2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

In memoriam

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text

îi aparþine, în exclusivitate, autorului.APOSTROF

CORNELIA BUCUR

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profund regret încetarea din viaþã a

distinsei traducãtoare CORNELIA BUCUR. A fãcut parte dintr-ungrup de traducãtori angliºti lansaþi dupã 1990, alãturi de RaduParaschivescu, Irina Horea, Mihnea Gafiþa ºi Liviu Bleoca, gene-raþia care a revitalizat receptarea marii literaturi anglo-america-ne în România. Prea puþin cunoscutã pentru cã n-a avut vizi-bilitatea meritatã decât în interiorul breslei, Cornelia Bucur atradus zeci de titluri din mari autori, de la Julian Barnes ºi IanMcEwan pânã la Lawrence Durrell, David Lodge, Philip Roth,David Malouf ºi Salman Rushdie, Raymond Chandler etc. Aredactat numeroase traduceri ale altor autori, printre multe-multe altele prima ediþie în limba românã a traducerii piesei Doiveri de stirpe aleasã de Shakespeare & Fletcher, tradusã de GeorgeVolceanov, ºi Harmonia Caelestis, de Péter Esterházy. Prin dispa-riþia Corneliei Bucur, opera de traducere a literaturii de limbãenglezã în România suferã o ireparabilã pierdere. Dumnezeus-o odihneascã!

�

MIRCEA DINUTZ

LA 19 februarie a.c., s-a stins din viaþã scriitorul, publicistulºi criticul literar MIRCEA DINUTZ (nãscut la 24 sept. 1948),

membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacãu. Apublicat articole de criticã literarã, cronicã de întâmpinare, eseu-ri, recenzii, articole de opinie, pamflete în numeroase revistedin întreaga þarã. Din 2008, a fost redactorul-ºef al revistei foc-ºãnene Pro Saeculum. Mircea Dinutz este autorul volumelor:Marin Preda – Patosul interogaþiei (1997), Popasuri critice(2001), Florin Muscalu (2007), Tablete de duminicã (2008),Ioan Dumitru Denciu (2009), Scriitori vrânceni de ieri ºi de azi(2011), D’ale democraþiei (2012) ºi Anamneze necesare (2012). Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!

�

Comunicat

Î N ZIUA de 16 februarie a.c., la Casa Monteoru, a avut loc întru-nirea Comitetului Director al USR.Ordinea de zi a cuprins urmãtoarele puncte:Informare privind situaþia generalã a USR, prezentatã de preºedin-

tele USR, Nicolae Manolescu, completatã cu date recente de vice-preºedintele USR, Gabriel Chifu, privind contractul de închiriere aCasei Vernescu, modificãrile legii timbrului ºi cererea de subvenþiipentru revistele Uniunii, prezentate ministrului culturii, domnulDaniel Barbu, ºi alte probleme de actualitate imediatã.

Fixarea calendarului evenimentelor USR ºi etapele de aprobarea noului statut al USR, programatã pentru acest an.

Hotãrârea privind activitatea de anul acesta a Comisiei de vali-dare. S-a stabilit cã, din cauza modificãrii statutului USR, în 2013nu se vor face noi primiri, ci doar eventuale titularizãri ale stagi-arilor.

Au fost votaþi scriitorii Norman Manea ºi Andrei Pleºu, careurmeazã sã primeascã indemnizaþii de merit.

S-a hotãrât calendarul Comisiei de statut, care va lucra între 18februarie ºi 5 martie, preluând modificãrile propuse de scriitori dinfilialele USR – Bucureºti, Cluj ºi Iaºi – ºi armonizându-le.

În final, au fost abordate problemele administrative la zi ale USR:regulamentul, condiþiile de funcþionare ºi tarifele la Casa Scriitorilor„Zaharia Stancu“ de la Neptun; contractele de închiriere a spaþiilorde la Casa Vernescu; prelungirea contractului de închiriere a hote-lului Unique, programul de funcþionare a celor douã sedii, pre-cum ºi condiþiile în care se organizeazã manifestãri culturale în SalaOglinzilor.

Comitetul Director a luat act de decizia preºedintelui de arenunþa la indemnizaþia pentru funcþia de la USR ºi la salariul de laRomânia literarã.

�

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România

Comunicat din partea Comisiei de validare a USR

MEMBRII STAGIARI ai USR care doresc titularizarea ºi înde-plinesc condiþiile pentru aceasta (un stagiu de trei ani) vor

depune la filialele USR unde activeazã un dosar care sã conþinã:• cãrþile apãrute în acest interval de timp;• cronici literare la aceste cãrþi;• alte precizãri bibliografice pentru completarea fiºei perso-

nale (premii, participãri la manifestãri literare din þarã ºi dinstrãinãtate, colocvii, festivaluri etc.).

�

LIVIU C. ÞÎRÃU ºi ªTEFAN MELANCU, ed.,Interferenþe euro-atlantice: 20 de ani de Studii Europene laUniversitatea „Babeº-Bolyai“, Cluj-Napoca:Editura Fundaþiei Studiipentru Europene, 2013.

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 3

G REU A fost anul trecut pentru reviste-le de culturã ale Uniunii Scriitorilor,

greu s-a anunþat ºi este ºi începutul anu-lui 2013. Lipsesc banii – curg ofensele.

Iar culturã fãrã bani nu se poate. Ammai spus-o de multe ori, cultura costã.Cînd am citit în memoriile lui Negruzzicã A. D. Xenopol, viitorul mare istoric ºifilosof al istoriei, a fost trimis la studii pebaza unei „chete“ lunare (cuprinse între 3 ºi 6 galbeni) colectate de la membriiJunimii, am recunoscut o situaþie tipicãpentru cultura noastrã: ea existã prineforturile individuale ºi reunite ale unoroameni care nu numai cã o creeazã, dar îiºi suportã costurile bãneºti. La fel este ºicu Uniunea Scriitorilor ºi publicaþiile ei:nu numai cã Uniunea produce o bunãparte din miºcarea culturalã a Românieide azi, dar o ºi finanþeazã singurã, dinveniturile proprii – care se întîmplã sãprovinã din închirierea unei clãdiri.Situaþia are o explicaþie: dupã cãdereasocialismului real românesc, scriitorii s-auferit ca de necuratul sã depindã financiarde stat, temîndu-se de intruziuniideologice. Iar sursa de finanþare –închirierea Casei Vernescu – i-a asigurat o vreme Uniunii ºi revistelor ei existenþa.Mai ales cã noi, scriitorii, cînd nu sîntemde-a dreptul gratis, sîntem foarte ieftini:salariile de la revistele Uniunii au fostminuscule, onorariile pe care am putut însfîrºit, tot datoritã Uniunii, sã le plãtimîn ultimii ani colaboratorilor noºtri aufost ºi ele minuscule (iar acum, sã sperãmcã numai pe moment, nici unele, nicialtele nu mai sînt deloc).

De fapt, aceastã stare de lucruri esteanormalã: o instituþie atît de importantãîn creaþia de valori culturale cum esteUniunea Scriitorilor ar trebui subven-þionatã de la bugetul de stat, adicã dinbugetul României – ceea ce nu înseamnãal vreunei puteri politice anume. Cãciliteraturã/culturã românã scriem, nualtceva, iar ce producem noi nu poateface nimeni altcineva pe lume. ªtiu cãexistã scriitori care se cutremurã deoroare la aceastã idee, cãci se tem deamestecul ideologic ºi chiar estetic al„celor de la putere“ în treburile noastre.Nu se tem fãrã temei, bineînþeles, cãcipot apãrea oricînd funcþionari care sã secreadã mai pricepuþi în literaturã decîtsîntem noi, scriitorii. ªi totuºi, altãsoluþie decît aceea a finanþãrii de labugetul de stat nu vãd. Cînd am primitbani pentru tiparul revistei Apostrof de laConsiliul Local al Municipiului Cluj – pevremea primarilor: Funar, apoi Boc, apoiApostu, apoi interimarul Moisin, apoidin nou Boc – nu mi-a dat nimeni,deodatã cu contractul, nicio indicaþieideologicã sau esteticã, iar la deconturi nu mi-a fãcut nimeni nazuri pentruconþinutul revistei, ci pur ºi simplu mi-auverificat facturile; aºa cã, dacã s-a putut la

nivel de oraº, de ce nu s-ar putea ºi lanivel de þarã?, mã întreb, cu naivitatepoate.

În ultimele luni, grele pentru redacþiaApostrof-ului ºi pentru toate redacþiilerevistelor Uniunii, cînd colegii mei aulucrat tãcuþi ºi fãrã certitudinea cã echipade conducere a Uniunii va reuºi miracolulde-a ne plãti pînã la urmã salariile(precizez, în spiritul adevãrului: pentru2013 au fost pînã la urmã plãtite), amdevenit sensibilã la uºurinþa cu careoamenii vorbesc de rãu literatura românã,cultura românã în general. Iar unii dintrecei care vorbesc cu desconsiderare despreUniune, despre scriitorul român ºi despreliteratura românã sînt chiar scriitori.

Nu am vãzut, de exemplu, ca ziarulAdevãrul – care a apãrut nu demult cuoribila paginã întîi purtînd titlul descandal „Uniunea Scriitorilor cotropitã de impostori“ – sã fi fãcut vreodatã ograndioasã pagina întîi punînd copertaunei cãrþi româneºti recent apãrute care i-a plãcut vreunui ziarist din redacþie. La

fel, am avut surpriza neagrã de a citi, înCotidianul, insultele ºi ameninþãrile unuimembru al Uniunii Scriitorilor, dl MirceaArman, proaspãt redactor-ºef la Tribuna,la adresa tuturor scriitorilor, pentru el toþifiind, de la vlãdicã pînã la opincã,„þuþeri“, „ipochimeni“ ºi altele asemenea.De cîte ori citesc asemenea texte în presacotidianã ºi, vai, în aceea culturalã, mãîntreb de ce preferã aceºti scriitori ºiziariºti sã scrie un text de scandal, ºi încãpe seama literaturii, a scriitorilor ºi ainstituþiei lor, în loc sã scrie texte deinformare ºi, mãcar o datã pe an, texte de admiraþie pentru cãrþile minunate careau tot apãrut din 1990 încoace. ªi îmiamintesc nu fãrã tristeþe cã doi mariclasici, Eminescu ºi Caragiale, au fost ºi ziariºti, ºi scriitori. E drept, în altevremuri, mai puþin „rãzboinice“ ºidornice de „scandal“ decît s-au înteþit a fi anii din urmã.

�

19 februarie 2013

2013Marta Petreu

Editorial

• Ion Bledea, Poarta vieþii, sculpturã în nuc

4 • APOSTROF

Î N ISTORIA relaþiilor cul-turale româno-maghia-

re putem sã distingempatru mari etape: 1) de laînceputuri pânã-n 1918,2) perioada interbelicã, 3)perioada dominaþiei co-muniste, 4) etapa de dupã1989. Enikø Olcar, autoa-rea tezei de doctorat Rela-þii literare ºi culturale româno-maghiare înperioada interbelicã, lucrare din 2011 carestã la baza acestui volum de 520 de pagini(Cluj: Dacia XXI, 2012), a ales foarte bineperioada analizatã, când a avut loc schim-barea de paradigmã cea mai relevantã înrelaþiile literare ºi culturale româno-maghia-re. De altfel, perioadele semnalate diferãdupã cantitatea ºi calitatea traducerilor lite-rare. Între anii 1955 ºi 1990, de exemplu,în limba maghiarã a apãrut 130 de opereale clasicilor români, în 744.000 de exem-plare, fiind rodul muncii a 51 de traducã-tori, dintre care 10 din Ungaria. În colecþia„Poeþi români“ a Editurii Kriterion au apã-rut 49 de poeþi clasici ºi contemporani, fie-care cu câte 10.000 de exemplare. În acestrãstimp, în colecþia „Biblioteca Kriterion“,îngrijitã de Géza Domokos, directorul edi-turii, au fost publicate cele mai valoroaseopere din limbile maghiarã, germanã,sârbã, ebraicã etc. Dupã care urmeazã cinciani (1990-1995), când apar doar patru tra-duceri din românã în maghiarã ºi nimic dinmaghiarã în românã.

De atunci constatãm iarãºi schimbãriesenþiale. Au prioritate valorile estetice in-contestabile, indiferent de alte considerente(politice, diplomatice etc.). Dacã ne gân-dim în sfera mai largã a culturii, putem sãremarcãm ideea dezideologizãrii. Cât pri-veºte, de exemplu, operele de istorie ºi defilozofie, putem observa o debarasare demiturile naþionale (naþionaliste), inculte, deideologia comunistã. Nu demult am pre-zentat numãrul de filozofie al revistei Ko-runk la Academia Maghiarã de ªtiinþe, nu-mãr redactat din studiile tinerilor filozofiromâni. Numãrul respectiv al revistei deculturã clujene a stârnit un real interes ºi aavut un ecou peste aºteptãri. Aº putea con-tinua cu prezenþa tinerilor istorici româniîn reviste ºi edituri în limba maghiarã, atâtîn þarã, cât ºi în Ungaria.

Enikø Olcar trece în revistã publicaþiileculturale ale vremii, reviste ºi cãrþi de uninteres major cultural, literar ºi artistic, stu-diazã programe, manifestãri, iniþiative, ex-poziþii, recenzii de cãrþi, antologii, tradu-ceri, evenimente literare, dar ºi divergenþele

cauzate, în general, de amprenta negativã apoliticii. Din bibliografia aferentã gãsim cãautoarea a studiat 281 de volume (tradu-ceri, antologii, sinteze de istoria literaturiiromâne ºi maghiare), 1137 de studii ºi re-cenzii apãrute în periodice, 27 în biblio-grafie online. Cifrele prezentate sunt im-presionante, dar nu reprezintã nicidecum ototalitate exhaustivã. Prezintã doar o mostrãdin bogãþia noastrã, a culturii române ºimaghiare, care meritã o atenþie deosebitãîn epoca globalizãrii.

Este remarcabil cã autoarea face o dis-tincþie între valori locale, regionaliste, tran-silvaniste, naþionale, între autohtonism, ar-delenism, europenism, globalism. Totodatãe de semnalat cã þine cont ºi de valenþeleestetice. Pe bunã dreptate aratã cã traduce-rile de dinainte de 1918 n-au prezentat nu-mai valori estetice, nici din partea ma-ghiarã, nici din partea românã. TraducereaLuceafãrului de cãtre Lajos Áprily ºi aTragediei omului de cãtre Octavian Gogamarcheazã momente de vârf în cronologiatraducerilor reciproce.

Meritul autoarei este cã o astfel de abor-dare cuprinzãtoare nu s-a realizat încã, darnici cercetarea cuvenitã nu s-a fãcut înaceastã direcþie. Desigur, sunt momentememorabile care meritã sã fie tratate în-tr-o sintezã viitoare. În volumul de faþãgãsim pleiada militanþilor apropierii ro-mâno-maghiare: Lucian Blaga, Avram P.Todor, Ion Chinezu, Octavian Goga, Nico-lae Iorga, Emil Isac, George A. Petre, LiviuRebreanu, György Kristóf, Árpád Bitay,Elek Benedek, Endre Veress, Sándor Ke-resztury. Eseistul Jancsó Béla, care a orga-nizat generaþia scriitorilor tineri dupã Pri-mul Rãzboi Mondial, „Tizenegyek“ (CeiUnsprezece, 1923), ºi generaþia anului1929, numitã „Erdélyi Fiatalok“ (TineriiArdeleni), în Cluj, face parte ºi el din ple-iada amintitã. A scris despre piesele luiBlaga prezentate de Teatrul Maghiar dinCluj (Zamolxe, Cruciada copiilor), în pro-gramul elaborat pentru „Erdélyi Fiatalok“a dat o orientare clarã generaþiei sale pri-vind autocunoaºterea ºi cunoaºterea reci-procã. Tinerii ardeleni maghiari au þinut le-gãtura cu Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti,Ion Chinezu ºi alþii. La rândul lor, ºi somi-tãþiile amintite au apreciat eforturile depusede gruparea „Erdélyi Fiatalok“. În biblio-grafia vulumului gãsim sinteza istoricului

Sándor Bíró, Kisebbségben és többségben:Románok és magyarok (1867-1940) [În mi-noritate ºi în majoritate: Români ºi ma-ghiari]. Acest Sándor Bíró a fost prezent lacursurile de varã din Vãlenii de Munte sus-þinute de Nicolae Iorga. Din scrisorile luiºtim cã, dintre 150 de cursanþi, o treimefãceau parte din generaþia tânãrã a mino-ritãþilor naþionale din România.

Cu ocazia serbãrii din 4 februarie 1937,organizatã de Asociaþia Studenþilor Ma-ghiari din Bcureºti pe lângã Cercul „FerencKoós“, revista Erdélyi Fiatalok informeazãcã: „Cercul l-a sãrbãtorit pe Dimitrie Gustiîn modul cel mai cãlduros cu ocazia îm-plinirii a douãzeci ºi cinci de ani de pro-fesorat“. Preºedintele Cercului „FerencKoós“, dr. Elek Bakk, i-a înmânat acestuia,în semn de apreciere din partea ErdélyiFiatalok, cartea lui Ferenc Balázs intitulatãA rög alatt [Sub þãrânã], menþionând cãtineretul maghiar grupat în jurul revistei aurmãrit de la bun început cu deosebitãatenþie activitatea sa de cercetare mono-graficã ºi a încercat sã îi aplice metoda.

Profesorul Gusti ºi-a exprimat mulþu-mirea sincerã pentru aceastã primire ºi amenþionat cu bucurie participarea conºtiin-cioasã ºi plinã de devotament a tinerilormaghiari la activitatea echipelor de lucruregale. ªi-a exprimat convingerea cã acestedouã naþii care, timp de secole, au trãit ºivor mai trãi împreunã, românii ºi maghia-rii, se vor înþelege reciproc ºi vor conlucra.

Dupã aprecierile lui Mircea Popa – caresemneazã prefaþa cãrþii –, Enikø Olcarevocã cele mai importante probleme alerelaþiilor româno-maghiare din perioadainterbelicã, inclusiv schimbãrile de menta-litate. Cartea e „o contribuþie de prim rang,creatoare a unor disponibilitãþi de dialogspiritual prin care cele douã comunitãþi s-au exprimat într-o multitudine de aspecteparticula-rizatoare“.

�

Schimbãri de paradigmeinterculturale

româno-maghiarePéter Cseke

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 5

O scrisoare ineditã a lui

cãtreÎ N CORESPONDENÞA primitã de Sextil

Puºcariu (vezi Apostrof, XXII, 2011, nr. 8,p. 16) s-a pãstrat o carte poºtalã trimisã, carãspuns la o scrisoare a viitorului savant, deDimitrie Anghel de la Paris (data expedie-rii: 28 octombrie 1901, data sosirii la NagySzeben (= Sibiu): 31 octombrie 1901), cutextul ºi adresa scrise de mînã cu cernealãneagrã. Sextil Puºcariu a precedat-o de oscurtã prezentare dactilografiatã, care, din-colo de datele lãmuritoare pentru contex-tul acestui schimb epistolar, este interesantãprin atestarea faptului cã la data scrieriiacestor rînduri explicative (probabil în1945-1946, cînd, parþial recuperat dupãaccidentul cerebral suferit la sfîrºitul lui1944, Sextil Puºcariu învaþã sã scrie lamaºinã cu mîna stîngã ºi începe trierea ºiadnotarea corespondenþei primite), la aceadatã, aºadar, titlul primului sãu volum „deamintiri“ era Ani de învãþãturã, ani dedãscãlie; corectarea acestui titlu în cel final,Cãlare pe douã veacuri, este fãcutã, pe dac-tilogramã, cu pixul, de Magdalena Vulpe,nepoata savantului. Construcþia frazei fina-le, cu verbul – subliniat de expeditor –aºezat, dupã topica nemþeascã, la sfîrºitulpropoziþiei, este o trimitere glumeaþã ladisputele ce aveau loc, la Paris, între D.Anghel – V. Cioflec, apãrãtori ai culturiifranceze, ºi ªt. O. Iosif – S. Puºcariu, apãrã-tori ai literaturii germane ºi influenþaþi deaceasta (dispute pentru care vezi Cãlare...,p. 181-182).

NICOLAE MOCANU

P OETULUI ANGHEL prietenii îi spu-neau Mitif. L-am cunoscut în 1900

ºi 1902 la Paris. În volumul meu deamintiri < a > Cãlare pe douã veacuri

[Bucureºti: Editura pentru Literaturã,1968, p. 177-183, 210-217], vorbesc pelarg de el ºi ceata amicilor cu care ampetrecut multe ceasuri neuitate. Pe câtera de vorbãreþ, pe atât de greu scriascrisori. Astfel se explicã cã nu am de lael decât o cartã poºtalã (ºi câte o iscãli-turã pe cãrþi poºtale colective sau tri-mise împreunã cu Iosif sub pseudoni-mul lor literar A. Mirea).

Cea pe care mi-a trimis-o în 28octomvrie 1901 din Paris – data e în-semnatã pe sigiliul poºtei – e un rãspunsla o scrisoare pe care i-o scrisesem dupãce plecasem din oraºul de care amândoine aduceam aminte cu atâta drag multtimp. [Sextil Puºcariu]

< a > „Ani de învãþãturã, ani de dãscãlie“

[CARTE POªTALÃ]

Msieur Sextil PuºcariuNady [sic]-SzebenHechtgasse 44Autriche-Hongrie[28. 10. 1901]

Iubitul meu Sextil,Carta voastrã m-a miºcat ºi m-a bu-

curat. A fi iubit de voi preþuieºte maimult decît orice pentru mine. – Poate încurînd sã fim iar împreunã, ºi atunci vafi atunci. – Cel rãtãcit ºi rãmas singurva pleca, probabil, peste 4-5 zile – vapleca sã renascã aiure în tihnã ºi sin-gurãtate. – Basmul Pãserei Phoenix e un

basm frumos ºi, de cândnu mai sunt bun de ni-mic, m-am deprins sã-ladâncesc. – Reînvia-voi,sã mã pot bucura de sti-ma ºi de dragostea voas-trã, viaþa ce reîncepe eacînd nu ai nici o þintãhotãrîtã?... Aceste toatele supun cu evlavie þie,bãiat muncitor ºi fain ceeºti. – Aflã cã aceeaºidragoste o am ca întot-deauna pentru tine ºi cãbucurie mai mare n-ar fidecât iar cu toþii undevala Bucureºti împreunã sãne întîlnim (construcþienemþeascã).

Te sãrut de mii deori

Mitif�

6 • APOSTROF

RADU ALDULESCU ºi„realismul de avarie”

S E POATE vorbi deja, deani buni/de cãrþi bu-

ne, de o marcã Aldulescu.Descopãr în Cronicile ge-nocidului (Bucureºti: Car-tea Româneascã, 2012,316 pagini) aceeaºi for-fotã coloratã a lumii de„strânsurã ºi nãvalã“ ca înProorocii Ierusalimului oriîn Îngerul încãlecat (pe care îl continuã caîntr-o serie, nu ca într-un serial, cu auto-nomie conservatã în ciuda legãturilor de totfelul). Dimensiunea eticã e suspendatã dinperspectiva eroilor, ei nu mai fac diferenþaîntre bun ºi rãu, nu regretã nimic ºi abia demai sunt în stare sã-ºi doreascã ceva. Miº-carea lor e des-centratã, nu trimite la ovatrã a durãrii, orbitele sunt interºanjabile,cãlãi ºi victime îºi intersecteazã destinele cuo suspendare albã a încheierilor. Poveºtileºtiu de la început cã nu se vor rotunji. Pe-riferiile de toate soiurile prolifereazã abe-rant în absenþa unui Centru ordonator. Dinnou, nu cinismul e instrumentul prozato-rului, ci o largã, aproape deºãnþatã, aº zice,înþelegere. Radu Aldulescu vede ºi audecumva dinãuntru lumea pe care o descrie.Reale sau imaginate, personajele ºi întâm-plãrile sunt „adevãrate“ în sensul acesteisituãri umãr la umãr a prozatorului cu totceea ce varsã în paginã, al unei trãiri pe viua experienþelor, fãrã anestezie ºi cu o dis-tanþã reflexivã minimã ori, mai degrabã,încorporatã pânã la aglutinare textului:„Comunismul a fost un rãu care a generatun rãu mai mare. Cronicile genocidului seadunã în apogeul epocii Iliescu-Constanti-nescu-Bãsescu. În umbra lor am povestit, caîntotdeauna, mai ales ce am trãit [s.m.]. Dela tinereþe pân’ la bãtrâneþe ºi totodatã dela bãtrâneþe tânjind spre tinereþe ºi mai de-parte…“ „Stricatã“ de sus pânã jos, lumearomâneascã a acestor decenii dospite deprecedentele e reconstituitã cu atâta fineþea detaliilor, de atât de aproape, încât toatelucrurile groteºti, strâmbe, rele, deviate,distorsionate, lãbãrþate ºi rãscrãcãrate pecare le aglomereazã în paginã nu sunt pânãla capãt ºi „urâte“. Urâþenia le e atenuatãde descoperirea cã societatea omeneascã, deoriunde ºi de oricând, e la fel de atinsã deminciunã, hoþie, prefãcãtorie; dar, mai pre-sus de toate, de nepãsare. Interesul mãruntºi imediat decide gesturi ºi asocieri.

Proza lui Radu Aldulescu se fereºte dejudecãþi. Realismul ei e, de aceea, feroce,atroce. Un realism de avarie, de sfârºit delume, spasmodic aproape, îngroºat pânã lao stranie transparenþã ºi luminã. El amin-teºte de mahalaua lui Caragiale, în variantã

neagrã ºi atotcuprinzãtoare, de H. Bonciu,cu omul sãu în patru labe, de expresionis-mul lui Liviu Rebreanu (Culcuºul, Golanii),chiar de G. M. Zamfirescu sau de EugenBarbu ºi Groapa lui. Nu cred cã o „comedieumanã (trecutã prin Dostoievski, Faulkner,Céline etc.)“, cum presupune Bianca Burþa-Cernat, ar vrea sã realizeze Radu Aldulescu.Chiar dacã traversarea literaturii celormenþionaþi e limpede cã s-a petrecut ºi cãa lãsat urme. Nu cred nici cã naturalismule nota dominantã. Marginalii sãi trãiesc întoate mediile, centrul ºi periferia se „de-mocratizeazã“ pânã la contopire, sãrmãniae activã, cu înþelesuri diferite, dar cu unacelaºi miez, la sãraci ºi bogaþi deopotrivã.Sigur, o anume apãsare a condeiului existãºi o poþi reclama, dar un efort de renunþarela aparenþe ºi prejudecãþi þi-l dezvãluie peprozator în toatã complexitatea paletei salede scufundãtor în apele tulburi ale existen-þelor umane sub vremi. Înregistrarea se facecu o expresivitate straniu comprimatã, cãcibulucul de detalii e o formã de identificarea esenþei, redundanþa sugereazã repetitivi-tatea realului. Codul de legi morale rãmânesuspendat aproape de cerul cu stele, el co-boarã rareori între oameni. Aceºtia trãiesc,vorbesc, suferã prin manifestarea cea maidezgolitã de formalisme a omenescului, darºi printr-o mãruntã ºi colcãindã artã a disi-mulãrii ºi manipulãrii ad-hoc, sub imperiulclipei prezente. Omul acestor vremuri ºilocuri a fost ºi rãmâne un „animal bolnav“.El muºcã ºi e muºcat, atacã ºi îºi linge rãnileschelãlãind, supravieþuieºte cu un viitor ca-re nu bate mai departe de ziua de mâine.

