2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ION VÃDAN

UNIUNEA SCRIITORILOR din România, Filiala Cluj, anunþã cudurere încetarea din viaþã, în 22 octombrie, a poetului, pro-

zatorului ºi editorului ION VÃDAN. Nãscut la 1 octombrie 1949în localitatea Gelu, judeþul Satu Mare, a absolvit Facultatea deFilologie a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ Cluj (1973). Debutabsolut în Drapelul roºu, 1967. Debut editorial în volumulcolectiv Popas printre poeþii tineri, 1975. Fondator al revisteiPleiade (1990) ºi membru fondator al revistei Poesis, a con-dus, în ultimii ani, Editura Dacia, respectiv Dacia XXI. Pentruopera sa (amintim volumele Borgum centenarium, 1983; Izvorregãsit, 1988; Laudã pãmântului, 1990; O trãsurã cu pitici,1992; Litera T, 1996; Don Juan în provincie, 1996; Iarba mag-neticã, 1997; Fuga din urbe, 1997; Elegii din cariera de mar-murã, 1998; Lupta cu îngerul, 1999; Scrisori cãtre Edith Söder-gran, 2 vol., 2000; Week-end în infern, 2000; Elegii dinNordburg, 2001; O poveste cu pictori, 2005; Noapte cu FernandoPessoa, 2011 etc.) a fost rãsplãtit cu Premiul pentru prozã alrevistei Tribuna, Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj.

Transmitem condoleanþe ºi gânduri de îmbãrbãtare familiei.Odihneascã-se în pace!

Comitetul Filialei Cluj a USR

Un poem de ION VÃDAN

Oraº dublu

Oraºul Nordburg din când în cândE un oraº fantomaticEvaporându-se din propria lui realitateProiectându-se invers într-un spaþiu celest printre nori Printre pãsãri ce zboarã concentric în somn printre suflete

Nedumeriteªi dintr-odatã libere

Oraºul Nordburg în acele momente hilareNu e decât o proiecþie halucinantã de fante un joc al laserelorDeasupra bãtrâneþii mormintelor deasupra timpului netrãitUn fel de abur urcând sã acopere vãzul ochiului singur Ce plânge

ªi oamenii curg unii prin alþiiSe întrepãtrund ºi se cuprind într-un fel de tristeþe

neverosimilãNu-ºi mai coordoneazã miºcãrile nici dimensiunileCorpul lor intrã în logica unei mecanici reglabile Mâna stângã mângâie coapsele arãmii tolãnite pe nisipuri de

AurMâna dreaptã palpeazã linia linã a focilor din estuarele bocnãªi simþurile lor cãlãtoresc singure ºi se bucurã ºi urlã ºi tacApoi cad în starea aceea de contemplaþie difuzãLiniºtindu-se bruscEliberaþi de inhibiþii de frica de propria lor dorinþã De a nu muri

Jos – Pe galantarele frescelor în pieþele publice prin birouriViaþa îºi împinge clorofila în frunzeIar vântul îºi spune povestea cu aceeaºi iscusinþã benevolentãPurtând miresmele pe coclauri Pierzându-le putrede pe canaleÎn nãrile câinilor vagabonzi

Iar incintele se încing în damful lenevos al tangouluiPe terase flirtul arde fitile strategiceBaroul cu ferestre enorme îºi ºterge urmele ºi se aprindeDe la un chiºtoc de þigarã…

�

In memoriam

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text îi

aparþine, în exclusivitate, autorului.APOSTROF

MARTA PETREU,Ionescu în þara tatãlui, ed. a 3-a, revãzutã ºi adãugitã, Iaºi: Editura Polirom, 2012.

În urma lecturii unui mare numãr detexte – de la operele lui Ionescu ºicorespondenþa acestuia cu diverºiscriitori, pînã la istorii ale literaturii saulucrãri de criticã literarã –, Marta Petreuîncearcã sã surprindã semnificaþiaîncifratã de Ionescu în rinocerii sãi cu numãr niciodatã precizat de coarne.Textele despre filosofia ºi ideile politiceale marelui scriitor ºi despre raporturileacestuia cu ideologia generaþiei ’27 saucu România sînt completate de oaddenda în care autoarea rãspundeobiecþiilor formulate de Marie-FranceIonesco la adresa volumului Ionescu în þara tatãlui.

ANDREI ªERBAN la Iaºi

DE LA Iaºi, unde mon-teazã un spectacol

pentru Operã, Andrei ªer-ban ne trimite la redacþieo dovadã cã s-a plimbat înCopou. Iar în celebrulparc, datoritã lui NichitaDanilov, care a organizatun program de audiþii dinpoeþii români contempo-rani, poeþii stau de-a drep-tul în... copaci.

Îi mulþumim mareluiregizor pentru insolita luiprezenþã în Apostrof.

�

• Foto: Dana Dima

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 3

Stimate domnule DUMITRU ÞEPENEAG,

V-AM AUZIT, de cînd am avut, la înce-putul anilor 1990, bucuria sã vã cu-

nosc ºi pînã astãzi, vorbind despre cît degreu este sã publici traduceri din litera-tura/cultura românã în Franþa. Cum vise pare cã stau lucrurile în acest moment?Este mai uºor astãzi sã publici un autorromân în Franþa? Care sînt mecanisme-le prin care literatura/cultura românã arputea ajunge sã fie tradusã, cunoscutã,difuzatã, comentatã în Franþa? Ce artrebui sã facã România pentru a ajun-ge, din punct de vedere cultural, în rîn-dul lumii, ca sã zic aºa? (Marta Petreu)

DUMITRU ÞEPENEAGscriitor ºi traducãtor

NU E uºor de publicat literaturã ro-mânã în Franþa, dar e mai puþin

dificil decât în alte pãrþi, decît în SUA,de pildã. Literatura românã e conside-ratã ca fiind o literaturã marginalã, ve-nitã târziu, mult mai târziu, la ospãþulliterar european. N-am înþeles niciodatãde ce, în perioada dintre „cele douã rãz-boaie“, când nu exista nicio restricþiede circulaþie a scriitorilor ºi a operelor,nu a încercat niciunul dintre marii noº-tri poeþi sã se facã tradus ºi publicat înþãrile pe care le frecventa fãrã nicio opreliºte. Un Lucian Blaga, de pildã,care a studiat în Germania ºi nu avea

nicio dificultate de contact, sau IonBarbu, Arghezi etc. În disputa dintreE. Lovinescu, apãrãtor al sincronismu-lui în literaturã, ºi G. Cãlinescu, prede-cesor al protocronismului izolaþionist,cel de al doilea a avut din pãcate câºtigde cauzã.

Apoi au venit rãzboiul, comunis-mul, ceauºismul, izolarea s-a accentuat.Paradoxal, tocmai în aceastã perioadãs-au fãcut ºi primele încercãri de sin-cronizare: ªcoala de la Târgoviºte, gru-pul oniric etc.

Dupã 1989, ieºind din izolarea for-taþã, scriitorii români s-au nãpustitoptimiºti ºi egoiºti în Europa, fiecaredeclarându-se unic ºi genial. Am asistatla câþiva ani ridicoli. Pe plan instituþio-nal, nici aici nu s-a acþionat cum tre-buie, cei desemnaþi sã organizeze pro-movarea culturii ºi literaturii nefiind laînãlþimea misiunii lor.

Abia în 2006, Institutul CulturalRomân, care a luat locul Fundaþiei Cul-turale, ºi-a propus sã treacã la o acþiu-ne de promovare cât mai sistematicã.Nu fãrã idei greºite, favoritisme, chel-tuieli exagerate etc. De pildã, faimoasalistã „a celor 20“ n-a stârnit numaigelozie în rândul celorlalþi scriitori, dara demonstrat cã nu s-a înþeles cã edi-torii occidentali vor sã aleagã ei autoriiºi nu acceptã sã li se impunã. De altfel,în ciuda subvenþiilor generoase, lista afost respinsã de majoritatea editoriloreuropeni sau americani; o singurã edi-turã universitarã din sudul Angliei,

obscurã ºi fãrã difuzare, s-a angajat sãpublice autorii menþionaþi. Daþi-mivoie sã insist asupra acestui punct: sepoate gãsi oriunde, în orice þarã, uneditor à compte d’auteur, dar, odatã pu-blicat în aceste condiþii, un scriitor nuse bucurã nici de difuzare ºi cu atât maipuþin de comentariile presei. Singuralui satisfacþie e sã-ºi vadã cartea tipãritãºi frumos aºezatã în biblioteca perso-nalã ºi, eventual, a prietenilor.

În pofida greºelilor care i se potimputa, ICR-ul condus de Patapievicia reuºit sã publice zeci ºi zeci de scrii-tori români. Niciodatã literatura româ-nã n-a fost atât de prezentã în vitrinelelibrãriilor europene. Sper ca noua con-ducere a Institutului Cultural Românsã corecteze greºelile ºi abuzurile, darsã pãstreze aceeaºi linie de promovarea literaturii române.

Va ajunge literatura românã „în rân-dul lumii“, aºa cum spuneþi? Va fi foar-te greu, va trebui multã rãbdare ºi, maiales, o solidaritate sporitã în rândulscriitorilor români, care trebuie sã înþe-leagã cã nu au decât de pierdut dacã, înafara þãrii, continuã sã se bârfeascã orichiar sã-ºi spunã sincer pãrerea uniidespre alþii...

�

• Dumitru ÞepeneagFoto: Sarah Moon

4 • APOSTROF

LINDA MARIA BAROSscriitoare ºi traducãtoare

PARTICIPAREA ROMÂNIEI în calitate de þa-rã invitatã de onoare la Salonul Cãrþii

de la Paris din martie 2013 trebuie sã fieconceputã, cred, în termeni de marketing,ca o gherilã literarã! O gherilã literarã ba-zatã pe talent, entuziasm ºi forþã, pe tehnicienergice ºi lucide de promovare – care sãþinã cont de orizontul de aºteptare al publi-cului francez – ºi pe strategii de finanþareºi de difuzare bine conturate. Este fãrã în-doialã nevoie de o acþiune concertatã, dina-micã ºi de anvergurã, capabilã sã conducãla schimbarea modului de percepere a lite-raturii noastre ºi, astfel, la racordarea eicu adevãrat la piaþa de carte internaþionalã.

Odatã spuse, toate acestea par niºte lo-curi comune, le cunoaºte, în fond, orici-ne… Doar punerea lor în practicã s-ar pu-tea sã fie ceva mai dificilã...

La Paris, pregãtirile în vederea organi-zãrii acestui eveniment au debutat la înce-putul verii cu un apel pentru promovarealiteraturii noastre, apel lansat de sindica-tul editorilor francezi. Acele edituri care aupublicat sau intenþioneazã sã publice volu-me româneºti au fost rugate sã comunicetoate titlurile reþinute, pânã pe data de 15iunie 2012. Sindicatul, la rândul sãu, le-atransmis Centrului Naþional al Cãrþii dinParis ºi Institutului Francez, în vederea în-tocmirii listei autorilor care ar putea sã fieinvitaþi la aceastã manifestare de renume.Apelul subliniazã totodatã faptul cã volu-mele care urmeazã sã aparã pot sã benefi-cieze de un ajutor financiar fie din parteaInstitutului Cultural Român din Bucureºti,fie din partea Centrului Naþional al Cãrþiidin Paris. Mai multe detalii privind apelulsunt disponibile la adresa: http://www.salondulivreparis.com/?/dNode=3913.

Aceste aspecte au, în mod evident, unprofil organizatoric. ªi cum nu sunt impli-catã în activitãþile de organizare, nu voi in-sista asupra lor. Singurele evenimente dea cãror gestiune sunt responsabilã – alãturide o serie de editori francezi sau francofoni– sunt lansãrile antologiilor ºi dosarelor pecare le-am realizat.

Spuneam mai sus cã este nevoie de ogherilã literarã… În aceastã opticã, am ini-þiat, atât în calitate de agent literar, cât ºide traducãtoare, nouã proiecte editorialepentru Salonul Cãrþii de la Paris.

Mai întâi, trebuie sã precizez însã cã tra-duc poezie de mulþi ani, aºa încât am publi-

cat deja în limba francezã 13 volume, cãro-ra li s-au adaugat câteva dosare ºi grupajede versuri apãrute în paginile unor revistedin diferite þãri; în total, aº putea sã spun,dacã tot am ajuns la cifre, cã am tradus ºipublicat peste 70 de poeþi români. Mã aº-tept, aºadar, sã fie prezente la Salon, deexemplu, Necuvintele ºi alte poeme de Nichi-ta Stãnescu (traducere realizatã în colabo-rare, Éditions Textuel, 2005), Antologiapoeziei române contemporane (20 de autori,Confluences poétiques, 2008) sau alte anto-logii poetice, printre care ediþiile bilingveFãrã ieºire de Ioan Es. Pop ºi Îmi mãnâncversurile de Angela Marinescu (apãrute în2010 ºi, respectiv, 2011).

Dar sã revenim la proiectele editoriale,la traducerile pentru Salonul Cãrþii de laParis din 2013.

Voi începe cu o amplã Antologie de poe-zie românã contemporanã (1960-2000), ca-re reuneºte 27 de autori confirmaþi dingeneraþiile ’60, ’70, ’80 ºi ’90. Printre ei,Nichita Stãnescu, Cezar Ivãnescu, VirgilMazilescu, Ileana Mãlãncioiu, Angela Ma-rinescu, Ana Blandiana... Cum în ultimii45 de ani, ca sã dau un reper temporal,nu a fost publicat în Franþa niciun volumatât de cuprinzãtor – antologia pe caream tradus-o în 2008 conþine mai puþinenume ºi mai puþine poezii –, o astfel deapariþie mi se pare pur ºi simplu indis-pensabilã.

Vin apoi cinci antologii care prezintã,fiecare în parte, versuri selectate din ope-rele complete ale unui autor român con-temporan marcant. Este vorba despre cinciautori pe care am mai avut ocazia sã-i tra-duc sau sã-i invit la lecturi ºi festivaluri dinFranþa sau din lumea francofonã. ªi, cumaminteam anterior importanþa fundamen-talã a orizontului de aºteptare, aº adãugafaptul cã este vorba totodatã despre niºteautori ale cãror versuri au fost primite cumult entuziasm de publicul francez, atuncicând au apãrut în antologii, dosare, revistesau atunci când au fost citite în cadrul unorlecturi de poezie.

Dat fiind locul privilegiat pe care revis-tele literare îl ocupã pe scena culturalã – înFranþa existã în jur de 500 de reviste –, ampregãtit de asemenea douã dosare de poe-zie. Primul dosar, care va fi publicat decunoscuta revistã parizianã La Traductière,este consacrat unor autori inconturnabilidin secolele XX ºi XXI. Cel de-al doilearegrupeazã versuri scrise de opt autori con-temporani în jurul unei teme („mâna“);acest Dosar de poezie românã de astãzi apare

în luna noiembrie în prestigioasa revistãfrancezã Bacchanales. ªi tot în noiembrieurmeazã sã fie publicatã, pentru prima datãîn Maroc, o Antologie a poeziei române con-temporane (14 autori), care va fi prezentã,þinând cont de dimensiunea sa francofonã,la Salon.

Prin urmare, sunt douã proiecte duse labun sfârºit (BT-ul a fost deja dat!) ºi ºapte,în plinã desfãºurare. ªi când spun în plinãdesfãºurare, nu înseamnã cã anumite deta-lii editoriale privind aceste publicaþii suntîncã neclare ºi cã ar trebui, prin urmare,sã fie puse la punct. Nu, nici pe departe.

Poeziile au fost selecþionate, drepturilede autor obþinute ºi – aspect primordial –contractele semnate. De asemenea, a fostredactat un plan de distribuþie ºi o strate-gie de promovare pentru fiecare carte ºipentru fiecare dosar în parte. Chiar ºi lan-sãrile cãrþilor sau ale dosarelor au fost pro-gramate – a fost stabilitã o datã ºi a fostrezervatã o librãrie, o salã sau un spaþiuprevãzut pentru astfel de evenimente încadrul Salonului. Am programat de ase-menea, tot în detaliu, alte lecturi sau ºedin-þe de acordare a autografelor, care vor con-tribui, la rândul lor, la promovarea poezieiromâne.

Trebuie, de altfel, menþionat faptul cãunul dintre proiecte a fost deja acceptatde Institutul Cultural Român din Bucureºtiîn cursul anului trecut ºi cã alte douã pro-iecte au fost depuse pentru a intra în aten-þia comisiei de evaluare a acestei instituþii.În fapt, editorii aºteaptã doar o confirma-re ºi, respectiv, un accept, din partea comi-siei, pentru ca toate cele trei cãrþi sã ajungãla tipar cât mai repede.

În vederea finalizãrii ultimelor patruproiecte a fost întocmit câte un dosar am-plu pentru fiecare în parte, în care sunt in-cluse textele selecþionate, atestaþiile de ceda-re a drepturilor, contractele, planurile dedifuzare ºi strategiile de promovare enu-merate anterior. Cele patru dosare – careprezintã, prin urmare, amãnunþit liniile deforþã ale proiectelor editoriale – urmeazã sãfie ºi ele trimise Institutului Cultural Ro-mân din Bucureºti, în speranþa cã vor bene-ficia de atenþia ºi de sprijinul acestuia pen-tru ca proiectele sã fie, în curând, duse labun sfârºit! (Toate proiectele pot fi vizua-lizate la adresa: http://www.lindamariaba-ros.fr/Linda_Maria_Baros_Salonul_de_carte_Paris_2013.html.)

Aºadar, nouã propuneri, nouã proiecteeditoriale care participã din plin la gherilaliterarã pe care trebuie sã o reprezinte par-

AnchetaSALONUL CÃRÞII DE LA PARIS, martie 2013ªtim cã, în luna martie 2013, România este þara invitatã la Salonul Cãrþii de la Paris.

Mai ºtim, vag, cã, atunci cînd are loc un eveniment cultural în care este implicatã România, existã un grup de specialiºti/cunoscãtori ai culturii româneºti ºi de traducãtori,

oameni care sînt consultaþi de oficialitãþile franceze în vederea pregãtirii evenimentului. Aþi putea sã ne spuneþi cîte ceva despre pregãtirile care se fac acum la Paris?

Care sînt proiectele pe care le aveþi în vedere pentru acest eveniment? Apostrof

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 5

ticiparea noastrã la Salonul Cãrþii de laParis!

Însã – dacã Ministerul Culturii, celelal-te instituþii ºi organisme culturale de la noidoresc cu adevãrat sã promoveze imagi-nea României în strãinãtate – aº lansa opropunere, mult mai ambiþioasã ºi cu bã-taie lungã, care ar putea sã se concretizezeîntr-o iniþiativã franco-românã pentru încu-rajarea traducerilor din literatura noastrã:1000 de titluri pentru Franþa!

FANNY CHARTREStraducãtoare

PRINTRE CÃRÞILE aºteptate la SalonulCãrþii de la Paris 2013, va fi romanul pe

care acum termin sã-l traduc, anume Dead-line de Adina Rosetti (publicat în Româniala Editura Curtea Veche), care va apãrea înFranþa la Editura Mercure de France. Unroman foarte bun ºi foarte viu, în care citi-torii francezi vor descoperi o altã Românie,originalã ºi puternicã, mulþumitã panei mi-nunate a Adinei Rosetti. Dacã tot mã gân-desc la propriile mele traduceri recente, vorfi de asemenea prezente la salonul parizianvolumele Nouvelles de Roumanie la EdituraAtelier du Gué – zece nuvele semnate deautori ca Mircea Nedelciu, Gabriela Ada-meºteanu, Lucian Dan Teodorovici, AnaMaria Sandu ºi T. O. Bobe –, Blues pentrucai verzi, splendidul volum de poezie deLetiþia Ilea, la Editura Le corridor bleu,ºi Din amintirea unui Chelbasan, romanulde debut al Anei Maria Sandu, apãrut laEditura Chemin de fer.

Putem spera cã salonul va fi ºi ocazia sãvedem „pe viu“ scriitorii aceºtia care au oactualitate editorialã în Franþa, mã gândescla autorii pe care i-am numit mai sus, darºi la alþii – traduºi de cãtre colegii mei –,cum ar fi Lucian Dan Teodorovici, RãzvanRãdulescu, Marta Petreu, ca sã numescdoar câþiva dintre ei.

Anul 2013 este deci unul bogat pen-tru România, chiar dacã situaþia tensionatãpe care o cunoaºte în momentul de faþãICR-ul tulburã puþin pregãtirile pentru eve-niment. Regret enorm tot ce se întâmplãacum. Directorul ICR Paris, Katia Dãnilã, ºidirectorul adjunct, Simona Rãdulescu, ºi,bineînþeles, Horia-Roman Patapievici de laICR Bucureºti ar trebui sã fie acum cu noi,avem nevoie de acest gen de oameni, cul-tivaþi ºi pasionaþi, care pun deoparte poli-ticul ºi interesele personale pentru a servicultura românã. În consecinþã, va trebui sãfacem serioase eforturi ºi dupã SalonulCãrþii 2013, pentru ca tot ceea ce iniþiemacum sã continue ºi sã reuºim sã impunemniºte autori la editurile din Franþa. Am fostajutaþi de ICR, iar acum, fãrã acest ajutor,suntem mai fragili.

FLORICA CIODARU-COURRIOLprofesoarã la Universitatea din Lyon

ºi traducãtoare

DACÃ UN eveniment literar stârneºteatenþia oricãrui om de culturã, un tra-

ducãtor literar va fi la rândul sãu cu atâtmai mult interesat cu cât se simte dubluimplicat: mai întâi pentru autorul tradus,apoi pentru propria sa traducere. Aºadar, leSalon du Livre de Paris, ediþia 2013, mani-festare europeanã care, de 20 ani, nu maigãzduise în aceste proporþii literatura ve-nind din România, ne-a reþinut atenþia înmod special. Din fericire, traducãtorul pa-sionat lucreazã, precum un scriitor, în modcontinuu, nu doar la cerere sau pentru oocazie sau alta, fie ea ºi oficialã. Aºa se facecã în sertarele/ordinatoarele noastre existaumai multe traduceri terminate, altele înce-pute ºi trimise deja la editori francofoni.

Salonul a activat nu atât pe traducãtoriiadevãraþi, cât pe editorii francezi. Care sunt– teoretic – mai receptivi, în perspectivaSalonului, la potenþialii cumpãrãtori ºi laparticiparea masivã a mass-mediei.

Activitatea traductivã – o muncã de fur-nicã în Absolut, dacã ne gândim la tot cese petrece înainte de traducere. În primulrând, este dorinþa ºi voinþa de a fi la curentcu ce se scrie în România; revistele de spe-cialitate, internetul, prietenii, apropiaþiisunt punþi de legãturã continuã. Personal,am ºi plãcutul privilegiu de a conduce, detrei ani, un cerc de lecturã în limba românãla Lyon, pentru Festival du Premier romande Chambéry, ce are vocaþia de a desemnaun laureat ales dintre debutanþii în romanai anului, în cadrul unor festivitãþi desfãºu-rate pe parcursul a trei zile, cu participareamai multor þãri, Franþa, Spania, Germania,Italia, Portugalia, Marea Britanie ºi, de treiani, România. Aici au fost semnalaþi Amé-lie Nothomb ºi Houellebecq, de exemplu,la apariþia primului lor roman; tot aici aufost relevate pânã acum douã scriitoare ro-mânce aflate la debut în roman: CorinaSabãu, cu Blocul 29, apartamentul 1, ºiMarta Petreu, cu Acasã, pe Câmpia Arma-ghedonului. Pe lângã ele, am citit desiguralþi zeci de debutanþi în roman. Uneori ale-gerea este grea, cum s-a întâmplat ºi anulacesta, când imediat dupã Marta Petreu s-a situat, doar la un punct, un alt bun ro-man: Aproape a ºaptea parte din lume, scrisde Cãtãlin Pavel, o revelaþie a literelor ro-mâneºti. Dupã modelul grupului nostru, aumai apãrut unul la Paris ºi altul în Cham-béry, aºa încât desemnarea laureatului a câº-tigat în obiectivitate. Cã preferinþa noastrãa fost întemeiatã ne-a dovedit-o faptul cãtraducerea romanului Martei Petreu înfrancezã a fost reþinutã de prestigioasa edi-turã L’Âge d’Homme, care i-a publicat peMateiu Caragiale, pe Blaga, printre alþii.

Trebuie menþionat faptul cã rar se în-tâmplã ca editorii fancezi sã propunã o tra-ducere din românã. În majoritatea cazuri-lor, traducãtorul este cel care selecteazã,dupã criterii proprii, o operã, un text pecare încearcã apoi sã-l... plaseze. Ca tra-ducãtor, trebuie sã cunoºti ºi linia editorialãfrancezã, aºa încât textul pe care-l propui sãcorespundã exact criteriilor urmãrite deeditorul cãruia te-ai adresat, relative la for-mã, precum ºi la conþinut. O editurã caPOL, care-l publicã pe D. Þepeneag, nu vapublica un clasic! Jacqueline Chambon a

publicat la editura ce-i poartã numele ºiscriitori români de facturã clasicã, precumRebreanu, ºi scriitori de facturã modernã,precum Camil Petrescu, Hortensia Papa-dat-Bengescu, Marin Sorescu. ªi mai apoicontemporani de ultimã orã (Dan Lungu).

Traducãtorul pasionat face muncã debenevolat, în cele mai multe cazuri: la tim-pul pe care-l necesitã citirea unei cãrþi tre-buie adãugat cel destinat prezentãrii, câtmai atrãgãtoare, a cãrþii ºi acela pentru tra-ducerea unui eºantion. Urmeazã gãsireaunui editor – lucrul cel mai dificil, aºa cumîl mãrturisesc toþi traducãtorii. Mai puþinpentru cei din englezã sau pentru traducã-torii care oficiazã pe lângã unii mari edi-tori. Dar nici ei nu sunt „ascultaþi“ în-totdeauna. Fiindcã ºi în domeniul editãriiintervine, hélas ºi vai!, legea pieþei. ªi a...modelor!

Putem spune cã literatura românã oferão gamã largã (dacã rãmânem în sfera mer-cantilã!) de creaþie, cã toate formele suntreprezentate, de la cele realiste la cele oni-rice, trecând prin narativ, istoric, poetic,autobiografic, tragic, umoristic... poliþist!dacã trebuie sã o luãm dupã criterii sim-ple de clasificare a romanului; ca sã nu maivorbim despre teatru sau poezie. Aºadar,este loc pentru toatã lumea ºi pentru toþitraducãtorii de literaturã românã!

Rezumând, problemele majore ale tra-ducerii sunt douã: actul traductiv în sine ºipublicarea. Prima este migala anonimuluiîn faþa ordinatorului, lupta cu sintaxa româ-neascã, de cele mai multe ori întortocheatã,alegerea unei conotaþii din multitudinea pecare o oferã un cuvânt polisemantic, clari-ficarea unei formulãri aparent obscure saupãstrarea obscuritãþii dacã este voitã, adap-tarea unei situaþii, cãutarea înfriguratã îndicþionare – unilingve, bilingve, istorice,unele pe suport de hârtie, altele online – aunor termeni specifici sau a unor regiona-lisme. În plus, dupã ce þi-ai însuºit întregultext, te-ai îmbibat cu el, trebuie prins rit-mul scrierii originale, care trebuie redat (casã folosim un termen proscris de profeso-rii de românã!), reconstituit. Nu ai voie, catraducãtor, nici sã scrii un text mai frumos(mai bun) decât era în original, nici sã-l facimai slab, mai neplãcut. Pare fraza MarteiPetreu (ca sã dãm un exemplu) bolovãnoa-sã precum pãmântul ce cade peste sicriulmamei cu a cãrei înmormântare se deschi-de naraþiunea, pare ea mângâietoare ºi plinãde poezie atunci când descrie câmpia tran-silvanã sau creioneazã peisajele ºi scenelecopilãriei, este o povestire când veselã, când(în cea mai mare parte) tristã, apãsãtoare(vezi aparenta lungime a ceremonialului deînmormântare în legea iehovistã), la fel va(ar) trebui sã sune ºi în limba francezã. Olimbã clasicã, în fond, smãlþuitã cu termeniºi expresii dialectale într-o aritmeticã stric-tã. Pentru subsemnata, problema regiona-lismelor este una dintre cele mai spinoase!Cum sã traduc ardelenismele Martei Petreudintr-un sat în care oamenii participã(chiar) la deformarea unor regionalismeprin pronunþia specificã! Cum sã identi-fici din primul foc derivatul saftiu din „sas-chiu“ cu varianta „zaschiu“, cum sã traduci„roit“ ºi alte „cipci“ când vocabularul regio-nal pe care l-am înregistrat cu toþii în-tr-un colþ de þarã în copilãria nostrã este cutotul altul (în cazul meu, oltenesc)? Unlingvist ar fi tentat sã vorbeascã aici de dis-glosie, din cauza coexistenþei unui grai spe-

�

6 • APOSTROF

cific în concurenþã cu limba literarã, feno-men de care însãºi naratoarea cãrþii Acasã,pe Câmpia Armaghedonului este conºtientã(când începe sã fie corectatã de învãþãtoa-rea ei). Dupã ce mi-am clarificat termenul,apare o altã problemã, de naturã stilisticãacum: în ce stil, în care grai/dialect vorvorbi ardelenii Martei Petreu în versiuneafrancezã? Opþiunea mea a fost occitana. Cusperanþa cã cititorul francez mediu va ghicisensul sau va ºti unde sã caute un termensau altul... Exemplele sunt numeroase, darnu vrem sã facem un curs de traductologie,ci sã rãspundem întrebãrii pe care revistadv. ne-a adresat-o.

Da, în cazuri excepþionale, precum celfericit din martie 2013, Franþa se implicã,prin Centre National du Livre (CNL pentruiniþiaþi), care este în contact cu ICR Paris,cu asociaþia de traducãtori de literaturãromânã, mai puþin direct cu traducãtoriiindependenþi. Desigur, analizele ºi judecatade valoare a interlocutorilor cu care CNL-ulconlucreazã sunt luate în consideraþie înorganizarea evenimentului în totalitatea sa,în acordarea de subvenþii pentru publicareºi traducere. Dar ºi dosarele depuse de cãtreeditorii fancezi au importanþa lor. În celedin urmã, din punctul de vedere al tra-ducãtorului, cred cã cel mai important estesã gãseºti ºi sã convingi un editor cã auto-rul pe care-l traduci ºi îl propui meritã sãfie cunoscut în spaþiul francofon. ªi suntatât de mulþi scriitori români încã necunos-cuþi sau prea puþin „exploataþi“... Pentru eimeritã sã ne dãm ºi timpul, ºi energia noas-trã – de simpli traducãtori!

JEAN-LOUIS COURRIOLprof. univ. dr. de stat de limba ºi literatura

românã ºi traducere la universitãþile din Lyon ºi Piteºti, traducãtor

VIITORUL SALON du Livre din Paris 2013este, într-adevãr, un eveniment care nu

trebuie pierdut. Un prilej de a face – însfârºit, aº zice – cunoscute valorile autenti-ce ale culturii româneºti în lume. Vreausã spun mai întâi cã fericita schimbare a di-recþiei Institutului Cultural Român de laBucureºti, numirea profesorului AndreiMarga în fruntea acestei instituþii, împreu-nã cu persoane de calitate cum ar fi dom-nul Vladimir Simon, de exemplu, este defoarte bun augur pentru a aborda acest forde mare importanþã la Paris peste câtevaluni.

Contrar unor zvonuri politic orientatede foºtii ocupanþi ai locului, declaraþiiledomnului Marga sunt elocvente ºi nu lasãniciun dubiu în privinþa orientãrii hotãrâtobiective ºi strict culturale a instituþiei res-pective. Era ºi timpul. S-a pierdut mult înîncercãri zadarnice de a impune, în spiritde „gaºcã“, unele texte de foarte joasã va-lenþã literarã, când, în mod evident, justifi-carea unui Institut Cultural Român nupoate fi decât sã promoveze rãdãcinile au-tentice ale literaturii române, în interesultuturor scriitorilor români din trecut, dinprezent ºi viitor.

Vã rog sã-mi permiteþi aici sã mã referla propria mea experienþã de profesor delimba, literatura românã ºi traducere la uni-versitãþile din Lyon ºi Piteºti. De mai mulþi

ani m-am hotãrât sã traduc ºi sã public dinoperele mari ale literaturii române: Emi-nescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu,Cezar Petrescu, Lucian Blaga, Marin Preda,Marin Sorescu, Augustin Buzura, Ion Bã-ieºu sunt printre cei pe care i-am tradus ºipublicat în Franþa. Romancierul francezMarcel Aymé a fost tradus în româneºtela Editura Minerva ca rezultat al muncii decercetare conduse de noi în cadrul Institu-tului „Liviu Rebreanu“ de Traducere Lite-rarã ºi Simultanã, creat acum 11 ani laUniversitatea din Piteºti.

Modul de a lucra, pentru mine, estesimplu: traduc ceea ce mi se pare cã meritãsã fie cunoscut în Franþa. Dupã aceea pro-pun aceste traduceri unor editori, cu spe-ranþa cã vor fi îndeajuns de deºtepþi ca sãînþeleagã valoarea lor.

E clar cã perspectiva Salonului de la Pa-ris îi va stimula pe editorii francezi sã seintereseze de literatura românã, dacã n-arfi în joc decât speranþa unor subvenþii necesare. Am obþinut unele contracte pen-tru traduceri deja fãcute din Liviu Rebrea-nu, Cezar Petrescu, Bogdan Teodorescu –un tânãr ºi foarte talentat scriitor de roma-ne de politic-fiction ºi poliþiste. De aseme-nea, pentru romanul Martei Petreu, pre-miat la Festivalul Primului Roman de laChambéry 2012. Sperãm sã putem publi-ca ºi traduceri deja fãcute din poeziile luiLucian Blga, Delirul lui Marin Preda ºi aºamai departe.

Credem, de asemenea, cã, sub direcþiaunui intelectual recunoscut ca domnul An-drei Marga, Institutul Cultural Român artrebui sã creeze o ºcoalã internaþionalã detraducãtori români ºi strãini, în stare sã-iformeze pe viitorii traducãtori din românã,în loc sã lase sã se instaleze situaþia de ama-torism care domneºte actualmente ºi caredãuneazã grav receptãrii literaturii româneautentice în lume. Suntem dispuºi sã extin-dem activitatea începutã la Universitateadin Piteºti în slujba acestui scop ºi sã neoferim competenþele Institutului CulturalRomân în aceastã direcþie esenþialã.

Sper cã am putut rãspunde întrebãri-lor dvs. pentru frumoasa revistã Apostrof.

LAURE HINCKELtraducãtoare

ÎMI FACE mare plãcere sã rãspund acesteianchete ºi sã povestesc despre pregãtiri-

le pe care le fac pentru Salonul Cãrþii dela Paris. Orice traducãtor francez se bucurãcând literatura þãrii din care urmãreºte oricetresãrire este adusã în prim-plan. Precumse ºtie, Salonul Cãrþii este primul salonfrancez ca amploare ºi ca expunere media-ticã. Or, chit cã nu suntem noi decât înplan secund, în spatele scriitorilor, noi, tra-ducãtorii, ne bucurãm pentru cã o astfel demanifestare aduce meseriei noastre un plusde recunoºtinþã.

Aºadar, ce pregãtesc? Am terminat încursul anului romanul lui Eugen Barbu,Groapa, care apare la Denoël în noiembrie2012. Lucrez la Matei Brunul, romanul luiLucian Dan Teodorovici. Va fi publicat deEditura Gaia, o editurã excelentã, care îlediteazã ºi pe ultracelebrul Jorn Riel, casã nu dau decât un exemplu. Pregãtesc, deasemenea, romanul lui Varujan Vosganian.

Lucrez împreunã cu Marily Le Nir. Amân-douã avem de-a face cu un volum enormde lucru ºi a trebuit sã ne împãrþim aceastãcarte – celãlalt motiv era cã amândouã amavut un coup de foudre pentru Cartea ºoap-telor ºi niciuna nu a putut renunþa.... Carteaapare la Edition des Syrtes, o casã de edi-turã de înalt nivel, care, anul acesta, publicãtrei autori români (Dinu Pillat, tradus deMarily Le Nir, Vosganian, de care am po-menit, ºi Radu Aldulescu, în traducerea luiDominique Ilea). În sfârºit, lucrez la eseullui Lucian Boia despre elitele româneºti în-tre anii 1930 ºi 1950.

Aº vrea sã spun cititorilor revistei Apos-trof cã Salonul Cãrþii este numai începutulunei recunoaºteri, cã interesul pentru lite-ratura românã va fi de atunci încolo ºi maimare, dar, mai ales, va fi mai diversificat.Suntem acum pe pragul de a atinge „masacriticã“. Nu explic, cititorii Apostrofului ºtiufoarte bine ce înseamnã. Pentru prima datãavem pe piaþa francezã un numãr mare detraduceri din mai toate genurile de litera-turã: aproape suficient pentru ca publiculsã îºi facã o idee despre temele, genurile,stilurile scriitorilor români. Mai este multde descoperit, desigur.

Ce trebuie amintit, de asemenea, estemunca susþinutã de Association des Traduc-teurs de littérature roumaine, al cãrei secre-tar sunt de câþiva ani (Dumitru Þepeneageste preºedinte ºi Mirella Patureau – tre-zorier). La fel cum traducãtorii de japonezãau pornit în anii ’70 de la aproape zero, ºinoi tragem de câþiva ani, cu chiu cu vai, ºiîncercãm sã ne promovãm literatura: aufost întâlnirile traducãtorilor din Europacare au avut loc la Paris, la ICR ºi cu o maresusþinere a institutului; a fost crearea revis-tei on-line Seine&Danube; este încercareade a ne promova unii pe alþii în loc sã netragem þepe pe la spate; anul acesta, aminiþiat o „scoatere la ivealã“ a tuturor tra-ducerilor terminate sau aproape. Am con-statat cu toþii cât de rãu este când profe-sioniºti ca noi lucreazã atât de izolat: maimulþi colegi lucrau la aceeaºi carte fãrã sã fiºtiut unii de alþii. De ce am amintit de cole-gii japonezi? Pentru cã au trecut ºi ei prinacest purgatoriu...

MARILY LE NIRtraducãtoare

VESTEA NEAªTEPTATÃ ºi surprinzãtoare cãRomânia va fi þara invitatã la Salon du

Livre 2013 ne-a venit chiar în cursul Salo-nului 2012. ICR Paris a reacþionat instanta-neu, iar Simona Rãdulescu a fãcut o mun-cã extraordinarã de prospectare a editurilor,în cursul Salonului ºi imediat dupã, îm-preunã cu Laure Hinckel. Aceasta a fãcuto listã de cãrþi traduse ºi de cãrþi în curs detraducere, cred cã dânsa v-ar putea-o comu-nica pentru Apostrof. Cu ocazia aceasta s-aadeverit cã mai mulþi traducãtori, neavândrelaþii unii cu alþii, lucrau la aceeaºi carte!!!Existau ºi cãrþi deja traduse, care nu aºtep-tau decât posibilitatea de a fi publicate. Es-te ºi cazul meu, pentru O istorie a români-lor, publicatã în 1998 la Fundaþia CulturalãRomânã, Centrul de Studii Transilvane dinCluj. Eu tradusesem cartea dupã manuscris(adãugând ºi o activitate „criticã“, de obser-vaþii critice, în schimburi repetate de idei

�

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 7

cu Z. Ornea ºi cu Dinu C. Giurescu), însãcartea nu a gãsit editor în Franþa.

Faptul cã România este invitatã la Salo-nul 2013 a trezit interesul editurilor, prin-tre care ºi al unei edituri pentru cartea men-þionatã. Rãmâne de vãzut cum se vordistribui subvenþiile...

Problema schimbãrii de direcþie la ICRBucureºti (ºi nu numai) ne-a cam „trau-matizat“. Toþi traducãtorii au reacþionatrapid: ne temem ca echipa veche, la curentcu toate pregãtirile, sã nu fi fost înlocuitãcu „o echipã de schimb“ mai puþin „pusãîn temã“. Andrei Marga, pentru care amo deosebitã stimã, poate fi un preºedinteexcelent, însã cum se va descurca nouaechipã cu toate lucrãrile în curs? Cum stãmcu subvenþiile în perioadã de restricþiibugetare? Am aflat cã cererile de subvenþiefãcute înainte de luna iunie 2012 vor fi pri-mite. Pe urmã???

Prezenþa României la Salon a stârnit unval de cereri de traducere. Toþi traducãtoriiau fost chemaþi sã facã un efort. În ceeace mã priveºte, voi avea de prezentat o car-te la Noir sur Blanc, deja tradusã, dar cuapariþia la începutul lui 2013 (Supunerealui Eugen Uricaru). Am tradus Aºteptândceasul de apoi a lui Dinu Pillat, pentru Edi-tura Syrtes; împreunã cu Laure Hinckeltraducem Cartea ºoaptelor a lui Vosganian,iar împreunã cu Odile Serre, o culegere deeseuri a lui Norman Manea, la Le Seuil.Am avut ºi alte propuneri, printre care laMercure de France, dar am fost nevoitã sãrefuz, din cauza lipsei de timp!, ºi am trans-mis „comanda“ unei tinere colege.

Deci, activitatea de traducere este inten-sã în câmpul traducãtorilor de literaturã

românã. Sperãm cã acest val de interes pen-tru literatura românã nu va dispãrea odatãcu închiderea Salonului! Dimpotrivã, spe-rãm cã aceastã curiozitate pentru literaturaunei þãri pînã acum prea „dispreþuite“ înmediile franceze, din cauze bine cunoscu-te, sã continue ºi sã aducã cititorului fran-cez imaginea unei þãri cu o culturã bogatãºi diversã, demnã de interes multilateral!

MONICA SALVANtraducãtoare

ÎMI ESTE greu sã scriu despre un domeniuîn care am dus puþine lucruri pânã la ca-

pãt, adicã pânã la publicare. Sigur, am tra-dus articole din românã în francezã pentrureviste universitare. Am fost acceptatã înAsociaþia Traducãtorilor de Limbã Româ-nã din Franþa ºi am publicat pe site-ul loro parte din Poemele de trecere ale DoineiIoanid. Dar multe dintre intervenþiile meles-au petrecut oarecum în culise…

Am devenit profesoarã de limba fran-cezã în învãþãmântul secundar din Franþaîn anul 2001, în urma unui concurs naþio-nal numit CAPES. Prima mea experienþã no-tabilã de traducere e legatã de festivalulPrintemps balkanique din Normandia, în2008. Propusesem trei autori pentru anto-logia pe care urma s-o publice o editurãparizianã, l’Inventaire. Erau extrase dinproza Ruxandrei Cesereanu ºi poeme deDoina Ioanid ºi Augustin Ioan. Proiectulavansase destul de bine, contractele tradu-cãtorilor ºi ale autorilor au fost întocmiteºi chiar semnate. Au intervenit apoi niºte

întârzieri din partea editurii, iar festivalulnormand consacrat României a trecut fãrãca antologia sã aparã. Oportunitatea lansã-rii cãrþii dupã acest eveniment a fost pusãsub semnul întrebãrii, iar editoarea a sfârºitprin a renunþa.

Anul acesta, ocaziile de a vorbi despreliteratura românã au fost numeroase înFranþa. Traducãtoarele confirmate, foartesolicitate, au transmis (ºi) numele meuunor edituri. Am redactat fiºe de lecturãla solicitarea acestora din urmã, interesatesã publice în special prozatori. Reacþiile aufost variate: romanul este prea lung sau,dimpotrivã, prea scurt, povestea este prearomâneascã… Am primit inclusiv un rãs-puns ezitant: vom vedea dupã Târgul de laFrankfurt, în funcþie de tendinþele de acolo.

Sunt în aºteptarea unui rãspuns dupão prezentare recentã a romanului Noaptebunã, copii! al lui Radu Pavel Gheo, pe carel-am citit la sugestia prietenei mele MihaelaUrsa. Foarte probabil e cam târziu pentruSalonul Cãrþii de la Paris din 2013. De dataaceasta am contactat-o eu pe directoarea edi-turii, cu recomandare din partea unui colegprofesor ºi traducãtor din limba islandezã;traducerile lui nu sunt confidenþiale, cum s-ar putea crede: autorii pe care îi transpu-ne în limba francezã se vând în zeci de miide exemplare. ªi nu e vorba doar de auto-rii de romane poliþiste. O dovadã cã lite-ratura þãrilor „mici“ are ºansele ºi cãile ei.

�

Anchetã realizatã de MARTA PETREU

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

8 • APOSTROF

N. STEINHARDT ºifarmecul incertitudinii

C ARTEA (NUMÃRUL 8în seria de Opere

editatã de Polirom: In-certitudini literare, ediþiede George Ardeleanu,repere biobibliografi-ce de Virgil Bulat, Iaºi:Polirom, 2012, 340 depagini) reproduce volu-mul cu acelaºi titlu apã-rut la Editura Dacia (Cluj-Napoca, 1980).În Scurt cuvânt-înainte, autorul îºi defineºtemaniera criticã prin raportare la mecanicacuanticã. Porneºte, metaforic – aºa cumºtiinþa însãºi apeleazã la metafore pentru a-ºi numi ºi explica descoperirile –, de laprincipiul incertitudinii al lui Heisenbergsuprapus efectului de observator. Rezumândfoarte simplificat, înlocuirea, în descriereaatomului, a conceputului de orbitã circu-larã cu cel de nor lasã loc probabilitãþilor,relativismului, incertitudinii. Determinareapoziþiei ºi vitezei unei particule conþineerori nu doar fiindcã observatorul imprimãmodificãri, fie ele oricât de infime, obiec-tului mãsurat, ci ºi fiindcã manifestarea cadualitate undã-particulã (corpuscul) spo-reºte ambiguitatea ºi latenþele oricãruienunþ-definiþie. Mai mult, observatorulînsuºi suportã modificãri în cursul mãsurã-torii pe care o întreprinde. Perspectiva aceas-ta e aplicabilã, crede Steinhardt, criticii lite-rare. „Irezistibil relativizant“ fiind totul,„nu mai puþin decât fotonul, criticul, prinînsãºi analiza lui, deviazã poziþia creatoru-lui ºi a operei sale“. Situându-se împotrivaoricãror tendinþe de „dogmatism ºi trufie“,N. Steinhardt utilizeazã cu graþie incerti-tudinea în aprecierile sale critice, comenta-riul funcþionând dupã legi similare cu alemicrocosmosului: nu traseazã o orbitã ne-tã, un chenar definitiv operei cercetate, cise înscrie în norul de sensuri ºi latenþe alacesteia, cãutând singularitãþi, paralelisme„la distanþã“, diferenþe ºi aproprieri. Cumvicisitudinile vieþii i-au arãtat „caracterulneabsolut ºi nefinal, ci multiplu ºi discu-tabil al teoriilor estetice ºi etice“, textul cri-tic devine un excelent intermediar al liber-tãþii. George Ardeleanu îºi intituleazã, dealtminteri, solidul studiu introductiv chiarIncertitudine ºi libertate. Ieºind de sub obse-sia absolutului ºi de sub tirania unului, cri-ticul îºi ia în sarcinã mult mai complicatamisiune de a gãsi un alt desen – de prefe-rinþã unul senin ºi echilibrat, fiindcã auto-nom – în covorul gândirii tradiþionale asu-pra unui subiect. Libertatea interpretuluide artã intenþioneazã, indirect ori progra-matic, sã propunã o nouã viziune, care sãelibereze privirea de anchilozãri tradiþiona-

le ºi dobândite, de pre-judecatã. Îmi vineîn minte cartea lui Eugenio Barba, Casa înflãcãri: Despre regie ºi dramaturgie (Nemira,2012, trad. Diana Cozma). Printre altele,teatrologul ºi regizorul italian rezumã ast-fel þinta inovãrilor sale: „sã transform pri-virea în viziune“. Aceasta se poate realizaprin contracararea unei anume setãri a cre-ierului uman, aceea de a pre-vedea desfã-ºurarea unei acþiuni ºi a-i anticipa meca-nic parcursul ºi sfârºitul: „Vãzând începutulunui gest sau al unei acþiuni, creierul sarela o concluzie“ ºi se priveazã de gândul ac-tiv ºi incert care adastã pentru a înþelege,care reface, pe cont propriu, deconstruindlabirintic ºi înstrãinat, înþelesul textului co-mun. De aceea, pentru un teatru al neli-niºtii, „obiectivul era de a înºela aºtepta-rea cinestezicã. Voiam ca spectatorii sã îºiproiecteze propria lor justificare asupra ac-þiunilor unei scene care în final avea o va-loare sau un sens diferit de cel arãtat de ac-þiuni. Prin acest oximoron senzorial, puteautrãi experienþa unei experienþe, a unei rea-litãþi glisante, turbulente care nu se lãsa do-minatã la prima vedere ºi pretindea a fiscrutatã“. Rezultatul e un pãienjeniº de posi-bile sensuri, similar norului lui Heisenberg.În acelaºi fel, incertitudinile literare ale luiN. Steinhardt îºi autoinduc neliniºtea ºi nesi-guranþa pentru a cãuta sensuri tainice, sur-prinzãtoare prin simplitatea lor copilãroa-sã. Pornind de la Jules Verne, de pildã, vaconchide cã „existã ºi va exista mereu […]o sete de simplicitate ºi o nevoie de certi-tudine care sãlãºluiesc în mintea adultuluica o trãsãturã prelungitã din stadiul copilã-riei ºi pãstratã în penumbrã“. O „inimã ºio cãutãturã de copil“ sunt instrumentelelibertãþii ºi ale gândirii active. În felul încare pentru Iordan Chimet, ºi el comentatîn cartea incertitudinilor, „suprarealitateaexistã, oamenii îi spun realitate“. Simplita-tea secondatã de o culturã peste medie ºide o vastã bibliotecã-martor poate speraaccesul la esenþe. Fiindcã „niciun universnu este complet ºi unic, «gata la cheie» ºi-nstare de funcþionare fãrã de precipitantuldenumit artã“ (Eminescu credea tot astfelcã poezia nu e „gata ca o fotografie“, cãcisunt „puteri constructive în noi“), saltul dela privire (comunã, rutinatã) la viziune (per-sonalizatã, îndrãzneaþã, subiectivã – „oriceinterpretare tãgãduieºte perfecta obiectivi-tate“) e tentat în fiecare comentariu. „Nu-mai ochiul omului (conºtiinþa sa totaliza-toare, percepþia sa de însumare, contextulsãu integrator, eul sãu nedefinibil) fãureºteºi menþine teatrul“ lumii artistice ºi al lumiiîn întregul ei. Polul cunoscãtor, ar zice CamilPetrescu, ºi realitatea necesarã sunt aduseprin efortul cunoaºterii unul în pragul celei-lalte, cu ajutorul cuvântului ºi al valenþe-lor sale multiple ºi libere. Textele despreliteraturã ºi picturã lucreazã pe principiulcontracarãrii efectului de pre-gândire, pre-vedere. Din lene ori comoditate intelec-tualã, cititorul, specializat ori nu, sare pe

scheme deja configurate de predecesori ºile aplicã mecanic, ca ºi cum ar fi certitu-dini. Steinhardt lasã norul de incertitudini,probabilistic ºi viu, în alertã, se înscrie înforfota lui ºi culege sau formuleazã opiniidivergente, nu neapãrat fundamental alte-le, dar cu un sâmbure de noutate, de con-trarietate care sã scoatã polul cunoscãtordin indolenþa datului. Privirea amãnunþitãºi scrutãtoare, dispusã sã primeascã ºi sãproceseze oricâte atingeri ºi intersectãri,motiveazã ºi pledoaria sa în favoarea impre-sionismului. Atras de ceea ce e dincolo de„amãgitoare pãrelnicii“, pictorul impresio-nist picteazã „ansambluri de molecule ºiatomi, miºcarea brownianã, forfota punc-telor materiale ºi curgerea nanosecundelor“transmiþând privitorilor artei lui „dublasenzaþie (melancolicã ºi fermecãtoare) aruperii realitãþii în tainice componente“.Eliberat de vederea globalã a locurilor co-mune, ochiul accede la fragment, particulã,detaliu, þinând „teatrul“ în picioare. Realis-mul e ceea ce vezi cu ochii ºi cu imaginaþia,deopotrivã, e un transfer permanent de„realism“ între lumea realã ºi receptarea eiactivã. Scaunul lui Van Gogh, fotoliile cuhuse albe ale lui Petraºcu, uºile lui Ghera-sim exaltã vorbirea lucrurilor. În orice inter-pretare, intrã în joc un temperament, o per-sonalitate. „Totul, în artã, nu-i sã fiiobiectiv, ci sã citeºti (în forme ºi culori, încuvinte, în sunete) spectacolul“, sã te laºiimpregnat de „misterul încâlciturii“ careintensificã farmecul ºi „desfide orice pri-cepere prea clarã, orice rãspuns prea rãspi-cat“. O competenþã îndoitã ºi cutezãtoare.

N. Steinhardt aplicã metoda aceasta gli-santã ºi când e vorba despre propria expe-rienþã de viaþã. Închisoarea, de pildã, nu edescrisã în culorile negre obiºnuite ºi oare-cum stereotipe, ci mãsuratã dintr-o per-spectivã nouã, uimitoare, în care liberta-tea nu e exclusã. Vorbind despre personajullui Buzura din Feþele tãcerii, noteazã: „vie-þuirea în subteran, în nenorocita aceea detrapã, în ascunziºul acela infect i-a dezvã-luit vremelnicia tuturor lucrurilor ºi l-a ridi-cat deasupra tãrãºeniilor traiului pur in-stinctual“, l-au învãþat ce e viaþa, ºtie maimult despre ea decât cei care au trãit în câr-ciumi, la ºedinþe, la cozi. Ca ºi pentru Os-car Wilde, „închisoarea ºi suferinþa nu aufost experienþe inutile“, a învãþat ce e rea-lul, a urmat „ºcoala realitãþii“. Închisoarea,dar ºi mânãstirea devin locuri de evadat dincercul condiþionãrilor exterioare, retrage-re din lume, voitã sau impusã, dar accep-tatã ºi exploatatã din plin.

Lecturile sunt chiar trepte înspre inte-grarea fiinþei prin valorificarea privirii in-certe ºi libere pe care arta o propune. Înplus, Arta asigurã þinuta ºi în cele douã artederivate ºi implacabile, arta de trãi ºi artade a muri. Steinhardt îl citeazã pe Malraux:„Nu spre a muri mã gândesc la moarteamea, ci spre a trãi“. Îmi convine aceastã po-tenþare a vieþii prin gândul lucid al fini-tudinii.

Gheorghe Grigurcu are dreptate sã re-þinã „chipul delicios subiectiv“ în care scri-sul lui Steinhardt capãtã un aer de confe-siune intelectualã. În toate paginile sale eun efort continuu de înþelegere, de cuprin-dere, de mlãdiere.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 9

Douã cãrþi de ANDREI PLEªU

D ESCHID COMPUTERULºi printre mesajele pe

care „spamul“ nu a reuºitsã le deselecteze este ºiunul care vorbeºte înspu-mat despre „nishte kestiiromâneºti“. Ironii subur-bane, „dezvãluiri“ acide,caustice ºi – mai ales – or-goliu psihologic de om„avizat“, ca sinonim pentru înciudare ºiomniscienþã. O simplã cãutare pe internetpe teme autohtone genereazã o vastã paletãde grobianisme cinice, împãrþite între sar-casme hohotitoare, vituperãri justiþiare, vio-lenþe subculturale ºi lehamite. Nicãieri ovorbã seninã, un crâmpei de luminã, calmcontemplativ sau înþelepciune: Româniamileniului III aratã ca o rezervaþie de nevro-tici agitaþi, enervaþi de politicã ºi de bana-lul þãrii în care le-a fost dat sã se nascã,vitrolaþi de revanºisme, gata sã dea cu pum-nul, cu piciorul, cu ce s-o nimeri, în oricesau oricine, fie el om sau idee. Microso-cialul rostuit al anilor de dinainte de 1990s-a dus pe apa Sâmbetei, locul lui fiind luatde sedentarismul exasperat al statului înfaþa televizorului, prelungit în dinþi scrâº-niþi, înjurãturi, cinism ºi lehamite. Româniae, clinic vorbind, o þarã înfrântã pe termenlung de coruptocraþie, bolnavã, antimeri-tocraticã, blocatã la vârf de ºmenari ºme-cheri ºi de o suprainstituþionalizare suicida-rã, întreþinutã de o clasã socialã – cea apoliticienilor venali – la a cãrei proliferarecancerigenã nimeni nu se gândise înaintede 1989, în pofida analizei lucide ºi nepãr-tinitoare care ne spunea cã o þarã care a avut38 de guverne în doar 20 de ani de de-mocraþie liberã, cum s-a întâmplat la noi înmult-idealizata perioadã interbelicã, nu preae pregãtitã pentru eficienþã ºi stabilitate, cuexcepþia acelora asigurate de dictaturã.

Cele douã cãrþi din 2011 ale lui AndreiPleºu, Despre frumuseþea uitatã a vieþii, res-pectiv Faþã cãtre faþã: Întâlniri ºi portrete,publicate de Editura Humanitas, rãspund,în ultimã instanþã, unei întrebãri esenþia-le: cum pot rezista, într-un asemenea cli-mat împovãrãtor, intelectualii? Cei ce ºtiu,care înþeleg, care vor o altã lume. În cincifeluri, dacã stãm sã le numãrãm atent. Pri-mul e idealismul maculat: intri efectiv, con-ºtient în jocul ambiguu al puterii ºi sã telaºi mânjit de el, sperând cã apele se vorlimpezi ºi cã vei putea sã „implementezi“proiecte. Al doilea e cioranismul exasperat,întins pe vastul palier dintre cinismul caus-tic ºi bufoneria metafizicã. Sã te detaºezi,cu alte cuvinte, în mod histrionic de siste-mul care te absoarbe, dar sã laºi geamuldeschis cãtre el, pentru ca sadomasochismulsã-þi funcþioneze trepidant, þinându-te activîn lipsa unei îndeletniciri mai lucrative. In-telectualul critic ar fi a treia opþiune. E oprelungire ingenuã a adolescenþei revolta-te: dacã þinem cont de anomia structuralãa discursului public în România de azi, ecalea cea mai sigurã cãtre vorbitul în deºert,echivalentã cu o stare de graþie ºi cu o auto-narcozã. A patra cale e ceea ce, în Faþã cãtre

faþã...., e definit ca „model Noica“: sã prac-tici sublimul credinþei în valori transcen-dente (filosofie, culturã, model paideic etc.)ºi sã te foloseºti de condiþiile chiar negati-ve pe care þi le oferã timpul în care þi-estedat sã trãieºti pentru a le duce la bun sfâr-ºit. Constructivul sublim, cu alte cuvinte:noicianismul implicit pe care Pleºu l-a trãitînfiinþând Colegiul Noua Europã (unic li-man de normalitate „occidentalã“ pentrufoarte mulþi intelectuali doritori sã con-struiascã durabil în România), lansând ºisprijinind proiecte cu bãtaie mai lungã, aºacum este, de pildã, traducerea Septuagintei.

Toate cele patru sunt atitudini implica-te în actul politic, prin complicitate sau re-fuz, dupã caz. A cincea, pe care cãrþile deacum nu o cauþioneazã, e marginalizareaorgolioasã, decantatã din refuzul – sublimºi el – al maculãrii: mulþi o practicã în zile-le noastre, creând valori ºi instituþii, de careînsã nu se vorbeºte, fiindcã ele nu fac partedin sistemul de zgomot al vieþii politice ºial presei de scandal care o cauþioneazã. Pa-radoxul textelor din cele douã cãrþi depublicisticã semnate de cãtre Andrei Pleºu– multe dintre ele au apãrut anterior înAdevãrul sau Dilema veche – este cã, prinforþa lucrurilor, ele se nasc din chiar zgo-motul pe care ar trebui sã-l nege. În ultimãinstanþã, Despre frumuseþea uitatã a vieþii(mai ales) sugereazã o dilemã circumstan-þialã: te poþi impune publicului din Româ-nia de azi ºi altfel decât printr-un dialogtensionat cu Puterea ºi cu simulacrul de co-erenþã ºi de ºtiinþificitate pe care ea o gene-reazã în mod haotic, numind-o „activitatepoliticã“? Majoritatea politicienilor noºtrinu pot deveni teme de interes constant –spune explicit Andrei Pleºu – decât cu pre-þul ridicolului ºi al grotescului descalificant.Cu toate acestea, obsesia puterii e discreþio-narã, inflaþia politicului fiind una dintredistorsiunile axiologice majore pe care so-cietatea româneascã le-a generat dupã de-cembrie 1989, cu complicitatea unor vâr-furi ale intelectualitãþii noastre, mã grãbescsã adaug. Mistificarea continuã sã funcþio-neze: tineri universitari se bat ca bezmeti-cii sã ajungã în parlament, foºti umaniºtifac anticamerã la talk-show-uri, doar-doarvor fi bãgaþi în seamã, scriitori autentici îºisubmineazã mercantil talentul, fãcând pu-blicisticã în loc sã scrie cãrþi de construcþie.Politicul dizolvã valori, niveleazã cariere,imbecilizeazã. Putem ieºi din acest impas?

Putem, spune Andrei Pleºu în Desprefrumuseþea uitatã a vieþii, prin esenþializare.Cartea propune câteva „încercãri de a ieºidin vârtejul actualitãþii“, asimilabile con-templativismului ºi terapiei realizate prin„bucurie“. Existãm trepidant, spune cartea,ne „administrãm“ satisfacþii, împliniri fru-gale, dar nu mai suntem în stare sã trãimbucuria ca atare, s-o decantãm din valorisustrase contingentului, cum ar fi meditaþia

despre sensul vieþii, despre moarte, iubiresau suferinþã, despre Dumnezeu, cãutareaLui fiind „singurul lucru cu adevãrat impor-tant“ în existenþa cuiva. O ramã de ansam-blu de sorginte stoicã (serenitatea) ºi o su-perioarã eticã de esenþã creºtinã (iubirea)aduc textele din carte sub aceeaºi umbrelã,modelul propus fiind acela al „saltului“ dela ordinea imediatã, politicã a lumii la ceaelevatã, subtilã a ei. Aºa cum era de aºtep-tat, anahoretismul nu-l atrage pe Pleºu, nicimãcar ca ipotezã; dimpotrivã, modelul sãudominant e cel stoic, axat pe energiile acti-ve pe care le genereazã un suflet pentru acontracara mizerabilismul îndârjit, agresivdin jur. Ceea ce explicã inflaþia politiculuidin volum, dar n-o face mai digerabilã.

În completarea acestui program, AndreiPleºu porneºte, în Faþã cãtre faþã..., de ladouã „bucurii“: aceea de a fi cunoscut câþi-va oameni esenþiali în biografia sa (Noica,Al. Dragomir, Andrei Scrima, Al. Paleo-logu, Marin Tarangul, Theodor Enescu, M.ªora, G. Liiceanu) ºi de a nu-i fi cunoscutpe alþii, care l-ar fi putut tulbura. În cen-trul tuturor stã Noica, prin combinaþia din-tre sublim filosofic ºi capacitatea de a-l ex-prima estetic. O povaþã: „sã nu te înconjoricu uºi închise“. Reconfortantã e recunoaºte-rea histrionismului ca ingredient existenþialesenþial, complexul de rol îngãduindu-þi nunumai sã te desprinzi flexibil de ceilalþi, darsã te ºi detaºezi de tine însuþi, a nu fi scla-vul eului propriu fiind precondiþia uneivieþi fericite, adevãr decantat de cãtre An-drei Pleºu ºi din „formula“ propriei salestructuri, identificatã retroactiv în combi-narea unei melancolii de premiant rigid cu„frivolitatea“ autocriticã administratã decãtre Marin Tarangul.

Faþã cãtre faþã... priveºte în sufletul luiAndrei Pleºu mai adânc decât au fãcut-ovolumele sale anterioare, semn cã înainta-rea în vârstã ºi bolile marcheazã scadenþeneobservate mai devreme. Esenþialã rãmâ-ne, în acest sens, conºtientizarea opþiuniiîntre rigoare ºi fineþe, între geometrism ºimuzicalitate, prin privilegierea, fireºte, aluxului manierist în competiþia cu austeri-tatea clasicã. Nu se pune problema ca An-drei Pleºu sã aleagã altfel, întreaga lui viaþãstând mãrturie în acest sens; esenþial e – ospun ºi celelalte cãrþi, dar mai pregnant,poate, aceasta din urmã – cât de vinovat tepoþi simþi alegând arabescul, atunci când laoriginile tale maieutice se aflã ConstantinNoica... În ultimã instanþã, întreaga operãde pânã acum a lui Andrei Pleºu nu repre-zintã altceva decât raþionalizarea eufemi-zantã a unei asemenea interogaþii...

�

ªtefan Borbély

10 • APOSTROF

„Tezele din iulie“,Teatrul „Bulandra“

ºi interzicerea pieseiRevizorul

A NUL ACESTA, la finele lunii septembrie, s-au împlinit exact patru decenii de la su-

primarea piesei Revizorul, dupã Nikolai Gogol,în regia lui Lucian Pintilie. Sã reamintim câte-va detalii ale împrejurãrilor care au zguduitatunci Teatrul „L. S. Bulandra“. Un terifiantcomunicat din Scânteia anunþa inchizitorial cãBiroul CCES a decis: „suspendarea spectacolu-lui [Revizorul] ºi interzicerea de a fi reprezen-tat pe vreo altã scenã din þarã într-o aseme-nea adaptare ºi va lua mãsuri pentru ca astfelde manifestãri sã nu mai aibã loc în viaþa cul-turalã din România“ („Din partea ConsiliuluiCulturii ºi Educaþiei Socialiste“, Scânteia, 30septembrie 1972). Dar mai important – pen-tru istoricii vieþii culturale ºi politice – estepreambulul acestui comunicat, care aminteºteºi de spectatorii avizaþi ºi vigilenþi care au infor-mat organele de partid ºi de stat: „Un marenumãr de spectatori s-au [sic!] adresat Con-siliului Culturii ºi Educaþiei Socialiste expri-mând protestul ºi nemulþumirea faþã de mo-dul cum a fost pusã în scenã, la Teatrul «LuciaSturdza Bulandra», piesa «Revizorul» de N.Gogol. Montarea ºi adaptarea piesei denatu-reazã opera marelui dramaturg, atitudine in-compatibilã cu rolul teatrului românesc – tri-bunã a prezentãrii autentice a valorilor culturiinaþionale ºi universale“. Ulterior, directorulTeatrului, Liviu Ciulei, ºi-a pierdut funcþia,dupã o prealabilã demascare, iar regizorulLucian Pintilie ºi actorii au fost puºi – la rân-dul lor – la stâlpul infamiei.

Deºi existã în istoriografia românã impor-tante volume de documente (vezi Liviu Mali-þa, ed., Cenzura în teatru: Documente, 1948-1989, Cluj-Napoca: Editura Fundaþiei pentruStudii Europene, 2006), precum ºi studii rela-tiv numeroase despre informatori, agenþi aiSecuritãþii etc., nu a fost analizat îndeajunsfenomenul delaþiunii existent în mediile inte-lectuale ºi artistice înainte de 1989. Este otemã sensibilã, delicatã, din mai multe moti-ve: unii actori ai acestor evenimente încã trã-iesc, nu avem încã toate piesele documentareºi nu în ultimul rând pentru cã – în mai multecazuri – cele douã pãrþi (cel care a fost victimãa denunþului ºi denunþãtorul) sunt nume im-portante ale culturii ºi vieþii artistice. În plus,în studiile istorice din postcomunism, accen-tul a cãzut mai mult asupra delaþiunilor careau ajuns la Securitate, cu exploatarea istorio-graficã a documentelor pãstrate în principal înArhiva CNSAS. Plângerile ºi delaþiunile adresa-te partidului au fost oarecum neglijate sau, în

orice caz, mai puþin explorate. (Existã, desi-gur, ºi motive obiective, care þin de dinamicaaccesului la diverse arhive.) Mai jos vom vorbidespre un astfel de document. El are relevanþãºi pentru istoria politicã (a regimului Ceau-ºescu), pentru aºa-numitul comunism dinasticcare se va instaura în România încã din dece-niul opt, prin cooptarea Elenei Ceauºescu,deoarece stã mãrturie pentru a documentaprocesul de ascensiune al soþiei secretaruluigeneral al CC al PCR. În al treilea rând, mate-rialul este relevant pentru confirmarea impac-tului puternic pe care l-au avut „Tezele diniulie“ în mediile artistice, unde s-a ajuns la tul-burãri în diverse instituþii culturale. În fine,documentul este semnificativ pentru istoriaTeatrului „L. S. Bulandra“ ºi poate schimbasau nuanþa anumite percepþii istoriograficebine aºezate dupã 1990 (îndeosebi în legãturãcu interzicerea – în septembrie 1972 – a spec-tacolului Revizorul).

Meritã amintit ºi faptul cã, în 1971, diverºinemulþumiþi de la Teatrul Naþional din Clujau sesizat organele de partid locale în privinþacomportamentului presupus abuziv al direc-torului Vlad Mugur. „Tezele din iulie“ nu facdecât sã îi încurajeze; în cele din urmã, cunos-cutul regizor decide sã ia calea exilului. LaBucureºti, la Teatrul „Bulandra“, se petrececeva similar. Directorul Teatrului, Liviu Ciulei,ºi echipa sa de actori ºi regizori strãluciþi suntcontestaþi vehement de o parte – minoritarã –a angajaþilor (autointitulaþi „comuniºti ºi sin-dicaliºti“). În pofida deznodãmântului de laCluj, „rebelii“ din Teatrul „Bulandra“ nu maiau încredere în mecanismele obiºnuite depetiþionare (aºteptarea lor se îndreptase sprepedepsirea exemplarã ºi rapidã a lui VladMugur, în speranþa cã Liviu Ciulei va îm-pãrtãºi o soartã similarã; ei nu se adreseazãdoar Comitetului Municipal de partid, Secþieide propagandã sau CCES, ci direct EleneiCeauºescu, pe atunci doar directoare a In-stitutului de Cercetãri Chimice din Bucureºti(va deveni membrã a CC al PCR abia la 21 iulie1972): „Stimatã doamnã Ceauºescu, vã scriemdvs., pentru cã în inima oamenilor vã bucu-raþi de multã încredere. Anii trecuþi, ca noi,colectivul din Cluj a sesizat organelor de acolocumplitele acþiuni ale lui Vlad Mugur. ªi nus-a luat nici o mãsurã. Noi nu vrem sã pãþimca ei; cazul identic, Liviu Ciulei, se aflã la noi.Cu el de ani de zile ne ducem o existenþã du-reroasã. Vã rugãm respectuos pe dvs: cetiþi[sic!] alãturatul ºi înaintaþi-l spre anchetareunui for ce sã nu dea dovadã de comoditate ºineclaritate politicã. [...] 1972, ian[uarie]“(Arhivele Naþionale ale României, fond CCal PCR – Secþia de Propagandã ºi Agitaþie,dosar nr. 18/1971, f. 10). Alãturat era ane-xat un memoriu de protest (nesemnat, datatdecembrie 1971) – de fapt o delaþiune de ceamai joasã speþã – care vizeazã întreaga echipãcreatã de Liviu Ciulei.

În protest – dactilografiat stângaci ºi une-ori agramat – era vizat întregul directorat allui Liviu Ciulei, din 1962 pânã în decembrie1971; în acest rechizitoriu sunt trecute în re-vistã, inventariate ºi detaliate, toate aºa-ziselevini ideologice ºi artistice ale marelui regi-zor, actor ºi scenograf. Punctul de reper fun-damental al contestatarilor îl reprezintã„Tezele din iulie“, invocate ca „Documentele“precum o Biblie a acestor „credincioºi“ ai par-tidului – cum de altfel se ºi prezintã. Potrivitdenunþului, Liviu Ciulei – care s-ar fi angajatsolemn sã respecte aceste „Documente“ – nunumai cã s-a abãtut de la spiritul lor, dar acondus în continuare autoritar instituþia; ºilista reproºurilor era lungã: bruscarea unorsalariaþi (luptãtori pe tãrâm socialist), adre-sãri ireverenþioase faþã de tovarãºul Ceauºescu

(vinovat: actorul Victor Rebengiuc), utiliza-rea abuzivã a colaborãrilor externe, în timp ceartiºti din vechea generaþie sau neprieteni aidirectorului nu sunt distribuiþi în piese ºi suntdezavantajaþi la salariu (în plus, existând per-spectiva unei reduceri de personal, riscã sã fieconcediaþi); secretarul de partid Toma Caragiua pactizat cu conducerea ºi beneficiazã el în-suºi de privilegii; repertoriu întocmit discre-þionar, fãrã consultarea colectivului, astfel încâtsã fie „jucaþi“ doar artiºtii din „grupul desânge albastru“ (partizanii directorului LiviuCiulei); în acest context, apãrea ºi referirea larepetiþiile pentru piesa Revizorul, în regia luiLucian Pintilie: „Cu un grup de bãrbaþi îm-brãcaþi în femei, ce se pupã între ei, se pipãieºi cântã în cor (un cor ce nici nu e mãcar întextul autorului Leonce ºi Lena, corul fiindinvenþia regizorului, [iar textul este] compusdin cuvintele «Pi-pi» ºi «Po-po»)! – adicã cefrumoasã e pederastia. Veniþi sã vedeþi. Ce arecomun poporul nostru, arta noastrã naþionalã,cu aceste practici, invenþii «regizorale», cândnici mãcar nemþii nu le-au acceptat!? ([vezi]Presa RFG). Sã nu mai amintim de: Proºtii subclar de lunã, Gluga pe ochi, repetiþiile cu Revi-zorul ºi multe, multe altele [subl. n.]“.

Evident, acuzaþiile erau foarte grave, maiales în condiþiile în care manifestãrile ºi prac-ticile homosexuale erau incriminate ºi sancþio-nate de Codul penal din 1968. În mod perfid,delatorii sugerau ºi circumstanþe agravante:recidivele regizorului Lucian Pintilie, repre-zentate prin: spectacolul Proºtii sub clar delunã, interzis chiar la iniþiativa lui NicolaeCeauºescu; apoi Reconstituirea, filmul din1969; piesa Gluga pe ochi (Întunericul, de IosifNaghiu) – în regia lui Valeriu Moisescu –,interzisã ºi ea cu puþin timp în urmã, în con-textul asumãrii la vârf a „Tezelor din iulie1971“.

De fapt, pãcatele ideologice ºi politice eraucele mai importante; Liviu Ciulei era într-unfel un reprezentant al capitalismului, care alcã-tuieºte repertoriul într-un mod ostil „Tezelordin iulie“. Pe moment, aceºti „memorandiºti“nefericiþi, care – între decembrie 1971 ºi ia-nuarie 1972 – cereau intervenþia partidului, aElenei Ceauºescu în particular, nu au avut suc-ces. A trebuit sã se ajungã la o masã criticã, lamai multe delaþiuni ºi vizionãri „lãmuritoare“.Între timp, lui N. Ceauºescu însuºi (prin bine-voitori precum Aurel Baranga, dar nu numai)i s-au tradus pe limba lui unele spectacole, în-deosebi Revizorul – mai ales gesturile scenicecare ironizau inclusiv vizitele sale de lucru înteritoriu. A contat probabil ºi trecutul regi-zorului Lucian Pintilie în raport cu cenzura,cu N. Ceauºescu personal chiar (v. Proºtii subclar de lunã ºi Reconstituirea). Aºa s-a ajunsla momentul fatidic 30 septembrie 1972, cândScânteia a reprodus comunicatul infam princare era anunþatã suspendarea spectacoluluiregizat de Lucian Pintilie.

Probabil dimensiunile actelor cenzorialenu ar fi atins proporþiile cunoscute dacã nu arfi existat ºi multe dezbinãri în interiorul medii-lor artistice; care au fãcut un mare rãu lumiiteatrale. Nu este mai puþin adevãrat cã „Tezeledin iulie“ au încurajat delaþiunea. Dacã dela-torii nu ar fi trãit – ca ºi cei pârâþi – într-unregim autoritar, dictatorial, ar fi fost ridicoli,caragialeºti (vezi, de exemplu, rãmânerea lorîn anonimat, cu pretenþia totuºi cã reprezintãceva pentru arta teatralã ºi cultura românã).

�

Cristian Vasile

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 11

I NTELECTUAL CU binemeritat prestigiuclãdit printr-o operã care nu are contes-

tãri ºi nici inconsecvenþe, care apãrã ºi con-tinuã liniile fundamentale de evoluþie aleculturii europene ºi universale, care ascultãºi citeºte, mai mult decât vorbeºte ºi co-menteazã pe cei ce se exprimã ºi respectãlimbile în care s-a format – maghiara, ger-mana, rusa, româna, franceza ºi altele. IonIanoºi dã glas unei multiple experienþe deviaþã cu modestie ºi bun-simþ nu în bene-ficiul personal, nu pentru a-ºi clãdi un mo-nument autobiografic, ci pentru a ajuta ci-titorii, mai ales pe cei care nu au cunoscuttimpurile prin care a trecut el, sã înþeleagãºi sã valorifice învãþãmintele pe care le-aadunat cu trudã, uneori cu suferinþe, alte-ori cu bucurii ºi satisfacþii pe care unii nuobosesc sã le rãstãlmãceascã. ªi face asta cudelicateþea (tot mai rar întâlnitã) ºi respec-tul faþã de adevãrul factic confirmabil deorice altã sursã, evitând tendinþe conflic-tuale.

Cartea Internaþionala mea: Cronica uneivieþi (Iaºi: Polirom, 2012) începe cu amin-tiri despre oraºul Braºov, unde s-a nãscut,despre familia sa ºi contribuþiile ei la tra-diþiile locale. Faptele ºi evenimentele trata-te, uneori cu umor, par sã fie selectate ast-fel încât sã ilumineze contraste, nostalgii,dar ºi înþelesuri repetabile oarecum altfel înprezent. Talentul de povestitor al autoruluine oferã reale satisfacþii de lecturã ºi explicãtotodatã trãsãturile sale de caracter ºi îm-prejurãrile în care acesta s-a format. Suntde remarcat stilul ºi particularitaþile intere-sante ale împletirii destinului personal cudesfãºurarea istoriei, adesea dramaticã, ºitotuºi tratatã cu obiectivitate. Sine ira etstudio. Toate relatãrile povestitorului con-firmã trãsãturile personalitãþii sale, prezi-date de modelul tatãlui sãu – o persoanã în-truchipând o moralitate statornicã laolaltã cuo înþelepciune nepretenþioasã. Aº spune cãºi relaþiile cu comunismul ale lui Ion Ianoºiante ºi postceauºist au fost permanent cen-zurate de aceste imperative. Foarte instruc-tive sunt paginile consacrate ponderii prio-ritare a muzicii ºi literaturii în formarea saintelectualã, mult mai importante decât in-fluenþa familiei sau a contextului social.

Al doilea capitol al cãrþii este consacratexperienþei clujene, studenþeºti. Aparentaxat pe amintiri foarte personalizate, acestcapitol poate ajuta foarte mult pe cei caredoresc sã înþeleagã evoluþia relaþiilor dintreromâni ºi maghiari în aceastã parte a Ro-mâniei. El face trecerea spre experienþaleningrãdeanã din anii 1949-1955, cea dea doua studenþie, în care s-a fãurit ataºa-mentul sãu profund faþã de marea literaturãrusã. Pentru cititorii (ºi eu între ei) propuºiºi respinºi sau nici mãcar propuºi sã urme-

ze studii în mãreaþa Uniune Sovieticã, pãþa-niile selectivitãþii partinice sau birocraticepe care le-a depãºit autorul sunt un fel depremiu, iar tristele rãfuieli staliniste rãma-se în istoria Piterului o mostrã a crimina-litãþii sovietice: „Trãiam ca într-o carantinã,care nu era nicidecum etanºã, fiind totuºiprielnicã supravieþuirii... Oricât m-aº fi în-cãpãþânat sã salvgardez idealul de real,menþinându-le paralele, neintersectate, eles-au contaminat reciproc...“ Temeinica ºicontinua sa formare culturalã l-a ajutat sãnu se scufunde în plasa ideologizantã coti-dianã, sã evolueze prudent ºi mereu echili-brat ca intelectual responsabil ºi consec-vent. Toate amintirile celor opt ani destudii în URSS ºi ale vacanþelor în þarã sunttulburãtoare, de parcã evenimentele dintr-oþarã se oglindesc în cealaltã tragicomic, curâsu’-plânsu’. Fãrã nicio îndoialã, încâlcea-la dramaticã a acelor ani rãmâne greu deînþeles pentru tânãrul cititor de azi, în ciudaamãnunþitelor descrieri ale autorului, însãele rãmân o mãrturie dãtãtoare de seamã,un fel de iluminare târzie a istoriei trãite decititorii vârstnici. Pânã aici internaþionalis-mul autorului are deplinã justificare, ex-plicând ºi salvând conºtiinþa sa de filosofconsecvent, cãlit sã iasã din falsul umanismºi sã parcurgã împreunã cu þara sa drumulaccidentat spre Noua Europã.

Ultimele trei capitole ale cãrþii con-semneazã, strict în stilul unui jurnal eveni-menþial, implicarea sa ºi a Janinei (multmai prezentã în aceste capitole) în toateevenimentele din anii 1995-2012, în þarã ºiîn strãinãtate, ca oameni de ºtiinþã, dar ºica intelectuali solicitaþi în diverse proiec-te, organisme politice sau relaþii sociale,evitând regretabil comentariile mai largi cu

care acest înþelept ar fi putut ajuta noilegeneraþii sã înþeleagã mai bine avatarurileunei epoci nefaste ºi mai ales cum a lãsat eaca moºtenire nu o involuþie economicã ºisocialã, ci ceva mult mai grav, anume o in-telighenþie iresponsabilã ºi mincinoasã, ca-pabilã de orice pentru a-ºi asigura (ca ºiîn trecut) bunãstarea ºi parvenirea, ignorân-du-ºi rolul de cãlãuzitor al naþiunii, aºa cuma fost cazul în alte þãri sovietizate. Or, toc-mai aceasta explicã cu adevãrat înapoiereacare continuã sã marcheze România ºi Bul-garia. Aici ºi acum, internaþionalismul numai justificã obiectivitatea necriticã, auto-nomia salvatoare, slalomul printre stâncilerãului ºi urâtului. Nu mai poate fi suficientãconsecvenþa convingerilor de stânga cândpânã ºi încercarea de reafirmare a socialis-mului francez este îngenuncheatã în Eu-ropa. Fãrã îndoialã, nu ar trebui sã i se cearãlui Ianoºi acest efort explicativ, dar toþi apropiaþii sãi au dreptul sã fi sperat la o maiangajatã dezvãluire criticã mãcar a istorieinoastre recente. El a suportat destule ata-curi nedrepte. Desigur, ar fi fost de dorit caîn locul atâtor institute care-ºi arogã acumdreptul de a blama in corpore trecutul saude a susþine mersul împleticit al prezentu-lui, sã se fi mobilizat conºtiinþele criticeconstructive, inclusiv ale unor filosofi, este-ticieni ºi publiciºti a cãror memorie sã fie ooglindã realistã a unei noi gândiri capabi-le sã transforme învãþãmintele istoriei înlumini viitoare. Dacã þinem seama ºi de ul-tima dramã trãitã de familia Ianoºi, pier-derea iubitei lor fiice, chiar cã devine deneconceput ca sã mai poatã coagula el ointelectualitate militantã, mãcar atât cât în-cearcã istoricul Giurescu.

Ion Ianoºi este un fel de patriarh ecu-menic care slujeºte în diferite catedrale, ceaa demnitãþii ºi autonomiei spirituale, ceaa marilor valori ale culturii, cea a creati-vitãþii libere, la amvonul cãrora nu se potprezenta decât cei care meritã sã fie respec-taþi pentru faptele ºi moralitatea lor. Numaicã, dincolo de internaþionalismul spiritual,noi suntem atât de însetaþi de revigorareaconºtiinþtei naþionale încât am ajuns sã pre-tindem ceea ce nici cea mai cinstitã auto-biografie nu poate da. Savantului, omuluimodest ºi cinstit, trebuie sã-i mulþumim cãne-a dat mult mai mult decât au încercatalþii.

�

20.10.2012

O „internaþionalã“ a uneipersonalitãþi europene

Actualitate

Alexandru Singer

12 • APOSTROF

Somn uºor

te-ai apropiat prea mult,într-atît încîtþi-ai auzit cãderea în trupºi n-ai mai vrut sã te ridici ºisã întorci ultima filã rãmasã între noi.te vãd,îþi aduci zborurile înapoi ºi le îngropi,sã nu mai rãmînã nici oasele din noine cresc aripile rãsucite în interiorul coastelornu ºtie nimeniîn minþile lor ne-am întîlnit de o mie de oriºi am gustat din cupa zeilordar noi, noine þinem chipurile întoarse pentru ca rictusulsã fie zîmbetul cu care le ºoptim:„nu, încã nu doare“ºi ne prefacem apoi cã aþipim...

***

vremuri care trec prin vremuri, care tac prin vremuri…ce vrei sã spui cu asta?cã timpul trece ºi lasã urme adînci în piatrã, timpul trece pe muteºte, nu spune nimicne trezim cu dinþi mai puþini, cu pielea lãsatãºi sãpatã pe la colþuri, nici pãr, nici unghiide aceea am hotãrît sã mã îngraº, de cîte oritimpul mai rupe o bucatã din mine, o înlocuiesccu o halcã de grãsime, sã-mi ungã carnea ºi osul

sã-mi astupe ridurile, sã mã îmbrace într-un colac de salvare de moartecãci timpul nu trece, noi ne trecem, timpul stã pe locºi rîde de strîmbãturile propriului nostru corp.mã iau la întrecere cu lemnul, sã-mi sarã mai rar o aºchiesã mã ascut, lance cu care sã lupt împotriva timpuluiînþepenit, cãci poate îl înduplec sã plece,sã rãmînem doar noi privindu-ne pînã la asfinþit.

Albastru

nu te ºtiam atît de albastru, eu nu aºa te-am cunoscutnu aveai culoare, doar o privire care intra prin lucruricare ieºea din lucruri ºi le gonea.rãmîneam fãrã pãmînt sub picioare în faþa privirii tale.au trebuit ani sã te vãd albastru, aºa cum eºti acum,nimeni n-ar crede cã pielea omului, pielea taare culoarea cernelii, poate am greºit ºi am uitatam uitat sã scriu pe hîrtie ºi din greºealã am începutam început sã scriu pe trupul tãu fãrã culoare cîndva.e vina mea, am pãmîntul sub picioare acumtrebuie doar sã recitesc cuvintele de pe pielea taîn sens invers, de la coadã la cap, sã reînvãþsã învãþ iar sã respir, sã merg, sã mã hrãnescmi-e dor doar sã plutesc, mãcar o singurã datãînsã cum sã regãsesc privirea care îmi desena aripide sticlã ºi îmi fura pãmîntul de sub tãlpi?

Dor

nu mi-a fost niciodatã dor de mine,nu mi-a fost dor de nimic, nu mi-a fost dor.n-am exerciþiul dorului, întotdeauna am gãsitalãturi tot ceea ce mi-a lipsit.poate fracþiunea aceea de secundãîn care am întins mîna spre cel gãsits-a numit dorºi cînd am gãsit un gol mi-am amintitcã poate pe el l-am cãutat, pe cel din vid.suspend distanþele, le ºterg cu miez de pîineºi gãsesc aproape tot ce mi-am dorit,chiar ºi pe tine.

Îngerul

în fiecare încãpere un înger, deschide uºa uºor, sã nu se sperienu are unde sã se ascundã, stã chiar sub ochii tuturordar cine vrea sã vadã un înger? sã mãrim miza de o mie de ori,cine vrea sã atingã un înger? oricum ne atinge el de prea multe

oride fiecare datã cînd trecem dintr-o camerã în alta. ºi uitãm.dacã am avea oglinzi pînã la pãmînt am vedea, nu îngerul, nu,el nu se poate oglindi, am vedea cã nu pãºim între camere,

plutim.ºi îngerul, îngerul? unde sã-l mai aºezãm, ocupã deja prea mult

loc,noroc cã putem sã trecem prin el, dar de fiecare datã pare cã se

rupe în bucãþisã-l salutãm? îi spunem doar, somn uºor, mîine îi mutãm pe toþi

în dormitor.�

Poeme de GILDA VÃLCAN

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

D O S A R

D O S A R Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 13

ION VINEA

Revoluþia ca utopie ºi speranþã

Î NTR-UN INTERVIU de la începutul anilor’60 (publicat integral doar postum), Ion

Vinea îºi aminteºte o veche întâlnire pa-rizianã:

Mi-aduc aminte cã [...] prin 1927 sau 1928,am asistat la o „ºedinþã“ a statului-major su-prarealist. Mã aflam într-o casã ingenios clã-ditã pe un „cucui“ din Montmartre, de ma-rele arhitect precursor Loss: casa prietenuluimeu din copilãrie, poetul Tristan Tzara. Lu-au parte comuniºti, oameni de stânga: An-dré Breton, ºeful miºcãrii surrealiste, PaulEluard, Louis Aragon (care tocmai scria „Lepaysan de Paris“), Ribemont Dessaignes,Philippe Soupault ºi alþii încã. Obiectul dis-cuþiei: nemulþumirea grupãrii suprarealistefaþã de conducerea ziarului „Humanité“, ca-re nu consimþea sã-ºi punã coloanele în ser-viciul sau la dispoziþia producþiei surrealisteºi s-o recunoascã astfel ca literaturã ºi artã„proletarianã“. Discuþia a durat vreo ºaseceasuri ºi corifeii surrealismului s-au des-pãrþit fãrã sã ajungã la vreun rezultat. ªi,dacã stãm ºi ne gândim cât de cât, era firescsã fie aºa. ªi este bine cã a fost aºa1.

La data dialogului rememorat, participan-þii aveau deja (fiecare în parte ºi toþiîmpreunã) mai mult decât o experienþã, oistorie în ceea ce priveºte potenþialul sub-versiv al artei ºi relaþia acesteia cu politicul.Cu toþii ar fi putut subscrie la fraza (ce vaapãrea, de fapt, ceva mai târziu, în 1929,câºtigând o mare notorietate a) lui AndréBreton: „En matière de révolte, aucun denous ne doit avoir besoin d’ancêtres“2. Da-cã revolta þine de zestrea personalã ºi se trã-ieºte, spontan ºi creator, pe cont propriu,revoluþia, în schimb, se face împreunã cuceilalþi, dupã reguli ºi strategii care nu suntneapãrat ºi întotdeauna de facturã literarã,dar care implicã, într-un grad variabil, su-punerea. În anii pe care îi evocã Ion Vinea,suprarealiºtii se aflau, de altfel, în timpulunor clarificãri decisive (deloc uºor de fã-cut) care priveau tocmai angajarea revo-luþionarã a artei lor ºi, nu mai puþin, atitu-dinea faþã de Partidul Comunist (din carecei mai mulþi au fãcut parte, pentru o pe-rioadã variabilã de timp), precum ºi faþã derevoluþia concretã din U.R.S.S. Dacã mai

toþi suprarealiºtii ºi scriitorii de avangardãai epocii erau de acord cã Revoluþia trebuieslujitã (Le surréalisme au service de la révo-lution este titlul celebru ºi emblematic alunei publicaþii de la începutul anilor ’30),semnificaþia acesteia ºi mijloacele de reali-zare erau concepute atât de diferit încât austat la baza unor necontenite dezbateri, cer-turi ori rupturi3 (notorii rãmânând cele din-

tre Breton ºi Aragon ºi dintre cel dintâi ºiTzara).

Nu ºtim dacã Ion Vinea doar a asistatsau a ºi participat la aceastã tumultuoasãdiscuþie. Ar fi avut, desigur, toatã îndrep-tãþirea de a o face, ca unul care era mereula curent cu mersul ideilor suprarealiste ºi,în general, avangardiste. Dovadã stã revis-ta Contimporanul, care are o rubricã bogatãºi constantã de revista presei occidentaleavangardiste ºi care semnaleazã cu promp-titudine apariþia cãrþilor datorate scriitori-lor din aceste medii, dupã cum, nu o datã,

În câte revoluþii a crezutION VINEA?

Sanda Cordoº

1. Ilie Purcaru, Un interviu restant cu Ion Vi-nea. Fiecare epocã spune: „Poetul are cuvân-tul“, în Ramuri, anul VIII, nr. 11, 15 noiem-brie 1971, p. 9.

2. André Breton, Manifestes du Surréalisme,Paris, Gallimard, 1989, p. 76.

�

• Ion Vinea

3. Vezi, în acest sens, lucrarea de referinþã a luiMaurice Nadeau, Histoire du Surréalisme,Paris, Seuil, 1964. O substanþialã analizã aideilor suprarealiste despre revoluþie (carac-terizate printr-un mare eclectism, ce variazãde la anarhism la marxism ºi stalinism) segãseºte în Laurent Jenny, Je suis la Révolu-tion. Histoire d’une métaphore (1830-1975),Paris, Belin, 2008, capitolul Révolutionnaireen quête de la Révolution, care se încheie cu

concluzia: „La notion de «révolution», l’es-pace d’une décennie, s’est mise au service dusurréalisme“ (p. 108).

D O S A R14 • APOSTROF

preia integral sau parþial articolele lor4. În1932, sãptãmânalul Facla (aflat, de aseme-nea, sub directoratul lui Ion Vinea) gãz-duieºte un amplu fragment din Frontul ro-ºu, poemul lui Louis Aragon5, care a atraspunerea autorului sub acuzare pentru insti-gare la rebeliune ºi a provocat, în Franþa, odisputã de proporþii despre angajamentulºi responsabilitatea scriitorilor. În plus, subnume propriu, de-a lungul timpului, IonVinea se referã în mai multe rânduri ºi con-sacrã câteva texte grupãrii suprarealiste,precum La rayon invisible. Suprarealismul luiBreton sau André Breton6.

Mai mult însã, pe Ion Vinea îl calificasã participe la dialogul avangardiºtilor pa-rizieni propria, consecventa sa obsesie pentru tema revoluþiei ºi a relaþiilor dintrescriitor ºi politic. Ca în cazul artiºtilor oc-cidentali, revoluþia se afla în gena sa inte-lectualã, hrãnitã de sentimentul unei exa-sperarãri generalizate, fãrã precedent (sau,poate, numai adusã la expresie pe o mul-titudine de voci mai puternice ºi mai expre-sive decât altã datã). Revoluþia funcþiona,pentru generaþiile încã tinere, ca o repre-zentare salvatoare, fie ºi printr-o cutremu-rare care sã reaºeze plãcile tectonice aleacestei lumi în derivã. Ca ºi confraþii sãi(români ºi europeni), scriitorul a întrebu-inþat termenul ºi a trãit fantasma revoluþieiîn întreaga sa ambiguitate, incluzând po-tenþialul exploziv ºi promisiunea de schim-bare radicalã. În fond, pentru ani întregi,revoluþia a funcþionat, în mediile febrile aleartiºtilor, ca un alt nume pentru speranþã,cum avea sã scrie, nu lipsit de accente aledeziluziei, B. Fondane în anii ’30: „Ah, de-sigur, revoluþia nu era decât o speranþã, darnoi aveam mare nevoie de speranþã. E binesã mori cu o speranþã în inimã“7. În ter-

menii analitici ai lui Pierre Bourdieu (careexprimã, de altfel, o idee frecventã a co-mentatorilor), aceasta înseamnã participa-rea la o utopie, aceea a „unei reconcilieria avangardismului politic ºi a avangardis-mului în materie de artã ºi de artã de a trãiîntr-un fel de sumã a tuturor revoluþiilor– socialã, sexualã, artisticã“, ce renaºte con-tinuu ºi „se izbeºte tot timpul de evidenþadificultãþii practice de a depãºi [...] distanþastructuralã, în ciuda omologiei, între pozi-þiile «avansate» în câmpul politic ºi în câm-pul artistic ºi, în acelaºi timp, decalajul sauchiar contradicþia dintre rafinamentul este-tic ºi progresismul politic“8.

Fantasma revoluþiei sociale

E XISTÃ CÂTEVA date ale biografiei saleintelectuale care particularizeazã con-

cepþia lui Vinea despre revoluþie. Pe lângão reflecþie artisticã (care angajeazã, pe calearevoluþiei, arta propriu-zisã), avem, în cazulde faþã, un amplu ºi constant demers ana-litic de facturã politicã, prilejuit de activi-tatea sa de gazetar, ca director al unor pu-blicaþii social-politice. Vinea este (sigur înlumea româneascã) scriitorul de avangardãcu cea mai longevivã activitate în jurnalis-mul noncultural, social ºi politic. Aceasta îlobligã la o informare curentã ºi complexãasupra revoluþiei, în manifestãrile sale di-verse, la o observare atentã a unor feno-mene care n-au legãturã directã cu arta, lao raþionalizare a opiniei care este, de celemai multe ori, împãrtãºitã unui cititor ne-familiarizat cu problemele artei. Fireºte, pu-blicistica culturalã ºi cea social-politicãfuncþioneazã pe principiul vaselor comuni-cante, condiþionându-se ºi chiar alimentân-du-se reciproc.

Pentru Vinea, fantasma revoluþiei esteîntreþinutã prea puþin ideologic ºi mai multde acuta sa sensibilitate pentru inechitateasocialã (mereu promptã în a surprinde ºi îna sancþiona „o nouã împilare ºi o nouã fla-grantã ºi inadmisibilã nedreptate“), pentru„suferinþa profundã a mulþimilor producã-toare“9, de atenþia realã pentru „aceste mul-þimi compacte ºi tãcute, de þãrani, de mun-citori ºi de cãrturari care se dãruiesc ºi seistovesc în creaþia lor de fiece zi“, fiind celecare asigurã „toatã vitalitatea României“10.Deºi trimite în mai multe rânduri la doc-trina marxistã, subliniindu-i valabilitatea(„Marxismul e criticabil, ca orice teorie, dealtfel. Nu, însã, în «punctele esenþiale».Punctele esenþiale scapã criticei pentru cãsunt confirmate de realitate, cu o precizi-une care umple de panicã mentalitatea ºi

sentimentalismul nostru burghez“11), nucred cã Vinea a fost un cititor asiduu al luiMarx12.

De altfel, gazetarul, care nu era, de alt-fel, deloc lipsit de interesul pentru idei, nuezitã, în câteva rânduri, sã-i ironizeze pedogmaticii interpreþi ai ideologiei („clericiintoleranþi ai unei noi religii“13), pentru asublinia, în schimb, importanþa coagulantãa acesteia în practica socialã. În fond, înrãspãr cu lecturile oficiale ale partidelorde extracþie socialistã, Vinea preþuia uma-nismul ºi potenþialul eliberator al teorieimarxiste. Într-un articol comemorativ pu-blicat în 1923, la împlinirea a patruzeci deani de la moartea lui Marx, directorul de laContimporanul îºi exprimã ataºamentul faþãde doctrina marxistã redusã la „legea fun-damentalã“:

Nu teoria plusvalorii, nu aspectul condiþii-lor subiective ºi obiective, nu concordanþariguroasã dintre cele realizate ºi cele scrise înceaslovul buchisit de belferii cretinizaþi ºisemidocþii aiuriþi care ºi-au asumat condu-cerea mulþimilor trebuiesc strigate; ci, gol ºiînaripat ºi viu ca un înger, deplin ºi limpedeivit tuturora, cuvântul de osândã ºi frãþie:uniþi-vã!

Este învãþãtura simplã, crede Vinea, pe ca-re se înalþã revoluþia din Rusia ºi care do-vedeºte cã „legea profeticã a lui Marx s-a îndeplinit. Azi, în zbuciumul steril alburgheziei. Mâine, în prãbuºirea ei, prinsine“14.

De-a lungul timpului, Ion Vinea con-sacrã, de altfel, destule dintre articolele salerevoluþiei din Rusia. În toamna lui 1919,în momentul de cumpãnã de dupã pierde-rea Petrogradului de cãtre revoluþionari,tânãrul gazetar se aratã încrezãtor în „scân-teia nepieritoare a revoltei“, fãcând o pro-feþie pateticã a rezistenþei în timp a con-ºtiinþei revoluþionare:

Neputincioase vor sclipi baionetele în þaraîn care a strãlucit pânã în fundul sufletelorsoarele roºu; aurul va astupa zadarnic guri-le instigatoare, dupã ce cuvântul a fost auzitºi înþeles de fiecare muncitor în parte; po-runca ºi ameninþarea vor suna în deºert, lan-þurile vor zornãi fãrã folos, cãci nu i se maipoate lua proletariatului conºtiinþa puterii

�

4. Pentru deschiderea pe care Contimporanul oaratã avangardei europene, vezi Ion Pop,Avangarda în literatura românã, Bucureºti,Minerva, 1990, p. 90 sqq., precum ºi PaulCernat, Avangarda româneascã ºi complexulperiferiei, Bucureºti, Cartea Româneascã,2007, pp. 131-148.

5. Louis Aragon, Frontul roºu. Fragment, înFacla, anul XI, nr. 447, 21 martie 1932.

6. Ion Vinea, Le Rayon invisible. Suprarealismullui Breton, în Cuvântul liber, seria II, an II,nr. 3, 17 ianuarie 1925 ºi Ion Vinea, AndréBreton, în Adevãrul, an 39, nr. 13107, 9 sep-tembrie 1926, editate în Ion Vinea, Opere,VI, Publicistica, ediþie criticã, note ºi varian-te de Elena Zaharia-Filipaº, Bucureºti, Aca-demia Românã, Fundaþia Naþionalã pentruªtiinþã ºi Artã, Institutul de Istorie ºi Teorieliterarã „G. Cãlinescu“, 2005. Cele douã ar-ticole dovedesc marea admiraþie pe carescriitorul român o avea, la acea datã, pen-tru întemeietorul suprarealismului. Spreexemplu, în cel de-al doilea articol se poateciti: „Suprarealismul lui Breton aduce revo-luþia fundamentalã, realizeazã proorocirileunui apocalips literar. Fiindcã utilizãm ter-minologia politicã ºi gazetãreascã a timpu-lui, sã precizãm: pânã astãzi, în literaturã,nici o miºcare inovatoare nu s-a atins de pri-vilegiile seculare ale sacrosantei oligarhiiintelectuale: Logica, Raþiunea, Inteligenþa.André Breton a dat, acestor statui obsedan-te ºi exagerate, lovitura de târnãcop libera-toare. La capãtul a patru mii de ani de lite-raturã aservitã cerinþelor marelui ºi miculuipublic, apare, în sfârºit, adevãrata libertate.Cuvântul acesta e, desigur, tot ceea ce nemai încântã ºi pe noi“ (p. 332).

7. Benjamin Fondane, Scriitorul în faþa Revo-luþiei (articole politice din perioada 1927-

1935), selecþie, studiu introductiv ºi notãasupra ediþiei de Mircea Martin, traducerede Ion Pop, Bucureºti, Editura InstitutuluiCultural Român, 2004, p. 79.

8. Pierre Bourdieu, Regulile artei. Geneza ºistructura cîmpului literar, traducere de Bog-dan Ghiu ºi Toader Saulea, Bucureºti, Uni-vers, 1998, p. 348.

9. Ion Vinea, Douã revolte ºi înþelesul lor, înFacla, anul XII, nr. 604, 2 februarie 1933.

10. Ion Vinea, Armindeniul, în Facla, anul XI,nr. 453, 2 mai 1932, text editat în IonVinea, Opere, IX, Publicistica (1932-1934),ediþie criticã, note ºi comentarii de ElenaZaharia-Filipaº ºi Magdalena Rãduþã, Bu-cureºti, Academia Românã, Fundaþia Na-þionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, 2012, p. 56.

11. Ion Vinea, D. Iorga, Marx ºi capitalismul, înFacla, anul X, nr. 419, 10 august 1931, texteditat în Ion Vinea, Opere, VIII, Publicistica,ediþie criticã, note ºi comentarii de ElenaZaharia-Filipaº, Bucureºti, Academia Ro-mânã, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºiArtã, 2008, p. 356.

12. E interesant de semnalat, cred, cã într-unexcelent poem din 1938, Adam. Încercarede autobiografie, existã versul „pot spune pede rost Capitalul“ (Facla, anul XXVIII, nr.2175, 20 iunie 1938). În varianta publicatãîn Ora fântânilor (Bucureºti, Editura pen-tru Literaturã, 1964), versul este exclus.Textele pot fi consultate în Ion Vinea,Opere, I, Poezii, ediþie criticã ºi prefaþã deElena Zaharia-Filipaº, Bucureºti, Minerva,1984, pp. 114-117 ºi pp. 486-489.

13. Ion Vinea, Socialism, în Chemarea, anul III,nr. 265, 15 ianuarie 1920, text editat în IonVinea, Opere, V, Publicistica (1920-1924),ediþie criticã, note ºi variante de Elena Za-haria-Filipaº, Bucureºti, Academia Românã,Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „G.Cãlinescu“, 2003, p. 10.

14. Ion Vinea, Comemorarea Mesiei Roºii, înContimporanul, anul II, nr. 34, 10 martie1923, text editat în Ibidem, pp. 365-366.

D O S A R

lui; ºi el nu poate fi îndepãrtat de lângãunealta de robie care s-a schimbat cu vremeaîn arma libertãþii lui15.

Câteva zile mai târziu, reia tema ºi îºi ex-primã, în linii mai apãsate ºi mai persona-le, solidarizarea cu Revoluþia Rusã:

Ne solidarizãm cu pornirea liberã care a rã-dicat steagul roºu acolo unde fusese teroa-rea mai aprigã; ne solidarizãm cu durereamulþimii întoarse cu sila, prin rãzboi ºi foa-me, de pe calea idealurilor ei; cu muncitoriicari luptã pentru desfiinþarea claselor, cu fe-meile ºi copiii ce-ºi cautã pâinea, cu marti-rii de ieri, de azi ºi de mâine ai gândului defericire egalã prin muncã; ne solidarizãmîmpotriva stãpânitorilor bãlãciþi în sânge,împotriva celor hrãniþi din truda sufletelormulte, desfãtaþi de lacrimile popoarelor, nãs-cocitorii de pedepse ºi de crime, slugi graseale poftei, prostituþiei ºi minciunii16.

Chiar dacã, în timp, renunþã la acest tonemoþional al adeziunii, Ion Vinea îºi pãs-treazã, pe durata aproape a douã decenii,interesul participativ ºi susþinerea pentruceea ce se întâmplã dincolo de Nistru, pro-punându-ºi, nu o datã, sã demonteze ceeace considera în acei ani ca fiind propagan-da defãimãtoare la adresa revoluþiei bolºe-vice, „toatã þesãtura de ºtiri false aruncatã,în ultimii ani, asupra Republicii Sovieti-ce“17. În 1923, jurnalistul marcheazã ziua

muncitorilor (editorialul pe aceastã temã eun punct fix în calendarul publicisticii sale,pe toatã durata interbelicã) amintind cã:„Sovietiºtii au rezistat ºi umbra lor roºieacoperã un pãtrar al lumii. Umbra se întin-de, pe nesimþite, ca o patã de sânge pe zã-padã“, ceea ce nu poate fi decât „semnulmorþii pentru lumea veche“. Profeþia despreiminenta izbândã a revoluþiei include,acum, ºi costurile dramatice ale acesteia:„Va fi mai rãu, desigur, dar numai... câtevazeci de ani! Revoluþia, însã, orice s-ar încer-ca, orice se spune, orice se vede la supra-faþã, a învins“18.

Alãturi de Rusia revoluþionarã

Î NCREDEREA ÎN caracterul inevitabil al re-voluþiei, în „zodia [lui] Lenin“19 ºi, mai

târziu, în „cursul roºu al vremurilor“ nuexclude, aºadar, la Vinea reflecþia asupradimensiunii stihiale, incontrolabile ºi, posi-bil, devastatoare a acesteia, aºa dupã cumo dovedeºte ºi un articol din 1925, scrispentru a marca împlinirea a „opt ani de laRevoluþia din Octombrie“:

Ne gândim la toate întâmplãrile, criticile,sarcasmele, insultele ºi profeþiile care au salu-tat statul muncitoresc. [...] La foametea depominã pe care a îndurat-o, la blocusul pu-terilor, care a pus pe fruntea tragicã a mun-citorului, stãpân pe sine, cununa de spini,aureola de martir; la crimele lui demente ºifioroase, la izbânzile lui sublime. La orga-nizarea acelui haos frãmântat ºi bezmetic alRusiei dupã 1917, – al Rusiei bântuite detoate urgiile dinlãuntru ºi din afarã.

Imaginea emblematicã pentru aceastã lumeaflatã într-o zguduitoare schimbare, care arputea antrena întreaga Europã, autorul oidentificã în poemul Cei doisprezece de Ale-xandru Blok, „care rezumã, într-un scrâºnetºi o strângere de inimã, toatã revoluþiarusã“20.

Un alt text al lui Blok citit în NouvelleRevue Française, un articol despre Cele dinurmã zile ale regimului imperial, este pre-zentat însoþit, inevitabil, de consideraþiidespre revoluþie ºi poziþiile sociale irecon-ciliabile care se manifestã:

Spectacolul imaginar al unei revoluþii înmers ne tulburã cu aluziile ºi analogiile pecari, inevitabil, le provoacã. E mai ales in-conºtienþa, dezorientarea ºi egoismul guver-nelor, al factorilor monarhici ºi al marilorcartiere, cari te induc în asemenea gânduriºi temeri. Faþã de frãmântarea norodului,faþã de revolta lui surdã ºi de strigãtul lui dedreptate, potentaþii manifestau o neîncrede-re cinicã ºi o siguranþã inertã21.

Câþiva ani mai târziu, marcând Optsprezeceani de la Revoluþia Rusã, într-un momentce putea sã treacã drept unul de stabilitate(care „spulberã tonele de stupiditãþi ce s-auacumulat de-a lungul anilor în jurul hota-relor închise ale împãrãþiei roºii“), directo-rul Faclei face, pe un ton polemic, un bilanþ

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 15

15. Ion Vinea, Boje Tzara Hrani, în Chemarea,anul II, nr. 191, 24 octombrie 1919, texteditat în Ion Vinea, Opere, IV, Publicistica,ediþie criticã, note ºi comentarii de ElenaZaharia-Filipaº, Bucureºti, Academia Ro-mânã, Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºiArtã, Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã„G. Cãlinescu“, 2001, p. 274.

16. Ion Vinea, Rusia înfometatã, în Facla, 6noiembrie 1919, text editat în Ibidem, p.286.

17. Ion Vinea, Apropiatã descindere la Viitorul,în Facla, anul VII, nr. 93, 14 august 1925,

20. Ion Vinea, Cei doisprezece, în Facla, anulVIII, nr. 166, 9 noiembrie 1925, text editatîn Ion Vinea, Opere, VI, Publicistica, ed. cit.,p. 152.

21. Ion Vinea, Guvernanþii orbi, în Cuvântul,anul IV, nr. 1120, 6 iunie 1928, text edi-tat în Ion Vinea, Opere, VII, Publicistica(1927-1928), ediþie criticã, note ºi varian-te de Elena Zaharia-Filipaº, Bucureºti,Academia Românã, Fundaþia Naþionalãpentru ªtiinþã ºi Artã, Institutul de Istorieºi Teorie Literarã „G. Cãlinescu“, 2005, p.347.

text editat în Ion Vinea, Opere, VI, Publicis-tica, ed. cit., p. 89.

18. Ion Vinea, Sãrbãtoarea revoluþiei, în Contim-poranul, an II, nr. 43, 23 iunie 1923, text edi-tat în Ion Vinea, Opere, V, ed. cit., p. 374.

19. Ion Vinea, 1919, în Chemarea, anul III, nr.266, 17 ianuarie 1920, text editat în IonVinea, Opere, IV, Publicistica, ed. cit., p. 11.

�

• Tristan Tzara, M. H. Maxy, Ion Vinea, Jacques G. Costin, M. Lotar

16 • APOSTROF D O S A R

mai mult decât favorabil realizãrilor dinpatria revoluþiei:

Uniunea Sovieticã a izbutit sã-ºi creeze oindustrie, care, ca forþã de producþie, esteastãzi a doua din lume. Rusia revoluþionarãºi-a organizat ºi o agriculturã modernã. Acombãtut victorios analfabetismul. A înfiin-þat unul dintre cele mai moderne aparate deigienã socialã. ªi-a intensificat industria pe-troliferã. ªi-a construit drumuri ºi cãi fero-viare noi. [...] În sfârºit, Rusia revoluþionarãeste incomparabil mai evoluatã, mai coe-rentã, mai sistematizatã decât Rusia þaristã,de tristã memorie.

Pe plan extern, ca una care „a salvat uni-tatea noastrã naþionalã“ ºi „a liberat de subjugul þarist: Polonia, Estonia, Livonia, Li-tuania, Finlanda ºi Basarabia, care astfel s-a putut alipi þãrii“, Uniunea Sovieticã nupoate fi consideratã altfel decât „o mareputere pacificã ºi antirevizionistã“22.

De altfel, în articolele sale de analizã apoliticii externe, încrezãtor în internaþio-nalismul ºi pacifismul Uniunii, Vinea sanc-þioneazã, nu o datã, „greºelile diplomaticeºi politice ale clasei noastre conducãtoare“ºi pledeazã în mod constant pentru „o re-luare a relaþiilor diplomatice cu U.R.S.S.“23.Acuzând cã „În chestiunea Basarabiei,strâns legatã de problema raporturilornoastre cu Sovietele, nu s-a fãcut o politicãnaþionalã ci o politicã de clasã, a banche-rilor din Occident“24, ba chiar cã, ignorândtendinþa diplomaþiilor occidentale (careîncepuserã sã reia relaþiile cu U.R.S.S.), „celmai habotnic punct de vedere al capita-lismului mondial“ s-a strãmutat „într-omahala a Bucureºtilor!“25, jurnalistul consi-derã cã adevãratul adversar al Românieieste þarismul (conservat prin unele gru-puri revizioniste occidentale), în vreme ce „revoluþia rusã a îngãduit constituireaSfatului Þãrii ºi a miliþiei naþionale basa-rabene. A îngãduit libertatea ºi alipireaBasarabiei. Niciodatã n-ar fi putut o pute-re omeneascã sã smulgã aceastã provinciedin ghearele aristocraþiei ºi plutocraþieiruseºti“26. Când tratatul este, în sfârºit, sem-nat, ministrul de externe N. Titulescu esteapreciat superlativ, ca „neîntrecutul coman-dat de bãtãlii de cancelarii“ (deºi, înainte,fusese de mai multe ori þinta verbului acidal publicistului), momentul fiind conside-rat istoric, iar garanþia siguranþei naþiona-le – în afarã de orice îndoialã: „Împãcareade azi cu U.R.S.S. risipi neliniºtile noastre

de la Nistru, teama cã vreodatã s-ar putearidica asupra României pumnalul care lo-veºte pe la spate“27.

Pânã spre sfârºitul anilor ’30, chiar dacãuneori recunoaºte „abilitatea diabolicã adiplomaþiei sovietice“28 ori imprevizibilita-tea acestui mare imperiu („Un imperiu ca-pabil sã buimãceascã Europa cu o mânã, pecând cu cealaltã dã foc Chinei ºi clãteºte es-cadrele Angliei ºi popoarele Indiei în mãri-le galbene“29), Vinea continuã sã creadã cãU.R.S.S. este întruchiparea unei revoluþiijuste ºi cã singura ameninþare pe care o re-prezintã ar fi faþã de „ordinea socialã“30,respectiv ordinea burghezã, faþã de exce-sele cãreia, de altfel, gazetarul îºi exprimãconstant nemulþumirea ºi dispreþul. Chiarcu riscul ca Facla sã fie „învinuitã de «bol-ºevism»“ (când, de fapt, „nu e vorba decâtde sinceritate de gândire ºi, mai ales, delibertate de miºcãri“31), în paginile ei direc-torul gãzduieºte în mod constant articolepro ºi contra despre noua, puþin cunoscu-ta patrie de la Rãsãrit, cu precizarea cã celedintâi au o mai mare pondere. Sunt publi-cate aici articole despre reuºita planului cin-cinal32, despre condiþiile bune de trai, dupãcum nu sunt ocolite nici subiectele politi-ce care ridicã, în presa occidentalã, semnede întrebare, referitoare la procesele politi-ce ºi libertatea de expresie.

Cu excepþia unei ºtiri neutre despre De-portãri de masã, în Rusia siberianã33, publi-caþia condusã de Vinea crediteazã corecti-tudinea proceselor politice. Unul dintresusþinãtorii vigilenþei sovietice (lãudândfaptul cã „guvernul sovietic a dat dovadãde agerime ºi hotãrâre“) este, spre exemplu,în 1938, Miron R. Paraschivescu, care dis-tinge între politica (în descendenþã leni-nistã) a lui Stalin, de facturã pacifistã, ºi ceaa oponenþilor lui, aflaþi – crede autorul –pe drept cuvânt, pe banca acuzãrii, întrucâtduc o politicã „rãzboinicã în afarã, teroris-tã înlãuntru“34. Interesant de semnalat mise pare, de asemenea, faptul cã un articol al

lui A. I. Zissu care vorbeºte, în 1932, des-pre impulsurile dictatoriale ale lui Stalin,are un preambul nesemnat care exprimãdezacordul redacþiei faþã de „acest articol alcolaboratorului nostru, cu care, de data as-ta, nu suntem de acord. [...] Ceea ce ne ex-pune, cu atât de mult talent, A. I Zissu, eo construcþie literarã, e o dramã puternicã,dar imaginarã“35.

În ceea ce priveºte reflectarea culturiisovietice în publicaþiile conduse de Ion Vi-nea, lucrurile sunt mai complicate. Intere-sul pe care acesta l-a avut de timpuriu, dinprimii ani ai prezenþei sale în presã (adicãdinainte de declanºarea Revoluþiei Ruse),pentru Maxim Gorki, în calitatea lui descriitor al unei umanitãþi marginalizate36, seextinde acum ºi asupra altor creatori comu-niºti sau asupra ideologiei care susþine crea-þia angajatã politic. Astfel, Facla gãzduieºtetexte de A. Lunaciarski, Ilya Ehrenburg,Vladimir Pozner sau relateazã desfãºurareaprimului congres al scriitorilor sovietici37.Revista Contimporanul nu ocoleºte, la rân-dul ei, cultura rusã ºi sovieticã. Aº reþine,

�

22. Ion Vinea, Optsprezece ani de la RevoluþiaRusã, în Facla, anul XV, nr. 1435, 8 noiem-brie 1935, text editat în Ion Vinea, Opere,V, Publicistica, ediþie îngrijitã de MirceaVaida ºi Gheorghe Sprinþeroiu, studiu in-troductiv de Mircea Vaida, Cluj-Napoca,Dacia, 1978, pp. 347-348.

23. Ion Vinea, România ºi Sovietele, în Facla,anul X, nr. 394, 9 februarie 1931, text edi-tat în Ion Vinea, Opere, VIII, ed. cit., pp.286-287.

24. Ion Vinea, Basarabia, România ºi Sovietele,în Facla, anul XI, nr. 463, 16 august 1932,text editat în Ion Vinea, Opere, IX, p. 110.

25. Ion Vinea, Cum se face politicã externã: Pac-tul cu Sovietele. D. Argetoianu la Paris, înFacla, anul XI, nr. 437, 10 ianuarie 1932,text editat în Ibidem, p. 10.

26. Ion Vinea, Între þarism ºi soviete sau „mareanoastrã grijã“, în Facla, anul XI, nr. 523, 26octombrie 1932, text editat în Ibidem, pp.164-165.

27. Ion Vinea, 1918-1934, în Facla, anul XIII,nr. 1005, 11 iunie 1934, editat în Ibidem,p. 443. Vezi, în acelaºi loc ºi pe aceeaºitemã, ºi articolul România, Rusia ºi lumea,pp. 300-303.

28. Ion Vinea, Basarabia, România ºi Sovietele,loc cit.

29. Ion Vinea, România, Rusia ºi lumea, înFacla, anul XII, nr. 780, 8 iulie 1933, texteditat în Ion Vinea, Opere, IX, p. 301.

30. Ibidem, p. 302.31. Ion Vinea, Remedii utile, în Facla, anul XI,

nr. 463, 11 iulie 1932, text editat în IonVinea, Opere, IX, p. 87.

32. Spre exemplificare: Al doilea plan quinque-nal. Din discursul preºedintelui comisarilorpoporului M. Molotoff, fãrã autor, în Facla,anul XI, nr. 444, 29 februarie 1932; m[sic!], Cum se fac maºini, cum se fac oameniîn U.R.S.S., în Facla, anul XV, nr. 1262, 12aprilie 1935. În articolul din urmã, se poateciti: „În timp ce dictatura hitleristã prigo-neºte cartea ºi proslãveºte forþa, Sovietele,fãcând parte ºi sportului de locul care i secuvine, se preocupã în primul rând depropãºirea intelectualã a muncitorului“.Teza este însoþitã de o prezentare idilicã avieþii muncitorilor într-o uzinã din jurulMoscovei.

33. Deportãri de masã, în Rusia siberianã, înFacla, anul XIII, nr. 890, 14 ianuarie 1934.

34. Miron R. Paraschivescu, Procesul de laMoscova, în Facla, anul XIX, nr. 2138, 1938.Vezi, în acelaºi sens, exprimând aceeaºi ati-tudine favorabilã, ºi: Procesul marilor trãdã-tori sovietici începe poimâine la Moscova, anul

XIX, nr. 2128, 1 martie 1938, ºtire de pre-sã, preluatã în pagina întîi, dupã Rador(Londra) sau, câþiva ani mai înainte, IonLegendã, O mare afacere de spionaj ºi sabo-taj industrial în URSS, în Facla, anul XV, nr.1258, 7 aprilie 1935.

35. A. I. Zissu, Comunism – Autarkie. Trotzky– Stalin, în Facla, anul XI, nr. 448, 28 mar-tie 1932. Textul lui Zissu va primi curândo replicã amplã, de apãrare a socialismuluidin U.R.S.S.: Mircea Faur, Autarkie sau comu-nism? Rãspuns d-lui A. I. Zissu, în Facla, anulXI, nr. 456, 23 mai 1932 ºi nr. 457, 30 mai1932. În acelaºi interval, Facla publicã ofoarte interesantã schiþã ficþional-ideologicã,al cãrei personaj principal este tot Troþki,prezentat ca „ultimul revoluþionar“, dinaceeaºi clasã cu Danton, adicã „revoluþionaripentru revoluþie“, „rasã de revoluþionari“,duºmani ai oricãrui tip de ordine (Ismail& Turnavitu, Frescã cu Trotzki ºi stînci, înFacla, anul XI, nr. 449, 4 aprilie 1932). Unportret expresiv ºi substanþial al lui Stalin,care consemneazã simplitatea vieþii sale ºiatracþia cãtre „puterea absolutã“, consideratca singurul om politic în mãsurã sã dea „osãnãtoasã contrapondere pacificã, la aiure-lile cu ambiþii ºi cuceriri zãmislitoare demasacru, formulate de Hitler la Berlin“, es-te publicat nesemnat, sub titlul Stalin, sauBelzebut – arhanghel al pãcii, în Facla, anulXV, nr. 1255, 4 aprilie 1935.

36. Ion Vinea, Alexei Maximovici Peºkov, înFacla, anul V, nr. 93, 11 ianuarie 1914, texteditat în Ion Vinea, Opere, IV, ed. cit. Înacest text amplu, care schiþeazã ºi biografia,ºi axele universului operei, foarte tânãrulpublicist noteazã: „În general, opera luiGorki nu trãdeazã o preocupare anumitã.Principiul sãu – dacã ar avea vreunul – ar fi negarea oricãrui principiu, respingereaoricãrei teorii. Cãci cei care vorbesc prinel sunt declasaþii adãpostiþi de tavanurileînnegrite, inspiraþi de valurile de votcã,suflete mângâiate de alcool, de fum, depetrol, sânge ºi mucigai“ (p. 46).

37. A. Lunaciarski, Sfârºitul culturii occidenta-le, fãrã traducãtor, în Facla, anul XI, nr. 439,25 ianuarie 1932. Articolul ideologuluisovietic se bazeazã pe antiteza dintre cultu-ra în declin a Occidentului (care fie promo-veazã fascismul ºi rasismul, fie avanseazã„mesajul disperãrii“) ºi „drumul care ducespre salvare: drumul Revoluþiei“. Ilya Ehren-burg, Fragment din Front unic, în Facla, anulXI, nr. 445, 7 martie 1932; Vladimir Pozner,Repertoriul prozatorilor ruºi, în Facla, anul XI,nr. 451, 18 aprilie 1932; Vladimir Pozner,O vizitã la Maxim Gorki, în Facla, anul XI,

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 17D O S A R

între altele, cã, în 1923, aici este publicat,pe cât se pare, printr-un ºiretlic menit sãînºele ochiul vigilent al cenzurii (încã activãla acea datã), un poem al lui V. Maiakovski,Foametea pe Volga, a cãrui paternitate e dez-vãluitã abia în numãrul viitor38. Pentru catabloul sã fie complet, trebuie menþionat cãîntâlnim în cele douã publicaþii ºi articolecare informeazã despre cenzura exercitatãasupra culturii ºi a presei, precum nota Ma-xim Gorki împotriva literaturii proletare39 sauarticolul mai amplu în care se vorbeºte des-pre „un întreg Stat major de controlori, careurmãresc toate publicaþiile ce apar în Rusiasovieticã, precum ºi ziarele, îngrijindu-seatât de uniformitatea educativã-culturalã, câtºi politicã“40. Devine transparent faptul cã,

pentru Vinea, modelul revoluþiei în artã estede altã facturã decât cel sovietic.

Scandal sau revoluþie?

D AR, PÂNÃ la a investiga acest aspect,este de reþinut cã reflecþia scriitorului

despre revoluþia social-politicã acoperã ºialte zone decât cea a ipostazei bolºevice (eadevãrat, copleºitoare ºi de neocolit prinînsãºi prezenþa ei). Pe lângã faptul cã e gatasã crediteze (consemneze) orice germenerevoluþionar, întrucât „de conducãtoriimuncii ascultã viaþa însãºi, care-ºi suspendãrespiraþia ºi se retrage, ºi cascã goluri oriun-de se ridicã pumnul ºi urletul zadarnic alreacþiunii“41, Ion Vinea îºi aratã admiraþiafaþã de Revoluþia Francezã de la 1789. În14 iulie („cu amãnuntele lui oribile ºi subli-me totdeodatã“) ziaristul citeºte „sensulunic al mersului prin timp al popoarelor“,adicã „un simbol etern. Al revendicãrilorpopulare, veºnic de actualitate, ºi al victo-riei populare care-ºi cere trofeele jefuite“,cu atât mai admirabil cu lecþia sa desprelibertatea cuceritã ºi legiferatã în Declaraþia

drepturilor omului cu cât mai curând ten-dinþa contrarã i-ar fi proprie fiinþei umane:

E atât de puternicã înclinarea omului spreslugãrnicie, pe cât de irezistibilã e tendinþaplantelor de a se sãlbãtici. E atîta tristeþe înaceastã constatare cã omul nãzuieºte sprelanþ ºi zgardã pe când arborele tinde sprelibertate, încât mintea pregetã o clipã ºi nuºtie ce sã aleagã, ce sã admire, ce sã dispre-þuiascã42.

În ceea ce priveºte spaþiul românesc, deºiVinea este un apãrãtor al comuniºtilor ºipledeazã inclusiv pentru intrarea în legali-tate a Partidului Comunist („Suntem peculmile absurdului. Avem în þarã între osutã ºi douã sute de mii de comuniºti. Ale-gerile ar fi fost un prilej binevenit de înca-drare, în plinã luminã, a acestei acþiuni cali-ficatã drept clandestinã ºi subversivã. [...]Cinci-ºase comuniºti în Parlament ar fi fostºi o mãrturie de alegeri libere“43), el nu cre-de în implementarea unui asemenea proiectsocial în lumea autohtonã:

Comunismul ºi românismul sunt douã no-þiuni opuse. Þãranul nostru e individualist

�

• Tristan Tzara, Nicolae Vinea, Marcel Iancu, Jules Iancu, Poldi Chapier, Ion Vinea

nr. 458, 6 iunie 1932 etc.; În jurul congre-sului scriitorilor sovietici, în Facla, anul XV, nr.1178, 4 ianuarie 1935.

38. Foametea pe Volga, text nesemnat, în Con-timporanul, anul II, nr. 30, 10 februarie1923, apãrut pe ultima paginã, cu un corpde literã foarte mic. În numãrul urmãtor alrevistei (nr. 31, 17 februarie 1923), tot peultima paginã, se face precizarea: „Poemul«Foametea pe Volga» publicat în numãrulnostru trecut se datoreºte poetului bolºevicMayakosky ºi l-am tradus din una din revis-tele revoluþionare ruse care apar la Berlin“.

39. Maxim Gorki împotriva literaturii proletare,articol nesemnat, în Facla, anul XI, nr. 460,20 iunie 1932: „Maxim Gorki protesteazã înIzvestia din Moscova împotriva tendinþei dince în ce mai afirmatã în U.R.S.S. de a coborînivelul cultural ºi intelectual al literaturii pen-tru a deveni accesibil proletariatului“.

40. Un fizionomist în Rusia sovieticã. Cine suntcolaboratorii cei mai importanþi ai lui Stalin?Controlul presei în U.R.S.S., în Facla, anul XII,nr. 862, 8 decembrie 1932, articol preluatde la agenþia de ºtiri CP, Paris. Pentru ati-

tudinea „revoluþionar simpatizantã“ în pagi-nile Contimporanului, vezi Paul Cernat, op.cit., p. 232 sqq.

41. Ion Vinea, Revoluþia în Franþa, în Chema-rea, anul III, nr. 361, 15 mai 1920, text edi-tat în Ion Vinea, Opere, V, p. 82. Textul sereferã la miºcãrile populare ºi sindicale alemomentului în Franþa, în care gazetaruldescifreazã cã „a doua mare revoluþie fran-cezã a izbucnit“. Vezi, în acelaºi volum, ºitextul Comunismul la lucru, pp. 61-62, încare e salutatã „rãscoala comunistã dinRuhr“ (în Chemarea, anul III, nr. 341, 18aprilie 1920).

42. Ion Vinea, 14 iulie. Cãderea Bastiliei, în Fa-cla, anul XXVIII, nr. 2176, 11 iulie 1938,text editat în Ion Vinea, Opere, V, Publi-cistica, ediþie îngrijitã de Mircea Vaida ºiGheorghe Sprinþeroiu, pp. 381-389.

43. Ion Vinea, Reintrare în legalitate, în Facla,anul XI, nr. 461, 27 iunie 1932, text editatîn Ion Vinea, Opere, IX, ed. cit., p. 84. Pen-tru alte intervenþii ale lui Vinea în favoareacomuniºtilor, vezi ºi articolele Histeria sãl-baticã (în Luptãtorul, anul III, nr. 487, 3februarie 1922) ºi Judecatã, cu probe (înLuptãtorul, anul III, nr. 512, 5 martie 1922),ambele reeditate în Opere, V, Publicistica

18 • APOSTROF D O S A R

ºi parcelar. Vom corija parcelarismul princooperative de producþie, dar nu vom deve-ni comuniºti. E o chestiune de temperamentcare desfide materialismul istoric. [...] Tea-ma de comunism e o ipocrizie sau o absur-ditate44.

În schimb, teama autenticã a societãþii ro-mâneºti ar trebui s-o provoace naþionalis-mul extremei drepte, al cãrui anarhism –precizeazã Vinea – e confundat în moderonat cu dimensiunea revoluþionarã:

Dacã vom confunda scandalul cu revoluþia,spargerea unei vitrine cu nimicirea unei in-stituþii ºi privilegii înºubrezite, ºi rãcnetul de„jos jidanii“ cu o lozincã plinã de înþelesuricreatoare, atunci desigur gruparea d-luiCodreanu e avantgarda revoluþiei româneºti.E ºtiut însã cã Garda de fier nu numai cã nuavea nici o doctrinã, dar nici nu putea sperasã o aibe.

Ceea ce acuzã directorul Faclei este semi-doctismul, lipsa de culturã, încercarea dea cuceri poporul cu „înscenãrile de teatrumistico-sãtesc“, adicã „tot ceea ce a nãsco-cit mai ºarlatanesc demagogia votului uni-versal“. Pe scurt, se întreabã Vinea: „ce le-gãturã au toate acestea cu o revoluþie? Înnumele cãrui gând creator se chemau sate-le ºi oraºele, plugarii ºi muncitorii, în jurulHakenkreuz-ului gardist?“45 Faptul cã gãr-zile cuziste sunt departe de orice gând crea-tor ºi cã ele rezolvã disputa de idei cu vio-lenþã fizicã, Vinea avea sã-l resimtã pe viuºi cu multã brutalitate câteva luni mai târ-ziu, în data de 5 octombrie 1934, când –

relateazã un articol de a doua zi, publicatîn prima paginã –

o hoardã de vreo 40 de puºlamale aparþi-nând tineretului cuzist ºi înarmate cu revol-vere, ciomege ºi casse-tête-uri au nãvãlit peneaºteptate în redacþia ziarului nostru, de-vastând complet mobilierul, instalaþia elec-tricã ºi telefonicã, spãrgând uºile, geamuri-le ºi nimicind colecþia ºi arhiva. [...] A fostlovit pe la spate, cu bastonul ºi casse-tête-uriled. Ion Vinea, cãruia i s-au fãcut grave rãnila cap, rãni care i-au cauzat o hemoragieabundentã46.

Revoluþia sufleteascã

D E ALTFEL, scandalul exista ºi în ecuaþiarevoluþiei artistice, faþã de care, o vre-

me, cu toatã admiraþia faþã de faima luiTristan Tzara ºi a dadaismului pus la calede acesta ºi rãspândit rapid în întreaga Eu-ropã, Vinea a avut o atitudine oscilantã,din care n-au lipsit rezervele ºi un oareca-re scepticism. În primãvara lui 1920, cândTzara, strãmutat de la Zürich la Paris, ajun-ge sã fie acuzat, în mediile artistice deacolo, de spionaj47, Ion Vinea scrie un textde solidarizare, nelipsit de un oarecare, sub-til umor, în care aratã cã „adepþii acestuilibertarism estetic s-au grupat ca sã-l afir-me prin reviste, manifeste ºi ºezãtori, prinfarse, prin mistificãri, prin tifle, piruete,bufonerii ºi bravade riscate, trimise în figu-ra placidã a bunului-simþ public“. Aºadar,departe de subversivitatea spionajului,„«Dada», însã, avea un scop ºi l-a ajuns:scandalul ºi un renume intercontinental, cuorice preþ“48. Într-o scrisoare expediatã unan mai târziu lui Tzara, Vinea îºi vesteºteprietenul despre faima de care se bucurãmiºcarea în România, dar îi scrie ºi despreinaderenþa lui structuralã la militantismuldadaist: „Vos manifestes ont un succès fousurtout celui de l’idiotie pure très compris.C’est la plus amusante manière de gaspillersa vie, et il n’y a que la timidité qui m’em-pêche de devenir un dadaïste militant. Je teconfierai mon âme déjà dadaïsante“49.

Pe lângã timiditate, trebuie sã fi fost încauzã ºi o luciditate scepticã, cea care îl facepe Vinea sã publice, în aceleaºi zile în careexpedia cartea poºtalã cãtre prietenul sãu,un articol care anunþa, încã din titlu, o Ati-tudine sfârºitã. Pe de o parte, scriitorul dela Bucureºti îºi exprimã rezerva faþã de teo-ria particularã a „idioþiei pure“ avansatã

în manifestele dada, care ea însãºi riscã sãdegenereze „în sistem strâmt“, iar, pe dealtã parte, într-un sens mai larg, acestaidentificã „un sfârºit de atitudine: acela derevoluþionar în artã, în literaturã ºi în ºtiin-þã“, dat fiind faptul cã

omenirea mereu scãrpinatã cu reþete noi, cuparadoxe, [...], cu sentinþe cari spulberã totce a aºezat literatura ca reputaþie, nu maiîntâmpinã descãlecarea neoromanticilor ºi aproaspeþilor Galilei cu urlete ºi cu hohote.Îndrãzneþul ºi bizarul e primit cu un relativcalm, mult mai puþin propice zarvei de odi-nioarã, cãci fenomenul e de acum cunoscutºi clasat50.

În raport cu acest scepticism, poate pãreasurprinzãtor faptul cã, un an mai târziu,dar ºi pe durata întregului deceniu care ur-meazã, îl gãsim pe Vinea, mai ales în cali-tate de director al Contimporanului, ca pro-motor al revoluþiei estetice în spaþiulcultural românesc. Dincolo de circumstanþepropriu-zis artistice (ºi mã refer, în primulrând, la întoarcerea în þarã a lui MarcelIancu, fostul comiliton al lui Tzara la Zü-rich), cred cã principala explicaþie a reve-nirii ºi a radicalizãrii atitudinii este de gãsittocmai în exasperarea politicã ºi socialã.Articolul programatic al noii reviste o con-semneazã, de altfel: „Niciodatã moravuri-le politice n-au fost mai asiatice, mai tâlhã-resc gestul lor ºi mai umilã spinarea careîl suportã, decât acum când crima devinemijloc curent de guvernare, iar vaietul esingurul delict de rezistenþã“. Vina cea maimare, însã, nu e atât a lumii politice, cât apublicului „trântit în paiele nepãsãrii lui tra-diþionale, aici, cu România lui Mare trasãîn inima civilizaþiei europene, ca o mocirlãcu stârvuri, coji de ouã ºi de pepene în mij-locul unei curþi asfaltate“.

Prin urmare, noua revistã îºi propune„crearea [...] unei mentalitãþi nouã“, „tre-zirea acestui public“51. Revoluþia sufleteascãdevine, astfel, miza înnoirii artistice, legatãsubtil de proiectul schimbãrii sociale ºi po-litice ºi îndepãrtatã, pentru Vinea, de sim-pla frondã sau, în termenii sãi, de exhibiþie.Distincþia este persistentã ºi ea e de gãsit,în termeni antitetici, ºi în Vorbe goale, miculmanifest publicat, în 1925, în Punct: „C’estune révolution de lexique. C’est une concep-tion de coiffeur-garçon autodidacte. À quandla révolution de la sensibilité – la vraie?“52

(subl. în text, în francezã în original). Înschimb, în faimosul manifest din 1924,Manifest activist cãtre tinerime53, cu care sedeschide epoca propriu-zis, decis avangar-distã a Contimporanului, ar fi de subliniatcã în tabloul Artei care „s-a prostituat“ (înacea enumerare a definiþiilor negative caretrebuie depãºite pentru a realiza înnoirea,de la poezie la arhitecturã) intrã ºi politica,

�

(1920-1924), ediþie criticã de Elena Za-haria-Filipaº, ed. cit. Cu simþ de justiþie,Vinea ia apãrarea mai multor intelectualisau politicieni acuzaþi de bolºevism, de laapropiaþii sãi, gazetarii N. D. Cocea ºiPamfil ªeicaru, la Cristian Racovski. Despreacesta din urmã, Vinea scrie: „Ei bine? Nu-lcunosc pe acest om, dar teama care o in-spirã mã atrage. Ce pãcate are? A fãcutsamsarlâcuri, ca orice ministru care serespectã? A luat bani din fondurile secrete?A fost simbriaº al poliþiei? A transfugit ºia fost mandarin al regimului ºi sfetnic altronului? A ordonat împuºcarea þãranilor la1907 ºi a mãcelãrit muncitorimea? Nimicdin toate astea. Brãtianu îl þinea în arest laIaºi. Într-o zi de mai, când Capitala noastrãde restriºti era în stãpânirea revoluþionari-lor ruºi, Racovski a fost eliberat, fãrã vio-lenþã, ºi trecut Prutul. Ar fi reuºit uºor sãdevasteze Iaºii [...]. S-a mulþumit, din feri-cire, sã þinã un discurs socialist în PiaþaUnirii ºi sã lase soarta poporului ºi a rãz-boiului în mâinile conducãtorilor noºtri deatunci. Regele se ascunsese la Bicaz“ (Sãriþi,bolºevicul!, în Chemarea, anul III, nr. 317, 19martie 1920, text editat în Ibidem, p. 37).

44. Ion Vinea, Teama de U.R.S.S., în Facla, anulXIII, nr. 1126, 31 octombrie 1934, text edi-tat în Ibidem, p. 473.

45. Ion Vinea, Aventura, în Facla, anul XII, nr.868, 15 decembrie 1933, text editat în IonVinea, Opere, IX, ed. cit., pp. 366-367. Îm-potriva lipsei de educaþie a studenþilorgardiºti se pronunþa Vinea ºi în alt loc:„Decât o sutã de cãrãmizi pe sãptãmânã,mai bine un singur volum citit ºi priceputpe lunã [...]. În momentul în care cãpitanulZelea Codreanu ar realiza miracolul acestade a-ºi scoate gãrzile de pe ºantier ºi de a lebãga în biblioteci, mãcar câteva luni pe an,va fi binemeritat de la naþiunea pe care oiubeºte atâta“ (Studentul, cartea ºi cãrãmi-da, în Facla, anul XII, nr. 826, 27 octombrie1933, editat în Ibidem, p. 335).

46. Agresiunea bandiþilor cuziºti la „Facla“, edito-rial semnat „Facla“, în Facla, anul XIV, nr.1105, 6 octombrie 1934. Acest numãr al pu-blicaþiei, ca ºi cele viitoare, consemneazã ºiecourile reprobatoare din presa momentului.

47. Potrivit lui Saºa Panã, Jacques Rivière acu-zã, în Nouvelle Revue Français, miºcarea Da-da cã este „instrumentul finanþei germanepentru destrãmarea Franþei victorioase“(Tristan Tzara, Primele poeme ºi Insurecþia dela Zürich, prezentatã de Saºa Panã, Bucu-reºti, Cartea Româneascã, 1971, p. 120).

48. Ion Vinea, „Dada“..., în Adevãrul, anulXXXIII, nr. 11052, 15 aprilie 1920, text edi-tat în Ion Vinea, Opere, V, Publicistica(1920-1924), ediþie de Elena Zaharia-Filipaº, p. 58.

49. Ion Vinea, carte poºtalã trimisã lui TristanTzara în 1 august 1921, în francezã în origi-nal, conservatã în fondul Bibliotecii JacquesDoucet, Paris, editatã în corpusul epistolarIon Vinea – Tristan Tzara. Corespondenþãdin Paris trimisã de Henri Béhar, în Manus-criptum, anul XII, nr. 2 (43), 1981, p. 164.

50. Ion Vinea, Atitudine sfârºitã, în Adevãrul,anul XXXIV, nr. 11 450, 3 august 1921, texteditat în Ion Vinea, Opere, V, Publicistica(1920-1924), ediþie Elena Zaharia-Filipaº,p. 214.

51. Ion Vinea, [Contimporanul], în Contimpo-ranul..., anul I, nr. 1, 13 iunie 1922, texteditat în Ibidem, pp. 294-295.

52. Ion Vinea, Vorbe goale, în Punct, anul II, nr.14, 20 februarie 1925, text editat în IonVinea, Opere, VI, ed. cit., p. 12.

53. Ion Vinea, Manifest activist cãtre tinerime,în Contimporanul, anul III, nr. 46, mai1924, text editat în Ion Vinea, Opere, V,Publicistica (1920-1924), ediþie ElenaZaharia-Filipaº, pp. 417-418.

„îndeletnicirea cioclilor ºi a samsarilor“.Arta nouã proiectatã în manifest va fi, ast-fel, antipoliticã, însã nu în sensul frondei,bufoneriei ºi bravadei (ironizate în texteleanterioare), ci în unul, în fond, utopic ºiintangibil prin mijloacele artei, de construc-þie civicã ºi naþionalã a României înseºi:

România se construieºte azi. În ciuda parti-delor buimãcite, pãtrundem în marea fazãactivistã industrialã. Oraºele noastre, dru-murile, podurile, uzinele ce se vor face, spi-ritul, ritmul ºi stilul ce vor decurge nu potfi falsificate de bizantinism, ludovicism,copleºite de anacronisme.

Acest proiect identitar este însã antinaþio-nalist. De altminteri, în replica finalã a cele-brului text („Sã ne ucidem morþii!“) înclinsã citesc nu un ecou al manifestelor occi-dentale, ci o replicã datã unui episod deantisemitism local pe care, cu ceva timpîn urmã, Vinea îl sancþionase prompt, cumult sarcasm. La Iaºi, arãta gazetarul, stu-denþii antisemiþi de la medicinã au cerut:„Guvernul sã ia mãsuri ca studenþii evrei sãobþie cadavre de aceeaºi religie cu dânºii.[...] Vrem, deci, sublinie oratorul, «s-avemmorþii noºtri. Fiecare cu morþii lui, acestae principiul». ªi mulþimea: trãiascã morþiinoºtri!“54. De morþii care genereazã bruta-litate ºi grotesc, ca ºi, de altfel, întreaga fra-zeologie patriotardã, Vinea ia distanþã înmai multe rânduri. În aceeaºi epocã, cevamai devreme, directorul Contimporanuluiscrisese cã, întrucât adevãratele valori naþio-nale nu sunt încã cristalizate („Tricolorul eprea proaspãt“),

patriotismul nostru nu e încã a pãstra, ci aconstrui. Ne asemãnãm, în situaþie, cu ame-ricanii ºi avem înfãþiºarea unor emigranþi pepãmânturile noastre aurifere ºi totuºi strã-moºeºti. Dar n-am sosit, oare, la oraº în ra-te, în serii ºi în perioade recente? ªi muncade construcþie pe care o transmitem de-abiaspre pãstrare altora, celor ce vor cunoaºteatunci patriotismul superior al lui Renan,dezbãrat de xenofobie ºi huliganism, nu eîn cuget plin?55

De altfel, marea ºansã pe care revoluþia înartã o aduce cu sine este tocmai aceea aunei veritabile internaþionalizãri, astfel încâtse poate vorbi despre

o internaþionalã a publicaþiilor de avangardãdin întreaga lume, creând deasupra graniþe-lor o atmosferã de emulaþie ºi de îndemnreciproc, de schimb de directive ºi de inspi-raþii care va duce la descoperirea finalã acãutatului stil al epocei ºi al planetei unifi-cate. O internaþionalã intelectualã a luat fiin-þã, pe nesimþite, fãrã congrese, fãrã progra-me, fãrã fonduri de propagandã, ºi dinfrãmântarea aceloraºi nevoi, sub imperiulaceleeaºi chemãri ºi-a împlântat înainte, lim-pede, idealul56.

Cu alte cuvinte, revoluþia artisticã a însem-nat pentru Vinea o modalitate sigurã deeuropenizare, de intrare într-un circuit realal valorilor ºi, astfel, de depãºire a naþiona-lismului primitiv. Cred cã este semnificativ

faptul cã, atunci când se decide sã promo-veze revoluþia în artã, scriitorul nu opteazã,oricât de mare este prietenia care îl leagã deTristan Tzara, pentru dadaism (adicã pen-tru frondã ºi scandal), ci pentru construc-tivism, adicã pentru o formã de edificareîntr-un spaþiu european. Aºadar, în timp cerevoluþia socialã are loc în Rãsãrit, revoluþiaartisticã nu se poate face decât cu faþa în-toarsã spre Apus. În plus, dacã revoluþiapoliticã implicã o eliberare anevoioasã, con-diþionatã de strategii ºi miºcãri imprevizi-bile, în schimb, în artã, revoluþia înseamnão libertate câºtigatã graþie unei puteri indi-viduale, interioare; tocmai de aceea, ceadintâi, având fluxuri, refluxuri ºi condiþio-nãri, poate fi proclamatã ºi menþinutã cudificultate, în vreme ce revoluþia artisticãpoate fi decretatã, oricând ºi în orice partea lumii, ca fiind permanentã. Vinea însuºinu ezitã, în mai multe rânduri, sã utilize-ze sloganul, inclusiv într-unul dintre ulti-mele texte programatice ale Contimporanu-lui (în 1931), pe când revista se pregãtea,de fapt, sã iasã din scena avangardei:

În politicã, revoluþiile se fac pentru instituþiinoi, în artã, nu. Ne proclamãm în stare derevoluþie permanentã faþã de tot ceea ce de-vine procedeu, sistem, reþetã ºi gargarã, înartã: indiferent de ordinea lor cronologicã,de la realismul osificat pânã la suprarealis-mul în putrefacþie, totul se poate închide subacelaºi epitaf al neputinþei ºi al istovirii57.

În anii care vor veni, Vinea transformã, în-tr-un fel, proiectul revoluþiei în artã în fan-tasma acesteia, trecând-o din timpul vii-tor al construcþiei, pentru care se puneauîn miºcare energii, idealuri ºi avânturi, latimpul trecut al tinereþii sale de care, înfond, începea sã se despartã. Energia schim-bãrii lãsa locul sentimentului de zãdãrnicie(pe care scriitorul îl încercase devreme) ºistãrii de melancolie. Or, melancolicii nu facrevoluþii, chiar dacã (e cazul de faþã) credîn ele. În schimb, tema revoluþiei socialecontinuã sã se regãseascã în textele sale, fiecu trimitere, aºa cum am arãtat, la izbân-da (promiþãtoare pentru o întreagã lume)a revoluþiei din U.R.S.S., fie ca o alternativãla rãzboi. Încrederea în justeþea revoluþieisovietice trebuie sã fi primit lovitura ho-tãrâtoare odatã cu Pactul Ribbentrop-Mo-lotov ºi, mai ales, odatã cu pierderea Ba-sarabiei, în iunie 1940. E foarte probabilcã Vinea trebuie sã fi resimþit o puternicãloviturã vãzându-ºi dezminþite, la doar câþi-va ani (o duratã foarte scurtã din perspec-tivã istoricã), opiniile referitoare la pacifis-mul U.R.S.S. ºi la garanþia de stabilitate pecare aceasta ar oferi-o în ceea ce priveºteBasarabia. Dezvrãjirea trebuie sã fi trecut ºiprin lecturile sale. Spre exemplu, chiar dacãnu se poate preciza cu exactitate când, esigur cã Vinea a citit autobiografia lui L.Troþki („marele gazetar ºi memorialist“),Viaþa mea, la care se referã într-unul dintrearticolele sale58. În aceastã carte calmã,raþionalã, în felul ei seninã, scriitorul român

trebuie sã fi citit ºi aceastã apreciere asupralui Stalin, fãcutã imediat dupã moartea luiLenin: „Staline, dis-je, est la plus eminen-te médiocité de notre parti“59. La aceasta seadaugã, în anii care urmeazã, veºtile ce vinde pe frontul de Est despre viaþa cotidianãde tip concentraþionar, despre care Vineascrie, în mai multe rânduri, în Evenimentulzilei, noua publicaþie pe care o conduce întimpul rãzboiului. De fapt, ceea ce desco-perã scriitorul român este cã revoluþiaîntrupatã nu este, cum a crezut el pe dura-ta mai multor decenii, o lume dreaptã aproletarilor, ci un mare spaþiu de manevrãal politicienilor. Prin urmare, U.R.S.S. nueste altceva decât „un regim despotic“ care„se integreazã în aceeaºi unicã Istorie atuturor Rusiilor de totdeauna... Fie þariste,fie democratice, fie sovietice, aceste Rusiiau fost statornic însemnate, de-a lungul ºide-a latul lor, cu spânzurãtori, cu potouride execuþie, cu zãbrele de fier, cu lacãte ºilanþuri“60.

Desigur, în 1941, când scrie aceste rân-duri, Ion Vinea pãrãsise utopia revoluþieisociale ºi pãstra tema doar pentru exerciþiileanalitice ale demitizãrii. O ipostazã autoh-tonã a ei (impusã politic ºi venitã din im-port) va fi proclamatã, peste câþiva ani, ºiîn România, fãcând sã se împlineascã, prinuna dintre acele ironii ale destinului (în ca-re Vinea credea), una dintre profeþiile cucare scriitorul se jucase în tinereþe: „Va fimai rãu, desigur, dar numai... câteva zecide ani!“. Din pãcate, vor fi ultimii zeci deani ai vieþii lui Vinea, pe care îi va trãi lamarginea ºi în subterana unei revoluþii în-doielnice, care nu avea mai nimic în comuncu fantasma pe care o slujisese în tinereþeasa, pe când cãlãtorea des la Paris ºi se întâl-nea, în casa prietenului sãu Tristan Tzara,cu suprarealiºti francezi care ar fi vrut sãcontribuie la liniile directoare ale PartiduluiComunist. În ultimele decenii ale vieþii sale,Vinea avea sã afle (dacã a avut cândva vreoîndoialã) cã partidul clasei muncitoare nuprimeºte, ci doar dã directivele oricãrei re-voluþii, fie ea politice sau estetice. Acum,când textele sale nu mai puteau sã fie publi-cate în Republica Popularã Românã, puteadoar sã afirme, echivoc, într-un interviupublicat el însuºi postum: „este bine cã afost aºa“. Cã a existat, aºadar, un timp încare revoluþia îºi putea pãstra, printre scrii-tori, caracterul utopic, adicã ambiguitatea,combustia, internaþionalismul ºi promisiu-nea intactã a unei libertãþi viitoare.

�

Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului „Valorificarea identitãþilor

culturale în procesele globale“, cofinanþat de Uniunea Europeanã ºi Guvernul Românieidin Fondul Social European prin Programul

Operaþional Sectorial Dezvoltarea ResurselorUmane 2007-2013, contractul de finanþare

nr. POSDRU/89/1.5/S/59758.

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 19D O S A R

54. Ion Vinea, Scrisori din Iaºi. Cu huliganii, înContimporanul, anul I, nr. 22, 16 decembrie1922, text editat în Ibidem, p. 342.

55. Ion Vinea, Patriotism. Ernst Renan: „Pagesfrançaises“, în Luptãtorul, anul II, nr. 311, 7iulie 1921, text editat în Ibidem, p. 210.

56. Ion Vinea, Promisiuni, în Contimporanul,anul III, nr. 50-51, 30 noiembre-30 decem-brie 1922, text editat în Ibidem, p. 433.

57. Ion Vinea, Noi, în Contimporanul, anul IX,nr. 100, octombrie 1931, text editat în IonVinea, Opere, VIII, ed. cit., p. 375. Despre„starea de revoluþie perpetuã“ vorbeºte IonVinea, cu insistenþã, ºi în interviul acordatlui I. Valerian pentru Viaþa literarã (an II,nr. 51, mai 1927), reluat în I. Valerian, Cuscriitorii prin veac, Bucureºti, Editura pen-tru Literaturã, 1967, pp. 232-233.

58. Ion Vinea, Râsul lui Lenin, în Evenimentulzilei, anul V, nr. 1691, 29 ianuarie 1944.

59. Léon Trotsky, Ma vie. Essai autobiographi-que, traduit sur le manuscrit par MauriceParijanine, Paris, Rieder, 1930, tome III, p.245.

60. Ion Vinea, Minciunile despotismului, în Eve-nimentul zilei, an III, nr. 913, vineri 21 no-iembrie 1941, p. 1. Am reconstituit, pelarg, publicistica lui Vinea care demitizeazãU.R.S.S. ºi revoluþia sovieticã, precum ºiconsecinþele biografice nefaste ale acesteia,în studiul Ion Vinea în timpul totalitarisme-lor (II), în Transilvania, nr. 3, 2012.

20 • APOSTROF

AAPÃRUT, LA University of CaliforniaPress, noua mea carte, intitulatã The

Devil în History: Communism, Fascism, andSome Lessons of the Twentieth Century [Dia-volul în istorie: Comunism, fascism ºi câte-va lecþii ale secolului douãzeci]. Explorez înacest volum, care va apãrea anul viitor întraducere româneascã la Humanitas, afi-nitãþile ideologice ºi psihosociologice din-tre cele douã experimente totalitare ale unuiveac fãrã egal ca violenþa criminalã. Mãocup de teme precum dezumanizarea adver-sarului, relaþia dintre doctrinele utopice ºiteroare, similitudinile ºi diferenþele dintrecomunism ºi fascism. Încerc, între altele, sãrãspund la o serie de întrebãri legate de ce-ea ce l-a obsedat pe marele scriitor VasiliGrossman: cum a fost posibilã apropiereadintre bolºevici ºi naziºti în perioada august1939 – iunie 1941, pe ce s-a întemeiat oalianþã care altminteri pãrea contra naturii,ce resorturi inavuabile au fost mobilizatepentru a o face funcþionalã, cu efecte ca-tastrofale pentru destinul umanitãþii?

Stupoare, incredulitate, perplexitate,ºoc: acestea au fost reacþiile mondiale cânds-a anunþat cã Joachim von Ribbentrop,ºeful diplomaþiei naziste, a sosit la Moscovaºi a semnat, pe 23 august 1939, Pactul deneagresiune cu Uniunea Sovieticã, pânãatunci consideratã arhiinamicul fascismu-lui. A fost o zi nefastã pentru toþi prieteniilibertãþii. Coºmarul devenit realitate puneacapãt iluziilor despre URSS ca „bastion“ alrezistenþei antifasciste. Stânga internaþionalãprimea o loviturã colosalã, miºcarea comu-nistã internaþionalã era complet debusolatã,strategia Fronturilor Populare era abando-natã instantaneu, Cominternul, condus deGheorghi Dimitrov, vedeta procesului dela Leipzig, omul care îi înfruntase pe Goe-ring ºi pe Goebbels, îºi recalibra politicapentru a acomoda noua alianþã între bri-ganzii totalitari. Condiþionaþi mental de pro-paganda stalinistã, liderii Internaþionalei aIII-a subscriau fãrã murmur la noua cotitu-rã dictatã de „farul omenirii progresiste“.Repertoriile cinematografice ºi teatrale so-vietice erau schimbate peste noapte. La felºi cele din Germania hitleristã.

Efectul imediat al acordului semnat, înprezenþa ºi cu binecuvântarea lui Stalin, deViaceslav Molotov ºi de Ribbentrop, a fostdeclanºarea, dupã o sãptãmânã, a celui deal Doilea Rãzboi Mondial. Nu era vorbadoar de „neagresiune“ (formulare orwel-lianã), ci de o alianþã strategicã pe care fie-care dintre cei doi tirani a încercat sã oexploateze la maximum în perioada ur-mãtoare. Sub portretul lui Lenin, la Krem-lin, liderul revoluþiei proletare se înfrãþeacu emisarul liderului „revoluþiei rasiale“.Vojd la Führer nu scoate ochii. De altfel, cao concesie fãcutã antisemitismului zoolo-gic al naziºtilor (cu care, e de presupus,simpatiza în secret), Stalin îl înlocuise pe

comisarul poporului pentru afaceri exter-ne, Maksim Litvinov (vechi bolºevic, evreude origine), cu velicorusul Molotov (ºi elvechi bolºevic, nãscut Skriabin).

S-a configurat, în inima Europei, ceea ceistoricul Timothy Snyder defineºte, în carteasa Bloodlands [Tãrâmuri însângerate], liniaMolotov-Ribbentrop. Pe baza protocoale-lor secrete, au fost anihilate state, au fostspoliate naþiuni, au fost organizate depor-tãri, strãmutãri, lichidãri în masã. Cum notascriitorul Vasili Grossman în marele sãu ro-man Viaþã ºi destin, dincolo de incongruen-þele ideologice, cele douã imperii totalitareîmpãrtãºeau aceeaºi ostilitate maniacalã laadresa spiritului liberal, a valorilor umanis-mului clasic, a parlamentarismului demo-cratic. Ambele erau construcþii utopice ex-pansioniste. Tocmai de aceea putea Stalinsã ridice paharul cu sincer entuziasm ºi sãofere un toast în cinstea Führerului. Erauamândoi, Stalin ºi Hitler, uniþi de pasiunearevoluþionarã menitã sã distrugã „lumeaveche“. În timp ce naziºtii organizau în par-tea din Polonia ocupatã de ei exterminareaintelectualitãþii ºi a clerului ºi iniþiau politici-le care aveau sã ducã la anihilarea populaþieievreieºti, Stalin ºi Beria puneau la cale masa-crarea în pãdurea Katyn a corpului ofiþe-resc ºi a nenumãraþi civili polonezi. Vina lor?Niciuna, în afara originii lor etnice. Era vor-ba, evident, de ceea ce azi numim genocid.

Sovieticii au înghiþit o mare parte a Po-loniei, statele baltice, Basarabia ºi Bucovinade Nord. Au impus instituþiile bolºevice,au nimicit orice formã de opoziþie localã,au practicat eliticidul ºi etnicidul. „Spio-nita“ era o maladie contagioasã, vigilenþarevoluþionarã era exaltatã drept virtutea su-premã. Nu erau cruþaþi nici mãcar refugiaþiipolitici ajunºi în URSS pentru a scãpa deteroarea nazistã. Margarete Buber-Neu-mann, arestatã în 1937 împreunã cu soþulei, fostul deputat comunist Heinz Neu-mann (curând dupã aceea a fost executat),dupã o perioadã în gulag, în lagãrul Kara-ganda din Asia Centralã, era transportatã,ca efect al infamului pact, la Ravensbrück.

Trebuie recititã cartea ei despre MilenaJesenska, ziarista cehã ºi prietena lui FranzKafka (v. Scrisori cãtre Milena), deþinutã înacel lagãr nazist. Milena a fost printre ceicare au denunþat deopotrivã nazismul ºi Ma-rea Teroare din URSS, era perfect conºtientãde natura despotic-poliþieneascã a naþional-socialismului ºi a socialismului leninist; cândreþeaua clandestinã cehã de la Ravensbrücki-a cerut Milenei sã aleagã între apartenenþala acel grup ºi prietenia cu „troþkista“ Mar-garete Neumann, Milena a optat pentruprietenie. A murit în lagãr în 1944, dar Mar-garete a supravieþuit ºi a vorbit. Cumnatulei, Willy Münzenberg, fostul dirijor al pro-pagandei cominterniste, rupsese cu Stalindupã Pact ºi a fost ucis, cel mai probabil deagenþii NKVD-ului, în exil, în Franþa.

Prietenã apropiatã cu Arthur Koestler ºiManes Sperber, preþuitã de Albert Camusºi Raymond Aron, de Monica Lovinescu ºiWhittaker Chambers, Margarete a fost unadintre marile voci ale luptei antitotalitareîn anii ofensivelor propagandistice stalinis-te de dupã rãzboi. Memoriile ei, scrise laîndemnul lui Koestler, au apãrut în 1948în germanã, cu titlul Als Gefangene bei Sta-lin und Hitler (în englezã, Under Two Dic-tators: Prisoner of Stalin and Hitler, iar înfrancezã La révolution mondiale), ºi sunt omãrturie esenþialã despre secolul lagãrelorde concentrare ºi al religiilor seculare. ªtiaexact ce însemna comunismul ºi a spus-odirect ºi fãrã menajamente. A trãit personalidentitatea de metode dintre cele douã sis-teme, a fost victima ambelor dictaturi. În1949 a depus mãrturie în favoarea lui Vik-tor Kravcenko în procesul de calomnie in-tentat de acesta împotriva sãptãmânaluluicomunist Les Letrres françaises, condus deLouis Aragon ºi de Pierre Daix. Comuniºtiifrancezi îl acuzaserã pe Kravcenko cã min-þise în legãturã cu existenþa lagãrelor demuncã forþatã din URSS. Pe mãsurã cereflecta tot mai mult la chestiunea totalita-rismului, Margarete Buber-Neumann deve-nea tot mai convinsã cã nazismul ºi comu-nismul erau fenomene nu doar similare,ci consubstanþiale. Acesta a fost mesajuladânc al cãrþii ei din 1976 despre destine-le umane ale vremii în care i-a fost dat sãtrãiascã. A încetat din viaþã în noiembrie1989, cu câteva zile înainte de cãdereaZidului Berlinului.

Unul dintre iniþiatorii Declaraþiei de laPraga din 2008 a fost dramaturgul cehVáclav Havel, un admirator mãrturisit aloperei lui Kafka. Asemenea prozelor luiKafka, piesele lui Havel vorbesc despre în-singurare, pierderea identitãþii, înstrãinareîntr-o lume tot mai opacã, tot mai absurdã.Declaraþia cere ca ziua de 23 august sã de-vinã o zi comemorativã în toate statele eu-ropene pentru victimele celor douã regi-muri scelerate, vinovate de asasinarea amilioane de fiinþe inocente în numele unorfixaþii ideologice delirante. În momentul încare individul nu mai este privit ca om, cudrepturi inalienabile, ci ca membru al unei„categorii sociale“ ori „rasiale“ decretatedrept inferioarã, deci superfluã, deci „para-ziticã“, când este redus la condiþia de insec-tã, vierme, lipitoare etc., când coeziuneacomunitãþii politice este fãcutã dependentãde excluderea, eliminarea ºi în final exter-minarea „duºmanului de clasã“ ori „de ra-sã“, se deschide calea pentru experimente-le genocidare de tip comunist ºi nazist.Comemorarea zilei de 23 august 1939,promulgatã ca lege ºi în România, este me-nitã sã menþinã vie neuitarea ºi sã avertize-ze asupra niciodatã dispãrutei primejdii totalitare.

�

Fraternizarea HITLER-STALINCum, când ºi de ce se aliazã monºtrii totalitari

Vladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 21

Un om a murit asearã

un om a murit asearã el retrãieºteastãzi în capul

unui copil care-ºi mãsoarã umbraºi nu înþelege cifra care locuieºte

în ochiul adulþilor cu calcule nesigure

elestealb

ca ºi liniºtea întinsã la uscat pe o câmpie

un oma murit asearã el retrãieºte

astãzi în sãrbãtoareadin jurul unei fântâni pe care lumea o invadeazã

ºi în vacarmul uimitor al supravieþuirii saleel fuge

picioarele salesunt cântecul

nopþiiascunse

Nu poezia nu

nu nu poezia nu nu nu esteaceastã incidenþã tristã a soarelui

pe pãmântul ucis

nu esteacest joc de la sfârºitul dupã-amiezelor când nu ºtim

dacã ploaia ne va permite sã bem în picioaresau sã ne rugãm

în genunchi ca pe vremeabibliilor nescrise

nu nu nu suntniºte cuvinte pe care le plantãm în linie dreaptã

ºi în foarte lungi ºirurica sã reîmpãdurim pãmânturi abrutizate

ale unor pãduri incendiate

nu nu poezia nu nu esteaceastã obscenã cãldurã calificatã drept omeneascã

(care nu este decât imaginea-grimasãa unui dejun de întâi ianuarie)

nu nu poeþii nu se oferãdrept flori la sãrbãtoarea tuturor sfinþilor

ºi cununile lor sunt împletitepentru o sãrbãtoare pe care nu o vor cunoaºte

Atunci când poeþii

Poeþii în livreaau mândria, þinuta nobilã

a majordomilor

Fac serviciu de cuvinte ºampanizatepentru apetituri dezamãgite

Tãcerea lor însãºi este un semnde rezervã

nu întru totul decepþionatã

(Poate la urma urmei nu sunt decât niºte copii mici deghizaþi)

Ruºine în rãspãr

În miez de noaptenoapte neagrã

umbrele fãrã consistenþãlumina nu mai e

decât un cuvânt care moarepe buzele muribundului

visat

Nu mai e nimic de aºteptat de la dimineaþã

Ziua nu mai are viitorProiectele se evaporã

ca rãsuflarea rece care urcãdin adâncurile unei fântâni pãrãsite

îºi aminteºte(va fi amintirea sa din urmã:

o amintirefãrã viitor)

cã a iubit viaþaaºa cum bei

fãrã sã-þi fie sete

ªi deodatãînþelege(vede ºtie

simte)cã nu a fãcut pânã atunci decât sã vrea

sã iubeascãviaþa

dorinþã pioasãdorinþã moartã

dorinþã pe care nici mãcar nu mai îndrãzneºtesã o pronunþe

ºi aceasta va fi rãsuflarea sa din urmãgândul sãu din urmã

�

În româneºte de LETIÞIA ILEA

MARC DELOUZEMarc Delouze s-a nãscut la Paris. Trãieºte între Paris ºi Bourgogne. A publicat primulvolum în 1971, Amintiri din Casa Cuvintelor. Din anii ’80, refuzând sã „facã pe poetul“,se instaleazã într-o tãcere editorialã de douãzeci de ani. În 1982 creeazã Parvisurile Poetice.Este cofondator ºi consilier literar al festivalului Vocile Mediteranei (Lodève). Este crea-torul Festivalului Permanent al Poeziilor în arondismentul XVIII, din 1990. Publicaþiirecente: Yeou, Pieton al pãmânturilor, poem (La passe du vent), Lumea vorbeºte, roman(Verdier), 14975 de zile între, Poezii în fazã terminalã ºi Amintiri din Casa Cuvintelor (Lapasse du vent).

22 • APOSTROF

Cum se naºte un dramaturg

FLORENTIN SORESCU, Arca lui Iona, Timiºoa-ra: Editura Brumar, 2010, 96 p.

F IREªTE, NU existã o reþetã universalã.Doar cazuri particulare, precum cel de

faþã, irepetabil.Pînã sã-l vedem deve-

nind dramaturg, FlorentinSorescu s-a dovedit – maiîntîi – un „personaj“. Nãs-cut în 1971, cu o vagã as-cendenþã literarã (buniculpatern, C. I. Sorescu Mã-tãsaru, publicase prozã înSãmãnãtorul...), începe sãscrie din adolescenþã, în-sã nu teatru, ci, conform„patologiei“ vîrstei, versuri. Liceanul piteº-tean lasã repede în urmã patetismele de genºi se alãturã unui grup de „tineri furioºi“,foarte promiþãtori prin elanul lor noncon-formist. Sîntem cãtre finele anilor ’80, cînd„noul val“ postmodern afirmat în literatu-ra românã a deceniului începe sã-i influ-enþeze pe cei mai juni aspiranþi. Printre co-legii sãi de atunci se mai numãrau GabrielGrigore ºi Dochiþa Moºoianu, ulterior jur-naliºti cunoscuþi, ºi chiar un Romeo... Lef-ter (fãrã relaþii de rudenie cu autorul debiografii dramaturgice de mai tîrziu!). Depe-atunci insurgenþi, aspirã serios la statu-tul de „personaje“, de „mari figuri“.

Schimbarea de regim politic de la fine-le lui 1989 îi prinde în jurul majoratului,înainte ca spiritele lor rebele sã se „coac㓺i sã fi intrat în coliziune cu sistemul tota-litar. κi vor cãuta cu toþii drumurile în aniiagitaþi de dupã revoluþie, risipindu-se îndirecþii ºi în profesiuni diverse. Viitoruldramaturg alege Dreptul. Nu abandoneazãscrisul: debuteazã cu poeme în 1992, însãptãmînalul bucureºtean Contrapunct (re-vista momentului, a „noului val“ postmo-dern), ºi va mai publica în piteºteana Ca-lende (titlu sub care Cãlin Vlasie resuscitãvechiul lunar literar Argeº), în alte gazete.Împreunã cu cîþiva colegi ºi prieteni dinPiteºti ºi Cîmpulung, studenþi în Capitalãºi cenacliºti în reºedinþa lor comunã de ju-deþ, participã la constituirea altui grup poe-tic, semnatar dupã cîþiva ani, în 1997, alunui volum colectiv, în cvartet: Sorin Dur-dun, Liviu Mãþãoanu, Dragoº Popescu,Florentin Sorescu. Formule în ton cu lite-ratura perioadei, dar sub un titlu în rãspãr:Despãrþirea de cotidian (la Editura Paralela45, înfiinþatã între timp, în 1994, de acelaºiCãlin Vlasie). Protagonistul nostru absol-vise în 1996 ºi se retrãsese în Piteºti, pro-fesînd ca avocat. În 1998 va semna de unul

singur o culegere de versuri, Poeme floren-tine (la aceeaºi editurã), asumîndu-ºi gene-ric prenumele, readus la sursa lui roman-þios-italicã: gest glumeþ, autoironic, poateºi puþintel ingenuu, oricum în linia „tea-tralitãþii“ histrionice, pe potriva „perso-najului“ poetico-juridic astfel conturat.

Mai trec niºte ani, mai bine de un dece-niu, în care se consacrã meseriei lucrative.Bifeazã la un moment dat încã o apariþiecolectivã, într-o antologie a Cenaclului pi-teºtean „Sind“, Arheologie generalã (aceeaºiediturã, 2000), alãturi de colegii din Des-pãrþirea de cotidian ºi de alþi cîþiva tineripoeþi ºi prozatori: Gabriel Grigore, Nico-leta Popa, Alexandru ªtirbu, Nina Vasileº.a. Altfel, publicã foarte rar, de parcã s-arfi „stins“ ca scriitor. De fapt, continuã sã seexerseze din cînd în cînd, discret, proba-bil în cãutarea unei compensaþii la anecdo-tica infracþionalitãþii cu care se întîlneºtecotidian, în cazurile de care se ocupã. Îna-inte de a reveni ºi public ca autor, va avea– totuºi – o neaºteptatã expunere mediaticãavocãþeascã: acceptase sã-i fie apãrãtor unuitînãr poliþist a cãrui soþie dispãruse, iar fa-milia ei îl acuza cã ar fi ucis-o. (Detalii cutîlc: presupusa victimã e juristã, avocatã, întimp ce unul dintre strãbunicii lui FlorentinSorescu a fost... poliþist...) Ancheta se pre-lungeºte, autoritãþile fac investigaþii tot maiextinse, cãutînd probe ºi mai ales cadavrul,de negãsit. „Fapt divers“ tipic, mãrunt, fãrãsemnificaþii speciale, doar cã... intervine unpseudojurnalist fãrã scrupule, care ia su-biectul în braþe ºi-l transformã într-un me-gasucces de audienþã al televiziunii sale „deapartament“, unde se discutã la infinit des-pre vinovãþia sau nevinovãþia acuzatului ºidespre dispariþia soþiei, cu pãreri de la ori-cine, inclusiv din public: „cazul Elodia“,celebru la vremea lui. Drept care pe mici-le ecrane, pe canale diverse, începe sã aparãºi avocatul poliþistului Cioacã, numitul...Florentin Sorescu. Acum chiar e „în rol“,într-unul judiciaro-mediatic cu totul spe-cial. Se remarcã ºi printr-o costumaþie pre-dilectã: pãlãrie cu boruri drepte ºi fularlung la gît, atîrnînd peste sacou, într-omanierã – aº zice – nu atît „regizatã“, „stu-diatã“, cît rezultantã a nonºalanþei vag-bo-eme, indicîndu-l, pentru cine are ochi sãobserve, în avocat pe poet. Categoric, un„personaj“ acum, o „apariþie“.

Dar una cu prestaþie calmã, fãrã volu-bilitãþi exagerate, fãrã pasiunea desfãºurã-rilor ample: ponderat, la obiect, „avocatullui Cioacã“ trebuie sã-i fi dezamãgit pe tele-spectatorii magnetizaþi de istoria „tabloi-distã“ cu pricina. „Personajul“ FlorentinSorescu era – cum se spune cu trimitere lao artã tot cu actori, a ºaptea – „din alt film“.Drept care, excedat de publicitatea „cazu-lui“ ºi deranjat de nivelul deplorabil al con-troverselor iscate, se retrage dupã o vremedin „rol“, înaintea mult-amînatului dez-nodãmînt. Respinge astfel ºi propunerile –financiarmente foarte atractive! – pe carei le fac cîteva edituri amatoare sã publicecãrþi „despre procesul Cioacã“, „despre Elo-dia“. Exercitã în continuare profesiunea,dar la turaþie redusã. În compensaþie, simtenevoia reîntoarcerii la literaturã, la scris.Adunã poeme noi pentru o viitoare carteºi... iatã ºi Arca lui Iona, iatã-l pe drama-turg! În care – nu-i aºa?! – îl putem întrezã-ri metamorfozat pe Florentin Sorescu-„per-sonajul“, avocatul pledant. Chiar ºi cînd evorba despre temperamente mai rezervate,

meseria presupune un bun control oratorical limbajului, ºtiinþa replicii, abilitatea dez-voltãrii de scenarii orale convingãtoare.Ceea ce nu înseamnã cã toþi avocaþii s-arsimþi îndemnaþi sã devinã dramaturgi – de-ºi se cunosc precedenþe ilustre; la noi, De-lavrancea, pentru a da exemplul cel mai cu-noscut. De cele mai multe ori, oratoriitribunalelor se împlinesc declamativ, la barãsau în alte spaþii ºi contexte publice. Existã– însã – ºi varianta ilustratã de autorul nos-tru: un poet-jurist pe care avocatura nu-lsatisface intelectual, dar îl marcheazã... ora-toric, deturnîndu-l spre expresia dramaticã:de la scena mare a lumii la cea micã a tea-trului, în care încape – totuºi, totuºi! – viaþatoatã...

Sã vedem ce-a ieºit din aceastã „reprofila-re“ literarã.

Arca lui Iona, primã piesã a lui Floren-tin Sorescu (Editura Brumar, 2010; mon-tatã la Teatrul „Alexandru Davila“ din Pi-teºti în mai 2012), face figurã mai multdecît promiþãtoare. În primul rînd, încã dindeschidere, etaleazã o remarcabilã siguranþãa scriiturii, imposibilã fãrã alte exersãri pre-alabile, dacã nu va fi fiind doar consecinþarodajului oratoric despre care am vorbit.Pentru ca, pe mãsurã ce avanseazã ºi con-struieºte structuri semnificante, sã dezvã-luie o complexitate neobiºnuitã la debu-tanþii genului.

Titlul avertizeazã asupra intenþiilor dereinterpretare a celor douã mituri biblice lacare se face referinþã: al lui Noe, cel cu arca,ºi al lui Iona, cel înghiþit de chit. Povesteadin piesã, minimalã epic, se desfãºoarã încondiþii de vitregie meteorologicã, sugerîndpotopul, dar se pãstreazã o bunã bucatã devreme în registru realist, în lumea contem-poranã, într-un oraº în care „reþelele de ca-nalizare fac faþã cu brio“. Din apartamen-tul lor protector, Elvira ºi Gavril, cuplu cuvechime („Trãim de atîta vreme împreu-nã...“), urmãresc evenimentele: ascultã laradio cotele în creºtere ale cursurilor deapã, iar el citeºte ºi ziarul, de unde aflã cãprin alte pãrþi, de pildã tocmai în Indone-zia, sînt mari inundaþii. Se mai relateazãacolo despre un copil revenit din zonelecalamitate cu o barcã plinã de animale („in-clusiv melci“), ceea ce-i face pe indonezienisã exclame: „Uite-l pe Noe“! De intenþiisimilare e bãnuit vecinul de dedesubt, Ig-nat, care – presupun Elvira ºi Gavril – s-arfi apucat sã-ºi construiascã o corabie, ase-meni altor concitadini. Ipoteza nu se veri-ficã. Ieºit la plimbare în parc, pe ploaie,Ignat întîlneºte o Domniºoarã Necunoscu-tã, însoþitã de cîinele de pripas Karl. Dialogdestul de alert, pe o bancã, în ciuda dilu-viului. Personajele se vor reuni apoi înapartamentul celor dintîi ºi vor duce con-versaþia din ce în ce mai departe în direcþiebiblicã, pendulînd între cele douã miturititulare: al salvatorului Noe ºi al dilemati-cului Iona. Nu pentru a atinge un sens pre-cis, o interpretare anume, ci pentru a creaun spaþiu problematic, în care temele ºi în-trebãrile esenþiale ale existenþei sînt reluatecu acuitate.

Treapta urmãtoare e deconspirarea con-venþiei teatrale. Elvira afirmã cã ceea ce seîntîmplã „nu mai are sens“. Ignat îi rãspun-de revoltat: „Cum sã nu aibã sens, doam-nã! Toate au un sens!“. La care Gavril ada-ugã: „Un sens?... E bine cã mai e cinevacare chiar crede cã existã un sens. ªi eu aº

Ion Bogdan Lefter

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 23

vrea sã...“. Lãsîndu-i sã peroreze, scepticaElvira rosteºte o replicã „aparte/cãtre spec-tatori“, luînd distanþã ironicã faþã de com-panionii de scenã: „Uf, aºa fac tot timpul.Îþi vine sã-þi iei cîmpii, nu alta. Trãncãnealãºi iar trãncãnealã. Acum sigur o s-o bage p-aia cu deriva. Acuºica o sã ne avarieze petoþi. O sã vedeþi cã aºa va fi“. Constatîndlipsa de sens a situaþiunii pluviale ºi a dia-logului care se tot autogenereazã mecanic,ceilalþi se vor angrena ºi ei în atare direcþiemetateatralã, asumîndu-ºi condiþia de fan-toºe: „Doar trãim într-un teatru al absur-dului, nu? În definitiv, asta ne exprimã celmai bine. Ne reducem la niºte roluri pe ca-re le înþelegem din ce în ce mai puþin. ªi,dacã tot nu înþelegem nimic, mãcar ne pre-facem cã avem ceva de spus“, spune Gavril.„Eu tot nu mã dumiresc cum ducem noicomedia asta la bun sfîrºit. Ce e de fãcut sãne înþelegem mai bine rolurile“, va inter-veni Domniºoara Necunoscutã. Îi dã repli-ca Ignat:

Nu mã-ntrebaþi pe mine. Eu nu sunt un bunactor“. Se menþin ºi datele similirealiste alecadrului, pentru ca în penultima scenã a pie-sei, a 5-a, Gavril sã dezvolte un discurs re-flexiv în „dublã calitate: de personaj ºi deactor“, în conformitate cu indicaþiile de sce-nã ale autorului, care continuã astfel: „Mo-nologul este susþinut din ambele ipostaze:ca personaj, evocã elementele de susþinere apiesei; ca actor, ºtie cã joacã rolul unui per-

sonaj, cã ne aflãm într-o piesã de teatru pecare o pune în discuþie, raportîndu-se efec-tiv la lumea realã, cea în care trãim în viaþade zi cu zi. Cele douã ipostaze se confundãpe parcurs, astfel încît la rîndul sãu autoruldevine personaj ºi inoculeazã ideea cã toþispectatorii, toatã lumea, sînt personaje.

Între timp, în jurul roiesc maºiniºtii tea-trului, ocupaþi sã amplaseze decorurile.„Practic, ceea ce este în culisele unei pieseapare la scenã deschisã“, ne mai spune tex-tul didascalic de dinaintea monologului.Angajaþii teatrului rostesc ºi ei cîteva replici,iar Gavril li se adreseazã ºi spectatorilor.

Însã, aºa cum nici teatrul biblic, mito-logic sau absurd nu duseserã nicãieri, nicimetateatralitatea nu furnizeazã semnificaþiiultime. În piesã continuã sã plouã, iar per-sonajele se întorc mereu la condiþia lor ini-þialã. Ultima secvenþã, a 6-a, se deschide,în zori, cu apelul unei voci incerte – a Di-vinitãþii?!... – care dã deºteptarea, însã maidegrabã în accepþia cealaltã, de scuturaredin apatie, de emancipare dintr-o stare pre-carã a conºtiinþei: „Trezirea!!!/ Trezirea!!!!/Trezirea!!!!!/ Trezirea!!!!!!“. Elvira, Dom-niºoara Necunoscutã ºi Ignat stau destul de mult de vorbã pînã sã-ºi dea seama cãGavril a dispãrut împreunã cu cãþelul Karl.La întoarcere, aflãm cã „trezirea“ s-a pro-dus prin revelaþie: în mijlocul furtunii, alrafalelor de vînt ºi al torentelor de apã,Gavril asistase la minunea opririi bruºte a

„iureºului“, prin oprirea timpului în loc ºia picãturilor de ploaie în aer, suspendate,moment în care personajul vede ceea ce ignorase în viaþa de zi cu zi: „Oraºul... Mi s-a arãtat în toatã splendoarea lui. Custrãzi, cu parcuri, cu case... ªi – mai ales –cu o mulþime de oameni... plimbîndu-se pestrãzi, sporovãind sau... (o priveºte com-plice pe Elvira) þinîndu-se pur ºi simplu demînã...“ Revelaþie a spaþiului cotidian, a„semenilor“ ºi a „aproapelui“/a partenereide viaþã, deci – pe scurt – a frumuseþii exis-tenþei obiºnuite, de obicei ignorate.

Pentru a ajunge aici, a fost nevoie deabandonurile succesive: teatru biblic-para-bolic, teatru al absurdului, metadramã. Fi-nalmente, din toatã deconstrucþia de formeºi formule a ieºit un adevãr de viaþã pro-fund, ascuns în banalitatea scurgerii tim-pului, în spatele perdelei de apã care nu semai opreºte. La final, Gavril o invitã peElvira la o plimbare, prima dupã mulþi-mulþi ani. Plouã, dar ce mai conteazã?!

Nu e deloc rãu, la naºterea unui dra-maturg, nu-i aºa?...

�

Copenhaga

Strãinul e fiinþa prescurtatã a cãrei trecerePrin geometria oraºului dislocã o cantitate infimãDe aer. Revine ºi pleacã din port sedus de Umbra zeilor întunecaþi plutind pe chipul sirenei,Recunoaºte înveliºul amãgitor de metal ºi sticlãÎn care se izbesc pescãruºii. Strãinul îºi întoarcePrivirea ori de câte ori vrea. Copenhaga lui E oraºul minuscul al celor îngropaþi Sub dalele bisericilor gotice.

Toate intenþiile

Nu citiþi poemul transparent de la prima zvâcnireLogica lui o va lua înaintea sunetelorªi sunetele lãsate la voia întâmplãrii se vor întoarce Împotriva voastrã, precum cristalizarea semanticã a unui Blestem îndepãrtat Sau vor învãþa meteoritul orb sã se arunce cuToate intenþiile în viaþa unei alte planete.

Nu citiþi poemul transparent de la Prima zvâcnire. El ne-a omorât dinozauriiªi e gata s-o mai facã o datã.

Cazanie

Frigul l-a înþepenit pe zugravulintrat în fresca mãnãstiriicu braþele acoperite de cranii ºi culori.

Din vârful clopotniþei s-a aruncat apoi într-un bulgãre mare,sã-l amuþeascã ºi pe fratele lui,grãmãticul,cãci odatã faptele fãcute,cuvintele o iau înaintea lor.

Primul pescar

Fiordul meu s-a rupt dintr-un alt fiordÎn ploaia care netezeºte toate curburileªi fiordurile se ciocnesc între ele.Aici autobuzele înainteazã drept,Tãind noaptea cauciucatã cu farurile lor albastre, Acolo te prinde rãul de mare numai gândindu-te La atâta întuneric.Fiordul meu s-a rupt dintr-un alt fiord,E tânãr ºi când vine zãpadaSe-ascunde ca pãsãrile în frunziºuri,Însã de pe-acum deplângem trupulPrimului pescar ce va cãdea în el.

�

Poeme deFLAVIA TEOC

Lumea ca baltã

MARI AMBIÞII are Ale-xandru Vlad cu ro-

manul sãu Ploile amare:roman realist – viaþa satu-lui în anii socialismului –,roman-parabolã, sã zicem:spaþiu „închis“, claustrat,presiunea „absurdului“sub semnul „potopului“,deci al unei „fatalitãþi“,care modificã oameni, relaþii, naturã, pei-saj, moravuri. Acþiunea se petrece la înce-putul anilor ’70, dar sînt evocate toate abu-zurile colectivizãrii forþate a agriculturiinaþionale. „Satul“ – care nu are, evident,nume – cade sub puterea unor ploi conti-nue timp de cinci luni ºi este, astfel, cople-ºit de inundaþii apocaliptice (iarãºi, inspi-raþie realistã dintr-un eveniment istoric pecare – din cîte îmi amintesc – îl mai „citi-sem“ ºi în alte bune romane semnate deAugustin Buzura, D. R. Popescu ºi EugenUricaru; probabil cã au mai fost ºi altele,fapt inerent cînd ne gîndim la acest dezas-tru prin care a trecut þara datoritã falimen-tarei politici cu asanãrile ºi „pãmînturileredate agriculturii“ – politicã ceauºistã in-spiratã de similarul dezastru sovietic hruº-ciovian din Siberia). În orice caz, aºezarease aflã în Ardeal, nu departe de Dej ºi deSomeº – tot aºa, deci, rãmînem în tradiþiaromanului rural ardelenesc, probabil tra-diþia cea mai „darnicã“ ºi, iatã, trainicã dinliteratura noastrã. În concluzie, un contextcuprinzãtor ºi lãsînd totalã libertate auto-rului sã „invente“ ºi sã se desfãºoare pe su-prafeþe generoase, chiar dacã bine prospec-tate de înaintaºi: pitorescul e totuºi folositcu mãsurã, acþiunea, trasatã în contururibine verificate, urmãreºte un destin colec-tiv, sumbru ºi ingenios desenat, precum ºiun numãr proporþionat de personaje ºi in-trigi convergente. Personajele – vreo duzinã–, care se reþin, sînt clãdite pe psihologii

plauzibile, venind la întîlnirea cu „destinul“corect înarmate ca sã ne convingã. (Astadacã îl uitãm pe sanitarul Kat care citeºtepe Kant ºi se exerseazã cu nodurile ca nor-nele din tetralogia lui Wagner...) Pînã lapunctul în care, abia în ultima treime a ro-manului, autorul inventã (mult prea tîrziu!)o „fantomã“, pe numele ei Anca – un fel deminune de puritate ºi frumuseþe –, a cãreifeminitate (pretenþia autorului, dar necon-vingãtoare) tulburã sexul tare ºi devine oprea previzibilã victimã a unei istorii com-plicate (mai ales confuze), ce pare a fi maimult un pretext pentru o pre-lungire a ac-þiunii ºi pentru complicarea unui dezno-dãmînt previzibil în logica elementar-literarã: sigur cã „ploile amare“ aveau sã în-ceteze, sigur cã apele trebuiau sã se retra-gã, sigur cã trebuia sã aparã victime, în-tr-un fel sau altul, sigur cã AlexandruRogozan, patronul de partid ºi de stat, per-sonaj inevitabil „complex“ dupã o schemãde o descurajantã banalitate, avea sã plã-teascã etc. Lîngã „frumoasa virtuoasã“apare ºi bestia – activistul de partid pore-clit Otravã. Episod ratat, deci.

Senzaþia, fie agreabilã, fie provocînd ooarecare plictisealã, este cã am mai citit odatã, cã am „consumat“ cîndva materia ro-manului; cãci, deºi adevãrurile istorice sîntspuse rãspicat ºi, cu siguranþã, impresio-nînd pe mai tinerii cititori potenþiali carehabar nu au cum a fost (ºi chiar ce a fost)colectivizarea ºi distrugerea (ºi azi „vie“) aagriculturii naþionale, faptele ºi chipurileaduc (parcã) cu cele promovate de roma-nele „obsedantului deceniu“: dar o versiu-ne veridic îmbunãtãþitã datoritã libertãþiifaþã de „directive“; de unde ºi legitima ne-cesitate – nu de mulþi simþitã – de a repu-ne tema în aria adevãrului. Romanul rãs-punde acestei „sarcini“ morale ºi – în bunãparte – sociale. Relatãrile despre ancheteleºi închisorile comuniste – ºi ele prezente înroman – reiau clasicele, acum, cãrþi de me-morii care ne-au turburat la apariþia lor în-cepînd de prin 1990. Nouã (nu sînt sigur)este intrarea în literaturã a temei interzi-cerii bisericii unite, greco-catolice, eveni-ment tragic ºi foarte semnificativ în isto-ria noastrã în care, încã ºi azi, biserica departid ºi de stat aratã acelaºi resentimentvinovat faþã de eroismul, încã prea puþincunoscut, al preoþimii care nu a vrut sã se„converteascã“. Alexandru Vlad, în acestspirit, alãturã naratorului omniscient (caredominã romanul, în chip absolut ºi în deta-liat stil indirect-liber, folosit cu destule ne-glijenþe ºi confuzii de „voci“) un personaj-narator, singurul, care nu este altul decîttînãrul preot greco-catolic al satului, deve-nit victimã: personaj de simpatizat. Tot laacest capitol al vieþii religioase la sat, apareprezenþa cultului penticostal, care a datmult de furcã autoritãþilor comuniste (cum

aflam cu toþii prin deceniile 6 ºi 7 din surseindirecte), silite a-l respecta datoritã unorpresiuni externe. Opþiunea decisã a auto-rului iese în evidenþã nu numai prin douãcapitole dedicate în întregime prezenþei„pozitive“ a penticostalilor (totuºi, camplictisitoare prin lungime), dar ºi prin fap-tul cã popa „oficial“ lipseºte din localitatepe timpul prãpãdului, rãmas la oraº, depar-te de enoriaºi... absenþã care ne sugereazãa-l dispreþui (ceea ce nu e greu!).

Aºadar, mi se pare evident cã AlexandruVlad are o mare familiaritate cu lumea sa-tului, cã a trãit-o cumva, în vecinãtatea aceea ce povesteºte: asta se simte – ceea cedã incontestabilã verosimilitate faptelor; bachiar cã el relateazã, nu de puþine ori, eve-nimente dacã nu chiar vãzute, oricum po-vestite pe larg de martorii posibili. Dintreaceste secvenþe, cea mai izbutitã, impresio-nantã ºi memorabilã este aceea care rela-teazã alunecarea de teren datoratã intem-periilor care cotropesc cimitirul sãtesc, îlrãvãºesc – imaginea capãtã înfãþiºarea unuiapocalips: ies morþii, mai ales sicriele, dinmorminte, crucile o iau la vale etc. (p. 318ºi urmãtoarele). Coincidenþa cutremurã,iese la suprafaþã ºi inextricabila aplecarespre superstiþie a lumii satului (cît va maifi aºa, nu ºtiu – dar cînd nu va mai fi, nuînsemneazã neapãrat cã va fi mai bine...).De altfel, însuºi titlul romanului reia o ex-presie din Apocalipsã – pe care autorul nuuitã sã ne-o precizeze (p. 224), odatã cuasta ºi „þinta“ esenþialã a literaturii din acestroman –, însã biblicele „ape amare“ devin„ploi“. Nu ºtiu dacã „apele“ n-ar fi fost untitlu mai „eficace“ – cu „ploile“ cãdem în-tr-un epitet poate prea ornant. În fine, aºacred – poate mã înºel.

Sînt multe sugestiile ce-ar simboliza„structura“ totalitarã a regimului comunist:oamenii construiesc (inutile) piramide dinsaci de pãmînt care sã opreascã apele – alu-zie faraonicã –, „centrul“ de comandã e ocabanã inaccesibilã (adicã accesibilã numailui Alexandru Rogozan ºi activiºtilor de lacentru care vin pentru seri orgiastice cu se-cretare, þuicã durã ºi viþei tãiaþi ilegal), sta-tisticile sînt falsificate, existã un paznic denoapte al satului care vede-tot, ºtie-tot etc.Dar e foarte important ºi benefic pentruroman cã nu gãsim un abuz de aluzii po-litice ºi nici unul de pitoresc rural: Alexan-dru Vlad a avut buna idee de a rupe (aproape total) cu tradiþia þãranilor înþe-lepþi ºi semicriptici, vorbind în doi peri (defapt – dacã vrem! – metonimic) ºi extor-cînd semne de admiraþie asupra „adîncimii“gîndirii populare devoþilor întru eternaforþã a specificului etc. Sau, variantã, a inte-ligenþei lor inegalabile, ca aceea a lui Mo-romete – categorisit ºi ca „filozof cinic“ (peteme de salcîm, probabil...). Îndelung ali-mentatã, aceastã „dependenþã“ (în sens dedrog) faþã de un „obiect“ de cult – ruralul

Gelu Ionescu

24 • APOSTROF

Cãrþi primite la redacþie

• ConstantinCubleºan,NuvelistulRebreanu,Bucureºti: Ed.AcademieiRomâne, 2012.

• ConstantinCubleºan (coord.),Dicþionarul personajelor din teatrul lui I. L. Caragiale,Bucureºti: All,2012.

• NicholasCatanoy, Oglinzilelui Narcis, Cluj-Napoca: NapocaStar, 2012.

• Ligia Csiki,Dereticarea spaþiului, Cluj-Napoca: Ed.Fundaþiei Alfa,2012.

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 25

– mai mult gãunos decît roditor se va ate-nua (în sfîrºit!) odatã cu urbanizarea satu-lui de azi, gata sã treacã la internet ºi capi-talism, decît sã rãmînã atîrnat de balegaancestralã. E bine? e rãu? În ordinea litera-turii e bine, pentru cã tematica vieþii cita-dine – astãzi mai agitatã ca niciodatã, poate– va tenta cît mai multe condeie. (Deºi hai-tele de cîini pribegi prin capitalã, hrãnitede nostalgici ai bãtãturii mutaþi la confortunu nu ar fi o temã prea urbanã – lãtrãtu-rile de la p. 213 spun ceva...) AlexandruVlad face tema – realistã ºi, desigur, repre-zentativã pentru lumea româneascã de ieri– sã alunece inspirat spre parabolã; MartaPetreu, în extraordinarul Acasã, pe CîmpiaArmaghedonului, o duce la intersecþia ceamai înaltã cu tragedia. Revenind la Ploileamare, o interesantã detaºare de „specific“este ºi aceea cã toate personajele vorbesc olimbã aproape... literarã, fãrã graiuri, dia-lecte ºi alte mijloace de comunicare expre-sivã – ºi prin asta nu-ºi pierd din identitate.

Semne de slãbiciune ale operei se potgãsi: insistenþe ºi repetãri care blocheazãfantezia cititorului, lãsînd-o sã lîncezeas-cã, unele ezitãri de construcþie care dauimpresia cã textul de faþã nu e chiar ultimaredactare, cã autorul se hotãrãºte greu „sãtaie“. Semne de tãrie sînt cel puþin tot atî-tea: ceea ce þine de ploaie în peisaj ºi în rãs-frîngerea ei în viaþa oamenilor este prezen-tat cu o subtilitate viguroasã (aº spune);apoi „lumea ca baltã“ – toposul stagnãrii –,lupta cu noroiul ºi apele, purtatã de fieca-re personaj, prezintã o virtuoasã varietatede tonuri: între negru ºi alb, AlexandruVlad afiºeazã o serie de nuanþe admirabile;balansul între realism ºi parabolã e binedozat. Mai e de spus cã romancierul s-aferit de abuzurile livrescului, existent ºi –într-un anume fel – inevitabil.

În fine, la capãtul lecturii, îþi place cãAlexandru Vlad parcã ºi-a scris cartea cu unfel de certitudine a reuºitei; e important cãnici el, nici noi nu cãdem în deprimare,confundînd literatura cu viaþa.

Continui însã, indiferent de valoareaPloilor amare, sã fiu absolut convins cãtema literaturii române de azi este deschi-derea spre lume – lumea de azi.

�

Din nou despreIONESCO

PITORESC ªI absurd îndramaturgia lui Eugène

Ionesco se intituleazã volu-mul de debut al lui Ion M.Tomuº, publicat în 2011la Casa Cãrþii de ªtiinþã.Având la origine teza dedoctorat a autorului (Pito-resc, realist ºi naiv în dra-maturgia ºi spectacologia luiVasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale ºi Eu-gène Ionesco), studiul porneºte de la pre-misa cã dramaturgia lui Eugène Ionescofuncþioneazã sub semnul naivului ºi cã„spectacularul teatrului ionescian funcþio-neazã dupã principiile pitorescului de ori-

entare ºi organizare a elementelor univer-sului“ (p. 5).

Cartea se deschide cu un capitol de Pre-liminarii, în care Ion M. Tomuº îºi de-fineºte conceptele, pornind de la Kant ºiAndrei Pleºu. Ion M. Tomuº considerã cãarta naivã are o determinaþie general exis-tenþialã, iar pitorescul este apropiat deaceastã categorie: „Personajele naive, odatãcreionate (intenþionat stângaci!!!), voraparþine unei formule scenice care funcþi-oneazã dupã legile pitorescului“ (p. 6).Autorul include în categoria pitorescului„tot ceea ce este reprezentabil armonic vi-zual“. În ceea ce priveºte teatrul absurdu-lui, Ion M. Tomuº insistã asupra încetãriiconsiderãrii ºi folosirii limbajului ca act decomunicare: „Paradigma noului teatru aconsiderat obiectele a fi mult mai impor-tante decât cuvintele; sensul ascuns al cu-vintelor intereseazã mai mult decât ceea cespun, de fapt, personajele“ (p. 8). În lumi-na conceptelor de naiv, pitoresc ºi absurdastfel definite, Ion M. Tomuº purcede laanaliza operei lui Ionesco, în ordinea încare piesele au fost scrise, având, în plus,mereu în vedere carnavalescul ºi oniricul;de asemenea, trebuie sã amintim, analiza þi-ne mereu cont de relaþia dintre text ºi ima-ginea scenicã, pentru cã „fãrã a uza din plinde capul de pod care este scena, o discuþiedespre dramaturgie (mai ales despre ceaionescianã) nu poate fi completã“ (p. 8).

Primul text analizat este Cântãreaþachealã, veritabilã ars poetica, prin care, afir-mã autorul, Ionesco ne avertizeazã în legã-turã cu evoluþia ulterioarã a dramaturgieisale. Ion M. Tomuº face un inventar al te-melor ºi procedeelor ionesciene care serevendicã din aceastã antipiesã: deraiereaactului de comunicare (Lecþia, Victimele da-toriei, Delir în doi, Setea ºi foamea), dezgo-lirea cuvântului de sens (Lecþia, Exerciþii deconversaþie ºi pronunþie francezã pentru stu-denþii strãini, Jacques sau supunerea, Viitorule în ouã), destinul omului simplu confrun-tat cu o problemã insurmontabilã (Ucigaºfãrã simbrie, Rinocerii).

Analizele lui Ion M. Tomuº, din per-spectiva conceptelor amintite, aruncã o lu-minã nouã, ineditã asupra dramaturgieiionesciene, îmbogãþind cititorul cu o viziu-ne proaspãtã asupra unor texte deveniteclasice. Astfel, în Lecþia, „naivul este depãºit(prin crimã), viziunea fertilitãþii vieþii fiindînlocuitã de cea a violenþei“ (p. 34), în Vic-timele datoriei personajele penduleazã întrevis ºi realitate, în Amedeu „pitorescul ºi nai-vul sunt consecinþe ºi rezultate ale (auto)-izolãrii actanþilor ºi ale configurãrii uneilumi artificiale, cu legi proprii“ (p. 62)…

Concluziile scot în evidenþã anumiteconstante ale teatrului lui Ionesco: cãdereatreptatã în universul absurdului, pitoresculcare indicã un nivel de realitate al perso-najelor ce funcþioneazã dupã principii purestetice de configurare a spaþiului, cãutareaneîntreruptã a identitãþii, inserarea în per-sonaje a unor ecouri biografice etc. Înîncheiere, Ion M. Tomuº sintetizeazã:

Anti-eroul este purtãtorul de cuvânt al lumiidin dramaturgia ionescianã […] Criza co-municãrii, aºa cum este ea ilustratã textualde cãtre autor, permite naºterea unui nouunivers, în care legile insolite sunt create subprivirea receptorului. Absurdul reprezintã ozonã ºi un timp special, în care este permisorice, la fel ca în carnaval. situaþiile pitoreºtise referã la preluarea unor elemente din lu-

mea comunã ºi integrarea lor în cea insolitã,dar ºi la funcþionarea „peisajului“ din noulunivers pe care îl înfãþiºeazã Ionesco. (p.168)

Cunoscut prin studiile ºi eseurile publicateîn cele mai importante reviste din þarã, IonM. Tomuº ne oferã o carte deosebit de con-vingãtoare, care îl afirmã încã o datã dreptun analist perspicace ºi fin al fenomenuluiteatral. Pitoresc ºi absurd în dramaturgia luiEugène Ionesco nu se adreseazã însã numaispecialiºtilor, fiind accesibilã oricãrui iubi-tor de literaturã, de teatru. Nu o rataþi.

�

Ontologii fragmentate

„DECI, E limpede, voicontinua sã (îmi)

pun întrebãri pânã la sfâr-ºitul zilelor mele, iar derãspunsuri sunt departe dea mã fi umplut“ – mãrtu-risea Dorin Popa într-uninterviu acordat lui ValCondurache în octombrie1994. Reflexele lirice, dialogale ºi herme-neutice ale întrebãrii explodeazã în multi-tudinea de (auto)portrete din Povestea mea:alia avatar, antologia sa apãrutã în 2011 încolecþia „Poeþi contemporani“ a Edituriiclujene Dacia XXI. (Auto)portrete, deoare-ce în acest volum recuperãrii cronologice aunei poezii cu reiteratã valoare ontologicãi se adaugã confesiunile din interviurileacordate de omul de culturã Dorin Popa ºi ecourile critice ale creaþiei sale, toateacestea configurând o rafinatã istorie per-sonalã, cuceritoare prin candoare ºi pro-funzime.

Cea dintâi secvenþã a autobiografiei liri-ce aparþine unei cãrþi dedicate „celor în-frânþi“, Utopia posesiunii: Transcrieri dispe-rate (1990), ºi echivaleazã cu o introspecþiefebrilã în pliurile unui eu dual, definit decrizã existenþialã ºi scurtcircuitat de virtua-litate, prima concentrându-se în exclamaþiafinalã din elegie („o, de mi-aº putea întoar-ce/ de la mine faþa“), în vreme ce a douaîncheie concluziv pagina de jurnal („o, poa-te aº fi trecut ca un abur fericit/ de nu eraide nu eram de n-aº fi aflat/ despre mineniciodatã“). Nevoia de sine reapare con-trapunctic în autoportret pe rug („am totatâta nevoie de mine/ cât are înecatul deapã...“), în inevitabilitatea autoportretuluicare „vine ca o sentinþã“, generatã în con-tradicþiile aceleiaºi interioritãþi, de densita-tea alienãrii ºi a idealului („între iluziilemele ºi sfâºierile mele/ nu încape mãcar ovirgulã“). Dincolo de orice sfâºiere ºi în-frîngere, certã rãmâne doar tendinþa deregrupare în propria identitate, în credinþaîn propriul destin liric, ludic teatralizatãîn registru utopic în filã de jurnal („suntlovit în creºtet cu o bâtã/ care mã trimitepe un tãrâm extrem de plãcut/ acolo popu-laþia-i amabilã, bine crescutã/ ºi sunt ascul-tat cu mare atenþie/ ca un profet“). Ames-tec de dispoziþie asceticã, arsenal retoric

Letiþia Ilea

Constantina Raveca Buleu

�

�

postmodern ºi imaginar debordant, auto-portret cu filele tãiate accentueazã aceastãcredinþã într-un vag scenariu resurecþionar,în vreme ce luare în posesie transcrie cu ofebrilitate controlatã tentativa definirii desine în termenii unei ontologii fragmenta-te, eºuând mai apoi într-o identitate nega-tivã („cu mine însumi/ nu mai am nici ungrad de rudenie/ de tot strãin îmi sunt/ numã recunosc [...] ºi mã strâng în braþe cuurã, / mã sufoc/(sunt al meu)...“).

Originat în „dezamãgirea care îmi suntmie însumi continuu“ (declaratã în Aºa staulucrurile în cazul meu, interviul acordat luiVal Condurache), jocul virtualitãþilor, alposibilului în definirea de sine dominã autoportretele din Fãrã întoarcere: Versuri(1983-1991), volumul lui Dorin Popa din1992 („tot ce aº putea atinge/ ºi nu ating/tot ce aº putea înþelege/ ºi nu înþeleg/ totce aº putea fi/ ºi nu sunt“), în vreme ce ob-sesia completitudinii propriei fiinþe se încarcã de nuanþe tragice în camuflaj au-tumnal cu frisoane confuze („cum sã plec îm-puþinat/dupã ce întreg am venit“). Aso-ciat inerþial cu melancolia, acelaºi anotimpdevine zeitatea responsabilã din orbecãindºi toamna ca întotdeauna („toamnã, toam-nã, de ce tulburi/ atât de adânc/ potecilerobului tãu“). Dacã în aceastã poezie regis-trul religios potenþeazã gravitatea intero-gaþiilor lirice, în la fiecare pas eºecul pândeºteduios, el descrie o gesticulaþie ºi o aºtepta-re izbãvitoare („cu braþele ridicate/ la ce-ruri,/ fãrã cuvinte,/ împietrit,/aºtept prinvenele mele/ sã curgã încet/ un sângestrãin,/ izbãvitor“), iar în pentru totdeauna,pentru niciodatã semnaleazã o cedare exclu-sivã în credinþã ºi în moarte („oricând veiveni/ voi fi al Tãu [...] al Tãu sunt/ doaral Tãu/ cãci nimeni/ altcineva/ de mine/ nuare nevoie“).

Autodestructivitatea revine într-un sce-nariu absurd de recuzare a lumii, punctatde gesturi rituale asociate aproape cliºeizatcu scriitorul generic, în sinuciderea de dupãsinucidere („cafeaua de dupã cafea/ þigarade dupã þigarã/ ºi încercarea de a nu zãri/zdrenþuroasa hainã a lumii“). Dezirabil înecuaþia cu lumea, spectrul thanatic poateînsã la fel de bine sã ducã ºi la intensitateexistenþialã, în printre gratii, zãresc delica-ta scurgere a destinului („ºi numai de cândmoartea/ m-a luat duios de mânã/ parcãam început sã trãiesc“). Însã motivul su-prem pentru eludarea morþii pare a fi iubi-rea tardivã, la fel de bine dãruitã unei femeisau, în general, vieþii, din scrisoare în bãtaiavânturilor pe-o vreme amorþitã („sã fug, sãrup lanþurile/ sã sfãrâm moartea/ care m-acuprins atât de bine/ sã rãzbesc pânã la tineprinþesa mea“). Redusã la o încântãtoare

scenetã (din poveºtile oamenilor) sau tran-spusã în tonalitãþi profetice (nebun dupãtine), dragostea face parte din construcþiaidentitarã a eului liric, funcþionând ca unaccelerator în procesul – niciodatã desãvâr-ºit – de dizolvare a dualitãþilor sale („tu mãaduci/ atât de aproape de mine“). Raþiuneasupremã a nedesãvârºirii acesteia pare a fiun straniu masochism creator în ordine li-ricã ºi mesianic în ordine metaforicã, aºacum o dovedeºte coroana de spini: „iubescfisurile sufletului meu/ împotriva cãroraatât mã revolt“. Limitele iubirii intervin pefondul legilor individuaþiei în Niemand ver-steht niemand/ Personne ne comprend per-sonne/ Nimeni nu înþelege pe nimeni (1998),unde ele se traduc în incapacitatea de a-lînþelege pe celãlalt. Timidã ºi ambiguã înprimele volume, iubirea funcþioneazã cânddestinal, când afirmativ ºi specular în Cândo femeie vine cãtre tine (2001), încorporândapogeul în neizbãvitele dorinþi pe care le voistrânge la piept ºi în mormânt ºi susþinândviaþa în numai cât eºti viu. În jurul ei sepoate reconstitui o poveste, însã magiaiubirii din versurile lui Dorin Popa provi-ne din subtilul discurs seducãtor, construitminimalist într-un poem precum prezenþata („nimic mai mult/ nu-mi pot imagina/decât prezenþa ta...“).

Manifestatã sub semn thanatic în viaþamea, condiþionarea utopicã a fiinþei de a-ºirecompune istoria personalã ºi contra-dicþiile reflecþiei asupra ei („viaþa mea –tentativã nesfârºitã/ de a recupera/ ceea cenicicând n-am posedat/ gustul acesta/ para-lizant/ de cenuºã/ e viaþa mea“) are un pan-dant perfect în ilustrarea concentratã a„principiului speranþã“ din elogiu vieþii ºiviselor care o însoþesc pânã la capãt („am in-trat în descompunere/ ºi încã mai fac/ pla-nuri de viitor“), cea dintâi poezie dinMoartea mea – Viaþa mea (1997), pentru capoemul omonim sã reitereze creatoarea ar-monie a contrariilor („îmi e îngãduit câteo-datã sã vãd/ cum se îngemãneazã rãul cubinele/ cum din sudura lor se ivesc/ toatecâte existã/ moartea mea – viaþa mea“).

Constatatã în înºurubarea la o comandãsecretã, nebãnuitã (din volumul Ce þi-e scrisYour destiny, 1998), „îngustarea“ princi-piului speranþã, a posibilului, se producesub presiunea alienãrii, mecanicizãrii exis-tenþiale de la care reuºesc sã se sustragãdoar spiritele rebele, neresemnate, sensi-bile ºi creatoare. Altfel spus, poeþii, cei carecred – alãturi de Dorin Popa – cã „poeziane însoþeºte/ peste tot“ (despre existenþa poe-ziei pe lumea asta). Arta poeticã ºi magia eieroticã se suprapun în în fiecare zi, miraco-lul cã eºti îmi taie respiraþia din Avatar alia(2008-2011), amplu scenariu virtual cuscriitori ºi personalitãþi cinematografice, cu

Dostoievski drept referinþã supremã, elo-giu reafirmat în Interviul „Cronicii“ reali-zat de Magda Alexiu în februarie 1995, un-de Dorin Popa declara: „Fiindcã existãDostoievski, mi-e uºor sã înþeleg existenþalui Dumnezeu“.

În aceeaºi curajoasã incursiune dialogalãîn biografia sa, autorul îl plaseazã în tabloulidolilor sãi literari, alãturi de Dostoievski,pe Nicolae Breban („inteligent, rapid, pro-fund, civilizat, dur, extrem de exigent, de-vorator, tenace, nebun, tolerant ºi intrata-bil“), considerat spirit afin atunci când vinevorba de cultul prieteniei. De altfel, Nico-lae Breban, idolul sãu „vivant“, semneazãºi una dintre (P)referinþe critice din ultimasecþiune a volumului, alãturi de alþi criticiliterari ºi oameni de culturã, precum IulianBoldea, care ºi prefaþeazã acest volum, darºi Alexandru Zub, Mircea A. Diaconu,Cornel Ungureanu, Ioan Holban, LiviuIoan Stoiciu, Virgil Cuþitaru, ConstantinCiopraga, Romaniþa Constantinescu ºiTraian T. Coºovei.

Cu un program existenþial redus la tria-da magicã iubire – prietenie – literaturã,Dorin Popa nu ezitã sã-ºi exprime gusturi-le literare incomode ºi în afara modei, sãdenunþe efectele corozive ale resentimen-tului ºi celebritãþii, sã-ºi extindã afecþiu-nea prieteneascã asupra colegilor ºi studen-þilor sãi, sã se implice în viaþa cetãþii, sã-ºitransforme formaþia ºtiinþificã în luciditateºi mãsurã – detectabile chiar ºi în poezie –ºi pasiunea interogatorie a jurnalistului în-tr-un impuls autoreferenþial, impecabiltranslat liric, convins cã „Totu-i sã ne scri-em cu credinþã cãrþile, sã nu ne precipitãm,sã nu ne grãbim de dragul unei glorii pãrel-nice, sã fim atenþi la ce se întâmplã cu noiînºine pe lumea asta, care nu-i mai readecât alte lumi posibile“.

�

26 • APOSTROF

�

Cãrþi primite la redacþie

• Ioan-PavelAzap,dagheroTIFF, Cluj-Napoca:Eikon, 2012.

• Ioan-Pavel Azap,16 MM: Jurnal cine-fil, Cluj-Napoca:Eikon, 2012.

• Valeriu Gherghel,Breviarul sceptic.ªi alte eseuridespre simplitate,Iaºi: Polirom,2012.

• Liviu Antonesei,Victimele inocenteºi colaterale aleunui sîngeros rãz-boi cu Rusia, Iaºi:Polirom, 2012.

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 27

Scriiturã criticã

GELU IONESCU obser-vã, mucalit, despre cea

mai recentã carte a lui cãtitlul ei, Tîrziu, de depar-te… (Bucureºti: EdituraCartea Româneascã, 2012,212 p.), e „de romanþã“ ºiîºi asumã autoironia pe ca-re acesta o conþine. Adevã-rul este însã cã, în loc deironie, fie ºi adresatã sieºi, acest titlu sedezvãluie foarte curând a fi mai degrabã unprogram. Precizãrile lui se referã la douãconstrângeri conjuncturale – în sensul de:exterioare literaturii –, dar decisive pentrutonul „partiturii“ ºi pentru angulaþia auc-torialã. Cele treizeci ºi cinci de ºtime criti-ce au fost scrise la un timp dupã ce cãrþilecomentate apãruserã. Cã, în loc sã soco-teascã fireascã scurgerea unei anume pe-rioade de reflecþie înainte de a pune mânape hârtie (computer?) ºi a-ºi consemnagândurile despre fiecare dintre apariþiile co-mentate, autorul socoteºte cã este îndrep-tãþit sã socoteascã intervenþiile lui critice cafiind târzii este, pânã la urmã, o valoriza-re severã, dintr-o perspectivã personalã ºiintens subiectivã. Pentru cã, într-adevãr, ca-re este timpul optim în care poþi semnala oproaspãtã apariþie? Între câteva ore ºi câte-va luni, poate chiar câþiva ani – de ce nu?!– uzanþele permit o libertate de miºcare ne-stingheritã profesionistului acestui gen.Dacã însã timpul interior îi spune lui GeluIonescu, aºa cum se întâmplã acum, cã pro-dusele activitãþii lui critice de facturã publi-cistic-literarã survin târziu în raport cu unprezumat moment potrivit (acel „tocmai lapont“ al lui Caragiale din Lanþul slãbiciu-nilor), se cheamã cã el ºi-a fãcut socotelileºi se socoteºte… inactual. Se ºtie însã foar-te bine: cu ale sale Unzeitgemässe Betrach-tungen (Consideraþii inactuale, 1876),Friedrich Nietzsche a fãcut vogã. Nu laapariþie – care va sã zicã, nu „tocmai lapont“ –, dar în chip hotãrâtor ºi pentrudurata lungã a culturii universale. Inactualse dorea ºi Emil Cioran, iar acest dezideratmergea împreunã cu cultivarea unei anu-mite marginalitãþi sociale, a ratãrii, a aban-donãrii ideii de carierã etc. Atenþie, deci!Înainte de a rãsufla uºurat în faþa acesteimãrturisiri, cititorul ar face bine sã veghe-ze, cãci autodeprecierea – fie ea ºi autoi-ronicã – este jucatã ºi ea travesteºte ambiþiimai mari, poate.

În legãturã cu caracterul „târziu“ al, to-tuºi, cronicilor – dupã cum concede, nea-vând încotro, Gelu Ionescu – se configu-reazã ºi opoziþia între ceea ce adunã el întrecopertele cãrþii ºi cronicile de întâmpinare.Dacã ultimele sunt text care escorteazã înlargul culturii cãrþile proaspãt apãrute,recomandându-le publicului dupã meritelepe care le conþin, textele geluionesciene parsã vinã târziu anume pentru a lãsa timpmurmurului monden stârnit de publicareaunui nou volum sã se risipeascã. Fãrã a aveaambiþia retrospectivei critice, Gelu Ionescupreferã însã aºteptarea rãbdãtoare a insta-lãrii distanþei critice înainte de a vorbi.Intereseazã mai puþin, în acest context, cir-cumstanþele de viaþã imediatã care au insta-lat între România geograficã ºi domiciliulcomentatorului kilometri de ordinul mii-

lor. Aceastã împrejurare, dupã cum se vede,nu îl împiedicã sã îºi continue lecturile dincuprinsul literaturii române ºi nici sã îºidepene reflecþia cu privire la avatarii aces-teia. La fel fãcea odinioarã, în discuþiile cuamicul lui Paul Zarifopol – herr Doktor! –I. L. Caragiale, chiar dacã verva lui criticãse consuma mai cu seamã în discuþii ºi lamodul epistolar. Prin urmare, Gelu Ionescunu cade într-o situaþie ineditã, ci reînnoadãunul dintre chipurile în care perspectiva cri-ticã în cultura româneascã a funcþionat.(Un alt mod a fost acela al strãinuluiîmpãmântenit, dar pasionat total de cul-tura scrisã a noii sale patrii; cazul C.Dobrogeanu-Gherea, „conul Costicã“, totdin cercul prietenilor dramaturgului auto-exilat la Berlin.)

Cu asta am ajuns ºi la celãlalt elementprogramatic, dar persiflat cu deplinã liber-tate de spirit, de autor: „de departe“. De-pãrtarea geograficã, depãrtarea de gãºtileliterare curente, dar ºi – am spus-o –distanþa de actualitatea efervescentã culti-vatã ca precauþie criticã sunt, cred, treiposibilitãþi serioase de a îndreptãþi socoti-rea acestei indicaþii cu trimitere aparentspaþialã ca punct atitudinal important. Eaaduce în avanscenã întrebarea – legitimã –dacã într-o situare criticã faþã de o lucrareliterarã este preferabilã proximitatea saudistanþa. Indiferent ce cred alþii, GeluIonescu rãspunde fãrã ezitãri, pentru sine,cã preferã depãrtarea spaþio-temporalã. ªide ce nu, la urma urmei? Cartea de faþãdemonstreazã, prin fineþea scriiturii ºi ele-ganþa ideaticã, în mod convingãtor, cã,mãcar în cazul lui, Gelu Ionescu nu s-aînºelat.

… Ceea ce mã aduce la o altã chestiu-ne, importantã, cred. Pentru ce scrie criti-cul? Existã autori care ar vârî mâna în foccã sunt parazitaþi de comentatori ºi cã vali-dabile sunt numai acele comentarii care, înfapt, se comportã ca niºte rebusuri binedesluºite. Dacã ele coincid cu viziuneaautorului despre propriul text, sunt minu-nate. Dacã însã contravin acesteia, comen-tatorii se cuvin pedepsiþi, dispreþuiþi, înfie-raþi drastic. Existã o altã categorie dereceptori ai criticii care socotesc – cu undram de populism ºi cu mult ideal educa-tiv în vene – cã un comentariu critic trebuiesã lumineze asupra nervurilor operei ºivalorii acesteia. În mãsura în care se achitãde aceastã pedagogie persuasivã, un picmonotonã ºi foarte utilitaristã, este în re-gulã. Dacã nu, nu. Din pãcate pentru cei ceîmpãrtãºesc aceastã secundã opinie, spiri-tul pragmatic al ultimului secol a inventat

topurile ºi utilizarea steluþelor (de la unala… cinci!) pentru stabilirea ratingului uneicãrþi. Mai mult decât atât, pentru meta-morfozarea deplinã a criticii literare în…marketing pur, steluþele sunt corelate nu cuvirtuþi þinând de forma ºi de conþinutulvolumului, ci de tirajul în care acesta s-avândut. Fireºte, vânzãrile vorbesc numaidespre capacitatea de a interesa un publiclarg, nicidecum de valoarea literarã intrin-secã a operei. Dar asta nu pare sã deranje-ze aproape pe nimeni. În ce mã priveºte,împãrtãºesc a treia pãrere, ºi cred cã texte-le semnate de Gelu Ionescu în Tîrziu, dedeparte… aparþin acestui tip de scriiturã.Este vorba despre cel care conteazã în sine,cel pe care îl citim pentru frumuseþeademonstraþiei, pentru ideile sale, pentruanume întorsãturi de frazã, pentru expresi-vitatea ºi lumina iradiantã, fie ºi difuzã,discretã, pe care o emanã. N. Steinhardt senumãrã printre cei care nu doar practicauacest tip de concepþie ºi de scriiturã, ci auºi formulat expres opinia respectivã.

… Aºa încât, este mai mult sau maipuþin important cã Gelu Ionescu scrie saunu scrie despre poezie, cã numãrul cãrþi-lor de criticã pe care le comenteazã esteîntrecut sau întrece numãrul volumelor deprozã. Nu este chiar atât de important nicidacã porneºte de la autorul cutare sau cuta-re din panoplia pe care literatura noastrão etaleazã în anii din urmã. Cartea lui(re)aduce la dispoziþia publicului o voceclar amprentatã, cu un timbru personal,persuasiv, constituindu-se într-o nouã mãr-turie despre vocaþia comentariului în cul-tura românã actualã.

�

O restituire necesarã

READUCEREA ÎN memo-rie a importanþei ºi re-

levanþei ºtiinþifice a înain-taºilor este o întreprinderepe cât de necesarã, pe atâtde „desuetã“ în zilele noas-tre, când zone mari deumbrã acoperã activitateamai mult decât meritorie aunor cãrturari ardeleni demarcã. În acest context, ediþia criticã Scrieride istorie literarã, de Petre Grimm, îngrijitã

Ovidiu Pecican

Sã fii om

Sã fii om nu e atât de uºorSã fii mort nu e atât de greuPleacã-te asuprã-mi femeieCu chip de înger cu chip de zeu

Umbra unei pãsãri de pradã Îmi trece acum peste faþãNorul treierã aur diamante luminiSpaime melancolie ºi ceaþã

Plânsul copilului orbLumineazã ferestrele casei din valeUn tulnic din vârf de dealRevarsã cetinã stele ºi jale

�

ION CRISTOFOR, Orchestra de jazz, Cluj-Napoca: Napoca Star, 2012.

Iulian Boldea

�

28 • APOSTROF

ºi prefaþatã de Liana Muthu, reuºeºte sãsuplineascã un gol documentar ºi sã rea-ducã în luminã figura ºi opera unui dascãlde elevatã þinutã al Literelor clujene, pro-fesorul Petre Grimm, cel care a întemeiat,de altfel, la Cluj, studiile de anglisticã, tra-ducãtor eminent ºi cercetãtor avizat al re-laþiilor culturale româno-engleze. PetreGrimm ºi-a efectuat studiile în oraºul natal,Bucureºti, unde a absolvit universitatea în1904, specializându-se apoi în germanisticãºi anglisticã în Marea Britanie, Franþa, Ger-mania ºi Austria. Întors în þarã, este profe-sor la Târgu-Jiu, Turnu-Severin ºi Târ-goviºte, iar apoi detaºat, în 1919, laUniversitatea din Cluj, unde conduce Ca-tedra de limba englezã, fiind titularizat pro-fesor în 1925. A tradus din Shakespeare,Oliver Goldsmith, Jonathan Swift, WalterScott, James Thomson, Elisabeth Barrett-Browning, Thomas Percy, John Milton,William Wordsworth, Samuel Taylor Cole-ridge, Algernon Charles Swinburne. Dinliteratura americanã a tradus din operele luiBenjamin Franklin ºi Henry Longfellow.Volumul Poems (1938), o selecþie din liricalui Mihai Eminescu, a fost bine receptat înepocã. Exemplare sunt, pentru rolul ºi locullui Petre Grimm în învãþãmântul românesc,cuvintele lui D. Popovici:

Dacã strãlucirea unei cariere didactice estedeterminatã de devotamentul pentru disci-plina în care cineva lucreazã, ºi pentru elevi,Petre Grimm a fost un profesor strãlucit.Lecþiile sale, informate ºi atractive, eraumãrturia unui spirit deopotrivã de curios ºide prudent faþã de noutatea intelectualã. ªirar a existat un profesor care sã urmãreascãmai de-aproape preocupãrile studenþilor sãi,de la începãtori pânã la cei care se consacraustudiilor de specialitate.

Structura cãrþii lui Petre Grimm Scrieri deistorie literarã, impecabil articulatã, cuprin-de o prefaþã lãmuritoare ºi bine documen-tatã, urmatã de secþiunea Despre ºtiinþa

traducerii, care conþine cele douã lucrãrifundamentale ale profesorului clujean (Tra-duceri ºi imitaþii româneºti dupã literaturaenglezã: Studiu de literaturã comparatã ºiCele dintâi traduceri englezeºti din literatu-ra româneascã), de o secþiune (Cadre ºi pro-filuri) în care se regãsesc studii despre Sha-kespeare, John Keats, Chaucer, Shelley,Byron ºi Robert Burns ºi de o serie de aprecieri critice (Despre Petre Grimm), sem-nate de D. Popovici – Petre Grimm (1881-1944) – ºi George Hanganu – Petre Grimm– traducãtor în englezã. Volumul îngrijit deLiana Muthu e întregit de o secþiune cu-prinzând traduceri din englezã (RobertBurns) ºi din românã în englezã (MihaiEminescu), dar ºi de un foarte util indicede nume.

Îngrijitoarea ediþiei, Liana Muthu, oînzestratã cercetãtoare, cadru didactic laUniversitatea „Babeº-Bolyai“, cu preocu-pãri ºtiinþifice care circumscriu lingvisticatextului, analiza discursului sau teoria ºipractica traducerii, precizeazã, în prefaþacãrþii, intitulatã Petre Grimm – profesor ºitraductolog, principalele repere biobiblio-grafice ale profesorului clujean, al cãrui me-rit esenþial este acela „de a fi studiat modulîn care literatura englezã a devenit cunos-cutã în România prin intermediul traduce-rilor, fapt concretizat în teza sa de docto-rat“ intitulatã Traduceri ºi imitaþii româneºtidupã literatura englez: Studiu de literaturãcomparatã. De fapt, în aceastã tezã de doc-torat se întâlnesc douã domenii distincte,aflate însã în strânsã corespondenþã: litera-tura comparatã ºi estetica literarã, deoare-ce profesorul Petre Grimm nu doar efec-tueazã corelaþii ºi comparaþii fertile, ci ºifixeazã profilul traducãtorilor, prin obser-vaþii pertinente, care redau valoarea sau,dimpotrivã, lipsa de valoare a traducerilor.Comentarea ºi evaluarea calitãþii unor tra-duceri din secolul al XIX-lea ºi de la înce-putul secolului XX ale unor poeþi englezi(Edward Young, Byron, Thomas Moore,John Milton, Shakespeare, Ossian), tradu-

ceri efectuate prin intermedierea limbilorfrancezã sau germanã, e una extrem de exi-gentã, pentru cã profesorul clujean urmã-reºte cu stricteþe fidelitatea faþã de original,dar ºi expresivitatea textului traducerii, decele mai multe ori relativã, redusã. Existen-þa unor astfel de traduceri imprecise sauchiar nereuºite se datoreazã, în viziunea luiPetre Grimm, diferenþelor notabile de dez-voltare dintre cele douã culturi ºi litera-turi (românã ºi englezã), dar ºi stadiuluiincipient de expresivitate a limbii poeticeromâneºti.

Petre Grimm percepe cu acuitate sem-nificaþia transferului de informaþii din lim-ba-sursã în limba-þintã, considerând nece-sarã cunoaºterea în profunzime a limbii ºia culturii din care se efectueazã traducerea,dar ºi a limbii ºi a culturii în care se tra-duce. În studiul Cele dintâi traduceri engle-zeºti din literatura româneascã, profesorulclujean inventariazã ºi descrie primele texteromâneºti traduse în englezã, dupã anul1919 (an în care a preluat lectoratul de lim-ba ºi literatura englezã de la Facultatea deLitere ºi Filosofie din cadrul Universitãþiidin Cluj). De altfel, de-a lungul timpului,Petre Grimm s-a impus ca unul dintre ceimai înzestraþi traducãtori români din lite-ratura englezã, dar ºi din limba românã înenglezã, traducerile sale din opera emines-cianã remarcându-se prin rigoare ºi expre-sivitate. Liana Muthu considerã cã, deºi„nu a teoretizat ºtiinþa traducerii“, PetreGrimm a fost conºtient de faptul cã

scopul traducerii este acela de a (re)produ-ce un sens [...]. Din punct de vedere seman-tic, un cuvânt este o unitate lingvisticã com-plexã, formatã din mai multe nuanþe desens. Drept urmare, în procesul traducerii,un text trebuie adaptat nu numai unei limbiþintã – þinându-se seama de nivelurile lin-gvistice (morfologie, sintaxã, lexic) –, ci ºiunui alt context cultural, fapt fructificat dePetre Grimm în traducerile sale.

De un real interes sunt aprecierile lui PetreGrimm cu privire la statutul, relevanþa ºiimportanþa traducerilor:

Traducerile, faþã de literatura din care au fostluate, sunt ca o apã care izvorãºte dinpãmânt proaspãtã ºi plinã de substanþe folo-sitoare sãnãtãþii, care în curgerea ei îºi pier-de în orice caz prospeþimea, însã, dacã a curspe un teren pe care s-a putut pãstra curatã,i-au mai rãmas cel puþin o parte din sub-stanþele folositoare nealterate, dar de celemai multe ori ajunge searbãdã ºi fãrã folos,ba se încarcã chiar cu alte substanþe strãinecare-i dau un gust neplãcut. Pentru a oputea avea curatã ºi bunã, trebuie s-o luãmsau de-a dreptul de la izvor, sau în orice caz,nu prea departe de acolo.

„Boem inteligent ºi spiritual, îndrãgostit defrumos, de artã, muzicã ºi literaturã, pasio-nat pentru studiul literaturii franceze, en-gleze, române“ (George Hanganu), PetreGrimm a fost un profesor de nobilã þinutãdidacticã, dar ºi un traducãtor cu un simþal limbii desãvârºit, cu exigenþã ºi devoþiu-ne pentru actul transpunerii valorilor li-terare dintr-o limbã în alta. Din aceste mo-tive, gestul alcãtuirii acestei cãrþi, carerepune, cu competenþã ºi tact, în circulaþienumele ºi activitatea culturalã a lui PetreGrimm este unul pe cât de necesar, pe atâtde meritoriu.

�

Eveniment ALEXANDRU ªAFRANPremiul Dr. ALEXANDRU ªAFRAN 2012 ºi medalia Dr. ALEXANDRU ªAFRAN 2012

PROF. UNIV. dr. Avinoam ªafran, de la universitãþile din Geneva ºi Paris, ºi prof. univ.dr. Carol Iancu, de la Universitatea din Montpellier 3 ºi de la ªcoala de Înalte Studii

ale Iudaismului din Franþa, au participat o suitã de manifestãri culturale consacratememoriei dr. Alexandru ªafran, fost ºef-rabin al României (1940-1947) ºi mare-rabin alGenevei (1948-1998).

La Bacãu (în 31 octombrie 2012), prof. univ. dr. Avinoam ªafran a prezentatexpunerea „Amintiri despre pãrintele meu, dr. Alexandru ªafran“, la ªcoala „Dr.Alexandru ªafran“.

La Iaºi (în 1 noiembrie 2012), Centrul de Istorie a Evreilor ºi Ebraisticã „Dr.Alexandru ªafran“ de la Universitatea „Al. I. Cuza“ a gãzduit masa rotundã Cercetãrirecente privind istoria evreilor din România.

La Centrul Comunitar Evreiesc din Bucureºti, în 4 noiembrie 2012, a avut loc ofestivitate de premiere.

Astfel, Premiul Dr. Alexandru ªafran 2012 a fost acordat prof. univ. dr. Carol Iancuºi prof. univ. dr. Alexandru-Florin Platon, coordonatorii volumului Profesori ºi studenþievrei (Ed. Universitãþii Al. I. Cuza din Iaºi, în noua colecþie „Dagesh“).

Medalia Dr. Alexandru ªafran 2012 a fost acordatã prof. univ. dr. Marta Petreu,profesor de filozofie la Universitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca; prof. univ. dr.Marius Sala, vicepreºedinte al Academiei Române; prof. dr. Silviu Sanie, de la Univer-sitatea „Al. I. Cuza“ din Iaºi; prof. univ. dr. René-Samuel Sirat, fost mare-rabin al Franþei;dlui Josy Eisenberg, mare-rabin, filozof, scriitor ºi jurnalist, realizator de emisiunireligioase ºi culturale la Televiziunea Francezã; dlui Victor Malka, scriitor ºi jurnalist.

Medalia Dr. Alexandru ªafran a fost acordatã post-mortem lui Traian Popovici, fostprimar al oraºului Cernãuþi; George Rusu, pictor de icoane; Tit Simedrea, fost mitropolitortodox al Bucovinei. (A. L.)

�

�

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 29

ARHIVA ORAªULUI Cluj din secolul al XVI-lea este o sursã de informare ºi pen-

tru cultura hranei ºi obiceiurile culinare aleepocii. În procesele-verbale ale consiliuluiorãºenesc, în socotelile oraºului, în acte-le diferitelor bresle s-au pãstrat informa-þii despre mâncãruri ºi despre costurile acestora.

Cum aratã aceste informaþii? De exem-plu, administraþia oraºului Cluj a fost de-seori pusã în situaþia sã gãzduiascã oficia-litãþi, de la principe pânã la solii þãrilorstrãine, cazuri în care oraºul a avut sarcinasã le asigure masa. În alte cazuri, funcþio-narii urbei, în timpul îndeplinirii unor sar-cini cum ar fi, de exemplu, stabilirea anu-alã a impozitului datorat de fiecare familie,sau în zilele când se þineau consfãtuiri, erauospãtaþi pe cheltuiala oraºului. Toate costu-rile pentru aceste mese, de la carne ºi pânãla ultimul ou, erau trecute în cãrþile desocoteli ale oraºului, oferind o sursã deinformare interesantã, din care se poate aflace anume a fost consumat. Tot în arhivaoraºului Cluj, în documentele breslelor, segãsesc informaþii ºi despre ospeþele „ofi-ciale“ ale membrilor acestora. ªi de aici sepot obþine date cu privire la obiceiurile cu-linare cotidiene din oraº.

Iatã cum apar informaþiile despre mân-cãrurile ºi costurile lor în cãrþile de socoteliale oraºului. În 28 decembrie 1595, eco-nomul urbei, Gáspár Heltai, nota în evi-denþe:

Dupã alegerea magistratului orãºenesc s-auadunat domnii care stabileau impozitele încasa sfatului. Domnia Sa judele dãdu porun-cã sã gãtesc, deci am gãtit dupã cum urmeazã.

Am dat poruncã sã fie cumpãratã pâinepentru Domniile Lor de 10 denari. Primafarfurie de mâncare a fost carne cu varzã.Pentru asta, carnea de vacã a costat 6 denari,spinarea de porc 6 denari, slãnina 6 denari,o gãinã 6 denari, varza 2 denari. A doua far-furie de mâncare a fost gãinã cu lãmâie. Pen-tru asta [am procurat] 3 gãini cu 12 denari,4 lãmâi cu 4 denari, oþet de 2 denari. A treiafarfurie de mâncare: fripturã de cocoº-de-munte, fripturã de carne de vacã 3 denari,fripturã de carne de cãprioarã 6 denari, frip-turã de carne de porc 6 denari, cârnaþi 4 de-nari, o gãinã 4 denari. La aceste trei farfuriide mâncare am dat 1,5 loþi1 de piper, 6 loþide ºofran, ghimbir, nucºoarã.

Nouã ouã fripte; ºi la asta am pus con-diment. Ouãle s-au dat atunci douã bucãþila un denar, nouã ouã fiind 4 denari.

Domnul jude a fost anul trecut unul din-tre cei ce-au stabilit impozitele, de la Dom-nia Sa am primit douã cupe2 bune de vin cupelin (pentru asta nu a fost nicio cheltuialã);pe lângã aceasta am dat din vinul meu deFloreºti, pe care Domniile Lor îl plãceauatât de mult, 6 cupe la 48 de denari.

Am cumpãrat ºi covrigi Domniilor Lorºi, în plus, meri ºi nuci.

În 4 ianuarie 1596 a fost pregãtit din nouprânz pentru cei ce stabileau impozitele.De aceastã datã meniul a fost urmãtorul:

Prima farfurie de mâncare: carne de vacãfiartã. Carnea de vacã [a costat] 7 denari;douã gãini ale oraºului, pãtrunjel, usturoi2 denari. A doua farfurie de mâncare: carnede vânat în sos negru – pentru acest fel car-nea de vânat [a costat] 10 denari – mere,pere, ceapã, nuci, migdale, coacãze3, cuiºoa-re4, o cupã5 de miere. A treia farfurie: cara-cude în sos dulce; caracudele au fost dinpartea oraºului ºi, în plus, mere, ceapã, oþetde 3 denari. Covrigii 3 denari; merele, nuci-le 4 denari; o livrã6 de castane cu 20 de de-nari; strugurii au fost de la mine. Pâinea 8denari, pâiniºoare 18 denari. 4 cupe de vincu pelin 16 denari. [Din] vinul meu [amdat] 14 cupe cu 3 denari cupa, adicã 42 dedenari. A fost ºi mai mult, dar eu le-am spusDomniilor Lor sã petreacã, aºa cã nu ammai pus la socotealã.

În 6 ianuarie 1586, meniul funcþionarilorcare stabileau impozitele a fost urmãtorul:„prima farfurie de mâncare a fost carne cuvarzã; a doua farfurie a fost carne de viþelcu «suffa»; a treia farfurie a fost cu fripturi,din carne de vitã, de viþel, din cârnaþi ºi dincarne de iepuri“.

În ziua urmãtoare:

prima farfurie a fost cu intestine de viþel, cupicioare cu tot; pentru asta a fost cumpã-rat un picior de viþel, ouã ºi unt. A doua far-furie a fost gãinã cu lãmâie, la trei gãini 6lãmâi, preþul lor fiind 12 denari. A treia far-furie a fost fripturã, de asemenea din maimulte feluri de carne.

La meniul din 7 ianuarie mai existã oinformaþie interesantã. Heltai aminteºte cã„pofta Domniilor Lor a fost sã gãtesc ogãinã indianã; am ºi gãtit-o cu sos deghimbir, preþul a fost de 35 de denari“.Pentru sosul de ghimbir a cumpãrat vin,pere, migdale, stafide ºi miere. Ceea ceînþelegea Heltai prin „gãinã indianã“ rãmâ-ne o intrebare deschisã. Poate sã fie atâtcurcanul, cât ºi bibilica; în acea epocã,amândouã erau cunoscute sub denumireade „gãinã indianã“. Faptul cã a fost vorbade o pasãre exoticã este ilustrat de preþulfoarte ridicat: o gãinã obiºnuitã costa în jurde 4 denari, „gãina indianã“ 35 de denari.

Alte izvoare, de aceastã datã socotelilediferitelor bresle, relateazã despre ospeþe,în unele ocazii adevãrate banchete ale bres-laºilor. Acestea erau oferite, de regulã, deun membru al breslei, cu ocazia obþineriititlului de meºter. Pentru a oferi o ideedespre ce a însemnat un ospãþ de breaslã,se poate aminti unul al breslei croitorilorde la Alba Iulia din anul 1596. Exempluleste edificator ºi pentru Cluj, deoarecebreasla croitorilor din capitala politicã aprincipatului se poate compara cu o breas-lã puternicã clujeanã. Masa era pregãtitã cudouãzeci ºi ºase de feluri de mâncare, careconþinea peºte (caracudã, ºtiucã, þipar ºipoºar); carne de gãinã cu orez, cu mei; pre-parate din gâscã, pui de gâscã ºi mãruntaiede gâscã; carne de curcan; raci în unt, racifierþi în apã sãratã; purcel umplut, carne depurcel prãjit ºi în sos negru; fripturã decarne de vitã ºi maþ de vacã împãnat; varzãnouã muratã; os cu mãduvã fiert. Ospãþul,la care era servitã „pâine albã suficientã“,era completat de cozonaci, covrigi, plãcin-te, nuci, alune, mere, pere. Condimentelefolosite arãtau faptul cã preparatele erauacre ºi picante.7

�

„Îmi dãdu poruncã sã gãtesc, deci am gãtit”

Ospeþe clujene din secolul al XVI-lea

Lukács József

1. Unitate de mãsurã echivalentã cu 175 g.

2. În text apare termenul ejtel. Aceastã unitatede mãsurã de capacitate era egalã cu 1,41 litriºi era echivalentã cu mãsura de o cupã.

3. În manuscris, tengeri szølø.4. În manuscris, szegfð, care înseamnã garoafã.

Termenul de szegfð poate sã aibã ºi înþelesulde szegfðszeg, adicã cuiºoare, sau szegfðbors,adicã ienibahar.

5. În manuscris figureazã termenul ejtel, deciera vorba de 1,41 litri de miere.

6. În manuscris, font: mãsurã de greutate, sino-nimã cu latinescul libra. O livrã era egalã cu0,56 kg.

Secretele Oraºului-Comoarã

7. Rüsz-Fogarasi Enikø, Nivele de alimentaþieîn Clujul din epoca Principatului, Caiete deantropologie istoricã, anul V, nr. 1-2 (8-9),ianuarie-decembrie 2006, p. 55-66; Céhesélet Erdélyben [Viaþa breslelor din Ardeal],studiu introductiv ºi note de Kovách Géza ºiBinder Pál, Bukarest: Kriterion, 1981, p.136-137.

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• IN MEMORIAM

Ion Vãdan 2

• ANCHETA APOSTROF: Salonul Cãrþii de la Paris, martie 2013Dumitru Þepeneag, 3Linda Maria Baros, Fanny Chartres, Florica Ciodaru-Courriol, Jean-LouisCourriol, Laure Hinckel, Marily Le Nir, Monica Salvan 4-7

(anchetã realizatã de Marta Petreu)• CRONICA LITERARÃ

N. Steinhardt ºi farmecul incertitudinii Irina Petraº 8Douã cãrþi de Andrei Pleºu ªtefan Borbély 9

• CU OCHIUL LIBER

„Tezele din iulie”, Teatrul „Bulandra“ ºi interzicerea piesei Revizorul Cristian Vasile 10Lumea ca baltã Gelu Ionescu 24Din nou despre Ionesco Letiþia Ilea 25Ontologii fragmentate Constantina Raveca Buleu 25Scriiturã criticã Ovidiu Pecican 27O restituire necesarã Iulian Boldea 27• ACTUALITATE

O „internaþionalã“ a unei personalitãþi europene Alexandru Singer 11

• EVENIMENT

Alexandru ªafran 28• POEME

Somn uºor, ***, Albastru, Dor, Îngerul Gilda Vãlcan 12Copenhaga, Toate intenþiile, Cazanie, Primul pescar Flavia Teoc 23

• DOSAR: ION VINEA

În câte revoluþii a crezut Ion Vinea? Sanda Cordoº 13

• SUB LUPA MEMORIEI

Fraternizarea Hitler-Stalin: Cum, când ºi de ce se aliazã monºtrii totalitari Vladimir Tismãneanu 20

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Un om a murit asearã, Nu poezia nu, Atunci când poeþii, Ruºine în rãspãr Marc Delouze 21

(în româneºte de Letiþia Ilea)

• MICROLECTURI

Cum se naºte un dramaturg Ion Bogdan Lefter 22• SECRETELE ORAºULUI-COMOARÃ

„Îmi dãdu poruncã sã gãtesc, deci am gãtit“: Ospeþe clujene din secolul al XVI-lea Lukács József 29

Anul XXIII, nr. 11 (270), 2012 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

AMALIA LUMEI

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:

FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþie

nu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat