APRON News - nr.16

COMPANIA NA|IONAL{ AEROPORTURI BUCURE±TI

www.bucharestairports.ro

Băneasa - Aurel Vlaicu, primul pas spre city airport

CNAB împlineşte doi ani

Moş Crăciun par avion

Pregăti�i pentru iarnă

Controversa Aerotropolis

Din sumar:

nr. 1 (16) / ianuarie/februarie 2012


2 Aeroporturi Bucureşti - Apron News nr. 16 / ianuarie - februarie

Perspectiva unui nou început

Dacă există un moment în care până şi cei mai pesimişti dintre noi văd o sclipire de curcubeu, acesta se petrece în faza de start a noului an. Peste tot, mai ales în urările pe care ni le facem cu generozitate sinceră, în cuvinte mari şi rotunde, pluteşte promisiunea unui nou început. De cele mai multe ori sună naiv, exagerat, dar nimeni nu le contestă farmecul. Poate pentru că toţi avem nevoie, din când în când, să simţim că o putem lua, pur şi simplu de la capăt, indiferent ce am

lăsat în urmă. Începutul de an se pliază firesc pe această idee, aducând cu sine libertatea descătuşării de trecut – nu s-a încheiat doar un an, ci toţi anii dinaintea acestuia – ocazie care, să recunoaştem, apare la fiecare douăsprezece luni, la fel de proaspătă şi de fertilă. Paradoxal, rămâne şi la fel de autentică, încadrată în consensul general, aflat dincolo de presiunea rezoluţiilor forţate despre care atenţionam rândul trecut. Este un moment foarte bun pentru asumarea lecţiilor pe care se presupune că le-am învăţat, moment tradus în oportunitatea reală de a privi şi acţiona dintr-o pespectivă diferită, acolo unde fiecare consideră că e necesar. Schimbarea perspectivei – pretenţioasă expresie – poate conduce la o resetare totală de situaţie, în orice plan existenţial ar fi aplicată. Am avut un decembrie mai mult decât bogat în activităţi care ne-au solicitat considerabil capacitatea profesională, mai cu seamă că a implicat o colaborare interdepartamentală mai strânsă, la un nivel de eficienţă care a primit, ulterior, felicitări. Eforturile care au dus aici, interacţiunea departamentelor diferite ca specializare şi obiect de activitate s-au integrat într-o experienţă din care am reţinut, înainte de toate, cum e să fii în papucii celuilalt. Mai mult decât într-un clasic team building, mai mult decât într-un curs sofisticat, am reuşit

să împrumutăm puţin din punctul de vedere al colegilor fără de care n-am fi putut duce la bun sfârşit ambiţioasele proiecte şi cărora le adresăm toată recunoştinţa noastră. Vă prezentăm cu drag, în acest număr al revistei, imagini de la câteva dintre evenimentele care ne-au îmbogăţit agenda de lucru şi care ne-au oferit un insight valoros, menit să ne facă posibilă, poate chiar...probabilă, acea schimbare de perspectivă care atrage după ea lungul şir al efectelor pe termen lung: petrecerea pentru copii Moş Crăciun par avion, inaugurarea Terminalului de Aviaţie Generală de la Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa Aurel Vlaicu, concertele susţinute de Big Bandul Radiodifuziunii şi de Orchestra Populară Radio, în zona de îmbarcare a pasagerilor (Finger), la Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti, pe final de 2011. Şi pentru că ne aflăm în plin anotimp rece, iar acesta implică proceduri speciale de desfăşurare a activităţii aeronautice, e firesc ca până şi timpul liber să capete greutate – nimic mai potrivit decât un zâmbet de început de an pentru o deconectare activă de la operarea în condiţii de vizibilitate redusă.

Ancuţa Gălice Serviciul Comunicare

Editorial

Maxima înaripatăNorman Vincent Peale: „Ziua de ieri s-a sfârşit noaptea trecută. Fiecare zi este un nou început. Învaţă să uiţi. Şi mergi mai departe.”

AniversareDoi ani de la fuziune

În luna februarie se împlinesc doi ani de la înfiinţarea Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti. Aeroporturile internaţionale ale capitalei s-au unit într-o singură companie, punându-şi împreună forţele, experienţa şi viziunea. Această fuziune reprezintă un capitol important în evoluţia celor două aeroporturi, ambele în curs de modernizare şi dezvoltare. În scurtul timp de la înfiinţare, CNAB a acumulat cunoştinţele dobândite pe parcursul existenţei a 60 de ani de aeroport Băneasa şi 43 de aeroport Otopeni şi le-a împletit

într-o viziune comună, pregătită să abordeze viitorul aviaţiei dintr-o perspectivă modernă, implicând creşterea nivelului de confort al pasagerilor şi îmbunătăţirea funcţionalităţii generale a aeroporturilor, adaptându-le tehnologic şi aliniindu-le standardelor celui mai înalt nivel de operativitate. Comparaţia cu aeroporturi internaţionale de renume devine cât se poate de naturală şi, de multe ori, se dovedeşte avantajoasă pentru noi. N-o spun eu, o spun pasagerii

chestionaţi cât se poate de obiectiv prin programul Airport Service Quality Survey, derulat în colaborare cu ACI. Cu câteva luni în urmă, au fost prezentate succint, în revista Apron News, concluziile rezultate în urma cercetării realizate trimestrial, acestea fiind, în egală măsură, îmbucurătoare, încurajatoare şi...stimulative. Modernizarea continuă, aeroporturile transformându-se, literalmente, pe zi ce trece, în ceea ce poate părea, la prima

vedere, o întrecere între membrii aceleiaşi echipe. Purtăm, cu mândrie, numele a doi pionieri ai aviaţiei române, Henri Coandă şi Aurel Vlaicu, ducându-le mai departe moştenirea greu de egalat. Avem o datorie de onoare faţă de ei să menţinem şi să depăşim standardul calităţii, abordându-l cu îndrăzneală, de ce nu, chiar şi pe cel al inovaţiei.


Băneasa – Aurel Vlaicu, primul pas spre city airport

„Cald”, „cochet”, „elegant”, „surprinzător”, „distins”, „vintage”, „fermecător”, „elitist”, „wow!”, ”confort”, „record”, ”o casă în care mi-ar plăcea să locuiesc” - sunt doar câteva dintre cuvintele care s-au auzit la inaugurarea Terminalului de Aviaţie Generală de la Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa

„Aurel Vlaicu”, într-o seară de decembrie, 20, în anul de graţie 2011.Lucrările au demarat în forţă şi au fost finalizate în termen este, în ultimă instanţă, o realitate cu care Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti îşi legitimează, printr-un firesc care nu încetează să-i surprindă pe ceilalţi, activitatea de dezvoltare şi modernizare a celor două

aeroporturi bucureştene. 11 noiembrie - 20 decembrie 2011. Ce înseamnă 40 de zile în comparaţie cu suta de ani cât cuprinde istoria aviatică a locului. Aproape nimic! Şi totuşi, doar atât a fost necesar pentru a transforma Corpul

C al aerogării de la Băneasa într-un terminal de aviaţie generală, dedicat segmentului business. Au fost zile şi nopţi de muncă contra-cronometru ale unei echipe ambiţioase (proiectant Iptana şi antreprenor UTI Construction Facility&Management) şi ale oamenilor CNAB. Fiecare centimetru pătrat din acest terminal poartă în el şi grijă, şi

responsabilitate. Şi o emoţie infinită, reflectată pe chipurile celor care au trăit în aceste 40 de zile cât alţii în 40 de ani şi care se putea citi în momentul în care au fost aprinse luminile de inaugurare ale terminalului. Lucrările de reamenajare au păstrat esenţa istorică a

aeroportului, oferind în acelaşi timp şansa de a trăi „istoria” în armonie cu cele mai moderne standarde în aviaţie, aplicabile unui aeroport de oraş, pe modelul city airport, implementat în capitalele europene. Marea provocare a proiectului a constat, pe de o parte, în păstrarea caracteristicilor arhitectonice ale acestui monument istoric de clasa A şi, pe de altă parte, în integrarea facilităţilor specifice unui terminal de elită, care să satisfacă sofisticatele exigenţe ale cunoscătorilor în ale aviaţiei generale. „Un aeroport cu o vechime de 60 de ani în sfârşit şi-a recăpătat o parte din el. Ceea ce vedem astăzi este ceea ce trebuie să însemne normalitate”, a declarat, la inaugurarea terminalului, doamna Anca Daniela Boagiu - Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii, care i-a felicitat totodată şi pe primii „beneficiari”, echipaj şi pasageri, ai terminalului business. Şi apoi, este de neuitat imaginea celor care, în ziua inaugurării, făceau ultimele retuşuri şi verificări şi care îşi scoseseră pantofii pentru a păstra mocheta impecabilă. Din grijă, şi respect. Chapeau!

Corp “C” – Terminalul de avia�ie generală şi businessAeroportul Interna�ional Bucureşti Băneasa – Aurel Vlaicu

Capacitate: 30.000 pasageri/anAsigură:• Facilitarea operaţiunilor aeriene de tip

business şi aviaţie generală• Facilităţi pentru operarea traficului

internaţional (Schengen – Non-Schengen) Suprafaţă desfăşurată: cca. 1.500 mp• Dispunere: Parter – Zonă destinată prelucrării fluxurilor de pasageri Etaj – Zonă multifuncţională ce dispune de un grad mare de flexibilitate în compartimentare, care cuprinde: •Salădeconsiliupentruîntâlniride afaceri •Zonăderelaxareşidiscu�iiinformale •Salăpentruprezentări/vizionări •Spa�iupentruorganizarea conferinţelor de presă

Aeroportul Băneasa – repere ale unei istorii de 100 de ani

- În urmă cu 100 de ani, Aurel Vlaicu prezenta, în cadrul unui miting aviatic organizat pe "câmpul de la Băneasa”, câteva evoluţii spectaculoase cu un avion construit chiar de el. - Prima şcoală de zbor din România ia fiinţă tot aici, în anul 1912. Ca pistă de decolare - aterizare era folosită o pistă înierbată. - În 1920, ia naştere Compania Franco-Română de Navigaţie Aeriană - prima companie aeriană transcontinentală din lume, care lega Bucureştiul de principalele capitale europene, operând tot de pe Băneasa.- În 1948, începe contrucţia aerogării de la Băneasa, considerată şi astăzi o bijuterie arhitectonică, concepută ca o simbolică elice cu trei pale.- Inaugurarea din 1950 dezvăluia lumii o aerogară modernă ce îndeplinea toate standardele internaţionale din domeniul transportului aerian.- În decembrie 2010 este lansată strategia de dezvoltare şi modernizare a aeroportului Băneasa, care implementează conceptul de airport city.- În decembrie 2011 se inaugurează Terminalul de Aviaţie Generală al Aeroportului Internaţional Bucureşti Băneasa Aurel Vlaicu.

www.bucharestairports.ro 3

Eveniment

Cristina GiurgeaServiciul Comunicare



Operaţional

În vreme de iarnă

În data de 07 ianuarie 2012, la Aeroportul Internaţional Henri Coandă Bucureşti au fost prezentate utilajele şi echipamentele de

deszăpezire şi degivrare a suprafeţei de mişcare a aeroportului (piste, platforme, căi de rulare) şi a drumurilor de incintă.

Utilaje performante dotate cu pluguri, perii, suflante şi echipamente de împrăştiat materiale degivrante (lichide şi solide), freze de zăpadă, încărcătoare frontale, precum şi utilaje de mici dimensiuni, pregătite să intervină în orice moment în operaţiunile de deszăpezire şi degivrare, au fost expuse în număr integral. “Eu le consider cele mai spectaculoase maşini. Sunt şi noi. Deocamdată nu au primit botezul zăpezii. Două maşini compacte, cu plug, perie, suflantă şi echipament de împrăştiere, cu capacitate foarte mare de curăţare. Au pluguri de 6,40 metri lungime. Ceea ce înseamnă o faţă activă de circa 5, 3 – 5,4 metri”, a declarat Şerban Ilie, Şef Sector Operaţiuni Speciale AIHCB. Merită menţionat că în urma unei singure treceri cu un astfel de utilaj, suprafaţa platformei rămâne perfect curată şi degivrată. Cea mai importantă armă împotriva zăpezii este o freză de zăpadă, în valoare de 875.000 de euro, care este folosită sută la sută pentru deszăpezirea pistelor de aterizare – decolare şi a căilor de rulare. Datorită celor două motoare puternice (500 CP, respectiv 800 CP), freza poate arunca 8000 de tone de zăpadă pe oră, la o distanţă maximă de 80 de metri, deplasându-se o cu o viteză de până la 60 de km pe oră. Dispunând de tehnica şi personalul specializat, Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti a luat toate măsurile necesare pentru operarea în deplină siguranţă a aeronavelor, pe perioada sezonului rece, pe cele două aeroporturi ale capitalei. Dacă situaţia meteorologică o cere, suntem pregătiţi!


Pasagerul turbulent

Persoana turbulentă este definită, conform regulamentelor comunitare în domeniul de referinţă, astfel: orice persoană care comite la bordul unei aeronave civile, din momentul în care uşa aeronavei este închisă, înainte de decolare, până în momentul în care aceasta este deschisă, după aterizare, precum şi pe durata procesării acesteia, indiferent de fluxul ori terminalul în care se află, oricare din următoarele acte:•agresiunea,intimidareasauamenin�areacarepot periclita ordinea şi liniştea publică de la bordul aeronavei sau siguranţa persoanelor sau a bunurilor acestora;•agresiunea,intimidareasauamenin�area,fizicăsauverbală împotriva unui membru al echipajului, dacă acest act se suprapune cu îndeplinirea atribuţiilor de către membrul echipajului sau micşorează abilitatea sa de a-şi îndeplini atribuţiile;•impruden�adeliberatăsaudeteriorareaaeronavei,echipamentelor, a structurii şi echipamentelor aferente

şi care poate periclita ordinea şi liniştea publică de la bordul aeronavei sau siguranţa persoanelor sau bunurilor acestora;•comunicareadeinforma�iicunoscutecafalsecarepot pune în pericol siguranţa unei aeronave aflate în aer;•nerespectareaunorcomenzisauinstruc�iunilegalepentru asigurarea unor operaţiuni sigure, ordonate şi eficiente. Potenţialii atacatori la adresa securităţii aviaţiei civile sunt atât teroriştii, cât şi bolnavii mintal, acţiunile acestora producând acelaşi efect în faza iniţială: frică, teroare. Această stare a fost creată şi în cabina pasagerilor unei aeronave care efectua o cursă de la Los Angeles la Kansas City, în luna octombrie a acestui an. Zborul 3683 al companiei Southwest Airlines a fost tulburat de strigătele ameninţătoare ale unui bărbat îmbrăcat în negru, rostite în limba engleză: „Toţi veţi muri!”, adăugând în limba arabă: „Allahu Akbar!”- Alah este mare. Autorităţile federale l-au arestat pe Ali Reza Shahsavari, cetăţean american de origine iraniană, născut în statul american Mississippi, după ce aeronava a aterizat de urgenţă pe Aeroportul Internaţional Rock Husband Amarillo, din Texas. Niciunul din cei 136 de pasageri şi 5 membri ai echipajului n-a fost rănit. Poliţia a declarat că incidentul a început din momentul în care Shahsavari, în urma unei discuţii mai aprinse cu un pasager, a fost separat de acesta de către membrii echipajului. Inculpatul a intrat în toaletă şi a ameninţat cu strigăte puternice. Supraveghetorii de zbor au încercat să-l calmeze, acesta fiind în final convins să se liniştească de către o femeie, membru al echipajului. Directorul Aeroportului Amarillo, Patrick Rhodes, a declarat că, în jurul orei 15:00, s-a primit un apel telefonic la turnul de control. Apelantul a anunţat iniţial

că un pasager încearcă să forţeze cabina piloţilor. Poliţia din Amarillo a afirmat că apelul a venit din cabină. Rhodes a precizat că a fost un incident cu un pasager turbulent, dar a infirmat încercarea de forţare a cabinei de pilotaj. Poliţia l-a arestat pe Shahsavari fără probleme, la sosirea aeronavei, acesta cooperând cu poliţiştii. Agentul FBI Mark White a specificat că nu este vorba de un atac terorist, ci de un pasager bolnav mintal care şi-a pierdut controlul. Aeronava şi-a reluat cursa la scurt timp după incident, după cum au declarat autorităţile aeroportuare. (Sursa: Weekly Security Newsletter „Security on Guard”). Nu este deloc plăcut să vezi că, după ce aeronava a decolat, un individ oarecare se ridică şi adresează cuvinte ameninţătoare la adresa zborului. Ce altceva poţi simţi decât teroare? Dacă nu ni s-a întâmplat până acum, e bine să cunoaştem faptul că, pe parcursul unui zbor, ne putem confrunta oricând cu un pasager turbulent a cărui atitudine poate contribui la creşterea tensiunii deja create din momentul intrării în aeroport, datorită tuturor formalităţilor ce trebuie îndeplinite înainte de a călători, şi chiar de apropierea momentului când nu mai simţim „pământul sub picioare”. Ca şi în cazul unei ameninţări telefonice cu bombă, e foarte important să nu intrăm în panică, să ne păstram calmul, indiferent de gravitatea situaţiei. Mintea clară, netulburată de emoţii sau sentimente ajută foarte mult în gestionarea corectă a unor situaţii deosebite, care ne ameninţă viaţa. Evident, trăirile nu pot fi reprimate, însă „amânarea” lor până la soluţionarea situaţiei este de un real folos.

Clara MuscălescuBiroul Instruire Securitate Aeroportuară

Security


Eveniment

Moş Crăciun par avion

Tradiţie, tradiţie, dar să o ştim şi noi! Deşi am o senzaţie vagă că, în citatul de adineauri, era vorba mai degrabă de trădare, mica noastră serbare de Moş Crăciun riscă să devină... “marea noastră serbare de Crăciun”,

adică o tradiţie de care se vor atinşi şi copiii de la ROMATSA, şi cei de la TAROM, şi cei de la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii sau alte unităţi din aviaţia civilă. Nu-i bai, rămânem “gazdă bucuroasă”, vorba colindului – deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că gazda trebuia să rămână sănătoasă. În fine... Sănătoşi şi bucuroşi, aşteptăm cu nerăbdare finalul lui 2012, ca să mai punem la cale încă un “Moş Crăciun par avion” fiindcă acum ştim mai bine de câte autobuze avem nevoie ca să-i ducem pe copii de la Salonul Prezidenţial până în Finger, ştim câte forţe trebuie să mobilizăm, ştim cât trebuie să dureze petrecerea, ştim ce-i distrează pe copii, ştim unde să-l aşteptăm pe Moş când coboară din avion, ştim ce să facem ca să nu se mai rătăcească nici un copil, ştim cum trebuie făcute darurile, ştim că personalul implicat în organizare trebuie să poarte scufiţe roşii pentru ca invitaţii să ne poată repera uşor în mulţime şi să aibă încredere în regulile jocului de-a Moş Crăciun, care spune că, ne convine sau nu, trebuie să-i lăsăm pe cei mici să se bucure de spectacolul pregătit şi să aşteptăm cu răbdare şi înţelepciune pe margine şi, în acelaşi timp, ştim că trebuie să le pregătim şi părinţilor câteva surprize. Pentru că, prin nu ştiu ce miracol, emoţia aceea pe care am trăit-o cu toţii în copilăria noastră mai mult sau mai puţin îndepărtată vine şi peste noi, adulţii, şi trăim toate aceste momente de sărbătoare cu aceeaşi febrilitate ca pe vremuri. Deci, ştim...Cu alte cuvinte, avem şi experienţă, şi certitudinea că serbarea din 2012 va fi şi mai reuşită. Iar de idei nu ducem lipsă.

Cu scufiţă sau fără...

Sorina TănăsoiuServiciul Comunicare



Controversa Aerotropolis

Pentru majoritatea oamenilor, construirea unui întreg oraş în jurul unui aeroport poate părea, probabil, o idee teribilă. Înainte de toate, aeroporturile nu reprezintă o mare bucurie - mai ales în SUA, ele sunt nişte spaţii iritante cu cozi fără sfârşit, cu alimente la supra-preţ şi cu ultra-meticuloase controale corporale de securitate. În al doilea rând, sunt de obicei spaţii vaste, neplăcute din punct de vedere estetic şi zgomotoase - din acest motiv majoritatea oraşelor îşi poziţionează aeroportul la o distanţă apreciabilă de periferie.Aşadar, de ce crede John D. Kasarda, profesor universitar la Universitatea din Carolina de Nord, autor şi consultant, că oraşele viitorului vor fi construite în jurul aeroporturilor? De ce insistă Kasarda asupra faptului că metropolele de azi vor deveni cu succes oraşele-aeroport de mâine?Totul poate fi redus la o singură idee: el crede că

oraşele cu aeroporturi mari şi capacitate mare vor deveni oraşe - aeroport în următorii ani, care se pot dezvolta dacă sunt construite cu scopul de a produce şi transporta marfă pe calea aerului.

Kasarda îşi prezintă viziunea în viitoarea sa carte, Aerotropolis: The Way We’ll Live Next. Potrivit recenziei revistei Metropolis, un oraş-aeroport este ceva de genul acesta: un oraş construit în jurul aeroportului, cu cât mai mare, cu atât mai bine, cu fabrici şi/sau comercianţi care depind de transportul aerian pentru a-şi trimite marfa, înconjurate de un lanţ de mall-uri şi hoteluri, urmate de cartiere rezidenţiale. Acest tip de aeroport nu este unul deranjant, amplasat la o cât mai mare distanţă, ci reprezintă chiar inima oraşului, sensul lui de a fi.Există deja câteva oraşe în Statele Unite ale Americii care aderă la acest model - Memphis, cu marele hub FedEx, şi Seattle – oraşul unde se fabrică Boeing. Aşa cum se menţionează în carte, ideea câştigă din ce în ce mai mult teren, acolo unde te-ai aştepta, locul în care oraşe-gigant se

construiesc chiar sub ochii noştri: “Fenomenul aerotropolis ... se întâmplă puternic în Asia. China construieşte, în prezent, zeci de aeroporturi, multe fiind destinate să transfere activitatea economică de la vechea fabrică Pearl River Delta şi din oraşe izolate din vest.”Conceptul de oraş-aeroport (aerotropolis) pare o viziune solidă şi ambiţioasă referitoare la oraşele viitorului. Metropolis prospectează teoria economică din spatele conceptului, subliniind că oraşele-aeroport vor fi, în esenţă, oraşe-companii, ale căror economii se întemeiază pe corporaţii care produc şi expediază bunuri. În cazul în care industria dependentă de transportul aerian de marfă scade,

acest lucru va afecta şi oraşul. În timp ce viziunea unui oraş amplasat în jurul valorii de aeroport poate părea desprinsă din cărţi, există totuşi astfel de locuri, cum ar fi capitala Ecuadorului, Quito - considerat unul dintre aeroporturile cele mai periculoase din lume, datorită dificultăţii de aterizare (este, de asemenea, la o înălţime mare). Cu flota învechită de 747, se ridică un serios semn de întrebare în ce priveşte amplasarea aeroporturilor în mijlocul marilor oraşe, proiectarea lăsând, inerent, loc, multor erori umane.Adevăratul motiv pentru care oraşele-aeroport nu sunt fezabile este faptul că ele, pur şi simplu, nu par suficient de credibile în viitor. O mare parte din investitori susţin că avioanele, ca mijloace de transport comercial şi de marfă, se confruntă, la momentul actual, cu anumite dificultăţi - combustibilul este deja extrem de scump, iar costurile sale fluctuante determină companiile aeriene să fie dependente de subvenţiile de la buget pentru a rămâne pe linia de plutire. Companiile aeriene se află pe teren nesigur, având, an după an, profituri în scădere – deoarece preţul petrolului este în creştere, combustibil alternativ (alge, biomasă) nu există şi se pare că în curând vom fi în căutarea unor mijloace alternative de transport de mărfuri şi pentru vacanţe, ceea ce înseamnă că oraşele viitorului se dezvoltă cu o rapiditate mai mare decât avioanele.În concluzie, până când vom găsi o variantă mai bună pentru eficientizarea avioanelor noastre, este puţin probabil ca vom vedea prea mulţi adepţi ai ideii de oraş-aeroport.

Bianca MamulăServiciul Comunicare

Sursa: utopianist.com

Mediu

Aerotropolis planificat pentru Wuhan, China


Bucurii mici la zile mari

Încântarea de pe chipurile prichindeilor pe care i-am avut musafiri la petrecerea Moş Crăciun par avion ne-a umplut sufletele şi ne-a reamintit ce nepreţuite

sunt aceste momente pentru toţi copiii. Mare e generozitatea Moşului şi cu un simplu gest poate fi împărtăşită tuturor celor care îi aşteaptă venirea. Un

prilej cum nu se poate mai potrivit pentru a ne vizita prietenii de la Centrul de Plasament-Periş, care ne-au întâmpinat cu veselie şi entuziasm molipsitor. Erau pregătiţi deja de sărbători, căminul fusese împodobit cu decoraţiuni multicolore şi aveau şi un brăduţ de toată frumuseţea. Doream să le facem o surpriză, dar, încă o dată, ne-au surprins ei pe noi: ne-au colindat aproape jumătate de oră! Aplauzele noastre, oricât de însufleţite, păreau insuficiente.

Împărţirea cadourilor s-a făcut într-o atmosferă de disciplină cuminte, deşi nerăbdarea şi curiozitatea erau la cote maxime. CD-ul cu acrobaţiile aeriene de la mitingul din vară şi,

mai ales, revista cu echipa lor de fotbal pe copertă le-au stârnit, în mod special, interesul. Orice lucru, cât de modest, capătă dimensiuni impresionante în lumea supusă constant provocărilor în care trăiesc aceşti copii. Avem a învăţa, în permanenţă, de la ei, despre hotărâre, curaj şi poftă de viaţă trăită din plin, în ciuda tuturor adversităţilor.Parcă pentru a ilustra acest lucru, au amenajat un colţ special dedicat evenimentului organizat de CNAB, Toamna Campionilor: o vitrină în care au expus medaliile câştigate, precum şi tricoul de jucător, arătându-ne cât de important a fost pentru ei campionatul de fotbal.

Ancuţa GăliceServiciul Comunicare

Fii treaptă pentru celălalt

Aten�ie, se cântă!

În scurtul interval dintre Crăciun şi revelion, când cei mai mulţi dintre noi se bucură de aromele casnice ale sărbătorilor sau de zăpada abundentă din... Baden-Württemberg şi Renania-Palatinat, Serviciul Comunicare

mai adăuga două evenimente în calendarul aglomerat al lui 2011: recitalul de melodii tradiţionale, din toate zonele ţării, oferit de Orchestra de Muzică Populară Radio, în data de 28 decembrie 2011, pasagerilor care tranzitau terminalul Finger al Aeroportului Internaţional Henri Coandă Bucureşti, precum şi concertul de jazz pregătit de Big Band-ul Radio România pentru data de 29 decembrie, păstrând locaţia şi intervalul orar al evenimentului din ziua precedentă. Fără a fi o premieră, Societatea Română de Radiodifuziune sărbătorind în aeroport, în data de 1 noiembrie 2011, cei 83 de ani de activitate radiofonică împliniţi, cele două concerte au reuşit să-i ia prin surprindere pe toţi pasagerii care se aflau în acele momente în terminal – doar nu e

puţin lucru să fii întâmpinat, înainte de îmbarcare sau după aterizare, de o suită de viori, chitare, trompete şi alte instrumente muzicale care te iau pe sus cu ineditul situaţiei, ameţindu-te şi făcându-te să-ţi pui la îndoială propria capacitate de a te conecta la realitate. Fără a mai pune la socoteală şi faptul că prestaţia celor două orchestre era de cea mai bună calitate… Nu mai puţin surprinzătoare au fost aceste evenimente

chiar şi pentru noi, organizatorii: pe lângă satisfacţia pe care ne-a dat-o reuşita acestui proiect de final de an, am avut parte de câteva momente de excepţie, favorizate de controlul de securitate, când nolens, volens, toată pleiada de artişti, în frunte cu Ionel Tudor, profesorul, compozitorul, orchestratorul şi dirijorul Big Band-ului Radio România, au rămas în ciorapi, lăsându-ne o impresie de neuitat… După ce au depăşit însă momentele jenante, dar inevitabile de care spuneam, artiştii au fost recompensaţi pentru talentul şi iscusinţa lor cu entuziasmul neaşteptat al pasagerilor adunaţi, parcă, din cele mai îndepărtate colţuri: spre exemplu, rămâne memorabilă scena în care un cuplu de asiatici se zbânţuia antrenant, în ritmuri autohtone de „Trandafir de la Moldova”…Singurii care nu au sesizat nimic extraordinar în genul acesta de manifestare au fost copiii, care se jucau firesc şi imperturbabili printre picioarele artiştilor, ca şi când un concert de jazz în terminal ar fi, pur şi simplu, un eveniment obişnuit, o tradiţie de sfârşit de an a

aeroportului. Sau, cine ştie, poate au ei un simţ anticipativ mai special…

Sorina TănăsoiuServiciul Comunicare

Eveniment



Botezul Domnului, Boboteaza

În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat;că glasul Părintelui a mărturisit Ţie,Fiu iubit pe Tine numindu-Te,Şi Duhul în chip de porumb a adeveritîntărirea cuvântului.Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule,Şi lumea ai luminat, slavă Ţie!

Pe întreg cuprinsul ţării noastre, praznicul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos în râul Iordan a reprezentat un moment de aleasă bucurie duhovnicească şi înălţare sufletească. Mulţime de credincioşi şi-au îndreptat paşii spre sfintele lăcaşuri pentru a participa la Sfânta Liturghie şi la slujba de Sfinţire a Agheasmei Mari. Slujba praznicului a răsunat şi în Capela Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, din incinta Aeroportului Internaţional Henri Coandă Bucureşti. În fiecare an, pe 6 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte

Botezul Domnului, cunoscut în popor sub denumirea de Boboteaza. Sărbătoarea Botezului Domnului se mai numeşte şi Arătarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Întrupat, Epifania sau Teofania deoarece rememorează momentul când Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în apele Iordanului, ocazie cu care s-a arătat lumii Sfânta Treime; glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh Se coboară în chip de porumbel. Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El (Matei 3, 16). Tot atunci, Hristos Domnul s-a descoperit tuturor ca Mesia cel mult aşteptat. Mântuitorul vine la Ioan, la Iordan, când avea vârsta de 30 de ani. La evrei, această vârstă era cea a maturităţii. Botezul lui Ioan nu este totuna cu Botezul creştin, fiindcă ceea ce săvârşea Sfântul Ioan Proorocul la Iordan era doar o prefigurare a botezului creştin care îşi are începutul în Pogorârea Duhului Sfânt, la 50 de zile după Învierea Domnului şi la10 zile după Înălţarea Sa la cer. Mântuitorul Iisus Hristos, Cel fără de păcat, primeşte botezul pocăinţei pentru a ne arăta şi că nu există mântuire fără pocăinţă. Aceasta reprezintă pregătirea pentru iertarea păcatelor. Botezul lui Ioan spre pocăinţă nu era deplin. El pregătea pe oameni spre a primi adevăratul botez, pe cel creştin. Prin botezul pocăinţei omul conştientizează starea de păcat a vieţii sale şi exprimă dorinţa de îndreptare, de aceea este important ca pregătire pentru botezul credinţei în Hristos sau botezul creştin. Prin săvârşirea botezului în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh primim, pe lângă iertarea păcatelor, şi harul înfierii, adică darul de a deveni fii ai lui Dumnezeu, după har. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că de marea

sărbătoare a Botezului Domnului lumea se luminează din toate părţile. Se bucură mai întâi cerul,

spunând oamenilor din înălţimea cerurilor glasul lui Dumnezeu; se sfinţeşte văzduhul cu pogorârea Duhului Sfânt; se sfinţeşte firea apelor… numai diavolul singur plânge, văzând sfânta scăldătoare gătindu-se spre încercarea puterii lui. Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pămîntului. Astăzi se sfinţeşte aghiasma mare prin semnul Crucii şi prin pogorîrea darului Sfîntului Duh. Deci, să mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei şi să ducem cu evlavie sfânta aghiasmă în casele noastre. Prin ea ne sfinţim cu toţii, se sfinţesc casele şi fântânile noastre şi se izgonesc duhurile rele, cu puterea Duhului Sfânt.

Pr. Bogdan Nastasiu

Visul lui Don Quijote

O sală mică, prăfuită, câteva scaune din lemn şi un număr neobişnuit de mic de reflectoare. Atât am gasit în sala studio a teatrului de Comedie. Aşteptările scad şi mai mult la vederea decorului: trei cearceafuri albe care acoperă cei trei pereţi ai scenei, o masă şi un cuier. Şi totuşi, nimic din toate acestea nu mai contează pentru că ceea ce urmează este, în primul rând, o călătorie

interioară, mai mult în inima decât în mintea unui singur personaj - Don Quijote. Eroul este interpretat de Marius Bodochi, care jongleazăcu măştile personajului său printr-un joc argumentat şi convingător, oferindu-ne un erou profund, cu accente puternic emoţionale.O lume construită simplu, dintr-o oală, două trotinete şi o mătură, care reuşeşte să dea

viaţă deopotrivă fanteziilor eroice ale lui Don Quijote, dar şi unei realităţi, pe cât de cruntă, pe atât de banală, susţinută fie cu discreţie, fie cu înverşunare de Mihaela Teleoacă şi Marius Drogeanu. Aceştia reuşesc să fie de la ingenua Antonia, nepoata eroului, Maritornes, slujnică la han, o ducesă autoritară cu aere de superioritate sau asistent psihiatric, la hangiul Palomeque, Sanson Carassco, sau un laureat întors în LaMancha. Cu toate acestea, cei doi nu îşi pierd identitatea în multitudinea de măşti, ci doar întruchipează cu graţie personajele din mintea pacientului lor. Poate unul dintre cele mai surprinzătoare personaje este scutierul, Sancho Panza, interpretat de Tiberiu Păun, singurul ce reuşeşte pe deplin să înţeleagă fantezia stăpânului său. Dotat cu un umor ieşit din comun,acesta reuşeşte să aducă o parte din atmosfera cărţii lui Cervantes, dând o notă clasică duoului Sancho Panza - Don Quijote. Don Quijote de la Mancha al lui Cervantes, dramatizat de Bulgakov ca Don Quijote, piesă în patru acte şi nouă tablouri (tradusă în româneşte de Maşa Dinescu), devine

Visul lui Don Quijote, în regia lui Dan Tudor. Acestaface o adaptare modernă şi îndrăzneaţă, fiind

inspirat de dramatizarea lui Mihail Bulgakov, considerat astăzi, alături de Nabokov si Soljenitin, ca autorul rus care a influenţat cel mai mult literatura occidentală a secolului XX, deşioperele sale nu au fost cunoscute decât relativ târziu. Cel mai semnificativ moment îl reprezintă pledoaria pentru vis a lui Don Quijote. Personajul, copleşit de revelaţiile dure ale unei realităţi lipsite de morală, are un discurs puternic emoţional, susţinând, cum zice şi regizorul:

“Nu po�i spune cuiva aici ai voie să visezi,iar aici nu!

Nu există SPAŢIU PENTRU VISAT, aşa cum există

SPAŢIU PENTRU FUMAT.Visul nu poate fi închis, îngrădit, vindecat... din

fericire.Despre asta ar trebui să vorbim după spectacol.”

Cristian SavuServiciul Comunicare

Escală pentru suflet

Cultură urbană


IneditCele mai neobişnuite aeroporturi din lume (partea I)

Inginerii care au sarcina de a construi un aeroport se confruntă cu numeroase provocări: locaţia ideală necesită un spaţiu amplu, teren plat nesfârşit, curenţi de aer favorabili şi o foarte bună vizibilitate. Dar locurile din lumea reală sunt rareori ideale, iar inginerii sunt obligaţi să lucreze cu ceea ce au la dispoziţie, asigurându-se că produsul final reprezintă cea mai sigură structură posibilă pentru piloţi. La o examinare a aeroporturilor lumii iese la iveală un amestec de cazuri dintre cele mai diverse, de la piste de aterizare accidentate şi periculoase, până la infrastructuri de dimensiuni uriaşe, transformate în mini-oraşe.

1. Aeroportul Interna�ional Kansai, Osaka, Japonia

Planul general Pământul este o resursă insuficientă în Japonia, astfel încât constructorii s-au extins cu aproximativ trei mile distanţă de ţărm, în Golful Osaka, pentru a ridica această structură colosală. Lucrările la insula creată artificial au început în 1987 şi, în 1994, jumbo jet-urile deja aterizau pe ea. Călătorii pot ajunge de la aeroport la insula Honshu cu maşina, cu trenul sau cu un feribot de mare viteză.De ce este unicInsula artificială de la Kansai are o lungime de 2,5 mile şi o lăţime de 1,6 mile; este atât de mare, încât este vizibilă din spaţiu. Cutremurele, cicloanele devastatoare, fluctuaţiile marine şi tentativele de sabotaj din partea protestatarilor sunt doar câteva dintre variabilele pe care inginerii au trebuit să le ia în considerare. Pe cât de impresionant este acest aeroport, pe atât de ameninţată este existenţa sa de către schimbările climatice şi creşterile nivelului mării, este de părere Stewart Schreckengast, profesor de tehnologie aviatică şi fost consultant MITRE pe probleme de aviaţie: “Când a fost construit aeroportul, probabil că nu a fost luată în considerare încălzirea globală. În 50 de ani, structura sa ar putea fi acoperită de apă.”

2. Aeroportul din Gibraltar

Planul generalÎntre Maroc şi Spania se află micul teritoriu britanic, Gibraltar. Construcţia aeroportului datează din timpul celui de-al doilea război mondial şi, în prezent, continuă să funcţioneze ca bază pentru Forţele Aeriene Regale ale Marii Britanii, deşi este folosit şi pentru zboruri comerciale, care aterizează aici cu regularitate.

De ce este unic Bulevardul Winston Churchill, cea mai aglomerată arteră din Gibraltar, traversează efectiv pista. Bariere de tipul celor întâlnite pe calea ferată permit traversarea sau opresc maşinile la fiecare decolare sau aterizare a unui avion. “De o parte a insulei se găseşte un munte, iar de cealaltă parte un oraş”, spune Schreckengast. “Pista se întinde dintr-o parte în alta a insulei deoarece este singura suprafaţă plană, aşa că e cel mai bun lucru pe care-l pot face; se întâmplă să fie cea mai potrivită zonă pentru aterizare, prin urmare uneori funcţionează ca stradă, şi uneori ca pistă.” 3. Aeroportul din Madeira, Portugalia

Planul generalMadeira este o insulă mică, aşezată la distanţă de coasta Portugaliei, ceea ce face ca aeroportul, apt să primească la aterizare aeronave comerciale, să fie vital pentru dezvoltarea sa. Pista originală a aeroportului avea o lungime de numai 5000 de picioare, prezentând un risc enorm, chiar şi pentru cei mai experimentaţi piloţi, şi limitând importurile şi turismul.De ce este unicInginerii au extins pista la mai mult de 9000 de picioare, construind un pod cu grinzi susţinut de circa 200 de stâlpi. Podul, care, la rândul lui, are o lungime de peste 3000 de picioare şi o lăţime de 590 de picioare, este suficient de puternic pentru a suporta greutatea unui 747 sau a altui tip de avion comparabil cu acesta. În 2004, Asociaţia Internaţională pentru Poduri şi Inginerie Structurală a selecţionat proiectul de extindere pentru acordarea Premiului pentru Structură Remarcabilă, considerând că designul şi construcţia trec testul “consideraţiilor de ordin estetic şi a celor legate de mediul înconjurător."

4. Aeroportul Interna�ional Don Mueang, Bangkok, Thailanda

Planul generalDe departe, Aeroportul Internaţional Don Mueang arată ca orice alt aeroport de dimensiune medie. Între cele două piste există, însă, un teren de golf cu 18 găuri.De ce este unicSchreckengast, care a lucrat la proiectele de consultanţă pentru acest aeroport, este de părere că una dintre problemele curente majore priveşte aşezarea singurelor căi de rulare la capătul pistelor. “Noi le-am recomandat să construiască o cale de rulare adiţională în mijloc, dintr-o parte în alta şi au refuzat categoric, susţinând că aceasta înseamnă reducerea zonei verzi şi eliminarea unei pase.” Aeroportul şi terenul de golf erau, la început, componentele unei zone militarizate, dar, în timp, au fost deschise traficului comercial. Ameninţarea, din punct de vedere al securităţii, constituită de această

situaţie, a limitat, totuşi, accesul publicului în zona verde.

5. Pista de Ghea�ă, Antarctica Planul general

Pista de Gheaţă este una dintre cele trei căi principale folosite pentru realizarea aprovizionării cu alimente şi transportul cercetătorilor la staţia McMurdo, din Antarctica. După cum sugerează şi numele, nu există piste asfaltate aici, doar fâşii lungi de gheaţă şi zăpadă, care sunt îngrijite meticulos.De ce este unic Spaţiul nu este în deficit pe Pista de Gheaţă, aşa că aeronave de dimensiuni mari, cum ar fi Hercule C-130 şi C-17 Globemaster III pot ateriza cu relativă uşurinţă. Adevărata provocare constă în asigurarea că greutatea aeronavelor şi a încărcăturii acestora nu degradează pista sau blochează avionul în zăpadă afânată. Din momentul în care gheaţa începe să cedeze, avioanele sunt redirecţionate către platforma Pegasus sau Williams, celelalte două benzi de uz aerian care deservesc continentul.

6. Aeroportul Congonhas, Sao Paolo, BraziliaPlanul general

Majoritatea oraşelor mari au un aeroport, dar rareori acestea sunt construite la o distanţă de numai cinci mile de centrul oraşului, mai ales în metropole ca Sao Paolo. Proximitatea Aeroportului Congonhas faţă de centrul oraşului poate fi atribuită faptului că a fost finalizat în 1936, în vreme ce oraşul a cunoscut o dezvoltare rapidă în următoarele decade.De ce este unic În timp ce plasarea aeroportului la cinci mile de zona centrală poate fi convenabilă pentru navetişti, ea pune o presiune deosebită atât pe piloţi, cât şi la nivelul personalului din turnul de control. “Este o provocare, din punctul de vedere al siguranţei, fie şi numai să aduci avionul acolo”, consideră Schreckengast. “Apoi, luând în calcul restricţiile de zgomot, necesitatea ca aceste dificile aterizări şi decolări să reducă efectul perturbator devine o adevărată încercare pentru piloţi.” Din fericire, cele mai înalte clădiri din Sao Paolo sunt situate suficient de departe de aeroport, astfel încât ele nu costituie un obstacol imediat la aterizări şi decolări.

Sursa: www.popularmechanics.comAncuţa Gălice

Serviciul Comunicare



Marea Britanie

Londra

Let me take you by the hand and lead you through the streets of LondonShow you something to make you change your mind.

Când ajungi în Londra, te simţi ca acasă. E un oraş perceput, de mine, cel puţin, ca o regăsire a liniştii, a firescului cu care ai dori să-ţi populezi viaţa în fiecare zi. Parcă nimic nu te mai deranjează când descoperi cum totul se integrează armonios în cotidian şi funcţionează exact aşa cum trebuie: complexitatea celor treisprezece

linii de metrou, care-ţi este imediat accesibilă, prin sistemul de ghidare simplificat la maximum, ploaia nesfârşită (am vizitat capitala Regatului Unit în octombrie) cu care te obişnuieşti pe loc, dacă nu de la prima rafală care te surprinde printre clădirile impozante, sigur de la a doua, mai ales că lumea din jur nu pare să sesizeze nimic, îşi scoate doar, imperturbabilă, umbrela din poşetă, accesoriul nelipsit al peisajului londonez, aglomeraţia străzilor care freamătă de viaţă, căci relaxarea aici e una specific metropolitană, proprie unui oraş în care se vorbesc nu mai puţin de 270 de limbi. Un fapt absolut curios, aflat la intersecţia dintre identitate urbană şi asocierile pe care le produce la nivelul minţii

noastre, entuziasm copilăresc, codificat în amintiri şi obicei turistic automatizat şi enervant, de a bifa obiective, face ca momentul în care simţi că ai ajuns la Londra, să fie cel în care ridici ochii şi vezi Big Ben-ul. Atunci, conştientizarea că te afli în mijlocul filelor manualului de engleză din şcoală, în cel mai britanic posibil decor din filme, sau prins între coperţile cărţilor poliţiste lustruite de atâta citit, aproape că îţi aduce lacrimi în ochi. Clopotul de treisprezece tone din turnul cu ceas al Palatului Westminster (Casa Parlamentului) este marca inconfundabilă a locului.

Cu personalitatea lor dominantă, străzile Londrei te cuprind, în joacă, încercând să te ţină departe de marile atracţii, ca şi cum simplitatea lor paradoxală, pe măsură ce te poartă printre clădirile cu arhitectură colosală, nu ar fi cu nimic mai prejos. Ce-i drept, nu am apucat să mai scot ghidul din rucsac, paşii m-au purtat singuri şi

m-am surprins, cu încântare, pe Oxford Street, celebra arteră comercială cu peste 300 de magazine, pe lângă discreta Downing Street, reşedinţa primului ministru, traversând, fără să mă grăbesc, Tamisa, în timp ce admiram, de la distanţă, London Eye, imensa roată de unde poţi cuprinde oraşul într-o privire. Fireşte, nu poţi descrie Londra fără a-i menţiona reperele clasice: monumentala Westminster Abbey, învăluindu-te, efectiv, în catifeaua de istorie a neamului anglo-saxon, căruia i-a găzduit încoronările, impunătorul Buckingham Palace, reşedinţa familiei regale, unde turiştii hotărâţi nu pot rata spectaculoasa schimbare a gărzii, Trafalgar Square, magnifică în imensitatea sa, presărată cu fântâni arteziene şi grupuri statuare la fel de imense, cum este impresionantul monument al amiralului Nelson. Piaţa rămâne splendidă la orice oră, pe orice fel de vreme, pe fundalul unui cer însorit sau umbrită de nori, cu sau fără protestatari în faţa Galeriei Naţionale de Artă care o mărgineşte şi spre care te îndreaptă, pentru o porţie serioasă de cultură (de văzut măcar picturile lui Rafael, Michelangelo, Boticelli, Veronese, Tizian, Monet, Renoir), servită cel puţin câteva ore, împreună cu prăjitura de lămâie, nelipsită din cafeneaua muzeului. Şi pentru că a venit vorba de cafeneaua muzeului, cea sau, mai bine zis, cele de la British Museum sunt excelente. Ai nevoie de ceva indulgenţă cu propria-ţi persoană ca să poţi înghiţi cât are gigantul acesta să-ţi ofere. Nu ştiu de cât timp ai avea nevoie să-l vezi în întregime, o săptămână, poate? Eu i-am dedicat două zile şi am plecat, la final, cu frustrarea că a

trebuit să aleg drastic galeriile de vizitat. Numai colecţia de antichităţi egiptene numără peste 140 de mumii şi sarcofage, fiind depăşită doar de Muzeul Egiptean din Cairo. Adevărul este că un imperiu care şi-a însuşit şi păstrat vestigiile unor civilizaţii de mult dispărute – fără să intru în considerente de ordin etic, mă bucur că relicvele există, într-un loc accesibil mie – merită tratat cu respect şi recunoştinţă, fie şi numai pentru acest lucru. E drept, fâşia din frontispiciul sculptat, smulsă de pe faţada Parthenonului mi s-a părut, la el acasă, o barbarie; am avut, însă, privilegiul să asist la captivanta oră de mitologie a unei clase de liceu, ţinută în faţa respectivelor sculpturi, de un bătrân profesor, cu cel mai seducător accent britanic cu putinţă. Are multe de oferit acest oraş animat, tuturor vârstelor şi tuturor gusturilor. Seara, Picadilly Circus se transformă într-un uriaş loc de întâlnire, orientat în jurul statuii lui Eros, împodobit cu mii

de lumini care-l fac să semene, de departe, cu un carusel strălucitor. Spectacolele Royal Opera House, din Covent Garden, sunt pe cât de celebre, pe atât de memorabile. Cât despre zonele efervescente, cum ar fi Camden Town, de exemplu, plin de zumzet, tinereţe, originalitate,

obiecte vestimentare rare, toate specialităţile etnice de mâncare, cluburi pentru toate genurile muzicale şi case decorate bizar, ce s-ar mai putea spune, decât că merită parcurse, oricât de pe fugă ai fi. Sau Portobello Road, unde, în dimineţile de vineri, târguiesc vintage celebrele modele; Soho, cartierul boem, recunoscut pentru viaţa de noapte – aici au debutat legendarii Rolling Stones – şi industria cinematografică... n-ai cum să nu îndrăgeşti un oraş în care multimiliardarul Richard Branson, întâlnit pe stradă şi nerecunoscut, a oferit cu amabilitate indicaţii turistice uneia dintre prietenele mele. Londra trebuie văzută, măcar o dată-n viaţă. Taxiurile ei negre, pub-urile

din care seara răzbat cântece până în stradă, autobuzele roşii, supraetajate, localurile care servesc, pentru câteva lire, mâncare sănătoasă, preparată zilnic – la sfârşitul zilei, ceea ce rămâne se donează - parcurile şi

grădinile verzi, pline de veveriţe prietenoase, purtarea reverenţioasă a localnicilor, care te duce cu gândul la eleganţa aristocratică, fără să vezi jobene pe stradă, ci o mulţime pestriţă, multicoloră, de invidiat pentru respectul şi toleranţa remarcate în viaţa de zi cu zi. Nici o lege vestimentară nu este impusă pe străzile Londrei, şi totuşi, stilul rămâne una dintre trăsăturile sale definitorii. N-am ajuns la Catedrala Saint Paul, nici la Tate Modern sau la Turnul Londrei, iar Madame Tussauds a rămas, şi el, pentru altă dată. Orice aţi alege, însă, nu vă va părea rău. Aşadar, vă urez Have a nice trip, love! şi nu uitaţi să spuneţi Cheers, înainte de a bea un pint, într-un pub tradiţional. A! Şi, pentru mai multă libertate de mişcare, investiţi într-un card de transport, Oyster, cu durată nelimitată. Îl veţi folosi şi data viitoare.

Ancuţa GăliceServiciul Comunicare


Ghinion în dragoste, noroc la bani. Fecioarele îşi vor păstra statutul pur şi delicat în dragoste, dar se vor lăfăi în banii câştigaţi la Loto, în decembrie, cu puţin timp înainte de sfârşitul lumii anunţat de calendarele mayaşe. Fecioara masculină e posibil să cunoască în vară o Fecioară feminină, dar se vor enerva unul

pe altul cu perfecţionismul lor, obsesia bacteriilor şi listele de cumpărături interminabile.

Leii vor dovedi că sunt lideri înnăscuţi şi se vor înălţa către poziţiile de şef, turtindu-i pe sărmanii subordonaţi. Aceştia îi vor acorda respect şi stimă, dar l-ar strânge de gât pe Leu cu o plăcere sadică. Nu o vor face, pentru că Leul nu le va da ocazia. Dur şi intransigent, Leul va fi

promovat către poziţii nebănuite, spre bucuria vechilor subordonaţi şi teroarea noilor subalterni.

Firi echilibrate şi puternice, Săgetătorii vor perfecţiona arta de a călători, transformând-o într-un mister absolut. Alinierea lui Saturn cu Pluto în merdenea cu Soarele va dezvălui Săgetătorilor misterele universului. Când ceilalţi vor avea mai mare

nevoie de Săgetător, vor constata că acesta este de negăsit şi că a dispărut în ceaţă, revenind când toţi au terminat şi munca lui.

Peştii vor profita din plin de pe urma intrării lui Venus în paella cu Saturn. Aşa că vor fi discreţi ca nişte megafoane care anunţă cursele în aeroport. Astrele le surând financiar, dar în dragoste, aceleaşi astre râd în hohote ironice. În anul 2012, Peştii vor fi posesivi

ca nişte dobermani faţă de jucariile lor de cauciuc şi îşi vor sufoca partenerii şi colegii cu tot felul de nimicuri, pe care ceilalţi trebuie să le aprecieze, altfel iese cu şucăr maxim. Atenţie: poziţionarea Lunii în sextil cu Soarele vă predispune la deplasări exotice, posibil către luxuriantele oraşe Buhuşi, Filiaşi sau Ţăndărei.

Oameni cu două feţe, ambivalenţi şi inteligenţi, Gemenii vor avea un an de succes. Sexul opus îi va considera un fel de eroi romantici, aşa că îşi vor face de cap ca la balamuc şi vor fi idoli ai turmelor de berbecuţe, taurine şi caprine

din zodiac, Gemenii transformându-se ocazional în Tripleţi, împreună cu partenerii.

Perseverent şi abil, Taurul îşi va atinge scopul în acest an, cel puţin în domeniul dragostei. În primăvară va pune ochii pe o văcuţă din cireadă, cu care va paşte în neştire, liniştit până prin toamnă, pe păşunile de prin Madrid, Paris

sau Roma. Urmarea va fi simplă: în 2013, când Luna va fi în pătrar cu Soarele şi Mercur, vor apărea viţeluşii.

O veste bună şi una proastă. În anul Dragonului de Apă, Berbecul intră în viteză, ceea ce le va aduce un salt în carieră spectaculos. Totuşi, trigonul cu Saturn şi Marte îi va face să creadă că ştiu ce e mai bine pentru ceilalţi şi să se contrazică tot timpul, aşa că turma de oiţe şi capre din

jur o să se cam ia în coarne cu berbecuţii. Atenţie la digestie: berbecii trebuie să mănânce doar iarbă, salată şi zarzavaturi, altfel o să arate ca nişte tauri spre final de an.

Berbec

Elegantă şi discretă, Balanţa va avea un an în care îi va surprinde pe cei din jur: va avea grijă să îşi asorteze şosetele cu lenjeria, pentru un efect intim de eleganţă made in Rahova, va citi Heiddegger şi Wittgenstein, dar va oferi cu mărinimie citate din ghidul tv, pe care

îl citeşte cu sfinţenie în fiecare dimineaţa, înainte să îşi facă agenda zilnică. Balanţa va urca scara socială în acest an şi va avea succes, datorită rafinamentului său.

Balan�ă

Racii vor împrăştia prin jur zâmbete graţioase, complimente subtile, vor juca un teatru mai bun ca la Bulandra şi vor deveni campioni ai actoriei de birou. Vor face o călătorie romantică undeva departe, într-un loc exotic, împreună cu partenera, dar nu îşi vor uita

nici soţiile rămase acasă. Se vor întoarce înapoi la soţi/soţii şi vor aştepta sfârşitul lumii prezis de mayaşi.

Rac

Poziţionarea lui Saturn în poziţie astrală de shtrudel cu el însuşi cade cam greu la stomac acestei zodii în anul care vine. Capricornul va petrece 2012 distrându-se, ca de obicei, de unul singur, râzând din senin şi enervându-se fără sens. Capricornul va dovedi că în dragoste

are imaginaţia unui birocrat, plictisind şi agasând din start orice fiinţă care face greşeala să îl simpatizeze. Singura zodie care îl va suporta pe Capricorn va fi un alt Capricorn, ambii exprimându-şi romantismul în completarea a mii de sudoku împreună.

Capricorn

Taur

Scorpionii vor exercita un magnetism maxim: vor atrage altă rablă de maşină pe care să o cumpere, vor ademeni cu dibăcie reprezentanţii sexului opus, vor trage înspre ei tot profitul făcut de alţii şi banii câştigaţi de prieteni. Scorpionul îşi va face mulţi prieteni bogaţi şi prietene

frumoase, de pe urma cărora să profite într-un fel sau altul. În carieră, va face tot felul de întoarceri la 180 de grade, pentru a lovi mortal orice potenţial pretendent la locul lui călduţ.

Scorpion

Gemeni

Săgetător

Fecioară

Peşti

Leu

Vărsătorii vor avea parte de o conjuncţie astrală favorabilă: Marte în tsukahara cu Pluto. Exponenţii acestei zodii vor fi extrem de activi, implicaţi în proiecte de care nu îi pasă nimănui, iar în dragoste vor fi fierbinţi ca nişte frapiere pline de gheaţă. Trebuie să aibă grijă să

îşi ţină aproape totemul zodiei.

Vărsător

Aeroscop 2012


Revistă editată de Compania Naţională Aeroporturi BucureştiAdresa redacţiei „Apron News”: [email protected]

Party flash

Proteccióndel trabajo,

amigos:samba si,

trabajo no! Ole!

Opri i timpul, clipa asta

minunat …

Opri i-l, opri i-l pe colegu’…. Eu am pus primul ochii pe blond !!!

O nimica toat ! Eu

fac în fiecare

diminea câte 30!

Înainte s te treze ti?

Formidabil! De data asta,

i-a ie it o rota ie

complet de 743 de grade!

I’ll make him an offer he can’t refuse…“ET, phone home.” "Remember, Red, hope is a

good thing, maybe the best

of things, and no good thing

ever dies."

M i, b iete, ascult la mine: î i g se ti o fat , te a ezi la casa ta, faci 2-3 copii i

abia atunci po i s spui c e ti

împlinit.

Împlini-m-a i

n-am cui…

E ti visul

meu, din

toate, cel

frumos/ i

nu-ndr znesc

s te dobor

din cer

gr mad ...

Zici???

My name is Maximus

Decimus Meridius,

Commander of the

Armies of the North,

General of the Felix

Legions, loyal servant to

the true emperor, Marcus

Aurelius. And I will have

my vengeance, in this life

or the next.

APRON News - nr.16

Documents

Transcript of APRON News - nr.16