Anul VI Nr. 79 - Septembrie 2011 Fondat de Mihai Aurel Ianoşel

În activitatea profesională cu profil economic desfăşurată de-a lungul anilor, conform „fişei postului” mi-a fost dat să am o permanentă legă-tură cu personalul din conducerea intrepriderilor şi instituţiilor. Managerii sau directorii se schim-bau în funcţie de interesele şi nevoile vremii.

Compartimentul economic - creierul unităţii - rămânea însă, acelaşi. Lucrurile nu sunt mult diferite nici în prezent. Doar că, numirile pe funcţiile de conducere, de regulă, le face acum formaţiunea politică instalată la putere, ori se menţin în aceste funcţii persoane loiale noii structuri politice aflată vremelnic la timonă. Noţiunea de „competenţă” mai puţin contează. Greul însă (din umbră), e dus în continuare tot de personalul din compartimentul economic. De ce am făcut această introducere?! Din deformaţie profesională! De 7 ani îndeplinesc funţia de consilier local. De la începutul manda-tului am insistat pe formarea unui compartiment de contabilitate profe-sionist, condus de un profesionist, în cadrul Primăriei noastre. N-am fost luat în seamă de „aleşii” ce s-au perindat la conducere. Dar nu vreau să intru cu bisturiul până la os. Presimt că voi fi acuzat de unii care stau în permanenţă încovoiaţi, că nu ştiu decât să critic. Dar nici nu pot să tac atunci când îmi dă sângele-n clocot. Aşa sunt eu! ... Ani de zile conducerea compartimentului economic al Primăriei a fost încredinţată d-nei Olariu Ofelia, care ajunsă la pensie, plăteşte oalele sparte de alţii. Fostă contabilă la CAP Ciacova şi mai apoi, de facto, contabil şef la Primărie, a semnat tot ce i s-a pus în faţă, iar acum e târâtă prin procese civile cu prejudicii a căror valoare nu o poate achita nici în trei vieţi. N-a dus nimic acasă, sau a dus doar ce mai pica de pe bandă. „Smântâna” au luat-o alţii. Deşi pensionată de 2 ani, este în continuare menţinută în acelaşi compartiment. Poate şi datorită gradu-lui de rudenie cu ... cine trebuie! Ca om, o compătimesc. E cum se spu-ne pe la noi, o femeie necăjită. Mulţi suntem cei care, chiar îi deplân-gem soarta. Soartă pe care şi-o mai face şi omul singur, cu mânuţa lui.

Încep să simt deja cum se pregătesc pietrele ce vor fi aruncate asupra mea, pentru cele ce le voi aşterne pe hârtie în continuare! ... În Primărie îşi desfăşoară activitatea, dl. Giotină Ion. O figură con-troversată, dar foarte bine pregătit profesional. Este absolvent a două facultăţi, ultima fiind cea de Ştiinţe Economice. A obţinut la majorita-tea exemenelor susţinute în decursul anilor de studii, nota maximă. Tot cu nota 10 şi-a luat şi licenţa. De ani de zile bate străzile oraşului şi satelor aparţinătoare, pentru colectarea taxelor şi impozitelor. Cam ce făceau cândva, perceptorii. Fişa postului îl ţine departe de obiectul de activitate pentru care s-a pregătit. Poate şi pentru că, în ultima vreme l-a „mâncat” pielea simţind nevoia să se înroleze politic, îmbră-când tricoul roşu, culoare ce irită conducerea Primăriei. Femeie de serviciu (guard - pe statele de plată), este de ani de zile d-na Pîslaru Paulina, fostă economistă. Cu studii superioare, are ca principală activitate curăţenia în Primărie. În pauzele de lucru, face cumpărături pentru funcţionarii instituţiei. Pe timpul verii putea fi vă-zută cu ceva vreme în urmă, însoţită de cei doi copii, scoţând iarba dintre pietrele pavajului de la Monumentul Eroilor. Personal am insis-tat de mai multe ori în cele două mandate de consilier local, să i se găsească un loc de muncă conform pregătirii. Degeaba! Sunt doar trei exemple, pe care fiecare le judecă cum vrea. Şi nu sunt singurele. Eu însă, ştiu una şi bună: în acest compartiment se elaborează strategii. Tot aici se pregăteşte suportul financiar pentru lucrările de mare anvergură, dorite şi promise în fiecare campanie electorală. Şi tot aici ar trebui să se stabilească cum se cheltuiesc banii noştri cât mai raţional. Dar oare, se doreşte asta?! Oameni buni, experienţa de viaţă şi de ani de zile în care sunt mai aproape de activitatea din Primărie, îmi spun că mă adresez din nou, surzilor! Anii însă au trecut şi nisipul din clepsidră a rămas tot mai pu-ţin. Perioada de graţie şi acomodare a trecut de mult. Nu le mai poate invoca nimeni. Dacă ne mişcăm ca melcul în timp ce alţii trec pe lângă noi în pas alergător, e şi pentru că ei se dovedesc a fi buni mana-geri. Asta ne dorim. Faceţi-vă aşadar ordine, în ograda proprie! Şi acum, puteţi să aruncaţi pietrele. Sunt pregătit! ...

- Mihai Aurel Ianoşel -

Pe vremea tinereţii lor, nu existau aparate de radio, televizoare, tele-foane celulare, aparate foto digitate, camere video, cât şi multe altele indispensabile unei vieţi „normale” în zilele noastre. Cât despre computere şi internet, nu putea fi vorba nici în cele mai îndrăzneţe imaginaţii. Vremea a trecut şi tehnica transmiterii informaţiei a cunoscut un progres de neimaginat. Azi, până şi preşcolarii merg la grădiniţă cu celularul atârnat de gât. Examenele se dau cu receptoare minuscule implantate în ureche, aflate în legătură cu un telefon celular din exterior, de unde se transmite rezolvarea problemei sau a textului comentariului cerut de examinatori. De ce să ne mai mirăm atunci când întâlnim şi imagini ca cea alăturată, surprinsă de reporterii noştri într-un sat aparţinător? In minutele de relaxare se citeşte pe internet cea mai îndrăgită publicaţie locală: „Cetatea Ciacovei”. Şi nu mare ne-ar fi surprinderea, dacă protagonistele din imagine ar avea şi cont pe reţele de socializare: Facebook, Hi 5, Messenger sau Twitter.

Că suntem citiţi pe internet în toate colţurile lumii, nu mai e o noutate. Numeroase şi laudative pen- tru ceea ce facem, sunt şi mesajele adresate colectivului redacţional al ziarului nostru, ori în fişierul “guest book” al site-ului personal al fondatorului şi proprietarului publicaţiei. Menţionăm dintre acestea:

Mă bucur nespus că am aflat de site-ul dvs. Faptul că mai există astfel de iniţiative în comunităţile rurale din Banat, reprezintă în sfârşit un semn de normalitate. Îmi doresc să găsim o modalitate de colaborare, poate şi cu alte comunităţi, pentru a caştiga un plus calitativ şi cantitativ al informaţiilor ce circulă în aceste medii. Cu deosebit respect, Ovidiu Ignea - administrator www.girocchisoda.com

Sunt un fost ciacovean emigrat de mult în Australia şi lucrez în public relations. Urmăresc cu plăcere ziarul Dvs. Îmi place mai ales rubrica în care trataţi oameni de seamă din oraşul nostru. Datele despre familia Brandeisz şi activitatea ei sunt de o valoare deosebită. Am aflat lucruri noi, interesante, inedite, ca de ex. cum a trecut Biserica catolică din Ciacova la un nou stil arhitectonic, la stilul gotic; apoi că în comuna Bakova s-a clădit o biserică de către un membru al familiei ciacovene Brandeisz, precum şi o biserică somptuoasă în Vîrşeţ - Serbia. Vă rog să transmiteţi autorului articolului, aprecierile mele. Cu stimă şi vorbe de încurajare, prof. Mark Trevor Kothstein, Melbourne - Australia.

CETATEA CIACOVEI PAGINA 2

Este bine cunoscut, că fiecare popor are o floare care-l reprezintă şi pe care o îndrăgeşte mai mult. O venerează şi îi este specifică. Astfel, francezii au crinul, bulgarii au trandafirul, egiptenii au lotu-sul şi aşa mai departe. Busuiocul e floa-

rea specifică a românilor. Este originară din Asia tropicală. Termenul de busuioc provine din limba greacă, însemnând „rege”. Despre această plantă se spune că a crescut pe locul unde Împăraţii Constantin şi Elena au descoperit Sfânta Cruce. Busuiocul se pune în scalda copiilor, la naştere. Cu busuioc sfinţeş-te preotul, apa la diferite momente religioase. Dar busuiocul e folosit şi la prepararea ceaiurilor sau ca medicament ori aliment în prepararea mâncărurilor, fiind considerat „regele mirodeniilor” de mulți bucătari și autori de cărți gastronomice. El este purtat de fete şi flăcăi la horă. E dăruit fetelor de către flăcăi, ca semn al dragostei. E cântat de popor în doine şi balade. Şi în sfârşit, tot busuioc se pune şi în sicriul celor ce pleacă spre alte tărâmuri. E floarea noastră românească, perpetuată de la naştere până la moarte. - Prof. Nicolae Stoica -

După cum este ştiut, şedinţele de Consiliu Local sunt publice. Orice cetăţean poate asista la acestea şi îşi poate exprima doleanţele. Aşa s-a întâmplat şi la şedinţa din luna iulie a anului curent, când a existat o solicitare pentru închirierea spaţiului din centrul oraşului, în care a funcţionat până de curând un “Internet Café”. Solicitantul, dorea să-i dea o destinaţie comercială. Opinia conducerii Primăriei şi a majorităţii consilerilor, era de a se păstra spaţiul pentru o altă destinaţie în folosul comunităţii. Adică, aici ar putea funcţiona într-un viitor apropiat, “Camera Agricolă”, o secţie a Agenţiei APIA, ori alte sedii de instituţii publice mult aşteptate, promise şi în acelaşi timp, atât de necesare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât

mai toate clădirile din Piaţa centrală au fost transformate în spaţii co-merciale, cărora tot mai rar li se deschid uşile de la intrare. Opiniei general exprimate, i s-au opus patru consilieri locali, printre care: Popa Cristian, Davidovici Zoran şi Balazs Alexandru, care au optat pentru închirierea spaţiului, persoanei solicitante. Vedeţi câtă dreptate aveam cândva?! Ei sunt cei “trei corifei” din poezia cu acelaşi titlu publicată în pag. a 3 - a, a ziarului nr. 63/mai 2010 !

În urma şedinţei de Consiliu Local din 28.07.2011, au apărut numeroase zvonuri şi interpretări, precum că, consilierii locali şi-au exprimat voinţa (prin vot), pentru desfiinţarea Centrului de Sănătate (Spitalul uman) din Ciacova. În această situaţie, se impun unele precizări: Centrul de Sănătate Ciacova şi-a încetat activitatea în urma Hotărârii de Guvern nr. 345/31.03.2011. Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 19/14.04.2011, se dă acor-dul pentru trecerea Centrului de Sănătate din Ciacova, în structura Spitalului Judeţean de Urgenţă Timiş. Ministerul Sănătăţii avizează negativ această intenţie. Toate demersurile ulterioare de menţine-re a unităţii medicale, au fost sortite eşecului. În această situaţie, primarul oraşului a fost desemnat pentru demararea procedurii necesare în vederea emiterii unei Hotărâri de Guvern pentru des-fiinţarea Centrului de Sănătate Ciacova. Cu două abţineri (dl. Treta Petrişor Dorin şi dl. Şchiopu Roman) şi niciun vot împotrivă, con-silierii prezenţi au aprobat Proiectul de hotărâre nr. 44/2011, în-tocmit în acest sens. De reţinut că nu s-a dat nicio hotărâre de Consiliu Local pentru desfiinţarea unităţii, ci doar un acord de principiu pentru înceta-rea activităţii medicale. Că în campaniile electorale s-a promis dezvoltarea şi moderni-zarea reţelei medicale, că promisiunile nu au fost onorate şi că aşteptările au fost şi sunt altele pentru mulţi dintre noi, e altă problemă. Majoritatea populaţiei comunităţii noastre asta şi-a dorit şi trebuie să le respectăm opinia. E dealtfel şi una dintre cele mai elementare reguli ale democraţiei, la care facem mereu trimitere. Aşadar, orice comentariu în plus, este (momentan) de prisos!

Am primit cu satisfacţie oferta făcută de proprietarul ziarului - dl. Aurică Ianoşel - de a contribui prin profesia şi cu-noştinţele pe care le deţin, la informarea cetăţenilor cu privire la aspecte legate de sănătatea lor. Voi începe cu abor-darea unei teme reprezentând un fenomen nociv, ce cunoaşte o evoluţie nedorită îndeosebi în rândul tinerilor.

E vorba de “pasiunea pentru fumat”. În ţările civilizate se duce o luptă continuă pentru diminuarea riscurilor pro-duse de fumat. În America de Nord, una din cinci persoa-

ne moare din cauza fumatului. Mai exact 480.000 de decese, dintre care 53.000 datorită fumatului pasiv. Cancerul este de 10 ori mai mult prezent, în rândul fumătorilor. Tot fumatul duce deseori la apariţia unor afecţiuni grave, precum cele cardiovasculare, pulmonare, diminuarea vederii, a mirosului şi gustului, scăderea potenţei sexuale. Nefumătorii sunt de două ori mai potenţi sexual, decât fumătorii. Femeile care fumează, dau naştere unor copii cu malformaţii, şi chiar la potenţiali fumători. S-a constatat că fumatul are şi o componentă transmisă genetic. Fumătorii care vor să renunţe la “pasiunea” lor, e bine să se adreseze medicului de familie, care le va recomanda medicamentaţia necesară cu efecte benefice într-un timp relativ scurt. Fumatul e legat uneori şi de consumul de

alcool. Riscul la care se expun consumatorii, este în acest caz, mult mărit. Aceşti “inconştienţi” mor cu 5 - 8 ani mai devreme. Îndemn în final cititorii ziarului, fumători, să-mi urmeze sfatul: Pentru sănătatea voastră, renunţaţi la fumat şi nu veţi regreta!

La o cafea şi o ţigară fină (provo-catoare de afecţiuni cardiace şi im-potenţă sexuală), Viorel Tuică e ne-lipsit de la întâlnirea de sâmbăta di-mineaţa cu prietenii (inclusiv primarul Petru Filip), pe ... Terasa lu’ Doru. Vine de fiecare dată cu remarci “competente” privind linia editorială a ziarului nostru şi multiple sugestii pentru îmbunăţăţirea activităţii admi-nistrative locale. Teorie cât încape!... Recent a pozat pentru un viitor pictorial, din care vă prezentăm în premieră absolută, fotografia de pe coperta albumului ce va apare ca supliment la Jurnalul Primăriei, înfă-ţişându-l într-o ţinută şi postură ine-dită de ... Macho Man!

Începând din 01 aug. 2011, se majorează taxele ce vor fi percepute de la populaţie: de la 0,90 lei/mc la 2,63 lei/mc. Aquatim-ul ne joacă cum vrea, după ce ne-au preluat reţeaua de distribuire a apei. Vorba vine, pentru că de doi ani încoace nu a apărut nimic nou faţă de situaţia anterioa-ră. Doar că sumele încasate sunt mult mai mari, iar banii nu mai ajung la bugetul local ca înainte. Serviciile oferite fiind la pă-

mânt, o dovedeşte şi faptul că la in-tersecţia străzilor Bistriţa cu Gh. Doja, de un an căminul vanelor e plin “ochi” cu apă, fără capac protector, fiind un real pericol îndeosebi pentru copii. În faţa imobilului din str. Bistriţa nr. 30, bălteşte apa de mai bine de 5 luni. S-a încercat de 2 ori intervenţia de ... “nituire” cu dopuri de lemn, dar ţeava cedează mereu sub presiune. La faţa locului au venit specialiştii, au constatat, au făcut promisiuni, s-au jurat şi au plecat. Cică au nevoie de o piesă tocmai din Australia, pentru utilajul care sapă şanţul de schimba-re (promisă) a conductei. Ăştia chiar ne cred pe toţi, tâmpiţi! Şi încă ceva: nu-l mai înjuraţi pe Ghiţă Achim, că omul e nevinovat. El e doar ... slugă la dârlugă.

CETATEA CIACOVEI PAGINA 3

Fie că vrem, fie că nu, ne raportăm mereu la timp. Pentru unii cu folos, pentru alţii fără, timpul trece necruţător şi ireversibil din păcate şi tot ce rămâne în urmă sunt unele eveni-mente şi întâmplări, pe care doar puterea cu-

vântului scris le salvează din ghearele uitării. Anul acesta putem consemna o serie de cifre rotunde, mai multe ca niciodată, de la producerea a diverse evenimente din trecutul oraşului nostru. De cele mai multe putem fi mândri, de unele poate că nu ne amintim cu atâta plăcere, dar ele toate au existat şi trebuie să le acceptăm aşa cum au fost. Unele, cum ar fi aniversarea a 130 de ani de la sfinţirea bisericii romano-catolice, sunt cunoscute şi bine puse în evidenţă, dar cele mai multe sunt, cred, inedite pentru cei mai mulţi dintre cititorii noştri. Rostul acestor rânduri este acela de a încerca să ni le aducem aminte. Rostul celor care vieţuim astăzi în Ciacova ar trebui să fie acela de crea şi noi ceva durabil, de care cei care ne vor urma să-şi aducă aminte şi să ne pomenească. În ordine cronologică, iată aşadar principalele aniversări: - 590 de ani de când Ciacova devenea pentru prima dată, în 1421, târg, oppidum, un statut apropiat celui de oraş; - 460 de ani de la cucerirea, la 18 sept. 1551, a cetăţii Ciacovei de către trupele turceşti conduse de Socoli Mahomed. Stăpânirea tur-cească asupra Ciacovei şi asupra Banatului, care va dura până în anul 1716, a fost în general o perioadă de regres. Deşi vor construi o aşezare nouă, aproximativ pe locul Pieţei Cetăţii de astăzi, nu ne-a rămas absolut nimic în picioare din vremea turcilor. Reamintim că emblema oraşului nostru, Cula, a fost ridicată cu cel puţin 200 de ani înainte de cucerirea turcească, deşi mai sunt încă panouri şi indicatoare (unul mare chiar la intrarea principală în oraş dinspre Jebel), care o prezintă ca fiind „Culă turcească”. Nici podul vechi de pe drumul Cebzei nu a fost realizat în vremea ocupaţiei otomane. - 350 de ani de când Evlia Celebi, celebrul cronicar turc care a lăsat cea mai completă descriere a Banatului din vremea ocupaţiei otomane, aminteşte cetatea Ciacovei sub denumirea de Sakvan. De aici a rămas până în zilele noastre în limbajul popular, termenul de şiacovan, adică locuitor al Ciacovei sau persoană originară de aici. - 310 ani de la demolarea cetăţii medievale a Ciacovei de către contele Wolf Oettingen, în anul 1701, care lasă intact doar turnul-donjon, Cula; - 285 de ani de când Ciacova devenea centrul unuia din cele patru districte în care este împărţit Banatul după instaurarea administraţiei austriece. Acest fapt demonstrează importanţa pe care o avea oraşul nostru în vremea respectivă. - 270 de ani de la naşterea lui Dositej Obradovici în Ciacova, mare scriitor iluminist sârb, considerat cel mai important reprezentant al culturii sârbe şi fără îndoială, cea mai cunoscută personalitate pe care a dat-o Ciacova. Casa memorială există pe strada care azi îi poartă numele, fosta stradă Sârbească, intrând în acest an într-un amplu proces de reamenajare. Există şi o variantă conform căreia, Obradovici s-ar fi născut în anul 1739; - 240 de ani de la sfinţirea Bisericii ortodoxe sârbe, la 28 septembrie 1771, cel mai vechi şi mai frumos edificiu de cult păstrat în Ciacova, despre care am avut prilejul să scriem în paginile acestui ziar; - 180 de ani de la semnarea la 20 septembrie 1831, a Petiţiei de la Ciacova, un important document care cuprindea cererea creştinilor ortodocşi români din Banat, dependenţi la acea dată, ierarhic, de Biserica sârbă, de unire bisericească a tuturor românilor din Imperiul Habsburgic şi despărţire de structurile ecleziastice sârbeşti; - 130 de ani de la înfiinţarea primei tipografii, Iulius Wettel, a primei librării şi a primului ziar, Csakowaer Wochenblatt, în anul 1881, în casa situată astăzi pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 22. - 130 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Pompierilor Voluntari în Ciacova. Deşi am atras atenţia asupra stării avansate de degradare în care se află sediul pompierilor, dar mai ales turnul de veghe, în numărul din februarie a.c. al ziarului nostru, nu s-a întreprins din păcate nimic pentru salvarea lor, până în momentul de faţă! - 130 de ani de la sfinţirea, în data de 15 octombrie 1881, a noii Biserici romano-catolice din localitatea noastră, cu hramul Sfintei Treimi. Nu putem să nu admirăm starea impecabilă în care se află şi astăzi acest superb monument neogotic. - 120 de ani de la deschiderea primei fabrici de sifon în Ciacova. Sifon şi sucuri s-au produs în localitatea noastră chiar şi în perioada comunistă, dar şi în anii ‘90, pe strada Nicolae Bălcescu, lângă atelierul de pantofărie aparţinând Cooperaţiei. Cel care producea

revigoranta băutură fiind priceputul meşter la toate, Iosef Schneider. Ultima sifonărie în Ciacova a funcţionat între 1999-2001, pe drumul către gară lângă parcul copiilor, sifonăria Cătău, iar după închiderea ei şi această îndeletnicire a dispărut, probabil pentru totdeauna din localitatea noastră; - 110 ani de la construirea podului peste Timişul Mort, care înlocuia vechiul pod de lemn. Aflat astăzi într-o avansată stare de degradare, acesta necesită reparaţii cât se poate de urgente! - 105 ani de la înfiinţarea în iunie 1906, a primului club de fotbal din Ciacova. Echipa Progresul a marcat cum nu se poate mai bine această aniversare, clasându-se la finele acestui sezon pe locul trei în Campionatul Judeţean de fotbal. Sperăm că şi pe viitor rezultatele vor fi pe măsura frumoasei tradiţii a fotbalului ciacovean; - 100 de ani de la deschiderea cinematografului „Mozi”, în Ciacova. Despre acest frumos edificiu, a scris în nr. 29/2007 al ziarului nostru, chiar nepoata primului său proprietar, doamna Monika Serafin din Germania. Din păcate, acesta nu mai există de la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut, fosta clădire fiind amenajată drept Casă de cultură a localităţii. Credem însă că un oraş cum e Ciacova, merită un spaţiu mult mai mare şi mai adecvat pentru o Casă de cultură. - 100 de ani de la înfiinţarea primului Azil de bătrâni in Ciacova. Astăzi în Ciacova există nu mai puţin de 3 cămine de bătrâni şi e posibil să fie chiar 4, prin transformarea destinaţiei Spitalului uman. - 100 de ani de la darea în funcţiune a Uzinei electrice şi de la iluminarea electrică a străzilor din Ciacova la 10 septembrie 1911, chiar dacă iluminarea efectivă a lor s-a făcut începând din 24 septem-brie 1913. Nu putem să nu remarcăm faptul că astăzi străzile sunt foarte bine iluminate în Ciacova şi în satele aparţinătoare; - 100 de ani de la construirea Şcolii de fete sau Şcoala mică, acolo unde astăzi studiază elevii din ciclul primar. Proiectantul clădirii a fost celebrul arhitect ciacovean Josef Brandeisz, cel care a realizat şi Şcoala de băieţi, dar şi clădirea Şcolii „Notre Dame”, actuala clădire principală a liceului ; - 100 de ani de la zidirea Şcolii de băieţi sau Şcoala mare, sediul de azi al societăţii “Caritas”, cu brutăria şi cantina. - 75 de ani de la construirea ştrandului din localitate şi a parcului din jurul Culei, Parcul Elisabeta, în anul 1936. Arhitectul acestei remarca-bile amenajări peisagistice şi de agrement din mijlocul localităţii noastre a fost Ştefan Walter. Din păcate, tot acum a fost construit şi bazinul de apă de la ultimul etaj al cetăţii, care prin infiltrările perma-nente, distruge de 75 de ani încoace, CEL MAI VALOROS MONU-MENT MEDIEVAL DIN BANAT. Nu-i putem acuza pe cei de atunci, de altfel bine intenţionaţi, dar oare când va fi în sfârşit demontat, salvându-se în acest fel şi emblema oraşului nostru?! La fel de dureros este felul în care ciacovenii de azi ştiu să „păstreze” parcul, abia refăcut în acest an, cu mari eforturi şi într-o manieră reuşită; - 75 de ani de la construirea clădirii Spitalului din Ciacova, desfiinţat în anul de graţie 2011, de monstruosul regim care conduce azi România şi care, sperăm, va ajunge cât de repede acolo unde îi este locul, în lada de gunoi a istoriei! - 60 de ani de la naşterea scriitorului, poetului şi traducătorului Doru Eugen Popin, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Scriitorilor din Germania; - 55 de ani de la înfiinţarea Liceului Teoretic Ciacova (actualul liceu Alexandru Mocioni), al cărui prim director a fost prof. Rista Popovici, originar din localitatea Chesinţ, jud. Arad. Ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani, prof. Rista Popovici locuieşte actualmente în Timişoara. Adevăratul ctitor şi ziditor al liceului a fost însă prof. Trifu Petcu (1912-2000), cel care i-a fost director între anii 1957-1976, a cărui persona-litate am evocat-o într-unul din primele numere ale ziarului nostru. La ora actuală, sub directoratul prof. dr. Petrişor Dorin Treta (din 1999 încoace), Liceul ciacovean cunoaşte o nouă şi remarcabilă perioadă de înflorire şi dezvoltare. - 55 de ani de când Ciacova a devenit reşedinţă de raion, fapt care demonstra încă o dată, importanţa deosebită a localităţii noastre; - 20 de ani de la cutremurele de pământ din iulie-decembrie 1991, care au avut epicentrul în zona noastră şi care au afectat toate clădi-rile din oraş, dar în special Cula, Biserica sârbească şi pe cea catolică, vechea clădire a Liceului, fosta Şcoală de fete „Notre Dame”. Tot în acel an, la sfârşit de decembrie, a vizitat pentru ultima dată un prim-ministru, localitatea Ciacova, în persoana d-lui Petre Roman. Sunt acestea cele mai importante evenimente, date de la desfăşu-rarea sau realizarea cărora se împlineşte un număr rotund de ani. Mi-am făcut oarecum datoria de istoric şi ciacovean, trecându-le în revistă. Frumos ar fi ca măcar unele dintre ele, cele mai importante, să fie sărbătorite şi marcate aşa cum se cuvine de comunitatea noastră. Rămâne însă de văzut dacă acest lucru se va întâmpla cu adevărat, sau va rămâne doar la stadiul de dorinţă, ca multe altele … .

- Prof. Bogdan Seculici -

CETATEA CIACOVEI PAGINA 4

Inspirată dintr-un text de Rodica Boţan

Când oi mai îmbătrâni, Mă mut sigur la copii! Vreau să-i bucur, să-i distrez, Tot la ast-acum vizez.

Cu creioane şi cu pix, Pe pereţi am să scriu X, Pe covoarele de soi, O să intru cu noroi.

Din paharul cu lăptic, Duc la gură câte-un pic, Şi-o să vin să-l pun `napoi, Tocma-n ziua de apoi.

Iar cu dragoste de ei, O să-i pieptăn pe căţei, Pe măsuţe, pe covor, Pe afară, pe pridvor.

Las mizerie peste tot, Că aşa-i frumos, socot. Şi când oi îmbătrâni, Tare multe le-oi plăti!

O să sun la telefon, Până n-o mai avea ton, Numa` long distance şi des, Ca să-i ţin mereu în stres.

Iar cât stau pe telefon, Am să-nvârt tot ce-i buton. Le distrug tot ce-au în casă, Îngroziţi să vin-acasă,

De la lucru pe-nserat, La tăicuţu’ adorat. Şi când oi îmbătrâni, Multe le voi mai plăti!

Oi mânca pe înfundate, Şi-oi dormi pe săturate. O să cer să-mbrac tot nou, Ba pantofi, ba un sacou,

Doar de firme renumite, De ei, tare îndrăgite. O … când oi îmbătrâni, Mă mut sigur la copii!

Şi-n sfârşit când m-oi culca, Vreau să-mi cânte muzica, Melodii de dor, de-acasă, Din Ciacova mea frumoasă.

Volum maxim, hărmălaie, De să-i scoat-afară-n ploaie. Să revină-n miez de noapte, Să vorbească doar în şoapte,

Până vine dimineaţa, Să le cadă şi lor, faţa. Când deşteptătoru-i scoală, Rupţi să fie de-oboseală,

Pe la ceasurile ... şepte, Neştiind ce-o să-i aştepte. Şi-oi striga cu bucurie: Mi-a venit acum şi mie, Rândul la … copilărie!

Iar când om îmbătrâni, Hai să stăm toţi la copii !

- Mihai Aurel Ianoşel -

Mulţi locuitori ai urbei noastre, nu ştiu că “fântâna” li-pită de gardul fostului spital (în foto), chiar funcţionează. E drept, nu tot timpul. Iar când funcţionează, setosul trebuie să ţină unul din cele două butoane laterale (sau chiar ambele), apăsate cca. 1 minut, până cuplează re-leul electric de pornire a pompei sau până îi piere setea. Efectul e acelaşi. Adică apa va curge simultan prin ambele ştuţuri. Poate că aceste instrucţiuni de folosire trebuiau inscripţionate pe o plachetă lângă cele două încastrate deja în construcţie, conţinând cele 10 po-runci. Pe de altă parte, mulţi locuitori consideră că sunt nişte bani irosiţi aiurea din bugetul local, din moment ce drumul spre gară este parcurs doar de riverani, călătorii cu trenul find numeric reduşi spre cota ... zero. Nu era (oare) mai firească amplasarea fântânii în parc, în apro-pierea locului de joacă pentru copii?! Şi încă ceva: Prin poziţionarea ei (obstrucţionând tra-ficul pietonal), fântâna e mai mult un obstacol decât ce-va util. Dacă era şi a unspezecea poruncă, aceasta su-na (probabil) cam aşa: Să nu iroseşti aiurea, banii comunităţii!

PS. Construcţia fântânii nu a fost niciodată discutată şi (deci) aprobată în Consiliul Local. Cât despre valoarea lucrării ... tăcere totală! Doar pentru arteziana din centrul pieţei, ştim că s-au plătit 800 de milioane de lei vechi.

Până în prezent s-au stabilit la nivel de orga-nizaţii locale, candidaţii la funcţia de primar la alegerile din anul 2012, după cum urmează: Din partea PNL: Mîrzoca Marius. Din partea PSD: Ciurariu Dănuţ, Giotină Ion şi Popa Cristian Dorian. Dintre cei trei va fi de-semnat doar unul, în urma unui sondaj de opi-nie. Acesta va intra în “faza finală” a competiţiei alături de reprezentantul PNL, pentru nominali-zarea unui singur candidat din partea Alianţei Social Liberale. Din parteal PDL, şi-a anunţat candidatura prin intermediul televiziunii, Filip Petru. Alte gru-pări politice locale, stau în hibernare. Urmează în curând desemnarea candidaţilor pentru func-ţiile de consilieri locali. Niciunul dintre membrii colectivului nostru re-dacţional nefiind angrenat politic, în perioada următoare vă vom ţine la curent cu principalele evenimentele de pe scena politică locală.

Citiţi în numărul viitor, editorialul:

O adaptare locală a dictonului ipocrit, “Aici sunt banii dumneavoastră!”

Prezenta ediţie a ziarului, este sponso-rizată parţial de dl. ing. Mîrzoca Marius.

Întraga colecţie a ziarului poate fi lecturată pe internet în format PDF - color, în fişierul „Cetatea Ciacovei” subfişier „Arhivă”, pe website: www.ianosel.com

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris - Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 - 7435.

Motto: “Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, turcii şi ruşii”.

Acad. Florin Constantiniu

O bună perioadă de timp în ziarul nostru şi-a găsit locul, rubrica cu informaţii utile prezen-tate de Poliţia locală. Momentan suspendăm rubrica menţionată. Şi aceasta, pentru că orice informaţie ce urmează a ne fi prezentată, trebuie mai întâi să fie trecută prin filtrele eşa-loanelor superioare. Ca fost ofiţer de poliţie, consider măsura luată ca fiind o jignire directă adusă poliţiştilor şi o sfidare a noastră, a cetăţenilor. Aşa prevede însă un ordin recent şi stupid al ministrului Administraţiei şi Internelor – Traian Igaş, retribuit de fiecare dintre noi prin taxele şi impozitele achitate. Dintr-o minte redusă intelectual, a unui demnitar care şi-a terminat studiile liceale abia la 24 de ani, nici nu ne puteam aştepta la altceva. A înjosit şi batjocorit haina militară cum n-a făcut-o nimeni înaintea lui. Înrolat politic, a fost catapultat în vârfurile ierarhiei mafiote care astăzi ne hotărăşte soarta. El, omul care cândva, tâmplar fiind, întindea mâna după câte un bănuţ pe la nunţile şi botezurile la care distra asistenţa. Oare mai toţi cei ce au îmbrăcat mantia portocalie s-au deformat caracterial într-o foame fanariotă de bani, la fel ca tătucul lor şef de la Cotroceni?! La fel ca blonda „competentă” de la Guvern?! Oare toţi se pervertesc spre răul care ucide sufletele? Minciuni peste minciuni, care sunt imposibil de a fi acoperite. Mi-e lehamite că minciuna este acum politică de stat! Dacă astfel de oameni au ajuns să ne hotărască soarta, vai ş-amar de naţia şi pământul nostru!

- Mihai Aurel Ianoşel -