2 • APOSTROF

ERA CEL mai mare frig parizian cînd m-am apucat sã fac pe ghi-dul pentru oaspetele nostru venit de departe: sfîrºit de ianua-

rie rece ºi umed, cu un vînticel care pãtrundea prin haine pînã lapiele. ªi totuºi! În ciuda frigului pãtrunzãtor, în faþa Muzeuluide Artã Modernã al Parisului, se încolãcea o coadã lungã de treisferturi de ceas: oamenii, tineri aproape toþi, aºteptau sã intre laexpoziþia Jean-Michel Basquiat, pictorul mort prematur, la douã-zeci ºi ceva de ani, dintr-o supradozã. Deocamdatã, lumea îºi amã-gea aºteptarea privind cum sînt ridicate de pe stradã maºinile par-cate în locuri interzise. În sãlile de expoziþie, aglomeraþie denedescris: ºcolile îºi aduseserã elevii, oricît de mici, chiar din cla-sele întîi, sã vadã expoziþia, aºa cã a trebuit sã pãºim cu grijã,uitîndu-ne mereu în jos, sã nu cãlcãm vreunul dintre prichindeiiaºezaþi direct pe podea, în faþa cîte unui tablou. Basquiat picteazã„infantil“, tablourile lui violente par desenate de un copil: de unulîn transã, cu viziuni terifiante.

La Jeu de Paume, retrospectiva André Kertész, fotograful genialde la începutul secolului al XX-lea. Într-una dintre sãli, pe unpanou, un înscris precizeazã cã André Kertész este unul dintre ceitrei mari fotografi care, în secolul al XX-lea, au transformatfotografia în artã ºi, totodatã, în informaþie curentã de ziar, înreportaj; un altul din seria celor trei este, surprizã, cineva careare legãturã cu România: Eliazar-Lotar, fiul lui Arghezi! Nu-miamintesc ca în România sã fi fãcut cineva caz de el... CelãlaltKertész, Imre, are, cum se cuvine cuiva care a cucerit Nobelul, unraft de volume traduse aproape în fiecare librãrie parizianã –musafirul nostru s-a uitat vreme de-un ceas, în mica librãrie de perue du Théâtre, la raftul cu pricina.

Într-o duminicã mai puþin friguroasã, am vizitat, în Place desVosges, în casa lui Victor Hugo, expoziþia Fotografii de scriitori.Nu lipsesc din ea românii – cei internaþionali: Anna de Noailles,cu un cap semeþ de faraoanã; apoi Cioran – pieptãnat ca unDracula abia sculat din sicriu: pãrul lui neverosimil de lung estepieptãnat – poate cã ar trebui sã spun: coafat! –, cu cîteva ºuviþeînãlþate ºi apoi rãsucite ca valurile. Fotografia stîrneºte amuza-mentul vizitatorilor – iar mie îmi este ciudã pe „Mimile“, nupentru cã ºi-a lãsat pãrul lui ca argintul sã-i creascã atît de lung,aºa-i era ºi cînd l-am cunoscut noi, în urmã cu vreo douãzeci ºicinci de ani, ci pentru cã s-a lãsat distribuit ºi fotografiat „în vam-pir“… Cîteodatã zãu cã îºi dãdea în petic! Cele mai impresionantefotografii sînt ale lui Artaud. Apoi, un Ezra Pound, o fotografieteribilã, pe care o ºtiam, dar e bine sã revezi ceea ce te impre-sioneazã, fãcutã de Avedon. Mai sunt cîteva fotografii care-mi plac:a Margueritei Duras, a lui Iris Murdoch, a austriacului ThomasBernhard: feþe distruse de viaþã, de ceea ce, ºtiind despre viaþã, aupus în operele lor: feþe distruse, da, da. Uimitoare fotografiaSimonei de Beauvoir: tînãrã, îmbrãcat într-o fustã albastrã ºi cucãmaºã ºi cravatã, are faþa urîtã a unui recrut. Pe lîngã aceastã faþãa ei, fotografia lui Sartre arãta un „model“ de-a dreptul frumos!

La Centrul Pompidou, într-o joi, program prelungit pînã spremiezul nopþii la expoziþia Mondrian – De Stijl. Alt public decît laBasquiat: distins, adult. Tablouri, schiþe, machete, atelierul lui,refãcut, filme despre el ºi despre miºcarea olandezã De Stijl umplusãlile. Revistele expuse îi amintesc unuia dintre „turiºtii“ mei derevistele avangardei româneºti. Cînd te gîndeºti cã toatãcontemporaneitatea, cu blocurile ei urîte, cu mobilierul eiincomod, a ieºit – în urîþenie, prin degradarea puritãþii ideii – dinfrumuseþea rece ºi platonicã a unor asemenea miºcãri de avangardã!Urmãrim un film despre Mondrian, oamenii care l-au cunoscutdepun mãrturie cã-i plãcea dansul, dar pînã ºi dansul lui era înpãtrate. Mã reîntorc obsesiv la cîteva tablouri, mereu aceleaºi: alb,negru, albastru, roºu, galben – nu mi-ar displãcea sã am mãcar unadintre aceste pînze. Unul dintre oaspeþii mei analizeazã cel maicelebru tablou al lui Mondrian, arãtînd cum, prin douã trucurimanieriste, pictorul transformã o imagine în douã dimensiuni în-tr-una cu aparenþa adîncimii, a celei de-a treia dimensiuni.

Între timp, în Paris s-a fãcut cald ºi noi ne-am mai dezbrãcatºubele ºi ne-am pus, în 30 ianuarie, pardesie. Pe stradã, cîtevatinere doamne poartã muselinã, vãd bãieþi cu cãmaºa descheiatã,nimeni nu mai poartã mãnuºi. Dupã-amiazã bunã de petrecut înFaubourg Saint-Denis. Aici ni se aratã viitorul Parisului, credeinvitatul nostru. Lume amestecatã, strãzi pestriþe. De la PoartaSaint-Denis, în jos, dai de teatrul Antoine ºi piaþa Dullin, în carea locuit Eliade. Pe stradã e plin de arome ºi de culoare, plãcinteorientale, ghimbir transformat în gel, ceaiuri exotice, vitrineimense, prin sticla cãrora ne uitãm într-un salon de coafurã, lanegresele cu coamele lor împletite.

Nu am vorbit despre librãriile burduºite de cãrþi. Nu numaiFNAC-ul, care, în curînd, îºi va schimba proprietarul, ci ºi celelalte…La „Le Divan“, librãria mea preferatã din rue de la Convention,Recviemul Anei Ahmatova e expus la vedere. Musafirul meu înºfacãvolumul pe loc, apoi, în nici o jumãtate de ceas, îºi umple braþelecu volume de-ale lui Klaus Mann, un volum Hannah Arendt, dic-þionare – unul al corpului. Într-o searã de sãrbãtoare, am trecutºi pe la Vrin, cea mai bunã librãrie de filosofie, unde – surprizã!–, printre alte tomuri savante, musafirul meu vede, în lumina desearã a pieþei Sorbona, un volum Alexandru Dragomir…

Iar în 4 februarie, cînd vremea înnebuneºte cu totul ºi afarã sînt18 grade, intrãm din nou într-un muzeu: Musée du Luxembourg,la fastuoasa expoziþie Cranach ºi epoca lui. Aici, public vîrstnic,în special. Ne uitãm lung la pisica, umflatã ca un Behemoth, aEvei, la ºoricelul, înspãimîntat, de la picioarele lui Adam. Hm. Totei, vechii maeºtri! Aici e un mesaj despre care este mai bine sãtãcem decît sã vorbim.

În presa cotidianã, reclamã ºi comentarii despre Morgen, filmulîn care joacã ºi un actor român: iar musafirul nostru îmi spunecã sînt colegi de facultate, da, sigur, e un actor foarte bun, nu mi-l amintesc în Purificare? Doar am vãzut spectacolul lui ªerban,Purificare, cînd a fost la Sibiu, nu-mi amintesc cã Hatházi eraDoctorul? Aha, îmi spun mulþumitã, iatã cã am vãzut pe viu ovedetã, în primul dintre cele douã oraºe ale mele, Sibiul, ºi-acumo reîntîlnesc aici. Ce micã-i lumea!, exclam intertextual, ºi facemun ocol, sã mai privim o datã mansarda din Odéon....

E cald de-a binelea, pe cheiurile Senei narcisele rãsar cute-zãtoare din pajiºte, da, direct din glie, curînd o sã înfloreascã. Senacurge cenuºiu-verzuie ºi e un curent grozav. În parcul de la Cluny,ierburi mãnãstireºti scot capul la luminã, viorele ºi narcise stau pepunctul sã explodeze. Înãuntru, Doamna îºi mîngîie în eternitateLicorna, printre iepuraºi, pãsãri în zbor ºi mii, da, mii de flori…recunosc menta, toporaºii, crinii… În Jardin des Plantes, în plinãluminã a soarelui, oamenii s-au aºezat parizian pe iarbã ºi îºi întorcfeþele spre luminã. „Ce provincial e Parisul!“, exclamã musafirulnostru, palid de invidie, iar noi… confirmãm, da, da, desigur, efoarte provincial, aici oamenii mãnîncã la ore fixe, profitã de sol-durile de sfîrºit de iarnã, fac economii, stau la soare. Trãiesc.

Iar în semn de primãvarã, pentru cã tote centenar Cioran, a apãrut la Paris nunumai cartea, mai modestã, a lui Rigoni,pe care D. ºi-a comandat-o a doua zi dupãsosire la librãria de lîngã noi, ci ºi cartealui Stéphane Barsacq, Cioran: Éjaculationsmystiques.

Pe curînd, Susana

�

SUSANA BOGORIN

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Parisul în iarnã

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 3

Centenar

• Imobilul din 21, rue de l’Odéon, cu mansarda lui Cioran. Foto: M. P. Dosarul CENTENAR CIORAN: în p. 13-20

SUGERATÃ UNEORI, alteori formulatã di-rect, intenþia sinuciderii e un leit-motiv

al Jurnalului cu viziera ridicatã. Numai cãSebastian este organic bolnav de „lene“, iardin pricina asta impulsul suicidar se dizolvãîntr-o stare psihosomaticã latentã, inacti-vatã, ce va produce ºi „va consuma acea-stã lentã ºi urîtã sinucidere“ cotidianã. Amcitat din foiletonul lui despre Artaud. Exis-tã, aici, o intuiþie precoce, pe care o are încãdin 1928, cînd îºi încheie gîndul cu o refe-rinþã încifratã, dar clarã, la celebra moarteurîtã a lui Lovborg ce nu e decît o sinuci-dere ratatã: „Va fi o moarte micã, fãrã lãr-gime, fãrã frumuseþe, fãrã alt tragic decîtacela al unei înjunghieri în burtã. Pentrumine n-o accept“. Ceea ce, aici, cu impru-dentã superioritate, spune foarte tînãruleseist despre Artaud – „acest om absolutnecunoscut“ –, începe chiar din 1935 sãspunã despre sine, în notaþii dezgustate dejurnal: „Cît trebuie sã fie de tare inerþiamea, pentru a trãi mai departe...?“. Pe miciporþiuni, drama intimã devine o mono-dramã: „Dezgust adînc de tine... Îþi lipseºteºi energia de a te sinucide“ sau: „Încolo,totul cum ºtii. Adicã absurd, umilitor ºi denesuportat. De unde iau puterea de a tîrîdupã mine traiul ãsta nefericit, zi de zi,nu ºtiu. Probabil din lene – singuramea forþã“. Lenea are în cazul luiSebastian acelaºi sens ca regresiu-nea în cazul lui Cioran, iar prozeilui intime i s-ar fi potrivit întrutotul titlul de Jurnalul unuileneº. ªi ar fi ajuns ºi la acea„moarte micã“, ieºitã dinsinuciderea paralizatã, pecare, în mod nesãbuit, oacuza la Artaud, dacãhazardul nu i-ar fi decisun alt sfîrºit. Oricum, peparcurs, un factor extern –conjunctura politicã europeanã– a impus o nuanþare în relaþia din-tre sinucigaºul potenþial ºi actul pro-priu-zis. Apare aici o similitudine decomportament cu acela al scriitorului sãufavorit, Stendhal. Rupînd strania lui legã-turã platonicã cu Métilde Viscontini-Dombrovski, Stendhal mãrturiseºte, în

Souvenirs d’égotisme, cã ar fi rezistat cu greutentaþiei de a-ºi zbura creierii, dacã n-ar fifost distras de un motiv exterior, mai puter-nic decît cel personal: „Mi se pare cã numaicuriozitatea politicã m-a împiedicat sã lichi-dez cu viaþa“. Egotist (precaut) el însuºi,Sebastian e foarte stendhalian de douã oriîn Jurnal. Citez însã numai notaþia lui din23 aprilie 1942, abilã pentru cumpãna înechilibru între tot ce scrie aici ºi tot ce nuscrie: „Rãzboiul ãsta, cu angoissa lui per-manentã, a acoperit vechile mele nefericiripersonale ºi le-a fãcut sã treacã în umbrã.Dar cînd mã apropiu iar de ele, dor încã.Într-un fel, printr-o substituire de nenoro-ciri, rãzboiul m-a depãrtat puþin de mine ºide oribilele mele taine“. E o diferenþã vizi-bilã de grad confesiv între „oribilele meletaine“ ale Jurnalului ºi „marile mele pro-bleme personale“ ale jurnalului din De douãmii de ani. Prima formulare te intrigã ime-diat, pe lîngã a doua, neavizat, treci nepã-sãtor. Jurnalierul din De douã mii de aniscrie mult mai mult pentru sine decîtSebastian în Jurnal. De aceea, romanulautobiografic nici n-ar trebui citit decîtdupã ce citeºti mai întîi Jurnalul, unde

gãseºti codul multor sintagme – unele apa-rent banale, altele evident absconse – aleînºelãtorului narator-jurnalier. Cel din urmãvorbeºte pe înþeles despre blestemul de aavea „sînge evreiesc“ ºi pe neînþeles despre„dramele ºi comediile strict personale“; ulti-melor nu le afli conþinutul, decît doar dacãciteºti, în Jurnal, despre teatrul sexual pecare Sebastian îl joacã cu Leni, cu Zoe, cuCella, cu Alice, cu Madeleine º.cl. Dacã n-ar exista Jurnalul, respectivele „drame ºicomedii strict personale“ din precedentuljurnal, acela din De douã mii de ani, ar pã-rea goale de sens. Sau, mai bine spus, plinede sens, dar numai pentru narator, în niciun caz, pentru cititor. Sigur pe sine, el no-teazã cã, în sfîrºit, i-a mãrturisit „totul“ luiGhiþã Blidaru: „tot ce am scris aici în caiet,tot ce n-am scris“. N-avem cum sã ºtim ceanume conþine acest „tot ce n-am scris“, pecare îl aflã „stãpînul predestinat“, dar care,pentru noi, indiscreþi cititori ai jurnalului,rãmîne necunoscut. „Tot ce n-am scris“ încaiet stã sub pecetea tainei. Spunînd cã vor-beºte „în numele singurãtãþii mele“, el, defapt, tace în numele unicitãþii lui secrete,poziþionat între convingerea cã nu poatefi descifrat ºi ispita de a ne arunca, totuºi,parcimonios, ºi cîte o nadã. Autorul jurna-lului e liniºtit pentru ce n-a scris pe ºleau,autorul de pe copertã e, în schimb, neli-niºtit cã, poate, nu l-a cenzurat destul peprimul: „mã întreb cu spaimã dacã n-amtrãdat prea multe lucruri“, îi spune lui Ca-mil Baltazar, în interviul de întîmpinare acãrþii. Încãpãþînarea ºi, mai ales, iritarea luiSebastian faþã de orice referire la IosefHechter – cãruia el însuºi îi deconspirã,criptografic, identitatea – ar putea avea ºi

o explicaþie secretã: omul din scriitor seºtia vulnerabil ºi o asemenea refe-

rinþã identitarã concretã îi pãrea cãface mai vizibile ascunsele lui

„mari probleme personale“.Mai precis, cred cã pe Se-

bastian îl enerva, con-ºtient-inconºtient, con-

secinþa faptului cãnumele, evocat, depe „linia tatei“, îltrãgea dupã sine ºipe acela de pe „linia

mamei“, mult maipropriu sieºi ºi, deci,

mai atacabil (þintitprompt chiar de Ghiþã

Blidaru în prefaþã!). Cãci eleste mai mult un Weintraub,

cu un anume fond Hechter,care nu mai are însã atît „sîn-gele tare“ al Hechterilor, întãritºi de acela al „strãbunicului dela 1828“, cît sîngele subþiat detalmudism, otrãvit de „luminalãmpii, serile tîrzii, în sinagogi“,al celor din „ramura familialã a

4 • APOSTROF

O autobiografieruºinoasã

Ion Vartic

• Cioran. Foto: Sophie Bassouls

mamei“: „Sãnãtatea lor e provizorie ner-voasã, întreþinutã cu permanente eforturi,printr-o victorie dificilã de fiecare zi asupraunei biologii obosite“. Mai puþin un Hech-ter decît un Weintraub, încarnînd, ca des-cendent, cum se vede din Jurnalul netru-cat, „o sinistrã abdicare de la viaþã, oanemie compromiþãtoare, o ruºinoasã fugãdin biologie“. Ruºinea lui de moºtenitor alvechii devitalizãri i-a devenit impuls crea-tor: „Les «sources» d’un écrivain, ce sontses hontes“, spune Cioran (faþã de ale cãruicãrþi de tinereþe, „tifice“, Sebastian a avutaccese pamfletare suspecte de urã). Înaceeaºi direcþie, cu formulele lui Genette,aº spune cã De douã mii de ani, precedîndJurnalul, intrã în ºirul „falselor autoficþiu-ni, care nu sînt «– ficþiuni» decît pentru va-mã: cu alte cuvinte, autobiografii ruºinoa-se“. Îl recunoaºtem imediat pe IosyHechter-epistolierul în autobiografia luipseudoromanescã prin felul cum se regã-seºte nu în bunicul aspru, colþuros, dinsprepartea tatãlui, ci în „celãlalt bunic, tatãl ma-mei“: „ªi el fugea poate de el, ºi el a sufe-rit de spaima de a nu se întîlni cu sine în-suºi“. De aceea: „... mã simt azi aºa de multnepotul lui, coborîtorul lui direct, coborî-torul melancoliei lui fãrã leac“. De altfel,moºtenindu-l, jurnalierul stã aplecat deasu-pra frazelor-monade, precum bãtrînul cea-sornicar, deasupra „micilor lumi autono-me“. Pe de altã parte, fapt revelator pentrunepot, avem aici explicaþia somatopsihicãpentru aderenþa lui fascinatã la extremadreaptã, prompt detectatã, la unchiul ei, denepoata postumã: nostalgia reîntoarcerii înbiologie, „în pãdurile prostiei ºi ale vieþiivii“ º. cl. Am citat din notiþele luate de Io-sef Hechter la cursul lui Ghiþã Blidaru.Exact în aceeaºi vreme, Klaus Mann – carefãcea parte din aceeaºi generaþie cu Sebas-tian – semnala deja, îngrijorat, atracþia tine-retului pentru gîndirea „anarho-reacþio-narã“, cu fantasme regresive barbare, apredicatorilor extremei drepte europene.

Într-o foarte semnificativã scrisoare cãtreMartha Bibescu, din 6 septembrie 1942,consacratã, de fapt, cazului lui Antoine Bi-bescu, Sebastian îºi exprimã speranþa cã,totuºi, acesta „nu-ºi va evita propria operã“,aceea adevãratã: anume, cartea despreProust „ºi, mai ales, cartea despre AntoineBibesco – care mi se pare cea mai bogatã înîntîmplãri ºi cea mai complexã“. Or, An-toine Bibescu se sustrage continuu de lamaterializarea acestor proiecte, le amînã din„lene“, însã „trebuie sã spun cã lenea lui estefoarte ciudatã (s.n.), pentru cã ea-i permiteuneori sã fie foarte muncitor“; dar muncaasta se concretizeazã doar în piese de tea-tru, care, oricît ar fi ele de „încîntãtoare“, îlîmpiedicã „sã-ºi scrie marile cãrþi“ (despreProust, despre Corcova, ºi, în special,despre sine însuºi). Analiza despre AntoineBibescu e, în fond, o autoanalizã indirectã:„Mãrturisesc cã nu cred în teatru. Am scrisºi eu – dar nu cred în el“ ºi nu meritã, ca„scuzã“, sã-þi ocupi timpul cu el: „... vreauca el sã scrie ceea ce eu numesc «marile» luicãrþi“, iar pentru asta „trebuie ca el sã-ºiînvingã lenea ºi gustul pentru teatru“. Dintoatã scrutarea aceasta exactã lipseºte numaio întrebare: dar dacã Antoine Bibescu nuvoia sã-ºi învingã lenea „foarte ciudatã“ dea-ºi mãrturisi secretele? Întrebare potrivitãºi pentru epistolierul prinþesei. Din cauzaaceleiaºi „ciudãþenii“ leneºe, s-a descãrnatde sine în Fragmente dintr-un carnet gãsit ºi

n-a îndrãznit sã facã de-a dreptul din Dedouã mii de ani „cartea despre Iosef Hech-ter“, aºa încît ºi prinþul ar fi fost îndreptãþitsã spere cã Sebastian „nu-ºi va evita propriaoperã“, aceea realã, renunþînd la „gustulpentru teatru“ ºi, deci, la confesiunea atîtde bine acoperitã, cvasi-conºtientã, prinfinalurile suspecte – din perspectiva secre-tului uman al dramaturgului – ale Joculuide-a vacanþa ºi Stelei fãrã nume. Confesãriiradicale îi preferã distanþarea surdinizatã înteatru. Exemple sînt destule. De pildã, dra-matizarea reveriei de regresiune, mediatã ºiea de o frazã din Accidentul: „Avea uneorinostalgia unei vieþi de profesor, la un liceude provincie, undeva, într-un tîrg depãrtat,fãrã drum de fier, fãrã ziare, jucînd cel multºah cu profesorul de fizico-chimice, un felde celibatar înrãit de singurãtate“ (aproapede prisos sã spun cã toatã Steaua fãrã numee în germene aici). La fel, teatralizarea evi-dent cãznitã a dorinþei intens resimþite deretragere într-un spaþiu monadic, pe cale decristalizare în Insula (fantasma insulei pro-tectoare a fost, sigur, una din cauzele pen-tru care s-a regãsit în jurnalul KatherineiMansfield). Rezultatul: fuga minorã în tea-tru. Cãci, în aceastã dramaturgie, motivulpersonal ascuns, cu adevãrat dramatic, s-aevaporat, aici, aproape complet.

„Carnetul gãsit“, jupuit de orice con-creteþe proprie, impersonalizat, jurnalul dinDe douã mii de ani, împãnat cu felii pseu-doromaneºti, ºi jurnalul ce pare sã debu-

teze abia în 1935 au fãcut parte, originar,din Jurnalul scriitorului: „cartea despreIosef Hechter“ ºi „cartea despre Sebastian“.Pãrþi din cele douã „cãrþi“ au rãmas, necen-zurate, în ultimul jurnal. Scriitorul n-a maiapucat, din fericire, nici sã le „prelucreze“,nici sã le romanizeze sau dramatizeze pebucãþi, inautentificîndu-le. Sigur, cu ex-cepþia operelor menþionate mai sus, ce auexact scopul pe care Sebastian îl descifreazã,cu ajutorul lui Henri Massis, la Proust: exi-stã o „ranã“ somatopsihicã incurabilã, „pecare nu numai corespondenþa, dar întreagalui operã încearcã s-o acopere“, cãci:„Singurul lucru pe care îl poate face pentrusalvarea lui este sã ascundã, sã dezmintã“prin textul beletristic, care, însã, disimu-leazã un alt text, cu sens ascuns. Fapt evi-dent în De douã mii de ani, unde „dorinþasa de a dezminþi“ conþine, cu ºi fãrã voinþacreatorului, ºi dorinþa de a dezvãlui: caMassis, Sebastian defineºte opera ca alibi,dar unul „insuficient. Cînd la rãdãcina uneivieþi este o tainã, ea otrãveºte, printr-unîntreg sistem de ramificãri ºi consecinþe,cele mai îndepãrtate gesturi, cele mai neîn-semnate cuvinte (s.n.). ªi e destul ca un sin-gur gest, un singur cuvînt sã se trãdeze,pentru ca întregul sistem de simulãri ºiadevãruri camuflate, menþinut pînã atuncicu istovitoare eforturi, cu o permanentãpanicã, sã cadã“. Pe lîngã însingurarea exo-tericã de evreu, aceea esotericã, strict per-

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 5

�

• Sebastian în 1935

sonalã, iese la ivealã, în fragmentele de jur-nal ale romanului autobiografic, tocmai din„cele mai neînsemnate cuvinte“, presãrate,voit sau nevoit, în diverse locuri. Am extrasºi am pus în valoare îndeajuns asemeneaaºa-zise „cuvinte neînsemnate“ prin care„diurnistul“ îºi marcheazã ºi diferenþiazã,aproape insesizabil, dubla lui însingurare,cu care se identificã nu atît pentru cititor(de obicei neatent ºi leneº), cît pentru sine.E de prisos sã mai revin asupra acestui gende formulãri. Þin numai sã reamintesc cãjurnalierul ºtie prea bine cum sã le mînuia-scã pentru a fi, paradoxal, ºi acoperit, ºidescoperit. În schimb, jurnalul conservat,care începe în 1935, rãmas, prin hazardulaccidentului fatal al scriitorului, într-oformã necenzuratã, nu mai beneficiazã deacele „camuflaje“ de care profitã, însã,opera propriu-zisã. Pe de altã parte, fraze-le-cheie, prezente chiar din debut, din 18aprilie 1935 – care desluºesc cît de cît sen-sul numeroaselor notaþii ulterioare – arputea fi semnul cã Sebastian se decisese sãlase, pe cît se poate, textul cu viziera ridi-catã. Oricare ar fi situaþia, se vede ºi aici cãtot se fereºte de un ochi prematur indiscret.Cãci în însemnarea aceasta se poate întrezã-ri nu adevãrul întreg, ci, mai curînd, secre-tul biografiei sale. Sigur e doar faptul cãºocul traumatic, cel mai probabil de sor-ginte sexualã, pe care l-a suportat adole-scentul, i-a desfigurat definitiv profilulsomato-psihic: „Aveam o facilitate extremã,fãrã complicaþii, fãrã drame. ªi toate astearupte groaznic la 17 ani ju-mãtate“. Nu e nici un du-biu: o cauzã somaticã, cufoarte grave repercusiunipsihice: „Va trebui sã-l vãdpe Poldy!“, exclamã, în 10iunie 1935, plãnuind ocãlãtorie parizianã cu scopmedical, de confirmare oriinfirmare de diagnostic:„Lucrurile trebuie clarifica-te. Sã fiu cel puþin edificat.Ce comic ar fi sã nu fie lamijloc decît o chestiunemedicalã [rezolvabilã]! Darnu. Nu-mi fac prea multeiluzii. Vreau însã sã ºtiu“.Notaþie ca preambul la fap-tul cã: „M-am lãsat ca undobitoc prins într-o pove-ste care ºtiam de la începutcã nu duce nicãieri“, atras,adicã, în idila cu Leni, care,ca alte „poveºti“ de acestgen, trecute sau viitoare,nu poate avea decît acelaºisfîrºit: „lamentabil“.

O pretimpurie rupturãinterioarã l-a fãcut sã-ºipiardã acea „facilitate extre-mã“ înnãscutã. Facilitas în-seamnã, în primul rînd,„uºurinþã“, sinonim îndrã-git de Sebastian, socotit a fiechivalent cu graþia, carac-teristicã, dupã el, uneiunice fiinþe: Mozart. Stareamozartianã, imposibil deatins, dar spre care,pãstrînd proporþiile, sepoate rîvni: „... ce fericitãuºurinþã“ de a fi ºi de acrea. Tocmai ce la el s-a

destrãmat: „Mi-e dor de puþinã uºurinþã“,noteazã în Jurnal. ªi tot acolo: „Nimeni,cred, nu are [...] mai puþinã uºurinþã spon-tanã decît mine“ („spontanã“, determinan-tul „uºurinþei“, ne duce imediat cu gîndulla celebra analizã mozartianã a luiKierkegaard, fãrã a insinua, însã, vreo legã-turã cu gîndirea jurnalierului). Sebastianare, în primul rînd, o enigmaticã, super-stiþioasã, preferinþã pentru Eine kleineNachtmusik; intrînd, din întîmplare, lamagazinul „Columbia“, aflã, cu surprin-dere, cã i-a sosit discul cu simfonietacomandat: „... sunt fericit cã prima cum-pãrãturã a fost asta. Va fi poate de bun au-gur“. Chiar dupã ce s-a îndurat sã-ºi cum-pere un aparat de radio, prinde pe undesimfonieta: „primitã ca un semn de bunãvenire“. La un festival de dans, priveºte,„drept o bunã întîmplare personalã“,romanþa (andante-le) din Kleine Nachtmusikdansatã de un coregraf cu „o graþie extre-mã“, pe care ºi el ºi-ar dori-o, „ca ritm ºistil“, în Jocul de-a vacanþa. „Mult Mozart,foarte mult Mozart“, ca terapeuticã proprie,fie pentru nefericirea personalã secretã, fiepentru atmosfera antisemitã, ambele insu-portabile. Tratament constant, de-a lungulanilor consemnaþi în Jurnal, cu „fericitauºurinþã“ mozartianã. De pildã, un quartetce nu-i decît un joc abia schiþat, „ca o spu-mã sonorã, puþin inconsistent, dar delicatºi plin de haz“; unul dintre divertimenti, „caun semn bun, la începutul noului an“; „unadagio de o melancolie plutitoare“ ori „o«concertantã» pentru vioarã ºi violã, de o

melancolie mozartianã supremã“; largo-uldin Divertimento-ul în D major KV205, ceîl face sã-ºi reaminteascã de obsedanta luiserenadã-simfonietã; de asemenea, Dansu-rile germane. „Largo-ul de Mozart, care seaflã pe primul disc din Kleinenachtmusik,îmi place mereu mai mult“, fiind ºi acel„«largo» al tãu“, îi scrie adolescentei Nadia,împreunã cu care obiºnuia sã-l asculte. Maimult încã, cu cît ascultã mai des Matthäus-passion a lui Bach, i se pare cã, acolo, totuldevine „mai puþin sever, mai mozartian“,dupã cum simfonia întîi a lui Beethoven„mie îmi place pentru cît e de mozartianã“.În fine, o adevãratã „kreislerianã“ – adicã oistorioarã hoffmannescã – se þese, cum a-flãm din Jurnal, în jurul unui andantinodintr-un Concert în Mi bemol major, „pecare il dãruisem acum vreo patru-cinci anilui Leni“. Ecourile poveºtii pasional-muzi-cale au rãmas pînã ºi în memoria suroriiberlineze a actriþei. Invitat de Leni de Re-velionul ’38, kreislerianul Sebastian îi pre-gãteºte ca dar respectivul concert mozartian(al 9-lea, „Jeunehomme“, sau al 14-lea?),de care, de fapt, maniacal, nu se poate, ni-cium, despãrþi. De aceea, „vreo patru-cinciani“, îl tot împrumutã ori i-l aduce înapoi,din tandreþe, Leni însãºi. Mai întîi dovezi-le întinse de-a lungul lui 1939: „Concertulîn la [sic!] bemol de Mozart, de cînd îl amla mine (lãsat de Leni la plecare), devinedin zi în zi mai frumos. Andantino e unuldin cele mai pure, mai triste ºi mai strãve-zii lucruri din muzicã“ (22 iulie); apoi:„Am rãmas acasã singur, asearã ca ºi astã-

searã, ºi primul lucru pecare l-am fãcut, regãsindu-mã în odaia mea, a fost sãascult încã o datã andan-tele [sic!] de Mozart, pecare îl am încã la mine ºicare îmi serveºte de refu-giu“ (25 septembrie). Caun intermezzo, ca sãzicem aºa, îi scrie Nadiei,cã a ascultat la „un postturcesc“ de radio, gîndindla ea, „un concert pentrupian ºi orchestrã (cel pecare-l are Leni, dacã-l ºtii)de Mozart“ (23 decembrie1940). Vorba vine, cã-l„are Leni“, cãci, în 28noiembrie 1943, Jurnalulconsemneazã: „Ascultat înultimele zile de foartemulte ori Concertul în Mibemol major de Mozart... Il-am cerut acum [lui Leni]pentru cîteva zile ºi l-amascultat cu încîntare. [...]Este o bucurie infinitã înmiºcãrile repezi – dar cetristeþe, ce melancolie, cesfîºiere în andantino!“.Post-scriptum: fãrã sã ºtie,bineînþeles, nimic despreobsesia lui Sebastian pen-tru acest andantinomozartian, Radu Stanca,foarte inspirat, a unit pri-mele douã comedii liriceale acestuia într-o unicã,simptomaticã, formulã:„andantino dramatic“.

Povestea discului rãtã-citor nu-i unicul firmozartian dintre Leni

6 • APOSTROF

�

Caler ºi Sebastian. În urma intimitãþilor lorintermitente, rãmîne, în camerã, nu numaiparfumul bucheþelului de violete desprinsde pe reverul mantoului actriþei ºi lãsat într-un pahar pe noptierã sau fumul þigãrii traseîmpreunã, ci ºi ecoul mereu reascultateiKleine Nachtmusik; dar ºi „ceva neclar, cevastingheritor între noi“. Cãci ºi Sebastian,dedublat, înregistreazã, încordat, teatrulsexual pe care, din delicateþe, actriþa îljoacã, „abandonatã“, pentru el. „Aº vrea sãjoc, odatã, Mozart“, îi mãrturiseºte LeniCaler intervievatorului-amant secret sau,mai curînd, el prin gura actriþei1. Cãci ºifizic, ºi estetic, actriþa ar corespunde, dupãSebastian, unei feminitãþi mozartiene, defi-nite, mai întîi indirect, prin comparaþie cuColette: „... cît e de profundã ºi delicatãarta acestei femei, care, cu tonul cel maidegajat din lume ºi cu un înºelãtor aer deuºurinþã (s.n.)“, de „aparentã facilitate(s.n.)“, dezvãluie „o bogãþie de sentimen-te ºi o preciziune de nuanþe, care aminteºte,în anumit sens, o artã de tip «mozartian»,clarã în formele ei de expresie, dar profundãîn resorturile ei de simþire“. (E, în acelaºitimp, o autocaracterizare, trãdatã de aceledouã cuvinte pe care le-am subliniat, deoa-rece ele trimit, în secret, la însemnarea con-fesivã din 18 aprilie 1935.) ªi apoi referinþadirectã: „Leni Caler face parte din aceeaºifamilie de artã“, adicã de „tip «mozartian»“,cãreia nu verva îi este definitorie, „ci graþia“ºi „un fior de melancolie, pe care încearcãsã-l acopere cu o ploaie de gesturi“, ca ºi„emoþiile discrete“ ascunse sub un stil scîn-teietor. De aici, tipic mozartianã este, înprimul rînd, conformaþia psihicã, fizicã ºiartisticã întru totul echivocã: „cu acel aerbãieþesc, pe care îl simuleazã cu atîta stîn-gace bravurã“, amestecul de candoare ºigravitate „îi dã lui Leny Caler un suflet deadolescentã, tulburatã de presentimente“.În crochiul acesta actoricesc ne reîntoar-cem, de fapt, la o deja veche, dar foarteincitantã obsesie, prezentã, tot în 1935, ºiîn Oraºul cu salcîmi: cu „tristeþea de floarepalidã“ pe care soeur Denise o poartã „înochii ei de adolescentã necrescutã“ ºi „ocuratã înfãþiºare de copil trist“, ea con-vieþuieºte, „în cãlugãria ei“, cu Lucreþia, „ofetiþã subþire“, al cãrei obraz e schimonositde orice atingere masculinã cu intenþiesexualã. Sebastian îi dã acestui episod oimportanþã specialã. Dovadã cã, dupã ceîi trimite spre lecturã, de la Paris, lui CamilBaltazar o variantã romanescã, îi rãspundenemulþumit la 13 aprilie 1931: „Toatã scri-soarea d-tale mã edificã. Chiar prin absenþe-le ei. Aº fi vrut bunãoarã sã observi episo-dul Paul Mlãdoianu-Lucreþia-SoeurDenise“. Ce e de reþinut din aceastã refe-rinþã la Oraºul cu salcîmi? Atenþia lui pen-tru adolescenþa necrescutã, pe care o desco-perã, fascinat, ºi la Jules Pascin, definind-oextraordinar de expresiv, de co-participativ,în jurnalul lui francez (3 aprilie 1931): „N-a pictat decît o singurã femeie. Fata de 20de ani“, „la gosse de Paris“, puºtoaica,„aproape un copil“, pe care „ai putea s-o ieidrept un adolescent“, fiindcã are „un trupnehotãrît“, ce „te face sã eziþi asupra sexu-lui, vîrstei, anatomiei lui“. Aici, pe bunãdreptate, Walter Benjamin ar vedea ecouriale Jugendstil-ului, în care corpul esteschiþat „prin desenul unor forme care pre-ced maturitatea sexualã“. Sebastian eîndrãzneþ numai în literatura ºi eseistica luiintimã; reflexele ei profunde – dispãrute în

dramaturgie, estompate precaut în proza luipropriu-zis artisticã – trebuie extrase cupenseta ºi reunite de pe superficia în careplutesc rãzleþe, aproape neobservate.Revenind acum la obsesia „adolescenþeinecrescute“, mai menþionez ºi alte însemnã-ri de Jurnal ilustrative: dacã, de pildã,Maria Ghiolu îl atrage imediat prin „inge-nuitatea ei copilãroasã“, Zoe Ricci e pere-chea Leniei Caler: „... sunt fericit cã e aºade tînãrã“, cã: „Pare foarte tînãrã. Corpulmai ales este extrem de tînãr“, fiindcã: „Aresînii mici, fermi, tandri, puþin de adole-scentã“.

Fantasma trupului nehotãrît se lumi-neazã, în chip accentuat, fãrã sã-ºi piardãînsã misterul, în analiza pe care Sebastian oface Sonetelor lui Shakespeare, în 1941, la„Colegiul pentru studenþi evrei“ ºi care s-a pãstrat sub forma notelor de curs ale luiPetre Solomon. E normal cã, pentru un jur-nalier, Sonetele constituie „unicul documentconfesional, unica lui mãrturisire, singu-rul loc unde îl gãsim pe Shakespeare caom“. Mai direct: Sonetele „sunt jurnalulintim al lui Shakespeare“. Tot mai pasionatde sonete, a ºi tradus mãcar cinci dintre ele;Petru Dumitriu, mare cititor al speciei, îiaprecia, pentru naturaleþea conformã ori-ginalului, tãlmãcirea celui de al 76-lea. Dealtfel, pentru încãpãþînarea cu care refuzãsã-l recunoascã pe autorul jurnalului din Dedouã mii de ani, i-aº reaminti, celui de pecopertã, versul al ºaptelea al aceluiaºi sonet:„... îmi zice-aproape fiece cuvînt pe nume“.Din pãcate, Sebastian s-a ferit sã pregãtea-scã pentru o posibilã tipãrire ºi traducereasonetului 20, socotit de el fundamental ºicare stã în centrul analizei sale. E chiar„uimit“ cã Freud l-a ignorat . În acest sonet– al „trupului nehotãrît“, într-o formularesebastianicã – apare celebra sintagmã theMaster Mistres of my passion, adicã „un felde fiinþã androginã, nici bãrbat, nici femeiesau ºi bãrbat, ºi femeie, cãtre care se în-dreaptã una din cele mai stranii, mai tul-buri pasiuni din cîte cunoaºte istoria lite-raturii“; e vorba despre „o fiinþã ce pluteºteparcã între bãrbat ºi femeie“, iar „sonetul20 spune destul de lãmurit acest lucru: tî-nãrul bãiat pe care poetul îl iubeºte este, înacelaºi timp, ºi «master», ºi «mistress»“, unvers sugerînd, de asemeni, acest fapt: „«aifost fãcut mai întîi sã fii femeie»“. Ca unciclu, primele 126 de sonete, dedicate tînã-rului prieten, ar reflecta „un caz de ambi-guitate amoroasã“, iar al 20-lea, „un ames-tec de vagã feminitate latentã ºi de bãrbãþietulbure“. Sebastian adaugã analizei sale oparalelã neaºteptatã, legînd problema con-formaþiei somatopsihice a prietenului dinSonete de aceea a travestiului din drama-turgia autorului. „Teatrul shakespearian esteplin de travestiuri“. În aparenþã, ar fi vorbadoar de „un fapt tehnic“, regizoral-drama-turgic, întrucît tinerii jucau încã rolurilefeminine. „Dar mi se pare insuficientã acea-stã explicaþie. Existã o atît de mare frumu-seþe, o atît de mare graþie la personajele tra-vestite ale lui Shakespeare, încît ele indicãaltceva decît un procedeu scenic. Poetuluiîi place sã se afle pe acel hotar dintre bãr-bãþie ºi feminitate, ca ºi cum dincolo deregnul femeilor ºi al bãrbaþilor ar exista oaltã specie de fiinþe, într-o lume mai uºoarã,mai nesigurã, mai nedefinitã“. La care aºadãuga cã, într-o asemenea lume, se aflã ofiinþã pe potrivã, tot indefinitã, precumfata-bãiat dintr-o comedie shakespearianã:

„Un chip, un glas, o hainã; totuºi, doi; ...Au care e din voi Sebastian?“. În fine, defi-nind ºi cel de-al doilea ciclu, închinatdoamnei brune, analistul rãmîne tot necon-venþional: „Este o iubire senzualã, o iubirefizicã, trupeascã“; mai mult, concluziv, arechiar o izbucnire neaºteptat de brutalã:„Iubirea în acest Shakespeare al soneteloreste departe de a fi o binecuvîntare, ea estedimpotrivã un blestem, o aberaþie“.

Cred cã, adunate laolaltã, asemeneaamãnunte, ce pleacã din semnalarea uneilinii mozartiene ambigue, decliºeizeazã pro-filul psihosomatic al lui Sebastian. Altfelspus, constatãri consacrate capãtã, printr-oaglomerare de detalii simptomatice, unconþinut insolit. Cum e, de pildã, aceea alui Al. Rosetti: „Sebastian era de o sensi-bilitate aproape femininã“, cu o privire cereflectã, adeseori, „o anxietate acutã“. Sauacelea, numeroase, privitoare la aspectul luiadolescentin. Ieronim ªerbu, de exemplu,îºi aminteºte cã, la Sebastian, un compor-tament distant, nefamiliar, îi compensa „ex-presia adolescentã a fizionomiei sale“. Darmai ales scriitoarele ºi artistele, din instinct,sînt pregnante în observaþii. Fiindu-i pre-zentat Cellei Delavrancea, pianista remarcãprompt: „Mi te închipuiam altfel. Mai vitalºi brun. Adineauri te priveam ºi mi se pãreacã eºti un bãiat de liceu“. Aceeaºi remarcãla Cella Serghi: „... la douãzeci ºi patru deani, nu pãrea sã aibã mai mult de optspre-zece“. Resemnat, noteazã în jurnal: „Amsurîs cu obosealã. De cîte ori mi s-au spusaceleaºi lucruri“. Cum tot din jurnal reiesecã el însuºi are o preocupare aparte pentruparadoxala lui înfãþiºare, ce nu duce spreuºurinþa adolescentinã de a fi, ci cãtre oadolescenþã obositã ºi obositoare. În fond,încã o similitudine kafkianã: „Din neferici-re, în ciuda înfãþiºãrii mele, care uneori maieste juvenilã, devin bãtrîn, bãtrîn“. Un ado-lescent ostenit, care sare peste vîrsta ma-turã: „Sunt, la 37 de ani, dezarmat ca uncopil“. De aici, o indeterminare psiho-fizicã, cu efecte surprinzãtoare.

�

Fragment din eseul Singur, ca Iosef Hechter

Notã1. Vezi Mihail Sebastian în dialog cu Leny Caler

(în Rampa din 25 decembrie 1935), în LenyCaler, Artistul ºi oglinda, cu un cuvînt înain-te de B. Elvin, Bucureºti: Universal Dalsi,2002, p. 211; v. ºi p. 245-246.

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 7

8 • APOSTROF

BOGDAN SUCEAVÃ

ºi orbul glonþ al Patriei

DEPLÂNGEAM, ÎN urmãcu vreo cinci ani, în-

cetineala/reticenþa cu careromanul românesc se aco-modeazã deschiderii de du-pã 1989, intimidat, poate,ºi de nesfârºitele certuri ca-nonice, de noile teze ºi cen-zuri, de etalonul est-eticaplicat abuziv ºi fãrã nuanþã. „Realitatea“celui de-al doilea „obsedant deceniu“ deve-nea materie romanescã, încã ezitant, înEcluza lui Radu Mareº (2006). Anul trecutînregistram câteva bune romane care în-dreptau lucrurile, aºezând decis tema alãturide foarte bunele cãrþi cu întoarceri ºi fugiînmiresmate, de cele, oarecum depãºite, dinzona „sexului care vorbeºte“ ori a mizera-bilismului cu tezã. Astfel, Provizorat, alGabrielei Adameºteanu, Un om din Est, allui Groºan, sau Cadenþã pentru marº erotic,al Marianei Gorczyca, aduc proza româ-neascã la zi. Remarcam construcþia lor peaceeaºi „opoziþie complementarã“ – poso-moreala cu accente grotesc-hilare a orizon-tului politic contracaratã cu un tratamenterotico-senzual, ambele subminate ori con-dimentate, insistent ºi consistent, de un altreilea palier, poate cel mai important din-tre toate: Cultura. Dacã politicul e suportatmai mult ori mai puþin traumatizant, iareroticul e un refugiu ori o amãgire, cultu-ralul are firescul unei temelii existenþiale,nu e de umpluturã, ci de esenþã. În toateaceste romane, momentul Revoluþiei e unhotar marcat în treacãt ºi în rãspãr, cu unsoi de grabã, ca punct maxim al derutei,imposibil de decantat la rece. Comunismulºi tranziþia au provocat deja maldãre decrochiuri gata sã le propunã un portret-robot suficient de credibil, de aproape deadevãrul infinit interpretabil. În Noapteacând cineva a murit pentru tine (Iaºi: Po-lirom, 2010, 200 de pagini), Bogdan Su-ceavã alege sã-ºi instaleze instrumentarul„în dimineaþa de 25 decembrie 1989“, sãpoarte obiectivul aparatului de filmat „din-spre Piaþa Dorobanþi spre sud, spre Univer-sitate“, aºadar în chiar miezul cronotopic alRevoluþiei. Stranietatea vine din (timpuldiez, era sã spun) amestecul de real ºi irealal Istoriei înseºi. Logica bunului-simþ nufuncþioneazã, reperele sunt toate în miºcare,albul ºi negrul îºi schimbã nãucitor între elecostumaþia ºi gesturile. În plus, totul se pe-trece aparent la vedere – „ne transmiteau petoþi la televizor, în direct pe toate canalelelumii“ –, adevãratul ºi falsul închipuind,într-o derutantã cârdãºie, tablouri vivante.

Eroul/naratorul romanului este con-struit ca rãscruce, ca punct disputat de forþecontrare, dar egale pânã la a bloca orice

înaintare, nu doar în timp ºi spaþiu, dar ºiîn plan adânc existenþial. Are 19 ani, aºadarîi lipseºte trecutul ca vinã, dar, cel puþindeocamdatã, nici viitorul nu-i este accesibil(„nu exista încã nimic în afara aerului plinde gloanþe ºi a strãzilor pline de oameni“).Drumul sãu spre facultate, unde ar trebuisã ia parte la chiar punerea temeliei unuiviitor („lumea întreagã o sã se schimbe, osã schimbãm lumea“), pare sã nu aibã ca-pãt. Este fiul unui ofiþer de miliþie („Tata apurtat toatã viaþa uniforma gri-bleu, de lanouãsprezece ani, de când a intrat în ºcoalamilitarã. Tata a crezut în ordinea socialã“),dar legea în respectul cãreia a fost crescutnu mai funcþioneazã („Afarã bate haosuldinlãuntrul vântului“). Matematica, titlulsãu de nobleþe ºi de glorie (Riemann e otrimitere aproape laitmotivicã), „colaborea-zã“ cu realitatea, accentuând impresia delabirint. Nicio ecuaþie nu e simplã, necu-noscutele fac jocul dupã reguli absconse.Singurul refugiu rãmâne memoria. Mai în-tâi, una ineficientã în profunzime, cãciamintirile de „bãiat tocmai lãsat la vatrã“sunt ºi ele hãrþuite: a fost terist, într-o uni-tate specialã, ºtie sã evoce cu umor aberaþiiºi lucruri hilare din viaþa cazonã, dar o lu-minã senin-copilãroasã pluteºte deasuprapaginilor cu pricina, lãsând loc abia pe sec-venþe înguste umbrelor (mi-a venit în min-te Petru Popescu, dar ºi Tudor Dumitru Sa-vu, Tudor Vlad, Ion Lilã ori Sorin Preda –ordinea, legea, disciplina pot fi citite ori-când în registrul realist al experienþei ne-cesare de viaþã, cu subtexte morale, nobile,dar ºi în cel absurd, inuman, supra-real, alînstrãinãrii acute). Apoi, paginile înfioratede iubiri (la fel de copilãroase) nu sunt niciele destul de puternice pentru a þine pieptrealitãþii distorsionate, apocaliptice: „Cerulscuipã plumb înstelat ºi ilogic“. Mãrturiilede la faþa locului pot fi puse oricând subsemnul întrebãrii, cãci feþele sunt multe ºivagi: „Ce înseamnã, în fond, realitatea? Amfost acolo“. Nu e deloc sigur cã „Libertateae maica precistã a toate câte sunt“.

Povestea se scrie dupã 20 de ani. Amã-nuntul nu e nesemnificativ. Lecþia matema-ticii (formulatã într-un interviu: „Nimic nutrebuie sã fie inutil de sofisticat, ci clar, lim-pede ºi precis; adjectivele trebuie asasinatela timp. E bine sã ºtii ce nuanþã urmãreºticu fiecare scenã, sã dozezi bine dinamicafiecãrei finalitãþi de scenã, sã ai în perma-nenþã în vedere ansamblul, pe care sã-lînalþi gradual cãtre claritatea ºi limpezimeaideii pe care vrei sã o expui“) nu e operantãpânã la capãt. Nu se poate renunþa la adjec-tive, doar ele, cu imprecizia lor cuprinzã-toare, pot aproxima ideea. Transcriereatitlurilor capitolelor are consistenþa unuirezumat adjectivat, vag poematic, conser-vând larga ambiguitate a subiectului:

Pe vremea aceea, lumea era mult mai micãdecât azi, pentru cã nu ridicam privirea.Plumbul dens în eter, lumina nopþii densãîn întunericul zilei. Moºtenirea lui Riemann

s-a preschimbat în labirint, iar timpul cir-cular curge în cadenþe abstracte. Seara sedeschide lãuntric, iar timpul se întoarce îna-poi cu o mãsurã fecundã. Patria devine ma-terialã. Ea e construitã din plumb, raze Xºi sânge. În spatele fiecãrei victorii se aflãoameni care nu au dorit-o. Timpanul dia-gonal al nopþii. Lipsa din lumea veche aprinde lumea nouã. Un peisaj demn de contemplaþie: apocalipsã cãzutã pestesãrãcie. Amurgul tuturor iluziilor observatdin focarul de maximã deformare a luminii.Porþile þi se deschid. Cãci strãlucirea nu arelegãturã cu vederea realitãþii reale, ci cu arealitãþii din spatele ei. Vânãtoarea de um-bre. Visurile trec în realitate. Realitatea treceprin umbre. Am fost acolo. Ochi pentruochi ºi foc pentru foc. Noaptea când cinevaa murit pentru tine.

Mi-a venit în minte ºi Cititorul lui Bern-hard Schlink. ªi romanul lui Bogdan Su-ceavã ridicã, sec, câteva chestiuni de o re-alitate incomodã. Alternarea descrieriloroarecum spumoase ºi fãrã încheieri netedintr-o viaþã încã neproblematicã alterneazãcu rafala scurtã, aproape stridentã a câteunui cuvânt lãsat singur în rând, enunþ sus-pendat ºi fãrã soluþie. Ori cu mai multe so-luþii, niciuna satisfãcãtoare. Nici tânãrul luiSuceavã (asistat de scriitor într-o reconsti-tuire dupã douã decenii, când a crezut cã aieºit, în fine, din analfabetism ºi a învãþat sãciteascã „întâmplarea“ istoricã) nu poateîmpãca perspectiva lungã asupra Istoriei cuuna punctualã. Dacã nu conteazã ce e drept,ci ce e legal, cãci societatea omeneascã efuncþionabilã doar prin disciplinã, regulã,limitã, lege, toate respectate, cum mai de-fineºti dreptatea însãºi? Când lupþi pentrudreptate, ce anume îþi doreºti? Cum sãajungi la formularea unor legi mai presusde sisteme politice, de regimuri, valabileindiferent de ele? În funcþie de ce îþi defi-neºti responsabilitatea, loialitatea, conºtiin-ciozitatea? Dacã doar respectarea legii eimportantã, atunci nu mai poate fi vinovatºi deci pedepsit, atunci când, în cele dinurmã se dovedeºte strâmbã, decât cel carea fãcut-o, legiuitorul. Cât de uºor e însã sã-lidentifici? Binele ºi Rãul nu existã în afaraconstructelor cultural-morale. Libertatea,dreptatea nu înseamnã niciodatã acelaºi lu-cru pentru toþi oamenii. Iar legile oame-nilor sunt alunecoase. Faþã în faþã cu crimacontra umanitãþii nu poþi avea decât gesturisimbolice ºi care nu promit nicidecum lim-pezirea lucrurilor. Scrisul însuºi e un ase-menea gest simbolic. El nu rãspunde laîntrebãri, ci le formuleazã. Deconstrucþia ºireconstrucþia sunt la fel de tatonante, toatãgreutatea cade pe încãpãtorul sens figuratºi pe polisemie. Atent construit, romanulare ritm de fugã. De altminteri, e ceea cea învãþat cel mai bine sã facã tânãrul („beatde ideea de a aparþine“) aflat în slujba Pa-triei: sã fugã. ªi sã-ºi descrie, gâfâind, fu-ga. Interioritatea a cãrei cvasiabsenþã o de-plânge, pe bunã dreptate, Alex Goldiº nuare, încã, loc de întors.

�

Irina Petraº

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 9

Tot despre halucinogene

ÎN ANUL 2005, AndradaFãtu-Tutoveanu publica

la Editura Casa Cãrþii deªtiinþã, în premierã exege-ticã la noi, o carte de de-but cu titlul Literaturã ºiextaz artificial, în care in-vestiga diacronic rolul ºireprezentãrile halucinoge-nelor în culturã ºi literaturã, pe o linie evo-lutivã care pornea cu antropologia (soma,haoma la orientali etc.), urca în timp înspreepoca modernã, cu opriri obligatorii laThomas De Quincey (Confessions of anEnglish Opium-Eater), Baudelaire, Mallar-mé ºi simboliºti, pentru a ajunge în cele dinurmã la generaþia beat ºi la contraculturaanilor ’60, cu un campion inevitabil al do-meniului care a fost Timothy Leary, ma-estrul incontestabil al experienþelor psi-hedelice. Remarcam la vremea respectivã(Apostrof, nr. 9/2006) excepþionalele apti-tudini de cercetare academicã ale AndradeiFãtu-Tutoveanu, rãbdarea de a citi cãrþi fun-damentale ºi nu în ultimul rând hotãrâreade a aborda un domeniu dificil de recon-struit intelectual, în principal din cauza ca-renþei bibliografice din spaþiul autohton ºi a multiplelor tabuuri care au voalat dis-ciplina în anii cenzurii comuniste.

Dupã aceastã primã iniþiativã editorialãfoarte suplu dezvoltatã, autoarea a decis sã-ºi focalizeze preocupãrile într-un seg-ment cronologic limitat al cãrþii de început– secolul al XIX-lea –, finalizând o lucrarede doctorat foarte ambiþios ºi trudit elabo-ratã, pe care Editura Institutului Europeandin Iaºi a decis s-o editeze sub titlul Unsecol intoxicat: Imaginarul opiaceelor în li-teratura britanicã ºi francezã a secolului alXIX-lea (2010). Aprofundarea e incontesta-bilã, rod al concentrãrii pe segmentul cul-turale ºi literare specifice, care au ºi simi-litudini, dar ºi disimilitudini specifice,derivate din caracter naþional, religie, iden-titar colectiv ºi mentalitãþi. Sub aspectbibliografic, lucrarea e superior documen-tatã, rod al unor sejururi de cercetare oc-cidentale prolifice, pe care autoarea a ºtiutsã le valorifice. Pe ansamblu însã, cartea deacum oferã un paradox, fiind mult maipuþin vie ºi în mod inevitabil mult maicrispatã decât volumul de debut. Feno-menul meritã sã fie discutat, fiindcã neaflãm în faþa uneia dintre cele mai talentatefiloloage din þarã, care ºi-a încercat pânãacum forþele în câteva opþiuni academicede anvergurã, inclusiv volume colective saugranturi. Mimetismul academic ºi exigenþade „ºtiinþificitate“ au funcþionat inhibitiv laAndrada Fãtu-Tutoveanu, scãzându-i forþade percepþie ºi atrofiindu-i aproape integralspontaneitatea. Un secol intoxicat pare scris,în acest sens, de un laborant apretat, careºi-a pus halatul, ºi-a deschis eprubetele ºi seuitã la ele cu detaºarea severã a burghezuluicare ºtie cã aceasta îi este meseria, muncape care trebuie sã o desfãºoare pentru a-ºijustifica fluturaºul de salariu, dar nu ºiharul. Nimic din pasiunea volumului dedebut nu se mai regãseºte în cartea deacum: bucuria descoperirii s-a estompat,

cliºeele abundã (se vorbeºte de „metoda“delirului, expresia cea mai frecventã dincarte este „face parte din categoria“ etc.),participarea empativã, fremãtãtoare lipseºtecu desãvârºire, înlocuitã fiind cu o severitatede extracþie structuralistã care distorsio-neazã involuntar multe subiecte, oferindu-le cititorului prin intermediul unor grilestrãine de substanþa lor de profunzime.

Înainte de a ajunge la câteva dintre ele,sã discutãm ºi carenþa principalã a textului,ºi anume excesul de bibliografie citatã ex-tensiv, pentru a umple pagini ºi pentru aînlocui comentariul personal, care – inutilsã mai precizãm acest aspect – lipseºte aproape cu desãvârºire. Dacã Literaturã ºiextaz artificial fusese o carte a curajului in-telectual, Un secol intoxicat este una a ti-morãrii: poate nu exagerez spunând cã 75-85% din volum reprezintã redãri de citate,colaþionate între ele pentru a oferi un textcoerent. Surprins de soluþie, am fãcut la unmoment dat un test, deschizând întâm-plãtor volumul la câteva dintre secþiunilesale: de pildã, din cele 27 de rânduri caresunt pe pagina 107, doar 8 nu sunt citate(!); la paginile 199-200, 85% din text ecitat, doar 9 rânduri de pe pag. 200 fiindoriginale, ºi exemplele ar putea continua,spre exasperarea cititorului de bunã-cre-dinþã care vrea sã vadã ºi altceva decât lipsãde originalitate.

În mod inevitabil, intermedierile abun-dã: la pag. 54, în loc sã analizeze personalConfessions of an English Opium-Eater, au-toarea preia masiv (peste o jumãtate de pa-ginã!) din monografia lui Judson Lyon;la pag. 80 (unde se aflã ºi o notã incom-pletã...), teza lui Baudrillard despre cãlãto-ria „ca drog“ este preluatã (cel puþin du-pã logica notei de subsol) din Arnould deLidekerke (La Belle Époque de l’opium...,1984), din care, de altfel, se citeazã exten-siv peste tot în carte. Multe surse sunt de-ficitare metodologic ºi unilateralizante caorientare hermeneuticã: de pildã, AndradaFãtu-Tutoveanu polemizeazã justificat cupedantul Emmanuel J. Mickel (The Arti-ficial Paradises in French Literature) pe mo-tive de crispare ºi eticism, dar o crediteazãfãrã simþ critic pe Alethea Hayter (Opiumand the Romantic Imagination), a cãrei sin-tezã este, incontestabil, merituoasã, dar pã-cãtuieºte prin tendinþa de a „trage înapoi“modernismul de tip Baudelaire sau Mal-larmé înspre o componentã unilateralizantromanticã. Nici sursele accesibile în limbaromânã nu sunt valorificate creativ, ci doarmimetic: de pildã, se citeazã la infinit teza„transcendenþei goale“ din Structurile... luiHugo Friedrich (pasaj obligatoriu, amspune...), însã în momentul în care ea estepusã în contextul poeziei lui Baudelaire,„în-dumnezeirea“ prin intermediul Paradi-surilor artificiale de care vorbeºte FabriceWilhelm (citat în acest sens la pag. 154:„creierul poetic... ajunge precum Dum-nezeu la crearea universului... se confundãcu Dumnezeu“ etc.) este doar forþat ade-vãratã, finalitatea Florilor Rãului ºi apoeticii baudelairiene fiind, de fapt, nuDumnezeu, ci „Satan Trismegistos“, adicão depãºire a „dumnezeescului“ în direcþiedemonicã, satanicã.

Exemplul acesta indicã paradoxul majoral Secolului intoxicat: aflatã în posesia unuisubiect formidabil, mustind de amãnunteºi de senzorialitãþi spectaculoase, autoareale aplatizeazã savant, ca ºi cum s-ar teme sã

„îºi dea drumul“, sã deschidã zãgazurileparticipãrii ºi ale imaginaþiei. De pildã, unstereotip al imaginarului francez de cãlãto-rie în Orient (cu prelungiri pânã la Mal-raux) îl reprezintã, pe lângã accesul neîn-grãdit la drog, sexualitatea: aceasta lipseºtedin consideraþiile autoarei, de-senzoriali-zarea Orientului fiind evidentã la tot pasul,ca ºi cum întreaga aventurã a occidentaluluiatras de exotismele orientale n-ar fi decâtuna strict cerebralã. Suprimarea detaliuluiplastic, a spectacolului reprezintã una dintredimensiunile surprinzãtoare ale cãrþii, ig-norarea demonismului, la care se ajunge pecale „intoxicatã“, fiind o alta. În general,voinþa platonicã ce incitã la folosirea dro-gurilor, din dorinþa ajungerii într-o „ordinemai înaltã ºi mai profundã a realitãþii“ (cumspunea Thomas De Quincey), e bine rele-vatã motivaþional, însã existã ºi o laturãneagrã, funestã a halucinogenelor, care fa-ce legãtura între divinaþia htonianã anticãºi vrãjitoria medievalã, care e doar aminti-tã, ca ºi cum teama de a deschide „cutiaPandorei“ e prea mare pentru a intra îndetaliile negative, abisale ale temei.

Paradoxul face ca lucrurile legate de istoria mentalitãþilor sã fie mai bine ela-borate decât temele strict literare. Baude-laire e destul de bine analizat pe ansamblu,însã lipseºte cel abisal, atât de frumos gus-tat polemic de Jean-Pierre Richard. Remar-cabil e capitolul dedicat degenerescenþei finde siècle, unde Andrada Fãtu-Tutoveanu seregãseºte, semn cã interdisciplinaritatea îiprieºte ºi cã vocaþia speculaþiei n-a pãrã-sit-o cu totul. Însã paginile despre dandysmsau despre Rimbaud sunt cuminþi, expedia-te, tot aºa este ºi tranziþia spre suprarealism(p. 174-176), scuza formalã fiind cã înacest fel se intrã într-un domeniu aparþi-nând secolului XX – adicã al unuia aflat înafara cadrului temporal strict al lucrãrii.

Cea mai incitantã demonstraþie este ceadin subcapitolul Alteritate ºi anxietate: Mi-tul „drogului strãin“ (p. 100 sq.), care de-construieºte fascinaþia compensativã exer-citatã de Orient asupra europenilor (cuecouri pânã în Ispita Occidentului, al luiMalraux), arãtând cã, de fapt, în imaginarulbritanic cel puþin, accepþiunea droguluioriental este dualã: unii cred, într-adevãr,cã el reprezintã calea înspre plenitudine(pentru unii: singura...), în vreme ce suntºi voci puternic marcate de raþionalismulretroactivant al „Luminilor“, pentru caredrogul nu reprezintã altceva decât o „con-taminare“ nefastã a Occidentului de cãtreOrient, echivalentã cu o eroziune ºi cu odispersie, halucinogenul „malefic“ avândo redutabilã capacitate de insinuare în„miezul civilizaþiei «sãnãtoase», «pure»occidentale“. Andrada Fãtu-Tutoveanu se-sizeazã oportun marele potenþial de specu-laþie identitarã pe care-l reprezintã acestdualism, dar o citeazã extensiv pe LouiseFoxcroft (The Making of Addiction: The„Use and Abuse“ of Opium in Nineteenth-Century Britain) pentru a o demonstra.Evident, nu se putea altfel...

�

ªtefan Borbély

10 • APOSTROF

Jurnalul unui tînãrmedic

VIOREL PÃTRAªCU, Jurnal de la Filipeni (apostolatulunui medic în „epoca deaur“), ediþia a 3-a, revã-zutã ºi adãugitã, Piteºti:Editura Paralela 45, 2010,248 p.

C UM SPUNE ºi subtitlul,Jurnalul de la Filipeni e cartea unui me-

dic, ceea ce-l înscrie pe autor – vasãzicã –într-o veche tradiþie. Consideraþi de celemai multe ori cinici (nu pãlesc cînd ne în-þeapã cu acul, nu ezitã sã taie cu bisturiul,nu leºinã la vederea organelor noastre inter-ne ºiroind de sînge!), doctorii sînt totuºipriviþi de omul din popor ºi dintr-un unghiidealist: ne aduc pe lume, ne îngrijesc, seluptã eroic cu bolile, ne vindecã, salveazãsuflete! Drept care – sau… în compensaþiefaþã de ce le e dat sã vadã zi de zi?! – se maiocupã ºi ei, din cînd în cînd, cu de-ale su-fletului: compun versuri sau romane, aºternculori pe pînzã, cîntã (în cunoscutele orches-tre simfonice ale slujitorilor lui Hipocrat,bunãoarã). De obicei o fac fãrã sã þinteascãmari performanþe în domeniile de refugiu:sînt doar medici-scriitori, medici-pictori,medici-muzicieni. Alþii, mai dexteri, începsã fie luaþi în seamã în lumea culturalã, mã-car ca scriitori-medici, pictori-medici, mu-zicieni-medici. Pentru ca abia unii dintre ei,puþini, sã fie cu adevãrat competitivi, dîndopere importante, drept care se cam ºi de-cid la un moment dat, mai devreme ori mai

tîrziu, sã renunþe la practica doftoriceascã.Exemple literare autohtone: Vasile Voicu-lescu, Saºa Panã, Augustin Buzura, EmilBrumaru, dintr-o mai lungã listã. Încã tineri ºi încã-medici activi: Bogdan O. Popescu sau Sebastian A. Corn.

Viorel Pãtraºcu face parte din prima ca-tegorie, cu o menþiune specialã: chiar dacãnu urmãreºte performanþa profesionistã ºinu þinteºte topurile literare naþionale, au-torul nostru are argumente de originalitateprin chiar asumarea statutului sãu de me-dic-scriitor. O face þinînd de mulþi ani ru-brici în reviste medicale ºi în ziare argeºene(ca piteºtean ce este), descriind lumea dinjur din perspectiva meseriei sale de bazã.Materia „tabletelor“ sale (cele scrise, nu deînghiþit cu apã!) e extrasã din cabinetulprin care se perindã oameni de tot felul, nudoar cu bolile, ci ºi cu problemele lor de totfelul. Doctorul îi ascultã, îi trateazã ºi apoifixeazã rapid totul în mici texte: personaje,întîmplãri, destine. Scriitura simplã, fãrãambiþii de stil „împodobit“, face bine aces-tor imagini sur le vif, fragmente dintr-o vas-tã imagine a României contemporane. Ta-bloul de ansamblu va merita reconstituitdin ºirul de volume în care Viorel Pãtraºcuºi-a adunat deja respectivele „tablete“. (În schimb nereuºite, stîngaci-ºablonardesînt articolele – puþine – în care formula eabandonatã în favoarea panseurilor gene-rale despre lumea de azi, a portretelor oma-giale ale unor personalitãþi º.a.m.d. La fel– notaþiile de cãlãtorie, strînse ºi ele încîteva volume. Ingenuitatea auctorialã numai e aici compensatã de originalitateaperspectivei…)

ªi mai este Jurnalul de la Filipeni: celecirca 150 de pagini de caiet umplute în in-tervalul 1 august 1970-13 noiembrie 1973,cînd, proaspãt absolvent al Medicinei bucu-reºtene, Viorel Pãtraºcu îºi face stagiatura,departe de casã, într-o comunã din judeþulBacãu. Scurtele notaþii de atunci au deve-nit între timp o preþioasã mãrturie docu-mentarã asupra vieþii la þarã din perioadarespectivã, într-un loc „uitat de Dumne-zeu“, în „fundul Pãmîntului“ (conform zi-cerilor din popor): sãrãcie, mizerie, îna-poiere, mod de trai aproape ca-n EvulMediu. Cît despre datele de exercitare ameseriei – ce sã mai zicem?! Nu mult mailuminoase ca-n urmã cu un secol: dispen-sar prãpãdit, cu dotãri precare (ca sã for-

mulãm elegant...), alergãturi cu ºareta pestecoclauri, între satele comunei, lipsã de me-dicamente, improvizaþii continue, în dispe-rare de cauzã; dar ºi o mare capacitate dedãruire, pasiune profesionalã ºi acel eroismcivilizator care nu poate sã aparã decît încondiþii grele, inimaginabil în vremuri evo-luate, „tehnologizate“. Plus contextul poli-tic: umbra regimului totalitar întinsã pînãºi în Filipenii Bacãului, unde Securitateadescinde la un moment dat ºi-l aresteazã peun localnic vinovat de a se fi înscris la Teo-logie (fusese închis ºi în anii ’50, pe cîndera student politehnist, fiu al unui preot;tatãl va muri în închisorile comuniste);apoi ancheta, interogatoriul la care e supustînãrul doctor, care, repartizat în sat, se îm-prietenise cu arestatul (dispensarul ocupao casã a familiei în cauzã). Ingenuitatea no-taþiilor, concizia lor strict expozitivã con-tribuie la aerul de tristã autenticitate alacestui jurnal de medic devenit documentde epocã.

Pînã în anul 2000, cînd însemnãrile aufost scoase la lumina zilei, autorul nu mairevenise la Filipeni: blocaj psihologic, pro-babil! Depãºit chiar prin publicare (efectterapeutic!), încît în 2001 avea sã ia deci-zia unei prime reîntoarceri, consemnate laretipãrirea cãrþii, în 2003. A treia ediþie in-clude acum noi însemnãri de atunci (2000-2001), cîteva note din anii urmãtori ºi pa-ginile de jurnal ale celei de-a doua reveniri,din 2009. Dincolo de micul balast de re-flecþie auctorialã (pe teme precum – fireºte– fugit irreparabile tempus º.a…), ViorelPãtraºcu relateazã emoþionant reîntîlniri-le cu protagoniºtii îmbãtrîniþi ai jurnaluluisãu de tinereþe, graþie cãruia „fundulPãmîntului“ a cãpãtat un nume pe hartã…

�

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã

ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,nr. 82, 25 august 2010.

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Adrian Popescu,Ieºirea în larg,postfaþã de IonPop, Piteºti:Paralela 45, 2010.

• Caius Dobrescu,Minoic, Iaºi:Polirom, 2011.

• Andrei Zanca,Zicudul, Cluj-Napoca: Grinta,2010.

• Cãtãlin Ghiþã,Deimografia:Scenarii ale tero-rii în proza româ-neascã, cuvînt-înainte de ªtefanBorbély, Iaºi:InstitutulEuropean, 2011.

• Eduard FilipPalaghia, Echitaþiepe o bornã, Iaºi:Timpul, 2010.

• Eduard FilipPalaghia, Demersposesiv, Iaºi:Timpul, 2009.

• Liviu-PetruZãpârþan,Geopolitica înactualitate, Cluj-Napoca: Eikon,2009.

• Teodora Jurma;Viaþa albastrã adunelor, Cluj-Napoca: Casa Cãrþiide ªtiinþã, 2010.

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 11

Cartea îndepãrtãrii

CEL MAI cunoscut teatro-log român al momen-

tului, George Banu, e adep-tul unei scriituri în careamprenta stilului eseisticeste precumpãnitoare. Re-centa apariþie a lui GeorgeBanu, Trilogia îndepãrtã-rii: odihna, noaptea, uitarea(Ed. Cartea Româneascã, 2010), se pliazãpe o astfel de dominantã stilisticã, autorulreunind citate, impresii, confesiuni, cu otematicã diversificatã, pusã, în general, subsemnul tutelar al îndepãrtãrii. Odihna, pri-ma parte a cãrþii, e construitã pe princi-piile structurãrii lexicografice, fiind marcatãde formulele definiþiilor ferme, de corelaþiiºi asocieri de termeni, noþiuni ºi nuanþe se-mantice, uneori de ordinul paradoxului(„Odihna reclamã curajul de a-þi asumaabsenþa din mijlocul oamenilor; curajul dea fi uitat de ceilalþi“). Câmpul semantic alodihnei mizeazã atât pe resursele benefi-ce, cât ºi pe cele negative ale termenului(curajul odihnei, tradiþia odihnei, antrac-tul, ca odihnã în derularea spectacoluluiteatral etc.). George Banu insistã ºi asu-pra funcþiilor odihnei, de la cele de recu-perare, de concediu sau de remediu, la celede sancþiune socialã, de confort intelectualsau de spaþiu securizant marcat de un sen-timent de pace, de liniºte interioarã sau deanestezie temporarã în tumultul unei rea-litãþi dezorganizate, chiar dacã, atrage aten-þia eseistul, în comerþul intelectului cu pro-priile sale resurse ºi limite poate sã survinão anume dificultate comunicaþionalã („petermen lung, odihna «de unul Singur» sedovedeºte practic imposibilã: propria-þi to-vãrãºie e greu de suportat!“). Odihna este,precizeazã autorul, un antidot al risipiriiincontinente, al dizolvãrii entropice în for-me fortuite ºi în activitãþi multiple, capa-bile sã aboleascã dinamica identitarã a eului(„Activitatea excesivã, semn al unei lipse deafectivitate, scrie Jankélévitch. Da, dar ºisemn al angoasei provocate de singurãta-te... De ea fugim, pe ea vrem s-o alungãmastfel! Munca, paliativ pentru absenþa dra-gostei. Ca sã te odihneºti ai nevoie de cu-raj“ sau „Odihna ca leac împotriva alienã-rii. Odihna, o încercare de a te «reacorda»pe tine însuþi atunci când «organele-s sfãrâ-mate», cum spunea Eminescu. De a-þi regã-si armonia...“). Pe de altã parte, depãrtarea,

detaºarea de spectacolul cotidian reprezintão modalitate de regãsire a propriului sine,de ajustare a propriilor trãiri la imperative-le momentului, de adecvare a gesturilor ºiatitudinilor la revelaþiile asumate de pro-priile structuri identitare. Benefice sunt, deasemenea, în economia cãrþii lui GeorgeBanu, referinþele la artele plastice (Caravag-gio, Delacroix, Van Gogh, Magritte etc.),la opere literare diverse, la dramaturgie maiales, cu potenþialul sãu de semnificaþii ºisimboluri.

Pe de altã parte, trebuie observat cã re-flecþiile eseistului despre odihnã nu sesitueazã doar într-un orizont teoretic saufilosofic. Dimpotrivã, ele sunt legitimate ºide timbrul confesiv pe care îl capãtã enun-þurile, de încãrcãtura afectivã pe care oconþin cuvintele, de reverberaþiile evocatoa-re ale frazei:

Când vreau sã mã odihnesc trebuie sã sa-crific teatrul. Atunci reuºesc, pentru o bu-catã de vreme, sã împlinesc visul unui cu-noscut personaj shakespearian: exasperat demulþimea rolurilor pe care era obligat sã lejoace, omul nu mai dorea decât sã scape deele […] Cum lucrul acesta pare dificil derealizat pentru tot restul vieþii, îmi rãmânmãcar acele rare momente în care mã odih-nesc de teatru. Cãci chiar dacã iubeºti teatrul,e bine sã te îndepãrtezi din când în când deel. ªi de cel social, ºi de cel artistic.

A doua parte a cãrþii, Noaptea, e confi-guratã prin recursul la principiul compara-þiei cu resorturi dialectice, regimul nocturnal fiinþei având un rol vindecãtor, întregitorºi regenerator, dar, pe de altã parte, el fiindasociat ºi cu unele avataruri ale clandestini-tãþii sau ale ocultului, în care se pot descifraabuzuri, crime, comploturi. Referindu-sela metamorfozele nocturne ale teatralitãþii,George Banu subliniazã fascinaþia pe carenocturnul a exercitat-o asupra teatrului:

În teatru, noaptea este mai ales shakespea-reianã. De la Macbeth la Visul... ºi la Hamlet,ea neliniºteºte ºi excitã, nu rãmâne niciodatãneutrã, paºnicã, seninã. Indiferent de con-text, noaptea lui Shakespeare nu lasã oa-menii sã doarmã. [...] Dramaturgia uni-versalã nu duce lipsã de „nopþi“. [...].„Nopþile“ treatrului sunt numeroase, de-rutante ºi diferite. Le revedem ºi le retrãimcu regularitate. Sunt nopþile noastre, nop-þile spectatorului din noi.

Noaptea e, de asemenea, un element esen-þial al decorului dramei wagneriene („Bay-reuth a devenit templul în care muzica luiºi recitativele pe care ea le acompaniazãrãsunã armonios în noaptea din adânculcãreia se înalþã. Nu existã Wagner în afaranopþii ºi, de la el încoace, nu existã teatrufãrã noapte, fãrã întuneric“). Excursurileeseistului în diverse domenii culturale(teatru, filosofie, picturã, poezie) sunt rea-lizate prin intermediul unei scriituri fas-cinate de analogii ºi de corespondenþe, oscriiturã care îmbinã aluzia ºi paradoxul,digresiunea ºi verva analiticã, într-un stildisponibil ºi mobil, ce profitã ºi de irizã-rile expresive ale cuvintelor, dar ºi de relie-ful trãirilor, de accidentele efemere aleafectelor.

Uitarea, a treia parte a cãrþii lui GeorgeBanu, beneficiazã de un incipit construitdupã toate legile narativitãþii. Sunt inven-

tariate circumstanþe ºi ipostaze ale uitãrii,atât din registrul medical, cât ºi din cel spi-ritual. Chiar dacã uitarea estompeazã sau,uneori, anihileazã trãirile trecute, trecutulfiinþei, ea nu poate aboli bucuria fãpturiide a trãi plenar clipa. De altfel, între uitareºi plecare, se pot identifica unele inflexiuniºi accente semantice comune: „Într-un fel,a uita înseamnã a pleca. Fãrã destinaþie, ºifãrã niciun motiv explicit. Cãlãtor fãrãbagaje ºi fãrã repere“. Fraza capãtã, nu depuþine ori, reverberaþiile austere ºi pro-funde ale maximelor: „Memoria o constru-im, uitarea o îndurãm“ sau „Încântãtoarevacanþã a sinelui (Mallarmé), Uitarea îldesprinde pe om de el însuºi“. Dacã me-moria valideazã o identitate onticã, redãconturul unei vibraþii afective sau reliefulunui surâs, uitarea, ca ºi îndepãrtarea, aredarul de a insolita, de a izola fiinþa umanã:

Se spune cã îndepãrtarea naºte uitarea. Înrealitate, uitarea nu face decât sã punã laîncercare trãinicia legãturii, fie ea conjugalãsau de altã naturã. De ce nu a uitat Pene-lopa? Dar Solveig? În „Peer Gynt“... distan-þa este o provocare la adresa uitãrii. Ca ºiaºteptarea. Cine iubeºte uitã de sine ºi abiaîntr-un târziu uitã. Uitarea este o despãrþirecare a avut deja loc. Uitarea calmeazã, as-cunde, dã la o parte...

Temele juxtapuse de scriitura fluidã a luiGeorge Banu în Trilogia îndepãrtãrii: odih-na, noaptea, uitarea alterneazã, într-undiscurs fragmentar, eliptic ºi suplu, spe-culaþia filosoficã, aforismul, citatul, co-mentariul teoretic sau anecdoctica, legi-timând un mod superior de a înþelegelumea ºi propria aventurã existenþialã.Scriitura lui George Banu, fragmentarã ºialuzivã, mizeazã, înainde de toate, pefluiditatea reveriei îndrãgostite de formelelumii ºi de aluviunile trecutului, de reflexeleamintirii ºi de irizãrile intertextuale aletemei fundamentale abordate: îndepãrtarea.De altfel, într-un interviu, eseistul redi-mensiona rolul ºi locul imaginaþiei înstructura personalitãþii umane, considerândcã „prin imaginaþie nu uitãm lumea, ci o gãsim modificatã conform propriilornoastre proiecþii. Imaginaþia ne permitesã regãsim lumea astfel, cum ea ne apãrãpentru a o trãi ºi a o cunoaºte dincolo deaparenþe“. Meditaþiile lui George Banusugereazã, dincolo de anvergura lor idea-ticã, o dialecticã subtilã a apropierii ºidepãrtãrii, cu semnificaþii ontologice ºignoseologice indiscutabile. Eul aflat înintervalul subtil dintre contrarii îºi asumãcu luciditate propria condiþie, considerând,pe bunã dreptate, cã „a te odihni înseamnãa merge la întîlnirea cu tine însuþi“, a-þiregãsi esenþa cea autenticã, legitimã ºiadâncã.

�

Iulian Boldea

12 • APOSTROF

Funcþionarea UniuniiScriitorilor în comunism

UNEORI SE întâmplã caistoricii, inclusiv cei ai

comunismului, sã scrie cãrþiºi articole prin simplã cro-ºetare a documentelor. Esteexact ceea ce nu face IoanaMacrea-Toma, exemplu decercetãtoare cu un adevãratcult al metodologiei. În vo-lumul Privilighenþia: Instituþii literare încomunismul românesc (Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã, 2009), autoarea extrageºi cel mai mic amãnunt care se degajã dinlectura documentelor de arhivã ºi a celor-lalte surse istorice utilizate. De fapt, lucra-rea este în primul rând o tentativã ambiþi-oasã de a contrazice scepticismul istoricilor(pozitiviºti, dar nu numai) faþã de aplica-rea teoriilor lui Bourdieu în cazul analizã-rii unor regimuri comuniste, în speþã func-þionarea celei mai importante uniuni decreatori în epoca postbelicã. Provocareaeste cu atât mai mare cu cât Ioana Macrea-Toma propune alte ecuaþii decât cea clasicã:disidenþã versus oportunism.

Ideea pe care o susþine autoarea esteaceea cã opþiunile politico-literare ale scrii-torilor nu vãdesc atât o lipsã de verticalitatemoralã sau o retractilitate profitabilã ºicomodã, ci sunt mai degrabã rezultatulunei anumite stãri socio-instituþionale acâmpului literar (p. 7). Ioana Macrea-Tomapune întrebãri fundamentale (care estestatutul real al producþiei intelectuale în co-munism?, de exemplu) ºi încearcã sã furni-zeze rãspunsuri pe mãsurã. Cartea îºi pro-pune radiografierea instituþionalã a poziþieiscriitorilor, sugerând cã în cadrul UniuniiScriitorilor coabiteazã douã logici: unaautonomistã, cealaltã – heteronomã. Lucra-rea se remarcã mai ales prin discutarea –poate la modul cel mai profesionist de pânãacum – a interdependenþelor economice,politice ºi sociale în funcþionarea sectoruluicultural, devenind aproape obligatorie pen-tru cei care sunt interesaþi de studierea fi-nanþãrii culturii sub regimul comunist.

În zilele noastre existã o utilizare dile-tantã ºi politizatã a anumitor concepte (în-tre acestea, rezistenþa prin culturã ocupã unloc central). Un singur exemplu: anticomu-niºti feroce, care pânã mai ieri respingeaunu doar întrebuinþarea sintagmei, vãzutã caun fel de camuflaj pentru laºitate, au ajunssã o foloseascã în exces ºi din raþiuni ce þinde schimbarea ºi reaºezarea alianþelor înlumea politico-intelectualã. Dacã în urmãcu câþiva ani Ana Blandiana a propus o be-neficã schimbare de ton ºi de concepte –

supravieþuire (în loc de rezistenþã) princulturã, Ioana Macrea-Toma continuã acestdemers la nivelul palierului academic,ºtiinþific, sugerând detensionarea discuþiei,precum ºi schimbarea datelor problemei.Autoarea explicã în mod convingãtor de cenu aleg scriitorii calea samizdatului ºi adisidenþei (p. 276).

Paradigma ideocraticã ºi cea totalitarãsunt contestate ori nuanþate, dar nu la nivelretoric ºi militant-ideologic. Ioana Macrea-Toma, spre deosebire de o stângã intelec-tualã oarecum amnezicã ºi uneori incultã(când vine vorba de trecutul recent), ape-leazã la documente ºi argumente, dar maiales la un ton academic. Cartea se distan-þeazã într-un mod echilibrat de paradigmatotalitarã, dar admite implicit cã în Româ-nia postbelicã a existat un regim totalitar(p. 31, p. 89, p. 123, p. 162, p. 215) sauo dimensiune totalitarã a concepþiei oficia-le privind arta (p. 133), cel puþin pentru o perioadã (anii stalinismului cultural inte-gral). Invalidarea ipotezei opoziþiilor strictdelimitate între frontul literar ºi aparatulcenzorial (p. 256) se face prin recursul laexemple concrete ilustrând diverse reþele denegociere. Analizele privitoare la mai mulþiscriitori rãmân valabile, chiar dacã deciziileColegiului CNSAS ºi revelaþiile din ultimiiani având ca sursã dosarele Securitãþii arputea nuanþa ºi/sau completa anumitesusþineri.

Autoarea exlude din ecuaþia raporturilordintre câmpul literar ºi cel politic „cliºeul(invalidat de Katherine Verdery) al instru-mentalizãrii de cãtre Partid a naþionalis-mului în scopul atragerii intelectualilor“ (p. 296). Volumul semnat de KatherineVerdery ºi dedicat ideologiei naþionale subcomunism continuã sã fie ºi astãzi de ne-ocolit, însã chestiunea adusã în discuþie es-te mult mai complicatã. Multe documentede partid, publicate sau aflate în arhive(emanate de la secþiile ideologice ale Co-mitetului Central al PCR), ar putea indica,dimpotrivã, chiar o asumare de cãtre partida acestei instrumentalizãri. Gh. Gheorghiu-Dej ºi N. Ceauºescu au profitat de pe urmasusþinerii venite din zona intelectualilor ºi într-un fel au patronat mecanisme cen-zoriale care operau cu directive naþionalistemenite sã aducã sprijin popular. În carteasa (publicatã iniþial în englezã, în 1991)Katherine Verdery a pornit de la premisa –cumva discutabilã – cã aceste chestiunilegate de identitatea naþionalã îºi cãpãta-serã deja autonomia dupã 1965; cã „par-tidul nu putea pur ºi simplu sã ºi leînsuºeascã ºi sã le agite fãrã voie“.

Dar chiar înainte de Ceauºescu, antre-norii ideologici ai lui Dej (Leonte Rãutuet al.) ºi, pe urmele lor, cenzorii au impri-mat cu metodã ºi cu un scop bine deter-minat linii naþionaliste, cel puþin la nivelulistoriografiei (de nuanþã antimaghiarã ºi

chiar antisovieticã). Omogenizarea etnicãde la vârful partidului, care începe la fineledeceniului ºase ºi continuã în anii 1960, nuface decât sã pregãteascã noua orientare. Înplus, naþionalismul devine o problemã destat. Teama lui Dej ºi a lui Ceauºescu cãomologii sovietici (Hruºciov, respectivBrejnev) pregãtesc o schimbare a lideruluiPMR/PCR grãbeºte cãutarea unei noi sursede legitimitate; or, pe acest tãrâm al na-þionalismului, intelectualii nu au o foartemare marjã de manevrã. Conducerea departid, prin intermediul cenzurii de nuanþãnaþionalistã, interzice – prin 1965-1966 –pânã ºi folosirea termenului „moldovean“pentru referirile istoriografice la realitãþileprincipatelor române din secolul al XIX-lea.Or, mesajul transmis intelectualilor prinacest gen de interdicþii nu pare sã sugerezecã Partidul Comunist permite o dezbatereliberã în jurul ideii naþionale ºi cã nu do-reºte instrumentalizarea acestei chestiuni.Astãzi nu prea mai existã multe argumentesolide pentru a susþine cã exagerãrile naþio-nal(ist)e ale partidului nu sunt îndreptatecãtre instrumentalizare, ci au ca scop doaro (dezinteresatã) afirmare a autoritãþii asu-pra ideii naþionale. Antisovietismul profesatmai ales dupã 1964 aduce un incontestabilprofit politic ºi ideologic, de care mai alesCeauºescu ºi birocraþia de partid din jurulsãu beneficiazã din plin, fiind o capcanã încare au cãzut inclusiv mulþi scriitori.

Ioana Macrea-Toma ne oferã explicaþiiconvingãtoare privitoare atât la funcþio-narea Uniunii Scriitorilor, cât ºi la sensurileºi motivaþiile diverselor reorganizãri aleMinisterului Culturii; deosebit de utile suntfigurile ºi tabelele ilustrând piramida pu-terii, precum ºi organele guvernamentale ºide partid implicate în controlul producþieiculturale. Prin modul de analizare a câm-pului literar, prin valorificarea surselor ºicantitatea de informaþii, volumul reprezintão consistentã contribuþie istoriograficã.Cartea se apropie cu adevãrat de statutulunui demers comparatist, integrând cazulromânesc în contextul est-european ºisovietic, fiind de dorit sã nu rãmânã doarîn limba românã. Ioana Macrea-Toma in-troduce o notã de rigoare, detaºare ºi rela-tivism istoriografic, iar cele câteva erorimateriale nu îi afecteazã principalele puncteale argumentaþiei. Privilighenþia: Instituþiiliterare în comunismul românesc este opledoarie convingãtoare pentru profesiona-lizarea scrisului istoric despre raporturiledintre literaturã ºi politic, umbritã doarde numeroasele imprecizii stilistice ºi deneclaritãþile prezente în aparatul critic alcãrþii. Demersul ambiþios ºi laborios alIoanei Macrea-Toma ar fi meritat condiþiitipografice mai bune (anumite figuri ºigrafice fiind mai degrabã ilizibile).

�

Cristian Vasile

Cãrþi primite la redacþie

• Mihai Horga,Trecãtor... pezebra vieþii,Roman: MironCostin, 2010.

• Ioan Barb, Subvia fiinþei plângstrugurii, Sibiu:ATU, 2010.

• Ioan Barb,Picãtura de infinit,Sibiu: ATU, 2010.

• Nicolas Catanoy,Romanian Literature:Book Reviews, Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã, 2010.

L -AM ÎNTÎLNIT pentru prima oarã pe EmilCioran în iulie 1972, în casa de vacanþã

a lui Eugen Ionescu, faimoasa „moarã“ dinsudul Parisului pe care toþi cei ce au trecutprin ea nu au putut-o uita, pentru cã... erade neuitat. Era, într-adevãr, o moarã reame-najatã ca spaþioasã locuinþã de vacanþã –ºi nu numai –, cu un crîng stufos ºi verdeîn spate ºi cu un pîrîaº ce trecea pe sub clã-dire. Cioran a venit înainte de masã ºi aînceput cu gazda un taifas, la care am asis-tat cuminte. Se discuta despre lumea lite-rarã parizianã, dialog în care cei doi se maiamuzau, se mai mirau… Am luat masa,Cioran primea cu plãcere ºi bucurie felurilede bucate ºi calitatea vinului, era volubilºi destins. A plecat dupã-masã, lãsînd gazdasã-ºi facã siesta; voia, de altfel, sã facã pejos cîþiva kilometri buni pînã la prima garã– am aflat cît de mult îi plãceau plimbãrile:ceea ce ºtiau toþi cei ce îl cunoºteau. Eraºi o zi plãcutã de varã. În tot acest rãstimpm-am uitat la el, l-am ascultat cu o curio-zitate – avidã, aº zice – pe care sper ca el sãn-o fi observat. Era un bãrbat atrãgãtor,delicat ºi subþire, cu pãrul sãu bogat, cenu-ºiu ºi puþin rebel, cu vioiciunea feþei carede cele mai multe ori pãrea zîmbitoare, cutrupul sãu mic ºi zvelt; avea o vitalitate, ovirilitate tinereascã, dar „stilizatã“, o ner-vozitate elegantã; în dialog, un fel de nea-tenþie atentã (mi se pãrea cã nu-ºi pãrãseºteniciodatã gîndul sãu adînc, probabil fãrãnicio legãturã cu ceea ce se petrecea în ju-rul sãu – în acelaºi timp, nu dãdea niciunsemn de neatenþie faþã de ceilalþi). Uneoriacest zîmbet direct, nu amabil ºi nici con-venþional, se transforma într-un rîs exploziv– acesta însoþea adesea reflecþiile sale în-cãrcate de o desperare... euforicã (pe carecei mai mulþi au observat-o); sau o minãgravã, pentru cîteva secunde – contrarierea.Pãrea contrariat destul de des – mã mirampentru cã nu citisem ºi nu cred cã voi maiciti niciodatã un spirit mai paradoxal ca alsãu. (Citisem pe-atunci doar Schimbarea lafaþã... ºi Istorie ºi utopie.) Între gesturile sale,precipitate, uneori largi ºi cu o miºcare popular-adolescentinã, ca sã zic aºa, cãutamsã-i vãd ochii – dar nu reuºeam decît sã-ipercep privirea, miºcarea ei. Eram impre-sionat pînã la perplexitate sã-i vãd pe ceidoi, faþã în faþã, discutînd, atît, atît de di-feriþi în tot – ei comunicau, dincolo de ba-nalitãþi, mai mult pe limba imaginarã ageniului.

L-am mai întîlnit apoi, de cîteva ori, amºi avut o scurtã convorbire – am îndrãznit–, dar despre ea am relatat în cartea mea dememorialisticã Covorul cu scorpioni. Impre-sia mea dintîi nu s-a schimbat. Era un omnatural, pãrea atît de accesibil ºi, în acelaºitimp, atît de „nu se ºtie de unde“… Episo-

dul lui amoros de bãtrîneþe, despre care amcitit, m-a uimit numai în prima clipã; apoimi s-a pãrut cã nu are nimic scandalos, nicistupid, nici degradant, pentru niciunuldintre „împricinaþi“. Cã, la rigoare, nu afost doar un accident de destin, ci o de-viaþie surprinzãtoare, dar compatibilã cupersonalitatea intimã a fiinþei sale, pe careo vedeam capabilã de mari ºi imprevizibileexaltãri. E ceva admirabil în aceastã istorie

– vreau sã spun cã admiraþia dintre cei doise reflectã în afarã, în spaþiul omenesc ceînconjoarã, ce ne înconjoarã. E ca o jerbãde raze vibrante înainte de îngrozitorul,întunecatul final...

�

D O S A R

Avea un rîs exploziv...Gelu Ionescu

• Emil Cioran. Foto: Jacques Sassier (1966)

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 13C E N T E N A R C I O R A N

14 • APOSTROF

OPRIETENÃ FOARTE apropiatã ne-a fãcutcunoºtinþã, mie ºi soþiei mele, cu naºa

ei de cununie; or, printr-un mister al întîl-nirilor, ea a devenit soþia lui... Aurel Cio-ran, fratele celebrului filosof. Iar la începu-tul anilor ’80, Relu Cioran ºi doamna sane-au anunþat, telefonic, iminenta lor sosirela Paris, Aurel dorind sã-ºi revadã fratele,pe Emil. Or, el nu-i poate gãzdui, cele douãcamere ale mansardei de pe strada Odéonnr. 21 sînt total nepotrivite! Într-adevãr,cum sã locuiascã patru, nu douã, persoaneîntr-un apartament cocoþat la etajul cinci,fãrã ascensor, cu closetul – turcesc – comuncu vecinii de pe palier…

Aºa cã ne-am oferit sã-i gãzduim noi încele cîteva zile cît urmau sã stea la Paris.

Nu asta era greu pentru noi, ci pasulurmãtor, adicã sã luãm legãtura cu Cioran.Nu fãrã teamã, nevoiþi sã-i telefonãm lui...Cioran, ne-am prezentat ºi am încercat sãne sfãtuim cu el, eventual chiar sã stabilimmodul în care urma sã aibã loc primireafratelui sãu mai mic.

Am simþit o uºurare evidentã la capãtulfirului: aºa cã, iatã-ne salvatorii, pe cît deprovizorii, pe atîta de providenþiali, aiOmului de la mansardã!

Pentru cã Aurel Cioran ºi soþia sa soseaudin Italia, unde cuplul petrecuse cîteva zilela o nepoatã, era vorba de Gara Lyon.Acum, întrebarea era: unde sã ne întîlnimcu Omul de la mansardã, cum sã procedãmsã îl luãm sã-ºi întîmpine fratele? Cum sãne re(cunoaºtem)? Renault-ul nostru 12,cu care am bãtut toate drumurile româ-neºti în cele mai diverse companii, nu avu-sese niciodatã prilejul sã ducã o asemeneapersoanã. Aproape cã ne întrebam dacã nu e prea modest pentru un asemenea personaj.

I-am descris succint lui Cioran, la te-lefon, vehiculul ºi ºoferul. Iar noi ne în-trebam cum ne va (a)pãrea pasagerul… vaaºtepta el oare, la ora stabilitã – în jur deºase dupã-amiaza –, pe strada Vaugirard, înfaþa Senatului, îmbrãcat în... Sherlock Hol-mes, cu pelerinã ºi caschetã identice?!

La ora convenitã, era într-adevãr acolo.Iar eu am oprit cîteva secunde ºi i-am des-chis portiera. Iatã-ne împreunã! Din fe-ricire, teama pe care o încercasem iniþials-a estompat rapid, cãci pasagerul s-a do-vedit a fi vorbãreþ de felul lui, iar subiectul,familial, exista deja. Uºurare deci, de dataasta din partea ºoferului… Pe drumul deîntoarcere nu am mai avut problema asta,pentru cã cei doi fraþi aveau destule sã-ºispunã, chiar dacã numai unul era cu ade-vãrat volubil. Cînd ne-am apropiat deOdéon, de stradã ºi de piaþã deopotrivã,intrînd pe rue Racine, Emil – cãci acumfacem oarecum parte din aceeaºi familie!– ne-a arãtat ultimul hotel de pe stînga, încare, spunea el, a locuit timp de cinci ani.Apoi a venit rîndul hotelului Michelet, îndreapta Odéonului, unde, ne-a zis tot el,a locuit în urmãtorii cincisprezece ani.Ultimul domiciliu, 21 rue de l’Odéon, afost însã cel potrivit: n-a trebuit decît caEmil ºi Simone sã-ºi mute mobilele, cu o

cãruþã de ocazie, în cealaltã parte a pieþei ºiastfel, cercul s-a închis!

Eternul student

D INCOLO DE faptul cã refuza toate pre-miile (se ºtie singura excepþie, la debu-

tul sãu francez), Cioran n-a cerut niciodatãcetãþenia francezã: toatã viaþa a trãit ca„studentul“ ce era la sosirea lui în Fran-þa. Aºa se face cã a mîncat mult timp la„Restau U“ (o cantinã studenþeascã), prin-tre ceilalþi studenþi, pînã la o vîrstã înain-tatã. Îl amuza sã ne povesteascã cum se hrã-nea, curat ºi ieftin, adicã pe gustul ºi dupãbuzunarul lui, la „Restau U“. Simone,gospodinã desãvîrºitã în faþa Celui Etern, afost neîndoielnic aceea care, prin apariþiaei, a stopat obiceiul. Gãtea foarte fin. Cumsã uiþi aperitivele sale de þelinã cu brînzãrocfort, apoi friptura de vitã în sîngestropitã cu un bun Bordeaux, de care el,Ilustrul, nu se prea atingea. Cioran maimult vorbea. Departe de literaturã, pe carenoi nu îndrãzneam s-o abordãm în preajmalui, cãci nu-i ºtiam reacþiile, povestirile luiCioran erau prilejuri de aduceri-aminte,plãcute unele, angoasate altele.

În prezenþa fratelui sãu, el era oricumun conviv extraordinar. A povestit desprefericitele ºi lungile plimbãri cu bicicleta, încare el ºi Simone au ajuns pînã pe valeaLoarei, la castelele ei. Mai tîrziu, cînd mi-au cãzut sub ochi douã fotografii, unaa lui, pe lîngã bicicletã, alta cu o bicicletãrezematã de frumosul cimitir din Varenge-ville, unde este îngropat Braque ºi unde el,Cioran, mergea la reºedinþa lui ConstantinTacou, amicul sãu, mi-au venit imediat înminte cîteva rînduri din Despre neajunsul dea te fi nãscut: „Pe vremea cînd cutreieramluni întregi Franþa cu bicicleta, cea maimare plãcere a mea era sã mã opresc în ci-mitire de þarã, sã mã întind între douã mor-

minte ºi sã fumez astfel ore întregi. Cred cãa fost epoca cea mai activã a vieþii mele“.

Avea, desigur, ºi amintiri – deci relatãri– angoasate. Sã ne amintim cã lumea se îm-parte în douã categorii, cei care dorm ºi in-somniacii, Cioran dixit. Inutil a mai spunecã el aparþinea celei de-a doua! Aºa se facecã într-o noapte, rãtãcind prin CartierulLatin, s-a pomenit acostat de doi indivizicare l-au împins sub o poartã înainte dea-i lua banii ºi, mai ales, actele! Cioran s-aîntors speriat acasã, fãrã permisul de re-zident, pe care, dacã nu voia sã fie expulzat,trebuia sã ºi-l prelungeascã la fiecare zeceani!

Iatã altã amintire – tipicã, îmi vine sãspun! –, de data asta nu povestitã, ci trãitã.Ne pregãteam, dupã cinã, de plecare; ºi,trecînd prin holul de la intrare, vedem,vrînd-nevrînd, teancul de cãrþi mai multsau mai puþin aliniate de-a lungul peretelui.Sînt cãrþi pe care le primise „maestrul“ (!),aureolate de cîte-o dedicaþie. ªtiindu-neiubitori de literaturã, Cioran a vrut sã nefacã plãcere: ºi iatã-l apucînd la întîmplare,din vraful de volume azvîrlite pe jos, o du-zinã de cãrþi; dacã valoarea lor literarã este,din punctul nostru de vedere, aproximativã,ceea ce urmeazã meritã toþi banii. Înaintesã ni le întindã, Cioran se uita la dedicaþiiºi – nici una, nici douã! –, þinînd cu mînastîngã coperta, rupea cu dreapta pagina cudedicaþie, apoi ne oferea cartea. Bietul au-tor! Dacã ar fi auzit ºi vorbele care-i înso-þeau lui Cioran gestul expert: „N-are niciovaloare! N-are nicio valoare!“

Traducãtorul îndrãgostit

CEL PE care Simone îl numea „Cioran“– fãrã îndoialã, este bine sã pãstrezi

mereu distanþa, poate de teamã sã nu fiivampirizat? – nu e insensibil la farmeculfeminin. În timpul unei cine, pe cîndSimone trebãluia prin bucãtãria a cãrei uºãrãmãsese deschisã, el ne povestea cã, înprezent, o ajutã pe-o tînãrã ºi, desigur!,strãlucitã studentã sã finiseze traducerea înspaniolã a uneia dintre cãrþile sale.

Dar pesemne cã a fost vrãjit de ea, devreme ce ne-a spus în ºoaptã cã-i place sãlucreze împreunã cu tînãra traducãtoarepînã la ore cam nepotrivite. Aºa se face cãîntr-o noapte, obosit, a adormit cu capulpe masã – iar la trezire, pasãrea îºi luasezborul. ªi a adãugat, la fel de încet cum nepovestise toatã istoria: „N-o sã-i spuneþiSimonei, nu-i aºa?“

Rîsul nebun care-a urmat a fost tinerescºi proaspãt, ca ºi cum ar fi fost vorba de ofarsã grozavã. Simone, care a vãzut probabilmulte la viaþa ei, era, oricum, o prea maredoamnã pentru a se ofensa de o asemeneacopilãrie… Cel puþin aºa cred.

Omul din mansardãMartin Greslou

• Cioran cu bicicleta, fotografie preluatã din Œuevres,Gallimard, 1995.

C E N T E N A R C I O R A N

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 15

Intruziunea realului

DE LA el ºtim istoria acelei nepoate de-asa, plecatã în Italia, care, dorind sã îºi

facã rost de ceva bani, s-a apucat de bro-derii româneºti. Cum termina un set deºervete, cum i le trimitea lui Cioran laParis, sã i le… vîndã. Cioran a încercat în-tr-adevãr sã vîndã ºervetele – cu ajutorulportãresei sale! Dupã mai multe eºecuri, înspãimîntat ºi de posibilitatea de-a sepomeni cu nepoata la el, Cioran i-a trimisde mai multe ori bani, aºa-zisul rezultat alcomercializãrii broderiilor ei. Rîdea singurde „postura sa grotescã, de furnizor“, cumi-a numit-o Ion Vartic, care l-a ascultat ºiel o datã pe Cioran rîzînd de toatã întîm-plarea.

Iar o datã, aºteptîndu-l la cinã, printrealþi invitaþi români, pe-un oaspete trupeº caun Neptun modern, Cioran a fost cuprinsde panicã: cum îi vor rezista scaunele? N-aavut liniºte pînã ce n-a cumpãrat un scaunde grãdinã, din fier, socotit de el drept unreceptacul suficient de solid pentru acestzeu necunoscut pe care era constrîns sã îlprimeascã în mansardã. Oaspetele ºi-a pe-trecut cuminte întreaga searã în acestscaun, strîns în braþele lui solide, în vremece gazda se aºtepta, în fiece clipã, sã se tre-zeascã, împreunã cu toþi oaspeþii sãi, cu unetaj mai jos.

Uluitoare a fost însã altã scenã la caream asistat, în primãvara anului 1991, cînd,în prezenþa oaspeþilor sãi români, Cioran avorbit, la început în francezã, apoi în ro-mânã, despre Ocna, despre Sibiu, desprecafeneaua sibianã „Bufniþa“ ºi aºa mai de-parte. A narat-o unul dintre „actori“, înCioran naiv ºi sentimental. La un momentdat, cînd se apropia clipa plecãrii, Ciorans-a lãsat în genunchi, da, exact aºa, îngenunchi, ºi a semnat, pradã unei emoþiicum eu n-am mai vãzut niciodatã, la ni-meni, exemplarele din Revelaþiile durerii.

Da, am asistat la scenã ºi pot spune cãm-am crezut într-o capelã, uluit de vedereaacestui „preot“ de o religie nouã, îngenun-cheat în faþa „bibliei“ sale aºezate pe o ma-sã rotundã, „altarul“ unei noi rugãciuni. M-am întrebat ºi continui sã mã întreb ºiastãzi: reminiscenþã din copilãrie sau îm-plinire?

Poarta Raiului

M -AM GÎNDIT mereu la Cioran, trecîndde la Rãºinari la Paris, unde regãsim

sînul matern al Coastei Boacii în curba ele-gantã a pieþei Odéon. ªi refugiul sãu desub acoperiº, ca un al doilea centru al lumii…

La fel, m-a urmãrit ºi imaginea de pe coperta unei cãrþi a lui Jules Verne,Copiii cãpitanului Grant, apãrutã la EdituraHetzel. Dacã pletele lui Cioran sînt ase-meni valului, atunci tsunamiul e chiar el!Surprinzãtor ºi irezistibil, mãturînd totulîn calea lui...

ªi mereu m-am gîndit ºi cã, aºa cumscrie el în Despre neajunsul de a te fi nãscut,„În Paradis, obiectele ºi fiinþele, asaltate deluminã“, nu mai aruncã umbrã, dar nu aunici realitate, „comme tout ce qui est inen-tamé par les ténèbres et déserté par lamort“.

�

În româneºte de LIANA LÃPÃDATU

• Colaj fotografic de Martin Greslou

• Coperta romanului Copiii cãpitanului Grant

C E N T E N A R C I O R A N

• H

otel

Mic

hele

t, Pl

ace

de l’

Odé

on

16 • APOSTROF

„LACRIMI ªI Sfinþi, ultima carte a luiEmil Cioran, este un tragic exemplu

de ceea ce poate însemna «maceraþia» desine prin paradox ºi invectivã“, scria înianuarie 1938, în revista Vremea, MirceaEliade, neascunzîndu-ºi iritarea faþã de vo-lumul prietenului sãu. ªi adãuga: „Sînt atî-tea pasagii exasperante în aceastã cartemelancolicã, pasagii care au încurcat chiarºi pe cei mai entuziaºti admiratori ai lui: elenu pot fi, sub nici un chip, apãrate. Le con-staþi, suferi pentru autor – ºi atît. Nu-i poþigãsi nici o scuzã“.

Cuvintele lui Eliade sugereazã atmos-fera sulfuroasã care a aureolat de la bunînceput aceast volum al lui Cioran, publicatîntr-o perioadã istoricã nepotrivitã, cãci deintensã creºtere a conformismului religios.Apãrutã la sfîrºitul anului 1937, Lacrimiºi Sfinþi este a patra carte a tînãrului filosof– urmînd volumelor Pe culmile disperãrii(1934), Cartea amãgirilor (1936), Schim-barea la faþã a României (1936) – ºi nu celdintîi dintre scandalurile declanºate în jurultextelor lui. Cãci autorul îºi obiºnuise de labun început comentatorii ºi cititorii cu in-solenþele sale: cartea lui de debut, Pe culmiledisperãrii, crease la apariþie o vîlvã literarãnu lipsitã de contestãri; a treia sa carte,Schimbarea la faþã a României, îi atrãsese,din cauza insultelor la adresa patriei, criticiaspre; alte texte ale tînãrului autor, un ar-ticol despre „Noaptea cuþitelor lungi“ (în1934), respectiv un articol despre necesi-tatea unei nopþi a Sfîntului Bartolomeu înRomânia (în 1937), declanºaserã reacþiiscandalizate, ba chiar ameninþarea cu Par-chetul pentru instigare la crimã.

Cu Lacrimi ºi Sfinþi scandalul a fost în-sã de naturã religioasã.

*

LACRIMI ªI Sfinþi este o carte despre om(sau condiþia umanã) faþã în faþã cu fe-

nomenul numinos. Adicã, o carte despreDumnezeu, Iisus, sfinþi, sfinte, mistici, reli-gie ºi credinþã, precum ºi despre reversulacestora: despre neant, despre om ºi despreimposibilitatea sa de a crede, chiar ºi cîndvrea sã creadã.

Fiu de preot ortodox, familiarizat cusimbolurile ºi ritualurile creºtinismului,Cioran nu se afla acum nici la primul luicontact biografic cu problema religioasã,nici la prima lui încercare de a o fixa înscris. Dimpotrivã, Lacrimi ºi Sfinþi (la fel cavolumul Cartea amãgirilor) se aflã, tematicºi metodologic, în continuitate cu volumulde debut, cu Pe culmile disperãrii.

La Cioran, scrisul s-a nãscut din reve-laþiile personale pe care i le-a adus experien-þa timpurie a bolii. Bolnav, de la 16-17 ani,de „boli cari ating pe oameni numai la bã-trîneþe“, adicã de reumatism, ºi atins de„catastrofa“ insomniei, Cioran a ajuns,

foarte devreme, sã dispreþuiascã învãþãturalivrescã ºi sã preþuiascã numai cunoaºtereaobþinutã direct, din experienþele proprii:

La vîrsta mea puþini cunosc ceea ce înseam-nã boala ºi durerea. Poate din acest motiv eupricep unele lucruri mai bine decît alþii. Su-ferinþa te pune vecinic în faþa vieþii, te scoatedin spontan ºi iraþional, reducîndu-te la ofãpturã prin excelenþã contemplativã,

îi scria el prietenului sãu Bucur Þincu în1930. ªi adãuga: „Trebuie sã þi-o mãrtu-risesc sincer: pentru mine starea aceastaconstituie un element de mîndrie“.

Boala îndelungatã a copt în el o mutaþiepe care sînt tentatã s-o numesc psihicã, darpe care el a numit-o în mod explicit „me-tafizicã“: „La mine, totul are o bazã fizio-logicã ºi metafizicã. Am sãrit peste «psi-hic»“, va recapitula el mai tîrziu. ªi anume,el a descoperit valoarea filosoficã a suferin-þei ºi funcþia ei de principium individua-tionis. El a susþinut cã ieºirea speciei umanedin indiviziunea paradiziacã a începuturilors-a fãcut prin boalã ºi cã omul nu este alt-ceva decît un animal îmbolnãvit. El însuºi,ca ins atins de boli, simte în carnea sa efec-tele principiului individuãrii: „faptul de afi fost 3 ani de zile bolnav de boli cari atingpe oameni numai la bãtrîneþe m-a separatcomplect de ceilalþi“, astfel încît „Distanþadintre mine ºi cei de aceeaºi vîrstã îmi pareenormã“, mãrturiseºte el.

Maladia lui Cioran a reprezentat o crizãadîncã, iar experienþa interioarã acumulatãîn aceastã lungã perioadã de boalã l-a dusla scris: la 5 aprilie 1932, îi declara solemnlui Bucur Þincu, prietenul ºi consãteanulsãu:

Drag prieten, /Am luat o hotãrîre care estedestul de impresionantã pînã la a deveni ob-sesie pentru mine. Este vorba sã mã retragîn provincie ºi sã mã apuc sã scriu ceva în-chegat în decurs de patru luni.[...] Am im-presia puternicã a unei acumulãri de expe-rienþe interioare care se cer lãmurite. Caatare scrisul devine în cazul meu o necesitatede precizare ce mã priveºte exclusiv. Gîndulacesta a rãsãrit spontan; de aceea îl cred au-tentic. Scrisul are valoare numai întrucîtobiectiveazã o trãire, întrucît dincolo deexpresie gãseºti viaþa, dincolo de formã con-þinutul. Aº vrea sã scriu ceva cu sînge.Aceastã, fãrã gîndul unui efect poetic, ciconcret, în accepþia materialã a cuvîntului.[...] Suferinþa mi-a dat [...] curajul afirmã-rii, îndrãzneala expresiei ºi pornirea spreparadox.

Am dat acest lung ºi explicit citat pentrua arãta înlãnþuirea experienþelor interioarecare au declanºat scrisul lui Cioran. Carteapromisã, Pe culmile disperãrii, a fost una defilosofie liricã, în care boala este prezentãde la început pînã la sfîrºit ca realitate tru-peascã ºi ca metodã de acces la cunoaºtere;se pare cã pentru trezirea spiritualã a luiCioran, maladia a jucat acelaºi rol pe carel-a avut pentru Kierkegaard rana despãrþiriide Regine Olsen. La fel, în Pe culmile dis-perãrii sînt înregistrate, minuþios ºi ardent,rezultatele acestei insolite cãi de filosofare(pe care Cioran o numeºte, aici, „metodaagoniei“, iar în Lacrimi ºi Sfinþi, „metodadurerii“). Iar revelaþiile aduse de tînãrulfilosof sînt de naturã metafizicã ºi misticã.Cãci el a avut, în aceastã epocã, stãri de ex-taz – patru la numãr, dupã cum a mãrturisitîntr-un interviu:

Mistica, adicã extazul. Eu am avut patruextaze, cu totul, în perioada mea de mareneliniºte.

Boala ºi extazul l-au „transportat“ pe Cio-ran pe alt tãrîm, „într-o regiune de exis-tenþã infinit complicatã“, pe care a descris-oîn limbajul contradictoriu, ardent ºi „bar-bar“, al marilor mistici: „beþie interioarã“,„nebunie“, „vîrtej“, „fluiditate interioarã“,„fluiditate epuizantã“, „elan“, „flãcãri“,„senzaþia groaznicã de topire“, „groznicevãpãi“, „groaznice prãpãstii de întunerec“,„vîrtej abisal“, „infinit lãuntric“, „tensiune“,„paroxism“, „beþie totalã a fiinþei“, „exal-tare organicã“, „extaz“, „transfigurare“. Lafel, Cioran depune mãrturie cã a atins, prinexperienþa extaticã, „centrul substanþial alsubiectivitãþii“, „fondul originar al vieþii“,„sîmburele fiinþei noastre“, „rãdãcinileiraþionale ale vieþii“, „sursele primare aleexistenþii“. Or, cum pentru Cioran „viaþa“este factorul metafizic central ºi „centrul deatracþie al lumii“, rezultã cã prin acesteexperienþe-limitã tînãrul filosof a atinsfundamentele metafizice ale existãrii:

Despre Lacrimi ºi Sfinþisau cartea misticului refuzat

Marta Petreu

• Ediþia princeps, 1937

C E N T E N A R C I O R A N

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 17

Este ca ºi cum [...] s-ar des-chide o poartã înspre sîmbureleinterior al existenþei, pe care l-am prinde în cea mai simplãºi mai esenþialã viziune, în ceamai splendidã încîntare meta-fizicã. [...] Sentimentul meta-fizic al existenþei este de naturãextaticã ºi orice metafizicã îºiare rãdãcina într-o formã par-ticularã de extaz.

Cioran a deplîns mereu indivi-duaþia, mai ales cea conºtientã.Or, el constatã acum cã extazuluneºte cele douã stãri polareale existenþei, indiviziunea ºiindividuaþia, ºi le aduce la co-incidentia oppositorum. Extazul„deschide o poartã“ spre adîn-cimea ultimã, topeºte „stratulsuperficial“ al „formelor indi-viduale“ ºi anuleazã individua-þia, ducîndu-l pe om în miezul„originarului“ ºi „primordialu-lui“, în „beþia“ ºi „haosul abso-lut“ al stãrii de „indiviziuneoriginarã“. Iar în Lacrimi ºiSfinþi va recunoaºte ºi mai clarcã el ºtie ce înseamnã expe-rienþa misticã, adicã anulareaindividualitãþii ºi topirea înDumnezeu: „Nu te afli cu el, ciîn el. [...] Etapa finalã: pier-derea în imensitatea divinã“. Din con-tactul mistic, Cioran iese, precum mariimistici (Dionisie Pseudo-Areopagitul,Tauler, Ruysbroeck, Sfîntul Augustin), cucertitudinea supremã: „Cunoaºterea ade-vãratã este cel mai mare întunerec“; ºi, înplus, cu convingerea cã a epuizat ceea cepoate trãi un om: „ai ajuns la acea stare încare nu mai poþi trãi nimic fiindcã nu maiai ce“ (s.n.).

În anii cînd a scris Pe culmile disperãrii,Cioran a experimentat extazul, învãþîndu-se cu „beatitudinea“ lui „insuportabilã“. Iarla sfîrºitul lor, a trãit reversul, adicã sfî-ºierea cã nu se mai aflã cuprins în fondulultim al lumii, adicã în Dumnezeu:

Sînt minute extraordinare, care rãscumpãrãviaþa ºi pe care doreºti doar sã le vezi apã-rînd din nou. Decepþia e, mai ales pentruomul credincios, deosebit de neplãcutã. Mis-ticul se simte pãrãsit, respins de Dumnezeu,ameninþat de amãrãciune spiritualã.

ªi, deºi mai tîrziu au urmat alte asemeneastãri, ele au fost mai rare. Cu trufia care îlcaracteriza în tinereþe, Cioran a declarat cãstãrile mistice, care pot fi „cu sau fãrã cre-dinþã“ în Dumnezeu, au fost, în cazul sãu,mai ales fãrã.

*

PROBLEMA CREDINÞEI sau necredinþei luiCioran este o chestiune prea complicatã

pentru a fi rezolvatã printr-un da sau prin-tr-un nu. Cioran însuºi nu a putut rãspun-de la ea în felul acesta univoc: „Este aici unîntreg domeniu în care n-am ºtiut niciodatãcum stau“, recunoaºte Cioran într-o epis-tolã din 1967 cãtre unul dintre exegeþii sãi.A crede cu adevãrat, scria el în Lacrimi ºiSfinþi, ar însemna sã nu pierzi nicio clipã„în afarã de Dumnezeu“ – fapt imposibil,cãci „Între viaþã ºi credinþã este o prãpastieinsurmontabilã“. Chiar credincioºii decla-raþi, observã el mai tîrziu, într-o însemna-re din 1970, nu simt misterul – adicã pe

Dumnezeu – decît intermitent, în rest, eidoar îºi amintesc cã, da, sînt credincioºi.

Cu o structurã religioasã clarã ºi asu-matã ca atare, Cioran, care a trãit contactuldirect cu misterul divinitãþii, s-a declarattotuºi, cel mai adesea, necredincios, foarteprobabil din resentiment, ca sã se rãzbunepe Dumnezeu pentru cã nu-i poate percepemisterul în mod continuu ºi intens. Iatã pa-sajul în care este înregistratã explicaþiaacestei frustrãri:

Sentimentul religios se reduce la sentimen-tul omniprezenþei divinului. Misterul însãnu-l simþim întotdeauna. Cel mai adesea nu-lpercepem decît intermitent, din cînd în cînd.Aºa se face cã avem puseuri de religiozitate.Nu existã o stare religioasã durabilã. Cel maiadesea credinciosul îºi aminteºte cã e credin-cios: ºtie cã este, chiar cînd credinþa-i parestinsã ori pierdutã.

Dupã experienþele mistice din perioadascrierii volumului de debut, simpla lorrãrire, simplul fapt cã nu a putut continuala aceeaºi intensitate l-a umplut de ranchiu-nã contra transcendentului care nu i se mairevela. Istoria misticii ne aratã cã toþimisticii au cunoscut starea de cãdere dindivinitate, expulzarea reprezentînd chiarpreþul experienþei. La Cioran, prãbuºireadin intensitatea extazului s-a tradus în in-vective la adresa Dumnezeului care îl refuzã.Opera lui poate fi cititã ca dezlãnþuireaunui mistic refuzat.

*

CÃRÞILE DE filosofie liricã imediat urmã-toare debutului – Cartea amãgirilor ºi

Lacrimi ºi Sfinþi – conservã dovada încercã-rilor lui de-a recupera ce-a pierdut, de-a deîntoarce în locul acela extraordinar în carefusese. Ele sînt ºi o încercare de a-ºi înþele-ge experienþa trecutã, ºi o tentativã de-ase pregãti pentru repetarea ei, eventual prinalte tehnici decît boala ºi extazul negru alinsomniei. (La fel, putem sã considerãm cã

intensitatea cu care s-a aruncat în1933 în aventura sa politicã tota-litarã, concretizatã în Schimbareala faþã a României, a fost o tenta-tivã de a-ºi oferi un substitut caresã-i compenseze sevrajul mistic încare se afla.)

Lacrimi ºi Sfinþi dovedeºte cãtînãrul absolvent de filosofie citeanu cãrþi de filosofie, nu cãrþi deteorie politicã, ci... vieþile sfinþilorºi ale misticilor: „Mã vãd, laBraºov, în casa cocoþatã pe deal,cufundat în vieþile sfinþilor!“, îºiva aminti el mai tîrziu. Putempresupune cã, în biografia acestorsublimi aventurieri ai absolutului,Cioran cãuta, în primul rînd, oconfirmare cã experienþele sale aufost de aceeaºi naturã cu experien-þa lor. La fel, putem sã presupu-nem cã voia sã descopere tehnicileprin care sfinþii au ajuns pe „cul-mile abisale“, la contactul directcu transcendentul sau la extazulmistic. ªi mai putem presupunecã el dorea sã cunoascã acestetehnici nu din simplã curiozitate,ci pentru a le experimenta, larîndul sãu, pentru a le folosi cametodã de retrãire a extazului decare acum era frustrat. Cãci dorullui dupã adevãrata sa patrie –

dupã extazul rãdãcinilor ultime, al „cul-milor din adînc“ sau dupã absorbirea saîn Divinitate – nu l-a pãrãsit de fapt nicio-datã. „Toatã viaþa am trãit cu sentimentulcã am fost alungat din adevãratul meu loc“,noteazã el în Caiete, recunoscîndu-se caunul care nu aparþine lumii acesteia, ci seaflã în „exil metafizic“.

*

LACRIMI ªI Sfinþi a fost scrisã la Braºov, îniarna anului 1937, pe vremea cînd Cio-

ran îºi fãcea aici meseria de profesor laLiceul „Andrei ªaguna“. El era cuprins deo depresie adîncã, de o „stenahoria majo-rã“ ºi fãrã leac. Excentricitãþile lui au deve-nit în aceastã epocã maxime. La ºcoalã, încalitate de dascãl de filosofie, dacã un elevera „impenetrabil“ la paradoxele lui, îl com-plimenta cu formula: „Dumneata ai un cre-ier atît de neted, încît s-ar putea merge cusania pe el“; iar cînd vreunul spunea o pros-tie, profesorul îl trimitea pe ºeful clasei labirt, sã-i aducã o lãmîie, pe care Cioran otãia „meticulos“ ºi o sugea încet, în faþa cla-sei stupefiate, spunînd: „Oh, ce neplãcere!“Din cauza faimei lui de tînãr filosof ºi aenormitãþilor paradoxale pe care le debi-ta, elevii îl adorau ºi îl creditau nelimitat.

Elegant ca un adevãrat dandy – „hainegri, cravatã albastrã, cãmaºã albã, impeca-bilã, pantofi negri“ ºi o batistã în buzunarulde la piept –, Cioran se comporta ca atare:stã la cafeneaua „Coroana“, meditînd lavieþile sfinþilor sau citind, ferm hotãrît „sãnu mai vorbesc decît cu Shakespeare“; aºacã, atunci cînd la masa lui s-a aºezat uncoleg de cancelarie, Cioran l-a luat la rostcine este, ºi, la rãspunsul mirat al intrusului,cã este „profesorul de gimnasticã!“, Ciorana reacþionat: „Cum, nu sînteþi Shakespeare?Plecaþi, atunci!“

Sub masca excentricã de dandy, Ciorantrãia însã în singurãtatea impenetrabilã a

• Cioran, la vîrsta cînd scria Lacrimi ºi Sfinþi

�

C E N T E N A R C I O R A N

C E N T E N A R C I O R A N18 • APOSTROF

crizei religioase din care s-a nãscut Lacrimiºi Sfinþi ºi în frustrarea celui care, dupã cea trãit uniunea misticã cu subtratul lumiisau cu Dumnezeu, a cãzut din aceastã bea-titudine ºi vrea sã se întoarcã acolo.

Gînditor somatopsihic, cum s-a obser-vat, pe Cioran sfinþenia îl intereseazã ca„fiziologie transfiguratã“, cu bãnuiala cã arputea fi chiar „o fiziologie divinã“. Aºacum în Pe culmile disperãrii a stabilit o re-laþie cauzalã între boala ºi durere, pe de oparte, ºi naºterea conºtiinþei sau a spiritului,pe de altã parte, în Lacrimi ºi Sfinþi susþinecã fenomenul spiritual al sfinþeniei se da-toreazã bolii ºi durerii:

Dacã n-ar fi fost boli pe lume, n-ar fi apãrutnici un sfînt. Cãci n-a existat pînã acum niciunul „sãnãtos“. Sfinþenia este înãlþimeaastralã a bolii, fosforescenþa transcendentã aputregaiului. / Bolile au apropiat cerul depãmînt.

Sau, reluînd, expliciteazã:

Toþi sfinþii sunt bolnavi, dar – din fericire– nu toþi bolnavii sunt sfinþi. [...] Boalaîntreþine graþia, cãci ea este alimentulindispensabil ce hrãneºte pasiunile pentru oaltã lume. Prin boalã înþelegem pe sfinþi, iarei prin ea cerul.

În calitatea lui de bolnav perpetuu, care aatins (ºi apoi a pierdut) starea misticã, darnu a atins ºi sfinþenia – cãci sfinþenia pre-supune, pe lîngã misticã, ºi dimensiuneaeticã sau a „caritãþii“: „Misticii se complacîntr-o sensualitate cereascã [...], numai sfin-þii iau greul altora, suferinþele celor necu-noscuþi ºi numai ei intervin practic“ –,Cioran pune cerul sub acuzare. El acuzãcerul cã se hrãneºte din durerea oamenilorºi, mai ales, din a sfinþilor: „Doamne! Þi-ai hrãnit inima din sîngele sfinþilor ºi þi-ai îmbrãcat-o în sudoarea frunþii lor!“;sau: „Iisus trebuie sã aibã conºtiinþa în-cãrcatã dacã are o cît de micã responsa-bilitate în privinþa suferinþelor“. De aicipînã la blasfemie nu este decît o nuanþã, pecare Cioran o trece fãrã ezitare: Iisus sau„Fiul risipitor de Dureri“ va fi cîndva supusunei „Judecãþi din urmã“ ºi sancþionatpentru „chinul inuman al sfintelor“, spuneel. Dumnezeu însuºi îi apare lui Cioran nuca o realitate onticã, ci ca o limitã fenome-nologicã a dialogului, ca un partener cãru-ia i te adresezi în disperare:

Nu crede nimeni în Dumnezeu, decît pen-tru a evita monologul chinuitor al singurã-tãþii. Ne-am putea adresa altcuiva? El parebucuros de orice dialog ºi nu se supãrã cãl-am ales pretext al mîhnirilor solitare.

Nu altfel a gîndit peste ani, cînd, într-uninterviu, l-a numit pe Dumnezeu „limit㓺i partener de adresare în solitudinea în-fricoºãtoare a nopþilor albe.

*

ÎN CALITATEA ei de fenomen spiritual caretranscende viaþa insului ºi este îndreptatã

spre numinos, sfinþenia îl fascineazã. În ca-litatea ei de fenomen practic-moral, îndrep-tat spre alþi oameni, sfinþenia, pe care o so-coteºte compusã din „misticã ºi eticã“ sau,mai explicit, din „misticã ºi caritate“, îi pareun fenomen de-a dreptul „politic“. ªi,obsedat cum era de cer, dimensiunea eticã

a sfinþeniei (adicã interesul ei ºi pentru oa-meni) îi este neplãcutã: „ceea ce-i face pesfinþi antipatici este bunãtatea, decolorareaafectivã împreunatã cu o emasculare gene-ralã a fiinþii“.

În ansamblul ei, Lacrimi ºi Sfinþi este ocarte ambivalentã, cãci este o împletire denostalgii mistice, de elanuri cãtre cer, pe deo parte, ºi de ireverenþe ºi blasfemii laadresa sacrului, pe de altã parte. Cioran amãrturisit cã Lacrimi ºi Sfinþi este eºeculîncercãrii lui de a crede, cãci el a vrut sãcreadã, dar nu a reuºit (decît intermitent):

... eu am încercat sã cred ºi am citit mult pemistici, pe toþi misticii mari, pe care îiadmiram ºi ca scriitori ºi prin conþinut. Laun moment dat mi-am dat seama cã este oiluzie din partea mea, cã eu nu eram fãcutsã cred. E o fatalitate, nu pot sã mã salvezmalgré moi. Pur ºi simplu nu merge,

a recunoscut el într-un interviu. Aºa cã s-aautodefinit drept un necredincios religios.Cãci, spune el, „A fi religios înseamnã asimþi misterul, chiar în afara oricãrei formede credinþã“. El a simþit misterul, a avutnevoie de transcendent, dar n-a crezut în eldecît din cînd în cînd, în strãfulgerãrile luide beatitudine, cînd i se pãrea cã pînã ºiplopii se înalþã spre Dumnezeu.

Poate cã aceastã incapacitate a sa de-acrede provine chiar din familie: „Tatãl meuera preot ortodox, dar maicã-mea nu eracredincioasã“, spune el, sugerînd însãuneori ºi fragilitatea credinþei tatãlui sãu. ÎnNeajunsul de a te fi nãscut ºi în Caiete,noteazã o uluitoare amintire de la 8 ani,din aprilie 1919: ºi anume, spune el, dor-mind în odaia pãrinþilor, l-a auzit pe tatãlsãu citindu-i mamei sale, cu voce tare, des-pre un cãlugãr rus, Rasputin, pe care tatãllui l-a învãþat:

Du-te la Sankt-Petersburg, pune stãpînire peoraº, nu te da înapoi de la nimic ºi nu teteme de nimeni, cãci Dumnezeu e un porcde cîine.

Lectura unei „asemenea grozãvii“ l-a „tul-burat“, recunoaºte autorul, nu fãrã a-i da oplãcere „stranie“, chiar „perversã“. Cãci,recunoaºte el în Caiete,

Fraza aceasta cititã de tatãl meu, care erapreot, m-a rãscolit – ºi m-a eliberat. [...] Credcã n-am închis ochii toatã noaptea.

Iatã deci o primã insomnie (oarecum incer-tã: „Cred cã...“), insomnia liminarã: Cioranafirmã cã a fost atît de „izbit“ de ce a auzit,încît n-a dormit toatã noaptea. De ce? Pen-tru cã ºi-a auzit tatãl, pe preotul EmilianCioran, citind o blasfemie despre Tatãl ce-resc. Dupã cum ne spune, el a fost „rãsco-lit“ de dubla revelaþie – dublã deoarece pri-vitoare ºi la tatãl sãu, ºi la Dumnezeu – ºi,totodatã, „eliberat“. Eliberat de normaunui Dumnezeu bun, poate chiar de ideeaexistenþei lui Dumnezeu.

*

ÎN MÃSURA în care Lacrimi ºi Sfinþi este oautotorturare premeditatã pentru a crede,

cartea este ºi o rãzvrãtire în faþa cerului, omãrturisire a scuturãrii lui Cioran de Dum-nezeul personal al creºtinismului ºi de alaiulceresc ce îl înconjoarã. Religia îi apare luiCioran ca „un mod de a fructifica nebu-nia latentã“, iar bisericile, drept „ospicii

necompromiþãtoare“. Printr-o rãsucire radi-calã a unghiului de vedere, sfinþenia îi pareo „perversiune“: „O perversiune fãrã pere-che este sfinþenia“. ªi, de ce nu?, dreptboalã curatã: „Probã sigurã cã sfinþenia esteo boalã: de cîte ori te simþi «bine», îþi pareininteligibilã ºi monstruoasã, o invenþiezãnaticã ºi neverosimilã“. Dumnezeu în-suºi, în interiorul cãruia fusese ºi în caretînjea sã se reîntoarcã prin extazul mistic,este indicat blasfemic: „Dumnezeu? O de-menþã oficialã“ sau „un nimic în plus“.

Partida dintre credinþã ºi necredinþã nuse încheie însã printr-o negaþie convinsã, ci,conform simþirii adînci a lui Cioran, con-form dorului lui de Dumnezeu, într-unechivoc deplin: „tot ce este, desminte ºiconfirmã Divinitatea. – În aceeaºi clipã,blestemul ºi rugãciunea sunt egal îndrep-tãþite“.

*

CU UN asemenea conþinut incomod, car-tea a fost destinatã sã aibã istoria ei agi-

tatã. Astfel, datoritã invectivelor contra luiDumnezeu, editorul la care ºi-a dat Ciorancartea i-a înapoiat-o (ce-i drept, culeasã),cu precizarea: „eu mi-am fãcut averea cuajutorul lui Dumnezeu ºi nu pot sã publiccartea asta“. Mutatã la o tipografie, carteaa apãrut, la sfîrºitul anului 1937, în „Edi-tura autorului“. În momentul apariþiei,Cioran nu mai era în þarã, ci la Paris, cu obursã din partea Institutului Cultural Fran-cez din Bucureºti. Datoritã atmosferei reli-gioase conformiste care domina în inte-lighenþia bucureºteanã, comentatorii auprimit prost cartea, „scuipîndu-l de sus“ peautor, cum observa Jeny Acterian. Eliade,prieten cu Cioran ºi coleg de generaþie, i-a stigmatizat-o fãrã drept de apel. Înamintirea lui Cioran, gestul lui JenyActerian, care i-a scris „cît de mult mi-aplãcut cartea lui“, a rãmas luminos, cãci sin-gular: „Dintre toþi prietenii, a fost singura,dar singura, care a reacþionat aºa. Altmin-teri a fost o unanimitate negativã“, îºi vaaminti, peste mulþi ani, filosoful.

La o carte atît de ambiguã, care este si-multan „pentru ºi împotriva religiei“, celmai mult au avut însã de suferit pãrinþii luiCioran. De pildã, mama sa, care era preºe-dinta „Societãþii ortodoxe naþionale a fe-meilor române din Sibiu“, a fost constrînsãsã suporte reprobarea doamnelor a cãrorpreºedintã era. Cînd i-a reproºat fiului ei cãar fi trebuit sã publice cartea numai dupãmoartea lor, a pãrinþilor, fiul rãtãcitor a în-cercat s-o îmbuneze, declarîndu-i cã La-crimi ºi Sfinþi este „cartea cea mai religioasãcare a apãrut în Balcani“. Ceea ce, în ciudaevidentei exagerãri, nu este fals.

�

mai 2010

Ultima orãÎn 14 martie, presa francezã ne aduce ºtireacã la Paris s-a încheiat procesul caietelor cio-raniene descoperite de Simon Baulez îndependinþele locuinþei lui Cioran ºi SimoneBoué, dupã moartea acestora. E vorba de35 de caiete, dintre care 18 de jurnal.Curtea de Apel a dat sentinþa: caietelerãmîn în proprietatea Simonei Baulez, carele-a salvat de la dispariþie.

�

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 19C E N T E N A R C I O R A N

8 aprilie 1991

L -AM SUNAT azi-dimineaþã pe Cioran, nusã-l felicit pentru ziua de naºtere, ci sã-i

spun ritos: e o porcãrie sã ai 80 de ani! Ede fapt vorba lui Cioran, care, în 30 martie,cînd l-am rugat sã-mi comunice exact datanaºterii, mi-a spus cã, în curînd, va împlini80 de ani. Pentru el, asta e o porcãrie.

Azi-dimineaþã a rãspuns la telefondoamna Simone. – Est sorti. Am rîs niþelamîndoi, ca apoi sã-i spun doamnei Simone cã voi reveni. Nu am mai revenit.M-am prins! Astãzi, Cioran nu rãspunde latelefon. A presimþit iconoclastul gîndiriimoderne cã va fi bombardat cu tot soiul defelicitãri. Poate îºi preumblã pasul prin grãdina Luxembourg sau, poate, e ascunsîntr-unul dintre ungherele bordelului sãu,mansardat, ca un sihastru retras din lume.Dumnezeu ºtie! Huiduit mult timp în Ro-mânia, þara sa de baºtinã, în ultima vremeCioran este pur ºi simplu sanctificat. SfîntulCioran trebuie din nou umanizat.

Nãscut la Rãºinari, la 8 aprilie 1911, caal doilea fiu al lui Emilian Cioran ºi alElvirei Comaniciu, Emil Cioran împlineºteastãzi 80 de ani.

Francezii nu l-au bãgat multã vreme înseamã. Dar ciobanii valahi sînt învãþaþi sãaºtepte pãstorindu-ºi turmele. Emil Cioranºi-a pãstorit turmele de idei în capitalaFranþei: au îmbãtrînit lupii care i-au pînditturmele ºi Emil Cioran le-a dat drumul.

Sãptãmînalul parizian L’Express scrie:Emil Cioran, cel mai mare scriitor francez,e român. El, cel care, într-un interviu pe ca-re mi l-a acordat pentru revista Polja, a

regretat imens cã n-a rãmas cioban în satulsãu natal.

Remember Cioran. Multã sãnãtate dinVîrºeþ, uriaºule înþelept al Europei de azi!

12 iulie 1991România ºi Dumnezeu

N ICI ACEASTÃ varã, misticul fãrã credin-þã, Cioran, n-o va petrece într-o comu-

niune idilicã cu meleagurile natale ale Rã-ºinarilor. Nu va petrece vara alãturi deciobanii care au jucat un rol decisiv în viaþalui. Erau analfabeþi ºi foarte simpatici, în-sã obosiþi – îi place sã-mi spunã.

– Dacã vin la voi, urlã cei din þarã!(Cioran la telefon, 12 iulie 1991). Deci, încã o datã a refuzat sã vinã la Vîrºeþ ºi Belgrad.

Singura lui poziþie este scepticismul. Maiare ºi douã idei fixe: România ºi Dumnezeu.Pururi bombãne România ºi pe Dumnezeu,dar numai despre Dumnezeu scrie.

Cioran este stimulat de ceea ce-l iritã.De-a lungul anilor a atins unele teme româ-neºti, transpunîndu-le tale quale în fran-cezã. Punerea româneascã în paginã e spec-taculoasã în francezã.

Cioran ºtie cã lumea e lume, nu e cumcredeþi voi – soare!

Se prãpãdeºte de rîs cînd îi vorbeºti deumanism.

– Omul o sã disparã, sau va trebui sãdisparã. Sã mori – spune Cioran – înseam-nã sã confirmi cã îþi cunoºti propriul inte-res. Cum adicã?

– Rãspunsul unui þãran din satul meu,Rãºinari, contemplînd un convoi funebru:Ãla a scãpat de toate alea! (Dintr-o scri-soare conceputã într-o duminicã de decem-brie anno domini 1988, pe care a pus-o lapoºtã în 2 ianuarie 1989.)

– Ce-o sã fie cu România, numaiDumnezeu ºtie! (Cioran la telefon).

– România s-a dus dracului! (Cioranla telefon).

Cher ami,Merci pour les journaux, pour les livres,

et pour les signes d’amitié. La mulþi ani, cuprietenie, Cioran (mi-a scris în 30 mai1991).

Puºi faþã în faþã cu un distih, românulCioran ºi francezul Cioran adoptã o atitu-dine filozoficã de un pesimism extrem, cuo singurã deosebire: în România, el scriafãrã preocupãri stilistice, în timp ce înFranþa e obsedat de stil. Doar o proble-mã de formulare, nu de conþinut.

Un gînditor al tristei bucurii!Cei care m-au trimis la Paris, însãrci-

nîndu-mã sã iau (iarãºi) un blestemat inter-viu lui Cioran, nu ºtiu cine e Cioran. Maiuºor îi luam un interviu lui Mitterrand.

E luni, e iulie, e soare nesigur la Vîrºeþ.Îl sun pe Cioran, îi spun cã vineri sînt laParis, cã vreau sã-l întîlnesc sîmbãtã, dumi-nicã, luni...

Toatã viaþa el ºi-a jucat rolul.N-a cedat nici mãcar acum, la bãtrîneþe.

�

Pãstorindu-ºi turmele de idei

Petru Cârdu

Cîteva dintre apariþiile

în Franþa

Gal

limar

d, 1

997

Gal

limar

d, 2

005

L’H

erne

, 200

9

L’H

erne

, 200

9

L’H

erne

, 200

9

L’H

erne

, 201

1

L’H

erne

, 201

1

20 • APOSTROF C E N T E N A R C I O R A N

Citind despre CIORAN

Un „rus“ la Paris

DUPÃ MOARTEA unui au-tor, de obicei numele

lui intrã destul de repedeîntr-un con de umbrã, iarmecanismele digeratoareale criticii ºi-ale istoriei cul-turii îl claseazã – dacã estecazul – ºi-l aºazã într-unraft al istoriei literare. Nuchiar la fel s-a întîmplat cu Cioran: prinsurprizele mari pe care, ca un demonghiduº, ni le-a fãcut de Dincolo, filosoful areuºit sã se menþinã în atenþia, fie ºi peri-fericã, a criticii ºi a cititorilor. Caietele lui,publicate postum, apoi ºtirea de senzaþiecum cã mai existã ºi alte multe caieteinedite, salvate prin miracol de la coºul degunoi de firma de curãþenie care elibe-ra apartamentul (salvate de neatenþia luiSimone de cãtre o altã doamnã, tot Simonepe numele ei mic…), apoi mica bijuterieDe la France, Caietul Cioran de la EdituraL’Herne etc., etc. l-au pãstrat pe filosofuldin mansardã în atenþie. ªi, fapt important,dupã moartea lui au început sã iasã la lu-minã ºi documente, mãcar sub formascrisorilor pe care le-au publicat destina-tarii, mîndri de a fi fost în relaþie cu un ase-menea personaj de rangul întîi al culturiieuropene. Nu-mi amintesc ca vreun co-mentator român al lui Cioran sã fi pronun-þat, în legãturã cu el, cuvîntul „geniu“ (îmiamintesc însã cã Dumitru Þepeneag spuneacã filosoful a avut una dintre cele mai scli-pitoare inteligenþe pe care a avut noroculsã le întîlneascã). Însã exegeþii occidentalinu se feresc de cuvînt, cãci, iatã, într-o cartededicatã lui Cioran, profesorul Rigoni îlnumeºte pe Cioran geniu, ºi anume, „undintre acele genii ascunse care se manifestãmai puþin în scris, cît în contactul privat“.Mã rog, nu chiar geniu plin, dar o formãde genialitate, totuºi. În volumul sãu, Cio-ran dans mon souvenirs (apãrut la PUF, în2009, ºi care conþine, cu unele înlocuiri detexte în sumar evocãrile din In compagniadi Cioran), Mario Andrea Rigoni îl mai nu-meºte pe Cioran „unul dintre clasicii ne-contestaþi ai literaturii europene a secoluluial XX-lea“. Profesor de literaturã italianã laUniversitatea din Padova, Mario AndreaRigoni l-a cunoscut pe Cioran la începutulanilor 1970 ºi i-a fost, de-a lungul anilor,traducãtor în italianã ºi comentator. Dupãcum mãrturiseºte în cartea sa, ei s-au întîl-nit repetat ºi, în plus, au corespondat, ast-fel încît deþine de la el ºi-un numãr mare descrisori, peste o sutã (editate deja în ital-ianã de cãtre destinatar). Volumul de faþã,Cioran dans mon souvenirs, e alcãtuit dintexte scrise de Rigoni de-a lungul anilor(începînd cu 1982): postfaþa sa la ediþiaitalianã a cãrþii Istorie ºi utopie, articole pub-licate în presa italianã (în Corriere dellaSerra, de exemplu), interviuri, comunicãriacademice, texte inedite. Avem o privireocazionalã (în sensul goethean al cuvîntu-lui) asupra lui Cioran, avizatã ºi binevoi-toare, ba chiar admirativã ºi afectuoasã,iar nu o privire sistematicã ºi „studioasã“.Profesorul Rigoni, din cîte îmi pot da sea-ma, este unul dintre cei care au contribuitla pãtrunderea lui Cioran în spaþiul cul-

tural italian, aºa cã meritele lui, mari, sîntde aceastã naturã – ºi nu este cazul sã îi ce-rem alt gen de abordare a lumii cioranienedecît a avut în timp.

Portretul afectuos ºi fin pe care i-l cre-ioneazã lui Cioran – un om cu un aermodest, poate chiar timid, cu ambiþia dea fi liber de orice obligaþii, lãsîndu-se între-þinut de partenera sa de viaþã, de SimoneBoué; un om inimaginabil de cald, din careemana o mare simpatie – are un aer de au-tenticitate. Mi-a plãcut insistenþa autoruluide a-l descrie pe Cioran drept un mare ci-titor ºi m-a amuzat sã reîntîlnesc descriereacoridorului de intrare în celebra mansardã,unde cãrþile primite (cu dedicaþie, adesea)îºi aºteptau, pe podea, rîndul sã fie dãruitevizitatorilor.

Profesorul Rigoni explicã multe dintrereacþiile/aforismele cioraniene prin lecturilelui Cioran din marii autori europeni; sau,de ce nu, printr-o sursã… ruseascã. Aceastãultimã supoziþie este bineînþeles o naivitate,o capcanã în care exegetul a intrat (pe ur-mele Simonei Boué, pe care o citeazã, ºicare îl remarcase pe Cioran tocmai pentruaerul lui nefrancez, de strãin, drept careºi-a imaginat cã ar fi un aer „rusesc“) dinpurã credulitate ori pentru cã pur ºi simplunu cunoaºte nimic despre antecedentele ro-mâneºti ale ilustrului sãu prieten, nefiindfamiliarizat nici cu fizionomia oamenilor,nici cu mediul cultural românesc.

Cartea lui Mario Andrea Rigoni este plã-cutã, autorul a reuºit sã îºi atingã scopul,acela de a-l omagia pe prietenul sãu dispãrut.

CIORAN sau un român la Paris

POATE DIN cauza cãrþiilui Rigoni, care pune

fizionomia – chipului ºioperei – lui Cioran peseama ruºilor, m-am con-solat recitind una dintrecele mai bune cãrþi româ-neºti de cioranologie: volu-mul lui Livius Ciocârlie,Caietele lui Cioran (Craio-va: Scrisul Românesc, 1999).

Dl Ciocârlie nu îl considerã pe Cioranfilosof, ci scriitor. Unul mare. Un scriitoreuropean mare. ªi îi comenteazã, într-ocarte întreagã, Caietele. Deoarece nu-l so-coteºte filosof, ci numai scriitor, LiviusCiocârlie devine, în faþa lui Cioran, mailiber decît oricare dintre comentatorii ro-mâni ai filosofului. Mai mult, comentariulsãu literar este fãcut în mici fragmente, ceeace creeazã o situaþie nu lipsitã de anumitãambiguitate: peste fragmentele Caietelor,ºtim cu toþii cît de subiective, se înalþã frag-mentele lui Ciocârlie, la fel de subiective.De aceea, cartea dlui Ciocârlie este una cudouã personaje: Cioran ºi Ciocârlie. Avîndcultura pe care ºtim cu toþii c-o are, dl Cio-cârlie se miºcã în acest comentariu cu graþieeseisticã – o graþie pe care ºi-o asumã/pre-zintã drept stîngãcie, astfel încît nu sîntdeloc puþine situaþiile în care exegetul de-clarã cã nu ºtie prea bine cum sã se des-curce cu mormanele de fiºe pe care ºi le-afãcut, ºi asta în vreme ce se descurcã foartebine. În plus, dl Ciocârlie are un ton sigurde el însuºi. Aºa cã rezultã o carte în careautorul se declarã modest-nehotãrît ºi încare are un ton sigur, tranºant.

Cartea este fãcutã pe bazã de audiþiemuzicalã ºi de auz muzical: adicã, în vreme

ce a citit Caietele cioraniene, Livius Cio-cârlie a ascultat/a auzit, cu auzul interior,vocea lui Cioran. Tonul. ªi s-a distratcopios.

Dl Ciocârlie nu crede afirmaþiilor luiCioran ºi aude nota stridentã, înaltã – adicãfalsã – din paginile Caietelor. Iar Cioran(nu-i voi spune, în acest comentariu, „fi-losof“, îl las sã existe numai ca scriitor, cumîl socoteºte dl Ciocârlie) îi apare inauten-tic. Mai exact, drept un exagerat care, de dragul efectului literar, falsificã saurateazã, anume în Caiete, un anume soi desinceritate ºi de autenticitate.

În multe dintre laconicele sale comen-tarii, Livius Ciocârlie m-a convins – înaltele, nu. Sînt de acord cã stilul lui Cioraneste atît de aiuritor, încît provoacã, în multecazuri, chiar ºi la cele mai grave afirmaþiiale rãºinãreanului, hohote de rîs. (Inclusivîn Schimbarea la faþã a României…)

Ciocârlie nu îl crede deci pe Cioran ºi îidemonteazã multe afirmaþii, ca pe un ceascãruia i-au înnebunit rotiþele. De multe ori– dar am motive sã cred cã nu de fiecaredatã – are dreptate.

Ideea mare a cãrþii lui Ciocârlie este însãdespre românitatea lui Cioran cel din Fran-þa: „adevãr românesc, stil franþuzesc“, afir-mã în esenþã, repetat ºi cu minime demon-straþii, dl Livius Ciocârlie. ªi are dreptate.Aº îndrãzni chiar sã spun cã succesul mareal lui Cioran în Franþa vine din fondul luiromânesc – comun nouã, recognoscibilpentru noi, un fond arhaic, plin de vaieteºi de pulsiuni pe care civilizaþia francezã le-a depãºit ºi le-a uitat – turnat în stilulrigid al frazei franceze ºi într-un climatcultural ce se aflã la o distanþã mare dearhaitatea noastrã magic-vãietãtoare.

A doua sursã de farmec a cãrþii dluiCiocârlie se aflã în comentariile personale,în confesiunile pe care le face pornind de la fragmentele lui Cioran. Autorul îºi com-parã convingerile sale cu declaraþiile luiCioran ºi îºi mãrturiseºte propriul punct devedere, aderenþa la valori pe care Cioran le-a aruncat (sau declarã cã le-ar fi aruncat)la coº. Din duelul cu fragmentele lui Cio-ran, dlui Ciocârlie îi ies pagini minunate.Un exemplu: acelea despre Dumnezeullumii acesteia ºi Dumnezeii altor regiuniontologice („Mã întreb: un Dumnezeuiubitor þi-ar cere sã i te închini? Pe Isus îliubim. L-am iubi ºi pe Dumnezeu tatãl, cualtfel de iubire, dacã ar fi prevenitor. De cese tot vorbeºte despre frica de Dumnezeu?Înseamnã cã tot vechiul Dumnezeu estela post”; „Nu ºtiu cum ar trebui numitefiinþele pe care le-a creat Dumnezeu, dar peom ºarpele l-a creat”; „… e greu sã admiþiexistenþa unui Dumnezeu iubitor. N-aº þineseama de sensuri ce trec peste capul in-dividului. O ordine universalã, mai ºtiu euce. Acela e alt Dumnezeu, nu cel ce þineîn mînã aceastã lume, nesfîrºit de blînd”; veziîn întregime paginile128-135).

Cînd îl citim pe Cioran, rîdem, spunedl Ciocârlie, iar eu recunosc cã are dreptate.Iar cînd am citit cartea dlui Ciocârlie, aºacîrcotaºã la adresa unuia dintre cei maidragi mie autori cum este, am rîs: dar nunumai la citatele din Cioran, ci ºi la co-mentariile dlui Ciocârlie. Am rîs de faptla francheþea, ba chiar la brutalitatea, fru-mos înveºmîntate stilistic, pe care le dove-deºte unul dintre cei mai fini ºi mai deli-caþi scriitori români de azi.

�

Marta Petreu

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 21

CU APROAPE trei sferturi de veac în ur-mã, Emil Cioran afirma într-un articol:

„Dintre oamenii cu preocupãri religioa-se, puþini sunt aºa de puþin religioºi caEliade“.1

Ca sã-i cânt în strunã celui ce-a scris Peculmile disperãrii, reproduc ºi începutul unuicapitol inedit2, proiectat iniþial sã facã partedin Romanul adolescentului miop, de MirceaEliade:

Joi am plecat de la ora de Religie; dinprincipiu trag la fit la ora aceasta, cu Mãr-culescu. În timpul acesta a venit în clasã Di-rectorul, cu profesorul de românã Emilian,ca sã facã o listã cu bãieþii ce pot concurala Tinerime. M-a scãpat Acterian, spunândcã am învoire de la domnul profesor. Direc-torul a întrebat cine e mai tare la Limba ro-mânã. „Eliade, domnule, Eliade!“ au strigattoþi bãieþii. [...] Vojen s-a înscris ºi la Istorieºi la Religie. Profesorul nostru de istoria bi-sericii române m-a recomandat la Directorca un bãiat „foarte bun la Religie“, dar di-

rectorul nu m-a scris, fiindcã s-au ridicat al-þii, care au spus cã la asemenea concursuri enevoie numai de specialiºti.

Nici paradoxul aforistic al lui Cioran, nicizeflemeaua colegilor de la Liceul „SpiruHaret“ n-aveau vreun suport real. Chiardacã în copilãrie ºi în anii maturitãþii Eliaden-a fost – cum se spune – „un practicantreligios“...

În duminicile adolescenþei nu mergea labisericã, ci la Bãneasa, unde împreunã cucolegii colecþiona tritoni, insecte ºi bro-tãcei. În mod inconºtient, copilul credea ºisimþea – asemeni lui ªtefan a Petrei Ciu-botariul – cã biserica e în sufletul omului.

„Era darnic ºi sensibil la suferinþa oricuiºi toatã viaþa a fost generos. Când mergeala ºcoala primarã din strada Mântuleasa,dacã întâlnea vreun nevoiaº, uºor se lipseade banii primiþi de la mama sã-ºi cumperecornuri pentru recreaþii.“3

În anii studenþiei, Eliade publicã în Cu-vântul, în toamna anului 1927, celebrul Iti-nerariu spiritual, adresându-se patetic celordin generaþia sa. Cel de-al unsprezeceleafoileton se intitula Ortodoxia.

Noi voim un creºtinism efectiv – adicã re-zultatul unei experienþe, proaspãt, greu desensuri, cald de viaþã, strãlucitor de daruri.Care sã ne prefacã, sã ne facã din oameni –oameni de-ai lui Dumnezeu, adicã suflete întrupuri, suflete ce cautã sã asimileze ºi sãrãspândeascã valori dumnezeieºti în lumeavalorilor bestiale sau, rareori, a valoriloromeneºti.

Ortodoxia ne sileºte sã renunþãm la oparte din viaþã? Ortodoxia nu ne sileºte lanimic. Faptele pe care le facem sub înrâuri-rea ei sunt fapte fireºti, care nu ne mutileazãviaþa – pentru cã viziunea acestei vieþi eschimbatã. Un ortodox poate fi ascet saupãcãtos. Ce însemnãtate poate avea faptulacesta? Experienþa religioasã, dragostea cãtreChrist – rãmân aceleaºi.4

Dupã trecerea anilor, autorul schiþeazã ocaracterizare obiectivã a celor scrise în ti-nereþe, precizând cã acele pagini erau de-parte de concepþia ortodoxiei susþinutã deNae Ionescu ºi Mircea Vulcãnescu:

[Itinerariul spiritual] era destul de super-ficial, pentru cã ºtiam prea puþin ºi înþele-geam încã ºi mai puþin. Dar avea meritul cã

Fost-a ELIADE

necredincios?Mircea Handoca

• Mircea Eliade. Foto: Stelian Pleºoiu

�

22 • APOSTROF

nu era dogmatic. Spuneam doar cã pentruo parte din „generaþia tânãrã“ ortodoxia arputea constitui o concepþie totalã a lumiiºi a existenþei ºi cã fenomenul acesta, dacãse va realiza, va fi un fenomen nou în isto-ria culturii româneºti moderne.5

Într-un doct ºi erudit eseu, Wilhelm Dan-cã gloseazã pe marginea acestui „manifest“al generaþiei de la 1927, punându-l înrelaþie cu ideile unor texte din Oceanografieºi Fragmentarium.

În amplul excurs în biografia lui Eliade,rectorul Institutului Teologic din Iaºi sereferã la corespondenþa lui, din 1927-1939,cu un preot catolic, Ernesto Buonaiuti, ºila colaborarea lui Eliade la Ricerche Reli-giose, revistã condusã de acesta.

În parantezã fie spus, am publicat euînsumi scrisorile primite de la savantul pre-lat italian.

Pãrintele Dancã ne prezintã o bogatãdocumentaþie asupra legãturilor dintre pre-laþii catolici Teilhard de Chardin ºi Danié-lou cu Mircea Eliade (cu citate din memo-rialisticã ºi Încercarea labirintului): „Cusiguranþã, influenþa nu a fost numai dintr-osingurã parte. De exemplu, expresia «Li-turghia cosmicã», atât de dragã lui MirceaEliade, o gãsim ºi la cardinalul Daniélou ºi la teologul elveþian Hans Urs vonBalthasar“.6

Existã ºi un alt document, din care sevede, indubitabil, pãrerea lui Eliade asupraunificãrii ortodoxismului cu catolicismul,în consens cu Vintilã Horia. E vorba de oepistolã a autorului Tratatului de istorie areligiilor, din 3 ianuarie 1953, adresatã celuice – peste câþiva ani – va scrie Dumnezeu s-a nãscut în exil:

Trebuie sã rupem definitiv cu ceea ce n-amfost niciodatã: cu lumea slavo-eurasiaticã.„Ortodoxia“ ruseascã n-a fost niciodatã anoastrã. Nu Kievul ne-a orientat, ci Bizanþulºi Muntele Athos. Iar Bizanþul era Roma(cea adevãratã!). iar Muntele Athos îºi trãgearãdãcinile din spiritualitatea ierusalimistã.Deci ambele tradiþii erau bune: Roma ºi Ie-rusalimul; nu a treia Romã, Moscova. Dupãcum ºtii, dogmatic, diferenþele dintre Romaºi Rãsãrit sunt minime ºi, la scara de azi avalorilor, ridicole. Iar ritul, ortodoxia româ-neascã e o creaþie a romanitãþii orientale, lacare s-a adãugat, din nefericire, limba litur-gicã veche – bulgara; dar asta destul de târ-ziu ºi vocabularul, dacã ne-a rãmas, nu a pu-tut desfigura creºtinismul nostru, plãmãditcu secole în urmã. Lupta de neatârnare a în-ceput de mult, de când am scãpat de slujbaslavonã. Trebuie continuatã pânã ne vomgãsi aproape de Roma, rãmânând totuºi ceeace suntem; urmaºii romanitãþii orientale.Roma însãºi are mare nevoie de aceastã ro-manitate orientalã. Tot ce vine din Orientul„paradisiac“ al începuturilor, spaþiul acestaprodigios între Nil, Eufrat, Podiºul Iranului,Mediterana ºi Marea Neagrã – aparþine lu-mii, istoriei ºi, în primul rând, Europei. Nutrebuie sã ne rupem de el, nu trebuie sã-labandonãm imperiilor de stepã, nici Asiei.Altminteri, redusã exclusiv la tradiþiile eioccidentale (în mare parte provinciale), Eu-ropa se ofileºte ºi moare. Singura ei ºansã desupravieþuire suntem noi, Centrul ºi Rãsã-ritul, îndeosebi Rãsãritul, care încã nu ºi-acântat cântecul ºi ale cãrui rezerve spiritualesunt incalculabile. (Ortega mã întreba odatã:Ce faceþi cu Orpheu? Când ni-l daþi?) Deci,întocmai ca ºi Dta, vãd ºi eu obligatorie apro-pierea de Roma; dar nu vãd încã formula.

Am vorbit cu mulþi iezuiþi (nu mai spun debenedictini, atât de aproape de noi), îmispuneau: când veþi veni, cu toate ale voastreva fi ca o nouã naºtere a catolicismului ro-man. Trebuie sã le dãm ºi lor, sã-i ajutãm –întocmai cum vom primi ºi noi de la ei. Deaceea, astãzi, formula uniatã mi se pare sim-plistã ºi provincialã. Foarte bine cã fenome-nul a existat. Dar, în mare, va trebui sã aibão altã deschidere. Întoarcerea la Roma nu vatrebui sã aibã aspectul unei Canosse. Nu ºtiucum va trebui fãcut. Tensiunea spiritualãpost-apocalipticã (adicã, dacã vom supravie-þui ca neam ºi geografic rãzboiului) va fi ast-fel încât nu putem prevedea nimic. ªtim doarcã unirea se va face.7 (subl. M. H.)

În arhiva mea se mai aflã un text necunos-cut pânã în prezent. La 16 august 1965existã urmãtoarea notã în Jurnalul inedit:

Zilele trecute a venit sã ne vadã EmicoCostelli, ºi l-am oprit la dejun. Insista sã iauparte la colocviul din ianuarie despre Mitºi religie. Îmi spune cã l-a vãzut pe Papã, înaudienþã specialã, ºi Sfântul Pãrinte l-a feli-citat pentru colocviile lui de la Roma, încare filozofi ºi filologi catolici ºi protestanþidiscutã împreunã. Eu aº reprezenta ortodoxia.(subl. M. H.)

În India fusese cât pe ce sã renunþe la or-todoxism ºi sã se însoare cu o indiancã.Fata „era mai creºtinã decât mine (poatepentru cã avea o experienþã religioasã, iareu am doar o predispoziþie religioasã)“.8

Dacã nu ar fi avut loc cearta cu Dasguptaºi izgonirea lui de cãtre cel care-l gãzduise,s-ar fi cãsãtorit cu Maitreyi ºi ar fi trecut lahinduism.

Toate acestea, în ciuda sfaturilor fami-liei. Mama îi scrisese într-o epistolã, datatã13 februarie 1929:

La Boboteazã a venit preotul la noi ºi mi-aspus ca sã nu uit sã-þi scriu sã þii religia încare te-ai nãscut ºi ai crescut, cã toþi careînvaþã devin budiºti, ca fostul ministru Dis-sescu... Îngrijeºte-te pe cât poþi – eu am sin-gura nãdejde în tine ºi dacã nu vrei nimicpentru mine, gândeºte-te cel puþin la sorata.9

Tânãrul de 23 de ani îºi formase o viziunepersonalã asupra creºtinismului poporuluinostru, pe care o împãrtãºeºte profesoruluiVittorio Macchioro în scrisoarea din 15martie 1931:

Înainte de toate suntem înclinaþi, firesc,cãtre un „creºtinism cosmic“, ca sã spun aºa.Simþim cã totul pe lume stã sub vraja iubiriipentru Domnul nostru, cã porumbeii pot fibotezaþi, iar copiii sunt fraþii noºtri. Avemminunate cântece populare despre fraterni-tatea dintre om („român“) ºi dealuri, pãduri,animale – ºi aceastã frãþie nu existã prin pu-terea noastrã, ci prin harul Domnului nos-tru. Nu-þi poþi imagina cât de mare este ro-lul jucat de acest har în Weltanschauung-ulnostru popular. Credem cã totul este aºa,pentru cã aºa a lãsat Dumnezeu. Existã unminunat proverb românesc care spune:„Suntem creºtini aºa cum arborii sunt arboriºi pãsãrile pãsãri“. E ca ºi cum ai spune cãsuntem creºtini pentru cã suntem oameni. Înromâneºte, cuvântul „creºtin“ este identic cuacela de „om“. Un þãran român crede cã sin-gura lui datorie este sã fie „drept“ ºi „bun“(„om drept“, „om bun“) ºi, fiind aºa, e creº-tin. Pentru el, creºtinismul nu este o dogmã,un organism exterior de norme ºi amenin-þãri – ci baza creaþiei, singurul sens al acesteivieþi pãmânteºti. Din aceastã cauzã strãinii

cred cã suntem „fataliºti“ sau „leneºi“ sau„indiferenþi din punct de vedere religios“.Este o înþelegere cu totul greºitã a întregiiprobleme. Suntem doar toleranþi ºi umili.Este curios cã biserica ortodoxo-greacã nuare misiuni, nici propagandiºti ºi nici... Re-formã. Cred cã este ceva de bun-simþ în asta.Nu credem în convertire, pentru cã, sã fiicreºtin este un lucru natural. „Cum arboreleeste arbore“ prin harul Domnului.

Când Filip al II-lea ºi întreaga Europãobiºnuia sã-i ardã pe evrei ºi sã-i persecutepe necredincioºi, evreii ºi-au gãsit refugiu înþãrile române. Discipolii lui Jan Hus ºi ai luiCalvin au fost acceptaþi ºi aceastã toleranþãa provocat o mulþime de tulburãri politicecu Rusia ºi Polonia. Vãd un înþeles în toateacestea. Este ceea ce eu numesc „creºtinismcosmic“, opus celui ecleziastic.10

În anii maturitãþii, Eliade a revenit decâteva ori la ideea „creºtinismului cosmic“.

Deosebit de semnificativã este rememo-rarea legãturilor sale cu Teilhard de Char-din ºi similitudinile dintre teoriile filozofu-lui iezuit ºi cele ale sale:

Am avut întrevederi ºi eram fascinat de teo-ria evoluþiei pe care a formulat-o ºi de punc-tul Omega, mi se pãrea chiar cã ea contra-zicea teologia catolicã: plasarea lui Cristosîn ultima galaxie aminteºte mai curând debudismul mahayana decât de creºtinism. Eratotuºi un om care mã fascina, care mã inte-resa nespus, iar, mai târziu, am înþeles înce mãsurã gândirea lui era creºtinã ºi cât erade originalã, de curajoasã. Teilhard reacþio-neazã împotriva unor tendinþe maniheistecare s-au infiltrat în creºtinismul occidental.Chardin aratã valoarea religioasã a Materieiºi a Vieþii. Ceea ce îmi aminteºte de „creºti-nismul cosmic“ al þãranilor din Europa rãsã-riteanã, pentru care lumea era „sfântã“ deoa-rece a fost sfinþitã de încarnarea, moarteaºi învierea lui Isus Hristos.11

Referindu-se la preocupãrile religioase îndomeniul ortodoxiei ale lui Nae Ionescu,între 1920 ºi 1940, Eliade nota, la 8ianuarie 1945:

ªi Nae Ionescu a fãcut necontenit eforturipentru a izbuti sã creadã ca un þãran creºtin.Dar era mereu chinuit de îndoialã. O bunãparte din gândirea lui sistematicã nu þineseama de Dumnezeu – e clãditã fãrã ajutorulsau prezenþa lui Dumnezeu.

În fond, ºtiu cã Nae Ionescu ºi-a pierdutde tânãr credinþa – ºi, dupã spusele lui, ar firegãsit-o când se afla la studii în Germania.Dar mã întreb: a regãsit-o el cu adevãrat? ªin-a mai pierdut-o niciodatã? Nu ºtiu ce sãspun...12

În ceasurile de cumpãnã ale vieþii, în mo-mentele propriilor drame existenþiale, preo-cupãrile religioase ale lui Eliade trec peprimul plan. Nimic altceva nu-l mai inte-reseazã.

În toamna anului 1944, în Portugalia,alãturi de soþia sa, citeºte împreunã cu eaBiblia. Într-o noapte intrã buimac într-obisericã, în timp ce se fãcea o slujbã pentrufemeile bolnave.

La moartea soþiei, copleºit de durere,luptã cu toate puterile împotriva crizelorde disperare ºi neurastenie. κi pune între-bãri, comparã, observã contradicþii, se în-doieºte.

Cei doi filozofi în opera cãrora se scu-fundã sunt Kierkegaard ºi ªestov.

Lev ªestov (Chestov) – 1866-1938 –,teolog, filozof ºi scriitor rus, stabilit în

�

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 23

1920 în Franþa, e mai puþin cunoscut lanoi. Opera lui e o apologie a cunoaºteriiprin credinþã. Influenþat de Nietzsche, Dos-toievski ºi Pascal, ªestov e reprezentant aliraþionalismului mistic. El se opune luiAristotel, Spinoza ºi Hegel, care-ºi mas-cheazã ateismul. Eliade transcrie câteva afo-risme de-ale lui ªestov din cartea acestuiadespre Kierkegaard, „prolixã, dar admira-bilã“.

Reþin schepsisul interogaþiei retorice:„Acceptarea ºi puterea de a îndura suntoare singurele rãspunsuri pe care omul lepoate da grozãviilor vieþii?“13

Kierkegaard a scris cele mai pãtrunzã-toare analize ale sentimentului religios.Eliade, autorul primului articol desprefilozoful danez, apãrut în Cuvântul, în1926, citeºte, dupã moartea Ninei, Tratatuldespre disperare, Conceptul de angoasã ºi ce-lelalte cãrþi ale acestuia. Remarcã similitu-dinile dintre opera lui ºi gândirea indianãarhaicã.

Polemizeazã cu el (deºi ºtie cã acestamurise cu un secol în urmã): „Cum adicã:împotriva raþiunii? Se vede treaba cã Kier-kegaard, care-ºi pierduse de mult credinþa,pierduse pânã ºi amintirea ei“.14

Peste câteva zile, citind în Jurnalul luiKierkegaard despre dispreþul acestuia faþãde Goethe, se dezlãnþuie:

De ce groaza aceasta bolnãvicioasã de oricebucurie concretã? De ce retragerea aceastadin viaþã? Christos nu ne spune nimic cãtrebuie sã suspendãm viaþa finitã; ne spunenumai sã credem ºi orice vom cere rugându-ne ºi crezând cã ne va fi dat, vom avea.15

În fond, lucruri asemãnãtoare se aflã ºi înspusele lui Marcu ºi Isaia.

Eliade justificã credinþa evreilor care „dãconcretului un sens religios, desfãtându-seîn carne, rãmânând totuºi în duh“ (2 febru-arie 1945).

Oferã argumente, exemplificã, se justi-ficã: „Dupã ce Avram ºi Iov au trecut printeribile probe, s-au întors în lumea lor con-cretã, ºi-au reluat viaþa lor familialã, de în-destulãri trupeºti ºi mângâieri spirituale“.

În concluzie, comparându-se cu filozo-ful danez, continuã:

Convingerea aceasta pe care am dobândit-oîn ultimii opt-nouã ani de cercetãri etnogra-fice, Kierkegaard nu o avea. De aici, deznã-dejdea lui teribilã – ºi numai melancolia mea.

Misiunea mea în cultura secolului al XX-lea este sã descopãr ºi s-o fac vie lumeapresocraticã.16

Pierderea unei fiinþe dragi îi zguduie în-treaga fãpturã. În 1951, când au murit, înaceeaºi sãptãmânã, tatãl ºi unchiul Mitache,cel ce i-a fost confident ºi l-a ajutat sã pleceîn India, i-a trimis sorei sale, Corina, o te-legramã impresionantã: „Simt cã am pier-dut tot: copilãria ºi tinereþea mea!“

Aflând cã „bãtrânul“ a plecat definitiv,nota la 19 noiembrie 1951:

Parcã mi se pustieºte fiinþa. E mai mult de-cât tristeþe, e o vidare lãuntricã, totalã. Amîntrerupt acum câteva ceasuri însemnãrileacestea: o jale fãrã nume m-a azvârlit pe ne-aºteptate în plâns. Eram, din fericire, singuracasã. ªi m-am trezit târziu, secãtuit, obse-dat de amintiri. Ca ºi ieri, ca ºi alaltãieri, amsuit la Sacré Coeur ºi am aprins douã lumâ-nãri. Numai ofranda aceasta simplã mã li-niºteºte.

Poate fi numit un asemenea om necre-dincios?17

ªi dupã rostogolirea deceniilor, lecturapredilectã a eroului nostru continuã sã fieNoul Testament.

E drept cã paºii nu i se îndreptau preades spre bisericã. Atunci când o face, nuuitã sã facã unele însemnãri. Redau câtevadintre ele:

20 noiembrie 1946Doi ani (de la moartea Ninei). Slujba de labiserica româneascã. Trei preoþi ºi numaiGiza cu mine. N-am vrut sã chemãm nici unprieten.

Ce pãcat cã, dupã o atât de „frumoasã“slujbã – în sens spiritual – preotul m-a che-mat în camera de alãturi ºi m-a întrebat cecred despre politicã...

2 mai 1948Paºtele. Pentru întâia oarã de 8 ani asist laprohod ºi la înviere. Biserica românã e plinãpânã la refuz. De câteva sãptãmâno a fost„cuceritã“ de rezistenþi...

10 martie 1966Ieri, de ziua mea, am asistat la botezul stu-dentului meu (Social Thought) MichaelKorn. De vreo doi ani voia sã se converteas-cã, deºi nu imediat, la catolicism. (Nu-l atrã-gea nici dogma, nici ritualul.) Când mi-aspus de intenþia lui ºi pentru cã ºtiam cã ig-norã aproape total iudaismul, l-am rugat sãvadã întâi un rabin, sã mediteze asupra„consecinþelor“, sã discute ºi cu alþii, ca sãnu regrete mai târziu, sau sã-ºi renege nouacredinþã, aºa cum era pe cale s-o facã cu ceadintâi. M-a ascultat, a citit, a stat de vorbãºi a hotãrât sã se boteze....

15 februarie 1970Asist la slujba catolicã la Oriental Institute,unde de câteva luni liturghia e acompaniatãde „muzicã de jazz“ (de fapt, o ghitarã, otrompetã, un saxofon). Sunt prins ºi cucerit.Sala e plinã de tineret. Pentru prima oarãvãd tineri care nu se plictisesc ºi nici nu stauca niºte pietre la o slujbã. „Transmisã“ prinasemenea melodii, liturghia îi tulburã, îiatrage, îi intereseazã. „ªi-au gãsit limbajulreligios pe care-l cãutau?“

Deºi pretinde cã s-a hotãrât sã pãstreze dis-creþie în ceea ce priveºte propria sa cre-dinþã, am impresia cã am descoperit enig-ma, citând un fragment din spusele saleprivitoare la lectura Bibliei:

Desigur, existã mai multe lecturi ale Bibliei.Este cea a creºtinului, a credinciosului, sau,mai degrabã, a aceluia care îºi aminteºte cãtrebuie sã fie credincios ºi creºtin: zi de zieste uitat acest lucru. Este apoi lectura pecare o face istoricul. ªi o a treia: aceea carerecunoaºte în aceastã carte un foarte mare ºifoarte frumos model de scriere.18

Eliade s-a implicat în toate cele trei modalitãþi.

�

Note1. Emil Cioran, Mircea Eliade ºi dezamãgirile

sale, in Pagini literare (Turda), 16 ianuarie1936.

2. Manuscrisul, aflat în arhiva noastrã, esteintitulat Concursurile Tinerimii Române, ºia fost scris în 1923.

3. Cu Corina-Cornelia Alexandrescu, sorascriitorului, in Mircea Handoca, Convorbiricu ºi despre Mircea Eliade, ediþia a 2-a,Bucureºti: Ed. Criterion, 2006, p. 33.

4. Ortodoxia (XI), in Cuvântul, anul III, nr.924, 12 noiembrie 1927, p. 1-2.

5. Mircea Eliade, Memorii, ed. a 2-a, Bucu-reºti: Humanitas, 2004, p. 137.

6. Wilhelm Dancã, Fascinaþia sacrului de laMircea Eliade la Papa Ioan Paul al II-lea,Iaºi: Editura Sapientia, 2002, p. 56.

7. Mircea Eliade, Europa, Asia, America: Co-respondenþã A-H, vol. I, Bucureºti: Huma-nitas, 1999, p. 457-458.

8. Mircea Eliade cãtre Vittorio Macchioro, 15martie 1931, in Europa, Asia, America: Co-respondenþã, vol. II, Bucureºti: Humanitas,2004, p. 176.

9. Jeana Eliade cãtre fiul sãu Mircea, scrisoareineditã, aflatã în arhiva noastrã.

10. Mircea Eliade cãtre Vittorio Macchioro, p.175.

11. L’épreuve du labyrinthe: Entretiens avecClaude-Henri Rocquet (Încercarea labirin-tului, trad. de Doina Cornea, Cluj-Napoca:Dacia, 1990, p. 83).

12. Mircea Eliade, Jurnalul portughez ºi alte scri-eri, vol. I, ed. Sorin Alexandrescu, Bucu-reºti: Humanitas, 2006, p. 429.

13. Ibidem, p. 298.14. Ibidem, p. 285.15. Ibidem, p. 301.16. Ibidem, p. 284.17. Incinerarea scriitorului – contrar canoa-

nelor ortodoxiei – a produs tristeþe ºi mâh-nire în rândul unor clerici.

Pãrintele Gheorghe Calciu, în vizita pecare i-a fãcut-o lui Eliade, în februarie1986, l-a întrebat dacã nu cumva cunoaº-terea în profunzime a religiilor orientalei-a afectat ortodoxia. „Eliade m-a asiguratcu tãrie cã nimic nu s-a miºcat în sufletulsãu din credinþa lui, cã el ºi-a construit ocredinþã simplã, cât mai simplã, ca a unuiþãran român ºi cã aceastã temelie a rãmasnezdruncinatã în el. A spus lucrul acesta cusimplitate ºi foarte convingãtor.“ Dupãmoartea savantului, pãrintele Calciu a avuto discuþie amplã cu Dna Christinel. Co-mentând cele aflate, precum ºi articolulMahaparinirvana al lui I. P. Culianu,pãrintele Calciu conchidea: „Eu cred cã ela fost ars fãrã consimþãmântul lui, dintr-unexces de dragoste rãu înþeleasã a unora dindiscipolii sãi“ (Gheorghe Calciu, Mormân-tul furat, in Origini, nr. 9-10, septembrie-octombrie 2003, p. 34).

18. Încercarea labirintului, p. 144.

Cãrþi primite la redacþie

• ªtefan-Sebastian Maftei,„Geniul artistic“: Nietzscheºi problema creaþiei artisti-ce: Între romantism ºi avan-gardã germanã, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2010.

• Walter Benjamin, Origineadramei baroce germane, edi-tor Rolf Tiedemann, trad. deMaria-Magdalena Angheles-cu, Lorin Ghiman ºi GeorgeState, revizie, unificare termi-nologicã ºi note de Maria-Magdalena Anghelescu, pre-faþã de Ioan Pop-Curºeu,Cluj-Napoca: TACT, 2010.

24 • APOSTROF

Limba românã la vaduri ºi strâmtori

ANDREI MOLDOVAN, critic ºi istoric lite-rar care s-a fãcut cunoscut în ultimii ani

mai ales prin colaborarea cu Niculae Ghe-ran la editarea corespondenþei primite deLiviu Rebreanu, a semnat, din 2005 încoa-ce, o rubricã revuisticã asemãnãtoare cu ceaa Rodicãi Zafiu din România literarã,urmãrind cu îngrijorare – dar ºi cu vigilenþã– evoluþiile neomologabile de ultimã orãînregistrate în folosirea idiomului nostru desorginte latinã, cu adaosuri slave. Astfel, s-au adunat pagini dupã pagini, conducând,pânã la urmã, la un ansamblu cãruia auto-rul i-a dat titlul de Mâhnirile limbii române(Cluj-Napoca: Ed. Limes, 2011, 112 p.)Faþã de interesul anterior afirmat al criti-cului din Beclean pentru literaþii din regiu-ne – în primul rând Coºbuc ºi Rebreanu,dar ºi toþi cei cuprinºi în antologia-dicþio-nar a scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud pecare a realizat-o –, ºi faþã de consemnãrilesale critice, deplasarea interesului autoruluicãtre buna funcþionare a instrumentuluiîn interiorul cãruia se naºte literaturaromânã aratã ca o sanitarã întoarcere cãtreesenþe ºi rãdãcini, deopotrivã.

Adevãrul este cã oficiul pe care îl îndep-linea în vremuri mai austere faimosul lin-gvist Alexandru Graur necesitã, în condi-þiile liberalizãrii de dupã comunism, oprovocare mult mai mare ºi mai alertã.Suntem, de-acum, în epoca victoriei drastica comunicãrii globale, a intrãrii în simul-taneitate a întregii lumi prin intermediulcomputerului, sateliþilor, radarelor, telefo-niei mobile, internetului, a reþelelor de so-cializare (facebook, twitter etc.), a accesuluila televiziunea digitalã non-stop (peste osutã de programe la dispoziþia tuturor vâr-stelor, permanent) când, chiar dacã toateaceste mijloace îºi urmeazã fluxurile în prin-cipal în alte limbi decât româna, conse-cinþele noului asalt mediatic se rãsfrâng ºiasupra limbii noastre natale. Dispariþia ulti-mului star mediatic ce ºi-a cucerit gloriatelevizionistã pe seama observãrii greºeli-lor de expresie ale românului, George Pru-teanu (Doar o vorbã sã-þi mai spun), simultancu lansarea pe micul ecran a comentariilorliterar-culturale bâlbâite ale lui Dan C.Mihãilescu au marcat, împreunã, apusulunei epoci ºi rãsãritul alteia. În locul atenþieifaþã de expresia vorbitã, central încã în anii90 ai secolului trecut, tolerarea ºi chiarempatia în raport cu bâlbele cultivate alecuiva aratã clar cã rigorismul rigid al epociilimbii totalitare de lemn ºi cel relaxat ludic

din prima decadã a tranziþiei au pierdutteren în faþa dezlãnþuirilor dadaiste actuale.

Cele treizeci ºi trei de capitole ale cãrþiicare evidenþiazã câteva derapaje actuale dela buna întrebuinþare a românei sunt oreacþie concretã, binevenitã, la spectacolulbezmetic la care asistãm, de cele mai multeori, cu resemnare, plictis sau cu speranþa cãva trece de la sine. Trebuie spus însã cãAndrei Moldovan rãmâne cantonat în ori-zontul tradiþional al greºelilor de limbã,plimbându-ºi cititorii printre uzurile ºi abu-zurile pe care limba le permite în starea eiaºa-zicând natural. Ce se întâmplã însã cuacele vocabule noi care intrã agresiv în voca-bulary, trecând cu iuþealã din argourile spe-cializate direct în fondul principal de cuvin-te ºi expresii? Ce facem cu angli(ci)smeledevenite vârful de lance al înnoirii lexicale,datoritã transformãrii limbii engleze înidiom universal, în lingua franca a epociinoastre – urmare a hegemoniei politice ºicultural asumate în sec. al XX-lea, progresiv,de SUA? Când maºinile devin… „tunate“, nupentru a indica faptul cã în ele s-a descãrcatun fulger însoþit de un tunet, ci pentru cã„tunning“ înseamnã reglaj sau acord fin, ºimai cu seamã pentru cã „tune up“ semni-ficã a adduce la nivelul ultimei mode ceva,atunci înseamnã cã preluarea din englezã seface cu japca, din goana Chrysler-ului… La televizor, o reclamã promite nu numaiCD-urile cu episoadele unui serial îndrãgit,ci ºi „boxul“ în care sã le aºezãm. Nu estevorba despre sportul ºtiut, ci despre bana-la cutie, în cazul respective, de carton colo-rat de imagini policrome. Cineva a decis, laînregistrarea reclamei – mã refer la „advãr-taizingul“ menþionat – cã a folosi cuvântulconsacrat, „cutie“ ar fi mai puþin atractivsau nimerit ºi… iatã!

Împrumuturile din limbile hegemonicese fac, în românã, de veacuri. Nu foartemulte rezistã însã în timp. Cine rãsfoieºtedicþionarul lui Frunzescu, plin de cuvinteaduse de moda grecizantã a secolului fana-riot, rãmâne uimit cã româna a scãpat ief-tin din aceastã aventurã a aculturaþiei ori-entalizante. Va fi însã la fel ºi în ceea cepriveºte moda americanismelor? Dacã înal-ta tehnologie va veni în continuare dinAmerica de Nord, atunci este posibil sã„daunlodãm“, „apgradãm“, sã „printãm“ încontinuare, în loc sã descãrcãm, sã înnoimºi sã imprimãm în spiritual moºtenirii noas-tre lingvistice.

Nu doar engleza configureazã agresiv, cusucces, un continent lingvistic nou pe pla-neta limbii române. Intelectuali socotiþi aaparþine eºalonului fericit al tinerei filoso-fii aduc cu ei, în strãdania lor sincerã de aimplementa în idiomul strãmoºesc o termi-nologie filosoficã dificilã chiar ºi în original– mã gândesc la cea a fenomenologiei luiMartin Heidegger – propuneri de descâl-cire conceptual care mai mult încâlcesc ºicomplicã. Þinând cont de specificul înnoi-rilor noþionale caracteristice germane, Hei-degger a propus, în paginile lui, cuvintecompuse. A reproduce procedeul în româ-nã, prin alãturarea unui „cârnat“ de vo-cabule unite de cratime, nu este, în niciuncaz, soluþia constructivã ce poate îmbogãþiºi conduce la subtilitate limba noastrã. Sun-tem, în plan filosofic, cu asemenea trans-planturi neizbutite, din nou în sfera echi-valãrilor cravatei cu „de-gât-legãu“, înpreistoria unei traduceri izbutite, dacã aºaceva se poate ºi meritã, a filosofului germanîn limb ape care o vorbim.

Existã ºi continuitãþi pernicioase în do-meniu. Religia majoritarã, ortodoxia, soco-teºte, astfel, prin vocea autorizatã a majo-ritãþii autorilor care scriu din interiorul ei,de pe poziþii relevante, cã pãstrarea ºi întã-rirea credinþei depind ºi de atenþia acordatãvocabularului derivat în secolele anterioa-re, din greacã. Aºa se ajunge ca pânã ºi înlumea intelectualã laicã sã se vorbeascãdespre „diortosire“, „iconomie“ ºi alteleasemenea, în loc de adaptare ºi corectare aunei traduceri mai vechi sau, respectiv, deplan divin referitor la destinul omului. Nue de mirare cã, mãcar în al doilea caz,lumea neprevenitã ajunge sã confundenoþiunea bisericeascã menþionatã cu aceeade… economie.

În asemenea condiþii, o propoziþie carear spune cã „Dasein-ul apare ca o putinþã-de-a-fi tunatã în orizontul iconomiei“ riscãsã stârneascã, simultan, uimire ºi râs, ca unrãspuns ºugubãþ, minor ºi, mai ales, invo-luntar la frica ºi cutremurarea lui RudolfOtto sau chiar Sören Kierkegaard.

Nu mã îndoiesc cã minuni de acest felse vor estompa cu vremea, pierzându-ºiactualitatea, dispãrând cu totul sau rãmâ-nând piese de muzeu cu un aer rebarbativ,implanturi eºuate, epave sabordate înlarg… De aceea, îmi zic, se prea poate caprofesorul, critical ºi lingvistul AndreiMoldovan sã aibã dreptate neaventurându-se în combaterea lor. „Mâhnirile“ de carevorbeºte domnia sa în legãturã cu limbaromânã se referã mai cu seamã la reauafolosinþã datã unor cuvinte, la alterareaunor construcþii, la suprimarea sau supra-licitarea unor sensuri ºi accente, la devierisemantic ºi chiar la unele împrumuturigreºit întrebuinþate.

Adevãrul este cã eseurile care alcãtuie-sc volumul se citesc cu delectare, ºi chiar cusatisfacþia pe care þi-o dã o revanºã simbo-licã. Mai sunt cavaleri apþi sã susþinã tur-niruri, îþi spui. Mai sunt oameni pregãtiþisã înfrunte pânã ºi subtilitatea unor ziceriaparent anodine, ce compun mesaje ce dauîn foc, precum acronimele FMI - UDMR.

Mi-aº dori mai multe cãrþi de acest fel,mai dese intervenþii ale experþilor în limbanoastrã pentru a da semn cã limba nu tre-buie terfelitã cum ne vine mai la îndemânãîn absenþa respectului faþã de ea. M-aºbucura dacã, alãturi de opiniile referitoarela ceea ce se vorbeºte în stradã sau prinmarile ateliere ale oamenilor de culturã,cineva s-ar avânta – pe urma lui G. I.Tohãneanu ºi a lui Stelian Dumistrãcel,savanþii timiºorean ºi ieºean care exceleazãîn domeniu - ºi prin patrimoniul tot maipuþin inteligibil al vorbirilor de odinioarã.Primul dintre cei menþionaþi a lãsat, întreatâtea daruri inestimabile, ºi o carte undereia ºi explicã formulãri rare din opera luiI. Budai-Deleanu, în timp ce al doilea ºi-aexersat cu success pana în descifrarea unorconstrucþii româneºti surprinzãtoare. Dinpãcate, nu avem încã explicaþii com-prehensive ale limbii lui Dimitrie Cantemir,a cronicarilor din sec. al XVII-lea ºi al XVIII-lea, ne lipsesc o mulþime de dovezi ale fap-tului cã, înainte de a uita limba Bibliei luiªerban Cantacuzino, am înþeles-o. Situaþianu este înfloritoare în domeniu, iar mare-le public cultivat rãmâne încã departe deasemenea instrumente lingvistice de mareutilitate.

Cartea succintã ºi alertã a lui AndreiMoldovan îmi dã speranþa cã asemenea

Ovidiu Pecican

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 25

bãtãlii se mai pot purta încã; nu din pati-mi purist ºi din impulsuri cenzoriale, ci cao luare permanent la cunoºtinþã a bogãþieiºi splendorilor unei limbi cãreia un filosofimportant al secolului trecut, ConstantinNoica, îi închina ode incredibile, relevân-du-i certificatele de nobleþe ºi de profunzi-me. Încã mai avem pânã la tratarea caba-listicã a acestei limbi, a cãrei fibrã ºiflexibilitate pot duce poveri însemnate deînþelepciune, intuiþie ºi artã. Drumul îndirecþia explorãrii orizonturilor sale nu esteunivoc, el putând porni din explorarea tre-cutului ºi a expresivitãþii rural-regionale, cala Noica, dar ºi dinspre evoluþiile recentis-sime, întregite de sensuri aduse cu ele deºcolarizarea sistematicã ºi de urbanizareaRomâniei ultimului secol.

Sper, în orice caz, ca aventura perso-nal în domeniu a lui Andrei Moldovan sãcontinue.

�

Despre organul creativitãþii astãzi

TENDINÞE DE ultimã orãîn teoria literaturii (mai

precis în naratologie ºi înteoriile receptãrii) indicãamurgul epocii de aur a pri-matului esteticului. La rân-dul lor, acestea nu fac decâtsã rãspundã unei practici delecturã din ce în ce mai greude ignorat, care readuce literatura de ficþiu-ne pe un acelaºi plan (nonspecific!) fie cuartefacte vizuale de toate genurile, fie cudiscursuri de adevãr „slãbite“ ele însele deatmosfera relativismului generalizat care necaracterizeazã epistema. Cu alte cuvinte,literatura nu ar mai fi în primul rând rea-lizare sau efect estetic, ci altceva: percepþie,cunoaºtere, deschidere cãtre experienþe al-ternative. În acest context, cercetãrile des-pre „trãirea“ literaturii pe propria piele, hrã-nite din deceniile de secetã estetizantã, nupot fi decât bine-venite. Citim literatura cape un alt discurs de cunoaºtere? Existã fic-þiuni capabile sã modifice felul în care ne-am obiºnuit sã cunoaºtem ºi sã perce-pem? Existã romane care sã se adreseze unuialt tip de conºtiinþã, unei altfel de minþi ºiunui altfel de corp decât cele generalizatestatistic, anunþând poate salturi neurobio-logice confirmate ulterior de ºtiinþã? Saudoar romane care trebuie citite altfel? De laacest gen de întrebãri porneºte cercetãtorultimiºorean Alexandru Budac în volumul pecare îl dedicã filosofiei imaginaþiei, intitulatByron în reþea sau Cum a rãmas liberã cana-peaua doctorului Freud (Humanitas, 2009).Aluziile la vacantarea canapelei psihanaliti-ce ºi la poziþionarea versatilã a lui Byronîntr-o reþea deocamdatã neidentificatã oferãdeja o primã idee despre argumentul cãrþii.

Pornind de la întrebãri asupra teoriilorsufletului posibile astãzi, cercetarea se fixea-zã, prin captivante modulaþii conceptuale,asupra teoriilor ºi accepþiilor imaginaþiei.Tratatã ca nucleu de fascinaþie, imaginaþia– subiect unic – este urmãritã de-a lungulipostazelor foarte variate dobândite în isto-rie între douã contexte extreme: primul, în

care este complet exilatã în afara cunoaºte-rii, iar al doilea, opus, marcându-i gloria dea fi consideratã însuºi fundamentul cunoaº-terii. Simplu spus, autorul doreºte sã expu-nã „felul în care ºtiinþele cognitive abor-deazã imaginaþia literarã“. Cu acest ultimdeterminativ, „literarã“, volumul intrã debunãvoie ºi în colimatorul criticii literare,chiar dacã proiectul este mai degrabã unulde epistemologie sau de criticã cognitivã.Chiar dacã una dintre mizele declarate alevolumului este „surprinderea relaþiei minte-corp [...] în prozele lui Thomas Pynchon,John Crowley, Mircea Cãrtãrescu ºi AdrianOþoiu“, sã nu ne lãsãm înºelaþi: este vorbade o mizã fãrã specificitate esteticã, greuta-tea ei fiind declarat cognitivã. În recursulsãu la cele mai noi teorii neurobiologicesau la conceptele fluide, ca ºi în analizelesale de prozã, Alexandru Budac insistã asu-pra imposibilitãþii simulãrii creativitãþii ar-tistice, fãrã sã se lase atras de mecanismelestructurale care preocupã lectura esteticã.Baza cercetãrii o constituie o paradigmãcapabilã sã „ignore frontierele tradiþionaledintre estetic ºi analitic, matematic ºi me-taforic, filosofic ºi literar“, cu alte cuvinteuna pentru care esteticul poate funcþionaanalitic (aici, alt termen pentru „ºtiinþific“)sau metafora poate avea valoare matema-ticã, dar mai ales una în care atât filosofia,cât ºi literatura au la fel de justificate pre-tenþii la cunoaºtere. Nu îi pot da dreptatelui Andrei Terian (el însuºi antiestetizant),care, în cronica sa la volum, identificã aiciun „complex Gheorghidiu“, prin care înþe-lege perceperea literaturii ca „un alt fel de“filosofie, „mai puþin precisã, dar mai sub-tilã“, oricum o „sorã mai micã“. Este ade-vãrat cã într-o paradigmã transdisciplinarãrenunþarea la specific (estetic, cognitiv etc.)înseamnã ºi aºezarea în comparabilitate, darvolumul lui Budac nu cade nicio clipã încapcana rãzboiului dintre ºtiinþe ºi uma-nioare, respectiv dintre filosofie ºi litere.Dimpotrivã, autorul recunoaºte dificultateade a împãca perspectiva ºtiinþificã, filosoficã(care urmãreºte adevãrul) ºi perspectiva cri-ticului sau a scriitorului (care privilegiazã„retorica ºi tropii“, adicã esteticul, aº spunecu un termen pe care Alexandru Budac sefereºte sã-l foloseascã). Mai mult, într-oobservaþie legatã de forþa descriptiv-conceptualizantã a metaforelor (la AllanBloom, dar ºi la Harold Bloom), autorulîºi precizeazã foarte exact poziþia prin ade-renþã la pragmatismul lui Rorty, pentru ca-re filosofia nu este mai aproape de adevãrca literatura, orice „adevãr“ (adicã „justifi-care ºi descriere a unor relaþii cauzale“)neavând sens „în afara reþelei de credinþe ºidorinþe din care ia naºtere“.

Lucratã în ºase pãrþi, Byron în reþea de-dicã prima jumãtate acelor teorii sau „filo-sofii ale minþii“ care întreþin conjuncþia me-taforei cu adevãrul, respectiv care recunosc,fãrã sã absolutizeze, rolul imaginaþiei încunoaºtere. Freudismul, care a încurajatideea descrierii minþii umane prin relaþiicauzale (eventual identificabile prin mo-nolog interior ºi certificabile neuronal), es-te refutat cu ajutorul lui Wittgenstein ºi Gilbert Ryle (a cãror alãturare valoricã estetotuºi forþatã), trecând prin Daniel C. Dennett (care înþelegere cunoaºterea întermenii punerii în naraþiune a unei „lumiheterofenomenologice“ a subiectului) ºipânã la Douglas Hostadter (autor pe cât depuþin cunoscut la noi, pe atât de necesar pelista de lecturi fundamentale, prin contri-

buþiile sale la gândirea analogicã ºi mai alesla teoriile conºtiinþei) sau la Antonio Da-masio (care insistã asupra condiþionãriineurobiologice).

Legãtura cu prozele lui Thomas Pyn-chon, John Crowley, Mircea Cãrtãrescu ºiAdrian Oþoiu este oferitã de posibilitãþilepe care atât teoriile amintite, cât ºi ficþiunileautorilor aleºi le oferã perceperii creativitãþiiartistice în ecuaþia conºtiinþei, în afara fi-losofiilor interioritãþii (excludere care arexplica lipsa criticilor conºtiinþei din filierabergsonianã). Simplificând nepermis, ceeace uneºte în demonstraþia autorului impre-sionantele concluzii ale filosofilor cu fic-þiunile tulburãtoare ale celor patru autorieste un anumit principiu de auoreferenþia-litate, o preocupare pentru eul proiectatimaginativ, un adevãrat „vârtej Gödel“, ºipentru „fluxul informaþional turbionar ceantreneazã toate nivelurile unei perso-nalitãþi“.

A doua jumãtate a volumului, mult maiaplicatã analitic, începe cu un dosar de re-ceptare a lui Thomas Pynchon, autor para-digmatic pentru întreaga demonstraþie,funcþionând ºi ca termen-reper în restulanalizelor (v., pentru exemplificare, unuldintre cele mai bune capitole, „Thymos“,unde autorul se dovedeºte ºi un rafinat cri-tic literar când pune tendinþele centripetedin romanele lui Cãrtãrescu în opoziþie cucele centrifuge de la Pynchon, detaliindcaracterele romantismului vizionar al ro-mancierului român). În reþeaua alcãtuitã denodurile receptãrii – pe care le descrie în-totdeauna din perspectiva sa – autorul îºiilumineazã propriile mize (v., de pildã,faptul cã „romanele lui Thomas Pynchonpresupun nu atât un nou tip de cititor, câtnoi deprinderi de lecturã“). Interpretãrilelui Alexandru Budac pe literaturã împãr-tãºesc interesul pentru viziunea pragmaticãºi, aºa cum am spus deja, o anumitã dis-tanþã faþã de valorizãrile estetice. Întreprin-derea poate pãrea riscantã din perspectivacriticii literare. Numai cã autorul nu obo-seºte sã atragã atenþia asupra acestor riscuriºi dificultãþi („formarea ºi activitatea Bucleinu conving uºor în calitate de temei al ex-perienþei estetice“) ori sã amendeze echili-brat excesele cognitiviºtilor de anulare, depildã, a „diferenþelor dintre sensul literal alcuvintelor ºi cel figurativ“. Este însã ade-vãrat cã slãbiciunile cãrþii – câte sunt – vindin acest tratament nediferenþiat: în ciu-da propriilor avertismente, autorul anali-zeazã, de pildã, personajele romanelor ca ºicând ar vorbi despre niºte subiecþi cu psi-hologie analizabilã, cum face cu OedipaMaas, în efortul cãreia de „a distinge ce estereal, întemeiat ºi ce nu“ cercetãtorul vede„o ilustrare perfectã a imposibilitãþii minþiiumane de a stabili scãri precise cu privirela realitatea obiectelor“. La aceste alunecãriîn facil se adaugã ºi câteva traduceri con-ceptuale neinspirate: flickering clustersajunge „ciorchini agitaþi“ (ar fi sunat maibine „constelaþii instabile“), misreading –„lecturã eronatã“ (în loc de „lecturã ne-creditabilã“), aspectele de suprafaþã, shallow– „scobite“ (primul determinativ era destulde bun) etc.

Dincolo de acestea, debutul lui Alexan-dru Budac mi se pare unul dintre cele maiimportante debuturi ale anului trecut, cuatât mai mult cu cât are loc într-un volumcare provoacã înseºi integritatea ºi purismul

Mihaela Ursa

�

26 • APOSTROF

literaturii înþelese ca fief al esteticului,reamintind cu obstinaþie cã una dintreprimele funcþii ale literaturii este ºi aºezareacunoaºterii într-o naraþiune oarecare. Noile„deprinderi de lecturã“ pe care Byron înreþea le considerã obligatorii par sã fie – dealtfel – ºi deprinderile care vor salva lite-ratura în epoca post-Guttenberg.

�

Despre dragoste

„MARILE OPERE despreiubire mã impresi-

oneazã, adesea, pânã la la-crimi, dar, oricând, aº lãsadin mânã Anna Kareninapentru o clipã de vertij aliubirii“ – mãrturiseºte LiviuAntonesei într-o carte „trãi-tã“ chiar ºi în pasajele salelivreºti, reduse programaticla o funcþie ilustrativã. Ediþie definitivã,Despre dragoste: Anatomia unui sentimenta apãrut în 2010 la Editura Ideea Euro-peanã din Bucureºti, în corpul ei armo-nizându-se tentative teoretice persona-lizate, fragmente de literaturã ºi jurnal,precum ºi, în loc de Epilog, o discuþie cu Al.Paleologu.

Neluatã în calcul de fascinaþia preado-lescentinã pentru povestire, meditaþia asu-pra iubirii reprezintã pentru autor produsulexclusiv ºi firesc al maturitãþii, subiectulfiind pregãtit de întreaga istorie personalãa iubirii, filtratã prin proba duratei. În jus-tificarea convingerii sale cã o carte despreiubire nu poate fi scrisã decât la maturitate,Liviu Antonesei opereazã în cadrele uneiserii dihotomice care asociazã tinereþea cuintensitatea ºi cu spectrul superficialitãþii întot ceea ce þine de experienþa iubirii, lacelãlalt pol situându-se maturitatea ºi ac-cesul la iubirea autenticã, profundã ºi pu-ternicã, pe care el o numeºte „iubire andro-ginã“. Fãrã intenþia de a revoluþiona saueduca, Antonesei disecã literar propria saistorie de iubire ºi reuºeºte acest lucru evi-tând atât capcana concreteþei biografice, câtºi pe aceea a survolãrii nesubstanþiale asubiectului. Alternanþa de texte teoretice deuz personal ºi selecþiile din caietele autoru-lui transformã volumul într-o confesiuneliterarã multifaþetatã, cu îmbietoare stimu-lente de lecturã participative, multe dintreexperienþele trãite efectiv sau doar culturalavând o puternicã notã empaticã.

Perspectiva absolutã ºi sensibilitatearafinatã la nuanþele iubirii personalizeazãacut mixtura de meditaþie filosoficã ºidiscurs filologic din primele secþiuni teore-tice ale cãrþii. În siajul acestei opþiuni se si-tueazã compararea stingerii unei iubiri ade-vãrate cu moartea ºi regretul pierderiirafinamentului lingvistic al grecilor antici,pentru care iubirea se nuanþa în trei ter-meni diferiþi (philia, agapé ºi eros). Pe ace-eaºi linie a absolutizãrii, reflectând asuprainterferenþei servituþii voluntare ºi a suve-ranitãþii personale în dragoste, Liviu An-tonesei apreciazã cã recunoaºterea celuilaltca jumãtatea lipsã, definitorie pentru iubire,înseamnã automat atât autosuficienþa re-

laþiei, cât ºi reciprocitatea servituþii volun-tare, adicã devotamentul ºi interdependenþaechilibratã a partenerilor. Suportul livrescal acestei axiome vine dinspre Henry Miller,referinþã elevatã complice pe tot parcursulcãrþii, tot el furnizând ºi ecoul perfect altezei potrivit cãreia existã o aristocraþielegatã de dragoste, doar cei aleºi avândprivilegiul de a o trãi profund.

În istoria iubirii umane ne aflãm încã la pri-mul capitol. – scrie Henry Miller în Sexus.ªi chiar în domeniul individualului pur, sta-tistica e sãrãcãcioasã. Avem oare mai multde o duzinã de eroi ºi eroine ale iubirii caresã ne poatã servi de exemplu? Mã îndoiesccã avem tot atâþia îndrãgostiþi câþi sfinþiiluºtri.

„Dragostea este una dintre puþinele noas-tre trãiri complete, alãturi de participareamisticã la relaþia cu divinitatea ºi de agoniafinalã“ – scrie Liviu Antonesei în paginileacestui volum. Aprecierea iubirii ca expe-rienþã totalã include automat în ecuaþie ºisimþurile, corporalitatea, senzualitatea, con-trariind poate câteva spirite pudibonde,însã fãrã a friza vulgaritatea. Refuzul pro-gramatic al monismelor din toate teoriileprivind fiinþa umanã îl conduce pe autorspre un pluralism integrativ în care sufletul,spiritul ºi corpul se aflã într-o inseparabilãfuziune, vizibilã în trãirea eroticã. Meta-morfozele de ordin fizic ºi intensificareapreocupãrii faþã de propriul corp în cazulîndrãgostiþilor deschid decomplexat subiec-tul raportului dintre corp ºi iubire. Autorulnu vede în grija faþã de corp o dovadã aegoismului, ci o interpreteazã drept „do-vada supremã a ospitalitãþii“. Investigareareprezentãrilor culturale ale acestei atitudiniîl conduce pe Liviu Antonesei la o obser-vaþie provocatoare: în timp ce imaginile cufemei care au grijã de corpul lor abundã, seînregistreazã o izgonire a reprezentãrilorsimilare masculine. Consemnarea fenome-nului este pigmentatã anecdotic cu un mi-metism fixat de mentalitatea colectivã, mi-metism care face din corpul neîngrijit albãrbatului proba virilitãþii. Exerciþiul gro-tesc, însã realist, de imaginaþie, precum ºirectificarea pedagogicã potrivit cãreia „unbãrbat adevãrat nu are mai multã îndreptã-þire sã oculteze legile ospitalitãþii decât o fe-meie adevãratã“ întregesc opinia autorului.

Clarificarea viziunii autorului asuprafaþetelor erotismului reclamã inclusiv dis-tincþii conceptuale personalizate, aºa cumeste aceea dintre nuditate ºi goliciune. „Uncorp nud – precizeazã Liviu Antonesei – seoferã doar privirii, un corp gol se oferãîntrutotul.“ Astfel, regimului unidirecþio-nal al privirii i se opune comuniunea totalãºi complice cu celãlalt, aceasta din urmãfiind, în optica autorului, cauza primã aandroginismului perfect, cu condiþia cafiecare sã-l priveascã pe celãlalt ca fiind„cumva in illo tempore, celãlalt sãu“. O lo-gicã similarã funcþionezã ºi în cazul distinc-þiei dintre erotism ºi sexualitate, erotismulfiind înþeles ca o depãºire metafizicã asexualitãþii. Elitismul accesului la erotismmizeazã pe aceeaºi ecuaþie a androginis-mului perfect, rezultatul construcþiei con-ceptuale fiind echivalarea erotismului cuiubirea misticã, punct în care Liviu Anto-nesei se reîntâlneºte cu literatura lui Law-rence Durrell, dar ºi cu Henry Miller, celcu care ne situãm – apreciazã el – „în plinãmisticã a iubirii“. Opoziþia dintre erotism

ºi sexualitate, precum ºi raritatea, fragmen-taritatea ºi fragilitatea iubirii beneficiazãºi de un inventar cultural în Interludiusceptic: Un poem, extras literar a cãrui to-nalitate negativã este infirmatã tactic prin-tr-o afirmaþie menitã sã justifice întreguldemers scriitoricesc: „Scriu pentru cã dra-gostea existã“.

Departe de a rãmâne pe fundalul expli-cativ al jocului conceptual, mitul androgi-nului este supus unei reformulãri dialogicecu Platon, Eliade, Leon Evreul, Stendhal,Balzac ºi Henry Miller, teza propusã fiindaceea cã „nu a existat niciodatã o fiinþãsfericã, sfâºiatã de un Dumnezeu Rãu, alecãrei jumãtãþi au fost trimise în lume sã seregãseascã una pe cealaltã“, preexistenteîn androginie fiind posibilitatea întâlnirii ºi excepþionalitatea ei.

Selecþia de poeme atipice din Jurnal devise, reverii ºi fantasme exoterizeazã câtevaaspecte ale funcþionãrii aparatului fantas-matic, dar, în acelaºi timp, manifestã ºiscepticism cu privire la posibilitatea de-criptãrii ºtiinþifice a modului „subtil în careimpulsurile corporale, sedimentele incon-ºtientului ºi memoria culturalã genereazãfantasmele“, izolarea unor imagini culturaleîn reveriile ºi fantasmele autorului nepãrânda fi o probã suficientã pentru a dovedi con-trarul. Volumul demonstreazã cã asemeneaimagini, mai ales cele marine, apar adeseoriîn romanele lui Lawrence Durrell, adicã aledeloc întâmplãtorului partener epistolar allui Henry Miller, cel cu care Liviu Anto-nesei se întâlneºte frecvent „în gânduri“ pemarginea iubirii. Acceptarea lumii fantas-matice ca parte integrantã a lumii autoruluiface ca fragmente precum Visul multipli-cãrii, Zborul spre Brazilia: Un vis sau Coº-marul maltratãrii sã mizeze atât pe trans-punerea literarã a fantasmelor, cât ºi peinterpretãrile de coloraturã psihanaliticã,semnalând inclusiv trucurile hermeneuticede confort atunci când explicaþia nu paresatisfãcãtoare.

Grupajul din Ultimul interludiu: Casetacu chinezãrii reia tematic intersecþiile ex-perienþei personale cu literatura universalãºi gloseazã cu mãiestrie pe marginea in-terdependenþei necesare dintre iubire ºicunoaºtere. Un pas mai departe, tendinþade a absolutiza iubirea îl împinge pe LiviuAntonesei pânã la a afirma: „Sunt convinscã Domnul Iisus a cunoscut dragostea îndeplinul înþeles al cuvântului“.

Reper de control pe tot parcursul cãrþii,investit chiar cu meritul de a fi spus „celdintâi cuvânt cuminte“ despre dragoste, Al.Paleologu are cuvântul final, Epilogul re-producând o discuþie radiofonicã pe temaiubirii, continuare fericitã a unei cãrþi cufinal care se refuzã scrisului, deoarece –noteazã Liviu Antonesei –, „chiar dacãatâtea iubiri minunate se pierd, dragosteaîn fond nu moare niciodatã, nu moarenicicând în întregime ºi este, prin urmare,indecent, nerecomandabil, cumva histrio-nic sã vorbeºti despre sfârºitul sãu“.

�

Constantina Raveca Buleu

�

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 27

Cimitirul ideilorproaste ale secolului

nouãsprezece

CEL MAI recent roman allui Umberto Eco (Ci-

mitirul din Praga, Polirom,2010) este construit în ju-rul unui personaj atipic.Vãzut din perspectiva uneiepoci în care pânã ºi po-veºtile pentru copii au va-riante „corecte politic“ (deexemplu, cartea lui James Finn Garner,Poveºti corecte pentru adormit copiii), SimoneSimonini este un erou cu totul ºi cu totul„incorect“, iar incorectitudinea sa descrieun timp istoric al incorectitudinii politice.Simonini se naºte în 1830 ºi moare în1898, chiar înainte de a începe secolul XX,viaþa lui fiind coincidentã cu secolul carea nãscut majoritatea monºtrilor ce au bân-tuit modernitatea, de la marxism ºi psiha-nalizã, pânã la electricitate ºi rãzboaielenapoleonice, de la fourierism ºi pânã la teo-riile conspiraþiilor globale. Secolul XIX este,aidoma lui Simonini, schizofrenic, cu per-sonalitate dublã, cu o predispoziþie sprescindare. Aºa cum scria Otto Rank în stu-diile sale despre figura dublului, care estedeopotrivã un mijloc de apãrare al sineluiîn faþa morþii ºi, simultan, o sursã de ame-ninþare pentru eul nostru, secolul întruchi-pat de eroul lui Eco este unul magnific ºi,deopotrivã, malign. Mirabilele evenimenteale acestui secol, cum ar fi rãspândirea idei-lor Revoluþiei Franceze, revoluþiile de la1848, Comuna francezã, sunt dublate demonstruoasele sale creaþii, mãsurarea capa-citãþii craniene, cu ideea cã trãsãturile rase-lor pot fi citite din fizionomie, ºi, nu înultimul rând, antisemitismul. Ambivalen-þele secolului XIX apar din toate cotloanele.Acest secol este martor al naºterii sionis-mului, Th. Herzl publicând în 1895 DerJudenstaat (Statul evreiesc), ºi tot acum auloc marile pogromuri din Rusia (1880).Acum au loc primele eliberãri în masã dinsclavie (cu memorabilul rãzboi american desecesiune), dar tot acum se rãspândesc teo-riile „mitului lui Ham“, promovat de oa-meni ca pastorul Johnson, care explicã doctde ce negrii sunt obligaþi de legea divinã sã fie exploataþi de caucazieni.

Proiectul romanesc al lui Eco devine,odatã cu acest roman, transparent. Dupã cea rescris istoria secolului XIV cu Numeletrandafirului, dupã ce a re-construit marearevoluþie a secolului XX cu Pendulul lui Fou-cault (centrat în jurul extraordinarului an1968), dupã ce a refãcut istoria secoluluiXVII cu Insula zilei de ieri, unde un naufra-giat, aidoma lui Robinson Crusoe, poves-teºte la 1643 toate aberaþii barocului, ºidupã ce a reconstituit cãderea Constantino-polului din secolele XII-XIII în contextulgnosticismului, prin Baudolino, a refãcut, înMisterioasa flacãrã a reginei Loana, traseulimaginar al apariþiei fascismului în Italia,acum Umberto Eco narativizeazã istoriaprincipalelor idei ale secolului XIX. Cartea,care se bazeazã pe un jurnal scris „în ordineinversã“, redactat de Simonini stimulat înurma unei discuþii – cu cine altul decât cudoctorul Froïde! –, devine o anamnezã rãs-

turnatã, menitã sã îl facã pe eroul principalsã înþeleagã cine este (de fapt, romanulîncepe cu aceastã întrebare retoricã: „cinesunt eu?“), dar ºi pe cititori sã înþeleagãcine este secolul care l-a fãcut posibil peacesta.

De ce este special acest secol? În aceastãperioadã populaþia Europei se dubleazã,datoritã industrializãrii rapide, tot acumeste identificatã morfina, Beethoven scrieSonata lunii, Simfoniile a 5-a ºi a 9-a, areloc o micã glaciaþiune timp de trei dece-nii, Darwin publicã Originea speciilor,Nietzsche anunþã moartea lui Dumnezeu,sunt descoperiþi dinozaurii, este identificatomul de Neanderthal ºi sunt inventaþibluejeansii.

Secolul XIX

– secolul mincinoºilor

NU ÎNTÂMPLÃTOR fraþii Grimm publicãtocmai în 1812 prima lor carte (Kinder

und Hausmärchen), ce conþine 86 de po-veºti, majoritatea devenite parte a culturiipopulare din secolul XX, cele mai recentefiind Rapunzel ºi Prinþul-broscoi. În aceas-tã logicã, atunci când Eco susþine cã per-sonajele sunt „reale“, cine mai poate sã maicreadã „Naratorul“ care amestecã figuriautentice cu ficþiuni pure? Cartea lui Ecoamestecã în mod continuu autenticitatea ºifalsul, Simonini însuºi fiind un maestru fal-sificator, un plastograf patentat, un notarcare face trafic cu documente false, dar carese întreabã dacã vor mai exista vreodatãdocumente originale „bune de falsificat“,într-o epocã mecanicã în care, parafrazân-du-l pe Walter Benjamin, originalele falsi-ficabile dispar. Cum se poate trãi într-olume plinã de falsificatori, unde nu maiºtim sã deosebim între minciunã ºi adevãr?

Dar, la urma urmelor, de ce este Si-monini un falsificator „rãu“, când Dumas„ºterpelea“ de unde putea personaje ºidialoguri pentru romanele sale? De ce ar fiSimonini falsificator malign, când LeoTaxil, contemporanul sãu, inventa de-adreptul poveºti ºi istorii pe care le publicaapoi ca ºi când ar fi fost adevãrate? Taxilapare ºi în roman ca un „nãscocitor înve-terat de poveºti“, care scrie despre iubirilelui Pius al IX-lea, misterele francmasonerieisau o versiune parodicã a Noului Testament.El este coleg cu doctorul Bataille, care scrieo „operã-monstru“, Diavolul în secolul XIX,unde inventeazã instituþiile satanismuluimodern. Întreg secolul este un univers altraficului de falsuri, iezuitul Gioberti preiainformaþii din Jidovul rãtãcitor al lui EugèneSue, la rândul lui Simonini citeºte (aidomapersonajului autobiografic din Flacãrareginei Loana) Misterele Parisului, Cei treimuºchetari, Contele de Monte-Cristo, deunde se inspirã pentru rapoartele sale caspion ºi sursã oficialã de ºtiri. De unde îºiia „faptele“ eroul? Sursa lui de inspiraþiesunt bibliotecile. Ca ºi Jules Verne, un alt„copil al secolului“, Simonini inventea-zã lumi doar citind, documentându-se ºivãzând ilustraþii fãcute de alþii. Când unspion vinde ceva inedit, nu trebuie decât sãpovesteascã ceva ce s-ar putea gãsi într-untârg de cãrþi vechi, spune Simonini, ex-plicând de ce este el aidoma secolului pe care îl reprezintã, deopotrivã fals ºiadevãrat.

Lipsa memoriei este o altã temã cen-tralã a cãrþii, pentru cã tocmai neaducereaaminte este cea care provoacã tragedii. Nuºtim de unde am venit ºi chiar vrem sãuitãm cum am ajuns aici. „Sunt altul carese observã pe sine din afarã“, spune Simo-nini, vorbind ca unul dintre primii pacienþiai psihanalizei. În fond, aceasta este epocahipnotismului, perioada când Charcot ºicolegii lui descoperã puterea „mesmeri-zãrii“ ca practicã. De aceea, când Simoninise întâlneºte la Paris cu un doctor austriac,care se prezintã drept Froïde, preia tehnicaautoanalizãrii a celebrului doctor vienez.

Un secol al urii

„ODI, ERGO sum“, aceasta este filoso-fia declaratã a personajului, nãscut

torinez, din mamã franþuzoaicã, o mamãpe care o urãºte pentru cã l-a pãrãsit ºi l-alãsat singur. „Evreii se travestesc“, îl învaþãbunicul Simonini, iar travestirea devinepasiunea tânãrului Simonini, care, evident,are rãdãcini adânci în ura faþã de mamã ºifaþã de evrei. Ziarul oficial al Vaticanuluia declarat romanul „imoral ºi antisemit“,afirmând cã acest tip de prozã stimuleazãura rasialã. Dar romanul este reprezentareanaturalã a înseºi urii care a fãcut posibilemonstruozitãþile secolului urmãtor. Simo-nini urãºte pe toatã lumea. Este antisemitdeclarat, misogin radical, extremist conser-vator, rasist convins, antiiezuit, anticlerical,antimodern. Pentru Simonini nu existãdecât defecte ale naþiunilor, aceasta fiinddefiniþia însãºi a rasismului. Nu este demirare, pentru cã secolul XIX l-a produs peGobineau, al cãrui studiu despre inegali-tatea raselor este uºor recognoscibil îndiscursul Bunicului Simonini, care îºi în-vaþã nepotul cã evreii sunt înfumuraþi caspaniolii, obraznici ca þiganii, murdari caenglezii, unsuroºi precum calmucii, porun-citori ca prusacii ºi clevetitori ca francezii.Simone Simonini face constatãri dintre celemai incorecte politic pentru noi, oameniisecolului XXI. Nemþii, spune el, au „cel maiscãzut nivel de omenie“, femeile lor suntvulgare, dovadã a inferioritãþii lor rasialedovedite, iar culmea ºtiinþificitãþii este adusargument cã nemþii produc dublu cantita-tea de fecale, comparativ cu nivelul mediual unui francez. Dar nici francezii nu scapãde caracterizãri negative. Ei sunt „leneºi,escroci, ranchiunoºi, geloºi, orgolioºi ºiavari“. Sicilienii, la rândul lor, sunt niºtebastarzi, provenind din încruciºãri nedem-ne între arabi „leoarcã de sudoare“ ºi „os-trogoþi degeneraþi“, care, la rândul lor, auluat de la sarazini indolenþa, de la ºvabi cru-zimea, de la greci flecãreala. Alþii suntsusþinãtorii inferioritãþii rasei negre, con-cluzie extrasã tot din Cartea Sfântã. Negriisunt o plagã pentru America, pentru cã vortransforma o întreagã naþiune într-o mlaº-tinã de metiºi. Dar, în acest context, VictorHugo, care vorbea despre fetor iudaica, eramai puþin rasist?

„Urãsc femeile“, declarã Simonini, darrecunoaºte cã nu ºtie prea multe desprefemei, iar informaþiile ºi le extrage de la unalt „specialist“ al secolului XIX, doctorulTissot. Când este adolescent viseazã laBabette d’Interlaken, „marea fecioarã“ acomunismului interbelic, în timp ce pãrin-

Doru Pop

�

28 • APOSTROF

tele Pertuso îl învaþã cã femeile nu suntdecât „un sac de excremente“. Evident,rãzboiul cu fiicele Evei se încheie cu unasasinat. Învãþãtorul lui, pãrintele iezuitBergamaschi (nume compus din berga ºimaschi), are evidente înclinaþii homose-xuale, atingându-l, la limita perversiunii, pecreºtet într-o zi toridã de varã. Tocmaidatoritã lui Bergamaschi eroul se îmbracãîn rantia acestuia ºi danseazã în oglindãînchipuindu-ºi cã este o femeie. Cu toateacestea, douã lucruri iubeºte Simonini,mâncarea ºi banii. El este un materialist, unfiu desãvârºit al empirismului ºi raþiona-lismului.

Rãdãcinile maligne ale antisemitismului

DAR CEL mai mult Simonini urãºteevreii. Eroul, este, în mod evident, un

construct narativ. Chiar numele sãu, nespune Naratorul, provine de la mitul evreu-lui care ucide copii de creºtini pentru a faceazime din sângele acestora. Simonino esteun sfânt catolic, martir canonizat la Trentodupã ce se spune cã ar fi fost rãpit de evreiºi ucis pentru a-ºi pune la cale maleficele lorritualuri. Aici este „fabula“ centralã a cãrþii,unde Eco reconstruieºte istoria unei ficþi-uni celebre, poate cea mai dãunãtoare ficþi-une a ultimelor douã secole: conspiraþiaiudaismului internaþional. Simonini este,de fapt, autorul Protocoalelor secrete alesionismului planetar (traduse cu titlulProtocoalele înþelepþilor Sionului), care nusunt altceva decât o construcþie ficþionalã,realizatã pe o secvenþã epicã „preluatã“integral din Joseph Balsamo al lui Al.Dumas. De fapt toate personajele legate în vreun fel sau altul de apariþia Proto-coalelor... sunt integrate în povestea lui Eco.Documentul, prima oarã menþionat expli-cit în romanul Biarritz (scris de HermannGoedsche, personaj ºi el), Serge Nilus,autorul primei ediþii ruseºti, preia infor-maþii din broºurile secolului XIX despreevrei ºi le combinã cu alte surse, apoi docu-mentul este rãspândit de Ohrana þaristã cafiind autentic. Toate se leagã ºi traseulficþiunii este fascinant. „Cãrticelele“ anti-iudaice care circulã prin toatã Europa, dela rusul Lutostanski pânã la egipteanulOsman Bey, sunt amestecate cu textele luiMaurice Joly, care scrie Dialoguri în Infernîntre Montesquieu ºi Machiavelli. Joly seinspirã ºi el din Misterele poporului, romanscris de Sue, pentru a „ticlui“ opuscule-le sale, iar Simonini copiazã de la Joly.Goedsche, la rândul sãu, furã de la Si-monini, care integreazã elemente dintr-oscrisoare mai veche a bunicului sãu cãtreBarruel, care iarãºi este preluat într-unopuscul moscovit, de unde se rãspândeºteîn toatã lumea ca un document adevãrat.Iar ficþiunea continuã pânã astãzi, pentrucã Simonini, încheie Naratorul povestea,„se aflã încã între noi“.

�

RADU MAREª

ºi proza de analizã

AFOST Odatã o legendãfrumoasã: legenda ºcolii

de prozã de la revista Tri-buna. Atunci când, în 1970,a venit redactor-ºef la revis-tã Dumitru Radu Popescu,el ºi-a format o nouã echipãredacþionalã, pe care a vruts-o impunã în faþa conºtiin-þei publice drept o veritabilã ºcoalã a pro-zei româneºti de actualitate. Între tinerii pecare i-a avut în vedere s-au numãrat: Con-stantin Cubleºan, Mircea Vaida, ConstantinZãrnescu, Radu Mareº, Marcel ConstantinRuncanu, Dan Rebreanu, Vasile Sãlãjan,Tudor Dumitru Savu, Emil Bunea. Pentrufiecare dintre aceºtia, ºeful echipei s-a bãtutsã obþinã câte un premiu de valoare naþio-nalã, în aºa fel încât întreaga redacþie sã sepoatã prezenta în faþa cititorilor cu o cartede vizitã cât mai epatantã. Mulþi dintre eiau apucat acele vremuri bune de emulaþie,când pânã ºi Ion Lungu s-a apucat sã scrieprozã, iar preocuparea aceasta a fost mereuîncurajatã ºi de urmaºul lui D. R. P. la con-ducerea revistei, Augustin Buzura. Timpula fost însã destul de nemilos cu prozatoriiîn chestiune, mulþi dintre ei optând pe par-curs pentru poezie (Mircea Vaida), alþiipentru publicisticã, dramaturgie ºi criticade artã (C. Zãrnescu), pentru istoria ºi cri-tica literarã (C. Cubleºan), alþii trecând în lumea umbrelor (M. C. Runcanu, EmilBunea, T. D. Savu) sau dispãrând pur ºisimplu în neant (Vasile Sãlãjan).

Singurul prozator care a rãmas credin-cios misiunii sale artistice, din întreg grupulpe care l-am amintit mai sus, este RaduMareº, un prozator de cursã lungã, retrasdin vâltoarea încleºtãrilor literare contem-porane la masa sa de scris, de unde, pe-riodic, dã semnale cã proza rãmâne ºi pemai departe vocaþia sa de bazã. În 1972primea, pentru volumul de prozã Anna sauPasãrea paradisului, Premiul Uniunii Scrii-torilor. Succesul de afirmare l-a constituitînsã romanul Caii sãlbatici (1981), în ca-re relatarea scrupuloasã ºi nuanþatã e susþi-nutã de o energie stilisticã viguroasã, mi-zând pe portretistica psihologicã ºi perigoare constructivã. Deja aici îºi face locpreocuparea „generaþionistã“ a lui RaduMareº, care iese la luminã atunci când dis-cutã cu multã insistenþã destinul „generaþieiorfanilor“, rãmasã fãrã repere politice ºimorale certe. O reluare a experienþei, vi-zând clarificãri de ordinul „geografiei li-terare“, este abordatã ºi în Ecluza (2008),roman deopotrivã al Ardealului ºi Bu-covinei de Nord, zona natalã a scriitoru-lui, pentru care el nutreºte un sentimentataºant cu totul aparte.

Ciclului bucovinean îi aparþine ºi recen-tul roman, intitulat, oarecum profetic,Când ne vom întoarce (Ed. Limes, 2010),care vãdeºte ºi reminiscenþe autobiograficeprecise. Protagonistul romanului este ingi-ner agronom, la fel ca ºi tatãl autorului,ºi, la fel ca acesta, poartã numele de GavrilM., dupã cum familia ucraineanã din careprovine soþia este cea de Suhoverschi, deprofesie învãþãtoare, nume ºi profesie pãs-trate de asemenea în scenariul narativ

imaginat. Cu asemenea antecedente, putembãnui cã autorul a dorit sã reconstituie unepisod real din viaþa familiei sale, cãruia i-a dat o turnurã clasicã de roman de ana-lizã, plasat pe fundalul afirmãrii impetuoa-se a Gãrzii de Fier ºi a legionarilor, când,vrând-nevrând, o bunã parte din tineretulvremii a fost contaminat de ideile de drep-tate ºi „duh naþional“ afirmate de ideologiilor, spiritul de activ („lagãrele de muncã“)ºi credinþa în rolul binefãcãtor al religi-ei putând contamina (sau infecta), chiardacã numai ºi aparent, modul de viaþã ºiidealurile unor inºi pãtrunºi de dorinþa dea face ceva. Totul ia însã o turnurã vãditsimbolicã, cu trimiteri precise la soartaingratã a neamului românesc ºi, mai ales, alocalnicilor din zona Nistrului de Sus, delângã Cernãuþi, care au de pãtimit mereu ºidin greu de pe urma vecinãtãþii cu Rusiasau cu Imperiul Austriac, puteri care con-tinuã sã-ºi dispute teritoriul, intervenind înmod brutal în viaþa oamenilor.

Provenit dintr-o familie þãrãneascã sã-racã, cuprinsã de numeroase nevoi, sin-gurul fiu al acestei familii va fi dat la studiila Suceava, apoi la Cernãuþi, devenindagronom ºi încercând sã punã în aplicareplanurile de ridicare a þinutului propovã-duite de profesorul sãu Octavian Volcin-schi, dintre care unele ºi transpuse în prac-ticã de acesta la nivelul oraºului Cernãuþi.Urmând sfatul ºi recomandarea profeso-rului sãu, el acceptã sã ia în primire rolulde administrator-agronom la o fermã izo-latã din apropierea graniþei, fermã pe carefostul proprietar, austriacul Wagner, opãrãsise. Noul post i se potriveºte ca omãnuºã ºi tânãrul va cãuta toate mijloacelepentru a-ºi face cãt mai bine meseria ºi aface rentabilã ferma pe care o dirijeazã. Înciuda vremii secetoase, la început reuºeºtesã obþinã o bunã recoltã de sfeclã ºi decartofi, redresând economia casei ºi asigu-rând, prin furajele recoltate la timp, hranaanimalelor din bãtãturã, ºi o viaþã decentãzilierilor care îl ajutã. Visul sãu este însã cutotul altul: sã înfiinþeze o livadã de piersici,cãreia îi ºi destineazã un teren cât se poatede potrivit, ºi pentru care întreprinde toatedemersurile. Agronomul este, înainte detoate, un om al datoriei bine fãcute, un insdevotat total meseriei, din care cauzã seamestecã prea puþin în viaþa satului dinapropiere, întreþinând doar legãturi spo-radice cu preotul, ºeful de garã sau cuînvãþãtorul, respectiv cu cei patru parteneriai jocului de tarok practicat aici de „boierii“locului.

În împrejurãrile vieþii singuratice pecare o duce la Valea Lupului, Gavriluþã o cunoaºte într-o bunã zi pe tânãra în-vãþãtoare Katria Suhoverschi, de care seataºeazã sentimental. Prin intermediul ei,pãtrunde în intimitatea vieþii de familie aacesteia, un amalgam original nemþesco-ucrainean, cu tradiþiile bine încetãþenite ºiperpetuate din tatã în fiu, amintind de zonaamestecului de naþii ºi popoare din zonã.Schimbãrile de regim politic n-au estompattoate frecuºurile ºi prejudecãþile, convenþiileºi animozitãþile, iar întrebarea pusã de unuldintre unchii Katriei planeazã greu asupradestinului celor de aici: „Eu însã te întrebnumai atât: la ce le-a trebuit românilor þaraasta, dacã nu se pricep ºi nici nu le treceprin cap s-o administreze ca lumea? De ce

Mircea Popa

�

�

ION HOBANA

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor din Bucureºti anunþãcu profundã tristeþe încetarea din viaþã a cunoscutului scriitor ION HOBANA (1931-

2011). A fost scriitor, ziarist, editor, secretar al Uniunii Scriitorilor. În ultimii ani a condusSecþia de literaturã pentru copii ºi tineret a Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti, fiind ºimembru în Consiliul USR.

A publicat cinci volume de versuri pentru copii ºi un roman, Sfârºitul vacanþei, înaintede a se consacra, cu precãdere, literaturii SF.

Prozele ºi studiile lui au apãrut în peste douãzeci de þãri. Având un vechi ºi constantinteres pentru viaþa ºi opera lui Jules Verne, a tradus opt Cãlãtorii extraordinare, a publicatzeci de articole ºi studii, a realizat numeroase emisiuni de radio ºi televiziune consacratemarelui scriitor.

Cunoscut cercetãtor al fenomenului OZN, preºedinte al Asociaþiei pentru StudiulFenomenelor Aerospaþiale Neidentificate (ASFAN – România), Ion Hobana a publicatmulte lucrãri de gen.

Ion Hobana a fost membru în Uniunea Scriitorilor din România, Societé Européennede Culture, Centre International Jules Verne, H. G. Wells Society, AssociazioneInternazionale per gli Studi sulle Utopie.

Pentru întreaga sa activitate pe tãrâmul creaþiei, exegezei ºi promovãrii SF-ului, i s-audecernat Marele premiu al Ministerului Culturii ºi Artei din Polonia (1973), Premiulspecial „Aripile de aur ale fanteziei“ (1980) ºi Premiul World SF (Brighton, 1984).

La sfârºitul anului 2009, când se afla în plin lucru la o nouã carte, Ion Hobana afost diagnosticat cu o boalã necruþãtoare, cu ºanse de viaþã între 6 ºi 9 luni. A reuºit sãreziste ºi sã dea gata pentru tipar, în noiembrie, ultima sa lucrare antumã, Peste o sutã ºio mie de ani: O istorie a literaturii franceze de imaginaþie ºtiinþificã de la origini pânã la 1900(Editura Academiei). A avut satisfacþia de a o vedea apãrutã, ba chiar a trimis câtevaexemplare cu autograf prietenilor apropiaþi, apoi, imediat dupã ce a sãrbãtorit, pe 25ianuarie, împlinirea a 80 de ani, starea sa s-a înrãutãþit brusc. A plecat dintre noi marþi,22 februarie 2011, seara, la spitalul Colþea din Capitalã.

Dumnezeu sã-l odihneascã!Prin dispariþia lui Ion Hobana, literatura românã, lumea literarã româneascã ºi miºca-

rea literarã SF suferã o grea, ireparabilã pierdere. �

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 29

nu se duc dracului sã lase pãmântul ãsta cuiºtie ce sã facã cu el?“ Gavriluþã agronomuldã semne cã e capabil sã dovedeascã tocmaicontrarul. Prin munca lui, ferma a ajunsîntr-o situaþie înfloritoare, livada de piersiciaratã ca un rai, iar în jur toate se schimbã.În lumea prejudecãþilor ºi a apelului lafarmece ºi ritualuri vrãjitoreºti, Gavril M.introduce ideea de ordine ºi echilibru, detoleranþã între diferite neamuri, el pãstrândla fermã trei bãtrâni de trei naþii diferite, pecare-i ocroteºte, alãturi de un copil aban-donat. Semnul suprem al sacrificului sãumoral este însã ridicarea unei biserici, dupãmodelul lui ªtefan cel Mare, convins fiindcã numai credinþa va mântui neamul. Peacest criteriu, el are legãturi temeinice cuiluminatul Iliuºã cãlugãrul, cel care vedeproiectat destinul neamului în viitor ºi carevine sã sfinþeascã noul lãcaº, ridicat prinmunca devotatã a cîtorva tineri inimoºi.Pentru motivul cã Iliuþã cãlugãrul, în fondun anahoret ºi un spirit dãruit neamuluiºi credinþei sale, a stat închis pentru ideilesale, sau cã tinerii care vin sã lucreze suntsuspectaþi a fi pãtrunºi de idei legionare,Gavriluþã însuºi e considerat un duºman alregimului ºi un tovar㺠de drum al acestora.La fel ca aceºtia, el crede în destinul nea-mului ºi dovedeºte zel de ziditor. În modfatal, ºeful de post interpreteazã greºitproiecþia viitoristã a lui Gavriluþã, el ºitânãra sa soþie cãzând victime nevinovateorbirii rutiniere a jandarmului.

Sensul romanului este unul plin deprofunzime: noi ne lichidãm între noi, nu

trebuie sã vinã strãinii s-o facã. Elanulconstructiv, obsesia actului creator de careeste animat agronomul trebuie retezate. Celcare vrea sã facã ceva pentru viitor, cevadurabil ºi dezinteresat, este inevitabil sa-crificat, semnalele critice ale unei Mioriþemoderne putându-se detecta la mai multenivele ale construcþiei epice, lãsând sã sevadã relele unei slãbiciuni interioare care nemacinã. Modul cum trãiesc ºi acþioneazãoamenii aici þine ºi de avatarurile istoriei,de racilele unor moºteniri, ale unor invidiiºi ranchiune aparþinând psihismului colec-tiv. „Mulþi români au uitat cã existã ºiBucovina“, spune la un moment dat au-torul ºi trebuie sã înþelegem afirmaþia ca unsens tragic al destinului nostru, când gestullui Gavriluþã nu e înþeles la adevãrata luisemnificaþie, aºa cum el însuºi îºi fixeazãdestinul: „Cum e, de pildã, atunci cândpoþi mãsura ce ai dus la capãt, un pas ºiîncã un pas, cu un efort colosal. Cum e sã-þi dai seama cã timpul nu mai trece degeaba“.

A ucide spiritul creator, a amestecabãnuiala cu realitatea ºi a acþiona în nume-le unor erori e o fatalitate a istoriei popo-rului nostru, pe care Radu Mareº o punecu multã acuitate. Epidemia legionarã nupoate fi identificatã cu spiritul de sacrificiupentru þarã sau cu dorinþa de religiozitate.E un adevãr asupra cãruia ne atrage aten-þia unul dintre martorii acestei odioasecrime, ºeful gãrii, Octavian Vorobchievici,folosit de autor ca raisonneur al cãrþii:„Niciunul dintre noi nu era legionar. În totsatul, la noi, nu exista nici mãcar un le-

gionar de sãmânþã. În oraºe, dar ºi în altecomune, mai mari sau mai mici, legionariiieºeau în faþa lumii ºi se ºtie cã o fãceauostentativ, fãrã fricã, neavând nimic deascuns. La noi, nu!“ Dar „dupã mine is-toria ne soma sã nu mai stãm indiferenþi,deoparte [...] era vremea ca putregaiurileseculare din Regatul României sã fiecurãþate cu sabia, cu lama trecutã prin foc,ºi asta de la rãdãcinã ºi fãrã oftaturi miloa-se ºi lacrimi. Cu vorbã bunã în þara astaticãloºitã nu se putea face nimic: o credeamnu numai eu“.

Cartea e scrisã în stilul cu care RaduMareº ne-a obiºnuit. Un migãlos creator de atmosferã, cu un simþ deosebit al de-taliilor, cu o nefireascã poezie a câmpiei, cuo minuþioasã privire din interior a lumiiBucovinei, cu tablouri de o mare plasti-citate, cu disecãri amãnunþite de psihologiiºi de situaþii. Mai puþin preocupat de a creaconflicte, tensiuni, acþiune. Materialul epicse aglutineazã lent, cu reluãri ºi adâncirisuccesive, cu unghiuri digresive dominatede ºcoala privirii ºi de o vizualitate sedu-cãtoare. Calul ºi cãlãreþul care traverseazãpeisajul iernatic al locului devin o imagi-ne emblematicã, panoramând împrejuri-mile ºi oferindu-le o consistenþã enigma-ticã. O prozã de atmosferã ºi de analizã debunã calitate, rod al unei experienþe epicede maturitate.

�

Prozã scurtã româneascã

într-o antologie croatã

LA EDITURA Meandarmediade la Zagreb, Croaþia, cu

sprijinul Institutului CulturalRomân, a apãrut antologiaNabokov u Brašovu (prozãscurtã româneascã postrevo-luþionarã, 1989-2009). Reali-zatorii acestei elegante tipografic lucrãrisînt trei traducãtori relativ tineri: MarinaGessner, Luca-Ioan Frana ºi Ivana Olujic.Ei au însoþit povestirile cu note explicativenecesare cititorilor croaþi, care nu ºtiu, depildã, cine a fost Ion Rîmaru ºi cine e IlieDobre (douã nume menþionate în prozeleantologate).

Autorii români prezenþi în volum sîntAdriana Babeþi, Daniel Vighi, BogdanSuceavã, Adriana Bittel, Mircea Cãrtãrescu,Florin Lãzãrescu, Dan Lungu, IuliaPopovici, Lucian Dan Teodorovici, PetruCimpoeºu, Rãzvan Petrescu, Horia Gâr-bea, Radu Pavel Gheo, Sorin Stoica. Pre-faþa este semnatã de Paul Cernat. Titlul an-tologiei, Nabokov la Braºov, îl reproduce pecel al povestirii alese din creaþia lui MirceaCãrtãrescu.

�

HORIA GÂRBEA

In memoriam

�

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Parisul în iarnã Susana Bogorin 2

• ESEU

O autobiografie ruºinoasã Ion Vartic 4

• CRONICA LITERARÃ

Bogdan Suceavã ºi orbul glonþ al Patriei Irina Petraº 8

Tot despre halucinogene ªtefan Borbély 9

• MICROLECTURI

Jurnalul unui tînãr medic Ion Bogdan Lefter 10

• CU OCHIUL LIBER

Cartea îndepãrtãrii Iulian Boldea 11

Funcþionarea Uniunii Scriitorilor

în comunism Cristian Vasile 12

Limba românã la vaduri ºi strâmtori Ovidiu Pecican 24

Despre organul creativitãþii astãzi Mihaela Ursa 25

Despre dragoste Constantina Raveca Buleu 26

Cimitirul ideilor proaste

ale secolului nouãsprezece Doru Pop 27

Radu Mareº ºi proza de analizã Mircea Popa 28

• DOSAR: CENTENAR CIORAN

Avea un rîs exploziv... Gelu Ionescu 13

Omul din mansardã Martin Greslou 14

Despre Lacrimi ºi Sfinþi sau cartea

misticului refuzat Marta Petreu 16

Pãstorindu-ºi turmele de idei Petru Cârdu 19

Citind despre CIORAN Marta Petreu 20

• PUNCTE DE REPER

Fost-a Eliade necredincios? Mircea Handoca 21

• IN MEMORIAM

Ion Hobana 29

• VESTIAR

Prozã scurtã româneascã

într-o antologie croatã Horia Gârbea 29

Anul XXII, nr. 3 (250), 2011 • 31

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat