Esecul unei proteze scheletate mobilizabile se datoreaza:Experientele avute cu o astfel de proteza, confectionata prin metodele clasice, au facut ca acesta sa fie in continuare utilizat datorita rezultatelor bune obtinute printr. o astfel de protezare, singurul dezavantaj fiind dat de faptul ca uneori crosetele sunt vizibile.

Motivele esecului sunt:

Diagnosticul si tratamentul inadecvate, Tratamentul necorespunzator al dintilor stalpi Lipsa de tratament a parodontiului afectat, Designul piesei metalice neadecvat, datorita marimii, grosimii etc Plasarea incorecta a conectorilor principali si secundari Folosirea incorecta a crosetelor, Folosirea crosetelor cu o flexibilitate redusa, Greseli realizate de catre tehnicianul dentar, Infiormatie insuficienta oferita tehnicioanului dentar referitoare la felul in care trebuie croita proteza, Tehnicianul nu respecta indicatiile doctorului, Dinti stalpi care nu confera rezistanta, Malocluzie Lipsa de comunicare intre doctor si pacient.

O proteza scheletata mobilizabila perfect realizata este cea care indeplineste atat cerintele funcionale cat si cele estetice ale pacientului. Dovada ca este o metoda de restaurare dentara foarte eficace sta si in faptul ca pe langa calitatiile functionale ale acesteia ea are si un cost acceptabil, sunt confortabile, si eficiente pe termen lung.

Clasificarea edentatiei partiale

Desi studiile arata o scadere considerabila a prevalentei pierderii dintilor , in ultimele decenii, exista o variatie numeroasa in felul edentatiilor posibile. Astfel o clasificare a edentatiilor ar fi stabilirea celor mai comune tipuri de edentatie si utilizarea acestora insa si asa exista numeroase discutii si dezacorduri ceea ce a dus la numeroase confuzii.Cele mai utilizate clasificari sunt cele a lui Kennedy, Cummer, si Bailyn. Beckett, Friedman, Applegate, Miller si altii au mai propus si alte tipuri de clasificari insa cea mai buna varianta ar fi cea de combinare a celor mai bune metode de clasificare astfel incat sa se adopte o singura clasificare universala.O noua clasificare bazata pe tipul tratamentului impus a fost propusa in vederea facilitarii adoptarii unei decizii de tratamentcat mai coplex, complexitate data de caracteristicile ocluzale, zona edentata etc. Astazi cea mai intalnita si acceptata clasificare este cea a lui Kennedy.

Clasificarea dupa Kennedy:Este o metoda propusa de Dr. Edward Kennedy in 1925 care a incercat sa denumeasca edentatia astfel incat sa ofere date cat mai clare despre felul edentatiei. 1. Cls.I. bilaterala posterior de ultimii dinti restanti2. Cls.II. unilaterala posterior de ultimii dinti restanti3. Cls.III. unilaterala marginita atat anterior cat si posterior4. Cls.IV. bilateral de linia medianain zona anterioara

Reguli ale aplicarii metodey de clasificare Kennedy:1. Clasificarea se va face inaintea extractiilor2. Daca molarul 3 lipseste si nu va fi inlocuit, nu va fi luat in calcul in detarminarea clasei de edentatie3. Daca molarul 3 exista pe arcada si va fi inclus in lucrarea protetica atunci el va determina clasa de edentatie4. Daca molarul 2 lipseste si el nu va fi inlocuit nu va fi luat in considerare in clasificare5. Cea mai posterioara edentatie va determina clasificarea6. Celelalte edentatii care nu determina clasificarea vor fi definite ca modificari sau subclase si se consemneaza prin numarul lor7. Intinderea spatiilor edentate nu se ia in consideratie ci numai numarul lor8. Clasa a IV nu are modificari.