Introducere

Scopul realizarii protezelor partiale fixe se intinde de la restaurarea unui singur dinte pana la restaurari complexe, care includ ambele arcade, cu implicatii asupra starii de sanatate a intregului organism.

Continua evolutie a materialelor utilizate in restaurarile dentare, a extins gama indicatiilor de la restaurarile destinate refacerii functiei masticatorii la remodelari complete ale arcadelor dentare determinate de considerente estetice.

Realizarea protezelor dentare este o activitate complexa, care implica o stransa colaborare intre medicul dentist si tehnicianul dentar. Numarul si complexitatea fazelor, precum si faptul ca fiecare lucrare protetica este unica si adaptata unui singur individ, face ca cea mai mica eroare aparuta in decursul unei faze sa fie perpetuata si accentuata pe parcursul realizarii fazelor ulterioare. Din aceasta cauza este necesara o atentie si concentrare permanenta, astfel incat piesa protetica finala sa corespunda atat din punct de vedere al pacientului, cat si din punct de vedere al medicului. Spun asta deoarece asteptarile medicului si ale pacientului pot fi de multe ori diferite. Pacientul este in general interesat de aspectul estetic si refacerea functiei masticatorii, in timp ce medicul trebuie sa fie preocupat si de factorii nevazuti care asigura fiabilitatea protezei partiale fixe in timp (inchiderea marginala, respectarea principiilor mecanice si biologice).

Terminologie

Dinte stalp - un dinte sau o portiune a unui implant utilizate ca si suport al unei proteze partiale fixe sau mobilizabile

Ablatie indepartarea chirurgicala a unei componente defecte. Ablatia protezelor partiale fixe se refera la indepartarea acestora de pe campul protetic prin taiere.

Articulator un dispozitiv mecanic care reproduce articulatia temporomandibulara si oasele maxilare, caruia ii pot fi atasate modelele maxilare si mandibular pentru a simula miscarile mandibulare.

Coroana artificiala o reconstituire fixa care acopera o parte (coroana de acoperire partiala) sau intrega portiune coronara (coroana de acoperire totala) a dintelui natural.

Cimentare fixarea unei proteze partiale fixe la dintele natural cu ajutorul unui ciment.

Intermediar - un dinte artificial in proteza partiala fixa. Inlocuieste din punct de vedere morfofunctional dintele natural.

Element de agregare o proteza unidentara care se fixeaza la dintele stalp si este legata de intermediar.

Proteza unidentara o piesa protetica care reface morfofunctional un singur dinte.

Proteza partiala fixa o piesa protetica atasata in mod permanent la nivelul dintilor stalpi, si care inlocuieste unul sau mai multi dinti naturali.

Restaurari intracoronare reconstituiri fixate in interiorul conturului dintilor naturali.PROTEZE UNITARE

Definitie: protezele ADM sunt corpuri fizice confectionate din materiale aloplastice (metale, ceramica, polimeri ) care se insera pe un camp protetic pentru a restaura morfologic si functional tesuturi sau segmente modificate patologic sau pierdute.

Protezele unidentare sunt piese artificiale de mica dimensiune, care refac morfologia unui singur dinte si care se agrega prin cimentare la coroana sau radacina dintilor pregatiti special.

Prin camp protetic se intelege totalitatea tesuturilor care vin in contact cu lucrarea protetica.

I. Clasificarea protezelor unidentare

1. Dupa tipul de agregare

a. proteze unitare cu agregare coronara intracoronara ( inlay ) extracoronara

partiala ( fatete, coroane partiale)

totala ( coroane de invelis )

intra-extracoronara ( onlay )

b. proteze unitare cu agregare radiculara

coroane de substitutie

DCR-uri

c. proteze unitare cu agregare mixta, corono-radiculara

pinlay, pinledge

d. proteze unitare cu agregare adeziva

fatete vestibulare fixate prin tehnici adezive

e. proteze unitare cu agregare implantara

SHAPE \* MERGEFORMAT

2. Dupa materialul din care sunt confectionate

metalice polimerice compozite metalo-ceramice metalo-polimerice metalo-compozite integral ceramice3. Dupa fizionomie

nefizionomice

partial fizionomice

total fizionomice

II. Indicatiile protezelor unidentareIndicatiile generale ale protezelor unidentare se pot grupa in doua categorii:

a. Indicatii in scop de refacere morfofunctionala si profilactice dinti cu distructii coronare intinse sau cu obturatii multiple , pentru consolidarea mecanica a acestora

cand pierderile de substanta dentara dura nu mai pot fi reconstituite prin obturatii

prevenirea proceselor de uzura dentara datorita frictiunii exercitate de elementele de mentinere, sprijin si stabilitate ale protezelor mobilizabile

pentru refacerea ariilor de contact cand spatiul interdentar este de 2mm ( o coroana ) sau mai mare de 2mm ( doua coroane )

in abrazii patologice

refacerea zonei de sprijin

b. Indicatiile protetice elemente de agregare in protezarea fixa

elemente de ancorare in protezarea mobilizabila

in scop de imobilizare, ca elemente ale sinelor de contentie

III. Contraindicatiile protezelor unidentare sunt:

dinti cu parodontiul marginal afectat, pana la rezolvarea acestor probleme

dinti cu mobilitate dentara avansata

dinti cu tratamente endodontice incorecte

dinti a caror inclinatie fata de planul ocluzal depaseste 30o dinti cu resorbtii alveolare care ating treimea apicala

dinti izolati, fara antagonisti

dinti foarte scurti, care dupa preparare nu mai prezinta suficienta retentie

IV. Fazele clinico-tehnice de realizare a protezelor unidentare

1. Examinarea pacientului, diagnostic, plan de tratament

2. Prepararea dintilor stalpi

3. Amprenta campului protetic

4. Realizarea modelului de lucru

5. Realizarea machetei

6. Ambalarea, tiparul si turnarea ( polimerizarea )

7. Dezambalarea si prelucrarea mecanica

8. Proba in cavitatea bucala

9. CimentareaV. Amprenta in protetica fixaAmprenta = imaginea negativa a campului protetic necesara deoarece nu este posibila realizarea restaurarilor protetice direct in cavitatea orala; este necesara realizarea unei copii a campului protetic.In protetica fixa, amprentele sunt utilizate in diferite scopuri: confectionarea modelului de lucru obtinerea unor modele de studiu

obtinerea unor modele document realizarea modelelor duplicatRealizarea amprentei se bazeaza pe urmatorul principiu: un material aflat in stare plastica este introdus in cavitatea orala unde are loc o reactie de priza in urma careia acest material trece in faza solida, dupa care este indepartat din cavitatea orala, pastrand detaliile aflate la acest nivel.

este foarte importanta inregistrarea unui numar cat mai mare de detalii la nivelul campului protetic pentru a permite tehnicianului sa aiba o imagine cat mai clara a situatiei reale din cavitatea orala. uneori amprenta este utilizata pentru reproducera unui model deja realizat, in cazul in care sunt necesare mai multe astfel de modele. In acest caz, vorbim de materiale de amprenta pentru duplicare, modelele realizate in acest mod fiind denumite modele duplicat.O amprenta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1. Sa reproduca exact dintele preparat si o suprafata suficienta din tesuturile inconjuratoare pentru a permite identificarea limitei cervicale a preparatiei.2. Reproducerea dintilor vecini si a celor antagonisti pentru a putea reface contactele ocluzale.3. Reproducerea testurilor inconjuratoare, mai ales a rapoartelor dintelui preparat cu parodontiul marginal

4. Sa nu prezinte bule de aer, urme de saliva sau sange, in special la nivelul dintilor preparati.

1. O reproducere exacta a dinelui preparat , in special la nivelul limitei cervicale a preparatiei este necesara pentru a obtine o adaptare marginala cat mai exacta la acest nivel; zona cea mai vulnerabila a unei restaturari protetice fixe este zona marginala, datorita prezentei cimentului de fixare la acest nivel. Materialele cu ajutorul carora sunt fixate piesele protetice la nivelul dintilor stalpi sufera o degradare mai mult sau mai putin importanta in mediul bucal, astfel incat la acest nivel pot aparea zone retentive pentru resturile alimentare ce vor accelera degradarea cimenului de fixare, pentru ca intr-un final sa duca la aparitia unor procese carioase la nivelul dintilor stalpi, compromitand durabilitatea restaurarii.

O adaptare imprecisa marginala are efecte negative si asupra parodontiului marginal. O adaptare imprecisa la contururile tesuturilor dentare duce la aparitia unor zone retentive cu formare de placa bacteriana in prima faza, pentru ca mai apoi sa duca la aparitia tartrului dentar. Astfel se constituie factorii necesari pentru declansarea bolii parodontale.2. Reproducerea dintilor vecini este necesara pentru realizarea unor contacte proximale corecte care sa asigure protectia papilei interdentare fata de impactul alimentar. De asemenea, este importanta reproducerea cat mai fidela a suprafetelor ocluzale a dintilor celor doua arcade pentru a putea reproduce cat mai corect relatiile intermaxilare precum si miscarile mandibulare.

3. Reproducerea parodontiului marginal este importanta pentru realizarea unui modelaj adecvat al fetelor proximale, evitand: supraconturarea care ar duce la retentie alimentara in zona cuprinsa intre ecuatorul dintelui si marginea gingivala

subconturarea, cu expunerea gingiei marginale la impactul alimentar.Pentru realizarea amprentei, avem nevoie de un suport pentru materialul de amprenta, de un material de amprenta si de o tehnica de amprentare.

1. Suportul materialului de amprenta

Este reprezentat de catre portamprenta(=lingura de amprenta)

-pot fi a. standard b. individualea. Portamprentele standard sunt produse pe cale industriala si de obicei sunt comercializate in diverse forme si marimi. Acestea pot fi realizate din mase plastice sau din metal. Cele metalice pot fi intr-o mica masura individualizate prin indoire cu ajutorul unui cleste crampon.

b. Portamprentele individuale sunt realizate din mase termoplastice sau din rasini acrilice. Sunt confectionate in laboratorul de tehnica dentara pe un model obtinut dintr-o amprenta realizata cu o portamprenta standard. In ultimii ani au fost dezvoltate mase plastice care permit confectionarea acestor portamprente de catre medic in cabinet, eliminand astfel o faza in realizarea protezelor partiale fixe.

Materialele de amprenta in momentul prizei sufera variatii dimensionale, mai mici sa mai mari, in functie de tipul de material utilizat. Utilizarea portamprentelor individuale reduce mult volumul de material de amprenta necesar fata de o portamprenta standard, reducand astfel variatiile dimensionale aparuta prin contractia de priza.

Realizarea portamprentelor individuale

Acestea pot fi realizate fie in laborator fie in cabinet. In general sunt confectionate din mase termoplastice (placi de baza) sau din rasini acrilice auto/fotopolimerizabile. (de explicat tehnica pt ambele).

2. Materialele de amprenta

Sunt cele care de fapt inregistreaza detaliile campului protetic.-sunt introduse in portamprenta, in stare plastica, iar apoi cu ajutorul acesteia sunt aplicate pe campul protetic. Ele trebuie sa indeplineasca cateva conditii esentiale:

vascozitatea

umectabilitate

elasticitatea

rezistenta mecanica buna

stabilitatea dimensionala

timpul de priza corespunzator

compatibilitatea cu materialele din care se confectioneaza modele

Vascozitatea este o caracteristica importanta, deoarece o vascozitate redusa permite patrunderea materialului de amprenta in cele mai mici detalii ale campului protetic. Materialele cu cea mai mica vascozitate sunt siliconii fluizi, iar cei cu cea mai mare vascozitate sunt siliconii chitosi.

Deoarece mediul cavitatii orale este un mediu umed, pentru o buna inregistrare a detaliilor este necesara si o umectabilitate a acestor materiale. Astfel, din acest punct de vedere materialele de amprenta pot fi impartite in hidrofile si hidrofobe. Hidrocoloizii, atat cei reversibili cat si cei ireversibili, precum si polieterii sunt materiale hidrofile, iar siliconii si polieterii sunt materiale hidrofobe. Pentru a acreste hidrofilicitatea materialelor siliconice, le-au fost adaugate in compozitie o serie de aditivi hidrofili, astfel incat in prezent polivinisiloxanii, cunoscuti si sub denumirea de siliconi de aditie se apropie de fidelitatea obtinuta cu ajutorul polieterilor.Exista un numar de conditii pe care materialele de amprenta ar trebui sa le indeplineasca, dintre care unele sunt esentiale iar altele sunt doar conditii utile:

Conditii esentiale

sa nu contina componente toxice sau iritante

timp de priza adecvat pentru utilizarea clinica

plasticitate

elasticitate, cu capacitatea de a reveni la forma initiala dupa deformare

rezistenta mecanica, astfel incat sa nu se deterioreze la indepartarea din cavitatea orala

stabilitate dimensionala in conditiile de mediu din cabinet si laborator pentru o perioada de timp suficienta pentru a putea realiza modelul de lucru

compatibilitate cu materialele din care se realizeaza modelele

fidelitate in reproducerea detaliilor

Conditii utile

miros, gust si aspect placut

pret de cost redus

utilizare usoara, cu minimum de aparatura

consistenta si textura adecvate

timp de pastrare indelungat

posibilitatea de a fi dezinfectate fara a se deteriora(Craig)

Exista mai multe clasificari ale materialelor de amprenta, dintre care ultima mentioneaza patru grupe de materiale:

rigide si semirigide ireversibile gipsuri

polimeri acrilici

pasta de zinc-oxid-eugenol (ZOE) rigide reversibile (termoplastice) compounduri Stents

gutaperca

ceruri

materiale bucoplastice

elastice reversibile (hidrocoloizi reversibili)

elastice ireversibile hidrocoloizi ireversibili: alginate

elastomeri de sinteza: polisulfuri, siliconi, polieteri3. Tehnica de amprentare

Tehnicile de amprentare variaza in functie de materialul folosit, in functie de vascozitatea materialului folosit si de caracteristicile clinice la pacientului.

In functie de intinderea amprentei, aceasta pote fi:

-segmentara, cand se amprenteaza doar o portiune a arcadei dentare

- globala, cand se amprenteaza intreaga arcada.

In functie de timpii de lucru, amprenta poate fi:

-intr-un timp

-in trei timp. Amprenta intr-un timp este o amprenta cu gura inchisa, in acelasi timp inregistrandu-se bontul de lucru, dintii vecini si antagonisti precum si relatiile ocluzale. Este utilizata cu precadere in amprentarea segmentara in vederea realizarii restaurarilor unidentare. Dezavantajul major este dat de dificultatea inregistrarii corecte a relatiilor ocluzale, deoarece materialul de amprenta este prezenta doar pe o hemiarcada, ceea ce determina deplasarea condilului contralateral in cavitatea glenoida si realizarea de catre pacient a unei ocluzii parafunctionale. De asemenea, acest timp de amprentare nu permite montarea modelelor in articulator, ceea ce inseamna ca pantele de ghidaj si cuspizii nu pot fi modelati astfel incat sa permita refacerea corecta a gidajului anterior si lateral, cu riscul aparitiei unor interferente in cursul miscarilor functionale si a unor contacte premature. Aceste probleme pot fi corectate de catre medic in timpul probelor sau dupa fixarea lucrarii protetice, insa aceasta se face cu compromiterea formei elementelor anatomice ale lucrarii protetice, ceea ce va influenta atat estetica cat si functionalitatea acesteia.

Amprenta in trei timpi este o amprenta cu gura deschisa. In primul timp se amprenteaza arcada de lucru, in al doilea timp arcada antagonista, iar in al treilea timp se face inregistrarea relatiilor ocluzale. Este cel mai corect mod de amprentare.

In functie de numarul materialelor utilizate, amprentele pot fi cu:

-cu un singur material

-cu doua materiale.

Amprenta cu un singur material se mai numeste si monofaza, si este indicata in special pentru amprentele realizate cu siliconi de aditie sau cu polieteri. Aceasta se bazeaza pe proprietatile tixotropice ale acestor materiale. Astfel, in momentul in care sunt fortate sa treaca printr-un orificiu ingust, cum este varful unei siringi sau al unui aplicator, acestea isi reduc vascozitatea, in timp ce materialul din portamprenta ramane cu o aceesi vascozitate.

Amprenta cu doua materiale, este de doua tipuri, in functie de modul de aplicarea materialelor pe campul protetic:-Amprenta de corectare, sau de spalare utilizeaza doua consistente ale aceluiasi material. In prima faza se amprenteaza campul protetic cu materialul chitos. Dupa priza acesta este indepartat din cavitatea orala, iar in impresiunile rezultate de realizeaza santuri pentru evacuarea mai usoara a materialului cu vascozitate redusa ce va fi aplicat ulterior. Aceste santuri sunt necesare pentru a reduce cat mai mult deformarea permanenta prin reducerea fortelor care actioneaza asupra materialului in timpul prizei. O alta metoda este aplicarea pe suprafata materialului chitos a unei folii separatoare, care va crea spatiul necesar pentru aplicarea siliconului fluid.

In al doilea timp, in portamprenta este introdus siliconul fluid. Simultan acesta este aplicat la nivelul preparatiei cu ajutorul unei seringi sau cu un pistol care realizeaza automixarea statica. Dupa priza siliconului, portamprenta este indepartata din cavitatea orala.

Avantajul acestei metode este reducerea efectelor contractiei de polimerizare prin aplicarea siliconului fluid intr-un strat foarte subtire, iar siliconul chitos a suferit deja aceasta contractie. Un alt avantaj este ca siliconul chitos a suferit deja o parte din deformarea permanenta ce are loc dupa indeprtarea din cavitatea orala. De asemenea, prin utilizarea siliconului chitos se reduce cantitatea de silicon fluid utilizata, reducandu-se astfel pretul de cost.

-Amprenta simultana utilizaeaza cele doua materiale, chitos si fluid simultan. Siliconul chitos este introdus in portamprenta, iar cel fluid este aplicat pe campul protetic, intr-un mod similar cu cel al amprentei de corectare. Portamprenta incarcata cu siliconul chitos este inserata pe campul protetic imediat dupa aplicarea siliconului fluid. Astfel, siliconul chitos forteaza patrunderea siliconului fluid in toate detaliile preparatiei. Insa, in acest mod exista riscul cresterii deformatiei permanente, iar prin comprimarea si indepartarea siliconului fluid de pe campul protetic exista riscul ca amprentarea sa fie realizata in multe zone cu siliconul chitos, care nu are o fidelitate foarte buna la reproducerea detaliilor. De asemenea, contractia de priza este accentuata prin existenta unei cantitati mari de silicon nepolimerizat.

Avantajele acestui tip de amprenta sunt rapiditatea si buna adeziune chimica dintre cele doua vascozitati ale materialului de amprenta.4. Modelul de lucru

Modelul de lucru, in cazul pacientului edentat partial cuprinde:

-dintii stalpi

- parodontiul marginal

-creasta edentata

-restul elementelor ce alcatuiesc arcada dentara. Fidelitatea reproducerii detaliilor este dependenta de fidelitatea amprentei si de materialul utilizat pentru obtinerea modelului de lucru. Un pricipiu general valabil este ca modelul de lucru nu poate contine mai multe informatii decat amprenta.

Exista mai multe tipuri de modele: modele de studiu si documentare pe care se completeaza examenul clinic, se pune diagnosticul, se fac evaluari si masuratori

modele de lucru pe care se confectioneaza macheta viitoarei piese protetice

modele duplicatModelul este alcatuit din doua componente, care formeaza un tot unitar:

modelul propriu-zis

soclul

Aceste componente au functii diferite si pot fi constituite din acelasi material sau din materiale diferite.

Pentru a putea realiza lucrari protetice fixe, modelul de lucru trebuie sa indeplineasca unele conditii:

Trebuie sa reproduca atat suprafetele preparate cat si cele nepreparate ale dintilor;

Suprafetele dintilor vecini celor preparati nu trebuie sa prezinte goluri;

Suprafetele dintilor anteriori implicati in ghidajul anterior, precum si a celor laterali necesari pentru articularea arcadei antagoniste trebuie sa fie fidel reproduse pe modelul de lucru;

Toate partile moi importante pentru conturarea lucrarii protetice fixe trebuie corect reproduse (parodontiu marginal, cresta edentata).

De asemenea, si bontul protetic trebuie sa indeplineasca unele conditii:

Trebuie sa reproduca exact dintele preparat;

Suprafetele sale trebuie sa nu prezinte plusuri sau goluri;

Suprafata nepreparata a dintelui, imediat sub limita cervicala a preparatiei trebuie sa fie vizibila, ideal pe o lungime de 0,5-1mm sub limita cervicala a preparatiei;

Modelele pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

a. Dupa materialele din care sunt clasificate

gipsuri dure

extradure

cimenturi

metale depuse pe cale galvanica

aliaje usor fuzibile

aliaje topite si pulverizate

amalgame

polimeri rasini acrilice

rasini poliuretanice

rasini epoxidice

rasini epiminice

materiale compozite

siliconi

b. Dupa tehnologia de realizare turnate din gipsuri, materiale plastice, aliaje usor fuzibile

indesate cimenturi ( FOZ, silicat ) amalgame

galvanizate

prin ardere mase ceramice

virtuale, realizate in urma unei amprente optice

c. Dupa caracterul de mobilitate al bonturilor

cu bonturi fixe

cu bonturi mobile

d. Dupa destinatia modelului document

de studiu si diagnostic

de lucru

duplicat

Materialul din care se realzeaza modelul, trebuie sa indeplineasca, la randul sau, anumite criterii:

fidelitatea

stabilitate dimensionala dupa turnare

duritate, rezistenta la abrazie

compatibil cu materialul de amprenta si ceara din care se va realiza macheta

usor de prelucrat

timp de priza convenabil

calitatea suprafetelor

stabilitatea chimica

Alegerea materialului din care se va realiza modelul, se face in functie de tipul de proteza unitara care se va realiza. Daca in pentru majoritatea tipurilor de proteze gipsul este materialul de electie, in unele cazuri, cum sunt coroanele integral ceramice, se recomanda realizarea modelelor din polimeri sau prin galvanizare.

Momentul realizarii modelului depinde si materialul cu care a fost luata amprenta.

n cazul materialelor de amprent de tipul hidrocoloizilor ireversibili este necesar ca modelul sa fie turnat imediat dup spalarea amprentei materialele de amprent pe baz de siliconi cu reacie de condensare pot atepta pn la 48-72 ore pentru turnarea modelului materialele de amprent pe baz de siliconi cu reacie de adiie i gumele polieterice pot fi pstrate timp mai ndelungat fara a se deteriora (7, respectiv 14 zile)

5. Materiale din care se realizeaza modelul de lucruModelul de lucru poate fi realizat din gips, rasini, metale si materiale flexibile.

1. Gipsul are doua avantaje majore, respectiv fidelitate in reproducerea detaliilor si rezistenta la abrazie pe parcursul realizarii machetei. De asemenea este ieftin si usor de utilizat. Conform specificatiilor ADA, exista 5 clase de gipsuri:

Gipsuri pentru amprenta (I);

Gipsuri pentru modele (II);

Gipsuri dure (III);

Gipsuri extradure (IV);

Gipsuri high-strength and high-expansion (V);

Prepararea gipsului poate fi:

manuala

automatizata. Prepararea manuala la randul sau se poate face prin:

-predozare

-dozare progresiva. Cand prepararea se face prin predozare, se amesteca cantitatile de apa si gips indicate de producator. Cand prepararea se realizeaza prin dozare progresiva, intr-un bol cu apa se adauga gips sub amestecare continua, pana la obtinerea consistentei dorite. Prepararea automatizata se realizeaza sub vacuum, si duce la obtinerea unor gipsuri cu o porozitate mai redusa, ceea ce inseamna o duritate mai mare.

Reproducerea detaliilor este acceptabila pentru tipurile IV si V, aceastea fiind capabile sa reproduca detalii de pana la 20m. Aceasta insa depinde de calitatea gipsului folosit si de compatibilitatea acestuia cu materialul de amprenta.

In unele tehnici de modelaj, este necesara introducerea modelului in apa, pentru izolare. Acesta insa este usor solubil in apa, de aceea, pentru a evita pierderea de gips este indicata introducerea acestuia intr-un amestec saturat de apa si praf de gips.

Cel mai mare dezavantaj al gipsului este rezistenta destul de redusa la abrazie. Aceasta poate fi imbunatatita prin prepararea automatizata, introducerea unor aditivi in timpul prepararii sau prin impregnarea suprafetei acestuia dupa ce a facut priza cu cianoacrilati. In acest ultim caz, trebuie evitata aplicarea unui strat prea gros de rasina.

2. Rasinile au fost introduse ca urmare a duritatii si rezistentei reduse la abrazie a gipsului. Cele mai utilizate sunt rasinile epoxidice si poliuretanice. Acestea polimerizeaza la temperatura camerei, insa in acest proces sufera un proces de contractie. Insa cu noile tipuri de rasini, mai ales cele poliuretanice, contractia de polimerizare a fost mult redusa. In general, reproducerea detaliilor este mai buna decat in cazul gipsului, insa pretul de cost este mult mai mare.

3. Metalele sunt utilizate pentru obtinerea bonturilor de lucru prin electroformare. Aceasta se realizeaza prin depunerea unui strat de argint sau cupru in interiorul amprentei. Aceste zone sunt mai intai acoperite cu un strat subtire de pulbere de argint sau grafit pentru a le face conducatoare de electricitate. Ulterior sunt introduse in baie electrolitica si un strat subtire de metal este depus in interiorul amprentei, dupa care se toarna gips extradur care va sustine aceasta pelicula metalica.4. Materiale flexibile sunt similare ca si consistenta cu siliconii chitosi sau cu polieterii, si sunt utilizate pentru realizarea restaurilor provizorii in cabinet. Avantajul lor este priza rapida si indepartarea usoara a lucrarii protetice.Criterii de alegere a materialului pentru realizarea modelului de lucru:

Materialul trebuie sa aiba fidelitate, stabilitate dimensionala in timpul prizei si dupa aceea, duritate si rezistenta la abrazie; Trebuie sa fie usor de sectionat si pregatit; Sa fie compatibil cu agentul de separare, care va permite ca ceara de modelaj sa nu adere de model; Sa fie disponibil in culori care sa contrasteze cu ceara de modelaj; Sa fie usor umectabil de catre ceara; Compatibilitate cu materialul de amprenta;6. Metode de realizareModelul de lucru poate fi realizat cu bonturi fixe sau mobilizabile.

Modelul cu bonturi fixe nu ofera posibiliatea vizualizarii si delimitarii limitei cervicale a preparatiei, nu permite o conturare corecta a fetelor proximale, si nici o modelare corecta a punctului de contact.

Modelul cu bonturi mobilizabile, bontul de lucru este o parte integranta a modelului de lucru, insa poate fi indepartat de cate ori este necesar si repus in aceeasi pozitie.

Exista doua variante de modele cu bonturi mobilizabile. Bonturile pot fi fixate cu pini in soclul modelului sau pot fi modele de lucru cu bonturi individuale.

a. Modelele cu bonturi fixe

Modelele cu bonturi fixe, care se obin prin depunerea n amprenta a gipsurilor dure sau extradure, se practic tot mai rar in tehnologia protezelor fixe, fiind indicate n special pentru confecionarea arcadelor antagoniste. Se numesc monobloc" deoarece bonturile i restul cmpului protetic fac corp comun cu soclul modelului.Tehnica de realizare

1. Pregtirea amprentei: splare, dezinfecie, uscare.

2. Pregtirea gipsului dur sau superdur se face respectnd raportul ap/pulbere, eonform indicaiilor productorului, utiliznd vacuum-malaxoml sau malaxarea manual, prin metoda saturrii progresive.

3. Amprenta se pune pe masa vibratoare, se toam pasta de gips dinspre distal inspre partea anterioara a amprentei. Materialul ptmnde n toate detaliile, pn se depesc marginile care corespund fundurilor de sac .

4. Amprenta se ia de pe masa vibratoare i se depune pe un suport timp de aproximativ 20-30 minute, ct dureaz priza gipsului.

5. Se creeaz cteva retenii m baza modelului .

6. Se prepar o nou past de gips, de acelai tip cu precedentul i doar in cazuri excepionale un gips obinuit.

7. Pasta se depune ntr-un conformator (corespunztor unui anumit tip de articulator sau ocluzor), iar o cantitate mic se aplic peste modelul dm amprent, dup care se rstoarn amprenta peste conformator

Obinerea unui model de lucru monobloc (schem); portamprenta(l); material de amprent (2); gips extradur (3); gips pentru soclu (4);limita dintre modelul propriu-zis i soclu (I); retenii (r); conformatorul (d).

8. Dup priza gipsului (20-30 minute) se demuleaz amprenta i se ndeprteaz conformatorul. Apoi, dac este necesar, se fmiseaza soclul la aparatul de soclat.

9. Modelul se usuc n cuptor timp de 30-60 minute (la 200C).

10. Modelele se fixeaz n ocluzor sau articulator.

b. Modelul de lucru cu bonturi individuale separate

Este cea mai simpla metoda de realizare a unui model de lucru cu bonturi mobilizabile, deoarece necesita doar realizarea unui model segmentar si a unuia a intregii arcade.

Deoarece marginea gingivala este intacta, este foarte usor sa se obtina lucrari protetice estetice, deoarece este mai usoara conturarea la nivel cervical.

Dezavantajul acestui tip de model de lucru este ca macheta trebuie transferata de pe bontul individual pe modelul de lucru.

Bontul unitar si modelul de lucru pot fi obtinute din amprente separate, sau prin turnarea de doua ori in aceeasi amprenta. Daca se toarna de doua ori in aceeasi amprenta, prima data se realizeaza bontul unitar, iar din cea de-a doua turnare se realizeaza modelul de lucru.

Tehnica de obtinere a bontului unitar1. Spalarea si dezinfectia amprentei

2. Prepararea pastei de gips

3. Se indeparteaza excesul de umezeala de la suprafata amprentei, fara insa a o usca complet. Se pot aplica surfactanti la suprafata amprentei care sa imbunatateasca curgerea pastei de gips, astfel incat sa se evite formarea bulelor de aer.

4. Cu ajutorul unui instrument de marime redusa se aplica pasta de gips in amprenta

5. Pe masura ce se adauga gips, amprenta se roteste pana la pozitia orizontala

6. Se adauga gips in impresiunile dintilor vecini

7. Se adauga gips pana acesta depaseste cu aproximativ 2,5cm marginea amprentei, pentru a usura manipularea acesteia

8. Se detaseaza amprenta de modelul obtinut

9. Se sectioneaza modelul mezial si distal de bontul preparat

10. Baza bontului este prelucrata astfel incat aceasta sa fie mai mare decat bontul preparat si sa aiba o forma octogonala. De asemenea, trebuie sa fie paralela cu axul dintelui. Fetele proximale trebie sa fie paralele sau usor convergente spre baza. Lungimea acesteia trebuie sa fie de aproximativ 2,5cm, pentru a usura manevrarea.

11. Cu ajutorul unei freze para pentru acrilat, zona situata cervical de limita cervicala a preparatiei este prelucrata. Cu ajutorul unei lame de bisturiu, marginile sunt netezite.

12. Conturul dintelui distal de limita cervicala a preparatiei, trebuie sa aproximeze conturul radacinii.

13. Pentru turnarea modelului arcadei de lucru, aceasta este plasata pe o masuta vibratorie. Cantitati mici de gips sunt adaugate in zona cea mai distala a unei hemiarcade. Aceasta zona este ridicata usor, astfel incat pasta de gipsa sa curga mezial, umpland pe rand fiecare impresiune dentara. Prin inclinarea amprentei in diverse directii, curgerea gipsului poate fi controlata astfel incat sa nu se formeze bule de aer.

Dupa ce bontul unitar a fost obtinut, se izoleaza baza acestuia cu un strat subtire de ceara. Bontul este introdus in amprenta, apoi in amprenta se toarna gips. Dupa priza gipsului, modelul este usor incalzit, iar topirea cerii permite mobilizarea bontului din modelul de lucru.

c. Modelul de lucru cu bonturi mobilizabileBonturile mobilizabile au devenit cea mai raspandita metoda de realizarea a modelelor pentru restaurari protetice fixe, datorita numeroaselor avantaje pe care le au fata de modelele cu bonturi fixe:

Machetele din ceara nu trebuie indepartate

Vizibilitate si acces usor in zonele proximale pentru modelare

Se realizeaza printr-o singura turnare a modelului, evitand astfel deformarile care ar putea aparea in amprenta in cazul turnarilor multiple

Principalul dezavantaj al acestor modele este riscul de nu aseza bontul mobilizabil in aceeasi pozitie de fiecare data. In acest scop au fost concepute mai multe sisteme de realizare a acestor modele.Un sistem cu bonturi mobilizabile, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Bontul trebuie sa poata fi repus in aceeasi pozitie de fiecare data

Bontul trebuie sa ramana stabil, chiar daca modelul este intors

Modelul de lucru trebuie sa poata fi usor montat in articulator

In prezent exista mai multe categorii de modele, in functie de sistemul utilizat pentru a asigura repunerea exact in aceeasi pozitie a bontului mobilizabil. Astfel avem sistemul cu pinuri drepte, cu pinuri curbe, cu conformatoare care contin nervuri de ghidaj sau alte sisteme de fixare.

1. Sistemul cu pinuri drepte

Este cel mai vechi sistem utilizat pentru confectionarea modelelor cu bont mobilizabil, si in acelasi timp unul dintre cele mai precise.

Plasarea pinului in amprenta poate fi facuta cu mana libera, dupa turnarea gipsului in amprenta, insa acesta poate fi pozitionat excentric fata de mijlocul impresiunii, rezultand un bont cu margini de gips prea subtiri, deci susceptibile la fractura. De asemenea, pinul poate fi pozitionat intr-un ax care sa nu poata permite indepartarea usoara a bontului de pe model. Din aceste motive este indicat ca pinul sa fie pozitionat in impresiune inainte de turnarea gipsului, fixat in aceasta pozitie si ulterior sa fie turnat gipsul in amprenta. Este indicat ca si vecinii preparatiei sa fie mobilizabili, pentru a usura indepartarea bontului preparat.

Exista mai multe tipuri de pinuri, respectiv cu o tija, cu doua tije cu cap comun, cu doua tije cu cap separat. In general pinurile cu o singura tija au o suprafata plana pentru a usura repozitionarea bontului pe arcada.

Tehnica de realizare

1. Pinurile sunt suspendate deasupra impresiunilor amprentei, cu ajutorul unei agrafe, sau a unor sisteme specializate , de obicei furnizate de producatorul pinurilor. Apoi pinul este centrat in mijlocul impresiunii.

2. Agrafele sunt fixate la nivelul marginilor amprentei, cu ace de gamalie.

3. Se toarne gipsul in impresiunile amprentei, pana la acoperirea capului pinului.

4. Dupa priza gipsului, se indeparteaza agrafele si acele de gamalie

5. Se plaseaza o sfera din ceara la varful fiecarui pin

6. Se traseaza un vestibulo-oral in forma de V la nivelul gipsului pentru a usura repozitionarea bontului dupa indepartare

7. Se unge pinul cu un lubrifiant, la fel si aria din jurul sau, pentru a facilita inepartarea ulterioara a bontului

8. Se astepata priza gipsului, iar apoi cu ajutorul unei spatule se descopera si se indeparteaza sferele din ceara plasat la varful fiecarui pin.

9. Cu ajutorul unui fierastrau cu lama subtire, sau cu a unui aparat pentru taiat modele, se sectioneaza modelul mezial si distal de bont, cele doua sectiuni fiind usor convergente spre baza modelului.

10. Cu un instrument rigid se loveste usor capatul pinului, astfel incat sa se mobilizeze bontul

11. Bontul mobilizat este prelucrat prin indepartarea excesului de gips aflat gingival de linia preparatiei. Indepartarea se face cu ajutorul unei freze pentru acrilat, cu pastrarea conturului original al dintelui, deoarece o indepartarea accentuata va duce la supraconturarea fetelor laterale si proximale ale lucrarii protetice.

2. Sistemul cu pinuri curbePinurile curbe pot fi incorporate in model fie prin fixare in amprenta inainte de turnarea gipsului, fie prin realizarea de orificii in modelul deja turnat si cimentarea pinurilor in acestea.

a. Fixarea pinurilor inainte de turnarea gipsului

1. Pinurile se introduc intr-o bara de fixare

2. Bara de fixare este orientata vestibulo-oral, pozitionata astfel incat capul pinului sa patrunda 1-2mm in impresiunea amprentei, cu capatul pinului orientat oral.

3. Bara este fixata la amprenta cu ajutorul unor ace de gamalie introduse in orificiile existente ale acesteia, vestibular si oral.

4. Pinul nu trebuie sa atinga amprenta, iar capul sau trebuie sa fie aproximativ paralel cu axul lung al dintelui.

5. Daca se intentioneaza realizarea unei PPF, trebuie plasat un pin si in zona edentata.

6. Se toarna gips pana depaseste cu aproximativ 4mm linia cervicala a preparatiei.

7. Dupa priza gipsului se indeparteaza acele de gamalie si bara de fixare a pinului.

8. Pentru o mai usoara repozitionare a segmentelor cu dinti nepreparati, la acest nivel se realizeaza santuri vestibulo-orale de orientare.

9. Se unge gipsul cu cu un lubrifiant, la fel portiunea neacoperita a pinului.

10. Modelul este plasat intr-un conformator sau se realizeaza o cutie din ceara in partea sa superioara, in care se va turna gips.

11. Capetele pinurilor raman libere in afara conformatorului, sau a cutiei din ceara.

12. Dupa priza gipsului, se realizeaza sectiuni prin model pana la limita gipsului turnat in prima faza.

13. Prin presiuni asupra capatului extern al pinurilor, bonturile sunt mobilizate.

b. Fixarea pinurilor dupa turnarea gipsului

1. Soclarea modelului astfel incat partea inferioara sa fie plana, iar inaltimea acestuia sa nu fie mai mare de 10mm

2. Realizarea unor orificii adanci de 5mm situate la mijlocul fiecariu dinte preparat sau la nivelul spatiilor edentate, in partea inferioara a modelului.3. Orificiile pot fi facute cu freze de 2mm diametrul, sau cu sistemul Pindex

4. Pinurile sunt itroduse cu capul in orificiile create si cimentate cu cianoacrilati.

5. Se lubrefiaza modelul, si se realizeaza din nou o cutie din ceara sau se utilizeaza un conformator.

3. Sistemul Pindex http://www.coltene.com/en/products/47/Modelmaking.htmlCand se utilizeaza acest sistem, modelul este indepartat din amprenta , dupa care baza acestuia este planata pentru a fi perpendiculara pe viitorii pini. Modelul este soclat pana la o inaltime maxima de 10-15mm pentru a putea fi introdus intr-un conformator special.

Pozitia pinilor este marcata cu ajutorul unui aparat special, care realizeaza si orificiile in soclul modelului, in pozitiile marcate.

In orificiile realizate, pinurile sunt cimentate cu cianoacrilati (Super-Glue), tecile de plastic sunt plasate pe pini, iar modelul este plasat in conformatorul furnizat de producator.

In respectivul conformator se toarna gips. Dupa priza acestuia, modelul este indepartat din conformator, iar modelul de lucru este sectionat mezial si distal de bonturile de lucru, astefel incat acestea vor putea fi mobilizate .

Mai exista o serie de sisteme de modele cu bonturi mobilizabile care nu utilizeaza pinuri pentru obtinerea acestora. In prezent numarul acestor sisteme este destul de mare, dar cele care s-au impus sunt, Accu-Trac (Coltene/Whaledent), DVA (DVA Inc.) si Giroform (Amman-Girrbach).4. Sistemul Accu-Trac

Acest sistem utilizeaza un conformator special in forma de potcoava, ale carui fete externe sunt prevazute cu balamale, ceea ce face ca acest sistem sa fie reutilizabil.

Fetele interne ale peretilor vestibular si oral sunt prevazute cu o serie de indentatii care vor asigura repozitionarea bonturilor mobilizabile in aceeasi pozitie. La baza conformatorului mai exista o serie de nervuri de orientare, care de asemenea ajuta la repozitionarea bontului de lucru in pozitia initiala, dupa ce acesta a fost mobilizat.

Pasta de gips este turnata atat in amprenta cat si in conformator in acelasi timp, dupa care amprenta este rasturnata peste conformator si se asteapta priza gipsului.

Modelul este indepartat din coformator, sectionat mezial si distal de bonturile de lucru, dupa care este repozitionat in conformator. ( http://www.coltene.com/en/products/47/details/203/ACCU-TRAC%C2%AE_Model_System.html)5. Sistemul DVA

Acest sistem utilizeaza un aparat special pentru localizarea pozitiei pinilor, realizata inainte de turnarea modelului, si realizarea orificiilor in care acestia vor fi plasati. De asemenea, utilizeaza placi prefabricate pe care este plasat modelul, si care asigura mentinerea pozitiei pinilor.

Amprenta este pozitionata intr-un aparat unde sunt stabilite pozitiile in care vor fi plasati pinii. Acesta este compus din doua placi, una inferioara si una superioara. Pe cea inferioara este pozitionata amprenta, care ramane in aceasta pozitie. Palaca superioara contine placuta de pe care va fi plasat modelul. Dupa stabilirea pozitiei pinilor, acestea sunt transferate la nivelul placutei pe care va fi fixat modelul. In puctele stabilite se realizeaza orificii conice, cu ajutorul unui aparat special. Aceste orificii sunt conice, astefl incat retentia pinilor in placuta este realizata doar prin frictiune.

Pinii sunt fixati in orificiile realizate, dupa care este turnata pasta de gips atat in amprenta cat si la nivelul pinilor. Apoi placuta cu pini este aplicata peste amprenta. Sistemul in care a fost plasata amprenta permite repozitionarea precisa a placutei cu pini peste amprenta, astfel incat pozitia pinilor sa corespunde cu punctele marcate anterior.

Dupa priza gipsului, modelul este demulat, inndepartat de pe placuta si sectionat la nivelul bonturilor de lucru. Pinii permit repozitionarea exacta a bonturilor pe placuta de fixare.

http://www.dentalventures.com/model_tray_systems.htm6. Sistemul Giroform

Acest sistem a fost dezvoltat de firma Amman-Girrbach, si uitilizeaza placi prefabricate pentru fixarea pinilor.

Realizarea modelului incepe cu indepartarea tuturor partilor inutile ale amprentei (marginile ei), astfel incat sa se ajunga la o inaltime minima a acesteia. Ulterior amprenta se fixeaza pe o placuta speciala pe care se aplica paralelipipede de silicon chitos (Giroform putty).

Placuta pe care se va monta modelul in suportul acesteia, dupa care se strange surubul de fixare. Amprenta se fixeaza pe placuta asamblata anterior, dupa care ansamblul se plaseaza pe aparatul care mai intai fixeaza pozitia orificiilor, iar apoi le realizeaza.

Dupa realizarea orificiilor, se introduc pinurile. In amprenta se introduce gips extradur, iar placuta cu pinurile inserate se aplica peste amprenta.

Dupa priza gipsului, modelulu se demuleaza si se indeparteaza surplusul de gips. Ulterior cu ajutorul unui aparat pentru taiat modele se sectioneaza bonturile mobilizabile.

http://www.amanngirrbach.com/en/products/model-management/giroform-system/

31