Anul VI Nr. 82 - Decembrie 2011 Fondat şi finanţat de Mihai Aurel Ianoşel

„Fără spovedanie nu intră în Cer, nimeni. Atenţie însă, că diavolul are un şiretlic: când faci păcate îţi dă curaj, iar când te spovedeşti îţi aduce ruşinea. Să nu ne ruşinăm fraţilor la spovedanie ca să fim iertaţi, ci mai bine să ne ruşinăm de a face alte păcate! “

Părintele Cleopa.

Dat fiind faptul că suntem în pragul celor mai frumoase şi Sfinte Sărbători creştine, gândurile mă poartă de-o vreme spre ... taina Sfintei Spovedanii. Una din marile datorii duhovniceşti, atât ale monahilor cât şi ale creştinilor, este spovedania păcatelor. Trebuie să recunoaştem că toţi greşim înaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, alţii mai puţin şi nimeni nu este fără de păcat. Spovedania trebuie să se facă înaintea duhovnicului, iar pentru mine, du-hovnicul sunteţi de această dată voi, cititorii mei. Şi pentru că în spovedanie tebuie să nu ascunzi nimic din cele făptuite, aşa voi face şi voi începe cu unul dintre „păcatele” pentru care sper să fiu iertat. La începutul anului şcolar 2009, fosta coaliţie de guvernare dorea unele schimbări în structura de conducere a tuturor şcolilor. Având la acea vreme o funcţie politică de vârf, mi se cere nominalizarea unui cadru didactic pentru funcţia de director adjunct la Liceul „Alexandru Mocioni” din Ciacova. Degeaba am insistat cu argumente că se greşeşte, că decizia schimbării adjuncţilor era deja luată la nivel naţional. Am cedat, făcând propunerea: prof. Albescu Romeo. Am purtat anterior discuţii repetate cu domnia sa, nefiind tocmai încântat de ofertă. Am considerat însă, că un fost purtător al uniformei militare e oarecum mai indicat pentru sectorul administrativ pe care urma să-l coordoneze. Şi la urma urmei, era şi o punte de lansare. Inspectoratul Şcolar întocmeşte aşadar, decizia de numire în funcţie. La şedinţa de investitură din 1 septembrie 2009, domnul prof. Albescu Romeo se ceartă cu directorul Liceului - prof. dr. Treta Petrişor Dorin - reproşându-i că nu va putea colabora niciodată cu acesta. Demisionează pe loc. Sunt contactat imediat de superiorii mei politici, apostrofat pentru desem-narea făcută şi lipsa de orientare. Mi se cere să nominalizez în câteva minute un alt cadru didactic pentru a fi comunicat la Minister. Fiind plecat din localitate şi deci în imposibilitate de a-l contacta fizic, am comunicat opţiunea mea fără ca măcar să avem o discuţie prealabilă: prof. Popa Irimia Mihai. Aveam însă acceptul telefonic al fiului domniei sale, pe atunci secundul meu în structura politică, respectiv Popa Cristian Dorian. Acesta era chiar încântat de ofertă, dându-şi acordul pentru nominalizarea tatălui. Nu m-a deranjat faptul că dl. Popa Irimia Mihai - noul director adjunct - nu mi-a mulţumit vreodată pentru binele ce i l-am făcut. Mai exact (printre altele), câteva milioane de lei vechi în plus la retribuţia lunară, cât şi promovarea soţiei din portar în ... funcţionar (fără atribuţii sau responsabilităţi). M-a dezgustat însă, poziţia sa ulterioară. Ba chiar a negat în permanenţă în faţa colegilor de serviciu, implicarea politicului în de-semnarea sa pe funcţie. După mai bine de doi ani, aveţi acum şi dovada scrisă! În ceea ce-l priveşte pe fiul domniei sale - Popa Cristian Dorian - acesta era la acea vreme omul în care mi-am pus mari speranţe pentru viitor. Personal l-am adus în „echipă” pregătindu-l pentru preluarea ştafetei. Perioade înde-lungate de timp i-am fost alături şi din punct de vedere financiar, împrumu-tându-i pe termen lung şi fără vreo dobândă, sume de bani cu multe zerouri (inclusiv mii de euro), provenite din resurse proprii sau împrumutate de la diverşi prieteni sau rude, eu personal garantând pentru restituirea banilor. Începuse pentru el declinul financiar şi aşa cum îmi mărturisea la acea vreme, eram pentru el mai mult decât proprii părinţi. Îţi mai aminteşti Cristi, pe cine ai anunţat primul atunci când te-ai dat peste cap cu autoturismul, între Ghilad şi Deta? Dar tu, Anca, care ai distrus totul, îţi mai aminteşti cu cine ai mers la locul acci-dentului? Apoi la Poliţia Deta, cine a fost să rezolve ... „ca să fie bine”? Dar recuperarea unor creanţe de la debitori, cine vi le-a rezolvat şi intermediat? Iar tu, Davidovici Zoran, martor la unele din cele relatate, ce ai de spus? Consilier local mai ştii cum ai ajuns? Slabă memorie mai aveţi. Ruşine să vă fie! Ulterior, deranjat de faptul că după ani de zile i-am pretins restituirea banilor împrumutaţi (în condiţii de devalorizare a leului), Popa Cristian Dorian şi-a dat „arama pe faţă” dovedindu-mi ce înseamnă să ţii la pieptul tău un şarpe veninos, fără caracter. Caracter ce vine însă de la cultură şi nu de la natură! Am făcut aceste precizări ca să clarific definitiv unele aspecte rămase în ceaţă, comentate şi interpretate în toate felurile, dar pe care nu le va mai putea contesta de-acum, nimeni. Iar dacă va fi cazul, voi reveni. Cu documente,

desigur, aşa cum v-am obişnuit! Sunt fapte pe care astăzi le regret, iar poziţia mea din punct de vedere politic de mai bine de doi ani încoace, nu vine decât să confirme cele afirmate. M-am spovedit acum şi îmi simt sufletul ... uşurat! În anul 2010, după destrămarea coaliţiei de guvernare, a fost schimbat din funcţie şi dl. prof. Popa Irimia Mihai, iar de toată „manevra” ce a urmat (legat de destituirea sa şi de noua numire) s-a ocupat de-acum, personal dl. primar Filip Petru. Rămânând în jurul subiectului abordat, e bine să ştiţi că în Ciacova ultimilor ani, funcţiile de conducere au fost atribuite politic, ori persoanele ce le deţineau au fost menţinute tot cu sprijin politic portocaliu. Iar când a „cotit-o” careva bătând pe la alte porţi de unde răzbătea miros de ciolan, i s-a tăiat craca. Adică, a fost pensionat(ă). Dl. primar a contribuit direct sau a fost cel puţin complice la aceste jocuri murdare. S-a ajuns ca până şi funcţiile de portari la una din instituţii, să fie ocupate tot pe criteriu de culoare politică. Şi se pare că urmează ... Poşta. Dacă ar da dovadă de demnitate, dl. primar ar trebui să recu-noască adevărul, nu doar să scoată în evidenţă unele lucruri bune pe care le face. Dar nu degeaba! După 4 ani de mandat, acumulează din banii noştri (din taxe şi impozite), o retribuţie însumată ce depăşeşte 1,5 miliarde de lei vechi. Başca multe alte avantaje, că doar n-am orbit şi le vedem cu toţii. În ultima perioadă scena politică în Ciacova a intrat din nou în „mişcări seismice”. Nu simţiţi cum începe jocul de picioare ca la “tropotita” din Maramureş? Vedeţi acum de ce noi mer-gem tot ca racul? Principiul competenţei profesionale a ajuns de multă vreme în Ciacova, ceva jenant de conceput. Au apărut mai nou şi la noi, grupurile de interese. Unele funcţii sunt transmise prin moştenire de familie, dacă rămânem cu mâinile încrucişate! Ei o duc bine şi o vor duce tot mai bine. Averile le cresc de la an la an şi asta în plină perioadă de criză. Deschid magazin după magazin, achiziţionează imobil după imobil, terenuri şi acumulează averi. Şi-au mai făcut şi depozite de bani prin bănci şi uite-aşa nu mai pot de grija şi de dragul nostru. Că doar tot ce fac pentru ei, fac pentru binele comunităţii. Nu ştiaţi asta?! Priviţi mai atent în jur! Şi asta în timp ce voi, cei mulţi, vă bucuraţi doar câteva zile tot la patru ani. Atunci vi se pune un bănuţ în palmă sau un dumicat în gură, vi se aduc câţiva lăutari să vă înveselească şi să uitaţi de necazuri (dar tot pe banii voştri) şi vă iau minţile. Iar cu burta plină ... altfel se vede politica partidului! Are careva curajul să mă contrazică şi să facă pariu cu mine, că nu va fi aşa? Ce e mai trist, e faptul că unii dintre noi care nu au nici măcar după ce bea apă sau folosi hârtia igienică, făcând pa-ianjeni în zona intimă, caută să ne explice că „şi alţii” ar fi procedat la fel. Şi mulţi din păcate, chiar le dau crezare. Dacă ar fi însă adevărat, ar fi foarte trist. Sunt unul dintre cei care nu împărtăşesc această opinie şi am spus-o răspicat de câte ori am avut prilejul. Nutresc mereu speranţa că într-o bună zi, se va trăi şi la noi ca „afară”. Într-o bună zi ... Dar oare câţi dintre noi, o vom mai apuca?!

- Mihai Aurel Ianoşel -

CETATEA CIACOVEI - 82 PAGINA 2

Cu toţii cunoaştem faptul că centrul oraşului nostru are statut de „zonă istorică”. Pentru orice lucrare efec-tuată aici, pentru orice renovare a clădirilor ori minime modificări aduse acestora, sunt necesare o mulţime de avize din partea unei comisii judeţene de urbanism, care verifică motivaţia şi legalitatea solicitării. Spre exem-plu, doar pentru deschiderea unei terase în faţa unui local, sunt necesare cca. 12 aprobări. Cu toate acestea, ne amintim că în urmă cu un an a fost blocată o arteră principală de circulaţie în plin centru al oraşului pentru o terasă aparţinând cafe-barului pedeliştilor, doar cu acceptul primarului. A fost demontată după repetatele arti-cole pe această temă din „Cetatea Ciacovei” şi intervenţii ale proprietarului ziarului în Consiliul Local. Ştiaţi că pentru culoarea dată unei clădiri zugrăvite în această zonă, se solicită aprobarea Consiliului Local? Aşa decurg lucru-rile acolo unde se respectă valorile trecutului şi unde tronează normalitatea. Noi însă, de mulţi ani ne conducem după dictonul ... după noi, potopul! Regulile care animă aleşii noştri, sunt: interesul personal, obţinerea de foloase materiale şi băneşti, dispreţul faţă de concetăţean, care nu este luat în seamă decât cu câteva luni înainte de alegeri şi deseori sfidarea a tot ce cuprinde noţiunea de „normalitate”. Vă semnalăm mai jos un aspect care pe mulţi dintre cei legaţi spiritual într-un fel sau altul de valorile trecutului, ne surprinde şi de-a dreptul ne revoltă. Aşa cum mai menţio-nam în unul din numerele anterioare ale ziarului nostru, centrul istoric al oraşului a fost invadat de tot felul de pră-vălioare şi birtuleţe. Cresc în continuare ca ciupercile după ploaie. Dispar pe rând, la fel cum au apărut. N-au trecut

decât vreo două săptămâni de la inaugurarea unui super-market (amenajat pe o suprafaţă de 36 mp) şi a mai apărut un ... fast food. Sau cel puţin, ambele aşa se pretind. Un cetăţean turc împreună cu fiul primarului nostru, sunt artizanii unităţii

mai nou intrată în circuitul „alimentar” al oraşului. Nu vrem să comentăm partea de „afacere”. Fiecare prospectează piaţa şi îşi face calculele (mai ales) şi în funcţie de cum are asigu-rat „spatele”. Iar dacă turcul nostru şi foarte tânărul său asociat, cred că pot determina bănăţanu’ neaoş să renunţe spre exemplu la sarme, papricaş, gulaş, zupă dă părădaisă cu flechiţă ori păturată pră crumpi, trecând la a se hrăni cu kebab şi shaorma turcească, e treaba lor. Au crezut asta cu ceva vreme-n urmă şi cei de la Fornetti şi ... „Cum veniră se făcură / Toţi o apă şi-un pământ”. Pe noi ne doare însă altceva. Mai exact, faptul că fără a se discuta cel puţin în Consiliul Local, pe locul pe care trebuia să se ridice o clădire care să respecte arhitectura clădirilor din jur, s-a ridicat construcţia din imagine. Pentru ca să nu existe dubii, venim cu o provocare la transparenţă: În publicaţia editată de Primărie pe zeci de milioane de lei vechi din banii noştri (care ne este aruncată în preajma marilor sărbători religioase peste gard), să ne fie prezentate avizele de construcţie cât şi opinia arhitectului şef al oraşului, dl. Dulgher Eugen (foto 1), care la faza asta a cam stat cu mâinile încrucişate, ca să nu-şi supere şefu’. E dreptul nostru aşadar, să cerem clarificări şi este obligaţia celor vizaţi şi plătiţi din banii noştri, să dea curs solicitării. Domnilor cârmuitori ai urbei noastre seculare, sunteţi conştienţi cam ce de-zastru s-ar produce în zona cu pricina în caz de cutremur, cunoscut fiind faptul că Ciacova este situată pe o falie seismică pronunţată? Ştiaţi că fosta clădire s-a prăbuşit tot în urma unui cutremur? Că cele două clădiri laterale (rămase încă „în picioare”) aveau pereţi comuni cu fosta clădire, rămânând acum lipsite de

legătură între ele? Unii nu prea eraţi prin zonă pe-atunci (dar asta nu e o scuză) ori nu eraţi nici cel puţin în faza de ... embrion. De asta nu vă doare! Şi nici nu vă pasă. Atâta vreme cât aveţi un „cioban” finanţator în spate, vi se cam rupe de noi şi de opinile noastre! Aşa-i?! ...

● Foto 2 - Săgeata indică clădirea prăbuşită. Tot aşa trebuia să arate şi noua construcţie ridicată, respectând arhitectura anterioară. ● Foto 3 - „Prăvălioara” pentru care aşteptăm să ne fie prezentate documentaţia şi aprobările necesare.

Concursul organizat de redacţia ziarului nostru, s-a bucurat de un succes nesperat. Un număr mare de elevi ai Liceului “Alexandru Mocioni”, ne-au prezentat lucrări care mai de care mai interesante, frumoase şi chiar emoţionante, despre şcoala lor sau despre viaţa de elev. Selecţia unei singure lucrări câştigătoare a fost aşadar, destul de dificilă. Şi totuşi, în final opţiunea juriului s-a îndreptat spre lucrarea elevei Pepa Patricia din clasa a VIII - a. Aceasta va fi publicată în numărul viitor al ziarului, iar autoarea este de-acum componentă a echipei noastre redacţionale. O parte din celelalte lucrări pre-zentate pentru concurs, îşi vor găsi locul în ediţiile următoare. Aducem mulţumiri pe această cale, în mod deosebit d-nei prof. Petrovici Diana, care s-a implicat în promovarea con-cursului.

Vă prezentăm mai jos, “vedetele” de la BALUL BOBOCILOR desfăşurat la Liceul “Alexandru Mocioni” în data de 4.11.2011, organizat de elevii claselor a XII - a pentru elevii claselor a IX - a:

Miss Boboc: Brânduşa Nicoleta (cls. a IX - a Socio-umane)

Mister Boboc: Curta Vlad (cls. a IX - a Matematică - informatică)

Perechi dansatori:

Brânduşa Nicoleta Haraseniuc Cristian (ambii din cls. a IX - a Socio-umane)

CETATEA CIACOVEI - 82 PAGINA 3

Peste puţine zile, trece încă un an şi vine iar Crăciunul. Odată cu el, Moşul acela simpatic, cu barbă albă şi zâmbet blajin de bunic. Moş C ăciun est pent u fiecare dintre noi, amintirea copilăriei. r e r Este amintirea celor mai frumoase dimineţi ale vieţii, când gă- seam juc rii sau hăinuţe noi, sub brad. Când casa miroasea a por- ă tocale, a brad, a sarmale, cârnaţi şi a prăjitură. Când părinţii erau fericiţi şi enigmatici, pregătind în mare taină cadourile simple dar atât de frumoase, iar noi copiii, le aşteptam cu nerăbdare. Câţi dintre noi nu încercam să nu dormin în noaptea Crăciunului, pentru a-l vedea pe Moş? Ne imaginam sania lui trasă prin văzduh. Ne miram de ce nu reuşeam să îl zărim niciodată trecând peste case.

Cândva, colindele din Ajun ne încărcau sufletul cu atâta energie, încât ne transpuneau pentru o singură seară într-o lume de basm. Noi copiii, eram atunci centrul lumii. Aveam de îndeplinit o “misiune” sfântă. Eram nişte soli mici ai lui Dumnezeu. Mergeam şi colin-dam pe la casele oamenilor. Şi toţi ne cunoşteau. Erau prietenii părinţilor noştri. Trăiau şi se înţelegeau ca fraţii. Ne bucuram pentru un pumn de nuci ori câteva mere primite de la cei colindaţi. Grupurile de colindători ne întreceam între noi în interpretarea ... reperto-riului. Începeam repetiţiile cu o lună înainte ca totul să iese ca la carte. Străzile Ciacovei răsunau de colindele noastre, şi era minunat. Între timp copiii de-atunci am crescut, devenind unii dintre noi, părinţi. Din noua postură, ne-am întrebat vreodată ce este în sufletul copilului nostru în noaptea de Crăciun? Ne-am întrebat, printre vastele pregătiri, dacă copilul nostru este fericit în această zi sfântă, aşteptată cu bucurie de toţi creştinii? Ce-i oare în sufletul copilului de astăzi, care nu mai este învăţat să îndeplinească acea misiune sfântă pe care noi, cu atâta bucurie, o îndeplineam? Ce este în sufletul lui, când pentru el Crăciunul nici măcar nu are un miros specific, un miros al bucuriei, atâta vreme cât mama-i aleargă din magazin în magazin după prăjituri gata preparate, ori bradul din casă e acum din material sintetic? Copilul nu va simţi aroma sărbătorilor, fiind de-a dreptul chiar nefericit, dacă părinţii lui sunt nevoiaşi ori plecaţi peste hotare la muncă, pentru a avea mai târziu ce-i pune lui pe masă. Majoritatea dintre noi au ajuns să trăiască acum, vremuri mai grele. Şi e păcat! Cei mai în vârstă păstrăm încă vii în suflete, visurile pe care le-am avut în copilărie, cu bucuriile şi emoţiile pe care le-am trăit atunci. Aceste bucurii s-au transformat în credinţa nostră, care mai apoi ne-a făurit un drum în viaţă. Dacă vom distruge aceste visuri ale copilului şi nu vom reuşi să-i transmitem bucuriile trăite de noi cândva, îi vom distruge toată existenţa lui viitoare. Şi e mare păcat! ...

Mihai Aurel Ianoşel

Interpretare: Paula Seling

www.youtu.be/uV5nOKXS5zQ

A mai trecut un an, s-a dus, Şi-n veci n-o să mai vie. Şi câţi creştini ne-au părăsit, Şi câte suflete-au pornit, Cu ei în veşnicie.

Aşa trec anii după ani Şi duc cu ei la vale, Şi pe bogaţi şi pe sărmani, Pe mame dragi lăsând orfani, Şi tot ce află-n cale.

În anu-acesta poate treci Şi tu iubite frate. Vezi zilele să le petreci Căci acolo pe unde treci, Vei fi-ntrebat de toate.

Şi ce folos de-ai câştigat Aicea lumea toată, Iar sufletul ţi l-ai uitat, Căci pentru el n-ai adunat Nimica, niciodată.

Tu Dumnezeule ceresc, Rugămu-te fierbinte Să fii cu noi în orice zi, Şi-n anul care va veni, Să ne ajuţi, Părinte!

O lume nouă se deschide în faţa ochilor noştri în fiecare clipă, ori de câte ori clipim. La fiecare privire e alt prezent înaintea ochilor. Ne trec clipele şi plecăm cu ceea ce am privit şi trăit. Atât. Nu luăm cu noi nici maşini, nici case. Nimic. Doar amintirile. Şi printre aceste amintiri mă întorc în timp ţinând ochii închişi să nu spulber visul, mă întorc la fiecare Crăciun minunat trăit alături de familia mea. Multe Sfinte Sărbători le-am petrecut în Ciacova. Şi câtă linişte sufletească puteam aduna! Cât pentru încă o viaţă şi poate mult mai mult. Dar ... să ne întoarcem puţin în timp. Copii fiind, ne răsunau vocile până târziu în noapte. Eram fericiţi. Nu spun că acum nu mai suntem. Sunt total de acord că fiecare vreme a vieţii noastre are propria ei fericire, dar cu siguranţă copilăria nu poate fi egalată de nimic. Îar seara de Ajun era una cu totul specială. Îmi aduc perfect aminte ziua în care l-am întrebat pe tatăl meu, de ce nu închidem şi noi poarta - deoarece auzisem că se mai şi inchid chiar dacă ar trebui să aşteptăm cu drag colindătorii. Răpunsul lui m-a urmărit întreaga viaţă. „Pentru că în satul meu natal, în Ardeal, în ziua de Ajun toate porţile sunt deschise. Cine închidea poarta îi era scoasă din balamale de colindători şi aruncată la marginea satului. Pentru că azi, fata mea, e o zi sfântă, zi în care se vesteşte că s-a născut Mântuitorul. Şi cel mai important: Pentru că suntem creştini”. Finalul era accentuat şi se simţea în glasul lui mândria. În fiecare dimineaţă îl vedeam stând neclintit, cu capul plecat. „Ce faci, tată?” - îl întrebam. „Mă rog!” - venea răspunsul. Deşi în timpurile îndepărtate ne-au furat identitatea, ei bine, iată că nu au reuşit să ne fure şi credinţa. Am crezut şi credem cu putere în această zi sfântă, ziua Naşterii Mântuitorului. Şi cântam şi-atunci cu bucurie minunatele colinde. La pocnetul focului bunica îmi spunea povestea preferată, îmi povestea viaţa lui Iisus şi ne bucuram în familie de vestea cea mare. O lume de basm se deschidea în faţa ochilor mei. Şi cea mai bogată fiinţă de pe acest pământ eram eu. Eram bogată sufleteşte. Sufletul îmi era plin de bucurie. Revenind acum la aceste vremuri, constat cu părere de rău că parte din spiritul Crăciunului se risipeşte în timp. Şi atunci mă revolt pe el, pe timp şi îl întreb: „Unde ascunzi frumuseţea de altădată a Sărbătorii?” Iar el îmi răspunde: „În sufletul tău şi al celor ca tine. În sufletul şi în puterea voastră a stat mereu şi frumosul şi bucuria şi speranţa, dar mai ales credinţa!” Deci, ciacovenii mei dragi, deschideţi porţile sufletelor! Deschideţi porţile colindătorilor!

Vă mulţumesc vouă, tuturor. Celor care mi-aţi citit gândurile aşternute pe hârtie de-a lungul anului şi celor care aţi apreciat cele scrise, dar şi celor care m-aţi criticat. Dar mai ales, celor care aţi crezut în mine!

CETATEA CIACOVEI - 82 PAGINA 4

La 1 Decembrie aniversăm 93 de ani de la Marea Unire din 1918. Un prilej de sărbătoare pentru toţi românii, căci e ziua naţională a ţării, dar însoţită inevitabil, de discursuri interminabile, pompoase, răsuflate şi demago-gice, cu tentă electorală, mereu aceleaşi parcă, din partea celor care ne conduc destinele sau care vor să facă asta pe viitor. Discursuri care însă, nu ţin nici de foame, nici de frig. Privind retrospectiv după aproape un secol de la unire, lucrurile nu sunt deloc atât de frumoase cum au dorit animaţi de cel mai pur şi înflăcărat patriotism, înaintaşii noştri. Sau mai corect spus, nu sunt frumoase deloc. O comparaţie între Banat şi în cazul nostru particular, Ciacova antebelică şi situaţia în care se găsesc ele astăzi, ar fi net defavorabilă realităţii de acum. Doar cine nu vrea sau nu ştie cum a fost, nu poate recunoaşte această

realitate tristă. Unirea din 1918 a adus dincolo de toate, centralismul, fanariotismul, balcanismul, corupţia şi demagogia Bucureştiului la care s-a adăugat ruperea nefirească şi cu consecinţe dramatice a Banatului în trei părţi. Iar de la acel moment şi până la starea de orăşel (doar cu numele) prăfuit şi periferic în care se găseşte astăzi Ciacova, lucrurile au decurs într-o singură direcţie. Împărţirea Banatului între România, Iugoslavia şi parţial Ungaria, ne-a aruncat la margine, mult prea aproape de o graniţă artificială şi anacro-nică, rupând legături comerciale fireşti care făceau din Ciacova de dinainte de unire, unul dintre cele mai faimoase târguri ale Banatu-lui, un orăşel înfloritor şi cu frumoase perspective, aşezat chiar în centrul Banatului istoric. S-a adăugat doar trei decenii mai târziu comunismul, facând să rămână doar amintirea din gloria de altădată. Chiar dacă poate părea antinaţional, deşi acest demers nu doreşte acest lucru, nu putem să nu ne întrebăm cum ar fi fost Ciacova astăzi fără momentul 1918 (sau mai bine zis, dacă atunci s-ar fi acţionat cu chibzuinţă) şi mai ales, fără comunism. Totul este ipotetic, pentru că timpul nu-l poate întoarce nimeni, şi totul se învârte în zodia lui ... „poate”. Poate că azi am fi avut toate străzile asfaltate, apă potabilă, canalizare şi gaz de multă vreme în casele noastre. Poate că aceleaşi străzi ar fi fost mai curate iar oamenii ar fi avut fonduri şi spirit civic să-şi îngrijească faţadele caselor ce stau să cadă multe dintre ele, cât şi spaţiile verzi din faţa lor. Poate că nimeni nu îndrăznea să vandalizeze parcurile, locurile de joacă şi băncile din centru. Poate că am fi ştiut că gunoaiele se aruncă în locuri special amenajate şi în coşuri de gunoi şi nu la voia întâmplării, fără să plătim pentru asta. Poate că tinerii nu ar mai fi plecat aiurea din Ciacova, pentru că aici nu li se oferă nicio perspectivă. Poate că cei rămaşi nu ar fi umplut până la refuz autobuzele spre Timişoara, Deta, Şag, la fiecare cursă, pentru că la noi nu au practic, aproape niciun loc de muncă. Poate nu am fi văzut zi de zi în Piaţa Cetăţii aceeaşi oameni amărâţi, resemnaţi, murdari, cu haine ponosite şi rupte, nebărbieriţi de săptămâni, fără ocupaţie, ce-şi dau şi ultimul ban pentru sticluţa cu spirt sanitar, în locurile în care în urmă cu o sută de ani, făceau promenadă domni în frac şi doamne cu rochii scumpe, laolaltă cu ţărani şi meşteşugari harnici, dornici să-şi vândă produsele. Poate că tinerii nu ar bate zilnic birturile, singurele care prosperă, în lipsă de altă ocupaţie. Poate că şvabii care au con-tribuit atât de mult la dezvoltarea Ciacovei, nu ar fi emigrat în masă lăsând în locul lor pe alţii mai tuciurii, cei mai mulţi certaţi cu munca, cu legea, cu educaţia, cu şcoala, cu omenia, cu apa şi săpunul. Poate că azi, am fi vorbit şi noi asemenea străbunicilor noştri, cele patru limbi ale Banatului: româna, sârba, germana şi maghiara, indiferent de etnia fiecăruia. Poate că în ochii noştri ar fi fost mai multă lumină în locul deznădejdii de acum. Poate ... poate ... poate ... . Fără a arunca toată vina pe administraţia de la Bucureşti, oricine trece graniţa în Ungaria dar şi în atât de încercata Serbie, va constata o cu totul altă realitate, mai bună, care se îmbunătăţeşte cu cât te îndepărtezi de România. Să fie totul o pură întâmplare?! Nu vreau să fiu acuzat de antiromânism. Şi în venele mele curge sânge românesc, sunt urmaşul unor oameni care au sperat şi au visat cu ochii în lacrimi la o Românie Mare frumoasă şi înfloritoare, în anul 1918. Dar România de astăzi este o ţară care îşi batjoco-reşte fiii, îi alungă şi nu le oferă nicio perspectivă. O Românie coruptă, bolnavă, cenuşie şi tristă. Şi nu ne costă nimic să ne imaginăm cum ar fi arătat Banatul întreg, între graniţele lui naturale, Dunărea, Carpaţii, Mureşul şi Tisa, o ţărişoară bogată şi foarte prosperă, de mărimea Belgiei de azi, cu oameni mulţumiţi, respectaţi, educaţi, vorbind româneşte, sârbeşte, nemţeşte şi ungureşte. Sau cum ar fi fost dacă alipirea Banatului la România s-ar fi făcut condiţionat, cu păstrarea autonomiei fără ca banii noştri să se ducă toţi la Bucureşti, de unde să nu se întoarcă decât firimituri? Să visăm e gratis, iar visele nu ni le poate fura nimeni. Niciodată!

“Cirimida”. Aşa-l cunoaştem majoritatea dintre noi, pe Doru Covaci. Locuieşte pe str. Cloşca nr. 33. Porecla i-a atribuit -o prietenul lui Vanea Seculici, în perioada copilăriei. Era cel mai iscu-sit vânător de păsări, cu praştia. Când nu mai avea “muniţie” (pietricele), folosea bucăţi de că-rămidă. De aici se pare că i se trage. Natura l-a înzestrat cu un talent aparte. A avut chemare pentru muzica populară. Părinţii l-au sprijinit în vocaţia lui. L-au dat să studieze tainele acordeonului cu dl. Schachman, tehni-cian stomatolog. Elev fiind, a fost remarcat de conducerea Ansamblului “Lazăr Cernescu” din Caransebeş, devenit mai târziu Ansamblul “Doina Banatului”. Era şansa vieţii lui, dar s-a opus Moşu’ (bunicul) şi a rămas acasă. Nu au refuzat însă oferta, Pavel Cebzan, Florentin Iosif, Luca Novac, Tică Stângaciu şi alţi celebrii interpreţi vocali şi instrumentali lansaţi de an-samblul amintit şi alături de care a avut satisfac-ţia să urce uneori pe scenă. I-a rămas dragostea pentru instrumentul care putea să-l ducă pe alte culmi. Îşi păstrează acordeonul “Hohner” cu 96 de başi, ca pe ceva sfânt. Este solicitat uneori la rugi, nunţi, botezuri sau alte serbări. I se alătură atunci, Acea Ionel şi Ghiţă Maruşca din Jebel, Ciurei Octavian (Vianu) din Cebza şi alţii. Tot din perioada copilăriei, este un pasionat crescător de porumbei de rasă. Are peste 150 de porumbei, dintre care unii foarte valoroşi. Printre ei, câţiva mesageri (voiajori) participanţi şi câştigători la mai multe competiţii naţionale şi internaţionale. Ore în şir ar vorbi despre porumbeii lui. Despre întoarcerea lor acasă după zboruri lungi de zeci de ore, din Germania, Polonia, Belgia sau Ungaria. Despre antrenamentul puilor “lansaţi” pentru început din Oradea, Satu Mare sau Cluj. Nu uită să amintească de prietenii lui “golumbari” din Ciacova. De Cotuţ Voicu, Ghera Marcel şi Datcu Trăilă. Se întâlnesc periodic participând la diverse competiţii. Pasiunea lor nu le aduce venituri băneşti. Le aduce însă, satisfacţii. I se luminează faţa când aduce vorba de feciorul lui, Tibi. Locuieşte în Timişoara. E căsătorit şi are doi copii, un băiat de 8 ani şi o fetiţă de aproape doi anişori. Vine mereu prin Ciacova şi îndeosebi la bunicul din Petroman, unde are un cal de agrement şi câini de rasă. Se pare că într-un fel, i-a moştenit pasiunea pentru necuvântătoare. Tatăl şi fiul, consideră că de cele mai multe ori acestea sunt mai loiale şi credincioase decât mulţi dintre semenii noştri. Şi s-ar părea că au dreptate! ...

CETATEA CIACOVEI - 82 PAGINA 5

La 3 noiembrie 2011, Camera de Comerţ Industrie şi Agricultură a Judeţului Timiş, a organizat festivitatea de acordare a unor diplome plachete şi cupe, societăţilor comerciale care au obţinut cele mai bune rezultate econo-mice în anul 2010. Avem privilegiul ca în paginile ziarului nostru să prezentăm două dintre acestea, obţinute după cum urmează:

- „PREMIUL II pentru rezultate economice deosebite, societăţii comerciale NIADAL ABATEX COMPANY SRL - comerţ cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor şi al produselor din tutun, în magazine specializate”.

- „PREMIUL III pentru rezultate economice deosebite, societăţii comerciale NIADAL SRL – comerţ, turism şi comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate”.

Sediul firmelor este în oraşul Deta, însă ambele societăţi îşi desfăşoară activitatea şi în oraşul Ciacova, oferind cumpărătorilor o gamă variată de produse alimentare, mobilă, instalaţii sanitare, electronice, electrocasnice şi materiale de construcţie. Patronul firmelor, dl. Ioţcov Lucian, de origine din satul Gad şi absolvent al şcolii ciacovene, este preocupat în permanenţă de 19 ani încoace, de a satisface nevoile cumpărătorilor oferindu-le produse de calitate şi de regulă la preţuri sub cele ale concurenţei locale. Ca de fiecare dată în preajma sărbătorilor creştine, la multe dintre produsele de bază „coboară ştacheta” preţurilor chiar până la preţul de achiziţie de la distribuitor. Atunci, profitul firmelor e pus pe un plan secundar. „Trăim vremuri de criză. Ţi se rupe sufletul când vezi un nevoiaş, un vârstnic neajutorat, stând minute în şir în faţa unui produs pe care şi l-ar dori pe masă de Sărbători, dar nu-şi permite să-l cumpere!” E şi motivul pentru care de ani de zile, d-l Ioţcov Lucian, face adevărate acte de caritate în preajma sărbătorilor. Unele surprize sunt pregătite şi pentru apropiatul Crăciun, nedorind însă, să-şi facă reclamă pe seama suferinţei unor semeni. Dar iată mai jos, câteva preţuri din OFERTA DE SĂRBĂTORI:

- Zahăr (1 kg) 4,25 lei - Făină (Ungaria) 1 kg 2,30 lei - Mălai Derby 0,5 kg 1,49 lei - Apă minerală 5 L 2,20 lei - Apă minerală 2 L 1,00 lei - Pepsi Cola 2,5 L 4,79 lei - Bere Timişoreana 2 L 4,79 lei - Ciocolată Milka 100 gr 3,50 lei - Brânză topită Hochland 4,89 lei - Paste Monte Banato 2,75 lei - Popcorn microunde 1,49 lei - Bere Neumark 2,5 L 7,00 lei - Calgon 6,00 lei - Ceai natural la cutie 1,29 lei - Fasole boabe 1 kg 4,00 lei - Ulei 1 L 5,40 lei - Hârtie igienică 150 gr. 0,85 lei - Cafea Amigo 1,8 gr. 0,25 lei - Candelă mică + capac 0,70 lei - Candelă mare + capac 1,60 lei - Don-cafe 250gr. + ceaşcă 13,00 lei - Salam italian 1 kg 14,99 lei - Salam Victoria 16,99 lei - Sare (sac 25 kg) 13,90 lei

- Şampanie Dorato (demi dulce) 0,75 L 6,50 lei - Şampanie de fructe 0,75 L 7,50 lei - Vin Crăiţa Transilvaniei (demi dulce) 5,99 lei - Vin Babanu (demi dulce) 2 L 9,99 lei - Coniac Unirea 0,5 L 9,99 lei - Vin Merlot Zestrea (demi sec) 0,75 L 11,50 lei - Şampanie pentru copii 0,75 L 10,20 lei - Vin Grasa de Cotnari 0,75 L 11,90 lei - Vin Cabernet Ausbruch 0,75 L 11,99 lei - Vin Lacrima lui Ovidiu 0,75 L 19,50 lei

- Parfumuri de firmă pentru femei şi bărbaţi 8,90 – 11,40 lei - Casete cadou pentru femei şi bărbaţi 29,99 – 34,80 lei - Jucării pentru copii de la 4,00 lei/buc. Cu ocazia zilei de naştere şi schimbarea prefixului la 03.12.2011, colectivul ma-gazinului NIADAL SRL din Ciacova, urează patronului unităţii, dl. Ioţcov Lucian, un călduros „La Mulţi Ani!” Deasemeni, multă sănăta-te, putere de muncă şi pros-peritate în afaceri.

CETATEA CIACOVEI - 82 PAGINA 6

Profit de oportunitatea oferită de a-mi exprima opinia în ziar l „ etatea Ciacovei”, u C dorind să-mi prezint un punct de vedere personal legat de numeroasele acuze care ni se aduc nouă, consilierilor locali, privind acordul dat pentru majorarea preţului la apa potabilă furnizată de „Aquatim SA”. În şedinţa de Consiliu Local din 31.10.2011, i-am cerut explicaţii domnului primar Filip Petru, respectiv cum a fost posibilă majorarea preţului fără aprobarea consilierilor, aşa cum prevede legea?! Deşi am repetat întrebarea, nu a binevoit să-mi răspundă. Am insistat şi la ieşirea din sala de şedinţă, iar într-un final mi-a motivat că furnizorul de apă are nevoie de bani pentru unele îmbunătăţiri pe care intenţionează să le aducă sistemului de alimentare. Şi atunci şi în continuare mă nemulţumeşte răspunsul şi am dorit ca acest fapt să-l fac public. Personal, apreciez în continuare că măsura majorării taxelor percepute de către furnizorul de apă, care obligatoriu avea nevoie de acceptul Consiliului Local, este ilegală şi abuzivă.

consilier local PDL

Nota redacţiei: Pentru curajul de a spune ce gândeşte, de a-şi permite să aducă în discuţia Consiliului Local un aspect ce preocupă întreaga comunitate şi pentru îndrăzneala de a sta drept într-o echipă permanent încovoiată în faţa prima-rului, dl. preşedinte al Organizaţiei locale a PDL - Filip Petru - a dorit excluderea consilierului local Dogar Gheorghe din partid şi implicit schimbarea sa din funcţia obţinută prin votul electoratului.

Numeroase au fost mesajele primite la redacţie, din partea unor ciacoveni din ţară şi de pretutindeni, care îşi exprimă uimirea şi dezacordul legat de iniţiativa abe-rantă a unor samsari locali, care vor să concesioneze clădirea spitalului - Centru de Sănătate - unor făuritori de ... vise frumoase. Vom selecta şi vă vom prezenta unele dintre acestea, dacă măsura aberantă relatatată în numărul anterior al ziarului, nu va fi stopată. Alăturăm o fotografie ce ne-a fost trimisă de domnul Wittmer (Lazăr) Alfred din Germania, din colecţia de familie. Sunt aici câţiva dintre oamenii de suflet care au semănat sănătate printre localnici, slujind într-o clădire care acum e lăsată în paragină de autorităţile locale. Sunt oameni pe care nu i-au cunoscut ( fizic ori profesional), cei care vor azi, să şteargă cu buretele istoria Ciacovei. Numele lor (de la stânga la dreapta): Dr. Arcan Ilie - chirurgie, Lazăr Avram (administrator spital), dr. Gellner Alexandru - pediatrie, dr. Borghida Ladislau - interne, dr. Laichici Cornel - stomatologie, dr. Moga Gheorghe - ginecologie, dr. Kuzinas Jannis - radiologie, dr. Kuhn - ginecologie, dr. Nucă Cornel - medicină generală, dr. Kreppel Hans - radiologie.

De câţiva ani încoace, în noaptea de Crăciun, colaboratorului ziarului nostru - dl. Totio - i se arată in vis cele ce se vor petrece în primele 6 luni ale anului următor, în Ciacova şi satele noastre. Dacă şi în acest an fenomenul se va repeta, în numărul din luna ianuarie al ziarului veţi lectura sub titlul:

prezicerea astrelor cereşti, privind soarta comunităţii nostre.

Un material inflamant cu prezentarea de documente de necontes-tat, ce dovedesc răutate, imaturitate şi lipsă de profesionalism, în soluţionarea unor probleme îmbrăcate în ... haină politică.

1. Casă cu teren în suprafaţă de 1.200 mp în Ciacova str. Dositei Obradovici nr. 31. 2. Casă cu teren în suprafaţă de 1.400 mp în str. Târgului nr. 100. 3. Teren intravilan în Ciacova - 1.400 mp. Informaţii la tel. 0043-69919024702. Daţi bip şi vă resun. D-na Lenuţa.

“ESSENSIA Design” - Timişoara, vă oferă la preţuri promoţionale o gamă largă de servicii de papetărie: pliante, cataloage, calendare, plicuri personalizate, felicitări, invitaţii pentru evenimente festive, reviste, cărţi de vizită, afişe, postere, etc. Toate acestea, folosind tehnologie de ultimă generaţie, pentru imprimare. Adrese de contact: www.essensiadesign.ro E-mail: office@essensiadesign.ro Tel.: 0771381384 Fax: 0378106825

Întraga colecţie a ziarului poate fi lecturată pe internet în format PDF în fişierul „Cetatea Ciacovei” subfişier „Arhivă”, la adresa: www.ianosel.com

Prezenta ediţie este sponsorizată parţial de dl. ing. Mîrzoca Marius.

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris - Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 - 7435.