„Nimic nu mai e cum a fost ºi nici el numai e acelaºi“ e punctul de fugã al unei is-torii care demonstreazã, pas cu pas, cã nus-a schimbat mare lucru. „Înalt, slab, cocâr-jat, curbat ca un ac de undiþã, supt la faþãºi cenuºiu, cu privire surpatã într-un albas-tru cenuºiu ºi plete cenuºii, câlþoase ºi în-foiate“, Robert Stan zis Diavolul a pãrãsitcimitirul în care lucrase ca gropar încercândsã-ºi rãscumpere pãcatele (evocarea e cân-tatã pe ton de litanie, cu inflexiuni popeºtianume îngroºate: „Pãcatele tinereþilor celegrele ca pãmântul scos din gropi: m-amtrufit, am ispitit ºi am minþit, am furat ºiam preacurvit ºi am ucis, miluieºte-mã,Doamne, dupã mare mila Ta…“) ºi se în-dreaptã spre Frãsineniul tinereþii. Prozato-rul îi împrumutã obiectivul sãu panoramicºi reflexiv. O face de fiecare datã când po-vestea are nevoie de un relansator care sãaccentueze fãrã-de-scãparea, eºuarea înþarcuri sociale, politice, sentimentale, exis-tenþiale: „Peste tot pe unde umblase cãzânddin lac în puþ avusese parte de […]: haos,spaime, mâini tremurânde, degete reci, al-bite ºi încleºtate de haine sã se rupã, ori-unde ar fi mers vedea oameni care-ºi bãteaujoc de viaþa lor în fel ºi chip, atmosferã su-prasaturatã de durere, eºecuri, frustrãri, ca-lamitãþi, sinucideri ºi crime în lanþ, lumeînvârtoºatã în balele diavolului“. În „timpul

diluat, debilizat, fragilizat“ al rememorã-rilor, contopit cu cel al întoarcerii concreteºi disperate în locuri de odinioarã, enume-rãrile lucreazã în maniera colajului, cu de-talii simbolice, reprezentative ºi reale înacelaºi timp. Câmpuri de pârloagã, ierburiuscate încâlcite, tufe de ciulini, liziere depãdure, ruine de grajduri dezafectate, hale,spaþii vaste de parcãri cu tiruri, moteluri cupensiuni, terase cu grãtare ºi mese de plas-tic, drumuri de þarã „mistuindu-se în noride praf“, tivesc ameninþãtor orizontul cuþarcuri mai drastic trasate decât cel al cimi-tirului. Sunt semne ale morþii la pândã.Micile refrene-bocet ori cântec de inimã al-bastrã au un efect excepþional asupra or-ganizãrii sim-fonice a fragmentelor în-catenate, cititorul le poate sesiza versurainsinuantã, le poate recepta melodia asprã:„E iarãºi primãvarã, înecatã în ploi intermi-nabile ºi noi umblãm nãuci prin potop ºice dragã mi-a fost viaþa, rãul din inimã un-de locuieºte vrãjmaºul, putreziciunea putre-ziciunii putreziciunilor, blestemul cu focºi vãrsare de sânge, floricica mea, ºi-uitepier cum piere ceaþa…“; „io te-am iubit cudisperare“; „sã am bani de cheltuialã aº venila primãvarã, când o da soarele iarã ºi cedragã mi-a fost viaþa ºi-uite pier cum piereceaþa“ etc.

Sã identifici o „prizã poeticã la o reali-tate sordidã“ (Daniel Cristea Enache) e oa-recum prea mult, ºi deci, inadecvat. Expre-sivitatea scrisului lui Aldulescu nu e nicipoeticã, nici „poeticã“. Iar realitatea nu egeneralizat sordidã. E o lume bântuitã deumori ºi excese, senzualizatã anume prinadaos de condimente verbale, dar e chiarlumea cea mare filmatã de aproape, fãrãintermediari ºi cu aparenþele smulse de laferestre. Dincolo de diferenþele de limbaj ºisituare socialã, la care prozatorul este atentfãrã sã le acorde prim-planul, importantãrãmâne radiografierea derutei, a ieºirii dinmatcã, a nestãrii. Personajele sale nu trãiescdupã vreun proiect, abia de au vise de ur-mat ºi împlinit. Existenþa lor e epidermicã,de micã supravieþuire pas cu pas dupã re-þete deprinse în mers. Trimiterile la limbajemimate fãrã discernãmânt (Bianca Burþa-Cernat remarcã exact „sursele“: telenovele,filmele de la televizor ºi reclamele care lesegmenteazã, filme cu mafioþi, „un imagi-nar cinematografic gothic“ etc.) accentuea-zã lipsa de direcþie ºi destin propriu ºi oîndreaptã spre tragic: „Vremurile s-au rã-sucit ºi s-au pritocit de nu le-ar mai fi re-cunoscut nici unul ca Robert Stan zis ºiSatan ºi Diavolul, trecut ca prin brânzã prinacel vis de aur ºi prin praful ºi pulberea lã-sate-n urmã, pentru a încropi din propriaviaþã un soi de lucrãturã a diavolului ºipentru a simþi pe pielea lui ºi-n carnea luitimpul debilizându-se, diluându-se pânãaproape de dispariþie“. Noul vis de aur, cu„o pricopsealã ce pare sã-ºi tragã vlaga din-tr-o plãmadã duhnitoare, învârtoºatã, dechin, sãrãcie lucie ºi potop de nenorociri detoatã mâna“, se înscrie, dupã consumareanaivã a unui „moment de graþie“, în acelaºicoºmar al vieþii ca rãzboi fãrã învingãtori.„Eºti la mâna lor“ e enunþul emblematic,cãci aproape impersonal, al haosului. RaduAldulescu este un excelent captator de se-isme umane.

�

Irina Petraº

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 7

Memorii cu gust de epopee

Î N INTERNAÞIONALA mea:Cronica unei vieþi (Iaºi:

Ed. Polirom, 2012, 854p.), Ion Ianoºi îºi faceautobiografia într-o vastãevocare, dar nu pe îndele-te, ci cu o panã sprintenãºi mobilã, atentã la perso-najele evocate, la locuri ºimomente istorice, la dile-me ºi la soluþii, dând, de fapt, un portretsubiectiv al secolului totalitarismelor. Ladrept vorbind însã, autorul alcãtuieºte o„matrioºcã“, scoþând mereu la ivealã, unadupã alta, reproduceri din ce în ce mai micidupã prototipul care le conþine. ªi asta pen-tru cã existã o serie de planuri în carteacelui care, participând din plin la „aclima-tizarea“ sistematicã a lui F. M. Dostoievskiîn limba românã, scriind despre acesta ºi L.N. Tolstoi monografii de referinþã, uceni-cise la marii clasici ruºi învãþând de la eicâte ceva. Din acest punct de vedere, car-tea lui Ion Ianoºi este dovada vie a faptu-lui cã dacã citeºti nume mari ºi operenemuritoare, ceva tot se lipeºte de tine. Cegãsesc eu în aceastã carte care are decenþade a pãrea o confesiune nedeghizatã, darascunde multe alte lucruri? Cum ziceam, oistorie mai mult sau mai puþin deghizatãa unui secol trãit, un roman burghez dedi-cat mediilor evreieºti din Austro-Ungariaºi din statele moºtenitoare ale acesteia, odramã a minoritarului etern, o replicã – totconfesivã – la huliganul lui Mihail Sebastian(ºi deci ºi o alternativã la un roman exce-lent al lui Norman Manea), un romandespre intelectualul cu succes politic dinRomânia comunistã (altfel spus, o replicãoriginalã la Jean-Christophe de RomainRolland, la John Brain – cu Drumul spreînalta societate etc., la câteva romane dePetru Dumitriu), un calup memorialisticnu fãrã corespondenþe în paginile cardina-

lului de Retz ori ale lui Saint-Simon, darsigur mai bine scrise ºi mai interesantedecât ale lui Silviu Brucan sau Sorin Toma(ca sã trimit la memorialistica stângii româ-neºti din perioada postcomunistã). Pestetoate pluteºte parcã un pic din duhul luiPaustovski ºi al altor ruºi contemporani,dar tocmai intersectãrile diverselor planuriaduse în discuþie ºi exploatate cu intenþiinarative complexe dau originalitatea cãrþiiºi îi asigurã locul de unicat în bibliotecilenoastre.

În aceste condiþii, cei care cautã numaimea culpa ori deziceri de propriul trecutrãmân dezamãgiþi definitiv. Ion Ianoºi nuvine în faþa cititorului ca la un proces sta-linist unde dezicerea de sine este primacondiþie de neocolit. ªi nu vine nici ca laprocesul comunismului din ParlamentulRomâniei de dupã Ceauºescu, fapt care i-a atras mânia lui Vladimir Tismãneanu.El preferã sã mãrturiseascã într-un modcare combinã aspiraþia la precizie cu acu-rateþea transparentã a stilului ºi cu econo-mia maximalistã a naraþiunii ca un martorºi un participant la vremea vieþii proprii.De aceea îmi vine sã cred cã pe Ion Ianoºil-a fascinat, aºternându-ºi amintirile, posi-bilitatea de a-ºi mai trãi o datã viaþa, poatemai lucid, de astã datã, având avantajuldistanþei, al capacitãþii de a raþiona retro-spectiv asupra ei ºi, desigur, de a o docu-menta mai atent pentru a o înþelege ºi a o„consuma“ mai bine. Pentru a obþine o câtmai nuanþatã versiune, ceea ce îi asigurãcredibilitate ºi verosimilitate, Ianoºi recur-ge, nu o datã, la informaþii datorate unor„izvoare“ documentare. Vocea lui se spriji-nã, astfel, pe alte voci topite în text, faptcare are avantajul de a relativiza puþin su-biectivismul de viziune inerent mãrturisiriiunor experienþe personale.

Datoritã acestor caracteristici ale între-gului – multiplicitatea planurilor, succesiu-nea lumilor (cea central-europeanã bur-ghezã, cea leningrãdeanã comunistã, cearomâneascã roºie, cea de dupã cãderea dic-taturilor roºii), abordarea documentarã custrãdania de a crea narativ o versiune maibalansatã a lumii, dar ºi un talent indiscu-tabil de narator, aº fi tentat sã susþin cã am-biþia lui Ion Ianoºi a fost realizarea uneiscrieri care îmbinã mai multe subspecii:romanul formãrii (bildungsroman), roma-nul de familie (Les Thibault, Buddenbrocketc.), epopeea eroicã (Tihii Don, Calvarul);în fond, romanul documentar, romanulscris la persoana întâia, romanul nonfictivuzeazã, în linii mari, de unele sau maimulte dintre mijloacele tehnice puse în jocde Ion Ianoºi.

În fond, s-ar putea ca omul care a scrisatâtea pagini despre arta-neartã ºi despre

nearta-artã sã fi dat, în Internaþionala mea,cea mai strãlucitã ilustrare a unei concepþiiestetice care, lãsând deoparte detaliile eispecifice, pare sã discute procese alchimi-ce: condiþia artisticã a neartisticului ºi trans-formarea artei în opusul ei. Viziunea estedialecticã ºi, dacã nu se referã exact la ceeace spun eu aici, nu este mai puþin adevã-rat cã, graþie unui subconºtient febril carepoate fi identificat dincolo de ceea ce sespune expres, ar pãrea sã aducã în discuþietocmai asta: cum ceva în esenþã lipsit deatributele artei, bunãoarã o biografie, poatedeveni o paginã beletristicã înzestratã cuartisticitate, ºi cum ceea ce este artistic laun moment dat într-o viaþã se poate trans-forma în siliciu indiferent…

Cred cã, la capãtul unor lungi deceniide tatonãri, nu doar teoretice, în zona artei– monografia despre Sankt Petersburg nuera lipsitã de suflarea literaturii propriu-zise, deºi anunþa documentarea serioasã re-întâlnitã în amintiri –, Ion Ianoºi a nimeritfilonul major al acesteia, producând paginide calitate. Nu aº spune, în acelaºi timp, cãsunt cele în care autorul îºi dezvãluie celmai bine anvergura. Mult mai aproape deaceasta continuã sã îmi parã scrisorile cãtreGabriel Liiceanu din Epistolar, scrise dintr-opoziþie incomodã, de „om de stînga“ deatunci, dar cu atât mai interesante prinpoziþionarea pe cont propriu ºi prin nesaþuldialogului neoficial, asumat fãrã vreo con-strângere ºi fãrã iluzia cã s-ar putea face ac-ceptat de cei din tabãra cealaltã. În fond,nici prin cele 850 de pagini de memoriiIanoºi nu face altceva. El pare sã explorezemotivele, circumstanþele ºi modurile în careun om care s-ar dori un cãrturar liber tre-buie sã facã faþã marilor îngrãdiri pe care ile ridicã în faþã istoria, silindu-l la parti-cipãri ºi compromisuri care, pânã la unpunct, nu-i lipseau, iar de la un punct înco-lo l-au ºtiut atrage în mrejele lor.

Cartea a fost întâmpinatã critic în ter-meni laudativi: „O carte care este în egalãmãsurã literaturã, reportaj ºi istorie ºi carear trebui recomandatã oricui doreºte sã aflece s-a petrecut cu noi în ultima sutã de ani“(Stelian Þurlea), „unul dintre cele mai bunetitluri de carte româneascã din ultima vre-me“ (Costi Rogozanu), „carte admirabilãºi unicã în cultura românã“ (Ionuþ Vulpes-cu), „… strategiile narative ale unui romanrealist. Unul monumental, se înþelege“(ªerban Axinte). Rezervele formulate une-ori vizeazã aspecte particulare. Izvorul exis-tenþial care alimenteazã materia epicã – „ocarte a nevrozelor“ (Cristian Vasile) – oricoerenþa ºi consecvenþa unei opþiuni – „pri-zonierul unei obsesii, aceea a ÎngeruluiRoºu“ (Vladimir Tismãneanu). Niciunuldintre cele douã accente reticente nu schim-bã însã datele problemei: putem calificaîn mai multe feluri circumstanþele vieþii luiIon Ianoºi, dar cartea lui este o realizare deanvergurã. Ea îmbogãþeºte neaºteptat lite-ratura românã contemporanã, rãmânând întensiune cu exerciþiile memorialistice ante-rioare ale lui Ianoºi, depãºindu-le dar ºicompletându-le, lãsându-le sã graviteze înjurul ei ºi obligând la reconsiderãri impor-tante.

�

Ovidiu Pecican

Cãrþi primite la redacþie• Oana Bodea, Un timp al

schimbãrilor: Renaºtereanaþionalã a popoarelor din Europa Centralã înAufklärung ºi Vormärz: oistorie comparatã, Bucureºti:Rao, 2011.

• Mihai Dinu, Dincolo decuvinte: polifonia inaudibilãa Scrisorii, Bucureºti:Spandugino, 2012.

• Coralia Telea, Interférencesfranco-roumaines chez

George Bariþiu, Iaºi: Stef,2010.

• Grigore Maior, InstitutionesLingue Valachicae: LexiconCompendiarium Latino-Valachicum 2 vol., AlbaIulia: BibliothecaUniversitatis Apulensis,2001.

• Andreea Mârza, Enea SilvioPiccolomini ºi cruciadatârzie, Cluj-Napoca: Mega,2009.

• Despre Biserica românilordin Transilvania: documenteexterne (1744-1754), Cluj-Napoca: Mega, 2009.

• Vasilie Popp, Despreînmormântãrile comune ladaco-români, Alba-Iulia:Aeternitas, 2003.

• Radu Mârza ºi Laura Stanciu,Cum scriem istoria?: Apelulla ºtiinþe ºi dezvoltãrile me-todologice contemporane,Alba-Iulia: Aeternitas, 2003.

8 • APOSTROF

Banchiza de gheaþã în care stã inima fiului

Lecturi

F RATELE FIULUI risipitorse intituleazã un masiv

volum despre, cu, pentruAurel Cioran, publicat laeditura clujeanã Eikon (pecopertã ºi pe pagina detitlu Aurel Cioran apare caautor, ceea ce este im-propriu, deoarece numaipuþine dintre textele dincarte sînt scrise de el, dar nu insist asupraacestui aspect filologic); cartea este com-pusã de Anca Sîrghie ºi de Marin Diaconu,care s-au înregistrat modest ca îngrijitori deediþie, ºi cuprinde: texte (nu multe), scri-sori, interviuri ale lui Aurel Cioran, scriso-ri primite de Aurel Cioran (inclusiv aceleade la Emil pe care le cunoaºtem deja dinvolumul Scrisori cãtre cei de-acasã), scrisoride la alþi expeditori (de pildã, de la BucurÞincu în iarna de pominã 1986) ºi unsplendid interviu acordat de doamnaEleonora Cioran, vãduva lui Aurel Cioran,doamnei Anca Sîrbu. Valoarea documen-tarã a volumului este foarte mare, cãci poþigãsi aici date necunoscute sau prea puþinexploatate încã despre familia Cioran ºidespre prietenii celor trei fraþi, de pildãdespre mult dragul mie Bucur Þincu.

Multe informaþii se gãsesc în interviuldoamnei Eleonora Cioran, care se aratã afi un spirit ºi nuanþat, ºi tranºant. Iatã depildã ce spune distinsa doamnã, cu splen-didã francheþe, despre orientarea politicã alui Emil ºi Relu Cioran: „Aurel a rãmasvertical pînã la sfîrºitul vieþii lui ca legio-nar. Deºi a suferit mult, el nu ºi-a pãrãsitcredinþa politicã niciodatã, spre deosebirede Emil, care a considerat cã angajarea saîn Miºcare fusese o rãtãcire a tinereþii“ (p.422).

De mare interes sînt scrisorile lui Cio-ran cãtre fratele sãu mai mic, Relu, mai alescã în acest volum putem citi cîteva inedite,faþã de ediþia de la Humanitas (Scrisori cãtrecei de-acasã), ci au fost ori rãtãcite, oripãstrate pînã acum în rezervã. Una m-atulburat: este o scrisoare din 6 martie1964, în care fiul risipitor, ca sã vorbesc întermenii biblici ai titlului, îl descurajeazãpe Relu sã organizeze o cãlãtorie cu mamalor la Paris.

Repet ce þi-am scris în legãturã cu dificul-tãþile, aproape insurmontabile, ale unei cã-lãtorii aici. Din pãcate, nu e posibil. În plus,eu nu vãd decît franþuji. Pentru mama, arfi nespus de penibil sã nu poatã spune uncuvînt. Apoi, stau la etajul al ºaselea, fãrã

ascensor. Cum þi-am scris, apartamentul (nusunt proprietar, numai chiriaº) nu-mi apar-þine decît în parte. Afarã de asta, Parisul eun oraº infernal. Spune-i mamei cã nu e rea-voinþã din parte-mi ºi cã mai tîrziu poate voiveni eu pe acolo.

Sã precizãm: Emil Cioran fusese ultima da-tã în România în toamna tîrzie a anului1940 (iar nu în septembrie 1940, cumcrede autoarea unei recente cãrþi despreCioran, dna Ilina Gregori, care, ignorîndcercetãrile anterioare ce au clarificat pro-blema, pur ºi simplu greºeºte ºi dã, în stilsenzaþionalist, informaþia falsã cã tînãrulfilosof ar fi participat la manifestaþiile le-gionare din septembrie 1940) ºi s-a întorsla Paris, respectiv la Vichy, în februarie1941. Aºa cã ultima întîlnire cu mama sa afost cîndva în februarie 1941. Scrisoareaineditã care mi-a sãrit în ochi este din mar-tie 1964. Aºadar, mama ºi fiul nu se maivãzuserã de 23 de ani ºi cîteva sãptãmîni.Iar fiul cel mare, la ideea unei vizite a ma-mei sale, rãspunde cã nu, nu se poate –pentru cã... el nu vede decît franþuji, iarmama sa nu vorbeºte franþuzeºte. Nudespre debutul într-un sofisticat salonliterar francez al baronesei Elvira Comanici,cãsãtoritã Cioran era vorba totuºi, ci despredorinþa mamei de a-ºi vedea, dupã 23 deani de separaþie, fiul cel mare – respectivdespre dorinþa lui Relu de a-ºi vedea frateleajuns parizian. Putem sã presupunem cãElvira Cioran, în vîrstã de 76 de ani (s-anãscut în 1888), dorea sã îºi mai vadã odatã bãiatul înainte de moarte. Nu i-a fostdat, fiul a zãdãrnicit chiar ºi proiectul decãlãtorie, iar ea a murit peste doi ani. Pu-tem face presupuneri despre motivele carel-au fãcut pe Cioran sã-ºi refuze mama (ºifratele) în termeni atît de frivoli – „eu nuvãd decît franþuji“ ºi mama nu ºtie fran-þuzeºte. Refuzul, oricare ar fi motivul, nu-l aratã pe Cioran într-o luminã prea uma-nã. Din cînd în cînd (de exemplu, faþã deNoica uneori), Cioran se vãdeºte de oopacitate sufleteascã desãvîrºitã ºi frivol. Înaceastã scrisoare, el îi întoarce mamei saleinima lui prinsã într-o banchizã groasã degheaþã. Iar la ce se ascunde în spatele scu-zelor sale inconsistente ºi necruþãtor-frivole,trebuie sã mã mai gîndesc.

Aceastã scrisoare ºi altele inedite din vo-lum, cantitatea mare de informaþii de la osursã de mîna întîi, conversaþia interesantãa celor douã doamne, toate contribuie lavaloarea mare a cãrþii, a cãrei apariþie osalut cu încîntare.

�

Marta Petreu

• Cioran, fotografie de Sophie Bassouls

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 9

&&&

în dulapul bunicii miroase a naftalinã ºi-a sãpun de casão sã punem tot în cutie, zic ºi-o sã le trimitem la second

/pe când lumânarea încã arunca un dinte de aur pânã în carneade pe-obraz ºi varul se usca încet ºi-ncepea sã miroasã/

deja deschideam dulapul s-adulmecãm ultima-amintireo sã punem tot în cutie, ziceam

/ºi lumânarea începea sã tremure ca ºi cum bunica sufla în ea são stingã aºa cum stingi o lumânare de pe tort în ultima zi de anîn urmãtoarea zi de viaþã/

ºi-o sã le trimitem, ziceam

/ºi lumânarea se topea ca o bomboanã în gura unui copil fãrãdinþi ca ºi cum gingiile ar fi suficiente ca sã-nveþi sã spui câtevacuvinte molfãind/

ºi bunica încã sufla din lemnii toracelui dând lecþii de gramaticã ºi eu ascultam molfãind

ºi nepoþii de câteva luni mâncau bomboane de pe tava cu cozonac

/ºi lumânarea se topea ca o bomboanã/

o sã le trimitem la second, ziceamºi mângâiam hainele cu miros de naftalinã ºi sãpun de casãca ºi cum aº fi atins o pieleca ºi cum ea ar fi existat de douã ori în aceaºi încãpere.

/ºi lumânarea încerca sã m-ajungã din geam de parc-aº fi simþitcã e caldã când de fapt miroase a ars/

&&&

Cerul ca o cârpã-nmuiatã-n vaselinã pus la uscat pe firele de troleu

ºi eu departe – mi se pare cã-mi amintesc cum urcam dealul acoperit cu paie uscate ºi pãpãdii

ºi cum pãreau toate amestecate, întoarse cu susu-n jos ºi cu josu-n sus

ºi ei aplecaþi scormonind cu unghiile dupã cartofieu sunt aici-aici, le ziceamsã vã numãr ºi sã v-aºez în lãdiþã pe rând cã-s tânãr.de peste deal cerul era ca o cârpã-nmuiatã-n vaselinã pus la

uscat pe firele de curent

/zzzzzzzz fãceau firele toate ca ºi cum ar trece de-aici acolo sau de-acolo aici imperceptibil/

ºi eu treceam ºi mã gãseam în piaþã mãrãºeascã mirosind cartofii într-o confuzie de nume

/ºi lumânarea încerca sã m-ajungã din geam de parcã-aº fi simþit cã e caldã ºi tava-mi ardea

degetele în timp ce traversam holul dinspre bucãtãrie în miros de pireu/

&&&

sunt locuri unde te duci de unul singur ºi nu le arãþi nimãnui ca sã nu simþi vreodatã cã lipseºte cineva, i-am zis

ºi filtrul de cafea bolborosea, vasele trosneau sub mâna ei, goleatava de cozonac ºi punea vinul ºi gheaþa trosnea printre degeteca ºi cum ar ploua

„pune tava asta la uºã“, mi-a zis „poate-i e foame ºi vinecum îl chemãm pe tata când iese de la serviciºi ºtie sã miroase casã“

dar eu eram deja la dulap atingând hainele ca ºi cum aº atinge o piele

„Emilia“, mã striga„Emilia, ia tava ºi du-o“dar eu fug afarã„ia tava ºi du-ooo“fug afarã„oooooo“dar eu fug, fug, fugtac plâng fug.Afarã.

&&&

Am bãut uitându-mã la piciorele tale umflateîncercam sã-þi gãsesc mãcar o vânãtaie

/pe când lumânarea încã arunca un dinte de aur pânã în carneade pe-obraz ºi varul se usca încet ºi-ncepea sã miroasã/

ºtii cã orice ranã se vindecã abia când o arãþidar în colþ stãteau sul carpetele,ºtii de ce le-ai pãstrat?

„ia un pahar“ au spus„ia sã uiþi“ îmi zic

dar eu beau ºi mã uit la picioarele tale umflateºi miroscaut ranaaºa cum îi cauþi unei ºosete vârful gãuritpoate e carpetul din colþ

„ia“ îmi zic

dar eu stau ºi beau ºi miros ºi am un gust:pe suferinþa altuia creºte bucuria aºa cum tratezi roºiile cu

piatrã-vânãtã.

ºi în final, vã spun, aceaºi poveste: nu ºtim sã vorbim decât în sfaturi

„ia“ au spus„ia un pahar“

„ia sã uiþi“ îmi zic.e foarte greu sã-þi aminteºti dar ºi Proust a avut noroc.

�

Poeme deEMILIA FAUR

Debut

10 • APOSTROF

I

SOARELE SÂNGERA ameþit în pâlcurile demaci, cerul se zdrenþuia în freamãtul

uscat al albãstrelelor, orele ºi minutele lorflãmânde înþepau lacome pântecul þuguiat,dupã un strop de rãcoare ºi apã.Aplecatã de ºale, mama þinea cu o mânãmãnunchiul galben de spice, iar cu cealaltã,secera, tulburând liniºtea cetãþilor de furnici, prân-zul frugal al pãsãrii, visul cafeniu al iepu-relui sãlbatic. Cât vedeai cu ochii, doar cerul ºi mareade grâu.

*

PÃRUL NEGRU, lucios, e lipit de tâmple.Sufletul ei e lipit de oase. Ca vopseaua

cu care sunt zugrãviþi sfinþii, pe icoana delemn. Ar fi subþire ºi mlãdioasã, de n-ar fiînsãrcinatã. Mireasa mireselor cu ochi pre-cum mierea din vremea lui Solomon, caRahela peþitã de Iacov, ai putea spune, dacãn-ar fi doar o femeie frumoasã ºi tânãrã, dela þarã. Strânge din dinþi. Pleoapele sestrâng de durere. Broboane mari de sudoa-re sãratã ºiroiesc de pe frunte, îi intrã îngurã. Sunt bune; pe unde alunecã, rãcoresc,în adierea fierbinte a vântului.

*

Apasã mai bine snopul cu genunchiul ºileagã-l cum trebuie, cã nodul de iarbã eslab, la cea mai micã adiere de vânt sedesface ºi crucea de grâne se stricã. Detoate trebuie sã-þi spun, ca unui copil. Uitã-te la ea cum se clatinã pe picioare cu sno-pul de grâu, parcã e beatã, spune bunica...

Ca un fluture vântul verii tremurã pebuzele mamei. κi ºterge de sudoare frun-tea, cu dosul braþului gol care iese dinbluza albã cu flori. Subþioara ei miroasebrusc a lapte cald ºi a mãtasea-porumbului.

Sau ca-ntr-un vers de Saint-John Perse.

Mai lasã-mã dracului, mamã, mai lasã-mã dracului; nu vezi cã soarele mi s-a tuflitîn creºtetul capului, ca o pãlãrie care nu ea mea, mã strânge în chingi ºi m-apasã...

Mãruntã, slãbuþã, cât s-o ia în braþepânã ºi un copil, bunica pare acum atât deînaltã, cã nãframa ei emblematicã se topeºteîn soare, vocea ei taie adânc în carne, pre-cum firul uscat de rogoz.

*

Nu le-a mai ars de ojina din ziua aceea.(Întotdeauna când se termina lucrul lacâmp, oamenii mâncau ºi beau din bucate-le pãstrate-n adins, la capãtul locului, ºi seodihneau puþin. Sã le stea norocul. Sã

mulþumeascã duhului locului, iar el sã ledea roade ºi anul care venea.Din ceea ceDomnul a dat, împãrþeau cu suratele lor,zburãtoarele. Pânã iarna târziu, pãsãrile se-n-torceau la ramurile negre ori ninse din vâr-ful copacilor, sã se înfrupte din ofrandeledulci, hrãnitoare.)

Câteva paie uscate în car. Un snop,cãpãtâi. Deasupra, soarele Racului aflat înexil. Spatele firav, încordat, al bunicii. Dincând în când, bãþul adiind spinãrile vitelor.Buzele ei murmurând cu încãpãþânare orugãciune, însoþind uruitul roþilor.

Zvâcnind de durere pe paie, mama.Nu. Nu mai era deloc timp sã mai

treacã pe-acasã. Sã se spele, sã-ºi prime-neascã veºmintele, sã ia trenul pân’la oraº,unde era spitalul. Deºi nu-i era încã soro-cul, trebuia sã mã nascã.

Hm, clãmpãni barza, dusã pe gânduri,mãsurând cu paºi rari, metafizici, miriºteaorbitoare de iulie. Hm. ªi rãmase acolo ovreme, uitându-se lung dupã car.

II

FEREASTRA-I DESCHISÃ. Pântecul încãnecopt, dezvelit, al mamei ºi pântecul

Lunii. Miros de pelin, de noapte pustie, desalon de spital, de somn sau de moarte.

Ehei, ar mai fi douã luni, ehei, ar maifi!...

Pânã când Fecioara sã legene prunc, sãaþâþe focul în sobã, sã arunce în cratiþãbureþii galbeni aleºi ºi spãlaþi de cu searã,sã mulgã vacile, sã facã brânza, sã macinegrâul, sã coacã pâinea;

pânã când Arcturus sã-ºi mâne încoacelânoasele turme;

pânã când sã se-mplineascã Echinocþiuldeasupra frunziºului veºted. Fereastra-ideschisã.

Mi-e teamã de norul din dreptul Lunii;mã asurzesc ºi mã sâcâie broboanele grelede pe pântecul mamei. Dau cu mâinile ºicu picioarele. Þip. Nu mã aude nimeni. Mãzbat. Vreau afarã. Vreau afarã. Vreau afarã.În pofida a tot ce au spus existenþialiºtii.Vreau a-fa-rã!

Luna mã ameninþã grijulie cu degetul: Trebuie sã mai aºtepþi pânã mâine. Sã

vinã Soarele. Mâine e ziua de Sfântul Ilie.Atunci e rândul tãu.

III(Cântecul Oii)

Sunt copilul favorit al naturii. Sunt încrezãtoare ºi sunt rãsplãtitã cu încredere.Fortuna îmi zâmbeºte ºi totul înfloreºte sub cãldura iubirii mele.Caut frumosul în tot ce vãd.

Sunt dreaptã ºi plinã de graþie. Sunt Oaia.)(din Horoscopul chinezesc)

*

Fâlfâie aripi; bunica s-a ascuns cumintedupã trunchiul bãtrân ºi aºteaptã încingân-du-se cu o ramurã verde.

Ca o nãlucã Soarta pluteºte-n galop pelicornã în lumina amiezii; vergeaua de-alunzgârie trunchiuri prin pãdurea de brad ºi-n-semneazã în muºchiul umed Nordul, me-reu Nordul (de unde învie ºi coboarãmorþii. Nicio fereastrã sã nu deschizi spreNord, niciodatã); seria cardinalã, Berbec,Rac, Balanþã ºi Capricorn; plecãciuni luiSaturn, cel ce suferinþã ºi singurãtate aduce,interiorizare cât cuprinde; rupturi, obsta-cole de tot felul ºi durere de oase;casa naºterilor (obsedant desenatã cu dege-tul mai întâi de copil, de fecioarã, de femeiemai apoi, pe ochiul de gheaþã al ferestrelormereu altele) lipseºte, oricât s-a strãduitbunica s-o vadã;casa banilor e toatã o dãrãpãnãturã ºinici de prieteni nu voi sta prea bine, ºitotuºi, halal sã-mi fie! Duºmanii-ºi vor faceperpetuu foc de tabãrã ori staniºte, la doipaºi de casa-mi, mai sus, pe colinã. O-hooo! Dacã-i iubeºti doar pe cei care teiubesc, care mai este meritul tãu?!

Cât despre carierã... Slabã nãdejde, darpoate fi ºi mai rãu. Din tolba de aer Ursi-ta-mi aruncã o carte din care sã-i învãþ pealþii, o alta din care sã-nvãþ permanent sin-gurã, sau una în care mi-e scrisa;

Nu ºtiu care din ele, sau poate toate treirãsucite în începutul în care-mi aflu sfâr-ºitul, dupã spusele lui T. S. Eliot.

IV

DUDUL BÃTRÂN ºi stufos. În care secaþãrã via, dupã ce-a înconjurat toatã

casa. (ªi eu, murdãrindu-mi obrajii, rochiþaalbã, cumpãratã de tata, cu floricele albas-tre de la mustul fragilor negre.)

Trandafiri de rând, roz-galbeni; criniroºii; ah, da, iasomia!

Grãdina de fatã a mamei. (Dar nu ºi amea, aveau sã-mi atragã atenþia mustrãtoa-re urzicile.)Primãvara, devreme, narcisele albe ºi galbene strângândtot praful din uliþã ºi ce-a mai rãmas dinpolenul amintirilor mamei.

O lãdiþã de lemn vãruitã în alb, în care-n-florea cununa lui Iisus (priveºte petale albe,stelare, cuiele rãstignirii ºi ciocanele, vezi?Mi le arãta mereu mama) pe târnaþul în-gust, cu stâlpii subþiri.

Sub grindã, crucea bogatã de spice,mãnunchiul de busuioc, ulcica numai pen-tru apa sfinþitã; icoanele, ºtergarele.

Time overIleana Urcan

Prozopoeme

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 11

Patul de lemn, strujacul de cânepã,umflat cu paiele mereu proaspete, cearcea-ful aspru cu cipcã, þolul de lânã-nvrâstatã.Aici mã afundam în braþele bunicii, învreme ce bunicul se ghemuia cu smerenie,cu braþul sub cap, cum putea, la picioare-le noastre, de-a latul.

Ferestrele mici, cu ochiuri în formã decruce. Vara, cu lapte la prins în ulcele.Iarna, compoturi de prune.

O datã, deasupra porumbului înalt,foºnitor, soarele. Atât de mare ºi de roºu,de parcã lanul vecinilor l-ar fi gãzduit acolopeste noapte.

Lada de zestre. O, amintirile, împãturite cu grijã, prin-

tre hainele frumos puse la pãstrare, sã nuse ºifoneze, sã nu se deºire, precum foi-le-ngãlbenite, mirosind a ramuri de nuc.Decoraþiile bunicului, din primul ºi al doi-lea rãzboi. Diplome de împroprietãrire cupãmânt. Rochia de mireasã a mamei, rochiide fatã; ºosetuþe ºi o hãinuþã tricotatã, deprunc.

În podul casei te urcai cu scara, de petârnaþ.

Peste podaºul de lut, mere roºii, mereverzi, prune uscate ºi pere, nuci. Lada cugrâne, lada cu banii rãmaºi de la inflaþia din’46; demontat, rãzboiul de þesut; tãbliþa deºcolãriþã, a mamei. Peste toate, fuiorul deaur al zilei curgând prin lucarnã.

Grãmada de lemne în curte. Cocoºulpestriþ, repezindu-se la mine, ciupindu-mãde obraz, pânã la sânge. (Urma o am ºiacum.) Staulul oilor, strâns lipit de bucãtã-rioara de varã. Mieii aduºi în cojoc în de-cembrie, dormind sub soba de tuci.

Grajdul vitelor. Singurul din cãrãmidã,tencuit, vãruit în albastru. Domeniul pestecare stãpânea bunicul, având totul în grijã.Sã adune ºi sã scoatã balega, sã aºtearnãpaie, sã þesele vitele, sã le dea mâncare. Sãle vorbeascã ºi sã le mângâie. Sã le spunãamarul. Vireana, Joiana mestecau fânulalene ºi clãtinau duioase capetele întoarsespre el.

Podul grajdului, plin cu fân în care mãtrânteam vara, dupã-amiaza, în vreme cebunica dormea cât ar clipi o pasãre.

Grãdina de legume. Nucul. Prunii de pemargine.

Cãrarea ce taie tabloul în douã, longi-tudinal, coborând zbuciumatã în treptesãpate în pãmântul lutos.

Ura, zmeuriºul! Dar ºi eclipsa desprecare oamenii spun cã aduce sfârºitul lumii.Fac ce înþeleg mai bine sã fac: cãrãbãnesccu pumnii zmeura roºie ºi galbenã; mãcarsã mor sãtulã de acest fruct parfumat.

Pe un pinten mai sigur, plin de urzici ºipodbal, cu pereþii din snopi de porumb,locul cel mai tihnit destinat contemplãrii.ªi aveai ce vedea: lin ºi adânc, la doi paºi,râul; malurile domoale, dimpotrivã, dealu-rile, casele, turla bisericii din satul vecin.

Anotimpuri rãsfrânte, duse de apã. Eu n-am îndrãznit niciodatã sã prind

peºti cu furculiþa, precum altãdatã, mama.Nici mãcar n-am vãzut carele cu boitrecând peste râul îngheþat. N-am fost har-nicã, n-am ºtiut face mâncare, n-am ºtiutduce o gospodãrie, n-am avut glas frumoscare sã strângã feciorii la poartã, n-am avutdoisprezece peþitori, n-am fãcut o casã, nicimãcar un copil.

ªi, ca un fãcut, am doar câteva amintiricu mama.

V

DE CE nu ieºi ºi tu cu fetele de vârsta tala plimbare ori la petreceri? De ce stai

numai acasã, mereu doar acasã? Mai lasã-le-ncolo cãrþile alea, mai lasã-

le. Mai pune mâna pe mãturã, pe o cusã-turã, pe o dantelã. Te mãriþi azi-mâine ºihabar-n-ai de nimic. Mai ieºi ºi tu la poartã,mai stai cu fetele. Cum ai sã-þi gãseºti pecineva, dacã tu stai numai în casã, cu nasulîn cãrþi? Auzi? La radio cântã un vals, haisã te-nvãþ sã dansezi. 1, 2, 3; 1, 2, 3.Doamne, ce fat-am fãcut! Se-mpiedicã pedrum drept! Picioarele alea se-nmoaie caniºte cârpe.

Oh, când eram de vârsta ta, când eram, de ºapte ori pe zi mã-mbãiam, mã schim-bam, sã fiu mereu alta... (Într-o viaþã deom, totuºi, mama mea n-a vãzut niciodatã marea, ochii ei cãpruin-au cutreierat valurile precum corãbiile, ciea s-a dus doar pânã în capãtul uliþei, sãspele rufele-n râu. Mama n-a vãzut munþi.

Dar pui de cãprioarã i-au adormit lasân, cu boturile umede, aburind sub nin-sorile bluzei.)

VI

UITE,

bulbi de crin alb, uscat, pisat ºi maceratîn alcool þi-am pus, într-o sticluþã pe raft încãmarã (în câteva sãptãmâni precum foilede zãpadã þi se descuameazã pielea de peobraji, ºi rãmâne curatã ca laptele),

cu rouã de pe iarbã neatinsã de rãsãritulsoarelui sã-i speli, ºi, dacã tot mai rãmânnedoriþii pistrui, vom fierbe roua de pefrunzele de pãtrunjel!

Oh, nu! Nu atinge cu degetele coajacaldã a oului proaspãt rostogolit în cuibarºi pe urmã sã le duci la obraz – îþi vor ieºipete, mici pecingini pufoase ºi albe, cãrorali se spune popular „curu’ gãinii“; pãrul, sã-lspeli cu gãlbenuº; infuzia de urzici, demuºeþel, pãpãdii, îl fac mãtãsos, puternic ºiviu. Lung de vrei sã-þi creascã, dã-i tiparulsãlbaticei iederi;comprese cu petale de cicoare pune-þi pepleoape, cearcãnele dispar cu floarea demac,

perna s-o umpli cu flori de nu-mã-uita– ºi aici ºtii despre ce ar urma sã spun...

*

În oglindã sã nu te priveºti toatã ziua,pentru ca ea sã nu te îndrãgeascã prea multîncât sã-þi fure chipul ºi sã þi-l ducã dinlumea aceasta, dar, mai ales, nu te oglindila vreme de noapte, iar

de te afli în casã ºi auzi cã un glas techeamã afarã, sã nu care cumva sã rãspunzi,cãci vocea aceea nu e de om.

Sã nu arunci gunoiul din casã dupãapusul soarelui, cãci sãrmanã pe drumurivei fi,

nici cu capul descoperit sã ieºi pe-afarã, nici apã din fântânã sã scoþi, cãci duhul

te trage-n adânc, ori minþile þi le furã.

Poartã cusute întotdeauna în poalaveºmântului câteva fire de sare sã-þi poar-te noroc între oameni ºi de pizma lor sãte apere,

cãþelul de usturoi sã nu lipseascã de-a-colo, pentru ochi rãi, plini de invidie sau deurã, dar, mai ales,

ochii fereºte-i de privirea celor mari,cãprui, arzãtori ºi de a celor negri. Sub nici-un chip, sã nu te laºi privitã din spate. Îþipot omorî duhul.

Pãrul tãu nu-l atingã decât ploaia ºi vântul, soarele ºi

ninsoarea,poate omul iubit, cãruia numai tu îi eºti

dragã;numai el sã-þi calce uºoarele urme ºi nici un strãin, darmite sã le adune. Niciodatã încãlþãrile talesã nu calce în apele aruncate din copaie

în cale-þi, chiar curate sã fie, nicidecum înzoaie. Niciodatã nu ºtii ce aruncã femeiadin casa ei odatã cu spãlãturile (boli, rele,blesteme sau moarte).

Pe prag sã nu stai. Cãci vei fi vorbitã derãu. Nici sã nu dai nimic din casa ta pesteparg, nici peste masã, fiindcã semn e de moarte...

– Dar un leac împotriva durerii deorice fel, a tristeþii, sau, mai pe scurt, pen-tru noroc, n-ai, mamã?

VII

II talked about that

over a cup of coffee; what a time i have been! Nici n-am bãgat de seamã cã vara s-a dus ºi-i trecut de amiazã; cu bustul gol, soarele urcã încet spre colinãºi-mi cântã trist la chitarã un tango adagio. Oh, rãmas bun, dragostea mea, rãmas bun!Încruntaþi pentru ziua de mâine,bãrbaþii acestei naþii arã miriºtea pentrunoua sãmânþã, revoluþionarã, sãmânþãvisând la o nouã facebook ºi, poate, la onouã þarã. (Anul acesta chiar ºi berzele au vâslit maidevreme, fãrã sã se mai uite-napoi.)Pânã acum, eu nu am fãcut decât sã aºtern câteva cuvin-te pe-o foaie care nici mãcar nu e foaie. Se apropie cina sau somnul. Taina. Sauîntunericul. Mã doare capul, mã doaresufletul, mi se-ntunecã mintea ºi-mi vine sãplâng... La ce bun?! Oricum, nu mã aude nimeni!

�

(iunie-august 2010)

12 • APOSTROF

The Blood that Movesthe Body

P OEZIA ÎI datoreazã mul-te alcoolului. De fapt,

îi datoreazã pe mulþi. Pecâþiva i-a enumerat IonMureºan în cântul VII dinÎntoarcerea fiului risipitor(vol. cartea Alcool). Dar,interesant pentru un hãitaºintertextual ca subsemna-tul, din tagmã lipseºte toc-mai sursa principalã a culegerii, GuillaumeApollinaire, autor al plachetei Alcools(1913). Propoziþia iniþialã nu admite reci-proca. Tocmai de aici pornesc rezervele me-le faþã de cea mai nouã apariþie semnatã dePaul Vicinius, kemada (Bucureºti: TracusArte, 2012, 148 p.).

Scriitorul confundã planurile. Ca atare,aminteºte de egalitatea instituitã, pe vremeacând bãteam mingea în curtea ºcolii ºi spãr-geam geamuri, de un refren al trupei Para-ziþii: „Alcoolul este viaþã ºi viaþa e alcool“.

Numai cã simetria anterioarã nu susþi-ne valoarea. E o secreþie neprelucratã. Ne-atenþiile provoacã ºi contradicþii în termeni,asimilabile întrucâtva binomului timpultrãirii – timpul mãrturisirii. Voi scoate expli-caþiile din registrul grav, în care ºi-ar fi doritpoetul sã fie perceput. Voi glisa înspre zonashowbâzei, fãcând o conexiune cu nemuri-toarele versuri ale formaþiei 3Trei Sud Estdin piesa De dorul tãu („Atunci când îþi vafi mai greu/ Sã te gândeºti la mine me-reu“). Caracteristicã pentru poezia lui PaulVinicius din kemada este zãpãceala discur-sului, asociatã cu venerarea lui Bahus. Aºpropune o distincþie, pornind de la celebrulcuplu semantic gourmand ºi gourmet. Bãu-torii adevãraþi fac parte din categoria secun-dã. Plãcerea îi menþine treji. Ei nu cad nici-odatã sub masã. Vorba englezilor, nurãmân niciodatã legless: „partea proastã nueste cã nu suntem nemuritori;/ ci cã/ une-ori [s.m.]/ din prea mare uºurãtate/ sauticãloºie/ scãpãm/ tot mai des [s.m.]/ câteun pahar/ pe jos“ (un rai depopulat ºi tram-vaie de noapte, p. 44).

ªi ne întrebãm: sau „uneori“, sau „totmai des“? Desigur, ne aflãm în faþa uneiviziuni „dilatate“ asupra lumii, cu implicaþiimaladive incurabile. Nu-i gãsesc deloc pro-funzimea. I-aº mãsura adâncimea: 50 deml. În plus, i-aº cãuta afinii. Evident, IonMureºan. Se adaugã Ioan Es. Pop. Nu ºtiucine pe cine pastiºeazã. Dar am siguranþacã Paul Vinicius se alimenteazã din fante-ziile singurului poet de anvergurã din Ce-

naclul „Universitas“ – genialoidul CristianPopescu. De la acesta din urmã sunt extra-se scenele onirice erotizate, construite pebaza referinþelor la transportul public depersoane: „mi-e dor de tine/ ºi/ în acelaºitimp/ mã detest/ ca pe un tramvai tâmpit/care îºi descalþã ºinele/ pentru a ajunge/ mairepede/ la tine// pentru a se strecura ho-þeºte/ ºi fericit/ în depoul tãu strâmt/ în de-poul tãu cald/ sãpat/ acolo// sub venus“(încã, p. 136). Sã admitem totuºi cã exis-tã câteva diferenþe de abordare. Paul Vini-cius renunþã la candoare ºi la perspectivatanaticã, adoptând limbajul îndrãzneþ. Ra-reori se apropie de stilizãrile lui Geo Bog-za sau ale lui Mircea Dinescu. Virtuozitãþilerãsar ca florile-de-colþ. Câteodatã, din com-binarea diferitelor tipuri de cliºee (recuzitãpoeticã, expresii idiomatice, viaþã civilã):„arãtai ca un îngeraº/ veºnic prins/ cu mâþaîn sac/ cu ochii tãi nedumeriþi/ ºi senini/precum douã picãturi/ involuntare/ de cer-nealã/ pe un document/ al naibii de impor-tant“ (pitic mihaela cu care am cules scoiciînecaþi dar ºi un cãluþ de mare la doi maiîntr-o varã, p. 27). Dar asemenea drãgãlã-ºenii sunã ca peretele de rigips. Alteori,efectul rezultã din ascunderea „bujoruluinegru“, cum zice Arghezi în Rada. Poeziase metaforizeazã. Sinesteziile acumuleazãvalenþe hermetice. Femeia înceteazã sã fietrup. Ajunge un palimpsest: „ei bine/ alu-niþa ei secretã// (ca un sfârc/ al lunii/ pepãmânt/ ca un punct de la care/ ar puteaîncepe orice roman/ postmodern/ în ver-suri)“ (când bei bere nu prea mai ai timp sãte ºi îndrãgosteºti, p. 46-47). Dreptatea stãde partea titlului precedent. Pe de o parte,sentimentele degenereazã în invective cusintaxã neîngrijitã ºi cu mesaj „criptic“. Numai e nimic de înþeles, fiindcã discursul s-aîmpleticit: „lua-v-aº temperaturile-n bot/fetelor// ca sã vedeþi ºi voi/ cât de pe româ-neºte e/ ºi cât de greu i-a venit/ bietuluidomn/ celsius“ (cãtre dimineaþã cu paharrãsturnat, p. 41). Pe de altã parte, frustrã-rile se îneacã în depresii. La cel mai micincident, pivniþele se populeazã cu suferin-zii de inimã albastrã. ªi, dacã nimeni nusoseºte sã-i doftoriceascã, imaginaþia îºiexercitã funcþia compensatorie. Iar fiinþeleaºteptate, deopotrivã tandre ºi brutale, pri-mesc însuºiri ale ridicãrii ºi ale pierzaniei,dupã un algoritm ambiguu. Nu sunt du-merit ce vrea sã spunã poetul. Sau chiaracesta este scopul: sã nu spunã nimic ºi sãne abureascã simþurile. Oricât aº încerca,nu izbutesc sã ating forþa de comprehen-siune a trihotomiilor enunþate: „vin prie-tenii/ se aºeazã [sic!]/ vorbim fumãm ceremde bãut// vin amintirile se aºeazã [sic!]/vorbim fumãm cerem de bãut// vin femei-le/(care prietene/ care amante/ care iubite)/se aºeazã [sic!]/ vorbim fumãm cerem debãut// amantele/ sunt cele în culori în-tr-adins þipãtoare/ electrocutante/ cu pi-cioare care nu se terminã niciodatã/ ºi carete-ar gãsi/ oriunde te-ai duce// iubitele/ ausingurãtãþi lascive pe chipuri/ dar s-au sigi-lat înãuntrul lor/ fiindcã ºtiu aproape orga-nic/ de câtã nevoie de ecou/ are inima mea/ºi parcã m-ar chema acasã“ (creierul meueste un local de noapte, p. 61).

A bea pentru cã se poate devine axiomã.E însã prea îmbãtrânitã ca sã mai aibã vreoinfluenþã. Are gustul berii trezite sau al vi-nului fiert care s-a rãcit. Mã tem cã s-acreat, dupã 1989, paritatea între boemã ºiliteraturã. Ce sã ofere crâºma esteticii? Amvãzut Crâºma lui moº Precu ori Hanu Ancu-

þei. Dar în kemada, atmosfera provine dintaverne ºi din bombe. Poºirca servitã acoloechivaleazã cu versurile neserioase, extrasedin cântecele de lume, ca un prim text ano-nim care a avut drept (asupra lui p. v.) o bru-talã creºtere a consumului zilnic de tabac ºivodcã – de la 2 la 4 pachete (fãrã filtru) res-pectiv de la 400 la 750 ml (nu neapãrat cupahar): „din apã/ patru ochi luceºte/ ce es-te?/ doi peºte“ (p. 13). Tot de zona fluºtu-raticã a redactãrii se leagã transcrierea fo-neticã a expresiilor amoroase franþuzeºti(ancoriunfoa’, p. 18) sau formele contami-nate de diglosie („astâmperez vous!“, p. 18,unde litera româneascã înlocuieºte accentulcircumflex, iar verbul trebuie interpretat însensul de complicitate mascatã de falsã pu-doare). În exemplele citate, sursa prelucratãar fi un poem lung al lui Mircea Cãrtãrescu,Sã ne iubim, chera mu.... Acolo, fostulmembru al Cenaclului de Luni scria o scur-tã istorie a versului de dragoste, în careapelativele ºi grafia marcau trecerea de laplânsetele inspirate de literatura neogre-ceascã (Vãcãreºtii ºi C. Conachi) la inten-þiile italienizante ale lui Asachi ºi Heliade-Rãdulescu ºi la influenþa francezã asuprapaºoptiºtilor.

În general, reacþiile la stimulii femininisunt aspre, putând fi asociate cu timbrulcabalin al lui Morten Harket (solistul tru-pei norvegiene a-ha), când interpreta, laînceputul anilor ’90, strofele melodiei TheBlood that Moves the Body. Îmbibatã cu al-cool, atracþia pentru sexul opus capãtã co-notaþii sadomasochiste. Deºi între parteneritranspare supremaþia masculinului, se în-trezãresc situaþii când raportul se in-verseazã. Bãrbatul se victimizeazã. Cadela datorie, ca un cavaler rãtãcitor. Ajungevictima unui rãzboi nuclear, declanºat debombe sexy. Analogiile propuse de PaulVinicius sunt stridente ca materialele depropagandã ale unei armate care învingeorice adversar, fãrã a cuceri vreo redutã.Imixtiunea lexicului savant printre cuvin-tele obiºnuite bruiazã emoþia, fiind ca bereadupã vin: „atunci când toamna/ îºi aprindeculorile rãzboiului/ în urletele câinilor/ caniºte radiografii/ ale anxietãþii// ºi când/în fiecare femeie de stradã/ explodeazã ohiroºimã/ din numai o infinitezimalã picã-turã/ a drogului/ care eºti// în timp ce mâi-nile tale mã gãsesc oriunde// în timp cemâinile tale/ somnambulice/ sperie greieriimetalici/ din verdea mea/ din albastra mea/piele// în timp ce mâinile tale somnambu-lice/ îmi mângâie sângele/ fãcându-l sã segudure/ sã scânceascã/ sã curgã/ invers“ (unbumerang de luminã sfârtecând întunericul,p. 106-107).

Cartea lui Paul Vinicius este numai unvin vãrsat, obþinut din dropsuri.

�

George Neagoe

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 13

Texte pentru autocunoaºtere

D ANAND, AUTOAREA neobiºnuitei, biza-rei, seducãtoarei cãrþi de debut The Gift

of Now (Editura Herald, 2011), devine, laa doua sa ispravã editorialã, Sub Pomul descorþiºoarã (aceeaºi editurã, 2013), DanielaAndreescu. Pentru început, folosise un ape-lativ contras, deci „încifrat“, lipind trei lite-re din prenume cu trei din numele de fami-lie, „ascunzîndu-se“ astfel; acum îºi asumãintegral identitatea realã. Are – se va vedeade îndatã – ºi de ce.

E vorba despre o autoare foarte specia-lã, cum rareori se întîmplã sã ne iasã în cale.Regula o fac – se ºtie – lansãrile grãbite, laprima juneþe: începi sã scrii ºi vrei sã te afirmiiute-iute! În ce-o priveºte, Daniela Andreescus-a decis sã publice cãrþi nu la prima, ci la adoua tinereþe, dupã ce viaþa ei luase, în urmãcu cîþiva ani, un curs nou. Abandonînd olungã carierã de diplomaþie culturalã, ea s-aconsacrat unei meserii de cu totul altã facturã,în care, din rotiþã într-un mecanism, îþi asumi– dimpotrivã – independenþa deplinã a per-sonalitãþii ºi îi înveþi ºi pe alþii s-o facã: seocupã de „comunicare ºi relaþii interumane“,practicã „terapii complementare“, susþine„cursuri ºi ateliere de dezvoltare personalã,meditaþie ºi mindfulness“, adicã „deplinãtatementalã“ (ceea ce în româneºte sunã... ciu-dat!). Reflecþia asupra fiinþei proprii, cãuta-rea liniºtii interioare, autoconstrucþia euluisînt astãzi foarte la modã, ºi în lumea largã,ºi la noi, drept care proiectele de gen au pro-liferat. Existã ºi o producþie editorialã com-plementarã, de manuale ºi îndrumare „tera-peutice“, însã Daniela Andreescu nu ne oferãaºa ceva: cãrþile ei sînt mostre practice de„lucru cu sine“, de travaliu asupra conºtiinþeiºi – simt nevoia sã adaug – asupra conºtienþei,abia astfel jucînd ºi rol de ghid însoþitorpentru alþii. Pentru noi, cititorii, adicã.

Parcurgînd drumul cãtre sine însãºi ºi aju-tîndu-i ºi pe alþii s-o facã, Daniela Andreescuse „dezvãluie“ – deci – în trepte: doar pe ju-mãtate în prima etapã, pentru ca apoi, în ceasecundã, ºi mai departe pe traseu, sã se aratecomplet la faþã, la noua ei faþã. Detaliu sem-nificativ: o face acum, în Sub Pomul de scor-þiºoarã, în româneºte, dupã ce în The Gift ofNow folosise limba englezã.

Nu doar autoarea, ci ºi cãrþile sînt cît sepoate de speciale. Prima alterna texte ºi ima-gini, într-un montaj foarte elegant: notaþiiintelectuale sau literare, reflecþii existenþialesau „sapienþiale“; ºi desene, tablouri, foto-grafii. Toate – modalitãþi de explorare a lu-mii din jur ºi a psihicului propriu, a gîndirii,a sensibilitãþii, a echilibrelor ºi dezechilibre-lor interioare (în cãutarea – fireºte – a celordintîi). Calmã în gesticulaþii, de fapt impe-tuoasã ca propunere „pluridiscursivã“, TheGift of Now pãstra – totuºi – limba strãinã ca

pe un paravan de discreþie, de nemãrturisitãpudoare.

Procentajul de desfãºurare vizualã scademult în Sub Pomul de scorþiºoarã: constatãm ºiacum cã Danand/Daniela Andreescudeseneazã, picteazã, fotografiazã, însã imagi-nile nu fac parte din montajul general, ci doarînsoþesc paginile de deschidere ale secþiunilordin sumar ºi ale „triadelor“ din zona centralã;plus, pe copertã, un tablou cu una dintretemele plastice predilecte ale autoarei: unarbore – stilizat, dar nu simplificat, cu o co-roanã minuþios ramificatã ºi cu încã una vi-zibilã sub pãmîntul colorat albastru, ca marea,„reflexie“ a suprateranului în abisul „de din-colo“. Sã fie însuºi „Pomul Cunoaºterii“?! Saucel „de scorþiºoarã“, considerat cîndva – ºi el– „Pom al Vieþii“?

În schimb, textul se extinde ºi devine dis-curs dominant. În fond ºi la urma urmei,oricît de mare ar fi diversitatea limbajelor lacare putem recurge pentru explorarea gîn-dirii ºi a simþirii noastre, cel verbal nu-ºipoate pierde locul privilegiat în comunicare.Drept care ºi cartea se apropie încã mai multde... literaturã, nu-i aºa?! Daniela Andreescunu e de acord decît pe sfert: avertizeazã dinstart, din Cuvîntul-înainte, cã ne oferã „unansamblu de cuvinte ºi imagini, un ghid demeditaþie menit sã îndrume lucrul cu sine“,ºi nu „o carte de texte literare, poezii, eseuriºi ilustraþii“; dar acceptã imediat, în Ghidulde lecturã, cã „unele scrieri vor apãrea capoezii“, chiar dacã „rolul lor aici nu þine deliteraturã“. Vom vedea pe mãsurã ce citim!

Î N AFARA textelor de explicaþii liminare,Sub Pomul de scorþiºoarã are trei secþiuni:

una a Triadelor, cea mai amplã, cu texte maiales versificate, dar ºi cu secvenþe eseisticesau cu indicaþii de terapie mentalã; apoi unset de poeme scurte, sub genericul Solo; ºiun Duet, tandem de mici naraþiuni fabulis-tice. Totul aºezat sub semn ludic, între oterþinã care proclamã în deschidere cã „Laînceput/ a fost/ jocul...“ (La început) ºi ocortinã finalã care reia ideea în perspectivadestinului ºi sub semnul copacului-mirode-nie din titlul cãrþii: „În mînã ai jocul./Viaþa./ Sub pomul de scorþiºoarã,/ Tãcereata...“ (În încheiere).

Triadele sînt seturi de texte, nouã la nu-mãr, deci 3 × 3, asamblate dupã urmãtoarearegulã aproximativã: un prim poem lansea-zã o temã anume, foarte generalã ºi de re-levanþã psihicã (tãcerea ºi ascultarea, liber-tatea, iubirea, durerea...), un al doilea revinecontrapunctic, iar secvenþa terþã explicã sauproblematizeazã în enunþuri mai reflexive ºimai speculative, eseizante sau chiar teoreti-zante. Zonele mai – totuºi! – „literare“, „li-rice“, merg pe o linie poematicã simplã darsubtilã, de aspect improvizat, ca de consem-nare rapidã a vieþii cotidiene sau de trans-criere a fluxului mental, cu asociaþii maimult ori mai puþin spontane, de o mare lim-pezime aparentã, fãrã frazãri sofisticate, fãrãeforturi stilistice, deºi sînt vizibile procedeelepoetice, însã din game uºoare, nu din pano-ipliile grele. Sofisticãriile se insinueazã peparcurs: corespondenþe, simetrii, conversiide la o scarã de semnificaþie la alta, rectede la scara micã a notaþiei la cea mare a pla-netei, apoi cosmicã, de la detaliul concret larelevanþa amplã, general-existenþialã saufilozoficã. Exemplele se gãsesc la tot pasulîn carte. De cele mai multe ori versificaþiae liberã ºi albã, dar apar cu oarecare frecven-þã ºi rimele, lejere, presãrate ici ºi colo, cîndritmul enunþurilor le cere. Uneori, iniþiativae preluatã de mecanica eufoniilor „naive“, înpiese mai „sãltãreþe“, folclorizante ori vag-

eminesciene. Peste tot – un reconfortant aerde înþelepciune seninã, completat în secven-þele finale ale „triadelor“ de concluzii petonuri varii: interogative, aforistice, pînã lalimbajul „ºtiinþific“ al domeniului „dezvol-tãrii personale“. În douã locuri sînt incluseºi teste ºi chestionare la temele respective.Ultimele douã tripticuri au un aspect maificþional, cu personaje în consecinþã: unbãrbat pierdut într-un soi de piaþã sau detalcioc fantast ºi Domniºoara Coºmarí, cuaccent marcat pe i-ul final, cu o atmosferãnu atît terifiantã, cît calm-oniricã ºi deanamnezã personalã (copilãrie, figura ma-mei, replicile ei).

Cele nouã poeme scurte din Solo (totnouã!) creioneazã graþios mici situaþii privitedin unghiuri surprinzãtoare, cu personificãriproducãtoare de nãstruºnicii ºi paradoxuri,debuºînd spre tonul de pildã înþeleaptã.Jocul dintre astru, alb ºi albastru rezoneazãcu arta combinatorie a lui ªerban Foarþã (depildã dintr-un mai vechi poem al sãu cupeºti „galbaºtri“ ºi „maroºi“). Bineînþeles,eventualele raportãri la repere propriu-zisscriitoriceºti „nu sînt în chestie“, cãci au-toarea ne-a prevenit: ea n-ar scrie poezie,cartea n-ar trebui cititã ca literaturã º.a.m.d.

Iar în Duet – douã poeme-parabole, am-bele cu pretexte „nominaliste“. În primul,intitulat chiar Numele, douã flori de pe opajiºte de poveste, împrejmuitã de „gardulfãcut din creioane colorate lipite cu miere“,stau de vorbã despre cum li se adreseazã lu-mea din jur, spunîndu-le Amelie ºi Melanie,deºi... nu le cheamã aºa, fiindcã n-au delocnume. Prima, albã, tînãrã ºi ingenuã, îºi cau-tã unul potrivit, pe cînd a doua, neagrã,bãtrînã ºi lãmuritã într-ale vieþii, crede cã nue nevoie de aºa ceva. De fapt, esenþialã se vadovedi revelaþia denumirii, care, paradoxal,nici nu se mai concretizeazã într-o vocabulãefectivã, rãmînînd la stadiul de senzaþie in-tensã a autocunoaºterii. Nu întîmplãtor, mo-mentul e însoþit, în finalul poemului, de osugestie a morþii, cãci pe pajiºte apare... uncosaº care culcã iarba ºi florile la pãmînt,dezvãluind orizontul ca pe „o luminã cla-rã“... Protagonistul celei de-a doua piese aDuetului va purta, el, un nume, ºi ce nume!:Gondrag, anagramã a „dragonului“. Ocu-paþiunea lui e de basm oriental: pocitaniapãzeºte „comoara din peºterã“, compusã din„nestematele înþelepciunii lumii“. Ascun-zãtoarea are – însã – un regim aparte, fiindvorba despre peºtera „cea care este în fiecaredintre noi“. Subtilitãþi ale autocunoaºterii,ale „dezvoltãrii personale“. Naraþiunea înversuri avanseazã cãtre momentul în careGondrag, cam ca Prinþul fericit, descoperãcã poate împãrþi bogãþia tuturor celor înnevoie, de unde sugestia utopicã a unei lumia fericirii generalizate.

S Ã FIE sau sã nu fie asta literaturã?! Deli-mitãrile Danielei Andreescu o feresc –

ziceam – de exigenþele criticii profesionis-te, dupã cum nici lumea artelor vizuale n-are de ce sã se teamã de concurenþadesenatoarei, pictoriþei ºi fotografei care pia-noteazã fãrã complexe ºi fãrã restricþii pe atariextinse game multiartistice. Departe de com-petitivitatea orgolioasã a meseriilor creative,autoarea noastrã þinteºte doar „ameliorareamentalã“ ºi „sãnãtatea spiritualã“ a celor careo pot asculta la cursurile ºi în stagiile specia-lizate, dar... ºi citindu-i cãrþile: literare sauneliterare, artistice-neartistice, profund refle-xive, dacã nu filozofice pînã la capãt, oricumexpresive ºi pline de miez, încîntãtoare..

�

Ion Bogdan Lefter

14 • APOSTROF

E XPLICAREA PLECÃRII sale în exil M. Cã-linescu o face în jurnal (2005). În esen-

þã, motivaþia se aflã în nevoia sa de certitu-dine. „Eu a trebuit sã plec de-acolo pentrucã nu mai puteam îndura povara îndoielii.ªi, pe plan uman, povara suspiciunii gene-ralizate“ (9 febr. 1979). O mare nevoie deadevãr, prin urmare. În comunism nu poþispune ca Descartes cã exiºti dacã te îndo-ieºti. Îndoiala clasicã rãmâne clarã, cea mo-dernã ºi totalitarã apare ambiguã. Moder-nitatea extremistã pânã la primitivismulneted este doar a totalitarismului ultra-stângist. Dar plecarea nu devine decât pa-liativul, alternativa la moartea sigurã, aicinu încãpea îndoiala. Dupã doar câþiva anide exil, bilanþul nu ajunge deloc roz: „Prie-tenii mei: sinucideri, plecãri“ (1977). Exilulîncepe de la bursa Guggenheim, primitã cuajutorul lui Eliade, Ionesco, R. Wellek, cã-rora diaristul le este recunoscãtor în chiaraceste pagini. Pentru el, desþãrarea a fost oîntâmplare, nu o alegere. A simþit-o ca ranãºi sfâºiere. Exilul, o simte direct, conferã undestin mult mai aspru pentru exilaþii dincomunism decât pentru cei de dinainte. Elnu vede asemenea lui Soljeniþân o mare di-ferenþã între exilul nevoit (ca al lor) ºi celvoit. Eliberarea de suspiciune, în exil, nuasigurã aflarea cãii drepte sau centrale. În-tr-un sejur în Elveþia, noteazã: „Exilul e ex-centricitate, în sensul etimologic“. Treptat,exilul ajunge sã fie trãit ca o scufundare însine. Exilul sãu se interiorizeazã. M. Cãli-nescu trãieºte simultan într-un exil externºi în altul intern, cel intern asimilându-secelui intim. Pare puþin vinovat dacã exilulse desface de ranã, sfâºiere, suferinþã. Mu-tarea la casã pe noul continent îi rãneºte„orgoliul de exilat“ (19 mai 1977). Iar cacititor, la Saint John-Perse, în poemele dinExil, nu constatã decât o „Viziune aristo-craticã a exilului“.

Într-un interviu din Observator cultural,nr. 259, martie 2005, dincolo de saturaþiade sistemul comunist-ceauºist, care strân-gea iar ºurubul – o expresie metaforic-mun-citoreascã uzatã, adicã folositã – ºi semna-la cã se „eterniza“, în motivarea exiluluiaccentul cade pe „infiltrarea vieþii cotidie-ne de cãtre Securitate“. Exilul sãu, unul dinmotive „primordial politice“, este explicatîn interviul din Cuvântul, nr. 7, 2006. Co-munismul e privit ca un stigmat pentru ro-mâni, un stigmat politic, nu etnic, ca laCioran. Dupã descoperirea Occidentului, aAmericii, nu mai suporta comunismul,acum dirijat de Ceauºescu. Cauza a fost, sãspunem astfel, ºi ocazia, care, iatã, tocmaise ivise. Alt neajuns de a trãi într-o Româ-nie comunistã, recunoscut în martie 2005,ajunsese izolarea naþionalistã, purã ºi durã,impunând legalmente, dar în secret, auto-denunþul contactelor cu strãinii:

Dar dupã 1971 (dupa infamele „Teze diniulie“), lucrurile s-au schimbat drastic. Îmiamintesc de o ºedinþã la Universitate, cu uncolonel de Securitate, în care s-a „prelucrat“o nouã lege (secretã!) cu privire la necesita-tea autodenunþului dupã orice contact cu unstrãin. Era de fapt un semn de fragilitate aregimului, care avea totuºi sã mai dureze aproa-pe douã decenii...“

Existã ºi neajunsuri ale exilului american.Unul important este pierderea limbii româ-ne, a condiþiei de scriitor de imaginaþie, nude erudiþie universitarã. Profesoratul rãmâ-ne un „refugiu“, repetã el, ºi prin urmareoarecum un provizorat.

Îmi lipsea o posibilitate de expresie extrau-niversitarã. Doream sã scriu poezie, prozã.Eu m-am simþit întotdeauna un scriitor, nuun erudit. De fapt, pentru mine, în Româ-nia, profesoratul a fost un fel de refugiu,viaþa literarã era tot mai ideologizatã, maipolitizatã. Universitatea era un loc mai liber,mai senin, mai ferit. Am þinut la Bucureºtiseminarii de care îmi amintesc cu plãcere,bunãoarã un semestru întreg am fãcut unseminar despre Marcel Proust.

Revenirea i-a dat impresia cã ajunsese fan-tomatic ºi ireal în locurile ºi între oameniicunoscuþi cândva. Fireºte, poþi sã nu recu-noºti figuri ºi sã te crezi reîncarnat – s-adovedit nu chiar rareori – ºi fãrã experienþaa 21 de ani de exil. ªi chiar fantomã te poþisimþi, dacã ai aceastã pornire de conºtiinþã.Dupã incertitudine, politicul constrângãtor,motivul presant a fost Securitatea. Pe aces-ta i-l declarã ºi Martei Petreu (Apostrof, nr.10, 2006). De ce þi-e fricã nu scapi: ºi exi-lul e sinucidere. S-ar fi sinucis (intelectualºi psihologic, nu existenþial), cum notea-zã în jurnalul apãrut, dacã nu se exila în1973… Exilul nu a fost niciodatã ºi nicã-ieri o soluþie absolutã, iar relativistul mo-derat care este sau cum se vrea el o recu-noaºte în chip individualist. Prin urmare,nu înseamnã cã cei rãmaºi în lumea închi-sã sunt morþi în conºtiinþa sau creaþia lor.El invocã motivarea alegerii politice, elibe-rarea cu sentimentul de vinovãþie al acesteiposibilitãþi pentru sine, nu ºi pentru alþii,care ar fi dorit-o. A fost o opþiune, iar nuo dorinþã. Totul pe cont exclusiv personal.

Fusesem supus de mai multe ori unor încer-cãri de „racolare“, pe care le-am evocat învolumul Amintiri în dialog, scris sub formãepistolarã cu vechiul meu prieten Ion Vianu.Dupã 1971, aceste încercãri deveniserã maifrecvente ºi mai insistente. Ofiþerii care mãcontactau nu acceptau refuzul meu ºi-mimai dãdeau timp de gândire, reveneau.Eram profund dezgustat (inclusiv de fricape care mi-o produceau aceste întâlniri), îmiera fizic greaþã. Când am optat pentru exil,m-am gândit ºi la acea greaþã. Nu puteamsã mã mai întorc. Mi se oferise ºansa de apãrãsi închisoarea plinã de delatori care de-venise România ºi singurul lucru pe care mil-aº putea reproºa e cã am ezitat un timpînainte de a lua hotãrârea. Dar ºi exilul a fostpentru mine o formã de sinucidere – nu mo-ralã ºi intelectualã, dar sentimentalã. Lãsamîn urmã familia, mulþi prieteni dragi.

Un interviu memorabil, plin de observaþii,desigur cã ºi discutabile, dar inconturnabi-le despre exil, este cel din Steaua, nr. 11,2007. Exilul politic, produs revoluþionardin secolul 20, în care el însuºi se autoîn-cadreazã, îi aminteºte ca exponenþiali peThomas Mann ºi Heinrich Mann, Her-mann Broch, Erich Maria Remarque, Ste-fan Zweig ori mult admiratul contempo-ran Vladimir Nabokov. Exilul evreiesc,unul aºadar etnic, i-a trimis din spaþiulnatal pe unii ca Paul Celan ºi NormanManea. Aº observa pe moment cã nu sepoate accepta criteriul etnic în cazul lordrept unul acoperitor pentru alte cauzeprofunde, de la politic la cultural. Autoexi-lul, un fel de exil motivat prin opþiune sui-generis, în afara unor motive exterioare,evident aflate în locul de vieþuire originar,apare exemplificat prin I. L. Caragiale,James Joyce, Samuel Beckett. Modelul deexilat aidoma lui Ulise pentru Eliade fuse-se dezvãluit în cartea despre acesta ºi Culia-nu (2002): moarte simbolicã, reiniþiere du-reroasã în aventurã. Acolo, stabileºte pentruCulianu un alt model, cel al exilatului-mar-tor. Tot aici revine la Eliade, încercat ca unUlise spre patria în care el nu mai ajunge.

Tot interviul din Steaua, dupã ce discutãexilul dantesc, impus de zei (de o conºtiinþãreligioasã politeistã!), la care a reflectatEliade în propriul jurnal (1 ian. 1963), sereferã ºi la exilul celorlalþi doi conaþionalicelebri la Paris ºi în lume, Ionesco ºi Cio-ran. Despre un exil de român, un exil etnic,ar fi cazul la Eliade, cum era la Ulise un exilde grec dintr-un anumit spaþiu etnic. Darse adaugã aici ºi o aruncare în lumea pro-vocatoare de a fi cunoscutã ºi de a-i opuneforþa individualã creatoare, chiar geniali-tatea – peste Goethe, noteazã el în Jurnalulportughez! Eliade ºi-a luat limba românã, cascriitor ficþionar, în valiza exilului. Ca ºi N.Manea, am adãuga, iar Manea chiar cu rã-sunet de scriitor, similar celui de istoric ºifilosof al religiilor. Cu multiplã (dublã)etnicitate, Ionesco era exilat în þara naºteriisale, România, fiind format pânã la 13 aniîn Franþa. Ionesco, diferit de Eliade, nuajunge un Ulise, el se întoarce unde dori-se ºi trãieºte coºmarul revenirii în þara naº-terii, a tatãlui, unde mama fusese în trecere,ca ºi el. Iar la bãtrâneþe acceptã ºi aceastãrevenire nostalgicã, dupã ce i se opresccoºmarurile. În fine, Cioran a fãcut un„mit“ personal din exilul în Franþa, dându-se drept apatrid, evitând limba românã,patria identificatã ca stigmat ºi blestem.Cioran trãieºte exilul metafizic, gnostic,impus de Demiurgul cel rãu.

Pentru toþi aceºtia, de bunã seamã cãºi pentru M. Cãlinescu însuºi, exilul a fostsalvatorul autenticitãþii personale, în for-mele existenþei ºi devenirii ei. Unicul suc-cedaneu pe care îl puteau, în definitiv,accepta.

�

ExilulMarian Victor Buciu

D O S A R

D O S A R Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 15

C ÃRÞILE DE bucate reprezintã o impor-tantã sursã de informaþii în vederea

cercetãrii alimentaþiei din veacurile trecute.Cãrþile de bucate pãstrate din secolele alXVI-lea ºi al XVII-lea – unele dintre ele fiindºi tipãrite – nu seamãnã însã cu reþetareledin zilele noastre, unde este descris pas cupas ce trebuie sã facã un bucãtar neexperi-mentat sau o gospodinã. Vechile cãrþi debucate sunt descrieri succinte ale unor pre-parate culinare, fãrã specificarea cantitãþi-lor de materii prime folosite ºi fãrã prezen-tarea detaliatã a procesului de preparare. Aufost scrise de meºteri pricepuþi în arta culi-narã ºi erau destinate unor utilizatori careaveau nevoie doar sã le fie reamintite înlinii mari ingredientele ºi modurile de pre-parare.

„ªtiinþa bucãtarului“.Cartea de bucate din secolul

al XVI-lea a bucãtaruluiprincipelui Transilvaniei

Î N A doua parte a secolului al XVI-lea afost scris volumul de reþete culinare

amintit în literatura de specialitate dreptCartea de bucate a bucãtarului-ºef al prin-cipelui Transilvaniei.1 El s-a pãstrat în douãcopii manuscrise, ambele având lacune. Ce-le douã copii diferã în câteva detalii. Dincele douã manuscrise, istoricul Béla Rad-vánszky a redactat textul care a fost publi-cat în anul 1893.

Cartea de bucate a bucãtarului-ºef alprincepelui Transilvaniei este cea mai vechecarte de bucate de pe teritoriul RegatuluiMaghiar medieval. Numele autorului nueste cunoscut, deoarece copertele ºi primelepagini ale ambelor manuscrise s-au pierdut.În text se aflã câteva indicii directe care ara-tã cã autorul a fost bucãtar al curþii princia-re: faptul cã volumul a avut de la începuttitlul de Cartea de bucate a bucãtarului-ºefal principelui Transilvaniei a putut fi aflatdin cel de-al doilea capitol al volumului,cãruia i s-a pãstrat prima paginã, unde apa-re subtitlul „a doua parte a ªtiinþei bucãta-rului“. Pe de altã parte, într-o reþetã autorulamintea cã preparatul respectiv ar trebuipresãrat cu hrean ras, întrucât „la curte noiaºa obiºnuim“. În afarã de asta, se mai gã-sesc referiri la proceduri ce-ar trebui urmã-rite pentru ca preparatele ºi modul de ser-vire a acestora sã corespundã fastului princiar. Prin urmare, s-a concluzionat cã afost vorba de bucãtarul-ºef al principeluiTransilvaniei. Dar care principe? Dat fiind

Începuturile literaturii gastronomice din Transilvania

�

• Bucãtar în imperiul sãu. Ilustraþie de pe pagina de titlu a cãrþii de bucate a lui Marx Rumpold din anul 1581, tradusã pentru principesa Anna Bornemissza în anul1680

Lukács József

1. Szakács tudomány. Írta az erdélyi fejedelemudvari føszakácsmestere. A XVI. század vége felé[ªtiinþa bucãtarului. Scrisã de bucãtarul-ºefal principelui Transilvaniei la sfârºitul seco-lului al XVI-lea], in Radvánszy Béla, Régimagyar szakácskönyvek [Vechi cãrþi de bucatemaghiare], Budapest: Magyar TörténelmiTársulat, 1893, p. 8-252.

TRANSILVANIA CULINARÃ

D O S A R16 • APOSTROF

faptul cã indiciile din text ne permit sãidentificãm perioada în care a trãit acestbucãtar ca fiind a doua parte a secolului alXVI-lea, el putea sã fie în slujba principilorIoan Sigismund, ªtefan Báthori, CristoforBáthori ºi, poate, Sigismund Báthori.

„Cât mã ajutã Dumnezeu, aº dori sã lasprintre voi aceste însemnãri spre luareaminte“, îºi justifica autorul întocmireaacestei cãrþi, fapt ce ne permite sã înþele-gem cã este vorba despre opera unui bucã-tar în vârstã, care s-a gândit sã-ºi transmitãcunoºtinþele generaþiilor mai tinere. Faptulcã a fost om în vârstã se poate deduce ºi dinalte indicii: „dacã eºti om în vârstã ºi þi-egreu sã stai în picioare, aºazã-te pe un sca-un la uºa bucãtãriei [...] ºi de acolo cheamãpe nume bucãtarii“, îi sfãtuia el pe colegiide meserie ajunºi la vârste înaintate, frazãce sugereazã sistemul de lucru din marilebucãtãrii: un bucãtar-ºef îi dirija pe maimulþi bucãtari ºi servitori care fãceau mun-ca fizicã.

Indicii dispersate în text schiþeazã por-tretul bucãtarului-autor. Fraza întâlnitã lareþetele din carne de gâscã: „noi, ardelenii,nu prea mâncãm aºa, nu gãtim gâsca cuorez; aºa e fãcutã de saºi ºi de cei din þãrilevecine“ indicã faptul cã bucãtarul a fost ar-delean, dar nu sas. La descrierea „potrobo-þului“ – un preparat cu brânzã de burduf,pâine ºi „porcãrii“ (caltaboº, sângerete ºicârnaþi de porc) –, aminteºte cum este fãcut„de rudele noastre secuii“, nuanþã arãtândcã nu s-a identificat cu aceºtia. Expresiile„noi, maeºtrii bucãtari unguri“, „sunt mân-cãruri pe care noi, ungurii, le facem cucarne de porc“ sau „astfel de mâncãruri noi,ungurii, nu le prea mâncãm, dar alte naþiiadesea“ aratã fãrã echivoc naþionalitateaautorului.

În multe locuri gãsim formulãri ca „noinu trãim cu asta“, „noi astfel preparãm crãi-þele, dar la alte naþii am vãzut cã din tulpinãse fãcea pateu“, expresii prin care era sub-liniatã deosebirea dintre bucãtãria indigenãºi cutumele culinare ale altor þãri, semn cãîn epocã oamenii erau deja conºtienþi despecificitatea bucãtãriilor diferitelor þãri ºirecunoºteau în acest context identitateaaparte a gastronomiei autohtone.

În text gãsim referiri ºi la locurile undea învãþat meseria de bucãtar. Descriind cumtrebuie fript un cerb întreg, aminteºte cãaºa ceva a vãzut la curtea lui Cristofor Ung-nad, cãpitan al cetãþii Eger ºi ban al Croa-þiei. Dar se grãbeºte sã precizeze în acelaºiloc cã „noi, ungurii, nu facem aºa ceva“,lãsându-ne sã înþelegem cã în Transilvanianu erau obiºnuite astfel de extravaganþeculinare. La reþeta mazãrii preparate cuulei, dupã ce indicã modul de gãtire, spu-nea: „dacã vrei, poþi sã pui pe mazãre ºipeºte prãjit; polonezii taie mãrunt ceapãroºie ºi o presarã peste oalã, dar noi nu fa-cem astfel, cu toate cã e bine ºi aºa. Unorale place popa, altora mantia popii“, încheiael împãciuitor.

În alt loc aminteºte o întâmplare pe caream putea-o considera un exemplu al schim-burilor de experienþã (sau consfãtuiri) ceau loc între bucãtarii-ºefi. Au fost pomeniþi„patruzeci sau cincizeci de bãtrâni ºi cinstiþimeºteri“, care, cu ocazia unor nunþi dom-neºti, „dupã ce ºi-au terminat treburile, s-au aºezat la mese ºi-au început sãvorbeascã despre meserie“. Putem surprin-de, aºadar, un moment interesant al istoriei

gastronomiei, o referire directã la procesulprin care cunoºtinþele unor bucãtari erautransmise colegilor din alte curþi, þãri sauculturi gastronomice.

Dintre bãtrânii ºi respectaþii bucãtarinumiþi în carte, de la care a învãþat meserieautorul, sunt amintiþi doar doi: „meºterulMihály, care a fost bucãtarul mareluiGheorghe Bebek“, ºi meºterul Antal, carela nunta lui Gabriel Perényi a fript un bou,în care a pus o oaie grasã, în care a pus unviþel, în care a pus un clapon. GheorgheBebek a fost unul dintre cei mai importanþiaristocraþi ai epocii de dupã bãtãlia de laMohács (1526) ºi a murit în anul 1567.Gabriel Perényi a trãit între 1535 ºi 1567.Aceste informaþii ajutã la stabilirea inter-valului în care a trãit autorul, adicã pe lamijlocul ºi în a doua jumãtate a secolului alXVI-lea.

În alte locuri aminteºte detalii care nelasã sã înþelegem cã a fost prezent în diver-se curþi (sau mai bine spus bucãtãrii prin-ciare) din strãinãtate: „aºa am vãzut la prin-cipii creºtini“, îºi amintea el la reþeta depreparare a cãrnii de mistreþ. Indicii dinreþete aratã cã a fost (poate a ºi lucrat) înGermania, amintind detalii despre modulde gãtire a cãrnii de gâscã de acolo, desprecum se face umplutura de gogoaºã sau cumse face mâncarea numitã „ulipotreda [...]servitã de douã sau de trei ori pe masaîmpãratului german“. Ca martor ocular,povesteºte cum, la Praga, împãratul Rudolfa fost vindecat cu compot de viºine; totaºa, a vãzut cum un tânãr „cu mintea în-toarsã“ a fost tratat de cãtre medicul rege-lui Poloniei cu „suffa de chimion“. A cu-noscut ºi Moldova ºi Þara Româneascã,amintindu-ºi cã acolo „capul de bour esteo mâncare tare îndrãgitã, astfel încât apareºi în stema uneia dintre ele“. Totuºi, trebuiesã remarcãm cã în Cartea de bucate a bucã-tarului-ºef al principelui Transilvaniei nuexistã doar preparate extravagante, aºa cumne-am putea aºtepta de la un bucãtar um-blat pe la curþile ºi bucãtãriile regale ºi prin-ciare din Europa. Descrie multe mâncãrurinepretenþioase; în unele cazuri, bucatelemai sofisticate sunt prezentate ºi în variantemai simple sau mai ieftine, semn cã s-agândit ºi la cei de condiþie mai modestã.

Era un bucãtar care a ºtiut sã scrie ºisã citeascã. Faptul cã a scris o carte demon-streazã asta cu prisosinþã. Din textul luiaflãm cã a cunoscut literatura de specialitatea vremii, amintind într-un loc despre cãrþilede bucate ale altor popoare. La reþeta tor-tului de piersici îºi exprima regretul cã nua învãþat sã deseneze: „nu pot sã redau for-ma tortului, deoarece nu am învãþat sã de-senez, deºi ar fi fost necesar“. Utilitatea cabucãtarii sã aibã cunoºtiinþe de desen revineîn text: la descrierea modului de servire apreparatelor pe masa principelui, scria cãacestea trebuie sã fie „aurite“, iar pe friptu-rile de fazan ºi de cerbi sau pe pateuri tre-buie sã fie desenat blazonul principelui.

Cartea de bucate a bucãtarului-ºef alprincipelui Transilvaniei se compune din 63de capitole, în care sunt descrise 717 mân-cãruri. Punând la socotealã cã de multe orise gãsesc sub un titlu descrierile mai multorpreparate culinare, se poate aproxima cãaceastã carte de bucate conþine în jur de720-730 de reþete.2

Analizând Cartea de bucate a bucãta-rului-ºef al princepelui Transilvaniei, gãsimurmãtoarele:

– 266 de reþete pentru prepararea a 14feluri de carne. Câte un capitol este dedicatpreparãrii cãrnii de vitã (vacã), viþel, oaie,miel, porc, mistreþ, purcel, gâscã, pui degâscã, gãinã ºi clapon, pui de gãinã, cerb,cãprioarã, iepure, iar un capitol este dedicatpreparãrii pãsãrilor mici (vrabie, cintezã,piþigoi, sticlete, sturz, graur);

– 210 reþete pentru prepararea a 28 desoiuri de peºti. Pe primul loc se aflã ºtiuca,cu 30 de moduri de preparare, urmatã desturion cu 20, crap cu 19, þipar cu 15, cegãºi nisetru cu 12 reþete. Pentru a arãta varie-tatea soiurilor de peºti amintiþi în volum,enumãr peºtii din diferitele reþete. Astfel,gãsim anghilã, batog, biban, caras, hamsie,hering, lin, lipan, lostriþã, mihalþ, molan,mreanã cu nouã ochi, pãstrãv, pietrar, plã-ticã, polip marin, scobar sau poduþ, somn,somon, ºalãu, zglãvoc.3 Lista acestor peºtiaratã în primul rând faptul cã nu erau con-sumaþi doar peºti autohtoni, ci ºi vieþui-toare marine – de exemplu polip, hamsie,hering – sau peºti importaþi din afara Tran-silvaniei, probabil din Þara Româneascã,cum este cazul nisetrului. Carnea de peºtea ocupat un rol mai important în alimen-taþia Evului Mediu ºi a epocii moderne de-cât cel pe care îl ocupã în zilele noastre.În primul rând, datoritã faptului cã un nu-mãr mult mai mic de oameni dispunea deo bogãþie incomparabil mai mare a fauneidin apele Transilvaniei. În al doilea rând,obiceiurile alimentare erau mai strict sub-

�

2. Aici trebuie amintit faptul cã de la publicareamanuscrisului ªtiinþei bucãtarului, analize ºicomentarii referitoare la aceastã lucrare au

apãrut în urmãtoarele studii: Bárczay Oszkár,A régi magyar konyháról [Despre vechea bu-cãtãrie maghiarã], Századok, XXVII/1893, p.402-420; Gundel Károly, A konyha fejlødéseés a magyar szakácskönyv-irodalom a XVIII.század végéig [Evoluþia gastronomiei ºi lite-ratura de specialitate a gastronomiei maghia-re pânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea], inA magyar vendéglátóipar története. Elsø kötet.A honfoglalás századától az 1848-49. szabad-ságharcig [Istoria producþiei ºi desfacerii pro-ducþiei culinare ºi a bãuturilor din Ungaria.Volumul I: De la descãlecat pânã la rãzboiulde eliberare din 1848-’49], red. Ballai Károly,Budapest: Kultura és propaganda, 1943, p.296-321; Kovács Sándor Iván, „A gyomrosmatéria“ [„Materii pentru stomac“], in Sza-kács mesterségnek könyvecskéje. A csáktornyaiZrínyi-udvar XVII. századi kéziratos szakács-könyve és a Tótfalusi Kis Miklós által kiadottszakácskönyv [Cãrticica meseriei de bucãtar.Manuscrisul cãrþii de bucate a curþii Zrínyi,din secolul al XVII-lea, ºi cartea de bucate ti-pãritã de Miklós Tótfalusi Kis], ediþie în-grijitã de Király Erzsébet, Budapest: Magve-tø, 1981, p. 11-21, 424; studiul introductival lui Elemér Lakó la Bornemissza Anna sza-kácskönyve 1680-ból [Cartea de bucate a prin-cipesei Ana Bornemissza din anul 1680],Bucureºti: Kriterion, 1982, p. 7-11; FürederBalázs Gábor, A „Hosszú reneszánsz konyha-kultúra” magyar nyelvð szakácskönyveinek be-mutatása és összehasonlító elemzése [Prezenta-rea ºi analiza cãrþilor de bucate, scrise înlimba maghiarã, în lunga epocã renascentis-tã], tezã de doctorat aflat în manuscris, Uni-versitatea din Debreþin, 2009, p. 28-29, 130-132.

3. La identificarea soiurilor de peºti am folositHerman Otto, A magyar halászat könyve[Cartea pisciculturii din Ungaria], 2 vol.,Budapest: K. M. Természettudományi Tár-sulat, 1887, precum ºi Erdélyi Magyar Szó-történeti Tár [Dicþionarul istoric al lexiculuimaghiar din Transilvania], volumele I-XIII.

ordonate interdicþiilor de a mânca unelealimente de origine animalã, astfel cã, larecomandarea bisericii, credincioºii con-sumau mult peºte, îndeosebi în zilele ºiperioadele de post;

– 17 reþete pentru prepararea racilor,stridiilor ºi a melcilor;

– 13 reþete pentru prepararea ouãlor,printre ele ouã prãjite în coajã, ouã umplu-te, supã de ouã, omletã cu salvie, cu tar-hon, cu caº ºi, în sfârºit, aluat pentruplãcintã cu ouã;

– 14 reþete pentru prepararea salatelor;– 27 de reþete pentru prepararea a 20 de

soiuri de ciuperci;– 27 de reþete pentru mâncãruri gãtite;– 21 de reþete de sosuri;– 94 de reþete pentru paste ºi torturi.Dintre legumele obiºnuite sunt pome-

nite: pãtrunjelul, morcovul, pãstârnacul,varza (varzã creaþã, varzã roºie), mazãreaverde ºi mazãrea-pãstãi, ceapa; de aseme-nea, apar: mãcriºul, anghinarea, capera,sparanghelul, mugurii de hamei, cicoareaºi hreanul.

Savoarea mâncãrurilor era datã de sare,oþet, vin, miere, ceapã, usturoi, frunze depãtrunjel, nuci, alune, lãmâi.

„Cãrticica meseriei de bucãtar“

– Cartea de bucate de la Cluj din anul 1695

Î N ANUL 1695, la Cluj, a apãrut primacarte de bucate tipãritã din Transilvania.

Aceastã cãrticicã scrisã în limba maghiarãa devenit timp de peste un secol cea maicunoscutã culegere de reþete culinare, uninstrument de lucru rãsfoit de bucãtariiprofesioniºti ºi gospodine deopotrivã. Suc-cesul Cãrþii de bucate de la Cluj este ilustratde mulþimea de versiuni în care a fostrepublicatã în secolele al XVII-lea ºi al XVIII-lea. Amintind sau nu cã este vorba desprecartea de bucate apãrutã la Cluj în 1695, afost retipãritã la Cluj în anii 1698, 1745,1755, 1771 ºi 1793; la Trnava în anii1714, 1730, 1742, 1763, 1793; la Košiceîn anii 1763, 1771 ºi 1774, în total de 14ori.4 Se poate afirma cã acest mic voluma marcat profund gastronomia transilvã-neanã.

Cartea de bucate de la Cluj a fost redac-tatã ºi tipãritã de marele maestru tipograf,gravor de litere ºi editor Miklós Misztótfa-lusi Kis. Este de remarcat faptul cã cel carea avut inspiraþia sã publice o carte de bu-cate ce a rezistat pe piaþã mai bine de unsecol nu a fost un gurmand. „Cu toate ve-niturile însemnate pe care le-am avut, amconsiderat cheltuialã de prisos tot ce am datpe pâinea cu care am hrãnit trupul meu mi-zer. De multe ori trecea chiar ºi o lunã fãrãsã beau vin ºi am trãit cu bucate cât se poa-te de ieftine, fãcând economii sã pot realizatot ce am început la îndemnul Dumnezeu-lui meu“, scria el despre sine.

Miklós Misztótfalusi Kis s-a nãscut înlocalitatea Tãuþii-Mãgherãuº (jud. Mara-mureº) în anul 1650 ºi a murit la Cluj în

1702.5 A studiat la Baia Mare ºi la ColegiulReformat de la Aiud, mai apoi a fost rec-torul ºcolii de la Fãgãraº. În 1680 a plecatla Amsterdam, unde a învãþat meseria detipograf ºi de gravor de litere. În câþiva ania devenit unul dintre cei mai cãutaþi meº-teri în domeniu. A gravat seturi de litere nudoar ale alfabetului latin, ci ºi ale alfabetelorevreieºti, greceºti ºi gruzine. ImprimeriaUniversitãþii de la Oxford a fost înzestratãcu literele gravate de Miklós MisztótfalusiKis; marele principe al Toscanei, Cosimode Medici III, a comandat de la el setul delitere pentru tipografia de la Florenþa. Cul-mea carierei lui a fost tipãrirea Bibliei înlimba maghiarã. Încã în Amsterdam fiind,a revizuit traducerea Sfintei Scripturi în lim-ba maghiarã, fãcutã de Gáspár Károli, iarîn anul 1685 a tipãrit-o în 3500 de exem-plare, pe cheltuiala proprie. În anii urmã-tori a tipãrit Psalmii ºi Noul Testament. În1689 ºi-a lichidat atelierul din Amsterdam,a revenit în Transilvania ºi s-a stabilit laCluj. Aici a preluat tipografia bisericii re-formate (calviniste) ºi pânã în anul 1693a editat ºi tipãrit în jur de 100 de volume,

în tiraje medii de câte 500 de exemplare.La Cluj, pe lângã comenzile de „cãrþi esen-þiale“, a tipãrit, pentru a-ºi asigura subzis-tenþa, ºi calendare ºi povestiri populare.„Din ce crede sãrmanul meºter cã vine ºiun mic câºtig, asta va tipãri. Cãrþi esenþialedegeaba aº tipãri aici, chiar dacã aº putea;lumea mai degrabã cumpãrã lucruri ordi-nare, dar ieftine“, afirma el într-un celebrumemoriu. Printre cãrþile de la care aºteptasucces de piaþã a fost ºi Cãrticica meseriei debucãtar.

Observând numãrul mic de exemplarepãstrate pânã în zilele noastre din cãrþiletipãrite de Miklós Misztótfalusi Kis, putemtrage concluzia cã acestea au avut soartatipãriturilor foarte populare: s-au distrusprin folosire. Dintre cãrþile tipãrite de ma-rele tipograf, din 11 titluri nu a supravie-þuit niciun exemplar pânã în secolul al XIX-lea, din patru titluri singurele exemplare aufost distruse în 1944, din alte 17 titluri s-au pãstrat exemplare doar în bibliotecidin România.6

D O S A R Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 17

• Pagina de titlu a Cãrþii de bucate de la Cluj, din anul 1695.

4. Horváth Dezsø, Gasztronómiai könyvtörténet[Istoria cãrþilor de gastronomie], Gasztroforum, 6/2006, p. 34-35. Cea mai recentãediþie a acestei cãrþi de bucate a apãrut înSzakács mesterségnek könyvecskéje. (1981).

5. Pentru viaþa ºi activitatea lui Miklós Misztót-falusi Kis, vezi Jakó Zigmond, Erdélyi féniks.Misztótfalusi Kis Miklós öröksége [Fenixul tran-silvãnean: Moºtenirea lui Miklós Misztót-falusi Kis], Bucureºti: Kriterion, 1974.

6. Haiman György, Tótfalusi Kis Miklós a betð-mðvész és a tipográfus [Gravorul de litere ºitipograful Miklós Tótfalusi Kis], Budapest:Magyar Helikon, 1972, p. 298; Varga An-drás, A Tótfalusi-szakácskönyv forrása [SursaCãrþii de bucate al lui Misztótfalusi], MagyarKönyvszemle, 124 (2008), nr. 3, p. 312-318.

�

18 • APOSTROF D O S A R

Din cele douã ediþii din secolul al XVII-lea ale Cãrþii de bucate de la Cluj s-au pãs-trat foarte puþine exemplare: din prima edi-þie existã douã exemplare cu lacune, unulfiind pãstrat la Filiala din Cluj a BiblioteciiAcademiei Române, celãlalt la BibliotecaNaþionalã a Ungariei. Din ediþia a douas-a pãstrat un exemplar la Biblioteca Cen-tralã Universitarã de la Cluj ºi încã unul laBiblioteca Universitãþii din Szeged.

Traducerea titlului cãrþii de pe copertaediþiei din anul 1695 este urmãtoarea:

Cãrticica meseriei de bucãtar,în care

sunt descrise pe scurt ºi ilustrate pentrutoatã lumea pregãtirea, prãjirea ºi gãtirea,

ca pentru o cãmarã de alimente,a multelor feluri de bucate alese, fastuoase,

bune, sãnãtoase, utile, curate ºi îndestulãtoare.

Acum fiind adãugitã cu:I. Mai multe feluri de mâncãruri necesare

ºi utile ºiII. Cu modul de pregãtire a unor lictaruri

ºi a altor preparate;Care, spre a fi de ajutor gospodinelor,

a fost editatã în acest format mic,la Cluj, de M[isz] Tótfalusi K[is] Miklós,

1695.

Formularea din titlul cãrþii a dus în eroaremultã vreme cercetãtorii istoriei gastrono-miei, înþelegându-se cã aceastã ediþie nu arfi prima, ci o ediþie adãugitã a unei cãrþi debucate mai vechi. Numai cã nu s-a pututgãsi nicio urmã a unei ediþii mai vechi deanul 1693.

Miklós Misztótfalusi Kis a fost doar re-dactorul ºi tipograful cãrþii; autorul estealtcineva. Pe baza unei informaþii, se pareeronatã, multã vreme s-a crezut cã autoareaprimei cãrþi de bucate din Transilvania afost o doamnã din Târgu-Mureº, pe numeZsófia Dobos. Legãtura dintre aceastãdoamnã ºi Miklós Misztótfalusi Kis a fostexplicatã prin faptul cã ea ar fi fost soraepiscopului reformat al Transilvaniei, MihályTofeus, cel care l-a îndemnat pe tipograf sãlucreze la corectura, redactarea ºi tipãrireaBibliei. Problema este cã nu existã nicio ur-mã care sã arate cã aceastã carte a doamneiDobos ar fi existat vreodatã.

În Cartea de bucate de la Cluj existã însãun amãnunt semnificativ ce-ar putea do-vedi identitatea autorului: cartea este îm-pãrþitã în douã capitole mari, ºi anume„Mâncãruri pentru zile cu carne“ ºi „Mân-cãruri de post“. La finele secolului al XVII-lea, majoritatea covârºitoare a locuitorilororaºului Cluj erau protestanþi, adicã uni-tarieni, reformaþi ºi luterani. Protestanþii ºi-au nuanþat opinia despre post încã înanul 1530, în confesiunea augustanã; nuau respins ideea postului, adicã a interdic-þiei de a mânca anumite alimente în anu-mite zile, ci au afirmat cã disciplinareacorpului trebuie fãcutã în permanenþã, ºinu doar în anumite zile. Prin urmare, sepoate presupune cã o carte de bucate creatãîntr-un mediu protestant nu ar fi împãrþitbucatele în mâncãruri de post ºi mâncãruripentru zile obiºnuite. Þinând cont de acestaspect, se poate presupune cã nu MiklósMisztótfalusi Kis a hotãrât ordinea reþete-lor, ci altcineva, ºi cã autorul Cãrþii de bu-cate de la Cluj trebuie cãutat mai degrabãîn cercuri apropiate de catolicism.

Î N ANUL 2008 a fost publicat în MagyarKönyvszemle, o revistã de istorie literarã

din Ungaria, un studiu al cercetãtoruluiAndrás Varga, intitulat „Sursa Cãrþii de bu-cate al lui Misztótfalusi“.7 Atenþia lui An-drás Varga a fost atrasã de un manuscris de102 pagini, pãstrat în colecþiile biblioteciiUniversitãþii ELTE de la Budapesta8, careconþine o culegere de reþete culinare. Esteun text scris de aceeaºi mânã, fãrã corec-turi sau ºtersãturi, fapt ce aratã cã este vor-ba despre un text copiat. Pe coperta volu-mului manuscris se aflã titlul „Cãrticicã debucate care fusese scrisã prima datã în mã-nãstirea din Ciuc în 1693“, iar pe cotor„Cãrticicã de bucate, 1693“. Textul înce-pe cu o introducere adresatã cititorului ºise terminã cu semnalarea locului unde ºi aanului când a fost copiat: la Cluj, în 1693.Comparând textul din manuscrisul biblio-tecii ELTE cu cel din Cartea de bucate de laCluj a lui Misztótfalusi, vom gãsi asemã-nãri izbitoare. Practic este acelaºi text,având câteva corecturi de ordin gramati-cal în cartea de la Cluj. În introducerilecelor douã cãrþi diferã un singur cuvânt: înmanuscrisul de la ELTE se spune cã volumuleste destinat „cinstiþilor din rândurile cle-rului“, pe când Cartea de bucate de la Cluja fost dedicatã „cinstiþilor de rând comun“.În ambele cãrþi, ºirul reþetelor începe cu„varza clujeanã“. Pe de altã parte, manu-scrisul cãrþii de bucate de la ELTE aratã cãeste vorba despre o operã unitarã, pregãtitãpentru a fi tipãritã. Reþetele sunt grupate,sunt reþete în care gãsim trimiteri la altebucate din cadrul aceluiaºi volum. Deexemplu, la reþeta „zemii pisate“ gãsimobservaþia: „cum trebuie gãtitã ºtiuca proa-spãtã cu zeamã pisatã vei gãsi aici, mai jos,unde scriu despre peºti“.

Nota de la începutul manuscrisului cãr-þii de bucate de la ELTE aratã cã el a fostdoar copiat la Cluj, despre scrierea origi-

nalã spunându-se cã ar fi fost creatã „în mã-nãstirea de la Ciuc“.

În cartea despre istoria ordinului fran-ciscan, istoricul János Karácsonyi prezintãmulte date interesante ºi despre istoriaclaustrului de la ªumuleu-Ciuc.9 Istoriaacestui aºezãmânt monahal nefiind temaprezentului studiu, vom aminti doar câtevadate care se referã la istoria gastronomiei.Astfel, este amintit cã în anul 1628, alãturide fraþii cãlugãri franciscani, trãia ºi confra-tele bucãtar Péter Jászberényi. În a douaparte a secolului al XVII-lea, instituþia fran-ciscanã de la ªumuleu-Ciuc îºi trãia epocade glorie. Dupã 1676, în fruntea acesteia astat Ioan Cãianu (János Kájoni), una din-tre cele mai interesante personalitãþi alevieþii culturale din Transilvania acelei epoci.El a înfiinþat, în anul 1676, prima tipogra-fie catolicã din Transilvania, unde au fosttipãrite multe lucrãri, mai ales bisericeºti,dar ºi opere ºtiinþifice. Important este sãconstatãm existenþa la ªumuleu-Ciuc aunui centru de culturã scrisã.

Pe lângã instituþia monahalã franciscanãa luat fiinþã un gimnaziu care, extinzându-se an de an, a avut în jur de 100 de elevi înanii 1698-1699. Acolo ºi-a început activi-tatea, în 1693, o ºcoalã de teologie de rangsuperior, în care erau educaþi viitorii preoþicatolici. Mai trebuie amintit pelerinajul dela ªumuleu-Ciuc, care atrãgea de mai multeori pe ani sute, poate chiar mii de credin-cioºi, cu ocazia diferitelor sãrbãtori religioa-se (Vinerea Mare, Rusalii, Sfânta Maria).

Toate aceste date susþin argumentul po-trivit cãruia, în a doua jumãtate a secoluluial XVII-lea, la ªumuleu-Ciuc s-a format oinstituþie în care erau prezenþi mulþi oa-meni: confraþi, elevi ai gimnaziului, perso-nalul conventului ºi pelerini. Aºadar, tre-buia sã existe ºi o bucãtãrie pe mãsuranumãrului acestor oameni, iar în bucãtãrieunul sau mai mulþi bucãtari pricepuþi. Oastfel de persoanã ar fi putut sã fie autorulCãrþii de bucate de la Cluj.

Din observaþiile amintite mai sus, is-toricul András Varga a tras concluzia cã sepoate presupune cã la ªumuleu-Ciuc o per-soanã care cunoºtea bine meseria de bucã-tar a scris ºi redactat, cândva în ultimulsfert al secolului al XVII-lea, o carte de bu-cate, în speranþa cã va fi tipãritã la tiparniþaclaustrului. Acest lucru nu s-a întâmplat;probabil cãlugãrii au considerat cã o cartede bucate este mult prea lumeascã pentruo tipografie bisericeascã.

Manuscrisul a început sã fie multiplicatprin copiere, un procedeu obiºnuit în aceeaepocã. Un studiu efectuat pe aceastã temãaratã cã unele opere au supravieþuit în sur-prinzãtor de multe copii manuscrise. Astfel,în bibliotecile din România ºi Ungaria, pelângã alte opere, existã 13 cópii ale opereiistoricului István Szamosközi, 18 ale cro-nicii lui János Szalárdi, 42 ale lui JánosKemény, 46 ale lui Farkas Bethlen, 99 aleIstoriei lui Mihály Cserei, 19 ale cronicii luiMichael Weiss, 7 ale cronicii lui GeorgKraus, 20 ale cronicii lui Grigore Ureche,56 ale cronicii lui Miron Costin.10 Multipli-

�

7. Varga, p. 312-318.8. Catalogul manuscrisurilor de la Biblioteca

Universitãþii ELTE, sub cota E73.

• O paginã din Cartea de bucate de la Cluj, cu celemai vechi reþete ardeleneºti (varza à la Cluj ºi sar-malele)

9. Karácsonyi János, Szt. Ferencz rendjénektörténete Magyarországon 1711-ig. I-II [Istoriaordinului Sfântului Francisc în Ungaria pânãîn anul 1711], vol. II, Budapest, 1924.

10. Baricz Zsolt, Kéziratos könyvkiadás Erdélyben[Multiplicarea prin copiere a cãrþilor-manuscris în Transilvania], Iskolakultúra1/1998, p. 77-79.

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 19D O S A R

cat prin copiere, manuscrisul cãrþii de bu-cate de la ªumuleu-Ciuc a ajuns ºi la Cluj,unde a fost copiat în anul 1693, notându-se cu onestitate faptul cã textul a fost scrisprima datã în Ciuc, iar acel exemplar aintrat mai apoi î biblioteca ELTE.

Drept concluzie, se poate afirma cãMiklós Misztótfalusi Kis a tipãrit în anul1695 o carte de bucate care exista deja decâþiva ani în manuscris. Tipograful clujeannu a fãcut altceva decât sã corecteze ºi sãstilizeze textul, publicându-l în speranþaunui succes de piaþã.

În continuare, se pune problema de cea afirmat Misztótfalusi pe coperta cãrþii cãeste un volum adãugit. Din manuscrisulcãrþii de bucate de la ELTE lipsesc 29 de re-þete de alte preparate ºi un capitol apartecu 40 de reþete de „lictarii“ (liktáriumok),adicã dulceþuri, marmelade ºi compoturi,care se gãsesc în Cartea de bucate de la Cluj.Misztótfalusi a fost onest ºi nu ºi-a adjude-cat meritul de autor al acestor reþete. Aces-tea au fost introduse în volum sub titlul de„Completare, în care sunt descrise câtevalictarii mai vestite, aºa cum este modul lorde preparare într-o curte vestitã“. Care afost aceastã „curte vestitã“?

Din anii 1671-1676 s-au pãstrat câtevadintre inventarele familiei princiare a Tran-silvaniei, familia Apafi, printre care ºi in-ventarul bibliotecii din castelul de la Iernutal principesei Anna Bornemissza, soþiaprincipelui Mihail Apafi I.11 Între cele 104volume ce formau biblioteca principesei, lapoziþia 49 apare o carte de bucate; la po-ziþia 57 este amintitã „o carte scrisã despre

lictarii, in quarto, cu copertã viºinie“; iar lapoziþia 86 figureazã „o carte cu lictarii,ruptã, cu coperta viºinie“. Cãrþile cureþetele principesei nu s-au pãstrat, dar sepoate presupune cã acestea au fost surselede unde Misztótfalusi a luat textele pentruCartea de bucate de la Cluj.

În introducerea Cãrþii de bucate de laCluj, autorul, vorbind despre intenþiile salede a scrie aceastã carte, afirma cã ea „nu afost destinatã marilor bucãtãrii ale curþilordomneºti, unde bucãtarii din propria lorºtiinþã pot gãti mâncãruri gustoase“, ci avrut sã fie de folos celor de stare comunã;pe aceºtia a vrut sã-i îndrume „cum trebuiepreparate douã sau trei farfurii de mâncare“.„În marile bucãtãrii totul este rânduit, ce ºicum trebuie gãtit, la ce fel de mâncare ce felde sos se potriveºte“, continuã autorul, însãaceastã carte þine cont de posibilitãþile tutu-rora ºi „rânduieºte în mod simplu“ prepara-rea bucatelor. În unele cazuri este formulatîn mod direct faptul cã preparatul respectivse poate face ºi mai simplu sau mai ieftin.De exemplu, la mâncarea cu tarhon esteamintit faptul cã, „în mod obiºnuit, carneade miel este gãtitã cu tarhon, dar omul sãracnu poate sã respecte asta întotdeauna, [aºacã] se poate gãti ºi cu altfel de carne“.

Cu toate cã au fost destinate unor oamenicu stare materialã medie, în aceste reþete sepot gãsi trimiteri la obiceiurile culinare „dela curte“. Astfel, la reþeta de preparare a plã-mânilor, pe lângã modul de preparareobiºnuit, mai este adãugatã o specialitatepentru cazul în care „vrei sã o serveºti ca lacurte“. Totuºi trebuie remarcat cã în aceastãcarte de bucate preparatele din vânat de cerb,cãprioarã ºi de mistreþ sunt rarisime.

O caracteristicã a Cãrþii de bucate de laCluj este faptul cã este foarte reþinutã în ceeace priveºte trimiterile la factorul etnic. Pe

când alte reþetare, cum ar fi Cartea de bucatea bucãtarului-ºef al principelui Transilvaniei,scrisã cu un aproximativ un secol mai devre-me, sau alte cãrþi de bucate din epocã, aufost inspirate de cãrþi de bucate ºi reþeteitalieneºti, germane, franceze, poloneze sauceheºti, în Cartea de bucate de la Cluj întâl-nim doar varzã, cârnaþi12 ºi macaroane italie-ne (olasz makaro); o „zeamã nemþeascã“, o„mâncare nemþeascã cu lapte“, într-un loc„carne de miel preparat în mod nemþesc“,altundeva „ouã preparate în mod nemþesc“;mai gãsim „terci arãbesc cu lapte“, un pre-parat cu mere coapte amintit ca fiind cehesc(cseh rántott); iar printre supe apar un „borºpolonez“ (lengyel cibre) ºi o „zeamã polo-nezã“; o „zeamã spaniolã“ ºi o „zeamã un-gureascã“. În câteva locuri sunt comentategusturile concetãþenilor: la varza cu smântâ-nã se spune cã este o mâncare îndrãgitã,carnea de cap de porc cu hrean este amintitãca fiind obiºnuitã, racii cu smântânã suntpomeniþi ca mâncare bunã a ardelenilor.

Printre reþete cu preparatele din carnegãsim „zeama Luther“. Dupã ce am înþelescã reþetele au fost scrise la un claustru fran-ciscan, acest nume de mâncare pare sã fieunul ironic, dat fiind faptul cã descrie omâncare de peºte cu slãninã prãjitã ºi unsos fãcut din oþet, ghimbir ºi piper, adicã omâncare care, în pofida faptului cã are caingredient de bazã peºtele, nu se putea con-sidera ca fiind una de post.

�

• Bucãtari ardeleni din secolul al XVII-lea. Desene de János Keszei în manuscrisul cãrþii de bucate a principesei Anna Bornemissza din 1680

11. Erdélyi könyvesházak III (1563-1757) [Colec-þii de cãrþi din Transilvania], ediþie îngrijitãde Keserð Bálint, Monok István, NémethNoémi ºi Varga András, Szeged: Scriptum,1994, p. 71-74.

12. Sub denumirea de cârnaþi italieneºti estedescrisã o mâncare preparatã astfel: pe unaluat întins de tãieþei este pus un amestecdin ouã prãjite ºi condimente, aluatul cuumplutura fiind rulat, mai apoi tãiat felii ºiprãjit în unt, iar în final servit cu un sospreparat din vin îndulcit ºi condimentat.

20 • APOSTROF

ÎN ANII ’90, imediat dupã evenimenteledin decembrie 1989, îmi propusesem sã

fac o radiografie a exilului românesc, cuintenþia clarã de a integra scrisul acestuia înmarea albie a literaturii naþionale, deoare-ce pânã atunci scriitorii exilaþi fuseserãsocotiþi, în marea lor majoritate, niºte duº-mani, trãdãtori ºi transfugi, fiind repudiaþiºi puºi la zid cu o ferocitate inexplicabilã,dar de neînþeles pentru politrucii culturiiromâneºti, care voiau sã-ºi facã mari meri-te în faþa lui Ceauºescu pentru intransi-genþa lor (pe care astãzi n-o recunosc ºi selaudã, prin memoriile lor mincinoase, câtde mult bine au fãcut ei poporului ro-mân!). Printre cei despre care am scrisatunci s-a numãrat, fireºte, ºi N. Caranica,fratele Etei Boeriu de la Cluj, care fuseseinterzis vreme mai bine de patru decenii,cu atât mai mult cu cât un Caranica se nu-mãrase printre nicadorii cei mai bine vãzuþide legionari. Textul a apãrut în revista Poesisde la Satu Mare ºi apoi, prin bunãvoinþa luiGeorge Vulturescu, a ajuns ºi la Paris, înmâna poetului N. Caranica. Ulterior, tex-tul a intrat în sumarul cãrþii mele Reîntoar-cerea la Ithaca, apãrutã în 1998 la EdituraGlobus din Bucureºti. Ca urmare a intrã-rii poetului în posesia textului, am primito scrisoare din partea acestuia, scrisoareîn care îºi exprimã bucuria pentru apariþiatextului, dar considera cã pentru volumulPovestea foamei ar fi fost nevoie de câtevalãmuriri în plus, pe care era dispus sã mi lecomunice.

Publicãm scrisoarea lui din 3 iulie 1996,însoþitã de cele trei mici poeme în prozã pecare mi le-a comunicat gata dactilografiate,spre a întregi imaginea poemului în sine,deoarece respectivele texte nu intraserã dela început în textura ediþiei franceze. Inter-pretarea pe care autorul o dã Poemului foa-mei este plinã de interes ºi reprezintã în sineun adevãrat text de autoexegezã literarã.Reproducem mai jos conþinutul scrisorii luiN. Caranica, textul original fiind donat desubsemnatul la Biblioteca Centralã Univer-sitarã „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca, un-de poate fi regãsit în fondul Mircea Popa,în dosarul 6887/III.

MIRCEA POPA

Paris, 3.VII. ’96

Stimate Domnule Mircea Popa

ABIA ACUM mã învrednicesc sã vã scriu,tocmai în ajunul plecãrii în vacanþã. O

cãlãtorie la Roma ºi alte bãtãi de cap m-au împiedecat sã o fac de îndatã ce cum-natul meu, doctorul Boeriu, mi-a trimisadresa Dv. Domnul Vulturescu de la„Poesis“ mi-a trimis în fotocopie studiul cucare mi-aþi cinstit persoana ºi poezia ºivreau aici, mai întâi de toate, sã vã mulþu-mesc pentru frumoasa ºi mai ales uimitorde documentata Dv. lucrare. ªtiam foartebine cã la 16 ani am publicat în „Propileeliterare“ pentru prima oarã o poezie, daram rãmas cu gura cãscatã când am vãzut cãDv. dãdeaþi anul ºi numãrul revistei ºireproduceþi poezia (naiv coºbucianã) înîntregime! Aceastã rigoare a informaþiei vãcaracterizeazã, de altfel, întregul studiu. Nuvreau, cu aceastã subliniere documentarã,sã trec cu vederea pãtrunderea poezieimele, de care aþi dat dovadã aproape pestetot. Bineînþeles cã sunt multe locuri unde– dat fiind climatul literar (ºi neliterar)depãrtat de cel românesc – pãtrunderea Dv.n-a putut sã joace. Iatã de ce, cu aceste rân-duri, vã cer îngãduinþa sã mã explic maibine asupra unor puncte din studiul Dv.

Mai întâi Povestea foamei. E vorba depovestea foamei spirituale, ascunsã subforma bufoneriei ºi a caricaturii. Din pu-doare sau din bucurie ºi rãsfãþ de a desco-peri cã numai Euharistia („Mâncaþi-mã pemine!“), practicatã ºi mai ales trãitã, saturãfoamea spiritualã?! Nu ºtiu prea bine, poatedin amândouã. În orice caz, cetitorul e pre-venit încã din Întâmpinare cã beþia dãrâmã-toare a lui Pan Cocon e cea împotriva uneiculturi cu rãdãcinile în transcendent rete-zate, o culturã devenitã „ciulama de consu-maþie“. În partea întâi, criza se declarã dela început: „Doamne, mi-e foame!“ ºi apoiîncepe ospãþul din întreaga culturã, con-sumând-o ºi rãmânând cu foamea intactã,pânã la falimentul care duce – în libertateanaraþiunii – la contactul cu Dumnezeu. PanCocon ºtie vag cã numai în grãdina lui epomul, dar Dumnezeu îi rãspunde cã ceeace îl va sãtura nu se dã pe gratis („De þi-aºda pe nimic, te-aº lua“), ci trebuie „prãdat“(le combat spirituel). Rãspunsul lui PanCocon rezumã tot Ospãþul: „Dar þãrileumblu-le, cãrþile ºtiu-le/ ªi sucul ia-l de un-de nu-i/ Cautã, fiule!“ îi rãspunde Dumne-zeu, blând dar neclintit.

ªi urmeazã firesc partea a doua, Cã-utarea, care e tot o caricaturã a cãutãriiumane. Urmeazã întâi cãutarea ºtiinþific-tehnologicã, culminând cu caricaturizareacuceririi spaþiului. Apoi cãutarea ezotericã,

tot aºa de caricaturalã ºi zadarnicã. Fali-mentul acesteia duce la cãutarea fals mis-ticã, pentru cã degradatã în edenism spi-ritual („Noi ne credeam curaþi ca neaua/Când cu-ale duhului curveam/ Trândavi ºiblânzi ca viþeii sugeam/ Din Dumnezeu cunerghileaua“), pãcat mortal (cf. Sf. Ioanal Crucii), care duce la agonie. Aici cari-catura înceteazã, poemul se descoperã,agonia spiritualã ne face sã ne pierdemidentitatea („Toþi faþa ne-am pierdut“) ºi caorice atingere a strãfundului mizeriei uma-ne, ea prilejueºte ºi mântuirea prin revelaþiacuvântului ºi prin el a Hristosului, singurulcare ne redã identitatea umanã, invocat cuurlet („din adânc te strigãm, Hristos, faþanoastrã!“). Urmeazã în sfârºit revelaþia Eu-haristiei (Omul theofag antipodul antro-pofagului) ºi de aci totul se transfigureazã.Þara cu „grâu secat“ devine aur legãnãtorde grâne, soarele ia chip de pelican (figu-raþia Hristosului încã din vechime), toatãfirea, tot fãcutul se boteazã etc.

Iatã, iubite Domnule Mircea Popa, ceam vrut sã spun în Povestea foamei. Ah, sãnu uit un detaliu. În Întâmpinare spun cãunele personagii sunt înfãþiºate dinadinsstrãveziu, pentru ca sã nu iºte nicio dificul-tate de interpretare. Aºa, bunãoarã, „Flo-ran“ nu e decât Cioran, cãruia i-am iertatfaptul de a-l fi fãcut pe Sfântul Pavel trã-dãtor al judaismului („ce juif, ce traître!“).„Dambla“ e profesorul Etiemble de la Sor-bona, care e veninos în teza lui de doctoratdespre Rimbaud („Ani de-a rândul a scor-monit/ Un mormânt de copil“).

Pentru Anul 1940 vã trimit cele trei „ar-gumente“ care figureazã la începutul celortrei pãrþi ale poemului în versiunea italianãºi pe care le voi menþine ºi pentru publi-carea lui în þarã; gãsesc cã orienteazã maibine cetitorul.

Un ultim detaliu. Noapte ºi iar noapte afost publicatã recent (cum ºtiþi) în þarã, darreprezintã versuri scrise între 1968-1970,aºa încât tot Anul 1940 rãmâne ultimulmeu mesagiu pânã acum.

ªi acum termin. Încã o datã vã mulþu-mesc pentru cinstea ce mi-aþi fãcut-o. Mi-ar plãcea sã vã cunosc ºi sã vã potstrânge mâna.

Al Dv. cu cele mai alese sentimente, Nicu Caranica

�

NICU CARANICAO explicaþie epistolarã la

Povestea foamei

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 21

NU IMPULSUL ironic ori accentele paro-dice, infuziile de livresc par sã fie domi-

nante în poezia Marianei Marin, ci, maicurând, tonul patetic, sentimental, prin carese contureazã stãri de spirit vagi, neliniºti ºimelancolii, întrebãri grave asupra existenþeiºi incertitudini asupra viitorului, precum înurmãtorul poem care are toate caracteristi-cile unui autoportret liric, o scrutare atentã,sentimentalã, dar nicidecum complezentã,în oglinda propriului text: „Era o fatã detreabã./ Dimineaþa lenevea în pielea ei albã/din slãbiciune pentru ce o aºtepta peste zi/ºi foarte mulþi au auzit-o vorbind o limbãnepãmânteanã./ Cât despre ziua, oh, despreziua/ în care ea a cunoscut apele reci/ ºi aînceput sã cânte,/ numai acest plâns negrumai poate vorbi:/ «Am obosit de atâta iubi-re pentru cuvintele frumoase./ Învãþ un alfa-bet nou/ în care fiecare literã îmi poateinventa sângele./ Ucenicia de câine – spununeori prietenii/ ºi vorbele lor au mai mulþiochi/ ºi mai multe guri decât marea ceapescoasã./ Învãþ un alfabet nou». Dinpudoare, auziþi, din pudoare/ îºi fãcuse dinmoarte/ o memorie unicã“.

E drept cã poezia Marianei Marin îºiextrage ritmul interior ºi din reflexele rea-lului debordant, iar între experienþa bio-graficã ºi text se stabilesc numeroase cores-pondenþe ºi afinitãþi, fapt care contribuie ºila expunerea viziunii lirice în versuri clare,aparent simple, lipsite parcã de un substratsimbolic edificator. Culorile ºi formelelumii, mecanica existenþei diurne, ca ºirevelatoriile miºcãri ale afectelor sunt repro-duse în imagini nete, ce se impun prin cla-ritate ºi, în acelaºi timp, prin timbrul ne-utru, neimplicat al vocii poetice, ca înpoemul Dãscãliþa, din al cãrei text rãzbatnumeroase ecouri (auto)biografice: „În-tr-o dimineaþã,/ Sã te trezeºti în braþe cu orealitate doldora,/ – ca producþia de oþel pecap de locuitor!/ Sã o mângâi uºor pe creº-tet./ Sã-i spui vorbe de dragoste./ Sã-i rupi(din iubire) un deget./ Ehei, cum începpersonajele sã existe!/ În vagonul nr. 11/viaþa ta se lipeºte strâns pe geamurile mur-dare/ – ºi îºi cheamã în ajutor rudele ºi prie-

tenii,/ pisica ºi câinele, zãpada de anul tre-cut ºi mãtãniile.../ O realitate doldora careîncepe ºi se sfârºeºte într-o garã de câm-pie,// unde oameni urâþi, negricioºi te pri-vesc cu ciudã,/ pentru cã ai studii/ ºi cã eºtitrãsnitã ºi ºuie.../ Aºa, tãvãlitã în trenciul tãualb,/ pari un spion industrial,/ cãruia i-auscos cu forcepsul melancolia (ºi frica lui deMãmica!)/ Nu, de ce sã verºi! Uite, pe iubi-tul acesta nou,/ îl vei pãrãsi la fel de sãracºi cu pãrul alb./ Nu, de ce sã muºti!/ Pisicaºi câinele? Zãpada de anul trecut ºi mãtã-niile?/ ªobolanii decenþi ai oraºelor? Vor-be./ Povesteºte-le mai departe copiilor Ceitrei muºchetari/ ºi mai ales nu uita sã le spuicã nici unul nu scapã,/ Ei doar se prefac“.

Mariana Marin se dovedeºte a fi, înmulte dintre poemele ei, o conºtiinþã luci-dã, ce percepe lumea fãrã sã se autoiluzio-neze, cu un ochi proaspãt, cu o opticã dis-ponibilã, adesea prin retortele melancolieiºi ale unei gravitãþi constitutive, ce nu ex-clude, câtuºi de puþin, insertul autoironic,scrutarea atentã a propriului sine, precumîn poemul Ieºirea la mare, în care dincolode suprafeþele aparente ºi dezordonate alelumii poeta întrezãreºte o ordine secretã, ometarealitate cu contururi vagi, cu irizãriale utopiei. De altfel, poemul are inflexiunide rugã, marcatã de o tonalitate vag litur-gicã, aproape solemnã, rostitã cu timbrugrav: „Ce se poate face/ cu un singur ochi,/lipit de un singur geam?/ Cum se poatenumi o realitate plângãcioasã,/ care îþi dãîn cãrþi la drum de searã?/ Dar noi ne-amiubit./ Am iubit ºi lumea din jurul nostru/ºi pe noi înºine ne-am iubit./ Existã mar-tori:/ viaþa deschisã brusc la picioarelenoastre/ ca începutul rãzboiului de o sutãde ani/ ºi copilul nebun, alergând prin zã-padã înainte de-a se naºte:/ utopiile scrisezilnic,/ în bucãtãrie, pe stradã ºi în pat/(haha, sub aºternuturi decad imperiile, spu-neam);/ carnea frumoasã ºi tânãrã,/ ºi tim-pul fãrã de timp/ ºi fãrã de suflet;/ ochiulde câine/ prin care ne-am privit înainteadezastrului.../ S-au dus toþi, s-au dus toate/ºi punerea exactã a degetului pe ranã/ nuva mai salva nici o corabie./ Hei, lume fru-moasã!/ ªi totuºi,/ Ce se poate face/ cu unsingur ochi,/ lipit de un singur geam?// Cidã-ne nouã mai bine/ moartea noastrã în-treagã/ ºi nu ne mai alunga de la luminainimii tale...“

Situatã între propria identitate biogra-ficã ºi identitatea ficþionalã, poezia Maria-nei Marin se identificã cel mai bine cu oacutã nevoie de autenticitate a fiinþei, darºi cu un sentiment, difuz, de vinovãþie. Poe-zia Destin pune în luminã, în enunþurilesale contrase, lipsite de anvergurã scriptu-ralã, dar atât de sugestive, o pasiune a esen-þialitãþii, a dicþiunii liminare, cu atât maiexpresive cu cât se remarcã prin relevanþanotaþiei concise, cu contururi restrânse lamaximum. Destinul pe care îl întrezãreºtepoeta în versurile sale este rezultatul unei

tensiuni între fiinþa umanã ºi limitele im-puse sau autoimpuse. Arhitectura destinu-lui omenesc, cu accidentele ºi relieful sãusinuos, e contrasã în aceastã poezie cu aervag epic ºi cu o extrem de acutã percepþiea realului cotidian. Mariana Marin priveºterealitatea cu extremã veridicitate, în regi-mul unui sentimentalism recules, mai me-reu temperat de inserþiile luciditãþii, care aurolul de a ajusta patetismul, de a-l aduce lascara unui document afectiv ºi, nu în ulti-mul rând, uman. Temperament mai degra-bã retractil decât expansiv, Mariana Marinsupune textul poetic la douã operaþiuniconsecutive: mai întâi una de reunire aunor elemente ale realului, mai mult saumai puþin disparate, ºi, mai apoi, o ope-raþiune de revelare a unor sensuri subtex-tuale, ce se pot degaja din structurile ºi for-mele cotidianului.

Radiografia sentimentului iubirii, dinpoezia Destin, e realizatã prin prisma con-trastului dintre graþia stãrii privilegiate adragostei ºi coºmarul existenþei de fiecarezi, cu doza sa de atroce, cu supliciul spai-mei ºi teroarea indicibilã a cãrnii: „Se iu-beau/ dar nu pentru cã se vedeau rar/ – aºacum s-a consemnat mai tîrziu./ Se iubeaupentru cã aveau aceeaºi fricã/ ºi aceeaºi cru-zime./ Fãceau lungi plimbãri prin cartiere-le vechi/ ºi îºi înscenau unul altuia viitorul/praf ºi pulbere, praf...“ Dramatismul poe-mului, conþinut în aceste enunþuri lapida-re, de o expresivitate rece, netrucatã, de undinamism scuturat de orice detaliu inutil,reiese ºi din neimplicarea eului liric, ce are,de aceastã datã, postura ºi statura unuispectator la un spectacol existenþial derizo-riu în aparenþã, dar plin de consecinþe ºisensuri profunde, în realitate. Regizândpropriul text cu ingeniozitate a dezim-plicãrii ºi, în acelaºi timp, cu un patos re-flexiv ce exclude orice umbrã de idealiza-re, de mitizare a „obiectelor“ cotidianului,Mariana Marin figureazã destinul sub spe-cia unei „înscenãri“, aºadar a unui specta-col derizoriu în care protagoniºtii sunt figu-ri, jumãtate umane, jumãtate textuale,lipsite de orice aurã metafizicã, de orice di-mensiune utopicã, fiinþe ce îºi consumãexistenþa în universul lor contingent, într-o lume a damnãrii ºi a absenþei semnelortutelare ale transcendenþei. Ultima secvenþãa poeziei („praf ºi pulbere, praf...“) proiec-teazã destinul iluzoriu al fiinþei umane într-un univers apocaliptic, degradat ºi deza-fectat, din care orice iluzie, orice demerscompensatoriu ori utopic este absent.

Între refugiul în textualism ºi asuma-rea directã a unei realitãþi descentrate, poetaa ºtiut mereu sã gãseascã un punct de echi-libru, un tonus temperat, prin care dina-mica viziunii sã nu cadã nici în capcaneledescriptivismului lipsit de anvergurã sim-bolicã, nici în tentaþia facilã a vizionaris-mului abstract. �

MADYsau „înscenãrile“ destinului

Iulian Boldea

22 • APOSTROF

Privire asupra interbelicului:

România ºi Grecia

CUMVA, CONªTIINÞA pu-blicã româneascã îl

asociazã pe Nicolae Iorgacu autorul volumului dereferinþã Bizanþ dupã Bi-zanþ, dar puþini ºtiu cãmarele istoric a fost, întrealtele, ºi preºedintele Aso-ciaþiei Române a Priete-nilor Greciei. De altfel,singura vizitã marcantã a unui om politicelen în România interbelicã a fost aceea apremierului Eleftherios Venizelos, în august1931, atunci când prim-ministru al guver-nului de la Bucureºti era chiar Nicolae Iorga.Se poate spune cã, în general, atunci cânda fost vorba despre tratarea problematiciipoliticii internaþionale în perioada interbe-licã, istoriografia româneascã a privilegiat,poate inevitabil, relaþiile cu vecinii (mai alesUngaria ºi URSS) ºi cu marile puteri occiden-tale (Franþa, Marea Britanie, Germania). Vo-lumul tânãrului cercetãtor Radu Tudoranceadedicat raporturilor dintre România ºiGrecia – Relaþiile româno-elene în perioadainterbelicã: Dimensiunea politicã ºi economicã,prefaþã de Florin Constantiniu, Bucureºti:Editura Omonia, 2011 – are tocmai rolulde a umple acest gol istoriografic.

Cartea este împãrþitã în nouã capitole,fiind însoþitã de o consistentã bibliogra-fie, un mic dicþionar biografic, anexe, rezu-mat în limba englezã ºi un indice de numeºi locuri. Dicþionarul biografic cuprinde

datele esenþiale privitoare la oamenii poli-tici români ºi greci reprezentativi pentrurelaþiile bilaterale, iar cele 24 de anexe con-þin documente (în principal diplomatice),tabele statistice, informaþii privind schim-burile comerciale. Capitolul I – intitulat Dela stabilirea de relaþii diplomatice la debutulPrimului Rãzboi Mondial (p. 19-40) – pre-zintã atât aspectele tensionate, cu mai mul-te întreruperi ale relaþiilor diplomatice întrecele douã þãri, cât ºi momentele de con-vergenþã. Dincolo de incursiunea bine do-cumentatã în trecutul istoriei relaþiilor bila-terale, cartea vãdeºte ºi deschideri cãtreistoria ecleziasticã, adãugând o paginã în-semnatã la dosarul filetismului din EuropaRãsãriteanã ºi Balcani. În acest caz parti-cular este vorba despre un filetism (pro-grecesc) asumat chiar de cãtre PatriarhiaEcumenicã prin atitudini sistematice în-dreptate împotriva aromânilor. Spre exem-plu, în anul 1906, autoritãþile guverna-mentale române acuzau Grecia cã susþinegrupuri înarmate care atacã populaþia deorigine aromânã de pe teritoriul ImperiuluiOtoman; în acelaºi timp, reprezentanþiidiplomatici ai României constatau cã inclu-siv patriarhul ecumenic de la Constantino-pol sprijinea aceste acþiuni de teroare, deºiera vorba de „persecuþii odioase împotrivapreoþilor ºi populaþiilor ortodoxe care între-buinþau limba românã în bisericile lor“ (p.29). Problema macedoromânilor avea sã fieîn atenþia diplomaþiei de la Bucureºti pe totparcursul perioadei interbelice.

Pe lângã reflectarea negocierilor diplo-matice greco-române ºi evidenþierea rolu-lui celor douã ambasade (de fapt, legaþii),de la Atena ºi Bucureºti, Radu Tudoranceasurprinde cât de mult conteazã în politicainternaþionalã relaþiile personale, ilustrândaceastã realitate prin exemplul prietenieidintre Take Ionescu ºi Eleftherios Venize-los. De altfel, în august 1931, în timpulvizitei sale în România, ca prim-ministru,cunoscutul om politic grec a þinut neapã-rat sã meargã la mormântul lui Take Iones-cu, ca sã îi prezinte omagiul (p. 94). Încarte de o atenþie specialã se bucurã dublacãsãtorie dinasticã româno-elenã (dintreprinþul George al Greciei ºi principesa Eli-sabeta; dintre prinþul Carol al Românieiºi principesa Elena a Greciei; vezi cap. III:De la cãsãtoriile dinastice la instaurarea Re-publicii la Atena – p. 51 ºi urm.). În celedin urmã, aceste cãsãtorii princiare aueºuat, nereuºind sã se constituie în liantadevãrat între România ºi Grecia. Totuºi,

momentele decisive de apropiere ºi de con-sens nu au lipsit, chiar cu un stat elen deve-nit republican din anul 1924 (de exemplu,România a avut rol hotãrâtor de mediere înrelaþiile greco-iugoslave – p. 75 ºi urm.).Volumul semnat de Radu Tudorancea nuacoperã doar sfera legãturilor bilaterale ele-no-române, ci se transformã pe alocuri ºiîntr-o adevãratã schiþã a relaþiilor internaþio-nale în Sud-Estul Europei. Poate ar fi fosttotuºi utilã ºi o scurtã privire asupra origi-nilor constituirii identitãþii aparte a slavilormacedoneni, în Macedonia iugoslavã; aceas-tã populaþie avea sã se distingã atât de sârbi,cât ºi de bulgari, constituindu-ºi un stat pro-priu în anii 1990. Astãzi s-a încetãþenit etno-nimul „macedoneni“ cu referire tocmai laaceºti locuitori ai Macedoniei/FYROM (fostarepublicã a Iugoslaviei, desprinsã de Serbiaºi Muntenegru). Or, utilizarea în carte (cap.VII: Chestiunile legate de minoritãþi în ansam-blul relaþiilor româno-elene – p. 132) a ter-menului „macedoneni“ (cu trimitere însãla macedoromâni/aromâni) îl poate deruta peun cititor mai puþin avizat.

Autorul nu trateazã izolat cele douã pro-blematici enunþate ºi în titlul cãrþii (econo-micã ºi politicã), ci surprinde interdepen-denþele dintre sfera politicã ºi dimensiuneaeconomicã, insistând asupra faptului cã lafinele anilor 1920 intensificarea schimburilorromâno-elene s-a produs ºi pe fondul sem-nãrii, la Geneva, a Pactului de neagresiuneºi arbitraj dintre România ºi Grecia, în mar-tie 1928. În plus, Radu Tudorancea cautã sãevite redundanþele, mai ales atunci când tra-teazã problematica Antantei Balcanice (su-biect frecventat de mai mulþi cercetãtori înistoriografia românã), concentrându-se asu-pra unor aspecte mai puþin abordate, cu aju-torul multor documente inedite selectate cuprecãdere din Arhivele Ministerului românde Externe. Deºi raporturile culturale bilate-rale au fost mai bine reflectate în publicis-tica ºi istoriografia autohtonã ºi nu fac pro-priu-zis obiectul cãrþii, cititorul poate regãsidetalii captivante privind viaþa spiritualã dincele douã þãri. Scriitori precum Titu Maio-rescu, Mihail Ralea ºi Duiliu Zamfirescuapar ca personaje secundare ale lucrãrii. Celdin urmã a lucrat un timp în diplomaþie,ca funcþionar al Ministerului Afacerilor Ex-terne, având o detaºare temporarã la Atena(în 1892), eºuatã din cauza ruperii relaþiilorbilaterale. Dramaturgul a fost unul dintrediplomaþii care au monitorizat afacereaZappas, pretextul Greciei pentru retragerealegaþiei de la Bucureºti (p. 23-24).

Cristian Vasile

VOLUMUL INTERTEXT: pânza de pãianjen constituie prima manifestare publicã a Grupuluide Lecturã „Intertext“. Înfiinþat pe 21 mai 2012, de cãtre studenþi, masteranzi ºi docto-

ranzi ai Facultãþii de Litere (Universitatea din Bucureºti), proiectul are în vedere organi-zarea unor seminare despre literatura contemporanã ºi a unor dialoguri cu personalitãþi dinlumea culturalã româneascã. ªedinþele se desfãºoarã în Sala de expoziþii a Muzeului Naþionalal Literaturii Române din Bucureºti.

Culegerea porneºte de la premisa cã sincretismul este o constantã primarã a creativitãþii.Câþiva (Irina Georgescu, George Neagoe, Arabella Stan) au ales cercetarea micromono-graficã, oprindu-se la Marguerite Yourcenar, ªtefan Aug. Doinaº, respectiv Ilie Constantin.Andreea Popia se ocupã de cea mai tânãrã grupare literarã din poezia româneascã de azi:generaþia 2000. Oana Purice ºi Romina Verdeºi trateazã problema confluenþelor întreliteraturã ºi celelalte arte (film, respectiv picturã), încercând sã argumenteze în favoarea ideiicã, la un moment dat, mentalitãþile se apropie inconºtient. Într-o direcþie asemãnãtoare sesitueazã comunicarea Gabrielei Vãtafu, care propune câteva repere ale unui domeniu încãmarginalizat: literatura pentru copii. Lucrarea lui Florin Stroe reprezintã o scurtã istoriea latenþelor intertextualitãþii.

În ciuda eclectismului, Pânza de pãianjen acoperã o realitate literarã care, din multe punc-te de vedere, se confundã cu istoria scrisului.

�

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 23

Timp de aproape un deceniu reprezen-tant al României la Atena în perioada regi-mului Ceauºescu, scriitorul Ion Brad a fur-nizat în postcomunism o amplã relatareprivind experienþa sa diplomaticã în capi-tala Greciei, cu o aplecare previzibilã asu-pra relaþiilor bilaterale (Ambasador la Ate-na, 5 vol., Ed. Viitorul Românesc, 2001-2004). Cum lucrarea lui Radu Tudoranceaexploateazã cu precãdere un gen particularde surse istorice (rapoartele diplomatice),pe care le redã uneori in extenso, cãrþile potfi citite cu folos în paralel, inclusiv pentruo comparaþie între cele douã profiluri di-plomatice, al României interbelice ºi al sta-tului comunist din anii 1970 ºi 1980.

Prin volumul sãu, Radu Tudorancea afurnizat istoriografiei române prima mono-grafie dedicatã relaþiilor eleno-române înperioada interbelicã. O carte foarte binedocumentatã, echilibrat scrisã, fiind dinmulte puncte de vedere o lucrare de pio-nierat. Editura Omonia meritã apreciatãpentru cã a adus în atenþia publicului o car-te care prezintã inclusiv aspecte controver-sate ºi conflictuale din relaþiile bilateralegreco-române (întreruperea relaþiilor diplo-matice, chestiunea minoritãþilor, agresiuni-le contra aromânilor º.a.m.d.).

�

Thanatologia inversatã

CUCERITOARE TRANSLA-RE liricã a spiritului

senin, înþelept, generos ºiludic al lui Marcel Mure-ºeanu, volumul de poemeCu voia corbului, apãrut în2012 la Editura Eikon dinCluj-Napoca, îºi dezvoltãsecvenþele în scenariul ati-pic ºi deseori ironic alunei versatile conspiraþii cu viaþa, într-un joctensional cu o moarte amânatã, ficþionali-zatã sau expulzatã în perimetrul alteritãþii,adicã într-o thanalogie liricã inversatã.

Clipa, tovarãºa primului act conspirativ,pare împrumutatã dintr-o ascendenþã goethe-anã, prelungitã într-o complicitate modernã,unde tragicul se relativizeazã sub impactulludicului ºi al afirmãrii vieþii într-un poemintitulat paradoxal Capãtul: „Nu te duce,clipã, în eternitate, sunt atâtea acolo!/ [...]Aºazã-te pe palma mea/ ºi o voi închide ºinu se va bãnui unde eºti!/ Vor uita de tine./Cine sã numere fãrâmele timpului?!/ Surâdeclipa. Rece e fãptura ei pe mâna mea./ O,tremurã ea, nu mai am unde mã duce,/ Lo-cul meu e aici.../ Sunt ultima!“

Sub zodia pesimistã a unui corb maipuþin indulgent, accelerata trecere paresubiect de film suprarealist în Ai ºi sosit,amalgam de tonalitãþi legendare ºi imaginicontrapunctice desenate alternativ într-unclasic imaginar thanatic ºi o deziluzionantãperspectivã cotidianã a agenþilor morþii. Înavanscena acesteia, perspectiva veºniciei dinSe schimbã garda presupune mai întâi ac-ceptarea îmbãtrânirii trupului, amortizatãautoironic de stãruinþa în valorizarea pozi-tivã a unei inexorabile negativitãþi. În aceas-tã logicã, consolãrii din prima parte a poe-ziei – „Cu câtã bucurie mã uit/ la trupulmeu îmbãtrânit! [...] Aºa-i cã-i mai binedecât oricând?“ – îi rãspunde simetric liniº-titoarea autopersuadare din virtuala regie a

veºniciei: „O uºã micã, împãnatã cu mar-garete/ se va deschide pentru sufletul tãu.../Interzis trupurilor! va scrie pe ea./ Sigur cãte vei mânia, dar îþi va trece,/ bine cã nu-sveºnic! vei cârti./ [...] Dacã vei apuca sãînchizi ochii/ înainte de-a vedea chipulmorþii,/ vei duce cu tine imaginea uneilumi/ înfloritoare!/ Apoi mai vedem noi!“.

Pentru Marcel Mureºeanu, viziunea tha-naticã funcþioneazã întotdeauna ca revela-tor pentru afirmarea vieþii, pentru mãrtu-risirea aderenþei la plinãtatea existenþialã, labucuria viului. Tocmai exigenþele concen-trate în formula unui dionisiac temperat,accentuat ludic ºi rafinat stilistic, imprimãun regim edulcorat tragicului ºi genereazão senzaþie de seninãtate sofisticat construitãîn miniaturi lirico-teatrale, infuzate de unumor subtil. Toate acestea se regãsesc înSerile în cãtunul Iaroslav, unde jocul cumoartea se articuleazã în termenii uneipovestiri cu iz arhaic: „Moartea îºi stingecãrbunii/ în sângele meu!/ Sã-þi caut dedeochi?/ mã-ncearcã ea./ Fugi, moarte, cãn-am nimic,/ catã-þi de drum [...] O poftãnebunã de viaþã/ mã cuprinde!/ Pe dupãumeri. Pânã suspin!“ Pentru poet, pofta deviaþã nu se transcrie în valori absolute saulivreºti, ci se consumã, aºa cum redã con-centrat Întotdeauna trei, într-un þinut „undeoamenii/ pur ºi simplu trãiesc“.

Ecuaþia viaþã – moarte se manifestã apoiîntr-un amalgam corent ºi ironic de ficþiu-ne postmodernã, mitologii fragmentare ºiapocalipsã rezidualã în poeme precum LaSantorin într-o varã sau O luptã inegalã. Sa-crificiul christic intrã la rândul sãu în sce-nariile halucinante ale sfârºitului ºi suportãrescrierile condiþionate de sensibilitatea ºiimaginaþia poetului în Înainte ºi mult dupãaceea. În acelaºi registru se înscrie ºi eºuatatentativã de a ocoli judecata finalã prin uci-derea timpului-frate din Mierla neagrã, încare imaginarul creºtin ºi instinctul ludiclasã în final locul unei premoniþii pesimis-te. Aceeaºi instanþã geamãnã a omului, tim-pul, evolueazã în Târcoale sub imperiulvoinþei de moarte, accelerând degradarea ºievocând liminal ritualul funerar al Mântui-torului. Mai aproape de perimetrul istoricautohton, Triumviratul dezbate trecerea ºicondiþia trupului în lumea de dincolo înreplicile decomplexate ale dialogului ima-ginar dintre eul liric ºi Horia, Cloºca ºi Cri-ºan: „Dar cu voi ce-i, aºa dimineaþã? întrebla rându-mi./ N-avem somn, stãm aici, lân-gã o rãdãcinã de rai/ ca o carie, ºi aºteptãmsã ne vedem trupurile!“ Trupuri care, aºacum ni se dezvãluie explicit în Toate se sfar-mã, sunt reduse dupã moarte la condiþia deschelete ce nu mai conservã nimic din mã-reþia omului viu.

Ritmicitatea proprie trecerii este trans-feratã în limbajul încifrat ºi personalizat alstropului de ploaie din Alintaria, comple-mentul unei iubiri unice dintr-un tãrâm pa-radiziac. Complementaritatea funcþioneazãºi în raportul fiinþei cu muzicalitatea gene-ratoare de fericire a clopoþelului din Jalemare, în ciuda potenþialelor fracturi cauza-te de moarte, sugerând cã succesiunea vieþiiechivaleazã cu perpetuarea relaþiei simbio-tice creatoare. Tot despre o simbiozã poves-teºte Corbul ºi norul, între simbolul thana-tic evocat contrapunctic în titlul volumului(ºi al poemului omonin) ºi întruparea efe-meritãþii cãlãtoare, finalizatã într-o destruc-þie geamãnã, virtual echivalentã cu moar-tea morþii: „Aºa merg ei mânã-n mânã pecer,/ pânã se-ascund unu-n altul ºi pier!“

Arta metamorfozei teatral-ludice esteexersatã cu o imaginaþie exuberantã în În-tr-un spital de provincie, unde moartea joacãrolul unei instanþe excedate de cantitateade cazuri, dar ºi în Acuarelã, fabuloasãminiaturã postapocalipticã, urmatã de o alt-fel de Genezã, cu un Dumnezeu ºi un Dracprovocaþi creator ºi distructiv de secreteleculturii: „Când vãzu cã lumea s-a sfârºit,/ luiDumnezeu îi pãru rãu, dar nu plînse [...] Seduse în podul raiului/ unde þine cãrþi, ta-blouri ºi muzicã, ºi felurite sculpturi,/ leîntoarse pe o parte ºi pe alta,/ le ascultã, leciti, le pipãi/ cu degetele Sale aspre demuncã/ ºi Îi plãcurã./ Apoi, fãrã sã ºtie ni-meni,/ fãcu o altã lume dupã acestea,/ darfiindcã nimeni nu-l putea vedea/ mai arun-cã vreo câteva în focul iadului./ Prinþe, îi zi-se El ameninþãtor Dracului, sã nu te punãnecazul tãu/ sã le scoþi din spuzã,/ cã un-de-þi stã coada/ îþi vor sta coarnele!“ Actulconsecutiv al Genezei se scrie în Tustrei,unde o asumatã condiþie de Adam a euluiliric permite istorisirea unei altfel de nunþioriginare ºi a unei altfel de interdicþii („ne-aspus cã putem mânca din toþi pomii,/ dardin niciunul pe sãturate,/ cã ne facemurâþi.“), sancþionatã de un El fãrã nume, nudin raþiuni religioase, ci dintr-o neglijenþã.

„Am o carte despre viaþã ºi moarte înmânã./ Zic: acesta sunt eu, un bãtrân pro-fesor de liceu/ ºi peste puþin aº putea muri,/aºa cum întâmplarea asta neplãcutã/ se poa-te petrece ºi dupã zece ani [...] ºi-mi dauseama/ cã pot muri din clipã în clipã,/ darnu pot crede“ – mãrturiseºte poetul în Vi-teazul în piele de oaie, creionându-ºi ludicun autoportret concentrat, o istorie per-sonalã despre viaþã ºi culturã, scrisã din per-spectiva proximitãþii ultimul act. Însã înmateria densã a acestei istorii se înscriupoeme ºi reflecþii metapoetice inserate cuinstinctul ludic rafinat care-i este atât decaracteristic lui Marcel Mureºeanu (SprePicardia), dialoguri jucãuºe cu virtualii sãicititori (Fluide ciudate), o impresionantãculturã diseminatã subtil în autoportreteleºi povestirile lirice ale volumului ºi unumor întotdeauna surprinzãtor, creat cu uninstrumentar minimalist, dar manipulat cumãiestrie pentru un efect maxim, o mostrãîn acest sens fiind Pe o stâncã neagrã, unde,dupã un început vijelios („Întotdeauna iesla atac prin spatele duºmanilor“) ºi o isto-rie eroicã descendentã, apare, suspendat,finalul: „... Dar, de cele mai multe ori,/ NUIES!“ O întreagã serie de NU-uri încapsu-leazã un amuzant autoportret existenþial înStâlpiºori: „Nu mai citesc/ nu mai scriu/ numai beau/ nu mai trãiesc/ nu mai mor/ ºitotuºi câte am/ de fãcut“. Între toate câtele mai are de fãcut, scrisul reapare constantprintre preocupãrile autorului, fie într-oneºtiutã scriere despre Dumnezeu, marcatãde infinitatea hermeneuticã ºi de purificareritualicã (Despre mine), fie într-un exerciþiucompensatoriu pentru o lume incongruentã(Volatilã fãpturã, visul), sau în stãruinþa poe-tului de a fi poet chiar ºi cu preþul uneieternitãþi de „munci infernale“, orchestratãcu ironie în Împreunã pânã la capãt, darmai cu seamã în istoria vieþii ca istorie acãrþilor din O casã mare: „În una din cãrþi-le mele/ mã dezbrac,/ în alta iau masa deprânz,/ în a treia dorm/ pânã dimineaþa târ-ziu,/ în a patra urc muntele,/ în a cinceasunt roatã de foc!/ Încã n-am scris-o/ peaceea unde voi muri...“

�

Constantina Raveca Buleu

24 • APOSTROF

cãtre

Trei scrisori inedite

SE ÎMPLINESC, anul acesta, 20 de ani dela dispariþia, într-un 6 februarie, a lui I.

Negoiþescu. O consolare, totuºi: gândul cãrãmân numai zece ani pânã la publicareajurnalului sãu. Comemorãm, de asemenea,70 de ani de la „Manifestul Cercului Lite-rar“, de a cãrui redactare s-a ocupat tot Ne-goiþescu. Socotim cã e un bun prilej de aevoca una dintre lucrãrile acestuia de cãpã-tâi, Poezia lui Eminescu, care, prin origina-la explorare a adâncimilor universului liric almarelui poet, vãzut cu ochi europeni, seînscrie în seria celor mai importante exegeze

eminesciene. Va fi o readucere în discuþie aacesteia prin publicarea unor epistole inedi-te adresate lui Negoiþescu de cãtre bunul luiprieten ºi tovar㺠de închisoare N. Steinhardt.Primele, documente literare de valoare, aufost ocazionate de lectura la cald a eupho-rionistului op negoiþescian. Cea de-a treiascrisoare, nu mai puþin interesantã, ajutãla conturarea relaþiilor dintre cei doi cãrtu-rari ºi a unor viziuni personale esenþiale.

Se cunoaºte istoria ieºitã din comun a„Eminescului“ lui Negoiþescu. Reamintimcã elaborarea lui dateazã din perioada „exi-

lului interior“ clujean, când nu puteau ve-dea lumina tiparului decât producþii de ge-nul celor mãturate de critic cu ironie înfragmentul urmãtor, extras dintr-o scrisoareadresatã lui Radu Stanca la 13 mai 1954(din Un roman epistolar): „Cu mari sacrificiifizice (lucrând la «cea mai înaltã tensi-une!»), suferind, epuizându-mã dupã 3-4ore de scris sau corectare, am terminat alal-tãieri Eminescu II. L-a citit deocamdatã doarRegman ºi în urma bunelor lui sugestii vatrebui sã fac multe modificãri ºi adaosuridestul de serioase“. Mai menþionãm cãstudiul a fost considerat drept „corp delict“în procesul din 1961 în urma cãruia criticula înfundat câþiva ani buni puºcãria, cã,dupã amnistia din 1964 ºi notabila „deºu-rubare“ culturalã care i-a urmat, a putut fipublicat, întâi în periodice (partea I înSteaua, nr. 1 ºi 2, ºi a II-a în Viaþa româ-neascã, nr. 3 ºi 4, toate din 1967), apoi învolum (în 1968). Ulterior au apãrut maimulte ediþii, la diverse edituri (cea de-a IV-a,de la „Dacia“, din 1995, e însoþitã de opãtrunzãtoare prefaþã a lui Petru Poantãintitulatã „Recuperarea vizionarismului eu-ropean“). Cât despre ediþia a III-a, din1980, aceasta conþine o micã prefaþã aautorului, ale cãrui afirmaþii mai moderateºi mai puþin exclusiviste e posibil sã fi fostinfluenþate ºi de judecãþile amicului Stein-hardt.

Mai puþin cunoscutã e transformareaPoeziei lui Eminescu într-un mic spectacolteatral. Într-o scrisoare ineditã cãtre pãrinþiisãi, datatã 31 ianuarie 1970, criticul scrie:„Ieri am fost invitat de Horia Lovinescu,directorul teatrului Nottara, care mi-a pro-pus sã facã un spectacol Eminescu-Negoi-þescu, pe baza cãrþii mele, cu muzica deAurel Stroe (cel mai important compozitordin generaþia 35 de ani ºi cel mai europeandin toþi compozitorii români). Premiera vaavea loc peste vreo 2 luni, un actor va citidin comentariul meu, iar altul din versurilelui Eminescu. Spectacolul se va numi Emi-nescu plutonic ºi va fi o senzaþie. E pentruîntâia oarã cã o operã literarã e reprezentatãpe scenã!“ La 21 martie a aceluiaºi an, Ne-goiþescu precizeazã: „Azi am fost împreunãcu Stroe la Teatrul Nottara.[...] Va fi mun-cã grea, cãci regia o vom face eu cu Stroe,în tot cursul lunii aprilie, câteva ceasuri pezi. Spectacolul va fi gata pe la 1 mai. [...]Premiera pentru public va avea loc doar laînceputul lui septembrie, adicã la începutulstagiunii viitoare – ca o senzaþie în reper-toriul ºi activitatea teatrului Nottara“. Înfine, la 6 decembrie, familia Negoiþescu,care a urmãrit totdeauna îndeaproape acti-vitatea fiului, e înºtiinþatã printr-o laconicãilustratã din Piteºti: „De la premiera pe þarãa lui Eminescu plutonic“. (Un alt spectacol• I. Negoiþescu

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 25

va avea loc, în aceeaºi lunã, la Ploieºti, ur-mând sã aibã loc o reprezentare ºi la teatruldin Târgu-Mureº.) În prealabil, în septem-brie, Biblioteca „Argeº“ (un supliment al re-vistei) publicase, sub titlul Eminescu pluto-nic, textul integral al „cantatei pentru douãpersonaje“, cu menþiunea Magister AurelStroe sonum dedit. Ultima referire la acestspectacol e fãcutã într-o scrisoare trimisã deNegoiþescu la Cluj pãrinþilor, la 19 ianuarie1971: „Urmeazã sã cer audienþã, ca sã re-zolv problema spectacolului cu Eminescuplutonic la teatrul Nottara“. Sfârºitul recrea-þiei în culturã sunase, inovantul spectacolfusese probabil oprit.

Atât cele douã pãrþi ale Poeziei lui Emi-nescu publicate în presa literarã, cât ºi pri-mele douã ediþii au fost intens dezbãtute înmedia vremii, pe un ton în general laudativ,nelipsind, bineînþeles, atacurile sub centurã.Nu e de mirare cã, într-o anchetã privindprimele zece cãrþi ale deceniului scurs, ini-þiatã ºi publicatã de revista Argeº în ultimulnumãr pe 1970 (la care au rãspuns 23 depersonalitãþi din lumea literarã, între care10 critici), cartea lui I. Negoiþescu figu-reazã pe locul I la cãrþile de criticã (intere-sant, aici Cornel Regman se demarcheazã,susþinând primul volum de criticã al luiNegoiþescu, Scriitori moderni). Am ezitatînainte de a-l menþiona aici pe I. D. Sîrbu,care, mai târziu, în iunie 1988, într-o scri-soare cãtre Viorica Guy-Marica plinã dehumeur massacrante faþã de cerchiºti, con-siderã studiul lui Negoiþescu „azi total de-pãºit“. Mai distanþate în timp de entuzias-mul iniþial, exegezele dedicate CerculuiLiterar din ultimul deceniu ºi jumãtate –semnate de Petru Poantã, Ovid S. Croh-mãlniceanu, Klaus Heitmann sau Dan Da-maschin – recunosc ºi pun în valoare me-ritele originalei lecturi a lui Eminescu, carese bucurã de o atenþie cu totul aparte înanaliza fenomenului cerchist-euphorionist.De un cu totul alt tip de „atenþie“ e „milui-tã“ însã cartea lui Negoiþescu de mai tânãraGabriela Gavril în lucrarea ei De la „Ma-nifest“ la „Adio, Europa!“: Cercul literar dela Sibiu, Iaºi: Editura Universitãþii „Ale-xandru Ioan Cuza“, 2003, referenþi NicolaeManolescu ºi Liviu Leonte. Aici operaþiade demolare a studiului lui I. Negoiþescu –cu o respingere a personalitãþii acestuia,realã sau imaginarã – e atât de chiþibuºã-reascã, criticile dirijate împotriva criticuluiºi exegeþilor lui atât de numeroase pe cen-timetru pãtrat (fãrã, în fond, o pãtrunderesuficientã în opera propriu-zisã), încât au-toarea îºi dilapideazã masiv capitalul decredibilitate ºi consideraþie.

Revenind la pãrerile lui Nicolae Stein-hardt din epistolele de mai jos, nu putemsã nu remarcãm cã ele sunt pline de cer-tã erudiþie, profunde ºi spirituale, carac-teristice scrisului cãrturarului. Ele pot firelaþionate cu celelalte scrieri ale sale despremult iubitul lui Eminescu (în blogul luiRãzvan Codrescu citim dintr-o mãrturisirecu valoare testamentarã a pãrintelui Stein-hardt: „Am scris ºi am publicat câteva textedespre Eminescu: în Viaþa româneascã, înCaiete critice, în volumele Escale în timp ºispaþiu ºi Prin alþii despre sine, în cuvântulînainte la Eminescu – abisul ontologic deSvetlana Paleologu“). Vom vedea, de ase-menea, cã oarecum spre deosebire de Stein-hardt cel de la sfârºitul vieþii, care se întrea-bã dacã scriind el despre Eminescu „Nu vafi impertinenþã ºi abatere de la modestia ceamai elementarã?“, cerându-ºi iertare pentru

un asemenea „pãcat de temeritate ºi poftãde falã“ (din acelaºi blog), caracterizarea pecare scriitorul o face straturilor liricii emi-nesciene, la sfârºitul anilor ’60, în intimi-tatea epistolei, are forþa ºi temeritatea unuiscalpel. În ce-l priveºte pe I. Negoiþescu,observaþiile lui despre opera ºi personalita-tea lui Nicolae Steinhardt strânse în volu-mul Scriitori contemporani vor fi fiind ºi ele,chiar dacã numai într-un mic grad, reflexulcelor trei epistole.

ªTEFÃNIÞÃ REGMAN

[1]

27 Februarie 1967Dragul meu,

Mai întâi, dã-mi voie sã-þi mulþumescdin toatã inima:

pentru gândul bun ce-ai avut de a-mi dasã citesc articolul tãu din revista Steaua;

pentru a-mi fi prilejuit cetirea unuiarticol remarcabil, cu totul îndepãrtat destearpa monotonie ce se degajeazã din maitoate studiile despre Eminescu publicate înultima vreme.

Te mai rog, apoi, sã-mi îngãdui a ada-oga câteva cuvinte care nãdãjduesc cã nu þise vor pãrea prea îndrãzneþe:

Comentatorii psihanalizei susþin cã încunoaºterea inconºtientului aceasta ne-adesvãluit straturi succesive – ºi enumerã unFreudschicht, apoi un Jungschicht, în sfârºitun Adlerschicht.

Nu ºtiu dacã aºa ºi este în realitate, darcã în opera lui Eminescu existã straturisuprapuse cred cã e adevãrat ºi mai credcã bun lucru ai fãcut – cu multã cuviinþã,respectuos, dar hotãrât – decantându-le cuîndemânare, simþitoare erudiþie ºi mânã cenu tremurã.

Da, existã un strat superficial pe carel-aº numi stratul Veronica Micle, unde pro-lifereazã „blondele copile“ ºi care, deºi lipsitde „grotesc lexic“ are totuºi un iz nesuferitde grãdinã Union.

Existã, apoi, un strat aºa-zis filosofic,vag schopenhauerian, dar schopenhauerianîn înþelesul pe care nenorocitul a ajuns sã-l aibe în nuvela aceea de Brãtescu[-] Voi-neºti (pe care dealtminteri îl îndrãgesc) încare tatãl se cutremurã citind frazele care l-ar putea duce pe fiu la sinucidere sau îngura lui I. Ionescu cerând la Camerã in-validarea lui Titu Maiorescu pentru cã eadeptul lui Schopenhauer – strat taresubþire ºi constituit mai curând din lecturipripite.

�

• N. Steinhardt

26 • APOSTROF

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 27

Apar apoi straturile pe care le-aº numimaioresc[i]ene: ale filosofiei ºi romantis-mului german – de bunã calitate, de largãcirculaþie, dar de valoare poeticã plafonatã.

ªi se descoperã apoi – în toatã splen-doarea lor – straturile poeziei autentice ºimari, ale poeziei specifice fenomenuluiromânesc, straturile pe care atât de convinsle scoþi în vileag, cu care ne desfeþi ºi neîmbii, lãsându-ne buimaci ca ºi vizitatorulce ar pãtrunde din arºiþa deºertului în rã-coarea peºterei hoþilor unde strãlucesc ne-stingherit nestematele.

Acestui ultim strat, dens, adânc ºi vast,i se poate spune plutonic, placentar, mitic,magic, oniric, selenar, hipnotic, incantator,cum vrei.

Eu unul nu m-aº sfii sã-i spun mioriticsau haric ºi mai mult decât sub semnul luiJakob Boehme, Swedenborg, Paracelsussau Plotin, al Gnosei sau al astrologiei, l-aºaºeza sub semnul Isihiei, al lui Grigor[i]ePallama sau al Paracletului lui SergiuBulgacov, al înduhovnicirii misticei orto-doxe, izvorând din taina energiilor necreateºi din lumina Taborului.

„Somnie“ desigur cã e, dacã prin somnînþelegem adumbrirea iluziei lumeºti, „pu-nerea în parantezã“ a Mayiei, eficacizareapoveþei liturgice „toatã grija cea pãmân-teascã s-o lepãdaþi“.

„Mut-duios-uimit“ mã uit la stratuleminescian cel mai adânc, din care nechemi sã ne împãrtãºim, ca la un imbold ºiun prilej de comuniune ºi mioriticã ºi ha-ricã, act „dulce, amar ºi blând“ pe care,poate, ºi lui i-a fost teamã sã ni-l propuie ºipe care ºi nouã, desigur, ne-a fost fricã sã-l sãvârºim.

Meritul cel mare al articolului tãu mi separe a fi cã, în sfârºit, ne atragi luareaaminte asupra potirului – cel izvorât dinspiritualul ºi mai presus de ceruri jertfelnic– unde poezia eminescianã e cea mai vieºi de care putem sã ne apropiem „fãrãteamã“ ºi cu dulce, fermecatã evlavie.

Cred, totuºi, cã nu trebuie sã ne grãbimcu ierarhizarea, cu exclusivismul. Ca lapetrol, unde din fiecare fazã a operaþiei defiltrare rezultã un produs valabil ºi la fiecarenivel eminescian se iscã o rezonanþã. Nu eviu numai Eminescu mitic-magic, e ºi cel –sã nu te strici de râs! – al nivelului „Eu îmiapãr sãrãcia ºi nevoile ºi neamul...“ Sunãcurat ºi stratul din „Doina“ unde frumuse-þea clocoteºte ca din geysari [sic], violentãºi pãtimaºã, prãvãlire mioriticã, tracicã destânci, în bubuit de tunet.

ªi nu cred pentru nimic în lume cã întrecerea de la androgin la venerã se poatevorbi numai de degradare; ci mai degrabãde întrupare.

Poezia, dragul meu, e desigur o nostal-gie, nostalgia paradisului, dar face parte ºiea din creaþie – din lumea creatã ºi întru-patã, în care nu circulã fiinþe androgine,ci creaturile rânduite de Dumnezeu.

De-ar fi sã te strici încãodatã de râs, îþivoi aduce aminte de cuvintele lui Novalis„Poesie ist die grosse Kunst der Konstruk-tion der transzendentalen Gesundheit. DerPoet ist also der transzendentale Arzt“. Deunde rezultã cã lumea decât caricaturã ºifazã degradatã a androgeniei e mai curândmaterial de transcendat.

Sã nu uitãm lecþia teribilã a lui ThomasMann în „Dr. Faustus“: creatorul poate de-pãºi coordonatele lumii, le poate estompa,

electriza sau dezintegra; dar nu le poate„înlocui“ fãrã a cãdea în demonism.

Sã nu facem cu dinadinsul demoni dinluceferi. Pe porþiunea aceasta spaþialã bogo-milicã unde ne-a fost dat sã trãim ne-aameninþat – afarã de multe, istorice – unsingur mare pericol peren: manicheismul.

Nu, dragã Nego, nu, sã nu ne fie pâ-nã ºi Eminescu prilej de smintealã mani-cheistã.

Cu sincerã afecþiune,al tãu devotat ºi recunoscãtor,

Nicu St[einhardt]

[Pe plic: Dlui Ion Negoiþescu / BulevardulAna Ipãtescu 20 / Mezzanin / Bucureºti /Raionul 30 Decembrie // N. Steinhardt /[strada] Ion Ghica 3 / [Raionul] T.[udor]V.[ladimirescu]; data poºtei: 3 mar. 67]

[2]

Bucureºti, 28 Mai 1967

Dragã Nego,

Am cetit partea 2-a a studiului tãudespre Eminescu, publicatã în ultimulnumãr al Vieþii Româneºti.

Dacã mi-am îngãduit sã fac unele re-zerve faþã de partea întâi (apãrutã înSteaua) – cunoscându-mã[,] nãdãjduesc cãnu le-ai luat în nume de rãu ºi nu le-aiprivit decât, poate, cu ironie, nu cu su-pãrare?, de data aceasta amuþesc, învins ºicucerit.

Cetitorului izbuteºti sã-i dai impresiaextraordinarã cã versuri pe care le cunoaºteprea bine le descoperã ca la o primã lecturã:într-atâta alegi cu iscusinþã ºi prezinþi cuînþelegere.

Din fiecare rând þâºneºte irezistibiladovadã a dragostei imense pe care o porþilui Eminescu. Cuvintele pe care le foloseºtiau un accent de sinceritate covârºitoare,sunt toate de o incomparabilã frumuseþe.

Articolul e atât de cald, de închegat, defermecãtor, vibreazã de atâta dragoste încâtnici nu mai vreau sã ºtiu ce tinde a dovedi.E o biruinþã.

Te felicit din toatã inima, încântat ºiplin de admiraþie.

Al tãu devotat,Nicu St[einhardt]

[Pe plic: Dlui Ion Negoiþescu / Bulev.[ar-dul] Ana Ipãtescu 20 / mezzanin / Bucu-reºti / Raionul 30 Decembrie; data poºtei:29 mai 67]

[3]

5 – III – 1971Iubite Nego,

Ia aminte, pãrerea cã arta e diavoleascãpoate fi o ispitã a diavolului însuºi.

Cred cã adevãrul e cu totul altul ºi cãl-a rostit [Alexei] von Jawlensky: „Arta enostalgia lui Dumnezeu“.

Doar prin rugãciune ºi prin artã resta-bilim uneori legãtura euforicã cu divinul.

Arta (când e artã, fireºte) este mai pre-sus de orice des-vrãjire, exorcisare.

Nu uita ºi pe Kafka; ºi el a scris cãpoezia e rugãciune.

ªi pentru Proust (care ºtia ce-i pãcatul)arta era regãsirea absolutului.

Iar în Dr. Faustus, sunt convins cãdreptate are der Tonsätzer [Tonsetzer] în-trucât scapã de sub stãpânirea demonuluiºi poate redeveni la fel de cuminte ca Sere-nus. În orice caz, nu te lãsa ispitit sã crezicã dreptate are un Serenus tâmp. Dum-nezeu nu iubeºte prostia, iubeºte inteligenþacând e curatã – ºi poate fi! Inteligenþa nu enecesarmente rea (Retz).

Nu-þi pierde încrederea. Arta nu e bles-tematã, ci e ºi ea – mai ales ea – a lui Dum-nezeu. Doar sã nu se închine diavolului.

Acestea le scriu în dubla mea calitate deprieten ºi de om care l-a cunoscut înde-aproape pe diavol.

Al tãu devotat,Nicu St[einhardt]

[Pe plic: Domnului / Ion Negoiþescu /Calea Victoriei 2 / et. II, ap. 66 / Bucu-reºti; data poºtei: 7.3.71]

�

�

28 • APOSTROF

În numãrul trecut al publicaþiei Adevãrul de weekend se dã omare importanþã unui subiect legat de Uniunea Scriitorilor din

România, care ar fi fost „cotropitã de impostori“. Justificareaacestui atac ar fi cã pensionarilor membri ai USR li se acordã decãtre stat o bonificaþie de jumãtate din pensie, dar nu mai multde douã salarii minime. Amãnunt care i-a interesat, desigur, pemulþi dintre cei care ºi-au fãcut cereri de intrare în USR, dar,dat fiind cã USR are propriile sale criterii de primire a noilormembri, rezultatul nu a fost întotdeauna cel scontat. Existã,fireºte, probabil, ºi destui impostori pãtrunºi în USR printre fil-trele care li s-au pus, ºi anume aprobarea de cãtre o filialã, tre-cerea printr-un concurs de dosare (cuprinzând volumele edita-te, recomandãrile unor membri consacraþi, cronici ºi recenzii lacãrþi) în faþa unei comisii de validare ºi abia apoi confirmareaprimirii în Uniune de cãtre Consiliul USR.

Trebuie sã se ºtie de la început cã USR nu este asociaþia scrii-torilor geniali, ci a unor scriitori care-ºi exprimã dorinþa de a faceparte din aceasta. E drept, alãturi de Ana Blandiana, GabrielaAdameºteanu, Nicolae Breban, Mircea Cãrtãrescu, NormanManea, Eugen Simion, ca sã citãm doar câteva nume consacra-te, fac parte din USR ºi scriitori mai puþin cunoscuþi în medianoastrã brusc interesatã de soarta lor, ba chiar, cine ºtie cum, ºicei citaþi de ziarul respectiv.

În ce priveºte citatele scandaloase oferite cu dãrnicie publi-cului, dacã ziaristul dorea sã fie corect ar fi trebuit, poate, sã ofereºi contraponderea lor, din opera unor scriitori de suprafaþã.Lãsând la o parte faptul cã nici nu ºtim dacã, de pildã, citatelescabroase alese de Adevãrul de weekend sunt extrase din volumepe care scriitorul respectiv, în necunoºtinþã de operã a america-nului comparat cu Henry Miller, le tipãrise ºi le introdusese îndosarul de primire al acestuia în USR. Apoi, oricând ºi oriundese vor putea gãsi niºte marginali pe care ziaristul sau cel intere-sat sã-i ia drept exemplu pentru a-ºi demonstra ipoteza dinainteformulatã.

Cât despre primirile din ultimii ani, a fost reînfiinþatã sta-giatura tocmai pentru a-i descuraja pe cei al cãror singur scopcând cereau sã intre în USR era jumãtatea de pensie în plus, acor-datã de stat creatorilor. Pentru o corectã informare, USR are fil-tre de primire dintre cele mai aspre, în comparaþie cu celelalteuniuni. În USR, condiþia celor douã cãrþi publicate este nece-sarã dar nu neapãrat suficientã, existând ºi cazuri de autori cuzece cãrþi publicate care nu au acces în Uniune din cauza calitãþiiîndoielnice a literaturii practicate în acele cãrþi.

E destul de pilduitor faptul cã un scriitor care a fost cândvavicepreºedinte ale USR, ºi l-am numit pe dl Florin Iaru, care,atunci, era de negãsit la Uniune, nelegându-ºi numele nici de celmai mic proiect al USR din anii când primea salariul de vice-preºedinte, atacã absenþa preºedintelui actual care, chiar stândmult timp la Paris, este prezent la sediul USR de fiecare datã cândeste nevoie, în afara comunicãrii directe, de fiecare zi, cu cei dela sediu.

Cât despre scriitorul „despre care se vorbeºte“, sau aºa credeDomnia Sa, pentru cã e tradus, cu subvenþii ale statului român,prin ICR, în nu ºtiu câte limbi, acesta nu este cel mai bun exem-plu de abþinere de intrare în USR. Alþi scriitori din aceeaºi gene-raþie, traduºi ºi ei în mai multe limbi, sunt membri ai USR. Iatãcâteva nume de notorietate: Marta Petreu, Petru Cimpoeºu, IoanEs. Pop, Ion Mureºan, Florina Ilis, autori ale unor cãrþi careau fãcut vâlvã în viaþa literarã din ultimii anii. Cum, probabil,opiniile lor ar fi fost mai moderate, nu au fost convocaþi laancheta ziarului. E de toatã evidenþa cã alegerea celor intervie-vaþi a fost fãcutã de cãtre ziarist, sau ziariºti, cã semneazã doi,cu grijã, ca ºi în cazul citatelor, în scopul clar de a demonstraceva dinainte stabilit. Este deci vorba de o clarã manipulare prinpresã, metodã deja obositã de anchetele de alt tip ºi pe altesubiecte, manipulare care poate servi cuiva. Cui?

�

NICOLAE PRELIPCEANUDirector de imagine al USR

O clarã încercare de manipulare

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Cãrþi primite la redacþie• Andrei Zanca, Orient, Cluj-

Napoca: Grinta, 2012.• Corina Ciorcârlie, Nimic nu se

dã pe gratis: Breviar pentruautori în vilegiaturã, Bucureºti:Tracus Arte, 2012.

• Gilda Vãlcan, Femeia de sticlã,Timiºoara: Marineasa, 2012.

• Dan Cristea, Versiune ºisubversiune, ediþia a II-a,Bucureºti: Tracus Arte, 2012.

• Denisa Mirena Piºcu, Sunt încãtânãrã, Bucureºti:Tracus Arte, 2012.

• Marin Iancu, Marin Preda, ElÎnsuºi, Târgu-Mureº: Nico, 2013.

• Marin Iancu, De la Siliºtea-Gumeºti la „Cheia“ Rosetti:dicþionarul personajelor lui MarinPreda, Târgu-Mureº: Nico, 2013.

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 29

La Operã

CEL DE-AL doilea vo-lum din lucrarea des-

pre Opera Românã dinCluj 1919-1999 scris deOctavian Lazãr Cosma(Bistriþa: Editura Char-mides, 2012, 792 p.) aapãrut, cum ne-am obiº-nuit încã de la primul vo-lum, în condiþii graficedeosebite. Acesta trateazã istoria instituþieiclujene pe parcursul a 40 de ani, ºi-anumeperioada 1959-1999. Fiind o importantãinstituþie a culturii locale ºi naþionale,Opera din Cluj este prezentatã începând cu„reluarea repetiþiilor pentru revigorareaspectacolelor înscrise pe agenda celei de apatruzeci ºi una stagiuni“ pânã la stagiuneadin finalul dictaturii comuniste (1988-1989), care a marcat, totodatã, ºi o ediþiejubiliarã, fiind vorba despre cea de-a opt-zecea stagiune. Cartea este un excelentdocument istoric, analitic ºi statistic, auto-rul punând accent pe informarea exactã,oferind date atât în format brut, cât ºi pre-lucrate ºi ordonate în diferite grafice ºi sta-tistici. Cine doreºte poate sã afle astfelinformaþii mai generale precum, sã zicem,cele despre premierele din stagiunea 1969-1970, dar ºi informaþii cu caracter mai par-ticular, cum ar fi numãrul de reprezentaþiipe care îl are/l-a avut oricare spectacol înfiecare stagiune, în unele cazuri chiar pânãºi numãrul biletelor vândute pentru anu-

mite spectacole. Informaþia oferitã citito-rului de Octavian Lazãr Cosma, în sintezade faþã, vine împreunã cu un material foto-grafic extraordinar, un adevãrat festin isto-ric, cultural ºi artistic în imagini,deschizând astfel, acolo unde este posibil,prin imortalizãri din premierele vremii, câteo portiþã spre atmosfera evenimentuluievocat. Totodatã, autorul încearcã sã recree-ze ºi mediul local sau naþional în care au locspectacolele, câteodatã invitând cititoruldincolo de cortinã, în chiar laboratorulcreaþiei regizorale, interpretative etc.

Modalitatea conceperii acestei preþioa-se sinteze este una reconstitutivã. Din în-mãnuncherea detaliilor ºi din adiþionarea ºicomentarea materialelor referitoare la viaþade zi cu zi a Operei clujene rezultã o adevã-ratã cronicã, din aproape în aproape, a aces-teia. Dive ºi mari voci, regizori de excepþieºi premiere memorabile, întâlniri între maimulte nume sonore pe aceeaºi scenã fastã –toate acestea, ºi multe altele, se perindã pesub ochii pasionaþilor într-o reconstituireplinã de acribie ºi de precizie. Iese, totoda-tã, la ivealã, direct dar ºi indirect, rostulunui asemenea pilon cultural în vremuri decontrol ideologic ºi de penurie, arãtând cât de important poate fi pentru moralulunei naþiuni supuse încercãrilor sã existe,ca un îndemn ºi un sprijin moral, o artãfuncþionalã ºi un contact permanent cu fru-mosul.

Octavian Lazãr Cosma dubleazã, la di-mensiunile epopeice ale unei mari lucrãri,talentul pentru o astfel de întreprindere custrãdania tenace. Este un har sã poþi scrie,vreme de ani de zile, la o asemenea recon-stituire, aducând-o tot mai aproape deîmplinirea ei la zi, care, probabil, va inclu-de, într-un nou volum, evenimentele de laOpera din Cluj dintre 2000 ºi 2013. Ar fiun exemplu de urmat ºi pentru celelalteinstituþii culturale din capitala Transilvaniei,chiar dacã lucrãri meritorii existã deja (mãgândesc, spre exemplu, la paginile publica-te de eseistul ºi criticul literar Petru Poantãdespre Casa de Culturã a Studenþilor ºi,în general, despre Clujul cultural postbelic,atât în paginile revistei Tribuna, cât ºi învolum, ºi la volumul de memorialisticã încurs de alcãtuire cu ajutorul multor scrii-tori dedicat filialei Uniunii Scriitorilor dinacelaºi oraº).

Acest proiect este unul important nudoar pentru iubitorii spectacolelor de ope-rã. Oricine rãsfoieºte paginile celor douãvolume apãrute deja poate dobândi o bunãintroducere în universul repertorial al genu-lui, fãcând cunoºtinþã cu numele sale sono-re din România, dar ºi cu unele dintre celecare au vizitat oraºul de pe Someº, deve-nind conºtient de popasurile semnificativeale unor regizori de teatru, de momentelede forþã iradiantã ºi de slãbiciune ale aces-tui ansamblu funcþional producãtor demare artã muzicalã din România.

Nu în ultimul rând, se cuvin pomenitecâteva informaþii esenþiale despre autorulamplei lucrãri monografice în curs de fa-cere. Octavian Lazãr Cosma este doctorhonoris causa al Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca ºi alUniversitãþii de Arte „George Enescu“ dinIaºi, fiind ºi membru al American Musico-logical Society. A primit premii ºi distincþiimultiple, printre ele numãrându-se ºi Pre-miul Academiei Române, premii ale Uniu-nii Compozitorilor ºi Muzicologilor dinRomânia ºi decoraþii ale statului român. Eleste academician, reprezentând muzicaromâneascã în prestigioasa instituþie alãtu-ri de compozitorul Cornel Þãranu. Dinvasta ºi reprezentativa lui operã de istorical universului muzical românesc ºi al insti-tuþiilor din domeniu se cuvin cunoscute:Opera româneascã (2 volume), Oedipul enes-cian (1967), Hronicul muzicii româneºti (9volume, 1973-1991), Hronicul Operei Ro-mâne din Bucureºti (vol. 1, 2003), Univer-sul muzicii româneºti – Uniunea Compozi-torilor ºi Muzicologilor din România (2005),Simfonicele Radiodifuziunii Române – 1928-1998 (1999), Filarmonica din Bucureºti înreflectorul criticii muzicale – 1921-1945(2003), Universitatea Naþionalã de Muzicãdin Bucureºti la 140 de ani (Istoria Conser-vatorului) (3 vol., 2004-2008).

�

NUMÃRUL 12 din 2012 al revistei de literaturã universalã din Ungaria Nagyvilág are drept„invitat de onoare“ pe scriitorul chinez Mo Yan. Este publicat un fragment din roma-

nul Jiuguo [Þara bãuturii], unul dintre primele texte traduse în limba maghiarã ale laurea-tului Premiului Nobel pentru literaturã. Mai buna cunoaºtere a scriitorului este ajutatã deprezentarea principalelor repere biografice ale lui Mo Yan, semnatã de Éva Kalmár, tradu-cãtoarea din chinezã a fragmentului de roman.

Ferenc Kovács Katáng relateazã despre Festivalul Internaþional Ibsen de la Oslo; FerencBakos a selectat ºi a tradus un mãnunchi de poeme haiku, toate având ca temã catastrofapricinuitã de cutremurul din primãvara anului 2011.

Mai sunt traduse un fragment de roman al scriitorului „austro-ungar“ Ödön vonHorváth ºi o nuvelã a scriitorului norvegian Niels Frederik Dahl. Scriitorilor australieniFiona McFarlane, Joshua Lobb ºi John Kinsella le sunt traduse câte o nuvelã, preluatedin volumul Cele mai bune 100 de nuvele australiene din 2010.

Sunt publicate patru poeme ale Martei Petreu, în traducerea lui Rudolf Németi. RomanulProorocii Ierusalimului al lui Radu Aldulescu urmeazã sã aparã în viitorul apropiat în limbamaghiarã. Evenimentul este anunþat prin publicarea unui fragment de roman în acest numãral revistei ºi prin interviul acordat de romancier traducãtoarei Teréz Kirilla.

�

Amalia Lumei

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Comunicate 2O clarã încercare de manipulare Nicolae Prelipceanu 28

• IN MEMORIAM

Cornelia Bucur 2Mircea Dinutz 2

• EDITORIAL

2013 Marta Petreu 3

• PUNCTE DE REPER

Schimbãri de paradigme interculturale româno-maghiare Péter Cseke 4

• ARHIVA ‘A’O scrisoare ineditã a lui Dimitrie Anghel cãtre Sextil Puºcariu Nicolae Mocanu 5Nicu Caranica. O explicaþie epistolarã la Povestea foamei Mircea Popa 20N. Steinhardt cãtre I. Negoiþescu: Trei scrisori inedite ªtefãniþã Regman 24• CRONICA LITERARÃ

Radu Aldulescu ºi „realismul de avarie“ Irina Petraº 6

• VERTICAL

Memorii cu gust de epopee Ovidiu Pecican 7

• LECTURI

Banchiza de gheaþã în care stã inima fiului Marta Petreu 8• POEME

Emilia Faur 9• PROZOPOEME

Time over Ileana Urcan 10

• CU OCHIUL LIBER

The Blood that Moves the Body George Neagoe 12Privire asupra interbelicului: România ºi Grecia Cristian Vasile 22Thanatologia inversatã Constantina Raveca Buleu 23La Operã Amalia Lumei 29

• MICROLECTURI

Texte pentru autocunoaºtere Ion Bogdan Lefter 13

• ESEU

Exilul Marian Victor Buciu 14„Înscenãrile destinului“ Iulian Boldea 21

• DOSAR: TRANSILVANIA CULINARÃ

Începuturile literaturii gastronomice din Transilvania Lukács József 15

Anul XXIV, nr. 2 (273), 2013 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

AMALIA LUMEI

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:

FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþie

nu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat