GHEORGHE CONDURACHE

MANAGEMENTUL INOVARII –

NOTE DE CURS

2010

"O idee care nu este periculoasa este nedemna de a fi numită o idee" - Oscar Wilde "Îmi plac prostiile - se trezeste celulele creierului." - Dr. Seuss "O conferinţă este o adunare de oameni importanţi, care nu pot face nimic individual, dar impreuna pot decide că nimic nu poate fi făcut." - Fred Allen" Aparatele de zbor mai grele decât aerul sunt imposibile." - Lord Kelvin, preşedinte, Royal Society, 1895 "Cine dracu 'vrea sa auda actorii vorbind?" - H.M. Warner, Warner Brothers, 1927 ", „Calculatoarele, în viitor pot cântări nu mai mult de 1,5 tone." - Popular Mechanics, prognoza- nemilosul progres al stiintei, 1949 "Internetul? Noi nu suntem interesaţi de el." - Bill Gates, "Dacă prima idee nu este absurda, atunci nu există nici o speranţă pentru ea." - Albert Einstein "Toate marile descoperiri sunt făcute din greşeală." - Legea lui Young "Tot ceea ce poate fi inventat a fost inventat." - Charles H. Duel

Si totusi …..

2

CAP.1. NOŢIUNEA DE INOVAŢIE

1.1. DefiniţieCe este inovaţia ?

Producerea unui nou bun pentru consumatori, sau unui bun de o calitate nouă; Introducerea unei noi metode de producţie, practic necunoscută, în cadrul unei

ramuri economice; Descoperirea unei noi pieţe de desfacere, pe care nu s-a mai acţionat în cadrul

ramurii respective; Identificarea unor noi surse de materii prime sau semifabricate; Înfiinţarea unei organizaţii noi, crearea sau spargerea unui monopol.

"Inovarea este procesul de găsire a aplicaţiei economice pentru o invenţie. Invenţia este primul pas firesc către orice produs/proces nou. Imitaţia este procesul prin care inovaţia este difuzată prin economie/industrie." (Joseph A. Schumpeter 1883-1950).

Noţiunea de inovare revine în atenţia întreprinzătorilor abia în anii 1970. Cele mai noi dezvoltări în cercetare şi în practica economică arată clar că managementul inovării activităţilor trebuie considerat ca o componentă integrată în cadrul procesului de conducere a organizaţiei.

În domeniul macroeconomic, prin cercetările lui Nikolai Kondratieff (1892-1938), sunt descrise corelaţiile dintre inovaţie şi "ciclurile conjuncturale". Conform acestuia fazele lungi de dezvoltare/creştere sunt provocate de inovări profunde, periodice (cicluri economice de circa 60 de ani).

Viitorologii văd în trecerea de la "societatea informaţională" la "societatea cunoştinţelor" începutul unui nou ciclu Kondratieff, care aduce noi sectoare de creştere, în care noile cunoştinţe devin factorul concurenţial principal.

1.2. Delimitarea noţiunilor

Inovaţie provine de la înnoire. În acest sens, inovarea cuprinde orice fel de proces deschimbare. În domeniul economic între "inovare" şi "invenţie" este o deosebire clară.Invenţia produce o îmbunătăţire a tehnicii. Această îmbunătăţire trebuie să fieimprevizibilă şi considerabilă.Modificarea este orice schimbare fizică, care nu se întemeiază pe o extindere a bazeicunoştinţelor tehnice. Aici putem include modificări în dotare, îmbunătăţiri calitative şi modificări de montare. Modificările produselor pot eventual doar prelungi ultima fază din ciclul de viaţă al produsului, şi nicidecum nu o pot opri. Deosebirea faţă de "inovarea produsului" constă în riscul ştiinţific diminuat, dar mai ales în costurile de investiţie mult mai mici.Imitaţia inovativă se bazează pe o inovare care a fost confirmată de piaţă. Reuşesc acele inovaţii care folosesc produse şi procedee proprii, dar elimină punctele slabe ale inovaţiei de origine. Astfel se poate ajunge la un succes economic, fără dezvoltarea unei inovaţii proprii. Situaţia se caracterizează prin termenul de imitaţie inovativă, şi în multe cazuri repurtează succese.Cercetarea şi dezvoltarea industrială. Prin aceasta se înţeleg activităţile de cercetare şi dezvoltare desfăşurate chiar de către organizaţii/întreprinderi. Cercetarea industrială trebuie să realizeze temelii solide pentru atingerea unor obiective inovative precise în

3

domeniul economic şi tehnic. Poate fi definită ca o activitate productivă care se realizează în mod sistematic pe o bază economică, şi se referă la descoperirea de produse, procedee de producţie, utilizări ale producţiei şi dezvoltări eficiente ale activităţilor - fie noi, fie îmbunătăţite, precum şi la îndepărtarea, eliminarea trăsăturilor negative ale produselor şi metodelor existente.Caracteristicile activităţii de cercetare-dezvoltare constau în:

cercetare sistematică şi nu accidentală; stabilire economică a obiectivelor; probabilitatea atingerii scopului.

Politica inovăriiPăstrarea continuităţii inovării în toate nivelele ierarhice şi domeniile funcţionale estescopul principal al unei politici dinamice de inovare. Premisele pentru aceasta sunt stabilirea unui cadru general propice creativităţii şi proceselor de schimbare.O politică activă de inovare cade în sarcina celor mai înalte sisteme de conducere şiconţine:· crearea unui climat inovaţional pozitiv;· formularea scopurilor inovării, care sunt în concordanţă cu obiectivele organizaţiei;· promovarea persoanelor şi grupelor de inovare, creative şi competente;· căutarea şi dobîndirea de "platforme de siguranţă" care să confere spaţiul necesar pentru finalizarea procesului de inovare, precum şi siguranţă psihologică şi socială pentru participanţii la procesul de inovare în cazul eşecului.Managementul inovăriiPentru înţelegerea noţiunii de management al inovării sunt importante trei criterii:· formarea şi iniţierea/impunerea voinţei conducătorilor în raport cu procesele deschimbare, de înnoire;· iniţierea unor etape sistematice inovative ţintite spre un obiectiv;· corelarea inovaţiilor într-un sistem strategic al organizaţiei.Managementul inovării este o sarcină complexă de conducere, care, prin elementele sale strategice şi operative determină un proces sistematic de schimbare.

1.3. Coordonatele/aspectele inovării

Dacă se parcurg definiţiile inovării şi se examinează care sunt posibilele schimbări ce pot interveni într-o organizaţie, se pot constata:· Inovări de produs (produse sau servicii noi);· Inovarea metodelor, ca şi modificări planificate în procesul combinării factorilor deinfluenţă;· Inovaţii de structură, ca şi schimbări în coordonarea sarcinilor executanţilor; schimbări în rapoartele de autoritate sau a sistemelor de retribuţie;· Inovări sociale - care sunt în legătură cu concedierea sau angajarea de colaboratori, cu schimbarea de comportament prin reconversie sau specializare profesională, sisteme motivaţionale etc.

1.4. Caracteristicile şi însemnătatea inovării

Inovarea are trei direcţii cu semnificaţii majore şi însemnătate pentru fiecare organizaţie:· Globalizarea pieţei;

4

· Dezvoltarea dinamică a tehnologiei;· Produse şi servicii inovative, ca factor concurenţial.

1. Adunarea ideilorExistă: Surse de idei interne; Surse externe de idei pentru iniţiative; Dezvoltarea ideilor; Metode sistematico-analitice; Metode intuitiv-spontane.2. Acceptarea ideilor· Valorizarea şi alegerea ideilor, ca şi proces ; Valorizare calitativă ; Valorizare punctuală ; Profil vizual ; Analiza valorii utile ; Valorizare cantitativă ; Metode statistice ; Metode dinamice ; Metode pentru luarea în consideraţie a nesiguranţei şi a riscului ; Nesiguranţa ; Riscul3. Concretizarea ideilor· Conţinutul realizării ideilor ; Realizări concrete ale ideii ; Planificarea – conceperea produsuluiClienţii 30% ; Firma proprie 11% ; Concurenţă 18% ; Târguri Expoziţii 21% ; Furnizori 12% ; Centre de cercetare 8%.· Dezvoltarea produsului ; Calcule de orientare ; Plan de afaceri ; Intrarea pe piaţă ; Planificarea intrării pe piaţă ; Marketingul inovaţiei ; Controlul de acceptare ; Brevetul şi utilizările sale ; Pretenţii legale şi ce-ţi oferă prin prisma legii ; Acţiunea brevetelor ; Ingeniozitatea în cadrul domeniului propriu ; Utilizarea unei invenţii· Modelul utilizării ; Recomandări pentru un management de succes al inovării4. Managementul barierelor inovaţieiîn aproape toate cazurile capacităţile inovării sunt supraestimate de către indivizi, firme şi societate. Procesele inovative pot fi considerabil întârziate, uneori chiar oprite de apariţia unor piedici. O analiză exactă asupra posibilelor bariere ale inovării este indispensabilă pentru succesul unei idei de inovare.4.1. Tipuri de bariereBariere tehnice. Dotări tehnice insuficiente, lipsă de know-how, dificultăţi în aplicarea inovaţiei în anumite domenii.Bariere economice. Capital insuficient, incertitudini în dezvoltarea programului deproducţie (în special datorită perioadelor lungi de amortizare).Bariere juridice. Diverse regulamente juridice, timpul necesar pentru adaptarea la diverse norme şi legi şi pentru îndeplinirea diverselor obligaţii, clauze, condiţii obligatorii.Bariere organizatorice. Lipsa unor elemente organizatorice (managementul de proiect), ierarhie stufoasă cu orientare accentuată spre birocraţie, un grad înalt de formalism în ceea ce priveşte metodele, relaţiile printr-un set de norme rigide.Bariere socio-psihologice. Frica de schimbare, deficitele motivaţionale aferente, lipsadisponibilităţii pentru comunicare şi cooperare, lipsa mecanismelor de rezolvare rapidă a conflictelor.4.2. Depăşirea barierelor socio-psihologiceCultura organizaţională şi climatul inovaţionalCaracteristici ale culturii organizaţionale. Aceasta:· oferă categorii diferenţiate pentru percepţie (la ce trebuie avut grijă?);· oferă semnificaţii pentru însemne şi simboluri (ce înseamnă fiecare lucru?);· îngrădeşte posibilităţile de comportament (ce este interzis?);· măreşte probabilitatea anumitor comportamente (ce este recomandat?);· defineşte piaţa şi valoarea de piaţă pentru atitudini (ce primesc dacă fac asta?).

5

Există trei nivele în cultura organizaţională.Nivelul Aspecte relevante pentru climatul inovaţionalNivelul 1 Evenimente, acţiuni, manifestări, declaraţii (produse, scrisori,decorarea birourilor, îmbrăcăminte)Nivelul 2 Acţiuni înlănţuite prin modele, reguli, ritualuri, normeNivelul 3 Nivelul de acceptare în organizaţie: identitate, valoare, structurireale, mituri.Climatul inovaţionalîn scopul unui climat inovaţional pozitiv sunt necesare următoarele:· posibilitatea de experimentare şi permisiunea de a eşua din cînd în cînd;· dreptul de a pune la îndoială status quo-ul prezent;· comunicaţia deschisă cu clienţii şi partenerii tehnologici interni şi externi;· munca în echipă, flexibilitatea şi credinţa că munca susţinută duce la succes.5.Managementul conflictuluiConflictul se iveşte ; Evitarea adversarului ; Urgentare şi deblocare ; Contracararea tendinţei de a evita adversarul ; Discutarea temei, confruntare, intensificarea conflictului ; Explicarea costurilor conflictului ; Conştientizare limite temporale ; Conflictul este de neevitat ; Luptă - nimicire, zdrobire ; Ascuţirea argumentelor ; Clarificarea dependenţelor ; Evitarea coalizării ; Luptă cu supunere /subordonare ; Ascuţirea argumentelor ; Clarificarea dependenţelor ; Evitarea coalizării ; Conflictul nu poate fi rezolvat ("Nu o putem scoate la capăt") ; Arbitraj Conştientizarea respingerii rezolvării, oferirea de soluţii "nebuneşti", stabilirea de limite şi de garanţii pentru acceptarea soluţiilor în interiorul acestor graniţe ; Fiecare decizie unilaterală este parţial falsă ; Compromis Dinamizare, confruntare, enunţarea costurilor compromisului şi fixarea de discuţii la termen ; Trebuie să găsim o nouă rezolvareConsens Nu "deranjăm" creativitatea ; Evitarea demotivării6.Tema/sarcina InstrumentStabilirea posibilităţilor de a performa ; Discuţii despre demotivare (de împiedicare a demotivării) ; Pregătirea cadrului adecvat ; Pretinderea şi promovarea capacităţilor de performare ; Creşterea potenţialului ; Dezvoltarea capacităţilor ; Identificarea disponibilităţii de a performa ; Gîndurile şi sentimentele colaboratorilor ; Pentru probleme deosebite se apelează la consilierea de către expertul, managerul,consilierul de specialitate, consilierul de specialitate orientat spre proces, consilierul în originalitate şi proprietate intelectuală - în conformitate cu competenţele, răspunderile, interfaţa acestora cu problemele clienţilor lor.

1.5.Creativitatea

Creativitatea reprezintă demersul mental prin care se descoperă noi raporturi între evenimente, fenomene, generând idei utile şi originale în raport cu o situaţie dată.

Creativitatea reliefează un mod de a fi, o modalitate de gîndire. Ea este în primul rînd o aptitudine individuală obişnuită de care dispunem în general în egală măsură fiecare din noi şi este diferită de “inteligenţa” evaluată prin IQ (coeficientul de inteligenţă). Este suficient să o cultivăm cu ajutorul unor tehnici adecvate şi apoi să o exersăm pentru ca ea să poată deveni o stare de spirit.

Cercetările fundamentale şi aplicative au demonstrat posibilitatea educării şi antrenării potenţialului creativ începînd cu vârste fragede. Specialiştii în prospectiva educaţiei susţin că diferenţele dintre popoarele inegal dezvoltate se vor mări din ce în ce

6

mai mult dacă nu se vor lua măsuri de recuperare a decalajelor. între aceste măsuri excepţionale, se consideră drept soluţie înlocuirea tipului învăţării de menţinere cu învăţarea inovativă şi de progres. Aceasta înseamnă pregătirea elevilor de a utiliza tehnici de prognoză, simulare, proiectare, evaluare, de a dezvolta judecăţi critice, de a forma capacitatea de decizie, de a conjuga permanent informaţia cu atitudinea creativ-inovativă.

Realizarea acestor obiective la nivelul personalităţii presupun includerea acestuia într-un program de pregătire, instruire şi educare continuă, conceput în acest spirit atît sub raportul conţinutului cît şi al metodelor.în realizarea potenţialului creativ educaţia este esenţială în cele mai multe realizăriremarcabile, căci natura informaţiei şi modul în care ea este stocată duce la diferenţe de nivel în realizarea produselor creaţiei.

Pe baza analizei valorii produselor procesului creativ R. Taylor distinge cinci niveluristructurate ierarhic:1. Creativitatea expresivă: - identificabilă în desenele copiilor. Caracteristicile acestor produse sunt spontaneitatea şi libertatea de expresie.2. Creativitatea productivă: - cînd individul, pe baza anumitor informaţii şi tehnici însuşite, a ajuns la un nivel nou de îndemînare şi de realizare a unui produs ştiinţific sau artistic.3. Creativitatea inventivă: - implică flexibilitatea în perceperea de relaţii noi între părţi anterior separate. Acest nivel apare la toţi cei care caută căi noi de a vedea şi de utiliza lucruri vechi.4. Creativitatea inovativă: - este atinsă atunci cînd principiile fundamentale sunt înţelese la un nivel care să permită o transformare fundamentală, o îmbunătăţire prin modificare, o inovaţie.5. Creativitatea emergentă: - este cea mai înaltă formă de exprimare a capacităţii creative a individului.Factorii care concură la realizarea creativităţii se incadrează în două mari categorii –memoria şi gîndirea – care la rîndul lor sunt factori de cunoaştere, de producţie şi de evaluare. Factorii de producţie apar ca rezultat al gîndirii convergente şi divergente, ultima avînd rol hotărîtor în sfera creaţiei.

CAP.2. TEHNICI ŞI METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII

Pentru o problemă se utilizează o metodă cunoscută pentru o soluţie necunoscută.Utilizăm mijloace şi căi cunoscute, pentru a ajunge la rezultate cel puţin în parte necunoscute.Studiind modul în care alţii au ajuns la solutii deosebite, ne putem contura mai uşorpropriul drum de rezolvare a problemelor.Există un număr de peste 50 de metode euristice.în mod convenţional le numim tehnici (sau metode simple) pe acelea care presupunrareori mai mult de o etapă şi care exploatează, de regulă, o singură modalitate de relevare a unei noi soluţii şi metode propriu-zise (sau matode complexe) pe cele a căror aplicare se face în etape succesive şi cu trimiteri la tehnicite amintite anterior. Dacă de

7

regulă tehnicile de creaţie sau de inovare în general sunt cu precădere utile inovatorului solitar, metodele îşi relevă avantajele îndeosebi în cazul grupului de creaţie.a) Tehnici şi metode intuitive, care au drept element central manifestarea intuitiei.Intuiţia este acel proces psihic ce permite relevarea nemijlocită şi imediată a unei soluţii, în virtutea acumulănlor anterioare, fără a utiliza raţionamente logice preliminare. Aplicarea acestor tehnici şi metode vizează ruperea inovatorului de schemele sale obişnuite de gîndire şi diminuarea sau îndepărtarea completă a constrăngerilor pe care le-arputea exercita rutina şi cei din jurul său.- Tehnici bazate principial pe modificarea poziţiei de examinare a temei de inovare(tehnica tatonărilor, inversia, analogia, empatia, tehnica detectivului, extrapolarea, tehnica avocatului, tehnica profanilor, tehnica scenariului teratologic, tehnica retrospectivei,tehnica intersectării imaginarului cu realul, tehnica reveriei, tehnica sleep-writingului etc.);- Tehnici fundamentate pe relevarea unor corelaţii între obiectul urmărit şi cuvinte sauimagini selectate logic sau ateator (asocierea, inventarele de atribute, folosirea catalogului, încrucişarea forţată, folosirea unor cuvinte selectate la întâmlplare, jocurile de cuvinte, tehnica obiectelor focale, tehnica perechilor aleatoare, tehnica proiectiei etc.);- Tehnici bazate pe studiul modificărilor cantitative sau/şi calitative (combinarea,concasarea, modificarea prin înlocuire, modificarea formei, modificarea prin redimensionare, modificarea prin scădere etc.);- Metode intuitive (metoda gîndirii laterale, metoda discuţiilor de grup, brainstormingul, sinectica, metoda Philips 66, metoda Frisco, metoda Panel etc.);b) Tehnici şi metode logice sau raţionale, al căror suport rezidă cel puţin într-oîndepărtare sistematică şi logică a diverselor obstacole. Formele mai complexe ale acestei categorii vizează, mai întâi, identificarea diferitelor soluţii viabile, pentru ca ulterior să fie selectate cele care convin cel mai bine scopului propus.Clasificarea anterioară are, ea însăşi, un caracter convenţional: analiza chiar sumară aunora dintre metodeie intuitive relevă existenta unor faze sau secvenţe rationale, după cum metodele logice îşi cresc eficienţa în condiţiile interventiei intuiţiei (care, de altfel, a şi permis aparitia aşa numitelor metode logice). Există şi opinia conform căreia procesele intuitive se desfăşoară, de fapt, după un determinism complex pe care, în mod subiectiv, noi nu suntem capabili să-l sesizăm.Există interferenţe a unor elemente comune mai multor tehnici sau metode,diferenţierile fiind generate în primul rînd de experienţa autorilor lor, dar şi de condiţiile mai largi sau mai restrînse de aplicare, de faptul că unele au beneficiat de rezultatele, de constatarea neajunsurilor sau a direcţiilor deschise de tehnicile şi metodele apărute anterior.

2.1.Tehnici bazate pe modificarea poziţiei de examinare a problemei

1.Tehnica tatonărilor (tehnica încercărilor sau tehnica „încercare şi greşeală” oritehnica „pune mîna şi încearcă”) - probabil cea mai veche tehnică de rezolvare a problemelor.Aplicarea tehnicii presupune chiar de la început identificarea imediată a cel puţin uneipropuneri de soluţie. Creatorul va proceda, ca atare, la verificarea ei: dacă varianta

8

considerata se va dovedi viabilă, putem aprecia că cel puţin într-o primă abordare, procesul de căutare a unei soluţii s-a încheiat Dacă prima soluţie nu este corespunzătoare obiectivului urmărit, va trebui ca pe cale intuitivă sau deductivă, să găsim o a doua soluţie, să verificăm viabilitatea acesteia. Dintre elementele determinante pentru utilizarea eficientă a acestei metode, mai ales atunci cînd sunt necesare încercări numeroase, este existenţa unor calităţi moral-volitive ridicate.

2.Inversia. 0 posibila interpretare a termenului de inversie este aceea a unei operatii de răsturnare a situaţiei iniţiale, de abordare a ei dintr-un punct de vedere fundamental opus celui iniţial.Elementele determinante pentru eficienţa aplicării sunt flexibilitatea gândirii(înlăturarea, deci, a inerţiei psihologice) şi o capacitate ridicată de a imagina situaţiile în alte forme de manifestare decât aceea cu care suntem obişnuiţi.

3.Analogia. Vizează existenţa unor asemănări între două sau mai multe obiecte, sisteme, fenomene, situaţii, asemănări sesizate prin aplicarea anumitor criterii. Se orientează căutările spre o solutie asemănătoare celor pe care le cunoaştem. Analogia este aptă să sugereze ipoteze fertile: analiza, dezvoltarea şi materializarea acestor ipoteze implică însă intervenţia decisivă a raţionamentului. Este util şi necesar ca inventatorul să dispună de cunoştinţe numeroase şi din domenii variate, să aibă un spirit de observaţie dezvoltat şi să probeze o fluiditate ridicată a gândirii.

4.Empatia. Se referă la capacitatea unei persoane de a se identifica emoţional cu trăirile altei persoane. în sens general, empatia poate viza şi transpunerea subiectului într-un obiect exterior, situaţie căreia îi corespunde un concept cu o circulaţie mai restrânsă, acela de intropatie.Aplicarea acestei tehnici reclamă schimbarea fundamentală a punctului din care esteexaminată situatia-problemă, inventatorul fiind obligat să recurgă la o examinare dininteriorul sau dintr-o componentă a sistemului analizat. Elemente de natura menţionată le regăsim şi sub denumirea unei tehnici de „identificare cu obiectul" .

5.Tehnica detectivului. Pleacă de la premiza existenţei unei soluţii în locurile în care ne aşteptăm cel mai puţin s-o găsim. Poate fi aplicată de inventatorut solitar, dar ea a îmbrăcat şi forma unei acţiuni de grup, transformîndu-se, ca atare, înfr-o metodă cu caracteristici şi etape bine determinate.Practicată la nivelul grupului, presupune:a) Formularea problemei;b) Abordarea problemei de către echipa de investigaţie, alcătuită din 12 persoane, având specialităţi şi vârste diferite, acestea alcătuind o listă de întrebări vizând preferenţial modalităţile mai puţin abordate de soluţionare a problemei;c) Transformarea listei de întrebări de către echipa de lucru, această echipă avândîn componenţă 5-6 specialişti de înaltă calificare în domeniul problemei, care primesc sarcina de a releva eventualele direcţii utile de rezolvare.

6.Extrapolarea. în sens strict, extrapolarea se referă la extinderea semnificaţiei saua aplicării unei noţiuni, pe baza unui raţionament prin analogie, în cadrul aceluiaşi domeniu sau în alt domeniu.

9

Ca tehnică de creaţie, extrapolarea desemnează de regulă extinderea modului de utilizare a unei soluţii în cadrul domeniului iniţial sau în domenii cu totul distincte. Există o înrudire a extrapolării cu analogia. Solicită atât cunoştinţe multiple, din domenii variate, cât şi o mobilitate (fluiditate) ridicată a gândirii.

7.Tehnica avocatului (sau tehnica divergenţei). în cadrul pledoariei sale, un avocat va insista preferenţial asupra acelor aspecte în măsură să susţină nevinovăţia sau vinovăţia redusă a clientului său, lăsând de obicei realmente în afară faptele care contravin scopului său. Inovatorul caută să dezvolte maximal argumentele care-i convin, ajungând, în acest fel, la o mai bună clarificare şi separare a problemei, a eventualei soluţii, din mediul iniţial aparent confuz. Ulterior, o şedinţă realizată raţional va desprinde ceea ce este util din aceste argumente.Practicată la nivel de grup, tehnica avocatului presupune;a) Prezentarea problemei („incidentul" sau „faptul juridic");b) Apărarea a două puncte de vedere, în principiu fundamental distincte, de către douăechipe, cuprinzând fiecare câte 3-4 membri. Aceste puncte de vedere pot viza, de exemplu, soluţia veche, cunoscută şi o soluţie nouă;c) Intervenţia arbitrului judecător, care va insista pentru clarificarea contextuluiproblemei, pentru atenuarea discordanţelor flagrante şi pentru îndepărtarea elementelor absurde;d) Luarea deciziei (formularea „verdictului), după un interval de timp variind între osăptămână şi câteva luni, de către un juriu cuprinzând judecătorul şi membrii echipelor.Uneori, poate fi necesară o „completare a dosarului”, prin luarea în considerare aopiniilor aparţinând unor specialişti din domeniul cercetat sau din domenii învecinate.

8.Tehnica profanilor. Tehnica profanilor presupune consultarea, de către specialistulpreocupat de o anumită problemă, a unei persoane activând în cu totul alt domeniu decât cel vizat. Această consultare poate avea uneori două consecinţe:a) Obţinerea, în mod direct, de la persoana chestionată, a unei soluţii utile.b) Declanşarea, în mintea specialistului, sub influenţa întrebărilor „naivului", a unuiproces de clarificare a problemei şi de obţinere a soluţiei dorite.Elementul specific aplicării tehnicii profanilor, în cadrul unei activităţi de grup, îlconstituie funcţionarea unei echipe alcătuite din nespecialişti (uneori aleşi efectiv laîntâmplare) şi incluzând eventual chiar adolescenţi sau copii – sau constituirea unor echipe alcătuite din specialişti aparţinând unor domenii cu totul diferite de cel analizat, dar dispunând de o vastă cultură şi de certe posibilităţi intelectuale, echipe apte să ofere soluţii inedite. Avantajele tehnicii rezultă din evitarea barierei psihologice pe care o poate constitui uneori un volum mare de cunoştinţe de specialitate, din diminuarea acţiunii rutinei şi a prejudecăţilor.

9.Tehnica analizei intrărilor şi ieşirilor. La baza apariţiei acestei tehnici a statconsiderarea problemei de rezolvat ca un sistem dinamic, cu trei elemente principale: intrarea (in-put-ul), ieşirea (output-ul) şi, între ele, un proces în curs de desfăşurare. în principiu, analiza valorilor mărimilor de ieşire din sistem şi cunoaşterea legilor de desfăşurare a procesului ne oferă informaţii asupra posibilităţilor de modificare a valorilor parametrilor de intrare, astfel încât procesul să aibă loc în condiţii optime sau, altfel spus, parametrii de ieşire să ia valori între limite prestabilite.

10

10.Tehnica scenariului teratologic. Solicită transferul problemei în alte condiţii de mediu sau de timp. (Teratologia este o disciplină biologică ce studiază malfomaţiile, monstruozităţile din cazul plantelor şi animalelor). Noile condiţii permit examinarea problemei sau chiar transformarea („deformarea") ei, pentru a se asigura îndepărtarea constrângerilor ce acţionează în condiţii curente.

11.Tehnica retroproiecţiei. Prezintă unele elemente comune cu cea menţionată anterior, şi presupune transferul problemei în trecut. Se atribuie unui asemenea transfer calitatea de a contribui la o posibilă dezinhibare a gândirii creative.

12.Tehnica reveriei sau tehnica visului provocat. Pleacă de la ipoteza disparitiei, în starea de reverie (visare), a obstacolului constituit de gândirea logică Posibile etape ale folosirii acestei tehnici ar putea fi:a) Provocarea stării de reverie (de exemplu, utilizatorul îşi poate imagina că este o uşăcare scârţâie şi se deschide, ori că se află într-un hamac ce se leagănă etc.);b) Conceperea, în această stare, a unor soluţii ce se pot îndepărta mult de realitate,purtând chiar pecetea fantasticului;c) Analiza informaţiilor captate în starea de reverie;d) Modificarea acestor informaţii, prin acţiunea legităţilor corespunzătoare stării reale a problemei.

13.Tehnica notării ideilor din timpul somnului. în timpul somnului, în perioadapremergătoare acestuia sau în cea imediat următoare, este posibilă relevarea unor soluţii utile, datorită continuării unei activităţi psihice la nivelul subconştientului. Apariţia unor idei noi este favorizată de absenţa sau de atenuarea influenţei pe care ar putea-o exercita gândirea conştientă, logică, realizându-se deci, de la sine, înlăturarea unui posibil blocaj psihologic.Înlănţuirea de asociaţii care a condus la o soluţie fericită s-ar putea să nu se mai repete niciodată; o posibilă idee utilă, neconsemnată şi uitată, ar putea însemna o idee reîntoarsă în neantul din care a venit, deci o idee pierdută. Cîteva recomandări utilizabile:a) înainte de a adormi, recurgem la o revedere a cadrului general al problemei analizate, la o evidenţiere a contradicţiei sale esenţiale;b) avem în vedere existenţa unor mijloace care să permită consemnarea rapidă aposibilelor idei utile, prin aşezarea la îndemână a unui carneţel, a unor foi de hârtie, a unor instrumente de scris, a unei surse de iluminare etc.;c) consemnăm expeditiv, dar suficient de clar, înainte de a adormi sau la trezire, soluţiile sugerate;d) examinăm ideile, deci intervenim critic ulterior, eventual în echipă, pentru o relevare mai eficientă a unei posibile soluţii utile.

14.Tehnica intersectării imaginarului cu realul. Punem accent pe secvenţa demanifestare neîngrădită a imaginaţiei. O asemenea secvenţă nu poate avea o durată infinită; apare şi un moment în care produsele fanteziei se supun analizei critice, când relevăm viabilitatea sugestiilor oferite de intuiţie sau, altfel spus, intersectăm „imaginarul" cu „realul".Rezolvarea secvenţei poate îmbrăca două aspecte:a) Este posibilă o separare completă a celor două etape şi chiar a persoanelor care

11

participă la ele, aşa cum se întâmlplă în cazul brainstormingului: în asemenea cazuri, evaluarea sugestiilor relevate într-o primă perioadă are loc într-o secvenţă ulterioară, de către echipe de specialişti din domeniul problemei;b) O a doua modalitate ar fi cea în care în însăşi perioada manifestării libere aimaginatiei se produce totuşi o intervenţie nuanţată, extrem de atentă, a elementelor de real, pentru o mai bună axare a sugestiilor spre obiectivul propus şi pentru o anumită luare în considerare a condiţiilor concrete. Este importantă, în această ultimă situaţie, eliminarea formulărilor cu efect profund demoralizator (de tipul ”şa ceva nu poate funcţiona" sau contrariul acesteia: „aşa ceva există deja" şi intensificarea eforturilor spre găsirea unor expresii cu caracter încurajator, deci spre utilizarea aşa-numitei critici pozitive sau constructive. Un mod de formulare pozitivă a criticii este, de exemplu: „pentru ca soluţia apărută să funcţioneze, să reziste, ea ar trebui să...".

15.Tehnica prezentării parţiale a unei soluţii. Presupune întreruperea prezentării unei soluţii, pentru a invita apoi auditoriul să-şi spună părerea, în vederea descrierii complete a soluţiei. Aplicarea eficientă este influenţată de doi factori principali:1) Volumul cunoştinţelor (inclusiv al celor din domeniul problemei prezentate) de care dispune auditoriul;2) Momentul întreruperii prezentării soluţiei: dacă prezentarea se limitează doar laelementele iniţiale, pot apare dificultăţi legate de înţelegerea a ceea ce se solicită, deşi o persoană inovativă şi interesată va veni imediat cu întrebări, pentru a-şi consolida imaginea asupra problemei. în acelaşi timp, elemente prea numeroase, conturînd prea strict o anumită soluţie, pot îngusta exagerat, chiar de la început, dmmul căutărilor creative.

2.2.Tehnici bazate pe relevarea unor corelaţii între obiectivul urmărit şi cuvinte sau imagini selectate logic sau aleator

16.Tehnica asocierii (înlănţuirii ideilor). Auto-examinarea modului de a gândi (operaţie efectuată cu o oarecare greutate) relevează faptul că în trecerea de la o noţiune la alta, de la o idee ia alta, de la un obiect oarecare la altul, rolul primordial revine asocierii, aceasta asigurând continuitatea gândirii, prin înlănţuirea succesivă a diferitelor reprezentări.Există trei reguli ce facilitează înlănţuirea imaginilor. Regula contiguităţii (pantofioriiunui copil ne vor trimite cu gândul la copilul însuşi), regula similitudinii (comportarea unui leu fiind în măsură să ne-o reamintească pe cea a pisicii noastre) şi regula contrastului (un pitic ne-ar putea îndemna să ne gândim la un uriaş).Secvenţele recomandate de specialişti a fi parcurse sunt:a) Definirea unui stimul (precizarea problemei de inovare, a obiectului sau a sistemului urmărit);b) Exprimarea sau construirea promptă şi nestingherită a unor imagini evocate de stimul, fără a opera nici un fel de selecţie;c) Detaşarea ulterioară a lanţului de imagini asociate stimulului;d) Selectarea din lanţ a informaţiilor utile.

17.Tehnica inventarelor de atribute. Pleacă de la premiza posibilităţii de a exploatasugestiile obţinute în cadrul unui fel de transfer al atributelor (caracteristicilor) unuia sau ale mai multor obiecte, asupra obiectutui temei dei novare. Elementul definitoriu

12

vizează îndepărtarea iniţială a persoanei inovative, cu un preţ ce pare uneori absurd, de soluţiile cunoscute, ieşirea dintr-un fel de „cămaşă de forţă” pe care o pot constitui prejudecăţile, rutina etc.Tehnica inventarelor de atribute sau tehnica analizei atributelor se referă la examinarea şi transferul atributelor şi componentelor unui alt obiect cître obiectul analizat. Etapele aplicării ar putea fi:a) Listarea componentelor obiectului analizat;b) Stabilirea atributelor componentelor;c) Alegerea unui alt obiect;d) Identificarea componentelor şi atributelor acestora pentru obiectul selectat;e) Studiul posibilităţilor de transferare, către obiectul analizat, a componentelor şiatributelor relevate în etapa anterioară, apelându-se însă şi la operaţii de substituire,combinare, divizare, multiplicare, re-aranjare.Se pot utiliza unele întrebări de tipul: Să fie folosit pentru alte utilizări? Să fie adaptat? Să fie modificat? Să fie mărit? Să fse redus? Să fie înlocuit? Să fie re-aranjat? Să fie inversat? Să fie combinat?

18.Tehnica folosirii catalogului. Tehnica se numeşte astfel datorită utilizării unor surse de informare de tip catalog (prospect, catalog de produse, fişă de prezentare). în principiu, se are în vedere:a) Selectarea, din sursele de documentare, a unor produse susceptibile să permităperfecţionarea soluţiei analizate:b) Relevarea, la întâmplare, a caracteristicilor respectivelor produse;c) Efectuarea unor încercări de transferare a acestor caracteristici către produsul analizat.

19.Tehnica încrucişării forţate. Această tehnică ia în considerare rezultatul studiuluitransferului forţat al componentelor unui obiect sau ale unei activităti către obiectivul analizat. Sunt parcurse, ca atare, etape privind:a) Listarea componentelor obiectivului de perfecţionat:b) Alegerea unui obiect sau a unei activităţi îndepărtate de cele avute în vedere;c) Listarea componentelor obiectului selectat;d) Studiul posibilităţilor de implantare, în obiectul analizat, a componentelor obiectului ales.

20.Tehnica folosirii unor cuvinte selectate la întâmplare. Presupune parcurgerea a două etape esenţiale:a) Alegerea, la întâmlplare (de exemplu, prin deschiderea unui dicţionar), a unui cuvînt oarecare;b) Studiul posibilităţilor de a găsi una sau mai multe legături între cuvîntul selectat şinecesităţile obiectului ce trebuie perfecţionat sau obţinut,Uneori, acest cuvânt – sugestie - poate fi extras din aşa numita listă Kent-Rozanoff ,listă ce cuprinde un număr de 100 de cuvinte despre care autorii ei consideră că dispun de un ridicat potenţial evocator.Exemplu. Structura listei Kent-Rozanoff este următoarea:Masă - Sumbru - Muzica - Greaţă -Om- Profund - Moale - Flâmlînd - Munte - Casă –Negru - Oaie - Confort - Mînă - Scurt - Fruct - Papion - Delicat - Comandament - Scaun - Dulce - Fluierat - Femeie - Frig - Lent - Dorinţă - Mat - Alb - Frumos - Fereastră -

13

Rugos - Cetăţean - Picior - Păianjen - Fir - Roşu - Somn - Mînie - Covor - Fată - înalt - Muncitor - Acru - Pămănt - Pedeapsă -Soldat - Var - Dur - Vultur - Stomac - Tijă - Lampă - Vis - Galben - Pâine - Justiţie -Băiat - Lumină - Sănătate - Biblie - Amintire - Turmă - Baie - Colibă – Rapid - Albastru - Flămînd- Preot - Ocean - Cap - Poet - Lung - Religie - Wisky - Copil - Reper - Ciocan - însetat -Ţintă -Parc - Unt - Doctor - Fortăreaţă - Hol - Leu - Bucurie - Pat - Greu - Tabac - Bebeluş - Lună - Foarfece - Calm - Verde - Sare - Stradă - Rege - Brînză - Floare - înfricoşat.

21.Tehnica jocurilor de cuvinteSe stabilesc un număr de cuvinte cheie pentru problema analizată, urmînd ca ulterior să se creeze asociaţii în jurul acestor cuvinte, pe cale fonetică sau semantică. în pofida aparenţei sale absurdităţi, metoda se poate dovedi utilă prin declanşarea unor stimuli suplimentari, prin posibila relevare a unor legături cu problema analizată.

22.Tehnica perechilor aleatorii. Această tehnică (numită şi tehnica împerecherii cuvintelor) implică, după formularea problemei, parcurgerea următoarelor secvenţe:a) Elaborarea, de către o echipă A, a unei liste cuprinzînd un număr prestabilit decuvinte, legate de tema propusă;b) Simultan cu activitatea grupei A, o altă echipă B va elabora o a doua listă, cu acelaşi număr de cuvinte, alese la întâmlplare şi, în măsura în care este posibil, nelegate în vreun fel de temă;c) Un arbitru va numerota separat cuvintele din cele două liste;d) Un copil - materializând „mâna hazardului" - va extrage succesiv perechi denumere, corespunzătoare celor două liste;e) Arbitrul va înscrie într-un tabel cuplurile de cuvinte astfel formate;f) Echipele reunite vor încerca să rezolve problema propusă, reflectând asuprasugestiilor pe care le-ar putea oferi fiecare dintre cuplurile stabilite.

23.Tehnica obiectelor focale. Se mai numeşte şi tehnica asociativă a căutării soluţiilor si se bazează pe studiul rezultatelor unor încercări de transfer al caracteristicilor unor obiecte selectate la întămplare asupra obiectului de perfecţionat, considerat ca şi cum s-ar afla în focarul de transfer. Este necesară parcurgerea următoarelor etape:a) Alegerea obiectului focal;b) Selectarea, la întâmplare, a trei-patru obiecte (apelâînd la dicţionare, cataloage,publicaţii tehnice etc.).c) Elaborarea listei caracteristicilor obiectelor selectate la întâmplare;d) Generarea unor idei prin transferarea, către obiectul focal, a caracteristicilorobiectelor selectate la întâmplare;e) Dezvoltarea combinaţiilor relevate astfel prin asociaţii libere;f) Evaluarea ideilor obţinute şi selectarea celor realizabile, care s-ar putea efectuaapelând la un expert sau la o grupă de experţi, pentru ca, într-o secvenţă ulterioară, să devină posibilă o colaborare cu aceştia, pentru alegerea variantelor utile.Se consideră că folosirea tehnicii obiectelor focale este eficientă îndeosebi în cazul încare se solicită noi soluţii pentru perfecţionarea unor metode şi echipamente cunoscute.

24.Tehnica proiecţiei. Tehnicile prezentate anterior au în vedere sugestiile pe care le-ar putea oferi asocierea sensurilor unor cuvinte la elemente aparţinând problemei sau soluţiei de identificat.

14

Dacă mizăm atît de mult pe folosirea cuvintelor pentru stimularea intuiţiei, de ce nu am acorda un credit similar imaginii, scurtcircuitînd, pur şi simplu, folosirea limbajului?S-a ajuns, în acest fel, la tehnica proiecţiei, ale cărei secvenţe, în cazul aplicării la nivel de grup, ar putea fi:a) Expunerea problemei de rezolvat;b) Prezentarea unui set de fotografii sau de diapozitive cu imagini abstracte, dar cărora li se atribuie un ridicat potenţial evocator;c) Formularea unor interpretări privind imaginile studiate, cu posibile corelaţiireferitoare la obiectivul urmărit;d) Reveniri succesive la secvenţa c;e) Analiza sugestiilor formulate în timpul şedinţei, de către o echipă de experti.

2.3.Tehnici bazate pe aplicarea unor modificări cantitative sau/şi calitative

O evaluare a diferitelor tipuri de invenţii/inovaţii ne poate dovedi că puţine dintre acestea introduc elemente fundamental diferite de cele ale invenţiilor anterioare: se apreciază că circa 80 % dintre invenţii se obtin, de fapt, prin modificări operate asupra unor soluţii existente. Un număr de modificări le putem considera ca derivate întru-totul din operaţiile aritmetice elementare: ajungem astfel la invenţii obţinute printr-o simplificare constructivă (scădere), prin adăugare (adunare), prin divizare sau prin multiplicare.

25.Combinarea. Probabil că cea mai utilizată tehnică de a obţine soluţii noi estecombinarea.La origine se poate afla o întrebare de tipul „Ce-ar fi dacă aş combina cutare şi cutarelucru şi nu de puţine ori efectul alăturării iniţial imaginare a unor soluţii distinctecunoscute a condus la rezultate surprinzătoare.în alte situaţii, combinarea este rezultatul unei acţiuni în sensul găsirii unui răspunsfavorabil la întrebarea: „Ce aş putea adăuga unui anumit obiect, pentru a-l putea utiliza în mal multe împrejurări?"Combinarea este destul de accesibilă. Atunci când cele două sau mai multe elementese combină, este posibil ca rolurile lor să nu fie de aceeaşi importanţă şi în acest cazvom aprecia că avem de-a face cu o variantă de combinare pe care am putea-o numimodificare prin adăugare. Pentru a fi brevetabilă, o soluţie rezultată prin combinare(conform legislaţiei, rezultată prin asocierea a două sau a mai multor soluţii cunoscute) trebuie să conducă la un efect superior simplei însumări aritmetice a efectelor realizabile prin utilizarea independentă a fiecăreia dintre soluţiile cunoscute.

26.Concasarea sau modificarea prin divizare. Conform dicţionarelor, a concasa înseamnă a sfărâma un material solid, a fărâmiţa. Aplicarea tehnicii presupune „spargerea" problemei, deci divizarea acesteia în probleme mai simple şi poate mai uşor de rezolvat; se are în vedere nu numai o împărţire a problemei, ci şi o „rupere" a legăturilor între elemente, legături care ne împiedică să vedem posibilităţile de rezolvare şi care s-ar putea realmente să dispară în unele variante de rezolvare a problemei.Aplicarea numai a concasării nu conduce, de regulă, la ameliorarea soluţiei: ea trebuieurmată, adeseori, de utilizarea altor tehnici de creaţie, în agregare cu care vor deveni relevante avantajele concasării.

15

27.Modificarea prin înlocuire. înlocuirea sau substituirea vizează utilizarea, în cadrul unui sistem, a unui component în locul altuia.

28.Modificarea formei. Modificarea formei poate aduce semnificative avantaje atunci cînd conduce la o mai bună adecvare a unui obiect în raport cu destinaţia sa.

29.Modificarea prin redimensionare. 0 redimensionare a unui sistem poate aduce uneori avantaje ce nu s-au luat în considerare în soluţia initială. Tendinţe vădite de miniaturizare au generat o intensificare a căutărilor în acest sens şi apariţia a numeroase obiecte utile, dar de dimensiuni mult mai reduse.Pentru o serie întreagă de situaţii, s-au dovedit a fi convenabile dimensiunile mai mariale unor sisteme (tendinţa de gigantizare). în asemenea situaţii, redimensionarea antrenează şi un lanţ de modificări constructive.

30.Modificarea prin scădere.

31.Modificarea prin multiplicare

32.Modificarea prin rearanjare. Este posibilă, uneori, obţinerea unor avantaje importante şi surprinzătoare prin rearanjarea componentelor unui aceluiaşi ansamblu, fără a apela, deci, la nici un fel de înlocuiri, completări sau prelucrări.

33.Tehnica listelor interogative Osborn. Pentru creşterea contribuţiei intuiţiei la găsirea de noi soluţii, Alex Osbom a conceput o listă de întrebări, prin a cărei folosire o persoană inovativă poate aborda într-o manieră mai complexă tema de inovare. Plecînd de la o soluţie concretă, asemenea întrebări sunt:1. Ce alte utilizări ar putea avea soluţia luată în considerare?2. Ce adaptări s-ar putea opera la ea?3. Ce modificări exterioare s-ar putea efectua?4. Ce modificări cantitative ar putea fi realizate?5. Ce s-ar putea înlocui?6. Ce alte modalităţi de amplasare a componentelor ar fi posibile?8. Ce s-ar putea combina?

34.Metoda gândirii laterale. Dacă procesul de gîndire logică presupune parcurgerearaţională a unor secvenţe ele însele logice, cu analize intermediare, care le conferă un aspect familiar, înseamnă că el va permite în mică măsură pătrunderea unor idei noi. Gîndirea laterală sau colaterală ar trebui să se bazeze pe desfiinţarea modelelor existente, pe reanalizarea informaţiei, cu scopul evident de a genera o rearanjare a conceptelor, astfel încît să se ajungă la o soluţie nouă şi eficientă.Posibile etape ar putea fi:a) Examinarea soluţiilor existente;b) Relevarea, pentru soluţiile existente:- a ideilor dominante:- a factorilor de influenţă majoră;- a tendinţelor de polarizare;- a restricţiilor ce s-au avut în vedere.c) Soluţionarea problemei prin tehnici menite să abată gîndirea de la modelele

16

obişnuite, prin utilizarea uneia sau a mai multora dintre direcţiile următoare:- comutarea atenţiei asupra unor aspecte mai puţin studiate;- schimbarea conceptului de bază:- divizarea sau eliminarea unor părti ale soluţiilor existente:- adăugarea fortată a unor componente considerate iniţial nerelevante;- folsirea unor secvenţe ce pot fi regăsite în tehnica utilizării unor cuvinte selectate laîntâmlplare.

35.Metoda ghirlandelor de asociaţii. Principalele etape de aplicare sunt:1) Elaborarea listei sinonimelor obiectului creaţiei (a ghirlandei sinonimelor);2) Elaborarea listei unor obiecte selectate aleator, folosind eventual dicţionare,enciclopedii sau înscriind, pur şi simplu, denumirile unor obiecte, aşa cum ne vin ele în minte;3) Considerînd cele două liste ca nişte ansambluri formatoare (A şi B), se realizeazăbiasamblările de tip A-B;4) Elaborarea listei caracteristicilor principale şi secundare ale obiectelor selectateîntâmlplător, folosind eventual pentru aceasta un tabel;5) Generarea ideilor prin asocierea succesivă, la obiectul tehnic şi la sinoniinele sale, a caracteristicilor obiectelor selectate întâmlplător;6) Generarea ghirlandelor de idei prin înlănţuiri, plecînd de la caracteristicileobiectelor selectate aleator;7) Generarea unor idei noi prin asocierea la elementele ghiriandei sinonimelor obiectului a elementelor ghirlandei obţinute prin înlănţuire.;8) Evaluarea şi selectarea variantelor raţionale, dintre ideile formulate; are loc, în acest fel, selectarea, în medie, a 2...50 % dintre ideile formulate. în cadrul etapei se pot elimina variantele evident neraţionale, se aleg variantele originale, purtătoare de elemente surpriză, se extrag variantele cele mai avantajoase, în raport cu tema de inovare;9) Alegerea variantei optime, dintre variantele rationale, etapă realizată, de regulă, decătre experţi în domeniul temei de inovare.

2.4. Alte metode intuitive

36.Metoda discuţiilor în grup. Poate fi întâlnită, ca metodă de rezolvare a problemelor, aşa numita discuţie în grup sau dezbatere în grup.Uneori, aceasta poate avea un caracter ad-hoc, prin strîngerea, fâră o convocareprealabilă, a unui număr de persoane, într-un anumit context şi relevarea, pasionantăcîteodată, a aspectelor pe care le implică rezolvarea unei probleme mai mult sau mai puţin dificile.Alteori, discuţia de grup poate avea un caracter organizat, presupunînd participarea pebaza unei convocări prealabile şi eventual chiar înştiinţarea participanţilor asupra temei ce se va dezbate. în ambele categorii de situatii, participanţii utilizează (fără ca întotdeauna să fie conştienţi de aceasta) caracteristicile de stimulare a capacităţii creative individuale, în condiţiile activităţii de grup. Analiza ciitică a sugestiilor, imediat după emiterea lor, se manifestă ca un putemic factor inhibitor, după cum participarea neadecvată a unei persoane cu funcţie de răspundere sau dispunînd de o mare competenţă în domeniul problemei, dar nu şi de tactul necesar, îi poate intimida pe participanţi, le poate crea reţineri în a-şi expune liber opiniile.

17

Neexistînd, de regulă, durate limită ale discuţiilor şi nefiind implicaţi în mod direct sau nedorind să se implice, unii participanti nu simt presiunea timpului şi deci nu sunt îndemnaţi să-şi pună mintea la lucru. în pofida existenţei unei eventuale înştiinţări prealabile, pot exista participanţi care să considere că problema nu le aparţine şi pentru care un posibil proces de incubaţie nu este declanşat. Desigur, interesul este crescut cînd problema dezbătută îl afectează în mod direct, financiar, material sau moral pe posibilul participant, după cum există şi persoane ale căror temperamente, obişnuinţe, modalităţi de a vedea viaţa, le îndeamnă să-şi expună cu hotărîre opiniile şi chiar să şi le apere cu o vehemenţă ce poate afecta relaţiile colegiale.

37.Brainstormingul. Metoda a fost propusă de către Alex Osborn. Numele metodeiprovine chiar de la primii utilizatori şi trebuia să sugereze folosirea posibilităţilor creierului uman pentru a rezolva în mod creativ diverse probleme. Brainstormingul a cunoscut treptat o largă răspîndire, după cum a constituit şi obiectul a numeroase studii, dezvoltări, variante de rezolvare a problemelor.Brainstormingul constituie o deliberare creativă în grup, pentru a obţine o serie de ideivizînd rezolvarea problemei, urmînd ca, ulterior, să se recurgă la evaluarea, perfecţionarea şi aplicarea ideilor. Osbom nu a considerat metoda ca un panaceu universal, atrăgînd atenţia că ea rezolvă doar o secvenţă a procesului de inovare şi că principalul el avantaj rezidă în obtinerea unui număr de idei net superior celui din cazul unei discuţii clasice obişnuite sau al unei încercări individuale de rezolvare a problemei.Regulile de bază sunt următoarele:1) Amînarea criticii: în cadrul şedinţei de brainstorming, aprecierile critice suntinterzise. Se obţine, astfel, o dezinhibare psihologică, o diminuare a unui eventual complex psihologic, o manifestare mai deplină a spiritului creativ. O persoană oarecare va deveni mai liberă în exprimare atunci cînd ştie de la început că afirmaţiile sale nu vor fi supuse unei critici imediate;2) Obţinerea calităţii prin cantitate sau, altfel spus, în cadrul şedinţei se solicită unnumăr cît mai mare de idei. Atunci cînd numărul de idei-soluţii emise în cadrul şedinţei este mai mare, va creşte probabilitatea ca printre ele să se afle şi soluţii superioare. Numeroase exemple vin să confirme faptul că ideile emise în ultima parte a şedinţei, beneficiind de sugestiile şi ideile formulate anterior, sunt, de regulă, superioare calitativ celor emise în prima parte a şedinţei.3) încurajarea ideilor aparent ieşite din comun sau, confomn autorului metodei,imaginaţia liberă este binevenită. Se are astfel în vedere faptul că o idee „trăsnită" se poate dovedi deosebit de utilă la o examinare ulterioară, după cum ea poate constitui o amorsă pentru formularea, după aceea, a unei soluţii viabile şi eficiente. Osborn atribuie şedinţei un efect sinergetic (sinergie = acţiune simultană, îndreptată în acelaşi sens, a mai multor organe sau a mai multor agenţi, iar sinergism = intensificare a acţiunii a două substanţe, prin asocierea lor).4) Slimularea combinaţiitor, aceasta însemnînd căutarea insistentă a combinării şiperfecţionării ideilor emise.Pregătirea şedinţei. 0 desfăşurare eficientă a şedinţei presupune o bună pregătire a ei.Conducătorul şedinţei va trebui să examineze problema şi să se asigure că aceasta nu are un caracter complex sau prea general: atunci cînd o problemă este prea complicată, ea se va divide în subprobleme, ce vor fi supuse discuţiei în şedinţe distincte.Cu cel puţin două zile înainte de şedinţă, participanţii vor primi o înştiinţare scrisă, de

18

cel mult o pagină şi care va preciza data şi locul şedinţei, tema propusă şi unele exemple de rezolvare a problemei. Se creează, în acest fel, premize favorabile pentru desfăşurarea unui proces de incubaţie, de declanşare a asocierilor, deci de „punere la treabă" a inconştientuiui.Conducătorul însuşi va trebui să reflecteze asupra temei dezbaterii şi chiar să-şipregătească o listă de sugestii utilizabile în timpul şedinţei.Desfăşurarea şedinţei. în formele sale cele mai răspîndite, şedinţa are odurată de 30...50 de minute, iar numărul de participanţi este de 10...12; dintre aceşti participanţi, unul este conducătorul, 1-2 persoane au rolul de secretari, 5 sunt persoane cu o bogată experienţă în aplicarea metodei (membri permanenţi), iar 4-5 trebuie să fie specialişti cu experienţă în domeniul problemei (invitaţi speciali). Se solicită ca toţi aceştia să accepte discuţia liberă şi să fie, dacă este posibil, ceea ce înţelegem în general prin „oameni de viaţă" (existînd, de altfel, recomandarea ca atmosfera din cadrul şedinţei să fie asemănătoare cu cea de la o masă în mijlocul naturii, la iarbă verde). Există şi variante de brainstorming cu sute de participanţi, după cum s-a conceput şi o variantă de brainstorming individual.Dacă în cadrul şedinţei urmează să se ia şi o decizie, se recomandă ca număruiparticipanţilor să fie impar. Cercetătorii constată uneori posibilitatea unei emulaţiisuplimentare în cazul echipelor mixte, constituite din bărbaţi şi femei.Se consideră ca fiind favorabilă o structură alcătuită din participanţi cu aceeaşi poziţiesocială sau cu poziţii sociale apropiate: nu se recomandă includerea în echipe a şefilorierarhici, care pot genera, conştient sau inconştient, un efect inhibitor. Este utilă, de asemenea, înlocuirea periodică a membrilor permanenţi.Conducătorul şedinţei expune participanţilor cadrul general al problemei şi reaminteşte regulile specifice: el solicită apoi formularea de sugestii. Exprimarea ideilor trebuie să fie într-o singură frază şi suficient de concisă, pentru a putea fi notată de către secretari. Nu se acceptă prezentarea consecutivă a două idei de către aceeaşi persoană: pentru ca aceasta să nu-şi uite însă o anumită propunere, ea şi-o va putea nota, pentru a o expune ulterior.Conducătorul şedinţei va încuraja înlănţuirea ideilor, va utiliza fraze cu pronunţat efect stimulativ. Pe parcursul şedinţei, secretarul va nota şi numerota solutiile propuse (în cazul existenţei a doi secretari, unul va nota, de exemplu, ideile cu număr par, iar celălalt - ideile cu număr impar). Soluţiile nu vor primi numele autorului lor, întrucît ele pot proveni uneori din contribuţia adusă de mai mulţi participanţi sau pot fi sugerate de afirmaţiile altor persoane.La încheierea şedinţei, participanţii sunt avertizaţi că ulterior se va lua contact cu ei,pentru a formula eventual alte propuneri, apărute ca urmare a desfăşurării şedinţei.Organizarea şi mai ales desfăşurarea şedinţei poate întâmlpina reale dificuităţi, datorită obişnuinţei specialiştilor de a avea, în general, o comportare diferită de cea solicitată prin regulile brainstormingului: este nevoie de multă perseverenţă, de tact şi de înţelegere din partea conducătorului şedinţei, pentru a evita apariţia unei stări de dezacord grav între participanţi, pentru a elimina tendinţele de autocenzurare, de critică imediată, de frondă, de exprimare amplă a ideilor, de pasivitate etc.; uneori, o eficienţă ridicată a activităţii grupului se obtine de-abia după un număr oarecare de şedinţe.Evaluarea ideilor. Persoana desemnată ca secretar va pregăti o listă cu propunerileformulate şi numerotate, prezentate la trei rînduri distanţă între ele. Conducătorul şedinţei va verifica lista; dacă se va considera necesar, propunerile vor fi clasificate în 5...10 categorii. În continuare, o echipă de specialişti şi eventual de oameni cu diverse

19

responsabilităţi va recurge la examinarea propunerilor; deşi echipa de examinare poate să cuprindă şi participanţi la şedinţă, nu este totuşi recomandabilă o asemenea variantă. Din lista de propuneri, urmează a fi reţinute acele soluţii care apar ca interesante: trebuie manifestat mult discernămînt, pentru a nu se exclude soluţiile aparent absurde şi pentru a vedea dacă unele dintre aceste soluţii nu pot genera, prin modificare, dezvoltare etc., soluţii viabile. în evaluarea soluţiilor, sunt utile o serie de întrebări de tipul:1. Această idee este destul de simplă?2. Ideea este acceptabilă din punct de vedere uman?3. Esteea oportună?4. Este ea realizabilă?5. Va creşte randamentul?6. Rezultă un progres pentru service, pentru întreţinere sau pentru montaj?7. Există vreun progres în raport soluţiile actuale?8. Apar garanţii mai bune de siguranţă?9. Apar garanţii de economie sau de conservare?10. Se diminuează volumul activităţilor iniţiale?11. Se reduc cheltuielile?12. Se îmbunătăţesc metodele existente?13. Se îmbunătăţesc condiţiile de lucru?Aplicarea soluţiilor. Trecerea la aplicarea soluţiilor înseamnă, în primul rînd,convingerea persoanelor cu functii de conducere în legătură cu eficienţa sotuţiilor propuse.Examinarea şi aplicarea soluţiilor valoroase trebuie făcute în cel mai scurt timp pentru a realiza cşîtiguri însemnate. Brainstormingul dispune de largi posibilităţi de utilizare. El pennite o creştere considerabilă a productivităţii obţinerii de idei, constituind un auxiliar preţios într-o anumită etapă a procesului de inovare. Remarcabilă este şi posibilitatea ca, în cadrul şedinţelor de brainstorming, să apară noi teme de inovare.

38.Sinectica sugerează acţiunea de îmbinare a unor elemente între care nu există corelaţii.Principii-constatări esenţiale:1. Între creaţia artistică şi cea economico/tehnico-ştiinţifică nu există deosebiri esenţiale;2. Deşi inspiraţia este o intersecţie întâmlplătoare între imaginaţie şi problema formulată, ea poate fi stimulată, canalizată şi chiar supusă unui program de organizare;3. Instrumentul principal al creatiei este metafora, obţinută prin îmbinarea a două sau a mai multor imagini.Probabilitatea rezolvării cu succes a unei probleme creşte atunci cînd sunt înţelesecomponentele emoţionale declanşatoare ale procesului creator, componente cărora li se atribuie o însemnătate mai mare decît celor de natură intelectuală sau raţională.Grupul de creaţie este alcătuit din 5...12 membri (de vârste, temperamente, profesiuni şi preocupări diferite, aceasta favorizînd producerea unui efect sinergetic), la care se adaugă un coordonator şi un stenograf.Atmosfera şedinţei trebuie să fie cît mai destinsă, permiţînd schimbul necenzurat deidei. Nimeni nu trebuie să acapareze sau să dirijeze discutiile; durata şedinţei este în medie de o oră.Etapele principale ale unei şedinţe de sinectică sunt:1. Enunţarea problemei în forma dată; se efectuează de către coordonatorul şedinţei;

20

2. Analiza problemei; se concretizează în formularea unor întrebări de către membriigrupului şi a unor răspunsuri adecvate de către coordonator. Acestea vor conduce la oclarificare a cadrului general al problemei;3. Formularea unor sugestii imediate (obţinerea unor prime idei, dar şi îndepărtareaideilor preconcepute, ce ar putea frîna, în continuare, procesul de inovare). Toate aceste idei se consemnează, pentru a vedea ulterior, printr-o examinare mai amănunţită, dacă nu conţin soluţii valoroase;4. Enunţarea problemei, aşa cum a fost ea înţeleasă; poate releva maniere diferite deinterpretare a problemei, datorită diferenţelor specifice dintre participanţi. Nu se iau nici un fel de măsuri pentru a se ajunge la un consens, în scopul evitării unor eventuale constrîngeri, care să limiteze folosirea analogiilor şi a metaforelor;5. Creşterea distanţei metaforice vizează obţinerea unei detaşări de problema analizată. În acest scop sunt inventariate trei modalităţi de rezolvare:- analogia directă, care îşi propune găsirea, în natură, a unor situaţii măcar în partesimilare celor din problemă. Pentru ca distanţarea să fie eficientă, se recomandă să se evite trimiterile frecvente la fondul problemei;- analogia personală, care trebuie să permită transferul personalităţii participanţilor înobiectele sau funcţiile relevate de analogia directă şi semnalarea trăirilor participanţilor implicati în aceste acţiuni;- conflictul condensat, care va evidenţia posibilităţile de trecere de la cazul particular la cazul general şi va scoate în relief elementele pe care nu se poate conta:6. Posibila repetare a etapei 5, într-un alt context, ar trebui să detaşeze aspectele neluate anterior în considerare;7. Modelarea forţată a fanteziei are drept scop revenirea la condiţiile practice aleproblemei; într-adevăr, revenirea din „excursia" (termen utilizat pentru a sugera parcurgereaetapelor sinecticii) metaforică se poate solda cu formularea unor propuneri concrete de rezolvare a problemei.

39.Metoda Philips 66. 6 participanţi discută 6 minute.Atunci când numărul participanţilor posibili este mult mai mare, se recurge la oîmpărţire în grupe de cîte 6 persoane: împărtirea poate avea loc la întâmlplare, pe criterii de structură (urmărindu-se echipe cît mai echilibrate) sau pe profile sau prin selectionări, în etape succesive.Desfăşurarea şedinţei: într-o primă parte (cu o durată de 2...4 minute), este ales un lider secretar, cu drept de participare la discuţii, iar apoi o persoană-organizator prezintă problema ce se va supune dezbaterii. Uneori, această prezentare poate fi înlocuită cu distribuirea unui succint material scris, fiecăruia dintre cei 6 participanţi.În continuare, are loc formularea propriu-zisă a sugestiilor de rezolvare, pe parcursul a 6 minute, respectîndu-se regulile valabile pentru o şedinţă de brainstorming (blitz-brainstorming); fiecare participant are dreptul, pe ansamblu, la mai putin de un minut (existînd şi pauzele normale, dintre intervenţii). Lista soluţiilor formulate se supune analizei unei comisii de specialişti, fiind necesar a se răspunde la următoarele întrebări:1. Care dintre ideile prezentate vi se pare cea mai interesantă? (Nu se acceptă răspunsul „toate", se preferă un număr minim de idei şi se accepta şi răspunsul „nici una"; o eventuală propunere apartinînd examinatorului se va expune pe scurt);2. Credeţi că propunerea aleasă de dumneavoastră ar necesita unele modificări, în

21

vederea realizării ei? Daca da, ce propuneţi ? (atunci cînd s-au ales mai multe propuneri, prezentarea se va efectua într-o ordine ce se va justifica).Pentru examinarea propunerilor, se poate folosi şi metoda Delphi.

40.Metoda Delphi. Scopul urmărit este de a obţine orientări, prognoze şi soluţii, printr-o îmbinare şi modelare adecvată, în etape succesive, a creativităţii individuale şi de grup.Metoda presupune, mai întâi, consemnarea pe formulare adecvate a temei şi a unui şirde întrebări referitoare la temă. Aceste formulare se trimit unui număr de 5...10 experti, cu rugămintea ca ei să răspundă - în scris - într-un interval de timp prestabilitîn ceea ce priveşte structura formaţiei de persoane consultate, se recomandă ca cel puţin jumătate dintre participanţi să nu depăşească 35...40 de ani, iar profesiile acestora să înregistreze o anumită variaţie. Pentru prognozele pe termen lung, numărui persoanelor consultate poate ajunge la 60...100. Odată primite, răspunsurile expertilor se centralizează de către o echipă de 3-4 persoane şi se retrimit participanţilor, fără a se nominaliza autorii opiniilor, cu rugămintea de a se refomnula răspunsurile. Fiecare participant are, în acest fel, posibilitatea de a-şi ajusta părerea, ţinînd cont deopiniile exprimate de ceilalţi experţi.Răspunsurile la cea de-a doua consultare se centralizează; dacă există o oarecare„stabilizare" a rezultatelor sau dacă se constată un „consens”, pentru un număr prestabilit de participanţi, se consideră consultările încheiate. în caz contrar se procedează la o nouă redistribuire a răspunsurilor şi aşa mai departe, pînă la îndeplinirea condiţiei acceptate. După încheierea consultărilor, un grup de specialişti, aparţinînd unităţii interesate, va examina răspunsurile şi va formula concluziile de rigoare.Avantajul esenţial al metodei îl constituie posibilitatea obtinerii unui răspuns care săcorespundă unei competenţe de nivel ridicat; dezavantajul este tendinţa evidentă de eliminare a răspunsurilor mai puţin obişnuite, care pot ascunde soluţii noi şi utile. Se vorbeşte despre manifestarea unei deformări prin feed-back a solutiilor spre opiniile general acceptate. Pentru contrabalansarea unei asemenea tendinţe, au apărut variante ale metodelor iniţiale, unele dintre acestea fiind:- varianta franceză Delphi-breton, presupunînd interventia unei echipe de coordonare şi control, cu permisiunea de a supune consultării itinerarii modifcate, mai puţin previzibile, dacă se consideră că acestea ar putea prezenta interes;- varianta Delphi de proces, care se caracterizează prin adaptări la necesităţile deidentificare a unor soluţii pentru probleme tehnologice sau de proiectare.

41.Metoda Frisco. presupune intrarea succesivă în acţiune a două echipe: A - echipa de investigare, avînd în componenţă 12...15 membri, de vârste şi competenţe diferite şi care-şi va axa activitatea pe analiza problemei, pe elaborarea şi analiza metodelor de rezolvare, pe formularea unor soluţii şi pe întocmirea unei liste de control, ce se va înmâna celeilalte echipe;B - echipa de formulare a concluziilor, alcătuită din 5-6 experti, care vor primi lista decontrol şi vor propune rezolvări noi sau cel puţin perfecţionări ale celor avansate de echipa anterioară.Este util ca echipele să dispună de cîte un matematician şi de cîte un psiholog.Lista de control trebuie să corespundă următoarelor cerinte:1) Să nu reclame informatii prea numeroase;2) Să solicite numai răspunsuri pe care membrii echipei B le-ar putea da;

22

3) Răspunsurile formulate să fie foarte simple („nu", „da", numere care să defineascădoar ordine de mărime etc.);4) Succesiunea întrebărilor să nu aibă nici caracter întâmlplător, nici caracter strict logic, ci să unnărească o scară „psihologică", aceasta presupunînd participarea psihologului-expert la elaborarea listei.Mai departe, metoda Frisco înregistrează o etapă care constă în desfăşurarea a 2...6şedinţe, cu o durată de 0,5...1,5 ore şi la care coordonatorul impune participanţilor caformularea propunerilor să se efectueze din punctul de vedere al unei atitudini bine precizate. În mod obişnuit, rolurile care trebuie „jucate" sunt cele ale tradiţionalistului, exuberantului, pesimistului şi optimistului. în această ordine este de altfel indicată şi iniţierea discuţiilor. Coordonatorul nu va urmări egalitatea numărului de intervenţii ale participanţilor, dar va asigura, pe cît posibil, atît antrenarea tuturor, cît şi o echilibrare a discuţiilor.Drept caracteristici evidente ale celor patru categorii de „personaje", se menţionează:1) Tradiţionalistul va trebui să acorde credit vechilor procedee, deşi le recunoaştedeschis dezavantajele şi nu se opune unor eventuale perfecţionări ale acestora; este de obicei o persoană vârstnică;2) Exuberantul se va conforma principiilor cunoscute ale brainstormingului, emiţîndchiar idei fanteziste, dacă acestea asigură menţinerea unui climat creativ. Ca persoană,exuberantul va fi un inventator bine apreciat, amabil, încrezător, dar nu timorat;3) Pesilmistul îşi va manifesta ostilitatea faţă de procedeele noi şi reţinerea faţă de cele vechi („Procedeul vechi nu a fost grozav niciodată, darmite acum”, „ mai binele este duşmanul binelui” etc.) El trebuie să fie un bun specialist într-un domeniu conex celui al problemei;4) Optimistul are o atitudine critică, în limite decente, faţă de pesimist şi susţine opiniile realiste ale exuberantului; el este, de regulă, pecsoana cea mai competentă din grup în domeniul problemei. În măsura în care este posibil, cele patru personaje se aleg din unităţi diferite, între care nu s-au închegat relaţii deosebite şi între care nu există animozităti.

42.Discutia Panel. În principiu, avem de-a face cu un grup de 5-6 persoane (eşantionPanel), care participă la dezbaterea temei, sub coordonarea unui lider-animator.în afara grupului, există auditoriul, fără drept de intervenţie directă în discuţie: membrii auditoriului pot însă formula mesaje, înscrise pe cartoane de culori diferite: verde – pentru întrebări, albastre -pentru sentimente, maro pentru completare de informaţii. Aceste mesaje sunt transmise eşantionului Panel, în momentul considerat oportun, de cître „injectorul de mesaje”. Discuţiile pot fi reluate după primirea fiecărui grup de mesaje, urmînd ca în final liderul animator să efectueze o sinteză a dezbaterilor.

43.Metoda Brainwriting 6-3-5. Numele metodei este legat de participarea, la grupul de creaţie, a 6membri, fiecare membru trebuind să formuleze iniţial cîte 3 propuneri, iar ceilalţi 5 membri urmînd să discute grupurile de cîte 3 propuneri.într-un tabel cu trei coloane se înscriu propuneriie initiale, urmînd ca acestea să fiecomentate şi eventual completate de către fiecare membru al grupului. 0 sinteză elaborată de liderul grupului va fi apoi înaintată conducerii unităţii beneficiare.Concluzii. 0 intensificare a participării componentei intuitive la procesul de

23

creaţie/inovare, o evitare a influenţei exercitate de tendinţa oarecum obişnuită a intelectului uman de parcurgere a unor căi cunoscute pentru rezolvarea problemelor sunt posibile prin aplicarea unor tehnici adecvate. Utilizarea mai multor asemenea tehnici conduce la conturarea unor metode de stimulare a creativităţii, unele dintre acestea bucurîndu-se de o reală apreciere din partea specialiştilor.

44.Gândirea paralelăGîndirea paralelă este aproape opusul gîndirii argumentative, adversariale şicontradictorii, unde fiecare parte are un punct de vedere opus. Gîndirea vestică seconcentrează pe „ce este”, pe aspecte determinate prin analiză, judecată şi argumentare; este un mod de gîndire util, dar nu e singurul. Cultura vestică depinde de acest tip de gîndire, uzual folosim sistemul de gîndire grec, bazat pe argumentare şi gîndire critică (promovat de Socrate, Aristotel şi Platon). De la Socrate am moştenit argumentarea şi gîndirea critică, el alegînd să facă din argumentare principalul instrument al gîndirii. De la Platon avem noţiunea că există un „adevăr” undeva, dar că trebuie să-l căutăm ca să-l găsim. Căutăm adevărul folosind gîndirea critică pentru a ataca neadevarul. De la Aristotel avem un tip de logică bazat pe identitate şi non-identitate, pe includere si excludere.Pînă în zilele noastre, argumentarea este considerată baza gîndirii normale. Cea maipură formă a acestui tip de gîndire o găsim în sălile de judecată unde acuzarea susţine o parte a argumentării şi apărarea cealaltă parte. Fiecare vrea să dovedeasca că cealaltă parte greşeşte.„Adevărul” este căutat prin argument. în gîndirea tradiţională, dacă avem o casă frumoasă şi o persoană stă în faţa ei, opersoană stă în spate şi cîte una pe parţile laterale, fiecare va avea un unghi de vedere diferit şi persoanele se pot contrazice, argumentînd că ceea ce vede fiecare corect. în gîndirea paralelă toţi patru se uită la partea din faţa casei, apoi toţi patru privesc partea laterală, apoi partea din spate şi cealaltă parte. Deci, în acelaşi moment, toţi văd în paralel aceeaşi parte a casei. Şi pentru că fiecare persoană vede toate părţile casei, aceasta este explorată pe deplin.Gîndirea paralelă înseamnă că în orice moment toţi se uită în aceeaşi direcţie.în gîndirea paralelă, ambele puncte de vedere, oricît de diferite ar fi, sunt puse inparalel. Dacă mai târziu este necesar să se faca o alegere, se va începe din acest punct. Dacă nu se poate face nici o alegere, atunci design-ul trebuie să acopere ambele posibilitaţi. în orice moment, concentrarea este pe rezultat.Esenţa gîndirii paralele constă în faptul că în orice moment fiecare se uită în aceeaşi direcţie, dar direcţia se poate schimba. Unui explorator i se poate cere să se uite spre nord sau spre vest. Acestea sunt etichete standard ale direcţiilor. La fel avem nevoie de direcţii pentru gîndire. Care sunt direcţiile standard în care oamenii pot fi invitaţi să privească?

45.Metoda Six Thinking Hats - Cele Şase Pălării GânditoareCele Şase Pălării reprezintă şase moduri de procesare a informaţiei. Ele nu sunt etichete pentru tipuri de oameni. Purtînd mental fiecare pălărie şi schimbînd-o, poţi uşor să îţi concentrezi sau să-ţi focalizezi gîndirea într-o conversaţie sau într-o şedinţă pe unul din cele şase moduri de gîndire.în gîndirea traditională adversarială, A şi B sunt în conflict. Fiecare parte critică punctul de vedere al celuilalt. Metoda Six Thinking Hats permite Gîndirea Paralelă. Ambii A şi

24

B poartă fiecare pălărie împreună în timp ce explorează fiecare parte a problemei. Confruntarea adversarială este reînlocuită cu explorarea cooperativă a subiectului.Metoda Six Thinking Hats permite o conştientizare crescută a tipului de gîndire care este folosit cu fiecare ocazie şi astfel oamenii au ocazia să-şi dea seama dacă sunt blocaţi într-un anumit tip de gîndire şi să înveţe să le folosească pe toate, mărindu-şi astfel eficienţa.Pălăriile sunt utilizate proactiv şi nu reactiv.Pălăria Albă se concentrează pe informaţii. Se referă la fapte, figuri, informaţii disponibile sau necesare.Pălăria Galbenă se concentrează pe beneficii şi aspecte pozitive.Pălăria Roşie dezvăluie intuiţiile, sentimentele şi emoţiile.Pălăria Neagră este pălăria problemelor, criticilor şi a precauţiilor.Pălăria Verde este cea a creativitătii, schimbării, a alternativelor, propunerilor, a ceea ce este interesant şi provocativ. Aici pot fi folosite tehnici de Gîndire Laterală.Pălăria Albastră este pălăria coordonării. Nu vizează un subiect în sine, ci procesul gîndirii.Beneficii- uşor de învăţat, folosit şi implementat- organizează şi clarifică gîndirea- îmbunătăteşte calitatea deciziilor- toţi participanţii au şansa de a-şi exprima opinia- poate fi folosită la toate nivelurile- salvează timp, scurtînd întâlnirile- permite schimbări ale comportamentului fără a-l ataca- îmbunătăţeşte comunicarea inter-culturală- sprijină iniţiativele de schimbare- şedinţele devin mai concentrate şi mai productive- nu există criticism, ci numai punctarea slăbiciunilor- măreşte numărul şi calitatea ideilor practice- energizează echipele prin caracterul ludic- separă ego de performanţă- permite emoţiilor şi scepticismului să moduleze luarea deciziilor- reduce conflictul între membrii grupului- poate fi folosită atît individual, ca şi în grupCîteva exempleUtilizarea tuturor resurselorCu metoda Şase Pălarii experienţa şi cunostinţele tuturor membrilor grupului sunt utilizate pe deplin. Fiecare se uită şi lucrează in aceeasi directie, spre deosebire de argumentare sau discutiile libere. în cazul argumentării fiecare parte vrea sa c罇 tige. Dacă o parte se gîndeste laun aspect din care poate beneficia partea adversă, atunci nu-l va prezenta. Scopul estepreponderent de a câştiga, nu a explora în întregime subiectul respectiv. Aşa cum concentrarea razelor de soare poate topi un metal, concentrarea abilităţilor mentale ale mai multor persoane asupra unei probleme poate rezolva uşor problema respectivă.SinergieUn cuvînt des folosit în mediul organizaţional care promovează sisteme de management performante. însă pe cât de dorit de obţinut, pe atât greu de realizat. Six Thinking Hats realizează sinergie fără multe explicaţii. Six Thinking Hats generează rezultate care

25

sunt ale echipei cu şanse de reuşită exponenţial multiplicate. Punerea la un loc a celor mai buni jucatori de fotbal din lume nu genereaza cea mai bună performanţă, aşa cum proprietăţile apei nu sunt suma proprietăţilor oxigenului si hidrogenului sumate.Salvarea timpuluiMetoda Şase Pălări îi reduce timpul alocat şedinţelor cu pînă la 75 %. în gîndirea obişnuită, tradiţională, dacă cineva spune ceva, tu trebuie să răspunzi, chiar dacă numai din politeţe. Cu gîndirea paralelă, toţi se uită în acelaşi timp în aceeaşi direcţie. Nu trebuie să răspunzi la ceea ce a spus ultima persoană. Pur şi simplu, adaugi altă idee în paralel. La final, subiectul este explorat repede şi în întregime.Îndepărtarea ego-uluiProbabil ca cel mai mare obstacol în calea unei gîndiri rapide şi eficiente este propriul ego. Oamenii tind să folosească gîndirea pentru a: întări, consolida şi lăuda propriul ego. Gîndirea este folosită pentru a ataca gîndirea altor oameni, pentru a arăta altora cât eşti de deştept, pentru a exprima poziţii antagonice personale.Confruntarea şi gîndirea adversarială problema ego-ului. Cu metoda Six Thinking Hats egoul tău va performa cât mai bine sub fiecare pălărie.Metoda Six Thinking Hats asigură o explorare obiectivă şi neutră a subiectului – ceea ce argumentarea nu face.OrganizareConfuzia este cel mai mare duşman al unei gîndiri bune, de calitate. Noi încercăm să facem prea mult deodată. Ne uităm la informaţii, suntem afectaţi de sentimente, căutam idei noi, vrem să fim precauţi, vrem să găsim beneficii şi totul deodată. Este mult mai uşor să facem totul pe rînd cu metoda Six Thinking Hats.

46.BisociereaBisocierea constă în apropierea a două situaţii pentru a provoca iluminarea. Bisociereadesemnează dubla direcţie a demersului încrucişării: de a distruge pentru a construi, de a concasa pentru a încrucişa, de a disocia pentru a asocia.în literatură bisocierea permite crearea de noi cuvinte, de noi termeni.Matricele descoperirii elaborat de Abraham Moles, generalizează acest proces decombinare forţată. Ele se prezintă sub forma unui tabel cu două intrări. Liniile şi coloanele tabelului se intersectează, iar aceste intersecţii reprezintă tot atîtea posibilităţi de încrucişare.Rubricile conţin caracteristicile pe care vrem să le combinăm.Construcţia matriceală are şi o valoare pedagogică explicînd un demers, un program,un plan de acţiune. în domeniul strategiilor de piaţă, cabinetele de consultanţă (McKinsey, ADL, BCG) recurg la acest tip de formulă încă din anii 1960. Ele prezintă un portofoliu de activităţi, plecînd de la mai multe criterii. Reprezentarea grafică obţinută furnizează indicaţii asupra echilibrului portofoliului şi asupra perspectivelor de alocare a resuselor.Tehnicile combinatorii permit să organizăm sau să sistematizăm apropierile dintreelementele constitutive ale unei situaţii. în faza de pragătire, ele permit relizarea unui inventar al părţilor componente ale unei situaţii. în faza de incubaţie, aceasta forţează realizarea de combinaţii. Din acest moment iluminarea poate să aibă loc mult mai uşor.Demersul asociativ constă în efectuarea unor apropieri între mai multe obiecte sauidei, dînd frâu liber imaginaţiei. Mijloacele asociative ne ajută la stabilirea de punţi delegătură, de a trece de la un obiect la altul sau de a recurge la aproximări şi la evocări.

26

47.Harta mentalăEste frecvent utilizat pentru a reprezenta asocierile de idei care apar în momentulenunţării unui cuvînt sau a unui concept. Metoda dezvoltată de Tony Buzan are în vedere “fortificarea” memoriei, citirea şi luarea notiţelor mult mai rapid, precum şi vizualizarea în mod diferit a soluţiilor unei probleme. în acest scop ideile sunt plasate prin ramificări succesive plecînd de la o temă centrală. Plecînd de la un cuvînt principal, este posibilă explorarea grafică a tuturor evocărilor asociate direct sau indirect în raport cu “stimulul” propus. Metoda permite formalizarea pe cale directă a conexiunilor – cauză – efect – afinitate – dintre subiectul dat şi bazele subiective ale percepţiei.în practică harta mentală se realizează foarte simplu: se plasează în centrul foiicuvîntul sau conceptul pe care încercăm să-l reprezentăm. După ce-l încercuim trasăm o serie de săgeţi la capătul cărora vom nota primele idei care ne vin în minte. Treptat adăugăm noi reprezentări asociate.Metoda este foarte eficientă atunci cînd este aplicată în grup.

48.Circeptul (conceptul circular)Circeptul sau conceptul circular propus de Michel Fustier, poate interveni alături deharta mentală pentru a ierarhiza sau organiza evocările sau asocierile de idei care au fost reunite prin intremediul hărţii.Idea de bază a conceptului de circept este faptul că fiecare cuvînt, idee, situaţie poatefi reprezentat sub formă circulară, cu scopul de a reliefa tensiunile inerente subiectului.Circeptul are în vedere o reprezentare grafică circulară a tensiunior pe care fiecare termen sau concept le conţine.

49. Metoda ParetoMetoda mai este întălnită sub denumirea de 20/80 sau ABC. Constă în ordonarea

cauzelor unui fenomen în trei grupe, în funcţie de influienţa pe care o au asupra fenomenului :A – cauze relevante, care reprezintă un procent de până la 20 %, dar care generează peste 70 - 80 % din efecte ;B – cauze medii, care reprezintă 10 – 20 % şi au o influienţă de 10 – 20 % asupra efectelor ,C – cauze irelevante, în procent de aproximativ 70 %, care generează doar 10 – 20 % din efect.

Metoda Pareto este o metodă de eficientizare a cercetării, prin care se selectează cauzele relevante ale unui fenomen. În ingineria valorii metoda este deosebit de importantă, cel puţin în următoarele direcţii : - dintre funcţiile unui produs, doar primele două trei, sub aspectul supradimensionării economice merită o atenţie specială, pentr a obţine un rezultat important ;- un produs este format din multe repere şi operaţii, dar nu toate au o contribuţie egală la formarea preţului. Selectarea celor relevante duce la o economie substanţială de timp pentru rezolvarea problemei. De regulă, primele două trei repere, sub aspectul costului sunt cele care merită o atenţie deosebită pentru cercetătorul care doreşte reducerea costului produsului. Metoda este exemplificată în figura 5.2.

Efecte C

27

B 80

A

Cauze

Fig.5.2. Metoda Pareto

50. Analiza morfologicăMetoda morfologică a fost elaborată de către dr. Fritz Zwicky (1942) de la

California Institute of Technology şi constă în obţinerea şi analiza unui număr foarte mare de obiecte prin combinarea elementelor constitutive ale acestora. Dacă, de exemplu, ne referim la produsele industriale, se ştie că acestea sunt constituite din mai multe sisteme formatoare (Si), ce poate fi conceput în mai multe variante (Sij), tabelul 11.2. şi combinarea de tip morfologic a tuturor variantelor elementelor formatoare conduce la determinarea unui număr mare de soluţii constructive (Nv). Astfel, pentru datele din tabelul 5.1, numărul de variante constructive posibile ale obiectului respectiv va fi: Nv = 4x6x3x4=288.

Tabelul 5.1Sistemeformatoare

Variante ale sistemelor formatoare

S1 S11 S12 S13 S14

S2 S21 S22 S23 S24 S25 S26

S3 S31 S32 S33

S4 S41 S42 S43 S44

Analizând mulţimea acestor variante se poate constata următoarele:a) o serie de soluţii constructive vor fi incompatibile, deci sunt soluţii

imposibile, care evident, vor fi înlăturate;b) o altă serie de soluţii nu vor prezenta noutate faţă de nivelul tehnicii la

momentul respectiv;c) alte soluţii nu pot fi realizate de tehnologia existentă în momentul efectuării

analizei;d) un număr suficient de mare de soluţii utile şi realizabile, dintre care vor fi

eliminate acelea care nu sunt necesare pieţii şi care nu prezintă eficienţă economică.

28

Cap.2.bis.

10 COMANDAMANTE ALE INOVARII

1. ViseazăCreaţi o viziune inspirataConcentrati-vă asupra competenţelor dumneavoastră de bază şi avantajului competitiv. Dezvoltați o strategie de inovare.Exemple :

GE : Noi aducem lucrurile bune vietiiMicrosoft : Permitem persoanelor şi întreprinderilor din întreaga lume să-si realizeze potenţialul maximFun4Biz : Ajutăm oamenii si organizatiile sa devină mai creative, inovative si vesele.

2. Inspiră-ți echipa.Comunicați-i intenţia dumneavoastră strategică şi lansați o cruciadă.Crează o cultură inspirată, fă afaceri distractiv. Inspiră, fortifică şi energizează oamenii.

Viziune inspirată Creati o viziune care inspiră şi direcţionează organizaţia. Asiguraţi-vă că este suficient de largă pentru a permite o mare flexibilitate. Comunicați viziunea dvs. pentru toată lumea din cadrul organizaţiei dumneavoastră şi creați un mediu de cultură inovativa care încurajează creativitatea antreprenorială pentru a face viziunea o realitate."Liderii inspiră oamenii cu viziuni clare despre modul în care lucrurile se pot face mai bine", scrie Jack Welch, legendarul fost CEO al GE "Cel mai bun conducător nu furnizează un manual de instrucţiuni pas-cu-pas pentru lucrători. Cei mai buni lideri sunt cei care vin cu idei noi, şi articulează o viziune care inspiră pe alţii să acţioneze”.Caz: GlaxoSmithKlineGigantul farmaceutic GlaxoSmithKline are misiunea "de a îmbunătăţi calitatea vieţii umane, prin care sa permită oamenilor să facă mai mult, sa se simtă mai bine, şi să trăiască mai mult". Compania "nu defineşte misiunea în ceea ce priveşte medicamentele sau pieţele, ci în ceea ce priveşte inspiratia de a ajuta oamenii să facă mai mult, să se simtă mai bine şi să trăiască mai mult."Eșecul ca principalul mijloc de succesNerespectarea oferă o mare oportunitate de învăţare şi ar trebui să fie privită ca o sevă de succes. "Dacă le dai oamenilor libertatea de a inova, libertatea de a experimenta, libertatea de a reuşi, atunci trebuie să le dai de asemenea, libertatea de a nu reuși. Potrivit Deepak Seethi de AT & T, organizarea de mâine va cere greşeli şi eşecuriCaz: Silicon ValleyCeea ce face din Silicon Valley, un astfel de succes ca motor al creşterii high-tech este procesul darwinist de eşec. Comentatorul şi autorul Mike spune,

29

"Adversarii cred că Silicon Valley este un succes, dar este, într-adevăr, un cimitir. Eşecul este puterea cea mai mare din Silicon Valley. Fiecare produs care nu a reuşit a fost o lecţie stocată în memoria colectivă. Noi nu stigmatizam eşecul, îl admirăm. Capitaliştii de risc doresc să vadă cel putin un eşec in CV-urile antreprenorilor. "

3. Concentraţi-vă pe clienţiStrăduițti-vă să creați valoare inovatoare pentru clienţii dvs.Practică inovarea orientată spre client Implicaţi clienţii în procesul dumneavoastră de dezvoltare a produselor noi

4. Fii diferitGândește in afara cutieiStraduiti-vă să schimbați numele jocului - să introduceți inovaţii radicaleDiferentiază-te pe tine şi produsul tău.

5. Puneți întrebări despre totProvoacă ipoteze, întrebă "de ce?" şi "ce se întâmplă dacă?" în mod constantPune o mulţime de întrebări .Întreabă şi reevaluează deciziile anterioare

6. SinergizeazăConstruieste-ti expertiza inter-funcţională şi sisteme de deprinderi de gîndireConstruiește şi condu o echipă eco-funcţională.Polenizează ideile, diversifică, crează sinergii.

7. Stabilizează proceseleFurnizează aliniere strategicăProiectează un model de afaceri, reguli, structură şi un sistem de măsurare.Încurajeaza improvizatiile într-o structură de ghidare.

8. RiscăAdoptă măsuri antreprenoriale - nimic nu riști, nimic nu câştigi.Experimentează, învață de la feedback-ul de pe piaţă.Afla de la eşec cum să începi din nou mai inteligent

9. Condu schimbareaCrează o stare de spirit de nemulţumire creativă pentru a reduce rezistenta la schimbare.Dă exemplu plumbul, pentru a demonstra atributele leadershipului antreprenorial. Adaptează-te la schimbările rapide interne şi externe, pentru a crea schimbări pozitive.

10. Fii antreprenorialElaborarează şi practică creativitatea antreprenorială de zi cu zi, învaţă continuu.

30

Uită-te la oportunităţi pretutindeni şi urmărește-le cu viteză.Fii persistent, depăşește obstacolele, rezolvă problemele în mod creativ.

4 TIPURI DE INOVAREEvaluarea capacităţii de inovare a organizaţiei dumneavoastră:1. Inovarea Incrementală - faceți mai mult din aceleaşi lucruri pe care le-aţi făcut cu rezultate ceva mai bune.2. Inovarea Aditiva – Exploatează mai mult resursele deja existente, cum ar fi liniile de extensii de produs, şi poți obţine rezultate bune. Aceste oportunităţi ar trebui să fie rareori tratate ca eforturi de înaltă prioritate. Riscurile ar trebui să fie mici - şi acestea nu ar trebui să ia resurse de la oportunităţile complementare.3. Inovarea Complementară - Oferă ceva nou şi schimbă structura de afaceri.4. Inovarea Radicală - Modificări fundamentele de afaceri, crearea unei noi industrii şi noi căi pentru crearea de bogăţie.

BARIERE IN CALEA INOVARIIBLOCURI SI CREDINTELE LIMITATIVE

PENTRU A COMUTA ATITUDINE POZITIVĂ

1.Atitudinea negativăTendinţa de a se concentra pe aspectele negative ale problemelor şi a cheltui energie pe griji.Caută oportunitati inerente în situaţia dată.

2.Teama de eşecFrica de a fi privit sau de a fi prost râs.Eşecul este o condiţie necesară şi o piatră de temelie pentru succes.

3.Stresul conduceriiNu au timp să se gândească creativ. Persoană de peste-a subliniat consideră că este dificil să se gândească în mod obiectiv, la toate. stres nedorite reduce calitatea tuturor proceselor mentale.Succesul pe termen lung corporative legate de capacitatea de a inova. Gestionarea operaţiunilor de zi cu zi este important, dar acesta este un joc nou schimba descoperiri care compania va lansa pe pieţe noi, permite o creştere rapidă, şi de a crea profit mare a investiţiei.

4.Urmarea RegulilorO tendinţă să fie conforme cu modelele acceptate de credinţă sau de gândire - normele şi limitele de status quo-ului - împiedică descoperire creative.Unele reguli sunt necesare, dar alţii să încurajeze lenea mental. "Orice act de creaţie este în primul rând un act de distrugere." - Pablo Picasso

5.Efectuarea IpotezelorMulte ipoteze constiente si inconstiente limiteaza gândirea creativă.

31

Identifice şi să examineze ipotezele pe care le faceţi pentru a se asigura că acestea nu se exclud idei noi. Challenge ipoteze.

6.Bazarea excesivă pe logicăInvestirea toate capitalului intelectual în gândirea logică sau analitice - abordare pas-cu-pas - exclude imaginaţie, intuiţie, senzaţie sau umor."Inovatia nu este produsul gândirii logice, deşi rezultatul este legat de structura logică." - Albert Einstein

6 TEHNICI DE GÂNDIRE INVENTIVĂ1. Sacrificiu: Eliminaţi o parte importantă a produsului dvs. şi încercați să găsiți o nouă valoare pentru produsul invalid.

2. Produsul parazit: Eliminați o parte din produsul dvs. şi înlocuiți-o cu un element din mediul inconjurator.

3. Unificare: Instrumentul unității este opus instrumentului parazit. Prin unificare produsul dvs. Poate îndeplini funcţiile altor produse (de exemplu, lumânări aniversare comestibile).

4. Înmulţirea: Creaţi un produs virtual şi apoi ieşiți pentru a descoperi beneficiile. Un produs virtual poate fi creat prin înlocuirea unei părţi a unui produs existent cu unul similar, dar diferit. Această tehnică ajută la crearea de idei surprinzătoare şi la descoperirea nevoilor ascunse pe care clientul nule- a ştiut sau nu le-a putut comunica.

5. Divizarea: Separați toate elementele şi apoi le reorganizați într-o nouă structură.

6. Simetria intreruptă: Identificați simetriile în produsul dvs. şi încercaţi să-l re-organizați prin spargerea simetriilor una după alta într-un mod sistematic.

TRIZ ("teoria rezolvarii problemei inventatorului ")

A fost dezvoltata de un inginer sovietic şi cercetător Altshuller Genrich şi colegii săi începând din 1946. Acesta a evoluat de atunci. Astăzi, TRIZ este o metodologie, un set de instrumente, baza de cunoştinţe, şi tehnologie, bazat pe modele pentru generarea de idei inovatoare şi soluţii pentru rezolvarea problemelor. TRIZ furnizează instrumente şi metode pentru a fi utilizate în formularea problemei, analizei de sistem, de analiză a eşecului, şi modele de evoluţie a sistemului. Spre deosebire de tehnicile aleatorii de generare de idei, cum ar fi brainstorming, TRIZ îşi propune să creeze o abordare algoritmică pentru inventarea de noi sisteme, precum şi perfecţionarea sistemelor vechi.

32

1.Segmentarea Împărţiţi un obiect în părţi independente.Faceti un obiect uşor de dezasamblat.Creşteti gradul de fragmentare sau segmentare.

2.Separarea

Separati o parte care interferă sau este proprietatea unui obiect, sau o singura parte necesara (sau proprietate) a unui obiect.

3. Calitate Locala -

Modificarea structurii unui obiect de la uniform la non-uniform, schimbarea unui mediu extern (sau influenţă externă), de la uniform la non-uniform.Fa fiecare parte a unui obiect în funcţie de condiţiile cele mai potrivite pentru funcţionarea acestuia.Fa fiecare parte a unui obiect sa îndeplineasca o funcţie diferită şi utilă.

Lucia Lorio a creat un nou set de lenjerie cu sistem de urmărire GPS. Potrivit ei, "Me If You Can Find". Linia de la Lindelucy este destinata femeii moderne, care vrea sa se distreze flirtând cu iubitul ei.Cu toate acestea, multi oameni vad lenjeria GPS ca o "centura de castitate a secolului 21", deoarece ei cred ca lenjeria GPS ii ajuta sa-si controleze soţiile si prietenele.

4.Asimetrie

Schimba forma unui obiect de la simetric la asimetric.Dacă un obiect este asimetric, creşte-i gradul de asimetrie.

5.Fuzionare

Adu mai aproape împreună (sau uneste) obiecte identice sau similare, asambleaza piese identice sau similare pentru a efectua operaţiuni paralele.Fa operaţiuni învecinate sau paralele.

6.UniversalitateAsigura-te ca o parte sau obiect îndeplinesc mai multe funcţii; elimina nevoia pentru alte părţi.

7. Matrosca- Nested doll

Fa loc pentru un obiect in interiorul altuia; fa loc în fiecare obiect, la rândul său, în interiorul celuilalt.Asigura o singură trecere dintr-o parte in alta printr-o cavitate.

8.Anti-greutatePentru a compensa greutatea unui obiect, fuzioneaza cu alte obiecte care

33

furnizează ascensiune. Exemplu contragreutatea sau ecluza din ScotiaPentru a compensa greutatea unui obiect, fa sa interacţioneze cu mediul.

9. Anti-acţiuni preliminareÎn cazul în care va fi necesar sa faci o acţiune atât cu efecte nocive cat şi utile, această acţiune ar trebui să fie înlocuita cu anti-acţiuni pentru a controla efectele dăunătoare.Creaza în prealabil într-un obiect aspectele care sa se opuna aspectelor nedorite de lucru mai târziu. Exemplu , cum anulati din conceptie efectul de pilling, sau efectul de shifonare.

10. Acţiune preliminaa Efectuează, înainte de a fi necesar, schimbarea necesară a unui obiect (fie integral sau parţial).Pre-aranjează obiectele astfel încât să poată intra în acţiune de la locul cel mai convenabil şi, fără a pierde timp pentru livrarea acestora.

11. Amortizare prealabilaPregătiţi mentenanța în prealabil pentru a compensa fiabilitatea relativ scăzută a unui obiect.

12.EchipotentialitateÎntr-un câmp potenţial, se schimbă poziţia limită.

13. Scimbati modul de mișcareInversează acţiunile utilizate pentru a rezolva problema.Fa ca piesele mobile (sau mediul extern) să fie fixe şi părţile fixe să fie mobile.Pune obiectul (sau procesul) "cu susul în jos".

14.Folositi curburaÎn loc de a folosi piese, suprafeţe, sau alte forme rectilinii, utilizați forme curbilinii; Treceți de la suprafete plane la cele sferice, de la piese in forma de cub (paralelipiped) la structurile în formă de minge.Utilizaţi role, mingi, spirale.Treceți de la mişcarea liniară la mişcarea de rotaţie, utilizați fortele centrifuge.

15. DinamicăPermite (sau proiecteaza) caracteristicile unui obiect, mediu extern, sau proces pentru a schimba sau a găsi o stare de funcţionare optimă.Împărţiţi un obiect în părţi capabile de mişcare unul faţă de celălalt.Dacă un obiect (sau proces) este rigid sau inflexibil, fa-l mobil sau adaptativ.

16. Acţiuni parţiale sau excesive actions

În cazul în care 100 la sută a unui obiect este greu de realizat folosind o metodă dată, prin utilizarea "mai puţin" sau "putin mai mult" din aceeaşi

34

metodă, problema poate deveni mult mai uşor de rezolvat.

17.O altă dimensiuneMutati un obiect în spaţiu cu două sau trei dimensiuni.Folosiţi un aranjament multiplu de obiecte în loc de un aranjament siplu.Re-orientati obiectul, puneti-l pe o parte.Utilizaţi "o alta latura" a unui anumit domeniu.

18.Vibraţii mecaniceProvoaca un obiect să oscileze sau vibreze.Creşte frecvenţ sa (chiar până la ultrasunete).Utilizarea frecvenţelor unui obiect rezonant.Folosirea vibratoarelor piezoelectrice în loc de cele mecanice.Combinati ultrasunetele cu oscilaţii de câmp electromagnetic.

19. Acţiune periodică În locul acţiunii continue, utilizeaza acţiuni periodice sau pulsează.Dacă o acţiune este deja periodica, schimba magnitudinea sau frecvenţa.Utilizeaza pauze între impulsuri pentru a efectua o acţiune diferita.

20.Continuitatea de acţiuni utileAsigura-te ca obiectul lucreaza continuu; fa ca obiectul sa lucreze la încărcare completă, tot timpul.Elimina toate acţiunile inactive sau intermitentele in lucru.

21.Sări peste

Desfăşoara un proces, sau anumite etape (de exemplu, operaţiuni distructibile, nocive sau periculoase), la viteze mari.

22. * Binecuvântare în deghizare * sau *Stoarce lamiia în Limonada *

Utilizeaza factorii nocivi (în special, efectele nocive ale mediului) pentru a obţine un efect pozitiv.Elimina acţiunile primare nocive adăugându-le la o altă acţiune dăunătoare pentru a rezolva problema.Amplifica un factor nociv la un asemenea grad încât nu mai este dăunător.

23.FeedbackIntroduce reacţii (feed-back, verificare încrucişată), pentru a îmbunătăţi un proces sau o acţiune.Dacă feedback-ul este deja folosit, schimba magnitudinea sau influenţa.

24. IntermediarUtilizeaza un articol transportator intermediar sau proces intermediar.Uneste un obiect temporar cu un altul (care pot fi îndepărtate cu uşurinţă).

35

25. AutoservireFa un obiect folosind funcţiile auxiliare ale lui.Utilizeaza resursele din deşeuri, de energie, sau substanţe.

26.CopiereÎn locul unui obiect scump, fragil indisponibil, utilizeaza copii mai simple şi necostisitoare.Înlocuieste un obiect, sau proces cu copii.

27. Obiecte ieftine de viaţă scurtăÎnlocuieste un obiect scump, cu un multiplu de obiecte necostisitoare, care cuprind anumite calităţi (cum ar fi durata de viaţă, de exemplu).

28. Substituţie mecanică Înlocuiţi un mijloc mecanic cu mijloace senzoriale (optic, acustic, gust, miros).Utilizaţi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice pentru a interacţiona cu obiectul.Schimbarea câmpuri statice cu mobile, domeniile nestructurate cu cele care au structura.

29.Pneumatice şi hidrauliceUtilizarea de gaze şi părţi lichide a unui obiect în loc de piese solide (de exemplu, gonflabile, umplute cu lichide, perne de aer, hidrostatice, hidro-reactiv).

30. Folii flexibile şi filme subtiri

Utilizeaza folii flexibile şi filme subţiri în loc de structuri tri-dimensionale.Izoleaza obiectul de mediul extern folosind folii flexibile si filme subtiri.

31. Materialele poroaseFa un obiect poros sau adauga elemente poroase (inserturi, acoperiri, etc).Dacă un obiect este deja poros, utilizaţi porii pentru a introduce o substanţă sau funcţie utilă.

32. Schimbarea culoriiModificarea culorii unui obiect sau a mediului extern.Modificarea transparenţei unui obiect sau a mediului extern.

33.OmogenitateFa obiecte care interacţionează cu un anumit obiect din acelaşi material (sau materiale cu proprietăţi identice).

34. Aruncarea peste bord şi recuperarea Fa porţiuni ale unui obiect care şi-au îndeplinit funcţiile lor merge departe (debaraseaza prin dizolvare, evaporare, etc) sau modifica acestea direct în

36

timpul funcţionării.

35. Schimbare parametru Schimba starea unui obiect fizic (de exemplu, la un gaz, lichid, sau solid.)Schimba concentratia sau consistenţa.Modifica gradul de flexibilitate.Schimba temperatura.

36. Tranziţia fazelorUtilizaţi fenomene care apar în timpul tranziţiilor de fază (de exemplu, modificări de volum, pierdere sau absorbţie de căldură, etc).

37. Dilatare termicăUtilizaţi dilatarea termică (sau contracţia) a materialelor.Dacă este utilizata dilatarea termică, utilizati mai multe materiale cu coeficienţi diferiţi de dilatare termică.

38. Oxidanţi puterniciÎnlocuiţi aerul comun cu aer îmbogăţit cu oxigen.Înlocuiţi aerul îmbogăţit cu oxigen pur.Expuneti aerul sau oxigenul la radiaţii ionizante.Utilizati oxigen ionizat.Înlocuiţi oxigen ozonat (sau ionizat) cu ozon.

39. Atmosferă inertăÎnlocuiţi un mediu normal cu unul inert Adaugati părţi neutre, sau aditivi inerti la un obiect.

40. Materiale compozite Utilizati materiale compozite ( compuse), in locul materialelor simple

Cap.3.Mari inventatori români şi invenţiile lor

Ana Aslan

S-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romaşcanu din Brăila. La 13 ani îşi pierde tatăl. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti. În 1915, Ana absolvă Şcoala Centrală din Bucureşti. La 16 ani, visează să ajungă pilot şi chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol - Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Declară greva foamei pentru a înfrânge împotrivirea mamei şi se înscrie la Facultatea de Medicină.

În timpul Primului Război Mondial, îngrijeşte soldaţii în spitalele militare din spatele frontului de la Iaşi. După întoarcerea la Bucureşti, în anul 1919, lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, absolvă Facultatea de

37

Medicină. Este numită preparator la clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă şi în alcătuirea tezei de doctorat.

Urmează o activitate didactică şi spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine şeful Secţiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecţiunile reumatice, în cazul unui student ţintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni şi evidenţiază importanţa procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. Obţine rezultate remarcabile, care sunt comunicate Academiei Române.

Invenţii 1952 - prepară vitamina H3 (Gerovital), produs geriatric brevetat în peste 30 de

ţări 1980 - a inventat, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, Aslavital, produs

geriatric

Titluri Membră a Academiei de Ştiinţe, din New York Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative Membră în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie Membră a Societăţii Naţionale de Gerontologie din Chile Preşedintă a Societăţii Române de Gerontologie

Premii şi distincţii 1952 - Premiul internaţional şi medalia "Leon Bernard", prestigioasă distincţie

acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei

Merito della Republica, Italia Cavaler al Ordinului Palmes académiques, Franţa Profesor Honoris Causa şi Doctor emerit al Universităţii Bragança Paulista,

din Brazilia

Conrad Haas Rachetele expediate de la Cape Kennedy si aripile “Delta” au fost inventate la Sibiu înca din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amanuntele necesare si cu o fireasca uimire ca “istoria oficiala” a “reusit” sa-l neglijeze… Racheta spatiala cu trei etaje de carburant solid (”model Cape Kennedy”) a fost inventata în 1529 si trimisa în spatiu cu succes în 1555, în prezenta a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, seful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570).

Aceasta informatie si urmatoarele provin dintr-un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista inventiilor mentionate în manuscris contine: racheta cu doua etaje de ardere (1529); racheta cu trei etaje

38

(1529), baterie de racheta (1529), casuta zburatoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)… “Casuta zburatoare”, propulsata în aer de racheta, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spatiale folosita de cosmonauti începând cu anii 50!… În lucrare erau mentionate si pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.

• Radioactivitatea artificiala a fost descoperita de o savanta de la Facultatea de Stiinte Bucuresti, si însusita apoi de Marie Curie si întrebuintata pentru distrugere. Cerând un grad superior la facultate, savanta românca îi scria regelui Carol al II lea: “Numirea mea s-ar putea face pe aceeasi cale exceptionala ca si a domnilor recomandati de dl. Perrin, ca o recompensa a descoperirii radioactivitatii artificiale, care este a mea si de al carui fruct s-a bucurat dna Joliot Curie, recomandata de însusi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (… ) Domnul Decan al Facultatii de Stiinte si o parte din profesori ma sacrifica pentru a nu-i nemultumi pe dl. Perrin si pe sotii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.” Vesnicile “plecaciuni” fata de cei de afara, bogati, deci destepti si merituosi! Nedreptatita savanta înfiintase din proprie initiativa Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Stiinte Bucuresti…

• 1827 - Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane si unul dintre organizatorii învatamântului national inventeaza predecesorul stiloului modern: “condei portareţ, fara sfârsit, alimentându–se singur cu cerneala”

• 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului.

• 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi.

• 1881 Alexandru Ciurcu - obtine un brevet din Franta prin care prevede posibilitatea zborului cu reactie

• 1885 Victor Babes - realizeaza primul tratat de bacteriologie din lume.

• 1886 Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie.

• 1887 C. I. Istrate - Friedelina si franceinele.

• 1895 D. Hurmuzescu - descopera electroscopul.

• 1899 C.I. Istrate - o noua clasa de coloranti.

• 1900 Nicolae Teclu - becul cu reglarea curentului electric si gaz.

• 1904 Emil Racovita - fondatorul biospeologiei.

• 1905 Augustin Maior - telefonia multipla.

• 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu “Vuia

39

I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).

• 1906 A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adânci. • 1908 Lazar Edeleanu – primul procedeu de rafinare a produselor petroliere cu bioxid de sulf din lume, procedeu care ii poarta numele.

• 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen - “pila Karpen”, care functioneaza înca si produce curent electric, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!

• 1910 iunie - Aurel Vlaicu - lanseaza primul avion din lume fuselat aerodinamic.

• 1910 Tache Brumarescu - masina de taiat sulf.

• 1910 Stefan Procopiu - efectul circular al discontinuitatilor de magnetism.

• 1910 Gh. Marinescu - tratamentul paraliziei generale.

Henri Coanda

• 1910 Henri Coanda reuseste primul zbor al unui avion cu reactie (fabricatie proprie).Nascut la 7 iunie 1886, Bucuresti - decedat 25 noiembrie 1972, Bucuresti.Om de stiinta , inventator si constructor de avioane, pionier al aviatiei cu reactie si al mecanicii fluidelor.Henri Coanda a absolvit liceul "Sf. Sava", din Bucuresti, si Liceul Militar, din Iasi, devenind, in 1905, ofiter de artilerie. In 1909, a absolvit Scoala Superioara de Aeronautica, din Paris. A urmat cursuri de specializare la cateva universitati europenedin Charlottenburg, Liège si Paris. A fost ales membru al Academiei Romane si a primit titlul de Doctor honoris causa, al Institutului Politehnic din Bucuresti.In anii 1905-1906, a conceput machete de rachete si o macheta de avion cu un motor racheta cu combustibil solid. Celebrul inginer Gustave Eiffel (1832 - 1923) si savantul Paul Painlevé (1863 - 1933) l-au sprijinit pe Henri Coanda sa construiasca un banc mobil, de incercari, montat pe o locomotiva, si un dispozitiv original, de inregistrare a fenomenelor aerodinamice, din jurul aripilor groase. La 16 decembrie 1910, la Issy les Moulineaux, cu ocazia celui de-al doilea Salon International de Aeronautica, de la Paris, Coanda a prezentat si pilotat primul avion cu reactie, din lume, realizat de el (biplanul "Coanda").Prin aceasta inventie, Henri Coanda a intrat in istoria aviatiei mondiale si ca pionier al aviatiei cu reactie.Datorita activitatii sale creatoare, in domeniul aviatiei, a fost angajat de Uzinele de Avioane din Bristol, unde a conceput si construit, in anii 1911 - 1914, cateva tipuri de avioane, printre care si avionul denumit "Bristol - Coanda", cu remarcabile calitati, pentru acei ani.In anul 1914, Henri Coanda a inventat tunul fara recul, pentru aviatie, care nu suprasolicita structura avionului, in timpul tragerii. In anul 1934, Henri Coanda a obtinut, in Franta, brevetul pentru inventia "Procedeu

40

si dispozitiv pentru devierea unui fluid intr-un alt fluid". Noul fenomen fizic descoperit de Henri Coanda - "Devierea unui jet plan de fluid ce patrunde in alt fluid in vecinatatea unui perete convex" - a fost denumit "efectul Coanda". Utilizarea practica a "efectului Coanda" a fost inceputa de descoperitorul sau, care a inventat si brevetat in 1935, in Franta "Aerodina lenticulara" (discul zburator), precum si alte inventii ("Dispozitiv pentru imbunatatirea randamentului motorului cu combustie interna", "Frana de recul pentru armele de foc"). Aflandu-se la baza a numeroase aplicatii, [/b]"efectul Coanda" este, fara indoiala, certificatul de nastere a mecanicii fluidelor[/b], o noua ramura a tehnicii. Cercetarile din numeroase tari, printre care si Romania, au condus la multe utilizari practice ale "efectului Coanda" - propulsia si sustentatia vehiculelor aeriene, imbunatatirea turbinelor cu gaze, amplificatoare cu fluide, aparate pneumatice, amortizoare de zgomote etc.Inventator prolific, cu peste 250 de inventii brevetate, Henri Coanda a conceput si realizat aparate de ochire, pentru avioanele militare, vagoane de beton, cisterne de beton, pentru transportul pe calea ferata, rezervoare de beton, subansamble si elemente pentru case prefabricate (inca din 1918), o instalatie solara, pentru desalinizarea apei de mare. In anul 1971, a infiintat, in Bucuresti, Institutul de Creatie Stiintifica si Tehnica.

• 1910 Ioan Cantacuzino - “fenomenul Cantacuzino” (aglutinarea unor microbi).

• 1913-1916 Ioan Cantacuzino - vaccinarea antiholerica (metoda Cantacuzino)

• 1916 D. Danielopolu - actiunea hipertensiva a digitalei.

• 1918 Gogu Constantinescu - întemeiaza o noua stiinta: sonicitatea.

• 1919 Stefan Procopiu - unitatea elementara de energie magnetica (magnetonul).

• 1920 Emil Racovita - pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume).

• 1920 ing. Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamânt - Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna.

• 1921 Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma “picaturii de apa”).

• 1921 Nicolae Paulescu - descopera insulina; pentru ca era un anti-mason virulent, Premiul Nobel l-au primit canadienii F. Banting si J.R.J. McLeod pentru aceasta descoperire…

• 1921 Stefan Procopiu - Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii).

• 1922 C.Levaditi si Sazevac - bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.

41

• 1925 Traian Vuia - generatorul de abur cu ardere în camera închisa si cu vaporizare instantanee.

• 1930 Elie Carafoli - avionul cu aripa joasa.

• 1933 Henri Coanda - aerodina lenticulara (farfuria zburatoare).

• 1938 Henri Coanda - efectul Coanda.

• 1938 Henri Coanda - discul volant.

• 1952 Ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare. „Ana Aslan” are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra îmbatrânirii au convins înca de la început, aducând institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor “Aslan” a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgând, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu “Gerovital”.

Stefan Procopiu

O mentiune speciala facem pentru Stefan Procopiu, fizician de renume mondial, doctor honoris causa al mai multor universitati, membru al Academiei Române, intemeietorul scolii romanesti de magnetism, om de mare tinuta profesionala, de înalta atitudine civica si patriotism. In 1919, plecând de la teoria cuantelor a lui Max Planck, calculeaza valoarea magnetonului teoretic (unitatea elementara de energie magnetica), astazi cunoscut ca “magnetonul Bohr-Procopiu”. In 1921 descopera fenomenul de depolarizare a luminii in suspensii si coloizi, denumit fenomenul Procopiu, urmat in 1930 de efectul Procopiu, in magnetism. Propus spre acordarea premiului Nobel pentru fizica de catre comisia de recomandari in urma dovedirii teoretice a existentei magnetonului, a fost privat pe nedrept de distinctie, aceasta fiindu-i inmanata savantului danez Niels Bohr, desi descoperirea a fost anuntata intai de roman.

• O sincronicitate uimitoare a fost sesizata de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburatoare testate de americani în 1961, dar, desi americanii au fost creditati ca autori ai inventiei, adevaratul inventator este Justin Capra care, în 1958 a proiectat, realizat si zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunatatit si este folosit (cu o autonomie de 30-40 minute) pentru salvarea rapida de pe platformele marine si pentru supravegherea zonelor forestiere.

Spiru Haret

• Un crater de pe luna poarta numele lui… Spiru Haret. Aceasta deoarece savantul român a demonstrat ca axa mare a elipsei pe care se deplaseaza Pamântul în jurul soarelui este de o marime variabila, creând premisele de baza ale astrofizicii

42

moderne.

• Mai putem semnala existenta unor personalitati, adevaratele “vârfuri de talie universala” aparute dintre minoritatile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat “parintele navigatiei spatiale”si, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, seful programului rachetelor americane “Saturn”.

Alte realizari romanesti:

• Stefan Odobleja - Parintele ciberneticii generalizate .

Timisoara - primul oras european cu iluminat stradal cu energie electrica (noiembrie 1884).

• Griogore Antipa – savant naturalist, inventatorul dioramelor (1912).

• Ion Agarbiceanu – primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie (1962).

• Dumitru Daponte - inventatorul modalitatii de proiectare a filmului in relief.

• Iulius Popper - inventatorul unui dispozitiv pentru recoltarea aurului din apa marii; in plus este cel care a dat denumiri romanesti unor locuri din Tara de Foc (Sinaia, Ureche, Lahovary, Rosetti).

• Aurel Persu - a stabilit ca automobilul cu cele mai corecte forme aerodinamice trebuie sa fie proiectat avand forma unei picaturi de apa, in cadere. General Motors precum si Ford au facut propuneri pentru achizitionarea patentului.

• Anghel Saligny - construieste in premiera mondiala, la Braila si Galati, silozuri din beton armat (pentru poduri).

• Eliza Leonida Zamfirescu - prima femeie inginer din lume.

• Smaranda Braescu – una din primele femei parasutist din lume, detinatoare a mai multe recorduri mondiale in domeniu.

REALIZARI CONTEMPORANE

O alta idee propagata destul de puternic în societatea româneasca de astazi este ca, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirma ca toate aceste prilejuri de mândrie nationala tin doar de domeniul trecutului, ca România de astazi ar fi… o “tara bolnava”, fara civilizatie, fara personalitati marcante, ea fiind mereu “codasa Europei”.

Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite sa-i tina pe români “la locul

43

lor” (si departându-i de traditia si sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc “Atotputernicii Lumii”, Iluminati sau francmasoni, vom oferi si o serie de realizari ale geniului românesc ale ultimilor ani:

• Dr. fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, a realizat un CD ROM (din sticla) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obisnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocata întreaga Biblioteca a Academiei Române, iar informatiile ar putea rezista… 5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, inventia sa a fost premiata cu medalia de aur la Salonul Mondial al Inventiilor “Bruxelles Europa”, iar autorul doreste cu orice pret producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârsit formalitatile…

• Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premiera mondiala, un aparat care purifica aerul în spatiile de locuit: distruge bacteriile din aer, retine praful si fumul de tigara, atmosfera devenind “ca în salina sau pe litoralul marin”. Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…

• Petrica Ionescu este cel mai important regizor de opera dupa Zefirelli (afirmatie facuta de George Astalos, în ian.2001)

• România a câstigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de multi drept cel mai inteligent joc de carti) pe Internet, în 16.11.2000 (107 - 75 cu SUA în finala).

• Hackerii români sunt considerati printre cei mai buni (si mai periculosi) din lume. “Distractia” (conform declaratiei lor, ei nu fura informatii, ci doar doresc sa îsi dovedeasca … valoarea) celor “5 magnifici de la Rasarit” a obligat CIA sa trimita o delegatie la Bucuresti… Printre site urile “sparte” de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

• La salonul inventiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinta numarului de premii obtinute si pe locul II (dupa Rusia) ca numar de inventii prezentate. Adica a luat premii pentru toate cele 62 de inventii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegatia româna s-a mai întors de la Geneva si cu 4 premii speciale din partea delegatiilor altor tari, un premiu de creativitate (pentru Ionut Moraru - inventia “Biomer”), Medalia expozitiei si Diploma salonului pentru contributia exceptionala în promovarea inventiilor.

• Prof. Stefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universitatii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasa si în Consiliul Director al prestigioasei institutii britanice. Posesoare a doua certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Sefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit si medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numita si în conducerea acestei unitati.

• Dr. Maria Georgescu, eleva prof. Ana Aslan si director al institutului cu acelasi nume, a avut o serie de pacienti celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz

44

Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, presedintii Suharto si Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), printul Agacan (cu sotia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy etc.

• La olimpiada internationala de matematica de la Washington (iulie 2001), elevii români au obtinut o medalie de aur, doua de argint si trei de bronz. Ei sunt din Galati, Arad, Vâlcea si Constanta.

Participarea la olimpiade internationale de matematica si fizica: 500 de elevi din 83 de tari… Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galati) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internationale si Balcaniada… Fireste, el a fost “racolat” imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…

• Stefan Cosmin Buca, Maria Popa si Mihai Ivanescu au fost nominalizati, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de catre institutii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalti participa la programe în colaborare cu NASA.

• Nicu Mincu din comuna Ivesti (Galati) vindeca diverse boli cu leacuri si ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arata ca la 50, pentru ca, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tineretii… • România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenta. De exemplu, la “Microsoft”, a doua limba vorbita este româna, iar la NASA multi dintre specialistii de prim rang sunt tot români…

• Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite sali de gimnastica din SUA (Manhattan/New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clientii sai numarându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, s.a. Celebrele casete video lectii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreuna cu antrenorul sau, Radu Teodorescu, care doreste sa înfiinteze în România primul institut din lume de pregatire a profesorilor de educatie fizica în fitness pentru adulti… • Nicolae Balasa (39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteste mental mai rapid decât calculatorul (înmultiri, împartiri, ecuatii de gradul II, radicali de ordinul III si IV)! Fost inginer la Uzina Mecanica Filiasi, din 1994 Nicolae Balasa este actualmente somer…

• Ion Scripcaru, strungar si lacatus mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu gaseste de 4 ani, 15.000 USD pentru a si realiza inventia epocala (pâna la proba practica): motorul care nu consuma nimic! Acesta ar trebui sa functioneze pe baza gravitatiei, fiind în fapt “instalatie mecanica amplificatoare de putere, capabila sa transforme forta statica gravitationala în lucru mecanic”. “S-ar închide toate centralele nucleare”, spune el. Numai ca OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) a refuzat sa-i breveteze inventia în lipsa unei machete functionale, doar pe baza schitelor. Petre Roman si Ministerul Cercetarii si Tehnologiei l-au tratat cu indiferenta (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca si statul) sa i asigure cei 15.000 USD necesari…

45

• Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reusit teleportarea unei particule. O aplicatie a acestei inventii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme “Hewlett Packard”. Pe vremea lui Ceausescu, Sandu Popescu a reusit “performanta” de a fi somer în România…

• Ioan Davidoni (52 de ani), un banatean sarac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogatie: inteligenta si inventivitatea. Angajat al fabricii de sticla din Tomesti (Timis), pentru care a realizat, în câtiva ani, 45 de inventii si inovatii, el a fost disponibilizat când a îndraznit sa si ceara drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adica… de 4 ori greutatea sa în aur!) si apoi a fost reangajat ca muncitor… “din mila”!!

Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat doua inventii de exceptie: un recuperator de pelicula de titei si pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima inventie valoreaza miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru ca atât chinezii cât si americanii i au furat si folosit inventia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignora în continuare o inventie, într adevar de miliarde…

• Anonim nascut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumina. Prietenul sau, Albert Einstein l-a avertizat: “Esti un visator. Cine crezi ca o sa-ti permita sa distrugi întreaga industrie farmaceutica si sa revolutionezi medicina?” Mai târziu, Elena Ceausescu i-a propus, prin intermediari, s- i cedeze inventia… Pâna la urma, avea sa ajunga prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte inventii românesti “pierdute” în strainatate …

• În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe inventia sa mai veche, neconcretizat nici pâna acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicatii militare malefice… Carol Przybilla a mai realizat si alte inventii deosebite: turbina cu combustie interna (1958, vânduta de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fara biela (vânduta Japoniei si folosita în celebrele motociclete japoneze), arma defensiva antitanc (anii `90).

• Justin Capra este un inventator celebru al României, din pacate mereu tratat cu indiferenta (chiar ostilitate) de autoritatile statului, conditii în care nu e de mirare ca unele din inventiile sale (de miliarde de dolari) i-au fost pur si simplu furate de americani… În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capra a inventat primul rucsac zburator, un aparat individual de zbor. Dupa 7 ani în care “semidoctii savanti” l-au tratat cu dispret pentru ca era doar tehnician si nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin si Robert Cunings au preluat inventia din România si au lansat o în fabricatia de serie… În 1958, Justin Capra a realizat prima varianta a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pamânt la… Ambasada SUA din Bucuresti. Rezultatul: inventia a fost si aceasta furata si brevetata în 1962 de Wendell Moore

46

(”specializat” deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru ca ar fi dorit sa fuga din tara cu aparatul sau… Justin Capra mai este si realizatorul celui mai mic autoturism din lume, “Soleta”, care consuma … 0,5l/100 km si al unei motorete unica în lume ce functioneaza cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încarcare).

• Mihai Rusetel a inventat motorul cu apa! “Cazul Rusetel”, este elocvent pentru geniul românesc dar si pentru “talentul” cu care ne risipim fortele si putem sa ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 si a fost brevetat în … ianuarie 2001. Pâna atunci, Securitatea l-a sicanat pentru refuzul de a cesiona inventia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca si consilier tehnic la “Mercedes” (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea inventiei… Motorul sau se bazeaza, ca principiu de functionare, pe “cazanul Traian Vuia”, inventie folosita înca la locomotivele Diesel electrice pentru încalzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre si navale, în locul turbinelor din termocentrale, si chiar a centralelor termoelectrice. În lume, mai exista doua brevete în domeniu (Japonia si SUA), dar acestea nu depasesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid.

“Motorul Rusetel” foloseste drept combustibil doar apa, si are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie initiala fiind o banala baterie de masina. Datele tehnice preconizate de a patra sa macheta (10 l/100 km consum de apa, 70 km/h viteza maxima) pot fi îmbunatatite la realizarea prototipului: un motor cu apa montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaste acest proiect chiar din 1980, a afirmat ca este dispus sa ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului si a declarat, încântat: “reusita ar fi un miracol, si cred ca în asemenea caz ar trebui sa se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel”.

Sursa: AlterMedia Romania

47

STUDIU DE CAZ PREZENTAREA COMPANIEI INNOVATION

MANAGEMENT

http://www.innovationmanagement.com/

Notă : “iM” se poate interpreta sub forma :”eu sunt”

Faceţi cunoştinţă cu mintea Am tot auzit că contrariile se atrag. Managementul Inovarii este ceea ce se întâmplă atunci când contrariile se indrăgostesc, se apucă de lucru şi fac o casă de copii. Aducem împreună inspiraţia bruta şi know-how-ul strategic. energia creativa şi bunul simţ. Expertiza consumului de marcă şi comportamentul sănătos. Unii îl numesc marketing eficient. Noi îi spunem treaba facuta bine.

„Sunt vizionar” Kevin Leibel, MBA, IM PresidentChiar şi în adolescenţă, Kevin a folosit un truc pentru a identifica oportunitatile. În timp ce cei mai mulţi dintre colegii lui erau hamali sau vanzatori de ziare după şcoală, Kevin a creat propria sa agentie de publicitate deccartier. Acest lucru la începutul carierei sale a prevestit succesul viitor în fruntea companiilor inclusiv Sara Lee Corporation, Procter and Gamble, Minnetonka Corporation si firma de identitate de brand global, Degrippes Gobé.În 1993, Kevin a revenit la prima sa dragoste de a conduce o agenţie, atunci când a fondat Inovation Management ®, un una dintre tipurile de firma care îndeplineşte dorinta de curiozitate şi convingerea lui Kevin că următoarea mare idee este chiar dupa colt. Solutiile lui creative pentru brandurile mai puternice, pentru produsele mai de succes şi serviciile mai orientate au fost solicitate de unele dintre cele mai mari companii, inclusiv Coca-Cola, Eastman Kodak, Gillette, Mead, Alcoa, Pillsbury şi Taco Bell. În paralel cu conducerea IM, Kevin predă brandingul şi inovarea de produs ca un profesor adjunct de marketing la Kenan Flagler Business School de la Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill.

„Sunt dedicat” Allison Myers, MPH, CHES Insights ManagerDesfăşurarea în profunzime a cercetarii de piaţă şi dezvoltarea de campanii de schimbare a comportamentului poate părea un drum lung de la activitatea de voluntar in Peace Corps în Gabon, Africa Centrală. Dar, pentru Allison, este partea intreaga a unei mari imagini. După doi ani în Africa ca educator de mediu şi de sănătate şi perfecţionarea limbii franceze, Allison si-a castigat o experienţă în studierea lumii reale, câştigand o diplomă de master în sănătate publică la Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill.Indiferent cât a învăţat pentru a obţine de la o nouă cultură (de la a mănca bug-uri pana la a evita elefantul în râu) sau formularea unei strategii pentru o linie de renunţat la tutun, Allison combină capacitatea de a menţine o nouă perspectivă cu rigoarea academică şi o veritabila dorinţa de a îmbunătăţi lumea.

48

„Sunt dinamic” Adrianne Jørgensen Art DirectorUnii oameni se nasc cu o lingură de argint in gura. Pentru Adrianne, a fost o un penel în mâna ei. Ei i-a fost scris, a fost clar: ea vede lumea prin ochii unui artist. Agenţia de leveraj , si experienţa de design detaliu si ansamblu, precum şi inspiraţia de la lumea din jurul ei, de la ambalarea japoneza la psihologia arhitecturii moderne europene (inclusiv soţul ei danez înalt de 2 metri) Adrianne-aduce o perspectivă de creaţie şi de talente vizuale pentru a ideile IM. Când e vorba de Adrianne, aştepta-te la lucruri mari. Chiar nu te aşteapta la ceva obisnuit.

„Sunt proaspat” Sandra Dube Marketing ManagerSchimband peste tot ,de la raionul de moda de la New York la Sevilla in sudul Spaniei si la Tara Tarheel , Sandra dovedeşte că trăirea completa a vieţii este cea mai bună educaţie. În plus faţă de un BS in Business Administration de la Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill, Sandra a realizat un stagiu de profil înalt la casa Couture design Darby Scott Ltd, lucrand cu liderii asupra consumatorilor Yankelovich şi Bellomy Research, peste 14 de ani de gimnastică competitiva, ample cunoştinţe de limba spaniolă şi o dragoste de excursii in lume.Toate acestea se adauga la un marketing care este mai mult decât bine-facut. Este inspiratia ei.

„Sunt energizat” John Roberts Director of Viral MarketingTalentul lui John pentru povestire nu a fost întotdeauna apreciat. (În clasa a treia, era etichetat ca un "copil problemă".) Din fericire pentru noi, el a depasit aceasta situatie, a fost recompensat cu un aparat de fotografiat şi a găsit repede locul pe piaţă stirilor: la vârsta de 12 ani, el a devenit cel mai tanar producător la nivel local de televiziune din Raleigh, Carolina de Nord. Programul lui, "The Big Bad Show," a fost clasat cel mai bun la accesul publicului în triunghi, timp de şase ani . În acest timp, el de asemenea, a făcut trei filme, dintre care unul a fost recunoscut de Academia Naţională de Televiziunea pentru Arte şi Ştiinţe.După liceu, John a fondat Third Floor Productions şi de-a lungul anilor a lucrat cu o gamă largă de clienţi, inclusiv organizaţii non-profit, agenţii de anunţuri, campanii politice naţionale şi companii din topul mass-media (video la Podcasting la web) pentru a livra strategii personalizate de marketing. Cel mai recent, John s-a alăturat iM-aducand expertiza Third Floor marketing pentru a extinde portofoliul de oferte IM. Noua divizie a IM de campanii de marketing unu cate unu, prin conceptul de dezvoltare directa producţie şi de execuţie. Dacă profesorii lui John din clasa a treia ar putea doar sa-l vada acum !?.

Comportament sanatosDoar pentru că faceţi treaba buna nu înseamnă creativitate şi strategie, ar trebui să o luati invers. Luăm cele mai recente abordări în brandingul de consum şi potrivim acestea cu cu cercetarea riguroasa şi metodele tradiţionale ştiinţă socială. Fii ascuţit, eficient, original. Nu este un fel rau de a schimba lumea.

49

Produsele consumatoruluiDiferenţa dintre un simplu produs-impus şi companiile consumatorului de top? Intelegerea şi furnizarea a ceea ce clientul doreşte. Cross-cultura sau inter-tari, de la descoperirea dorintelor de miezul nopţii la decodificarea sistemelor de valori , vom ajunge la adevărul a ceea ce este în spatele cumpararii. Isteţ, plin de resurse, inventiv. Nu doar vinde mai mult. Fa mai mult.

StrategiaLa piatra de temelie a serviciilor noastre strategice sunt întrebări deceptional de simple: Cine este publicul? Ce vrea? De ce se comporta în felul acesta?Descoperiti aceste răspunsuri, şi veti avea un fundament pentru un brand puternic, de succes, indiferent dacă vindeti snack foods sau promovati schimbarea stilului de viaţă.

Centrul de inovareMarile branduri sunt magice, dar este o multime de stiinta care conduce la realizarea acestora.Bun venit in Centrul de inovare, unde noi am creat coloana vertebrală a brandului- modele cuprinzătoare de la cele mai bune practici şi pentru a ne asigura că acest proces este gestionat în mod eficient , am încercat instrumente, metode şi abordări de punere în aplicare, personalizate nevoilor dumneavoastră.

Discoperirea: Clarificarea obiectivelor, identificarea oportunităţilor şi ameninţărilor, ridicarea problemelor-cheie şi analiza probelor, de la literatură academică la popular media. Incadrarea: Identificaţi opţiunile şi cadrul informaţiilor necesare pentru a câştiga încrederea în valoare sau riscul fiecarei alternative. Analiza: Se calculează valoarea aşteptata şi profilul de risc al ideii. Conexiunea: Optimizaţi ideea, dezvoltati şi puneti în aplicare planurile de comunicare şi creati matricea performanţei.

ConcepteIdei netestate. Pieţe neexploatate. Nevoi nesatisfăcute. Le vom acoperi. Echipa noastra identifică noi produse, servicii, mobilizari, nume şi altele si surprinde aceste idei şi concepte ca expert în concepte scrise şi sprijina prin ilustraţii.

Pentru piaţă Produsul şi Campania de Management: Ia marile tale concepte de pe hârtie şi din lume ca produse, servicii şi programe câştigătoare. Proiectarea Strategică: Da-i produsului sau programului tău o fata memorabilă, cu o identitate de brand coordonat.

Fascinaţia Întrebări. Ai acestea. Dar, ele sunt cele corecte? Şi, cum ai face tu să găseşti răspunsurile de care ai nevoie într-un mod în care să le poţi utiliza pentru a crea un produs mai bun, să lansezi o campanie mai bună sau să construieşti un brand mai bun?

În domeniu

50

 GameFrog Café ™: Gata pentru a ajunge la una dintre cele mai influente-şi mai evazive-grupuri? GameFrog Café este un mediu de joc pentru adolescenţi şi adulţi tineri, precum şi un centru de cercetare valoros pentru companii si organizatii care încearcă să le acceseze. Utilizaţi GameFrog Café pentru a colecta rapid informaţii sau gazdă, proiecte de grup interactiv de cercetare care necesită stimuli de calculator.GlobalSafari ™: identifica tendinţele specifice internaţionale sau cultura de piaţă şi comportamente. cercetători IM, clienţii şi obiectivele s-au alăturat împreună într-o cursă captivantă-vânătoare de oportunităţi şi perspective.TrendCity ™: Fii "primul la noutăţi", cu produsele, sau cu înţelegerea comportamentului- conducerea tendinţelor. Echipa iM conduce zonele metropolitane importante pentru a aduna descoperiri. Urmăriţiţi prin vizualizarea trendului, o evaluare care vă ajută să înţelegeţi, "Este o tendinţă sau un capriciu?" Experţii noştri sunt de ne-egalat în realizarea de căutări inteligente temeinică pentru a descoperi şi exploata noi tendinţe importante

Pe durata de valabilitate Vizitaţi: Vezi piaţa şi cumpără obiceiuri de primă mână. Tururile noastre cu ghid de cumpărături permite clienţilor să obţină o perspectivă semnificative într-un timp relativ scurt .Ambalarea şi Programul de dezvoltare: Dezvoltarea detaliată şi evaluarea ambalării, mesajelor şi programeloreste o pârghie puternică pentru experienţa cantitativă şi calitativă a IM. Metodologia noastra include conceptul de comunicare, eficacitate, atribute / beneficii, schimbare de comportament, şi altele.

Faţă-în-faţă Strigătul media™: Intelegerea greu accesibilă sau audienţa mai puţin articulată. Evaluează nevoile începătorilor. Accesează diverse populaţii. Tehnica noastra de cercetare participativă foloseşte o tehnologie pentru a acoperi decalajul de comunicare prin documentarea vieţii şi comportamentelor persoanelor fizice prin fotografie şi alte mijloace media.CartografiaSocială: Intelegem conducătorii-cheie şi valorile printr-o tehnica de cercetare calitativa, participative, în cazul persoanelor sau grupurilor care generează hărţi geografice, economice, ecologice, sociale sau de altă natură de importanţă locală.

Piaţa ViralăComercializarea a devenit din ce în ce mai mult cu caracter personal.Managementul inovatiei introduce servicii de marketing viral, ca pârghie de expertiza pentru nivelul trei de producţie - o noua divizie de IM. nivelul trei se concentrează pe piaţa unu-la-unu, prin conştientizarea - construirea strategiilor, prin dezvoltarea conceptului de campanie virală, de producţie şi de execuţie.Maximizaţi expunerea dumneavoastră, în special în rândul piaţă extrem de râvnite de adulţi tineri. Creaţi un program de stimulare care vă permite să captaţi informaţii despre clientul cheie. Dezvoltaţi campioni din baza de clienţi şi utilizaţi-i pentru a vinde ideile dumneavoastră. Cel mai bun din toţi realizează pe stradă conştientizarea şi interesul într-un concept nou, fără scară largă (şi bugetare mari) de publicitate.

51

Excitarea este gata.

Ce reprezintă numeleNumele. Ele deţin o putere pe proprietatea lor. De aceea am depus ‚mult efort în denumirea agentiei noastre, aşa cum majoritatea parintilor fac pentru primul lor născut. Acesta arată, de asemenea, de ce suntem serioşi cu privire la protejarea acestuia. innovation Management, în funcţie din 1993, s-a înregistrat în United States Patent and Trademark Office pe 31 octombrie 2006, numărul de registru 3166262. Este reprezentarea şi reputaţia companiei noastre în arena publică. Aveţi dreptul să citaţi numele companiei noastre aşa cum se arată aici: innovation Management®. În al doilea rând, este acceptabil să scrieţi: iM Tu nu poţi, cu toate acestea, să utilizezi logo-urile noastre şi mărcile comerciale de proiectare (spre deosebire de mărcile noastre, care constau doar din cuvinte), fără autorizaţia noastră prealabilă scrisă. În plus, nu aveţi dreptul să utilizaţi mărcile noastre: 1. În, sau ca parte a mărcilor comerciale proprii 2. Pentru a identifica produsele sau serviciile care nu sunt ale noastre 3. Într-o manieră de natură să creeze confuzie4. Într-un mod care implică inexact că ne sponsorizaţi sau sprijiniţi, sau sunt legate altfel, de propriile activităţi, produse şi servicii Pentru că, la urma urmei, este numele nostru bun.

Proiect:USAID a finanţat programul - Plan de cooperare SUA-ASEAN. Un obiectiv cheie al planului este de a asista membrii din Asociaţia - Zece Natiuni din Asia de Sud-Est (ASEAN) de a construi capacitatea de comerţ şi o mai bună integrare a economiilor lor. Numit "construirea unui capacităţi de comerţ in Asia de Sud-Est: Exportul produselor alimentare din Asia pe pieţele mondiale," proiectul a fost conceput pentru a construi capacitatea de export în sectorul produselor alimentare ambalate. Acesta a contribuit la creşterea producătorilor şi exportatorilor de produse alimentare ambalate, în special în forma - gata pentru consum, ingrediente alimentare, precum şi a cumpărătorilor şi importatorilor acestor produse în trei pieţe internaţionale-cheie : Statele Unite , Japonia şi China. Obiectivele pe termen lung ale proiectului includ creşterea schimburilor comerciale între ţările exportatoare şi importatoare şi stimularea ocupării forţei de muncă din ASEAN.

Activităţi: Creşterea de cunoştinţe pe pieţele de export ţintă. A fost organizată o serie de seminarii şi cursuri de direcţionare spre Japonia, SUA şi China între noiembrie 2006 şi aprilie 2007 pentru producătorii şi exportatorii din ASEAN pentru a înţelege mai bine cum să se conformeze cerinţelor de siguranţă, standarde de calitate şi de etichetare de pe pieţele respective. Firmele participante, de asemenea, au avut oportunităţi de a se întâlni cu şi a discuta despre potenţialul de piaţă şi conformitatea produselor lor cu boxe cheie în timpul unu-la-sesiuni de o clinica. Fiecare seminar a beneficiat de aproape 100 exportatori interesaţi.

Modernizarea Packaging Design. A doua echipa de practicieni de design din SUA, unul pentru strategii de ambalaj şi un designer din altă parte, au fost recrutaţi pentru a lucra cu producătorii de produse alimentare ambalate şi exportatorii pentru actualizarea

52

proiectării de ambalaje. Obiectivul consultării a fost de a moderniza vizibilitatea, funcţionalitatea şi specificaţiile tehnice ale ambalajului lor pentru piaţa americană. Echipa de proiectare a încheiat activitatea de proiectare la sfârşitul lunii iunie şi proiectul a fost prezentat la un seminar public pentru exportatorii interesaţi de produse alimentare, furnizori de ambalaje şi a instituţii de design din ţările ASEAN.

De ce nu m-am gândit la asta?Siguranţa produselorUn lider în produse de securitate a fost în pericol de a pierde cota de piaţă. Răspunsul iM? Un stingător portabil de incendiu pentru a înlocui modelul tradiţional voluminos şi mai dificil de utilizat.

Aceasta este drumul spre mai multe mari idei. Furtuna în creier Fii rapid, furios, distractiv. Şi, cel mai bun dintre toate, fii productiv.

Speediation ™Mai mult decat un mod de a gândi, Speediation ™  este o modalitate de a vedea. iM a creat un instrument care scânteiază şi ghidează procesul creativ: posibilităţi de prezentare, concepte de conectare şi generare de idei inspirate.Şi în curând, puteţi accesa Speediation on-line ™ ori de câte ori aveţi nevoie de un Jumpstart creativ, idee în stare proaspătă sau soluţie originală.Salivezi cu anticipare? Inscrie-te pentru a fi primul care auzi când speediation.com va merge live.

53

CAPITOLUL 4

CONCEPEREA ŞI RECONCEPEREA PRODUSELOR– ANALIZA ŞI INGINERIA VALORII

2.1.NOŢIUNI TEORETICE

2.1.1. Ce este analiza şi ingineria valorii ?

În perioada foarte frământată a celui de-al II-lea război mondial, accelerarea producţiei de echipamente militare a determinat o creştere puternică a cererii şi a preţului de achiziţie a unor materiale considerate strategice (în special a unor metale rare, precum nichelul, cromul, platina, wolframul etc.), datorită repartizării lor către industriile de armament. Multe firme au început să se ocupe de găsirea unor soluţii înlocuitoare, mai ieftine, dar cu aceleaşi performanţe. Astfel, la General Electric din Philadelphia, responsabilitatea asigurării cu materiale înlocuitoare îi revenea directorului departamentului de aprovizionare, Harry Erliecher, care a dat semnalul reproiectării unor produse în noul context. După terminarea războiului s-a încercat revenirea la proiectele originale, dar s-a constatat că produsele fabricate pe baza noilor soluţii funcţionau cel puţin la fel de bine şi în plus, erau mai ieftine. Analizând în profunzime acest fapt, H. Erliecher a propus elaborarea unui sistem de realizare a unor alternative constructive şi la un cost mai mic pentru acelaşi produs, însă în mod sistematic, deliberat şi nu întâmplător.

Lauwrence D. Miles, directorul unui departament de aprovizionare de la o sucursală a firmei General Electric din Baltimore şi-a focalizat atenţia asupra funcţiilor unui produs, atitudine reflectată de următoarea maximă: "dacă nu pot obţine produsul, trebuie să obţin funcţiile acestuia!". Prin formularea acestei probleme de fond şi apoi dezvoltarea ei, L. D. Milles este considerat veritabilul fondator al unei noi metode manageriale intitulată analiza şi ingineria valorii. În 1961 L. D. Miles publică lucrarea „Technics of Value Analysis and Engineering”.

Cu operativitate, metoda a fost însuşită şi aplicată de firme din toate ţările industrializate, precum Franţa, Anglia, Japonia, Germania, Italia.

Marea Britanie este prima ţară după SUA care introduce în 1952 analiza valorii. Primul program de importanţă majoră s-a derulat începând cu 1961 la firma Dunlop, astfel încât în 1966 existau echipe de analiza valorii în cele mai multe secţii.

În STAS 11272/1-1979 se arată că „Analiza valorii este o metodă de cercetare şi proiectare sistemică şi creativă care, prin abordarea funcţională, urmăreşte ca funcţiile obiectului studiat să fie concepute şi realizate cu cheltuieli minime în condiţii de calitate, fiabilitate şi performanţă, care să satisfacă cererile utilizatorului”. analiza valorii (AV) se aplică la obiecte existente, este un procedeu sistematic de

ameliorare a acestora prin eliminarea costurilor nejustificate şi acţionează pe baza mecanismului feed-back;

ingineria valorii (IV) se aplică în cazul unor obiecte noi, este un procedeu sistematic de prevenire şi eliminare a unor cauze generatoare de costuri inutile prin realizarea funcţiilor cu un cost minim fără a neglija performanţa, se aplică din fazele de concepţie şi proiectare şi acţionează pe baza mecanismului feeed-before.

54

Unii specialişti, referindu-se la metodele amintite şi la altele asemănătoare, introduc noţiunea de "managementul valorii" (MV), termen care în accepţiunea noastră are o sferă de cuprindere mai mare, desemnând totalitatea activităţilor de natură managerială care urmăresc perfecţionarea produselor şi proceselor prin prisma relaţiei dintre valoare şi utilitate pe de o parte şi consumul de mijloace pe de altă parte.

În esenţă, analiza şi ingineria valorii urmăreşte realizarea funcţiilor unui obiect – funcţiile constituind un rezultat al cerinţelor utilizatorului - astfel încât să existe o proporţionalitate între utilitatea (performanţele) fiecărei funcţii şi consumul de mijloace pentru realizarea acesteia, iar ca o rezultantă logică să se maximizeze raportul dintre utilitatea produsului şi costul acestuia

Obiectul de studiu al ingineriei valorii poate fi: un produs realizat pe baza unui brevet de invenţie sa după un model; un produs existent în vederea modernizării lui; părţi componente (module) ale unui produs care îndeplinesc funcţii distincte; tehnologia de fabricaţie a unui produs sau părţi ale unei tehnologii de fabricaţie; procese de servire sau auxiliare; procese de muncă etc.

Principalele obiective ale analizei şi ingineriei valorii sunt:- eliminarea cheltuielilor nejustificate şi a celor determinate de eventualele funcţii

inutile şi reducerea, astfel, a costului de producţie;- micşorarea costului de producţie pe alte căi decât cele enunţate anterior (reproiectare

organologică, alte metode de realizare a funcţiilor);

2.1.2. Elementele cheie ale analizei şi ingineriei valorii

1 Analiza funcţională. Este punct de plecare în AIV, QFD(Quality Function Deployment), MV; Răspunde la întrebările: ce este şi ce face produsul?; Dematerializează produsul, detaliind necesitatea utilizatorului în nomenclatorul, lista

sau diagrama de funcţii.2 Costul funcţiilor (dimensionarea economică) Răspunde la întrebările: cât costă fiecare funcţie?; cât reprezintă ea în costul

produsului?; Descompune costul produsului în cele mai mici detalii; Stabileşte relaţia dintre repere şi funcţii;3 Valoarea funcţiilor Răspunde la întrebările: cât de importantă este funcţia pentru utilizator?; cât de bine

satisface ea exigenţele utilizatorului?; Defineşte noţiunile: importanţă relativă; utilitate intrinsecă; dimensiune tehnică a

funcţiei.4 Conceperea/reconceperea prin funcţii Urmăreşte realizarea în condiţii optime ale funcţiilor; Concepe produsul ca pe un ansamblu optim de funcţii; Se face apel la metode logice şi psihologice de creativitate; Se porneşte de la ideea că nimic nu este perfect şi veşnic.5 Implementarea soluţiei Vizează descoperirea de la început a zonelor în care ar putea apare eşecul aplicării

soluţiei; Descoperă obstacole care pot bloca aplicarea studiului; Stabileşte acţiunile care pot înlătura piedicile în aplicarea studiului.

55

6 Echipa de analiza şi ingineria valorii Domeniul de activitate Specialişti

Proiectare inginer proiectant proiectant designer

Producţie (fabricaţie) maistru inginer tehnolog inginer de proces specialist în studiul muncii

Costuri calculator costuri contabil inginer tehnolog

Alte activităţi analist marketing comerciant utilizator merceolog materiale

Catalizator incitant (moderator) inginer manager de producţie manager comercial

7 Planul de lucru al analizei şi ingineriei valoriiVarianta americană Varianta franceză Varianta română I. Pregătirea I Orientarea I. PregătireaII. Informarea II. Informarea II.Analiza necesităţii socialeIII. Analiza III. Analiza III. Analiza situaţiei existenteIV.(re)Conceperea IV.(re)Conceperea IV. (re)ConcepereaV. Sintezele V. Evaluarea V. Aprobarea VI. Dezvoltarea VI. Propuneri VI. Realizarea şi controlul

2.1.3. Principiile analizei şi ingineriei valorii

Ca orice ştiinţă analiza şi ingineria valorii este guvernată de o serie de principii şi anume :

Principiul concepţiei funcţionaleAnaliza şi ingineria valorii concepe produsul ca pe un ansamblu de funcţii

optimizate. Aceasta înseamnă că înainte de a crea produsul este necesară realizarea în condiţii optime a fiecărei funcţii, ca rezultat al cerinţelor utilizatorului.

Principiul concepţiei integrateAnaliza şi ingineria valorii are ca obiect produsul marfă, produsul finit şi nu

părţi componente sau funcţii ale sale luate în sens individual, cu alte cuvinte, nu este suficientă analiza la nivel de funcţie, aceasta trebuie continuată în sensul asamblării optime a soluţiilor.

Principiul dublei (multiplei) dimensionări a funcţiilorO funcţie are cel puţin două dimensiuni: una tehnică, de utilitate şi una

economică, de cost.

56

Dimensiunea tehnică, de utilitate, implică la rândul ei: dimensiunea caracteristicii de calitate, ponderea funcţiei în utilitatea produsului etalon, relaţia dintre utilitatea intrinsecă şi dimensiunea (dimensiunile) caracteristicilor de calitate.

Dimensiunea economică reprezintă costul, respectiv ponderea fiecărei funcţii în costul produsului.

Principiul echilibrului (proporţionalităţii) dintre cele două dimensiuni ale funcţiei

Între dimensiunea tehnică (utilitatea) şi dimensiunea economică (ponderea în cost) a funcţiei trebuie să existe o proporţionalitate. Aceasta înseamnă că un produs bine proporţionat trebuie să necesite mai multe mijloace pentru o funcţie mai utilă decât pentru una mai puţin utilă. Principiul maximizării raportului dintre utilitate şi cost

Scopul declarat al analizei şi ingineriei valorii este maximizarea raportului dintre utilitatea produsului şi costul acestuia, sau dintre performanţele şi costul produsului.

2.1.4. Metodologia elaborarii studiilor de analiza si ingineria valorii

2.1.4. 1. Etapele elaborării studiilor de analiza şi ingineria valorii

Metodologia elaborări studiilor de analiza şi ingineria valorii cuprinde şase etape, iar în cadrul fiecărei etape se disting mai multe faze astfel :

Etapa 1 - Măsuri pregătitoare Faze: 1 Stabilirea temei

Alegerea obiectului pentru studiu trebuie să ţină seama de următoarele aspecte: Ciclul de viaţă al produsului. Nu este eficient să abordăm în studiu un produs aflat în

perioada de declin Ponderea produsului în activitatea unităţii. Se preferă produse cu pondere mare sau

cu perspective încurajatoare. Nivelul costurilor de producţie, a consumurilor de resurse, în special deficitare.

2 Organizarea colectivului de lucru Colectivul cuprinde: specialişti în domeniul proiectării şi realizării produsului,

economişti, utilizatori, specialişti în marketing, în AIV.3 Pregătirea metodologică

Se instruiesc şi autoinstruiesc membrii echipei în ceea ce priveşte elaborarea studiilor de IV şi în sensul familiarizării cu produsul studiat.

Un studiu de AIV cuprinde faze de lucru individual, urmate de şedinţe cu întreaga echipă pentru definitivarea şi omologarea fazelor, precum şi interviuri cu utilizatorii şi proiectanţii de produs sau investigaţii statistice în rândul specialiştilor.

4 Stabilirea planului de lucru Se precizează termenele şi responsabilităţile pentru realizarea fiecărei etape din prezenta metodologie.

5. Aprobarea planului de lucru Se întocmeşte contractul (convenţia) între beneficiarul şi executantul studiului.

Etapa 2 - Analiza necesităţii socialeFaze: 1 Culegerea informaţiilor

1.1. Informarea pe plan social Stabilirea ciclului de viaţă al produsului, nivelul caracteristicilor de calitate solicitat

de utilizator.

57

1.2. Informarea pe plan tehnic Studiază posibilităţile de realizare a produsului: materiale, soluţii constructive şi

tehnologice, realizări pe plan mondial.1.3. Informarea pe plan economic

Se estimează costurile de producţie până în cele mai mici detalii (până la nivel de reper sau operaţie).

2 Stabilirea nomenclatorului de funcţii( analiza funcţională ) De la necesitatea socială, prin intermediul cerinţelor derivate din aceasta se ajunge la

lista, diagrama sau nomenclatorul de funcţii ale produsului (investigaţie statistică în rândul utilizatorilor).

3 Stabilirea nivelului de importanţă a funcţiilorPentru produsul ideal se stabileşte ponderea sau importanţa relativă pe care o are pentru utilizatori fiecare funcţie a produsului (investigaţie statistică).

Etapa 3 - Analiza şi evaluarea situaţiei existenteFaze: 1 Dimensionarea tehnică a funcţiilor Se stabilesc caracteristicile de calitate cu care se pot aprecia utilităţile intrinseci ale

funcţiilor şi a relaţiilor dintre acestea. Se determină ponderile funcţiilor în utilitatea produsului ideal.

2 Dimensionarea economică a funcţiilor Se stabileşte costul şi ponderea în cost a fiecărei funcţii pornind de la diagrama de

relaţii dintre repere/operaţii şi funcţii.3 Analiza sistemică a funcţiilor

Se construieşte dreapta de regresie care exprimă proporţionalitatea dintre utilitatea intrinsecă şi ponderea în cost (între dimensiunea tehnică şi cea economică) a fiecărei funcţii.

Se calculează suma “S” a disproporţiilor.Etapa 4 - Conceperea sau reconceperea produsului

Faze: 1 Elaborarea propunerilor pentru noul produs Se înregistrează toate posibilităţile de îmbunătăţire a produsului prin metode de

creativitate, prin tehnici de colectare a ideilor.2 Selecţionarea propunerilor

Se elimină soluţiile existente, cele depăşite din punct de vedere tehnic, cele incompatibile sau imposibil de realizat în viitorul imediat.

3 Dezvoltarea şi concretizarea propunerilor la nivel de soluţieSe detaliază şi concretizează propunerile reţinute, sub formă de soluţii alternative la soluţia existentă sau etalon.

4 Evaluarea soluţiilor Se determină utilităţile şi costurile funcţiilor pentru soluţiile noi; Se construieşte dreapta de regresie pentru fiecare soluţie; Se calculează suma "S" a disproporţiilor şi raportul utilitate/cost; Se compară fiecare soluţie cu soluţia etalon (sau existentă) şi se determină soluţia

optimă;Se aplică şi alte metode de evaluare (determinarea nivelului tehnico-economic, analiza multicriterială etc.).

Etapa 5 - Aprobarea soluţiei optime Se apreciază efectele globale pe care le va avea aplicarea soluţiei optime asupra

organizaţiei; Se stabilesc responsabilităţile în aplicarea studiului.

58

Etapa 6 - Realizarea şi controlul aplicării studiuluiFaze: 1 Stabilirea programului de realizare

2 Realizarea soluţiei aprobate3 Evaluarea rezultatelor după aplicare

2.1.4. 2. Analiza funcţională

1 Definirea funcţieiFuncţia constituie prima noţiune fundamentală cu care operează ingineria

valorii. Etimologic, termenul de funcţie este de origine latină: fungi – functus ce înseamnă

efectuare, funcţionare, acţiune destinată atingerii unui obiectiv. Clarificarea noţiunii de funcţie, reprezintă una din cheile de reuşită a unui studiu de ingineria valorii, constituind de fapt punctul de plecare în realizarea lui. De aceea, în continuare sunt prezentate câteva moduri în care este definită şi formulată această noţiune:

„Funcţia este un rezultat al proprietăţilor produsului capabile a satisface o necesitate sau a se vinde”.

“Funcţia reprezintă primul răspuns la cererea utilizatorului. Ea dematerializează produsul, exprimând rolul său, acţiunea sa, ceea ce poate face şi cum se comportă faţă de restricţiile mediului înconjurător “.

Fiecare obiect are, de regulă, mai multe funcţii F j. Fiecare funcţie are o utilitate, Uj, iar suma utilităţilor funcţiilor reprezintă utilitatea obiectului studiat (U).

U = Uj

Totodată fiecare funcţie Fj are un cost (Cj), iar suma costurilor funcţiilor determină costul de producţie al obiectului studiat (C).

C = Cj

O funcţie este determinată de o parte materială a obiectului studiat (de una sau mai multe componente luate integral sau parţial) şi are însuşiri ce determină un efect util, satisface o necesitate (socială, tehnică, economică, tehnologică), conferindu-i obiectului respectiv o utilitate.

2 Tipologia funcţiilor unui obiectÎn literatura de specialitate funcţiile au fost clasificate după mai multe criterii şi

anume:a) Modul de percepere de către utilizator (importanţă): principale: Sunt percepute de utilizator şi contribuie direct la realizarea utilităţii

obiectului. Exemplu: un receptor de energie electrică transformă energia electrică în altă formă de energie.

secundare(auxiliare): Nu sunt percepute de către utilizator, dar contribuie indirect la realizarea utilităţii prin asigurarea condiţiilor de realizare a unor funcţii principale. Exemplu: un receptor de energie electrică asigură izolarea electrică internă (auxili-ară funcţiei anterioare).

b) Posibilitatea de cuantificare : obiective: Pot fi măsurate cu o unitate de măsură din tehnică. Exemplu: transformă

energia electrică în căldură (kW sau kcal/h) subiective: Nu pot fi măsurate în mod obiectiv. Exprimă o relaţie afectivă între

utilizator şi obiect. Exemplu: are aspect estetic.c) Importanţa pentru obiect :

59

1. primară: Fără de care obiectul nu ar exista. Exemplu: siguranţa electrică întrerupe brusc circuitul.

2. complementară: Care îmbunătăţeşte utilitatea obiectului. Exemplu: siguranţa semnalizează funcţionarea.

3. de restricţii: Care există datorită unor restricţii impuse de mediul în care funcţionează obiectul. Exemplu: siguranţa rezistă la coroziune.

d) Modul de participare la utilitatea obiectului : utile: Contribuie la crearea utilităţii produsului. Exemplu: un autoturism asigură

microclimatul în habitaclu. inutile: Nu contribuie la crearea utilităţii. Exemplu: un autoturism asigură condiţii de

fumat (pentru un nefumător. dăunătoare: Nu contribuie la crearea utilităţii. Exemplu: un autoturism asigură

condiţii de fumat (pentru un nefumător)e) Faza de analiză : de utilitate: Cerinţe ale utilizatorului. Exemplu: un transformator electric transformă

parametrii curentului electric. tehnice: Detalieri ale proiectantului şi producătorului. Exemplu: transformatorul

transformă energia electrică în energie magnetică; transformă energia magnetică în energie electrică.

f) Nivelul analizei : ale produsului: Referitoare la produs. Exemplu: autoturismul asigură deplasarea. ale subansamblului: Referitoare la subansamblele produsului. Exemplu: motorul asig-

ură putere la arbore. ale reperului: Referitoare la reperele componente ale subansamblului. Exemplu: bujia

asigură aprinderea carburantului.g) Gradul de generalitate (propunere personală) : generale (comune): Întâlnite la majoritatea produselor. Exemplu: produsul este fiabil. particulare: Întâlnite la grupa de produse. Exemplu: receptorul electric transformă

energia; protejează utilizatorul. individuale (specifice): Care individualizează produsul. Exemplu: siguranţa întrerupe

circuitul.

2.1.4. 3. Dimensionarea tehnică a funcţiilor

În acelaşi mod în care produsele au pentru utilizator semnificaţii diferite, tot la fel şi funcţiile produsului participă la satisfacerea necesităţii în mod diferit.

Principiul proporţionalităţii, potrivit căruia între utilitatea fiecărei funcţii şi costul acesteia trebuie să existe un raport constant impune cunoaşterea de către proiectantul de produs a importanţei pe care utilizatorul o acordă funcţiilor, pentru ca la rândul lui să acorde aceeaşi importanţă în consumul de resurse necesare.

Pentru a rezolva problema, pornim de la următorul raţionament: utilitatea (valoarea de întrebuinţare) unui produs este maximă, adică atinge valoarea 1 (sau 100%) atunci când toate funcţiile sale sunt realizate la nivel maxim. Acest produs poate fi considerat ideal sau perfect în raport cu alte variante ale aceluiaşi produs, în care funcţiile nu sunt realizate la nivel maxim sau chiar lipsesc. Dacă notăm produsul perfect cu P0, utilitatea acestuia este:

U0 1 Utilitatea produsului este rezultatul sumării utilităţilor funcţiilor sale :

60

U = Uj=1

n

jÎn particular, pentru produsul ideal:

1 = Uj=1

n

j0

unde: j0U reprezintă valoarea ideală a utilităţii funcţiei jF în cadrul produsului perfect.În literatura de specialitate această mărime se întâlneşte sub denumirea de pondere

sau importanţă relativă a funcţiei - jp . Pentru o variantă oarecare a produsului, utilitatea funcţiei se determină cu

relaţia:

Uj = pj . uj unde: uj reprezintă utilitatea intrinsecă a funcţiei Fj, adică gradul în care varianta

respectivă a funcţiei satisface pretenţiile maxime ale utilizatorului.În consecinţă, pentru a determina utilitatea funcţiei sunt necesare două acţiuni

distincte: stabilirea ponderii funcţiilor în utilitatea produsului ideal; determinarea utilităţii intrinseci a fiecărei funcţii, adică dimensionarea tehnică

a funcţiilor.

1 Determinarea nivelurilor de importanţă şi a ponderii funcţiilor în utilitatea produsului idealDin punct de vedere formal determinarea nivelurilor de importanţă a funcţiilor

unui obiect este o operaţiune relativ simplă, însă necesită cunoaşterea profundă a produsului, a condiţiilor în care funcţionează acesta, a necesităţilor sociale pe care le satisface, fiind de mare importanţă pentru reuşita unui studiu de AIV. Să reamintim câteva însuşiri ale funcţiilor principale şi necesare. O funcţie este o utilitate determinată de dimensiunile ei tehnice. Utilităţile funcţiilor sunt inegale şi deci fiecare funcţie participă în mod diferenţiat la întregirea utilităţii obiectului, fapt ce ne îndreptăţeşte să le ierarhizăm în raport cu importanţa necesităţii sociale satisfăcute. Importanţa sau semnificaţia unei funcţii este stabilită de către utilizator prin compararea celor N funcţii ale obiectului şi consemnarea rezultatului comparării după un anumită convenţie numerică. Dintre procedeele folosite pentru determinarea importanţei funcţiilor sunt prezentate în continuare următoarele:

a) Procedeul comparării funcţiilor două câte două ( metoda matriceală).Se construieşte o matrice pătrată, tabelul 2.1., în care funcţiile principale şi

necesare se înscriu atât pe prima linie (notaţie Fj), cât şi pe prima coloană (notaţie Fk). Se compară funcţia Fj cu funcţia Fk şi dacă se apreciază că funcţia Fj este mai importantă decât funcţia Fk (Fj>Fk) căsuţa kj se va completa cu cifra unu (a kj=1), iar căsuţa simetrică faţă de diagonala principală se va completa cu cifra zero (a jk=0). Dacă la prima vedere nu putem să departajăm două funcţii pe care le comparăm deoarece apreciem că ar avea aceeaşi semnificaţie, se elimină temporar din matrice una din funcţii, urmând ca în final să primească acelaşi nivel de importanţă ca funcţia echivalentă. Diagonala principală se completează ajj=1.

61

Nivelul de importanţă a funcţiei Fj va fi iar ponderea funcţiei Fj în

utilitatea produsului se calculează cu relaţia următoare:pj = nj / nj

Tabelul 2.1- Metoda matricealăF1 F2 .... Fj .... FN

F1 1 1 1F2 0 1 1...Fk 1 akj 1...FN 0 1 1 1nj n1 n2 ... nj nN

În situaţia în care s-a procedat corect, atunci n j va lua toate valorile între 1 şi N (N fiind numărul de funcţii).

Cum fiecare produs are un anumit număr de utilizatori şi dacă fiecare din aceştia sau un anumit eşantion va fi solicitat pentru completarea unei matrici de forma 1, nivelurile de importanţă ale funcţiilor vor fi date de media aritmetică a nivelurilor de importanţă rezultate de la mulţimea celor V utilizatori chestionaţi.

b) Procedeul ordonării directe.Acest procedeu constă în următoarele: fiecărei funcţii i se atribuie o notă (nj)

cuprinsă între 1 şi numărul total de funcţii (N), în raport cu importanţă sau „valoarea” fiecăreia (tabelul 2). Dacă se doreşte o elasticitate mai mare se pot acorda note de la 1 la 100. Ponderea se obţine prin aceeaşi relaţie ca mai sus.

2 Dimensionarea tehnică a funcţiilor Orice funcţie obiectiv măsurabilă are cel puţin o caracteristică de calitate cu ajutorul căreia se poate aprecia utilitatea acesteia. Dar între această caracteristică şi utilitatea funcţiei nu există în mod necesar o relaţie liniară.

Dacă unitatea de măsură a caracteristicii de calitate este aleasă în mod convenabil, astfel încât utilitatea să crească o dată cu creşterea mărimii caracteristicii (pe care o numim dimensiune tehnică), între cele două mărimi există o corelaţie de tipul celei din figura 2.1. Această corelaţie conţine 3 zone specifice:

a. - zona inutilă, corespunzătoare unei dimensiuni tehnice: x x min

În această zonă utilitatea funcţiei este atât de mică încât nu-l satisface pe cumpărător, acesta neaccetând produsul.

b. - zona utilă, corespunzătoare intervalului: min maxx x x c. - zona de supradimensionare tehnică corespunzătoare domeniului: x > xmax

Creşterea dimensiunii tehnice nu mai are semnificaţie pentru utilizator, acesta nefiind dispus să mai plătească pentru dimensiuni superioare lui xmax.

62

zonainutilă

zona zonautilă

zona de supradimensionaretehnică

dimensiunea tehnică

xmin xmax

Fig.2.1. Dimensionarea tehnică a funcţiilor

uj utilitatea

O apreciere eronată, întâlnită frecvent este aceea de a considera că dimensiunea maximă este infinită, adică utilitatea funcţiei creşte permanent cu creşterea dimensiunii tehnice.

Sunt nenumărate exemple care contrazic această apreciere.Este dispus un utilizator să plătească mai mult pentru un perete de grosime dublă

decât grosimea normală? pentru o haină cu o durabilitate infinită? pentru un televizor cu ecran foarte mare?

Toate au o limită. Este xmax.Peste această dimensiune utilizatorul nu mai plăteşte, deci nici producătorul nu trebuie să consume.

Determinarea corectă a lui xmax este o sursă importantă de economii la costul de producţie.

Întrucât, cel puţin în studiile de IV cunoscute, dar chiar şi în lucrările teoretice de IV problema aceasta nu este abordată la nivelul importanţei pe care o are în realitate.

2.1.4. 4. Dimensionarea economică a funcţiilor

Până acum am analizat produsul exclusiv din punctul de vedere al utilizatorului. În acest capitol vom analiza produsul din punctul de vedere al producătorului, răspunzând la întrebări de genul: Ce mijloace sau resurse se consumă pentru realizarea produsului şi a funcţiilor sale? Cât costă produsul şi funcţiile sale?

1 Costul de producţie: noţiune; clasificare; structurăCostul de producţie reprezintă:”Totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea unor bunuri sau servicii de

către o unitate economică”.”O sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun,

efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc”.“Ansamblu de cheltuieli incomparabile, care corespund, fie unui calcul privind

o funcţie sau o parte a întreprinderii, fie unui calcul privind un obiect, o prestare de servicii, un grup de obiecte sau prestare de servicii la un stadiu, altul decât cel final sau un consum de mijloace, orientat spre un scop economic determinat » .

“Un sacrificiu de resurse sau de valoare” .Considerăm că o definiţie acceptabilă este următoarea: costul de producţie

reprezintă totalitatea consumurilor de resurse necesare la un anumit nivel (atelier, secţie, întreprindere) pentru realizarea unui produs sau a unei activităţi.

Tipologia costurilor de producţieNoţiunea de cost de producţie este foarte complexă. Se întâlnesc numeroase

clasificări ale costurilor de producţie, din mai multe perspective, pe care le prezentăm în tabelul 2.2.

63

Tabelul 2.2.-Tipologia costurilor de producţie

Nr.crt.

Criteriul de clasificare

Tipuri de costuri

Descriere Exemple

1. Modificarea volumului producţiei

- variabile

- parţial variabile

- parţial constante

- constante (fixe)

- se modifică odată cu volumul producţiei;- sunt în principiu variabile dar au componente fixe;- sunt în principiu constante dar conţin componente variabile;- nu se modifică odată cu volumul producţiei.

- consumul de materii prime; de timp de muncă;- salarii care au şi componente constante;- cheltuieli cu întreţinerea utilajelor;- amortizarea utilajelor.

2. Repartiza-rea pe fiecare produs

- directe

- indirecte

- se pot individualiza pentru fiecare produs - sunt comune pentru mai multe produse

- materii prime directe; salarii directe;- cheltuieli pentru administraţie;

3. Relaţia cu procesul de producţie

operaţionaleadministrativ gospodăreşti

- se referă la operaţii tehnologice- nu au legătură directă cu procesul

- consum de materiale- dobânzi, penalizări

4. Conţinutul de muncă

- de muncă trecută- de muncă vie

- se referă la materiale şi utilaje- se referă la operaţii efectuate de oameni

- materiale

- salarii, cheltuieli de cercetare

5. Sistemul de control

- standard

- reale

- se referă la consumuri planificate- se referă la cheltuieli efectuate

- costuri normate

- depăşiri de norme

6. Luarea deciziei

- contabile

- marginale

-incrementale

- relevante

- de oportunitate

- discreţionare

- tehnice

- înglobate

- ireversibile

- sunt înregistrate în evidenţa contabilă- se referă la schimbarea costului total, la realizarea ultimei unităţi de produs- se referă la orice schimbare în costul total- sunt afectate de deciziile manageriale- se referă la pierderile realizate în raport cu o situaţie ideală- sunt determinate de deciziile manageriale- sunt determinate de producţie- sunt create de decizii anteri-oare şi nu pot fi modificate- sunt fixate printr-o decizie anterioarăcontinuare

- materii prime, utilitate, chirii, taxe - consum de materiale

- costuri de exploatare

- costul renunţării la o comandă avantajoasă- cheltuieli de cercetare- consum de materiale, muncă- costuri de amortizare

- asigurări, taxe

64

Conţinutul economic

- elemente de cheltuieli (primare)

- articole de calcul

- au în vedere natura cheltuielilor

- au în vedere fazele de realizare a cheltuelilor

- materii prime şi materiale ; materiale recuperabile ; combustibil ; amortizare; salarii ; contribuţii la asigurări sociale ; contribuţii pentru şomaj ; impozit pe salarii, etc.- directe: materii prime şi materiale, material recuperabil- indirecte: cheltuieli cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, generale de secţie, generale

8. Responsabilitatea efectuării

- de concepţie

- de execuţie- de utilizare

- sunt determinate de soluţia constructivă şi tehnologia proiectată- sunt determinate de nerespectarea proiectului - sunt determinate de imperfecţiunea proiectului şi a execuţiei

- costuri normate

- abateri de la norme

- cheltuieli de service

Reguli practice pentru dimensionarea economicăPentru a facilita raţionamentul de dimensionare economică a funcţiilor

considerăm utile următoarele precizări:R1. După modul în care un reper, o operaţie sau în general, un element de

cost participă la realizarea funcţiilor, deosebim:a. repere (operaţii, elemente de cost) care participă la realizarea unei singure

funcţii.În acest caz:aij 1; kij 100% ; c cij i

b. repere (operaţii, elemente de cost) care determină mai multe funcţii, în proporţii cunoscute în mod riguros. Pentru acestea, parametrii de dimensionare economică sunt determinaţi.

c. repere (operaţii, elemente de cost) care determină mai multe funcţii, în proporţii greu de determinat pe baza unor principii fizice, obiective, riguroase.

În acest caz sunt necesare tehnicile de colectare a ideilor, metodele de creativitate de tip brainstorming sau asemănătoare şi/sau investigaţii statistice în rândul specialiştilor.

R2. Pentru a diminua riscul unor interpretări eronate în dimensionarea economică a funcţiilor recomandăm câteva reguli de analiză:

a. În tabelul de dimensionare economică (matricea repere/funcţii) se va efectua analiza atât dinspre repere spre funcţii cât şi în sens invers.

b. Pentru a fi convinşi că un element de cost contribuie la realizarea unei funcţii, este utilă modificarea acestuia în sensul creşterii, micşorării sau eliminării. Dacă funcţia îşi modifică utilitatea putem conchide că există o legătură între element şi funcţie.

65

c. În acelaşi scop, pentru determinarea cotei de participare a elementului de cost la realizarea funcţiilor este necesară modificarea elementului pentru a se constata în ce măsură acesta induce modificări ale funcţiilor. Funcţiile care sunt mai puternic influenţate vor avea un coeficient mai mare de determinare de la reperul (elementul) analizat.

2 Dimensionarea economică a funcţiilor - calcul ponderilor funcţiilor în costul de producţie

Dimensionarea economică a funcţiilor reprezintă operaţiunea prin care se determină costul fiecărei funcţii. Ea necesită o foarte bună cunoaştere a soluţiei constructiv-funcţionale a produsului, a tehnicilor de ingineria valorii şi o muncă foarte intensă.

În analiza şi ingineria valorii, evaluările cantitative şi calitative au ca punct de plecare costurile funcţiilor pe baza următoarelor argumente:

a) Privind un produs doar ca un corp fizic, costul său poate fi considerat, într-o primă instanţă, complet justificat dacă analizăm numai complexitatea constructivă şi calitatea materialelor folosite. Astfel, costul unui produs exprimă doar ce şi cât s-a consumat, nu şi ceea ce s-a obţinut.

Dacă, de exemplu, costul de producţie pentru un stilou ar fi de 10000 lei, prin aceasta se evidenţiază numai efortul economic, nu şi însuşirile care au necesitat aceste cheltuieli şi nivelul lor calitativ, de performanţă.

b) În AIV, produsul nu este definit doar ca un ansamblu de componente materiale (piese, subansamble ), ci în primul rând ca un ansamblu de utilităţi, determinate de relaţiile dintre obiect, utilizator şi mediu. De aceea, cheltuielile vor fi evaluate în raport cu serviciile pe care utilizatorul le obţine de la produs, costurile funcţiilor exprimând mult mai clar legătura dintre efortul economic şi efectul economic.

Aprofundând analiza pe baza observaţiilor anterioare, costul produsului poate rezulta ca fiind nejustificat.

Continuând exemplul anterior şi anticipând unele aspecte metodologice, presupunem că:- „transferul cernelii” nu este continuu, uniform, deşi pentru peniţă, cărbune şi capilar s-au cheltuit 7700 lei;- „fiabilitatea”, „estetica” şi „manevrabilitatea” sunt sub semnul îndoielii, deşi fiecare însuşire a necesitat un efort tehnico-economic etc.

În această situaţie putem concluziona că s-a cheltuit prea mult pentru unele însuşiri ale stiloului, atât costurile unor funcţii cât şi costul total sunt prea mari.

Pentru a realiza dimensionarea economică a funcţiilor, trebuie să subliniem următoarele noţiuni de bază, cu referire la un produs:- funcţia este determinată (materializată), de o parte a obiectului studiat, de una sau mai multe piese luate integral sau parţial;- fiecare piesă Ri are un cost (ci), format din următoarele articole de cheltuieli:

unde: cm – cheltuieli materiale; Si – cheltuieli cu salariile (munca directă):

unde : sik – cheltuieli cu salariile (munca directă) pentru fiecare operaţie tehnologică „k”; ui – cheltuieli generale de secţie:

66

d – cheia de repartiţie a cheltuielilor generale de secţie pentru piesa „i”; n – numărul total de piese (i=1...n); K - numărul de operaţii tehnologice.

Dimensionarea economică a funcţiilor poate fi realizată global sau detaliat, parcurgând următoarele etape :

a) Elaborarea diagramei de relaţii dintre piese şi funcţii şi dintre operaţii tehnologice şi funcţii.

b) Stabilirea ponderilor de participare a fiecărei piese Ri la funcţiile Fj, respectiv, a fiecărei operaţii tehnologice (kij) la funcţia Fj.

c) Repartizarea cheltuielilor materiale şi de manoperă ale pieselor pe fiecare funcţie.

d) Calculul costurilor şi a ponderilor funcţiilor în costul total al produsului.Cj = aij kij Ci

Kj = Cj / Cj

2.1.4. 5. Analiza sistemică a funcţiilor

Obiectivul analizei sistemice a funcţiilor este identificarea funcţiilor critice/supradimensionate din punct de vedere economic, adică a funcţiilor ale căror costuri sunt mult mai mari decât utilitatea.De asdemenea se verifică pe ansamblu respectarea principiului proporţionalităţii.

Pentru atingerea acestui obiectiv, se compară pentru fiecare funcţie cele două categorii de ponderi determinate la etapele anterioare: ponderea în utilitate (U j) cu ponderea în costul de producţie (kj).

În raport cu un sistem de coordonate UjOkj, toate funcţiile unui produs ideal vor fi localizate pe o dreaptă înclinată la 45.

La un produs real, funcţiile sale pot fi localizate în planul UjOkj, atât pe o dreaptă de regresie, cât şi în vecinătatea ei, dreaptă care nu va mai fi înclinată la 45o (figura 2.2). Prin intermediul unei astfel de reprezentări grafice putem evalua în ce măsură există disproporţii între costurile funcţiilor şi contribuţia lor la valoarea produsului. Ecuaţia dreptei de regresie este : kj = a·Uj iar coeficientul unghiular a se determină prin metoda celor mai mici pătrate.

a = kj Uj / Uj2

Se determină suma abaterii pătratice a valorilor reale faţă de cele de pe dreapta de regresie :

S = ( kj - a Uj )2

S - entropia sistemului, arată gradul de împrăştiere a punctelor Fj în planul UjOkj.Evident, cu cât S este mai mic, cu atât punctele Fj se află mai aproape de dreapta

de regresie. Se poate considera că un obiect este bine proiectat dacă S 0,01.Din fig. 2.2 rezultă că funcţiile F3, F5 şi F1 sunt funcţii critice pentru cazul

prezentat, deoarece ponderile lor în valoarea de întrebuinţare sunt mult mai mici decât ponderile în costul produsului şi trebuie reproiectate

67

Fig. 2.2. Analiza sistemică pentru un produs real.

2.1.4.6. Conceperea şi reconceperea produsului –Metode de creativitate aplicate în AIV

AIV permite stabilirea direcţiilor de cercetare pentru perfecţionarea obiectului studiat (produs, proces tehnologic, metodă de muncă etc.), moment din care începe actul creativ, iar pentru aceasta trebuie să facem apel la metode de creativitate consacrate. Expunerea în continuare a unor metode de creativitate cunoscute reprezintă de fapt o continuare a metodologiei ingineriei valorii. În general, rezultate remarcabile se înregistrează atunci când pentru rezolvarea aceleiaşi probleme se folosesc mai multe metode.

Metoda BrainstormingMetoda Brainstorming tradusă în mai multe moduri, precum „asaltul de idei” sau

"furtuna creierului", îşi propune crearea condiţiilor de a stimula creativitatea unui colectiv de specialişti solicitaţi să participe la găsirea unei soluţii pentru o anumită problemă. Ea se bazează pe rezultatele unor cercetări de psihologie asupra comportamentului individual în raport cu un grup de persoane care dezbat o problemă şi urmează să adopte o decizie. Prin conţinutul ei, metoda urmăreşte eliberarea fiecărui participant la dezbatere de inhibiţie, înlăturând teama de a greşi şi de a se pune astfel într-o lumină defavorabilă faţă de membrii grupului.

Aplicarea metodei comportă următoarele etape:a) Pregătirea reuniunii, care constă în stabilirea subiectului şi selectarea

participanţilor. b) Desfăşurarea reuniunii, în care pentru început, liderul reuniunii va prezenta

subiectul foarte clar şi succint. Discuţiile se poartă în contextul celor prezentate anterior. Pentru reuşita reuniunii trebuie asigurat un climat favorabil, degajat, lipsit de rigiditate. În acest sens, ziua şi ora la care se organizează brainstorming-ul trebuie să fie astfel alese încât participanţii să nu fie obosiţi sau sub influenţa unor evenimente care să le afecteze buna dispoziţie.

68

c) Selecţia ideii/ideilor aplicabil, ce se derulează după terminarea reuniunii, de către una sau mai multe persoane care vor aprecia efectele economice şi vor preciza şi mijloacele de aplicare a soluţiei.

Reuniunea Philips 66Reuniunea Philips 6.6 este o metodă de stimulare a creativităţii prin care se

urmăreşte stabilirea unui sistem de comunicare între un număr mare de participanţi, la o reuniune organizată pentru găsirea unei soluţii tehnico-economice pentru o anumită problemă (componenţa grupului este eterogenă din punct de vedere a specialiştilor). Dezbaterea problemei se derulează în mai multe etape, astfel: prima etapă constă în prezentarea problemei de către organizatorul întâlnirii în

cadrul unei reuniuni generale; a doua etapă este caracterizată prin dezbateri pe grupuri de câte 6 persoane, timp de

6 minute; în etapa a treia, în cadrul unei reuniuni a reprezentanţilor grupurilor, se prezintă

opiniile fiecărui grup şi se adoptă soluţia finală ; în etapa a patra, în cadrul unei reuniuni generale se aduce la cunoştinţa tuturor

participanţilor soluţia adoptată. Metoda Delphi

Metoda a fost elaborată de Olaf Helmer şi aplicată pentru prima dată în 1965 la Rand Corporation – SUA şi se aplică parcurgând următoarele etape:a) Pregătirea. Această etapă constă în alegerea experţilor şi informarea lor în privinţa obiectivelor urmărite. Grupul de experţi trebuie să cuprindă între 5 şi 10 membri, specialişti de înaltă calificare, cu posibilităţi de a emite idei.

b) Desfăşurarea anchetei. Această etapă constă în redactarea şi trimiterea primelor chestionare, completarea acestora de către specialiştii consultaţi, primirea şi prelucrarea rezultatelor, completarea şi trimiterea chestionarelor următoare. Primul chestionar are o anumită particularitate prin faptul că prin el se iniţiază ancheta şi trebuie să cuprindă toate indicaţiile necesare pentru procedura ce trebuie urmată şi scopul acţiunii. Întrebările trebuie să fie formulate scurt şi foarte clar, ca să nu se dea posibilitatea unor interpretări greşite. Se folosesc întrebări la care sunt ataşate variantele tuturor răspunsurilor posibile. Pentru mai multă operativitate variantele de răspunsuri posibile pot fi prezentate sub formă grafică.

Chestionarele următoare sunt însoţite de informaţii suplimentare, cum ar fi: opinii din rundele precedente, tabele statistice, grafice asupra evoluţiei principalilor parametri ai evenimentelor studiate etc., astfel încât participanţii să fie ajutaţi la elaborarea unor opinii şi să conducă chiar la revizuirea primelor răspunsuri. Ultimul chestionar (de regulă al patrulea) conţine informaţii de sinteză cu privire la previziunile obţinute până în stadiul respectiv. Acum, se pune problema ca fiecare participant să-şi formuleze opinia definitivă, chiar prin revizuirea unor păreri formulate anterior.c) Verificarea rezultatelor. Această etapă constă în analiza răspunsurilor şi a evoluţiilor răspunsurilor de la un chestionar la altul şi alegerea unui model cantitativ şi calitativ prin formularea şi punerea în evidenţă a factorilor principali.

Metoda analizei (cercetării) morfologiceMetoda morfologică a fost elaborată de către dr. Friz Zwicky (1942) de la

California Institute of Technology şi constă în obţinerea şi analiza unui număr foarte mare de obiecte prin combinarea elementelor constitutive ale acestora.

Metoda Brainwriting 6-3-5.

69

Metoda constă în consultarea unui grup de 6 persoane, în legătură cu o problemă. Aceştia sunt solicitaţi să enunţe în scris, 3 idei legate de problema anunţată, după care, ceilalţi cinci, pe rând, comentează, tot în scris, ideile emise şi comentate de colegii lor. Se pot colecta în acest fel, un număr de 18 până la 90 idei originale. Experienţa autorilor arată că , în realitate, numărul de idei originale este de maximum 18.

Metoda a fost utilizată cu succes de către autori, pentru stabilirea nomenclatorului de funcţii ale produselor analizate.

Metoda ParetoMetoda mai este întâlnită sub denumirea de 20/80 sau ABC. Constă în ordonarea

cauzelor unui fenomen în trei grupe, în funcţie de influenţa pe care o au asupra fenomenului :

A – cauze relevante, care reprezintă un procent de până la 20 %, dar care generează peste 70 - 80 % din efecte ;

B – cauze medii, care reprezintă 10 – 20 % şi au o influenţă de 10 – 20 % asupra efectelor ,

C – cauze irelevante, în procent de aproximativ 70 %, care generează doar 10–20 % din efect.

Metoda Pareto este o metodă de eficientizare a cercetării, prin care se selectează cauzele relevante ale unui fenomen. În ingineria valorii metoda este deosebit de importantă, cel puţin în următoarele direcţii :

- dintre funcţiile unui produs, doar primele două/trei, sub aspectul supradimensionării economice merită o atenţie specială, pentru a obţine un rezultat important ;

- un produs este format din multe repere şi operaţii, dar nu toate au o contribuţie egală la formarea preţului. Selectarea celor relevante duce la o economie substanţială de timp pentru rezolvarea problemei. De regulă, primele două trei repere, sub aspectul costului sunt cele care merită o atenţie deosebită pentru cercetătorul care doreşte reducerea costului produsului. Metoda este exemplificată în figura 2.3.

2.1.4. 7. Evaluarea soluţiilor constructive ale produsului prin prisma AIV

În urma reconceperii produsului se obţin una sau mai multe soluţii noi. Se pune problema determinării soluţiei mai bune, prin prisma conceptelor analizei şi ingineriei valorii.

Conform principiului proporţionalităţii, soluţiile constructive trebuie să conducă la o sumă cât mai mică a disproporţiilor :

S = ( kj – aUj)2 min Conform principiului maximizării raportului dintre utilitate şi cost, soluţiile

trebuie să conducă la o sumă cât mai mare a raportului U/C :R = U / C = max.

EfecteEfecte

C

B

A

70

Cauze

Fig.2.3. Metoda Pareto.Mărirea acestui raport poate fi realizată, din punct de vedere matematic, în cinci

moduri distincte : creşterea numărătorului mai mult decât a numitorului ; creşterea numărătorului şi păstrarea constantă a numitorului , creşterea numărătorului şi micşorarea numitorului , păstrarea constantă a numărătorului şi micşorarea numitorului , micşorarea numitorului, mai repede decât a numărătorului.

Dacă ne imaginăm că aceste acţiuni se aplică unei funcţii supradimensionate din punct de vedere economic, aceste soluţii sunt exemplificate în figura 2.4.

kj 1

Fn 2 Kj = a.Uj

3

4 5

Uj

Figura 2.4. Soluţii de reconcepere a produsului

Din punct de vedere tehnic, cele cinci soluţii prezentate mai sus constau în următoarele :

1. Creşterea utilităţii (valorii de întrebuinţare sau performanţei) mai repede decât a costului. Este vorba despre soluţii ale progresului tehnic, când creşte performanţa, fireşte, odată cu creşterea costului.

2. Creşterea utilităţii şi păstrarea constantă a costului. Această soluţie este valabilă din punct de vedere tehnic doar întâmplător, când, din jocul rezultatelor, o creştere de costuri coroborată cu o reducere conduce la egalitate finală.

3. Creşterea utilităţii concomitent cu reducerea costului funcţiei. 4. Menţinerea utilităţii şi scăderea costului. Este soluţia prin care se reduc

supradimensionările tehnice, fără a se diminua utilitatea funcţiei. 5. Reducerea utilităţii mai încet decât a costului este soluţia prin care

L .D.Milles a descoperit metoda. Reducerea costului prin folosirea unor înlocuitori este benefică dacă nu conduce la o reducere în aceeaşi măsură, a utilităţii.

Pe baza acestor două principii se poate realiza un algoritm de evaluare a soluţiilor, propriu ingineriei valorii, potrivit căruia, o soluţie este mai bună decât alta, dacă raportul utilitate / cost este mai mare şi valoare S este mai mică. În cazul în care prima condiţie este îndeplinită şi a doua nu, soluţia cu raportul maxim U/C este mai bună, dar mai poate fi îmbunătăţită.

71

Evaluarea soluţiilor constructive ale unui produs presupune, în afara acestor metode, utilizarea analizei multicriteriale şi aprecierea eficienţei economice a acţiunii de modificare a soluţiei iniţiale, care necesită un efort investiţional şi care trebuie recuperat din efectele modernizării produsului, materializate în economii la costuri sau în profituri suplimentare.

2.1.4. 8. Analiza multicriterială

Elaborarea alternativelor reprezintă o etapă importantă în procesul decizional prin faptul că alegerea soluţiei optime presupune cunoaşterea tuturor soluţiilor posibile.

Se cunosc mai multe metode de evaluarea a soluţiilor şi anume: metoda utilităţilor metoda rangurilor metoda punctajelor metoda Electra

Metoda utilităţilor Newman şi Morgenstern au definit utilitatea ca fiind gradul de satisfacere a

unei cerinţe. Se notează cu Xj valoarea consecinţei celei mai avantajoase alternative pentru criteriul Cj şi cu Yj valoarea consecinţei celei mai dezavantajoase, utilitatea alternativei obţinându-se cu relaţia:

Uij = (aij – Yj)/ ( Xj – Yj)

În felul acesta alternativa cea mai avantajoasă primeşte utilitatea 1, în timp ce alternativa cea mai dezavantajoasă primeşte utilitatea 0, restul alternativelor având utilităţi subunitare.

Cea mai simplă metodă de decizie este sumarea utilităţilor:

Ui = ∑ uij

Valoarea maximă a lui Ui indică soluţia problemei.Metoda rangurilor.Se atribuie fiecărei alternative un număr care reprezintă ordinea sau ierarhia

alternativei, pentru fiecare criteriu: 1 pentru alternativa de pe locul I, 2 pentru alternativa de pe locul II, …, n pentru ultima alternativă. Notând cu r ij rangul alternativei Ai din punct de vedere al criteriului Cj, prin suma simplă sau ponderată a acestora se obţine ierarhia:

Ri = ∑rij

Ri = ∑ kj x rij

În ambele situaţii valoarea minimă indică alternativa optimă.Metoda ElectraPrincipiul metodei are la bază ideea că fiecare alternativă este în competiţie cu

fiecare şi alegerea unei alternative trebuie să se facă numai în cazul în care aceasta este mai bună decât toate celelalte.

Metoda introduce noţiunea de concordanţă şi discordanţă faţă de supremaţia unei alternative în raport cu cealaltă.

72

Indicatorul de concordanţă al unei alternative Ag în raport cu altă alternativă Ah

reprezintă ponderea criteriilor favorabile alternativei Ag în raport cu Ah în totalul criteriilor. Matematic aceasta se exprimă prin relaţia:

Cgh = ∑kj(pentru AgPAh)/ ∑kj

Indicatorul de discordanţă al alternativei Ag în raport cu Ah reprezintă dezavantajul maxim al primei alternative faţă de cea de-a doua. Dacă matricea conţine utilităţi, indicatorul de discordanţă se calculează cu relaţia:

Dgh = [ max(uhj – ugi) pentru uhj>=ugi; 0 în rest]

Alternativa cu cele mai mici dezavantaje, deci discordanţe, va fi cea mai bună.

2.2. STUDIUL WATTMETRULUI PRIN TEHNICILE AIV

2.2.1. Analiza situaţiei sociale

2.2.1.1. Culegerea informaţiilorInformarea pe plan tehnic

Tabelul 2.3. - Caracteristici tehnice generale1 Construcţia analogică D5272 Modul de montare Orizontal

3 Limitele de măsurareI=5A/10AU=300 VP=75/150 W

4 Clasa de precizie c=0,5

5 Dimensiunile de gabaritL=215 mml=280 mmh=160 mm

6Valoarea limită a unghiului de

deviaţie a acului indicator

7 Distanţa de măsurare

Informarea pe plan economicPentru produsul “Wattmetru D527”, supus analizei am considerat următoarele

repere al căror cost estimativ este prezentat în tabelul 2.4.TABELUL 2.4.-REPERE COMPONENTE

Nr.crt. Ri Denumire reper Costul(MDL)

1 R1 Dispozitiv mobil 140

2 R2 Miezul feromagnetic 22

3 R3 Bobina fixă 2 buc 40

4 R4 Rezistenţe adiţionale 7 buc 42

5 R5 Borne 5 buc 20

6 R6 Scala 15

7 R7 Carcasa 30

8 R8 Cutie ecranizatoare 12

73

9 R9 Suport interior 15

10 R10 Cabluri de interconexiuni 24

TOTAL 360

2.2.1.2. Analiza funcţională

Clasificarea noţiunii de funcţie, ca intermediar între utilizator şi producător, reprezintă una din cheile reuşitei unui studiu de analiza şi ingineria valorii, fiind punctul de plecare în realizarea lui. Funcţia reprezintă primul răspuns la cererea utilizatorului.

În mod normal, funcţiile produsului reprezintă însuşirea elementară, care conferă în mod direct sau indirect utilitate şi valoare produsului.

Pentru conceperea produsului este necesară găsirea principalelor funcţii ale produsului, pe care utilizatorul trebuie să le regăsească în produs. În continuare vom prezenta funcţiile identificate în urma analizării produsului :

F1. Este fiabilF2. Este mentenabilF3. Rezistã la agenţi mecanici F4. Rezistã la agenţi chimiciF5. Poartã informaţiiF6. Are aspect esteticF7. Asigurã condiţii ergonomice de lucruF8. Are gabarit redusF9. Are greutate redusaF10 Asigurã electrosecuritatea utilizatoruluiF11 Mãsoarã puterea activãF12 Asigarã precizie ridicatãF13 Transformã energia electrica in informatie ( randament,pierderi minime)F14 Este insensibil la câmpuri magnetice paraziteF15 Este silenţios

2.2.1.3. Stabilirea importanţei relative a funcţiilor

Pentru stabilirea importanţei relative a funcţiilor în cadrul produsului “Wattmetru D527”, s-a realizat un sondaj de opinie în rândul unui eşantion de utilizatori reali şi potenţiali ai acestui aparat de masură, care a dus la culegerea unor date necesare calculului ponderii funcţiilor în utilitatea echipamentului.

Ancheta s-a efectuat pe un număr de 10 subiecţi din rândul cunoscătorilor acestui dispozitiv (profesori universitari). Ei au fost puşi să aprecieze importanţa fiecărei funcţii în cadrul produsului “Wattmetru D527”, dând note de la 1 la 100.

Rezultatele obţinute sunt trecute în Tabelul 2.5 :

74

SUBIECT F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F151 100 92 50 39 100 81 93 92 82 100 100 96 95 83 722 92 56 75 40 89 20 62 62 62 96 89 88 89 78 813 99 88 89 57 83 34 52 73 76 93 98 73 75 75 234 82 75 32 49 78 15 64 81 79 88 83 100 76 88 345 81 64 58 53 65 90 71 77 69 87 96 79 82 79 736 93 66 67 61 75 71 72 82 88 99 100 98 83 92 807 100 83 88 69 98 15 80 65 73 98 95 99 69 93 758 88 81 80 13 95 81 66 54 65 86 95 74 65 81 159 98 80 44 42 95 29 59 89 90 92 85 82 83 71 3910 100 95 86 33 100 45 62 93 89 90 100 84 95 69 64

TOTAL 933 780 669 456 878 481 681 768 773 929 941 873 812 809 556MEDIA Nj 93.3 78 66.9 45.6 87.8 48.1 68.1 76.8 77.3 92.9 94.1 87.3 81.2 80.9 55.6ORDINE 2 8 12 15 4 14 11 10 9 3 1 5 6 7 13

PONDERE 8.23 6.88 5.9 4.02 7.74 4.24 6.01 6.77 6.82 8.19 8.3 7.7 7.16 7.13 4.9ui 0.8 0.5 0.9 1 1 0.55 0.6 0.57 0.63 0.85 0.95 0.83 0.8 0.9 1Ui 6.58 3.44 5.31 4.02 7.74 2.33 3.6 3.86 4.29 6.96 7.88 6.39 5.73 6.42 4.9

NOTE 14 8 4 1 12 2 5 6 7 13 15 11 10 9 3PONDERE 11.7 6.67 3.33 0.83 10 1.67 4.17 5 5.83 10.8 12.5 9.17 8.33 7.5 2.5

Uj 9.33 3.33 3 0.83 10 0.92 2.5 2.85 3.68 9.21 11.9 7.61 6.67 6.75 2.5

2.2.2. Analiza şi evaluarea situaţiei existente

2.2.2.1. Dimensionarea tehnică a funcţiilor

Pentru a determina utilitatea funcţiei sunt necesare două acţiuni distincte : stabilirea ponderii funcţiilor în utilitatea produsului ideal ; determinarea utilităţii intrinseci a fiecărei funcţii, adică dimensionarea tehnică a

funcţiilor ;

Ui= pi * ui

Tabelul 2.5. – rezultatele investigaţiei statistice

În cazul aparatului analizat am dedus următoarele caracteristici tehnice:

Funcţia F1 - Este fiabil.Fiabilitatea este funcţia unui dispozitiv de a-şi îndeplini funcţia specificată în

condiţii date şi de-a lungul unei perioade date. În literatura de specialitate, fiabilitatea este considerată ca o caracteristică

tehnică de calitate definită ca o caracteristică tehnică de calitate definită ca probabilitatea ca orice exmplar din produsul respectiv să îndeplinească funcţia pentru care a fost creat fără a se defecta, un anumit interval de timp, în anumite condiţii de exploatare.

Fiabilitatea wattmetrului poate fi apreciată prin durata de funcţionare a acestuia. Pentru utilizatori u1=a*T+b. Wattmetrul are următoarele valori ale

indicatorului de fiabilitate:

75

- durata minimă de funcţionare: Tmin=5 ani- durata maximă de funcţionare: Tmax=30 aniPentru wattmetrul analizat valoarea acestui indictor este T=15 ani.

u(5)=0 5a+b=0 a=1/25u(30)=1 30a+b=1 b=-1/5 u1=a*15+b=15/25-5/25=20/25=0,8; u1=0,8

Funcţia F2 – Este mentenabil.Mentenabilitatea este aptitudinea unui dispozitiv de a fi menţinut sau restabilit în

starea de a-şi îndeplini funcţia specificată, atunci când mentenanţa se efectuează în condiţii date, cu proceduri şi remedii prescrise.

Mentenanţa este ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi organizatorice efectuate în scopul menţinerii sau restabilirii unui dispozitiv in starea de a-şi îndeplini funcţia specificată.

Principalul indicator de apreciere a mentenabilitaţii este timpul mediu de reparaţii – Trep.

Utilitatea acestei funcţii va fi:u2=Tmin/Trep;

unde: Tmin,Trep – timpul minim respectiv timpul mediu de mentenanţă pentru wattmetrul analizat.

Tmin=30 minTrep=60 min

u2=30/60=1/2; u2=0,5

Funcţia F3 – Rezistă la agenţi mecanici.Această funcţie este determinată de următorii parametri: masa dispozitivului şi

inălţimea de lucru. Utilitatea acestei funcţii va fi:u3=f(m,h);

Pentru wattmetrul analizat valorile acestor parametri sunt: m=0,9kg şi h=1,5m.Având în vedere şi calitatea materialelor folosite se consideră:

u3=0,9

Funcţia F4 – Rezistă la agenţi chimici.Această funcţie poate fi apreciată prin timpul în care wattmetrul rezistă sub

acţiunea agenţilor chimici. Utilitatea acestei funcţii se apreciază prin relaţia:u4=T/Tmax

unde: T,Tmax – reprezintă timpul, respectiv timpul maxim în care wattmetrul rezistă sub acţiunea agenţilor chimici.

Se apreciază că: u4=1

Funcţia F5 – Poartă informaţii.Utilitatea acestei funcţii se apreciază prinnumărul de informaţii înscrise pe

aparat:u5=N/Nmax;

unde: N,Nmax – reprezintă numărul de informaţii, respectiv numărul maxim de informaţii utile.

Se apreciază că utilitatea este: u5=1

76

Funcţia F6 – Are aspect estetic.Funcţia este subiectivă, utilitatea intrinsecă a acesteea poat efi apreciată prin note

acordate de cei investigaţi variantei concrete de produs.Utilitatea se apreciază cu relaţia:

u6=N/Nmax;unde: N,Nmax – nota obţinută de wattmetru, respectiv nota maximă posibilă.N=55;Nmax=100;

u6=55/100=0,55; u6=0,55

Funcţia F7 – Asigură condiţii ergonomice de lucru.Utilitatea acestei funcţii se poate aprecia prin note acordate de cei investigaţi

variantei wattmetrului analizat. Luând în considerare gabaritul şi masa wattmetrului vom avea:

u7=0,6

Funcţia F8 – Are gabarit redus.Această funcţie se apreciază prin gabaritul(volumul) propriu.Limitele admise de

utilizatori sunt: Vmin=0,5l ; Vmax=5lu8=a*V+b;

Pentru varianta proprie V=l*L*h=200cm*150cm*80cm=2,4l

u(0,5)=1 a*0,5+b=1 a=-1/4,5u(5)=0 a*5+b=0 b=5/4,5

u8=-2,4/4,5+5/4,5=0,57; u8=0,57

Funcţia F9 – Are greutate redusă.Această funcţie este apreciată prin greutatea proprie a wattmetrului, care este

G=0,9kg.Limitele admise de utilizatori sunt: Gmin=0,25kg ; Gmax=2kg

u9=a*G+b;u(0,25)=1 0,25*a+b=1 a=-1/1,75u(2)=0 2*a+b=0 b=2/1,75

u9=-0,9/1,75+2/1,75=1,1/1,75=0,63; u9=0,63

Funcţia F10 – Asigură electrosecuritatea utilizatorului.Protecţia utilizatorului se poate apecia prin rezistenţa de izolaţie, tensiunea de

încercare la străpungere, curentul de scurtcircuit.Dacă se consideră tensiunea de încercare la străpungere drept dimensiune

tehnică a funcţiei, atunci utilitatea acestei funcţii se determină cu relaţia:u10=(U-Umin)/(Umax-Umin);

Considerăm Umin=0,5kV ; Umax=2,25kVAvem Uîs=2 kV

u10=(2-0,5)/(2,25-0,5) u10=0,85

Funcţia F11 – Măsoară puterea activă.

77

Este funcţia primară a wattmetrului fierodinamic şi se poate aprecia în funcţie de diapazonul de masură.

U=300V; I=5A/10A; P=150/300W; Deoarece wattmetrul se poate de montat indirect, prin intermediul

transformatoarelor de masură, apreciem că utilitatea acestei funcţii este: u11=1

Funcţia F12 – Asigură precizie ridicată.Funcţia poate fi apreciată prin clasa de precizie a dispozitivului. În cazul

wattmetrului prezentat în proiect, acest parametru este C=0,5. Limitele admise de utilizatori sunt: Cmin=0,1; Cmax=2,5

u12=a*C+b;u(0,1)=1 0,1*a+b=1 a=-1/2,4u(2,5)=0 2,5*a+b=0 b=2,5/2,4

u12=-0,5/2,4+2,5/2,4=2/2,4=0,83; u12=0,83

Funcţia F13 – Transformă energia electrică în informaţie (randament, pierderi minime).Funcţia poate fi apreciată prin consumul propriu al wattmetrului. În cazul dat

acest parametru este Pcon=2W. Limitele admise de utilizatori sunt: Pcon.min=1W ; Pcon.max=2,25W

u13=(Pcon-Pcon.min)/(Pcon.max-Pcon.min);u13=(2-1)/(2,25-1) u13=0,8

Funcţia F14 – Este insensibil la câmpuri magnetice parazite.Datorită ecranării bobinelor măsurarea este afectată foarte puţin de câmpurile

magnetice externe.Se consideră: u14=0,9

Funcţia F15 – Este silenţios.Funcţia poate fi apreciată prin nivelul zgomotului emis. În cazul wattmetrului

ferodinamic zgomot practic nici nu există.Se consideră: u15=1

2.2.2.2. Dimensionarea economică a funcţiilor

Până acum am analizat wattmetrul exclusiv din punct de vedere al utilizatorului. Acum vom analiza produsul din punct de vedere al producătorului, răspunzând la întrebări de genul :

Ce mijloace sau resurse se consumă pentru realizarea produsului şi a funcţiilor sale?

Cât costă produsul şi funcţiile sale ?Dimensionarea economică a funcţiilor reprezintă operaţiunea prin care se

determină costul fiecărei funcţii. Ea necesită o foarte bună cunoaştere a soluţiei constructiv – funcţionale a produsului, a tehnicilor de ingineria valorii şi o muncă foarte intensă .

78

Pentru a realiza dimensionarea economică a funcţiilor, trebuie să subliniem următoarele noţiuni de bază, cu referire la un produs :

funcţia este determinată ( materializată ), de o parte a obiectului studiat, de una sau mai multe piese luate integral sau parţial ;

fiecare piesă Ri are un cost ( ci ), format din următoarele articole de cheltuieli :

a) cm – cheltuieli materiale ;b) Si - cheltuieli cu salariile ;c) ui – cheltuieli generale de secţie ;

În raport cu posibilităţile pe care le avem de a cunoaşte aceste componente ale costului, de timpul disponibil pentru efectuarea studiului şi de interesul manifestat pentru aprofundare, dimensionarea economică a funcţiilor poate fi realizată global sau detaliat, parcurgând următoarele etape, cu exemplificare pentru un produs :

Elaborarea diagramei de relaţii dintre piese şi funcţii şi dintre operaţii tehnologice şi funcţii;

Stabilirea ponderilor de participare a fiecărei piese Ri la funcţiile Fj, respectiv, a fiecărei operaţii tehnologice k , la funcţia Fj;

Repartizarea cheltuielilor materiale şi de manoperă ale pieselor pe fiecare funcţie;

Calculul costurilor şi a ponderilor funcţiilor în costul total al produsului.După fixarea reperelor şi precizarea costurilor acestora, am realizat

dimensionarea economică a funcţiilor produsului. Pentru aceasta am întocmit un tabel în care am precizat reperele produsului, costurile reperelor şi ponderea fiecărui reper în realizarea funcţiilor specificate pentru produs.Rezultatele dimensionării economice a produsului sunt prezentate în tabelele 4, 5, 6, 7:

79

ci = cmi + Si + ui

Tabelul 2.5. - Dimensionare economică - %

TABELUL 4.

Nr. crt.

SubansambluCost

materiale %

Cost manoperă

%

Cost total %

Repartizare pe funcţii în % din costul total

F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15

1 Dispozitiv mobil 11.67 27.22 38.89 20 10 10 5 5 5 20 10 10 5

2 Miezul feromagnetic 1.83 4.28 6.11 10 5 5 10 10 10 15 15 5 15

3 Bobina fixă 2 buc 3.33 7.78 11.11 20 15 5 5 10 15 15 10 5

4Rezistenţe adiţionale

7 buc3.50 8.17 11.67 15 10 10 5 10 10 5 20 10 5

5Borne 5 buc 1.67 3.89 5.56 10 10 10 10 5 10 10 5 5 15 5 5

6 Scala+ecran 1.25 2.92 4.17 10 5 5 5 25 15 15 5 5 10

7 Carcasa 2.50 5.83 8.33 10 5 10 10 15 15 5 5 15 10

8 Cutie ecranizatoare 1.00 2.33 3.33 5 5 5 10 10 10 20 35

9 Suport interior 1.25 2.92 4.17 20 20 10 20 10 20

10Cabluri de

interconexiuni2.00 4.67 6.67 10 10 10 15 10 15 20 10

80

Tabelul 2.6. - Dimensionare economică – unităţi bănestiTABELUL 5.

Nr. crt.

SubansambluCost

materiale Cost

manoperă Cost total

Repartizare pe funcţii în unităţi băneşti

F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15

1 Dispozitiv mobil 42 98 140 28 14 14       7 7 7   28 14 14   7

2 Miezul feromagnetic6.6 15.4 22 2.2   1.1       1.1 2.2 2.2   2.2 3.3 3.3 1.1 3.3

3 Bobina fixă 2 buc12 28 40 8 6 2 2       4     6 6 4 2  

4Rezistenţe adiţionale 7 buc

12.6 29.4 42 6.3 4.2 4.2 2.1       4.2 4.2   2.1 8.4 4.2   2.1

5Borne 5 buc

6 14 20 2 2 2 2 1 2 2 1 1 3 1 1      

6 Scala+ecran4.5 10.5 15 1.5 0.8 0.8 0.75 3.8 2.3 2.3 0.8     0.8 1.5      

7 Carcasa9 21 30 3 1.5 3 3   4.5 4.5 1.5 1.5 4.5         3

8 Cutie ecranizatoare3.6 8.4 12 0.6 0.6 0.6       1.2 1.2 1.2     2.4   4.2  

9 Suport interior4.5 10.5 15 3 3 1.5       3 1.5 3            

10Cabluri de interconexiuni

7.2 16.8 24 2.4 2.4   2.4 3.6 2.4 3.6     4.8     2.4    

11 Total (mat+man) 108 252 360 57 34 29 12.3 8.4 11 25 23 20 12 40 37 28 7.3 15

  Regia(70%total) 75.6 176.4 252 39.9 24 20 8.58 5.8 7.8 17 16 14 8.6 28 26 20 5.1 11

11 Total cost 183.6 428.4 612 96.9 59 50 20.8 14 19 42 40 34 21 68 62 47 12 26

81

12 Pond în cost Kj 30 70 100 15.8 9.6 8.1 3.4 2.3 3.1 6.8 6.5 5.6 3.4 11 10 7.8 2 4.3

82

Tabelul 2.7. - Dimensionare economică – Materiale – unităţi bănestiTABELUL 6.

Nr. crt.

Subansamblu Cost materiale Repartizare pe funcţii în unităţi băneşti

F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15

1 Dispozitiv mobil 42 8.4 4.2 4.2   2.1 2.1 2.1   8.4 4.2 4.2   2.1

2Miezul feromagnetic

6.6 0.66 0.33   0.33 0.66 0.66   0.66 0.99 0.99 0.33 0.99

3Bobina fixă 2 buc

12 2.4 1.8 0.6 0.6     1.2     1.8 1.8 1.2 0.6  

4Rezistenţe adiţionale 7 buc

12.6 1.89 1.26 1.26 0.63     1.26 1.26   0.63 2.52 1.26   0.63

5Borne 5 buc

6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.3 0.6 0.6 0.3 0.3 0.9 0.3 0.3      

6 Scala+ecran4.5 0.45 0.23 0.23 0.23 1.125 0.675 0.68 0.225     0.225 0.45      

7 Carcasa9 0.9 0.45 0.9 0.9   1.35 1.35 0.45 0.45 1.35         0.9

8 Cutie ecranizatoare3.6 0.18 0.18 0.18       0.36 0.36 0.36     0.72   1.26  

9Suport interior

4.5 0.9 0.9 0.45       0.9 0.45 0.9            

10Cabluri de interconexiuni 7.2 0.72 0.72   0.72 1.08 0.72 1.08     1.44     0.72    

11 Total cost 108 17.1 10.3 8.75 3.68 2.505 3.345 7.4 7.005 6.03 3.69 12.02 10.98 8.37 2.19 4.62

12 Pond în mat. 100 15.8 9.57 8.1 3.4 2.319 3.097 6.85 6.486 5.583 3.417 11.13 10.17 7.75 2.028 4.278

13 Pond în cost Kj 30 4.75 2.87 2.43 1.02 0.696 0.929 2.05 1.946 1.675 1.025 3.338 3.05 2.325 0.608 1.283

83

84

Tabelul 2.8. - Dimensionare economică – Manoperă – unităţi bănestiTABELUL 7.

Nr. crt.

Subansamblu Cost manoperă Repartizare pe funcţii în unităţi băneşti

F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15

1 Dispozitiv mobil 98 19.6 9.8 9.8       4.9 4.9 4.9   19.6 9.8 9.8   4.9

2Miezul feromagnetic

15.4 1.54   0.77       0.77 1.54 1.54   1.54 2.31 2.31 0.77 2.31

3Bobina fixă 2 buc

28 5.6 4.2 1.4 1.4       2.8     4.2 4.2 2.8 1.4  

4Rezistenţe adiţionale 7 buc

29.4 4.41 2.94 2.94 1.47       2.94 2.94   1.47 5.88 2.94   1.47

5Borne 5 buc

14 1.4 1.4 1.4 1.4 0.7 1.4 1.4 0.7 0.7 2.1 0.7 0.7      

6 Scala+ecran10.5 1.05 0.53 0.53 0.53 2.625 1.575 1.58 0.525     0.525 1.05      

7 Carcasa21 2.1 1.05 2.1 2.1   3.15 3.15 1.05 1.05 3.15         2.1

8 Cutie ecranizatoare8.4 0.42 0.42 0.42       0.84 0.84 0.84     1.68   2.94  

9 Suport interior10.5 2.1 2.1 1.05       2.1 1.05 2.1            

10Cabluri de interconexiuni

16.8 1.68 1.68   1.68 2.52 1.68 2.52     3.36     1.68    

11 Total cost 252 39.9 24.1 20.4 8.58 5.845 7.805 17.3 16.35 14.07 8.61 28.04 25.62 19.53 5.11 10.78

12Pond în man. 100 15.8 9.57 8.1 3.4 2.319 3.097 6.85 6.486 5.583 3.417 11.13 10.17 7.75 2.028 4.278

13 Pond în cost Kj 70 11.1 6.7 5.67 2.38 1.624 2.168 4.79 4.54 3.908 2.392 7.788 7.117 5.425 1.419 2.994

85

2.2.2.3. Analiza sistemică a funcţiilor

Obiectivul analizei sistemice a funcţiilor este identificarea funcţiilor critice/ supradimensionate din punct de vedere economic, adică a funcţiilor ale căror costuri sunt mult mai mari decât valoarea lor de întrebuinţare.

Pentru atingerea acestui obiectiv, se compară pentru fiecare funcţie cele două categorii de ponderi : ponderea în valoarea de întrebuinţare ( Ki ) cu ponderea în costul de producţie (pj).

Analiza sistemică permite clasificarea funcţiilor produsului în trei categorii :1) Funcţii supradimensionate din punct de vedere economic – situate

deasupra dreptei de regresie, pentru care Ki – a * Ui > 0 ; 2) Funcţii bine dimensionate din punct de vedere economic – situate în

apropierea dreptei de regresie , pentru care Ki – a * Ui = 0 ;3) Funcţii subdimensionate din punct de vedere economic - situate sub

dreapta de regresie, pentru care Ki – a * Ui < 0 ;Analiza şi ingineria valorii are în vedere în special funcţiile din prima categorie

în sensul că reproiectarea produsului vizează corectarea acestor funcţii.

Tabelul 2.9.- Analiza sistemică cu ajutorul dreptei de regresie cazul in carese utilizeaza ponderea rezultată in urma sondajului statistic (note de la 1 la 100)

Functia uj Pj Uj Kj Uj*Uj Kj*Uj a*Uj Kj-a*Uj(Kj-

a*Uj)*()F1 0.8 8.23 6.58 16 43.35 105.34 7.81 8.19 67.05F2 0.5 6.88 3.44 9.6 11.83 33.02 4.08 5.52 30.45F3 0.9 5.9 5.31 8.1 28.20 43.01 6.30 1.80 3.24F4 1 4.02 4.02 3.4 16.16 13.67 4.77 -1.37 1.88F5 1 7.74 7.74 2.3 59.91 17.80 9.18 -6.88 47.38F6 0.55 4.24 2.33 3.1 5.44 7.23 2.77 0.33 0.11F7 0.6 6.01 3.61 6.8 13.00 24.52 4.28 2.52 6.36F8 0.57 6.77 3.86 6.5 14.89 25.08 4.58 1.92 3.69F9 0.63 6.82 4.30 5.6 18.46 24.06 5.10 0.50 0.25F10 0.85 8.19 6.96 3.4 48.46 23.67 8.26 -4.86 23.62F11 0.95 8.3 7.89 11 62.17 86.74 9.36 1.64 2.70F12 0.83 7.7 6.39 10 40.84 63.91 7.58 2.42 5.84F13 0.8 7.16 5.73 7.8 32.81 44.68 6.80 1.00 1.01F14 0.9 7.13 6.42 2 41.18 12.83 7.61 -5.61 31.51F15 1 4.9 4.90 4.3 24.01 21.07 5.81 -1.51 2.29

TOTAL 11.88 100 79.47 99.9 460.72 546.6     227.39

Panta dreptei de regresie este : a1=1.1865; Kj=a1*Uj; Uj= 9; Kj= 10.68;Suma abaterii pătratice este: S1=0.0227;Dacă S1>0,01, atunci produsul nu este bine echilibrat sub aspectul

proporţionalităţii celor două dimensiuni .

86

Tabelul 2.10. - Analiza sistemică cu ajutorul dreptei de regresie cazul in carese utilizeaza ponderea prin notarea de la 1 la 15

Functia uj Pj Uj Kj Uj*Uj Kj*Uj a*Uj Kj-a*Uj(Kj-

a*Uj)*()F1 0.8 11.7 9.36 16 87.61 149.76 9.18 6.82 46.45F2 0.5 6.67 3.335 9.6 11.12 32.02 3.27 6.33 40.04F3 0.9 3.33 2.997 8.1 8.98 24.28 2.94 5.16 26.62F4 1 0.83 0.83 3.4 0.69 2.82 0.81 2.59 6.69F5 1 10 10 2.3 100.00 23.00 9.81 -7.51 56.44F6 0.55 1.67 0.9185 3.1 0.84 2.85 0.90 2.20 4.83F7 0.6 4.17 2.502 6.8 6.26 17.01 2.46 4.34 18.88F8 0.57 5 2.85 6.5 8.12 18.53 2.80 3.70 13.72F9 0.63 5.83 3.6729 5.6 13.49 20.57 3.60 2.00 3.98F10 0.85 10.8 9.18 3.4 84.27 31.21 9.01 -5.61 31.45F11 0.95 12.5 11.875 11 141.02 130.63 11.65 -0.65 0.43F12 0.83 9.17 7.6111 10 57.93 76.11 7.47 2.53 6.41F13 0.8 8.33 6.664 7.8 44.41 51.98 6.54 1.26 1.59F14 0.9 7.5 6.75 2 45.56 13.50 6.62 -4.62 21.38F15 1 2.5 2.5 4.3 6.25 10.75 2.45 1.85 3.41

TOTAL 11.88 100 81.0455 99.9 616.56 605.0     282.30

Panta dreptei de regresie este : a2=0.9813; Kj=a2*Uj; Uj= 14; Kj= 13.74;Suma abaterii pătratice este: S2=0.0282; Şi în acest caz suma abaterii pătratice depăşeşte norma (S2=0.0282> 0,01),

În urma analizării funcţiilor pe dreaptele de regresie şi conform tabelului 8 şi 9, s-au desprins următoarele concluzii :

Funcţii supradimensionate din punct de vedere economic, sunt cele care se află deasupra dreptei de regresie sau la care Ki – a * Ui > 0 ;

0

5

10

15

20

0 2 4 6 8 10

Uj

Kj

Fig. 2.5. Analiza sistemică cu note de la 1 la 100

87

F1 – este fiabil;F2 – este mentenabil;F3 – rezistă la agenţimecanici;F7 – asigură condiţii ergonomice de lucru;F12 – asigură precizie ridicată;

Funcţii bine dimensionate din punct de vedere economic, sunt cele care se află deasupra dreptei de regresie sau la care Ki – a * Ui = 0;

F4 – rezistă la agenţi chimici;F6 – are aspectestetic;F9 – are greutate redusă;F11 – măsoară puterea activă;F13 – transformă energia electrică în informaţie;F15 – este silenţios;

Funcţii subdimensionate din punct de vedere economic , sunt cele situate sub dreapta de regresie sau la care Ki – a * pi < 0 ;

F5 – poartă informaţii;F10 – asigură electrosecuritatea utilizatorului; F14 – este insensibil la câmpuri magnetice parazite;

Pentru a avea o imagine mai clară a funcţiilor supradimensionate vom întocmi 2 diagrame Pareto în care sunt precizate costurile în ordine descrescătoare pentru: Diagrama Pareto pentru repere: Diagrama Pareto pentru funcţii.

Din cele două diagrame observăm că reperele care au costurile cele mai ridicate (peste 40 MDL) au o pondere destul de importantă în funcţiile care s-au reliefat a fi supradimensionate.

02468

1012141618

0 2 4 6 8 10

Uj

Kj

Fig. 2.6. Analiza sistemică cu note de la 1 la 15

88

Funcţiile supradimensionate din punct de vedere economic, sunt funcţiile pentru care se consumă mai mult decât ar fi justificat de utilitatea ei .

Celelalte funcţii le considerăm bine dimensionate, deoarece sunt situate în apropierea dreptei de regresie, după cum se poate observa pe grafic .

Fig.2.7.

89

Fig.2.8.

90

2.2.3. Reconceperea produsului

La reconceperea produsului vom lua în considerare analiza sistemică cu note de la 1 la 100

2.2.3.1. Dimensionarea tehnică şi economică a produsului reconceput

Funcţiile F1, F2, F7 si F12 sunt supradimensionate . Din cele cinci căi necesare pentru reconceperea produsului, şi anume:

creşterea utilităţii (valorii de întrebuinţare sau performanţei) mai repede decât a costului ;

creşterea utilităţii şi păstrarea constantă a costului; creşterea utilităţii concomitent cu reducerea costului funcţiei; menţinerea utilităţii şi scăderea costului; reducerea utilităţii mai încet decât a costului;o vom alege pe cea de-a cincea , adică reducerea utilitaţii mai încet decât a costului. Analizând oferta în domeniu, am constatat că putem găsi un furnizor care să comercializeze componentele de care noi avem nevoie la un preţ mai mic însă cu caracteristici mai proaste. Pentru aceasta se va relua dimensionarea economică şi cea tehnică.

Varianta 1 În tabelul 10 sunt prezentate modificările cosurilor materialelor şi costurilor a cu

manopera cu un procent de -15% faţăde varianta de referinţă.

Varianta 2 (PARETO)În acest caz la trei repere, cu costurile cele mai ridicate (R1, R3, R4), le vom

reduce costurile cu 25%.Vom obtine o redimensionare economică şi o nouă analiză sistemică, în tabelele

12 şi 13.

91

Tabelul 2.11. - Dimensionare economică – Reconceperea produsului – Varianta 1

Nr. crt.

SubansambluCost

materiale Cost

manoperă Cost total

Repartizare pe funcţii în unităţi băneşti

F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15

1 Dispozitiv mobil 35.7 83.3 119 23.8 12 12       6 6 6   24 12 12   6

2 Miezul feromagnetic5.61 13.09 18.7 1.87   0.9       0.9 1.9 1.9   1.9 2.8 2.8 0.9 2.8

3 Bobina fixă 2 buc10.2 23.8 34 6.8 5.1 1.7 1.7       3.4     5.1 5.1 3.4 1.7  

4Rezistenţe adiţionale 7 buc

10.71 24.99 35.7 5.36 3.6 3.6 1.79       3.6 3.6   1.8 7.1 3.6   1.8

5Borne 5 buc

5.1 11.9 17 1.7 1.7 1.7 1.7 0.9 1.7 1.7 0.9 0.9 2.6 0.9 0.9      

6 Scala+ecran3.825 8.925 12.75 1.28 0.6 0.6 0.64 3.2 1.9 1.9 0.6     0.6 1.3      

7 Carcasa7.65 17.85 25.5 2.55 1.3 2.6 2.55   3.8 3.8 1.3 1.3 3.8         2.6

8 Cutie ecranizatoare3.06 7.14 10.2 0.51 0.5 0.5       1 1 1     2   3.6  

9 Suport interior3.825 8.925 12.75 2.55 2.6 1.3       2.6 1.3 2.6            

10Cabluri de interconexiuni

6.12 14.28 20.4 2.04 2   2.04 3.1 2 3.1     4.1     2    

11 Total (mat+man) 91.8 214.2 306 48.5 29 25 10.4 7.1 9.5 21 20 17 10 34 31 24 6.2 13

12 Regia(70%total) 64.26 149.94 214.2 33.9 20 17 7.29 5 6.6 15 14 12 7.3 24 22 17 4.3 9.2

13 Total cost 156.06 364.14 520.2 82.4 50 42 17.7 12 16 36 34 29 18 58 53 40 11 22

14 Pond în cost Kj 30 70 100 15.8 9.6 8.1 3.4 2.3 3.1 6.8 6.5 5.6 3.4 11 10 7.8 2.0 4.3

92

Tabelul 2.12. - Analiza sistemică – Reconceperea produsului – Varianta 1

Functia Uj Pj Uj Kj Uj*Uj Kj*Uj a*Uj Kj-a*Uj(Kj-

a*Uj)*()F1 0.75 8.23 6.17 15.83 38.10 97.73 7.93 7.90 62.45F2 0.48 6.88 3.30 9.57 10.91 31.60 4.24 5.33 28.37F3 0.88 5.9 5.19 8.10 26.96 42.04 6.67 1.43 2.03F4 0.85 4.02 3.42 3.40 11.68 11.63 4.39 -0.99 0.98F5 0.8 7.74 6.19 2.32 38.34 14.36 7.96 -5.64 31.77F6 0.52 4.24 2.20 3.10 4.86 6.83 2.83 0.26 0.07F7 0.59 6.01 3.55 6.85 12.57 24.28 4.56 2.29 5.25F8 0.55 6.77 3.72 6.49 13.86 24.15 4.78 1.70 2.90F9 0.6 6.82 4.09 5.58 16.74 22.85 5.26 0.33 0.11F10 0.82 8.19 6.72 3.42 45.10 22.95 8.63 -5.21 27.17F11 0.93 8.3 7.72 11.13 59.58 85.87 9.92 1.21 1.46F12 0.81 7.7 6.24 10.17 38.90 63.41 8.01 2.15 4.64F13 0.78 7.16 5.58 7.75 31.19 43.28 7.18 0.57 0.33F14 0.85 7.13 6.06 2.03 36.73 12.29 7.79 -5.76 33.17F15 0.95 4.9 4.66 4.28 21.67 19.91 5.98 -1.70 2.90

TOTAL 11.16 100 74.81 100 407.20 523.2     203.58

Panta dreptei de regresie este : a3=1,2848;Suma abaterii pătratice este: S3=0,0204;

93

Tabelul 2.13. - Dimensionare economică – Reconceperea produsului – Varianta 2

Nr. crt.

SubansambluCost

materiale Cost

manoperă Cost total

Repartizare pe funcţii în unităţi băneşti

F1 F2 F3 F4 F5 F6 F7 F8 F9 F10 F11 F12 F13 F14 F15

1 Dispozitiv mobil 31.5 73.5 105 21 11 11       5.3 5.3 5.3   21 11 11   5.3

2 Miezul feromagnetic6.6 15.4 22 2.2   1.1       1.1 2.2 2.2   2.2 3.3 3.3 1.1 3.3

3 Bobina fixă 2 buc9 21 30 6 4.5 1.5 1.5       3     4.5 4.5 3 1.5  

4Rezistenţe adiţionale 7 buc

9.45 22.05 31.5 4.73 3.2 3.2 1.58       3.2 3.2   1.6 6.3 3.2   1.6

5Borne 5 buc

6 14 20 2 2 2 2 1 2 2 1 1 3 1 1      

6 Scala+ecran4.5 10.5 15 1.5 0.8 0.8 0.75 3.8 2.3 2.3 0.8     0.8 1.5      

7 Carcasa9 21 30 3 1.5 3 3   4.5 4.5 1.5 1.5 4.5         3

8 Cutie ecranizatoare3.6 8.4 12 0.6 0.6 0.6       1.2 1.2 1.2     2.4 0 4.2  

9 Suport interior4.5 10.5 15 3 3 1.5       3 1.5 3            

10Cabluri de interconexiuni

7.2 16.8 24 2.4 2.4   2.4 3.6 2.4 3.6     4.8     2.4    

11 Total (mat+man) 91.35 213.15 304.5 46.4 28 24 11.2 8.4 11 23 20 17 12 31 30 22 6.8 13

12 Regia(70%total) 63.945 149.205 213.15 32.5 20 17 7.86 5.8 7.8 16 14 12 8.6 22 21 16 4.8 9.2

13 Total cost 155.295 362.355 517.65 78.9 48 41 19.1 14 19 39 33 29 21 53 50 38 12 22

14 Pond în cost Kj 30 70 100 15.2 9.3 7.9 3.7 2.7 3.7 7.5 6.4 5.7 4.0 10 10 7.3 2.2 4.3

94

Tabelul 2.14. - Analiza sistemică – Reconceperea produsului – Varianta 2

Functia Uj Pj Uj Kj Uj*Uj Kj*Uj a*Uj Kj-a*Uj(Kj-

a*Uj)*()F1 0.79 8.23 6.50 15.25 42.27 99.13 7.86 7.39 54.58F2 0.49 6.88 3.37 9.33 11.36 31.44 4.07 5.25 27.58F3 0.89 5.9 5.25 7.91 27.57 41.56 6.35 1.57 2.46F4 0.9 4.02 3.62 3.69 13.09 13.34 4.37 -0.69 0.47F5 1 7.74 7.74 2.74 59.91 21.22 9.36 -6.61 43.74F6 0.55 4.24 2.33 3.66 5.44 8.54 2.82 0.84 0.71F7 0.59 6.01 3.55 7.52 12.57 26.67 4.29 3.23 10.46F8 0.56 6.77 3.79 6.42 14.37 24.34 4.58 1.84 3.38F9 0.61 6.82 4.16 5.68 17.31 23.64 5.03 0.65 0.43F10 0.85 8.19 6.96 4.04 48.46 28.12 8.41 -4.38 19.14F11 0.92 8.3 7.64 10.19 58.31 77.80 9.23 0.96 0.92F12 0.82 7.7 6.31 9.69 39.87 61.17 7.63 2.06 4.23F13 0.77 7.16 5.51 7.34 30.40 40.47 6.66 0.68 0.46F14 0.85 7.13 6.06 2.23 36.73 13.53 7.33 -5.09 25.93F15 0.95 4.9 4.66 4.31 21.67 20.06 5.63 -1.32 1.73

TOTAL 11.54 100 77.45 100 439.33 531.0     196.21

Panta dreptei de regresie este : a4=1,2087;Suma abaterii pătratice este: S4=0,0196;

2.2.4. Aplicarea conceptelor a.i.v. în evaluarea soluţiilor

2.2.4.1. Analiza sistemică a noilor soluţii

Această etapă presupune compararea între soluţiile obţinute în faza anterioară cu soluţiile de referinţă astfel : soluţia de la care s-a plecat ; soluţia la care s-a ajuns.

In urma calculelor precedente valorile rezultate au fost :S1 =0.0227;S3 =0,0204;S4 =0,0196; Prin compararea rezultatelor reiese că S1  > S3 >S4. Acest lucru înseamnă că

produsul reconceput în cea de a treia variantă este mai echilibrat din punct de vedere al proporţionalităţii.

2.2.4.2. Analiza raportului utilitate /cost Principiul maximizării raportului U/C pentru soluţiile analizate se concretizează

astfel :Dacă U2 / C2 > U1 / C1: soluţia îmbunătăţită este mai bună decât cea iniţială;Dacă U2 / C2 < U1 / C1: soluţia îmbunătăţită este mai proastă decât cea iniţială;

Pentru soluţiile noastre rapoartele sunt:U1 / C1 = 0,1299U2 / C2 = 0,1438

95

U3 / C3 = 0,1496

De aici rezultă raportul U3/C3 > U2/C2 > U1/C1care arată că a treia soluţie îmbunătăţită este mai bună decât cea iniţială şi decât cea de a doua soluţie îmbunătăţită.

2.2.4.3. Analiza multicriterială

Criteriile stabilite pentru evaluarea produsului nostru sunt:C1 = utilitateaC2 = costulC3 = raportul U/CC4 = SVariantele luate în calcul sunt în număr de trei: varianta iniţială, de la care s-a

plecat, prima varianta îmbunătăţită, şi a doua variantă îmbunătăţită.V1 = varianta iniţialăV2 = prima varianta îmbunătăţităV3 = a doua variantă îmbunătăţită.

Matricea consecinţelor

  C1 C2 C3 C4Varianta Ui(%) Ci(MDL) Ui/Ci S(%)

V1 79,47 612 12,99 0,0227V2 74,81 520 14,38 0,0204V3 77,45 518 14,96 0,0196

a) Teoria utilităţilor - Matricea utilitaţilor

  C1 C2 C3 C4 Fi Clasat1 Fi* Clasat2V1 0,59 0,19 0,30 0,15 1,23 3 0,37 3V2 0,50 0,65 0,44 0,31 1,89 2 0,51 2V3 0,55 0,66 0,50 0,36 2,07 1 0,55 1Kj 0,4 0,3 0,2 0,1        

După aplicarea acestei metode se poate observa că varianta cea mai bună este cea pentru care s-a obţinut cea mai mare valoare, respectiv varianta a treia.

b) Metoda rangurilor - Matricea rangurilor

  C1 C2 C3 C4 Ri Clasat3 Ri* Clasat4V1 1 3 3 3 10 3 2,20 2V2 3 2 2 2 9 2 2,40 3V3 2 1 1 1 5 1 1,40 1Kj 0,4 0,3 0,2 0,1        

Putem observa din clasamentul oferit de această metodă că tot cea de-a treia variantă este cea mai bună.

d) Metoda Electra

96

Indicatorii de concordanţă au fost calculaţi pe baza relaţiei:

Indicatorii de discordanţă au fost calculaţi pe baza relaţiei:

Matricea indicatorilor de concordanţă

Cgh V1 V2 V3V1 x 0,40 0,40V2 0,60 x 0,00V3 0,60 1,00 x

Matricea indicatorilor de discordanţă

Dgh V1 V2 V3V1 x 0,46 0,47V2 0,09 x 0,06V3 0,04 0,00 x

Electra 1

Soluţia optimă este aceea care are cele mai mari valori pentru indicatorul de concordanţă şi cele mai mici valori pentru indicatorul de discordanţă.

Graful de surclasări pentru valorile de prag: (c=0,6; d=0,06) şi (c=0,4; d=0,09)

V1 V2

V3

Electra modificată

Se scad cele două matrici, de concordanţă şi de discordanţă.

C-D V1 V2 V3 Ei Clas.6V1 x -0,06 -0,07 -0,13 3V2 0,51 x -0,06 0,45 2V3 0,56 1,00 x 1,56 1

  Clas.5V1 3V2 2V3 1

97

După o centralizare a tuturor soluţiilor date prin aplicarea acestor metode

s-a ajuns la următorul clasament final:

Clasament final  Clas.1 Clas.2 Clas.3 Clas.4 Clas.5 Clas.6 Total Clas.final

V1 3 3 3 2 3 3 17 3V2 2 2 2 3 2 2 13 2V3 1 1 1 1 1 1 6 1

Se contată că, prin toate metodele aplicate, pe primul loc se situează varianta a treia (V3) .

98

ANALIZA MARGINALĂ A VALORII

Conform teoriei analizei marginale, strategia de profit maxim a unei firme constă în maximizarea funcţiei profit:

Profitul Venitul - CostulPr V - C max (6.1)Acest deziderat se obţine prin egalarea cu zero a derivatei profitului în raport cu

cantitatea de produse realizate (vândute):d

dq

dV

dq

dC

dq

Pr 0 (6.2)

adică: venitul marginal costul marginal.Privită prin prisma utilizatorului, analiza marginală conduce la un rezultat

asemănător:dU

dq

dV

dq (6.3)

adică utilitatea marginală venitul marginal.Egalând relaţiile (6.2) şi (6.3) obţinem:dU

dq

dV

dq

dC

dqi i i

(6.4)

deci:dU

dq

dC

dqi i

(6.5)

Dacă analiza marginală se face în legătură cu cantităţile de produse, soluţia optimă pentru producător şi utilizator este dată de egalitatea sporului de utilitate cu cea a sporului de cost de producţie.

6.1. Analiza marginală a utilităţii funcţiilor.Extindem analiza marginală la conceperea funcţiilor produsului [61].Fie un produs care are două funcţii: F1 şi F2

Utilitatea produsului este egală cu suma utilităţii celor două funcţii:U U1 U2

Costul produsului este dat de suma costului celor două funcţii:C CF1 CF2

Dacă atât utilităţile cât şi costurile celor două funcţii sunt variabile dependente, de exemplu, de dimensiunea tehnică a lor, soluţia optimă se obţine din condiţia:

dU

dxdU

dx

dC

dxdC

dx

1

2

1

2

(6.6)

sau în altă variantă:

U x

C x

U x

C xm

m

m

m

1

1

2

2

(6.7)

unde: Um, Cm reprezintă utilitatea respectiv costul marginal în raport cu modificarea dimensiunii tehnice a fiecărei funcţii .

99

Generalizare.Fie un produs format din n funcţii F1, F2 .... Fn.Utilitatea acestuia este dată de relaţia:

cu restricţia: Dacă uj fj (xj) unde xj reprezintă dimensiunea tehnică a funcţiei Fj

(sau pur şi simplu U(xj)Costul produsului este dat de suma costurilor funcţiilor:

C CFjj

n

1

Dacă şi costul depinde de dimensiunea tehnică C j(xj) C(xj)Analiza marginală conduce la concluzia:

kdU x

dx

dC x

dxU x C xj

j

j

jm j m i

( )/

( )( ) / ( ) ct. (6.8)

constant (6.9)

sau (6.10)

u

Cu

C

p

p

m

m

m

m

1

1

2

2

2

1

(6.11)

Rezultă că raportul dintre utilitatea intrinsecă marginală şi costul marginal trebuie să fie invers proporţional cu ponderea funcţiei în utilitate.

Cu alte cuvinte, cu cât o funcţie este mai importantă cu atât poate creşte mai repede costul ei în raport cu creşterea utilităţii intrinseci.

6.2. Posibilităţi de utilizare practică a analizei marginale a valorii (AMV)Dacă există o soluţie optimă a problemei dimensionării tehnice a funcţiilor

produsului, în spiritul analizei marginale putem aborda următoarele aspecte ale acesteia:10. Determinarea sensului corect în care trebuie să se modifice soluţia pentru a

obţine un rezultat cât mai bun.

Exemplul text 10.

Fie două funcţii F1 şi F2 cu ponderile , care sunt determinate de

dimensiunile tehnice x1 şi x2 după relaţiile: u1 5x1 - 10 ; u2 10x2 - 10

Costurile celor două funcţii sunt expresii liniare x1 şi x2:

100

C1 100x1 20 ; C2 50x1 30

Rezultă că pentru îmbunătăţirea produsului trebuie să acţionăm în următoarele sensuri:

1- să dublăm numărătorul u

Cm

m

1

1

prin creşterea lui um1, sau/ şi scăderea lui Cm1;

2- să înjumătăţim numitorul u

Cm

m

2

1

prin: micşorarea lui um2:creşterea lui Cm2.

20.Determinarea soluţiei optime sau/şi a distanţei soluţiei reale faţă de aceasta.In exemplul test 20 sunt argumentate ambele aspecte.

30. Compararea sau evaluarea soluţiilor.Relaţia (6.11) se poate scrie şi altfel:

(6.12)

Dacă notăm membrul stâng al relaţiei (6.12) cu eij, putem reformula concluzia analizei marginale în felul următor:

Soluţia optimă privind dimensiunile tehnice ale funcţiilor unui produs se obţine când valoarea expresiei eij este minimă pentru toate perechile de funcţii.

Se nasc două întrebări:a. Dintre două soluţii care este mai bună? cea pentru care toate diferenţele e ij

sunt mai mici decât diferenţele celeilalte soluţii sau cea pentru care suma acestor diferenţe este minimă?

La această întrebare suntem tentaţi să acceptăm al doilea răspuns, dar nu este exclusă o analiză multicriterială.

b. Cum este mai corect să calculăm diferenţele? în modul sau ca pătrat al diferenţei algebrice?

La această întrebare considerăm că tot al doilea răspuns este corect.Aşadar, pentru evaluarea soluţiilor constructive ale unui produs cu mai multe

funcţii se determină indicatorul E cu relaţia:

(6.13)

Soluţia optimă este determinată de valoarea minimă a acestui indicator.

Exemplul test 20.Fie două funcţii F1 şi F2 cu următoarele expresii matematice:

u x x

u x x

1 12

1

2 22

2

2

2

;

101

C x x

C x x1 1

21

2 22

2

100 150

50 25

u x u x

C x C xm m

m m

1 1 2 2

1 1 2 2

4 1 2 2

200 150 100 25

;

; Din condiţia:

u

Cu

C

m

m

m

m

1

1

2

2

1

2 rezultă: 8x1x2 - 4x1 -2x2 - 5 0

Dacă avem doar două funcţii, indicatorul E conţine o singură diferenţă şi pentru simplificarea calculelor, în tabelul 6.1. s-a considerat relaţia (6.12) care evident, conduce la aceeaşi concluzie .

Se constată că prin analiză marginală se obţine soluţia optimă (pentru care se respectă integral relaţia (6.12) (E’ 0) : x x1

0201 3 2 ; /

Dacă se efectuează analiza clasică (raportul utilitate/cost) se obţine soluţia optimă: x x1

1213 2 1 / ;

Se constată în acelaşi timp, că în linii mari soluţia optimă prin cele două metode este aproape : la valori mici ale lui x1 este optimă valoarea x2 3/2, iar la valori mari ale lui x1 este optimă soluţia x2 1.

Tabelul 6.1 se copie din managementul valorii produsului . Condurache – tabel 8.1.pg 120

102

BIBLIOGRAFIE

1MillesL.D.- Techniques of value analysis and engineering, McGraw Hill, 1961.

2.Crum.L.WW.-Ingineria valorii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976.3.Akao.Y.- Quality Function Deployment – QFD , Integrating Customer requirements into product design, productivity prev.Cambridge Ma, 1990.

4.STAS R-11272/1-79 – Analiza valorii, noţiuni generale.5.STAS R-11272/2 – 79 - Analiza valorii. Aplicarea metodei la produse.6.Fallon.C.-Ingineria valorii, în Manual de inginerie industrială ( Editor H.B.Maynard)

, vol.1, cap.7, Edituratehnică, Bucureşti, 1975.7.Milles.M. ş.a.- Value engineering, Munchen, 1967.8.Heller.E.D.-Value Management. Value Engineering and Cost Reduction, Addison

WesleyPublishing company, reading MA, 1971.9.Adam.E.- Value Management- Cost Reduction Strategiesfor the1990-s, value World

Journal SAVE, 1996.10.Niculae.M., Ciobanu.R.Mm., Lăzărescu.C.D.- Analia şi ingineria valorii, Editura

Tehnică, Chişinău, 1995.11.Condurache.G.- Management aplicatI – Managementul valorii produsului, Editura

„Gh.Asachi” Iaşi, 1997.12.Niculae.M., Ciobanu.R.M.- Contribuţiila dezvoltarea metodologiei analizei valorii,

în volumul SIM-91, Timişoara, 1991.13.Orănescu.P.- Analiza valorii, CEPECA, Bucureşti, 1978.14.Verone.P.- Inventica, Editura Albatros, Bucureşti, 1983.15.Constantinescu.A., Voinea.G.- Analiza şi ingineria valorii, prelucrare din limba

germană, Ed.Didactcă şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.16.Chinciu.D., Condurache.G., Pîcă.A., Pricop.N., Rusu.C.- Sisteme informatice şi

analiză economică, I.P.Iaşi, 1980.17.Marosvolghyi.E.- Uj Megvilagitasban az ertekelemzes – Ipargazdasag, nr.7,

iul.1984.18.Ioniţă.A.- Analiza valorii, Ed.Dacia, 1983.19Condurache.G.- Despre funcţiile produsului, în volumul Conferinţei Naţionale de

Management, Iaşi, 1995.20.Ciurea.S.- Nivelul tehnic al produselor.- Ed.Ştiinţifică ţi Enciclopedică, Bucureşti,

1987.21.Ibid. 13.22.Prabhu.v.-Value Analysis, Pergamon Press, Headington Hill Hall, Oxford, 1986.23.Chevallier.J.- produits et analyse de la valeur, Cepadues, Edition Toulouse, 1989.24.Maynard.H.B.- Conducerea activităţii economice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1971.25.Ibid.2.26.Ibid.13.27.Platon.V.- sisteme avansate de producţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1990.28.Ciobanu.R.M., Niculae.M.- Flexibilitatea şi ingineria valorii, paralelisme

conceptuale, în lucrările sesiunii ştiinţifice „Concepţie, tehnologie şi management în construcţia de maşini”, Iaşi, 1992.

29.Ciobanu.R.M.- Aspecte definitorii ale sistemelor de fabricaţie liber selectabile. Ibid.28.

103

30.Ciobanu.R.M., Niculae.M.- funcţiile unui sistem de fabricaţie liber selectabil, Ibid.28.

31.Ibid.18.32.Ibid.16.33.Ibid.24.34.Ibid.13.35.Rusu.C., Frunză.V., Luca.P.G.- Analiza şi reglarea firmei prin costuri. Editura

„Gh.Asachi” Iaşi, 1993.36.Rusu.C., Condurache.G., Niculae.M., Voicu.M., Stirbu.C.- Proiectarea pompei de

căldură PCA-1 Gcal/h prin ingineria valorii, în volumul „Creaţia tehnică şi fiabilitatea în construcţia de maşini”, iaşi, 1985.

37.Florescu.C ş.a.- Marketing,Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.38.Niculae.M.,Lăzărescu.D.- Aspecte ale evaluării noutăţilor tehnice şi ingineriei

valorii, în revista de inventică, vol.3, nr.17,1995.39.Von Neumann.J.,Morgenstern.O.- Theory of Games and Economic Behavior,

Princeton, University Press, 1953.40.Stăncioiu.I.- Eficienţa economică a asimilării de utilaje noi, Editura tehnică,

bucureşti, 1974.41.Ibid.35.42.Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975.43.Boulot.J.L., Cretal.J.P., Jolivet.J., Koscas.S.- Analyse et controle des couts, Publi-

Union Edition, 1975.44.Seo.K.K.- Managerial Economics, Richar.D., Irwin Inc. 1991.45.Rusu.C., Cojocaru.G., Chinciu.D., Pîcă.A.- Organizarea şi conducerea

întreprinderilor din industria uşoară, Edituradidactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980.

46.Drury.c.- Management and cost accounting, Van Nostrand Reinhold, 1985.47.Maurice.C.,Smithson.C.- Managerial economics, Irwin, Homewood Illinois, 1988.48.Thietart.R.A.- La strategie d’entreprise, McGraw Hill, 1989.49.Gordon.D.S., Dawson.G.G.- Introductory Economics,D.C.Heath and Company,

Lexington, Massachusetts, Toronto, 1987.50.Rusu.C., Voicu.M.- ABC-ul managerului, Editura „Gh.Asachi”, Iaşi, 1994.51.Niculae.M., Stirbu.C., Condurache.g.- Studiu privind proiectarea prin tehnicile AIV

a produsului „ Traductor magnetic pasiv de mişcare”Contract de cercetare ştiinţifică între I.P.Iaşi şi ICPE Iaşi, 1989.

52.Ibid.13.53.Ibid.13.54.Condurache.G., Diaconu.V., Rusu.C., Costache.D., Sivestru.D.- Analiza valorii în

cascadă, asistată de calculator, ăn volumul „Conferinţa de organizare” Timişoara, 1989.

55.Roz.B., Bouyssou.D.- Aide a la decision, în AFSET interface, nr.65/1988, Paris.56.Gustafsson.N.- Comprehensive Quality Deplozment- A structured Approach for

Design of Quality, Lincoping, Studies in Science and Technology Thesis, nr.487/1995.

57.Ibid.13.58.Condurache.G.- Ingineria valorii, Posibilităţi noi în contextul economiei de piaţă, în

volumul SIM-91, Timişoara, 1991.59.Condurache.G.- Managementul şi energia, în volumul SIM-94, Timişoara, 1994.

104

60.Condurache.G., Rusu.c.- Reducerea consumurilor de energie încorporate în produse prin folosirea tehnicilor ingineriei valorii , în volumul „Conferinţa de energetică”, Bucureşti, 1986.

61.Condurache.G., Rusu.C.- analiza marginală a valorii, în volumul SIM-99, Timişoara, 1999.

62.Condurache.G., Savin.D.- Interferenţa dintre cercetarea operaţională, teoria deciziei şi ingineria valorii, în volumul „ A X-a conferinţă naţională de textile-pielărie”, Iaşi, 1992.

105