Anul VII Nr. 85 - Martie 2012 Fondat şi finanţat de Mihai Aurel Ianoşel

Motto: Nu sunt supărat că m-ai minţit. Sunt supărat că de acum înainte nu te mai pot crede. Friedrich Nietzsche

La 27 decembrie 2011, a avut loc ultima şedinţă de Consiliu Local din anul trecut. Prezent fiind, primarul nostru - Filip Petru - a început prin a face un bilanţ al proiectelor aflate în derulare. Că de proiecte nu ducem lipsă. De 4 ani numai de astea auzim. Unii dintre consilieri l-au atenţionat că localităţile din jur înfloresc în timp ce noi ... ne ofilim. Ghiladul e de nerecunoscut în ultimii ani. De Deta nici nu mai vorbim. Parţa (satul de odinioară - acum comună) cu toate străzile asfaltate, alimentare proprie cu apă şi începută canalizarea. Giera are alimentare cu apă şi canalizare, Banlocul şi Peciu Nou, la fel. De Voiteni nici nu mai amintim că am făcut-o anterior, iar Jebel şi Şag sunt localitatăţi prin care trecem frecvent şi vedem schimbările în bine. Locuri noi de muncă peste tot. Noi insă, mer-gem ca racul şi stăm în coadă la toate capitolele de 22 de ani încoace. Şi ne complacem în continuare în situaţia asta! Dl. primar a continuat prin a afirma că numai cine nu vrea, nu vede realizările pozitive ale mandatului său. În ziua următoare reporterii noştri au demarat dis-de-dimineaţă, un sondaj de opinie în rândul localnicilor, adresându-le o singură întrebare: - Aţi văzut schimbările care au avut loc în Ciacova în ultimii 4 ani? Răspunsurile cele mai frecvente au fost de genul: Auzi, da’ mă laşi? Eşti bătut în cap? Te-a lovit foamea? Ai dereglări hormonale? Cărel pote-cuţa că te hásmo bau-bau! Hai sictir! Aşadar ... probleme mari cu vederea! Ce voia de fapt să spună don’ primar?! Aaaa, hai că ne-am dumirit! La domnia-sa se referea: 3 magazine, 3 case, terenuri, etc. Ne mai mirăm atunci de ce şi-a încheiat spiciul cu următoarele cuvinte: „Doresc în urmă-torii patru ani, să continui ce am început!” Ei, aşa mai merge. Acum ştim ce vrea! Se va apăra probabil: „Ce aveţi cu mine, nu sunt afacerile mele?!” E drept, toate sunt „conduse” de fiul său care la doar 19 ani, devenise un foarte prosper om de afaceri în zonă. In plus, preşedinte al organizaţiei lo-cale a tineretului PD-L şi preşedinte al clubului local de fotbal. Mai e şi sin-gurul localnic care are dreptul să circule cu autoturismul fără permis de conducere, fără ca Poliţia să-i mişte un fir de păr din cap. Că deh, legea e făcută doar pentru căţei nu şi pentru dulăi. Aşa că, începem să ne obiş-nuim de ceva ani buni încoace cu aceste practici la vârf. Politica i-a scos pe unii din rahat şi i-a făcut mari „domni”. Iar noi, speram că va fi altfel. Sanchi! Aceleaşi obiceiuri, aceleaşi năravuri, aceleaşi metehne, ca înainte. Dacă am face un clasament al umilinţelor şi al slugărniciilor, noi ciaco-venii am fi în vârful listei. Avem un talent nemăsurat în plecarea capului pe care cică, sabia nu-l tăie (vorbă turcească). Suntem gata să prindem scama care era să fie pe gulerul „şefului”, din lipsă de demnitate. Ploco-neală şi pupincurism cât încape şi greu de imaginat. Aşadar, ciacoveni fiţi fericiţi! Aveţi ce v-aţi dorit. Ţineţi-o tot aşa că e bine. Sloganul celor ce vă conduc acum, s-a mai „actualizat” între timp: Să trăim bine! Noi, nu voi! Aşa să-i ajute Dumnezeu! Amin!

De ceva vreme-ncoace, domnul Cârpaci Milivoi insistă să prezentăm o fotografie a faţadei unuia dintre cele 3 magazine ale domnului primar Filip Petru. Dăm aşadar curs dorinţei sale, însoţită de un scurt comentariu: „Eu sunt ţigan, dar veniţi la mine acasă să vedeţi ce ordine am. Nu-i posibil ca primarul nostru, care ar trebui să fie întâiul gospodar, să aibă atâta mizerie şi dezordine în faţa prăvăliei, în plin centru al oraşului. Asta-i imaginea jalnică care-l izbeşte pe orice vizitator odată ajuns în centru, pe şoseaua principală. Marfă expusă peste tot, fumul cuptorului din interior afumând clădirea proprietatea Cooperaţiei, firma magazinului spartă şi afumată şi banere cu reclame la produse, afişate anapoda cu prost-gust”.

Conform transparenţei care ne caracterizează cât şi respectându-ne promisiunea făcută anterior de a acorda cititorilor posibilitatea de a-şi exprima necenzurat opiniile, iată că şi de această dată am procedat la fel. Publicăm aşadar imaginea la care ne-am referit, lăsând comenta-riile pe seama dumneavostră.

Aşteptăm şi în continuare opiniile cititorilor şi în general a locuitorilor ale concetăţenilor noştri, acordându-le pentru publicare, spaţiu gratuit. În aceleaşi condiţii m şi spaţiu pentru acordă „drept la replică”. Nu vor fi publicate însă ma- teriale cu caracter obscen sau cele prezentate sub identităţi false.

FOTO 1 - Imagine de ansamblu a magazinului. FOTO 2 - Imagine detaliu a coşului şi firmei.

În ultima perioadă se constată o solicitare numerică a ziarului nostru, mult peste posibilităţile financiare de multiplicare. Criza instalată la toate nivelurile, a făcut ca preţul achitat pentru tipărirea publicaţiei în condiţii grafice de excepţie, să crească vertiginos. Cele câteva sute de exemplare distribuite GRATUIT, se epuizează în primele zile după ex-punerea la unităţile cunoscute. Ziarul este expediat şi pe internet la peste 300 de abonaţi din ţară şi din toate colţurile lumii. Pentru a satis-face cererea crescândă, rugăm cititorii noştri care au adrese de E-mail să ni le comunice pentru a le expedia publicaţia în format PDF. Precizăm că ziarul va fi expus în continuare la punctele de distri-buire la prima oră a primei zile din fiecare lună calendaristică. Şi încă ceva, că ne mănâncă pielea dacă ne abţinem şi nu o spunem: Proprietarul ziarului “Cetatea Ciacovei” a intenţionat în mod repetat să-l doneze GRATUIT, Primăriei oraşului nostru. Vehement s-a opus însă ofertei, dl. primar Filip Petru, viceprimarul Ghera Dacian Răzvan şi echipa de consilieri locali ai PD-L. Astfel, pentru publicaţia Primăriei editată de un ziarist de profesie - ce apare îndeosebi la marile sărbători religioase - se plătesc anual sume importante de banii proveniţi din taxe şi impozite, bani ce puteau fi dirijaţi spre alte activităţi utile.

Recent am fost contactat telefonic de dl. Petru Vasile Tomoiagă, ziaristul care se ocupă de editarea publicaţiei periodice a Primăriei, „Jurnal de Ciacova”. Dorea să facă o precizare: Primăria Ciacova achi-tă pentru fiecare ediţie a publicaţiei, suma de cca. 1.600 lei (16 mil. lei vechi) plus TVA (total cca. 2.000 lei). Din această sumă, domniei sale îi revin doar cca. 350 lei, iar diferenţa o reprezintă cheltuielile de tipărire. Dorea să mai menţioneze că personal se ocupă de editarea „jurnalelor” periodice (4 - 6 pe an), la peste 20 de primării din judeţul nostru. Publicăm aceste precizări, conform dreptului la replică asigurat de colectivul nostru redacţional.

- 85 PAGINA 2 - 85 PAGINA 2

Oraşul Ciacova se poate mândri cu o bogată zestre de lucrări de artă monumentală. Fie că sunt monumente religioase, plăci comemorative, monumente funerare ale unor personalităţi din trecutul localităţii sau valoroase prin realizarea lor artistică, o statuie - cea a Fecioarei Maria - şi chiar un bust, cel al marelui cărturar şi om politic bănăţean, Alexandru Mocioni. Fiecare dintre ele constituie o mică parte din istoria acestor melea-guri, fiecare poartă un mesaj pe care înaintaşii ni l-au transmis şi am avut norocul să ajungă până la noi. Toate la un loc, constituie un patrimoniu ines-timabil, pe care avem obligaţia sfântă de a-l respecta, proteja şi transmite mai

departe la rândul nostru, urmaşilor! Multe dintre ele ne sunt cunoscute trecând zilnic pe lângă acestea, altele mai puţin sau chiar deloc, dar povestea lor, cine, când şi cu ce ocazie le-a realizat, nu o mai ştie aproape nimeni. Vom încerca de-a lungul unui serial pe care îl începem în acest număr al ziarului nos-tru, în premieră şi în exclusivitate, să le prezentăm, cu imaginile actuale şi acolo unde există, cu altele mai vechi, precum şi cu datele de care dispunem în legătură cu aceste monumente. 1. Crucea ortodoxă sârbească din Piaţa Cetăţii. Aceasta reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente din Ciacova, fiind construită în anul 1805, din marmură roşie de către comunitatea ortodoxă sârbă din localitatea noastră. Este amplasată în par-tea nordică a Pieţei Cetăţii de astăzi, vis-a-vis de statuia Sfintei Maria. Monumentul este impunător, compus dintr-un soclu, două corpuri paralelipipedice suprapuse, ultimul terminat în manieră ionică, şi crucea propriu-zisă, toate din marmură roşie, având o înălţime totală de aproximativ 6 m. În partea de răsărit a monumentului se află o inscripţie în slavonă, tradusă şi în limba română de regretatul Stojan Lera, realizatorul monografiei în limba sârbă a Ciacovei, în felul următor: „S-a înălţat această cruce în timpul domniei majestăţii sale Francisc II, Împăratul Roman şi a oblăduirii domnului Ştefan Avacumovici, episcop ortodox de Timişoara, Lipova, cu asentimentul domnului Petru Ciorei, protopop al Ciacovei şi acordul întregii populaţii şi prin truda depusă de domnul Dimitrie Florici, comerciant de produse agricole. Ciacova la data de 10 a lunii mai 1805.“ Menţionăm că o cruce asemănătoare dar puţin mai înaltă şi datând din aceeaşi perioadă, se găseşte în piaţa centrală din oraşul Vârşeţ, din Serbia. (va urma)

Într-o lume în care ne este greu până şi nouă, oamenilor, să ne susţinem cauza având şi legea de partea noastră, într-o lume în care violenţa ia proporţii colosale şi într-o lume în care moralitatea devine doar un cuvânt încă

existent în dicţionar, ele animalele, încearcă să su-pravieţuiască. Se pune acum o întrebare firească şi o dezbatere atentă: ce vom face cu ei, câinii comunitari? Ani-male care la urma urmei nu au nicio vină că au apărut pe această planetă populată din ce în ce mai mult şi mai consistent de oameni aflaţi într-un crescendo al nepăsării. Ei, câinii, vin din „lumea celor care nu cuvântă”, însă au valori poate mai umane decât le avem mulţi dintre noi. Ne iubesc necondiţionat, ne iubesc şi când nu avem ce să le oferim, ne urmează şi atunci când îi hulim, ne pri-vesc şi atunci când nu avem timp să-i observăm. Aproape fiecare casă are soneria ei vie: câinele. Fiecare localitate are câinii săi comunitari. Cate-goric, îi avem şi noi. Şi pentru că soarta lor e în mâinile Primăriei, mă întreb şi eu şi vă întreb şi pe dumneavoastră: ce facem cu ei? Sunt mulţi? Sunt periculoşi? Şi dacă sunt, care va fi soarta lor?

Trebuie să ne gândim că ei nu-şi pot sus-ţine cauza, nu se pot apăra. Nu pot să ne transmită că şi ei au dreptul la viaţă ca orica-re altă fiinţă de pe această planetă, aşa cum nici noi nu putem să le explicăm la ce risc se expun dacă nu părăsesc teritoriul care nu le este destinat. Şi atunci de ce sunt ei vinovaţi? Sunt întrebări cu poate tot atâtea răspunsuri. Oricare ar fi hotărârea celor îndreptăţiţi prin lege să le hotărască soarta, trebuie să nu uite că simultan sunt şi avocaţi şi judecători. Tre-buie să chibzuiască de ambele părţi şi să gă-sească calea de mijloc. Dacă ei pleacă, atunci plecarea să le fie una senină. Poate nu este cea mai importantă problemă a localităţii noas-tre, dar este un caz căruia trebuie să i se gă-sească o rezolvare. Şi sper să fie cea mai înţeleaptă ... .

V Pentru început, lucrarea cu care a obţinut premiul II la concursul: „Sunt mândru că sunt român”

Sunt mândră că sunt româncă, că m-am născut pe ărcat de mituri şi legende, unde tinereţea este fără un meleag înc bătrâneţe, iar veselia este la ea acasă. Acest tărâm se numeşte România, iar limba pe care o vorbim este ca un „fagure de miere” strâns din flori de primăvară. Poporul român ca naţiune, a avut tot timpul o legendă nescrisă dar ştiută de toţi, care s-a făcut remarcată mai ales de cei care au trecut prin ţa-ra noastră, o lege moştenită din moşi-strămoşi: legea omeniei. În ţara mea, oamenii au fost întotdeauna drepţi, cinstiţi, cu un acut simţ al responsa-bilităţii şi darnici. Codrul de pâine şi l-au câştigat greu, dar întotdeauna au putut să-l împartă şi cu alţii. Pământul ţării mele este roditor, deoarece a primit ca hrană sângele strămoşilor. Pe pământul moale al timpului apus, este scris cu litere de aur numele iluştrilor noştri înaintaşi, printre care: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Din oasele lor se-nalţă astăzi cu semeţie, Munţii Carpaţi. Aceştia sunt străbătuţi de ape şi văi, iar codrii de la poalele lor adăpostesc fiarele care stau fără frică şi ascultă ca omul, cântecul păsărilor. Atunci când mi-e dor să ascul muzica vântului de pe culmi, e de ajuns să merg pe Transfăgărăşan, Ceahlău sau în Apuseni, cu un peisaj de neui-tat, apoi să cobor pe Valea Oltului până la Mănăstirea Cozia. Pot asculta murmurul Oltului amintindu-mi de poveţele date de Mircea cel Bătrân, aşa cum în Moldova pot să ascult învăţăturile lui Ştefan cel Mare, atunci când calc pragul Mănăstirii Putna. În această regiune mirifică, tradiţiile şi obiceiurile creştine se păstrează cu sfinţenie. Acest tărâm binecuvântat ne-a dăruit nouă, românilor, pe Nică a lui Ştefan Apetrei, cel care avea să devină scriitorul preferat al copiilor din toate generaţiile, Ion Creangă. Tot pe acest tărâm a văzut lumina zilei „Luceafărul literaturii române”, Mihai Eminescu, dar şi romancierul Mihail Sadoveanu. În ţara mea, toate râurile curg spre Dunăre, udând dealurile roditoare şi câmpiile mănoase. Turbinele de la Porţile de Fier produc energia electri-că, fără de care am fi aruncaţi în întuneric. Delta Dunării este unică în lume, aici fiind prezente foarte multe specii rare de plante şi păsări. Pentru toate acestea sunt mândră acum şi voi fi mereu, că sunt româncă în ţara mea, la mine acasă!

- 85 PAGINA 3 - 85 PAGINA 3

Întreaga ţară a trecut recent prin vremuri grele. Zăpada abundentă căzută îndeosebi în unele zone estice, a produs mari pagube materiale şi umane. Oamenii în asemenea situaţii se mobilizează şi sar în sprijinul celor nepăstuiţi. Un astfel de gest a făcut şi un militar care mi-a trimis în fişierul Guestbook pe website-ul personal, următorul mesaj: „Cu mult respect ptr. tot ceea ce faceţi, dar de ce în aceste momente în care sunt mulţi semeni de-ai noştri în zonele sinistrate nu întindem o mână de ajutor şi nu ne aducem aportul la campania Realitatea TV şi M.Ap.N.? Menţionez că pot ajuta cu venirea unui camion al armatei da-că se pot strânge ajutoare în timp util. Sunt cadru militar activ şi aş dori ca şi oraşul nostru să ajute semenii noştri. Nr. de tel. dacă vreţi să vb. urgent: 0784 705 823” Era o mână întinsă căreia se cuvenea să-i răspundem printr-un gest similar. Am publicat imediat mesajul pe pagina mea de Facebook. Am adăugat chiar şi un scurt comentariu în care sugeram formarea unui “comandament local” în frunte cu dl. primar, consilieri locali şi factori de conducere ai unităţilor ciacovene, pentru coordonarea unitară şi eficien-tă a acţiunii de colectare de alimente şi produse neperisabile. Insistam chiar, să nu se dea acţiunii tentă politică. După o oră de la postarea pe internet a venit prima reacţie pe aceeaşi cale. Un tânăr care a împlinit în sfârşit vârsta ce-i permite să se angreneze în viaţa politică, mi-a tăiat-o scurt! M-a acuzat că doresc să „acaparez” o acţiune pe care el o con-duce, fiind tutelată de organinizaţia judeţeană de tineret a partidului din care face parte. Mi-a recomandat pe un ton cât se poate de ferm, de lipsit de respect şi minim bun simţ, să-mi văd de treabă. M-am confor-mat, văzând cum hidoasa mantie politică i-a întunecat mintea! Acestea sunt consecinţele atunci când nu ştie stânga ce face dreapta. Când Primăria e mută, surdă şi nu mişcă un deget. Când fiecare face cum îl taie capul, dorind pe ultima sută de metri să mai înşele câţiva votanţi. Şi atunci ne mai dorim solidaritate. Mai vrem să fie receptivi

oamenii în cazuri similare. Edificator este şi mesajul primit de la acelaş militar, având un conţinut care nu mai are nevoie de nici un comentariu: „Muţumesc pentru intenţia d-voastră. Zilele au trecut şi acum e prea târziu, deoarece campania s-a încheiat şi nu vom avea cum să trimitem în zona afectată, contribuţia oraşului nostru. Până azi 15.02.2012 unitatea în care activez a avut avionul la dispoziţie. Ca să ştiţi, Timişoara e primul oraş din ţară care am trimis aproape 50 de tone de alimente, mă refer la Timişoara şi alte localităţi din judeţ, din păcate nu şi Ciacova. Este păcat că oamenii au ajuns să nu mai preţuiască sentimentele şi necazurile semenilor lor. Am dus departe mândria de a fi din Ciacova, dar pe zi ce trece mă apucă scârba de acest oraş. Suntem doi militari, eu din Ciacova şi unul din Petroman care am reprezentat în teatrul de operaţiuni din Irak şi Kosovo, România şi implicit Ciacova, dar nimeni din oraşul nostru nu vrea să se mândrească cu faptul că printre acei militari au avut şi vor avea şi oameni din comunitate. Cu respect, Rolland” Doresc în final să-i transmit tânărului cu mintea înceţoşată de politică, doar atât: Pe vremea când ofiţer fiind, eu nu am pus geană peste geană zile şi nopţi la rând în urma cutremurului devastator din 4 martie 1977, salvând vieţi omeneşti, el nu era nici măcar în faza de embrion. Pe vre-mea când conduceam acţiuni de salvare a unor vieţi şi bunuri materiale în urma inundaţiilor din zona Foieni - Giera, el încă sugea la pieptul ma-mei. Acum însă, e „lider la tineret” şi ne dă lecţii la toţi, punându-ne la colţ indiferent de vârstă sau de experienţa de viaţă pe care o avem. Din respect pentru părinţii lui, oameni oneşti, nu-i pomenesc numele. Îi va apărea foarte probabil pe o listă de candidaţi pentru funcţia de consilier. Dar vai ţie, oraş al părinţilor, moşilor şi strămoşilor mei, leagăn al copi-lăriei mele şi al multor vise împlinite, de-ţi va ajunge soarta pe asemenea mâini! ...

Una dintre cele mai importante sarcini ce revin Parlamentului României cât şi consiliilor locale din întreaga ţară, o reprezintă analizarea şi votarea bugetului. La unii se face cu minuţiozitate, analizându-se destinaţia fiecărui leu din visteria unităţii, bani ce provin din taxe şi impozite obţinute din buzunarul fiecărui localnic. Legea prevede că înainte cu 5 zile de şedinţă se înaintează consilierilor locali „ordinea de zi” şi materialele de studiu. Asta, la alţii. La noi, şedinţa s-a anunţat cu o zi înainte iar unii consilieri nici n-au apucat să-şi ridice documentaţia. Graba a fost motivată de faptul că salariaţii Primăriei trebuie să-şi ridice retribuţia pe luna februarie. E o „placă” folosită de ani de zile. Iertat să ne fie, însă pentru unii din-tre consilieri cifrele prezentate erau (oricum) o variantă de joc la ... „6 din 49”, dar au şi ei drept de vot. Doari 3 consilieri au dezbătut proiectul. Aceş-tia au prezentat numeroase lacune şi sume cărora dl. primar Filip Petru, nu le-a putut da vreo explicaţie. Dădea din colţ în colţ fără să-şi aprindă ţigara, aşa cum procedează de regulă în astfel de situaţii critice. Din nou sume enorme pentru drumuri (că oricum nimeni nu ştie câtă piatră şi din ce categorie, se aduce), pentru reparaţia remizei de pompieri fără a se prezenta un deviz estimativ, pentru „Aquatim” (furnizorul de apă care ne ju-poaie cum poate, când poate şi cu cine-i merge), pentru echipele de fotbal care au parte de finanţare din bugetul local doar de când la conducerea cluburilor sunt, fiul domniei sale - Filip Emanuel şi valetul de curte Tabacu Petru, din Petroman. Echipa din Petroman a mai primit 7.000 de lei (70 mil. lei vechi) de la buget în toamna trecută, aflându-se acum pe ultimul loc în „promoţie”, însă banii erau necesari pentru recuperarea unor cheltuieli personale din anii anteriori, cum singur afirma în naivitatea lui dl. Tabacu, în Consiliul Local. Dar să vedem (că doar lucrăm cu materialul clientului) şi ce explicaţie ne dă pe o pagină de Facebook, cel care într-un articol din „Jurnal de Ciacova” nr. 3/august 2011, are menţionat numele şi funcţia de 5 ori, ca să reţinem bine. Era vorba desigur de cel mai tânăr preşedinte de club de fotbal din judeţ şi probabil din ţară, Filip Emanuel:

<< domnule marius ....dumnevostra ati fost patronului clubului ciacova acum cativa ani da??....asa cati bani se cheltuie pe un sezon tur retur la o echipa de locul 1 in liga judetana unde ciacova nu a mai fost de forte mult timp pe un loc asa fruntas...... aici sa prevedem tote cheltuielile..adica ( ALBITRI , BANI DE BENZINA A ALBITRILOR,PRIMELE ALBITRILOR ....., BENZINA JUCATORILOR ,MESELE CARE SE FAC DUPA FIECARE MECI, DOCTURUL ECHIPEI ,ANTRENOR ,JUCATOR ,ECHIPAMENT ,MINGI,PLASE , DEPLASARILE ECHIPE, VIZELE MEDICALE ANULE ,CARTONASELE SI TOTE CELE ) ?? >>

(Nota redacţiei: Textul şi grafica sunt redate motamó folosind metoda copy-paste)

Cu majoritate de voturi, bugetul a fost validat. Progresul Ciacova beneficiază de 11.000 lei (110 milioane lei vechi), care se adaugă celor 7.000 de lei primiţi în toamnă, iar echipa din Petroman primeşte încă 5.000 lei. In Consiliul Local s-a ridicat o singură obiecţie: să se prezinte la finalul turului de campionat, o dare de seamă privind modul cum s-au cheltuit aceşti banii proveniţi din taxe şi impozite. Atât şi nimic mai mult! Au trecut aproape 4 luni şi ... linişte totală! Dl. primar a promis că personal va prezenta această situaţie. Şi-o fi uitat promisiunea ca multe altele anterioare?! Aşadar, nu interesează pe nici un consilier local, destinaţia sumelor provenite din sponsorizări sau încasări directe la meciuri. Nici alte surse de finanţare. Asta e treaba consiliilor de administraţie ale cluburilor. Ziarul nostru chiar a prezentat şi încurajat asemenea iniţiative. În final nu putem să nu menţionăm şi apelul d-lui primar Filip Petru adresat consilierilor locali, de a interveni care cum poate, pe unde poate, inclusiv la Consiliul Judeţean, pentru a ne sprijini cu fonduri băneşti în perioada următoare. Că probabil pe domnia-sa nu-l prea mai bagă nimeni în seamă stând degeaba cu mâna întinsă, deşi e reprezentantul local al Puterii înstalată la toate nivelurile. Şi atunci nu e firesc să ne întrebăm, pentru ce mai avem nevoie de primar?! Aşa se întâmplă când îţi urmăreşti doar interesele personale. Căci acolo lucrurile merg ... „brici”!

Talmudul evreiesc (Vechiul Testament) se termină cu următoarele cuvinte: „Şi fii atent, ca niciodată să nu faci să plângă o femeie, pentru că Dumnezeu îi numără lacrimile”. Fie ca voi, femei de toate vârstele din Ciacova şi de pretutindeni pe unde ajunge ziarul nostru, să fiţi mereu fericite şi să nu plângeţi niciodată! De 8 Martie, de ziua voas-tră, colectivul nostru redacţional vă doreşte ca măcar pentru o zi, toată căldura soarelui de pe cer să coboare în sufletele voastre. La Mulţi Ani!

D-le Ianoşel, vă felicit pentru această frumoasă şi utilă realizare! Numai bine, cu stimă, Prof. dr. ing. Nicolae Robu Senator PNL de Timiş Preşedintele PNL Timiş.

- 85 PAGINA 4 - 85 PAGINA 4

dată nu am cerut nimic fără să oferim ceva în

a noastră şi o vor continua. Esenţial este să nu uitaţi un lucru : „Să formezi o echipă este doar

ratorul de engleză.

„Un vis pe care-l visezi singur, e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate”. Acest citat descrie per-fect începutul poveştii laboratorului nostru de engleză. Ceea ce la început a fost doar visul profesoarei noastre de en-gleză, a devenit pe parcurs şi visul nostru, al elevilor din clasa a XII - a MI, dar şi al elevilor care erau în anul 2008 în clasa a XII - a. La înce-put nu aveam nimic, nici măcar certitudinea că visul nostru ar putea de-veni realitate. Dar nu am renunţat şi în vara anului 2008 am organizat un spectacol în urma căru-ia părinţii, profesorii şi câţiva membri ai comu-nităţii noastre au donat bani pentru a ne putea

îndeplini visul. La spectacol au participat elevi din clasa a XII - a care ştiau că nu vor mai putea bene-ficia de laborator, însă au hotărât să le ofere ge-neraţiilor viitoare şansa de care ei nu s-au putut bu-cura. Cu această ocazie dorim să le mulţumim tutu-ror, pentru încrederea şi sprijinul acordat. Aceasta a fost prima noastra bătălie câştigată, însă nu şi ultima. Nicioschimb. Au urmat spectacole de Crăciun, apoi de Valentine’s Day, de Ziua copilului, proiecte de voluntariat în urma cărora am reuşit să dotăm laboratorul şi cu o bibliotecă cu cărţi în limba engleză. Pentru noi, laboratorul de engleză a devenit o a doua casă. Noi l-am ajutat să devină ceea ce este astăzi, iar el ne-a oferit în schimb amintiri ce vor rămâne mereu în sufletul nostru. Chiar dacă peste trei luni vom pleca şi noi din şcoală, suntem mândri că am lăsat ceva în urma noastră. Sperăm că generaţiile viitoare vor aprecia munc

începutul, să rămâi împreună este progresul, să lucrezi împreună este succesul !”

În foto: Moment din spectacolul oferit în faţa unei asistenţe numeroase, în labo

Suntem în posesia unor date certe, că se exercită pre-siuni asupra membrilor colectivului redacţional al ziarului nostru, spre a-i determina să renunţe la a mai publica arti-cole şi de a-şi exprima opiniile. Sunt şicanaţi telefonic şi chiar ameninţaţi în discuţii directe. De acelaşi tratament a avut parte şi singurul (modest) sponsor al ziarului. Deocamdată nu detaliem, dar dacă acţiunea de intimi-dare va continua, vom proceda în consecinţă!

Pe Facebook o nouă pagină: CIACOVA. A fost creată de Macotă Lorin - absolvent al Facultăţii de Informatică (în prezent maste - rand) şi angajat al unei firme de webdesign din Canada - dar în modestia care îl caracte-rizează, nu şi-a scos în evidenţă paternitatea paginii. Multe din mate-rialele şi fotografiile publicate, au fost şi îi vor fi in continuare furnizate de redacţia ziarului „Cetatea Ciacovei”. Putem fi contactaţi pe adresele de Facebook, pentru îmbunătăţirea monografiei localităţii.

Pe reţeaua de internet ne-a parvenit o nfor- i maţie: Primăria intenţionează să populeze fân- tâna din Piaţa centrală, cu lebede. Iniţiativa i-a bucurat pe degustătorii de profesie, care-şi pre- gătesc deja, sculele de sacrificare. Dacă fân-tâna a costat 20.000 de euro, lebedele achiziţionate la „second hand” vor fi la un preţ mult mai acceptabil, în raport şi de bugetul local.

Prefectul judeţului Timiş - Mircea Băcală - a propus la 15.02.2012, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Timiş, amendarea Primăriei Ciacova cu 2.000 - 5.000 de lei pentru neasigurarea permanenţei la sediu pe durata „codului galben” de ninsori, primarul Filip Petru nefiind găsit nici în teren la deszăpezire. Despre haosul provocat de căderile abundente de ză-padă în cursul lunii februarie, ne-am convins cu toţii. A fost cum nici cei mai vârstnici ciacoveni, n-au văzut vreodată.

Din luna februarie 2012, în urma demisiei din funcţia de consilier local a d-lui Dogar Gheorghe, locul vacant în cadrul grupului PD-L a fost ocupat până la viitoarele alegeri locale, de dl. Őtvöş Tiberiu.

Organizaţia PD-L Ciacova şi-a definitivat lista candidaţilor pentru viitorul Consiliu Local. Pregătiţi-vă!

Urmăriţi candidaţii de pe primele poziţii. Sunt cei care au migrat în funcţii de conducere pe la mai toate partidele politice. Au acumulat averi şi funcţii, în timp ce majoritatea dintre voi bateţi pasul pe loc în cel mai fericit caz. Imobile, terenu prezintă ţelul lor ri, magazine, autoturisme, acestea repolitic. Ei, sau membrii familiilor lor, au condus destinele comunităţii noas-tre ani la rând. După ce au prădat aproape totul în anii care au trecut, se aruncă din nou la vălăul cu bunătăţi. A mai rămas câte ceva de ciugulit! Cineva trebuie să ă curajul să vi le spună toate acestea, într-o peri- aiboadă în care în Ciacova domină teroarea, nepotismul şi frica. În care majoritatea dintre voi, vă feriţi şi de umbra voastră. Ne asumăm această misiune cu toată responsabilitatea şi curajul dovedit de 7 ani încoace. Ştim că pe mulţi îi deranjăm.Vom fi însă mereu alături de cei nevoiaşi!

Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Din numărul viitor al ziarului nostru, citiţi serialul:

„Cu mâinile mânjite”

Vom prezenta cu probe, ilegalităţi incredibile din comunitatea noastră!

L ublicaţiei A l p ÎNCHIDEREA EDIŢIEI: Aflăm din nr.1/2012 aportocalii a P lucrează la rimăriei - prezent se „Jurnal de Ciacova” - că în întocmirea proiectului nalizare, urmând ca tehnic pentru reţeaua de calu n crările efective să înceapă în toamna anului 2012 (?!) şi nu cel târziu îprimele zile ale anului curent, aşa cum ne asigura „cu toată convingerea” dl. primar în articolul său din aceeaşi publicaţie, respectiv nr.4/ sept. 2011.

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris - Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843