1.4 Caracteristicile tehnologice

Sistemele de cultură

Pentru cultura ciupercilor Agaricus se pot practica trei sisteme de cultură: clasic, semiintensiv şi intensiv (industrial).Sistemul clasic presupune executarea culturii în diferite spaţii improvizate (pivniţe, grajduri, hale, etc,), fără sistem de încălzire şi ventilaţie dinamică. În aceste condiţii se pot realiza două cicluri de cultură, unul de primăvară (începând din luna martie) şi unul de toamnă (începând din luna septembrie).

Substratul de cultură poate fi aşezat direct pe pardoseală sub formă de straturi, biloane sau în saci de polietilenă, dar pot fi instalate şi stelaje cu poliţe suprapuse pentru o folosire mai completă a spaţiului . Sistemul semiintensiv presupune realizarea culturii în spaţii prevăzute cu mijloace de încălzire tehnică precum şi de aerisire forţată, cu ajutorul ventilatoarelor. În acest sistem se pot realiza anual câte trei cicluri de cultură. Substratul poate fi aşezat sub formă de strat, pe stelaje etajate, în lăzi suprapuse sau în saci.

Sistemul intensiv constă în efectuarea culturii în spaţii special construite (ciupercării industriale), prevăzute cu instalaţii automate pentru controlul microclimatului şi asigurarea condiţiilor optime de cultură, cu posibilităţi de pasteurizare artificială (cu abur) a substratului şi cu un grad înalt de mecanizare al lucrărilor. Substratul de cultură se aşează în straturi pe stelaje sau în lăzi mari suprapuse, pe 5-6 nivele.

În funcţie de modul de realizare al fluxului tehnologic se disting trei subsisteme tehnologice:

- monozonal, când toate lucrările tehnologice, exceptând pregătirea compostului se desfăşoară în aceeaşi încăpere; se pot realiza 3-4 cicluri de cultură pe an;

- bizonal , când pasteurizarea compostului se realizează în încăperi speciale, separat de fazele următoare, însămânţare-recoltare; se pot efectua 4-5 cicluri de cultură;

- plurizonal – este cel mai perfecţionat sistem de cultură a ciupercilor şi presupune realizarea fiecărei etape tehnologice (pasteurizare, însămânţare, incubaţie, recoltare) în încăperi speciale; se pot realiza 6-7 cicluri de cultură pe an, lucrându-se în flux continuu.

Producția

În sistem clasic (gospodăresc) 6-8 kg/m2 şi 10-12 kg/m2 în sistem industrial (pentru un

ciclu de cultură). După recoltare se curăţă straturile de resturile rămase după desprinderea

ciupercilor dar şi de ciupercile mici îngălbenite, apoi se complectează cu amestec de pământ

dezinfectat şi se udă. Între valurile de producţie se continuă aplicarea tratamentelor cu insecto-

fungicide. La nivelul anului 2000, producția mondială de ciuperci cultivate era de circa

5.854.000 t.