2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Premiile USR pentru anul 2011

JURIUL UNIUNII Scriitorilor din România, alcãtuit din Dan Cristea(preºedinte), Paul Aretzu, Gabriel Coºoveanu, Nicolae Oprea

ºi Vasile Spiridon, întrunit în data de 16 iunie 2012, a decis pre-mierea urmãtoarelor cãrþi ºi a urmãtorilor autori, pe baza nomi-nalizãrilor juriului desemnat pentru acestea:

I. PoezieGABRIEL CHIFU, Însemnãri din þinutul misterios, Cartea Româ-

neascãII. Prozã

ALEXANDRU VLAD, Ploile amare, CharmidesIII. Criticã

MIHAI ZAMFIR, Scurtã istorie: Panorama alternativã a literaturiiromâne, Cartea Româneascã/Polirom

IV. TeatruGELLU DORIAN, Confort Freud, Timpul

V. Premii specialeCASSIAN MARIA SPIRIDON, Despre barbari sau Invazia omului

plat, LiteraVI. Debut

GABRIELA GHEORGHIªOR, Mircea Horia Simionescu: Dezvrãjireaºi fetiºizarea literaturii, Muzeul Literaturii Române; ALEXGOLDIª, Critica în tranºee, Cartea Româneascã

VII. TraduceriDINU FLÃMÂND: Fernando Pessoa, Opera poeticã, Humanitas

FictionPremiul Fundaþiei Andrei Bantaº, acordat de juriul USR cu spriji-

nul financiar al Fundaþiei Andrei Bantaº:GEORGE VOLCEANOV, VIOLETA POPA ºi HORIA GÂRBEA: W. Sha-

kespeare, Opere, IV (Regele Ioan, Îmblînzirea scorpiei, Vis de-onoapte-n miezul verii), Paralela 45

VIII. Literaturã în limbile minoritãþilor naþionaleEGYED EMESE, Briszéisz (roman), Erdélyi Híradó Kiadó

Premiul Naþional de LiteraturãNORMAN MANEA

�

ESTE UNUL dintre complexele noastre de inferioritate faptulcã literatura românã – iar generalizat: cultura românã – nu

existã ºi nu este cunoscutã în afara graniþelor sale. Suferinþaaceasta este veche, situaþia a fost constatatã de interbelici, careºi-au propus sã o corecteze. Dupã cãderea comunismului, dato-ria de a îmbunãtãþi situaþia culturii române în lume a cãzut însarcina Fundaþiei Culturale Române, devenitã apoi InstitutulCultural Român. Nu am de gînd sã fac analiza comparativã a fe-lului cum a funcþionat instituþia sub cele douã denumiri ºi subcei doi preºedinþi, ci sã semnalez cã, în ultimii ani, ceva a înce-put sã se miºte. Tot mai multe produse culturale româneºti ºi totmai mulþi oameni au ieºit peste graniþã; expoziþii, concerte, spec-tacole de teatru, cãrþi publicate în diferite þãri, artiºti români participînd la diverse evenimente culturale internaþionale au înce-put sã fie o realitate fireascã. Acum se poate spune, fãrã exa-gerare, cã ICR-ul a reuºit pînã la urmã sã creeze o structurã via-bilã prin care sã expunã cultura românã în strãinãtate. ªi asta estebine. Cu mai mulþi bani, ar fi fãcut ºi mai mult.

S-a întîmplat cã am participat eu însãmi la o manifestare cul-turalã, una organizatã de Franþa: Festivalul de la Chambéry,numit al „Primului Roman“, ediþia din acest an fiind sãrbãto-reascã, deoarece a douãzeci ºi cincea. Din România au mai par-ticipat, ca membru al grupului de organizare, Dan Daia, de laInstitutul Francez din Iaºi, ºi Daniel Cristea-Enache, acesta cainvitat pentru o dezbatere despre literatura europeanã. Am întîl-nit, în cele fix 37 de ore cît am stat în micul ºi frumosul oraºde munte din sud-estul Franþei, nu numai scriitori francezi, ci ºicititori de literaturã românã, precum ºi traducãtori ºi editori fran-cezi, italieni, spanioli etc. Am vãzut lucruri interesante, de pildãcît de serios ºi de academic se pune problema traducerilor, tra-ducerea fiind o specialitate universitarã, care se studiazã ca atarela universitãþi.

Problema cea mai grea a traducãtorilor din românã – ºi acelor din Franþa, ºi a celor din Italia, Spania sau Anglia – parea fi în momentul de faþã aceea financiarã. Criza a lovit din plinîn industria editorialã, drept care editorii ºi-au restrîns activita-tea ºi se orienteazã tot mai mult spre cãrþile cît mai uºor van-dabile. Din aceste motive, impunerea unei cãrþi româneºti estemai grea ca oricînd. Jean-Louis Courriol, traducãtor al luiRebreanu ºi Sorescu, un extraordinar cunoscãtor al literaturiiromâne, ºi Florica Courriol, traducãtoarea în francezã aHortensiei Papadat-Bengescu, mi-au vorbit despre cît de greupoate fi gãsitã o editurã interesatã de cãrþi româneºti selectate pecriteriul estetic. Acelaºi lucru mi l-au confirmat editori franceziºi spanioli. Pe deasupra, am auzit ceva ce îmi povestise MarcoCugno în mod repetat: cã publicarea cãrþilor la editurile mici dindiferite þãri europene poate fi ºi o capcanã, în sensul cã acesteedituri nu pun cãrþile în circuit critic ºi comercial.

Aºa cã pînã la urmã problema se învîrteºte în jurul banilor.ªi ar putea fi rezolvatã cu mai mulþi bani investiþi de Româniaîn acþiunea ei de a-ºi crea o faþã culturalã în afara graniþelor. Înfond, este vorba despre investiþia pe termen lung în imagineaRomâniei, ºi poate fi rezolvatã prin bani. În aceste vremuri decrizã, nu aº avea curajul sã pledez pentru cheltuirea de bani pen-tru exportarea culturii române în Europa dacã nu aº ºti, de labuletinele zilnice de ºtiri, cã în economia României se furã ca-n codru. De fiecare datã cînd aud despre o fraudã economicã,calculez cîte evenimente culturale strãlucitoare ar putea fi orga-nizate „afarã“ din sumele furate.

�

M. P.

România culturalã

Gelu Ionescu, Tîrziu, de departe..., Bucureºti: Cartea Româneascã,2011.

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text

aparþine, în exclusivitate, autorului.

APOSTROF

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 3

AM VRUT sã scriu în Apostrof despre dispa-riþia bruscã ºi greu de crezut (îl vãzusem

în urmã cu mai puþin de o sãptãmânã laTârgul de Carte de la Torino) a profesoru-lui Marco Cugno, pentru cã în Apostrof amcitit în urmã cu vreun an un text semnat deilustrul profesor („Din umbra cuvintelor înumbra realitãþii: povestirile fantastice aleAnei Blandiana“), care m-a impresionatprofund nu doar prin fineþea analizei lite-rare ºi savanta incursiune în definiþia ºi isto-ria prozei fantastice, ci ºi, mai ales, pringravitatea interesului sãu pentru realitateape care aceastã prozã o transfigura. Nu erapentru prima oarã când eram obligatã sãmeditez cu emoþie asupra neobiºnuitei em-patii cu care marii profesori de românisticãdin universitãþile italiene se dedicau litera-turii române. Marco Cugno, Lorenzo Ren-zi, Bruno Mazzoni, Roberto Scagno, Ange-la Tarantino au legat Facultãþile de Literedin Torino, Padova, Pisa, Florenþa cu miide fire, împletite din pasiune ºi profesiona-lism, de limba românã ºi de istoria litera-turii noastre, de la Mioriþa ºi clasicii seco-lului 19, pânã la generaþiiile ’60, ’80 ºiultimele descoperiri de dupã anul 2000.Marco Cugno era decanul de vârstã ºi deprestigiu al unei impresionante pleiade despecialiºti, organizaþi chiar într-o Asociaþiea Româniºtilor din Italia (primul ei preºe-dinte a fost importantul lingvist de la Uni-versitatea din Udine, Alexandru Niculescu)ºi al cãror ataºament ºi respect pentru valo-rile româneºti devenea, în momentele grele,punctul de sprijin pentru propriul nostrurespect de noi înºine.

A tradus din Eminescu, Arghezi, Blaga,Marin Sorescu, Paul Goma, ConstantinNoica, Adrian Marino, Norman Manea. Es-te autorul unor opere de referinþã: Antologiapoetica dell’avanguardia romena, La poesiaromena del Novecento, Nuovi poeti romeni,Folclore letterario romeno, Letteratura mol-dava – ritrato di gruppo – poeti di Bessarabia,iar o paginã îndureratã ca aceasta nu arecum sã cuprindã zecile de studii dedicateliteraturii noastre ºi reprezentanþilor ei.

S-a îndrãgostit de România în tinereþe,când, împreunã cu Marisa, soþia lui carevorbeºte ºi ea perfect româneºte, ºi-a înce-put cariera la Universitatea din Bucureºti,iar de-a lungul deceniilor, nici dragostea,nici interesul lui pentru tot ce era româ-nesc nu au obosit o clipã. E destul sã-i citeºtibibliografia pentru ca sã fii copleºit de recu-noºtinþã faþã de enormul volum de muncã,talent, sensibilitate ºi ºtiinþã pe care acestprofesor italian l-a închinat þãrii noastre ºiculturii ei, fãcând tot ce i-a stat în putinþã cas-o naturalizeze într-o Europã astronomicdepãrtatã de-a lungul deceniilor trecute.

În ceea ce mã priveºte, trebuie sã-i mul-þumesc pentru versiunea italianã a Proiecte-lor de trecut ºi pentru cele câteva zeci depagini publicate prin care începuse tradu-cerea romanului Sertarul cu aplauze. Ultimaoarã, când l-am vãzut la Torino, se bucuraca un copil pentru cã gãsise o importantãediturã pentru care urma sã termine tradu-cerea. De altfel, s-ar putea scrie poeme des-pre felul în care – împreunã cu Bruno Maz-zoni, Lorenzo Renzi ºi foºtii lor studenþi,deveniþi la rându-le profesori ºi traducãtori– s-a implicat în construirea succesului dela târgul de carte unde, invitatã de onoa-re, România, prin Institutul Cultural Ro-mân, a fost o covârºitoare prezenþã.

Adevãratul omagiu pe care, români ºiitalieni, îl putem aduce Profesorului Cugnoîn posteritate este sã nu lãsãm sã îi fie între-ruptã opera.

�

ANA BLANDIANA

L-AM CUNOSCUT la un tîrg de carte, laCluj, în 1997. Un domn elegant, impe-

cabil elegant, care m-a uluit ºi atunci, ºi maitîrziu, prin cît ºtie. În cultura româneascãera pur ºi simplu un erudit. Cînd l-am cu-noscut eu, tocmai îi apãruse La poesia rome-na del Novecento, în care îmi tradusese ºimie cîteva poeme, singura traducere, de alt-fel, pe care a fãcut-o vreodatã din textelemele ºi singura pe care o am pînã astãzi înitalianã. Ne-am împrietenit pe bazã de ad-miraþie, a mea faþã de el, ºi de recunoºtinþã,tot a mea faþã de el: ºi anume, îi eram ºi îisînt recunoscãtoare cã traduce scriitori ro-mâni în italianã ºi cã þine în viaþã, la unnivel superlativ, catedra de românisticã dela Torino. Lui Marco Cugno îi pãsa de Ro-mânia ºi de cultura româneascã mai multdecît ne pasã multora dintre noi. El a avutrespect pentru aceastã þarã ºi pentru aceas-tã culturã, care erau obiectul muncii lui, ºinu cred cã exagerez cînd spun cã pentru elRomânia a fost o patrie. Nu România l-aadoptat pe el, ci el a adoptat Româniadrept patrie ºi ºi-a fãcut din cultura românãpatria pe care a iubit-o ºi a slujit-o. Scriuaceste lucruri cu un soi de jenã, pentru cãnoi sîntem colectiv educaþi (ºi constrînºi)sã ocolim cuvinte precum þarã, patrie etc.ºi învãþaþi cã despre patria proprie se vor-beºte numai de rãu. ªi stãm aºa, cufundaþiîntr-un autodispreþ ºi o autodenigrare nulipsite de voluptate, deºi nici de o straºnicãdozã de durere. Dar eu am vãzut cît demult iubea Marco Cugno România ºi cesensibil era la prestigiul ei în Italia. ªi l-am vãzut o datã, o singurã datã, ºi pe strã-

lucitul istoriograf Keith Hitchins, ºi anumevorbind despre România ca despre o þarãfãrã noroc, ºi izbucnind la propriu în la-crimi. ªi-atunci am luat aminte de la ei cãam putea ºi noi sã vorbim despre þara noas-trã ºi cu dragoste sau de bine.

Cu Marco am avut cîteva proiecte îm-preunã. Sînt bucuroasã cã a fost invitat laNeptun, unde Nicolae Manolescu l-a pre-miat. ªi sînt bucuroasã cã Andrei Marga,rectorul de atunci al universitãþii, ºi SenatulUniversitãþii „Babeº-Bolyai“ au acceptatpropunerea mea ºi Marco Cugno a fostfãcut doctor honoris causa al nostru, pentrumeritele lui extraordinare, mai mari ca aleoricui altcuiva, faþã de cultura românã.ªtiam cã e bolnav, de ani de zile se lupta cuo boalã tot mai perfidã – dar el avea de par-tea lui sistemul medical italian, mult maibine organizat decît al nostru. ªi mã bucu-ram ori de cîte ori mã suna ºi îmi spuneacã a mai trecut prin cutare sau cutare con-trol ºi cã e bine.

În 1 iunie, cînd am ajuns în mare grabã,dusã de doamna ºi domnul Florica ºi Jean-Louis Courriol, la Festivalul PrimuluiRoman de la Chambéry, la întîlnirea cu

publicul, ºi am dat în salã de studenþiiveniþi împreunã cu profesorul lor, RobertoMerlo, de la Torino, m-am gîndit stupefiatãcã Marco Cugno îmi face, de la distanþã, uncadou. Cãci pe Roberto Merlo el îl aduse-se, de mai mulþi ani, la catedra de românã,cu intenþia clarã de a avea în el un urmaº.Iar studenþii de la Torino au fost, pe totparcursul festivalului, publicul meu cel maifidel. Cã asta i se datoreazã lui Marco saului Roberto nu ºtiu de fapt – iar acum nicinu mai vreau sã ºtiu. La Chambéry am vor-bit cu Roberto Merlo ºi despre Marco, ºimi-a spus cã e bine. Toþi îl socoteam, cubucurie, un învingãtor. ªi toþi mai aveamîmpreunã cu el proiecte de viitor.

Marco a murit în dimineaþa zilei de 5iunie. Mã rog pentru el folosind dinadins oformulã a culturii noastre, culturã pe careel neasemuit de mult a iubit-o: Fie-i þãrî-na uºoarã.

�

MARTA PETREU

In memoriam MARCO CUGNO

• Marco Cugno la ceremonia de decernare a titlului de doctor honoris causa al UBB, 6 martie 2008

4 • APOSTROF

NE ÎNDREPTÃM astãzi cu paºi grãbiþicãtre educaþia care nu educã. S-ar spu-

ne cã printre scopurile principale ale aces-teia se numãrã grija de a-i þine ocupaþi pecopii cât timp se presupune cã pãrinþii lorsunt la muncã, nevoia de a fi formaþi pen-tru nevoile statului sau ale companiilor pri-vate de pe piaþa naþionalã, dorinþa venitã desus de a alinia formal învãþãmântul româ-nesc la exigenþe exterioare (nu întotdeaunaîn acord cu dezvoltarea ºi nevoile þãrii noas-tre ºi în acord cu idealul individual de via-þã). Faþã de idealul helladic al paideei înþe-lese ca împlinire a spiritului, a sufletului ºia corpului, astãzi, în România, suntem totmai departe. Am ajuns deja atât de depar-te, încât, aºa cum aratã ea astãzi, educaþiapracticatã în sistemul ºcolar ºi universitarde la noi pare îndreptatã împotriva dezvol-tãrii aptitudinilor individului ºi a aspiraþii-lor cãtre care acestea îl îndreptãþesc, împo-triva dezvoltãrii culturii naþionale ºi spre a-ltransforma într-un ins mai mult sau maipuþin pregãtit pentru sistemul economicºi de cunoaºtere internaþional, chiar dacãintegrarea în acesta se face cu mai mare di-ficultate decât în cel naþional, expune alteexigenþe, este, de multe ori, discriminato-rie faþã de absolvenþii din þara noastrã ºireduce ºansele României de a face faþã cuinteligenþã adaptativã, dar ºi cu o identita-te bine profilatã, competiþiei cu giganþiiscenei universale.

În rândurile care urmeazã îmi voi lualibertatea de a formula explicit ºi de a expli-ca unele dintre miturile educaþiei actualeromâneºti prin care subiecþii procesuluieducativ, copiii ºi tinerii, se deprind sã dis-preþuiascã naþiunea ºi tradiþiile noastre, sãneglijeze ºi sã minimizeze importanþa apor-turilor originale româneºti, sã se pregã-teascã de mercenariatul sau imigrarea de-finitivã în strãinãtate ºi sã perpetuezecomplexele culturale româneºti, amplificân-du-le ºi dându-le conþinuturi nemaiatinseîn trecut. Toate acestea se petrec tocmai în-tr-o perioadã istoricã în care România be-neficiazã de condiþii favorabile fãrã prece-dent: beneficiem de o securitate colectivãasiguratã (suntem membri ai UE ºi NATO;avem un parteneriat strategic cu SUA); deun regim politic democratic; de libertate deexpresie artisticã ºi ºtiinþificã neîngrãditã;de posibilitãþi de a cãlãtori, studia ºi parti-cipa la cunoaºtere prin achiziþii profesiona-le la faþa locului în cele mai multe þãri alelumii; de existenþa unui sistem educativ destat ºi a unuia alternativ, privat propriu,cu cursuri în principalele limbi vorbite înRomânia, dar ºi în unele limbi de mare cir-culaþie; de burse, de programe ºi de faci-litãþi europene, americane, mondiale în di-verse domenii.

Existã, desigur, o mulþime de neajun-suri, de la cele logistice – cifra din buget

alocatã educaþiei, tãieri de salarii ºi de finan-þãri, impunerea de taxe pentru studenþi etc.– la cele þinând de organizarea educaþiei, decondiþiile de funcþionare ale sistemului ºide etica profesorului ºi a elevului; imixtiu-nea politicului ºi a administraþiei asupralibertãþii exercitãrii actului educativ, alte-rarea din exterior a calitãþii acestuia. Cutoate acestea, asemenea defecþiuni, reglabi-le pe parcurs, nu trebuie sã impieteze asu-pra direcþiei de dezvoltare a educaþiei. Cãciniciodatã, nicãieri lucrurile nu au mers per-fect ºi întotdeauna anumite lucruri trebuierezolvate þinând seama de împrejurãri, deconjuncturi; fãrã a afecta însã esenþialul.

Iatã deci câteva dintre cliºeele care audobândit – prin sprijin guvernamental ºiministerial – o recunoaºtere greu de pusîn discuþie astãzi, chiar dacã multe dintreele contrazic tradiþia de acasã, ideea de res-pect de sine ºi, nu în ultimul rând, bunul-simþ.

E bine sã fim ca ºi ceilalþi. Nevoia realãde a face, în plan politic ºi administrativ,joncþiunea cu UE dupã cãderea comunis-mului ºi a URSS s-a transformat, în ultimiiani, în clamarea impertinentã a unei „clo-nãri“ a exigenþelor formulate de modelulavut în vedere, chiar ºi acolo unde nu estecazul. Oricât am dori sã avem o economie,un sistem de asigurãri sociale, o mentalitateidentice cu ale Occidentului, nimeni nu arepretenþia de la noi de a deveni clone aleoccidentalilor în atitudini ºi comporta-mente. Ceea ce se aºteaptã este un parte-neriat onest, o tablã de valori ºi criterii decompetenþã compatibile. Dacã noi aban-donãm propria specificitate ca popor, cu cene prezentãm ca zestre la masa comunã?

Un autor e bun dacã zic alþi doi autori(anonimi). Poliþia calitãþii ºi a originalitãþiiînþeleasã astfel este un implant occidentalîn þara noastrã. Ea este cunoscutã drept sis-tem peer-reviewing (evaluare împerecheatã;de fapt, încruciºatã). La drept vorbind, în-tr-un mediu atent sã respecte moralitatea ºisã dobândeascã – spre a o pãstra – onora-bilitate, acest mod de a evalua, anterior pu-blicãrii, ar funcþiona corect. Nu e mai puþinadevãrat cã într-un mediu moral ºi onora-bil nu ar fi nevoie de aºa ceva, propria sem-nãturã de autor fiind garantul onestitãþiiºi al unui anumit nivel calitativ al textuluipropus spre publicare. Din nefericire, lucru-rile nu merg astfel ºi se cautã tot mai multegaranþii în faþa valului de plagiate care suntdepistate la noi, dar, nu mai puþin, ºi în res-tul lumii civilizate. Dacã sistemul receptã-rii curente a produselor scrise cu caracterºtiinþific ar fi suficient de activ, de exigentºi pe mai multe niveluri (criticã de întâm-pinare, evaluãri de etapã, sinteze, retrospec-tive etc.), sistemul adoptat acum nu ar finecesar. Imposturile ar ieºi la ivealã, gre-ºelile sau glisãrile s-ar evidenþia în timpul

discuþiei critice la cel puþin unul dintre ni-velurile diverse ale receptãrii specializate.Cum însã piaþa noastrã ºtiinþificã nu oferãîn mod sistematic ºansa acestor evaluãrimultiple, fãcând-o sporadic sau lãsând po-pulaþia unui domeniu ºtiinþific mai degrabãîn letargie în raport cu noile produse, nuexistã temeiuri pentru a crede cã moralita-tea ºi onorabilitatea mediilor ºtiinþifice arieºi în prim-plan altfel decât sporadic prinacest mecanism de evaluare-supraveghereoccidental. Dimpotrivã, anonimatul per-mite revanºe ºi rãutãþi într-un climat în careomul se încruntã ºi dacã îndrãzneºti numaisã frecventezi aceeaºi problematicã cu el,cãci se socoteºte, nu o datã, unic stãpânpe pajiºtile respective…

Strãinii sunt mai buni ca noi. Pentru cãîºi cunosc mai bine propriile ritualuri, me-tode, angulaþii ºi abordãri, dar ºi pentru cãaparþin unor culturi mai generoase cu re-sursele ºtiinþifice ºi mai pline de respect faþãde savanþi, cei din afarã sunt socotiþi, tacit,dar fãrã temei, aprioric, superiori. ªtimsigur cã vrem sã privim lumea numai prinparadigmele ºi prin ticurile Vestului?

Tot ce e românesc e minor. Complex cio-ranian, ionescian agravat prin transpunereala scara întregii noastre culturi. Ceea cepoate fi adevãrat în ºtiinþele „tari“, undefãrã laboratoare puse la punct ºi investiþiipeste mãsurã pierzi constant teren, nu estenecesarmente la fel acolo unde creativita-tea, intuiþia, spiritul de observaþie, gândi-rea originalã nu sunt silite sã se sprijine peo logisticã sofisticatã. Dar pânã ºi aici: ex-portãm anual atâþia tineri experþi în com-putere ºi în ºtiinþele tari, încât îmi vine sãcred cã nu aici sunt de cãutat slãbiciunilenoastre, ci în organizarea ºtiinþei naþionale,în valorizarea ei, în managementul tehno-logic ºi ºtiinþific.

Competenþã didacticã înseamnã sã facibani prin granturi. Nu subestimez nevoileeducaþiei de a obþine resurse, dar nu acestaar trebui sã fie scopul sãu esenþial, ci sãeduce. Astãzi, la noi, profesorii sunt cotaþi– pragmatic – dupã câþi bani atrag în de-partamente ºi ºcoli, fiind obligaþi sã se ca-lifice ca administratori, rupând timp ºienergie din cele rezervate, în principiu, per-fecþionãrii în meseria aleasã. Birocratizareaeducaþiei se întrevede în toate cusãturilesistemului ºi îndepãrteazã de unicul, preþi-osul scop al educaþiei: împlinirea umanã(adicã arte, ºtiinþe, sport, caracter). Statul,programele educative ale UE, finanþãrilesurvenite din mediul privat ar trebui me-diate de manageri ºi de un personal specia-lizat în resurse logistice, lãsându-le dascãli-lor lupta pentru îmbunãtãþirea rezultatelorîn educaþie.

Scrie în limbi de circulaþie ºi publicã laalþii, recunoaºterea lor te calificã acasã. Foar-te jenantã pentru orgoliul naþional, patrio-

Educaþia care nu educã Învãþãmânt contra culturã

Ovidiu Pecican

Puncte de vedere

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 5

tic ºi chiar pentru bunul-simþ individualal intelectualului este viziunea decidenþilorºi a multor snobi din toate categoriile so-ciale conform cãreia numai ce vine „din pa-chet“, de „dincolo“, din „strãinãtate“ meritãrecunoaºtere. De înþeles de ce teama depãrtinire ºi încuscriri, de nepotisme ºiaranjamente dã credit absolut strãinãtãþii,de parcã acolo patimile ºi pãcatele omeneºtinu gãsesc debuºee. De fapt, se neagã toateeforturile oamenilor de culturã români mo-derni de a construi, cu preþul a numeroaseºi anevoioase eforturi, o culturã naþiona-lã de calitate, un mediu propriu mani-festãrii creativitãþii artistice, ºtiinþifice, inte-lectuale ºi receptãrii rezultatelor obþinutede aceasta.

Editurile bune sunt cele calificate ca atarede câþiva inºi fãrã experienþã de editori (CNCS).Cãrþile bune apar acolo unde un editor pa-riazã pe un autor. Blaga debuta la o obscu-rã editurã arãdeanã. A concentra ºi a cen-traliza în mod artificial prestigiul editorialîn mâna câtorva firme este regretabil ºicontraproductiv. Oricine publicã o cartevaloroasã este un autor valoros, iar cel carel-a publicat meritã admiraþie, indiferent da-cã se aflã în capitalã sau în provincie, dacãare un emporiu editorial sau numai o firmãde niºã, cu prezenþe timide. Cine se poateerija în organismul care sã centralizeze ºi sãclaseze calitativ puzderia de mici ºi de mariedituri care acoperã nevoia româneascã decarte actualã, ignorând statutul multicen-tric al culturii noastre? În loc sã ordoneze,cel ce procedeazã astfel castreazã ºi împie-dicã mersul firesc al lucrurilor. Educaþiaeste pãgubitã, nu câºtigã din asemenea ope-raþiuni, iar cultura, cu dinamica ei reglatã

de cerere ºi de ofertã, se vede confruntatãcu o obtuzitate cenzorialã arogantã. Poþi fiºi Kant, dacã publici la o editurã nevalidatãde CNCS – nu contezi în universitate.

Publicã oricâte cãrþi vrei, nu conteazãdecât articolele cotate internaþional. Culmearidicolului este cã s-a ajuns deja pânã acoloîncât un articol de revistã a ajuns sã con-teze mai mult decât o monografie criticã demai multe sute de pagini în estimãrile biro-cratice ale distribuitorilor de punctaje îneducaþie. Faptul cã alte þãri procedeazã,eventual, astfel nu ar trebui sã fie o scuzã.Nu poþi aplica mecanic criteriile din fizicãunei reviste editate de filologii de la Literepreocupaþi de studiul literaturii. Literaturaeste nepreþuitã în efectele ei asupra uneinaþiuni, producând identitate, modelândconºtiinþe, creând solidaritãþi, instituind saureanimând tradiþii, menþinând viu un etoscomunitar. A face din ea o Cenuºãreasã,când alþii se impun în plan universal toc-mai prin asemenea creaþii, este semn de in-conºtienþã ºi dezorientare.

Nu cercetezi, nu poþi preda bine. Am avutprofesori admirabili în arta predãrii ºi sti-mulãrii la învãþãturã, dar care nu au scrisnicio carte. De ce ar trebui obligat un ase-menea dascãl sã scrie ºi sã exceleze într-ozonã care nu îl reprezintã, când dã rezulta-te excelente la clasã ori în faþa studenþilor?De ce trebuie obligaþi niºte studioºi talen-taþi ºi laborioºi, confirmaþi de calitatea cer-cetãrilor lor, sã devinã, necesarmente, niºtebuni pedagogi dacã o fire, sã zicem, maiinteriorizatã sau abilitatea de a face dincomplexitãþi niºte formule cuceritoare prinsimplitate ºi expresivitate îi împiedicã sãdevinã buni profesori? Cercetare, predare,

studiu, consultaþii, management al resur-selor ºi participãri la ºedinþe ºi ceremonii –toate acestea intrã simultan ºi obligatoriuîn fiºa actualã a postului unui cadru didac-tic. Neruºinat, excesiv, domnilor!

Nu publici, nu avansezi. Închei, deo-camdatã, amintind ºantajul care transformãactivitatea intelectualã personalã într-unprilej de ºantaj ºi într-un pretext de opor-tunism. Sunt oameni care scriu la o cartesau care cerceteazã o problemã timp înde-lungat. Existã, prin însuºi acest fapt, dova-da incompetenþei lor? Meritã ei, doar dinaceastã pricinã, o descalificare pe treaptacarierei ºi a salarizãrii? Sã nu ne mirãmatunci dacã printre multele cãrþi bune,adevãrate, se strecoarã ºi volume de echili-bristicã joasã, nevalidabile. Autorul nu leproduce pentru a se face de râs, ci în spe-ranþa de a obþine o stimã ºi un nivel sala-rial care altminteri i se refuzã. Încã o datã:cultura trebuie evaluatã dupã criterii cultu-rale, educaþia – dupã temeiuri de naturãeducativã, didacticã.

Dacã aceastã confuzie de planuri va fiîn continuare promovatã, efectele în plansocial, educativ ºi cultural vor fi pe mãsurapremiselor.

�

• Foto: Amalia Lumei

6 • APOSTROF

P RIMA ºI, în parte, a doua versiune a ela-boratului poem Luceafãrul (12 ani trec

între versiunea genuinã ºi textul antum)îmbie încã analiza semantic-hermeneuticãa poemului, fiindcã exegeza lui mai întâr-zie încã în simplism (dupã cum, fãrã me-najamente, spunea C. Noica despre pla-titudinea romanticã dedusã din celebranotiþã manuscrisã a poetului, cea despresensul alegoric intenþionat de poet, ea în-sãºi greºit ºi grãbit interpretatã1). În aceas-tã formã genuinã a poemului, spaþiul tex-tual al aºa-numitului discurs demiurgic(refuzul morþii cerute de Luceafãr are înforma antumã a poemului 11 strofe) este odezbatere amplã (peste 100 de strofe), deo bogatã substanþã ideaticã ºi filosoficã.Departe de a fi numai un bruion, o nebu-loasã elucubraþie poeticã în jurul dezgus-tului de viaþã, cum credea A. Guillermou2,aceastã primã variantã fundamenteazã oadevãratã lecþie iniþiaticã, menitã sã expli-citeze unitatea universului ºi legile acestuia.Totodatã, acest fond reflexiv, enigmaticpentru mentalitatea europeanã, se structu-reazã într-un registru variat de argumen-te, coezive ca nucleu semantic profund,pentru a reliefa, în ultimã instanþã, dupãcum am mai arãtat mai dezvoltat în „Lu-mile“ Luceafãrului, o majorã opoziþie, ceaîntre imaginea mãruntã, egoistã ºi neºtiu-toare a „micului eu“3 ºi marile adevãruri alealcãtuirii universului: O lege-n veci va stãpâ-ni/ ªi lumea ºi atomul/ Când omul prin-de-a-mbãtrâni/ Se-ntinereºte omul// ªi numaitu durezi în vânt/ Noroc ºi idealuri/ Cândvaluri aflã un mormânt/ Urmeazã altevaluri.4 Neînsemnata entitate, omul înindividualitatea sa, în condiþia sa naturalã,

înscrisã în veºnica reîntoarcere, nu se poatedeosebi din curgerea ciclic etenã, perpe-tuã ea însãºi în revenire, iar de aceastã soar-tã se împãrtãºesc în mod identic atât oame-nii, cât ºi cosmosul, adicã soarele, luna oristelele: Zadarnic lumea de pãreri/ S-aratãtrecãtoare/ Chiar soarele perind pe cer/Din nou s-ar naºte soare [...] Dacã tãrias-ar negri/ De vijelii rebele/ ªi dacã stele-arpieri/ S-ar naºte iaraºi stele [...] Oricât demare te socoþi? Oricum sã te asameni/ Sã pia-rã oamenii cu toþi/ Veni-vor iarãºi oa-meni [...]. Chiar timpul ºi existenþa însãºia aºtrilor, ca ºi a speciei umane, au acelaºidestin, impenetrabil însã pentru percepþiadin perspectiva imediatului: ªi-n orice clipãte întrebi/ Unde e soare, lunã/ E-n orice clipã-n-deosebi/ ªi-n toate împreunã. Oricum, înesenþã, din lumea creatã nu se poate scãpa:Zadarnic cauþi a scãpa/ Din lumea ta sãr-mana/ Când geana-ncepe-a lãcrima/ Se-nse-nineazã geana.

„Omul“ din versurile de mai sus (Sãpiarã oamenii cu toþi/ Veni-vor iarãºioameni)5 este privit ºi înþeles ca întreg, caspecie, având în el tot ºirul posibil de indi-vizi, ceea ce bineînþeles „micul eu“ nu poa-te înþelege, din cauza firii sale egocentri-ce, pe care Eminescu o persifleazã (E dreptc-atârni de micul eu/ Speranþã ºi iubire/ Edrept cã te gândeºti mereu/ Cã tu eºti numa-nfire), cu accente de intensã ironie, alteori,dupã cum vom vedea în cursul analizeiacestei lecþii iniþiatice. Tocmai de aceea sestrãduieºte Pãrintele ceresc sã lãmureascã– aici inventivitatea eminescianã este chiararborescentã – condiþia paradoxalã a indi-vidului care concepe totul în funcþie desoarta sa, de sine. În aceastã exersare de va-riante, temei individului neºtiutor de legeauniversului i se opun trei mari argumen-te: mai întâi marea idee despre Unitate:toate creaturile se nasc din Brahma ºi seîntorc în el: „Cã mii de oameni, neam deneam,/ Cã soarele ºi luna/ Se nasc ºi morîn sfântul Brahm/ În care toate-s una“.Sfântul Brahm devine ºi mai elocvent prinsubstitutul sfântul Un în versiunea a douaa poemului. Strofa aceasta are ºi patru sub-variante, iar într-una dintre ele Brahma are,în mod semnificativ ºi elocvent, determi-nantul schimbat în: „unu Brahm“.

Se exerseazã, în aceastã versiune genui-nã, cu deosebire ºi în variate exprimãri,ideea fundamentalã a înþelepciunii extremorientale (upaniºadice), cea privind mareaºi tainica unitate a lumii, cu corelativul ei,veºnicia substanþei lumii. Fãrã sã insistacum asupra surselor din care Eminescu ºi-aextras aceste idei, vizibil dominante în ver-siunea genuinã a Luceafãrului, din momentce se extind la 100 de strofe (întreg textuldefinitiv are numai 98 de strofe), mi separe deosebit de relevant faptul cã poetuleste febril preocupat ºi tulburat de acesteadevãruri: Cãci stoluri cari sboarã-n jos/ Se-n-torc la anul stoluri// Tu îþi atârni de miculeu/ Speranþã ºi durere/ Te legi cu mii pãreride rãu/ De omul care piere// Tu crezi în steleºi în sorþi/ Ca-n basme-a tinereþii/ Când viaþabiruie pe morþi/ ªi moartea-i muma vieþii.La o privire mai atentã, surprind insistenþa,revenirea în volute asupra organicei ºi coa-gulatei logici a demonstraþiei, precum ºiinventivitatea termenilor definitorii ai opo-ziþiei antrenate. Imaginea emblematicã aantinomiilor ce izvorãsc din neºtiinþa ºiîngustimea individualitãþii are diferiteexpresii. Apare elocventã (reflectatã ºi îndicþionarul menþionat mai sus) modalita-tea de descriere a ambiþiilor deºarte ale„micului eu“, zãdãrnicia eforturilor sale,discrepanþa ridicolã a ambiþiilor sale de a-ºi marca individualitatea faþã de tãvãlugullegii veºnicei reîntoarceri: E drept c-atârnide micul eu/ Speranþã ºi iubire/ E drept cã tegândeºti mereu/ Cã tu eºti numa-n fire. [...]E drept c-atârni de micul eu/ Speranþã ºi du-rere/ […]//Tu legi o lume de pãreri/ De soar-ta ta, de tine/ Pare c-ai fi cãzut din cer/ ªicine ºtie cine... [...] Ei îºi atârnã micul eu/De-a vieþii lor durere/ Se þin cu mii pãreride rãu/ De visul care piere.

Netrecerea „formei individuale“ a omu-lui, ca ºi perpetuitatea ciclului vieþii dinnaturã ori din cosmos, este condensatã ºimai expresiv în construcþia poeticã Fiinþace nu moare, definitã în amintitul dicþio-nar ca „tot ce existã în lumea creatã, fãrã sãaibã sfârºit“, ºi care apare în versiunea A:Pentru cã tu eºti trecãtoriu/ Sunt toate trecã-toare?/ Au nu sunt toate-nvelitori/ Fiinþei cenu moare. În cea de-a doua versiune, con-strucþia metaforicã persistã, ceea ce estesemnificativ, împreunã ºi cu un context mailãmuritor: Pentru cã ei sunt trecãtori/ Sunttoate trecãtoare?/ Au nu sunt toate-nvelitori/Fiinþei ce nu moare// Tot ce a fost ºi ce va fi/De-a pururi faþa este/ Iar basmul trist al stin-gerii/ Pãrere-i ºi poveste.

„Micul eu“ în varianteleLuceafãrului

Rodica Marian

1. Constantin Noica, Sentimentul românesc alfiinþei, Bucureºti: Eminescu, 1978, p. 98-100.

2. Alain Guillermou, Geneza interioarã a poezii-lor lui Eminescu, Iaºi: Junimea, 1977, p. 370.

3. În Dicþionarul Luceafãrului eminescian, sem-nat de Rodica Marian ºi Felicia ªerban, ediþiaa doua, Bucureºti: Ideea Europeanã, 2007,la p. 158 apare definiþia: „Micul eu = indi-vidualitatea umanã (egocentricã), a cãreiconºtiinþã este redusã la limita unei vieþi ºicare nu înþelege legea universalã a veºniceirenaºteri“.

4. Toate citatele sunt din versiunea A, din ediþiatextului integral aflatã în anexa dicþionaruluiamintit mai sus, iar versurile boldate suntaºa-numitele relicte ale discursului demiur-gic din prima formã a poemului, identice orifoarte asemãnãtoare cu versurile rãmase înversiunea definitivã a poemului Luceafãrul.

5. În forma antumã a poemului: Dar piarã oa-menii cu toþi/ S-ar naºte iarãºi oameni.// Ei nu-mai doar dureazã-n vânt/ Deºerte idealuri – /Când valuri aflã un mormânt/ Rãsar în urmãvaluri.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 7

Imaginea pe care-o consider emblema-ticã pentru mentalitatea din versiunea A:„Viaþa e un ºir de morþi/ ªi moartea mumavieþii“ are ºi alternativa: „Dar vis e tot ºi vissuntem/ Cãci ce e pururi faþã / E moarteadin care vedem/ C-a rãsãrit viaþã“. Primaimagine revine ca o metaforã-argument,opunând omului ºi „micului“ sãu „eu“ olege a existenþei universului întreg, pe care-oputem numi moartea-renaºtere. Aºadar, înmãrginirea sa, omul nu vede cã este partea unui întreg, reducându-ºi orizontul lamicul eu ºi fãcându-ºi vise, delimitate oricircumscrise de un unic destin ºi noroc, pecând ciclul vieþii ºi al morþii este nesfârºitºi implacabil, numai aceastã veºnicã reve-nire ºi nesfârºire a vieþii ºi morþii este defapt legea universului.

Condiþia „micului eu“ este ilustratã înprima versiune manuscrisã printr-un tu ge-neric, reprezentând o adresare faþã de oindividualitate oarecare („tu sau altul“), ºinu aprioric excepþionalã, precum este pre-supusã de exegeza clasicã, ca fiind cuprin-sã în semantica textului definitiv, cândHyperion este cuprins în noi, alãturi dePãrintele ceresc, iar termenul opus, ei, adicãoamenii, îl înlocuieºte pe tu din versiuneainiþialã. Aºadar, cei care nu înþeleg legea,marea lege a „naturii“, sunt în iluzie pen-tru cã percep tragic sfârºitul din unica lorexistenþã, ceea ce-i face inapþi de-a recu-noaºte adevãrul legic, care nu e crud ºi nici„trist“, decât din perspectiva propriei limi-te: „Tot ce a fost tot ce va fi/ De-apururifaþa este/ ªi basmul trist al stingerii/ Pãrere-iºi poveste“. Dar ei este egal cu toþi, în caresunt cuprinºi ºi oameni, ºi stele, ºi sori: Sãpiarã sorii toþi din cer/ Din nou s-ar naºte so-rii. Concluzia majorã a inalterabilitãþii întimp a spiritului – idee upaniºadicã pe care-oputem reîntâlni ºi în Archaeus, cum s-aobservat6 – ºi a credinþei în veºnicia sub-stanþei lumii nu poate fi decât sporirea princunoaºterea-iniþiere a adevãrului decurgânddin ceea ce Eminescu a numit „nemurireasufletului ºi a formei individuale“7 (ms.2255, f. 187 r). ªi anume acest adevãr, pen-tru conºtiinþa neconsolatã a „micului eu“,este cã ciclul vital al reîncarnãrilor sufletu-lui este fãrã sfârºit, o perpetuitate afinã cuveºnicia: ªi adevãrul vei spori/ ªi tu de-i recu-noaºte/ Cã toþi se nasc spre a muri/ ªimor spre a se naºte// Cã mii de oameni,neam de neam/Cã soarele ºi luna/ Se nasc ºimor în sfântul Brahm/ În care toate-s una.Veºnicia materiei ºi faptul cã ea este in-creatã, fiind deci coeternã cu principiulcreator ºi cu fiinþa primordialã atât în filo-sofia Vedelor, cât ºi în cea a Upaniºadelor, sereflectã în mentalitatea celui care „vorbeºte“în aceastã „lecþie“.

Chiar dacã tema „micului eu“ a dispã-rut fãrã nicio urmã textualã din forma defi-nitivã a poemului Luceafãrul, oponentul eiideatic, inextricabilul mister al unitãþii ºi alnesfâºirii universului creat, adastã în uneleexpresii eliptice (aparent criptice) ale poe-mului (cel în forma lui finitã, datã de poetla tipar), expresii care au îndrituit criticapoemului sã vorbeascã de criptisme ori defracturi logice. Privite în ansamblul varian-tei iniþiale, aceste versuri primesc un sensfiresc ºi nu pot nicidecum justifica opoziþiaetern-efemer, fiindcã strãlumineazã altfeldiferenþa dintre a nu cunoaºte moarte, nea-vând nici timp, nici loc, adicã fiind din lu-mea necreatã (noi), ºi, pe de altã parte, a nuputea ieºi din cercul renaºterilor (ei, oame-nii, sorii, stelele, toþi), care nu pot scãpa dinlumea cea sãrmanã: „Cãci toþi se nasc sprea muri/ ªi mor spre a se naºte“. Luceafã-rul trebuie sã înþeleagã cã, fiind iniþial cu-prins în toþi, ca astru, nu poate avea moar-te adevãratã, definitivã, pe de o parte, iar,pe de altã parte, i s-a revelat cã este Hy-perion, o ipostazã textualã de naturã in-creatã (botezat astfel prin primul cuvântal Pãrintelui ºi asociat cu el prin noi), cuo lume a lui, pur spiritualã, în care nemu-rirea se simte.

Altfel spus, se poate deduce, cu temei,cã în strãfundurile gândirii ºi simþirii luiEminescu, treptele durerii sunt strãbãtutecu conºtiinþa transpersonalã a mântuirii, asalvãrii din durere prin valoarea soteriolo-gicã a cunoaºterii adevãrului veºnicei renaº-teri ciclice, atitudine ºi mod de a reacþio-na care strãbat uneori la suprafaþa textului:„ªi adevãru-l vei spori/ ªi tu de-i recunoaº-te/ Cã toþi se nasc spre a muri/ ªi mor sprea se naºte“ sau „Ei îºi atârnã micul eu/ De-avieþii lor durere/ Se þin cu mii pãreri de rãu/De visul care piere/ Noi n-avem pierderi ºifolos/ ªi nu cunoaºtem goluri“. Acest „noi“în care este cuprins Demiurgul ºi Hyperionera în versiunea genuinã a Luceafãruluimult mai limpede exprimat prin sfântulBrahm: Oricât te-ai plânge de cu foc/ ª-aiblestema pe soarte/ Dar Brahma n-are timp ºiloc/ ªi nu cunoaºte moarte.8 Vreau sã spun cãîn strãfundurile structurii stilistice matri-

ceale eminesciene mentalitatea tipicã aOrientului indic se întâlneºte cu cea a tra-cismului, perpetuatã firesc în tradiþiile ro-mâneºti ºi în gândirea metafizicã ce cele-breazã în ritualul înmormântãrii repetareaciclicã a vieþii ºi a morþii (ritualuri active ºiazi, de exemplu, la românii din Valea Ti-mocului9), pe coordonata lipsei cutremu-rãrii tragice în faþa morþii. Tocmai din cau-za grijii mãrunte, concentrate pe propria-isoartã ºi pe „lumea ei de pãreri“, este per-siflat „micul eu“ în versiunea genuinã aLuceafãrului, emfaza individualitãþii fiindastfel cauzatoare de durere ºi zbucium, iarnecunoaºterea adevãrului (ªi adevãru-l veispori/ ªi tu de-i recunoaºte/ Cã toþi se nasc sprea muri/ ªi mor spre a se naºte) duce „miculeu“ la ridicol: Tu legi o lume de pãreri/ Desoarta ta, de tine/ Pare c-ai fi cãzut din cer/ªi cine ºtie cine... Spuneam, în altã parte, cãaceastã poziþie de a concepe lumea vine maiales sub forma unor intuiþii profunde ºiajunge pânã „sub bolþile conºtiinþei“ prinpersonanþa inconºtientului (personal saucolectiv), care, cum se ºtie, este, în viziu-nea metafizicii blagiene, „un fenomen sta-tornic [...] [ce] se manifestã în chipul celmai accentuat ºi mai închegat în procesulcreaþiei spirituale, mai ales al celei artisti-ce“.10 Dispariþia temei „micului eu“ din tex-tul definitiv al Luceafãrului nu antreneazãînsã anihilarea argumentelor majore ale„adevãrului“ alcãtuirii legice a lumii, relic-tele acestei demonstraþii extinse la peste100 de strofe în prima versiune se concen-treazã în câte douã versuri plus încã douãstrofe: Dar piarã oamenii cu toþi/ S-ar naºteiarãºi oameni. //...// Când valuri aflã un mor-mânt/ Rãsar în urmã valuri; //...// Din sânulvecinicului ieri/ Trãieºte azi ce moare,/ Unsoare de s-ar stinge-n cer/ S-aprinde iarãºisoare; // Pãrând pe veci a rãsãri/ Din urmãmoartea-l paºte,/ Cãci toþi se nasc spre a muri/ªi mor spre a se naºte.

�

6. Upaniºadele susþin în genere cã spiritul eacelaºi în trecut, în prezent ºi în viitor, doarpercepþia se schimbã cu timpul. Amita Bhose(Eminescu ºi India, Iaºi: Junimea, 1978, p.139) remarcã faptul cã ideea pare a fi fostpreluatã de Schopenhauer ºi cã ea este aproa-pe un laitmotiv la Eminescu, în Glossa, Împã-rat ºi proletar, Archaeus. Trebuie sã adãugãmobservaþia cã ideea aceasta e exprimatã în-tr-unul dintre accentele de forþã ale primeiversiuni a Luceafãrului, având formulãri cutotul memorabile: „Tot ce a fost tot ce va fi/ De-apururi faþa este“ sau „ªi ce vom fi ºi ceeram / Suntem întotdeauna“.

7. Mihai Eminescu, Opera esenþialã, Craiova:Dionysos, 1992, p. 176.

8. Rodica Marian ºi Felicia ªerban, DicþionarulLuceafãrului eminescian, Cluj-Napoca: Clu-sium, 2000, p. 39, 51 ºi 120.

9. Românii de pe Valea Timocului au astfel depractici ºi azi, cum s-a vãzut într-o emisiu-ne la TVR 1, în februarie 2003. Printre tradi-þiile pãstrate de aceastã comunitate de ro-mâni, trãind izolatã într-o zonã lingvisticã ºiculturalã sârbeascã, desigur sub presiuneanecesitãþii de a-ºi conserva identitatea, suntºi rituri de înmormântare vechi, în care sufle-tului plecat i se pregãtesc, de cei rãmaºi,unele cãi luminate de întoarcere, prin lumâ-nãrile puse pe apã, ca sufletul sã poatã reve-ni mai uºor în noi întrupãri, pânã când îºi vaispãºi toate pãcatele.

10. Lucian Blaga, Orizont ºi stil, in Trilogia cul-turii, Bucureºti: Fundaþia Regalã pentruCulturã ºi Artã, 1944, p. 44-45.

• Mihai Eminescu

8 • APOSTROF

EDE MIRARE cã iscusitul ªerban Ciocules-cu, monografistul dramaturgului ºi de-

sãvârºitul cunoscãtor al vieþii ºi operei luiCaragiale, nu s-a oprit într-una dintre table-tele sale din România literarã asupra modu-lui în care silueta spiritualã a scriitoruluiapare în diferite ipostaze lirice. Acestea vinsã completeze o datã mai mult chipul le-gendar al scriitorului, acela care a nemuritcu geniul sãu ironic ºi sarcastic boema lite-rarã bucureºteanã de la sfârºitul secolului alXIX-lea ºi de la începutul celui de al XX-lea,întreþinând cu vorbele lui de duh ºi cu spi-ritul sãu necruþãtor, mereu în vervã ºi me-reu în stare de ebuliþie, atât pe confraþii sãiîn ale scrisului, cât ºi pe muºteriii mitici ailocalurilor bucureºtene, cu care se întreþi-nea cu o poftã mereu neadormitã ºi o foa-me proverbialã de conversaþie. Ca sã vã daudoar câteva exemple din panoplia scânteie-toare de vorbe nepieritoare iscate de el înasemenea momente dãruite, voi înºira maijos câteva dintre definiþiile sale produse cudiferite prilejuri. Artistul „trebuie sã fie bãr-bat, [cãci] muzele sunt femei“; gazeta ar fi,dupã el, „pâinea cotidianã a opiniei pu-blice“; gazetarul, „brutarul inteligenþei“;„Pentru un român care ºtie citi, cel maigreu lucru e sã nu scrie“; talentul „e un ac-cident din naºtere; din fericire un accidentrar“; „într-o þarã eminamente constituþio-nalã, apa trece, moftangiii rãmân“, cãcidomnia „moftului“ e atotputernicã: „O,Moft! Tu eºti pecetea ºi deviza vremei noas-tre“ ºi, am adãuga noi, ºi a celei în caretrãim azi.

Pentru cine urmãreºte presa vremii, de-vine foarte limpede cã dramaturgul nostrueste una dintre personalitãþile importanteale vieþii literare, culturale (prezenþa laJunimea, director de teatru), politice (apar-tenenþa la grupul conservator-democrat allui Take Ionescu), publice (prietenia cuGherea, prezenþa gazetãreascã) ºi adeseoriobiect de scandal ºi senzaþie (procesulCaion, berar în gara din Ploieºti) etc. Deaceea, numele lui poate fi întâlnit adeseoriîn paginile revistelor de satirã ºi umor alevremii, unde îl gãsim în ipostaze foartediverse. Iatã, spre exemplu, cum este vãzutãstarea literaturii noastre la sfârºit de secolXIX: „Venerabilul Hasdeu/Stã la sfat cuDumnezeu/ Maiorescu Tit, craidonul/ κifixeazã barbiºonul;/ Gherea aºteaptã-n birtcu þal, /Trenul mixt de la Predeal./ Pe bu-toaie, la axize,/ Delavrancea pune vize./Caragiale la Regie,/ Bea tutun pe veresie./Iar Coºbuc: vrea, vai de el/ /Sã iasã argintniþel,/Din coroana de oþel./ Vlahuþã: minis-terul /Bacaraua ºi pokerul; / ªi Duiliudiplomatul,/ Cocheteazã cu Palatul“.

ªi în anii urmãtori, Caragiale se aflã înatenþia presei literare, în special a celeiumoristico-satirice, mai ales cã el ºocaselumea literarã prin mai multe abateri de lanormele comune, de onorabilitate, ale vieþii

mic-burgheze, cum ar fi opþiunea pentrumeseria de berar în gara Ploieºti sau prinimplicarea numelui sãu în câteva procese derãsunet: procesul de plagiat în care fuseseacuzat de Caion sau procesul de moºtenireal Momuloaiei. În primul caz, o epigramãapãrutã în Revista theatralã din 1893, subpseudonimul Fante, spunea: „Toþi suntemîntr-o pãrere:/Se conjugã: a bea bere/ S-aconvins ºi Caragiale/ Cã din bere faci para-le“. Atunci când D. Teleor a dorit sã scoatãdin nou Moftul român, dar fãrã Caragialeîn redacþie, G. Ranetti a gãsit de cuviinþãsã-i adreseze urmãtoarea epigramã: „«Mof-tul» fãrã Caragiale/ Apãru în van;/ Se vân-du doar opt ocale/ Pentr-un franc, unuibãcan“. Apoi, în 1902, când cu procesulCaion, E. Baican i-a închinat urmãtorulacrostih: „Caragiale-mbatã lumea/ Adânci-tã-n desfãtãri; /Rãzboind chiar inocenþa/Asupra relei purtãri./ Glumele lui, perlescumpe,/ Iad însã, pentru cei bruþi./ Ajuns-auºi vor ajunge/ Largi focare, dulci izvoare/Inimilor celor culþi!“. Dupã ce în 1904 s-a stabilit cu familia la Berlin, presa bucu-reºteanã îi ducea dorul ºi, ca atare, îi adre-sa în Furnica, prin pana aceluiaºi Ranetti,care semna Tarascon, o invitaþie de reve-nire în þarã, unde, în lipsa biciului sãu ne-cruþãtor, relele s-au înmulþit fãrã seamãn,iar personajele puse pe cãpãtuialã, cãrora elle-a dat viaþã, au prosperat neaºteptat demult: „Hai maestre-n luptã/ Facem cruciºi-amin!/Jertfeºte odihna dulce din Berlin!/Pristanda ºi astãzi de la steaguri furã,/Trahanache este tot o secãturã/ Caþavenciicalea zilnic ne-o aþin/ Nu-i rãbda, maestre,sau... ia-i la Berlin!“

În 1908, când Caragiale se complãcea,participând alãturi de membrii PartiduluiConservator-Democrat al lui Take Ionescu,la tot felul de reuniuni de partid ºi întâl-niri electorale cu publicul din regiuneaMoldovei sau din oraºele Piteºti, Târgoviº-te, Râmnicu-Vâlcea, Craiova, Turnu-Seve-rin etc., acelaºi confrate George Ranetti i-a adresat în Epoca un catren compasiv:„Caragiale scriitorul,/ Admirabilul artist,/Ieri zeflemisea boborul,/Azi e orator takist!“

În ianuarie 1912, Caragiale împlineafrumoasa vârstã de 60 de ani ºi a fost sãr-bãtorit peste tot: la Bucureºti, la Iaºi, laCluj (o seratã literarã la care a fost anunþatcã va vorbi Emil Isac, fiind anunþatã ºi par-ticiparea lui Cotruº); la Braºov, unde a fostprezentat publicului de profesorul Alexan-dru Bogdan, care, în telegrama ce i-a adre-sat-o, n-a uitat sã-i aminteascã calitatea de„braºovean“, aducând astfel aminte celorcare uitaserã cã mama scriitorului a fost ori-ginarã de la Braºov. Printre poeziile care i-au fost închinate cu acest prilej este ºi ceasemnatã de Petru Vulcan ºi publicatã înUniversul din Bucureºti, ziar al italianuluiLuigi Cazzavillan, la care a colaborat ºiCaragiale multã vreme. Sã vedem în ce fel

surprinde poetul calitãþile operei literare asãrbãtoritului: „Sunt trei decenii ºi maibine/ Pe când pe-al artei scump ogor,/ Cudrag ai început sã semeni,/ Precum un har-nic muncitor, / Idei din mintea-þi izvorâte,/Cu care-o lume ai hrãnit; /De-aceea Patriaºi Neamul,/ Cu tine pururi s-au mândrit!//Or, cine-i muncitorul care/ Avu o orã doarnoroc/ Sã te asculte ºi-n extazu-i // Sã nurãmâie-uimit pe loc: /De agerimea minþiitale,/ De minunatele poveºti,/ Când înºi-rând la adevãruri,/ Veneai cu dor sã ne-n-struieºti.// ªi vestea ta, prin grai ºi panã,/Adânc în inimi ne-a pãtruns/ Cãci ea dininimã fu spusã/ Nãuntrul cãrei stã ascuns./Al creaþiunei noastre geniu,/ Pe care astãziîl serbãm/ ªi în puterea-i creatoare/ Cuzâmbet de triumf sperãm.// A limbei noas-tre frumuseþe/ Pictând-o tu, a strãlucit,/Prin prisma marelui tãu suflet,/ Îndatã ces-a oglindit./ Prin graiul tãu – grãi popo-rul,/ De viþã veche ºi-nþelept/ ªi s-a vãzutcât e de meºter,/ Câtu-i de harnic ºi deº-tept.// Maestre, printre admiratori,/ Ce-a-vurã parte sã te-asculte/ ªi eu avui noroc înlume/ Sã aflu de la tine multe./ ªi prin fur-tunile vieþii/ A tale sfaturi îmi rãsar/ Cums-ar ivi prin ceaþa mãrii/ La port, – luminã-torul far“.

Anul 1912 este cel care marcheazã în-mulþirea considerabilã a stihurilor care i-aufost adresate. O datã, ele au consemnat eve-nimentul împlinirii vârstei de 60 de ani ºi,în al doilea rând, neaºteptata sa moarte,survenitã în iunie acelaºi an, a atras din nouatenþia asupra lui ºi a ingratitudinii socie-tãþii în care a trãit, datoritã cãreia a fost silitsã se exileze. Cele mai multe dintre ele de-plâng numeroasele greutãþi pe care le-aavut de înfruntat în þarã, dezamãgirile ºiinsatisfacþiile cu care a avut de luptat, darºi structura sa de luptãtor care a reuºit sã leînvingã pe toate ºi sã creeze o operã dura-bilã, pentru care þara îi va rãmâne îndato-ratã pentru veºnicie. Dintre multele poe-zii ce i-au fost închinate cu aceastã ocazie,ne oprim mai întâi asupra celei apãrute subsemnãtura lui I. C. Aslan în ziarul Uni-versul, intitulatã Nemuritorului Caragiale.Este o poezie în care prezenþa înduioºatã acelor care-l deplâng se împleteºte cu evo-carea duioasã a omului plin de caldã gene-rozitate ºi adânc ataºat de soarta celor dejos: „ªi nu mai eºti, ºi ochii tãi albaºtri,/ N-or mai sclipi de astãzi înainte,/ Cuvântã-tori fãr’ de cuvinte,/ În orbite-adânciþi cadoi sihaºtri.// Nici glasu-þi blând de-acumn-o sã mã-ndemne/ La muncã grea, lamuncã fãrã pâine;/ Iar râsul tãu, din totce ne rãmâne,/ De-acum atâtea lacrimi o sã-n-semne.// Târziu de tot þi-am înþeles che-marea/ Cei ce-am sorbit din zâmbetu-þiotrava,/Pe-altarul care-þi dete toatã slava:/Te-a rãstignit odatã nepãsarea!// Dar azi,

în oglinda poeziei vremii

Mircea Popa

�

ANUL

CARAGIALE

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 9

un Neam întreg îngenuncheazã/ ªi-ndu-rerat þãrâna þi-o sãrutã,/ Pe ochii stinºi, pegura ta cea mutã/ Pe mâinile ce crucea-m-brãþiºeazã.//E doar simbolul suferinþei tale/ªi-al regilor eroi fãr’ de cununã;/ Dargeniul de toate te rãzbunã/ Cãci vei trãi de-a pururi, Caragiale!“

La 14 iunie, poetul Oreste semneazã înrevista Rampa poezia La moartea lui Ca-ragiale, aducând un cald omagiu celui carea ºtiut sã transpunã în artã suferinþa celormulþi, aceiaºi care acum îl petrec pe ultimuldrum: „Azi sufletele noastre se învest-mântã-n jale,/ Cãci a murit divinul maestruCaragiale. / Azi flamura de doliu umbreºteRomânia/ ªi pretutindeni astãzi se curmãveselia.// Priviþi-i! În cortegiu tãcut de-n-mormântare/ Eroii lui la groapã-l duc cu-n-durerare!/ Schimbatu-s-a în dramã eternacomedie,/ Cãci pasãmite soarta a dat înnebunie!// Nãpraznicã mai fuse ºi lovituraasta!/ Trãim fatalitatea ºi chinul din Nã-pasta!/ Simþim cã e o crimã stupidã ºi ne-dreaptã,/ Noi toþi, crescuþi în gluma-i fru-moasã ºi-nþeleaptã!// Azi flamura de doliuumbreºte România/ ªi pretutindeni astãzise curmã veselia;/Azi sufletele noastre se-n-vestmântã-n jale/ Cãci a murit divinul ma-estru Caragiale!“

Un alt poet, Constantin Stoika, închinaºi el o poezie Lui Caragiale, în care deplîn-gea marea pierdere suferitã de literaturaromânã prin moartea dramaturgului inspi-

rat. Ca atare, contemporanii sãi simt dato-ria sã-i aducã omagiul lor cel mai sincer:„Þi-am împletit cu mirt ºi crini cununã/ ªi-aº vrea sã-þi împletesc în vers cântare.../În ritm sã prinz accente funerare/ E cum s-arunci o floare-ntr-o genune...// Ai tãi te-au îndrãgit la îngropare / ªi nu ºtiu ce-au uitat ca sã mai spunã?.../ Nu ºtii? Elucru vechi, când e s-apunã / Atuncea simþifrumseþea unui soare.//Aº vrea sã-ngheþelacrãmile toate,/ Ce þi-au vãrsat la groapãbârfitorii!/ S-ar ridica cu ele o cetate...//Maestre bun! Din lumea ta seninã,/ Tri-mite-le surâsuri... hulitorii, / Oricând gã-sesc o patã în luminã...“

Au existat ºi voci mai puþin importan-te, care s-au ascuns sub diverse pseudoni-me, pentru a ºarja, în numele celui plecat,realitãþile pe care el le criticase în scrierilesale. Astfel, un autor semnând Chic publi-ca în Rampa catrenul Maestrului Caragiale,þintind sã arunce o sãgeatã spre aspiranþiila glorie fãrã har: „Rãmâi în lumea ta ceanouã/ Nu cãuta-ntre noi sã mai coborivreodatã,/ Ai nãrui atâtea glorii ºi pe cari/Sã le consacri, nu visat-ai niciodatã!“ Sauun alt catren de aceeaºi facturã, în revistaBobârnaci, de la Orãºtie, semnat Ardelea-nul: „Chiar Caragiale însuºi/ Doar ne-aspus-o, cum se ºtie:/ Mari sunteþi voi «arde-lenii»/ Mari în toate – ºi-n prostie“. Criticaþinteºte aici dezbinarea politicã la care ajun-seserã ardelenii la un moment dat, prinlupta de opinii desfãºuratã în gazetele Tri-

buna ºi Românul, amândouã apãrând laArad. Cu toate acestea, pe lângã o mulþi-me de articole omagiale, ardelenii i-au în-chinat ºi câteva versuri de iubire ºi apre-ciere, din care citãm un singur exemplu,semnat de Haralamb Cãlimãr în aceeaºirevistã de la Orãºtie: „Un geniu românescs-a stins/ ªi-n clipa mult nefastã,/ Un neamîn doliu stã pierdut/ De jalnica-i nãpas-tã.//Umorul românesc e mut/ ªi scrisul i-lsãrutã/ Cã ne-a lãsat nepieritor/ Scrisoarealui pierdutã“.

Rândurile de faþã sunt doar câtevacrâmpeie dintr-un periplu liric mult maiamplu ºi mai incitant, care ar trebui urmã-rit mai pe îndelete ºi în toate dimensiuni-le ºi reverberaþiile sale din timpul vieþiiscriitorului, dar ºi dupã moartea sa, spre aavea o imagine mai exactã ºi mai aproapede adevãr a modului în care s-a produs cin-stirea marelui dramaturg ºi a ecourilor liri-ce pe care le-a stârnit creaþia sa în timp ºipeste timp. De altfel, amator de picanteriiºi mãrunþiºuri literare, cum mã ºtiu, in-tenþionez sã realizez la un moment dat oIstorie a literaturii române în/prin omagii poe-tice. Sunt convins cã o astfel de întreprin-dere nu numai cã ar avea un ecou critic asi-gurat, dar ar contribui în chip sporit lafixarea locului real pe care un scriitor saualtul îl reclamã spre o situare mai aproapede prestigiul literar de care el s-a bucuratatât în timpul vieþii, cât ºi dupã moarte.

�

Cum l-a plagiat pe

FIIND UN an dublu aniversar – Caragiale–, sã zâmbim într-o amintire... Nu îna-

inte de a mãrturisi cã, în semn de modestomagiu, am publicat în acest an un volumde schiþe, momente ºi povestiri umoristi-ce intitulat Curat Murdar!, iar ca mottourmãtoarea epigramã: „Rãmâi pe cer de-apururi sfânt /ªi-al nostru Caragiale / Iarnoi, aicea pe pãmânt / Eterne haimanale“.Sã ne întoarcem la amintirea promisã...

Cu mulþi ani în urmã, înainte de deran-jul din decembrie, participam la FestivalulUmorului „C. Tãnase“ de la Vaslui. Era oblondã zi de septembrie ºi mã plimbam prinoraº, alãturi de Eugen Simion ºi ValentinSilvestru. Cei doi discutau, cu pasiune ºi în-cântare, despre genialul nenea Iancu. La unmoment dat, Valentin Silvestru s-a opritºi m-a întrebat:

– Dumneata n-ai nicio opinie? Îþi dãmcuvântul, mai cu seamã cã te socoteºti unucenic ºi un urmaº al lui Caragiale...

Nu ºtiu ce mi-a venit ºi, vrând sã punpaie pe foc, cum se spune, am rãspuns scurt:

– Am rezerve mari faþã de Caragiale!– De ce? Cum se poate? s-a mirat

Eugen Simion, zâmbind uºor, convins cãva urma o glumã.

– L–a plagiat serios, ca sã nu zic groso-lan, pe Eugen Ionescu.

Cei doi s-au oprit brusc, privindu-mãrece, cu reproº, neînþelegând de ce fac oasemenea afirmaþie despre idolul meu ºial lor, mai ales cã Eugen Simion era ºiploieºtean.

– Dupã pãrerea mea, Conul Leonida faþãcu reacþiunea seamãnã leit – parcã le-a scrisacelaºi condei! – cu Scaunele lu EugenIonescu. E un plagiat!! De ce? Inspirat dupãEugen Ionescu, nenea Iancu are ca decor oodaie, tot o familie de oameni în vârstã; ºiunii, ºi alþii discutã – tot noaptea – desprenimicniciile vieþii, soarta ºi durerile lor;diferenþa: conul Leonida ºi Efimiþa suntceva mai tineri; ºi unii, ºi alþii aºteaptã sãvinã cineva: un orator la Ionescu, fata careface focul la Caragiale; unii vorbesc de unîmpãrat, nu se ºtie care ºi de ce, alþii depreGalibardi; bãtrâna lui Ionescu îi zice soþu-lui „puiºorule“, „îngeraºule“, Efimiþa –„bobocule“... Neºtiind ce sã facã, Ionescuîºi aruncã personajele pe fereastrã, ºi aici esingura deosebire: Caragiale, mai aproapede viaþã, le lasã sã trãiascã, speriate, neli-niºtite cu umor, aºa cum pot. Nu-ºi dau„demisia“ din... viaþã, ca ale lui Ionescu.

De aici a început o discuþie sobrã, rit-matã, pasionantã între cei doi tovarãºi aimei de „promonat“, cum zice Caragiale înMeteahnã. I-am ascultat în tãcere ºi cu plã-

cere, dupã ce, vorba ceea, pusesem jar pefoc. Cei doi au acceptat mai mult în tãce-re presupunerea sau judecata mea. DarValentin Silvestru s-a lansat într-o lungãapãrare ºi descifrare a umorului lui neneaIancu. ªi a sfârºit cam astfel: „Caragiale afost un geniu, care ºi-a înþeles ca nimenialtul vremea ºi concetãþenii sãi, a rãbdatînjosirile, jignirile ce i s-au adus, deºi, une-ori, a rãspuns usturãtor. Dar mai presus deaceste dureri, Caragiale a ºtiut exact cã,dupã moarte, el ºi opera sa vor avea undestin cu totul diferit. A fost convins cã vafi iubit, apreciat, cã i se vor înãlþa statui ºiun monument spiritual de o mãreþiecovârºitoare. Vã rog cãutaþi o poezie a luiintitulatã Da... nebun, publicatã în 1893, ladoi ani de la respingerea pieselor sale dela un premiu al Academiei Române. Areacolo strofe în care spune clar ce destin vaavea. Iatã-le: «Trec astãzi ignorat prinlume/ Dar, trainic, las în viitor/ Un semn,o glorie, un nume/ Acestui imbecil popor/... Mulþime brutã ºi ingratã/ Cu-a mea cân-tare nu putui / În viaþã-mi sã te miºcodatã.../ ªi-odat’... o sã-mi ridici statui»“.Ce previziuni, cât adevãr...

Un zâmbet, o amintire ºi poate ºi unadevãr!

�

�

Viorel Cacoveanu

10 • APOSTROF

Scara lui HORIA GÂRBEA

P OEMELE CELE noi (Tre-cutul e o sãrbãtoare,

ilustraþii de Vlad Cioba-nu, text-escortã de Nico-lae Manolescu, Bucureºti:Ed. Tracus Arte, 2012, 70de pagini) ale lui HoriaGârbea acceptã ºi ele por-tretul pe care i l-am schi-þat în vreo douã rânduri prozatorului:dezinvolturã, expresivitate, încãlcare dereguli ºi canoane cu o delicateþe inteligentãa gesturilor iconoclaste, care le transformãîn legitime ºi chiar elegante licenþe. Se maiadaugã o privire atentã ºi prietenoasã asu-pra lumii, cãci îngãduinþa ironicã ºi usturã-toare se lanseazã de pe poziþia unui relati-vism de bunã calitate, asumând slãbiciuniºi îngustimi ale lumii cu sentimentulaparþinãtorului. Nu se amãgeºte nicio clipã,dar se joacã molipsitor de-a amãgirea. E unrealist fantast (sau fantasque, ca Respighi,ziceam). De o vreme, îmi pare mai obsedatde limite ºi limitãri decât altãdatã. În tex-tul scris pentru Colocviul romanului dinacest an, acest lucru se vede cu ochiul liber.Jocul nu e altceva decât voioasã derogarede la real, dar se supune ºi el unor reguli,are limite ºi îngrãdiri. Ca viaþa însãºi.Desigur, „numãrul de combinaþii aleatoriieste enorm“, însã „fiecare detaliu în fixareacadrului acþiunii ºi a personajelor limiteazãdrastic libertatea, doar aparent nemãsuratã,a autorului […] Nu numai cã jocul auto-rului are strategii foarte limitate, dar el es-te ºi de sumã nulã… Tertium non datur“.Dacã lumea realã e finitã ºi duce inevita-bil spre moarte, lumea ficþionalã e altãlume, aparent liberã ºi fãrã limite. Accesulla combinãri ºi permutãri mereu reluate, învariante care sustrag insul de sub dictaturalui „o datã pentru totdeauna“, face dinspaþiul scriptural o zonã oarecum eliberatãde blestemul existenþial al monodromului, ozonã între în care terþul poate fi inclus chiarºi numai prin experimente în eprubetã.Neastâmpãrul poetului – din nou „vioi caun semafor“ – imagineazã tablouri vivante,le trece prin mai multe rânduri de oglinzideformatoare, dar ºi, oarecum, re-forma-toare, exerseazã variaþiuni pe aceeaºi temã.Instrumentarul de dramaturg secretã ºi aicidecoruri ºi scenarii ºi se adapteazã din mersla „nevoia de înnoire“ a vervei sale teatra-le. Deºi tot ce are legãturã cu rostul omului(deopotrivã, sens ºi rostire) e încã in progress,pe cale de a se face ºi re-face la nesfârºit,strofa e acum adulmecatã de înfiorãrileamurgului (pe rîul acela ciudat – „în fieca-re searã / mã gândesc cã / am trãit preapuþin / ºi cã aº mai vrea sã trãiesc […] / ºiniciodatã nu aºtept / sã vinã seara / pen-tru cã vine“). Viaþa e totuºi alegere tragicã,

iar întoarcerea în trecut – amãgire.Conºtient ºi exasperat de adevãrul unuienunþ precum acesta, sã zicem: „Prin unicamea alegere eu am remis neantului restulrefuzat al posibilitãþilor. Înaintarea noas-trã prin existenþã genereazã fãrã încetareneant“ (Liiceanu, în jurnal), se dezlãnþuieaproape cu furie în contra direcþiei unicea existenþei: „nu putem ºti / ce se întâmplãalãturi / semnele sînt prea puþine / ca sãbãnuim“; uneori, nici nu vrem sã ºtim:„am fost pe un lac / ºi mi s-a pãrut / cã aºfi singur / vâslaºul învârtea încet / o singurãvâslã prinsã / ca o lingurã din lemn / la ca-pãtul bãrcii / ºi barca înainta […] ºi m-ambucurat / cã nu ºtiu limba / vâslaºului ºi nupot / sã-l întreb unde mergem“.

Volumul e alcãtuit din douã cicluri: cumse anunþã o victorie ºi amintiri din închisoa-re. Tonul îl dau poemele în trepte, fie sui-toare, fie coborâtoare. O scarã închipuitã demici scene care rãsfoiesc tablouri domesti-ce pentru a le proiecta apoi în (aproape)metafizic sau de scene de o rarefiatã înãlþi-me care conduc pe neaºteptate în cel maibanal cotidian. E ca ºi cum ar încerca sãîmpace universul cu mãrunta viaþã ome-neascã prin identificare de asemãnãri caresã facã posibilã trecerea de la unul la cea-laltã. Vezi turnul: „cad dintr-un turn înalt/ e atât de înalt turnul / cã am timp sã / re-trãiesc viaþa mea / în cele mai mici amãnun-te / nici nu vãd pãmântul / spre care cad /poate cad spre o apã / ori poate nici nuexistã nimic / acolo jos […] / uneori credcã nici nu cad / ci mã ridic / spre înaltulunui turn / nimic nu-mi aratã / dacã zidã-ria aceea / curge pe lângã mine / în jos sauîn sus / poate cã stau pe loc / ºi turnul e celcare / urcã la nesfârºit“.

Poemul care dã titlul volumului intro-duce deja tema variaþiunilor: în câte felurise moare printre oameni. Personajele dinsatul uitat, evocate cu meseria lor, nu cunumele, putând aparþine oricãrei generaþiide oameni trecãtori – aºadar, tâmplarul,groparul, bietul popã, toþi legaþi de ritualuloricãrei înmormântãri –, au punct de fugã(la propriu ºi la figurat) în crâºma lui Va-sile, singurul legat de viaþã, nu de moarte.Dar ºi acesta zboarã, adicã trece, ieºind dintablou. Amintirea, oricât de vie, nu recu-pereazã un loc ºi niºte vieþi, ci scoate laivealã trecerea însãºi: „tâmplarul îl ºtii / þiiminte cum bãtea el / cuiele în coºciuge din/ douã lovituri cu dosul teslei / intra totcuiul nu-l / mai scotea nici dumnezeu / îlºtii pe tâmplar / ei a îmbãtrânit / de nu-lmai cunoºti / abia se mai târãºte / pânã lacârciuma lui vasile / abia mai ridicã paha-rul / albãstrui cu fundul gros / pânã beacinzeci trece ora / ºi aprinsul unei þigãri /dureazã pânã mâine…“ Aici, pe ochiul degeam al crâºmei, iscodesc, în treacãt, ºi al-coolurile lui Ion Mureºan.

Istoria cea mare, capricioasã ºi crudã,e cititã în versuri de poem pentru copii, cupitici sau negri mititei, „mesajul“ strecu-

rându-se nebãgat în seamã. În cum se anun-þã o victorie, primii ºase mesageri se pierdunul câte unul pe drum, în variante ale rã-tãcirii destinale: „numai al ºaptelea mesa-ger / a ajuns în oraºul cel mare / capitalaunei þãri mici / ºi a strigat: am învins / ºi-aînchipuit o adunare imensã / cu steagurifluturând cu el purtat / pe braþe curierulvictoriei // dar cei care s-au adunat / i-aucerut sã arate dovezi / cum numai tu aiajuns / cum de eºti singurul care ºtie / nueºti cumva un duºman un spion […] oa-meni buni / credeþi-mã cã am învins iardacã mint / sã mã prefacã dumnezeu / în-tr-o bucatã de stâncã // iar dumnezeu / –cine ºtie de ce – / l-a prefãcut într-o stâncã/ o statuie de piatrã uriaºã / care lumineazãnoaptea pânã departe / de parcã ar fi aco-peritã cu foc“. Tot astfel, jocul de societateamnezic ºi parºiv, cu oferta aleatorie aºanselor, în degetul între filele cãrþii: „iar avenit la mine / bãtrânul acela ºters / iar m-am ridicat oferindu-i / locul cel mai bun/ ºi am rãmas în picioare […] iar a venitla mine / acea femeie frumoasã / cu aerulei triumfãtor / ºi m-am ridicat / ºi i-am datlocul cel mai bun / am rãmas în picioare[…] de aceea am venit azi la voi / ca sã vãridicaþi / sã-mi daþi cel mai bun loc…“

Excelentã autoanamneza din infirmita-te, exerciþiu de admiraþie ºi elogiu discret alvieþii printre cãrþi: „când merg la o femeie/ nu mã gândesc la femei / ci la ce a scrisnichita stãnescu / despre femei // când ammers / cu un tramvai obiºnuit / prin praga/ nu prea m-am gândit / la franz kafka ºi lazâmbetul lui / obosit pictat pe tricourile /vândute în stradã / nici la sufletul lui care /atingea vag pietrele cubice / ale pavajului/ ci la rândurile lui / virgil mazilescu despre/ copilãria lui franz kafka // asemenea infir-mitate / pe care unii / o numesc postmo-dernism / este de neocolit / nu poþi scãpade ea / cum nu poþi scãpa de moarte“.

Amintiri din închisoare compune, în 13episoade cu încãrcãturã absurd-suprarealis-tã, parabola captivitãþii. Interpretabilã în felºi chip, „povestea“ exerseazã variante alerecluziunii, fie ea carceralã ori destinalã.Celula e „chiar deasupra mãrii“, sau „sãpatãîn zidul gros al clãdirii“, sau „sãpatã înpãmânt“, are zãbrele, inutile, cãci scãpa-rea e posibilã doar prin moarte: „Coman-dantul mi-a dat dreptate… La urma urmei,zicea, în orice încãpere sînt ºi lucruri inuti-le“. Singur, cu încã un prizonier (în celulãºi în ficþiunea evadãrii) ori cu doi ºobolani,captivul se adapteazã, „priveliºtea e minu-natã“, iar descifrarea semnelor cu tâlc amâ-natã: „Într-o zi, în rotocolul de pâine amgãsit un bileþel pe care erau scrise trei rân-duri scurte. Nu le-am putut citi [..] Ampãstrat totuºi bileþelul. Cine ºtie ce mesajvital conþine?“. Eliberarea de zãbrele, cãtuºeºi mascã nu mai poate fi gustatã deplin:„Când m-au scos, nu pot sã zic cã a fostmai rãu, dar viermuiala aia de oameni ºi devoci m-a ameþit. Cel puþin o datã pe orãmã duceam la budã, mã închideam într-ocabinã ºi rãsuflam uºurat câteva minute“.Destinul, hazardul, istoria sunt hãrþuite depoemele lui Horia Gârbea într-un specta-col grav-mucalit cu incitante culise.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 11

Poeme în oglindã

Î NTREBÂNDU-SE METO-DIC, în De tranquillita-

te animi, care sunt cãileprincipale care duc la fe-ricire în viaþa unui om,Seneca enumerã, pe rând,grija pentru soarta celor-laþi, opusã individualis-mului egocentric, simpli-tatea în gând ºi în purtãri, capacitatea dea întâmpina netulburaþi provocãrile desti-nului ºi mai presus decât toate acestea –înaintea tuturor, chiar – înþelepciunea dea înþelege cã viaþa este doar un „dar“ pecare l-ai primit nu pentru a-l consuma, cipentru a-l da mai departe, rostul tãu în eco-nomia universului fiind în ultimã instanþãacela al picãturii umile dintr-un oceanimens, peste care valurile trec, dar nu o potdistruge, indiferent ce-ar face. Sunt multepoeme convulsive în jurul nostru, ºi multãlume scrie o poezie atroce, provocatoare,unii reprezentanþi ai generaþiei ’80 excelândîn neliniºte nu numai pentru a infirma obiografie în ultimã instanþã rectilinie, lipsitãde traume cu excepþia acelora construite, ciºi pentru a prelungi în fantasmã modernis-mul negativ care ne-a creat, dominat deabsurdul lui Camus, de neantul lui Sartreºi de existenþialismul lui Jaspers, toate luateîmpreunã în doctoratul cu funcþie modela-toare al lui Nicolae Balotã. Când uitã desine, Mircea Petean scrie la fel, încrâncenatîn grotesc, mãcinat de durere ºi sfâºiat decoºmaruri pe care nu le poate exprima,simbolul generaþional al sentimentului exis-tenþial negativ care-i încearcã pe mulþi opt-zeciºti fiind „fluturele cap-de-mort“, desprea cãrui ocurenþã se poate scrie o monogra-fie, într-atât de pregnantã îi este pregnanþa,asociatã tuturor fatalismelor pe care ni leputem imagina, de la cel istoric, general, laapocalipsa scrisului ca atare, despre care,din nou, s-ar putea articula o lucrare de sin-tezã, optzeciºtii fiind cu atât mai apoca-liptici, cu cât scriu sau trãiesc mai mult.

Numai cã vine o vârstã a sedimentãrilorînþelepte – 60 în cazul lui Mircea Petean –,când multe dintre aceste convulsii dispar,resorbite fiind într-o apocalipsã de hârtie,al cãrei mentor este Bradbury ºi actantorice erou al contraculturii anilor ’60, încare se cuvenea sã lupþi cu leviathanul nu-mit stat, sã te-mbraci în haine stridente dehippies ºi sã murmuri tibetan psihedelisme,convins fiind cã lumea nu e decât o coºme-lie care se prãbuºeºte vertiginos ºi inexo-rabil, luându-ne ºi pe noi cu ea, în strãfun-duri pe care nu le mai poþi calcula. La 60de ani Mircea Petean s-a sãrbãtorit editân-du-ºi o carte de poeme, Catedrala din auz:Poeme ligure (Cluj-Napoca: Ed. Limes,2012), a cãrei copertã – la care face refeririun poem pe care-l vom cita – nu are delocoameni, ci doar un copac înalt ºi melan-colic, îngemãnat cu promontoriul unui pei-saj marin cu valuri liniºtite, pregãtit sã în-tâmpine noaptea în cuminþenie ºi împãcare.În interiorul volumului se aflã trei cicluride versuri frumoase ºi sigure pe ele însele,primele douã fiind construite contra-punctic, Poemele Anei – al treilea – stingândîn cele din urmã toate prãpãstiile, pentrua sugera oarecum ceea ce Mircea Petean tot

spune de nu ºtiu câþi ani în versurile sale, ºianume cã secretul echilibrului vieþii stã, încele din urmã, în ºansa de a-þi gãsi un suflet-pereche, mulþi neajungând aici sau refuzândprivilegiul, dintr-un individualism excesivcare poate da ºi clipe excelente de viaþã, darniciodatã comuniune.

Altfel spus, Catedrala din auz are, înmod premeditat, o construcþie simfonicã,muzicalã, pentru a sugera cã la vârsta pecare a atins-o poetul, ritmul lãuntric estemai important decât contactul auditiv sauvizual cu exteriorul, imaginile din volum –câte sunt... – fiind fie onirice, fie prepon-derent statice, ca ºi cum cel care le consem-neazã e suspendat mereu în contemplaþie,surprinzând fiecare linie sau contur pe careîl vede ca pe o evanescenþã aflatã la mar-ginea fragilã dintre existenþã ºi moarte. Omoarte liniºtitã, abia întrezãritã, resimþitãca o epifanie imperceptibilã a eternitãþii; sãnu uitãm, când spunem toate acestea, cãMircea Petean este ºi unul dintre maeºtriihaikuului autohton, scriind odinioarã multeinstantanee în care viaþa e suspendatã cu unfir de aur deasupra neantului, netemându-se însã de acesta, ci stabilind cu el un dia-log esenþializat, prin care fiinþa vieþii se în-trepãtrunde cu fiinþa nimicului cosmic,împrumutându-se reciproc, definindu-seprin oglindire.

Poemele ligure trimit la Genova, undefiica poetului s-a stabilit, întemeindu-ºi ofamilie. De atunci – spune Petean – viaþalui se-mparte între preaplinul unui trecutfamilial perfect ºi dorinþa ca acesta sã fieregãsit în prezentul unor alte dimensiuni,cea a dorului ºi nostalgiei: „mi se întâmplãtot mai des/ sã mã duc în bucãtãrie/ îndreptul geamului sã mã postez// mi seîntâmplã tot mai des – dupã ce ªtefana/ aschimbat Carpaþii pe Apenini/ ºi MareaNeagrã pe cea Ligurã –/ sã stau ºi sã mã uitpe cerul gol/ un pin crescut direct din stân-cã/ îºi fluturã flamura neagrã deasupra/ ape-lor încremenite“. „Bãtrân rãsfãþat de copii“,într-o geografie molcomã ºi aºezatã, în caremarea scrie pe pietre caligrafii numai deDumnezeu ºtiute, poetul se descoperã „îm-pãcat cu sine,/ împãcat cu celãlalt,/ împã-cat cu întreaga lume“, ca un „Buddha tran-silvan“, cum se autosurprinde într-un altloc, ºi-n momentul în care – prieten de-oviaþã – mã las cuprins de invidie pentru oliniºte pe care nu prea o vãd la ceilalþi co-legi de-ai mei (Pantea continuã sã scrie „ne-gru pe negru“...), mã simt obligat sã recu-nosc cã Petean a avut curajul de a trãi altfeldecât noi, adicã neînregimentat vreunei in-stituþii ºi eliberat de toate servituþile: ºi-afãcut editurã, a tot scos cãrþi ºi le-a dus dela un capãt al þãrii la celãlalt cu maºina pro-prie pentru a le vinde, având ºi ºansa de aîncropi o formaþie de lucru neverosimilãprin feþe zâmbitoare ºi serenitate, designe-rul editurii, Cristian Cheºuþ, fiind, subacest aspect, una dintre fiinþele cele mai in-credibile pe care le-am întâlnit în viaþa mea.

În consecinþã, primul ciclu al Catedraleidin auz sugereazã un epicureism aproapetransmundan, se vorbeºte în el de „sfârºituldrumului sordid“ al vieþii ºi de „transfigu-rare“ prin vorbã, efectul contrastiv al pier-derii voluptãþii scrisului în favoarea volup-tãþii rostirii fiind asociat, din loc în loc,regresiilor în organicismul rural al anilor decopilãrie, viselor nostalgice care întrerupmici neliniºti trãite pe malul Mãrii Ligureºi, nu în ultimul rând, prietenilor – Ion

Pop, de pildã –, spre care Petean ºtie sã re-vinã ca la un liman fericit. Viaþa e o tehnicãde dobândire a serenitãþii – spune directprimul ciclu al volumului –, însã aceasta nuvine de la sine, ci se cuvine a fi construitã,aºa cum clãdeºti carte lângã carte sau cãrã-midã lângã cãrãmidã, pentru a dura în ul-timã instanþã o casã pentru un cãmin, aºacum poetul face în chiar clipa scrierii aces-tei cronici.

Ciclul al doilea, intitulat Seara bunã, re-prezintã reflexul negru, spasmodic al pri-mului ciclu, cronologia celor douã nefiin-du-mi cunoscutã, deºi este aproape sigur cãmarasmul de aici reprezintã un plan iniþial,de pornire, pe care serenitatea primelor ver-suri îl surmonteazã. Oricum, de la pagina39 încolo atmosfera volumului se schim-bã radical: dominã grotescul, terifianþa,neliniºtea, apar, foarte pregnant ºi aproa-pe insuportabil dacã porneºti de la liniºtea aproape suprafireascã a ciclului inaugural,accente acute de durere ºi de coºmar, ima-ginile fiind, pe alocuri, chiar mai ºocantedecât cele clasice din Hieronymus Bosch:paricid („fiul îºi izbeºte tatãl/ cu tractorul//apoi calcã peste trupul inert/ cu roata dinspate/ înainte ºi înapoi/ înainte ºi înapoi“),crime abominabile („tata ºi mama se opin-tesc/ sã-ºi taie în bucãþi fiul/ cu fierãstrãul“),versuri atroce, thanatice: „sunt poeme scri-se la morgã/ în camere de torturã/ în locuridestinate execuþiilor publice/ în cotloane ºiunghere de spitale/.../ smoala nopþii sescurge în jgheaburile/ pãtate cu sânge“.Imagismul predilect este acela al trupurilordislocate, descãrnate: cuiva îi creºte „guºaca la pelicani“, un om doreºte ca dinþii sã-icreascã la spate, ca-ntr-un coºmar kafkian,poetul vorbind de „convieþuirea ca neli-niºte“ ºi de servituþile sale întunecate, întregciclul dând la ivealã atât un univers nocturnschinguitor, insuportabil, cât ºi incapaci-tatea poeziei de a-l exorciza.

Acesta e, de altfel, mesajul concluziv alvolumului aniversar cu care s-a sãrbãtoritPetean, ca „ultim expert în nostalgie“, cumse autodenumeºte: poemul sau literaturanu „salveazã“ nimic, nu pot „mântui“; doarviaþa (unora...) o poate face. Acum 40 deani, când bovarizam pe bãncile facultãþii, oasemenea apostazie ne-ar fi fãcut sã-l cãsã-pim pe cel care o mãrturiseºte. Acum, nufacem decât sã zâmbim, mai mult sau maipuþin oriental, fiecare dupã cum îi e pute-rea. Însã, majoritatea dintre noi au trãit oviaþã de hârtie, a cãrei neliniºte s-a meta-staziat în fiinþa noastrã, de-realizându-ne.Se vede treaba cã Petean a trãit altfel, maicalm, mai senin ºi mai împlinit decât mulþidintre cei cãrora le editeazã azi cãrþile, spu-nându-le sfãtos cã esenþial e de fapt drumulinvers, care duce de la carte la viaþã, barierãpe care unii n-au curajul s-o depãºeascã.

�

ªtefan Borbély

12 • APOSTROF

TOTALITARISMUL A fost patologia abso-lutã a veacului trecut. În pofida predic-

þiilor euforice, înfrângerea nazismului ºi co-lapsul comunismului nu au dus la extincþiaatracþiei spre formulele de tip totalitar. Is-lamismul revoluþionar este o astfel de doc-trinã, creatã ºi diseminatã de intelectualiconvinºi cã au misiunea sacrã de a luptaîmpotriva modernitãþii liberale, socotitãcoruptã, bolnavã, decadentã, perversã, mer-cantilã ºi filistinã.

Marele filosof politic Leo Strauss a vor-bit, în februarie 1941, acum ºaptezeci deani, despre nihilismul german, patul ger-minativ al nazismului, dar, în acelaºi sens,putem vorbi despre nihilismul bolºevic ºi celislamist. Cum demonstreazã Paul Bermanîntr-un superb eseu apãrut în The New Re-public (numãrul din 18 septembrie 2011),infrastructura mitologicã a islamismului(ceea ce Alvin Gouldner numea cândva, re-ferindu-se la marxism, matricea sa paleo-simbolicã) este una totalitarã, înruditã cuaceea a comunismului ºi fascismului. ScriaCamus ºi avea deplinã dreptate: „Niciunuldintre relele pe care totalitarismul pretindea le remedia nu este mai rãu decât totalita-rismul însuºi“. Iar Orwell propunea aceas-tã terifiantã imagine pentru experienþa vie-þii într-un regim totalitar: „Imaginaþi-vã unom cu o cizmã peste gurã, pentru vecie“.Teroarea ºi ideologia, o ºtim de la HannahArendt, se îngemãneazã în acest nou tip depoliticã ce urmãreºte distrugerea cetãþea-nului, a omului ca persoanã moralã ºi juri-dicã. Este de fapt ceea ce Pieter Viereck adiagnosticat, încã în 1941, scriind desprerãdãcinile mentalitãþii naziste, drept meta-politicã.

Expresie paradigmaticã a mentalitãþii ºipracticilor totalitare, stalinismul s-a nãscutdin leninism, un marxism rusificat, a fostcopilul sãu legitim. Gramatica mitologieistaliniste a fost codificatã în Cursul scurt deistorie al Partidului Comunist (bolºevic) alURSS. Într-un regim logocratic, textul ofi-cial capãtã valoare de evanghelie, de reve-laþie divinã. În memoriile sale, Dimitri ªe-pilov, redactor-ºef al Pravdei în ultimii anide viaþã ai lui Stalin, apoi ministru de exter-ne, epurat în iunie 1957, povesteºte cumdictatorul petrecea ore în ºir examinândmaniacal, cuvânt cu cuvânt, textul mache-tei unui nou manual de economie politicã.Scrierea unui asemenea manual, spuneaStalin, este „o sarcinã istoricã“ (DimitriShepilov, The Kremlin Scholar: A Memoir ofSoviet Politics under Stalin and Khrushchev,Yale University Press, 2007, p. 25).

Nu voi obosi sã o spun: apariþia în ro-mâneºte, la Editura Curtea Veche, a trilo-giei lui Leszek Kolakowski Principalele cu-rente ale marxismului este unul dintre celemai importante evenimente intelectuale dinRomânia ultimelor douã decenii. Salut, aºa-dar, consecvenþa cu care prietenii de idei dela Obiectiv cultural menþin discuþia deschisãpe un subiect care rãmâne, vai, de o strin-gentã actualitate: natura, dinamica ºi conse-cinþele radicalismului utopic. Nu cronici demoment, semnalãri grãbite ale unei apariþiieditoriale de excepþie, ci reflecþii adânci des-pre problema Rãului, despre nihilismulrevoluþionar modern, despre persistenþaseducþiei totalitare dincolo de reculul (tem-porar?) al miºcãrilor de masã întemeiate peorganizarea resentimentului social, religiossau etnic, deci pe ceea ce istoricul PeterGay a definit drept cultivarea urii.

Cursul scurt de istorie al PC (b) al URSS(Kratkii Kurs) a fost scris de o comisie a CCcondusã de Stalin ºi din care fãceau parteideologi de vârf, precum Andrei Jdanov,succesorul lui Serghei Kirov în fruntea or-ganizaþiei din Leningrad a partidului, ateis-tul en titre al partidului ºi hagiograful pro-fesionist Emelian Iaroslavski, precum ºi„tinerele speranþe“ ale istoriografiei ºi filo-sofiei de partid, între care Piotr Pospelov.În chip ironic, acelaºi apologet al stalinis-mului care a fost Pospelov avea sã fie unuldintre principalii autori, din câte se ºtie,ai Raportului secret în care, la Congresul alXX-lea al PCUS, în februarie 1956, era de-nunþat ceea ce s-a numit cultul personalitã-þii lui I. V. Stalin (în rusã, „kul’t licinost“).În cursul pe care îl þin anual la Universi-tatea Maryland despre ascensiunea ºi cãde-rea comunismului în veacul al XX-lea, vea-cul lagãrelor de concentrare, al camerelorde gazare ºi al religiilor politice cu pretenþiiredemptive, discut pe larg semnificaþia ri-tualicã a Cursului scurt. La Yale UniversityPress a apãrut anul acesta o excelentã cartea istoricului David Brandenberger desprestatul propagandistic, ceea ce naziºtii nu-meau Weltanschauungsstaat, cu un capitolspecial despre geneza Cursului scurt (amrecenzat cartea lui Brandenberger, precumºi remarcabilul studiu „Stalin’s Cult: TheAlchemy of Power“ de Jan Plamper, înnumãrul din luna mai 2012 al revistei bri-tanice International Affairs).

Statutul Cursului scurt a fost în miºcareacomunistã echivalentul celui al lui MeinKampf în universul ideologic naþional-socialist. În 1941, Mao Zedong îi îndem-na pe membrii Partidului Comunist Chinez

sã trateze acest text drept principala lorbusolã ideologicã. Scris în 1938, deci înanul procesului lui Nikolai Buharin, publi-cat oficial în 1939, acest curs consacra „ma-nualizarea“ versiunii staliniste a istoriei bol-ºevismului ºi era de fapt antipodul scrierilordin exil ale nemesisului lui Djugaºvili, LevDavidovici Troþki. Stalin citea cu creionulîn mânã publicaþia troþkistã de exil Biuletenopoziþii, þinea în biblioteca sa personalãexemplare cu nenumãrate însemnãri mar-ginale ºi sublinieri din Istoria RevoluþieiRuse, Revoluþia trãdatã ºi ªcoala stalinistã afalsificãrii. Fãrã sã ºtie aceste detalii, Orwellscrie în 1984 despre obsesia lui Big Brotherlegatã de scrierile adversarului sãu exilat,Emanuel Goldstein.

Finalitatea Cursului scurt era, aºadar, ne-garea cosmologiei politice a bolºevismuluioriginar, întronarea, fãrã drept de apel, a uneiistorii ultimative ºi apodictice, în care fapte-le erau desfigurate pânã la extincþia completãa sensului lor genuin. Stilul personal de scrii-turã al „pãrintelui popoarelor“ era uºor derecunoscut. Naraþiunea stalinistã era impreg-natã de modelul catehistic, ceea ce o fãcea defapt cât se poate de accesibilã, mai ales încomparaþie cu speculaþiile abstracte ale luiMarx ºi infinitele divagaþii, aproape imposi-bil de urmãrit, ale lui Lenin, mereu în luptãcu o fracþiune sau alta.

Stalin a redactat (istoricul Jonathan Brentcrede cã a ºi scris) capitolul din Cursul scurtdedicat materialismului dialectic ºi istoric.Ceea ce era frapant þinea de codificarea cvasi-misticã a tezelor lui Engels din Anti-Düh-ring, insistenþa pe modelul triadic de sorgin-te hegelianã (tezã-antitezã-sintezã), afirmareauniversalitãþii contradicþiilor (abordare dez-voltatã apoi de Mao Zedong) ºi tãcerea înjurul celei mai subversive legi a dialecticiihegeliene, menþionatã de Marx în Das Ka-pital, negarea negaþiei ca direcþie a schimbã-rii (faimoasa spiralã teleologicã). Un altpunct esenþial pentru Stalin era formulareatranºantã, cu exemple deliberat falsificatedin istoria recentã a URSS, a legii „inten-sificãrii luptei de clasã pe mãsura înaintãriiîn socialism“, raþionalizare ºi legitimare aMarii Terori. Întreaga istorie a bolºevis-mului era astfel prezentatã drept o schemãmaniheistã, teologicã, soteriologicã ºi de-monologicã, culminând în chip „legic ºiobiectiv“ în dictatura stalinistã, prezentatãdrept „forma maximã ºi desãvârºitã a demo-craþiei“. Se insinua, în filigran, teza „sfâr-ºitului istoriei“.

�

Liturghii bolºevice: STALIN,Cursul scurt ºi gramatica

totalitarismuluiVladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 13

I NTELECTUAL DE realã deschidere con-ceptualã, comparatist cu viziune amplã ºi

eseist subtil, Gelu Ionescu este un „critic deidei, spirit analitic ºi speculativ, eseist sub-til, interpret ingenios al unor capodopere“(Mircea Zaciu). În Romanul lecturii (1976),Gelu Ionescu exploreazã modelul epic pro-teic al romanului, dar ºi impactul masiv pecare acesta l-a avut asupra sensibilitãþii con-temporane, sugerând existenþa unei viziuniromaneºti, a unei tentaþii a romanului, maimult sau mai puþin revelatoare, ºi chiar aunei „mitologii“ sugestive ce a influenþatprofund literatura modernã. Faptul cã lec-tura modernitãþii este determinatã de unadevãrat cult al narativitãþii, de „imperati-ve epice“ conduce la concluzia, exprimatãferm de Gelu Ionescu, potrivit cãreia „lec-torul modern poate fi socotit [...] un lec-tor de romane“. În mãsura în care e inte-resat în mod aproape exclusiv de tramã, desubiect, de avatarurile actanþilor, cititorulde romane „epicizeazã orice lecturã“, alte-rând, în procesul receptãrii, „însãºi sub-stanþa ºi structura“ unor texte de diferitegenuri. Cazuri dramatice sunt contaminã-rile unor opere dramatice de acest limbaj alromanului, dupã cum cazuri ºi mai depri-mante sunt contaminãrile exerciþiilor cri-tice, atrase frecvent de „romanul operei sauvieþii autorului ei“. Aºezarea în penumbrãa operei are ca element corelativ expunereaîn prim-plan a avatarurilor biografiei auto-rului, biografie „dependentã de valoareasau prestigiul operei“, cea care „oferã omaterie epicã deseori spectaculoasã, ce areo valoare în sine“. Mecanismul critic, „teh-nica de atac, interpretare ºi stratificare avalorilor, motivelor, obsesiilor ºi temelor“se desfãºoarã, astfel, în conformitate cu unset de strategii narative, care contureazã oamprentã „romanescã“ a receptãrii: „Lectu-ra [...] îºi concepe un fel de roman al ei,sustras din text, sprijinit pe el“. Aserþiunilecriticului impun prin fermitate ºi precizie:

suntem fiii romanului […] ºi destinul exe-gezei nu poate sã nu recunoascã în el oputernicã, cea mai puternicã înrudire – atâtprin forma comunã a prozei, prin spiritul ºipreocupãrile pentru istorie ºi epic, pentrupsihologie, comportamentul ºi adâncurileumane, prin pasiunea pentru analizã ºi inter-pretare, curiozitatea ºtiinþificã artisticã, pen-tru aplicarea structuralã cãtre exerciþiul inte-lectului asupra realitãþii.

În preliminariile cãrþii sale, Gelu Ionescutraseazã o distincþie netã între lecturã ºi în-þelegere. Viziunea criticã a autorului e arti-

culatã din predispoziþie raþionalistã, dinerudiþie, dar ºi din sensibilitatea acutã lainefabilul textului: „Lectorul modern poatefi socotit, în genere ºi în datele lui genera-le, ca un lector de romane. Cartea pe careo citeºte – carte ce presupune prin însuºidomeniul abordat ºi o ambiþie sau o tra-tare literarã – tinde, prin obiºnuinþa recep-tãrii, sã devinã sub ochii sãi un roman“.Teoretizãrile lui Gelu Ionescu abandoneazã,de multe ori, spaþiul arid al conceptualizã-rii, anvergura pur speculativã, în beneficiulunor modele ºi exemple pregnante, al unorilustrãri pertinente, din necesitate a rigoriiºi din vocaþie analiticã. Receptarea valori-lor ºi operelor literare reiese din simþul par-ticularului ºi din spirit sintetic, ambele plia-te pe o pregnantã capacitate de a decupaesenþialul ºi semnificativul dintr-un text saucontext. Un portret al lui Tudor Vianu, tra-sat în culori estompate de asceza unei ad-

miraþii subînþelese, trimite la un posibilautoportret, prin care se contureazã liniilepropriului temperament:

Cred cã Tudor Vianu are ºi va avea disci-poli nu pe cei care preiau ca pe niºte cliºeetehnicile sale de demonstraþie, pe cei ce-iaud fraza ºi abordeazã o viziune formal-umanistã, ci pe cei care pot sã se supunã pesine ºi ºtiinþa lor acestei necesitãþi dramati-ce a solidaritãþii, a mai mãruntei sau maiamplei lor voinþe de întemeiere, crezând înaceleaºi criterii ºi înþelegând prin imperso-nalitate un stil înalt, necesar ºi obligatoriu(fãrã a fi unicul) al unei adevãrate culturimoderne. Într-o „literaturã de poeþi“ – cumirifice inspiraþii ºi zone de valoare netãgã-duitã – Tudor Vianu reprezintã cazul feri-cit ºi atât de demn de a fi repetat al unuifilosof al literaturii.

�

D O S A R

GELU IONESCU

– portret la 75 de aniIulian Boldea

I. NEGOIÞESCU ºi GELU IONESCU

• Gelu Ionescu

D O S A R

D O S A R14 • APOSTROF

Impersonalitatea textelor critice ale lui GeluIonescu nu e rodul unei uscãciuni concep-tuale sau al unei scriituri ostentativ deta-ºate; e vorba, mai degrabã, de o imperso-nalitate de viziune ºi de temperament,nãscutã, nu construitã din artificii de me-todã. Interpretãrile aplicate pe text dinaceastã carte sunt interesate de scriitorii„problematici“ (Urmuz, Vinea, Voiculescu,Marin Preda, Márquez etc.).

A doua carte a lui Gelu Ionescu, Ori-zontul traducerii (1981, ed. a doua, 2004),circumscrie domeniul lecturii prin grila tra-ducerii. Într-o amplã introducere (Câtevarepere), criticul se referã la „locul ºi rolultraducerilor într-o literaturã“, vorbind „des-pre valoarea ºi funcþia lor literarã în cadrulunei literaturi“. Dincolo de clarificãrile teo-retice necesare, realizate mai ales prin grilateoriei receptãrii a lui Jauss, criticul insis-tã asupra funcþiei ºi finalitãþilor traducerii.Nu lipsesc din carte accentele polemice, cuatât mai bine-venite cu cât statutul tradu-cerii e perceput îndeobºte ca fiind unulingrat:

Ideea unui protecþionism al literaturii origi-nale prin limitarea sau ilimitarea traduceri-lor este falsã, ºi prin premise, ºi prin con-secinþe. Niciun autor contemporan nu e„protejat“ dacã literatura românã sau ori-care alta e privatã de existenþa unei versi-uni în româneºte a lui Cervantes, de pildã.ªi, dimpotrivã, valoarea operei literare devi-ne mai certã într-o literaturã ce cunoaºte ºi„ºi-a însuºit“ prin traduceri valorile lumii.Protejarea e un argument administrativ carepoate deveni anticultural ºi, deci, antipro-tector.

Ideea fundamentalã a criticului e cã „nicioistorie a literaturii române contemporane[...] nu va putea ignora locul ºi rolul tra-ducerilor“, care determinã chiar „modulcum literatura românã [...] se concepe pesine atât în acest dialog, cât ºi în structu-rile cele mai adânci ale originalitãþii sale“.Gelu Ionescu realizeazã, în fapt, conexiu-nea între „istoria operelor ºi curentelor“ ºi„istoria lecturii“, subliniind rolul traduce-rilor (alãturi de operele originale) în con-figurarea orizontului de aºteptare. O ideepertinentã este aceea conform cãreia „con-curenþa traducerilor potenþeazã valorile lite-raturii naþionale, chiar dacã sileºte la anu-mite revizuiri de înþelegere“. În viziunea luiGelu Ionescu, percepþia traducerilor nu tre-buie sã se reducã la stadiul dezbaterilor asu-pra influenþelor, dimpotrivã, trebuie sã lecircumscrie ca „act de creativitate“, în mã-sura în care ele „împãmântenesc“ mo-dalitãþi noi de expresie, forme inedite defrazare a trãirilor. Bine-venitã este ºi in-cursiunea, temeinic documentatã, în isto-ria traducerilor româneºti, accentul fiindplasat mai ales asupra perioadei contem-porane. Comentariile care ilustreazã pream-bulul teoretic (40 de titluri) sunt interpre-tãri „modernizatoare“, cum scrie autorul,ale unor opere traduse în limba românã, dinAntichitate pânã în contemporaneitate.

În Anatomia unei negaþii (1991), criti-cul investigheazã aspecte ale activitãþii lite-rare a lui Eugen Ionescu dintre anii 1926ºi 1940. Investigaþia e meticuloasã, minu-þios documentatã, inconturnabilã. Criticulsubliniazã faptul cã opera lui Eugen Io-nescu are „un profund [...] caracter auto-biografic ºi confesiv“, astfel încât „critica,

poezia, proza, pamfletul, eseul nu erau alt-ceva decât oglindiri, fragmente ale unuijurnal“. Ipoteza lui Gelu Ionescu, aceeacã „scrierile româneºti“ nu sunt decât „di-latãri ale unui jurnal“, este ferm ºi minuþiosdemonstratã. Substanþa autobiograficã aoperei eugenionesciene este grefatã pe oconcepþie autenticistã, din care rezultã ideeacã literatura nu e decât „o tehnicã, o con-venþie, ceva acceptat, general, uniformi-zant“. Pentru cã jurnalul este „punctul (saugenul) cel mai apropiat de sinceritate“, cri-ticul presupune cã „Eugen Ionescu a dorit,a sperat [...] sã scrie un roman-jurnal“, ast-fel cã, „la nivelul strict literar, Eugen Io-nescu este... un romancier ratat“. Sunt ex-plorate constantele tematice ºi expresive aleacestui segment al operei lui Eugen Io-nescu, subliniindu-se însã ºi acele trãsãturi,direcþii, teme ce se vor regãsi, dezvoltate,duse la desãvârºire, în creaþiile de maturita-te. Criticul reînvie, în paginile sale dense,substanþiale sub raportul informaþiei, sobreºi echilibrate, contextul literar al epocii, cir-cumscriind, cu intuiþie ºi rigoare, opereleionesciene în cadrul curentului de idei carea marcat tinereþea scriitorului. Mizând peideea continuitãþii de atitudine ºi stil, criti-cul semnaleazã constantele personalitãþii luiEugen Ionescu („obstinaþia perpetuã de afi un disident, incapacitatea structuralã dea adera la o miºcare, la un curent sau laorice altã formã de constrângere, liberacceptatã sau impusã“), considerând litera-tura de început a viitorului mare dramaturgmai ales din perspectiva dimensiunii sale dedocument al unui temperament artistic:

Toatã „literatura“ tinereþii lui Eugen Ionescueste un document – nu numai pentru cã ela voit-o astfel, dar pentru cã prin ea autorulnu a reuºit sã se sublimeze, sã-ºi ascundãimperfecþiile ºi obsesiile, sã-ºi mascheze unfond ultragiat ºi torturat, în care regãsimceva din destinul crizei unei generaþii.Tangenþele dintre viaþa ºi ideile sale ºi alealtora sunt multiple […]. Cãci pentru oricecurios al literaturii care a citit câteva dintreoperele ºi a aflat câte ceva despre viaþa ºicariera lui Eugen Ionescu, faptul cã atâtopera cât ºi autorul au avut un destin para-doxal constituie aproape o banalitate.

Atitudinea de frondã, de negare a tradiþieianchilozate sau a tiparelor convenþionalereprezintã argumentul cel mai elocvent allegãturilor dintre literatura începuturilor ºicea a maturitãþii creatoare. Desigur, GeluIonescu nu supradimensioneazã producþiade tinereþe, subliniind cã „anticipãri strictliterare nu sunt foarte multe“, chiar dacãcele care existã „nu sunt neimportante“.Edificând „biografia unei deveniri“ (Lau-renþiu Ulici), Gelu Ionescu investigheazãdialectica actului de creaþie al autorului luiNu, scriitor pentru care cuvântul e intole-rabil prin convenþionalitatea lui, iar litera-tura, ca sistem de convenþii, e negatã înnumele libertãþii totale de creaþie ºi dereacþie esteticã ºi eticã a scriitorului:

oroarea faþã de fixare – gândul cã fixareaînseamnã moarte (temperamental omul parea oscila violent între luciditate ºi patimã,între blândeþe ºi delir) ne descifreazã în bunãparte evoluþia acestui scriitor. Chiar creaþiilesale dramatice sunt niºte istorii ale disoluþiei.Pânã ºi limbajul a intrat în acest mecanismcare a fost declanºat mereu de neputinþa dea se consola cu ceea ce este, în limitele con-diþiei umane. Ceea ce dominã ºi a dominat

literatura lui Eugen Ionescu este o extraor-dinarã capacitate de a naºte surpriza, de afi detaºat de previzibil, o tehnicã a iscãrii ei,structuralã de fapt conºtiinþei omului.

Excursurile de aspect conceptual, de maiaccentuatã generalitate, sunt urmate cuconsecvenþã de numeroase incursiuni ana-litice. Criticul contureazã un portret via-bil al „tânãrului“ Eugen Ionescu, reliefândideea continuitãþii, chiar paradoxale, ce vafi o constantã a scrisului eugenionescian,împreunã cu o fertilã tradiþie a rupturii.

Cãrþile de aspect autobiografic ale luiGelu Ionescu (Copacul din câmpie, reluatã,cu modificãri ºi adãugiri, în Covorul cu scor-pioni) sunt revelatoare pentru însuºirile salede memorialist sensibil atras de freamãtultimpului revolut, de reculul memoriei întrecut, de abstragerea conºtiinþei în faþaadevãrului propriului destin. Demn de toa-tã atenþia este, cum observã Matei Cãli-nescu,

sensul permanentului efort al lui GeluIonescu de a-ºi menþine mãrturia în margi-nile adevãrului, aºa cum l-a perceput eul lui,fãrã pretenþii ºi (în mãsura posibilului) fãrãiluzii, controlându-se mereu ºi relativizân-du-ºi punctul de vedere, recunoscând posi-bilitatea unor ipoteze sau opinii diferite, fãrãa renunþa însã nicio clipã la convingerile luicele mai profunde. E admirabilã etica abþi-nerii de la generalizãri (totdeauna facile),modestia metodicã a discursului – cu atâtmai mult cu cât bãnuiesc, la acest autor, oalternanþã între un mare orgoliu ºi o mareîndoialã de sine.

Cu toatã încãrcãtura afectivã ce se ghiceºteîn spatele cuvintelor ºi imaginilor, autorulîºi asumã o frazare directã, un ton al evi-denþei nemediate ºi al sugestivitãþii adevã-rului spus dintr-odatã, fãrã ocol sau nuanþãfalsificatoare. E vorba, cum s-a observat, deo „mizã a exactitãþii, urmãritã cu orice risc“(Daniel Cristea-Enache), care pune întreparanteze orice exces de afectivitate. MirceaIorgulescu observã, de altfel, cã

memorialistul nu stã sã se-ncurce în subti-litãþi ºi nuanþãri suspecte de bizantinism,detestã ocolurile, merge direct la þintã.Atitudine nu lipsitã de unele riscuri. Foartesever cu provincialismul, ruralismul, dupli-citatea culturii române ºi, în genere, cudefectele reale sau imaginare ale românilorînºiºi, Gelu Ionescu este astfel de pãrere cã,involuntar, geniul lui Caragiale ar fi „suge-rat unui întreg popor acomodarea cu pros-tia, viciul ºi miºelia“.

Saturat de informaþie, „îmbãtat de esenþe[…], cãrturar ultrasensibil“ (Gh. Grigur-cu), posesor al unei scriituri ce refuzã cufermitate emfaza sau imprecizia, cultivândtotuºi mobilitatea privirii ºi deschidereaideaticã, Gelu Ionescu e un critic literarcare fascineazã prin subtilitatea notaþiilor ºiprin performanþele speculative, prin siste-matica unei gândiri care, fãrã a abuza detaxonomii, de încadrãri categoriale, reuºeºtesã construiascã o viziune sistematicã, uni-tarã, coerentã cu privire la operele sau auto-rii comentaþi.

�

�

D O S A R

S CHIMBUL DE scrisori cu I. Negoiþescu(decembrie 1982 – ianuarie 1984) –

mai bine zis monologul sãu pe care îl între-rup de cîteva ori – dateazã din lunile încare, amîndoi, luam hotãrîrea de a nu nemai întoarce în þarã. Mie norocul mi-a zîm-bit, pentru cã Vlad Georgescu, un vechiprieten, mi-a oferit postul de redactor laEuropa Liberã. Nego a trecut prin momen-te dificile ºi din punct de vedere material,mai ales dupã încetarea colaborãrii sale cuDeutsche Welle ºi BBC, adicã dupã mutareasa la München. Într-o situaþie similarã era(aºa cum reiese din aceste scrisori ºi din cîteîmi amintesc) ºi Emil Hurezeanu, care „ale-gea – ºi el – libertatea“. Cu toþii îi aºtep-tam, în vizitã, pe Doinaº ºi Irinel... ªi dia-logam cu Parisul „Ieruncilor“ – dar mai alesne erau aproape, foarte aproape, Ion Vianuºi Matei Cãlinescu.

Dacã în acest mic epistolar intervine atîtde des tema singurãtãþii este pentru cã aces-ta era sentimentul nostru dominant, cãci –deºi eu aveam familia care venea cãtreGermania – singurãtatea intelectualã, izo-larea ºi lipsa prietenilor, a dialogului ºiambianþei lumii literare bucureºtene ne eraucomune. ªi foarte apãsãtoare. Textele sîntconcludente – recitindu-le pentru aceastãpublicare (ele þin de „arhiva desþãrãrii“ scrii-torilor, atît de bogatã în mãrturii aproapeidentice ca „stare“, neliniºte – chiar despe-rare, din cînd în cînd), recitindu-le deci, îmidau seama cã ele au o încãrcãturã de docu-ment ºi nu sînt simple comunicãri, chiargrave, între buni prieteni. (Poate cã cineva,cîndva, va aduna toate aceste semne denedespãrþitã-despãrþire a celor care, scriitorifiind, au revenit cu „textul“ lor acolo deunde plecaserã-fãrã-sã plece.)

Pentru amîndoi, acel „acolo“ reprezintãlocul unde existã, „se face“ literatura ro-mânã, aºa cum se putea face ºi cît se puteaface. Româna lui „î din a“ nu ne atrãgea: nudespre gramaticã era vorba, ci despre numã-rul mare de veleitari ºi nechemaþi care cre-deau cã numai literatura (sau pseudolite-ratura) exilului e cea reprezentativã, cea„adevãratã“; în consecinþã, erau destui carecredeau cã Nego, eu, Matei Cãlinescu ºi toþiceilalþi eram „pseudocomuniºti“ ºi decinepublicabili în puþinele ºi slãbãnoagelereviste mai mult-sau-mai-puþin literare dinemigraþie – excepþiile sînt cu atît mai ono-rabile; ele sînt bine consemnate ºi analiza-te de Florin Manolescu în Enciclopedia sa.Unde „vocile“ din exil aveau, în parte, drep-tate, era în punctul de vedere al libertãþii deexprimare. Pe asta am învãþat-o, toþi cei ple-caþi, mai repede sau mai încet – dar amînvãþat-o, mult înainte de 1989.

Ce ºi cît a fost valoros în literatura emi-graþiei române din anii ’40-’90 a fost saue pe cale de a fi recuperat, din cîte ºtiu.Trebuie recuperat, nu numai pentru între-girea hãrþii unei literaturi, ci mai ales pen-tru istoria felului cum se gîndeºte ºi s-a gîn-dit în mediile elitare româneºti.

În ceea ce-l priveºte pe Nego, el facereferiri la cîteva proiecte literare: mai întîila o carte despre Dostoievski – la care lucrade mult. Din pãcate, a abandonat proiectul– ceea ce a rãmas a fost numai un proiectpublicat în revista Secolul 20, nu mai ºtiu înce numãr ºi în ce an; cred cã ar meritaretipãrit – îmi amintesc cã l-am citit la apa-riþie cu foarte mare interes.

Mai este vorba despre o revistã literarãpe care ar fi proiectat-o Paul Miron ºi S.Damian, o revistã care i-ar fi fost încre-dinþatã. (Cred cã se cãutau sponsori, cumse spune acum, ºi nu prea se gãseau.) Numai þin bine minte amãnuntele – ceea ce areuºit, pînã la urmã, Negoiþescu au fostcele cîteva suplimente literare ale revisteiDialog, publicaþia lui Ion Solacolu (sfîrºitulanilor ’80, începutul anilor ’90).

În sfîrºit, opþiunea sa definitivã pentruredactarea unei istorii a literaturii românela care el s-a oprit ºi cãreia i-a consacrat

ultimii sãi ani. Un mare efort – ºi, din pãca-te, ajungînd la un rezultat inegal. De fapt,cred cã atît de originala sa vocaþie de cri-tic literar nu era la largul ei în istoria lite-raturii. Era pariul sãu, eu nu l-am sfãtuitsã-l facã. Dar asta e o altã problemã. ªiideea sa, conform cãreia aceastã istorie artrebui cititã la microfonul Europei Libere,era discutabilã: nimic mai antiradiofonicdecît lectura unor astfel de texte prea sub-tile ºi adresate, cel mult, cîtorva sute deascultãtori rãbdãtori; dar lecturile chiar s-au fãcut ºi Nego a putut fi ascultat citin-du-ºi fragmente din cartea sa.

În fine, consider cã publicarea acestorscrisori este un omagiu adus acelui extraor-dinar simþ al prieteniei pe care Nego l-aavut – aºa cum ºtiu (din ce în ce mai) puþi-nii care s-au bucurat de el.

�

GELU IONESCUmai 2012

Epistolar I. NEGOIÞESCU –GELU IONESCU

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 15

• I. Negoiþescu. Foto: Radu

16 • APOSTROF D O S A R

[1]

Köln, 19 dec. [1]982. Dragã Gelu, azi amprimit prea scurtul dar decisivul tãu mesajdin Paris. Decisiv, fiindcã foarte bine ai fã-cut întreprinzînd în sfîrºit pasul tragic-sal-vator! Te felicit pentru fetiþa ta – chiar acumvreo sãptãmînã þi-am trimis la Bucureºti,unde te credeam, o felicitare. Mesajul tãueste însã prea eliptic, fiindcã aº vrea sã ºtiupe larg cînd ºi în ce condiþii ai plecat dinRomânia; ce faci ºi ce perspective ai pe aces-te meleaguri. Spui cã eºti sfîºiat... înþeleg,dar nu perfect. În definitiv, ai scãpat dingroapa îngrozitoare, unde chiar dacã þi separe cã ai lãsat carierã ºi prieteni, totuºimediul acolo acum instalat distruge ºi anu-leazã valoarea carierelor ºi prieteniilor. Ce sãfacem dacã suntem fiii unui popor ºi nefe-ricit dar ºi mizerabil, ºi în acelaºi timp fiiiunei epoci de asemeni – pretutindeni – ne-fericite ºi mizerabile, cu deosebirea cã aici înVest civilizaþia proprie mai respirã ºi le per-mite membrilor ei sã respire, ba chiar sã maiguste uneori, aproape toþi, ºi bucuria vieþii.

Eu, dupã cum ºtii, am intrat în al patru-lea an de cînd am pãrãsit, pentru o obiºnui-tã escapadã occidentalã, România. Spre no-rocul meu, cãci cu firea mea sinucigaºã,n-aº fi supravieþuit teribilelor încercãri deacum, mai cu seamã cã nici nu sunt în staresã þin capul plecat. Deºi m-au ajutat oa-meni binevoitori, norocul ce l-am avut (ne-sperat, neplãnuit) de a putea sã-mi prelun-gesc cu anii ºederea aici îl consider ointervenþie divinã în destinul meu: Dum-nezeu s-a îndurat sã-mi mai îmblînzeascãsoarta. Dar sã nu crezi cã provizoratul con-tinuu, lipsa perpectivei materiale (la vîrstamea! – am trecut de 61), singurãtatea teri-bilã în care trãiesc, o izolare adeseori ase-mãnãtoare cu cea din anii de închisoare (sãmã ierte Dumnezeu pentru aceastã vorbãexageratã, însã totuºi exact aºa trãitã), toateacestea sã nu crezi cã nu mã apasã îngro-zitor. Mãcar mã simt liber ºi demnitateamea umanã nu este batjocoritã de nimeni.Bineînþeles am tot sperat cã moare sau cadede la putere nebunul ºi condiþiili din þarãvor fi mai suportabile moral, mãcar aºacum au fost cu vreo cinci ani în urmã, ºimã voi întoarce. De aceea n-am rupt defini-tiv punþile. Toate semnele sunt însã cã numai avem de ce sã ne facem speranþe pen-tru acolo (aº vrea ºi de la tine amãnunte înaceastã privinþã). Bursa mea, în cadrul cã-reia þin cursul la universitatea din Münster,mai dureazã pînã în octombrie 1983. Nã-dejdea mea arzãtoare este cã aceastã bursãse va mai prelungi ºi pe 1984. Dar dacãnu? ªi dacã da, totuºi ce va urma dupã ter-minarea prelungirii? Cãci n-o sã-mi dea ni-meni burse la infinit! Dacã cer aici azil poli-tic ºi-l obþin, asta încã nu-mi dã dreptul laechivalarea unei pensii. Ce-o sã fac deci, ce-osã lucrez ca sã-mi cîºtig existenþa, acumcînd sunt pe calea spre vîrsta de 70? ªi apoiîncã ºi încã, teribila singurãtate. Uneori,afarã de ziua de miercuri cînd cãlãtorescla Münster, nu vãd pe nimeni… Dacã n-aºlucra ca un nebun (pentru mine!) de dimi-neaþa pînã noaptea ºi dacã n-aº avea muzicãla radio, probabil cã aº înnebuni. Atît deo-camdatã. Scrie-mi pe larg. Te îmbrãþiºez cutoatã dragostea nego

p.s. În 27 dec. mã duce [Edmund] Pollakcu maºina la Viena, unde vreau sã-l vãd peHurezeanu ºi mã întorc la Köln prin 7-8ianuarie.

Dacã vii încoace, poþi locui la mine ºi tepot hrãni!... [adaos marginal]

[2]

Köln, 21 dec. 1982 Dragã Gelu, mã repedsã-þi scriu iar, mai întîi ca sã te anunþ cã numai plec la Viena ºi cã deci poþi sã-mi rãs-punzi de îndatã. Pollak pleacã la Budapestaºi astfel mã lua cu el la Viena, dar întretimp a fost o mare spargere în vecini ºisoþiei lui îi este teamã sã rãmînã singurã,aºa cã rãmîn ºi eu cu ea (ca de obicei), sã-i þin de urât! – asta la reºedinþa lor uriaºãde la þarã, în Derkum (nu departe deKöln). Ca sã îþi dai seama cît de singur mãsimt: aºa cum m-a bucurat enorm ilustratata, mã bucuram teribil sã-l revãd pe Hure-zeanu la Viena – ºi cînd am aflat cã nu maipot realiza acest plan, am plîns ca un co-pil!... De fapt n-am „dor de þarã“ – n-amºtiut niciodatã ce e asta –, dar mi-e maimult decît dor sã stau de vorbã cu prie-teni buni „de acolo“. Nimeni aici nu tepoate înþelege ca cel de „acolo“. Cu bunulmeu prieten Nemoianu duc cea mai activãcorespondenþã, de ani de zile, uneori eaproape sãptãmînalã*, dar ºi el tare s-a maiamericanizat, chiar Europa o priveºte...prin telescop. Calitatea mea de bursier ºi„paºaportar român“ (deºi precarã ºi oricîndgata sã se rãstoarne în „azil politic“), adicãde om care tot aºteaptã (zadarnic) sã de-vinã totuºi posibilã o întoarcere, mã face sãmã simt mereu de „acolo“ ºi doar provizo-riu aici – deºi, aºa de izolat cum trãiesc euaici, cã nici din þarã nu mai ºtiu aproapenimic (n-am ziare, reviste, scrisorile suntrare, tîrzii ºi... eliptice), nici de la Paris mã-car nu am veºti, iar ziarele, franceze ca ºigermane, le evit, cãci mi-e greaþã de poli-ticã; îþi închipui deci cum se organizeazãoribila mea singurãtate. Probabil cã e oexistenþã foarte nesãnãtoasã: tu nu o vei cu-noaºte, cãci eºti mult mai tînãr decît mineºi... nu eºti singur!!! Te rog încã o datãscrie-mi despre tine detailat ºi dã-mi veºtidespre Doinaº, despre cei de „acolo“. Tesãrut cu drag

Încã o datã: bine ai fãcut! ºi te invidiez. Îþiaduci aminte conversaþia noastrã în parculHerãstrãu, ultima?

* de la el mai aflu cîte ceva din þarã sau dela Paris!... [notã marginalã]

[3]31.12.1982

Dragã Nego,Îþi rãspund aproape imediat la cele douã

scrisori ale tale; aproape imediat pentrucã nu am dispoziþie de scris decît cu inter-mitenþe, pentru cã de 4 zile este aci Ion ºiIoana [Vianu], cu care mã vãd zilnic laprieteni, în turneu, pentru cã mai scriu ºialtceva, adicã texte sub pseudonim, deo-camdatã, pentru Free Europe. O iau pepuncte.

Am reuºit sã capãt paºaportul dupã oalergãturã, insistenþe ºi ameninþãri de 3 lunicerînd sã plec la un colocviu la Geneva un-de eram invitat de André Reszler, prietenullui Ion, ºi pentru a participa la (închipuitade mine) sãrbãtorire a lui Ionesco la Pariscu ocazia a 70 de ani; nu-mi dãdeau niciun

rãspuns. DR [Popescu] mã tot amîna, aºacã am fãcut un memoriu la actualul secre-tar cu cultura, foarte þîfnos; de fapt mi-audat drumul pentru cã sperau sã fac cevaspre a îmbunãtãþi relaþiile cu Ionesco, unfel de micã garanþie a unor oarecari liber-tãþi. La Geneva am avut un oarecare suc-ces, dar au început chinurile: ce fac? Acasãnu m-am cãsãtorit ºi n-am recunoscut copi-lul special pentru cã Alexandra avea, diniulie, aprobarea de emigrare – ºi sper ca, cuajutorul lui Dumnezeu, sã plece amîndouãspre America la sfîrºitul lui ianuarie. Îþiimaginezi cîte frãmîntãri am de aproape unan! De mai multe ori am vrut sã renunþãm,sã rãmînem în România – dar tot de atî-tea ori, de mii de ori mi-am spus cã e o cri-mã sã opreºti un copil care poate trãi în-treaga viaþã, de la început în Occident. Apoimi-am zis cã dacã toate vor ieºi ca în pla-nul fãcut, atunci e norocul copilului – care,în parantezã fie spus, va fi botezat dumi-nicã 2 ianuarie, în religia romano-catolicã,ca ºi maicã-sa ºi bunicã-sa ºi dupã dorinþamea cea mai vie.

Aici am gãsit minunaþi prieteni care auinsistat sã rãmîn, dar care vorbeau cu toþiidespre dificultãþile de a gãsi un post. Vieniiau fost extraordinar de afectuoºi, în special.N-aº fi rãmas – nu poþi porni în lume dacãai 45 de ani, un copil de cîteva luni ºi o lip-sã de perspective ca aceea pe care o cunoºtidacã nu ar fi intervenit din nou soarta cu ofoarte serioasã ofertã pe care trebuie, dinmotive pe care þi le voi putea explica pestepuþin timp, sã nu o divulg; te rog sã nute superi! Astfel cã am cerut azil politic laParis, am rupt legãturile cu Alexandra pen-tru a menaja plecarea apropiatã, toate legã-turile fiind þinute prin fratele ei care e aci.Am senzaþia cã totul s-a fãcut peste mine,formã explicitã a destinului; sigur cã maiurmeazã multe probleme, dar ele þin de onouã, altã etapã a vieþii mele, în faþa cãreiasînt, cum zice Ion, încã în stare de ºoc.

Asta e istoria, faptele. Restul, subtextul,e teribil: sîntem obligaþi sã luãm drumulexilului – de unde ºi sfîºierea. Dragã Nego,noi nu putem fi decît „de acolo“ unde nue numai viaþa noastrã, dar e însãºi esenþa ei– limba, profesia, vocaþia, sufletul. Dar„acolo“ e, cum ºtii, îngrozitor datoritã fap-tului cã degradarea moralã se întinde capecinginea, poate fi vãzutã cu ochiul liber,pe feþele oamenilor. O mizerie materialãºi moralã enormã ºi, mai cu seamã, o lipsãtotalã de speranþã. Dupã pãrerea mea nucriminalul e esenþa, va dispare într-o zi, du-pã ce ne-a furat 15 ani, ci fenomenul dis-trugerii unui popor, dupã pãrerea mea aflatîn pragul desnaþionalizãrii; a fost compro-misã orice idee naþionalã, orice sentimental valorii. Pe scurt, între anul cînd ai plecattu ºi noiembrie 1982 e o imensã diferenþãîn rãu. Degradare în proporþie geometricã.

Pe de altã parte, nu sînt oare acolo toþiprietenii noºtri, oameni de valoarea ºi cin-stea lor? Ei cum rezistã, cum vor rezista ºicontinua sã scrie atîtea lucruri excelente?Cultura românã nu o vom face noi ci ei,noi oricum vom deveni marginali odatã cuexilul ºi dublu marginali – faþã de româniide acasã ºi faþã de cultura în care, þara încare existãm – fizic ºi spiritual. Tu ai o ope-rã în spate, eu nu – situaþia nu e identicã...În fine, iatã numai o micã parte din sume-denia de gînduri ce-mi fac. ªi dacã, sã zi-cem cã voi face într-o zi, sau cu intermi-tenþe, ceea ce au fãcut Monica ºi Virgil,

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 17D O S A R

crezi cã asta are o semnificaþie, o posteri-tate, un rol?

Mã întrebi de Doinaº – ce-þi pot spuneeste cã-l vedeam mai rar ºi mai rece; s-aschimbat, a devenit mai retras, mai puþincombativ, se apãrã ca sã reziste. Irinel e me-reu bolnavã, [Doinaº] e preocupat de asta– cred cã ea e atît de înspãimîntatã de totce se întîmplã încît îl þine din frîu. Costisãracul, dincolo de durerea lui, e o maredeziluzie – manipulat de DR cum vrea el, omãmãligã, în fond. Uniunea e condusã de4 securiºti – ºi e cam anulat restul. Mano-lescu ºi Iorgulescu – în mare progres – sîntcei mai activi membri ai opoziþiei. Ioani-chie [Olteanu] stã cuminte ca sã nu-l deaafarã de la Viaþa [româneascã] – se strecoa-rã. De altfel, asta e deviza – ºi toatã lumeaaºteaptã alt moment.

Cît despre provizorat... vãd cã ãsta e re-gimul de viaþã al lumii, al exilaþilor nu maivorbim!

Dragul meu, þi-am scris destule, voi re-veni – mai întreabã-mã ce te intereseazã ºiscrie-mi ºi tu cãci îmi face o imensã bucu-rie. Azi e ultima zi a anului; la mulþi ani,sãnãtate ºi succese, sã dea Dumnezeu un anbun pentru toþi, eu am mare nevoie, sã deaºi o zare de speranþã bietei noastre þãri ºituturor prietenilor noºtri. Te îmbrãþiºez cudrag, al tãu

P.S. Cred cã în primãvarã voi veni în Ger-mania ºi desigur ºi pe la tine. Poate te preo-cupi puþin ºi de vreo ºansã profesionalã ºipentru mine. Mi-e foarte dor de tine – ºisigur cã-mi amintesc de ultima noastrã dis-cuþie din Herãstrãu...

[4]

Köln, 13 ian. 1983. Dragã Gelu,întors de la Derkum am gãsit scrisoarea tamult aºteptatã, dar a trebuit mai întîi sã facfaþã unui curier copios adunat în cursul va-canþei, iar ieri m-am cãlãtorit la Münster,sã-mi reiau activitatea universitarã: deºi nupot spune cã mã amuzã grozav, poate ºifiindcã nu dispun de public interesant, amînceput sã constat cu uimire, cã în condiþiinormale, în România, aº fi fost un bunprofesor, fãrã a mã bîlbîi ºi chiar vorbindliber, stãpîn pe curgerea ºi organizareaspontanã a ideilor. Dar, aºa, de nevoie pro-fesor cãci mã obligã bursa, am intrat zile-le astea în panica ºi tremurul perspectiveide a-mi pierde acest profesorat „esenþial-existenþial“: au început amicii mei sã lucre-ze la formele de prelungire pe 1984 a ac-tualei burse ºi nu este deloc sigur cã treabava reuºi! Cum n-am de gînd sã mã întorcîn þarã (deºi tot cu gîndul ãsta am trãit, cãplezneºte monstrul ºi într-o atmosferã mairespirabilã sã mã întorc, la prietenii, la lite-ratura ºi biblioteca mea – doar asta am iz-butit în parte sã suplinesc aici, adunîndenorm de multe ºi excelente cãrþi), fireºtecã sunt plin de griji: dacã tu, care de fapteºti încã tînãr, te consideri totuºi „bãtrîn“pentru o altã existenþã, ce sã zic eu, caresunt într-adevãr bãtrîn pentru aºa ceva. Da-cã nu mai primesc bursã (ºi doar nu suntbursele nesfîrºite!), mie îmi trebuie pensie…Chiar ºi în groaznica singurãtate în care trã-iesc, ca sã trãiesc trebuie sã dispun de mij-loace materiale, oricît de modeste. Din pã-cate emigraþia românã e mult prea redusã

numeric, fãrã tradiþii solide ºi neînsemnatãîn sine, ca sã ofere unui scriitor bãtrîn picatîn exil mijloace onorabile de a-ºi cîºtigaexistenþa în cadrul ei sau al relaþiilor ei.Numai politica oferã ceva posibilitãþi. CuEmil Hurezeanu, care e provizoriu studentla Viena, ca bursier al Blandianei – Herder,duc activã corespondenþã pe tema actualãºi tragicã, fiindcã bineînþeles ºi el ar vrea s-oprelungeascã, dar ca bursier, ca sã se poa-tã întoarce apoi „acasã“. Bãiatul e realmentefoarte dotat ºi ca poet ºi ca critic-eseist,extrem de inteligent ºi de fin. Eu îl sfãtuiesccu vehemenþã, fiindcã e atît de tînãr ºi me-rituos, sã rãmînã aici în orice condiþii. I-amatras atenþia cã trebuie neapãrat sã renunþela ideea de a continua a fi scriitor de limbãromânã (la nevoie, sã renunþe pur ºi simplua fi scriitor), cãci nu cunosc niciun caz încãde reuºitã, în sensul continuitãþii: toþi emi-granþii se împalideazã (dacã rãmîn în limbaromânã) sau pier pur ºi simplu, dacã n-aumare chemare, ca cele cîteva excepþii fai-moase, schimbînd limba. Chiar ºi vechiiemigranþi, care aici au continuat a face lite-raturã românã cînd, în stalinism, în Româ-nia, nu se mai fãcea deloc, au evoluat încele din urmã spre acea limbã artificialã,sterilã, anacronicã, chiar cînd e corectã încã(ºi vai, nu mai e totdeauna!) pe care eu onumesc limba românã a lui î din a (dragãGelu, te rog nu mã demasca în privinþaacestor idei, cãci îmi atrag ura tuturor emi-granþilor ºi doar aproape sigur între ei voitrãi de acum înainte). Tragicul adevãr estecã – ºi sunt convins cã eºti de acord cu mi-ne, fiindcã mai cu seamã din cauza aceas-ta te declari „cu inima sfîºiatã“ – tragic estefaptul cã literatura românã adevãratã ºi vie,de bine de rãu, tot numai acolo, în þara le-proasã ºi pestilenþialã se poate face. Fiindcãaceia sunt mulþi ºi însãºi cantitatea le con-ferã calitatea esenþialã ºi elementarã a vieþii.O viaþã insuficientã, mînjitã, gîfîitã, ago-nicã, dar încã vie. Literatura românã deaici, liberã, are ceva de serã: ea nici nu pro-fitã de libertate. Nenorociþii din þarã, subcatastrofala ºi mutilanta opresiune, au maimult contact cu libertatea, prin fisurile,gãurile, mãrunte ºi penibile, ale opresiunii.Dar trebuie totuºi sã fugi, sã scapi de acolo,ca sã-þi pãstrezi demnitatea de civilizat, carepentru indivizi de teapa noastrã e echiva-lent cu demnitatea de om. La dracu cu lite-ratura, chiar ºi vie, autenticã, dacã mi-eprofund jignit omul din mine! Bineînþelescã eu tot cu literatura, în limba românã, mãîndeletnicesc, în ciuda efortului inuman dea mã adapta mentalitãþii culturale actualede aici, nu în sensul de a-i aparþine, ci dea o înþelege perfect, de a o respira firesc.Dar mi se rupe inima de jind cînd mai pri-mesc cîte o carte de versuri sau eseuri sauchiar o prozã curatã a vreunui tînãr autordin þarã. Aº putea spune chiar cã încerc unsentiment de invidie. ªi chiar cînd biblio-grafia universalã a tînãrului e deficitarã,lacunarã, dintr-odatã descopãr cã poate fiºi brusc surprinzãtor de interesantã ºi maiales direct, corect ºi creator de actualã!

Te sãrut, dragã Gelu, ºi aºtept rînduri-le tale

p.s. am primit veºti de la ªtefãniþã Reg-man, care s-a stabilit la Lisabona…

[5]

24 ian. 1983Dragã Nego,

Sigur, nu pot spune decît cã ai perfectãdreptate cãci gîndesc aidoma þie pînã laamãnunt! ªi în ceea ce priveºte pe Hure-zeanu, ºi în ceea ce te priveºte – îmi dauseama foarte bine de situaþia ta – ºi, mai cuseamã în ceea ce scrii despre emigraþia ro-mâneascã. Evoluþia celor vechi e, aºa cumspui, palidã, marginalizatã faþã de realita-tea literarã româneascã din þarã, dar ºi faþãde cea a þãrii în care trãiesc. Literatura ºilimba lui î din a este minorã ºi nesemnifi-cativã; sã nu ºtie oare românul ce sã facã culibertatea? Atît de îngrozitor ºi irecupera-bilã sã fie tragedia poporului nostru? Pe dealtã parte îmi spun cã mulþi mai mulþi oa-meni valoroºi au venit acum, în ultimii 10ani ºi cã poate va fi altceva. Îmi pun ºi pro-blema mea – cãci nu voi putea exista înafara acestei limbi ºi literaturi, pînã lasfîrºit. Ce trebuie sã fac? De ce sã mã apuc?ªtii bine cîte îndoieli am cu privire la valoa-rea literaturii noastre – rareori am gãsit unacord atît de exact cu un altul decît cu tine;sã mã ocup în continuare de aceastã lumeliterarã mãrginaºe, inegalã, incapabilã sãiasã din provincialismul ei? Dar oare potface aci altceva – dacã n-ai vocaþia celormari? Ce se va întîmpla cu Matei [Cãli-nescu], Sorin [Alexandrescu], Nemo [Vir-gil Nemoianu], Toma [Pavel] ºi alþii – cutine, în varianta rãmânerii aci ºi despãrþi-rii totale? Sã iau o catedrã de românã sausã pornesc pe drumul Monicãi, desigur,foarte important, deºi am mari rezerve ºide gust ºi de intransigenþã? Cum sã exist cascriitor român de calitate, cum cred cã sînt,cum sã rãmîn în contact viu cu literatura deacasã? Jurnalul? – nu este decît un palea-tiv – Matei ºi Nemo þin; Ion este ºi el frã-mîntat de aceleaºi probleme cãci trebuie, înfond, sã revii dupã o moarte – dacã maipoþi reveni ºi dacã are un sens. Invidia ce oai pentru atîtea cãrþi de acasã e normalã –ºi eu o am tocmai citind cãrþile ce le-amluat; cum sã rãmînem vii, sã contãm – chiardacã oficialitatea nu ne-o va permite. Iatãla ce mã gîndesc nopþile – ºi nu o datã îmispun cã trebuia sã mã întorc pentru aceaparte din mine care nu se ratase încã ºi carenu ºtiu dacã nu se va stinge aci. Pe de altãparte...

Ce ºtii de la Doinaº? Mã bucur pentruªtefãniþã Regman – nu cred cã va fi un lite-rat însã – poate mai bine pentru el. Cred cãºi Sami [Damian] e în situaþia noastrã – cîtdespre Hurezeanu, ºi eu cred cã nu trebuiesã se întoarcã, cu orice preþ literar. În fine,aºtept sã te aud din nou, te sãrut, scrie-mi,iubite prieten – ºi blestemat fie comunis-mul ºi ticãlosul ce ne-a alungat!

[6]

Köln, 7 febr. 1983. Dragã Gelu, tocmai pri-mesc scrisoarea obiºnuitã de la Nemoianu,care între altele îmi comunicã pãrerea des-pre ultimul numãr din „Limite“ ºi zice cã„numãrul e bun“. Sigur cã e bun, fiindcãnu poate fi mai bun, fiindcã de fapt nupoate „fi“ – chiar dacã poezia AngeleiCroitoru e normal de bunã. Sãptãmîna tre-

�

18 • APOSTROF D O S A R

cutã, la Münster, un audient al cursuluimeu, care e preot catolic (ciangãu dinMoldova) ºi familia din þarã l-a abonat laR.[omânia] literarã, Contemporanul ºi Scîn-teia (vezi cã existã destui care nu pot rupecomplet, care mai sunt sensibili la legãturaombilicalã), m-a invitat la el sã mã tratezecu „mãmãliguþã“ ºi vin de Tîrnave, procu-rat la München (de altfel foarte gustos ºifãrã a da dureri de cap…). Acolo am vãzutultimele numere din R.[omânia] literarã (cenu vãd cu anii). Mi-a venit sã vomez. Decicum ºi ce sã alegi: între „Limite“, care e„bunã“ ºi R.[omânia] lit.[erarã] care te facesã vomezi?

Tu zici: deoarece emigraþia a sporit con-siderabil în deceniul din urmã, vor aparepoate noi perspective. Dar ce te faci cîndeºti nevoit sã constaþi cã un tip aºa de strã-lucit ca Matei se împalideazã pe româneºte?Dar cum sunt oare poeziile lui Caraion aici(ºi de abia emigrat)? Dar cum este toatãactivitatea lui dezmãþatã (în România i-arãmas o operã literarã de mare poet, chiardacã ºi acolo omul a fost penibil)? Dar oarecum apar eu aici „pe româneºte“ – cã alt-fel nici nu este de conceput? Am publicatde vreun an sau doi o poezie în Limite ºim-am speriat constatînd cã m-am molipsitºi eu de icter de la ceilalþi!* N-am niciunchef sã public în nenorocitele reviste dinþarã, n-am nicio poftã sã public în reviste-le româneºti din emigraþie. Problema în-toarcerii sau neîntoarcerii mele în Românianu mai are nimic de a face cu mine ca scrii-tor. E doar o problemã de supravieþuire fi-zicã ºi moralã. Încã n-am vãzut scriitor ro-mân în emigraþie care sã nu aparã ca o biatãlarvã. Excepþie face Mircea Eliade (care secontinuã impasibil pe sine, fãrã consecinþepentru destinul literaturii române) – ce-ilipseºte lui Eliade este patima ca suferinþãpentru Dumnezeu ºi contra diavolului caretroneazã biruitor în Rãsãrit: talentul lui i-arfi ajuns, dacã ar fi fost un combatant caLéon Bloy. Excepþie fac de asemenea Mo-nica Lovinescu ºi Virgil Ierunca – aceºtiadin urmã din pãcate prea mãrunt politici(poate fiindcã mãruntã e România), deºi lerecunosc – numai lor cu adevãrat din toatãemigraþia de limbã românã – importanþa deopozanþi. Ei sunt singurii adaptaþi în rolulde emigranþi literari activi – dar ce a cîºtigatdin asta literatura românã? Cu tot talentullor, cu tot condeiul lor care i-a împins sprepublicisticã – or, cultura mare nu se face cupublicisticã! Vai, dragã Gelu, în ce nisipurimiºcãtoare ne scufundãm!... Ultima ta scri-soare mi-a fãcut o mare bucurie: îmi erateamã cã cealaltã scrisoare a mea, atît dedescurajatoare, te va fi decepþionat ºi indis-pus. M-am bucurat – ce tristeþe! – cã m-aiînþeles ºi aprobat. Te-am simþit atît de aproape, în aceste probleme care pe minemã chinuie de ani de zile, de cînd vieþuiescaici… fãrã speranþã. Tu ºtii, ca toatã lumea,cã eu lucrez la „Dostoievski“. Dar poate nuºtii cã sunt foarte ambiþios, cã aceastã cartetrebuie sã fie o operã foarte importantãdespre mine ºi lumea, epoca mea, ori sã nufie deloc. De aceea, treaba este grea ºienorm de plinã de rãspundere. Poate voireuºi, poate nu. Trebuie sã mã coc bine pedinãuntru ºi pe dinafarã. Eu simt cã începsã mã coc, dar asta încã nu ajunge: trebuiesã devin incandescent!

Deocamdatã, aºa cum þi-am raportat,tocmai mã încurc în tema: mi se aprobã

bursa pe 1984 sau nu? cãci mi s-au înain-tat actele spre dezbatere. Cît de creatoareeste starea asta de incertitudine ºi provi-zorat, îþi închipui. La vîrsta mea. ªi ciudat,mã apucã dorinþa sã intru într-o parantezã,sã scriu un studiu complet despre Agârbi-ceanu… cel valabil. Valabilul Agârbiceanuºi valabilul C. Stere, cred eu, sunt singuriiscriitori români care ar putea interesa Oc-cidentul – dar nu lua prea în serios cuvin-tele „ar putea interesa Occidentul“. Te sãrutã cu dor

* ºi atunci Nemoianu a decis: „poezia tadin Limite e bunã!“ [adaos marginal]

[7]

Dragã Nego,A trecut exact o lunã de la ultima ta scri-soare – ºi iarãºi am întîrziat cu rãspunsul,prins de diverse treburi ºi evenimentul tre-cerii prin Paris al Alexandrei ºi fetiþei, acumîn America: iatã-ne pe toþi în cealaltã partea lumii – sã vedem mai departe ce se va ale-ge din pãrinþi, pentru cã pentru copil efoarte bine. Din nou despre scrisoarea ta,sînt de acord cu tot ce spui – probleme cemi se par evidenþe tragice ºi irezolvabile;cum sã fac a evita capcanele – cea a jurna-lismului, pe care voi fi obligat sã-l fac, casã trãiesc; cum sã nu devin o larvã, cumsã nu mã politizez excesiv etc. Înþeleg foar-te bine ambiþiile tale în raport cu carteadespre Dostoievski – poate dã Dumnezeuºi o sã ai tihna ºi puterea de a o scrie.

Între timp am dat un interviu la FreeEurope, Monicãi ºi lui Virgil, va fi difuzatvineri 11 martie pe post; îmi voi face o co-pie sã o am ºi sã o asculþi ºi tu – sînt foar-te curios de pãrerea ta. De altfel, cred cãvoi veni la München pînã la sfîrºitul lunii –ºi intenþionez sã trec pe la tine 2-3 zile, da-cã se va putea. Cum nu ai telefon, cum sãfacem? Sã-þi trimit imediat o ilustratã, sã-þidau telefonul unde voi sta? Suni tu la San-da [ªora], care va fi în curent? Probabil cãvoi sta la ea sau la Vlad Georgescu. Vinpentru angajare ºi ca sã-mi caut casã. Ce sãfac, dragul meu, e oricum o soluþie de trãit– poate cã, plecînd din România am ºi mu-rit ca scriitor – voi încerca sã desmint aceas-tã tragicã soartã – sã vedem dacã voi reuºi,dacã se va îndura Domnul de bruma meade talent. Am mai scris diverse cronici lite-rare despre Vartic, Zaciu, Mircea Martin– ºi o mare, durã înjurãturã la Paul Geor-gescu, care se va difuza ulterior. În fond,toate scrisorile lui Matei ºi Ion sînt la fel depreocupate de aceleaºi probleme cu ale noas-tre – ºi cum ar putea fi altfel? Nu-mi scriinimic despre Doinaº, nu ai veºti de la el?cînd vine? Ce e cu Hurezeanu? Dã-mi unsemn repede, ca sã putem pregãti detaliilevenirii mele în Germania. Dacã ai posibili-tatea, telefoneazã-mi la numãrul 541 2330unde stau, mai nou, dar adresa corespon-denþei nu mi-am schimbat-o, e prea com-plicat. Scrie-mi, dragul meu, cu aceeaºi sin-ceritate – numai aºa merge comunicarearealã, adîncã. Te sãrut ºi aºtept veºtile tale

7/3/’83

[8]

Köln, 9 martie [1]983. Dragã Gelu, mã bu-cur enorm de perspectiva revederii, deaceea îþi ºi rãspund îndatã dupã primireascrisorii tale. Eu acum sunt în vacanþã lun-gã – semestrul de varã începe abia la sfîr-ºitul lui aprilie. Dar din 25 martie pînã în15 aprilie voi fi la Derkum, unde voi pãziimensul cãsoi al lui Pollak (ei pleacã pe 2sãptãmîni în Israel). Dacã vii la Köln pînãîn 24, mã prinzi aici (bineînþeles te gãz-duiesc), dar dacã vii dupã 25 martie, te potgãzdui în Derkum, ºi în acest caz te potaºtepta în garã la Bonn (dacã vii de la Mün-chen). Hurezeanu* a fost la München sãvorbeascã cu Vlad Georgescu (l-a recoman-dat Ierunca ºi l-am recomandat ºi eu), ºi cuaceastã ocazie i-am plãtit drumul sã vinã ºila mine, la Köln, cãci mi-era mult dor sãvorbesc cu el. M-am zbãtut degeaba, înscrisori, sã-l conving sã rãmânã în Vest: de-barcase la Viena deja ferm decis sã nu semai întoarcã „acasã“! În orice condiþii, lasfîrºitul bursei, adicã în iunie, va cere azilpolitic. Mi-a citit un lung poem de „des-pãrþirea de þarã“, scris la Viena, care m-aimpresionat. Parcã iar mi-a revenit un picde speranþã cã totuºi, prin astfel de tineri,s-ar putea înviora emigraþia literarã (teamãmi-e însã cã totuºi îmi fac iluzii deºarte).Doinaºii vor veni abia prin mai sau iunie –din cauza problemelor de paºaport. Amvorbit cu el la telefon acum vreo lunã: eivor sta o lunã la Köln, una la Freiburg ºiuna la Heidelberg; desigur vor merge apoiºi la Paris. Eu tremur de zor, cãci prelun-girea bursei pe 1984 e foarte problematicã.Dacã n-o primesc, înseamnã cã spre toam-nã va trebui ºi eu sã cer azil politic. În ciu-da fiorului care mã prinde gîndindu-mã lavîrsta mea înaintatã, fireºte cã altã soluþien-am. Decît sã mã sinucid în România, du-pã întoarcerea acolo, mai bine mã aruncaici în gol. Dragã Gelu, te rog trimite-miurgent dactilograma marelui tãu interviu.Îþi închipui ce mult mã intereseazã! ªi þinestrîns legãtura cu mine, ca sã nu ratãm în-tîlnirea noastrã atît de aºteptatã! Telefonulla Derkum este 02251-54432 (zeroul seutilizeazã numai în interiorul Germaniei).Te sãrut cu dor

p.s. acum îmi pregãtesc cursul din semes-trul ce vine, „Aspecte ale romanului româ-nesc“ – ºi mã chinui cu „Istoria ieroglificã“a lui Cantemir (bineînþeles cã o fac numaide dragul meu!)**

p.s.2. Regmanii îºi îndeamnã copilul sã rã-mînã în Portugalia ºi se pare cã lui îi e camfricã: m-au rugat ºi pe mine sã-l insist!

* mi-a spus el cã ai fost angajat la EuropaLiberã [notã marginalã]** la seminar mã ocup de prozatorul Mircea Eliade [notã marginalã]

[9]

Köln, 26 mai [1]983 Dragã Gelu, e adevã-rat cã am întîrziat cu rãspunsul la primata ilustratã, dar am tot aºteptat revista ce aipromis cã mi-o trimiþi, ca sã-þi mulþumesc(i-am cerut-o ºi cumnatã-mi-i, însã ea mi-arãspuns cã mi-o trimiþi tu: de unde a dedusasta, habar n-am! – probabil – gândesc

�

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 19D O S A R

totuºi eu – fiecare din voi ºi-a zis cã o tri-mite celãlalt ºi astfel am rãmas pãgubaº…).În orice caz, aºa cum þi-am spus cînd ai fostaici, nu vreau sã te pun la cheltuialã, ºiaºtept sã-mi fie expediatã contra ramburs.Sã ºtii cã nu e doar un capriciu, dar real-mente am nevoie de material documentarpentru dosarul meu, în vederea aziluluipolitic. Cãci, iatã, momentul acela sosi! Amfost acum cîteva zile la Bonn ºi am vorbitcu avocatul, care zice cã voi reuºi, dacã îmiorganizez bine dosarul politic. De altfel, casã înaintez toate formele, aºtept mai întîi sãsoseascã Doinaº (au trecut trei luni de cînda solicitat paºaportul), ca nu cumva sã-i facvreun rãu, dacã se aflã ceva înainte de ple-carea lui din þarã: de aceea te rog ºi pe tinesã fii absolut discret – în afarã de Ierunci sãnu spui nimãnui. Foarte curînd intenþionezsã merg la München sã mã sfãtuiesc cuVlad Georgescu ºi Anneli Gabanyi, învederea documentului de rupturã cu patrialui Ceauºescu (poate va fi un interviu cuGabanyi, în Die Welt sau Die Zeit, cum maifãcurãm împreunã în 1977, dar de astã datãviolent politic, bineînþeles). ªi în aceastãîmprejurare, ce deschide un nou capitol înviaþa mea, mi-e încã o datã foarte penibilãsingurãtatea ºi izolarea în care mã aflu înKöln, neavînd cu cine mã sfãtui. M-am ºigândit ca în decursul lunei septembrie sãîncerc sã mã mut la München, dacã pri-mesc acolo o locuinþã. Inutil sã-þi spun cãtu eºti punctul 1 de atracþie: aº învia! Nuare de fapt niciun rost sã mai rãmîn înKöln, cãci la 1 sept. încasez ultima bursã –aproape sigur! (ceea ce înseamnã ºi sfîrºitul„carierei universitare“ la Münster), iarlocuinþa actualã trebuie s-o pãrãsesc la 1oct. cel mai tîrziu. Avocatul mi-a spus cã,îndatã ce solicit oficial azilul, deci înaintede rezolvare, mi se plãteºte chiria la locuin-þa pe care însã eu trebuie sã mi-o gãsesc ºicare bineînþeles sã nu fie ceva… somptuos!Te voi ruga deci, dupã ce te instalezi înMünchen, sã te interesezi ºi tu de o lo-cuinþã pentru mine, dacã bineînþeles ideeacã vom locui în acelaºi oraº nu te oripi-leazã. Voi ruga ºi pe Mariana [ªora] ºiSanda [ªora] etc.

Te-aº ruga apoi, sã întrebi pe Ieruncidacã existã vreo posibilitate de a obþine,pentru dosarul meu, conform cererii avo-catului, date exacte despre referirile la mineîn presa francezã (Le Monde etc.), cînd amprotestat în cadrul Conferinþei UniuniiScriitorilor (cea dinainte de 1977), cînd„m-am sinucis“ în 1974, cînd am fost ares-tat sau ameninþat, în 1977. Poate are cine-va dintre români vreo arhivã generalã înacest sens, unde o fi ºi locºorul meu. În cepriveºte persoana mea, desigur cã la Bucu-reºti am propria mea arhivã, dar Bucu-reºtiul… e acolo! ªi eu sunt aici…

Nemoianu n-a sosit la München, la dataprevãzutã, cãci n-a primit viza germanã.Probabil vine cu întîrziere. Despre Hure-zeanu nu mai ºtiu nici eu nimic: ultimaveste, o ilustratã din Salzburg.

Dragã Gelu, te sãrut ºi iartã-mã cã amîncãrcat aceastã epistolã cu atîtea din bie-tele mele probleme ordinare.

nego

[10]

Köln, 30 mai 1983. Dragã Gelu, azi am pri-mit revista ºi îþi mulþumesc. Sper cã ºi tu aiprimit scrisoarea mea, cu faptele esenþialeanunþate. Sunt într-o tulburare extremã,mai cu seamã cã n-am putut sã mã sfãtu-iesc, în privinþa procedurii, cu prieteniapropiaþi ca tine sau ca Ieruncii. ªi suntdezorientat fiindcã am trãit atît de mulþi ani aici izolat, fãrã niciun fel de contact cutreburile din þarã: nu ajunge sã ºtii cã e îngeneral rãu acolo... Va fi cu totul altfelînsã, dacã o sã-mi reuºeascã mutarea laMünchen. Cred cã nici þie n-o sã-þi striceapropierea mea. Încã nu ºtii ce greu o sã-þifie într-un oraº þie atît de strãin. Totuºi, peromâneºte, Parisul e altfel... Mie îmi apareca o minune, sã mã aflu în acelaºi oraº cutine. Cu cît mã gîndesc la anii de totalã sin-gurãtate din Köln, cu atît mã trec fiori degroazã. Bineînþeles, nu uit avantajul tãuenorm, de a avea o familie!

Te sãrut

[11]

Köln, 16 iulie 1983Dragã Gelu, eºti desigur la curent cã sosirãDoinaºii: dormirã mai întîi pe paturile tale,la mine, apoi se aranjarã într-un apartamentpropriu nu departe de aici. Ei venirã la o zidupã ce plecarã soþii [Eta ºi Nicolae] Boe-riu. Dacã nu þi-au scris încã, îþi vor scrie,cãci le-am dat adresa ta. Sper cã tu eºtiacum împreunã cu familia ta ºi deci avândtoate motivele de a te simþi fericit. Eu, aici,chiar dacã prin absurd aº avea motive dea fi fericit, nu pot, cãci bîntuie intermina-bil caniculã îngrozitoare, terfelind ºi nopþi-le. Asta îngreuneazã ºi viaþa ºi lucrul (fãcuitotuºi deja douã emisiuni literare pentruradio Londra).

Bineînþeles cã mai aºtept veºti de la tine.Trebuie sã întreþinem corespondenþa cîtmai ne aflãm la distanþã, cãci dupã ce mãvoi muta la München, adio!... ne va înghiþitelefonul.

Te pup ºi urez cel mai înflãcãrat bunvenit copilelor tale!

�

• I. Negoiþescu

20 • APOSTROF D O S A R

[12]

Köln, 12 aug. [1]983Dragã Gelu, te rog sã nu fii supãrat pe mi-ne cã la telefon eram aºa de agitat, dar dincauza tuturor ghinioanelor ce mi s-au adu-nat (tãrãgãnarea Die Welt-ului, obligaþia dea pãrãsi actuala locuinþã la 1 oct.: curat ghi-nioane, cãci în ambele cazuri putea preauºor sã fie invers) – ºi în general a proble-melor de viitor, am devenit cam nervos. Îþimulþumesc pentru adeverinþa trimisã ºi caream s-o utilizez cu spor. Mulþumeºte-i dinpartea mea ºi dlui Stoenescu. Doinaºii auplecat ieri spre Paris (prin Freiburg) ºi seîntorc sîmbãta viitoare, cînd vor locui lamine. Am lucrat destul de bine patru cro-nici literare pentru B.B.C. Problema impor-tantã de viitor este însã: unde ne vompublica producþiile literare, cãci Limite apã-rînd rarissim nu poate încãpea decît infimãparte din ceea ce noi ºi alþii ca noi (prin noiînþeleg tu, Emil ºi ego) putem produce.Mediteazã ºi tu, mediteazã dragã Gelu: sãcãutãm pe Mecena!

Te sãrut

[13]

Köln, 26 sept. [1]983 Dragã Gelu, pentru cã scrisoarea ta este ocapodoperã de interpretãri greºite, mã grã-besc sã-þi rãspund chiar în ceasul în care amprimit-o, deºi aº fi preferat ca ea sã conþinãveºti despre tine* (eu te iubesc ºi persoanata mã intereseazã): cum de atîta timp numi-ai mai scris, credeam cã eºti ocupat înfamilia ta ºi n-am vrut nici eu sã te maiplictisesc pînã cînd te liniºteºti. Sã fiu supã-rat pe tine? dar de ce, Doamne? În afarã deiubire ºi prietenie (crezi cã noi doi, aici maicu seamã, am putea sã ne permitem sã nejucãm de-a prietenia? ca ºi cum dacã mãsupãr pe tine, mã îndrept spre alþi prieteni,cã e plin Bucureºtiul, ºi tu idem…) nu ampentru tine decît recunoºtinþã cã mi te arãþipermanent devotat ºi sãritor la bietele me-le probleme. Iar þîfnã, de ce? Crezi cã amînnebunit? Sigur cã i-am scris lui Vlad[Georgescu], doar cã n-am consideratoportun sã-i mulþumesc, cã n-aveam de ceºi desigur el însuºi s-ar fi mirat ºi s-ar fiîntrebat cã ce m-a apucat… L-am anunþat,fiindcã am crezut cã-l intereseazã, cã amcerut azilul, ºi totodatã i-am spus cã sper caspre primãvarã, cînd voi putea sã mã mutla München, sã reluãm colaborarea. Nici nu l-am rugat nimic, cum nici pe tine nute-am rugat nimic concret în legãturã cueventuala mea colaborare la Europa liberã.Deci ºi în acest caz, nu aveam de ce sã su-gerez ceva Monichii. În scrisorile pe carele-am schimbat cu ea sau cu Ierunca n-afost vorba niciodatã ºi sub nicio formã(aluzie) de colaborarea mea la voi sau cuei. Poate s-o fi mirat cã nu solicit colaborãriºi cã nu sugerez nimic. Adevãrul e cã deo-camdatã sunt prins pînã peste cap cu cola-borãrile literare la BBC ºi Deutsche Welle, lacare m-am grãbit sã fac faþã, cãci îþi închi-pui ce importanþã are pentru mine venitulpe care mi-l oferã aceste douã surse. În cepriveºte ispititoarea poveste cu Istoria lite-raturii române, vestea n-am discutat-o decîtcu Doinaº ºi Nemoianu, care au avut feri-cita idee, de mine primitã cu entuziasm (de

fapt, ca sã restabilesc adevãrul istoric, ideeaau avut-o iniþial – ºi independent unul decelãlalt – Irinel ºi Matei Cãlinescu). Asta arpresupune o emisiune lunarã, confortabilretribuitã, care sã mã degajeze de o partedin celelalte colaborãri actuale. Totul depin-de de înþelegerea lui Vlad pentru importan-þa în sine (nu numai în mine) a acestui fapt.Este el oare omul care sã poatã vedea claraºa ceva? Este el în mod util conºtient derolul pe care trebuie sã-l joace în emigraþie?

Dragã Gelu, de ce te þii aºa de distanþatde mine? – acuma încep eu! De ce nu-mimai scrii nimic despre problemele tale, des-pre preocupãrile tale? Ce e cu Emil? Dece e atît de necãjit? Sper sã-l vãd sãptãmî-na viitoare, cînd va veni la mine, coborîndde la Hamburg. Mi-a scris Dinu Flãmânddin America (dupã cum ºtii, a fost în douãrînduri la mine) – iar eu am scris (vorbit)despre volumul lui de versuri Starea de ase-diu, care e excepþional de bun ºi foarte cu-rajos, la BBC.

Te îmbrãþiºez, te sãrut

* scuzã lipsa de logicã formalã [notã mar-ginalã]

[14]

Köln, 16 oct. [1]983 Dragã Gelu, îþi mulþu-mesc de preocuparea ce o ai cu mine. Pro-punerea ta este nu numai prieteneascã, darºi extrem de ispititoare. Din pãcate deocam-datã nu pot sã-mi permit nicio altã cola-borare în afara celor de la BBC ºi DeutscheWelle, care îmi iau tot timpul – ca sã le facfaþã*. Am refuzat-o din acelaºi motiv ºi peMonica: îmi oferise tocmai colaborare per-manentã la emisiunea ei „Teze ºi antiteze“.Dupã ce mã voi muta la München (pro-babil în februarie), voi cãuta sã mã degajezde Deutsche Welle (BBC mã intereseazã,cãci se pare cã e din ce în ce mai ascultat deintelectualii din þarã) ºi voi fi deci mai liber– atunci vom mai discuta despre aceastãproblemã. De altfel sper sã ne revedem maicurînd, cãci pe 10 nov. sunt chemat la Zim-dorf, pentru Azil ºi voi hãlãdui cîteva zileîn München. Te-am lãudat într-o emisiune– dar pe drept cuvînt! Te fericesc cã eºtiacum cu familia. Te îmbrãþiºez nego

p.s. de la ambasada românã primesc mereuchemãri sã mã prezint pentru prelungireavizei...

* acum chiar, în afara colaborãrilor uzuale,mi-a cerut BBC-ul ºi un mare interviu poli-tico-cultural [notã marginalã]

[15]

Köln, 17 nov. [1]983

Dragã Gelu, povestea cu revista [Paul] Miron – Sami[Damian] e din pãcate numai o veche po-veste (o ºtiu de vreo patru ani) ºi Sami cuUjicã de fapt îºi puneau toatã nãdejdea înmine – deci trebuie sã ne îndreptãm sprealte zãri.

Ziua petrecutã la voi a fost minunatã– ai o soþie grozavã ºi o copiliþã delicioa-sã, dar desigur tu ai vrea sã te invidiez pen-tru locuinþã...

Îþi anexez fotocopia scrisorii ce o gãsiiaici la sosirea mea – expediatã din Mün-chen la 10 nov., cu adresa bãtutã la aceeaºimaºinã. Mã aºteptam la atari ameninþãrisau chiar puneri în practicã. Drumul meue însã neabãtut.

Vã îmbrãþiºeazã

[16]

Köln, 3 ian. 1984Dragã Gelu, sper cã ai primit pachetul cutextele mele pe care le fãcui pentru BBC ºiD.W. ºi pe care tu le-ai dorit (cînd fui ulti-ma oarã la capitala bavarezã), precum ºiscrisoarea cu „va urma“. Ca sã respect peacel „va urma“, îþi anexez încã 2 texteproaspete. Despre Dobrogeanu-Gherea amscris dupã cartea împrumutatã de la tine.Z. Ornea scrie mizerabil, dar am tãcut asu-pra stilului sãu, cãci mã interesa prea multtema ºi în general evit a lovi în foºtiitovarãºi de breaslã.

Doinaº vine iar în primãvarã – de la Pa-ris la Heidelberg ºi probabil ºi în München.În ultima sãptãmînã a lui februarie voi fi ºieu desigur deja mutat în acest oraº.

Cu drag

[17]

Köln, 19 ian. 1984Dragã Gelu, de mult nu mai ºtiu nimic des-pre voi, ceea ce înseamnã de fapt cã vã mer-ge bine – mã bucur din suflet, dar nu mãîmpiedicã sã-mi resimt acut propria measingurãtate. Lucrez pe rupte, totuºi, cumlucrul e pentru noi o banalitate, o neutra-litate demoniacã, el nu suplineºte o privi-re, un cuvînt rostit, o strîngere de mînã. Dela Matei ºi Irinel primii un mesaj de la Pa-ris, cu nostalgie. Dacã aveam deja paºapor-tul german (trebuie iminent sã-l primesc,cã doar fotografiile le-am predat!), poatemã repezeam ºi eu pînã la Paris, deºi bãtrî-neþea mã apasã ºi mã îndeamnã doar la ne-bunii din ce în ce mai lãuntrice... ªi acumiatã, aºa cum þi-ai manifestat dorinþa cîndfui la München, îþi trimit ce pînã acumlucrai pentru BBC ºi DW. Te-aº ruga chiar sãdai ºi lui Hurezeanu aceste texte, sã ºi lefotocopieze, dacã îl intereseazã.

Din pãcate, nu ºtim unul despre altulmai nimic, ce lucrãm, ce citim. Despre mi-ne, dacã vrei cumva sã ºtii, aflã cã citesc cuvoluptate Dreptul roman (o veche pasiunea mea, dintre cele pe care le datorez tatãluimeu) – cum exemplarul pãrintesc din Bu-cureºti acolo rãmase, îmi procurai aici altul:cea mai bunã metodã de limpezire (învio-rare) a minþii, cînd suferi de acedia...

Ultimele nopþi mi le-am petrecut cu po-veºtile ºi nuvelele lui Oscar Wilde. Mi-ammai acordat (ca sã rãmîn gurã cascã, fiindcãnu le citisem în trecut: Stãpîn ºi slugã ºi Cîtpãmînt îi trebuie omului sau poate, mai binepe româneºte, De cît pãmînt are nevoie omulde Tolstoi – precum ºi Lady Macbeth laMzensk ºi Îngerul sigilat de Leskov; mariruºii, domle!)

Vã îmbrãþiºeazã cu drag

�

�

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 21

Scrisul ca recunoaºterede sine

R AREORI SE poate con-stata, printre criticii

noºtri, o la fel de mareconstanþã a preocupãri-lor tematice precum odovedesc cãrþile SandeiCordoº. Literatura întrerevoluþie ºi reacþiune: Pro-blema crizei în literaturaromânã ºi rusã a secoluluiXX (1999, reeditatã în 2002), AlexandruIvasiuc, micromonografie, antologie detexte comentatã, dosar de receptare criticã(2001), În lumea nouã (2003), Ce rost aresã mai citim literaturã? (2004) ºi Lumi dincuvinte: Reprezentãri ºi identitãþi în litera-tura românã postbelicã (2012) – toate volu-mele autoarei se grupeazã în jurul a douãteme principale: istoria literaturii românedin ultimele decenii, pe de o parte, ºi actullecturii, pe de alta. Prima nu este atât otemã, cât un spaþiu de predilecþie: inves-tigând literatura românã din ultima jumã-tate de secol, Sanda Cordoº restituie ima-ginea de astãzi a scriitorilor ºi operelor deieri, dar ºi – mult mai interesant – mãsuraîn care imaginea despre sine ºi despre scrisa scriitorilor de ieri devine document deidentitate obligatoriu pentru cititorul deazi. Volumul pe care autoarea îl coordo-neazã alãturi de Norman Manea, RomanianWriters on Writing nu reprezintã decât ceamai simplã dovadã în acest sens. În ce pri-veºte tema actului lecturii – ea nu trimiteatât la preocupãrile teoretice ale autoarei(profesor de teorie ºi istorie literarã), cât laprincipala cheie de înþelegere a abordãriicritice proprii. Mai precis, lectura consti-tuie pentru Sanda Cordoº un act de con-strucþie imaginarã, dar ºi un instrument deproiecþie ºi autoproiecþie existenþialã –observaþia a fost deja formulatã de criti-cii autoarei, de la Al. Cistelecan la AlexGoldiº.

Aceastã apropiere de punctele cele maifierbinþi ale istoriei noastre literare în urmaunui examen analitic al lecturii care li seoferã în istoria criticii (în cronicile deîntâmpinare sau în monografii), dar ºi aideologiei (în documente ale arhivelorpolitice) sau a unei memorii contrafactua-le (în jurnale ºi memorii) defineºte cel maifidel stilul critic al autoarei Lumilor dincuvinte (Bucureºti: Cartea Româneascã,2012). Judecata ei se formuleazã (cu

maximã delicateþe, dar extrem de precis) laintersecþia acestor axe documentare. Încapitolul Ideologia realismului socialist înRomânia, Sanda Cordoº sintetizeazã odiscuþie pe care o detaliase în volumul sãude debut, despre realismul socialist. Lamomentul respectivului debut a impus –prin acurateþea documentãrii ºi justeþeaanalizei – sintagma de „realism socialist“în locul termenului de „proletcultism“(strict circumstanþializat în istoria sovie-ticã), încât a utiliza astãzi argumentul pro-letcultist despre literatura românã a anilor’50-’60 a ajuns o dovadã de impardonabilãlacunã de istorie literarã. În capitolul sin-tetic de astãzi, dupã ce reia periodizareatriplu stratificatã a realismului socialist,Sanda Cordoº face un exerciþiu analitic ºitipologic în acelaºi timp. Ea deosebeºte –între scriitorii care au contribuit la impu-nerea sinistrei ideologii – stegari („care auavut un rol hotãrâtor“: Leonte Rãutu,Nicolae Moraru, Ion Vitner, Mihai Novi-cov, Mihai Beniuc), corifei („care, prin pres-tigiul numelui lor, susþin ºi legitimeazãnoua putere“: Mihail Sadoveanu, CamilPetrescu, Tudor Arghezi, G. Cãlinescu ºiZaharia Stancu) ºi înnoitori (care au „maimultã nevoie de un spaþiu creator elibe-rat de constrângeri“: Petru Dumitriu sauMarin Preda, dar ºi un Ov. S. Crohmãl-niceanu înainte de 1960). Urmeazã studiuldedicat unui aspect prea puþin cunoscut alcreaþiei ºi vieþii Hortensiei Papadat-Ben-gescu: raportul scriitoarei cu presiuneaunei puteri politice care o doreºte angaja-tã în susþinerea ei. Este doar unul dintreexemplele în care scrisul analitic al SandeiCordoº capãtã o tensiune aproape epicã.Ultimul text publicistic semnat de roman-cierã este „fabricat în colaborare de oºcolãriþã [nepoata scriitoarei – n.m.] ºi uncritic literar oficial [Ov. S. Crohmãlniceanu– n.m.], nostalgic, însã, al literaturii artis-tice“. Lui i se alãturã fragmente tulburã-toare din memoriile lui Negoiþescu sauBalotã (care scrie la moartea romancierei:„ruºine generaþiei sale, ruºine nouã, ruºineromancierilor [...], ruºine literaturii româ-ne!“). Acestea compun un destin aºezat, înexpresia lui Perpessicius, sub „blestemul dea scrie într-o þarã cu mai multe limbi ºi nu,ca Proust, într-o limbã cu mai multe þãri“.

La fel de dramatic fãrã a fi partinic estecapitolul 1956: calendarul oficial (care, con-turând cadrul problematicei negocieri a li-bertãþii de creaþie cu inflexibilitatea ide-ologicã a sistemului, ar fi fost mai bineplasat imediat în continuarea tipologiei dejaamintite). Studiul este un excepþional exem-plu de lecturã de document în stilul SandeiCordoº: din luãrile de poziþie consemnateîn stenograme de congrese ºi ºedinþe, darºi din succesiunea vorbitorilor sau dinreplierea lor în jurul unor momente de cri-ticã ºi autocriticã ideologicã, autoareareconstituie aproape cinematografic epi-soade incandescente de coliziune a dis-cursului oficial cu o formã de rezistenþãartisticã. Studiul ar trebui citat aproape înîntregime, dar raþiunile de spaþiu editorialmã obligã sã reþin doar combinarea extremde personalã a unei adevãrate pasiuni pen-tru document cu talentul formulãrii epice:„Documentele oficiale nu reþin nimic dinruºinea care, se spune, i-ar fi invadat peunii participanþi“. Sau: „În anul urmãtor,

în lumea literarã româneascã, echinoxul deprimãvarã n-a mai avut loc“.

Dupã capitolul dedicat Lecturii clandes-tine în România comunistã, a cãrui valoarede urgenþã nu mai trebuie argumentatã ºiîn care este invocat un Matei Cãlinescu vor-bind despre „tortura prin lecturã“ ºi „tor-tura prin absenþa lecturii“, ajungem lapunctul nuclear al volumului, Dreptul lanefericire, care citeºte în directivele artisti-ce impuse de ceauºistele Teze din iulie,1971, o împovãrãtoare obligaþie la afirma-rea fericirii, cu atât mai greu de îndepli-nit, cu cât este mai mare „distanþa dintreoptimismul comenzii ºi starea interioarã“ acreatorilor. Or, în referatele cenzurii ºi înmãrturisirile scriitorilor din acei ani, SandaCordoº vede cum, „în timpul lecturii, mas-ca triumfalistã putea sã cadã pentru a facevizibile, în lumina neliniºtitã a cãrþii, ridu-rile adânci, sãpate de o prea îndelungatãcondamnare la fericire“.

De aici, partea a doua a volumului sededicã destabilizãrii conþinuturilor iden-titare româneºti, nu din cauza presiuniiunui sistem politic, ci în raport cu feno-menul fluiditãþii geografice, migrante,manifest dupã ’90. Romanul identitar saustudiile imagologice dedicate Italiei dinliteratura românilor ºi României din lite-ratura scriitorilor germani, dar ºi temati-zarea „noilor nomazi“ preocupã analize-le acestei pãrþi din volum. Un loc aparte le este dedicat, în studii individuale, luiMircea Cãrtãrescu, Gheorghe Crãciun ºiNorman Manea, posibil de aºezat în ace-eaºi coerenþã de adaptare (la nivel declara-tiv teoretic, dar ºi ficþional) la reperele unei„lumi noi“.

Convinsã cã „reprezentarea literarã este,în primul rând ºi în mod fundamental, re-prezentare artisticã, adicã o formã a lim-bajului“, Sanda Cordoº nu se lasã nicio cli-pã tentatã de gratuitatea jocurilor de limbajsau de stil. Dimpotrivã, invocând efectul decredinþã (Pierre Bourdieu) înaintea celui dereal, ea este mereu în cãutarea unui punctfix de reper, a unei „soliditãþi artistice“ înlipsa cãreia literatura nu-ºi poate exercitafuncþia pe care autoarea Lumilor din cuvin-te o considerã de o importanþã vitalã, aceeade reprezentare socialã ºi identitarã, „adicãacea calitate a universului imaginar de a daun rãspuns unic ºi irepetabil unor proble-me, neliniºti, convulsii ºi angoase comuni-tare“. Întrebarea „cine suntem?“ pe carecomunitatea scriitorilor o articuleazã în istoria contorsionatã analizatã de SandaCordoº este investigatã dintr-un punct-cheie, în care criticul se gândeºte pe sinereprezentându-i pe ceilalþi, în cadrul unui„document antropologic“ cu valoare arti-sticã ºi existenþialã.

�

Mihaela Ursa

22 • APOSTROF

D EªI S-A vorbit adesea despre lipsa deexteriorizare ºi de inapetenþa pentru

confesiunea deschisã a lui Cornel Regman,aforismele sale, Reflexii ºi reflexe: Aforismevesele ºi triste, contrazic aceastã observaþie.Este adevãrat, raftul sãu bibliografic nu în-registreazã nicio operã memorialisticã, nici-un jurnal (cunoscut cititorilor) sau vreolucrare cu caracter autobiografic. Cele douãediþii de aforisme însã „vorbesc“ în nume-le sãu mai bine decât ar fi fãcut-o el însuºiîn cunoºtinþã de cauzã: una antumã (publi-catã la Editura Jurnalul Literar, în 1997, cuo prefaþã de Alexandru Paleologu), cealaltãpostumã, revãzutã ºi adãugitã, îngrijitã defiul sãu, ªtefãniþã Regman (Curtea Veche,noiembrie 2011, îmbogãþitã cu postfaþa luiEmil Hurezeanu). Cãci ce altceva este oculegere de calambururi, reflecþii ironice,cugetãri ºi vorbe de spirit, a cãrei eticã sespecificã la fiecare pas, dacã nu idealul sãude credinþã, de înþelegere ºi de situare cri-ticã faþã de realitatea înconjurãtoare, faþã decultura ºi de societatea cãrora le aparþine.Interpretând aforistic paradigma mundanã,participã activ ºi creator la propria-i con-stituire, la autorevelare, fãrã a transformaînsã acest gest într-un discurs programatic.

Ediþia recentã a Reflexiilor ºi reflexelor(lansatã în cadrul Târgului de Carte Gau-deamus) aduce mici „corecturi“ faþã de pre-cedenta, cum ar fi încorporarea capitoluluiEroticeºti în cel denumit de autor Moftolo-gicale, excluderea unor aforisme care vizau„reflexe“ facile, neinducând prea mare efortde reflecþie, sau transferul unor aforismedintr-un capitol în altul, precum ºi com-pletarea cu noi apoftegme. Aceste revizuirinu afecteazã însã în niciun fel substanþa ºiprofilul culegerii, cel mult oferindu-i o maivãditã preocupare pentru coerenþã ºi unita-te. Ceea ce aduce în plus aceastã ediþie aaforismelor este un aer proaspãt de atem-

poralitate, noi replici vivace ºi jucãuºe aleautorului, o privire detaºatã ºi reconfor-tantã asupra unor vremuri dramatice ºi ane-voioase. În fond, parafrazând, aforismele(vesele ºi triste) ale lui Cornel Regman suntun exemplu clar de „minte sãnãtoasã“ a ro-mânului, nãscut bun de la naturã ºi, din feri-cire, nepervertit de societatea pantofului (pe)care l-a încãlþat.

Cele douã „acte“ ale dramei sociocultu-rale, pe care însuºi autorul a traversat-o,D’ale epocii de aur ºi D’ale tranziþiei, rever-bereazã prin cele patru tablouri care inter-fereazã ºi susþin „subiectul dramatic“: D’alescriitorilor ºi artiºtilor, Existenþiale, Istoricale,Moftologicale. Conflictul dramatic este unulinteriorizat, conþinut, devoalat cititorilorprin „notaþiile de jurnal“ ale autorului; con-fruntarea este inegalã, punând faþã în faþãdouã realitãþi, cu sisteme axiologice anta-gonice: cea social-culturalã, aflatã sub in-fluenþa unui regim dictatorial, ºi realitateainteriorizatã a intelectualului hiperlucid,ironic ºi autoironic, ce se vede în imposi-bilitatea validãrii propriilor valori umane ºiculturale. Gravitatea situaþiei este cuprin-sã într-un aforism de un haz amar: Femeiacãtre prezumtivul fãt din pântec: – sã nu tepunã dracu’ sã vii pe lume, cã afarã-i caca!(17.II.1985) sau La noi, azi: 9 luni pe an?– Infernul; 3 luni – Iadul.

Dupã o concisã în-cadrare a decoruluiregizoral: era noastrã: ideolitic (p. 17), unviciu al secolului: prodomia (p. 17), în anti-chitate te duceau cu lectica; azi – cu dialec-tica (p. 17), Roma-Bucureºti: De la Suve-ranul Pontif la Suveranul Poncif (p. 18),apar în scenã „personajele“ primului act.Ele sunt uºor de identificat pentru cititorulcu minimum de cunoºtinþe despre nefastaperioadã totalitarã, constituindu-se într-unbun îndreptar livresc pentru cei tineri: pre-ºedintele Ceauºescu: România – þarã în cursde dezvoltare... a cultului personalitãþii (p.19); ideologia: trãim o epocã de înflorire a

decãderii socialismului (p. 19); partidul: –Fostu-ne-a Partidul cãlãuzã? – Cãlãu – zãu!(p. 19); informatorii: spionierii patriei... (p.19). Scene diverse contureazã atmosfera deteroare ºi de subjugare în care se aflau ro-mânii: foametea ºi lipsurile: O nouã ediþie(1988) a cãrþii de bucate a Sandei Marin: Omie ºi una de glume explicate (p. 27), raþio-nalizarea: Þara noastrã þiþei pompã, noi cer-ºim din pompã-n pompã (p. 19), frica dereacþie: La politica de perestroicã noi rãspun-dem cu o politicã de ferestruicã (p. 22), exi-lul forþat: Turiºtii români în Occident: – Auangara du choix (p. 23), arta de propagan-dã – poezie pe bãþ (p. 15), cultura de masã,care niveleazã ºi uniformizeazã, conduce lainvoluþie: Evoluþia neo-intelectualului ro-mân: – la 7 ani – scrierea ºi citirea; – la 27 –scremerea ºi citarea; – la 47 – încetarea. Întoatã aceastã atmosferã halucinantã, nor-malitatea e o utopie: Visez la o gãinã de aurcare sã-mi facã ouã absolut normale (p. 34).Pentru autor, realitatea sa este textul, deaceea îi vine atât de firesc sã scrie ceea cesimte. Scriind însã, devine capabil, prin de-taºare, sã descifreze jocul paradoxurilor dincare se þese contextul real-socialist: promo-varea la scarã largã a idealului de a nu aveaniciun ideal; „talentul“ de a inspira viaþãartei dintr-o conºtiinþã moartã, naivitateade a te dezice de libertate în numele liber-tãþii de fum, simularea perversã a luciditãþiidin mijlocul derivei utopice etc. Paroxismultuturor acestor absurditãþi este surprins totprintr-un joc al paradoxului: O formã per-versã a visului: a visa cã nu poþi adormi (p.85).

Tema „operei“ se decanteazã firesc dinsubstratul textului aforistic, reluatã prinvariaþiuni: condiþia intelectualului în socie-tatea totalitarã ºi de tranziþie: Ce este aziscriitorul român? Spuma de drojdie a societãþii(p. 24), aºa cum aceasta se reflectã în con-ºtiinþa individului (prea) lucid, preocupatde introspecþie ºi autoscopie, dureros de

„REGMAN Time“Florina Moldovan Lircã

• GOTTFRIED AUGUST BÜRGER, Aventurilebaronului Münchhausen: Operetã radiofo-nicã pentru copii. Libretist Octavian Sava,Alexandru Otti; compozitor: Nicolae Kir-culescu; ilustraþia graficã: Cristiana Radu.Bucureºti: Casa Radio, 2010.

Capodopera aventuroasã a lui G. A.Bürger a cunoscut în 1956 ºansa de a deve-ni o operetã româneascã. Culegerea deanecdote extravagante atribuite de folclo-rul german al secolului al XVIII-lea unuiserios militar neamþ, prelucratã de RudolfErich Raspe ºi ajunsã ºi peste CanalulMânecii, a poposit, prin grija radioului, ºiîn spaþiul cultural românesc, bucurându-ipe copiii de toate vârstele

Distribuþia este una „de aur“, incluzân-du-i pe Ion Lucian (baronul Münchhau-sen), pe genialul Grigore Vasiliu-Birlic(Spitz, valetul lui), pe Nae Roman (Ali-Expres-Ben-Rapid), Sandu Sticlaru (Pen-

dulul) ºi chiar ºi peSilvia Chicoº (copi-lul învãþãtor).

În genul ei, ope-reta aceasta (în regiaartisticã a lui MihaiZirra) marcheazã oreuºitã a genului, lu-cru care ar deveni ºimai vizibil la o relu-

are cu o altã distribuþie. Ceea ce CD-uloferã, recuperând întreaga prospeþime dinzilele în care s-a efectuat înregistrarea, seregãseºte în cartea aferentã prin transcrie-rea integralã a textului, datoratã lui Octa-vian Sava ºi Alexandru Otti. Cãrþulia estedeosebit de atrãgãtoare ºi prin ilustraþiileCristianei Radu care însoþesc textul, pânãacum inedit.

Este de salutat punerea la dispoziþiapublicului a acestei admirabile operete la

atâþia ani dupã premiera ei (8 ianuarie1956), în dublã formã, scrisã ºi audio.

În fond, Münchhausen este metaforamodernã, ataºantã a nesfârºitei inventivitãþia omului modern ºi a talentului acestuiade-a transforma constrângerile în provo-cãri la aventurã. Una dintre marile cãrþi aleumanitãþii se oferã astfel, ca un spectacolcomplet, prin grija colectivului de Valo-rificare a Patrimoniului Radio România(Daria Ghiu, Lavinia Ivaºcu, Maria-ElenaNegoescu, Horia Pop, Gilda Rãdulescu,Laura Vezeteu). Lecturã ºi audiþie plãcutã!(AMALIA LUMEI)

�

Cãrþi primite la redacþie

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 23

prezent la toatã operaþiunea de (dez)uma-nizare: Sunt aºa de rare bucuriile încât m-aº mulþumi ºi cu una a nebunilor... (p.18). Interioritatea „personajelor“ sale sedezvãluie numai ca reacþie (uºor de intuit)la ecoul puternic al influenþelor sociopoli-tice, accentul cãzând asupra „reflexelor“ ºimoravurilor sociale. Tipologiile în care per-sonajele sale se încadreazã sunt aceleaºi, darreîmprospãtate la fiecare pas: abjectul: Nucredeþi cã e necesarã o nouã parte de vorbirespre a califica fapte ºi acþiuni morale gen Eu-gen Barbu ºi Adrian Pãunescu? Abjectivul!,oportunistul: Întrebarea este: câþi profitorisunt pe þap de ispãºitor? (p. 26), „lighioana“ºi lichelele: Televizorul la noi – o adevãratãcutie a Pandorei. O deschizi ºi nãvãlesc lighi-oanele (p. 32). Handicapurile României co-muniste, cu repercusiuni anacronice, se pre-lungesc ºi în etapa de tranziþie. Viziuneaautorului descinde aici din filosofia mo-raliºtilor francezi, potrivit cãrora viciileumane nu sunt de circumstanþã, ci rãmânmereu aceleaºi, supuse unei reformulãricontinue. Disocierea de aceºtia însã îl apro-pie mai mult de filosofia lui Emil Cioran.Dintr-o aversiune faþã de iluzie, de oricetip, Cornel Regman rupe cu o teorie a vie-þii ca formulã perfectã, întru împlinirea cã-reia, resemnaþi ºi pasivi, ne aflãm într-o veº-nicã aºteptare. Dimpotrivã, el propune alua atitudine originalã faþã de schema onto-logicã prescrisã, activ ºi implicat, uneorichiar cu preþul exagerãrii (numitã de Ale-xandru Paleologu în prefaþã: terapie de ºo-curi), dar „al cãrei principiu e unul moral“.Aici este punctul în care, de fapt, teoria cri-ticului-aforist se întâlneºte cu filosofia pre-faþatorului sãu: pentru a evolua, pentru ada sens devenirii, e nevoie de o forþã an-tagonicã, abilã sã zdruncine instanþele ma-gistrale. Cã efectele confruntãrii sunt vizi-bile celorlalþi abia dupã consumarea actuluiîn sine, ele nu sunt mai puþin semnificati-ve pentru cei implicaþi: „autori ºi gândi-tori uneori mai puternici decât vremurilesub care au stat“ (Postfaþã, 2011, p. 127).Emil Hurezeanu a dat nume reverberantacestei evoluþii dincolo de timp: RegmanTime.

Cel de-al doilea act, D’ale tranziþiei, pu-ne în lumina reflectoarelor, în stil caragia-lesc, carnavalul postcomunist, cele mai au-tentice ºi aprige deprinderi imorale ale„personajelor“ vremii, reunite din tagmasecuriºtilor ºi activiºtilor de partid: Sic tran-sit... „Hora Unirii“ – hora unirii activiºtilorºi securiºtilor (p. 52). Puse în oglindã, celedouã etape ale României ultimului secol(totalitarismul ºi tranziþia postdecembristã)îºi dezvãluie viciile reciproc, iar drama po-porului român ne apare cu atât mai acuti-zatã: tot în tranziþie: nesimþirea – cel maipreþios capital (p. 44). Minciuna, compro-misul, oportunismul sunt mai periculoaseºi mai dãunãtoare decât în totalitarism,pentru cã promoveazã ºi cultivã dezastruldin interior, autodistrugerea românilor decãtre înºiºi românii: Cicã am fi fost vânduþi.Da! Vânduþi nouã înºine de cãtre proºtii dinnoi (p. 40). Aceleaºi canalii comuniste con-duc þara în pragul decãderii, doar cã poartãalte nume ºi ºi-au sporit tentaculele pros-tiei: dintre foºtii comuniºti azi la putere pu-þini sunt versaþi, cei mai mulþi doar vãrsaþi(p. 43). Conspiraþia ºi solidaritatea în sco-puri ilicite au atins apogeul decãderiiumane: Furtul generalizat – faza finalã asocialismului, conform principiului: „De la

Nimeni – pentru sine – fiecãruia cât poatecãra“ (p. 43). Noua formã de libertatepoartã numele de oligarhie politicã ºirestricþioneazã mai abitir sub masca revo-luþionãrii: Unii þin morþiº sã ne ofere unica-te, când þara aspirã la pluralitate (p. 40).Semn al asumãrii, autorul surprinde dintoate aceste unghiuri relativitatea valori-lor ºi confuzia normalitãþii cu o utopie alibertãþii: Inscripþie în Piaþa Romanã: „DeCrãciun ne-am luat raþia de libertate“. Binezis, chiar numai raþia ºi încã pe-o singurãlunã! (p. 44).

Aforismele lui Cornel Regman sunt îm-bibate de lacrimile unui destin tragic, anihi-lat, pe care în loc sã ºi-l deplângã patetic,autorul l-a voalat în calambururi ºi vorbede duh: mã caracterizeazã preocuparea pen-tru un fel de calambur „echipat“ (p. 109).Þinând un „jurnal“ al propriei drame ºi aldramei tuturor românilor, Cornel Regmana simþit cã se implicã în felul sãu, cã-ºi adu-ce minima reacþie la ameninþãrile culturii.În plus, criticând ºi satirizând „moftolo-gicalele“ contemporaneitãþii sale, nu facealtceva decât sã-ºi conºtientizeze propriileslãbiciuni de intelectual român prins înmrejele unei neputinþe funciare, de om deculturã marginalizat ºi redus la umilitoareacondiþie de spectator al propriei mortificãri.Parafrazându-l pe Grigore Alexandrescu,ne-o spune rãspicat: Regman [este] satirulduhului sãu (p. 89). Reacþia sa de rupturãvine consecutiv, ca o formã de depãºire aservilismului la care era supusã intelectua-litatea ºi de anihilare a reflexelor prin vic-toria „reflexiilor“.

Martore ale timpului din care s-au nãs-cut, aforismele lui Cornel Regman îºi dez-vãluie esenþa dincolo de timp. Toatã opera(inclusiv sau mai ales cea criticã) izvorãºtedintr-o vocaþie a absolutului, a valorilordesãvârºite, decantate din sfera relativitãþi-lor. Este o conduitã a praxis-ului, dar ºi oconstantã a ideaþiei sale: critica: disciplinãcare relativizeazã tot timpul din respect pen-tru absolut (p. 60).

Poetica absolutului este unitarã în toatãopera sa, gãsindu-ºi motivaþia într-o struc-turã clasicã, sintetizatã ca motto în aserþiu-nea aluzivã a lui Cilibi Moise: „E curios cãhaina veche þine mai mult decât cea nouã“(p. 84). Aceasta prinde substanþã mai alesîn operele sale critice, din care se releveazãaceleaºi principii sintetizate în aforismeledin capitolul D’ale scriitorilor ºi artiºtilor:arta convenþionalã, estetismul gratuit îndezavantajul talentului poetic: Superexigen-þa estetã e o micã perversã care, dacã soseºtecea dintâi la întâlnire, e în stare sã-i joacetalentului festa (p. 59); Vai de poeþii ce nu-ºigãsesc mecanismul! Dar ºi mai vai de cei ceºi l-au prea gãsit! (p. 62); fragmentarismulºi mortificarea literaturii prin noile meto-dologii occidentale: tot structuraliºtii: Nuvãd pãdurea din cauza actanþilor (p. 60);mecanica ºi rigiditatea interpretãrii: criticastructuralistã: deconfecþioneazã din convinge-rea cã opera literarã e în primul rând confecþie(p. 60); Confecþia se cheamã azi experiment(p. 68); Un nebun (poetul) aruncã o piatrãîn apã ºi zece hermeneuþi sar dupã ea (p. 70);lipsa de autenticitate ºi de fantezie: Poeþi!Nu lãsaþi versul sã îngheþe de frig! Încãlziþi-lcum ºtiþi mai bine, suflaþi asupra lui ca vitadin staul peste Copilul Sfânt! (p. 72); relua-rea vechii dihotomii conþinut-formã: Lapoeþi, conþinutul e o fixaþie, iar cuvântul efixativul (p. 61). Toate apucãturile ºi ten-

taþiile moderniste ºi avangardiste, de carese lasã subjugate critica ºi teoria literarãsunt sintetizate în aforismul: Dupã ce o par-te dintre criticii noºtri s-au bahtinit cât auputut ºi s-au derridat ºi northropizat cât înca-pe, n-au scãpat nici de boothulism ºi ecoficare,ba nici de vattimozare, iar acum riscã sã sezavarzadehizeze de tot (p. 76).

Pledoariile aforistice sunt un omagiuadresat tinereþii spirituale, pentru care omulliber în gândire se exerseazã în timpul vie-þii. Gândirea dogmaticã îmbãtrâneºte înain-te de vreme, în-locuieºte înþelepciunea, alun-gând-o: Nu ºtiu cum se face cã, odatã cucomplexele, bãtrânii îºi pierd ºi reflexele (p.86). Astfel de înþelepþi se ramolesc, îºipierd spontaneitatea: S-a tot maturizat pânãs-a sclerozat. Înþelepciunea ºi adevãrata tine-reþe a gândirii vin din urmã, îl ajung ºi îlîntrec pe septuagenar/octogenar/nonage-nar, asigurându-i un loc în viitor. Gândurila 90 de ani: Ce bine cã n-am împlinit suta!Sunt încã tânãr (p. 93). De cealaltã parte,numai certitudinea morþii îi inspirã omuluiobiºnuit o nevoie de ideal. Altfel, dacã n-ar fi moartea, ce succes ar avea ateismul!(p. 93). Întrebãrile asupra raþiunii de a trãisunt interesante omului comun numai înmãsura în care nu solicitã prea multe sacri-ficii: Când viaþa-i aºa de scurtã, ce rost maiare s-o lungeºti? (8.V.1976); Bãtrâneþea tre-buie menajatã încã din leagãn (p. 89).

Reflexii ºi reflexe este un jurnal literardintre cele mai autentice. Aparent, el nurealizeazã propria autoscopie, ci pe a socie-tãþii sale, din care se sustrage spre a o dãruiposteritãþii, ºi prin care se oglindeºte, defapt, pe sine. Ironia este mijlocul predilectde a ambiguiza efectele imediate, asigurândautenticitatea receptãrii (cu atât mai mult)în postmodernitate ºi mult ulterior ei. Pusãîn relaþie cu demonii realitãþii, ea ne aparesacrã, ca „râs înalt al spiritului“, nedispo-nibil oricui: Spiritele ies pe gurã, dar nu laoricare se râde (p. 91). Ironia ºi calambu-rul par, în practica lui Cornel Regman,efecte ale adâncirii sensului, ale alambicã-rii, amplificând misterul „în taine ºi maimari“, simbolisticã ce îl apropie aici deLucian Blaga, cu care se pot identifica afi-nitãþi aforistice. Metafizica aforismelor poe-tului din Lancrãm este la fel de autenticã laRegman prin referinþele fãþiºe la viaþã, lamoarte: Morþii – cunoscuþi ce s-au mutat dinoraº (p. 93); Proaspãtul septuagenar reflec-tând: „Am intrat în linie dreaptã. Acumatotul e sã nu forþez!“ (p. 86); Scopul vieþii?Însãºi viaþa! Numai cã pentru aceastã învâr-tire în cerc ea are de plãtit un preþ. La pleo-nasm se rãspunde cu neoplasm (p. 83).

Pensée-urile lui Regman sunt, cum arspune-o el, varianta româneascã a pense(lor)care sur-prind silueta vieþii într-o croialã decorset. Pentru asta ai nevoie de o acuitatepsihologicã ieºitã din comun, care sã deaformã unor inefabile ale vieþii, sã demaºtememorabil „reflexe“ prea uzitate pentru amai fi observabile cu ochiul liber. Cu altecuvinte, aforistul Cornel Regman reþineumbra lucrurilor în zilele fãrã soare.

�

24 • APOSTROF

I ON VIANU a urmat studii de filologie cla-sicã, urmând apoi Medicina. Din 1977

pânã în 1990, a emigrat în Elveþia, undea fost un colaborator constant al postuluide radio Europa Liberã. A publicat artico-le ºi studii privind istoria ºi filosofia psihia-triei. A publicat volumele Introducere înpsihoterapie (1975), Stil ºi persoanã (1975,volum distins cu Premiul Uniunii Scriito-rilor), Amintiri în dialog: Memorii (în cola-borare cu Matei Cãlinescu, 1994), Param-nezii (2005), Blestem ºi Binecuvântare(2007), Investigaþii mateine (2008), Necre-dinciosul (2008), Exerciþiu de sinceritate(2009). A iniþiat ciclul de romane Arhivatrãdãrii ºi a mâniei, din care a publicat laEditura Polirom Caietele lui Ozias (2004)ºi Vasiliu, foi volante (2006).

Amor intellectualis (Iaºi: Editura Po-lirom, 2010, 404 pagini) este, aºa cum in-dicã subtitlul, „romanul unei educaþii“,amintind de Educaþia sentimentalã a luiFlaubert, de Afinitãþile elective de Goetheori de Scrisori cãtre un tânãr poet de RainerMaria Rilke. Oferã, astfel, o mãrturie pen-tru formarea unui tânãr, dar ºi o pledoariepentru sinceritate, curaj ºi adevãr. Familia,prietenii, experienþele mãrunte devin coor-donate ale unei existenþe care încearcã sã sereconstituie, suprapunând amintiri ºi im-presii: „Amintirile din prima copilãrie suntarareori altceva decât icoane, imagini unice,foarte scurte fragmente de acþiune, secun-de de film. Restul e reconstituire. Memoriacade, imaginaþia i se substituie“ (p. 7). Maimult decât atât, amintirile au calitatea visu-lui, concurând cu spaþiul alternativ al co-pilãriei fãrã griji, al paradisului fãrã limi-te, unde lingua franca este singura carepoate face diferenþa între vis ºi realitate.Una dintre amintirile copilãriei readuceimaginea familiei reunite în jurul bradu-lui, în seara de Ajun, unde, alãturi de fami-liile Vianu ºi Irimescu, de unchii ºimãtuºile tânãrului, era ºi Edgar Papu, careaprinde steaua din vârful pomului de Crã-ciun, simbol al aspiraþiilor înalte pe carele avea, „lumina pe care o radia din înãlþi-mile la care putea ajunge“ (p. 403), numaicã, între timp, pale de întunecime au aco-perit acele strãluciri ale unui ev epopeic,îndepãrtat.

Educaþie sentimentalã ºi intelectualãdeopotrivã, Amor intellectualis descrie o„lume în relief“, guvernatã de principii carese îmbogãþesc permanent, preluând de lacei cu care tânãrul vine în contact nu doarpãrþile bune, ci ºi o parte ºi din ceea ce nu-i place: „tot astfel, ai douã familii, amamei ºi a tatei, asta îþi dã prima noþiunea adâncimii lumii, a diversitãþii. Rudelemamei sunt aºa, ale tatei altminteri“ (p.32). Perenitatea amintirilor despre figurapaternã se rãsfrânge în propria reprezen-tare despre sine. Imaginea Tatãlui este ºi earedusã la o iniþialã. Numit adesea „T.“(Tudor, dar ºi Tatã), chipul patern este sur-prins în ipostaze diferite de cele pe care le-am putea desprinde din studiile de teo-rie literarã. Figurã imperturbabilã,

T. era un fel de mutant. Sublimase acest dorde ducã într-o aspiraþie de refugiu în culturãºi timp. κi fixase, tânãr, o maximã, un prin-cipiu de viaþã: iubirea lumii vechi, amor vete-ris mundi. Era sensibil la glorie, constructivîn carierã; prea puþin aventurier, temându-se de condiþia de anonimat a exilului. Deaceea, nu avea sã plece în 1947, când mareaînchidere a României fusese desãvârºitã. Re-fulase aventura, soarta lui era alta, aceea de-aoferi un model „paideic“, un ideal de cul-turã. ªi de-a rupe inimile, prin inima luisfâºiatã. (p. 34)

„Mutantul“ constituie tocmai aceastã sen-sibilitate întoarsã spre sine, care presupuneo nostalgie a începutului ºi mari speranþepentru viitor. Refugiul în culturã era rever-sul unei nevoi de a învinge timpul. Întoar-cerea din exil a pus pe primul plan „misiu-nea de profesor“, mai importantã decâtoriginalitatea ºi chiar decât libertatea:„Cautã sã te gândeºti cã va trebui în primulrând sã serveºti pe cei din jurul tãu. Pre-gãteºte-te pentru asta. [...] Dacã m-amîntors, a fost în primul rând ca sã-mi urmezmisiunea. Care nu poate fi decât aceea deprofesor în þara asta. Restul ar fi fost vani-tate“ (p. 118). Cãlãuzã în „mersul grãbit,dar atent“ al lecturilor dificile, mentor ºipartener de discuþii prelungi, dincolo demiezul nopþii, Tudor Vianu se rupe de ima-ginea de la catedrã, se umanizeazã în ochiibãiatului sãu.

Pentru mulþi tineri, Tudor Vianu era unmodel al eruditului, exemplu de înþelep-ciune ºi de cumpãtare, echilibru perfect în-tre rigoare ºi noutate:

T. exercita în acei ani asupra oamenilor maitineri un ascendent extraordinar, care nu ve-nea numai din puterea lui intelectualã, cidintr-un farmec greu de descris. Jurnalul luiN. Balotã Caietul albastru este cel mai bunmartor al acestei simpatii care se asocia cupercepþia fragilitãþii lui T. ªi cred cã, de fapt,nu poþi iubi decât ce este delicat ºi pieritor,

sensibil pieritor. Restul este respect, teamã,iubire. (p. 119)

Dar tocmai delicateþea ºi sentimentul cadu-citãþii atrag curiozitatea. Dupã ce trecuseprin seminarul teologic de la Blaj, NicolaeBalotã vrusese sã se facã preot. Balotã ºi-apetrecut anul de dinainte de închisoare laBucureºti, în preajma lui Tudor Vianu, iarînsemnãrile din acele luni sunt topite înCaietul albastru. Relaþia dintre mentor ºidiscipol este conflictualã, prudenþa este pri-vitã drept autocenzurã, iar libertatea, ca frânare a propriilor idei: „În elanul lui tine-resc, Balotã devine rigorist, considerã pru-denþa lui T., pe care-l respectã totuºi, îl iu-beºte, simþind între ei o adevãratã afinitate,ca pe o autocastrare“ (p. 123).

Titlul cãrþii este o parafrazã la amor Deiintellectualis, prin care Spinoza desemneazãiubirea lui Dumnezeu pentru creaþia Sa.Maestrul mijloceºte viziunea intelectualã alui Dumnezeu, ipostaziind o laturã a divi-nului:

T. cel fragil, cel suferind, T. care petrecuseani cu spaima morþii, apãrând doar celor ca-re aveau privilegiul sã pãtrundã în intimi-tatea lui (prin devotament, prin respect, priniubire creºtinã, demnã de sfinþii Cosma ºiDamian, doctorul-fãrã-arginþi Angeli saufratele Alecu, mort ºi el, rãpit din lume, cuviolenþã, în câteva zile, ºi, poate, de nimenialtul în afara acestora doi), T. acum reuºisesã-ºi desãvârºeascã, sã-ºi „împlineascã pute-rea mãºtii... ascunsã-n sine, trainicã la rele“.Masca este Persona, acoperãmântul feþei. Eaoferã privitorului, ascultãtorului, un chipnevariant. Nemodulat, pentru eternitate.Masca este Larva, acoperitoarea feþei, careþi-a fost datã prin naºtere ºi te-a însoþit; îþiîngãduie sã înaintezi în lume, vizibil ºi totuºinedescoperit. Larvatus prodeo, înaintez mas-cat. Un chip se ascunde, dar fãrã sã mintã.[...] Aceastã profundã vibraþie trezea în dis-cipoli amor intellectualis magistri. (p. 134)

Atât Nicolae Balotã, cât ºi I. Negoiþescu,clujeni amândoi, au gravitat în jurul maes-trului Tudor Vianu. La Negoiþescu, inteli-genþa strãlucitã deriva din cultura vastã, dinfervenþa cu care îi citea pe clasici. În cazullui însã, pãcatul trupesc se aseamãnã uneiosânde, asemenea morþii: „Tãcerea greacare se lãsã în jurul mesei când, cu un soide nespusã milã, îndoitã parcã de groazã,T. spusese cã Negoiþescu era «homosexual»semãna cu mãrturisirea morþii frateluiiubit“ (p. 137). Pentru mulþi alþi tineri,imaginea maestrului persistã în timp, careper ineluctabil. Noica, Frunzetti, Ne-goiþescu, Balotã, Papu, „dar erau ºi alþii,Remus Niculescu, Theodor Enescu, Doi-naº... ale cãror mãrturii stãruie în paginilescrisorilor primite. T. era uimit – ºi fericit– de lumina pe care o radia, de puterea vin-decãtoare a verbului sãu, purtãtor al unuimesaj de viaþã“. În egalã mãsurã,

faptul de a transmite mesajul culturii era denaturã sã-i producã o mai mare plãcere decâtcel al unei mãrunte originalitãþi. Se înscriaîntr-o ºtafetã cu multe schimburi, cu o mi-

Mãrturisiri electiveIrina Georgescu

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 25

siune universalã. Et quasi cursores vitae lam-pada tradunt. κi transmit lampa vieþii, caniºte ºtafete. El însuºi se simþise, la vremealui, lipsit de un asemenea sprijin. Avuseseînvãþãtori, nu maeºtri, cu excepþia, poate, alui Macedonski. Cu atât mai mare trebuiesã-i fi fost bucuria de-a restitui ce nu cãpã-tase. (p. 141)

Despre oamenii pe care îi întâlneºte, nara-torul-personaj reþine, pe lângã trãsãturiledefinitorii, ºi detalii adesea oþioase. Astfel,hotãrându-se sã urmeze filologia clasicã,tânãrul Ion Vianu este îndrumat de Gheor-ghe Tohãneanu, „asistent la Universitate,un tip care nu trecuse de treizeci de ani,slab, îmbrãcat mereu cu aceleaºi haine deoraº din cele mai ieftine“ (p. 189), dotatînsã cu o inteligenþã vie, realistã, un om decarte pentru care literatura trebuie sã încea-pã cu gramatica, dar care „nu avea culturauniversalã uimitoare a domnului Papu, darºtia multe, ºi le ºtia temeinic“ (ibidem).

Un alt nivel al cãrþii este dedicat expe-rienþei medicale, anilor de studenþie de laFacultatea de Medicinã, profesorilor întâl-niþi ºi, mai ales, noilor virtuþi, legilor baza-te pe observaþie ºi pe logicã: „Medicii sunto corporaþie. Sunt legaþi printr-un pact.Existã iniþierea medicalã, o sumã de expe-rienþe comune, ale morþii, ale înfrângeriidezgustului. Existã o experienþã senzorialãºi intelectualã a medicinei“ (p. 286). Micideraieri prinse în fluxul conºtiinþei aducîn prim-plan figura lui Efraim, „un doc-tor între douã vârste, un original, un enci-clopedist“ (p. 164), pentru care Polemosera cel mai mare zeu, ascuns ºi impetuosdeopotrivã, ori prudenþa lui Mihael, profe-sorul de drept, disidentul detestat de par-tid, înrudit cu tatãl Tsillei, care vorbea înparabole, gata sã fie la adãpost. Sau întâl-nirea cu medicul de þarã rus, Evlampie Ser-

gheici, a cãrui familie trecuse Nistrul laRevoluþie, fugind de bolºevici. Tsilla însãºi,femeia-fetiþã, era „o Antigonã rãsfãþatã“,miraculoasã, care, deºi provenea dintr-olume de comuniºti, era rezistentã la propa-gandã: „avea luciditatea unui om bãtrân;nu ºovãia sã ne facã de ruºine, dacã ne lã-sãm pãcãliþi, fie ºi o clipã numai“ (p. 266).

Libertatea este perceputã drept o con-strângãtoare contradicþie. Despre moarteaunuia dintre prietenii sãi, Mironi, care fãcu-se închisoare, ºi care devenise între timplegionar, Ion Vianu afirmã:

ªtirea morþii lui, discuþia pe care o avuse-serãm între prieteni în duminica aceea la mi-ca bisericã Sfânta Sofia se amestecau ciu-dat în mintea mea cu principiile neurologiei.Cineva spusese atunci, pe bancã, în soarelede primãvarã, cã Mironi fusese liber. Dar ceînsemna liber? Dacã fiecare emoþie, fiecaregând, fiecare acþiune corespund unei anu-mite conexiuni în creier, apariþiei unei con-stelaþii determinante de excitaþii ºi de inhi-biþii pe scoarþa cerebralã, înseamnã cã nuexistã libertate. Pe de o parte, suntem pro-gramaþi genetic sã reacþionãm într-un anu-mit fel în împrejurãri date. Dar poate cã ha-zardul joacã un rol preponderent? [...] Dacãera aºa (ºi aºa era!), atunci însemna cã Mi-roni nu fusese liber nicio clipã, deci nici înziua ºi ora în care îºi pusese capãt vieþii, re-fuzând dezonoarea, aºa cum crezusem a des-coperi, aºezaþi pe banca din grãdina biseri-cii. (p. 330-331)

Mironi era, de fapt, omul care nu se preda,care nu poate retracta pentru cã acest faptar însemna negarea propriei sale existenþe.

Experienþele extatice sunt puse mai alesîn legãturã cu înþelesurile miezoase ale cãr-þilor. Iubirea este eminamente sophia, apoiagapé, mai puþin iubire carnalã. Cu toateacestea, de la Tsilla, cuminte ca o fetiþã, la

Aliona, dragostea înseamnã cunoaºtere (desine, a geografiei oraºelor, a oamenilor),„anestezic, curiozitate ºi tandrã confrunta-re a inteligenþelor“, plãcere sinonimã cu„tirania violentã“, unire conjugalã (p. 358).

Dincolo de jargonul ezoteric al breslei,de necesitatea aflãrii unui diagnostic, certi-tudinile ºi îndoielile se întrepãtrund, secontopesc, determinându-l pe narator sãafirme, nu fãrã oarecare vanitate, cã are ac-ces la „cea mai frumoasã meserie din lu-me“, în momentul în care Geamãnul îl în-treabã dacã nu regretã cã nu mai poate citiliteraturã aºa cum fãcea pe vremuri, în ado-lescenþa ºi tinereþea lor. Meseria de doctoreste „brãþarã de aur“ – aceste cuvinte ora-culare sunt rostite de ghicitoarea de pemunte, ca într-o pericopã.

Matei Cãlinescu este considerat un frategeamãn, oglindã a reacþiilor ºi atitudinilorfaþã de lume, beþie, cãrþi, umanitate, careºtie dinainte ce urmeazã sã fie spus ºi care,alãturi de Mitia, Dinu, Mironi, face partedintre „acei foarte rari prieteni absoluþi carenu pot fi invidioºi“ (p. 404) pe deciziilecelor la care þin. „Noi suntem noi ºi nimenialþii!“ devine un strigãt care rãzbate epociºi mentalitãþi, care proclamã libertatea ºifrenezia tinereþii.

Amor intellectualis: Romanul unei edu-caþii de Ion Vianu deþine, pe lângã aerulconfesiv, ºi o mare putere de reprezentare,în care realitatea se þese din fragmente – delecturi, de întâlniri memorabile, de acci-dente – pentru a sublima o lume care în-cearcã sã se stabilizeze, dincolo de lozincã-rii ºi de ideologie, scoþând la ivealã valorilecare ne structureazã ca oameni.

�

• Un studiu cu adevãrat important desprePoezia lui I. L. Caragiale, de Roxana Sores-cu, în revista Observator cultural (numãrul361, 5-11 aprilie 2012). Pornind de la con-statarea cã poemele lui Caragiale sînt paro-dii, autoarea propune compararea lor cumodelul, cu poemele parodiate, pentru apune astfel în luminã calitatea ironiei cara-gialiene. Cãci, aºa cum observã RoxanaSorescu, Caragiale i-a parodiat pe toþi, darel nu poate fi de nimeni parodiat.

• În masiva revis-tã Conta, nr. 9,2012, editatã deAdrian Alui Gheor-

ghe, poeme de Anca Mizumschi. Tulbu-rãtor poemul Maternitate, despre cum„Pãmîntul e bun. Îþi intrã în nãri, în orbi-te, e bun cum atîrnã de rãni ca niºte cata-plasme, pe pleopele închise, nu cere demîncare, deºi poþi sã îl omeneºti din cîndîn cînd cu trupul tãu“. O anchetã, la careparticipã Radu Pavel Gheo, Horia Gârbea,

Flavius Lucãcel, Daniel D. Marin, SilviuMihãilã, Nicolae Strâmbeanu, HoriaDulvac, Octavian Mihalcea, Adrian G.Romilã, Paul Gorban, Robert ªerban,încearcã o privire ºi înapoi, ºi în prezentasupra literaturii române, prin prisma gene-raþiei ’80. Am mai citit cu plãcere poe-mul Plecarea risipitorilor de Gellu Dorian ºipaginile lui Adrian Alui Gheorghe ºi Mir-cea A. Diaconu, despre Caragiale. Se scrieºi se publicã mult la noi – mai mult decîtpoate citi cel mai lacom cititor de reviste,aºa cã am lãsat restul pe altã datã.

• În Viaþa româneascã, numãrul 3-4, 2012,un grupaj de texte despre Norman Manea,cu ocazia decernãrii Premiului Nelly Sachs;apoi, prozã de Alexandru Muºina ºi deVarujan Vosganian, un grupaj mare de poe-me de-ale lui Aurel Pantea, eseuri ºi cronici.

• Lettre internationale, numãrul de iarnã-primãvarã 2012, este în continuare, subconducerea dnei Irina Horea, aceeaºi revis-tã bunã pe care o ºtim dintotdeauna. Ex-cepþional – îmi vine sã spun cã ar trebui stu-

diat la clasã, adicã ºi la liceu, ºi la universita-te – textul lui Nicolae Manolescu, Amintiridin lumea comunistã. Inteligent, calm ºi ex-presiv, Nicolae Manolescu scrie despre lu-mea comunistã, adicã despre trecutul colec-tiv al multora dintre noi, respectînd nu otendinþã anume, ci principiul realitãþii. Deaceea, Manolescu nu explicã trecutul prin-tr-o unicã idee, ci þinînd cont de succesi-vele schimbãri istorice, deci de perioadeleprin care a trecut socialismul real românesc.Atitudinea lui nu este nici a unui judecãtor,nici a unui nostalgic, ci a unui om caredepune mãrturie depre ce-a trãit ºi explicã,pe înþelesul tuturor, explicîndu-ºi totodatãsieºi, complicaþiile, ambiguitãþile, noxele ºiparadoxele „orînduirii socialiste“. Am cre-zut mereu cã, atunci cînd evaluãm ºi jude-cãm perioada interbelicã, avem îndreptãþi-re sã facem ºi judecãþi morale, pentru cãaceastã perioadã a fost a democraþiei (ademocraþiei asaltate de avîntul revoluþionaral totalitarismului de dreapta ºi de stînga,adicã al totalitarismului fascist ºi comunist),iar inºii au putut alege ºi au ales în deplinãlibertate. Dar la fel de convinsã am fost ºicã despre ce s-a întîmplat în interiorul siste-mului comunist ar trebui sã vorbim cît maipuþin moralizator cu putinþã, tocmai pen-tru cã sistemul a fost totalitar, iar multefapte ºi gesturi nu au mai fost fãcute îndeplinã libertate ºi, uneori, nici în deplinãcunoºtinþã de consecinþe. Textul lui NicolaeManolescu este scris de pe asemenea poziþiirealiste, nemoralizatoare. (E. F.) �

26 • APOSTROF

Pisici în literaturã ºi mitologie

„L A ÎNCEPUTUL stu-dierii materialului

pentru o lucrare, autorulse aºteaptã sã aibã o mun-cã simplã nu atât în sen-sul cantitãþii, cât al cla-ritãþii, dar pe mãsurã ceînainteazã îºi dã seamacã totul se învãluie în-tr-un mister uºor ºi plã-cut, iar la sfârºit realizea-zã cã nici nu s-ar fi putut altfel.“ La aceas-tã concluzie ajunge Irina Petrovai la capãtulunei studiu simultan decomplexat ºi rigu-ros, Mitul felinelor, apãrut în 2011 la Edi-tura Ideea Europeanã. Dedicat profesoru-lui universitar ªtefan Borbély, volumulurmãreºte morfosintaxa complexului cul-tural felin, parcurgând domenii extrem devariate, aglutinând informaþii descoperiteîn manuscrise legislative ºi cronici, în bes-tiare ºi superstiþii populare, în vis, astro-logie ºi magie.

Cu un motto anglo-saxon bicefal, ceproclamã superioritatea pisicii (proverbulenglez „O pisicã se poate uita la un rege“fiind dublat de observaþia lui WinstonChurchill, „Pisicile ne privesc de sus“), Ca-pitolul I: Începuturile inventariazã legende-le genezice ale pisicii, teoriile antropolo-gice legate de domesticirea ei ºi ipotezeleprivind elevaþia sacrã a acestui animal încultura religioasã zoolatrã a Egiptului antic,unde gãsim ºi cea mai veche atestare a pisi-cii domestice (2100 î.e.n.). În trena unuiimpecabil tablou al evoluþiei cultului luiBastet în perimetrul egiptean, autoarea izo-leazã prezenþa pisicii în mitologiile orien-tale, nordice ºi celtice, discutã implicaþiiledemonizãrii ei medievale ºi paradoxala eireabilitare renascentistã, când pisica începesã fie integratã arsenalului curativ, pe postde pharmakon sacrificabil pentru sãnãtatea

oamenilor. Urmând diacronia analizei, intrarea pisicii în saloanele ºi în literaturasecolului al XVII-lea indicã o reabilitareaproape aristocraticã a ei, în vreme ce ro-mantismul tinde sã o distribuie în rolurifuneste, de inspiraþie medievalã.

De la asocierea medievalist-romanticã a pisicii cu diavolul ºi vrãjitoarele, Irina Petrovai trece jucãuº, sub auspiciile anta-gonismului clasic dintre câine ºi pisicã, lacorespondenþele mitologice ºi literare din-tre aceasta din urmã ºi femeie. În CapitolulII: Capricii ºi feminitate, ea apreciazã cã„asocierea celor douã scoate în evidenþãatât caracterul felin al femeii, cât ºi femini-tatea pisicii“. Autoarea observã cã nu numaivoluptatea, graþia ºi viclenia pisicii explicãasocierea cu femeia, ci ºi intensitatea in-stinctului ei matern, iar prezenþa acestuianimal în cultele de fertilitate confirmã ipo-teza. Însã, atunci când avem în vedere ana-logiile dintre pisicã ºi femeie, cel mai ofer-tant domeniu se dovedeºte a fi literatura,iar savuroasa incursiune hermeneuticã aIrinei Petrovai scoate la ivealã literatura su-prasaturatã de pisici a scriitoarei francezeColette, comparaþiile ironice ale lui La Fon-taine, cuplul construit canonic în tiparultensional dintre câine ºi pisicã din romanullui Maurice Baring, Leagãnul pisicii, cãruiaîi dedicã un spaþiu consistent, backgroun-dul anecdotico-legendar al magicei pisici deCheshire (din Alice în þara minunilor), re-dusã treptat la rânjet, dragostea maladivãpentru pisici a lui Baudelaire, translatã ºi înlirica sa sau universul pisicesc din basmelepopoarelor romanice, întreg fenomenul mi-tico-literar dovedind, o datã în plus, încãr-cãtura fascinatorie a pisicii. „Indiferent depersoana pe care o acompaniazã – observãautoarea – [...], pisica reuºeºte sã producãmister ºi uimire în jurul sãu. Niciodatã cu-vântul «obiºnuit» nu îºi va avea locul înpreajma acestor fãpturi.“

Capitolul III: Talente, mistere, personali-tate disecã tocmai aceastã aurã magicã,diferitã ºi surprinzãtoare a pisicii. Aflãmastfel cã Montaigne aprecia „nu doar o abi-litate mai mare decât a oamenilor, dar ºiun simþ moral mai pronunþat“, sau cãLeibniz afirma cã animalele au suflet ºimemorie, dar nu ºi putere de judecatã.Multe dintre imaginile culturale dezvolta-te în acest capitol respectã aserþiunea luiLeonardo da Vinci – „Cea mai micã felinãeste o capodoperã“ –, Motanul baudelai-rian, Beauty, pisicuþa balzacianã din Sufe-rinþele unei pisici engleze, motanul Murr allui E. T. A. Hoffmann, magicul Behemothdin Maestrul ºi Margareta, romanul luiBulgakov, ºi colecþia de caractere feline dinopera lui Thomas Stearns Eliot, intrând înrezonanþã cu pisicile pictate de Paul Gau-guin sau Edouard Manet, într-o epocã încare acest animal „devine simbolul Mont-martre-ului nocturn“.

Evul Mediu occidental plaseazã în ecua-þii malefice pisica, asociind-o diavolului ºivrãjitoarelor, însã existã o suitã de alte cul-turi care nu sunt deloc strãine de mitologiaei întunecatã. Astfel, potrivit japonezilor,coada pisicii constituie un concentrat deputere demonicã, obliteratã prin tãierea co-zii, iar legendele irlandeze vorbesc desprepisici cu douã sau zece cozi. Ajunsã în acestpunct al cercetãrii, Irinei Petrovai nu-i sca-pã o coincidenþã: pisica cu nouã cozi estesimbolul puterii regale. Versatilitatea ima-ginarã a pisicii este analizatã ºi în conside-raþiile asupra funcþiei sale psihopompe, asu-pra caracterului sacru alocat nu numai înEgiptul antic, ci ºi în budism, asupra muzi-calitãþii atribuite ei în texte mitologice ºi încãrþi pentru copii sau asupra talentelor saledivinatorii.

Studiul se opreºte ºi la ecourile mito-logice, literare ºi plastice ale reminiscenþe-lor sãlbatice ale pisicii, responsabile pentruindependenþa ei ostentativã. În acest sens,izomorfismul mitologic al cuplului câine –pisicã, concentrat frazeologic în „a trãi pre-cum câinele ºi pisica“, face corp comun cu(auto)portretul pisici din Dialogurile de ani-male ale scriitoarei Sidonie Gabrielle Co-lette ºi cu reprezentarea izolatã a pisicii înGrãdina plãcerilor, tripticul lui HieronymusBosch. Independenþa pisicii a dus la relaþio-narea ei cu legea ºi la transformarea ei însimbol al libertãþii omului, Olanda, Elveþiasau Franþa învestind-o astfel, reiterând înfond o asociere anticã, zeiþa romanã Liber-tas având ºi ea o pisicã aºezatã la picioare.De sãlbãticie ºi orgoliu se leagã ºi virtuþilerãzboinice ale pisicilor, cu extensii în mito-logia ei funestã.

Orgolioasa independenþã felinã esteresponsabilã ºi pentru ghilimelele dinCapitolul IV: „Slujind“ omul, unde, subdubla avertizare din motto – „Noaptea,toate pisicile sunt leoparzi“, proverb nativamerican, respectiv „Pisica îþi va fi prieten,dar niciodatã sclav“ (Théophile Gautier)–, Irina Petrovai adunã poveºti ºi legendedespre prosperitatea asociatã pisicii, fie eaMatagot din spaþiul cehoslovac, Motanulîncãlþat sau pisicile Maneki-Neko din cul-tura niponã. Ea detaliazã apoi profilulbenefic al pisicii folosindu-se de basmulfrancez Pisica albã, de credinþele care îialocã virtuþi tãmãduitoare sau de funcþia eiprotectoare în cultura egipteanã ºi în ceachinezã, totul în contrapunct cu panopliade superstiþii ºi legende axate pe naturademonicã a pisicii, decantatã diacronicprin intermediul unor specialiºti precumJohn Richard Stevens sau Robert Muchem-bled. În compania exegezelor lor, autoareaintrã în lumea vrãjitoarelor executate deinchiziþie împreunã cu pisicile lor, în legendele construite în jurul metamorfozeifeline a vrãjitoarelor sau în universul cre-dinþelor ce leagã pisica de diavol ºi creeazã

Constantina Raveca Buleu

Cãrþi primite la redacþie

• Liviu Maliþa,Extremeleartei, Cluj-Napoca:Accent, 2010.

• LiviuMaliþa,Paradoxuriale esteticii,Cluj-Napoca:Accent,2009.

• Liviu Antonesei,Poveºti filosoficecretane ºi alte poezii din insule,Bucureºti: HergBenet, 2012.

• Ana Dobre,Miron RaduParaschivescu –eternul eretic,Bucureºti: MuzeulLiteraturii Române,2011.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 27

istorii fabuloase despre Sabaturile Cava-lerilor Templieri.

Incitatã de imaginea maleficã a pisiciidin Evul Mediu, Irina Petrovai investighea-zã în Capitolul V: Variaþii pe aceeaºi temãantropomorfismul ºi fitomorfismul din ca-drul mitului felin ºi constatã dualitateaesenþialã a acestor hibrizi: benefici ºi spi-ritualizaþi prin partea superioarã, dar strictmateriali ºi animalici prin elementul infe-rior teratomorf. Capitolul se opreºte suc-cint ºi asupra celorlalte forme ale mituluifelin, consacrând câteva pagini prezenþeileului în mitologia egipteanã ºi în culturacreºtinã, precum ºi spectrului mitologicoriental al tigrului. Lor li se adaugã felinereale sau imaginare: Harpiile, Himera, gri-fonul, geneta, pantera, jaguarul, leopardul,manticora ºi altele. Ramificaþiile mitolo-gice ale sfinxului intrã ºi ele în economiahermeneuticã a studiului, cu dezvoltãri sur-prinzãtoare în entitãþi mitologice similare,culese din culturi foarte diferite.

Capitolul VI: „Rãzbunarea“ reface tra-seul simbolismului felin, contextualizândmitologic asocierile ei funeste a cãror uimi-toare variabilitate demonstreazã resurselevirtual infinite ale complexului felin, pe ca-re Irina Petrovai îl abordeazã cu o anumitãdisponibilitate ludicã. Rezultatul este unstudiu scris cu plãcere, cu voluptatea cedã-rii în faþa traseelor misterioase ale unui su-biect care îºi captiveazã cercetãtorul, însãdin care nu lipsesc nici spiritul sintetic, niciexigenþa academicã.

�

Elogiul huliganului

C LAUDIU TURCUª esteun huligan. E un hu-

ligan pentru cã a avut tu-peul sã scrie despre un„autor huligan“ (Esteticalui Norman Manea, Edi-tura Cartea Româneascã,2012). Iar huliganismullui Turcuº descinde, prinintermediul autorului vi-zat, direct din tipul de huliganism desprecare vorbeºte ºi pe care îl exerseazã MihailSebastian. Aceasta ºi pentru cã putem des-crie douã „tipuri“ de huligani.

Primul este huliganul creionat de Eliadeîn romanul din 1935, huliganul ca non-conformist lipsit de moralã, eroul „schim-bãrii“, orgoliosul distrugãtor de sistem. Aldoilea tip de huligan este huliganul bun, celpe care societatea îl eticheteazã drept huli-gan, pentru cã nu ºtie cum sã îl trateze.Huliganul este aici alteritatea care sfideazãdictatura de grup ºi spiritul de turmã. Hu-liganul critic, care este subversiv ºi autoiro-nic, iar Turcuº a învãþat de la Norman Ma-nea acest huliganism, pe care Manea l-apracticat ca pe tip de subversiune a supra-vieþuirii. Huliganismul acesta este excelentilustrat de cea mai bunã carte de pânãacum a lui Norman Manea, Întoarcereahuliganului. Nu e întâmplãtor cã romanulîncepe cu referinþa istoricã la apariþia cãrþiilui Sebastian, Cum am devenit huligan, din1935, când viaþa copilului Noah urma sãse schimbe pentru totdeauna.

Putem vorbi despre un huliganism iro-nic, unul care acceptã denumirea jignitoa-re ºi o întoarce împotriva celor care i-auatribuit-o. Unul care îºi asumã „vinovãþii-le“ numai pentru a le transforma în atuuri.Pentru cã ºi Manea este „vinovat“, vino-vat cã nu ºi-a acceptat provincialismul ºicondamnarea la periferie ºi a devenit unautor consacrat internaþional. Manea este„vinovat“ cã nu „ºi-a þinut gura“ atuncicând, dupã ’90, ar fi putut sã se reintegre-ze docil în apele cãlduþe ale mahalalei inte-lectuale de pe Calea Victoriei. Manea, caun adevãrat „troublemaker“, a revenit înconºtiinþa publicã de la noi dupã 1990 prinpublicarea unui fericit eseu, în care a avutîndrãzneala de a pune sub semnul întrebã-rii un mit postdecembrist. El a fost „obraz-nicul“ care l-a aºezat pe Mircea Eliade încontextul adecvat, respectiv în trecutul sãulegionar.

„Tulburarea“ liniºtii existente a fost, evi-dent, pentru „elitele de dreapta“ care aupreluat controlul asupra culturii ºi literatu-rii române de dupã ’89, un afront incali-ficabil. A fost nevoie de mai bine de douãdecenii ºi de o nouã generaþie pentru caNorman Manea sã revinã acolo unde ar fitrebuit sã fie de mult timp. De fapt des-pãrþirea de tarele comunismului face posi-bilã ºi apariþia acestei cãrþi despre copilulteribil al prozei noastre, Norman Manea.Claudiu Turcuº face parte (împreunã cuAlex Goldiº, Andrei Terian sau BiancaBurþa-Cernat) dintr-un grup de tineri inte-lectuali, critici ºi teoreticieni ai literaturii,care nu mai au nimic de-a face cu trecutulcomunist. Nãscuþi în anii ’80, aceºti tineriau crescut ºi s-au format într-un mediu carenu mai era alterat de paradigmele ceauºiste.

Oricum, a scrie despre Norman Manea,fie ºi în România mileniului 3, rãmâne oformã de huliganism, de rãzvrãtire împo-triva „establishmentului“ mioritic. Pentrucã Norman Manea a deranjat prea multã„lume bunã“ de pe malurile Dâmboviþei, afost trecut la categoria „intouchables“.Astfel cã, Norman Manea, poate cel maitradus scriitor român contemporan, nu aavut, în ultimele trei decenii, niciun volumde exegezã, receptarea sa fiind redusã lacâteva cronici „de recepþie“ timide. Nimeninu a îndrãznit sã deranjeze, pânã acum,somnul raþiunii critice din România. Deaceea studiul lui Claudiu Turcuº este un acthuliganic. Pentru cã sfideazã poncifele sa-cerdoþilor culturii bucureºtene, în „analele“cãrora Norman Manea nu exista sau, în celmai bun caz, era un simplu accident. Nunumai cã receptarea lui Manea a fost, demulte ori, marcatã de etichetele comuniste,din categoria „un autor inutil, imoral, inin-teligibil“, un scriitor „fãrã stil“, un poves-titor „confuz“, dar Nicolae Manolescu sauEugen Simion au fãcut ureche ºutã „isto-riile“ lor literare faþã de prozele acestuia, iarcriticul Alex ªtefãnescu taxându-l directca „megaloman agresiv“ ºi „scriitor lipsit detalent“.

Cartea lui Claudiu Turcuº este, într-unfel, o dublã restituire. Ea este o monogra-fie ºi, simultan, o biografie a receptãrii cri-tice a lui Norman Manea. Structurat pe do-uã pãrþi majore (Estetica ºi Etica), studiullui Turcuº face atât o analizã criticã a pro-zei autorului (fãrã menajamente sau falsereverenþe), cât ºi o punere în context social.Partea cea mai consistentã a studiului luiClaudiu Turcuº este aceea în care instru-

mentele de criticã literarã sunt aplicat „teh-nic“ pe toate textele lui Norman Manea,autorul restituind dezbaterii literare recep-tarea prozatorului în contextul istoric încare cãrþile sale au apãrut. Bazându-se pejocul de cuvinte dintre Esteticã ºi Eticã(ambele fiind legate prin cuvântul EST),tânãrul istoric literar defineºte istoria cul-turalã a unui „paria elegant“, pentru cãNorman Manea a cules roadele creativitãþiipersonale de pretutindeni din lume, cuexcepþia propriei sale patrii lingvistice ºi denaºtere.

Aºadar, care este estetica lui NormanManea? Este ea doar recuperarea memoriei,ficþionalizarea biografiei sau acceptarea pro-priei umanitãþi, ori este mai mult decâtatât? Ea este ceea ce Turcuº numeºte „este-tica riscului“, adicã asumarea totalã a con-secinþelor propriilor opþiuni. Claudiu Tur-cuº eticheteazã aceastã opþiune drept o„antropoesteticã“, dar, dincolo de cuvântulpretenþios, în spatele sãu se aflã un faptsimplu. Existenþa nu poate fi despãrþitã nicide eticã, nici de esteticã. Iar estetica lui Ma-nea este, în fond, o „anti-Est-eticã“, adicão reacþie continuã, ºi visceralã aproape, faþãde etica aºa cum se practicã ea la periferiaBizanþului. Prin aceasta Manea nu vrea sãfie un Estman, ci se comportã ca un adevã-rat Nordman, dupã cum îi spunea regre-tatul Paul Georgescu. Refuzul servilismu-lui, ca un alt indicator al huliganismuluicultural, devine refuzul normelor literaregeneral acceptate, provocarea limitelor ac-ceptabilului în scris.

De aici ajungem la întrebarea: care esteetica lui Norman Manea? Ea se poate des-crie printr-o distanþare de oportunismulspecific intelectualitãþii din epoca ceauºistã.Denunþarea complicitãþilor, asumarea vino-vãþiilor, recuperarea trecutului ºi, mai ales,vorbirea despre sine devin mijloace de ex-primare care îi tulburã pe aceia care trã-iesc în turnurile de fildeº ale ipocriziei ºifalsitãþii, aºa cum vorbirea adevãrului socialîi deranjeazã pe cei care trãiesc confortabilîn sinecurele unor posturi publice. Dupãcum demonstreazã Claudiu Turcuº în par-tea consacratã receptãrii negative a luiManea, pentru huliganul cultural alegereariscului este o obligaþie existenþialã. Pentrucã acest „huligan etic“, fiind un solitar, unmarginal, niciodatã acceptat, este implicatºi conºtientizeazã importanþa implicãriisale. Etica lui Manea este o eticã a com-batantului. Parcurgând o mare parte dinafirmaþiile denigratoare concoctate în labo-ratoarele pseudocriticii protocroniste ceînflorea în jurul revistelor Sãptãmâna ºiLuceafãrul, pânã la tratarea autorului dreptpersonaj meschin, un provocator perfidcare trãieºte de pe urma atacurilor la adre-sa lui Eliade, observãm cum se contureazãfigura unui huligan liber, profilul unui scriitor, imaginea unei conºtiinþe critice,subversive, dar autentice, chipul unui im-portant scriitor al literaturii române con-temporane.

�

Doru Pop

28 • APOSTROF

MONICA LOVINESCU

sau patru decenii sub urmãrire

R ECENT, LA salonul decarte Bookfest, s-a lan-

sat un adevãrat diptic: pelângã Scrisorile cãtre Moni-ca, 1947-1951 ale Ecateri-nei Bãlãcioiu-Lovinescu, aapãrut volumul semnat deIulia Vladimirov, tipãrit cusprijinul IICCMER, intitulatMonica Lovinescu în docu-mentele Securitãþii, 1949-1989 (Bucureºti:Editura Humanitas, 2012). Cele douã cãrþise completeazã în mod fericit ºi contribuieîn mod decisiv la conturarea biografiei celordouã Lovinescu, mamã ºi fiicã: Ecaterinaºi Monica.

Imediat dupã 1948-1949, ofiþerii de se-curitate încep sã redacteze ºi în cazul Mo-nicãi Lovinescu o biografie mutilatã, cumdocumenteazã, de altfel, ºi Iulia Vladimirov.În ianuarie 1948, Monica Lovinescu, chiarfiind la Paris, este încã prezentã – deºi foar-te firav – în peisajul publicistic cultural ro-mânesc, dominat altminteri de imprecaþii-le jdanoviste ºi de îndemnurile isterice laadoptarea realismului socialist. Înainte de arupe definitiv cu regimul comunist de laBucureºti – prin solicitarea de azil politic înFranþa ºi prin angajarea de partea emigraþieianticomuniste de la Paris –, Monica Lovi-nescu a semnat în ziarul Adevãrul din 9ianuarie 1948 un articol în care vorbeadespre vraciul Jean-Louis Barrault, care „înpiesa lui Kafka, Procesul, traduce – mai alesprin gest ºi expresie – neliniºtea, marea neli-niºte care a pus stãpânire pe noi în acestmijloc de veac“ (Monica Lovinescu, „Scurtinterview cu Marioara Ventura. Marea ac-triþã despre problemele teatrului“, Adevãrul,anul 62, nr. 17.056, vineri, 9 ianuarie1948, p. 2). Atunci când în România seînstãpânea frica – imediat dupã abolireamonarhiei ºi în plinã campanie de demola-re ideologicã a lui Tudor Arghezi –, iar þarase transforma într-un univers kafkian, Mo-nica Lovinescu punea de fapt o oglindã înfaþa guvernanþilor comuniºti de la Bucu-reºti. Probabil acesta este unul dintre ulti-mele texte din presa culturalã româneascã(pânã la reabilitarea din anii 1960) în careFranz Kafka era invocat într-un asemeneacontext. În lunile urmãtoare astfel de textenu au mai fost posibile, în condiþiile în careºi cenzura s-a înãsprit, iar marea neliniºtea devenit imensã; Adevãrul, un ziar cu re-putaþie de stânga, este acum cenzurat dras-tic ºi redus la tãcere de tovarãºii care îi

socoteau din nou pe socialiºtii ºi social-democraþii autentici drept social-fasciºti.

România devine un univers închis, iarorice contact cu Occidentul, cu Franþa înparticular, începe sã fie strict controlat.Orice român care evitã în 1948 sã se întoar-cã în þarã sau care nu aderã la societãþi instrumentalizate de la Bucureºti (precumAsociaþia Românilor Prieteni ai Fran-þei º.a.) devine aproape automat suspect.Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker etco. decid în noiembrie 1948 cã este timpulsã se treacã la desfiinþarea Institutului Fran-cez de la Bucureºti ºi la expulzarea cetãþe-nilor francezi de la Institut suspectaþi despionaj. În acelaºi timp, românii din Franþacare ezitã sã facã o opþiune devin compliciºi spioni la rândul lor. Acesta este contextulîn care – cum scrie Iulia Vladimirov – „prinAdresa din 19 ianuarie 1949, trimisã deLegaþia Republicii Populare Române înFranþa, Monica Lovinescu este înºtiinþatãasupra avizului negativ al autoritãþilor ro-mâne referitor la prelungirea paºaportu-lui. Decizia de a rãmâne la Paris, în ciudarecomandãrilor oficiale, marcheazã începu-tul «monitorizãrii» sale“.

Autoarea valorificã în principal, cu multdiscernãmânt, informaþii de arhivã, inclusivdin fondul SIE aflat acum în custodia CNSAS.Din carte rezultã cã urmãritorii MonicãiLovinescu nu sunt doar ofiþerii de securi-tate (între aceºtia, chiar colonelul NicolaeDoicaru, viitorul ºef al DIE), ci ºi (sau maiales) agenþii, sursele care se recruteazã, dra-matic, ºi din rândurile unor cunoscuþi ºichiar ale celor care avuseserã de suferit laînceputurile comunismului, dar care dinraþiuni de supravieþuire sau de reabilitare/parvenire aleg pactul cu diavolul. IuliaVladimirov a avut delicateþea istoriograficãde a nu da numele unor informatori, de anu-i deconspira pe cei care au semnat noteinformative despre Ecaterina Bãlãcioiu ºiMonica Lovinescu. Totuºi, chiar ºi pentruun neiniþiat în ale documentelor de arhivã,în câteva cazuri este evidentã identitateasurselor. I-am înþeles cumva opþiunea, pen-tru cã este vorba inclusiv de reputaþi oa-meni de culturã, profesori de filosofie dedinainte de 1948 care mai întâi sunt arun-caþi în gulagul comunist românesc, apoisunt scoºi, poate chiar în schimbul unuiangajament, al unor delaþiuni; este încã odovadã cã tranziþia de la statutul de perse-cutat politic la cel de agent al poliþiei secre-te poate fi uneori foarte rapidã. Din acestpunct de vedere, avem de-a face cu o cartecare te umple de tristeþe, pentru cã, din-colo de personajele principale, cele douãLovinescu, Monica ºi mama sa, EcaterinaBãlãcioiu Lovinescu, mai sunt ºi agenþii,colaboratorii poliþiei secrete. Iar întreaceºtia sunt ºi victime reale ale regimuluicomunist care sunt transformate în mai

puþin de un deceniu în informatori. Unuldintre ei este un cunoscut logician; nu amsã îi dau numele, dar cititorul, chiar ºi celneavizat, îl poate intui. Datoritã acestuia,Securitatea aflã chiar adresa din Paris la carelocuieºte Monica Lovinescu (N.B. – într-oepocã în care poliþia secretã a RepubliciiPopulare Române mai efectua încã rãpiri detransfugi: vezi cazurile Aurel Decei ºi OliviuBeldeanu). Existã ºi alt gen de delatori, în aparenþã benevoli; apare în aceastã ca-tegorie ºi inevitabila sursã Laurenþiu, in-formatorul lipsit de cãinþã din mediul aca-demic.

Din 1956-1957, urmãrirea EcaterineiBãlãcioiu se accentueazã ºi, dupã un sinis-tru simulacru judiciar, mama MonicãiLovinescu este închisã. Va muri la scurttimp, ucisã de torþionari care nu au încetatsã spere cã o pot racola pe fiicã, foarte in-fluentã – de aproape un deceniu – în exi-lul parizian. Aºa cum aminteºte Iulia Vla-dimirov, încã din anul 1951, „manifestãrile«ostile» ale Monicãi Lovinescu faþã de regi-mul de la Bucureºti erau deja contabilizate,odatã cu faptul, care avea sã se dovedeas-cã periculos pentru viitoarea voce a EuropeiLibere, cã este o femeie inteligentã ºi in-fluentã“. Este cea mai popularã persoanã din„emigraþia“ românã de la Paris – conchideauagenþii Securitãþii. Odatã cu moartea ma-mei dispare pentru Monica Lovinescu oriceraþiune pentru moderaþie în raport cu regi-mul totalitar de la Bucureºti. Începe prac-tic un rãzboi mediatic, inegal, chiar dacã dela microfonul Radio Europa Liberã MonicaLovinescu îºi vãdeºte ubicuitatea timp deaproape 30 de ani. În paralel, uneltele igno-bile ale regimului de la Bucureºti – între ei,Eugen Barbu, Artur Silvestri, Ion Lãncrãn-jan, Dan Ciachir (impenitentul „cronicarortodox“ postdecembrist) – o denunþã pe„cãþeaua“ ºi „murãtura“ de la Paris.

Formal, Iulia Vladimirov nu are calita-tea de cercetãtor, dar prin acest volum îºiaratã adevãrata vocaþie. ªi totuºi, pare cã nueste cartea unui istoric, ci a unui literat carenu îºi ascunde empatia nesfârºitã faþã depersonajele principale ale cãrþii. Poate cãautoarea a procedat în mod adecvat – chiardacã riscant – atunci când a recurs la uncalm ºi cuminte ecumenism istoriografic înselectarea literaturii secundare ºi memoria-listice. Într-o culturã care se dovedeºte înmai multe privinþe sectarã, poate cã îºi avealocul ºi acest exerciþiu de naivitate ºi deincludere bibliograficã, dincolo de polemi-cile necruþãtoare în jurul moºtenirii spiri-tuale a Monicãi Lovinescu.

�

Cristian Vasile

Cãrþi primite la redacþie

• Eugen Suciu,Motanul,Bucureºti:CarteaRomâneascã,2011.

• DumitruChioaru, Dintr-oîndepãrtatã luminã/D’un lointainelumière (traducereîn francezã deMiron Kiropol),Cluj-Napoca:Limes, 2012.

• ViorelCacoveanu, Curat Murdar!,Cluj-Napoca:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2012.

• RaduSergiu Ruba,traversarea,Iaºi: TipoMoldova,2012.

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 29

B ÃI PUBLICE au existat în Eu-ropa ºi în Evul Mediu, dar

despre un oarecare reviriment alacestor instituþii se poate vorbidoar din secolele XIII-XIV, odatãcu creºterea numãrului de oraºe ºiextinderea culturii urbane. Bãileerau folosite atât pentru curãþireacorpului, cât ºi ca loc de trata-ment al anumitor boli. Iatã de cebãile publice de cele mai multeori au apãrut în cadrul unor aºe-zãminte ospitaliere, al unor mã-nãstiri sau ca instituþii ale oraºe-lor. Bãiaºii erau adeseori persoanepricepute în tratarea bolilor.

Cele mai vechi informaþii carese referã la existenþa unei bãi pu-blice în Cluj s-a pãstrat din mar-tie 1467 ºi din februarie 1483,când este amintit magistrul Nico-lae, bãiaº din Cluj (magistri Ni-colai balniatoris de Koloswar). Des-pre baie nu s-au pãstrat informaþii,dar atrage atenþia faptul cã bãia-ºul Nicolae apare într-un procescu intendentul aºezãmântului os-pitalier „Sfânta Elisabeta“ din oraº.

Despre o baie clujeanã al cãreiloc îl putem stabili cu aproximaþieaflãm dintr-un document din fe-bruarie 1544, în care cãlugãriþeleordinului Sfintei Clara au protes-tat împotriva abuzului autoritãþi-lor locale ale Clujului, prin carele-au fost luate proprietãþile: clã-diri cumpãrate ºi construite, ca-pelã, chilii, baie, fântânã, grãdinã ºi curte.Mãnãstirea clariselor s-a aflat în apropiereaconventului franciscan din Cluj, care era si-tuat pe strada Lupului (acesta este cunoscutastãzi drept biserica reformatã din str.Mihail Kogãlniceanu).

Se poate presupune cã baia clariselorputea sã fie utilizatã de un numãr relativmic de persoane, din simplul motiv cã eraalimentatã doar de o fântânã ºi se afla ladistanþã apreciabilã faþã de albiile apelorcurgãtoare din apropierea oraºului.

În 29 iunie 1557, consiliul orãºenesc adecis construirea unei bãi publice a oraºu-lui. Cu îndeplinirea acestei hotãrâri a fostîmputernicit Gáspár Heltai, care la datamenþionatã era parohul urbei. Este deremarcat cã aleºii oraºului au dat în sarcinaparohului construirea bãii publice. Aceastaurma sã fie ridicatã prin munca benevolãa cetãþenilor.

Dupã un deceniu, baia publicã a intratdin nou în atenþia administraþiei orãºeneºti.Probabil cã vechea clãdire nu mai corespun-dea deloc, deoarece izvoarele vorbesc des-pre construcþia bãii, ºi nu despre reparareaei. Din hotãrârea consiliului centumvirilordin 19 martie 1568 aflãm cã judele oraºu-

lui a primit în grijã construirea camerei debaie ºi angajarea unui bãiaº. Aceastã dispo-ziþie nu a avut rezultatele dorite, pentru cã,în 26 decembrie 1568, consiliul îi îndem-na pe edili „sã construiascã cât mai degrabãbaia de aburi [sudatorium] ºi sã angajezeacolo un bãiaº“. Sunt informaþii care amin-tesc despre existenþa la Cluj a unei bãi acurþii regale. În 17 octombrie 1565, consi-liul, „dorind sã facã sã disparã acea ruºinecare a fost pricinuitã de plângerea stãrilorþãrii referitoare la faptul cã baia [hypocaus-tum] regelui este cãzutã în paraginã, auhotãrât ca judele ºi senatorii oraºului sã orepare încã înainte de sosirea regelui“.

Despre funcþionarea bãii publice aflãmdintr-o hotãrâre a consiliului din 20 ianua-rie 1571, când era stipulat ca „judele ºi con-siliul sã aloce bãiaºului lemne din pãdureaoraºului în valoare de 2 florini, chiar sã-i fieacordat un împrumut dacã este nevoie, nu-mai sã locuiascã în clãdirea bãii ca sã o pã-zeascã de stricãciuni“.

Din procesele-verbale de judecatã aleconsiliului orãºenesc se poate afla o întâm-plare petrecutã în 1584 în baia publicã aoraºului. Întâmplarea, care probabil era undeliciu pentru bârfele din epocã, a generat

un proces de calomnie ale cãruidocumente ne furnizeazã infor-maþii referitoare la funcþionareabãii publice din Cluj. Prota-gonistele întâmplãrii sunt treidoamne sãsoaice, soþii ale unorcetãþeni respectabili ai oraºului:soþia lui Martinus Reyndosper,pomenitã în procesele-verbaledrept doamna Szabó Márton,soþia lui Pulacher István ºi soþialui Hosszú János. Incidentul afost pornit de doamna SzabóMárton, care, gravidã fiind, e-nervatã ºi plictisitã sã aºtepte cabãiaºa Ursula sã le spele pe ce-lelalte douã doamne, a izbucnit,arãtând spre doamna Pulacher:„Pe javra asta pe care ai spãlat-o mai înainte s-o speli ºi maideparte!“. Insulta a generat obãtaie între distinsele doamne:soþia lui Hosszú János a lovit-ope doamna Szabó cu o cârpã, lacare aceasta a ripostat cu o lovi-turã care a clãtinat-o pe doam-na Hosszú, fãcând-o sã cadãpeste sobã. Relatãrile martori-lor din proces transmit în timpdetalii prin care putem înþele-ge funcþionarea bãii: aici lucraubãiaºi (feredøs) separat pentrufemei ºi bãrbaþi, unii/ unele carespãlau persoanele ºi alþii/altelecare cãrau apa. Lângã baie erao construcþie unde erau pãstra-te lucrurile clienþilor. Baia era

împãrþitã în douã, erau încãperi separatepentru femei ºi pentru bãrbaþi. (Trebuiesã arãtãm cã doamna Pulacher, dupã ce afost insultatã, a vrut sã se refugieze în baiabãrbaþilor ºi sã cearã ajutor de la soþul ei,dar a fost opritã de bãiaº.) Clienþii, cândintrau în baie, purtau ºorþuri cu care îºi aco-pereau pãrþile intime. (Cu aceste cârpeumede s-au bãtut doamnele.) Înãuntru estepomenitã o sobã ºi trebuia sã fie cald, deoa-rece un martor în proces relata faptul cã nua vãzut amãnuntele disputei deoarece aleºinat. Alte surse ale arhivei clujene aratãcã sobele bãii erau fãcute în aºa fel, încât sãgenereze aburi. În anii 1591, 1594 ºi 1595,în cãrþile de socoteli ale oraºului au fost tre-cute cheltuieli cu transportul unor bolo-vani de piatrã de cuarþ (kovács kø) la baiaoraºului. Sobele din bolovanii de cuarþîncinse erau stropite cu apã, transformândodaia într-o baie cu aburi.

�

Scandal la baia publicã în secolul al XVI-lea

Secretele Oraºului-Comoarã

• Sfînta Elisabeta spãlînd un bolnav. Fragment de pe polipticul bisericii din Caºovia

Lukács József

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Premiile USR pentru anul 2011 2

România culturalã M. P. 2

• IN MEMORIAM

Marco Cugno Ana Blandiana 3

Marta Petreu 3

• PUNCTE DE VEDERE

Educaþia care nu educã: Învãþãmânt contra culturã Ovidiu Pecican 4

• PUNCTE DE REPER

„Micul eu“ în variantele Luceafãrului Rodica Marian 6

• ESEU

Caragiale în oglinda poeziei vremii Mircea Popa 8

Cum l-a plagiat Caragiale pe Eugen Ionescu Viorel Cacoveanu 9

„Regman Time“ Florina Moldovan Lircã 22

Mãrturisiri elective Irina Georgescu 24

• CRONICA LITERARÃ

Scara lui Horia Gârbea Irina Petraº 10

Poeme în oglindã ªtefan Borbély 11

• SUB LUPA MEMORIEI

Liturghii bolºevice: Stalin, Cursul scurt

ºi gramatica totalitarismului Vladimir Tismãneanu 12

• DOSAR: I. NEGOIÞESCU ºi GELU IONESCU

Gelu Ionescu – portret la 75 de ani Iulian Boldea 13

Epistolar I. Negoiþescu – Gelu Ionescu 15

• CU OCHIUL LIBER

Scrisul ca recunoaºtere de sine Mihaela Ursa 21Pisici în literaturã ºi mitologie Constantina Raveca Buleu 26Elogiul huliganului Doru Pop 27Monica Lovinescu sau patru decenii sub urmãrire Cristian Vasile 28

• REVISTA REVISTELOR

E. F. 25

• SECRETELE ORAªULUI-COMOARÃ

Scandal la baia publicã în secolul al XVI-lea Lukács József 29

Anul XXIII, nr. 6 (265), 2012 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

AMALIA LUMEI

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:

FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþie

nu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat