2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F • Ileana Mãlãncioiu ºi Dan C. Mihãilescu, Cluj, 1997. Foto: M. P.

• Ion Vartic, în faþa teatrului de La Huchette, septembrie 2003. Foto: M. P.

• Nicolae Manolescu, ºedinþã de Comitet Director, Sibiu, ianuarie 2006. Foto: M. P.

• Adrian Marino ºi Ruxandra Cesereanu, Conferinþele Apostrof-Korunk, 2001. Foto: M. P.

• Andrei ªerban ºi Norman Manea, New York, decembrie 2006. Foto: M.P.

• Marta Petreu, în faþa teatrului de La Huchette, septembrie 2003. Foto: I. V.

Fototeca

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 3

Aveþi superstiþii?

Ce superstiþii aveþi ºi ce forþã au ele în viaþa dvs.?

AnchetaJocuri de varã

Superstiþie de dreapta

NU CRED în superstiþii, dar cred în mi-nuni, pe care le întâlnesc la tot pasul.

Din nepãsare ºi din nãzãrealã, confundãmminunile creaþiei lui Dumnezeu cu magia ºiocultismul. Þine de natura noastrã sã nelãsãm înconjuraþi de mister, sã credem înpredicþii ºi în posibilitatea ritualizatã de ane controla destinul. De altfel, existã un lanþîntreg de conexiuni care vin din timpuri ar-haice, legate de reprezentãri existenþiale ºi sa-cre, aflate însã la nivelul unui empirism naiv.

Nu cred în semne, în întâmplãri de rãuaugur, în vise, în cifre fatidice. Nu cred înfetiºuri, în niciun fel de idolatrie, aºa cumnu cred în puterea absolutã a banului. Numã fascineazã chiromanþia, astrologia, vrãji-toria, spiritismul. De fapt, superstiþiile suntperfect motivate psihic, determinate de di-verse stãri, de aprehensiuni, de anxiozitãþi,de ignoranþã, de dorinþe himerice tãlmãci-te ocult. A-þi cultiva superstiþiile înseamnãa face ceva (sau a nu face ceva) pentru a ob-þine ceva (sau a nu pãþi ceva). Chestiunecare poate complica mult ºi aºa foarte com-plicata noastrã existenþã.

Cred în schimb în bunul Dumnezeu, însuflet, în destinul eshatologic. Superstiþiile,care sunt forme fantasmatice, adesea extra-vagante, sunt amãgiri, provocãri demonice,profanãri ale modelului limpede ºi simplual lui Hristos. Despre provenienþa lor fan-tezistã, Conul Leonida are înþelegerea per-fectã: „Omul, bunioarã, de par egzamplu,dintr-un nu-ºtiu-ce ori ceva, cum e nevri-cos, de curiozitate, intrã la o idee; a intratla o idee? fandacsia e gata; ei! ªi dupã aia,din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmã,fireºte, ºi nimica miºcã“.

Dupã firea sau cultura practicanþilor, su-perstiþiile pot fi tradiþii populare, care inte-reseazã folclorul, antropologia (obiceiuri denaºtere, de nuntã, de moarte), magii dato-rate fluidului magnetic, dar ºi excedentuluide timp sau lipsei de preocupãri mai con-centrate, succedanee de fond religios. Su-perstiþiile sunt respinse de religie ºi de ºtiin-þã, pentru încãrcãtura lor negativã. Ele nusunt întotdeauna simple elucubraþii, adeseaimplicând ispite ºi zbenguieli demonice.Diavolul, meºter seducãtor de suflete, neîn-trecut psiholog, manipulant de mesaje sub-liminale, cel care de-a pururi are un mãrsângeriu, înrourat în mânã, vicleanul careîmbie cu gânduri ºi patimi, cum sunt cele optale lui Evagrie, lãcomia, desfrânarea, ava-riþia, întristarea, mânia, plictiseala (akedia,

demonul amiezii), slava deºartã, trufia, este,cu siguranþã, ºi autorul superstiþiilor, al ma-giei (albe ºi negre), al descântecelor, al du-hurilor rele, al energumenilor. Superstiþiilesunt soluþiile cele mai simple, adesea amu-zante, ale oricãrui impediment.

Ca oricare, am avut ºi eu multe aseme-nea reprezentãri, de la mâncãrimea de nasla ciocãnitul în lemn sau la evitarea întâl-nirii cu pisica neagrã, cu vremea m-am dez-bãrat de ele. Mi-a rãmas însã, încã din arca-nele copilãriei, obiºnuinþa neclintitã de a mãîmbrãca întâi pe mâna dreaptã, de a mã în-cãlþa în piciorul drept, de a merge pe par-tea dreaptã a trotuarului, de a sta în bisericãîn partea dreaptã a naosului, adicã de a în-cerca sã fiu un om cât mai drept cu putinþã.

�

Plãcerea superstiþiei

AM CÂTEVA superstiþii, care îmi persifleazãspiritul critic. Îmi place sã trec pe sub

scãri, sã merg cu ºireturile desfãcute, o pi-sicã neagrã este întotdeauna un semn bunºi mã bucur când e vineri 13. Ceea ce seprezintã ca minarea unei gândiri super-stiþioase ar putea reprezenta totuºi o ma-

nifestare a ei, pentru cã lucrurile de mai sus nu îmi provoacã indiferenþa, ci îmi tre-zesc o plãcere autenticã.

�

13

SUPERSTIÞIA PRESUPUNE, cred, o tempo-ralitate secvenþialã aparte, bazatã pe logi-

ca discontinuitãþii calitative. Ieºi pe stradãbine dispus ºi stenic, conºtient de lucrurilepe care le ai de rezolvat (pentru care te pre-gãtiseºi din vreme): îþi trece prin faþã opisicã foarte neagrã ºi te retragi speriat, pecale de a renunþa la programul bine planifi-cat al întregii zile; clipa a distrus durata,hazardul a subminat ordinea, bulversând-ocu o nesiguranþã pe care nu o avusese îna-inte. Ca reflex general, de conservare, oame-nii cautã durata, ordinea bine rostuitã, certitudinea planurilor bine gândite ºi pre-meditate, motiv pentru care sunt de pãre-re cã superstiþia nu e trãitã ca atare – adicãtransformatã în fior existenþial – decât defirile cu propensiuni artistice, indiferent demodul particular în care s-ar manifesta ele.Voinþa puternicã nu e compatibilã cu super-stiþia; apatia contemplativã, dimpotrivã: da.Superstiþia þine de metafizica minorã, deesenþã artisticã a existenþei, motiv pentrucare a trãi mici sau mari superstiþii echiva-leazã cu voluptatea de a te abandona vieþii,lãsând-o sã-þi aleagã ea momentele de inten-sitate esteticã majorã, sã te selecteze. Super-stiþia nu þi-o alegi tu însuþi, ci eºti ales deea: acesta e, de altfel, ºi motivul pentru caremultor oameni ea le repugnã, ca un soi demicromagie fatidicã, descumpãnitoare.

Expresia cea mai clarã a artisticitãþii estedatã de faptul cã toate epocile de culturãcrepusculare, alexandrine au fost supersti-þioase; romanii, în epoca imperialã târzie, s-au întrecut în folosirea de amulete, ceeace indicã ºi faptul cã superstiþia are dreptadjuvant un gadget, sau mai multe, care s-o orneze. Laba de iepure sau de nevãs-tuicã, banala potcoavã sau imitaþia de mã-mãruþã þinutã-n portmoneu fac parte dinseria acestor adjuvante cu caracter apotro-paic: dar tot aici intrã ºi trifoiul cu patrufrunze, „lucrul vechi“ purtat la nunþi decãtre mirese sau cuiul de pantof ascuns înbuzunar de cãtre un cunoscut campionolimpic. Epoca hippy s-a întrecut pe sine înfolosirea de amulete; Renaºterea ocultã sau

�• Alexandru Pãsat, Coloanã – lemn ºi fier

Paul Aretzu

ªtefan Bolea

ªtefan Borbély

4 • APOSTROF

alchimia le-au folosit ºi ele. Toate, fãrã ex-cepþie, au fost epoci superstiþioase, fiindcãimplicau o anumitã artisticitate ezotericã;nu întâmplãtor, duºmanul cultural cel mairedutabil al superstiþiilor nu a fost raþiunea,ci creºtinismul, care continuã sã condamne„semnele ºi practicile pãgâne“ din perspec-tiva continuitãþii existenþiale pe care o pre-supunea credinþa.

Personal, am intrat în graþiile supersti-þiilor benefice încã din fragedã pruncie. Nu-mele meu – indiferent cum este el scris, înungureºte sau în româneºte – are 13 litere.M-am nãscut pe strada Oltului, la nr. 13, de unde pãrinþii mei s-au mutat – dupã ofoarte scurtã perioadã de interimat – în stra-da Eminescu, bl. 1, sc. 2, ap. 10: însumând,cele trei cifre dau 13. Mistica lui 13 trebuieînþeleasã flexibil, ºi prin reflectarea sa în oglindã: am venit pe lume în data de 31,CNP-ul meu se terminã ascensional, cu ci-frele 6 ºi 7 (însumate, dau tot 13), numã-rul meu de buletin ºi celelalte acte conþin,invariabil, combinaþia. Când Blanca, fiicamea, s-a nãscut, „certificatul nãscutului viu“purta numãrul 706; am fost al 13-lea pelista de admitere în clasa a IX-a (se dãdea unexamen la sânge pe atunci, mamele de laþarã veneau condescendente la mine, spu-nând cã nu am cum sã intru cu un aseme-nea numãr de ordine), paºaportul meu con-þinea, la prima emisie, combinaþia fericitã.Cel mai simpatic lucru mi s-a întâmplat laadmiterea în facultate: necunoscãtori în aleClujului, pãrinþii mei gãsiserã cu totul în-tâmplãtor niºte rude prin alianþã, care m-auadãpostit pe timpul examenului într-o ca-merã frumoasã de pe strada Fãgãraºului, nr.13; în sala unde am dat examen, am fost tri-mis pe locul nr. 13, ceea ce nu mai aveacum sã mã surprindã. Bizar a fost ceea cemi s-a întâmplat în faza finalizãrii lucrãrii de doctorat: dupã calculele mele, trebuia sãtermin teza în 11 septembrie, dar mi s-astricat subit imprimanta (care funcþionaseimpecabil pânã atunci) ºi am isprãvit-o îndata de 13 (ziua de naºtere, de altfel, a lui Augustin Pop, foarte bun prieten).

M-am tot jucat, ani de-a rândul, cu des-tinul, încercând sã combin semnul Scorpio-nului – în zodia cãruia m-am nãscut – cucifra 13. Am reuºit de câteva ori, dar nuvã spun acum unde ºi când, documentelefiind publice ºi accesibile tuturor; esenþa ecã Laura Poantã, care mi-a lucrat coperta laGrãdina magistrului Thomas (volum de de-but publicat la 13 ani de la prima sa ver-siune editorialã, interzisã), a conspirat puþinspre voluptuoasa mea surprizã, strecurândun mic indiciu în textura graficã a desenu-lui. Alte mici „chei“ sunt diseminate pe ici,pe colo, aºteptând exegeza sã le descopere.Mi-am numãrat volumele de pânã acum, nudin vanitate, ci din dorinþa de a nu scãpa unmoment important, fiindcã mi-am zis cãal 13-lea va purta neapãrat titlul 13 eseuri peteme bizare, deºi Mircea Petean, bunul meueditor, m-a avertizat cã s-ar putea sã nu aibã„relevanþã comercialã“. Dupã ce a pus sca-rabeul pe coperta lui Oleg Garaz – i-am re-plicat –, s-ar putea ca lumea sã nu mai fietotuºi atât de sensibilã...

...Deºi, din proprie experienþã, ºtiu cãeste. În Statele Unite, blocul în care locuiamnu avea etajul 13: locatarii se cazaserã laetajul 12 bis. Povestea cu Apollo 13 vã e,desigur, cunoscutã: dacã s-ar fi sãrit pesteacest numãr, probabil cã excursia n-ar fi fost

atât de aventuroasã. Dar am ºi poveºti au-tohtone, din imediata mea proximitate:mãrturisisem, în prefaþa la Visul lupului destepã, preferinþa mea pentru lucruri ºi temebizare, pe care o reiterasem inocent într-oconvorbire anodinã, purtatã cu câþiva pã-rinþi la ºcoala unde învaþã fiica mea. La câte-va zile, mi s-a spus cã unul dintre interlo-cutori – medic foarte cunoscut, de altfel,ºi foarte grijuliu cu sãnãtatea psihicã a pro-geniturii sale – a întreprins o micã anchetãsocialã, sã vadã ce influenþe „bizare“ potavea asupra fiicei sale, cu care Blanca esteprietenã. Nu ºtiu la ce concluzii concrete aajuns, fiindcã a rãmas suspendat într-o ama-bilitate circumspectã. Pe care – n-am cumsã-mi reprim aceastã supoziþie – aþi pu-tea-o încerca ºi Dumneavoastrã frisonant lacitirea textului de faþã. Am ezitat, de aceea,la fixarea titlului, care ar putea fi de rãuaugur. În cele din urmã, mi-am zis sã las 13(deºi ocazia de a-l tehnoredacta pe pagina13 nu mi-a ieºit, din motive independentede voinþa mea): cifra funcþioneazã preven-tiv ºi selectiv, rãmâne la latitudinea Dvs.dacã citiþi sau nu textul. Oricum, 13 mulþu-miri dac-o faceþi...

�

De ce nu am superstiþii

PRIMIND UNICA ºi ghiduºa întrebare dinpartea Martei Petreu, legatã de prezenþa

superstiþiilor în viaþa mea ºi de importanþadeþinutã de acestea, am avut, iniþial, o reacþiede jenã: ca ºi în cazul unei anchete mai vechi,referitoare la politicã, m-am temut cã nu voiavea ce sã rãspund. Reflectând însã mai bineasupra problemei în sine (desigur, sub pre-siunea ameninþãtoare a deadline-ului), amrealizat un lucru neliniºtitor: singura measuperstiþie este cã, de fapt, nu am superstiþii.

I-am privit întotdeauna cu suspiciune(ºi, de ce sã nu fiu sincer pânã la capãt, chiarcu milã) pe oamenii care se feresc sã treacãpe sub o scarã, care nu pleacã la drum înziua de 13, care-ºi fac griji dacã se varsã,accidental, sarea, care nu pun niciodatã cuþi-tul cu lama în sus, care îºi fac, disperat, cruciatunci când trec prin faþa sau prin spateleunei biserici. De când eram adolescent, mise pãrea absurd ca o instanþã transcendentã

(fie ea Dumnezeu sau Buddha) sã urmã-reascã, avid, micile erori comportamentale,mãruntele derapaje actanþiale ale unei per-soane ºi sã le taxeze a posteriori, integrân-du-le într-un sistem axiologic. Neatribuind,aºadar, divinitãþii un comportament de vo-yeur, gãseam cã toate gesturile („faste“ sau„nefaste“) trebuie sã se topeascã în magmainformã ºi sortitã uitãrii a vieþii cotidieneindividuale. ªi, spre disperarea faliei iraþio-nale din mine, care de-abia aºteaptã sã colo-nizeze noi teritorii, la fel cred ºi acum.

În final, trebuie sã vã cer iertare atât pen-tru lipsa de spectaculozitate a rãspunsuluimeu (avertizam însã, într-un alt context, cãanticlimaxurile sunt specialitatea mea), câtºi pentru involuntarul ecou nietzschean dintitlu (cf. Ecce Homo). Însã aceia dintre dum-neavoastrã care sunt posedaþi de legiuni desuperstiþii nu ar trebui sã ia prea în seriosrândurile scrise de mine: este foarte posi-bil ca vidul meu de superstiþii sã provinãdintr-o simplã carenþã de imaginaþie.

�

Jocul cu mine însãmi

MI SE pare cel puþin suspect cel care afir-mã cã nu are niciun fel de superstiþii.

Se pare cã existã într-adevãr asemenea per-soane rare, e cât se poate de posibil. Nu îmidoresc cu tot dinadinsul sã le întâlnesc.

Experienþele puternice, estetice, reli-gioase sau erotice, se hrãnesc din afara pre-ceptelor raþionale, de dincolo de ceea ce edobândit prin lunga ºi anevoioasa, aici de-venitã inutilã, experienþã socialã ºi educaþie– ele se substituie în imperative, îºi cautãsprijin ºi se supun semnalelor vehiculatoarede mistere, ce înainteazã parcã anume spretine din pãrþile toate deodatã, iar miracolulcare prinde corp devine împlinirea, adeve-rirea semnelor, a intuiþiei. Când m-am îndrã-gostit ultima datã în viaþã, definitiv ºi cusentimentul neantizãrii iminente, am urmatsemnele cu supunere oarbã, un act de ascul-tare suprem, deºi avertismentul asupra con-secinþelor era mai mult decât transparent.Dar ce intensã bucurie...

Nu am niciun fel de superstiþii legate depisici negre, de o sutanã neagrã ivitã în cale,de faptul cã m-am întors din drum dupã ce

• Alexandru Pãsat, Fãrã titlu – lemn ºi fier

�

Cãtãlin Ghiþã

Ana Mureºanu

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 5

am plecat de acasã ºi am închis uºa în urmamea, de zbaterea pleoapei stângi, de cifra 13(deºi Grigore, soþul meu, s-a stins într-un13 februarie, Nichita într-un 13 decembrie,iar Georgicã Apostu într-un 13 octom-brie...). Chiar nu le am!

Superstiþiile mele se leagã de lumea irea-lã a mirosurilor, de culorile care îmi popu-leazã visele, de forma efemerã a norilor, maiales în dupã-amiezile târzii, când trupul edeja ostenit ºi se sprijinã de cer, de zãpadãsau ploaie (elementul amniotic de care, separe, nu mã pot desprinde nicicum, înpreajma unei ape mã fluidizez, plutesc, mãfascineazã mai cu seamã suprafeþele plane,calme, ca în instalaþiile moderne japoneze,dreptunghiuri imobile de apã ce par fãrãfund, mãrginite de marmorã neagrã, voceavizitatorului – în ºoaptã! – iscând un tremurabia sesizabil pe oglinda nemiºcatã), de mu-zica pe care o ascult, când deschid în maºinãradioul, la drum lung (dacã „prind“, sã zi-cem, aria Ein Mädchen oder Weibchen inter-pretatã de José Cura, din mirifica operã mo-zartianã Die Zauberflöte, sau inegalabilulcvartet în la major al lui Schubert Der Todund das Mädchen, semnele sunt benefice,mã aºez mai profund în scaun ºi simt cã vafi pace în mine ºi în jurul meu ºi drumul vafi suportabil), de orele insomniace care mãdevasteazã ºi mã împlinesc, de pagina undecartea se deschide la întâmplare, când întindspre aceasta mâna, ca spre un refugiu vital,de sonul primei silabe în dimineaþã, rostitãde vocea ta ºi numai a ta, de tatãl meu (ju-mãtatea mea idealã), mort atât de tânãr,care îmi însoþeºte adesea partea obscurã aexistenþei, pentru cã mi-e dor de el din clipaîn care mi-am dat seama cã nu îl voi mai ve-dea, nu-l voi mai atinge ºi nu-mi va maivorbi niciodatã, dar care mi-a trimis ºi îmitrimite necontentit semne, pe care le ascultsau nu le ascult.

Revelaþia vine oricum, pozitivã sau alt-minteri, o conºtientizez ºi fac bilanþuri, mo-ralizându-mã despuiatã de orice orgoliu.

Superstiþiile mele (nici nu sunt sigurã cãsunt demne de acest nume) sunt semnul plus,precum ºi surplusul, sarea, condimentul...existenþei mele. Am nevoie de ele, suntjocul meu cu mine însumi, le stimulez, leconjur sã nu mã pãrãseascã, le supun une-ori unei sau altei probe, ei bine, adesea leaud ºoptind aievea, mã aflu în zona dintrelogicã ºi eroare, între da ºi nu, cu simþurileînfrânte, ceea ce urmeazã, miracolul sauabsenþa sa, rãmâne în seama graþiei divine.

�

Subsoluri

CA ORICE european care se respectã, amºi eu superstiþii destule. Dacã le-aº pier-

de, aº socoti, probabil, cã identitatea meade locuitor al Vechii Lumi dinainte de Co-lumb – al acelei Europe care, prin miºcãrimisterioase de naturã demograficã ºi cultu-ralã, leagã neoliticul nostru ºi bronzul ºi vâr-stele fierului de moºteniri uitate ºi ademe-nitoare care vin dinspre Summer ºi Akkadºi Uruk ºi Theba – ºi de moºtenitor al uneitradiþii mai vechi decât memoria noastrãîncãrcatã de palimpseste genetice ºi arheti-pale a suferit pierderi însemnate. Ei bine,nu vreau sã pierd acele lucruri la care, pânãastãzi, nici nu m-am prea gândit, refugiin-

du-mã printre stereotipurile zilei. Locuitoral modernitãþii (ºi încã târzii!), socoteam, larepezealã, cã superstiþiile þin de un modelexplicativ precar, demn de oamenii naivi ºifãrã instrucþie, de vârstele infantile perpe-tuate subiacent pânã la senectute prin fide-litãþi faþã de mamele ºi bunicile noastre... Leatribuiam spiritelor nedevelopate la nive-lul ideii, lumii ticurilor neinterogabile, me-canismelor paralogice ºi pseudointerpreta-tive la adresa realitãþii. Aveam o blândãcondescendenþã faþã de practicanþii acestorscurtãturi comportamentale ºi de gândire,acceptându-le obiceiurile sau idiosincrazii-le (mimate, asimilate sau pur ºi simplu per-petuate) ca pe o colecþie – cu componentevariabile – de reacþii de-a gata, prescrise,probate de generaþii. Aceleaºi însã, când ve-nea vorba despre mine însumi, le preþuiamca pe mãrturiile unei memorii de familie,aproape niºte ritualuri de celebrare a amin-tirii celor dragi din copilãrie, de la care ledeprinsesem.

Acum însã, cã veni vorba, constat cã, defapt, superstiþiile sunt – sau pot fi – vehi-culul unor obiceiuri magice, reminiscenþede spiritualitate arhaicã ori deghizãri maiapropiate de timpurile noastre ale acestora,vorbind – pentru cine vrea sã asculte ºi sãîncerce sã înþeleagã – despre configuraþiiapuse în orizonturi istorice care rãmân sãfie, eventual, determinate. Îmi dau seamacã ideea asta mi-ar fi venit mult mai greu,poate niciodatã, dacã nu citeam cu interes,încã acum aproape trei decenii, în ºpalturiobþinute cu greu de la un meºter tipograf,

Istoria ideilor ºi credinþelor religioase a lui Mircea Eliade. Cred cã tentativa mea inter-pretativã datoreazã mult celui care înþelegeasã alãture, în cuprinsul aceluiaºi ancadra-ment teoretico-metodologic, marile religiiconstituite sistemic ale lumii ºi miriadele deconstelaþii disparate, modeste, reflectând,fiecare în felul sãu, sacrul sau relaþia cu ela unor grupuri umane. Din Oceania pânãîn Carpaþi, Eliade vedea – ºi avea instru-mentele sã o facã – uluitoare deschideri cã-tre universuri religioase, coerente sau nu,dar mereu capabile sã îmbogãþeascã peisa-jul diversitãþii umane cu nuanþe palpitan-te, neaºteptate, complexe.

Existã, desigur, ºi superstiþii confecþio-nate acasã, ad usum delphini. Cunosc unprozator excelent ale cãrui titluri poartã,toate, numai titluri din opt litere. Exerciþiullui numerologic se bazeazã pe un reflex ca-balistic simpatic ºi nu l-aº expedia ca pe osimplã excentricitate fiindcã, iatã, i se potdescoperi substraturi mai profunde la þãr-mul cãrora ancoreazã, fie ºi numai din in-stinct.

Religiile dominante s-au strãduit secolede-a rândul sã eradicheze moºtenirile aces-tea neconvenabile. Spre satisfacþia istori-cului care sunt, bisericile din zona noastrãnu au fost niciodatã suficient de persuasive,de coerente ºi, pânã la urmã, de puternicepentru a reuºi aºa ceva. Urmarea este cãavem încã destul material în arhivele ºi înculegerile de folclor, ca ºi pe teren, pentrua putea recupera ceva din bogãþia unor su-prapuneri ºi intersectãri de vârste culturaleºi spirituale la noi acasã, care ne face inte-resanþi ºi pentru oamenii altor arealuri, sãrãcite ba de asiduitãþile recurente ale cato-licismului, ba de austeritatea radicalã a pro-testantismului. Urmarea pe dos este cã poþigãsi în interiorul ortodoxiei destui preoþi cepracticã felurite manþii, recomandã practiciºi terapii fãrã fundamentare biblicã ºi înte-meiazã, pragmatic, fãrã teoretizãri pericu-loase, destule versiuni de credinþã ºi ritualcu componente New Age.

Nu-mi place sã mã întorc din drum, iardacã o fac, mã învârt de trei ori în jurul pro-priului ax. Nu mai ºtiu cum am ajuns ladeprinderea asta profilacticã idioatã, dar îipot inventa acum, pe loc, o justificare. Mo-dul meu de a fi – sunt capricorn – presu-pune avansul cu eforturi constant distribui-te, fãrã vitezã, dar cu un considerabil efort.A mã întoarce din drum contravine cu mo-dul meu de a gândi ºi a acþiona. Pot faceopriri, „halte“, pot încetini ritmul, dar nuconfund nici din greºealã direcþia înspre caremã îndrept. A refuza întoarcerile din drumîmi apare deci ca fiind ceva contrar feluluimeu de a fi. Cât despre cele trei rotiri, elereproduc figura geometricã a cercului, pecare Sfântul Augustin o socotea perfectã ºicare, evident, „taie“ linia nefastã a întoar-cerii, anulând-o. Mai e ºi un traseu de ou-roboros, un mod de a te ajunge din urmãîntr-un mod dinamic, refãcând situaþia exis-tenþialã în mod simbolic. (Nu?) În fine...

Ar mai fi ºi altele, dar una, acum, ajun-ge. Observ cã, vorbind despre superstiþiilemele – subiect de aparenþã ultrafrivolã –, mã înfund tot mai tare în subsolurile pro-prii. ªi nu am de gând sã le frecventez subreflectoarele eventualilor cititori.

�

• Alexandru Pãsat, Coloanã albastrã II – lemn �

Trifoi cu patru foi

PENTRU CINEVA ca mine, care vine din-spre lumea scenei, superstiþia ºi super-

stiþioºii sunt lucruri dintre cele mai fireºti.Am învãþat, de-a lungul anilor, sã respectsuperstiþiile colegilor ºi cunoscuþilor mei„teatrali“ – fiindcã, adesea, întâmplãri saufenomene care mie mi se pãreau nu doarlipsite de importanþã, ci chiar ridicole, pu-teau provoca adevãrate catastrofe.

Iatã de ce, mãrturisesc sincer, eu nu mairâd de superstiþioºi ºi nici nu-i mai iau pestepicior. Am învãþat cã oamenii superstiþioºi– artiºtii, mai ales – sunt teribil de sensibiliºi uneori au un echilibru psihic precar ºiau nevoie de suportul superstiþiei pentru arecâºtiga, fie ºi temporar, încrederea în eiînºiºi.

O colegã actriþã intra în scenã numai cupiciorul stâng, sfidând povestea cu „intrã cudreptul“, alta avea mereu în mânã „talisma-nul“ ei, pe care nimeni n-a reuºit sã-l vadã,fiindcã-l scotea în cabinã, din poºetã, ºi-lþinea strâns în mânã. O datã, pe când per-sonajul ei era îmbrãþiºat în scenã, partene-rul ei, un hâtru, a vãzut ce era (ºi mi-a spusºi mie, aflatã în seara aceea la spectacol): unciorãpel mototolit de copil, desigur al uni-cului ei fiu, la ora aceea ditamai doctorul!„Ce crezi cã strânge ea în mânuþa-i delicatã?Un ciorãpel!“ Un ciorãpel, dar ce dezastrucând îl uita acasã! Odatã, la o vizionare cutot ministerul ºi „tot partidul“, îºi uitaseciorãpelul în altã poºetã. Ei bine, a luat untaxi, a spus cã dã o fugã sã-ºi aducã me-dicamentele absolut necesare ºi s-a întors,

de-acasã, fireºte, cu... ciorãpelul. E drept cãa jucat impecabil...

Alþi actori nu rostesc pe scenã anumitecuvinte („Dracu’“, de pildã), înlocuindu-lecu altele.

Regretatul actor Ion Mâinea (plecatfoarte de curând dintre noi) a pãþit ceva cei-a dat multã vreme de gândit: juca în spec-tacolul – remarcabili atât spectacolul, cât ºiel! – Amadeus al lui Ducu Darie. A fost unSalieri greu de uitat. Pentru cine nu-ºi maiaduce aminte piesa, voi aminti cã mediocrulcompozitor, rivalul lui Mozart, „se prinde“în faþa lui Dumnezeu sã se abþinã de la totce i-ar putea înveseli ºi îndulci viaþa, înschimbul unui talent cel puþin egal cu al„obraznicului, impertinentului puºti Wolfi“.Dar cum, se pare, Dumnezeu nu l-a ascul-tat, Salieri profereazã, privind spre înaltulcerului, un fel de blestem, oricum, o ocarãla adresa Creatorului. Ion Mâinea, mai con-vingãtor decât credea el însuºi, ºi-a rostitreplicile cu o obidã care, cine ºtie, ascundeaceva ºi din propria amãrãciune... Ei bine,dupã premierã (succesul a fost imens), acto-rul alunecã pe asfaltul din apropierea caseiºi-ºi rupe piciorul. Despre alcool nici nuputea fi vorba, nimeni nu cred sã-l fi vãzutbeat vreodatã! Atunci? El susþinea cã Dum-nezeu l-a pedepsit, iar noi îl consolam spu-nându-i cã prea s-a confundat cu perso-najul... O vreme n-a putut juca, apoi areluat spectacolul ºi a fãcut o serie de spec-tacole, toate primite admirabil de publiculdin Oradea ºi din alte oraºe. Ion n-a maipãþit nimic. Se prea poate sã fi fãcut el în-suºi un pact, o înþelegere cu bunul Dumne-zeu sã-l ierte ºi sã-i permitã sã ducã la bunsfârºit acest rol complex ºi foarte frumos,care i-a ieºit foarte bine ºi pe care-l iubeanespus.

Cei apropiaþi meºterului Vlad Mugurºtiu foarte bine ce tragedii se nãºteau dinapariþia unor obiecte sau a unor persoanenon grata – în momentele decisive ale uneirepetiþii sau înaintea unei premiere.

În ce mã priveºte, pe când eram ºcolã-riþã în orãºelul Lipova, ºtiu cã nu intramîn ºcoalã înainte de a pãºi în biserica cato-licã (clãdirea vecinã), unde era utrenia; spu-neam Tatãl nostru, ne stropeam (cu soramea mai mare) cãrþile cu apã sfinþitã ºi ple-cam liniºtite. Sã fi fost ºi asta cauza cã erammereu premiantele clasei? Cine ºtie?

Verile mergeam în vacanþe la bunica, încomuna Ghioroc, spre Arad. Mergeam cuacel tramvai electric verde, nemþesc, unic înþarã. Bunica noastrã Rozália era cea mai bu-nã bunicã din lume: vãduvã de rãzboi de la28 de ani, îºi crescuse singurã cele douã fete,rãmase de mici fãrã tatã. Bãrbatul ei, Geor-ge, murise în Italia, pe front. Ne arãta douãfotografii îngãlbenite ºi ne vorbea cu glasdomol, ºtergându-ºi din când în când o la-crimã din colþul ochilor, despre cel mai bunbãrbat „din lumea asta“, pe care, de altfel,nu l-a putut înlocui niciodatã cu altul... Eraun bãrbat de staturã mijlocie, cu ochi cãpruifoarte vii... De o bunãtate rarã, cumva re-semnatã, credincioasã, rãbdãtoare, buna nespunea tot felul de poveºti legate de „bobo-teli“, cum zicea ea, de farmece, ºi vãzând cãne mirãm, spunea: „Eu vã spun ce-am au-zât, da’ poate n-o fi fost chiar aºa“. Se în-doia ºi ea... Nu bârfea, nu vorbea de rãu penimeni, nu se certa cu nimeni. Avea umor.Odatã, când a întrebat-o un „domn de laoraº“ ce pensie are, ea a zis cã are „ténziamai mare ca pénzia“ (ténzia – tensiunea –era 180, iar pensia 120!).

Singura superstiþie care ne-a rãmas pânãîn ziua de azi – dar parcã nici nu e super-

6 • APOSTROF

�

• Alexandru Pãsat, Fãrã titlu – lemn ºi fier

Elisabeta Pop

stiþie, mai degrabã e un obicei, mã rog! –e descântecul de deochi! Ea zicea cã „þâpãcãrbuni“. Ce fãcea? Dacã veneam din sat, dela bisericã sau de pe la neamuri ºi ne plân-geam cã ne doare capul, ea nu se speria, cilua un pocal, punea în el trei linguri de apã(linguri de lemn, din cele adânci), dintr-ocãldare cu apã „ne’nceputã“, apoi arunca, perând, trei cãrbuni aprinºi, descântând. Noiauzeam doar: „Dacã e pocitã [deocheatã] debãrbat... dacã de femeie, dacã de copil...“Spunea o rugãciune, fãcea cruce cu cuþitul(cu el punea cãrbunii) – ne dãdea sã bem detrei ori, apoi arunca apa în grãdinã, pe pã-mânt curat, întorcea pocalul cu gura în josºi gata leacul! Ne arãta înainte: „Vezi, te-opocit femeia aia sprâncenatã, cã tare s-o maiuitat la tine, fatã!“. ªtia, fiindcã urmãreacare cãrbune se duce la fund! Ciudat, doipluteau, unul se ducea în fundul cãnii! Ori-cum, nouã ne trecea îndatã orice durere.Magie? Autosugestie? Homeopatie?

Cert e cã ºi azi, fiind, la rândul meu, bu-nicã, de câte ori vãd cã nepoþeii mei dausemne de „rãu“ când ne întoarcem din lo-curi cu lume multã, le „þâp“ ºi eu cãrbuni.Cum n-am cãrbuni, am reþinut de la fatabunicii, mama mea, cã poþi arde beþe de chi-brit care cad sfârâind în pahar. ªi cum bunanu ne-a spus ºi descântecul, era secretul ei,ne-a zis odatã: „Spuneþi ºi voi o rugãciune“.Ei bine, funcþioneazã! Dacã nu mã credeþi,încercaþi!

Eu cred cã, atunci când o persoanã sprân-cenatã te priveºte, duce cu ea, de la tine, oparte din energia ta, pe care, cu grijã, þi-oaduci înapoi... Deh!

Mai cred în trifoiul cu patru foi. În oricelivadã m-aº afla, când vãd trifoi, caut firulcu patru foi. Îl gãsesc aproape întotdeaunaºi, cel puþin în ziua aceea, îmi poartã noroc!Odatã am lipit cu scotch un trifoi norocosdeasupra patului copiilor mei, pe perete.Fina noastrã, micuþã, Dina, s-a dus acasãºi ºi-a desenat un trifoi cu patru foi deasu-pra patului, cu o carioca verde... Ce-i drept,e o fatã norocoasã... chiar ºi aºa... Pãstrez înagenda mea un fir special, cules din cimiti-rul de la Sighet, acolo unde comuniºtii ticã-loºi au aruncat, în gropi nici azi ºtiute, tru-purile unor înalþi prelaþi sau intelectualiromâni... Trifoiul era la poala troiþei ºi parcãvoia sã-mi spunã: „Hai, norocoaso, tu aiapucat sã vezi cum dispare criminalul regimcomunist...“ E un noroc, trebuie sã recu-nosc...

Acum sunt la Lyon, pentru o vreme... Încurtea-grãdinã a blocului unde locuim cucopiii noºtri, sunt multe flori, pomiºori, tu-fiºuri verzi, iarbã, trifoi. Nici de fricã n-amgãsit unul cu patru foi... Ori poate doar ro-mânilor nu li se-aratã.... Oricum, mai caut...Mai ºtii de unde rãsare norocul?

�

Lyon, 15 iunie 2008

Vineri, 13 ºi un penalty

NU CRED cã sunt superstiþios ºi sper sãnu mã apuce cu vârsta. Pentru cã nu se

ºtie, bat totuºi în lemn... Mã trag dintr-unpopor superstiþios ºi trãiesc în America, uncontinent care n-are etajul 13 la zgârie-nori,dar are o colecþie întreagã de angoase pecare încearcã sã le evite în tot felul (n-amauzit ca americanii sã-ºi scuipe în piept, darfac lucruri ºi mai stranii). Se feresc ca dedracul de vinerea de 13, zi în care trec stra-da prudenþi, dar n-ar zbura cu avionul.

Astãzi e 13 iunie, e vineri ºi m-am gân-dit c-ar fi bine sã nu mã joc scriind despresuperstiþii, dar totuºi o fac, pentru cã e ozi care se va termina în curând, iar dupã oraRomâniei e deja terminatã. Ieri ne-am reîn-tors din þara noastrã natalã. Avionul ne-azgâlþâit rãu de tot de câteva ori ºi am avuto aterizare foarte proastã, care m-a fãcut sã-mi fac cruce cu limba ºi sã promit nu seºtie cui tot felul de lucruri pe care bãnuiamcã dacã scap cu viaþã le voi uita pe loc. N-aº vrea ca sã-mi arate cineva vreodatã listaaceea cu promisiuni fãcute atunci când eramla mare ananghie. În dimineaþa asta m-amtrezit deranjat de fusul orar, am vãzut ce zie ºi am sunat la serviciu sã le spun cã nu mãsimt prea bine. Soþia, care se pricepe la vise,se sculase de la 5. Era palidã, speriatã ºi mi-a spus cã ºi-a visat bãiatul rãu de tot.L-am sunat pe celular, n-a rãspuns ºi ne-amsperiat ºi mai tare. ªtiam cã merge la Cra-iova cu maºina, iar noi tocmai scãpasem cuviaþã timp de douã sãptãmâni din tot trafi-cul de-acolo. L-am sunat ºi pe bunicul lui,care era ºi el îngrijorat. ªtiam cu toþii cãceva rãu se întâmplase ºi am aflat pânã laurmã de dezastru. Mutu tocmai ratase cuItalia lovitura de la 11 metri. Rãzvan erablocat în trafic din cauza unei cisterne careluase foc ºi asculta meciul la radio. Termi-naþi cu superstiþiile voastre, ne-a spus. Maisunt încã 10 minute de joc.

�

Lucruri care nu se fac

ÎN ZONA Hunedoarei, unde m-am nãscut(þinut de vrãjitoare, din mamã-n fiicã), nu

se numesc superstiþii, ci, mai degrabã, „lu-cruri care nu se fac“, spre deosebire de cele-lalte, „care se fac“, cu diverse instrumente-substanþe-gînduri. Aºadar, am ºtiut dintot-deauna cã: nu se dã mîna peste masã saupeste prag, nu se deschide umbrela în casã,nu se iese în zilele de 13, iar cînd 13-le cadeîntr-o vineri, nu se rãspunde nici la telefon,

nu se împrãºtie sarea, nu se fixeazã copilulmic nici dacã ai ochi albaºtri (ca mine), nuse iese din casã înaintea mortului, nu se pri-veºte noaptea în oglindã, nu se trece prinfaþa unei biserici catolice, iar în cazul celorprotestante, se ocoleºte ºi strada...

Am aflat, prin adolescenþã, într-un pen-sion de surori medicale, remediile magicepentru amor neîmpãrtãºit ºi incendium amo-ris, deochi, invocaþie demonicã, fãcãturã,oreion, negi ºi somnambulism.

De cînd i-am citit pe Swedenborg, pecontele de Saint-Germain ºi mai ales peKonrad Zucker, nu mai aprind þigara înruptul capului cu o brichetã galbenã, nuscriu direct la computer, nu citesc ºi nurecenzez autorii ale cãror nume, la o anali-zã numerologicã simplã, dau numãrul 4, nu depãºesc ºi nu intru în vorbã cu con-ducãtorii de Dacia Logan.

�

Textul

SUPERSTIÞIA MEA este textul. Pesemne,pentru cã l-am privit mereu ca pe un mij-

loc cãtre un alt scop. Ceea ce rãmîne la urmaurmei se înscrie într-o carte invizibilã. Fiind-cã tot ce ducem cu noi în stingere, tot ce nedefineºte este în fond înscris într-un invizi-bil. Cãrþile multora dintre cei admiraþi, din-tre prietenii duºi. Ceea ce eu doar presupun,presimþind, este pentru ei acum certitudine.ªi iatã cum vãd eu lucrul acesta: dacã unvînt sacru s-ar nãpusti prin biblioteci, prin-tre cãrþi, ar alunga multe dintre cuvinte, lã-sînd poate pe undeva multe cãrþi imaculate.Ca ele sã se întoarcã în valea de unde poatese vor înfiripa alþi arbori, prin moartea cãro-ra s-au ivit ele. ªi mai vãd unele cuvinte,unele propoziþii fremãtînd de încordare subbãtaia acestui vînt. Vãd cum tremurã re-zistînd suflului lui. Sunt textele care, chiardacã sunt scrise cu „naivitatea“ celor pã-trunºi, rãmîn. Fiindcã deseori adevãrul esteatît de ºters, de banal ºi de evident, încît estetrecut cu vederea, ignorat: sunt cãrþile scri-se cu vîrful inimii. ªi ele vor rãmîne. Suntcãrþile intuiþiei, ale dãruirii. Ce poate sã fiemai superstiþios decît aceastã secvenþã deimagine, frizînd „apocalipsa unei culturi“,care ar fi poate ºi posibilitatea ei de mîn-tuire, într-o lume ce o ignorã nu atît în fa-voarea altor surogate, cît mai ales pentrufaptul cã – analog religiei instituþionale deazi – nu mai corespunde cerinþelor ei „rea-le“ ºi legitime, adicã lãuntrice?

�

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 7

• Alexandru Pãsat, Pliere – lemn ºi fier

Anchetã realizatã de

Adrian Sângeorzan

Simona Sora

Andrei Zanca

8 • APOSTROF

Mise en abymeîn Mortua est!

ÎN LEGÃTURÃ cu pesimismul eminescian,despre care s-a scris atâta în România, de-

rivându-l preferenþial din frecventarea filo-zofiei lui Schopenhauer ori din aºa-numitainfluenþã budistã, Emil Cioran observa sem-nificativ, într-un eseu despre Mihai Emines-cu, scris în 16 ianuarie 1943 (Apostrof, anulXII, nr. 11, 2001, p. 13), cã esenþa poezieiînseºi nu poate fi altfel decât pesimistã, iarcalificarea lui Eminescu ca pesimist este unace trece pe de-alãturi de dificultãþile înca-drãrii lirismului sãu. Optimiºtii scriu prost,zicea ºi Valéry, ceea ce înseamnã în fond, co-menteazã Cioran, cã afinitãþile încorporateîn lirismul autentic nu pot exista decât întrevis ºi absenþã, precum nici incompatibili-tatea între poezie ºi speranþã nu poate fi ne-gatã, fiind totalã. Pentru cã poezia expri-mã numai ceea ce s-a pierdut ori ceea ce nuexistã, ºi nu ceea ce ar putea fi. Semnificaþiaultimã a poeziei, subliniazã Cioran, este im-posibilitatea oricãrei actualitãþi. De aceea,inima poetului nu e nimic altceva decât spa-þiul interior ºi incontrolabil al unei ferven-te descompuneri. Astfel, Cioran atinge pro-blematica preponderenþei morþii în operaeminescianã, cum fac uneori ºi unii emi-nescologi mai noi ºi precum am arã-tat adesea, prin argumente textuale,ºi eu. Emil Cioran nu-ºi argumen-teazã gândul exegetic printr-o ana-lizã a conþinutului poetic al mor-þii din textele eminesciene ºi nicinu se referã la mentalitatea încadrul cãreia moartea devinedominantã în lirismul emines-cian, însã intuieºte, cu putere,o dimensiune esenþialã a uni-versului poetic eminescian, unaxial reper semantic de pro-funzime, care este dorul deeterna pace a începuturiloruniversului, propensiunea sprenefiinþã, valorizatã pozitiv.

Eseul lui Cioran conden-seazã fericit acest dor de nefiin-þã al spiritului eminescian, exem-plificând cu Rugãciunea unui dacºi Mortua est! În acest din urmãpoem de tinereþe este semnificativãsemantica textualã a nefiinþei, cu atâtmai mult cu cât aceastã apetenþã tim-purie a lui Eminescu nu are cum sã fiepusã, eventual, pe seama dezgustului deviaþã ºi a neîmplinirilor ei, dupã cum obser-vase ºi T. Vianu. Filozoful Emil Ciorandecripteazã implicit, cu acuitate, sensul dinîntrebarea „Oare totul nu e nebunie?“ (to-

tul înþeles ºi ca moarte, ºi ca viaþã), aceastafiind indirect o invocaþie a nefiinþei, mai alesalãturatã de imaginea oamenilor ca „vise-n-trupate gonind dupã vise“, doar cã, trebuiesã adaug eu, opþiunea, propensiunea, aspi-raþia spre nefiinþã este la Eminescu o alter-nativã cu cel puþin douã feþe, aflate într-unevident raport de opoziþie, un tip de anti-nomie care nu este însã ireductibilã, dupãcum voi arãta mai departe. O anume am-biguitate a soluþiilor, respectiv a crezului lui Eminescu, sesizeazã ºi Rosa del Conte(Eminescu sau despre Absolut, 1990, p. 42,51), în pofida concluziilor din finalul exegezei sale asupra poemului, unde se ali-niazã celor care vãd în romanticul text poe-tic un act de acuzare a lui Dumnezeu, arã-tând cã în acel act de acuzare, în care seanuleazã atât acceptarea fatalistã, cât ºi în-doiala scepticã: e moartea un bine sau unrãu?, Eminescu mãrturiseºte drama întregiisale existenþe, rãzvrãtita lui vocaþie titanicã.

Motivaþia unei valori cosmice a morþiica o contrapondere la nimicnicia vieþii („O,moartea-i un haos, o mare de stele, / Cândviaþa-i o baltã de vise rebele; / O, moartea-i

un secol cu sori înflorit / Când viaþa-i un bas-mu pustiu ºi urât...// ªi moartea ta n-oplâng, ci mai fericesc / O razã fugitã dinchaos lumesc“ – s.n.) este desigur, cum s-amai observat adesea pentru multe texte eminesciene, inconsistenþa ºi lipsa de valo-ri perene a vieþii, Eminescu excelând, cred,mai ales în Mortua est! (cu o vervã extremde dezvoltatã în variantele poemului), în

condamnarea caducitãþii ºi a sensului calpal existenþei umane.

Dorinþa profundã de absolut,structuralã spiritului eminescian, darºi compensatorie, sinonimã cudorul de nefiinþã, se manifestãîntr-o propensiune spre anean-tizare, care are, se cuvine sãobserv, douã semnificaþii majo-re, douã cãi de acces spre apro-ximarea liniºtii eterne, o caleparadisiacã ºi una lucifericã,foarte bine aspectate în alcã-tuirea textului poetic antumMortua est!. Deºi filozofulLucian Blaga conferã numaicunoaºterii luciferice rolul de-terminant ºi fertil în creaþie,totuºi descrierea cunoaºterii pa-radisiace alãturi de cea lucifericã

se va adecva expresiv într-o ana-lizã textualã a poemului Mortua

est!, întru caracterizarea tensiuniispecifice a compoziþiei acestui text,

precum ºi a celei degajate de sub-stanþa lui ideaticã, în care se confruntã

douã arealuri de gândire a morþii. Ipo-tetic, aºadar, nu voi porni numai de la gân-direa identicului, care ar fi la baza onticu-lui, respectiv moartea din ecuaþia devenirii,adicã nu voi absolutiza sensurile existenþial-heideggeriene, ci voi ipostazia un cuprins

• Eminescu

Rodica Marian

• Eminescu

exegetic în care se confruntã unele sensuriheideggeriene, dar ºi sensurile teologice alemorþii.

„Prin cunoaºterea paradisiacã ne simþimparcã în lumea graþiei, pe când prin cunoaº-terea lucifericã ne simþim pãrtaºi la nu ºtiuce mare tragedie“, spune Blaga despre dua-litatea cunoaºterii, care, ca proces însã, esteintegratã în dogma trinitãþii, ca sintezã acontrariilor, denumitã antinomie transfigu-ratã. Mai precis, cel de-al treilea termen,soluþia, transfigurarea, este demonstrat, înepistemologia blagianã, în cadrul paradoxi-ei dogmatice, care în esenþã este diferitã deunitatea dialecticã a contrariilor, „fiind pos-tulatã în transcendent [...] e suma deter-minãrilor ei posibile sub dublul unghi devedere al abstractului ºi concretului“. Sen-sul ei nu este logic, dar are „un sens funcþio-nal în cadrul gândirii umane în general“ ºi Blaga adaugã precizarea fundamentalã:„pentru a întâmpina orice confuzie cu altetipuri de ideaþie, formula dogmaticã trebuieînþeleasã esenþialmente ca expresie a unuimister [ea] [...] vrea determinarea unuimister conservând acestuia caracterul demister în toatã intensitatea sa“ (Trilogiacunoaºterii, 1943, p. 65-66, 58). Blaga maiprecizeazã: „Antinomia dialecticã n-arenevoie de «transfigurare». Antinomia dog-maticã are nevoie de «transfigurare», adicãde-o scindare de termeni solidari, fie în chipexplicit, fie în chip implicit, odatã cu formu-larea ei“ (s.n.). Aceastã scindare de termenisolidari, explicând transfigurarea, este fun-damentalã în cazul categoriei persoanei,respectiv a eului poetic, aºa cum am postu-lat în relaþia ºi identitate, ºi alteritate. Toto-datã, în ceea ce priveºte înþelesul morþii,scindarea de termeni solidari, necesarã transfigurãrii, scindare manifestã în chiarexpresia ei, ar fi ºi credinþa într-un dincoloparadisiac, pentru sufletul desprins de trup,ºi necredinþa într-un dincolo de viaþã, an-trenând firesc, aceasta din urmã, zguduito-rul, durerosul sentiment de despãrþire defi-nitivã de o fiinþã umanã.

În textul poemului Mortua est! confrun-tarea dintre aceste douã gândiri (poetul lespune textual aºa: „Gândirile-mi rele su-grum’ cele bune“), de altfel uºor de remar-cat chiar la suprafaþa semanticã a poemului,nu configureazã numai o tensiune de sor-ginte romanticã. Privite prin prisma terme-nilor solidari trup-suflet, cele douã gân-diri, credinþa (numitã poetic gândirile-mibune) fiind implicit legatã de suflet, iar ne-credinþa (gândirile-mi rele) de trup, ºi înþe-lese ca scindare a unui întreg, înlesnitor elînsuºi pentru a revela misterul, dupã cumpledeazã Lucian Blaga, ºi credinþa, ºi necre-dinþa, altfel spus credinþa-necredinþã („Aju-tã, Doamne, necredinþei mele!“), sunt trans-figurarea de care are nevoie antinomiadogmaticã. Postulatul demersului de faþãeste, în consecinþã, starea poeticã concen-tratã textual, ca o mise en abyme, de reuniu-nea transfiguratã a elementelor scindate,exprimatã în strofa a 13-a din textul antum:„ªi totuºi, þãrânã frumoasã ºi moartã,/ Deracla ta razim eu harfa mea spartã/ ªi moar-tea ta n-o plâng, ci mai fericesc/ O razã fu-gitã din chaos lumesc“. Compensaþia nu arenumai aceastã valoare aparentã, din mo-ment ce, în spiritul opoziþiilor de fond an-trenate de întregul text, „nimicul“ îºi depã-

ºeºte condiþia de insignifiant, desãvârºin-du-se la dimensiuni ontice, ca neant: „Sepoate ca bolta de sus sã se spargã / Sã cadãnimicul cu noaptea lui largã“. Dar aspiraþiaspre moarte e mai adânc justificatã, dinpunct de vedere ontologic, ea este dorinþade reintegrare în sâmburele tãinuit al ne-fiinþei, valorizat pozitiv ca matrice a fiinþei;aceeaºi idee, în esenþã, se regãseºte ºi încomentariile legate de textul poetic Mai amun singur dor, la Ioana Em. Petrescu.

Cunoaºterea paradisiacã din filozofia blagianã mi se pare cã ar corespunde cu descrierea feericã a lumii de dincolo din par-tea I a textului Mortua est!, reprezentându-lde fapt pe poetul orfic, mitic. Pe când par-tea a II-a, numitã de Ileana Oancea ºi Lilia-ne Tasmowski (Mortua est! ºi oximoronul deidentitate ca figurã textualã) axul polar re-flexiv, îl reprezintã pe Eminescu poetul gno-mic, dar, s-ar putea, în credinþa mea, sã fieaici, în fondul ideatic al acestei pãrþi, ºi cevadin angoasa lui Heidegger, mai ales pe filo-nul tragismului, mai evident în finalul poe-mului. Acest ax polar reflexiv al textului,diferit de seninãtatea paradisiacã, îmi pare

cã ar configura, într-un fel, cunoaºterea luci-fericã blagianã, manifestã, cu tensiunile eidominante, în expresia textualã a acesteipãrþi a doua a poemului Mortua est!. Trebu-ie totuºi sã observ cã interogaþiile retoricese insinueazã, cu valoarea lor dramaticã, ºiîn partea întâi, începând cu strofa a ºasea:„ªi-ntreb al meu suflet rãnit de-ndoialã/ Dece-ai murit înger cu faþa cea palã?/ Au nu aifost junã, n-ai fost tu frumoasã?/ Te-ai dusspre a stinge o stea radioasã?“ (s.n.). Cele treiversuri terminate cu semnul întrebãrii, mar-când evident zbuciumul eului poetic, îl ate-nueazã însã în semantica ultimului vers,strecurând prin sugestia stingerii unei steleradioase, din nou, axul cu înþelesul larg aldescrierii paradisiace a lumii de dincolo.Credinþa cã destinul omului este legat de ostea transpare aici în conexiune cu suges-tia strãlucirii încorporate în persoana iubi-tã, dar ºi cu luminozitatea lumii cereºti.

Pe de altã parte, conectorul DAR, cu careîncepe strofa urmãtoare, a ºaptea, subliniindopoziþia cu întrebãrile dureroase anterioare,deºi este urmat de dubitativul POATE, intro-duce un segment textual (strofele 7-8) ce

poate fi cuprins în filonul strofelor 1-5, adi-cã în aºa-numita parte întâi, cea a poetuluiorfic, de substanþã miticã. În acest poem,descrierea paradisiacã a lumii de dincolo nu-mi pare totuºi numai o purã iluzie, oficþiune pur textualã, cum considerã IleanaOancea ºi Liliane Tasmowski, ci cred cã ele-mentele ei feerice se întemeiazã pe bine-cunoscuta credinþã creºtinã despre edenul încare nu e durere, nici întristare: „Dar poateacolo sã fie castele/ Cu arcuri de aur ziditedin stele,/ Cu râuri de foc ºi cu poduri de-ar-gint,/ Cu þãrmuri de smirnã, cu flori carecânt;// Sã treci tu prin ele, o sfântã reginã,/Cu pãr lung de raze, cu ochi de luminã,/ Înhainã albastrã stropitã cu aur,/ Pe fruntea tapalã cununã de laur“ (s.n.). Imaginea para-disiacã a lumii de dincolo (conotaþia reli-gioasã este conþinutã mai intens de epitetulde smirnã, alãturat aurului, precum ºi cân-tarea florilor, ce ar putea trimite, în sub-sidiar, la cea a îngerilor), descrisã într-un inconfundabil limbaj poetic eminescian, cu-prinde ºi imaginea semnificativã a sfinteiregine. Portretul acesteia se apropie de cel allunii, ca reginã a nopþii moartã, din Melan-

colia de mai târziu (cuprinzând în lexiculpoetic albastru, argint, arc), dar ºi de por-tretul simbolic al Sfintei Fecioare, încoro-natã ca reginã a cerurilor ºi reprezentatã în-deobºte într-o hainã albastrã stropitã cu aur.În plus, pãrul de raze (sugerând culoareablondã), ochii de luminã ºi fruntea palã facparte din portretul ideal al iubitei poetu-lui, ca fiinþã vie, ceea ce angajeazã imagi-naþia poeticã spre o însufleþire a sufletuluicelei moarte.

„O, moartea-i un secol cu sori înflorit /Când viaþa-i un basmu pustiu ºi urât“ esteideatic ºi compoziþional concluzia pãrþii dedescriere a lumii feerice de dincolo, urmatãsemnificativ de începutul Dar poate: „Darpoate... o! capu-mi pustiu cu furtune, / Gân-dirile-mi rele zugrum’ cele bune... / Cândsorii se sting ºi când stelele picã, / Îmi vinea crede cã toate-s nimicã“. Urmeazã celebrastrofã în care apare descrierea naturii cate-goriale a nimicului, conceput ca neant, îndimensiunile onticului, dar nu în înþelesulpe care termenul îl va câºtiga în opera ma-turã eminescianã, impregnatã de filozofiile

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 9

�

• Cioran

orientale (precum în variantele Luceafãrului,unde neantul ºi nefiinþa condenseazã ºi prin-cipiul creator omnipotent). În Mortua est!neantul este o moarte eternã, în mod cert,însã ceva din principiul renãscãtor pornitdin moarte strãbate deja în ideatica emines-cianã, deºi nu accentuat în prim-plan se-mantic. Totuºi, „cerul negru ce-ºi cerne lu-mile ca prãzi trecãtoare ale morþii eterne“sugereazã, prin înþelesul determinantuluiatributiv trecãtoare, tocmai faptul cã prãzi-le morþii au o anume ciclicitate. Aºadar,moartea este eternã, dar entitãþile ce-i cadvictime sunt trecãtoare prin moartea eternãºi nu se integreazã acesteia în mod definitiv.

Dupã confruntarea celor douã gândiri,bunã ºi rea, cea rea introduce, în sintaxapoeticã, un „Dar poate…“, dubitativ, ceeace înseamnã tocmai faptul cã gândirea bu-nã era încã certã în mintea poetului, urmatãde ceea ce eu consider cã este revelatoriu,respectiv conþinutul concluziv ºi rezumatival strofei 13: „ªi totuºi, þãrânã frumoasã ºimoartã,/ De racla ta razim eu harfa measpartã/ ªi moartea ta n-o plâng, ci mai feri-cesc/ O razã fugitã din chaos lumesc“. „ªitotuºi“, crucialã funcþie semanticã concesi-vã, referind la cele douã axe deja puse încontrast, ºi care este expresia eului profund,este recunoaºterea simultanã în ecuaþia ºi...ºi din dogma triadicã a acelui terþ inclus, terþascuns. Totodatã, întreaga strofã este func-þional textualizatã, precum o mise en abyme;din perspectivã sintactic-poeticã, TOTUªI secoreleazã necesar cu segmentul de text ante-rior, iar conjuncþia ºi anterioarã lui totuºi estesemn de legãturã. ªi din versul 3 pare a ficoncluziv, marcând semantic urmarea între-ruperii cântecului poetic („harfa mea spar-tã“), însã relaþia sintactic-poeticã este totuna concesivã, propagându-l pe ªi totuºi dinprimul vers al strofei. Aºadar, versurile tre-buie citite: „De racla ta razim eu harfa measpartã / ªi [totuºi] moartea ta n-o plâng,ci mai fericesc…“

În variante, aceastã strofã cu valoare demise en abyme este ºi mai elocventã: „Dartotuºi þãrânã tãcutã ºi sântã / Eu nu mândurerea-mi pe lira mea blândã / Nu plâng ata moarte ci mai fericesc / O razã trecutã din caos lumesc“. Aceastã atitudine, intro-dusã mai ferm cu adverbul adversativ dar,este explicitatã pe încã 6 strofe, una cu 6versuri, în total 26 de versuri care descriumotivaþia opþiunii de a prefera bucuros orifericit trecerea în cealaltã lume, fiindcã acolotot ce este aici calp ori falsificat se ridicã lacotele valorilor absolute. Justificãrile por-nesc de la ultimul vers al strofei citate, arã-tând, în esenþã, condiþia razei, anume aceeaa întoarcerii la soare, ca etern izvor: „Cândzboarã la soare o razã de soare/ Când zboarãpe nouri un angel ce moare/ Eu nu plâng cãraza c-un zâmbet d-amor/ O trase la sine eternu-i izvor// Eu nu plâng pe-un angelce n-avea în lume/ Afarã de zile neci aurneci nume/ Cã astãzi d-un cântec în cerurirãpit/ La nunþile lumii e binevenit“. Urmea-zã o strofã semnificativã pentru felul în careEminescu, cel tânãr, vedea frumuseþea ºibunãtatea din cer, în evident contrast cunimicnicia vieþii într-o societate care pro-moveazã valori pervertite: „De e înc-o viaþã,de e înc-o lume/ Acolo speranþa nu-i aur despume/ Acolo amorul nu este vis/ N-ascun-

de otravã dolosu-i surâs// Acolo copilã n-ofi calomnie/ Ce fruntea pãteazã ºi inimi sfâºie/ Maimuþa de urã nu-þi strâmbã eagrima/ Pe luciul legei nu hohotã crima/Acolo-nprejuru-þi de larve un laþ/ Nu saltãrânjinde grotescul lor danþ“. Verva sarcasti-cã adaugã note grave ºi dispreþ neiertãtorce vizeazã viaþa într-o societate fãrã valorimorale. Pe când în prima strofã referitoarela cealaltã viaþã valorile pure ºi absolute priveau generic sufletul omenesc, acesteafiind mai întâi speranþa ºi apoi iubirea.

Pentru textul antum (ca ºi pentru varian-te), de remarcat insistenþa pe mai, adverbsubliniat în text de poetul însuºi, cu sem-nificaþia durativã, într-o construcþie nega-tivã, de încetare a unei acþiuni ºi de înlocui-re a unei stãri („plângerea“) cu opusul ei.Cu atât mai mult cu cât mai este precedatde ci, conjuncþie adversativã ce contrapunelimpede cele douã acþiuni, a plânge ºi a feri-ci. Avem aici, ca achiziþie poetic-semanticã,teza materialã a naturii umane: „þãrânã fru-moasã ºi moartã“, ca identitate, iar ca alte-ritate, în cadrul nonopoziþiei simultane ªi...ªi, avem raza fugitã din chaos lumesc, ceea

ce ºtim din descrierea feericã a tãrâmului dedincolo cã este imaginea maiestuoasã a sfin-tei regine ce trece printre stele, sori, flori etc.Prin urmare, raza este partea imaterialã, su-fletul nemuritor, îngerul. Aºadar, nu avemo sciziune între elementele unei unitãþi,trup/suflet, ci în echilibru trupul ºi sufle-tul, care, ca transgresare, ca transfigurare aantinomiei, se rezolvã prin atitudinea fermexprimatã de poet: „moartea ta n-o plâng,ci mai fericesc/ O razã fugitã din chaoslumesc“.

�

10 • APOSTROF

• Blaga

�

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 11

Poeme depsalm

psalmul acesta n-o sã urmãreascã pe nimeni în mormântºi n-o sã chinuie decât pe aceicare simt cã-l au pe Dumnezeu în eiîntr-o sticlãniciun fel de scrisnu mântuieºte în fondºi niciun om nu se sprijinã de lumea astadecât într-o bucatã de carneºi cine a ºtiut de unde vine carnea a trãitiar cine n-a ºtiutÎl cautã acum pe vârfuri de piatrãºi nu scriem pentru noifiindcã noi avem în venezeamã de sareºi pe sare ne modelãm femeiletot în saremurimºi nu murim de bunãvoiene sinucidem cu încredereacã dupã noigeneraþii întregi vor crede în altcevaºi se vor salvadar când pieptul nostru atinge pieptulpãrinþilor noºtrinu ne mai aºteptãm la nimicºivoi veþi sãpa scoþând dintre oasele noastrecastroane cu sare

cai încã murind

multe filosofii ale noastre sunt urechi de copiicare omoarã în lume ecoulsau ºi mai binecredem în oameni murind numai pe noi ne credem pânã la capãtºi sângele nostru stã sã se roagela oricare pas

dar nu spune nimictrãim abuziv în corpuri care nu spun nimicdecâttrage cu arcul cine mai poatetrage ºi se întoarce în sinecu faþa la coapsa de arginta lui Dumnezeu

trãind pe spate cu lumea înfiptã în ºolduritrãind cu pãmântul pe umerini se rod genunchii ºi ne rãmâne în noi numaisânge din sângele altora

existã rãbdare pentru liniºtea noastrãºi vrem s-o trãimsã nu se spunã cã în noi carnea a fãcut ce-a putut ºi apois-a retras

cântarea cântãrilor

uite cum m-am ratatmi se pãrea cã în faþa mea cântã

o pasãre fãrã voceun experiment de fiinþã fãrã vocaþieera o zi deloc luminoasãºi aproape extraterestrãprin liniºteape care-o înghesuia în arterele principalealte corpului meuºi atâþia oamenicãlãreau în sinele lor nori de luminãîncât am considerat falsãun accident al imitaþieipasãrea fãrã voce sau voceaa cãrei pasãre aproape cã nu se vedeanu merita vãzutã

atunci mi-a apãrut prima oarã un zid înainteun zid copleºitorcare se fãcea din pãsãri moarteuna câte una puse cu ciocul deschisºi am înþeles cã din tot zidul de pãsãri aproapeputredeuna fãrã voceºi fãrã duhe cumvacea mai iubitãea o sã rescrie pentru mine când va avea timp cântarea cântãrilor

vârste

fricãun acord între spaþiispaþiul cu patã ºi spaþiul cu viscolun fel de blestemla dorinþa sîngeluisã arunci cu piatra

dorinþacã vrei sã umbli în care de foc

între ele se înalþã la cercineva

fricãdouã spaþii sunt pentru nimicca douã oglinzi

cum nimicul pentru noio luminã leneºã

�

AIDA HANCER

• Al

exan

dru

Pãsa

t, Ba

gaj –

lem

n ºi

fier

12 • APOSTROF

„Rãnit de frumuseþe, de hãu...“

ANDREI ZANCA (n. 1952,poet român stabilit în

1991 la Heilbron, în Ger-mania, traducãtor din maimulte limbi, absolvental Literelor clujene ºi echinoxist, redactorpentru Germania la re-vistele Vatra, Poesia,Pagini corvine, Eupho-rion etc.) a debutat în1984 cu Poemele nor-dului, urmate de volu-mele Un strãin în bâr-logul lupilor, Elegiile din Regensburg, Euro-blues, Dupã-amiazã cu branduardi, Nopþilefranciscane, Suitele transilvane, Cei ce-n ini-mã-s desculþi, Viaþa ºi moartea din glas, Ma-ranatha ºi de alte câteva în germanã. A tra-dus în limba românã cãrþi ale unor HansMagnus Enzensberger, Reiner Kunze, Die-ter Schlesak, Paul Celan, Werner Dursson,Michael Kruger, Ingrid Bacher, RichardWagner, Richard Reschika, Jurt Drawert...

În þarã, poezia sa e receptatã (aproape)exclusiv în superlative ale recunoaºterii, îndublu sens, de valorizare constantã a opereiºi de asumare a întreprinderii sale în interescomunitar, aº zice, poetul trãindu-ºi exilulca pe o stranie misiune (ºi) thanaticã înnumele celor rãmaºi acasã. Poemele salesunt, toate, un soi de scrisori de dincolo:„Nu este adevãrat / cã morþii nu mai rãs-pund. / dacã închidem noaptea ochii – bez-nã decantatã de beznã – îi auzim. / rãmâ-nem întinºi. fãrã de replicã“. Laconice,„epistolele“ lui Zanca traduc meditaþii, per-plexitãþi, rumori, jumãtãþi de taine, expe-rienþe cotidiene ºi cotinocturne ale întâlni-rii cu viaþa/moartea ºi cu zvonurile ei: „doarauzul rãmâne deschis, oricând / reîntorcân-du-se dintr-o / depãrtare, nouã / necunos-cutã“... „ochiul cautã. Auzul gãseºte“. „Ra-portul“ din abis al lui Zanca (Abis, EdituraLimes, 2007, 168 de pagini) ºtie cã impor-tant e „nu atât sã convingi / cât mai ales,sã rosteºti / ceea ce crezi“. „Cu sfialã, gãz-duit de o colinã“, conºtient de supunerea laclipa cea repede, divagheazã pe cele douã„teme majore“, cum le numeºte în cartea deeseuri fragmentare Lumea, un limbaj al invi-zibilului (Editura Grinta, 2008, 216 pa-gini): iubirea ºi teama, revenind asupra lorîn variaþiuni infinite, „spiralat, dupã mode-lul neasemuitelor, neîntrecutelor variaþiuniale maestrului absolut“, Bach. Fugile salerãspund, în formula foarte lapidarã a poe-melor, atitudinii omului contemporan faþãîn faþã cu lumea ºi „natura“ înconjurãtoa-re, fiind variante de evadare. Rãtãciri ºi în-depãrtãri, nu priviri cuprinzãtoare, prive-

liºti. Jean-François Lyotard crede cã nu semai poate vorbi despre Landscape (priveliºtea pãmântului, a þinutului, peisaj), ci desprePlacescape (priveliºte/imagine a locului, darºi fugã de...). Imaginaþia poate fi tradusã,atunci, ºi ca „(e)scape“/scãpare de. Poezia eminciuna necesarã sau, ceea ce e acelaºilucru în cele din urmã, singurul adevãr laîndemânã. Ea avanseazã posibile traducerivizibile ale limbajului invizibilului.

Nostalgia, oricât de vagã, e alt numepentru plecãri fãrã întoarcere, iar dorulîmbracã haina elegiacã într-o gesticulaþie decrispatã generozitate. Exilatul e cel fãrãacasã, drumeþul e cel fãrã casã. Nici exilul,nici cãlãtoria nu sunt forme rele ale locuirii,ci alt fel de forme. Nevoia situãrii repetateºi insistente, a amplasãrii þine de nevoia deinteracþionare, de relaþie cu lucrurile ºi cuceilalþi. Þipãtul din poemele mai vechi, mul-comit acum, dar vibrând dureros dincolo deritmul þinut în frâu al versului, tânjeºte maimult ca altãdatã dupã un auditoriu: „însãcine poate spune dacã unul a cântat / cândnimeni nu l-a auzit?“ Andrei Zanca nu sesfieºte sã lanseze un manifest al comunicã-rii/comuniunii ºi al generozitãþii în chiarevul grabei goale ºi „fãrã timp“: „Tot ceavem mai de preþ, tot ce luãm cu noi laurmã este nemijlocita noastrã experienþã deviaþã, rãsfrântã lãuntric ºi care presupunenecondiþionat timpul“. Un timp personal ºiindividual, smuls zarvei sterpe, un timp dedãruit celorlalþi. Originar din Sighiºoara,crescut între saºi, Andrei Zanca a deprinsperfect ideea de vecinãtate. Aceasta presu-pune sentimentul responsabilitãþii/rãspun-derii faþã de ceilalþi, fãrã a exclude singurã-tatea ºi cultivarea ei anume, ca marcã ºigaranþie a unicitãþii; o închidere/deschiderespre lume strãfulgeratã de luminiºuri. Pe calede consecinþã, poetul ºi poezia sunt inter-pretaþi ca „derogare“, ca altã cale „prin carese [poate] produce o limpezire“; ei valo-reazã cuvintele tuturor, sunt iscoade în abis.Moartea însãºi ascultã de regulile vecinãtãþii.Iar Celãlalt e însoþitorul la pândã, din afarãºi dinãuntru deopotrivã: „precum în antica-mera interogatoriului, fãpturi / ascunse-nspatele oglinzii / te urmãresc ºi te ascultã“.

În poemele lui Andrei Zanca, metaforase repliazã pe o diaprurã avarã, melodia aco-perã o singurã octavã gâtuitã delicat (deli-cateþea nu e abandonatã nici în cele maiatroce tablouri ale existenþei ameninþate),miresmele sunt înlocuite cu izul iute al tre-cerilor, degetele exerseazã asprimi textu(r)a-le. Între poet ºi lume, legãtura senzorialã(certã) este pusã în umbrã ºi „în abis“ de le-gãtura verbalã (incertã, interpretabilã). Înaceastã rupturã interioarã identifica Heideg-ger, de pildã, sursa conºtiinþei vinovate,fiindcã în stare sã inaugureze prin metaforão altã lume. Vina este molipsitoare. Citito-rul se lasã prins în pânza poemelor, fiindcãinvitaþia la cãlãtorie are o dozã acutã de am-biguitate, e lucratã oximoronic. Deschis lafrumuseþile existenþei, cu gesturi de gur-

mand, poetul le submineazã programaticsiguranþa ºi le despoaie cu tãietura iute averbului potrivit, tot aºa cum urâþenia nue lãsatã niciodatã în desãvârºirea sa tihnitã.„Freamãtul elegiac“ despre care s-a vorbitapropo de poezia sa numeºte exact ameste-cul foarte personal de plâns tonic ºi râs exte-nuat. Al. Cistelecan vorbea altãdatã despre„mutarea decepþiei înseºi în frenezie“, iarGheorghe Crãciun credea cã distinge înaceastã „moralã melancolicã ºi revoltatã“ un chip liric pe mãsura „europenitãþii noas-tre transilvane“. O anume stare de veghefaþã în faþã cu semnele iscate din traversareapurã ºi simplã a zilei picurã în paginã unbiografism sublimat, prezenþa detaliilor apa-rent strict personale atenuând gustul amaral dezvãluirilor cu valoare general-umanã:„a trãi în clipã înseamnã / a muri la fiecareticãit // ceva în noi rãmâne / mereu neatinsde timp, eu // nefiind amintirea, ci martorulei, însã / cum sã ajungi la ceva, ce este...“;„ºi nu ne putem / folosi de timp / spre a ieºi/ din timp // vina legându-ne de ieri, teama/ de mâine, odinioarã / plecat-am în / cãuta-rea / sinelui / ºi am gãsit lumea / nu existãgraniþe. nici delimitãri. / ºi fãrã de sfârºit,clipa“; „toate / întru înfiriparea unui rãgaz/ spre a lãsa sã se înalþe din abis, tãmãdui-rea“; „nu aud decât prezentul, însãºi / amin-tirea e trãire în clipã“. Prezentul este rãs-frângere a „bibliografiei“ existenþiale.

Poezia e instrument firesc de gestiona-re a morþii, ca referinþã de gradul doi ºi caunic, suprem valorizator al existenþei limi-tate. Adevãrul ei e mereu relativ ºi provi-zoriu, dar încãpãtor. Chiar dacã se petreceîn timp ºi genereazã timp, dã iluzia înte-meierii unui spaþiu securizant, unui loc deaºezat tabãra vremelnicã. Eternitatea nu e înviitor, ci într-un prezent conþinând în sine,prin efortul selectiv, constructiv ºi valorantal memoriei, tot trecutul. Raporturile cutimpul ºi eternitatea nu sunt susceptibile deo soluþie adecvatã, recursul la memorie ºi lacuvântul potrivit este singurul instrumentacceptabil ºi accesibil. Timpul subiectiv eo simplã culoare a trecerii, pe care n-o potdescrie ºi nici înregistra ca proprietate. Deºinumit în termeni ai proprietãþii – am/n-amtimp sã/pentru a –, timpul nu se lasã avutdecât sub forma memoriei, a urmelor pe caretrecerea prin locuri ºi vârste le lasã. Timpultrecut, singurul oarecum consistent, are oconsistenþã indirectã, el nu e nicãieri altun-deva decât în aceste urme – de faceri/fãcu-turi ºi trãiri/trãituri. „La un pas / de moar-te, aproape / pasul de care ne-am temut atâtde mult“, se contureazã „taina / dincolo delizierele vegheate ale memoriei“.

Sã mai spun cã revenirea la sentiment econsideratã o bunã cale spre „mântuire“:„pãºesc prin trena unui sentiment rarefiat“;sub „unduirea / deplinã / a inimii“; „aud co-borând tot mai adânc cugetul / în inimã,mâna / preschimbându-se în sentiment“;„doar intensitatea inimii rãzbate-n tânjire, ºirãzbate / între douã rostiri. // un privilegiual tãcerii“. O confesiune-poem, aºezatã ca prolog Elansãrilor din cartea de eseuri,reia chemarea: „Nu de capete ducem lipsã,ci de inimi. ªansa «lirismului» este proprianoastrã ºansã...“

Într-o fiºã de lecturã reþine încheierea cã„prima parte a unei vieþi constã în acþiu-ne (dramã), cea de-a doua parte, împlinindcercul, în devenire (tragedie)“. Eseurile ºipoemele lui Andrei Zanca o probeazã convingãtor. Cu disperare tonicã.

�

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 13

O regãsire fericitã:Paul Aretzu

PAUL ARETZU este profe-sor de limba ºi literatura

românã la un liceu din Cara-cal ºi unul dintre cei maiatenþi cronicari literari de ca-re dispune în momentul defaþã cultura românã. Biogra-fic, el este ceva ce s-ar puteanumi un optzecist cu lansa-re întârziatã: se naºte mai devreme (în1949) decât mulþi dintre membrii generaþieipe care, ulterior, o va numi pe drept cuvânt„tragicã“, folosind cuvântul în sensul luinietzschean, ontologizant ºi estetic, dar seva impune editorial cu mare întârziere, doarîn 1996, cu volumul de poeme Carapaceade sunete, scos la Editura Eminescu. Pestepatru ani, acestuia îi va urma volumul Dia-pazonul de sânge, confirmat ulterior cuCartea psalmilor (2003) ºi Urma lui Uriel(2006), întrerupte tematic de volumul decomentarii Viziuni critice (2005), aparþi-nând unui om care trãieºte din interior lite-ratura, prin forme rafinate de identificareadecvatã, pe care le regãsim ºi în volumulScara din bibliotecã (Bucureºti: Editura IdeeaEuropeanã, 2007), pe care ne-am propussã-l comentãm ca pe o revelaþie profesio-nistã, foarte serioasã ºi aplicatã pe text, ve-nitã într-un timp al sarcasmului fragil ºi alneîncrederii în valoarea intrinsecã a actuluicritic. Una dintre constantele cenuºii, ste-reotipizate ale magiºtrilor de azi din litera-tura românã este aceea a neîncrederii învaloarea criticilor care îi deservesc, care nuindicã altceva decât o foarte bizarã insecu-ritate – convertitã paradoxal în orgoliu –faþã de propria lor valoare. Un mare pro-zator spunea deunãzi – ºi avea sã repeteobservaþia, semn cã ea a devenit între timpobsesie – cã generaþia ’80 nu are prozatoriînsemnaþi fiindcã nu a reuºit sã dea încãniscaiva critici importanþi care sã îi susþinã.Faptul cã veninul este picurat sub formaunei fracturi de logicã nu intereseazã penimeni, atât timp cât constatarea þine devasta campanie de discreditare a generaþieidin care face parte Cãrtãrescu; oricum, Paul Aretzu e dovada vie cã generaþia ’80mai are critici foarte buni implicaþi în dina-mica scrisului de la noi, apelul la textele sale– exemple bune sunt ºi în Scara din biblio-tecã – putându-se produce întotdeauna caun gest de încredere în adevãrul celor con-statate ºi ca mostre sigure de probitate inte-lectualã exemplarã.

Poetul apare întotdeauna în interstiþiiletextelor scrise de cãtre Paul Aretzu, ceea cenu înseamnã câtuºi de puþin cã reflexele salecritice sunt înecate în metaforizãri. Dimpo-trivã: stilul e foarte precis, analitic, luminea-zã textul din interior, poeticitatea implicitãfãcând parte din complicitatea generoasã cucare criticul citeºte textul asupra cãruia seapleacã. Poet el însuºi, vede altfel cãrþilecomentate decât ar face-o un critic sec, lipsitde vânã beletristicã; ca o consecinþã, Aretzupracticã o criticã de identificare, participa-tivã, fãrã ca ea sã fie împinsã într-o direcþietematistã, dar capabilã de a surprinde deta-lii de interior pe care ochiul detaºat nu arecum sã le surprindã. Trãind într-un universal textelor critice care se intersecteazã, auto-

rul are ºi puterea de a se detaºa de ele, stabilind cu cãrþile pe care le comenteazã un soi de complicitate solitarã: nu apeleazãla autoritãþi, nu rãsfoieºte dicþionare decâtavizat ºi pe tãcute, ceea ce îl intereseazã fiind confruntarea solitarã cu volumul pecare îl deschide, verificarea propriei sin-gurãtãþi în ansamblul singurãtãþii artistice a celuilalt. Rezultã o criticã adevãratã, foar-te nuanþatã ºi bine scrisã, în care se poateavea încredere, fiindcã darul ei de a vedeamereu altfel, mulându-se pe adevãrul in-terior al cãrþii comentate, este inepuizabil.Critica de poezie se preteazã în cel mai maregrad la stereotipizare, pe motiv cã devinefoarte repede autoreflexivã, devitalizantã.Paul Aretzu, dimpotrivã, demonstreazã înprima secþiune, foarte substanþialã a volu-mului sãu, o disponibilitate versatilã supe-rioarã, derivatã din capacitatea de a se mulape adevãrul interior al cãrþii citite, din do-rinþa de a-i sesiza unicitatea, aventura dife-ritã de a celorlalte pe care o propune.

Câteva exemple nu fac decât sã apro-fundeze validitatea acestei identificãri.Astfel, Constanþa Buzea, în volumul Netrãi-tele – constatã criticul – „doreºte o fiinþarenemaculatã de propria naºtere, respingepovara trupului, îºi asumã o virtualitateincertã (retroproiectivã)“, pe fondul unui –psihanalizabil, de altfel – complex al mater-nitãþii recuperative. La Constantin Abãluþã(Oraºul Marea, 2006),

senescenþa îl face sã nu-ºi mai gãseascã locul,sã rãtãceascã pe strãzi pustii, fãrã identitate,ca un manechin, ca un strãin care învaþã cugreu alfabetul realitãþii, pentru care obiecte-le vechi ori fiinþele necuvântãtoare sunt maiatrãgãtoare, mai misterioase decât oamenii,adesea bãtrâni taciturni, mesageri ai deºertã-ciunii...

Am dat aceste citate ºi pentru a subli-nia frumuseþea literarã cu care sunt ele scri-se: majoritatea pasajelor lui Paul Aretzusunt, în realitate, proiecþii intelectuale par-ticipative, rezonanþe artistice perfecte, re-verberate, ale atmosferei pe care o degajãvolumele citite, ceea ce îl determinã pe cri-tic sã sesizeze semne ºi simboluri peste carealtcineva ar trece neatent, discreditându-lerealitatea de concentrate poetice proteice.Trãitor la intersecþia mai multor tipuri desensibilitate artisticã, neoontologismul crepuscular al ºaizeciºtilor fiind substituitprin neoexpresionismul generaþiei ’70 ºi –ulterior – prin postmodernismul sarcastic,citadin al generaþiei ’80, criticul nu agluti-neazã stilurile, dar constatã cu acuitate cãnoua sensibilitate de viaþã pe care aceastãevoluþie tipologicã o ascunde se bazeazã peo percepþie din ce în ce mai fragmentatã arealitãþii, care înceteazã sã mai funcþionezeca sistem ordonator, pentru a deschide caleacãtre autenticismul experimentalist, de carede altfel vorbeºte Marin Mincu. Astfel, scriePaul Aretzu, Mircea Ivãnescu (versuri poemepoesii altele aceleaºi vechi nouã, 2003) „are omare pricepere a fragmentãrii miºcãrii, ri-tualizând-o, pe sine însuºi percepându-seobiectual, din exterior, printre ceilalþi actanþiai timpului, ai aventurii absurde a sensu-rilor“. În consecinþã (observaþia poate fiextinsã cu folos asupra întregii lirici a poe-tului sibian, nici extrapolãrile înspre alþiinefiind excluse),

timpul agonic, himeric al lui Mircea Ivãnescunu produce destine, ci numai gesturi mici,reale/imaginare, senzaþii, frigul, încãlzirea

mâinilor, întoarcerile târzii sau în zori, câr-ciuma, odãile goale, valurile/voalurile vechi-mii, lumina înºelãtoare sau proiectatã pefragmente de imagini, prezenþa afectivã apisicii, cea care îl aºteaptã sã se întoarcã, darºi a ei (mama, iubita, poezia, scrisa) care numai are chip, din care nu a mai rãmas decâtprezenþa.

În acelaºi spirit, poezia lui Aurelian TituDumitrescu „... are dezordinea misterioasãa hazardului“, prezenþa „nemaiexistând“pentru poet, decât ca „perspectivã instabilãdin care [se] contemplã/spioneazã timpulistoric/psihic“:

În volumul O rescriere a romanului „MobyDick“ textele au aspectul unei colecþii deenunþuri, amplasabile între monolog ºi dic-teu suprarealist, monotone, dar comprimândo aurã oracularã. Discursul nu are structurã,nu se fixeazã pe o temã, nu converge cãtreun mesaj explicit, ci se revarsã ca o lavã recesau are forfota ordonatã a unui furnicar deimagini, de absconzitãþi, de cuvinte care nuse pot opune inerþiei (retorice) de a se vorbi.

„Voalurile trecutului“, „furnicar de ima-gini“ etc.: totul e superb spus, cu un câº-tig sugestiv de zile mari, care indicã un ar-tist al criticii literare, dublat de exactitateapateticã, bine strânsã din condei, a for-mulãrilor memorabile. Puþini, în critica ro-mânã actualã, mai sunt în stare de aºa ceva,semn cã „mantaua” stilisticã a lui Cistelecana funcþionat din plin aici, dând la ivealã olinie exegeticã remarcabilã.

Într-un similar regim de fineþe, PaulAretzu identificã complexele paterne dinopera Martei Petreu ºi a Ruxandrei Cesereanu; sub aspect stilistic, textul despreMarta Petreu e mai crispat scris, dar cuobservaþii de acuitate superioarã, pe când cel despre Oceanul Schizoidian dã mãsuraadevãratã a valorii, fiind, pânã în momen-tul de faþã, cel mai bun text scris desprevolumul în cauzã. Iatã o mostrã: „Viziuni-le neguroase ale Ruxandrei Cesereanu nu se izbãvesc prin divin, ci se întorc în sine, înnebulozitãþile psihicului, în cochilia eului“,retroversiune tipicã pentru un poet care nuvede transcendenþa din cauza fervorii de a-ºi exacerba, în sens tragic, propriul vertijpsihedelic interior.

Sã încheiem tot cu un citat: Robertªerban practicã „o tehnicã a instantaneitãþii,a decupajului din concret, lãsând impresiaprelucrãrii minime, fãrã efort, fãrã compli-caþii, expediind pur ºi simplu poemele cãtreun cititor absolut comun“. Ca peste tot,precizia sugestivã a celor scrise de cãtre PaulAretzu e remarcabilã: e nu numai o plãce-re, dar ºi foarte folositor sã îl citeºti, fiindcãtextele sale indicã o superioarã disciplinarede sine ºi un altruism exigent, de bunã fac-turã umanã ºi artisticã. Aretzu e un profe-sionist: dacã ar fi mai vizibil, ar fi sprecâºtigul nostru, al tuturora.

�

14 • APOSTROF

AªA CUM în romanul actu-al corinticul pare sã do-

mine pulsiunile scriitorilorºi ale cititorilor înrobiþi ge-nului, la fel ultimii ani rea-duc, parcã, în prim-plan, înmaterie de poezie, ludicul ºimanierismul. Pe lângã he-moragia – bine-venitã! – devolume semnate de ªerban Foarþã, nici cele ale lui Emil Brumaru nu chiar lipsesc.Situaþia devine dramaticã pentru criticii cares-au grãbit sã atribuie coordonata ludicã mai ales poeziei optzeciste, de la Traian T.Coºovei la Florin Iaru. În rest însã, numaibucurie. Pe mãsurã ce ecranul cinematogra-fiei româneºti se umple de mizerabilism,neorealism postceauºist ºi minimalism cine-veritist (sic!), biblioteca îºi consolideazãconþinuturile rafturilor cu cãrþi fanteziste,flou-flou, ficþionale ca niºte prãjituri cufriºcã ºi gureºe ca o protipendadã decrepitã.

A fãcut senzaþie – ºi a produs senzaþii –în ultima etapã noua apariþie a lui Emil Brumaru, Povestea boiernaºului de þarã ºi afecioarei cu lindic zglobiu: Pentru pudilon-doci ºi vampirizole (Bucureºti: Ed. Trei, 2008,144 p.). Textele sunt însoþite de o argu-mentare elegantã a lui Ion Vianu, caracteri-zatã nu de vreun demers critico-artistic, cide preocuparea de a readuce interesul lite-rar pentru erotic în zona naturalului ºi anormalitãþii estetice. Totodatã, ediþia cu-prinde ºi o serie de desene de DumitruGorzo, apariþia devenind ºi prin aceasta un eveniment artistic al actualitãþii.

Titlul volumului pare o pledoarie impli-citã pentru resurecþia baladei, fie ea ºi inte-resatã de restaurarea integralã a normalitãþiilimbajului. Lucrurile nu stau însã aºa, ela-nurile lirice nestând în echilibru cu propen-siunea spre epicã versificatã. Citind consis-tenta selecþie de poeme a lui Emil Brumaru,adolescenþii – de orice vârstã – vor jubila. Lafel vor reacþiona, probabil, ºi profesorii Unrat de oriunde, pensionari sau ba. Sub-scriu însã fãrã rezerve cã fronda simpaticãuneori, atroce în alte cazuri, a autorului ovor gusta toþi iubitorii de poezie. Mãiestriabardului va fi, pentru mulþi, aceea de a ima-gina situaþii erotice „pre versuri tocmite“,dupã cum alþii vor constata masiva operã de recuperare la nivelul cuvintelor ºi ima-ginilor prohibite întreprinsã aici. Pe mineînsã m-a fascinat cel mai mult disponibili-tatea ludicã a celui care, în tinereþe, jonglacu îngerii ºi râmele domestice, cu detectivulArthur ºi juna Reparata, pentru ca acum, înprelungirea acelei vârste, sã aterizeze rãspi-cat în plin manej lasciv, demn de MuzeulErotic din Amsterdam.

Adevãr zic: Brumaru nu încearcã aici nicisã ilustreze Kama Sutra, nici sã explorezeanatomia umanã în miºcare. Reveriile luisexuale, de relevanþã pentru o gamã largã de licenþiozitãþi – unele tradiþionale, alteletaxabile de rigoriºti drept perversiuni –,multe legate de gineceu, altele de partenerecolaterale instituþiei matrimoniale, rãmân,orice s-ar zice, exerciþii ludice. De aici ºibãnuiala cã Povestea... nu este altceva decâto münchhausiadã dominatã de preocupa-rea insaþiabilã pentru exerciþiile de sex ºi ex-plorãrile lascive ale celuilalt (de fapt, întot-deauna, ale celeilalte). Citind poemele, unuldupã altul, în orice ritm, nu poþi rãmâne in-diferent faþã de exerciþiul de virtuozitate pecare îl vãdeºte pagina. Suntem foarte depar-te de competiþia de la Blois, care a dat nu-mai douã realizãri memorabile: a gazdei,monseniorul de Orléans, ºi a dubiosuluiVillon. Aici performanþa vine în cascadã,vãdind un priapism al creativitãþii demn deinvidiat ºi explorând un filon departe de a fi epuizat. S-ar zice cã, dacã pentru Noicasenectutea era eliberatoare de poverilesexualitãþii ºi locului obligatoriu de muncã,pentru poetul din rezervaþia angelicã dinMoldova, de la Dolhasca, s-a nimerit toc-

mai pe dos. Urmaº demn al tradiþiei muca-lite ºi, deopotrivã, dedate la contacte epi-dermice, vãdite de Povestea poveºtilor ºi de„corozivitãþile“ lui Creangã, Emil Brumaruduce mai departe, cu mijloace poeticeºti, unimpuls care nu ocolea nici anecdotica dinpreambulul cronicii lui Ion Neculce, nicizâmbetul ironic din lirica lui Topârceanu.Existã însã la el o plãcere a mãscãrilor ceintrã în competiþie numai cu aceea a mare-lui humuleºtean.

Aici e, repet, ºi schepsisul acestor poe-me ºi directe, ºi îmbârligate în metaforefastuoase, în comparaþii de amplã cuprin-dere, în ceremonialuri ale rostirii despre ceºi cum. ªi tot aici ºi relevanþa lor literarã,deºi nu trebuie nesocotit nici potenþialulimens pe care îl au raportat la circumstanþepractice (recitãri sub balconul iubitei, îninterludiile din patul acesteia, la ospeþe ºi înturniruri poetice de burlaci macho puºi peepatat etc.).

Dupã ce a petrecut decenii în penumbradictaturii scriind, cu pofta din reþetarelegastronomice ale lui Radu Anton Roman,despre bucãtãriile de varã ºi universul calmal unei case pitite în fundãtura unei provin-cii topite sub caniculã, Emil Brumaru irupeîn prim-planul stacojiu al unei scene lubri-ce, agitând ca un scamator dildouri imensemenite sã agite publicul nud din salã ºi depe la balcoane. Din acest punct de vedere,cred cã putem vorbi despre eveniment ºica despre o altã perioadã de creaþie – cãcidominanta preocupãrilor pare acum alta –din viaþa acestui gustat artist contemporan,dar ºi de o ofensivã asupra publicului nos-tru, nu tocmai lipsit de ipocrizie ºi de pre-judecãþi. Aceastã atitudine meritã sã fiesubliniatã, fiindcã scoate volumul de subimperiul unei anecdotici modeste ºi al cle-vetirilor ºi chicotelilor cu jumãtate de gurã,pe la colþuri, intrând într-o zonã majorã,aptã sã redimensioneze mentalitãþile curen-te. Dupã tatonãrile tinerilor prozatori poli-romici din familia Adrian Schiop, ClaudiaGolea etc., revoluþia eroticã româneascã –întârziatã pânã dupã 2000 ºi dupã apariþiaflagelului SIDA – se înfãptuieºte cu mijloa-ce literare mai radicale nu atât prin condeiulIoanei Baetica (Domnia Sa e o doamnã, seºtie!), cât, mai ales, prin elaboratele flam-boaiante ale lui Emil Brumaru. ªi totuºi,dupã discreþia cu care este întâmpinat acestvolum – comparabil, prin mitologia pe careo presupune ºi prin cea care s-ar prea puteasã creascã în jurul sãu, numai cu craii mate-ini –, se prea poate ca resurecþia în nãra-vuri sã nu se producã ºi românii sã roºeascãîn continuare în public pentru mai puþindecât sfertul celor pe care, altminteri, îndiscreþie cât mai deplinã, le întreprind cuinimã uºoarã.

Avem, din acest moment chiar, un Bakunin al erotismului literar românesc ºimã grãbesc sã îl salut ca atare.

�

Ludic ºi anarhism

• Alexandru Pãsat, Coloanã albastrã I – lemn

D O S A R

D O S A R

�

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 15

• Scrisoare cãtre Gabriela Melinescu, din 16 iulie 1993

16 • APOSTROF D O S A R

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 17D O S A R

• Scrisoare cãtre Ovidiu Cotruº, din 17 iunie 1959

18 • APOSTROF D O S A R

• Schiþã de sumar pentru numãrul „Goethe” al revistei Secolul 20 (nr. 7-9/1982)

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 19

DACÃ ÎN Occident ori-ce apariþie editorialã

purtând semnãtura luiJoseph Ratzinger repre-zintã un eveniment cul-tural major, marele teo-log ºi gânditor fiind ovoce de prim rang în via-þa culturalã mondialã, înRomânia el este cunoscutmai mult ca lider religiossau ca personaj mediatic, fiind prezentat decele mai multe ori conform ºabloanelor saucliºeelor specifice mijloacele actuale de co-municare în masã. În acest context, este sa-lutarã orice încercare de a aduce la cunoº-tinþa publicului român opera ilustruluiteolog contemporan.

Dupã Dialectica secularizãrii: Despre ra-þiune ºi credinþã (traducere de Delia Marga,introducere de Andrei Marga, Cluj-Napoca:Biblioteca Apostrof, 2005), lucrare carecuprinde celebra dezbatere din ianuarie2004 dintre cardinalul Joseph Ratzinger ºifilosoful Jürgen Habermas, a apãrut decurând, sub îngrijirea aceloraºi intelectualiclujeni, un nou volum: Interpretarea biblicãîn crizã: Despre problema fundamentelor ºicãilor exegezei de astãzi (traducere de DeliaMarga, introducere de Andrei Marga, Cluj-Napoca: Editura Fundaþiei pentru StudiiEuropene, 2008), în care este expusã numai puþin renumita conferinþã susþinutã de cãtre actualul conducãtor al Bisericii Ro-mano-Catolice la New York în 1988.

Atât distanþa dintre cele douã eveni-mente, cât ºi temele alese: meto-dologia de interpretare a textuluiscripturistic în primul caz (1988)ºi încercarea de a defini funda-mentele prepolitice, morale aleunui stat liberal în cel de-al doileacaz (2004) pot lãsa impresia cã nuar putea fi stabilitã nicio legãturãîntre ele. Lectura atentã a textelorºi a celor douã introduceri ampleºi consistent documentate dove-deºte însã existenþa unui fir carestrãbate întreaga gândire a papeiBenedict al XVI-lea: încercarea dea realiza, într-o lume tot mai scin-datã, armonia între elemente carepar ireconciliabile, fãrã a trãda însãceea ce profesorul Andrei Margaconsiderã a fi trãsãtura definitoriea personalitãþii marelui teolog con-temporan: „opþiunea pentru valoriferme“. Astfel, în timp ce în dezbatereaavutã cu filosoful Habermas teologul ple-deazã pentru dialogul dintre teologie ºi filo-sofie ca singurã soluþie pentru evitarea pato-logiilor raþiunii ºi religiei, cu aproape douã

decenii mai devreme, el trasa cadrele uneinoi metodologii de exegezã biblicã, pro-punând de aceastã datã realizarea uneiosmoze între metoda critico-istoricã ºi her-meneutica de tip canonicã.

În dorinþa de a depãºi criza în care aajuns exegeza modernã a Bibliei, care „l-aîmpins pe Dumnezeu în sfera incompre-hensibilului, pentru a putea trata textulbiblic însuºi ca pe o realitate a acestei lumi,cu metodele ºtiinþelor naturii“, cardinalulRatzinger schiþeazã, cu ocazia conferinþeidin 1988, paºii care ar putea fi urmaþi înedificarea unei noi metodologii de exegezãbiblicã. Într-o primã etapã, exegetul trebuiesã se raporteze autocritic la metoda istori-co-criticã ºi sã încerce, fãrã a o abandona,sã conºtientizeze limitele acesteia. Dacã exe-getul va interpreta textul biblic conformmodelului ºtiinþelor naturii, el va trebui sãaplice principiul lui Heisenberg ºi asuprametodei istorico-critice ºi astfel sã îºi deaseama cã orice exegezã este influenþatã depunctul de vedere al observatorului-in-terpret, iar „obiectivitatea purã“ este doar o„abstracþie absurdã“. Cu alte cuvinte, în spa-tele diverselor ºi uneori contradictoriilorîncercãri de prezentare obiectivã a faptelorrelatate de textele sacre, se aflã întotdeau-na ceea ce teologul considerã a fi presupo-ziþiile filosofice ale timpului în care trãieº-te interpretul. Pornind de la aceste premise,cardinalul Ratzinger ajunge la concluzia cãpresupoziþia filosoficã aflatã la baza meto-dei istorico-critice este gândirea lui Kant,care a postulat imposibilitatea oamenilor dea auzi direct „vocea fiinþei-în-sine“, ci doar„indirect, în postulatele raþiunii practice“ ºia inaugurat astfel proiectul unei cunoaºteristrict pozitive, care exclude „apariþia a ceeace este întru totul altceva, sau a celui careeste întru totul altul“.Într-o primã

etapã deci, autocritica metodei istorico-cri-tice trebuie sã fie, în esenþã, o criticã a sur-selor filosofice ale metodei.

Pentru a realiza „noua sintezã“ metodo-logicã trebuie fãcut urmãtorul pas, ce con-stã în asumarea unei noi presupoziþii fi-losofice. Nu trebuie sã fie vorba însã de„filosofii gata fãcute“, ci de „o disponibili-tate de a învãþa ceva nou“, de capacitateaexegetului de a învãþa din „extraordinar“ ºidin asumarea faptului cã omul are „capaci-tatea de a reacþiona la ceea ce se aflã din-colo de categoriile raþiunii pure ºi de a trecedincolo“ de el însuºi, „spre adevãrul ade-vãrat ºi fãrã de sfârºit al fiinþei“. Aceastãdeschidere spre diversitatea ºi noutatealumii nu este totuºi punctul final al demer-sului exegetic schiþat de cãtre cardinalulRatzinger. Dacã doreºte sã fie exegezã teo-logicã, ºi nu descriere istoricã sau analizãliterarã, este necesarã acceptarea credinþeiBisericii, ca „formã de sympathia fãrã decare Biblia rãmâne o carte închisã“. Cu altecuvinte, interpretarea nu poate fi ruptã deBisericã, sensul ultim al scripturilor rãmâ-nând ascuns celor ce nu participã la viaþa încomuniune a credincioºilor.

Precum vedem din aceastã scurtã pre-zentare, ideea sintezei, element care strã-bate întreaga gândire a actualului papãBenedict al XVI-lea, este cea care stã ºi labaza noii metodologii exegetice schiþate cuprilejul conferinþei din 1988. Deoareceambele metode utilizate pânã acum suntdeficitare: exegeza tradiþionalã, deoareceneglijeazã istoria, iar metoda istorico-criti-cã, din cauzã cã, þinând cont de contextulistoric, poate neglija Biblia în ansamblu,ilustrul teolog ajunge la concluzia cã „doarcombinarea ambelor metode va aduce înþelegerea Bibliei“. Într-o epocã în care atât criticile la adresa raþiunii ºi a ºtiinþei,

cât ºi cele la adresa religiei sunt tot mainumeroase ºi mai violente,

gândirea lui JosephRatzinger-Benedict alXVI-lea reprezintã unpunct de cotiturã prinîncercarea de a gãsi,fãrã a încãlca însã au-tonomia domeniilor,punþi de legãturã în-tre ºtiinþã, filosofie ºiteologie.

�

Exegeza biblicã

• Alexandru Pãsat, Cubul negru – lemn ºi fier

20 • APOSTROF

(Urmare din numãrul trecut)

VI. Vremuri triste

ANII TREC. Membrii generaþiei ’27, înfrunte cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu

ºi Cioran, pãrãsesc þara, unul câte unul. Înciuda repetatelor ocazii de a face la fel,Noica decide sã rãmânã în România, careodatã cu venirea comuniºtilor la putere setransformã din tãrâm al pasiunilor interbe-lice într-o þarã pustiitã. Pentru el urmeazã15 ani de uitare a lumii, neprevãzuþi în pro-gramul sãu de tinereþe: nouã ani de arestla domiciliu la Câmpulung-Muscel ºi ºasede închisoare politicã. „Legea fundamentalãa lumii este Ironia“, comenteazã Cioran sar-castic rãsplata cu care întâmpinã regimulataºamentul lui Noica faþã de „gura de rai“a patriei. Rãmas dupã recluziune în Româ-nia decapitatã, din care elita intelectualã fiefugise, fie fusese decimatã în închisori,Noica începe cãutarea „celor 22“, un dispe-rat program de „antrenament cultural“ înscopul refacerii clasei intelectuale româneºti.Proiecteazã traducerea ºi publicarea în Oc-cident a operei lui Lucian Blaga, face efor-turi pentru publicarea caietelor lui Emines-cu, þinute de organele de partid sub cheie.Dar vremurile devin tot mai ostile.

În ceea ce-l priveºte, Cioran se stabileºtedefinitiv la Paris, în 1945, ºi începe sã scrieîn limba francezã. Slujeºte trecerea la noulidiom cu sânge, patimã ºi religiozitate.Uneori se revoltã împotriva lui („Sã treci dela limba românã la limba francezã e ca ºicum ai trece de la o rugãciune la un con-tract“1). Vorbeºte, cu ambivalenþa-i tipicã,despre fineþea ºi istovirea francezei, careexprimã sobru ºi delicat totul, chiar ºi vul-garitatea. În timp, obsesia rãdãcinilor luiromâneºti ia chipul regretului de a fi pãrã-sit limba românã, cu „amestecul ei de soareºi bãlegar, urâþenie nostalgicã ºi superbãneglijenþã“2. În 1970 îi parvine Rostirea filo-soficã româneascã, un studiu noician desprevalenþele filosofice ale limbii române, care îlface sã mãrturiseascã imposibilitatea despãr-þirii de aceastã limbã cu o conºtiinþã de sineatât de „agresivã“, dar atât de plinã de far-mec3. În voinþa desprinderii de toate, eulcioranian ratase, se pare, detaºarea de limbã!ªi tocmai aici l’esprit de géométrie provoacãdin nou l’esprit de finesse, sperând cã va gãsiîn aceastã nostalgie o poartã spre construc-tiv. Provocarea face obiectul unui schimbepistolar din 1957, publicat întâi în NouvelleRevue Française, apoi la editura parizianã

Criterion, în volumul L’ami lointain: Paris-Bucarest. Alãturi de manuscrisul Despãrþireade Goethe ºi de un altul cuprinzând repoves-tirea Fenomenologiei spiritului a lui Hegel,aceastã scrisoare va atârna greu în procesulintentat lui Noica ºi soldat cu o condamna-re la 25 de ani de închisoare.

Cu precizarea cã nu invitã la infidelitãþifaþã de Franþa ºi spiritul francez, l’esprit degéométrie se tânguieºte pentru prima datã,chemându-l pe Cioran la salvarea unei limbipeste care trece „fiorul morþii“:

Tu, care ai îndrãgit toate felurile de moarte,de la moartea frustã a sinucigaºului pânã lamoartea subtilã a culturilor, nu simþi tot cepierzi, desprinzându-te de o limbã în carepulseazã nemângâierea ultimã, spre a-þi turnaneliniºtea în tiparele unei limbi splendidîmpãcate, sortitã sã supravieþuiascã în „clase“,clasicã?

Singurãtatea lui Noica, într-o culturãînecatã în parade populare ºi poeme derecunoºtinþã cãtre ºeful statului, era realã.Trecuserã doar primii 12 ani de comunism;drumul spre Golgota abia începuse.

VII. Mai putem fi salvaþi?

ÎN ACEST timp, Europa trecutã prin foc ºisabie învãþa sã-ºi administreze libertatea.

Aidoma legionarului roman cãzut din ero-ism în plictiseala vieþii pedestre, ea începesã-ºi simtã crepusculul ºi sã-ºi proclamedecadenþa. L’esprit de finesse, istovit ºi bla-

zat, rafineazã... Aºa se face cã lucrarea luiSpengler, Declinul Occidentului, capãtã, cuinteresantul ei diletantism, o audienþã totmai largã. Cioran însuºi noteazã într-o scri-soare umoarea occidentalului „acrit, per-vertit, dezamãgit“ ºi cufundat în „monoto-nia Destinului“. Destinul Europei, rãmasfãrã obiect dupã rãzboi, îºi fabricã noi neli-niºti. Este momentul în care Franz Alt seîntreabã în faþa potenþialului dezastru eco-logic al Europei: Sind wir noch zu retten?(Mai putem fi salvaþi?).

Trãind sub brutala ameninþare a morþiiindividuale ºi colective, Noica avea sã apos-trofeze cu exasperare spaimele închipuite aleOccidentului, în care vede masca împie-tritã a spiritului de fineþe4. Spiritul euro-pean, crede el, a fost de la început spart îndouã ºi activ pe douã planuri: unul al spi-ritului de fineþe, o Europã ce-ºi estetizeazãlibertãþile, ºi altul al spiritului geometric, oEuropã degeneratã în geometrie grosierã,excedatã de „materialism dialectic“ ºi privatãde libertate. Poate cã misiunea omului euro-pean astãzi, afirma el în 1957 un lucru per-fect valabil ºi azi, este aceea de a împãca pePascal cu Aristotel, l’esprit de finesse cu l’esprit de géométrie. Noica nu cere aici doarrezolvarea dilemei politice democraþie-socia-lism, Est-Vest, libertate-necesitate, persona-litate-individualitate, ci însãºi reabilitareaumanismului european, care, început pringrandoarea spiritului de fineþe al Renaº-terii, sfârºeºte în dramatismul statelor tota-litare ºi în crimã.

Pe un alt plan, misiunea devine împã-carea lui Cioran cu Noica, în mãsura în careei întruchipeazã desãvârºit cele douã ver-siuni ale spiritului european. Acesta estemotivul pentru care Noica invocã în scri-soarea din 1957 patima cioranianã de tine-reþe, când iluzia politicã, cu excesul ei vino-vat, l-a îndemnat sã se opunã sterilitãþii ºisecãtuirii, destinului de moarte prematurãal propriei culturi. Cucerit definitiv de spi-ritul de fineþe, eseistul francez rãmâne însãsceptic la ºansele logosului pur de a rafinasituaþia omului ºi a lumii, iar Noica îl înþe-lege, nu fãrã o undã de ironie: „Nu, n-aifost niciodatã un barbar! – în cele mai sãl-batice dezlãnþuiri ale inimii tale, ai fost unrafinat“5. Ca în celebra „contradicþie unila-teralã“, Noica se strãduieºte fãrã speranþã sãsubjuge ºi sã integreze în destinul culturiiromâne rafinamentul scriiturii prietenuluisãu. Situaþia aceasta de discretã contradicþieunilateralã nu era nouã în prietenia lor; ease mai ivise în 1934, când acuza de „barba-rie“ însoþise receptarea volumului de debutal lui Cioran. Respingând acuzaþia, Noica

Introducere laactul liber prinNOICA ºi CIORAN

• Cioran

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 21

avea sã dea criticilor acestuia un argumenttipic de contradicþie unilateralã. Desigur,spunea el, pentru cei formaþi în geometriabarbarã a ºcolii lui Maiorescu, barbariadisperãrii lui Cioran este cu totul nouã ºi denerecunoscut; nimic nu-i reprezintã în ea.Dar cine îl poate alunga pe poet din Cetatedacã n-a întâlnit el însuºi poezia? ªi amen-darea patosului vitalist: „Înþeleg absolut tot,înþeleg ºi urletul, mi-am spus odatã. Dar nuse poate striga ºi o propoziþie geometricã?“6.Nu poate fi pasiune ºi în cunoaºtere? Acum,când totul moare, îi atrage el atenþia în scri-soarea din 1957, nu mai e timp de rafina-mentul nuanþei; acum avem nevoie de ideiclare ºi distincte...

Excesul în sine nu este vinovat, lasãNoica sã se înþeleagã aici. Însã orice exclu-sivitate, indiferent cã vorbim de forma purãsau de patosul vitalist, riscã oricând sã cadãîn barbarie. În sfârºit, rãmâne importantsã ne mai întrebãm: la ce fel de convertirese gândea Noica chemându-l pe Cioran în România comunistã? De bunã seamã cãspiritul individualist al acestuia se opuneahotãrât, încã din anii deziluziei politice,oricãrui tip de sacrificiu comunitar...

VIII. Comunitate ºi act liber

POATE VOM înþelege mai bine cãutândmotivaþia interioarã a lui Noica însuºi în

refuzul sãu de a pãrãsi þara. Hotãrârea sa fer-mã de a rãmâne în România comunistã sfi-da cel mai elementar instinct de conservare.Cum trebuie s-o înþelegem? Un plan de ur-mãrire informativã al Securitãþii ne dã urmã-toarea explicaþie: „Încearcã sã pozeze într-ovictimã a propriilor sale greºeli din trecut,faþã de care vrea sã se reabiliteze, acesta fiindºi motivul – afirmã el – pentru care nu vreasã plece din þarã“7. Ce putea însemna pen-tru Noica eliberarea de tiranie? Lucrareasa din 1937, De Caelo, poate aduce puþinãluminã în aceastã chestiune.

Potrivit ei, putem vorbi de douã sensuriale libertãþii. Libertatea negativã, asumatãca sarcinã de doctrinele economice, în speþãde cea marxistã aflatã în cauzã, echivaleazãlibertatea individualã cu depãºirea nece-sitãþilor materiale. Însã omul eliberat eco-nomic, constatã Noica, nu este cu necesita-te ºi un om liber, adicã unul înzestrat cuputere în sfera spiritului8. Pentru a fi elibe-rat pozitiv, individul trebuie sã funcþionezeca poartã spre universalitate a colectivitãþii,precizându-ºi sensurile spirituale care dauconþinut existenþei sale individuale. Cu altecuvinte, el trebuie sã devinã persoanã, iar capersoanã este neintegrabil în ierarhii stata-le. Urmãrind fantasma libertãþii, politicasecolului al XIX-lea a înþeles sã cearã cevapentru individ, ºi nu de la individ – drep-turi, ºi nu datorii. ªi cum liber te face maicurând datoria decât dreptul, modernitateaa produs un om paradoxal, cu o mulþime delibertãþi, dar lipsit cu desãvârºire de simþulrãspunderii ºi al propriei puteri:

Cãci dacã el are drepturi, ºtie cã, în definitiv,n-are rãspunderi: masele i-au suprimat oricerãspundere, îºi spune el, iar în oceanul colec-tivitãþii, chiar dacã s-ar face vinovat de ceva,vina sa reprezintã atât de puþin în faþa pute-rilor care creeazã istoria, încât ea se pierde.El se închipuie, cu sau fãrã voia sa, lovit deiresponsabilitate9.

Întorcându-ne la Cioran, recunoaºtem înel, reprodus la scara conºtiinþei, statutulambiguu al libertãþii în modernitate. Cãci elînsuºi, ca demn reprezentant al orgoliuluiindividualist, se avântase în degringoladalegionarã mânat de trufia întrebãrii: ce sunteu în faþa tiraniei maselor, a istoriei ºi acosmosului? Iar conºtiinþa deziluzionatã,care avusese orgoliul de a se afirma altun-deva decât în propria lume interioarã, seîntoarce la sine cu rãspunsul: nu însemnnimic. Tocmai de aceea orgoliul sãu rãnitatribuie vina acestei cãderi demiurgului rãu, sursã exclusivã a libertãþii sale ºi unicresponsabil pentru vacuitatea lumii. Înþe-legând cã a fost privat de puteri, eul hiper-trofiat ignorã inclusiv gândul capacitãþii dea se absolvi de vinã, pe care o percepe totuºiacut. Dacã nu am puteri, actul liber este oimposibilitate. Dacã nu am puteri, filosofiaeliberatoare este o iluzie. Trebuie sã pre-dicãm antifilosofia: sofia celui care a înþelescã nu are scãpare. Filosofia, care prin câteun Socrate a promis certitudinea unui „din-colo“ mântuitor, a minþit. Nietzsche a avutdreptate: „Sokrates war Pöbel“; din brutali-tatea lui „aici“ nu te salveazã nimeni. Izolatîn universul luciditãþii sale lipsite de rãspun-dere, eul cioranian îºi trãieºte destinul dra-matic într-o perpetuã neconsolare. Este înveninul acestei înþelepciuni ceva din dramaumanismului european însuºi, care începeîn Renaºtere cu încrederea în puterile auto-nome ale omului ºi sfârºeºte în modernita-te cu umilinþa disoluþiei eului în anonima-tul maselor. Epoca eroismului pare cu

desãvârºire pierdutã. Mai este posibil omulliber în epoca decadenþei?

Ei bine, da, ne asigurã Noica; reabilita-rea individului este posibilã printr-o ascezãa actului liber, prin rãspunderile personalepe care le trezeºte în om conºtiinþa culpei.Impasul conºtiinþei orgolioase se datorea-zã faptului cã s-a mãsurat cu puteri de altordin, definindu-se permanent prin opozi-þie cu ceea ce era dincolo de ea, ºi anume cuimpersonalul puterilor anonime: masele,cosmosul ºi istoria. Abia actul liber, careînseamnã conºtiinþã culpabilã ºi întoarcerela normã, va însemna revenirea la sine. Elva fi posibil nu printr-un nou decalog datde o instanþã exterioarã, ci prin regãsireaunui spirit opus prejudecãþii naturaliste dea fi ceva în faþa impersonalului maselor.Astfel, abia stingerea veleitãþilor individua-le face sã se trezeascã rãspunderile perso-nale10. Modelul izbãvitor la care se rapor-teazã explicit Noica aici este cel creºtin.Dacã atitudinea naturalã ºi cea realistã, înstrãdania de a reabilita comunitatea, în-gropau în ea omul individual, acum prelua-rea pãcatelor celorlalþi va însemna: conºtiinþapropriei culpe, regãsirea dramei tale indivi-duale, care este solidarã cu drama celorlalþi.Altfel spus, inaptitudinea târzie a lui Ciorande a pactiza cu valorile „gloatei“ s-ar dato-ra încercãrii de a regãsi comunitatea învoinþa revoluþionarã, ºi nu în sacrificiul desine. Or, dacã voinþa reformatoare, îndorinþa de a salva masele, condamnã omulla pasivitate, în schimb voinþa creatoare

• Noica

�

22 • APOSTROF

reabiliteazã acþiunea, fapta individualã. Iarprin aceasta Noica înþelege nu acþiuneaorgolioasã a reformatorului politic care ºi-ar dori o revoluþie cosmicã sau mãcar una de rãsunet internaþional, ci fapta indi-vidualã mãruntã ºi creaþia responsabilã. Nugrandoarea creaþiei care sã flateze sinele con-teazã acum, ci creaþia purã ºi simplã. Sã teeliberezi rãspunzând nevoii celorlalþi – iatãexplicaþia hotãrârii lui Noica de a rãmâne în þarã.

Este ºi motivul pentru care îi va scrie luiAlexandru Dragomir, reproºându-i refuzulinteligenþei angajate:

Irod era prevãzut în planul creaþiei ºi toþiIrozii de azi sunt prevãzuþi în planul creaþiei;ce nu era prevãzut eºti tu! ªi atunci, proble-ma nu este sã-i înþelegi obiectiv pe ceilalþi,ci, înþelegându-i sã-i înghiþi dialectic. Îmiamintesc de vorba aceea splendidã a unuicomunist francez din rezistenþã, care pe

punctul de a fi împuºcat de soldaþii nemþi,le-a strigat acestora: Imbeciles, c’est pour vousque je meurs! Nu simþi ºi tu cã aºa ceva e defãcut11.

Noica va relua cuvintele lui ValentinFeldman ºi în scrisoarea adresatã lui Cioran,în 1957, ºi nu avem nicio îndoialã cã elesunt evocatoare ºi pentru propriul sãudestin.

IX. Mutaþia patosului eroic

CUM SE pune, în aceste condiþii, proble-ma decadenþei filosofiei ºi cea a pato-

sului eroic? Sã ne apropiem o clipã de filo-soful ceh Jan Patocka. În volumul sãu descrieri politice Libertate ºi sacrificiu, acestaafirmã deschis: filosofia nu salveazã pe ni-meni ºi nimic; ea este la origine un gest deindicare a finitudinii, un „curaj pentruesenþa ultimã a fiinþãrii“, de la care viaþanaivã încearcã sã se eschiveze. Este adevã-rat cã atitudinea naturalistã, sub amenin-þarea sfârºitului, solicitã o salvare din exte-rior prin intervenþia unei puteri absolute.Filosofia, în schimb, recunoaºte faptul cãDumnezeul absolut creator nu este acelaºicu Dumnezeul salvator. Este imposibil ºiinutil apelul la intervenþia divinã, pentru cãdin momentul încarnãrii lui Dumnezeu înom, absolutul nu mai e de cãutat în afara,ci în interiorul nostru. Absolutul însuºi esteintegral conþinut în finit, iar lumea nu estealtceva decât absolutul dezvãluit în naivita-tea sa.

Situaþie care, ca ºi activismul creºtin allui Noica, scoate omul din destinul sãu demartor pasiv al creaþiei ºi al istoriei, ducândla imperativul faptei individuale. Cãci nea-vând de îndeplinit vreo sarcinã exterioarãdatã de zeu, vreun „nou decalog“, cum îlnumeºte filosoful de la Pãltiniº, omului nuîi rãmâne altceva de fãcut decât sã-ºi ia înstãpânire propria libertate. Dar cine esteliber? Aceastã sarcinã este cu atât mai strin-gentã cu cât omul a fost privat de sprijintranscendent, cãci Dumnezeului revelat de filosofie îi este specificã creaþia imemo-rialã, fãrã voinþã, fãrã patos, fãrã elan, esteun Dumnezeu aflat în retragere ºi în disi-mulare.

Însã hotãrârea autenticã pentru destinulpropriu, afirmã Patocka, nu þine de cir-cumstanþe istorice sau individuale. Altfelspus, dacã în viziunea eroicã de tip home-ric mulþimea obstacolelor exterioare depã-ºite dã mãsura grandorii umane, în moder-nitate aceastã grandoare se raporteazã lainterioritate. Cu cât mai iresponsabilã ºi mai angajatã în contingent este o viaþã, cuatât scad ºansele sale de substanþialitateautenticã. Orb la inversarea de perspectivãprodusã de modernitate, omul se îndepãr-teazã de rigorile ºi grandoarea ascunsã avieþii, disimulându-ºi propria culpabilitate ºitrãind doar în planul aparenþelor12. Momentîn care sarcina filosofiei se reveleazã a fi,dupã Patocka, o trimitere la posibilitatea maiadâncã de a fi a omului, dincolo de simplalui de prezenþã fenomenalã. În rãspãr cupasionanta pledoarie cioranianã, filosofulceh afirmã cã eroismul nu este – ºi poate n-a fost niciodatã, ne permitem sã adãugãm

– pasiune oarbã, voinþã de rãzbunare sauvoinþã de putere. Noica subînþelege acestlucru în critica impulsului vital indiferent laviaþa formelor, iar Patocka o spune explicit.Dimpotrivã, atitudinea eroicã ar presupune,potrivit filosofului ceh, o asumare a finitu-dinii proprii ºi „atestarea neobositã a uneisubstanþe proprii, ireductibilã la contin-genþele lumii“. Filosofia, remarcã acesta,este „momentul claritãþii ultime“, iar sarci-na ei ar fi purificarea înþelegerii de sine aomului ca om eroic ºi purificarea înþelege-rii credinþei sale nu ca revelaþie a transcen-dentului, ci ca act uman liber. Nu coman-damentul transcendent al divinitãþii semanifestã în credinþa umanã, ci, subliniazãel, „principiul omului plasat într-o situaþieistoricã anumitã“13. Aºa se face cã actuluman liber, ca fundament al existenþei au-tentice, stã la baza transcenderii intelectivea lumii ºi precedã cu necesitate înþelegereafiinþei. Cu greu te poþi abþine sã gândeºti,în faþa pledoariei lui Patocka, cã ar fi de reci-tit întreaga istorie a filosofiei prin aceastãteorie a actului liber, expusã deocamdatãdupã indicii fatalmente sumare.

Acestea fiind spuse, închei aici schiþaimensei problematici deschise de relaþiaNoica-Cioran, ca interfaþã a spiritului euro-pean. Punem punct cu exclamaþia ciora-nianã dintr-o scrisoare adresatã lui Noica în 1986: „În felul tãu, tu ai realizat – cupreþul atâtor riscuri ºi sacrificii! – o operãdiferitã [de cea a lui Eliade] dar, pentru nea-mul nostru, la fel de semnificativã. Undublu triumf faþã de incredibilul nostruSchicksal!“14

�

Note1. Cioran, Caiete III: 1969-1972, Humanitas,

2003, p. 389.2. Cioran, Istorie ºi utopie, Humanitas, 1992,

p. 6.3. Cioran, Scrisori cãtre cei de-acasã, Humanitas,

1995, p. 299.4. C. Noica, Modelul cultural european, Huma-

nitas, 1993, p. 7.5. Cioran, Istorie ºi utopie, p. 150.6. C. Noica, Pentru Emil Cioran, in Familia,

seria a III-a, an I, nr. 7, 1934.7. Plan de mãsuri în dosarul de urmãrire infor-

mativã „Noica“, ACNSAS, fond informativ,dosar 15156, vol. 4, in Historia, nr. 57,2006, p. 5-7.

8. C. Noica, De Caelo: Încercare în jurul cunoaº-terii ºi individului, Humanitas, 1993, p. 98-99.

9. Ibid., p. 108-109.10. Ibid., p. 103-111.11. Scrisoare adresatã lui Al. Dragomir la 10. IV.

1951.12. Jan Patocka, Remarques sur la position de la

philosophie dans et en dehors du monde, inLiberté et sacrifice: Ecrits politiques, JérômeMillon, 1990, p. 24.

13. Ibid., p. 25.14. Cioran, Scrisori cãtre cei de-acasã, p. 312.

Avangarda rusã

Amicul meu, V. Maiakovski,ªtrengar în vremi de-odinioarã,Plãcându-i lumea sã-ntãrâte, Limba-i arãta, umblândBa-ntr-o bluzã galbenã, lunarã,Ba în sobru frac de-un viºiniu-închis.Pãrea sã-ndemne: „Filistinilor,Catastrofaþi-vã ’nãbuºitoarea beznã!“În detunãtoare rânduri împovãrate –Ba de-un stânjen, ba doar cât un sfârc –,Cu dãrnicie le adresa reproºuriCelor ce numeau versul – „versuleþ“...Glasu-i de bas sonor, de tribunal,Cutremura naivitatea gloateiÎn þara ce poþi zice cã a slãninei e,Cu popi, jandarmi ºi cu pãstori de porci.În acei ani de negru, dur regimÎn artã ridicarãm vârtejiri semeþe.Volodia! Mai þii minte ai Crimeei munþiªi Kerciul închircit de plictisealã?O, aminteºte-þi, aminteºte-þi – suvenireRãvãºeºte în preadepãrtate bezne,De la Gurzuf ºi Ialta, Volodia dragã,Ori când nimerirãm în vifor dezlãnþuit.În automobil, pe þãrmul din Selghir,Cu gustãri diverse ºi coniacuri vechi,ªi-acel portofel de barosan banchirCe deveni curând chiar portofelul nostru.ªi de Valentina-þi aminteºti – cea careCât pe ce sã-ajungã toatã doar a mea?Graþie þie, din suflet fu s-o scotPe „fetiþa zânã dintre zâne“...ªi, în fine, þii minte – drãguliþa Sonyka,Puþin – a mea, pe de-a-ntregu-a ta,Duduiþa, ah, atât de zvãpãiatã,Duioasã, mlãdioasã ca ºerpoaica?...O, dacã tu, Volodia, mai þii minteAceste fugitive, scumpe clipe,Vezi de îmi aruncã drept rãspunsVersurile tale uriaºe!

�

(24.1.1923)Traducere ºi antologie de

Lui VladimirMaiakovski

Igory Severianin

(1887-1941)

�

ˆ

ˆ

ˆ

ˆ

ˆ

ˆ

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 23

AVATARURILE SUBIECTIVI-TÃÞII, frenezia senzoria-

litãþii ºi jubilaþia trãirii frus-te, toate acestea completatede o „sensibilitate molco-mã, turnatã în blânde rigoriprozodice“ (I. Negoiþescu),iatã, contrase la esenþial, trã-sãturile poeziei lui HoriaBãdescu. Temele privilegia-te ale acestei poezii sunt cosmosul, timpul,erosul, istoria, teme prelucrate cu rafina-ment expresiv, într-o tonalitate când ritua-licã, solemnã, când melancolicã sau gravã.Gheorghe Grigurcu punea chiar poezia luiHoria Bãdescu sub emblema rafinamentu-lui, considerând cã dexteritatea prozodicã,tehnica, acurateþea edificãrii unei întregilumi în/prin cuvânt au efectul unei mãºti cecamufleazã efluviile subiectivitãþii:

Rigoarea expresiei, alunecoasã ºi feericã,echivocã ºi visãtoare, pune în paginã maipuþin o atitudine existenþialã cât una tehnicã[...]. Un deficit ori un blocaj de afectivitatemutã accentul pe limbajul împrumutat,mânuit cu multã siguranþã. Poetul e un soide acrobat al cuvântului liric. Ascunzândefortul interior, reducându-l la o caligrafie amiºcãrilor, nu ne permite niciodatã a-i sur-prinde stãrile informe, haotice ori mãcarneutre, ostenite. Poetica sa e una a efectuluispectacular, a performanþei. Cu toate noteleegocentrice, elegant interpolate în poeme,personalitatea ca atare se refuzã unei comu-nicãri, preferând a rãmâne sub viziera „po-zei“. Mentalitatea suveranã e cea galant-înflo-ritã, trubadurescã.

Pielea îngerului (Editura Limes, 2007)se remarcã, înainte de toate, prin austeri-tatea de scriiturã ºi de viziune. Laconice,eliptice, dense, versurile lui Horia Bãdescucontureazã un spectacol agonic al lumii ºial veacului, într-o atmosferã crepuscularã, încare melancolia se desfãºoarã somptuoasã ºidelicatã („Se-ntunecã;/ abia dacã se maipoate ceva desluºi/ în odãile veacului,/ abiadacã în lepra propriei umbre/ tu însuþi temai poþi desluºi./ Parc-ar fi trecut o mie deani,/ parcã-n oglinzile prafului/ þi se vededoar/ linia vieþii,/ parcã doar neamintitul/îºi mai aduce aminte de tine“). Livrescul,cultivarea mitului, propensiunea cãtre mis-ter sunt coordonate ale poeziei lui HoriaBãdescu puse deja în luminã de receptareacriticã. Ioana Bot, în Trãdarea cuvintelor,subliniazã în egalã mãsurã rafinamentulexpresiei, ceremonialul rostirii poetice, darºi latura sacrificialã pe care o presupuneîncadrarea dicþiunii lirice în tiparele for-mei fixe:

Aceasta este, cred, perspectiva integratoarepentru livresc, cultul formei, mitul ºi miste-

rul poeziei lui Horia Bãdescu, ce o situeazãîn substanþa unei noi paradigme a culturii –dar ºi a ºtiinþei – contemporane, care vederecâºtigarea umanitãþii din om prin întoar-cerea la formele arhaice de mentalitate casoluþii ale unei cunoaºteri participative. Gustulformelor fixe (ori, mãcar, al formulelor liri-ce consacrate) este asimilabil, cred, la HoriaBãdescu, tentativei de a restitui limbajul obli-gat, cu funcþii magice […] Efortul de recon-strucþie a limbajului originar în formele unui„clasicism magic“ este caracteristic uneiimportante direcþii a liricii veacului nostru,mai mult, cred, unei direcþii tot mai accen-tuate în întreaga culturã a acestui secol cãutã-tor de soluþii pentru multiplele-i ruperi ºicrize. Dar o asemenea poeticã este una trans-personalã, a sacrificiului ca modalitate deintegrare-în-cosmos.

Confesiv ºi elegiac, adept al unei expre-sivitãþi defensive, ce se manifestã în retrac-tilitate, cu o sensibilitate regresivã ºi austerã,Horia Bãdescu repudiazã ferm redundanþaafectivã ºi scripturalã, dedicându-se maicurând unei fervori a trãirii minimale ºi asemitonului afectiv, unei intensificãri a ilu-minãrilor lãuntrice. Eul liric îºi abandoneazãpropria corporalitate, revelându-ºi esenþia-litatea într-un limbaj ritualizat ºi aluziv, ceconsacrã nu stringenþa concretului, ci mira-jul depãrtãrii, intermitenþele sugestive aleagonicului: „Unde-ai fost nu mai eºti/ undevei fi/ carnea ta n-a apucat sã-ºi închipuie/încã;/ fãrã de trup,/ fãrã de faþã,/ fãrã me-morie,/ doar nevedere-n care/ se leapãdã desine/ lumina,/ doar pântecul zãdãrniciei/umflându-se,/ între douã vecii/ gâtul înge-rului aºteptând/ ghilotina“.

Partitura miracolului, iluminarea, sinta-xa fatalitãþii, arpegiile smerite, lipsite deemfazã, figura metaforic-sublimatã a înge-rului, ca ºi retorica absenþei – toate acesteforme ale poeticului se regãsesc în plache-ta lui Horia Bãdescu, ca semne distinctiveale unui lirism ce cultivã invocaþia ºi elegia-cul; patosul se resoarbe aici în caligrafie hie-ratizantã a cuvintelor nespuse ºi a obiectelorce-ºi clameazã propria absenþã. Sentimentultimpului transferã asupra arhitecturii fra-gile a poemului o imagisticã de sens decli-nant, tãcerea ºi absenþa rãmânând figuri izo-morfe ale neantului, ale sfârºitului, alenimicului („Simþi cum þi se scurge timpul/pe mâini;/ un/ sânge negru,/ cleios,/ înno-roiat pe cioatele nodurilor./ Ca dupã arsurã/ai duce palma/ la gurã./ Ca dupã tãcere/ aiºovãi între uitare/ ºi amintire./ Ca dupãabsenþã/ ai încerca sã-þi aminteºti/ cine încã/te locuieºte“). Melancolia refulatã în cere-monialul textual conferã poemelor un aerde incantaþie introvertitã, în timp ce asce-za imagisticã îl conduce pe cititor într-unregistru poetic al suavitãþilor ºi transpa-renþelor. Limbajul elegiac, reprimat pânã laabolire de sine, deseneazã un spaþiu liric încare metaforele absenþei, ale stingerii suntîntâmpinate cu o anume pietate ce ilus-treazã imaginea dominantã a zãdãrniciei, aanihilãrii viului, a reversului fiinþei („S-afãcut searã,/ prin încheieturile lutului/ încasa lui s-a întors/ întunericul./ Nimeni în

uºa deschisã/ sã te primeascã,/ nimeni înpragul de care/ îngeri reumatici se-mpie-dicã,/ nimeni în fãrãuitarea/ în care þi se-n-toarce capãtul/ drumului./ Nimeni cu ni-meni prin tine/ umblã,/ nimeni cu nimeni/în aºternutul cãrnii/ împreunându-se“. Ru-moarea zãdãrniciei se conjugã, în versurilelui Horia Bãdescu, pe de o parte cu zvo-nul nostalgic al ritualului anamnezei ºi, pede altã parte, cu un scepticism gnoseolo-gic transcris ºi el în codul poetic al melan-coliei. Transfigurarea nu se înfãptuieºte,aºadar, spasmul extazei se destinde, vizio-narismul e blocat în bolgiile corporalitãþii,în arhitectura labirinticã a trupului („Numai ai cu ce sã-þi acoperi de-acum/ destrã-marea,/ trupul rãstignit pe falezele/ zilei,/carnea netrebnicã ruºinând splendoarea/luminii./ Cum ar putea preacurata fãrãde-timpului/ sã-ºi afle vestire/ în smârcul vene-lor tale?/ Cum ar putea Magii sã-ºi întoar-cã-n/ cuvânt/ clepsidrele drumului?/ Nimeninu ºtie./ Numai tu vezi, dincolo de scapã-tul/ orizontului,/ uraniscul pornind înurma/ pãstorilor“).

Referindu-se la lirica lui Horia Bãdescu,Petru Poantã constatã, în câteva aprecierisintetice, integratoare, cã

poezia sa, mai întâi (el fiind în esenþã unpoet), dezvãluie o excepþionalã disponibili-tate pentru cele mai diverse specii/formule(sonetul, ronsetul, balada, remake-ul liriciipopulare) ºi limbaje (de la cel rafinat impre-sionist, neosimbolist, pânã la cel baroc ºiexpresionist, gnomic ºi sapienþial sau epi-gramatic). Diversitatea stilisticã nu e, însã,aici o marcã a histrionismului, ci o probã avitalitãþii. Poezia sa, chiar ºi în momentele dereflexivitate accentuatã, refuzã oglindirea nar-cisiacã în sine, fiind în permanenþã irigatãafectiv. Ea este, mai întotdeauna, fie expre-sia unei nostalgii a sacralitãþii fiinþei, fie aangoasei provocate de un univers desacrali-zat ºi de fiinþa cãzutã în istorie [...]. Poetul,în reprezentarea lui Horia Bãdescu, are încão misiune derivatã din însãºi vocaþia sa,vocaþie care consistã în a dovedi nu cã omuleste divin, ci cã divinul este în om ºi consti-tuie „adevãrata sa naturã, umanitatea sa“.Iatã, pe scurt ºi foarte selectiv, elementeleunei poetici ºi un limbaj care, probabil, îiîngrozesc pe optzeciºtii postmoderniºti.

În Pielea îngerului, hieratismul alunecãîncet spre anxietate, iar iluminarea se trans-formã în convulsie angoasantã a spaimei denefiinþã, dar ºi de anonimizare. Chipul „fãrãde chip“ e o figurã poeticã ce imagineazãtocmai o astfel de teroare a neantului, anevãzutului, a crizei identitare pe care eulpoetic o resimte cu disperare, ca pe o dislo-care ontologicã ºi gnoseologicã iremedia-bilã. Între frisonul neantului ºi scriitura degraþioasã austeritate, versurile lui HoriaBãdescu transpun mirajul în arpegiile me-lancolice ale incantaþiei, exorcizând concre-tul prin notaþia delicatã ºi rafinatã, caligra-fie discretã a unor iluminãri exasperate.

�

Poeme cu îngeri

ÎN ACEST eseu voi încerca sã evidenþiezprincipiul de funcþionare al nietzscheanis-

mului ºi voi propune douã ipoteze, care potsã lãmureascã sensul gândirii nietzscheene.În primul rând, eterna reîntoarcere (doc-trina nietzscheanã afirmativã ºi antinihilistã)va fi conjugatã cu nihilismul, pe baza unuiaforism din Voinþa de putere. Aspectul nihi-list al eternei reîntoarceri ar putea constituio nouã cheie de lecturã pentru angoasa pro-fetului zoroastrian. În al doilea rând, voianaliza un pasaj celebru din Aºa grãit-aZarathustra, pentru a sugera, dincolo delecþiunile lui Löwith ºi Vattimo, o altã in-terpretare, ce este legatã de viziunea nihi-listã a eternei reîntoarceri.

01. Aspectul nihilist al eternei reîntoarceri

PERSISTENÞA (SAU repetiþia) ºi zadarnicul(sau lipsa de sens) compun ecuaþia con-

ºtiinþei infernale1. Nu mã refer la damna-þiune în ipostaza romanticã, pentru cã avemo ecuaþie din care lipseºte principiul prim,judecãtorul draconic ce reclamã un subiectpuritan. Fiinþa infernalã modernã aparþinespaþiului autocondamnãrii, prinsã în mreje-le unui subiect fracturat, complexitatea ºiprofunzimea sa funcþionând, de cele maimulte ori, împotriva intereselor sale. Putemalege mai multe ipostaze ale conceptuluiinfernalitãþii: momentul prelungit de înghe-þare dinaintea morþii (varianta hard core aTerezei de Ávila), dezacordul dintre con-ºtiinþa subiectivã ºi elanul afectiv (variantalui Giuseppe Ungaretti), sinestezia macabrãbazatã pe totala lipsã de corespondenþã din-tre cauzã ºi efect (varianta lui George Orwell). Paralizia este starea de asediu asinelui nihilist, condamnat la repetiþie.

Sã gândim aceastã idee în forma ei cea maiterifiantã: existenþa, aºa cum este, fãrã sensºi þel, dar revenind inevitabil, fãrã un finalcare sã fie Nimicul: „eterna reîntoarcere“.

Aceasta este forma extremã a nihilismu-lui: Nimicul („absurdul“) veºnic!2

Aºadar, adãugând repetiþia la existenþã,în imanenþa ei (devoalatã de orice ficþio-nalizare platonic-creºtinã), lipsitã de per-manenþa teleologicã, lipsitã de orice sem-nificaþie ºi, mai ales, lipsitã de eliberareamorþii, obþinem versiunea nihilismuluiextrem. Observãm o recrudescenþã a tra-gicului – eterna reîntoarcere a reactivuluieste destinatã unui subiect, pe care suferin-þa nu l-a învãþat nimic. Absenþa morþii îl la-sã fãrã niciun sprijin, fiind incapabil sã so-licite „singura“ certitudine cioranianã.

Într-o viziune mai amplã, acest pasaj îipermite lui Blanchot3 sã facã legãtura din-tre cele douã extreme, ontologie ºi meon-tologie:

Pânã acum am crezut cã nihilismul vizeazãneantul. Era prea uºor: nihilismul vizeazãfiinþa. El este imposibilitatea de a sfârºi ºi dea gãsi o ieºire din acest sfârºit. El vorbeºtedespre impotenþa neantului, falsa strãlucire avictoriilor sale, el spune cã, în mãsura în caregândim neantul, gândim fiinþa. [...] Nihi-lismul expune astfel adevãrul sãu ultim ºiatroce: imposibilitatea nihilismului!

Pe baza concepþiei nihiliste a eternei re-întoarceri, propun o cheie de lecturã pentruZarathustra. Angoasa personajului princi-pal nu are ca obiect tentaþia finalã a milei(cum observã Heidegger), ce l-ar putea co-pleºi ºi i-ar putea anula proiectul, rea-ducându-l la un nivel uman preauman (fiin-þa umanã, ce acþioneazã potrivit principiuluievitãrii durerii ºi al obþinerii recompensei).Anxietatea zoroastrianã aparþine, mai de-grabã, viziunii infernale a eternei reîntoar-ceri. Arbitrarul, dezastruosul, mizeriile sim-ple, suficienþa vor fi reiterate4. Profetuleternei reîntoarceri este simultan avocatulzadarnicului, ce transformã fiecare afirma-þie într-un „da“ spãlãcit, lipsit de tãrie.

Înþeleasã în terifiantul ei, viziunea de laSils Maria capãtã valenþele unei condam-nãri, ale unei execuþii prin circularitate, ºiasta de un numãr infinit de ori. Între opþiu-nea creºtinã (moarte ºi viaþa de apoi) ºi op-þiunea eternei reîntoarceri (fiinþa baratã deun numãr infinit de ori), nu ai ce alege.Douã pariuri cu cotã micã sau douã jocuride zaruri cu combinaþii necâºtigãtoare.Singura soluþie este cea abstinentã, reco-mandatã de Jan Kott: sã nu arunci zarurile.Extincþia fizicã, ce aneantizeazã maºinãriaspiritului ºi flecãreala sufletului (soluþiamaterialistã) este singura onorabilã. Oricezadarnic este anulat, lãsând în urmã doaro specificã lipsã de sens, ca un rãspuns latentaþiile ºi aparenta continuitate a pro-iectului existenþial.

02. Principiul de funcþionareal nietzscheanismului

PORNIND DE la imaginea extremelor careating un prag critic, luptând între ele

pentru dominaþie, momentul cel mai intens,în care afirmaþia fundamentalã preia capi-talul de agresivitate al negaþiei, se gãseºte îndiscursul despre Viziune ºi enigmã din Za-rathustra. Voi analiza, mai întâi, prelimina-riile acestui discurs, urmând sã descifrãm,prin Vattimo ºi Löwith, modul dilematicprin care Nietzsche propune o ilustrare aeternei reîntoarceri:

Vouã, cãutãtori, exploratori preaîndrãzneþi,ºi tuturor acelora care sub pânzele viclene v-aþi îmbarcat pe mãri primejdioase…5

Dupã cum s-a mai remarcat, Nietzscheexpune aici principiul de funcþionare al filo-sofiei sale. Prin mobilitate ºi dinamism (învarianta lui Deleuze), ideatica nietzscheanãrefuzã sã fie clasatã într-o categorie, sã fieînregimentatã într-o ideologie, evitã, prinorice mijloace, asimilarea. Într-un invisiblemode, maºina de luptã nietzscheanã este fieîn expansiune, fie „în retragere“ – semnifi-caþia sa evitând decriptarea. Din punctul de vedere al normei sistemice, conceptelenietzscheene funcþioneazã asemenea uneianomalii sau asemenea unui virus, care emi-te mesaje false pentru a fi inclasabilã ºi ne-detectabilã (pentru a sugera o poziþie inexis-tentã pe hartã). Ideatica nietzscheanã esteliberã, tocmai pentru cã porneºte de la unconflict interior insolubil. Se bazeazã peaceastã tensiune, fiecare tezã poate fi con-traargumentatã (ºi este argumentatã), por-nind de ea însãºi. Din punct de vedere su-biectiv, Nietzsche nu vrea sã convingã sausã înfiereze pe nimeni, pentru cã ºi-a retrasinamicii ºi publicul în interior. Impene-trabilitatea gândirii sale ºi rezistenþa la oriceinfluenþã exterioarã vin din aceastã multi-plicitate a conºtiinþei sale; care, deºi lucrea-zã uneori împotriva sa, este mereu activã.

Totul nou, mai nou de acuma-i,Doarme-amiaza-n timp ºi zãri:Aprig – ochiul vostru numaiMã priveºte, depãrtãri!6

Etica de explorator are douã coordona-te: încrederea în posibilitatea noului ºi ac-ceptarea subiacentã a instabilitãþii. Maºinade luptã se ghideazã dupã aceste douã coor-donate, tocmai pentru a evita calea cea maiuºoarã pentru simularea veridicitãþii. În-tr-un anume sens, Nietzsche vorbeºte desprenavigarea împotriva curentului, refutareafilozofiei sistemice care descoperã adevãrul

24 • APOSTROF

Eterna reîntoarcerea identicului

Douã ipoteze

ªtefan Bolea

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 25

într-un mod mecanic, dupã ce îl postulaseîncã din principii7. Acceptarea absurditãþiieternei reîntoarceri consoneazã cu accepta-rea dispariþiei structurilor stabile ale fiinþei8,pentru cã doar moartea lui Dumnezeu cre-eazã premisele unei explorãri cu adevãratnoi ale subiectului; astfel, refuzul trans-cendent pregãteºte transgresiunea. Astfel,„ochiul“ depãrtãrilor nu se mai referã la celpersistent, impermeabil, direct ca un laser,servind la control ºi înregimentare, al divi-nitãþii iudeo-creºtine, ci la fantasma fasci-nantã a celui care îºi creeazã propriul soareºi propria stea polarã (propria naraþiune) înfuncþie de cerinþele maºinii de luptã ºi deobstacole.

03. Pãstorul interpretat ca nihilist activ

ÎN CAPITOLUL „Despre viziune ºi enigmãdin Zarathustra“, întâlnim urmãtorul epi-

sod plastic, prin care Nietzsche îºi propunesã ne avertizeze asupra sensului eternei reîn-toarceri:

Un pãstor tânãr am vãzut, sucindu-se, ic-nind, zbãtându-se, cu faþa descompusã, cã-ruia un ºarpe greu ºi negru-i atârna din gurã.[…]

Dormise, fãrã îndoialã. ªi-atunci un ºar-pe i se strecurase în gâtlej – muºcându-laprig.

Trãgeam, trãgeam cu mâna mea de ºarpe– dar zadarnic! cãci nu puteam sã-l smulgdin gura lui. ªi-atunci o voce a strigat dinmine: „Muºcã-l! Muºcã-l! Reteazã-i capul!“[…]

Pãstorul a muºcat, aºa cum strigãtul dinmine-l sfãtuise; el a muºcat o datã zdravãn!Scuipând departe capul ºarpelui – s-a ridicat9.

Löwith remarcã faptul cã muºcãtura ºar-pelui semnificã acceptarea eternei reîntoar-ceri, în timp ce Vattimo insistã asupra carac-terului decisiv al muºcãturii, ce justificãfatalismul subiectivist nietzschean („Euînsumi aparþin cauzelor eternei reîntoar-ceri“): „Nu e adevãrat cã pãstorul hotãrãºtesimplu sã accepte eterna reîntoarcere; muº-când capul ºarpelui, el decide sã instituie ºisã fundeze eterna reîntoarcere însãºi“10.

Printr-o retrogresiune, pe baza unei her-meneutici, ce porneºte de la capãt ºi gliseazãspre origini, propun o altã interpretare amuºcãtorii pãstorului. Postulând caracte-rul infernal al eternei reîntoarceri ºi carac-terizând pãstorul ca nihilist activ, nu doarca fiinþã reactivã în care predominã resen-timentele, muºcãtura ºarpelui poate fi inter-pretatã ca refuzul explicit al eternei reîn-toarceri. Retezarea capului ºarpelui implicãruperea punctului nodal al cercului – ceeace se traduce prin spargerea ciclului, ieºireamesianicã din circularitatea istoriei.

Interpretarea lui Vattimo se bazeazã peinterdependenþa dintre determinism ºi un„subiect“ hard, autoritar, ce gãseºte forþanecesarã pentru a se instila pe aceeaºi frec-venþã cu destinul. Interpretarea lui Löwithse bazeazã pe subordonarea unui „subiect“soft unui amor fati ce primeazã, pentru cãacceptarea fãrã menajamente (fãrã conflict)este similarã supunerii. Interpretarea dia-cronicã propusã, prin intermediul decon-textualizãrii paragrafului 55 din Voinþa deputere, se bazeazã pe caracterul nihilist aleternei reîntoarceri ºi pe profilul unui su-

biect agresiv, postschopenhauerian, ce vreasã anihileze orice legãtura cu infernalitateaºi sã transgreseze circularitatea obsedantãa repetiþiei eterne înþelese ca imortalitate.

Totul depinde, în fapt, de felul în careprivim pãstorul: dacã este o fiinþã reactivã,ce se vindecã prin acceptarea/fundamenta-rea subiectivistã a eternei reîntoarceri, carescapã din nihilism prin afirmaþia plenarã,atunci interpretãrile precedente sunt rodni-ce, mai ales cã sunt susþinute din plin detexte. Dacã el ar fi însã un nihilist activ, careluptã cu circularitatea (promovatã de „de-mon“, „pitic“ sau „ºarpe“), asistãm la unconflict identitate/alteritate interioarã, cerezultã în refuzarea patch-ului transcenden-tal al eternei repetiþii ºi din pricina faptu-lui cã o ficþiune sau „un vertij logic“ nupoate justifica suferinþa ºi valoarea vieþii.Din punct de vedere nihilist, acceptarea ºifundamentarea eternei reîntoarceri suntsimilare depunerii armelor, capitulãrii ºiabandonului. Extremele trebuie pãstrate întensiune, tocmai pentru cã evaziunea în cer-titudini ºi în idei fixe este un simptom aladaptãrii ºi al racordãrii la un confort, re-comandabil din punct de vedere normativ,dar care dezonoreazã epistema rezistenþei,ce este principiul de funcþionare al unuinihilism activ. De asemenea, fãrã conflict nu am mai avea suficiente prezumþii pentrua postula principiile unei evoluþii posibile – „negativul“ (nemulþumire, frustrare, re-fuz) fiind un factor motivant mai directdecât supunerea merituoasã.

�

Note1. „Persistenþa însoþitã de un zadarnic, fãrã þel

ºi scop este gândul cel mai paralizant, maiales atunci când înþelegi cã eºti obiectul bã-tãii de joc, ºi totuºi n-ai nici o putere spre ate împotrivi“ (Nietzsche, Voinþa de putere,traducere de Claudiu Baciu, Oradea: Aion,1999, p. 41).

2. Ibid.3. Maurice Blanchot, L’entretien infini, Paris:

Gallimard, 2004, p. 224.4. „Fiece durere ºi fiece bucurie ºi fiece gând

ºi suspin ºi orice lucru cât de mic ºi de mareal vieþii tale trebuie sã þi se reîntoarcã“ (s.m.)(Nietzsche, ªtiinþa voioasã: Opere complete,vol. 4, traducere de Simion Dãnilã, Timi-ºoara: Hestia, 2001, p. 401-402).

5. Nietzsche, Aºa grãit-a Zarathustra, tradu-cere de ªtefan Aug. Doinaº, Bucureºti: Hu-manitas, 2005, p. 223.

6. Friedrich Nietzsche, Spre alte mãri: Operecomplete, vol. 1, traducere de Simion Dãnilã,Timiºoara: Hestia, 1998, p. 79-80.

7. „Dacã cineva ascunde un lucru în dosul unuitufiº, îl cautã dupã aceea ºi chiar îl gãseºteexact acolo, nu-i mare scofalã în toatã cãu-tarea ºi gãsirea aceasta: aºa stã însã treabaºi cu cãutatul ºi gãsitul adevãrului în margi-nile raþiunii“ (Friedrich Nietzsche, Despreadevãr ºi minciunã în sens extramoral: Operecomplete, vol. 2, Timiºoara: Hestia, 1998, p.562).

8. Gianni Vattimo, Aventurile diferenþei, tradu-cere de ªtefania Mincu, Constanþa: Pontica,1996, p. 192.

9. Nietzsche, Aºa grãit-a Zarathustra, p. 237-238.

10. Gianni Vattimo, Subiectul ºi masca: Nietzscheºi problema eliberãrii, traducere de ªtefaniaMincu, Constanþa: Pontica, 2001, p. 233-234.

• Alexandru Pãsat, Fereastrã cu scarã – lemn

PRIMII FOTOGRAFI peisagiºti au fost nu-miþi „pelerinii soarelui“, cu trimitere,

probabil, la apusurile ºi rãsãriturile, sau maibine se cuvine sã inversez ordinea, prin ur-mare – cu trimitere la rãsãriturile ºi apusu-rile imortalizate, din fericire în alb-negru;în acele vremuri nici nu s-ar fi putut stre-cura nuanþe trandafirii, de-o dulceaþã stricã-toare de stomac. Între 1849 ºi 1851, scrii-torul Maxime Du Camp (oare cine-l maiciteºte în zilele noastre?) a colindat prinOrientul Apropiat, unde a fotografiat mo-numente ºi peisaje. Anumiþi oameni de binespun cã ar fi fost primul care a pozat Sfin-xul ºi nu sunt în mãsurã sã-i contrazic, însãfaptul cã poate fi numit ori ba întâiul mãintereseazã mult mai puþin decât însoþitorullui, Gustave Flaubert. Pãrintele doamneiBovary (deºi pe atunci încã nu o procrease)îl însoþise pe Du Camp în cãlãtorie, cu banide la guvernul francez. Atât unul, cât ºi celã-lalt au lãsat în urmã mãrturii scrise desprelungile peregrinãri. Cãlãtoreau pe droma-deri, mâncând cu beduinii fripturã de tur-turele ºi ascultând urletele ºacalilor. Într-ozi din decembrie 1849, în zori mai exact,Du Camp ºi Flaubert se cãþãraserã pe pira-mida lui Keops, care pe atunci arãta camla fel ca ºi în zilele noastre, însã pe deasu-pra, în vãzduh, nu treceau avioane cu reacþieºi elicoptere, iar la poale nu erau turiºti ja-ponezi care sã clãnþãne ritualic din aparate-le digitale.

Du Camp a urcat mai sprinten, în timpce Flaubert s-a lãsat împins din spate de doiarabi, alþii trãgându-l încetiºor pânã în vârf,ca pe un balot preþios. Recunosc, a douavariantã de cãþãrare îmi e mai mult pe plac.Ajunºi în vârf la timp, au apucat sã vadã opriveliºte impresionantã. Citez trunchiat dinevocãrile lui Flaubert: „Era în zori, soareleurca sub ochii mei, toatã valea Nilului scãl-datã în ceaþã pãrea o mare albã, nemiºcatã,iar în jur deºertul, cu dunele sale de nisip,ca un adevãrat ocean de un violet întunecat,ale cãrui valuri pãreau sã fie pietrificate“.Mai pomenea apoi de ogoare ce pãreau „co-voare verzi fãrã sfârºit“, de cerul albãstrui-roºiatic, bãrci ºi minaretele albe. ªi tocmaiîn punctul culminant, când razele atinseserãºi vârful piramidei, Flaubert, uitându-se jos,a vãzut la picioarele sale o carte de vizitãprinsã în piuneze. Pe carton era scris nume-le Humbert (iubitorii lui Nabokov vor tre-sãlta, ºtiu ei de ce), un oarecare bãcan dinRouen. Cred cã e clar cã în acele vremurieuropenii nu obiºnuiau sã se fâþâie de colo-colo pe piramide, cu cãrþi de vizitã în buzu-nare, cu atât mai puþin ºi cu piuneze. Be-duinii nu pot fi bãnuiþi nici atât. Misterulnu este de greu de spulberat. Cartea de vi-zitã aparþinea lui Flaubert, o pãstrase cugrijã (parcã chiar în pãlãrie), însã Du Camp,dorind sã-i joace o farsã, i-a subtilizat-o dis-cret, urcându-se înainte ºi „prinzând-o“ de

piramidã, sã nu-ºi ia zborul. Episodul a fostdescris mai târziu, în însemnãri, precum ºireacþia lui Du Camp, în faþa Sfinxului: „Nepriveºte într-un chip îngrozitor; Maxime ealb ca varul, mi-e fricã sã nu mã cuprindãameþeala ºi încerc sã-mi stãpânesc emoþia“.

Revenind la fotografii. Du Camp co-menta dupã întoarcerea din lunga cãlãtorie:„Sã înveþi cum se fotografiazã este foarteuºor. Sã cari echipamentul pe mãgari, cãmi-le ºi cãrãuºi, asta este o problemã serioasã“.Pentru un trãitor al veacului al XIX-lea, bã-nuiesc cã redarea bine conturatã a Sfinxuluide legendã, a palmierilor ºi a monumente-lor din Egipt, Palestina ºi Siria nu a pututfi decât bucurãtoare. Cãrþile poºtale lucioa-se, viu colorate, din secolele XX-XXI, ºi abun-denþa lor stãruitoare le-au banalizat. Blan-quart-Evrard a fost primul editor care aavut succes tipãrind ºi vânzând albume cufotografii din þãri exotice. Multe dintre acestea erau realizate de Maxime du Camp.Întâia întreprindere de „manufacturã“ foto-graficã ºi-a avut sediul într-un castel fran-cez, de lângã Lille. În 1851 a publicat unalbum cu peisaje exotice, care s-a vândutrapid. Un an mai târziu ºi-a mãrit aface-rea, angajând ºi instruind 40 de tinere, pepost de laborante. Albumul cu fotografiilelui Maxime, tipãrit de Blanquart, se numeº-te Egiptul, Nubia, Palestina ºi Siria. Una din-tre acestea, fãcutã la Abu Simbel, aratã uria-ºul cap al lui Ramses al II-lea, cu asistentulfotografului cocoþat pe statuie, pe coroanafaraonului. Bãrbatul dã impresia cã e unpãsãroi mic pe o piatrã mare, una cu ochi ºicu nas. În zilele noastre, templele nu maisunt în acelaºi loc, ca pe vremea când le-a

fotografiat Du Camp. În anii 1964-1968,fiind în pericol de a fi inundate de Nil, înurma ridicãrii barajului de la Assuan, situ-rile arheologice au fost dezmembrate ºiasamblate în acelaºi mod, dar cu 65 ºi 200de metri mai sus.

În însemnãrile celor doi apare ºi nume-le Kutchuk Hanem, spre înciudarea iubiteilui Flaubert, ce vedea în frumoasa curtezanão rivalã demnã de dispreþ. La mânie pome-nise de ploºniþe ºi pãduchi, în aceeaºi pro-poziþie în care folosise ºi numele ispititoareidansatoare, pe care scriitorul, dimpotrivã, ovedea ca pe o „mare ºi splendidã creaturã“,cu „sprâncene negre“ ºi „nãrile crãpate“, cu „sâni îmbelºugaþi în formã de mere“.Kutchuk fusese amanta lui Abbas-Paºa, sur-ghiunitã în Egiptul de Sus din pricini necu-noscute nouã. Din câte se ºtie, Du Camp n-a fotografiat-o, imortalizând conºtiincios,pe banii guvernului francez, doar monu-mentele de piatrã, lãsându-i pe cei care aucitit apoi însemnãrile de cãlãtorie sã-ºi ima-gineze cum arãtau acele mere îmbelºugate,de pe trupul creaturii cu nãrile crãpate. Prie-tenul lui Flaubert, Bouilhet, sedus ºi el defarmecele dansatoarei, i-a dedicat versuri încare preaslãveºte aceleaºi rotunjimi, precumºi pãrul „pudrat de vântul deºertului“, ce înpoem ºi în zilele noastre încã mai „aromeºtea miere ºi a terebentinã“.

Aproape de Nazaret, expediþia a fost ata-catã cu focuri de armã; au scãpat nevãtã-maþi. Întorºi în Europa, Maxime Du Campa primit felicitãri pentru fotografii, iar Flau-bert tratament contra sifilisului. La îndem-nurile prietenilor, s-a apucat de scris Doam-na Bovary. Du Camp l-a ajutat sã publiceromanul în episoade, în Revue de Paris, darasta este o altã poveste. Într-un portret fãcutde Nadar, Flaubert are fruntea înaltã, mus-taþa lungã, pleoºtitã; fundã mare la gât, omânã în buzunar. În 1865 arãta cam la fel,însã numãrul firelor albe din mustaþã îldepãºea pe cel al firelor negre. Înainte de apleca în marea cãlãtorie, Maxime a fost fo-tografiat de Gustave Le Gray. Picior pestepicior, cu braþele încruciºate la piept; suplu,oarecum încordat, pare gata sã þâºneascã depe scaun, ca un om obiºnuit sã se plimbede-a lungul ºi de-a latul încãperii, gesti-culând în timpul conversaþiei. În ultimeleportrete fãcute înainte de moarte, aratã ca un moºneag alb, dar privirea îi este la felde nepotolitã.

�

26 • APOSTROF

Primul om care a fotografiat Sfinxul

Alina Andrei

• Alexandru Pãsat, Firidã cu stîlp – lemn

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 27

Poeme deArpegii pentru laba piciorului

1. Nenãscuþi eretici, curajoºi precum cuiele hristoase, smulg lumeadin pomul ei: „Ne-nseninãm ºi dincolo de noi – dar vom muriaºteptaþi de umbrele noastre…!“2. În toiul inimii bat poduri târzii ºi vrednice monede de schimb, ºilumea fãcutã ghem îºi începe numãrãtoarea inversã, nara de tigruîntinzându-ºi spre mine cum spre un trãdãtor cu blidul plin, cumspre un pântece constructor de false destine…3. Cobor cu materia-n braþe pe scãri, ºi-o învãþ toate trucurile, ºi-ispun, ºi-i arãt cã aceastã rodie umflatã de sunet nu-i chiar dorinþamea, ºi nu-i dumnezeu mãnuºa lumii întoarsã pe dos.4. Torn câteva picãturi de ulei la-ncheieturile patriei, ºi-apoi descopãrmersul pe sârmã spre ea:O! plantã epicã meºteºugitã fãrã câmpuri de luptã ºi fãrã drapel…5. Bat poduri – arpegii pentru laba piciorului – sub aripa siluitã a zileice-ºi face cuibul în pieptul meu, lungind, sfioasã, grumazul pestelegende, ºi iatã-mã la cumpãna strãzii, aruncând, în ciorba zeilor,trupe de fenicºi desant, ºi arãtând cu degetul lumea, abia datã înpârg, cum se rostogoleºte prin fel de fel de algebre, în vreme cetrãdãtorilor li se umple blidul, în vreme ce eu pãºesc pe vârfulpicioarelor pragul recentelor mitologii.6.O! Sufleur al acestei vorbiri – nebãrbierit cadavru naufragiind lapoalele sufletului – atât de mult crezi, oare, în vocaþia mea detunar…?

Zeu al ultimei zile de platã…

Am partea mea de doliu,am partea mea de curaj… Dau tonul la cântec unei pãsãri strãine – în anticamerã aºteaptãpiaza rea a fiecãrui lucru sã mã întocmesc ºi sã fiu singur, sã mãînfãºor în cãrnuri lumeºti ºi sã desãvârºesc aceste capcane de prinsdumnezei atotrãsãriþi din trândãveala pãmântului, ºi limbutul seleagãnã-n vorba sa, la ucenicia rugilor, scãldat de seva celui maiînalt imn cu douã tãiºuri, cãci, iatã, spune el: „… zeu al ultimei zile de platã, îmi plãmãdesc în lemn aºteptareaacestor vulpi ale liniºtii, acestor crainici ai zvonului care îmi cântã,fãrã greºealã, coborârea pe scãri, în vreme ce omenirea urcã sprevizuina sa, precum orbirea pe versantul privirii, ºi zgomotul ei îmimigreazã pe buze, ºi-odihna mi se lasã în trup“. dar nicio zvâcnire, dar niciun rãspuns…

Împãierea lumii

Voi împãia un nebun cu tâmplele lustruite în zori, ºi cu de-a sila îivoi târâ în trup un suflet pe care-l voi purta într-o cuºcã de dum-nezei ce-ºi cântã singuri în strunã.

Voi împãia un poet botezat în sârmã ghimpatã ºi-l voi împingeîn braþele unei triste femei fãrã zestre — pentru ca inima sã-i sunea gol.

Un dumnezeu voi împãia, dupã cum mi-aþi cerut, ºi îl voi apropiade pãmânt, sub semnul uscat al cãrnii, învãþându-l sã scuipe stã-ruitor împotriva vântului, ºi apoi îl voi arunca pe scãri, cu o coajãde pâine în mânã, arãtându-l dezbrãcat lumii:

„Priviþi-l la lumina lãmpii pe iubitorul de sisteme ºi armonii!Huiduiþi-l! Zdreliþi-i prin visele voastre genunchii acestui om fãrãdestin!“

Dar nu numai atât… Voi împãia un filosof ºi-i voi da un nume, ºi, poate cã ºi mai multde atât, îi voi da ºi dreptate, pe strãzile voastre lãsându-l singurcu o bisericã pe umeri.

Oraºul îngrãºat cu fanteziile sale

Iatã, aici spânzurã despicata limbã a Poetului sufocat de orgoliu…! De la el am învãþat ºi mângâierea pe creºtet, dar ºi preamãrirea lovi-turii cu piatra: „Hamalul din creier ºi malul…! –un greier ce astãzi nu-i chip sã mai smulgãsonatele-n dungã ºi lãmpi rãzvrãtite!

Piane sortite s-adune-ntre maluri mari idealuri ºi zodii corcite, din muzici ivite, retrase în oase, voind sã descoase:

hamalul de creier pianul de greier sonata de lampã ºi tâmpla de apã.

Dar flautul vine ºi-aduce cu sine muzee lacustre ºi plângeri de piatrã, ºi zodii ce latrã în grajduri de tâmple ilustre…

Bat tobele, iatã!… Imperii, în poartã, întreabã de mine, soldat fãrã nume, golit de istorii, ce iese prin porii edenului, parcã, dorind sã graveze:

hamalul în creier pianul în greier sonata în lampã ºi tâmpla în apã“.

Atâtea ºi-atâtea fleacuri tolãnite pe balanþe de aur, atâþia ºi-atâþiamiei furioºi trãgând cu urechea prin biblii!

Un întreg oraº îngrãºat cu fanteziile sale, iar eu îi tai singurã-tatea cu diamantul…

ªi-atât!

Poemul din cuºcã

… Printre ruguri ºi gropi, sub gluga înfoiatã a circului…, nu-i decâto rugã înfiptã în cerul gurii, adânc, nu-i decât un poem sãlbãticitde cuºcã – pe care îl citeºte, neobositã mereu, o frunte truditoareprin somn:

Maimuþa din turnul de veghe.… Nimic mai mult

�

ANCELIN ROSETI

28 • APOSTROF

PÃRINTELE MEU, Iþic Iancu, a vãzut lumi-na zilei la Hârlãu în 1908, mama sa

fiind originarã din Târgu Frumos, dar fami-lia din partea tatãlui sãu era înrãdãcinatã laHârlãu de foarte multe generaþii. Rãmasorfan din Primul Rãzboi Mondial, tata nua putut învãþa decât doi ani la ºcoala pri-marã, fiind obligat de la vârsta de 9 ani sãmunceascã pentru a-ºi ajuta mama, sora ºicei trei fraþi ai sãi. Cu toate acestea, el s-aridicat prin muncã ºi strãduinþã, a fost mun-citor la „Geamul Moldovei“, apoi micmeseriaº, mic comerciant ºi mic salariat laun centru de achiziþii de produse agricole.Era, în felul lui, un „autodidact“, cunoscã-tor al vieþii, care nu a fost uºoarã pentru el:în al Doilea Rãzboi Mondial ºi-a pierdutmama ºi prima sa soþie. Dar, în ciuda difi-cultãþilor, nu s-a lãsat învins, ºi-a refãcutviaþa, cãsãtorindu-se dupã rãzboi cu ClaraMoscovici, originarã din Bucecea. Ca ºi tatãlmeu, ºi mama mea era orfanã din MareleRãzboi de întregire a patriei, bunicul fiindunul din numeroºii eroi de la Mãrãºeºti, alcãrui nume se aflã în Monitorul oficial: el alãsat o vãduvã cu trei fete mici. Pãrinþii ne-au crescut pe mine ºi pe sora mea în spi-ritul respectului ºi dragostei de oameni ºi decarte. Sunt nãscut în 1946, într-o familiemodestã, unde aspectele religioase contaumult. Ca toþi camarazii mei evrei, am fostfamiliarizat foarte devreme cu alfabetulebraic, învãþând în particular cu regretatulînvãþãtor de religie evreiascã Moº Aron,ceea ce mi-a permis ca la vârsta de 13 ani,cu ocazia ceremoniei de Bar Miþva (cândadolescenþii evrei intrã în lumea adulþilordin punct de vedere religios), sã pot citi lasinagogã un paragraf din Tora (Pentateuhul,prima parte a Bibliei) ºi sã pronunþ rugã-ciunile ºi benedicþiunile rituale în limbaebraicã. De asemenea, am fost familiarizatcu limba idiº vorbitã la noi în casã. Trebuiesã subliniez totuºi faptul cã tatãl meu mi-avorbit mai întâi în româneºte ºi îi interzi-cea mamei mele sã-mi adreseze cuvântul înidiº. Mai târziu mi-a mãrturisit cã el a avutde suferit din cauza unui uºor accent idiº pecare-l avea atunci când se exprima în limbaromânã ºi cã a vrut sã vorbesc o limbã

românã cât mai bine posibil. Nu ºtiu dacãel a reuºit în acest domeniu, dar atunci cândam devenit elev în clasa a opta la Liceul„Mihai Viteazu“ din Alba Iulia, în Transil-vania, unde pãrinþii mei m-au trimis sã-micontinui studiile, profesorul de limba româ-nã îmi cerea adesea sã citesc texte literareromâneºti, în faþa camarazilor mei români,unguri, germani ºi sârbi, lãudând accentulmeu. Acesta din urmã nu era altul decâtacela pe care l-am moºtenit din Moldovanatalã, ca ºi copiii de þãrani din satele înve-cinate, colegii mei de la ºcoala primarã dinHârlãu.

Aici trebuie sã explic de ce nu am reuºitla examenul de admitere în clasa a opta laHârlãu ºi de ce am fost nevoit sã plec la Al-ba Iulia. Am fost respins la examen nu pen-tru cã am avut rezultate nesatisfãcãtoare,ci datoritã faptului cã eram fiul unui evreucare în urmã cu 11 ani depusese acte (atunciacest lucru era permis) sã plece în Israel.Tatãl meu a primit în 1948 un „negativ“,adicã i s-a refuzat plecarea, dar numele luia rãmas înscris pe o listã specialã, unde dealtfel au fost înscriºi toþi ceilalþi evrei aflaþiîn aceeaºi situaþie. Când bunul meu pãrin-te s-a dus la ºcoalã, iar de acolo la organi-zaþia de partid unde a fost trimis, pentru ase plânge de aceastã nedreptate (eu eramconsiderat un elev bun), i s-a rãspuns cã nuse poate admite un elev ai cãrui pãrinþi suntnepatrioþi, dorind sã pãrãseascã þara. „Da-cã aºa este cazul, a reacþionat tatãl meu, atunci de ce nu ne lãsaþi sã plecãm?“, între-bare la care nu a primit, bineînþeles, niciunrãspuns… Regretata mea mamã avea o sorãla Alba Iulia ºi aºa am ajuns la Liceul„Mihai Viteazu“ din cetate, unde am reuºitla examenul de admitere, fãrã sã spun ovorbã despre ce m-a determinat sã-mi con-tinui studiile în aceastã localitate. Dupã unan, am putut totuºi sã mã reîntorc laHârlãu, unde am fost elev pânã în clasa aXI-a (atunci se fãceau numai unsprezececlase la liceu), iar bacalaureatul – atunci senumea diploma de maturitate – l-am luat în 1963 la Liceul „Costache Negruzzi“ din Iaºi, ªcoala Medie Mixtã din Hârlãufiind prea modestã pentru organizarea unuiexamen de maturitate.

Datoritã religiozitãþii mamei mele – nuvoi uita niciodatã serile de vineri, cândaprindea lumânãri ºi se ruga – ºi limbii idiºpe care am învãþat-o (nu voi uita niciodatãfrumoasele melodii idiº pe care le cânta),mi-am însuºit cultura comunitãþii mele deorigine. De asemenea, îl acompaniam regu-lat la sinagogã pe tatãl meu, care adeseorimã trimitea la un frate care locuia la Iaºi,pentru a asista la spectacolele TeatruluiEvreiesc de Stat, unde am admirat creaþii-le multor scriitori idiº, printre care ªalomAlehem, Iþic Mangher ºi Iacob Groper etc.Astfel am beneficiat de douã comori, în casapãrinteascã am primit o moºtenire reli-gioasã ºi culturalã evreiascã, iar la ºcoala pri-marã ºi la liceu o educaþie ºi un învãþãmântde excepþie din partea unor dascãli de elitã,pe care nu-i voi uita niciodatã.

Persoana pentru care pãstrez cea maimare admiraþie ºi cãreia îi aduc aici un oma-giu deosebit este regretata mea învãþãtoareHilda Dumitrescu, o doamnã germanã ori-ginarã din Bucovina, care m-a învãþat fru-moasa limbã românã. Ea a fost prima caremi-a deschis drumul cãrþilor, studiilor, lumiiºtiinþifice, aceste bunuri pe care iubiþii meipãrinþi nu au putut sã le aibã. În 1985, du-pã ce am primit Medalia mileniului oraºuluiMontpellier pentru contribuþia adusã la cu-noaºterea trecutului acestei ilustre metro-pole universitare, îi scriam Doamnei Dumi-trescu: „Iatã cã în târguºorul prãfuit unde«nu s-a întîmplat nimic» dupã formula scrii-torului Mihail Sadoveanu, se învaþã bine,iar o mare parte a cinstei ce mi se face as-tãzi vã revine Dv. ºi foºtilor mei dascãli“.Doamna Dumitrescu mi-a trimis scrisori demare elevaþie spiritualã, era tare bucuroasãde traiectoria mea ºi a altor copii plecaþideparte. În 1986, bolnavã, îmi scria:

Sunt mândrã ºi fericitã cã tu ºi ªtrulicã mi-aþi fost elevi ºi am reuºit sã picur în sufle-tele voastre un strop de cãldurã ºi luminãcare nu se rãceºte ºi nu se stinge. M-am dedi-cat copiilor cu pasiune. Cãldura ochilorvoºtri mi-a dat puterea sã rezist la ceasurigrele ºi datoritã vouã mai trãiesc. ªtiu cãmunceºti mult dar sunt sigurã cã ai mari sa-tisfacþii fãcând bilanþul anilor în care te-airealizat… Vã sãrutã pe toþi, Fosta ta învãþã-toare, Hilda Dumitrescu.

Iar în altã scrisoare:

… Ne bucurã faptul cã acolo, departe, n-aþiuitat cã v-aþi nãscut în þara noastrã ºi cã prinscrieri valoroase împodobiþi cuibul de undeaþi plecat.

Nici eu nu pot sã uit cã Doamna Du-mitrescu avea întotdeauna în buzunarebucãþele de pâine pe care le împãrþea ele-vilor sãraci care veneau cu stomacul gol laºcoalã, atunci când nimeni nu vedea gestulei, dar pe care toþi îl ºtiau. La sfârºitul lui1984, îi scriam:

Ca în fiecare an, în apropierea sãrbãtorilorlunii decembrie mã gândesc la cei de depar-te: Dv. aveþi un loc aparte, fiind prima meaprofesoarã, cea care mi-a îndrumat paºii ºimâna spre drumul minunat, dar anevoios alcãrþii ºi culturii în general. Iatã de ce cândmã uit uneori spre trecut, în orãºelul nostruacum înzãpezit, în curtea ºcolii noastre undezburdau elevii, revãd imaginea Dv. plinã debunãtate ºi de generozitate…

Pentru ºcoala elementarã ºi liceu îmi esteagreabil sã amintesc mai mulþi profesori ca-re s-au strãduit sã ne dea cu dragoste, fie-care cu personalitatea sa specificã, tot ceaveau mai bun atât în domeniul învãþãturii,cât ºi în cel al educaþiei. Am iubit foartemult trei materii, româna, istoria ºi france-za. Iatã de ce þin sã menþionez mai întâi peprofesorii de limba ºi literatura românã Va-sile Lisman, Vasile Tãtaru ºi Puica Grimberg(devenitã Marcus dupã cãsãtoria sa cu pro-

ªcoala din HârlãuCarol Iancu

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 29

fesorul de matematicã Avram Marcus). Amgãsit rigoare ºi ironie la bãtrânul ºi eruditulprofesor Lisman, autor al unei monografiia Hârlãului, claritate ºi bunãtate la tânãradomniºoarã Grimberg, dar profesorul VasileTãtaru a fost acela care a marcat multe pro-moþii de elevi. El nu a fost numai un dascãlcu un mare talent pedagogic, reuºind sã facãsã progreseze chiar ºi pe elevii cei mai slabila învãþãturã. El a fost de asemenea, ºi din-tr-un anumit punct de vedere mai ales, fer-mentul ºi motorul unei neobiºnuite acti-vitãþi artistice ºi culturale atât la liceu, cât ºi în oraº, organizând numeroase specta-cole. Posed o fotografie cu bunul meu prie-ten Raul Fain, astãzi cetãþean canadian,amândoi jucând într-o piesã de teatru pecare el a regizat-o ºi care a fost prezentatãîn sala cinematografului Lumina din Hâr-lãu. Domnul Tãtaru avea un ataºament pro-fund pentru limba latinã, pe care de altfel apredat-o mult timp, iar cursurile sale con-sacrate marilor poeþi ºi scriitori români (Mihai Eminescu, Ion Creangã, GeorgeCoºbuc, Mihail Sadoveanu etc.) erau ade-sea presãrate cu expresii latineºti.

Carmen Viforeanu era o tânãrã profe-soarã de istorie care punea accent pe cro-nologie, ceea ce a avut ca rezultat învãþareape de rost, de cãtre mulþi elevi, printre caremã numãr, a principalelor date din istoriaRomâniei ºi chiar din istoria universalã.Franceza a fost predatã de o excelentã pro-fesoarã, Dra Elena Clos: atunci s-a deschispentru mine, în adaos la dublul meu uni-vers evreu ºi român, o fereastrã spre cul-tura francezã ºi occidentalã.

Îmi amintesc cu drag ºi de pro-fesorii pe care i-am avut la celelaltematerii: Ioan Cuciureanu ºi VicuTimofte la geografie, NaumLischer ºi Filip Titus la rusã, Mo-ritz Caufman, Avram Marcus ºi Vitalie Hovco la matematicã,Rodica Buzilã la chimie, Mar-gareta Viþelaru la ºtiinþele naturiietc. Vreau sã citez ºi pe Doamnasecretarã Rebecuþa David, care mi-a semnat diploma de maturi-tate, ºi pe soþul ei, ªtrul David, alcãrui sfârºit a fost tragic.

Am pãrãsit definitiv Hârlãulcopilãriei ºi adolescenþei mele ºiþara mea natalã la vârsta de 17 ani,când, pe neaºteptate, am primit„aprobarea“, trebuind sã plecãmrepede spre Israel. Mulþi ani autrecut de atunci, dar nu am pututuita nici dascãlii ºi nici elevii ºi ele-vele cu care am copilãrit ºi învãþat.

Îmi aplec capul cu respect înfaþa numelor de învãþãtori ºi pro-fesori pe care i-am menþionat ºidintre care cei mai mulþi nu maisunt în viaþã. Ei ºi colegii lor aufost aceia care prin sârguinþa lor auridicat prestigiul acestui aºezãmânteducaþional, care împlineºte astãzi55 de ani de existenþã, ºi unde sefãcea ºi se face „carte bunã“.

Ce datorez ºcolii ºi liceului dinHârlãu ºi, în general, orãºeluluimeu natal?

Totul! Aici am primit bazeleintelectuale, dragostea de carte, oeticã ºi o moralã care m-au cãlãu-zit pretutindeni în lumea universi-tarã ºi intelectualã în Israel ºi înFranþa. Acest lucru l-am subliniat

deja în 1996, când am venit la Hârlãu pen-tru a primi titlul de cetãþean de onoare aloraºului, acompaniat de fiul meu Michael,astãzi directorul institutului universitarMaimonide din Montpellier ºi conferenþiarla Universitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca, ºi fiica mea Sarah, astãzi violon-celistã solistã la Orchestra Naþionalã LeCapitole din Toulouse. Acest lucru l-amrepetat la Cluj-Napoca în 2005, în momen-tul festiv al primirii titlului de doctor hono-ris causa acordat de Universitatea „Babeº-Bolyai“.

Dacã existã o relaþie între destinul uneivieþi ºi locurile natale, pot afirma cã angaja-mentul meu în domeniul istoriei a fost de-terminat de ambianþa Hârlãului, unde seîntâlnesc amintiri istorice ºi dilemele con-vieþuirii. Aici, unde am vãzut lumina zilei,am fost marcat de ruinele palatului dom-nesc al lui ªtefan cel Mare, de lângã fru-moasa bisericã Sfântu Gheorghe, precum ºide superba sinagogã mare, datând din anul1812. Din anii copilãriei am putut surprin-de problematica relaþiilor dintre creºtini ºi evrei, cu o viaþã culturalã ºi religioasã bogatã, deºi diminuatã de presiunile unui regim totalitar, buna înþelegere intercomu-nitarã, acomodarea, dar ºi tensiunile ºi mo-mentele de intoleranþã, subiecte care seregãsesc în diferitele mele cãrþi consacrate

istoriei evreilor români ºi României con-temporane.

Da, aici am primit totul de la foºtii meidascãli, în acel univers unic al unui Hârlãuîmbãlsãmat de lilieci ºi flori de tei, înfru-museþat de dansurile þãranilor duminica, darºi de muzica sinagogalã, impregnat de me-moria unui popor bãtrân, care a dat lumiimonoteismul ºi Biblia. Aceastã întâlnireunicã între cultura româneascã, pe de oparte, ºi cea evreiascã, pe de altã parte, acestmicrocosmos al Hârlãului de altãdatã, underomâni, evrei, germani, lipoveni, þigani ºialte neamuri au trãit ºi convieþuit în armo-nie, a creat fãrã îndoialã condiþiile pentrudezvoltarea spiritualã a unei întregi gene-raþii, iar pentru mine esenþa elanurilor juve-nile, rezumate prin trei cuvinte: muncã, vo-inþã, perseverenþã! În concluzie, proclam cãnu am uitat lecþiile de la ºcoalã, nici serbã-rile, nici excursiile. Nu am uitat Bahluiul,care îngheþa iarna ºi aproape seca vara. Nuam uitat drumul ce mergea spre Zagaviaºi spre pãdure. Nu am uitat ghioceii, topo-raºii ºi viorelele pe care le culegeam pen-tru a le oferi învãþãtoarei ºi profesoarelornoastre. Nu am uitat mãrþiºorul, nici lilia-cul în floare, nici teiul din faþa casei. Nu amuitat nici jocul caprei, nici dansurile ºi cân-tecele populare româneºti ºi nici melodiileevreieºti. Nu am uitat nici toaca ºi clopo-tele de la biserica Sf. Gheorghe, nici psalmiide la Sinagoga Mare, nici gara ºi nici uni-cul cinematograf. Nu am uitat oamenii careau contribuit la formaþia mea intelectualã…Nu am uitat bunul cel mai de preþ, acel

umanism deschis, pe care l-am primit –pentru toata viaþa – în orãºelul copilãri-ei mele…

Iatã ce datorez ºcolii ºi liceului dinHârlãu. Iatã de ce bogãþia spiritualã,acest tezaur ce l-am primit aici ºicare e datorat unor dascãli de elitãcare au ºtiut sã transmitã dragosteapentru Celãlalt, care e diferit, ºitotuºi atât de apropiat, pasiuneapentru învãþãturã ºi lucrul binefãcut, noi, la rândul nostru, trebu-ie sã-l transmitem mai departe…

Cu ocazia aniversãrii a 55 de anide existenþã, adresez Domnuluidirector, tuturor colegilor de laLiceul „ªtefan cel Mare“ cele maibune urãri de sãnãtate, putere demuncã ºi multe bucurii. Sã avempace ºi liniºte ca sã vã bucuraþi detot ce aþi înfãptuit ºi aþi creat.Viitorul sã fie o cale de ascensiunepentru Dv. ºi copiii Dv. Ultimelecuvinte le spun în limbile latinã ºi ebraicã, ale cãror baze le-am în-vãþat la Hârlãu ºi pe care le-amaprofundat la Ierusalim: Vivat,Crescat, Floreat! Ad mea ve-esrim!Succese „pânã la 120 de ani!“.

�

• Alexandru Pãsat, Semn – lemn ºi fier

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2

• ANCHETA „APOSTROF“Jocuri de varã Paul Aretzu, ªtefan Bolea,

ªtefan Borbély, Cãtãlin Ghiþã,Ana Mureºanu, Ovidiu Pecican,Elisabeta Pop, Adrian Sângeorzan,Simona Sora, Andrei Zanca 3

(anchetã realizatã de Marta Petreu)

• PUNCTE DE REPER

Mise en abyme în Mortua est! Rodica Marian 8

• POEME

Aida Hancer 11Ancelin Roseti 27

• CRONICA LITERARÃ

„Rãnit de frumuseþe, de hãu...” Irina Petraº 12O regãsire fericitã: Paul Aretzu ªtefan Borbély 13

• CU OCHIUL LIBER

Ludic ºi anarhism Ovidiu Pecican 14Exegeza biblicã Ciprian Bota 19Poeme cu îngeri Iulian Boldea 23

• DOSAR: ªTEFAN AUG. DOINAª

15

• OSPÃÞUL FILOSOFILOR

Introducere la actul liber prin Noica ºi Cioran (2) Laura Pamfil 20

• AVANGARDA RUSÃ

Lui Vladimir Maiakovski Igory Severianin 22(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• ESEU

Eterna reîntoarcere a identicului: Douã ipoteze ªtefan Bolea 24Primul om care a fotografiat Sfinxul Alina Andrei 26ªcoala din Hârlãu Carol Iancu 28

Numãr ilustrat cu imagini din expoziþia de sculpturã Latenþea lui ALEXANDRU PÃSAT, Muzeul de Artã Cluj, 28 mai-15 iunie 2008.

Anul XIX, nr. 8 (219), 2008 • 31

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro