2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

FRUMOS INTERVIUL acordat de Ana Blandiana lui Iulian Boldea (înRomânia literarã, numãrul 34), în care marea scriitoare, povestindu-ºi

întîmplãrile vieþii, se dezvãluie ºi dezvãluie epoca. „Tata a fost arestat pen-tru port ilegal de armã, iar eu am retrãit în coºmare repetate ani de zileaceastã scenã, ca ºi cum faptul cã printre jucãriile mele fusese aºezat corpuldelict, fãrã ca eu sã fi fost destul de atentã ca sã-l împiedic mi-ar fi atri-buit o formã de culpabilitate.“ Frumoase mãrturiile despre importanþa scri-sului, despre literatura românã ca parte a literaturii lumii, despre instru-mentele prin care o þarã îºi creeazã imaginea „afarã“. Trebuie, spune AnaBlandiana, „sã construim respectul de noi înºine, în afarã ºi înlãuntrulnostru. În ultimul timp am avut sentimentul cã am reintrat în rîndul lumii,iar contribuþia Institutului Cultural Român în acest sens a fost decisivã. Înaceastã primãvarã, la Tîrgul de Carte de la Torino, unde România a fostinvitat de onoare, au fost 30 de cãrþi româneºti traduse în italianã într-unan, iar succesul repurtat a fost ieºit din comun. În þarã abia dacã s-a aflat“.Afirmaþia ei ne aduce aminte cã Institutul Cultural Român este în reor-ganizare ºi cã toate proiectele sînt, sperãm cã numai pe moment, suspen-date. Ne întrebãm ce se va alege de proiectele din Suedia, despre carevorbeºte Dan Shafran în Observatorul cultural; ne întrebãm ce se va alegedin participarea României la Tîrgul de Carte de la Paris, unde este invita-ta de onoare a anului 2013. ªi ce se va alege din alte proiecte, bune, careau început deja sã dea roade ºi sã facã din România o þarã prezentã încultura lumii. Pentru cã, vorba Anei Blandiana, „important nu e sã fii încentrul lumii, ci în rîndul lumii“.

AM MAI citit cu plãcere, tot în România literarã, nr. 34, cronica foarteexactã ºi deºteaptã a lui Alex Goldiº la memoriile lui Ion Ianoºi; apoi,

o cronicã scrisã de C. Rogozanu, în Suplimentul de culturã (nr. 364, 2012),tot despre volumul monumental Internaþionala mea: Istoria unei vieþi, recentapãrut la Polirom, al profesorului Ion Ianoºi. Am citit ºi ce rãspunde, tãios,Alina Mungiu, intervievatã de George Onofrei în Suplimentul... ieºean,cu ocazia apariþiei volumului ei De ce românii nu iau premiul Nobel (Polirom,Colecþia „Ego. Publicisticã“); jumãtate dintre declaraþii m-au convins, jumã-tate m-au mirat. Într-adevãr, solidaritatea în jurul unor cauze lipseºte la noi,inclusiv în mediile culturale ºi intelectuale. În ce priveºte publicaþiile ISI, pecare le elogiazã autoarea, cred cã relevanþa lor, realã pentru ºtiinþele exac-

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text

aparþine, în exclusivitate, autorului.

APOSTROF

S. DAMIAN

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profundã tristeþe decesul criticului S. (SAMI)

DAMIAN. Scriitorul S. Damian (numele real: Samuel Druckmann) s-anãscut la 18 iulie 1930 la Alba Iulia. A urmat cursurile ªcolii deLiteraturã „Mihai Eminescu“ (1950-1955) ºi ale Facultãþii de Filologiedin Bucureºti (licenþã în 1972). A lucrat ca redactor la Contemporanul,Gazeta literarã (ulterior România literarã) ºi Luceafãrul. În 1974 a pãrã-sit România ºi s-a stabilit în Germania, unde a condus Catedra delimba ºi literatura românã a Seminarului de romanisticã al UniversitãþiiHeidelberg, pînã în 1995. A publicat volume de criticã literarã înperioada anterioarã stabilirii la Heidelberg (Intrarea în castel, PremiulUniunii Scriitorilor pe anul 1970, G. Cãlinescu, romancier, Fals tratatde psihologia succesului etc.). Dupã 1989, a publicat din nou în Româniaculegeri de eseuri. Dintre ele: Scufiþa Roºie nu mai merge în pãdure,Replici din burta lupului, Duelul invizibil, Aripile lui Icar, Trepte însus, trepte în jos, Pãr de aur, pãr de cenuºã. S. Damian a fost un remar-cabil cunoscãtor al literaturii române clasice ºi contemporane, al isto-riei literare din România, despre care a scris numeroase volume ºi arti-cole. Opera sa reprezintã o contribuiþie importantã la cunoaºterea ºiinterpretarea acestora. Prin dispariþia lui S. Damian, critica româneas-cã suferã o dureroasã pierdere.

�

In memoriam

AU TRECUT pe la redacþia noastrã ºi ne-au bucurat: Minerva Chira,cu mere roºii ºi ecologice; Ioan Pintea, entuziasmat de ultima sa

lecturã; Ion Ianoºi, Internaþionala mea...; Ruxandra Cesereanu, proas-pãt întoarsã din Anglia; George Vulturescu, afectuos ca întotdeauna;Ion Mureºan, fãrã Verso, întrucît din pãcate pentru editor, adicã pen-tru Universitatea „Babeº-Bolyai“, aceastã frumoasã revistã a sa, carepãtrundea în cele mai selecte medii din þarã ºi în foarte bune univer-sitãþi din strãinatate, este deocamdatã suspendatã; AlexanderBaumgarten, cu o nouã carte; Maria Ghitta, înainte de a pleca înFranþa; George State, cu întrebãri despre ce-am mai citit; AdrianPopescu, cu acelaºi aer cucernic-autoironic; Eugenia ªarvari, cu entu-ziasme noi pentru Andrei ªerban; Roxana Croitoru, cu veºti despredoamna Magda Stief Mugur; ªtefan Bolea, cu planuri de viitor; OvidiuPecican, cu proiecte enciclopedice hasdeene, în dublul sens al expre-siei. Portãrei, portari, doctoranzi, studenþi, catindaþi la doctorat, admi-ratorii dlui Lukács József, un comis-voiajor. A început toamna – ºimelancolia. Dimineþile la Cluj sînt ceþoase, dealurile vãzute prin ceaþãsînt mai frumoase ºi mai departe. �

PRAETEXTATUS

te, pentru domeniile umaniste este nulã, cum nulã este ºi pentrucreaþia strict artisticã. Iar Nobelul, dacã o sã vinã cîndva ºi pentruRomânia, e de aºteptat sã vinã pentru literaturã, care nu are de-a facenimic cu punctajele ISI ºi CNCSIS. Interviul doamnei Alina Mungiu mis-a pãrut incitant ºi exact mai ales pentru descrierea universului uni-versitar.

NUMÃRUL PE august, 200, al Convorbirilor literare marcheazã cifrarotundã printr-un grupaj sãrbãtoresc de elogioase „saluturi“ ºi

prin transcrierea sumarelor publicaþiei începînd cu anul 2004, instru-ment filologic prelucrat apoi într-un indice de nume. Cronici, eseuri,poeme, prozã, toate de bunã calitate, cum se ºi cuvine la o casã aºade mare, ce meritã urãrile noastre: sã ne vedem ºi sã ne citim la 400!

ÎN CULTURA, nr. 33, un studiu/eseu al ªtefaniei Mincu despre poe-zia lui Nicolae Coande. Poetul craiovean, prezent în ultimii ani

cu mai multe volume foarte bune, vine tare din urmã.�

La Editura Arania din Braºov a apãrutflorilegiul Poet, poezie, destin, antologiede Florin ªindrilaru care înmãnunchea-zã texte din lirica româneacsã dedicatepoetului, poeziei, cãrþii, actului scrisu-lui etc. Volumul cuprinde peste 600 de citate ºi 200 de poezii. Poate ficomandat la editura braºoveanã Araniaprin telefon 0745 62 91 97 sau e-mailzoltan.racz@yahoo.com Costul: 25 de lei, plus taxele poºtale.

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 3

Rânduri tristeMOARTEA UNUI poet este pentru mine

echivalentul unei catastrofe cosmice.O parte din zestrea de frumuseþe a lumiidispare irecuperabil. Iar cuvintele, într-oasemenea situaþie, nu sunt decât niºte oº-teni obosiþi într-o bãtãlie dinainte pierdutã.Sã încerc, totuºi.

Am cunoscut-o pe Doamna ConstanþaBuzea în 1986, într-o tabãrã de poezie lacare participam din partea revistei Echinox.Harul, blândeþea ºi bunãtatea ei m-au atrasimediat. Încercam sã-i stau în preajmã câtde mult, fãrã a o incomoda. Ce bucurie mi-au produs cuvintele sale la lectura câtor-va versuri stângace ale mele! Încet, pe par-cursul anilor, s-a nãscut o prietenie de ladistanþã, prin scrisori, telefoane, schimb decãrþi. O admiram ºi o iubeam necondiþio-nat. Era pentru mine undeva deasupralumii literare (o lume care, de altfel, a fostadesea nedreaptã cu Constanþa Buzea). Oprezenþã extrem de discretã, cum le stã binepoeþilor.

Am acum în faþã fotografia poetei, tâ-nãrã, pe coperta volumului Creºtetul gheþa-rului. Privirea îi zãboveºte într-un îndepãr-tat nicãieri. ªi mi se pare cã citesc în ochiiaceia o premoniþie a suferinþei viitoare, decare, din pãcate, poeta a avut parte dinplin.

Am întâlnit-o ultima datã în noiembrie2005, la Uniunea Scriitorilor, unde lua,în acel an, Premiul pentru Poezie. Bucuriaei era reþinutã ºi în vorbele sale am citit ouºoarã obosealã de toate. Am mai vorbitapoi la telefon, nu prea des, o sunam sã oîntreb de sãnãtate ºi sã-i împãrtãºesc mici-le mele succese. Se bucura întotdeaunapentru mine, nu uita niciodatã sã mã între-

be de ai mei, mama ºi „cãþelul blond“, cumîl numea ea pe cockerul meu.

Dupã moartea Ioanei, am ezitat multãvreme sã o sun, nu gãseam cuvintele potri-vite, tonul. Mi-am fãcut curaj într-o searãºi mi-am dat seama cã aºteptasem preamult: poeta avea nevoie de prieteni. Amvorbit îndelung, încercând zadarnic sã oantrenez într-un nou proiect (proiectul pre-cedent fusese, cu câþiva ani în urmã, publi-carea poemelor sale în traducerea lui MironKiropol la editura clujeanã Grinta). Erasfâºiatã de durere, la capãtul puterilor. Mi-a spus, indignatã, cum la acel Crãciuntrist o rudã îndepãrtatã îi urase „multãputere de muncã“. Mi s-a pãrut cã se bu-curã cã mã aude, mi-a vorbit mult despreIoana (care avea vârsta mea), m-a întrebatce scriu. Ne-am luat la revedere, cu pro-misiunea mea de a reveni cu telefonul. Nua mai fost sã fie.

Ca de fiecare datã la dispariþia cuivadrag, povara celor nespuse e imensã. Îmispun acum cã ar fi trebuit sã o caut maides, sã o asigur de dragostea mea, sã-i spuncât de mult conteazã pentru mine. E preatârziu.

Constanþa Buzea a fost una dintre celemai luminoase prezenþe din viaþa mea.Tristeþea mea e fãrã margini. Doamne,unde s-a dus tot harul ei?

La revedere, iubitã Poetã!�

LETIÞIA ILEA

In memoriam

CONSTANÞA BUZEA

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã

cu profund regret încetarea din viaþã a poe-tei CONSTANÞA BUZEA. Una dintre cele maicunoscute ºi mai apreciate poete ale gene-raþiei sale, Constanþa Buzea s-a nãscut la 31martie 1941 la Bucureºti. A absolvit stu-dii de filologie în anul 1970. Din 1973pînã în 1989 a lucrat ca redactor la revistaAmfiteatru. A debutat în revista Tînãrulscriitor în anul 1957. Primul volum i-a apã-rut în anul 1963. Constanþa Buzea a fost oprolificã autoare de versuri (Norii, Sala ner-vilor, Pasteluri, Limanul orei, Ultima Thule,Pelerinaj, Roua plural, Netrãitele etc.). În ul-timii ani s-a consacrat poeziei de inspira-þie misticã. De asemenea, a semnat nu-meroase culegeri de poezie pentru copii(Cãrticica de doi ani, Cãrticica de patru ani,Zgomotocicleta). Jurnalul sãu din anii 1969-1971 a apãrut recent, sub titlul Creºtetulgheþarului. În calitate de redactor la Amfi-teatru ºi apoi la România literarã, a încurajatnumeroºi autori aflaþi la debut, în specialpoeþi. I s-au decernat premii literare impor-tante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriito-rilor, Premiul Academiei Române ºi Pre-miul Naþional Mihai Eminescu (2001).Prin dispariþia Constanþei Buzea, literaturaromânã suferã o grea ºi dureroasã pierdere.

�

Poetei MARTA PETREU

Acum am puterea s-o spun: „Roza perfectã e casa copilãriei“

(Sunt pe treptele ei sau la intrarea înatelierul lui Paracelsus care-ºi viseazã discipolul?)

Acum, departe în timp, cândnumai verbul poemului îmi reface pereþii ei, ferestrele, prispa ºi ungherele camerelor unde aud vocea mamei:

„Pentru cã te-ai întors, meriþi darul“,îmi zice ºi ridicã rozadin scrisul meucum altãdatã smulgea neghina dintrestraturile cu flori

Vrei s-o strigi pe nume: „Mamã Irina, dacã-mi întinzi roza îmi întinzi ºi cenuºa rozei în scrisul despre casa copilãriei este ºi cenuºa casei copilãriei...“

Nu ºtiu dacã poemul despre casa copilãriei are trepte pe care sã te-ntâmpine bunii tãi, nu ºtiu dacã sunt la uºa eisau la intrarea în atelierul lui Paracelsus care viseazã un discipol

dar între mine ºi cartea lui Borges se aflã câinele meu Ursu care se uitã la mâna mea exact cum se uita pe prispa casei din Tireac când aveam o felie de pâine în mânã

Paracelsus râde din atelierul lui: „Cine vrea mai mult de la o rozã? Cine vrea mai mult de la casa copilãriei decât momentul când mama îþi întinde o felie de pâine ºi un pahar de lapte aburind?

Chiar îngerii sunt gata sã-þi smulgã felia din mânã dacã îngerii ar vrea mai mult decât sã rãmânã doar îngeri...“

Când scriu e ca ºi cum aº mai þine în mânã felia aceea de pâine...

�

Felia de pâine din mâna mamei

4 • APOSTROF

Î N SECOLELE al XIII-lea ºi al XIV-lea, creº-terea numãrului de oameni care s-au sta-

bilit în ºi în jurul Clujului a fãcut sã fie ne-cesare tot mai multe teritorii, astfel cã atâtindivizii, cât ºi comunitatea cetãþenilor con-tinuau sã achiziþioneze proprietãþi funcia-re. Desele referiri la litigii de hotar cu pro-prietarii moºiilor vecine, revizuirile repetatede hotar, eforturile fãcute de liderii comu-nitãþii pentru obþinerea, prin donaþii regale,voievodale ºi mai târziu princiare, a unorprivilegii ºi proprietãþi ºi pentru cumpãra-rea ºi zãlogirea unor noi terenuri aratãpreocuparea continuã a oraºului faþã de lãr-girea posesiunilor comune, în folosul po-pulaþiei urbei.

Nu era de ajuns obþinerea privilegiilorºi a posesiunilor, aceste drepturi trebuiauapãrate. Existã relatãri despre folosirea decãtre clujeni a violenþei pentru a rãzbunaanumite abuzuri suferite, pentru a-ºi apãraproprietãþile sau pentru a acapara unele te-ritorii râvnite.1 Aceste întâmplãri nuanþeazãimaginea de burghezi meseriaºi docili, vic-time ale unor nobili cu comportament abu-ziv, sugerate deseori de textele istorice sauliterare. Se poate aminti, de exemplu, inci-dentul violent petrecut la sfârºitul anului1366, când „oaspeþi“ din Cluj ºi din Floreºti,echipaþi „asemenea soldaþilor lui Pilat“, cuplatoºe, cãºti de fier, sãbii, suliþe ºi scuturi,urmãrindu-l pe nobilul Paul, fiul lui Chueydin Suceagu, au atacat mãnãstirea de laCluj-Mãnãºtur, unde urmãritul se refugia-se, l-au scos din biserica mãnãstirii ºi i-autãiat gâtul.2 Nu este cunoscut ce a provo-cat duºmãnia dintre nobilul din Suceagu ºicomunitatea „oaspeþilor“ din Cluj ºi Floreºti,nici urmãrile asasinãrii nobilului. Este inte-resant de observat atitudinea belicoasã acetãþenilor oraºului Cluj, care în relatareade epocã apar mai degrabã ca niºte persoa-ne pregãtite de luptã decât meºteºugari ci-vili dintr-un oraº medieval.

Un alt litigiu degenerat în violenþã apa-re dupã un secol, în cadrul rivalitãþii dintreCluj ºi abaþia de la Cluj-Mãnãºtur, obiectuldisputei fiind porþiunea de hotar dintreCluj ºi Chinteni, pe care clujenii au ocupa-t-o. În 1463, guvernatorul abaþiei, veriºorulregelui Matia, Ladislau Pongrácz, a atacatcu forþã armatã Clujul. În luptã, guver-natorul ºi oamenii lui au fost omorâþi de

clujeni.3 Dupã doi ani, abaþia a încercat omiºcare de forþã împotriva clujenilor, îm-piedicându-ºi iobagii sã se mute în oraº, iarîn 1465, pentru propria siguranþã ºi pen-tru intimidarea clujenilor, a construit o for-tãreaþã de piatrã în jurul abaþiei.4 Ambelefapte au atras mânia regelui Matia: acesta,în 1466, a ordonat demolarea fortãreþei, iarîn anul 1474 a judecat litigiul dintre Clujºi abaþie în problema Chinteniului.5

Clujenii nu s-au rãzboit doar cu abaþia,ci ºi cu nobilii de pe moºia vecinã, Some-ºeni. Primul semn al conflictului, relatat înizvoarele istorice, este din 1476. Atunciregele Matia adresa nobililor din Someºeni,lui ªtefan Erdélyi ºi ªtefan Gyerøffy, aver-tizarea cã nu va tolera violenþa cu care aceº-tia i-au înjurat, jefuit ºi bãtut, chiar pe pã-mânturile lor, pe cetãþenii clujeni „pacienþiºi taciturni“ (ipsorum pacientia et taciturni-tas).6 Se pare cã situaþia s-a agravat în dece-niul urmãtor, pânã când „docilii orãºeni“au ajuns la capãtul rãbdãrii. În luna mai1488, vicevoievodul Transilvaniei, ªtefanTelegdi, a primit vestea din partea familii-lor nobile din Someºeni, Mikola ºi Gye-røffy, cã, în data de 1 mai 1488, diaculAmbrozie, Antonie Szabó, judele oraºuluiCluj, precum ºi Knifelbarth, Michael Por-kolab, Laurentius Lysperth, Michael Hanºi alþi cetãþeni, precum ºi întreaga comu-nitate a oraºului Cluj, peste 2000 de oa-meni înarmaþi, au efectuat un atac dinain-te plãnuit asupra curiilor nobililor de pemoºia Someºeni, din comitatul Cluj. Ataca-torii, cãutând bani, obiecte de valoare ºidocumente, au spart casele, lãzile ºi dula-purile. Documentele au fost rupte în bucãþiºi aruncate în Someº. Curiile nobililorFrancisc Mikola ºi Paul Gyerøffy au fostdistruse în totalitate. Nobilii – se aratã înrelatare –, dacã nu s-ar fi putut refugia cunevestele ºi fiii lor în bisericã, ar fi fostomorâþi; doi nobili, care s-au ascuns încimitir, au fost prinºi, bãtuþi ºi duºi în pri-zonierat în oraºul Cluj. A doua zi, în 2 mai,clujenii, organizaþi de luptã, au atacat din

nou curiile din Someºeni. Au spart butoaie-le din pivniþele cu vin ºi au continuat dis-trugerea caselor ºi grajdurilor, luând multedintre animale. Au stricat ºi moara cu treiroþi a lui Francisc Mikola, construitã pe So-meº, pe teritoriul moºiei Someºeni, auspart pietrele de moarã ºi le-au aruncat înrâu. Au distrus, de asemenea, ºi heleºteie-le lui Francisc Mikola ºi Blasius Gyerøffy,pricinuind o pagubã de zece mii de florini-aur.7

Riposta nobililor din Someºeni a fostpe mãsura pierderilor suferite. Despre rãz-bunarea lor aflãm dintr-un document al re-gelui Matia, datat în 2 noiembrie 1489,adicã la aproximativ un an ºi jumãtate dupãevenimentele relatate mai sus. Regele a or-donat anchetarea cazului bisericii parohia-le Sfântul Mihail din Cluj, care – conformsursei citate – a ars într-un mod mizera-bil. Rezultatul anchetei, efectuatã de vice-voievodul Transilvaniei ºi de comitele do-meniilor regale de la Baia Mare, sugereazãcã vinovat de incendiere a fost nobilulFrancisc Mikola din Someºeni.8

Dupã moartea regelui Matia, în con-textul anarhiei ce a cuprins regatul, au spo-rit abuzurile nobililor faþã de cetãþenii Clu-jului. În 1503 clujenii s-au plâns cã nobiliiporniþi împotriva lor îi molesteazã ºi îiameninþã necontenit, astfel cã nu mai în-drãznesc sã iasã din oraº.9 Regele Vladislaval II-lea, printre mãsurile luate, menite sã-iapere pe clujeni, a stabilit ca amenda pen-tru uciderea unui locuitor al urbei, indife-rent cã locuia în oraºul dinlãuntrul ziduri-lor sau în suburbii, sã fie egalã cu cea de laBuda, ºi anume 200 de florini.10

�

Rãfuieli cu veciniiCum îºi apãrau interesele clujenii

în secolele trecuteLukács József

1. Samuel Goldenberg. Clujul în sec. XVI, Bucu-reºti: Editura Academiei, 1958, p. 344.

2. Makkai László, Kiadatlan oklevelek Kolozsvárközépkori történetéhez [Documente inedite re-feritoare la istoria medievalã a Clujului],Kolozsvár: Minerva, 1947, doc. 3 ºi 4, p. 6-8.

3. Jakab Elek, Oklevéltár Kolozsvár Története elsøkötetéhez [Colecþie de documente pentruIstoria Clujului], vol. I, Buda: MagyarKirályi Egyetemi Nyomda, 1870, doc.CXXVI, p. 209-210; Jakó Zsigmond, A kolozs-monostori konvent jegyzøkönyvei (1289–1556)[Procesele-verbale ale conventului de la Cluj-Mãnãºtur], vol. I-II, Budapest: Akadémiaikiadó, 1990, vol. I, p. 60.

4. Jakó, I, p. 61.5. Jakab, I, doc. CXXVII, p. 211; doc. CXXVIII.

p. 211-212; doc. CXXXII, p. 216.6. Ibidem, doc. CLVI, p. 253-254.

7. Magyar Országos Levéltár (MOL), Collec-tio Diplomatica Hungarica (DiplomatikaiLevéltár) DL 27027. Baza de date a izvoa-relor arhivistice ale Ungariei medievale.Ediþie digitalizatã (DL-DF 5.1), 2009; EntzGéza, Erdély építészete a 14–16. században,Kolozsvár: EME, 1996, p. 446.

8. Jakab, I, doc. CLXXIX, p. 289-290.9. Goldenberg, p. 33.

10. Jakab, I, doc. CXCI, p. 309-311; doc. CCII,p. 325-327; Goldenberg, p. 33.

Secretele Oraºului-Comoarã

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 5

A M REFLECTAT ocazional, dar în repeta-te rânduri, la destinul unor opere întâr-

ziate. Istoria ieroglificã a fost dãruitã publi-cului la aproximativ trei secole de la scriereaei. Þiganiada a petrecut, ºi ea, peste un veacîn penumbrã. ªi, nici una, nici cealaltã epo-pee nu au încã o ediþie criticã mulþumitoa-re, care sã includã variante, interpretãri, vo-cabulare ºi indici meniþi sã facã, princalitatea ºi complementaritatea lor, o ediþiemare.

Dar altceva este mult mai puþin la în-demânã de înþeles ºi stârneºte semne deîntrebare mult mai mari. Asemenea opere,private de receptarea pe care o meritau, vinsã se rãzbune, în felul lor, pe întâmpinareapãguboasã, în moduri ingenioase ºi impre-vizibile.

Vara aceasta am avut prilejul sã asist lao desfãºurare ºi o revãrsare în viaþa coti-dianã, nemijlocitã literar, a înþelesuriloracestor artefacte scriitoriceºti de excepþie,încât am început sã cedez aproape în faþasuperstiþiei cã este în firea lucrurilor caficþiunile sã se încarce de viaþã, iar viaþa sãle înglobeze ca elemente ale ei, încãrcându-le de noi adevãruri.

Cel puþin aventurile politice dintre par-lament, preºedinþie ºi Curtea Constituþio-nalã, cu burlescul lor derizoriu ºi tragic –prin consecinþe –, s-au putut înfãþiºa, oricã-rui cunoscãtor al întrecerii dintre cei doiîmpãraþi, Leul ºi Vulturul, ca o parafrazãactualizatã ori ca un scenariu arhetipal încar-nat, din nou (a câta oarã într-un continuumspaþio-temporal românesc?!)… Luândpuþinã distanþã de la configuraþiile momen-tane ºi efemere, dar precise pânã la deta-liu, popularizate de micul ecran ºi de cele-lalte surse mediatice, privirea îndepãrtatãacum critic de realitatea cãreia i se aplica nuavea cum sã nu identifice în formele ei demanifestare aerul cantemirian, forfotitor ºihohotitor, ridicol ºi plin de substanþa pasio-nalitãþii, sentimental-vâscos ºi subtil mani-pulativ, disimulant ºi limbut pe care scribulde numai treizeci de ani îl evoca inventivîntr-o limbã literarã pregãtitã sã îºi mani-feste complexitatea, dar prea crudã pentrua suna consecvent ºi serios. În pofida opi-niei unora, aici nu mai era vorba despreCaragiale, unde oamenii grãbiþi sã adopteºi sã se adapteze la forme de civilizaþiestrãinã pocesc grãbiþi cuvintele, dând ºicelor mai nobile sentimente un aer suspectde fanfaronadã ºi de joacã iresponsabilã. Caîn romanul alegoric al lui Dimitrie beiza-dea, vara lui 2012 în România a depãºit înradicalismul raportului dintre formã ºiconþinuturi simplul caragialism, intrând subzodia unui ludic involuntar, obþinut prinjoncþiunea dintre minciunã, neseriozitate ºipoza eroicã, compromiþând nu doar pro-priul statut, ci ºi mai multe coduri de lim-baj, instituþii ºi chiar proiecte de anvergurã.Dinamica alertã ºi imprevizibilã a fost atâtde fascinantã, încât, de astã datã, Occidentulînsuºi i-a cãzut pradã, împãrþindu-se, lanivelul vârfurilor sale politice, în tabere ce

reproduceau la scarã bulibãºeala noastrãnaþionalã.

Magia acestui fel de transfer între nive-luri, dar ºi între planuri, face însã ca spiri-tul Istoriei ieroglifice sã se fi impregnat ºicompletat cu cel, afin, din Þiganiada, nudoar la scara tipului comportamental socie-tal, ci chiar ºi la cel tematic. Într-o osmozãgreu de creditat ca fireascã, totul s-a impreg-nat de un soi de ludic care, depãºind mar-ginile rezervate prin statut sieºi, s-a trans-format în dramã burlescã, aducãtoare devechi – deºi noi – primejdii. Tema „þigania-dei“ – a marginalitãþii datorate culorii pie-lii, deci factorului rasial – a reapãrut în dez-baterea internaþionalã, dupã mai mulþi aniîn care, plimbându-se din Italia ºi Spaniacãtre Irlanda ºi Marea Britanie, ca urmare anemulþumirii aborigene faþã de infracþiona-litatea alogenã, a ajuns sã fie, în cele dinurmã, formulatã distinct de un ministrufrancez de interne.

Dezarmat ºi nesigur în faþa imigrãrii„barbare“ survenite din rãsãrit, confruntat– împreunã cu toþi colegii lui – cu o crizãeconomicã deloc înfrântã, potentatul hexa-gonal a acuzat România cã îºi alungã romiiºi cã nu face ce ar fi de fãcut pentru a scutialte þãri de prezenþa acestora. În viziuneaacestui reprezentant al republicii care, odi-nioarã, fãcea din Declaraþia drepturilor omului ºi ale cetãþeanului un document fundamental, chestiunea romilor intra îndeplinãtatea ei sub responsabilitate româ-neascã, vãdind o neînþelegere asfixiantã.Întâi de toate, pentru cã România estedeparte de a avea privilegiul de a numãraprintre cetãþenii ei pe toþi romii EuropeiRãsãritene ºi Centrale, iar apoi pentru cãpãrea sã facã o confuzie între totalitateadeþinãtorilor cetãþeniei româneºti ºi aceicetãþeni români care sunt de etnie romã.

Sã presupunem însã cã România ar fi,într-adevãr, patria absolutã a romilor ºi cãtoþi cetãþenii români ar fi – prin origine,limbã ºi prin culoarea pielii – romi. De pece poziþii ideologice poate pretinde un stat

partener din UE interdicþii de circulaþieliberã în Europa pentru cetãþenii altui statcu statut similar în cadrul comunitãþii?Totodatã, se pune problema de ce o ches-tiune care are legãturi trainice ºi deplin vizi-bile cu pauperitatea accentuatã de crizã dinEuropa Rãsãriteanã ºi Centralã transformãchestiunea marginalitãþii sociale ºi econo-mice într-o poziþionare reamintind de pro-hibiþii ºi discriminãri rasiale dintr-un mo-ment istoric în care extremismul de dreaptadomina scena europeanã. Este un misteracest lucru, cu atât mai mult cu cât regimulpolitic instituit în Franþa preºedinteluiHollande se recomandã a fi unul de stânga,având deci, prin opþiunile sale principiale, oatenþie treazã la sãrãcie, la dreptatea socialãºi la discursurile de învrãjbire xenofobã ºirasistã.

Criticaþi astfel ca intoleranþi – pentru cãîºi alungã cetãþenii în afara propriei þãri –,infractori prin excelenþã (statistic, dar ºi cali-tativ, în calitate de „puciºti“ ºi de „autori deloviturã de stat“, calificãri preluate chiar dinvocabularul polemicilor politice estivale), camarginali dezagreabili ºi lipsiþi chiar ºi deigienã (tema taberelor de refugiaþi de subpoduri), acoperiþi de toate relele ºi bine-cuvântaþi cu tot oprobriul de pe lume, înorice moment, românii ating, în aceste ziledin urmã, performanþa de a însuma trãsã-turi multiple dintr-un portret generic aco-perit de stigmate ºi putând fi distribuit fãrãgriji în rolul þapului ispãºitor.

Nu este oare prea „perfectã“ aceastãoperaþiune de distribuire în opereta Europeicomunitare a celor douãzeci ºi ºase? Mãcarprin aceasta gândul ar trebui sã ducã per-soanele lucide la conºtiinþa cã la mijloc nupoate fi decât o proiecþie ce actualizeazãvechi stereotipuri, alãturându-le altora noi,dar punând la treabã, iarãºi, intuiþii de crea-tori precum Cantemir ºi Budai-Deleanu, acãror validitate se lasã verificatã în modurimai greu de bãnuit în exegeza literarã cano-nicã…

�

Epopei ºi realitãþiOvidiu Pecican

Privire în actualitate

ROMULUS VULPESCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã cu profundãdurere dispariþia distinsului poet ºi traducãtor Romulus Vulpescu. A încetat din viaþã la vâr-

sta de 79 de ani pe 18 septembrie 2012, lãsînd traduceri din literatura francezã imposibil de oco-lit. Romulus Vulpescu s-a nãscut la Oradea în anul 1933. A urmat, la Bucureºti, ºcoala primarã laSf. Andrei ºi Liceul „Gh. ªincai“ (1948-1951), Facultatea de Filologie, Secþia limba ºi literaturaromânã, a Universitãþii din Bucureºti, a absolvit-o în 1955. Dupã absolvire, a lucrat ca redactor laEditura de Stat pentru Literaturã ºi Artã, la Editura pentru Literaturã Universalã, la revistaLuceafãrul, ca secretar literar ºi director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea“, muzeolog la MuzeulLiteraturii Române ºi în redacþia Manuscriptum. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din Româniaîntre anii 1973 ºi 1989, apoi director al Teatrului Mic pînã în 1991. A fost senator în legislatura1990-1992, apoi membru în CNA între 1994 ºi 1998. Poemele sale de o rafinatã tehnicã a versifi-caþiei au fost culese în mai multe volume, dintre care emblematic este Arte & Meserie (1979). Atradus în chip remarcabil poezie de François Villon, Dante Alighieri, Charles d’Orléans, poeþi fran-cezi ai Pleiadei. A tradus, de asemenea, din François Rabelais ºi Alfred Jarry.

Prin despãrþirea de Romulus Vulpescu, literatura românã ºi lumea noastrã literarã suferã o ire-parabilã pierdere.

�

In memoriam

6 • APOSTROF

U N PRIETEN zgârcit cu complimentelem-a onorat cu aceste cuvinte de care

îmi amintesc ºi astãzi: „Eºti unul dintre pu-þinii critici interesaþi sã vadã ce fel de tea-tru se face altundeva!“. Recunosc cã mi-aplãcut, conºtient fiind cã aceastã constata-re – nevoia de a pleca! – e în strânsã legã-turã cu un al doilea termen – nevoia de amã întoarce! Plecarea se explicã prin do-rinþa de a accede la o altã realitate, întoar-cerea prin plãcerea de a o savura, plecareaprintr-o desprindere de origini, întoarcereaprin nevoia de a le reînvesti, dar altfel: ºiuna, ºi cealaltã sunt însã hrãnite de o ne-mulþumire faþã de prezent. Plecãm dintr-odorinþã de altundeva, ce devine apoi argu-ment în dezbaterea angajatã odatã întorºi.Omul de teatru care cãlãtoreºte nu se mul-þumeºte sã trãiascã doar satisfacþiile ime-diate ale cãlãtoriei, ci cautã în egalã mãsurãmateriale în stare sã extindã orizontul deaºteptare al artiºtilor sedentari. Mãrturiaatestã o performanþã excepþionalã realizatãaltundeva, iar cãlãtorul ce se întoarce vreas-o integreze în contextul pe care-l aban-donase.

Mãrturiile unei cãrþi de cãlãtorie

A CEST EXERCIÞIU de cãlãtorie se aflã laoriginea uneia dintre publicaþiile deci-

sive pentru scena francezã: Teatrul moderna lui Jacques Rouché. El se afirmã ca unprim martor, al cãrui impact a fost cu totuldeosebit în epoca turneelor teatrale spora-dice ºi a cãlãtoriilor mai degrabã turistice.Rouché pleacã în cãutarea teatrelor ruseºti,germane, ºi, odatã întors, încearcã sã le sur-prindã ineditul. El este martorul ce a vãzut,dar dacã a vãzut este pentru cã nu e delocun martor inocent sau dezarmat: formaþiasa, „pregãtirea“ sa îi permit sã sesizeze mu-taþiile operate ºi sã le evalueze prin rapor-tare la scena francezã. Fãrã a se baza pe vreoteorie prealabilã, el scrie în numele uneidorinþe: cea de a informa ºi, astfel, de acontribui la renaºterea unui teatru naþional.Rouché e un expert al epocii ºi ºi-a asumato misune: sã dea mãrturie pentru a trans-forma. Relatarea pe care ne-o prezintã car-tea sa exemplarã are aerul unei mãrturisirice se converteºte în program implicit. Eaconfirmã o experienþã ºi deschide o per-spectivã. Pentru cã a vãzut un alt teatru,Rouché va deveni apãrãtorul Teatrului deArtã... ºi, astfel, poate apãra realizarea unui

program deloc improbabil sau pur ºi sim-plu utopic.

Conºtient cã povestea cãlãtoriei salepoate da naºtere la îndoieli, Jacques Rou-ché îºi însoþeºte intervenþiile de câteva pre-cauþii retorice constante ºi îºi prezintã mãr-turia ca fiind rodul unei experienþe profundsubiective. El atestã, fãrã sã impunã, infor-meazã, fãrã sã închidã: o undã de incerti-tudine e mereu prezentã. Asta ºi explicã dece cartea te cucereºte. Atunci când scrie,Jacques Rouché îºi învesteºte textele, le în-carcã de percepþia concretã a spectacolelorvãzute altundeva, de propriile-i aºteptãri.Impuritatea mãrturiei despre cãlãtoria artis-ticã îi este deci proprie. E însãºi sursa plã-cerii pe care o provoacã. Nimeni, în cazulãsta, nu se prezintã ca martor irecuzabil,motivaþia relatãrii se sustrage atât utilitãþiiprocesului, cât ºi imperativului reconstitui-rii. Aceastã mãrturie intereseazã pentru cãe impregnatã ºi de amintirea experienþei, ºide imaginarul animatorului cãlãtor. Dardiscret, subtil, cãci un abuz oricât de micsfârºeºte prin a discredita ºi a rupe „con-tractul de adevãr“ pe care, implicit, îl re-clamã orice tip de mãrturie.

Turneele sau mãrturiile în act

T URNEELE ARTIºTILOR orientali sunt celece au dus la descoperirea Orientului,

care a bulversat atâþia oameni de teatru dinLondra, Moscova sau Paris. Acel altunde-va a fost gãsit de fapt în Europa, iar im-pactul sãu se explicã prin rãspunsul pe carel-a oferit criticii implicite formulate de uniirevoltaþi, care gãseau, în fine, temeiuri con-crete, confirmãri ºi instrumente de acþiune.Sada Yacco, dansatoarea japonezã ce a pre-zentat primele frânturi, pervertite ºi impu-re, de kabuki, se aflã la originea descoperi-rii unui altfel de limbaj. De la Craig, care asalutat-o entuziasmat, la Meyerhold, care arecunoscut cã îl fascina, întreaga scenã eu-ropeanã a privit apariþia ei ca pe un eveni-ment excepþional. Dar Sada Yacco aduceao falsã mãrturie, fiindcã adapta tehnicilekabuki ºi încãlca unele interdicþii. Ea meritãa fi analizatã nu pentru a-i contesta mãrtu-ria, ci pentru a-i evalua impactul, în ciudainautenticitãþii, strãine de ceea ce numim„adevãrul de adecvare“. Ea a propus o ade-vãratã/falsã mãrturie, care beneficia degaranþia biograficã a actriþei – era totuºivorba despre o japonezã, a priori la adãpostde orice bãnuialã! – ºi de un context pole-mic faþã de naturalismul pe care prestaþiasa îl sprijinea cu argumente solide. Mai târ-ziu, turneele adevãratului kabuki au con-firmat ºocul produs de primul, iar ºcoalaruseascã ºi cea germanã au comentat per-formanþele lui Ichikawa Sadonji ºi ale tru-

pei sale. Apoi, teatrul balinez, prezent în1931 la Expoziþia Universalã de la Paris,a servit la cristalizarea discursului lui Ar-taud asupra teatrului, tot aºa cum celebrulactor chinez Mei Lan-fang a produs în1935, la Moscova, un ºoc asupra unorartiºti de talia lui Eisenstein, Brecht sauMeyerhold. Estetica ºi gândirea lor poartãamprenta acestei revelaþii. Ea s-a produs pefondul aºteptãrii ºi al insatisfacþiei critice.De aceea Orientul le-a vorbit... cea mai ma-re parte dintre ei sunt spectatori imobili cese consacrã examinãrii mãrturiilor aduse deturnee. Unul ca Meyerhold recunoaºteenorma diferenþã dintre prealabila cunoaº-tere livrescã a teatrului oriental ºi faptul dea-l fi „vãzut“ în cele din urmã: asta corec-teazã ºi îmbogãþeºte viziunea despre actulal cãrui martor este. Raportul sãu se schim-bã ºi el nu reuºeºte sã-i surprindã inedituldecât în urma acestei întâlniri cu un artist,care cãlãtoreºte. Pentru cã l-a vãzut pe MeiLan-fang, Brecht a putut surprinde teh-nicile de distanþare ale actorului chinez.Deoarece a vãzut dansurile balineze, Artauda putut fi confirmat în proiecþiile sale. Iartextele lor capãtã toate sensurile unei mãr-turii implicate, mãrturii care coopteazã in-formaþiile furnizate de experienþã pentrua le converti în discurs programatic. Ceeace aduce fiinþa de altundeva... este întreba-rea! Fie fiinþa venitã de altundeva, fie fiinþaplecatã în cãutarea acestui altundeva.

Orice cãlãtorie în cãutare de altundevaeste polemicã. Rod al unei nevoi de rupturãºi al unui scepticism faþã de locul de origi-ne... „viaþa este altundeva“, maximã celebrã!ªi-au însuºit-o aventurieri ºi artiºti, în nume-le aceleiaºi dorinþe de îndepãrtare criticã,în speranþa renaºterii prin întâlnirea cu celã-lalt, în accepþiile sale cele mai surprinzãtoa-re. Cãlãtoria are valoarea unei formãri. Cadovadã, textele lui Barba sau Brook, Gro-towski sau Artaud. Plecãm în cãutare dealtundeva pentru a ne reface! Teatrul „legen-dar“ nu are de-a face numai cu timpul mitic,ci ºi cu spaþiul... cãlãtorul o ºtie. A circulaeste o hotãrâre de viaþã! Hotãrâre determi-natã de sine însuºi, ºi nicidecum de niºteinstanþe strãine, politice sau economice,hotãrâre durabilã ce interzice identificarea eicu escapadele rapide ale turiºtilor dornici dedistracþii exotice. Acest altundeva este unapel la care nu rãspund decât nemulþumiþiirebeli. Ei îºi mãrturisesc astfel disconfortul,ca ºi aºteptarea transferatã asupra unor cul-turi ºi unor oameni ce nu le seamãnã. Eicautã ºi deseori gãsesc „diferenþa“ din carese hrãnesc. Experienþa lui altundeva seerijeazã astfel în a doua origine. Pe acestsoclu îºi zidesc noua gândire sau propriaoperã, ce poartã pecetea lui altundeva. OareBrook nu spune: „Nu sunt un regizor cecãlãtoreºte, ci un cãlãtor ce pune în scenã“?

Cãlãtorie ºi mãrturie

George Banu

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 7

Altundeva este o sursã de renaºtere, darpoate deveni o capcanã de îndatã ce dorimsã ne pierdem în el, sã ne confundãm cucelãlalt, sã ne identificãm cu el. Eroare afiinþei sau a artistului ce-ºi suspendã deacum înainte orice vis de întoarcere, con-vins cã a gãsit rãspuns la absenþa care-l tor-tura ºi care, iniþial, l-a fãcut sã plece. Va-loarea emblematicã a întoarcerii lui Ulisevine astfel din faptul cã el îndepãrteazã toa-te tentaþiile care riscau sã-i împiedice cãlã-toria spre Itaca. Cum sã-l uit pe acest actorgerman rãtãcit în Mexic, ce-mi mãrturiseacã nu se mai poate întoarce? Se topise încelãlalt. Un mare antropolog japonez, Ma-sao Yamaguchi, mi-a spus într-o noapte, pecând comparam un spectacol de kabuki cuo punere în scenã barocã a lui Jean-MarieVillegier: „Tu nu eºti ca americanii, nu vreisã devii japonez, tu vrei... sã te întorci“.Cãutarea lui altundeva nu este productivãdecât în mãsura în care rãmâi dinamic, re-fuzând imobilitatea ºi uitarea de sine. Pe-ricolele la care se expun cãlãtorii revoltaþiplecaþi în cãutare de altundeva nu pot ficompensate decât de satisfacþiile pe carele obþin întorcându-se. Ne-o spune asta celmai bine parabola fiului risipitor. Nu ca unînvins îngenuncheazã el în faþa tatãlui, ci caun aventurier fericit sã poatã îmbrãþiºa ceeace a avut altãdatã puterea sã pãrãseascã, iaracum sã regãseascã. Întoarcerea egaleazãplecarea. Ele sunt la fel de indispensabile...miºcarea asta e singura ce evitã orice acorddefinitiv, cu cultura de origine sau cu cea-laltã, pe care ai ales-o. Astfel, alegerea luialtundeva nu devine o alegere definitivã ºinu fagociteazã energia indispensabilã dru-mului în sens invers... cãtre punctul iniþial!Doar regãsindu-l dupã ce ai fãcut un ocolprin celãlalt poþi construi o identitate ºi rea-liza o operã. Iatã drumul marilor artiºti lacare critica lui „altundeva“ ºi reintegrarea„originilor“ îºi rãspund, graþie interfaþeiunui gest „dublu“. A vrea sã pleci ºi a puteasã te întorci – provocarea fiului rãtãcitor.

Criticul-cãlãtor ºi mãrturiile sale

B ERNARD DORT a fost marele critic-cãlã-tor al teatrului francez. El a fost, cinci-

zeci de ani mai tarziu, dublul lui Rouché.ªi el a cãlãtorit în numele unei aºteptãri ºis-a întors cu dorinþa de a depune mãrturie.L-am descoperit pe neaºteptate. Abia sositla Paris, în unul dintre cursurile sale, l-amauzit „povestind“ despre ºocul pe care l-aavut vãzând Bacantele, pusã în scenã deKlaus Mikael Grüber la Schaubühne. Vor-bea în calitate de spectator-martor ce sestrãduia sã restituie realul reprezentaþieiprin dezvãluirea resorturilor sale polemice,se baza pe ceea ce vãzuse, formulându-ºitotodatã propriile satisfacþii. Nimic neutruîn aceastã relatare, dar ºi nimic imprecis.Îmi amintesc ºi astãzi descrierea duºumeleiarzãtoare a scenei sau apariþia lui Dionis.Astfel, mãrturia celui ce a trãit experienþa„directã“ se converteºte în „trãire“ de gra-dul doi la cel ce o ascultã. Ceea ce le uneºteeste o învestire subiectivã. Ea are ca punctde ancorare „indicele de prezenþã“, propriuiniþial primului martor, indice ce descreºteapoi, fãrã totuºi a dispãrea vreodatã. Aºa senaºte „legenda“ marilor spectacole care,

în realitate, au avut un public puþin nu-meros, dar au plecat de la cineva care le-avãzut. Indicele de prezenþã, propriu cunoaº-terii directe, rãmâne temelia dintâi a mãr-turiei. Aceastã mãrturie ce trimite, de fiecare datã, la „un prezent apropiat“, pre-supune existenþa unei „comunitãþi de adre-sabilitate“, cãci ea se adreseazã unui colec-tiv de persoane interesate de „altundeva“,în stare sã încurajeze o aºteptare ºi sã con-teste starea de fapt. Mãrturia implicatã a unui martor angajat – iatã postura luiRouché sau Dort!

Unul ca Meyerhold recunoaºte enor-ma diferenþã dintre cunoaºterea livrescãprealabilã teatrului oriental ºi faptul de a-lfi vãzut în cele din urmã. Raportul sãu seschimbã ºi, dupã cum singur recunoaºte,nu reuºeºte cu adevãrat sã-i surprindã ori-ginalitatea decât în urma acestei experienþedirecte. Mãrturia de cãlãtorie implicã „se-lectarea“ ºi „montarea“ plecând de la acest„eºantion de real“ despre care vorbeºte J. P.Sarrazac în intervenþia sa. Nu existã recon-stituire integralã, ci doar triere personalã.Triere ce poartã marca unei subiectivitãþi ºia unei aºteptãri. Triere plasatã totuºi subsemnul unui „contract de adevãr“ a cãruiîncãlcare abuzivã afecteazã pertinenþa mãr-turiei ce poate eºua fie în minciunã, fie înproiecþie iluzorie. Pertinenþa sa depinde deechilibrul dintre „grãuntele de real“ reþinutºi „reconstrucþia“ personalã, fiindcã, în tea-tru, dispariþia spectacolelor conferã mãrtu-riei o valoare de „referinþã“, fãrã totuºi aîntreþine iluzia cã ar atinge un „adevãr deadecvare“. Impregnatã de subiectivitate,raportându-se la reprezentaþii ce sunt, larândul lor, extrem de subiective, ea rãmâneimposibil de verificat ºi intangibilã. Ceeace conteazã aici este dorinþa de a respectaun „pact referenþial“, chiar dacã nu reuºeºtisã-l respecþi întru totul.

Criticul care cãlãtoreºte se deosebeºte decãlãtorul focalizat pe experienþa interioarã,relatarea venind în întâmpinarea acestei do-rinþe care-i e proprie, de „a re-trãi“. Criti-cul-cãlãtor, la fel ca porumbelul, aduce me-saje care lãrgesc orizontul, care descoperãpractici inedite ºi deschid teritorii necu-noscute. Asta atâta timp cât criticul cãlãto-reºte în numele unei aºteptãri pe care vrea

sã ºi-o satisfacã, ºi nu al unui complex desuperioritate pe care explorarea celuilaltse presupune cã o confirmã. Poþi cãlãtoripentru a cãuta un „alt“ teatru sau pentru a-l confirma pe al tãu... altundeva este cândun detonator, când un asigurant. Totul de-pinde de propensiunea care îndeamnã la cã-lãtorie, dar ºi de relaþia pe care o întreþinecriticul între teatrul de plecare ºi teatrul dedescoperire. Parametrii legaþi de evaluareateatrului sãu sau de relatarea personalã pecare o întreþine cu un alt teatru îºi pun am-prenta pe experienþa cãlãtoriei teatrale decare se foloseºte chiar ºi criticul.

Mãrturia nu poate fi decât fragmentatã,tocmai pentru cã ea nu înregistreazã spec-tacolul în exhaustivitatea sa, ci se bazeazãpe descrierea globalã – decor, costume, po-veste –, în cadrul cãreia se înscrie succesiu-nea de „punctum“-uri surprinse de criticul-cãlãtor. De o parte baza vizualã, de altaimplicarea personalã. Martorul se situeazãla aceastã rãscruce.

Pe vremea lui Rouché, ba chiar ºi a luiDort ºi Kott, circulaþia teatralã nu cunoºteaamploarea pe care a atins-o în zilele noas-tre. Trebuia sã mergi la faþa locului pentrua vedea spectacolele. Astãzi, deºi turneelesunt frecvente, de ce oare criticul-cãlãtoreste încã tentat sã meargã la faþa locului?Pentru cã teatrul este un fapt relaþional ºise produce în contextul „ambiental“ repre-zentat de public, protocoalele de recepþie,locaþie, oraº... Graþie prezenþei sale la faþalocului, criticul reuºeºte sã lãrgeascã expe-rienþa dincolo de stricta reprezentaþie ºi sãaducã mãrturia lãrgitã pe care doar cãlã-toria i-a permis-o. Când mi-am relatat ex-perienþa japonezã în L’Acteur qui ne revientpas, ºtiam cã povestea de pe scenã trebuiacompletatã de poveºtile din salã. Chiar ºiîntr-un mediu mai apropiat, la Budapestasau Wroclaw, martorul – din cauza exte-rioritãþii sale – nu numai cã urmãreºte spec-tacolul, dar înregistreazã totodatã reacþiile,mereu specifice, ale publicului. Sã vorbeºtidespre Faust al lui Stein în calitate de mar-tor îþi oferã bucuria de a-l restitui în spaþiulde origine, de a evoca datele reprezentaþiei,de a aduce informaþii eterogene, care, ast-fel reunite, se transformã în relatare despre

�

• George Banu. Foto: M. P.

8 • APOSTROF

prezenþã. Mãrturia nu e sinonimã cu criti-ca. Ea implicã mereu un imaginar ºi o ur-mã de altundeva.

Jean Pierre Sarrazac insistã chiar aiciasupra statutului de „povestitor“ al marto-rului. Cãci, la fel ca povestitorul, el inte-greazã elemente disparate ce reactiveazãamintirile reprezentaþiei, ale receptãrii ºi,uneori, chiar ºi ale elaborãrii sale. BernardDort, vorbind despre Piccolo, þesea un dis-curs în care accesele de mânie ale lui Streh-ler, care se încãpãþâna sã gãseascã o inten-sitate luminoasã precisã, ºi preocuparea luiPaolo Grassi privind producþia interveneauîn aceeºi mãsurã cu evocarea concretã aspectacolului sau cu entuziasmul sãlii. Fo-losindu-se de aceastã garanþie a prezenþeicelui ce poate spune „am fost acolo“, cri-ticul-cãlãtor þine un discurs global despreactul scenic în totalitatea componentelorsale. În acest sens e... povestitor! Dincolode actul scenic, el restituie viaþa din jurulspectacolului ºi furnizeazã date despre oexperienþã.

Mãrturia ºi mitologiile teatrului

M ARTORUL ESTE cel ce s-a aflat „pe cea-laltã parte“, pe „celãlalt mal“ ºi care

se întoarce pentru a povesti. El face legã-tura, relatarea sa asigurând comunicareaîntre termenii disociaþi. Martorul ce se în-toarce intenþioneazã sã cultive „legenda“spectacolelor vãzute altundeva (cele proas-te sunt rareori evocate). ªi, ca sã reuºeascã,adoptã oralitatea ºi strategiile narative alepoveºtii, apropiindu-se doar mai târziu deliteraturã. Mãrturia teatralã comportã aceas-tã provocare, aceastã dorinþã de depãºire ºide convertire a unui discurs critic în altul,literar. Cãlãtorim pentru a vedea, dar ºipentru a ne abandona, la întoarcere, plãce-rii unei literaturi secundare, literatura spec-tatorului care „retrãieºte“ experienþele avutealtundeva. Rouché ºi-a scris cartea, Claudela restituit experienþa nô, Barthes pe ceabunraku. ªi astãzi regret cã Bernard Dortn-a avut forþa de a elabora Roman de Pic-colo, ci l-a declinat cu senzualitatea poves-titorului. Scurte povestiri, racursiuri sensi-bile, fãrâme de mãrturisiri. E ceea ce Proustnumea „o literaturã de notaþii“. Martorulspectacolelor se simte împlinit atunci cândreuºeºte sã elaboreze eseuri-mãrturie desprespectacole ce se erijeazã în „amprente“,cãrora le dezvãluie efectul estetic ºi impac-tul subiectiv. Are nevoie de amândouã pen-tru a purcede la o „construcþie“ personalãcu ajutorul materialelor furnizate de repre-zentaþie. Ce este celebra mãrturie a specta-torului uluit care a fost Artaud descoperinddansurile balineze dacã nu tocmai aceastãîmbinare în care imaginarul conferã realu-lului puteri necunoscute? Pentru a o scrie,Artaud recunoaºte cã i-a trebuit aproapeo lunã!

Mãrturia teatralã comportã o provoca-re, depãºirea discursului critic în folosulaltuia, poetic: spectatorul aduce mãrturiedespre ceea ce l-a ºocat, cãci spectacolelemajore despre care aduce mãrturie acþio-neazã asupra lui, pentru a folosi o formulãsugestivã, ca „niºte amplificatoare de exis-tenþã“. De aceea, în afarã de analizã ºi co-mentariu, mãrturia nu se realizeazã decât

prin învestirea personalã a criticului-cãlã-tor. El se erijeazã în sursã a discursului ce-ºiasumã întreaga responsabilitate. Ne placesã aducem mãrturii în mãsura în care nutrebuie sã dialogãm, sã polemizãm, sã com-batem. Ci, în primul rând, sã restituim oexperienþã. Pentru cã numai dupã ce a fã-cut-o, martorul devine stãpânul incontes-tabil al relatãrii sale. Ceea ce îl caracte-rizeazã este monologul. Îi place sã fieascultat, citit, invidiat, chiar ºi contestat.Dar, ca orice povestitor, simte nevoia uneicomunitãþi cãreia sã i se adreseze pentru ase face înþeles. Mãrturia sa monologalã nuse realizeazã decât în contextul unei situaþiidialogale. Asta explicã, poate, sociabilitatealui Jacques Rouché sau Bernard Dort, spec-tatori-cãlãtori mereu în cãutare de auditoripe care sã-i surprindã, sã-i uimeascã, sã-iseducã. Cãlãtorim singuri, dar aducemmãrturia în faþa unei adunãri ce formeazão „comunitate de adresabilitate“. Mãrturiae un fel de schimb între cei vii.

Martorul, dupã cum am mai spus, vor-beºte plecând de la un prezent apropiat. Unprezent la care a participat ºi a cãrui com-plexitate vrea sã o restituie. Mãrturia a fostmultã vreme sursa cea mai pertinentã pen-tru memoria spectacolelor. Arhivele ne dez-vãluie mecanismele instituþionale, mutaþii-le istorice, mãrturiile sunt singurele care,datoritã proximitãþii cu actul teatral, cap-teazã ceva din fugara-i existenþã. Deopotri-vã în ceea ce priveºte sala ºi scena. Perti-nenþa mãrturiei depinde de calitatea ºiidentitatea cãlãtorului, deoarece el nu nu-mai cã face o selecþie, dar ºi reacþioneazã,personal, la un stimul. Cum sã nu amintimaici cã, mai presus de orice, opera criticãa lui Raymonde Temkine rãmâne legatã deun fapt de cãlãtorie, cãruia i-a resimþit im-pactul ºi i-a sesizat valoarea: teatrul lui Gro-towski, pe care l-a descoperit trecând prinOpole.

Dar sã nu uitãm cã existã mãrturii înºe-lãtoare ºi riscul, foarte real, ca „mãrturia“sã þinã de o „strategie“ garantatã de „efec-tul de prezenþã“, care o face incontestabilãºi al cãrui adevãr este totuºi pervertit dindiverse motive; ba, uneori, se folosesc chiaradevãrate dispozitive înºelãtoare, ce-i amã-gesc pe vizitatori, ca pe vremuri în Rusialui Stalin sau în China lui Mao. Fabricãmun „fals“ real pentru a produce o mãrturiemincinoasã. Oamenii întorºi din URSS nuerau toþi personaje duplicitare, dar, dinpunct de vedere ideologic, erau preforma-taþi, voiau sã fie înºelaþi... din motive maimult sau mai puþin legitime. Asta ar expli-ca rãsunetul avut de Întoarcerea din URSS alui Gide... martor ce se elibereazã ºi de „fal-sul“ real, ºi de imperativele ideologice alemomentului. Cât priveºte teatrul, ajunge sãamintim cãlãtoriile în China, care au stat labaza admiraþiei exagerate – oarbe sau nu!– faþã de operele „revoluþionare“ ale doam-nei Mao.

Mãrturia mincinoasã þine de un contextce explicã instrumentalizarea protagoniºti-lor. ªi, legat de asta, o veche istorioarã so-vieticã confirmã posibila „manipulare“ aoricãrei mãrturii. Dupã cãlãtoria în cosmos,întrebat de Hruºciov ce a descoperit acolo,Gagarin îi rãspunde:

„ – L-am vãzut pe Dumnezeu.– Sã nu mai spui asta la nimeni. Cu atât

mai puþin papei, pe care-l vei întâlni lunaviitoare“.

Ajuns la Roma, Gagarin e întrebat depapã:

„– L-ai vãzut pe Dumnezeu?– Nu, nu l-am vãzut, rãspunde Gagarin.– Sã nu mai spui asta la nimeni“, i-a or-

donat papa lui Gagarin.E vorba aici de deturnarea informaþii-

lor furnizate de un martor al limitei extre-me, sub presiunea injoncþiunilor proferatede stãpânii lumii. Mãrturie pervertitã... Ga-garin l-a „vãzut“ pe Dumnezeu, or, Hruº-ciov îl obligã la o „falsã mãrturie“ – a minþipentru a confirma poziþia oficialã antireli-gioasã –, papa îi cere, dimpotrivã, sã „tacã“,adicã sã nu aducã mãrturie despre o reali-tate ce deranjeazã. „Adevãrul“ mãrturiei,astfel deturnat, permite o dublã utilizare.Aºa s-a întâmplat deseori cu teatrul! Astaexplicã justeþea îndoielii, ce-l împinge peacest mare depresiv care a fost Paul Celansã cearã o verificare indispensabilã: „Pentrumartor, cine dã mãrturie?“.

De la Jacques Rouché la Bernard Dort,de la Roland Barthes la Jan Kott, mãrtu-ria face parte din jocul de forþe al peisaju-lui teatral local. Martorul reprezintã legã-tura provizorie dintre douã maluri. El esteun mesager, un go-between care face din astacondiþia sa temporarã. Dar, insistãm asupraacestui aspect, în cazurile cele mai fecunde,mãrturia înscrie deopotrivã datele „cãlãto-riei interioare“ reconstituite ºi ale deschi-derii unui orizont de aºteptare. Martorulscenei ºi al spectacolelor împleteºte în rela-tãrile sale informaþiile culese afarã cu rezo-nanþele generate în sine însuºi.

Dacã, în secolul XX, turneele au adusaceste „spectacole venite de altundeva“ înfaþa unui public sedentar, mãrturiile au fost„relatãrile despre un teatru de altundeva“formulate de niºte cãlãtori implicaþi în des-tinul propriului lor peisaj teatral. Astãzi eisunt înlocuiþi de programatorii de festiva-luri sau de criticii plecaþi în rapide „cãlãto-rii de presã“. Ei nu vorbesc, nu scriu, dar,în cazul unor întâlniri decisive, programea-zã spectacolele. Mãrturie mutã, dar eficace,despre un alt mod de a cãlãtori: traversândlumea, aducem mãrturie despre experien-þele trãite.

Dar, în pofida abundenþei spectacolelor,mai trebuie sã cãlãtorim ºi pentru a plasaun spectacol în contextul sãu, dar ºi pur ºisimplu pentru plãcerea de a da mãrturie.Îmi place sã depun mãrturie despre spec-tacolele pe care le-am vãzut, pentru cã, ast-fel, propun construcþii ce nu pot fi verifi-cate ºi îmi aduc obolul la fãurirea acesteilegende despre un teatru „de altundeva“. ªiasta, fãrã a exista vreun posibil dezacord,implicã evaluarea operei ºi a cuvântului au-tobiografic: este ceea ce face farmecul mãr-turiei, situatã la jumãtatea drumului dintredouã tipuri de scriere, a teoreticianului ºi ascriitorului, care se tempereazã reciproc.Cãlãtorie ºi mãrturie – surse ale unor „mi-tologii“ despre un teatru inaccesibil, ce de-vine astfel, la modul imaginar, accesibil. Eusunt mesagerul acestui altundeva, pe caremã strãduiesc, la întoarcere, sã-l restitui,convins fiind de necesitatea sa pentru a tul-bura confortul mediilor închise ºi al artiº-tilor imobili. Am crezut mereu cã un artistsau un critic liniºtit e un prizonier alienat.Cãlãtoria e un simptom de neliniºte, iarmãrturia face dovada curajului de a o fiînfruntat ºi, temporar, de a o fi învins.

�

Traducere din limba francezã de LIANA LÃPÃDATU

�

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 9

Un spaþiu intermediar

ºi toatã noapteacu singurãtatea aceasta

costumaþi ºimachiaþi

cufundaþi într-oîngrozitoare tãcere

aici ºi altundevaaidoma unor statui

în vãzul lumii umbrele piatra o veritabilã piatrã

morþii au fost lãsaþi sã-ºiîngroape morþii

alãturi apele repezi alerâului Rin dealurile pe undea bãut bere cândva sfântul Dada

în munþii fãgãraº încã se lupta împotriva comunismului pe clãdirile vechipete de mucegai ca niºte obiecte diformepluteau precum calul generaluluiiacob zadik la 6 noiembrie

în cabaretul voltaire descifram ecouri îndepãrtateacolo am stat la o masã prelungãîmbrãcaþi în hainele cenuºii ale lui hegel

mâinile ei albe

mâinile ei albe mi-am spus:ce mâini albe! ºi paltonaºulînchis la toþi nasturiizâmbetul bun

ea plângea moartea aceastaºi câte vor mai urma

ceilalþi ochi ai meio priveau

pentru cã toþi aveau câte cevasã-i spunã

era o stare de confort generalne molipseam unul de la celãlaltera singura lucidã dintre toþi

ne fãcea semneîncepuse sã ningãningea cu fulgi deºi

era o vreme impresionantã

acum privesc mâinile ei albeca zãpada de albeºi lupii lihniþi urlã

ca sã completezeacest peisaj de iarnãsiberianã

noi ne prefãceam în fel ºi chipea ne vorbea despre acel aprilie orb încet în încãperese instaura o altã atmosferã

Trabzon

La Trabzon sau Trebizondacâmpiile par nesfârºite în camera goalãaºtept sã treacã timpul

noaptea venea dinspre marevalurile fremãtau ca o bucatã de cârpãîn vânt

ceaþa se ridica de pe pietre

în oraºul acesta pisicile sunt peste tot

aerul muced sãrat

în ape roiuri de peºti miciumbra unor aripi

pãsãride o frumuseþe irealã

lumea laolaltã cu lumea

mãnânc scrumbie afumatãbeau o cafea într-un târziu vine ºi ploaia

la Trabzon sau Trebizonda printre arcane ºi bolþicactuºi îndãrãtul unor ziduri înaltescaunul de lemn al lui Andrea Santoropreotul ucis în biserica sa din oraº

�

Poeme deALEXANDRU OVIDIU VINTILÃ

• Cluj, Piaþa Mareºal Marinovski (actualmente Avram Iancu) în anii comunismului. Foto: Fortepan.hu

10 • APOSTROF

MARIUS CHIVU ºimoartea umãr la umãr

Î NTR-O SCHIÞÃ a abordã-rilor morþii în literatura

românã (Moartea la pur-tãtor: Stãri ºi cuvinte, subtipar), identificam câtevatipuri, apelând, în fundal,la grila din L’Homme de-vant la mort, cartea luiPhilippe Ariès – moarteadomesticitã, „noi murimcu toþii“, cea experimentând umilinþa desti-nului comun ºi uniformizator; moartea desine, cea care se separã de comunitate ºispecie ºi exaltã privilegiul „testamentului“(opera literarã), „colonizând“ în proiectlumea obscurului dincolo; moartea celuilalt,romanticã, deviind spaima de moarte sprecelãlalt, cel drag, prin compromisul fru-museþii; moartea pe dos, rãsturnatã, negatãprin „medicalizare“, din contemporanei-tate, o moarte din nou sãlbãticitã. Intere-satã de stãri ºi cuvinte legate de moarte,vorbeam despre situarea meditativ-filosoficã– sau moartea cugetatã (la Eminescu, Lu-cian Blaga); situarea în „privilegiul de a fidisperat“ – moartea degustatã (la Bacovia,Cioran, Livius Ciocârlie); instalarea în tre-cere sau moartea adulmecatã (la Ion Pop,Ana Blandiana, Nicolae Prelipceanu); sfi-darea de la distanþã, pe care am numit-o amorþii parafine (împrumutând titlul cãrþiilui Robert ªerban), a poeziei tinere – oricâtde adânc ar fi gândul morþii, ea e încã de-parte; situarea umãr la umãr, în proximi-tate – o moarte a celuilalt dezbrãcatã detoatã recuzita romanticã, într-o teribilãsuprapunere cu propria fiinþã (O. Nimi-gean, Marius Chivu, Gabriel Chifu, MateiCãlinescu; un caz aparte la Ion Zubaºcu,celãlalt fiind aici chiar tu însuþi). În aceastãdin urmã situare, cel mort lasã supravieþui-torul într-un impas. Echilibrul existenþeinoastre depinde strict de cei care ne gân-desc, este o relaþie, nu o stare. N-am cititîncã Frânghia înfloritã a lui Radu Vancu,dar, din câte am vãzut deja, se înscrie aces-tei categorii. Indiferent cum se petrece,moartea „celui mai iubit dintre morþi“ lasãurme adânci.

Literatura ivitã din experienþa morþiiMamei e cea mai concretã reprezentare afinitudinii. Mama fiind consubstanþialã fiu-lui („Mamã, tu ai fost odat’ mormântulmeu…“ – Lucian Blaga), experienþa morþiie directã, aproape pe viu. Marius Chivu(Vîntureasa de plastic, Timiºoara: Ed. Bru-mar, 2012, 96 p.) ºi O. Nimigean (Rãdã-cina de bucsau) descriu (aproape)moarteamamei cu formula excepþionalã a detaliuluicontrapunctic, care salveazã textele de me-lodramã, de prea sentimental ºi le acordã

tãietura memorabilã a eseului. Reflectorulcade pe felul în care fiul gestioneazã vecinã-tatea impudicã, invazivã a morþii. Directe-þea experienþei cere abilitãþi estetice specia-le, instrumentele scriitorului sunt obligatela o rafinare mai puþin obiºnuitã, se lucrea-zã cu precizie chirurgicalã ºi exactitate aproporþiilor alchimicã. În spital („aici înorice pat moartea îºi face-ncercarea“) aflidespre „nebãnuitele foloase ale nenoroci-rii“, despre „flirtul fiecãruia cu sfârºitul“, însingurãtate. Scenele sunt de o duioºie sfâ-ºietoare, fãrã nimic sentimental-melodra-matic.

Vântureasa de plastic introduce compro-misul frumuseþii într-o variantã neaºteptatã.Marius Chivu ºtia exact ce anume are dedepãºit când spunea, într-un interviu, cã aamânat publicarea cãrþii fiindcã s-a „temutca experienþa personalã de la baza ei sã nufie mai importantã decât ceea ce ar puteaînsemna ca literaturã…“ ºi a publicat-o„tocmai pentru cã este cea mai adevãratãcarte pe care aº fi putut-o scrie vreodatã“.Experienþa acestei morþi premature ºi rele(o mamã încã tânãrã nu moare de moartebunã) este, deopotrivã, o tragedie ºi unstraniu privilegiu, cãci impune renunþareala un rol ce pãrea, pânã mai ieri, etern –acela de ocrotit. Relaþia se rãstoarnã treptat,fiul deprinde gesturile generoase ale ocro-tirii, are ºansa de a fi mai aproape de ma-mã, într-o proximitate care ridicã vãluripânã atunci ignorate („corpul ei s-a strânsîntr-atât / cã ar putea dormi pe douã perne/ aºezate una lângã alta/ îi cumpãr cãmãºuþedin magazinele/ pentru copii/ cu o batistaîi spãl tot corpul/ aº putea-o ridica din pat/ cu o singura mânã…“). Uitarea de sinepe care o cere ocrotirea e, totodatã, cea maiatroce dintre re-amintirile de sine. Trupulmuritor al mamei prevesteºte moartea pro-priului trup, fiul ºtie acum mai mult desprecarnea ºi sângele din care s-a ivit, pudoarease retrage, experienþa e fãrã plasã. Cã ºi ma-mele mor e o descoperire traumatizantã.Din cea mai cutremurãtoare ºi singuraticãîmprejurare biograficã („nimic mai greudecât singurãtatea de sânge“), este extrasãesenþa general-umanului, fãrã a eluda vreundetaliu personal, intim. Neputinþa supra-vieþuitorului e urmatã de vulnerabilitatea laamãgire: „aºtept / doar aºteptarea a mai rã-mas // încerc sã-mi suspend gândurile / dinsubitã laºitate / sã rezist orelor de graþieincertã în care / dincolo de uºile batante /un Dumnezeu în halat reface lumea / pen-tru un singur om // dimineaþa s-a întinsca sârma ghimpatã / mã târãsc în mine /sprijinit de targa stingherã aþipesc încon-tinuu / ca-n grãdina fricii ºi pãrãsirii //(somnul nu ºtie emoþiile aºteptãrii) / aceas-ta e clipa în care / gândurile / toate gându-rile se transformã în rugãciuni / ca apa învin“. Boala imitã „fãrã-rãspunsul“ morþii –„aºtept sã-mi spui ceva / orice // chiar ºiportocalã“. Mama amuþitã nu anuleazã co-municarea dintre ei, cãci fiul vorbeºte cu ea

ºi în locul ei („ce tristeþe sã vorbeºti unuiom redus la cuvintele tale!“), dar anuleazãînþelegerea dintre ei, cea care are nevoie dereplicã pentru ca lumea sã existe: „cât vamai fi din cea care-a fost / ce s-a pãstratîn aceastã pãpuºã stricatã / strãbãtutã defurtunuri / cu viaþa distilatã / cât vom mairecunoaºte din ea / cum ºi în ce anumevom regãsi / partea pierdutã // câtã deºertã-ciune într-o jumãtate de trup fãrã glas!“Fiind vorba de moartea celuilalt, intervineºi un surogat de compromis al frumuseþii,sentimentul iubirii filiale în impas crista-lizând pe neaºteptate: „ea nu înþelege ce-icu noi / clipeºte din ochi ºi chiar îmi zâm-beºte pe jumãtate / adormitã / îi sprijin înpalme capul / lucios mic fin ca un grepfruitalb / i-l þin cu grijã ca unui nou-nãscut/cu þeasta fragilã// (niciodatã n-a fost maifrumoasã)“.

Moartea medicalizatã, sãlbãticitã e ame-lioratã de privirea înduioºat-reflexivã a fiu-lui care buchiseºte umãr la umãr miracolulvieþii ºi ameninþarea destinalã a morþii:„cocktailul de perfuzii i se scurge / prinincizia din gât / ore dupã zile / dupã sãptã-mâni // noaptea o veghez / la lumina tele-fonului mobil / o ascult clipocind pe di-nãuntru / plinã de lichidele dulci amãrui ale/ vieþii la pungã // burduf de formol / cuexponatul la atingere!“ Parantezele uneimici conºtiinþe livreºti ºi ironice pun be-moli când se iveºte patetismul („câtã aºtep-tare atâta moarte“; „moartea / îºi plimbãoglinda de-a lungul trupului ei“; „îi vorbescdespre cãrþi ºi scriitori […] dar carnea ori-cum e tristã / iar cãrþile meritã sã rãmânã/ ºi necitite“ etc.) ºi lãrgesc perspectiva cândlacrima e gata sã þâºneascã minor. Plânsule bine þinut în miezul cel mai tainic al fiin-þei, însã ierarhiile se modificã sub exerciþiulthanatic: „lumea de afarã e tot mai greu de-n-þeles / prioritãþi frivole / nefericiri gratuite/ privilegii ignorate“. Poate fi tatonatã oprovizorie, nesigurã ars moriendi: „poate cã/ vântureasa de plastic pricepe / lucruri caredepãºesc obiºnuinþa / poate cã / lumea sereflectã mai ales în jumãtãþile / de mãsurã/ frumuseþea dreptatea înþelepciunea / sedeschid numai în ceea ce a avut puterea /sã rãmânã înjumãtãþit / ºi sã tacã // ce înfã-þiºare poate avea absenþa / într-un rest careeste însuºi / destinul felul drumul / omului/ cu ce ochi vom privi ceea ce lipseºte / ºice forme vor lua acum / aºteptarea asime-tria ardoarea? // primind mila ºi dragostea/ îndoit / doar cei mutilaþi sunt întregi / cuadevãrat / ºi îndreptãþiþi sã plângã / fãrã sãdea socotealã / nimãnui“.

Cartea lui Marius Chivu înscrie o dublãperformanþã – de trãit ºi de scris. În amân-douã, gãseºte tonul potrivit ºi formulele/gesturile cele mai profund echilibrate. Car-tea emoþioneazã fãrã greº, ea pune degetulpe chiar orfanitatea noastrã la pândã ºi stâr-neºte spaime ºi înfiorãri legate de muri-tudine, dar se lasã cititã ºi ca scriiturã, caizbândã verbalã asupra emoþiei, graþie re-flexivitãþii care o secondeazã cu toate cuvin-tele potrivite în alertã.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 11

Antiutopiile clasice

P RIN A patra sa lucrareºtiinþificã publicatã în

Franþa (Les Antiutopies classi-ques, Paris: Classiques Gar-nier, 2012), Corin Bragaconfirmã o formulã intelec-tualã ºi existenþialã specialã,a cãrei circumscriere nu estecâtuºi de puþin lipsitã de in-teres. La un prim nivel, se aflã decizia de a seconfrunta cu somitãþile unui gen foarte cul-tivat direct în spaþiul lor de acþiune, într-uncentru de culturã major ºi la o editurã cu oreputaþie bine stabilitã, ceea ce conferã ime-diat prestigiu ºi genereazã interes, compara-tistul clujean fiind – ºi prin Centrul de Cer-cetare a Imaginarului „Phantasma“, pe carel-a creat ºi îl conduce, sau prin editarea revis-tei Caietele Echinox – unul dintre parteneriide dialog ºtiinþific cei mai credibili pe care îiare în momentul de faþã cultura românã, nu-mãrul mare de conferinþe ºi congrese la careel este invitat confirmând prestanþa.

La al doilea nivel e o opþiune pe caremulþi o trec cu vederea, orbiþi de oportunis-mul tematic care dominã azi majoritatea gru-purilor intelectuale europene de lucru, în careromânilor li se „repartizeazã“ rolul de a scriedespre totalitarism ºi Revoluþie, eventualdespre mizerabilism, copii ai strãzii ºi minori-tãþi defavorizate, adicã despre acel rezervorregresiv al civilizaþiei europene care „colo-reazã“ etnic ºi regional imaginea de ansam-blu, dar ne fixeazã iremediabil în stereotipii,perspective restrictive sau reflexe ancilare.Dimpotrivã, hotãrârea de a „lua de coarne“ otemã majorã, cum este evoluþia diacronicã autopiilor ºi distopiilor, ºi de a încerca sã pro-punã contribuþii originale ºi metodologii ine-dite fãrã prezumþia minoratului cultural or-ganic presupune nu numai valoare, ci ºisiguranþã, cu atât mai mult cu cât – poate nueste superfluu sã menþionãm acest detaliupentru cei care nu îl cunosc – Corin Braga îºiredacteazã cãrþile direct în francezã, o versiu-ne româneascã a lor fiind, pe moment, inac-cesibilã.

La al treilea nivel, mai important chiardecât celelalte douã menþionate mai sus, seaflã aspectul pragmatic, de utopie intelectualãpersonalã, prin care Corin Braga îi continuãpe Mircea Eliade ºi Ioan Petru Culianu, au-tori pe care, de altfel, îi ºi citeazã destul de des.E vorba de a transforma subiectul care tefascineazã în formulã existenþialã: nu numaide a scrie despre ceva, ci ºi de a-l trãi aievea,transsubstanþiindu-l, fãcându-l mod de viaþã.În cazul particular al autorului clujean, matri-cea e imaginarul, aºa cum pentru Eliade fuse-se mitul ºi pentru Culianu magia: puþini ºtiucã în afara volumelor ºtiinþifice pe care le-apublicat, Corin Braga este ºi autorul uneiopere „secrete“, secunde, de imaginaþie gene-rativã, din corpul cãreia mai cunoscut pentrupublicul larg este reeditatul Jurnal de vise. Prinintermediul acestei dedublãri întru imaginar– cum ar spune Noica –, Braga trãieºte aievea„aventura“ temelor despre care scrie, deve-nind un „recuperator“ al imaginarului ºi fan-teziei într-o lume preponderent raþionalistã ºiºtiinþificã, din care „hierosofii“, „magii“ sau„fanteziºtii“ au cam dispãrut. Personal, suntfoarte curios ce va face Corin Braga de acumînainte, adicã dupã faza inventarierii utopii-lor ºi distopiilor de dinainte de ofensiva indus-trialului, tehnologicului ºi ºtiinþificului dinsecolul al XIX-lea, în pragul cãreia se opreºte.Urmeazã Marx, modernitatea sumbrã, nega-tivã, mixajul utopiei cu politicul – cu punctul

sãu de culminaþie în Orwell –, întregul corpal literaturii de anticipaþie ºi, nu în ultimã in-stanþã, apocalipsa de substanþã a internetuluiºi postmodernismului: adicã, tot atâtea me-tamorfoze pentru care „mirabilul“ ca atareal fanteziei ºi imaginaþiei trebuie sã fie recom-pus, conceput altfel de cum fusese el promo-vat în premodernitate. Metodologia unui ase-menea volum e diferitã radical de aceea acãrþilor publicate pânã acum, reconversia luiCorin Braga fiind una dintre cele mai inci-tante metamorfoze intelectuale cu care neputem întâlni.

Pânã atunci însã, Les Antiutopies classiquespropune câteva grile majore de interpretare,care nuanþeazã în mare parte inclusiv fasci-naþia analiticã pe care Frank E. Manuel ºiFritzi P. Manuel o au pentru perioadã, înUtopian Thought in the Western World (1979).Se simte, în lucrarea respectivã – cu totul ex-cepþionalã, pe ansamblu –, o reticenþã de adefini distopicul din secolele de dupã Morusºi Campanella, criteriul de clasificare fiindpreponderent cel de atitudine: distopia – su-gereazã Manuel & Manuel – e fie textul scrisîn mod explicit pentru a contracara o utopie,adicã cel polemic, fie cel în care rãul preva-leazã în raport cu binele. Braga propune, încontrapartidã, sintagma „naratorului în po-ziþie distopicã“, prin care sugereazã mefienþamoralã faþã de sistemul prezentat: spre deo-sebire de naratorul dual al utopiilor, care fiedevine admirator al sistemului perfect pe careîl prezintã, fie se menþine în poziþia „strãinu-lui“ participativ, naratorul distopic afirmã odistanþare, atât a moralei, cât ºi a imaginaþiei.Aºa se explicã una dintre propunerile meto-dologice fundamentale ale volumului, ºi anu-me aceea de a investiga diversificarea utopicãºi distopicã de dupã Renaºtere în descendenþalibertãþilor controlate ale barocului, motivpentru care prima parte a cãrþii dedicã unexcurs substanþial vicisitudinilor imaginaþieidin climatul raþionalismului impus de cãtreDescartes ºi Spinoza. Astfel – aratã autorul –,dacã la Descartes ºi Malebranche, coabitareadintre raþiune ºi imaginaþie e oarecum posi-bilã, pentru raþionalistul intransigent Spinozaimaginaþia e sursa tuturor erorilor. Pentrumajoritatea filosofilor ºi medicilor, fanteziae o „boalã“ a raþiunii, explozia vocabularu-lui clinic fiind consecinþa imediatã a declasã-rii. Marea temã a perioadei e melancolia, defi-nitã de Robert Burton (The Anatomy ofMelancholy, 1621) ca rezultat al fanteziei înexces ºi al „nebuniei“, motiv pentru care auto-rul englez propune, încã din subtitlu, ºi oserie de „cure“. Utopiile ºi antiutopiile clasi-ce sunt raþionale ºi matematice, Corin Bra-ga analizând impecabil fenomenul de „intru-ziune violentã a raþionalitãþii în sânul fantezieiutopice“, cu repere motivaþionale ºi tempora-le precis stabilite: Reforma lui Luther, Conci-liul de la Trento (care genereazã, cum spuneaºi Culianu, „marea cenzurã a fantasticului“din siajul ºocului produs de separarea biseri-cilor), Contrareforma ºi barocul. Se vede ºiaici spiritul de disciplinã care dominã car-tea, singura speculaþie mai extinsã – înspreLacan, psihanalizã ºi arhetipologie – apãrândîntre paginile 97 ºi 107, când se discutã TheAntipodes al lui Richard Brome ca un complexinfantil matricial recuperat.

Câteva constante interpretative, folositede autor ºi în celelalte trei volume publicateîn Franþa – semn cã ele se articuleazã într-unsistem –, nuanþeazã matematizarea excesivã aimaginaþiei pe care o propune antiutopia cla-sicã. Astfel, Corin Braga demonstreazã cã,deºi baza de pornire a fenomenului o repre-zintã imaginarul medieval, perioada clasicãstabileºte cu Evul Mediu un raport ambiguu,de recuperare „ilicitã“ ºi de cenzurare toto-datã. Pe de altã parte, sunt menþinute refe-

rinþele la mitologia celticã ºi la neoplatonism,„solarizarea“ utopiilor renascentiste ºi post-renascentiste venind pe direcþia cultului solarraþionalist, a „transparenþei“ depline, pe careo promoveazã filosofii, în descendenþa unuiPlaton recuperat dupã Conciliul de la Ferrara-Florenþa (1538-’39) ºi a celebrei Cetãþi a Soa-relui a lui Campanella. A treia metodologiesistematicã a volumului – consonantã, ºi ea,cu economia intelectualã a cãrþilor care pre-ced Antiutopiile clasice – vizeazã iudeo-creº-tinismul, prin intermediul referinþei inevi-tabile la Grãdina Edenului, pe care uneledinamici utopice tind sã o reconstruiascã.Dilema principalã a utopiºtilor ºi a autorilorde distopii – aratã Corin Braga – este aceeade a prezenta societãþi „naturale“, adicã civi-lizaþii care nu cunosc handicapul asumat alpãcatului. Nu întâmplãtor, deismul dominã,ca atitudine religioasã, utopiile clasice, semncã autorii lor trãiesc la marginea ilicitã a cre-dinþei, fiind uneori chiar incriminaþi cã n-orespectã. Dilema reapare într-un complex cul-tural care urcã pânã la Rousseau, ºi anume celal „omului sãlbatic“, care, dupã canoanele re-ligioase îndeobºte admise, nu putea fi „bunde la naturã“, fiindcã nu era botezat. Ne-creºtinaþii perpetueazã în lume pãcatul ori-ginar ºi cãderea din Paradis, tezã ce pãreainsurmontabilã la vremea respectivã, cu oexcepþie speculativã minorã, care face – nuîntâmplãtor! – deliciul englezilor, cauþionaþiîn surâsul lor de Utopia paradigmaticã a luiMorus: dacã Dumnezeu a creat lumea casistem perfect, omul dinãuntrul lui e doar per-fectibil, decalaj voit tot de Creator, prin cele-bra poveste a expulzãrii din Paradis. Astfel,demonstreazã foarte subtil Corin Braga,„aventura“ diacronicã a utopiilor ºi distopii-lor se identificã cu aceea a relativizãrii omu-lui, sistemele utopice confirmând în acest fel,într-un mod cu totul paradoxal, ideologia ofi-cialã, fiindcã devin mecanisme prin interme-diul cãrora omul poate fi „ajutat“ sã ajungã laperfecþiune.

Odatã mecanismul legitimat, licenþeleimaginaþiei sunt, practic, de neoprit, geogra-fia distopiilor clasice – ºi a multor utopii,totodatã – recurgând la modelul antic al „lu-milor rãsturnate“ sau vãzute prin oglindãinversã, ceea ce îngãduie ºi o bunã dozã deironie sau sarcasm referitoare la debilitareaalcãtuirii umane, aºa cum se întâmplã în fai-moasele Cãlãtorii ale lui Gulliver. Animale sauinsecte – cu precãdere albine – care ºtiu sãse organizeze mai bine decât oamenii; socie-tãþi australe perfecte, opuse carenþelor desistem ale civilizaþiei creºtine; lumi subtera-ne, mai bune decât cele de la suprafaþã; ana-tomii hibride, legitimate deja de bizarele ingi-nerii biologice din Noua Atlantidã a luiFrancis Bacon: autorul investigheazã pe rând,sistematic ºi câteodatã doar descriptiv saulistat, toate aceste licenþe, care au în centrullor premisa, preponderent ironicã ºi sarcas-ticã, a debilitãþii structurale a fiinþei umane,relativizatã într-un context în care antropo-centrismul înceteazã sã mai fie perspectivãmetafizicã privilegiatã, redus fiind la statu-tul uneia dintre multiplele dezvoltãri ale vieþiipe care ni le oferã existenþa.

La un moment dat, Corin Braga suge-reazã cã intenþia de a continua diacronic siste-mul nu l-a pãrãsit: vor urma, aºadar, marelejoc al puterii din secolul al XIX-lea, imagina-rul terifiant al muncii de dupã Marx, politi-cul fixat în totalitarisme antiumane ºi cinice,adicã un traseu exegetic complet, care, odatãdus pânã la capãt, va face din autorul sãu ceamai împlinitã reuºitã ºtiinþificã internaþionalãpe care cultura românã a generat-o dupãRevoluþia din decembrie 1989.

�

ªtefan Borbély

12 • APOSTROF

ISTORIA INTELECTUALÃ a veacului al XX-leaa fost una convulsivã, spasmodicã, mar-

catã de salturi mortale, credinþe, patimi,erezii ºi apostazii. Un text într-adevãr ex-traordinar, care ar merita sã fie republicatîntr-una dintre revistele intelectuale de vârf,este dialogul dintre E. M. Cioran ºi istori-cul François Fejtö apãrut în revista Agorain iulie 1990. Cei doi intelectuali, origi-nari din ceea ce a fost cândva Imperiul Aus-tro-Ungar, discutã cu melancolie, uneori cuirepresibilã tristeþe, dar fãrã patimã relaþii-le dintre propriile biografii ºi avatarurileistoriei. O lecþie de gândire neînregimen-tatã, de toleranþã ºi de inteligenþã pe carear merita sã o audã ºi politicienii înflãcãraþiai zilelor noastre.

Intitulat Despre revoluþie ºi istorie, dia-logul i-a fost oferit spre publicare redac-torului-ºef al revistei, poetul, eseistul ºi jur-nalistul Dorin Tudoran, de cãtre FrançoisFejtö, la Paris, în luna noiembrie 1989.Traducerea din limba francezã îi aparþinescriitorului Andrei Brezianu, la vremea res-pectivã ºeful serviciului român al postuluide radio Vocea Americii, reputat eseist, ro-mancier si comentator, colaborator perma-nent al revistei Agora.

Citind acest dialog, mi-am amintit decartea mea favoritã din opera lui Cioran,Histoire et utopie. Volumul începea cu aceasfâºietoare Lettre à un ami lointain, închi-puitã a fi trimisã lui Constantin Noica, lu-cru fireºte imposibil în condiþiile teroriiideologice din România epocii Gheorghiu-Dej. Era despãrþirea definitivã a lui Ciorande orice formã de radicalism mesianic, demistica apocaliptic-revoluþionarã, depãºireafreneziei juvenile, expresia împãcãrii salecu ceea ce cândva denunþase ºi deplânse-se: pretinsa mediocritate a parlamentaris-

mului burghez, cenuºia normalitate demo-craticã ºi, mai ales, superstiþiile liberalis-mului.

Meditând la propria transfigurare ºiscriind, sub imperiul unei urgente nevoi deexpiaþie, acest adio febrei utopice ºi autodis-tructive de odinioarã, Cioran mãrturisea cãa devenit „un liberal intratabil“. Era unadintre cele mai fascinante transfigurãri, defapt apostazii, ale acelui timp istoric pe careHannah Arendt l-a numit al furtunilor ideo-logice. Tot în cartea respectivã, Cioran for-mula un aforism pe care ulterior l-amaºezat drept motto al studiului meu „TheTragicomedy of Romanian Communism“,apãrut în revista East European Politics andSocieties în 1988: O lume fãrã tirani este ase-meni unei grãdini zoologice fãrã hiene. Operspectivã care a inspirat poate paradigmaStalinismului pentru eternitate.

Din dialogul cu François Fejtö, autorulclasicei Histoire des démocraties populaires,reþin analiza lui Cioran legatã de dictatu-rile fasciste ºi de avantajele propagandisti-ce ale comunismului:

A fost o desfãºurare de zvârcoliri barbare.Era o idee absolut dementã sã vrei sã înte-meiezi un imperiu universal pe ideea nazis-tã de Herrenvolk, cum îºi închipuia Hitler.Abilitatea extraordinarã a comuniºtilor a fosttocmai de a voi sã întemeieze dominarea lu-mii pe ideea egalitarã. E genial ºi exercitã ofascinaþie asupra ultimului dintre barbari.Nu este cu putinþã dominarea lumii în bazaproclamaþiei cã toatã lumea este inferioarã.Faptul cã Hitler a putut antrena la sinuci-dere Germania, o þarã de pe culmile civili-zaþiei Europei, dovedeºte, cred, latura de-mentã ºi diabolicã a ideii hitleriste. (p. 150)

La rândul sãu, istoricul francez de originemaghiarã a vãzut secolul al XX-lea dreptunul al demonismului, substratul metafizical proiectului totalitar (a se vedea FrançoisFejtö, Dieu, l’Homme et son Diable: Médi-tation sur le mal et le cours de l’histoire,2005).

În contrast cu diversele teodicee de tiphegelian, Cioran nu vede istoria drept în-carnare a vreunui spirit obiectiv ca substi-tut divin. Dimpotrivã, în consens, cred eu,cu poziþia lui Leszek Kolakowski, el priveº-te secolul XX ca lucrare a principiului mefis-tofelic:

În Faust-ul lui Goethe diavolul serveºte ros-turilor lui Dumnezeu. Dar uneori mã întrebdacã nu cumva contrariul nu e adevãrat, vã-zând cum demonul domneºte asupra lumii.Ceea ce ºi explicã istoria universalã: cãci da-cã Dumnezeu ar stãpâni lumea, istoria, aºacum o cunoaºtem, ar înceta. […] Pentru mi-ne, istoria universalã înseamnã derularea pã-catului originar, aceasta este latura prin caremã simt cel mai apropiat de religie. Citescºi recitesc Cartea Genezei ºi vãd cu uimire ºicu minunare cã totul e cuprins acolo în câte-va pagini. Acei nomazi ai deºertului au avutviziunea originarã a omului ºi a lumii. (p.152 ºi 153)

Cioran ºi Fejtö au scris adeseori despre nihilism, diavol ºi demonism istoric. ÎnRomânia, Marta Petreu a pornit de la ima-ginea Diavolului în atât de originala ºi pã-trunzãtoarea ei analizã a relaþiei dintre NaeIonescu ºi Mihail Sebastian. În noua meacarte, The Devil in History: Communism,Fascism, and Some Lessons of the TwentiethCentury (University of California Press,2012), discut pe larg relaþia dintre ideolo-giile redemptive, demonismul politic ºi ex-perienþele totalitare trãite în cel mai sân-geros ºi brutal veac pe care l-a cunoscutumanitatea.

Menþionez aici excelenta recenzie sem-natã de Mairead Hanrahan la volumul EmilCioran, Œuvres (Gallimard), apãrutã înTimes Literary Supplement, 25 mai 2012.Remarcabile mi se par rândurile despre afi-nitãþile psihologice ºi metafizice dintreCioran ºi Beckett. Douã genii ale solitudi-nii, dezrãdãcinãrii ºi disperãrii.

�

CIORAN despre diavol,pãcatul originar

ºi istoria universalãVladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

o zi de varã

dincolo de diametrul absolut al borcanelor cu gogoºari

(cât sã-ncapã mâna) tata discutã politicã douã ore pe zieu discut literaturã douã ore pe zi þânþarii bâzâie douã ore pe noapteºi toatã flecãreala astae enervantã ca un bobârnacîn ureche.

rãutate

musca s-a oprit pe coarnele bãtrânului.am privit-oºi am râs cu putere.

�

Poeme de RADU NIÞESCU

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 13

bestia de zahãr

dispãrem îndãrãtul lucrurilor îngrozitoare pe care le ºtim, acum,unul despre celãlalt. douã ospicii concurente ºi anexele lornãpãdite de plante-parazit cultivate cu toatã grija locatarilor

pensionaripentru faþade.cu toatã grija ta de turist amator pentru ceea ce pare a fi. pentru maiestatea detaliilor de care nimeni, nimeni nu se îndrãgosteºte. pentru perne ergonomice ºi truse de

prim ajutorpentru bandaje, pentru dejecþii, pentru rãutatea incoruptibilã a

copiilor care îneacã pui de pisicãde la care nu suntem debranºaþi, de fapt,niciodatã.

în lipsa credinþei ºi pe buza sticlei de bere noaptea te-a adus la mal, jalnicã nevertebratã. am cules dintre

blocuri dinþii copiilor care puteau fi, deja, ai mei ºi pieile victimelor tale eviscerate. în reflexia cutiilor poºtale ºi a

contoarelor de gaz mã uit la mine ºi vãd capul muºcat al bestiei de zahãrpe un tort de nuntã monstruos.

au trecut 10 ani, toate fotografiile de atunci s-au ºters sub insistenþa corozivã a

amprentelora saliveia lacrimilor.

mã vindecã adesea un noi, încolãciþi în jurul celuilalt, povestit cu vocea cretinã, de narator din grey’s anatomy,

pe care o au gândurile

firul de pãr alb pe care mi-l descoperise coafeza nu mi-a purtat noroc.

de sub vopseaua aplicatã în aprilie 2011 ca de sub o zãpadã neagrã, nedevelopatã, aveau sã iasã mai multe semne ale unui timp de abandonat grãdinile din care nu creºte nimic. prea târziu deja,

probabil, frumuseþea e încã, necruþãtoare.

faþa poartã, încã, masca mortuarã a tinereþii. ºi inimile, oricât de potolite, îºi amintesc unele de celelaltepe undele înalte ale puilor de liliac.

dupã ce teama s-a risipit

sub pilota subþiatã, rozcu picioarele strânse, ea doarme un somn de fetus în privinþa cãruia nu s-a hotãrât nimeni dacã îl vrea sau nu. ar fi bine sã te hotãrãºti, parcã-þi zice, visele tale sunt chiurete din

argint.

câteodatã o atingi pe umãr, ca atunci când pe o stradã aglomeratã recunoºti un prieten ºi eziþi de teamãcã ai sã-l sperii.

plouã ºi lumina fulgerelor se reflectã pe aºternutul cast. veþi închide uºile, veþi pãrãsi casa aceasta strãinã ºi, pânã la urmã,

trupul – grãmãjoarã de vreascuri ºi resturi de noapte.

pe strãzi aglomerate,umbrele voastre se vor devora una pe cealaltã mulþi ani de acum înainte.

fãrã urã

fãrã urã ºi fãrã mânie. dragostea mea din anii de doliu –un morman de chibrituri arseînainte de-a fi ajuns la ochiul de aragaz pe care-þi încãlzeºti

mâncarea.fãrã urã ºi fãrã mâniemã laºi sã te-ndrum pe hãrþile mele scrise cu dermatograf.te-aºtepþi ca teritoriile astea secrete sã fi devenit puncte de atracþie

turisticã pentru occidentali retardaþi. pãcatul este o vedere din lumea a3a. un pic decolorat, un piclipsit de inspiraþie. vã salutãm din infern.

vã transmitem gândul bun cã ne-ntâlnim doar aºa, ca pe banchetele de muºama ale

spitalului municipal,doi bolnavi suferinzi de boli diferite, ambele incurabile, ambele halouri morbidepentru un martiriu de contrabandã.

nu a trecut

prin perdeaua de smog, blocurile de vizavi par câmpuri vãzute din avion.

tu stingi luminile, deschizi ferestrele. e o searã de vineri.

în maºina de tocat, cineva îndeasã roºii vinete bucãþi de carnecum în tot ce scriu chipul tãu deformat – o pastã abrazivã pe suprafaþa sticloasã a faianþei.

sã te iubesc încãe suicidal. e inutil. e ca ºi cum aº sta în blocul de vizaviºi te-aº urmãri seara, din bucãtãrie, sã vãd dacã ai stins gazul,dacã ai închis apa ºi dacã ai lãsat vreo fereastrã deschisã.

în telefonul prietenilor comuni, vocea ta sunã ca de pe alt continent.

dar uneori, când plouã,o desluºesc – vie, întreagã, o cãþeluºã scoþându-ºi puii, pe rând,dintr-o casã în flãcãri.

�

Poeme deOLGA ªTEFAN

• Cluj, str. Horea în anii comunismului. Foto: Fortepan.hu

14 • APOSTROF

Schiþã pentru o autobiografie

intelectualã

C ÂTEODATÃ DISTANÞAdintre percepþie ºi

realitate este neaºteptat demare. Confesiunile – îm-pãrtãºite în ultimul timpdin ce în ce mai mult prinintermediul volumelor deconvorbiri (vezi recentinaugurata colecþie a Hu-manitas, intitulatã „Por-trete în dialog“) – au uneori ºi darul de ane confirma acest tip de discrepanþã. Depildã, profilul public al lui Lucian Boiaincludea ºi imaginea unui cãrturar preo-cupat parcã dintotdeauna mai degrabã demeditaþia asupra sensurilor profunde aleistoriei, un cercetãtor ataºat de istoria isto-riografiei, cu o solidã pregãtire teoreticã.Or, ultima sa carte – Istoriile mele: EugenStancu în dialog cu Lucian Boia (Bucureºti:Editura Humanitas, 2012, 211 p.) – spul-berã acest cliºeu.

„Nu am avut o pregãtire de naturã teo-reticã. ªi nu mi-am pus foarte mult timpprobleme teoretice cu privire la istorie. [...]Eram înclinat spre cercetarea concretã...“(p. 48) – îi mãrturiseºte Lucian Boia fostu-lui sãu student Eugen Stancu, tânãr istoric,specializat în istoria SF-ului românesc înperioada comunistã. Pasiunea comunã pen-tru explorarea imaginarului a înlesnit apro-pierea între cei doi interlocutori; de altfel,Eugen Stancu reuºeºte în mod exemplar sãstimuleze dispoziþia confesivã bine drãmui-tã a unui istoric mai degrabã reticent, neso-ciabil ºi rezervat cu apariþiile publice.

Cartea de convorbiri oferã ºi alte infor-maþii inedite: Lucian Boia s-a nãscut (în1944) ºi a crescut într-o familie cu originiitalieneºti (Morandini), de confesiune cato-licã, pendulând între casa spaþioasã de laCâmpulung-Muscel (înzestratã cu o apre-ciabilã bibliotecã) ºi locuinþa închiriatã dinBucureºti (în cartierul Cotroceni). Buniculsãu (Corneliu Morandini) – apropiat deoameni politici importanþi ai României in-terbelice (Gheorghe Tãtãrescu, Istrate Mi-cescu º.a.) – ºi ceilalþi membri ai familiei auavut un rol important în socializarea sapoliticã ostilã marxism-leninismului. Dealtfel, Lucian Boia îºi asumã deschis – întermenii lui Jean-Paul Sartre – „antico-

munismul primar“ (p. 55), atunci cândevocã atmosfera de rãzboi rece în care atrãit familia sa, aflatã în aºteptarea anglo-americanilor. Într-o þarã ocupatã de sovie-tici ºi guvernatã de comuniºtii care iniþiazãprocesul de formare a omului nou, mai alesdupã reforma din 1948 a sistemului de în-vãþãmânt, bunicul sãu evitã sã îl înscrie la„ºcoala comunistã“, în speranþa cã situaþiapoliticã se va schimba: „Atunci se credea cãrãzboiul este aproape. Americanii aruncaumanifeste; îmi amintesc ºi eu cã pe cânderam copil se aruncau manifeste din avioa-ne ca sã îndemne populaþia la rezistenþã,ceea ce nu a fost foarte corect din parteaamericanilor, pentru cã ei ºtiau foarte binecã nu vor face rãzboi cu ruºii“ (p. 17). To-tuºi, adolescentul nu renunþã la pasiuneapentru istorie, cultivatã în familie prin di-verse lecturi (inclusiv dicþionare), ºi decidesã urmeze în 1962 o instituþie de învãþã-mânt superior „cu profil ideologic“, cumîncã era consideratã de autoritãþile comu-niste facultatea de istorie. Parcursul uni-versitar nu a fost în niciun fel încurajat înliceu, unde tânãrul L. Boia a avut parte deprofesori de istorie mai degrabã mediocri,de care nu s-a putut apropia (p. 23-24).

Este un exemplu de dezvoltare perso-nalã în pofida mediului social înconjurã-tor. Lipsit de complezenþe, Lucian Boiamãrturiseºte cã nici în facultate n-a avut unprofesor care sã îl fi marcat în vreun fel (p.30), deºi un arheolog precum Ion Nestorimpunea multora respect, ºi pe bunã drep-tate: „în facultate nu am avut o relaþie apropiatã cu niciunul dintre profesori. Nuam avut vreun model pe care sã îl urmez.Mi-am urmat drumul meu în istorie“ (p.44-45). Totuºi, existã în viaþa sa câtevaîntâlniri destinale (cu Josef Macurek, pro-fesor cehoslovac de istorie a Europei Rã-sãritene; cu Helga Abret, specialistã în lite-raturã germanã, stabilitã în Franþa); careîl schimbã profund ºi îi oferã noi teme decercetare, sugestii bibliografice ºi zeci-sutede cãrþi (la propriu) primite din strãinãta-te. În fine, plecarea de la catedrã a unuicoleg (Vasile Curticãpeanu) îi oferã ºansade a preda cursul de istorie a istoriografiei,pe care avea sã îl susþinã timp de aproxi-mativ trei decenii.

Contactul cu exteriorul, cu Occidentul(descoperã ªcoala de la Annales, corespon-deazã cu Pierre Chaunu, Emmanuel LeRoy Ladurie et al. – p. 68-69), îl salveazã,îl face imun la discursul istoriografic au-tarhic, izolaþionist (în flagrant contrast cuprofilul istoriografiei autohtone, se ocupãde istoria imaginarului, a marþienilor, pu-blicând în Vest – p. 88-89). Ideea de a în-fiinþa o comisie internaþionalã de istorie aistoriografiei se dovedeºte foarte inspiratãºi îl pune din nou în contact cu istorici in-fluenþi din Franþa ºi din lume. Mai mult,Congresul Mondial de Istoriografie, þinutîn vara anului 1980 la Bucureºti, îi oferãºansa de a profita de contextul favorabil ºide a putea cãlãtori în strãinãtate în fiecarean, pânã în 1989, într-un interval când pu-þini specialiºti români în ºtiinþe umanistereuºeau acest lucru. Previzibil, Lucian Boiapredã ºi scrie în alt fel decât colegii sãi, dela Catedra de istorie contemporanã româ-neascã, de exemplu. Din aceastã cauzã îºicreeazã ºi adversitãþi atât înainte, cât ºi –

mai ales – dupã 1989. Colegul sãu de laFacultatea de Istorie, Ioan Scurtu, a dez-voltat o adevãratã obsesie legatã de scrieri-le lui Lucian Boia ºi, în general, faþã de ceicare par sã „demitizeze“ istoria naþionalã.În intervenþiile sale publice, rudimentare ºipline de venin, a ajuns sã afirme cã LucianBoia et co. se ocupã cu demolarea a totceea ce înseamnã valoare naþionalã.

Lucian Boia are un rol crucial – mai alesprin intermediul volumului Istorie ºi mitîn conºtiinþa româneascã (Humanitas, 1997)– în tentativa de a scoate istoriografia ro-mânã din chingile vulgatei istoriograficespecifice naþional-stalinismului. Indiferentde accidentele biografice ulterioare, în1996-1997, Sorin Antohi (mai tânãrul sãucoleg de la Facultatea de Istorie, pe atuncicoordonatorul colecþiei de istorie de la Hu-manitas) are meritul de a-l fi „redescope-rit“ pe Lucian Boia ºi de a-l fi redat unuipublic mai larg, intoxicat pânã atunci depraful naþionalismului istoriografic. O bunãparte a establishment-ului istoriografic s-asimþit vizatã ºi atacurile furibunde nu aulipsit. Ulterior, termenul de demitizare aºi cãpãtat o nedreaptã conotaþie peiorativã.Dar influenþa cãrþii a fost durabilã; a mairãmas realitatea palpabilã a sute de stu-denþi, care au învãþat de la Lucian Boiabunul-simþ istoriografic, de fapt au deprinsarta de a scrie onest, dacã nu obiectiv.

Evident, astãzi descoperim cã nicio lu-crare nu atinge perfecþiunea; nici Istorie ºimit în conºtiinþa româneascã nu face excep-þie. Încã din epocã, apãruserã cronici rezer-vate, pline de nuanþe, dar rezonabile (RaduG. Pãun, în Revista istoricã). În plus, în cele-bra sa carte tipãritã în 1997 Lucian Boiapare nedrept cu anumiþi autori, de exem-plu cu lucrãrile unui ªtefan Andreescu (Res-titutio Daciae: Relaþiile politice dintre ÞaraRomâneascã, Moldova ºi Transilvania), unprofesionist autentic – atins poate de unvag conformism istoriografic –, în timpce opera cu accente mult mai discutabile(chiar privind epoca lui Mihai Viteazul) aunui ªtefan ªtefãnescu (între altele, mem-bru al CC al PCR, decan al Facultãþii de Is-torie, director al Institutului de Istorie „N.Iorga“) scapã de analiza criticã a justiþiaru-lui demitizator. Citind Istoriile... întrezãrimºi un posibil rãspuns la aceastã nedumeri-re. Altminteri cuprinzãtoare, cartea de con-vorbiri cu Eugen Stancu nu atinge în amã-nunt subiectul raporturilor dintre LucianBoia ºi colegii sãi de la catedrã.

Eugen Stancu este un însoþitor atentla detalii, care stãpâneºte arta dialogului,dar mai ales îl lasã pe fostul profesor sã þea-sã firele narative ale unor istorii ce nu maisuportau amânare. Volumul de convorbirieste schiþa unei autobiografii intelectualefascinante.

�

Cristian Vasile

o

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 15

„A BIA AºTEPTAM sã-þi povestesc! E oistorie teribil de excitantã! Mã sufoc

dacã o pãstrez în mine. De ieri de când amaflat-o sunt obsedat, mã înnebuneºte, mãotrãveºte ºi ai sã vezi cã nu-i doar o vorbãgoalã, cã tocmai despre otravã e vorba. Darþi-o istorisesc numai þie, pentru cã ºtii sãtaci. – Ca mormântul!“, îl asigur eu, întimp ce îmi trece fulgerãtor prin minte: Tuîn schimb nu prea ºtii sã taci. „Ai sã vezi– continuã el –, nu e glumã, este ceva gra-visim!“ Nu l-am vãzut niciodatã pe RudiSchuler în halul acesta de surescitare. Otrãda vocea sa, la telefon, când mã rugasesã trec pe la el, cãci avea sã-mi spunã cevasenzaþional. Nu, nu putea sã vinã la mine,secretul pe care voia sã mi-l încredinþeze eraprea mare ºi se temea sã vorbeascã în altãparte decât acasã la el. De la mine, din stra-da Bolintineanu, pânã la el în Andrei Mu-reºanu „nu faci nici cinci minute“, insistael. Se vede cã îmi pândise la geam apariþia,cãci de îndatã ce am ajuns în faþa casei l-amzãrit fãcându-mi semne de sus sã urc mairepede. Abia intrat în camerã, mã instalãîntr-un fotoliu, o expedie cam brusc pe ma-ma lui, care mã întâmpina ceremonios,spunându-i pe un ton impacient sã nu neaducã ceaiul propus de ea ca de obicei petonul ei blând, ºi închidea geamul, trãgeachiar grijuliu storul. Se lãsã o penumbrã încare literele aurii de pe cotorul volumelorlegate în piele (de ornitorinc, vorba lui Ne-go) sclipeau ca niºte licurici în rafturile ne-gre ale bibliotecii. Când toate mãsurile deasigurare a discreþiei furã luate, pãru cã secalmeazã, îºi trase un scaun lângã fotoliulmeu ºi începu aproape în ºoaptã, pe un tonconspirativ:

„Eroul istoriei e Meyerhofer. În sfârºit,dacã se poate spune… erou.“ ªi chicotitulgâlgâit al lui Rudi, irepresibil în momente-le sale de împãrtãºire a unor confidenþe pi-cante, râsul ce trãda oculte subterane femi-nine, reprimate de obicei în vocea sa, sefãcu auzit câteva momente. Apoi, continuãpe acelaºi ton: „Îl cunoºti pe Meyerhofer,þi l-am prezentat. Dar nu ºtii multe despreel. Nici eu nu ºtiam pânã alaltãieri mai ni-mic… în sfârºit, nu tocmai nimic, ºtiam cãe «normal» (iarãºi un chicotit înfundat), cãe un bãiat citit, destul de bun pianist, cãvine dintr-o familie cu stare sau care erapânã de curând înstãritã ºi cã e, cum sãspun…, cam deºucheat, în sfârºit…, excen-tric. Îi cunoºteam micile sale manii, curio-zitãþile, pasiunile sale, printre care interesulsãu straniu pentru otrãvuri. Cred cã þi-ampovestit despre cutia sa cu veninuri în fiolepe care mi-a arãtat-o odatã. Dar, mã rog,nu era nimic deosebit în toate astea, chiardacã figura lui, contorsiunile trupului, po-zele bizare afiºate de el, mersul sãu þopãitºi altele aparþin toate unei fãpturi ciudate.Ei bine, sã ºtii cã am aflat o mare tainã a

insului. Chiar el mi s-a destãinuit alaltã-ieri seara, aici la mine. ªedea în fotoliul încare stai acum“. Rudi se opreºte câteva cli-pe, mã priveºte þintã în ochi, mãsurând par-cã gradul meu de nerãbdare, de curiozitatepe care reuºise sã o stârneascã în mine.Ochii sãi verzi, spãlãciþi, ochi de peºte, licã-resc, pomeþii obrajilor s-au împurpurat,chiar ºi pistruii de pe pomeþi au luat onuanþã violacee. κi reia povestirea scãzândºi mai mult intensitatea vocii, de parcã s-arteme sã nu fie ascultat la câþiva paºi de noi,sau mai degrabã pentru a-mi crea o starede suspans în aºteptarea revelaþiei teribilu-lui secret. Aflu, astfel, cã studentul arãdeanrecent înscris la Facultatea de Litere a Uni-versitãþii „Bolyai“ e foarte ataºat de mamalui, pe care o adorã maladiv (ataºamentdestul de curent la cei de constituþia lui –îmi spun –, Rudi însuºi nefiind o excepþie).O detestã, în schimb pe mãtuºa lui. Aceas-ta, actriþã, femeie frumoasã, cunoscuse îna-

inte de rãzboi oarecare succese pe scene dinBudapesta, se refugiase înainte de asediulcapitalei maghiare de trupele sovietice lasora ei din Arad. Venise cu fiul ei, un bãiatmai mic decât vãrul sãu. Ajuns aici, poves-tirea lui Rudi se încâlcea. Apãrea un ofiþerromân de miliþie, amantul acelei mãtuºi, unmedic evreu care o trata pe aceasta de dia-bet ºi era ºi el nu puþin atras de farmeceleei. Rudi nu prea înþelegea ce anume stâr-nise ura lui Meyerhofer împotriva actriþei,dar pornirea aceasta sporea în mãsura încare creºtea ascendentul ei asupra celor dinjur. ªi încã legãturile ei cu bãrbaþii nu l-arfi interesat prea mult, dar mãtuºa reuºise são acapareze întru totul pe sora ei, sã o an-treneze în mãruntele dar tumultuoasele eimondenitãþi (îmi cam închipuiam ce pu-teau fi acestea în Aradul tot mai posomo-rât, mai mizer din anul Domnului 1948).Iar culmea era cã amantul miliþian al mã-

�

D O S A R

Cazul MEYERHOFERNicolae Balotã

D O S A R

• Nicolae Balotã. Foto: M. P.

D O S A R16 • APOSTROF

tuºii începuse sã se roteascã ºi în jurul suro-rii acesteia, al mamei lui Meyerhofer. Or,acesta nu putea suporta o asemenea infa-mie. E adevãrat cã prezenþa la ei în casã aacestei rude cu vizite multe îºi avea ºi avan-tajele sale pentru el. Iar avantajul supremrezida în fiul mãtuºii, în vãrul sãu adoles-cent. Ajuns la acest punct al istorisirii sale,vocea lui Schuler devenea insinuantã ºifoarte, foarte comprehensivã. „Închipuie-þicã l-am vãzut pe veriºorul acela. E dulce.Nu, nu l-am vãzut în carne ºi oase, ci nu-mai într-o pozã, dar e deajuns. Are vreocincisprezece-ºaisprezece ani.“ Excitat deevocarea junelui, povestitorul îºi precipitãdebitul. Ne apropiem, simt, de deznodã-mânt. Într-o searã, întorcându-se târziuacasã, actriþa îºi descoperã fiul în braþelevãrului sãu. „Îl iniþia“ – vorba lui Rudi.Scandal, ameninþare sã-l pârascã la miliþieºi, mai rãu pentru el, mamei sale, apoi leºin„teatral“ al actriþei, urmat de o comã dia-beticã din care e scoasã de medicul chematîn miez de noapte. În aceeaºi noapte, Me-yerhofer se decide. A doua zi mãtuºa sufe-rindã fiind îngrijitã de sora ei, aceasta îiduce un ceai amar de plante ºi o prãjiturãla pat. În ceai, doza de arsenic introdusã peascuns de fiul ei. Moartea mãtuºii a fostpusã de bãtrânul doctor de casã al familieipe seama unei subite crize de hiperglice-mie, enormei felii de tort cu friºcã ingur-gitate. Nepotul s-ar fi putut bucura de reu-ºita întreprinderii sale, dacã – efect perversal acesteia – nu l-ar fi pierdut pe veriºorulpentru care fãcuse ceea ce fãcuse. Într-ade-vãr, la câteva zile dupã înmormântarea fe-meii detestate, soþul acesteia, de care trãiadespãrþitã, venise de la Budapesta ºi-l luasela sine pe fiul sãu, spre cumplita dezolare alui Meyerhofer. Iar lovitura cea mai recen-tã: ofiþerul de miliþie se consoleazã de pier-derea amantei actriþe vizitând-o searã desearã pe sora moartei, mama lui adulatã.Rudi îºi încheia povestirea aproape ºoptin-du-mi la ureche: „Meierhofer a început iarsã se pregãteascã. Nebunul mi-a arãtat pra-ful alb…“ „Ce fel de praf?“ – am întrebateu, maºinal. „Arsenic“ – abia aud pe RudiSchuler suflându-mi cuvântul, la care de alt-fel mã aºteptam.

Douã zile mai târziu, aprinsesem tocmailumina în camera mea cãci se întuneca-se, închisesem cartea lui Jaspers despreNietzsche ºi rãtãcind în reverie, mai degra-bã decât urmând calea bine temperatã areflecþiei, zãboveam în jurul cuvintelor (cepãreau ºi ele izvorând din visarea, nu dingândirea lui Nietzsche): „Pãmântul are opiele; pielea aceasta are boli. Una dintreacestea se cheamã Om“. Iluziile, nebuniane-au fãcut sã devenim oameni? Nu, o per-versiune originarã mult mai adâncã ne-alãsat pradã devierilor iluziei ºi alienãrii. ªitotuºi, efectele perverse ale perversiunii sepot întoarce spre salvarea noastrã. Pasãreadin grãdina lui Ion care catã sã se facã om,greºeºte mereu, dar din greºelile, din eºecu-rile ei repetate se întrupeazã omul. Oare,numai din greºeli? Îmi aminteam – prin ceasociaþie? – cã doar cu vreo patru ani înurmã, spre sfârºitul rãzboiului, bravul KarlJaspers pãstra în rezervã pentru sine ºi pen-tru soþia sa evreicã, Gertrud, doze sufici-ente de cianurã. Numai existenþa umanãcunoaºte asemenea Grenzsituationen, iartoate acestea – moarte, suferinþã, vinovãþie,chiar furie a istoriei –, incomparabil maimult decât eºecurile ºi iluziile, au fãcut omul

sã devinã ceea ce este. Lãsasem cartea, mãscuturasem din reverie ºi notam în caietulde „exerciþii“, anexã a Jurnalului meu:„Omul modern, pornind de la virtù rina-scimental, trecând prin raþionalism, cultulprogresului, pânã la munca socialistã, la vio-lenþa revoluþionarã, a fost posedat de unethos al voinþei de activitate. Eroii moderniau fost eroi ai libertãþii, ai revoltei, ai rup-turii. Eroismul «naiv» renascentist, pornitdin pofta de a începe sau reîncepe, a deve-nit eroismul negru, disperat, sinucigaº, alterorii. Prin aceasta, eroismul modern ºi-aatins limita extremã dincolo de care e nean-tul. Nu suntem «naivi», ci împovãraþi pestemãsurã, îndureraþi, la capãtul puterilor,sfârºiþi. Sfârºitul, zidul dincolo de care e vid,moartea chiar trebuie strãpunse, depãºite.Dar nu prin negare, prin revoltã, ci prinînglobare, prin realizarea care asimileazã ºiprin transcenderea spre cu totul altul. Înce-pe prin rezistenþã: forþa pasivitãþii. Suferinþatrebuie asumatã. Când eºti la capãt, conti-nuã. Sã fii cel ce rãmâne. Sã mergi pânã lacapãt ºi dincolo. Pãrãsit, nu pãrãsi“.

Notam în Jurnal aceste ultime cuvinte,când una dintre surorile mele îl introduceaîn camera mea pe Negoiþescu. Peste câtevaminute, de îndatã ce sora mea a închis uºade la glasvand în urma ei, Nego, care abiaaºteptase sã rãmânem singuri („Trebuie sã-i spun ceva în secret“, o grãbise el pe soramea sã iasã), începu, dupã câteva clipe debâlbâialã ºi o uºoarã sufocare de emoþie ceîi învineþise obrajii: „Vin de la Meierhofer,studentul despre care ne vorbea Rudi. E ofigurã teribilã! Mi-a mãrturisit mai multdecât un secret oarecare, o tainã înfiorã-toare de care e mai bine sã uiþi cã þi-a fostdestãinuitã. Þi-o povestesc, dar te rog, teimplor sã nu vorbeºti nimãnui despre asta,sã n-o notezi nici în Jurnal ºi dacã vreodatãcineva te întreabã cu privire la ceea ce amsã-þi spun, sã nu recunoºti cã ai aflat cevade la mine. Ai sã vezi de ce!“ Dupã ce l-amasigurat, începu: „Îþi aminteºti ce ne poves-tea Schuler despre cutia cu otrãvuri a luiMeierhofer. Ei bine, închipuie-þi, am vãzu-t-o, am vãzut cutia. E plinã de fiole, de pli-curi cu plante veninoase, de cutiuþe cu totfelul de prafuri toxice... – De unde ºtii cãsunt otrãvuri? – l-am întrerupt eu. – Cumde unde, pãi ce altceva pot fi... – se impa-cientã el. – ªtiu eu, poate droguri, plantemedicinale, medicamente banale? – De un-de droguri, de unde plante! Nu le-am cer-cetat pe toate, dar am vãzut pe niºte sticluþecu lichide de diferite culori etichete cu cra-niul pe douã oase încruciºate, apoi plicuripe care scria arsenic, ce mai... sunt sigur cãe o colecþie de otrãvuri. Are, de altfel, ununchi farmacist ºi cred cã a subtilizat pro-dusele toxice din oficina acestuia. Dar, staisã vezi cã otrãvurile ºi-au ºi produs efectul“.ªi Nego se avântã în istorisirea sa cu atâtelan încât uitã sã se mai bâlbâie. Mama luiMeierhofer, femeie foarte frumoasã („mi-aarãtat poza ei, o pozã dublã, cu ea goalã, înfaþa oglinzii, o vezi din faþã ºi din dos; cu-rios ca un fiu sã poarte portretul nud almaicã-sii în buzunar, eu în niciun caz...“) epianistã sau cântãreaþã sau ºi una, ºi alta.Fiul ei o adorã, dar a început sã o urascã decând a aflat cã are un amant, pe unul suspus de la miliþia localã. Înnebunit de gelo-zie, hotãrãºte, într-o bunã zi, mã rog..., da-cã se poate spune bunã, sã se rãzbune. Vârãfrunze toxice de oleandru în salata pregã-titã pentru cinã. Dar cei doi amanþi scapã,cãci cineazã în seara aceea în oraº. În

schimb sora mamei, gãzduitã de aceasta,fiind refugiatã de la Budapesta împreunãcu fiul ei, gãseºte salata în cãmarã, o mã-nâncã ºi face o intoxicaþie mortalã. Nu seface niciun fel de anchetã pentru cã toþicred cã a fost un nefericit dar banal acci-dent alimentar. „Meierhofer n-are nici ceamai micã pãrere de rãu pentru ceea ce s-aîntâmplat; singurul sãu regret este cã va tre-bui sã gãseascã o nouã soluþie pentru mamalui ºi amantul ei. Se consoleazã – spune el –cu vãrul sãu. E fericit cã poate «face picant»în voie cu bãiatul, acum cã e eliberat de subtutela maternã. Ce zici de asta? Individul eun as-asa-asa-asasin.“ Nego se înroºise,ajunsese aproape vânãt, se sufoca bâlbâin-du-se spre sfârºitul povestirii sale.

Peste alte câteva zile îl întâlnesc în faþapalatului Bánffy pe pictorul Darko. Între-bându-l la ce lucreazã, îmi spune cã a ter-minat de restaurat niºte tablouri vechi pen-tru Meierhofer. E foarte evaziv când îl întrebdespre ce fel de picturi e vorba: „Niºte pic-tori austrieci din secolul trecut“, spune el caîn treacãt, dar în schimb mã întreabã, vãditinteresat, dacã îl cunosc pe „trãznit“. Da, amfãcut cunoºtinþã cu el, dar nu pot spune cãîl cunosc de fapt, îi rãspund eu, fãrã sãadaug o vorbã despre cele aflate în timpuldin urmã. „Nu ºtiu ce sã mai cred, mãîntreb uneori dacã nu e nebun“ – continuãel –, „mã intrigã omul ãsta, pare normal, untânãr bine crescut, citit, cultivat, cunoaºte ºiceva picturã, muzicã ºi deodatã se apucã sãbatã câmpii, sã spunã grozãvii, niºte lucruriatât de ciudate, de aberante, încât... – Cefel de lucruri?“, îl ispitesc eu. „Sã-þi spun...“Darko ezitã, ar vrea sã-mi spunã, dar – maireþinut decât Nego sau Rudi Schuler – ºo-vãie sã dea pe faþã „aberaþiile“ celui ce i s-adestãinuit, tocmai pentru cã acestea i se parprea intime sau prea teribile. „De altfel ºiRudi, cãruia i-am povestit cele mãrturisitede Meierhofer, m-a sfãtuit sã-mi þin gura...– Lasã atunci, nu mai spune nimic“ – îl în-demn eu, dar tocmai acest îndemn, indife-renþa pe care o afiºez îl împinge la vorbã. ªiîncepe, revenind la picturile acelea „austrie-ce“. Meierhofer i-a adus în toamna trecutãtrei mici tablouri ale unor maeºtri minoriaustrieci din secolul al optsprezecelea spreal nouãsprezecelea. Îi spunea cã le cum-pãrase la talciocul din Timiºoara, cã fiinddeteriorate pe ici pe colo îl ruga sã i le res-taureze. Îi promisese o platã pentru aceas-tã muncã, o sumã nu prea mare, de care însãnu s-a achitat încã. Dar mai nou, îi mãrtu-risise cã avea unele necazuri cu aceste pic-turi. Se pare cã la Muzeul din Arad s-auconstatat anumite dispariþii de tablouri. Unvãr al lui Meierhofer, care lucra acolo, a fostacuzat cã ar fi furat acele lucrãri dintr-oremizã a muzeului, unde erau depozitate.Nu era nicidecum vorba de tablourile pic-torilor austrieci pe care i le încredinþase pic-torului nostru, îl asigurase Meierhofer peacesta. Vãrul fusese însã arestat, apoi elibe-rat din lipsã de probe împotriva lui, dar an-cheta continua. „Deºi povestea asta nu-miplãcea deloc, nu gãseam încã nimic anormalîn ea – continua Darko –, sã vezi însã ce-mispune individul. Printre pasiunile sale o areºi pe aceea a otrãvurilor. Aici începe nebu-nia. Le colecþioneazã, le cerceteazã, le cu-noaºte, ba mai mult le încearcã pe propriasa piele. Face experienþe cu substanþele celemai toxice. Le ia în doze minuscule, apoiîncet-încet ºi regulat mãreºte doza... – Semitridatizeazã“, îi spun eu ºi-i istorisesc strã-vechea legendã din jurul regelui Mithridate

�

D O S A R

cel Mare, Eupator, adversarul romanilor,înfrânt dupã multe rãzboaie de aceºtia, celcare printre alte mãsuri de prudenþã ar filuat-o ºi pe aceea de a se obiºnui cu otrã-vurile ingerându-le progresiv, în doze totmai mari. Prudenþã excesivã cu efect pervers:atunci când, învins de romani, pentru a nucãdea în mâinile lor, Mithridate a încercat sãse sinucidã otrãvindu-se, veninul n-a acþio-nat, astfel cã bãtrânul rege a fost silit sã-icearã unui soldat galic sã-l ucidã. „Da, darMeierhofer nu cautã sã se insensibilizeze faþãde otrãvuri. Sau cel puþin nu cred cã pentruasta le înghite. El le încearcã pe sine pen-tru a le vedea efectele, pentru a vedea pânãunde poate merge, ce mai... dintr-o plãce-re perversã de dement. De altfel numai aºapot sã-mi explic ceea ce mi-a mãrturisit. Oistorie oribilã!“ (Darko, vorbind ungureºte,foloseºte cuvântul rémes, al cãrui corespon-dent ar fi germanul schrecklich, înfiorãtor.)Într-adevãr, experienþele cu otrãvuri nu eraupracticate de Meierhofer doar pe corpul sãu,ci ºi pe acela al veriºorului, care îi era ºiamant. La început, fãrã ºtirea aceluia, maitârziu chiar cu consimþãmântul sãu. Cândvãrul a fost cercetat pentru dispariþia dinmuzeu a tablourilor, mama acestuia, mãtuºalui Meierhofer, l-a acuzat pe acesta de a-i finenorocit bãiatul. Scandal în familie, ame-ninþãri cu denunþuri la miliþie... Meierhoferîºi sfãtuieºte vãrul sã-ºi „liniºteascã“ mamaistericã administrându-i calmante. ªi „dingreºalã“, spune el, într-o searã în loc de vale-rianã vãrul îi dã maicã-sii porþia sa de arse-nic pe care o lua în cadrul experienþelor lor.„N-am înþeles din povestirea lui – spuneDarko, care dintre cei doi veri complici afost cel cu «greºeala», dar nici nu l-am între-bat. Îþi spun sincer, nu voiam ºi nu vreau sãºtiu care dintre cei doi, sau poate amândoi.– ªi ce s-a întâmplat cu mãtuºa otrãvitã? Amurit? – Binenþeles. Dar nu s-a aflat nimic.Un bãtrân medic de familie a dat nu ºtiuce explicaþie, în orice caz dupã el a fost omoarte naturalã.“

Într-o searã, peste vreo douã sãptã-mâni, ieºind din locuinþa profesorului Petrescu-Ercea, dupã ce o condusesem acasãpe Marie-Cristine, fiica acestuia, coborândscãrile vetuste ale imobilului din parcul cen-tral, casã de raport ce aparþinuse, înainte dea fi „naþionalizatã“, Statusului romano-catolic, mi-a ieºit înainte, urcând grãbittreptele, Meierhofer. Ne-am oprit pe unpalier ºi-mi spunea, întovãrãºindu-ºi vor-bele cu contorsiuni ale trupului jigãrit ºi cuschime nevricoase ale obrajilor nãpãdiþi deo acnee violent-eruptivã, cã locuieºte într-o camerã de la ultimul etaj ºi cã i-ar face o„mare plãcere ºi deosebitã onoare“ – accen-tua el pe un ton atât de exagerat ceremo-nios, încât credeam ºi poate nu mã înºelamcã vorbea ironic – sã îi fiu oaspete, mãcarpentru o scurtã vizitã. Încercasem întâi sã-l refuz, pretextând ora cinei care se apropiaºi pe care o respectam acasã la ai mei, darcedasem apoi, spunând cã nu voi putea stadecât foarte puþin. Curiozitatea mea, ca aunui entomolog pentru o insectã rarã, refu-la în acel moment sila provocatã de insul cemi se pãrea slinos, nu atât în îmbrãcãmin-tea sa foarte oarecare, cât în trupul sãu bân-tuit de ºerpuiri, ondulãri nervoase, în pie-lea buboasã a obrajilor ºi, bãnuiam eu, nunumai. Am urcat deci douã etaje, în timpce el ºerpuia pe lângã mine vizibil satisfã-cut ºi deschidea uºa poftindu-mã foarte ce-remonios sã intru. M-a izbit, de îndatã ceam trecut pragul, aerul îmbâcsit al unei lo-

cuinþe de mult nearisite, doldora de troa-ce vechi, printre care mã strecuram urmân-du-l, þinându-mã sã nu trag prea adânc înpiept mirosurile agresive, de bãtrâneþe ne-îngrijitã, de pisici ce se uºureazã pe undeapucã, de lãturi stãtute. Apartamentul pã-rea nelocuit, deºi în obscuritatea ca de ca-vou, luminat doar de felinarele din stradãprin interstiþiile jaluzelelor coborâte, sur-prindeam parcã gemete, ºoapte, foºnete decearºafuri, acoperite de scârþâitul parche-tului sub paºii noºtri. Intram bâjbâind în-tr-un soi de culoar îngust, mai întunecoschiar decât odãile strãbãtute ºi ajungeam însfârºit, la capãtul lui, în camera lui Meierho-fer. Luminatã, constatam eu uºurat, cãcifereastra nu era acoperitã de nicio perdea,iar amfitrionul, grãbindu-se sã facã ono-rurile casei, aprindea o lustrã mare dealamã, olandezã, din tavan. ªi ceea ce adãu-ga la satisfacþia mea, aerul din încãpere numi se pãrea viciat; de altfel, ca ºi cum ºi-ar fi dat seama cã suferisem inhalând duho-rile din restul locuinþei, Meierhofer deschi-dea larg fereastra ce dãdea spre parc, deunde se prelingeau în odaie peste câtevaclipe efluviile dulci ale teilor în floare. Darcu sensibilitatea mea excesivã la arome ºimiasme, începeam sã simt, strecurându-seprintre miresmele duioase ale florilor de tei,altele mai puþin blânde, mirosuri de o agre-sivitate ocultã, îngrijorãtoare tocmai pen-tru cã nu le puteam discerne nici originea,nici natura, aspirându-le cu nasul ºi plãmâ-nii dilataþi. Sã fie oare emanaþiile fetide aleomului din faþa mea, cu purulenþa vizibilãa pielii sale ºi mai ales cu aceea bãnuitã,invizibilã a trupului sãu – mã întrebam eu,pornind din nou sã aspir cu o economieprudentã. Nu, mi-am dat seama în curând,erau mirosuri mai subtile, mai degrabã far-maceutice, volatile, penetrante, insidioase.Recunoºteam o nuanþã de eter, dar ames-tecatã cu altele, necunoscute. În curândînsã, obiºnuinþa estompa pestilenþele aces-tea obscure ºi atenþia îmi fu atrasã de ma-nevrele amfitrionului meu care trebãluiaîntr-o niºã ce se deschidea într-o laturã aîncãperii, scotea dintr-un dulãpior de peperete ceºti ºi tacâmuri, aprindea unul din-tre acele primusuri care nu lipseau pe vre-mea aceea din nicio casã ºi punea pe el unibric. „Ce faci, domnule?“ – l-am întrerupteu, cãci, robotind, nu înceta sã sporovãias-

cã, despre cursurile plicticoase de la facul-tate, despre lecturile sale mult mai pasio-nante, cum ar fi povestirile lui Conrad Fer-dinand Meyer, pe care i le recomandaseRudi Schuler... „Sper cã beþi cu mine unceai, de fapt o tizanã“ – îmi rãspundea eliute, nedând ascultare refuzului meu pen-tru motivul cã nu-mi plac ceaiurile de plan-te, ci continuând sã se agite în niºa din spa-tele meu ºi totodatã sã elogieze în termeniexaltaþi arta povestitorului german. Termi-nase de citit Angela Borgia ºi începuse unvolum de nuvele printre care una, Die Rich-terin, îl pasionase de-a dreptul, chiar dacãnu era de acord cu punctul de vedere al po-vestitorului. Aflând cã nu cunoºteam aceas-tã nuvelã, începu sã-mi vorbeascã despreea, în timp ce aducea ceainicul ºi turna cea-iul de plante în ceºti. O sumbrã istorie deomoruri, presupus incest ºi otrãvire, pe tim-pul nu mai puþin obscur al longobarzilor.Miroseam cu oarecare neîncredere infuziaaburindã din ceaºcã ºi-l urmãream pe Me-ierhofer prin hãþiºul povestirii romanþioa-se, mai puþin atent la succesiunea încâlci-telor crime, cât la delectarea sa manifestã înrelatarea lor. De cum acceptasem sã-i facacea „scurtã vizitã“ pentru care insistase,îmi propusesem sã-i observ cu luare amin-te gesturile, cuvintele, schimele. De aceea,îl lãsam sã facã ceea ce doreºte, sã spunã totce vrea, interveneam doar monosilabic înºuvoiul volubil al vorbirii sale ºi nu lãsamsã-mi scape niciunul dintre gesturile salecele mai mãrunte. Nu mã atingeam de cea-iul din ceaºca mea, mai ales cã nici pe el nu-lvedeam bând dintr-a lui. Dar nu era atâtprudenþa care mã reþinea cât repulsia, o silãirepresibilã stârnitã de fãptura lui. Remar-cam insistenþa cu care se oprise în poves-tirea sa asupra veninului pe care Stemma,„Justiþiara“ din nuvela lui Conrad Ferdi-nand Meyer, îl pãstra într-o fiolã de cristal,alãturi de o altã fiolã asemãnãtoare pe carescria cu litere greceºti cuvântul Antidoton,plãcerea cu care îmi detaila scena în careeroina nuvelei greºeºte spãrgând o fiolã dincare emanã un miros plãcut de migdalã. Cãsavura propria sa povestire se vedea din ex-citaþia sa crescândã, din înroºirea coºuri-lor de pe obrajii sãi în flãcãri, dar mai cuseamã se auzea din felul sãu cu totul deo-

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 17

�

• Nicolae ºi Bianca Balotã. Foto: M. P.

18 • APOSTROF D O S A R

sebit (ºi trebuie sã precizez, deosebit deneplãcut) de a pronunþa siflantele: în mo-mentele sale de maximã excitaþie îl auzeamºuierând consoanele s sau z, îi vedeam parcãvârful limbii strecurându-se din dosul dinþi-lor ºi ivindu-se rapid între buze, aseme-nea limbuþelor bifurcate ale unui ºarpe. Mãfascina acest mãrunt amãnunt anatomico-fonic. Nu m-am putut abþine sã nu-l întreb:„Nu þi se pare cã aceastã eroinã a Legii cuun nume emblematic, Judicatrix Stemma,nu e decât o criminalã, o otrãvitoare ordi-narã?“ Nu terminasem de pronunþat acestevorbe ºi-mi pãrea deja rãu cã-mi scãpaserã.Dar urmarea n-a fost, cum m-am temut oclipã, demontarea insului pãtimaº din faþamea, ci, aº zice dimpotrivã, remontarea, darîntr-un alt registru. Dupã câteva clipe detãcere, îmi spunea pe un ton nou, sfidãtorparcã: „Da, fãrã îndoialã, e o criminalã.Dar nu ordinarã“. Orgoliul, trufia triumfauîn el asupra oricãror reticenþe. ªi deodatãobservai o schimbare într-însul; vedeam pechipul lui un fel de decizie de a mã înfrun-ta. Eram curios sã vãd ce va scoate – ca unsoi de prestidigitator – din mânecã. Parcãbrusc sãtul, plictisit de nuvela destul de in-digestã a germanului, ºi stãpânindu-ºi agi-taþia, contorsiunile nervoase ce-i întovã-rãºeau vorbele, îºi curmã povestirea ºiprinzându-se solid de braþele fotoliului încare pãrea ancorat, se aplecã spre mine ºiîncepu cu un glas schimbat un fel de con-fesiune. Începu pe un ton grav ºi totodatãmieros: „Kedves, igen tisztelt, Balota uram...“Îmi solicita cu respectuoasã cãldurã atenþia,nu aceea a literatului sau a filosofului (ºiepitete laudative întovãrãºeau aceste titluriale mele), ci a omului de credinþã (din noucalificative elogioase) cum i se spusese cãaº fi. De astã datã într-adevãr nu-l întreru-peam cu nicio vorbã, ci-l lãsam sã se des-fãºoare în voie, stãpânindu-mi orice mimi-cã în afara unei atenþii politicoase. Þinea– spunea el – sã se mãrturiseascã unui cre-dincios catolic, chiar dacã el nu era de aceas-tã credinþã, cãci numai catolicii cunosc cuadevãrat valoarea redemptoare a sacramen-tului penitenþei. Da, doreºte de mult sã facãpenitenþã, sã se spovedeascã deoarece pãca-te grele îi apasã cugetul. Vocea sa luaseinflexiuni patetice. Folosea cuvinte cãutate,termeni din vocabularul ecleziastic al peni-tenþei; amintea ca în trecere atriþiunea ºicontriþiunea, îºi plângea pãcatele, îºi dãdeacu pumnul în piept repetând mea culpa,mea maxima culpa, recita câteva versete dinpsalmii penitenþiari, voia sã se mortifice, arfi fost gata sã se flageleze, sã se acopere cucenuºã, sã facã penitenþã publicã, solemnã,doar va dobândi absoluþiunea. Îl ascultamcu o faþã voit impasibilã. Întrucâtva des-cumpãnit de tãcerea mea, încercã sã mãprovoace: nu-l întreb ce anume pãcate îlapasã, nu vreau sã aflu ce a sãvârºit de nupoate sã afle pacea? „Nu, nu te întreb – i-am rãspuns cât se poate de calm –, estetaina sufletului dumitale, n-am niciun dreptsã te descos. ªi apoi, nu uita cã nu suntpreot. N-am nicio calitate sã dau deslegãri.– Dar nu vã intereseazã cazul meu? – insi-stã el – Ba da...“ – îi spuneam eu într-odoarã, de parcã l-aº fi ascultat numai dinpoliteþe. Vedeam cã placiditatea mea îl sco-tea din sãrite, îl stârnea. Voia sã mã ºoche-ze, sã mã îngrozeascã, sã mã vadã terifiatprin mãrturisirile sale. Tresãririle nevricoa-se îi reîncepurã în timp ce se lansa, tot maiexcitat, în „spovedanie“.

Povestea începea, îndeajuns de banalpentru a mi se pãrea credibil, cu un tatã,director de bancã la o filialã arãdeanã a uneiinstituþii bancare bine cunoscute, un pãrin-te de familie preocupat doar de procente,cambii, acþiuni. Mama, o fiinþã adorabilã ºiadoratã de el (vorbind despre ea, vocea saschiþa un fel de tremolo ºi îºi acoperea cu opalmã ochii, ca pentru a-ºi ascunde lacrimilegata sã iasã). ªi continua sã se „mãrturiseas-cã“ astfel, fãrã sã-i pot urmãri privirile, pecare probabil – îmi spuneam – mi le arun-ca printre degetele sale. Tatãl, mãrunt, gras,desgustãtor de lacom, o înºelase fãrã ruºine,de când s-au cãsãtorit, pe mama lui („o fru-museþe, vreþi sã vã arãt o pozã? Goalã, laoglindã...“, la care eu îi fãceam semn, fãrãsã scot o vorbã, cã nu doresc). Dar tot tatãl,„monstrul“, întorcându-se de pe la „curve-le“ lui, se dezlãnþuia uneori, fãcându-i eiscene îngrozitoare de gelozie. Îndeosebi întimpul din urmã, de când bãncile au fostnaþionalizate ºi a rãmas pe drumuri, silit sãalerge tot timpul dupã afaceri la piaþa nea-grã, omul parcã înnebunise. Se întoarceaacasã uneori în miez de noapte ºi îºi revãr-sa necazul asupra nevestei sale. „Îl auzeamdin camera mea cum urlã la ea, cã îl rui-neazã cu cheltuielile ei, cã habar n-are prince teribile timpuri trecem, cã a adus-o la noipe sora ei, o altã curvã de la Pesta, pe caretrebuie sã o întreþinã împreunul cu bastar-dul ei, ºi altele, ºi altele... Fierbeam denecaz; îmi venea sã intru la ei ºi sã sar la el.Dar nu, m-am abþinut, deºi îmi era taregreu. M-am liniºtit doar pentru cã îmi apã-ruse un gând de rãzbunare care, mãrturisescsincer, îmi fãcea o grozavã plãcere. În zile-le urmãtoare am fost ca obsedat de acestgând; îl tot schimbam, îl amãnunþeam, îldichiseam ca o pãpuºã. Visam sã creez oadevãratã operã de artã. – Ce fel de operã?“– l-am întrerupt eu. „Cum sã-l omor câtmai rafinat pe tata“ – îmi rãspundea el sim-plu, cam nedumerit cã mai pot pune o ase-menea întrebare cu privire la ceva ca de lasine înþeles. De la un timp, pierise tonulsmerit al penitentului de la începutul „spo-vedaniei“. Oscila între vorbirea rece, obiec-tivã, stil proces-verbal poliþienesc ºi scurteexaltãri pasagere ca ale unui fanatic gata sãucidã pentru o cauzã „înaltã“. Dar artistulcrimei ca rafinatã operã de artã a fost împie-decat în planul paricidului „dichisit“ de orevelaþie fatalã. Aici vocea lui Meyerhofer s-a frânt brusc ºi a luat un ton cu adevãratsinistru. Istoria devenea mai sordidã chiardecât fusese pânã atunci. Întoarcere târzieîn noapte a tatãlui, fiul care-l pândea audedin dormitorul pãrinþilor obiºnuitele recri-minãri ºi insulte aduse mamei sale iubite detatãl detestat. Tânãrul iese din camera sa ºitiptil se apropie de aceea a genitorilor sãi,hotãrât de astã datã sã purceadã pe datã lapunerea în practicã a planului sãu. Cu ure-chea lipitã de uºa dormitorului, unde înce-taserã de câteva clipe rãcnetele injurioase alepaternelului (büdös kurva ºi altele la fel),aude gemetele mamei. „O omoarã, mi-amzis, gata sã mã nãpustesc în odaie. Dar nu,când am întredeschis uºa am înþeles, gâfâiade plãcere, horcãia ca o scroafã ce e. Atuncim-am hotãrât: îi omor pe amândoi...“

S-a întrerupt, de parcã l-ar fi sugrumatemoþia, l-ar fi depãºit monstruozitatea actu-lui pe care avea de gând sã-l comitã. Tãceaºi se uita oblic, scrutãtor, în ochii mei, capentru a vedea ce efect fac cuvintele lui asu-pra mea. Mã strãduiam sã par cât mai im-pasibil, ceea ce, vãdit, îl exaspera. Reîncepu,

luând din nou tonul spãsit al mãrturisito-rului. „Da, m-am întors în odaia mea ºi m-am frãmântat toatã noaptea plãnuind cumsã-i ucid mai ingenios pe pãrinþii mei. Tur-bam de urã ºi numai închipuirea unui planmai potolea furia din mine împotriva lor.Voiam sã-i fac pe amândoi sã sufere, dar nuîn acelaºi fel. ªi-apoi, aveam de gând sãmachiez dubla mea rãzbunare (aºa numeamîn sinea mea acþiunea) astfel încât lumea sãcreadã cã soþul ºi-a ucis soþia, dupã o vio-lentã disputã conjugalã, iar apoi s-a sinu-cis. Ba – culme a rafinamentului meu – spe-ram sã o fac pe mama sã creadã cã tatãlmeu a ucis-o. Nu e uºor sã realizezi o ase-menea dublã operã de artã.“ Ultimele cu-vinte le rostise iar (oare involuntar?) petonul plin de îngâmfare al artistului orgo-lios. Se oprise ºi mã cerceta din nou cu pri-virea sa pieziºã. Nu mã mai puteam abþine.M-am ridicat brusc din fotoliu, nãpãdit desila ce se acumulase ºi urcase în mine ca ogreaþã din adâncul mãruntaielor. Sã fi fostultimele cuvinte, acea înfumuratã „dublãoperã de artã“ care a fãcut sã se reverse pa-harul rãbdãrii din mine? „Ce este, Dom-nule Balotã? Ce s-a întâmplat?“ – se grãbeael sã mã întrebe. Dar vedeam preabine cã,pe lângã alarma speriatã a omului surprinsde reacþiunea neaºteptatã a celui din faþalui, era ºi un zâmbet de satisfacþie nereþinutal celui ce a reuºit în sfârºit sã mã scoatã dinsãrite, sã mã vadã reacþionând la „spove-dania“ lui altfel decât printr-o placidã, poli-ticoasã, chiar uºor plictisitã atenþie. Ar fidorit, poate, o izbucnire mai violentã amea, dar a trebuit sã se mulþumeascã cumai puþin. Reuºind cu greu sã mã reþin, i-am spus doar repede, cu câtã rãcealã izbu-team sã dau glasului meu: „S-a fãcut târ-ziu, nu mai pot sã rãmân. Condu-mã, fiibun, pânã la ieºire“. S-a ridicat ºi el de pescaunul sãu ºi a intrat într-o agitaþie febrilã.ªerpuind din toate mãdularele, alerga decolo pânã colo, rãsturna un gheridon, seprecipita la bufetul mare, din fundul odãii,trãgea sertare, scotea dintr-unul o cutie nea-grã de abanos, o punea pe biroul de subfereastra deschisã, scotocea prin ea, scoteacâteva fiole, una îi cãdea din mânã ºi se fã-cea þãndãri pe parchet, o duhoare sulfu-roasã se rãspândea prin camerã. ªi în tottimpul nu înceta sã înºire din ce în ce maiiute vorbe fãrã ºir, ce nu mi se adresau mie,ci erau un monolog frenetic, dacã nu cum-va era vorbirea delirantã a unui energumencu un interlocutor nevãzut, din întuneric.Deodatã, se înþepeni, încetã sã mai scoatãun sunet, se întoarse încet spre mine ºi seapropie purtând delicat, între douã degete,o fiolã. O þinea în dreptul ochilor mei. Mi-o arãta. Era goalã. „O vezi? Într-asta seafla otrava care a omorât-o. Dar numai peea, domnule Balotã, numai pe ea!“ Þipaseultimele cuvinte pe un ton sfâºietor.

Ieºisem ºi orbecãiam în culoar, apoi princamerele scufundate în bezna plinã deºoapte, gemete ºi scârþâituri, în timp ce, înurma mea, îl auzeam tot mai stins strigânddin camera lui: „Va urma ºi el, va urma ºiel, va urma... vor urma cu toþii!“

Când am ajuns jos, pe o alee a parcu-lui, m-am oprit ca sã nu mai aud nici mãcarpropriii mei paºi ºi m-am lãsat cuprins,învãluit de liniºtea parfumatã dimprejur.Teii rãsuflau generos în seara aceea.

�

Fragment din Abisul luminat – Cartea a doua

�

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 19

„Nu mori bine decît la tine acasã“

Î N ULTIMII ani ai vieþii,luptîndu-se cu moar-

tea camuflatã în boalã,Georgeta Horodincã aavut încãpãþînarea ºi ero-ismul de a-ºi duce la bunsfîrºit nu numai volumulDuminicã seara (2006),pe care i l-am publicatnoi la Biblioteca Apos-trof, ci ºi o altã carte,scrisã în francezã: un roman intitulat Vi-sãtoare: O afecþiune de lungã duratã (tradu-cere din limba francezã de MagdalenaPopescu Bedrosian, postfaþã de Geo ªer-ban, Iaºi: Institutul European, 2011). Esteo carte autobiograficã ºi presupun cã îºitrage titlul acesta ambiguu, Visãtoare, ºi de la coºmarurile care i-au întretãiat la unmoment dat coma lungã ºi profundã(„liniºte neagrã“, „negru profund“, „noap-tea totalã“ etc.) în care a cãzut, ºi pur ºisimplu de la starea de boalã, ce o face„absolut sigurã cã este victima unui lungcoºmar“, aºa cã „nu mai ºtie dacã viseazã învis sau nu viseazã“, ºi de la starea ambi-guã din scurtele perioade mai bune, cînd „ise trezeºte imaginaþia“ ºi începe „o altãviaþã a spiritului“, o fantasmare cu ochiideschiºi spre locuri ºi oameni dintr-un tre-cut de demult ºi de multã vreme pierdut.

Romanul Georgetei Horodincã are do-uã planuri temporale: primul este prezen-tul naraþiunii, adicã anii 2000 la Paris, aibolirii, ai navetei între spital ºi acasã ºi aiîncercãrii de-a scrie o carte. Este timpulcînd „ea“, cum este indicatã în roman culitere groase, scotoceºte prin hîrtii sau recu-pereazã din computere vechi frînturi detexte, bucãþi dintr-un proiect se vede vechide-a vorbi despre Bugaz, despre mare, des-pre far ºi despre ea însãºi copil. Cel de-aldoilea plan temporal se deschide ca un mu-gure al amintirii chiar în timpul coºmaru-rilor de boalã ºi creºte din acest prim nivel,vag ºi nesigur, al delirurilor înfricoºãtoarecu doctorii Sinus ºi Cosinus. Iar al doileanivel temporal deschide spontan ºi impe-rativ uºa copilãriei de la Bugaz: „Cîteodatã,stã pe malul mãrii, într-o noapte fãrã lunã.Lumina unui far mãturã cîteva clipe valu-rile întunecate, apoi noaptea devine de ne-pãtruns. Un vis sau o amintire?“ În jurulacestui nucleu care formeazã un roman înromanul propriei muriri se þese, încet ºi ezi-tant, o pînzã epicã, un roman de dragoste

delicat ºi misterios. Întîmplãrile cele maiimportante se petrec între august 1939,cînd locotenentul Filip Aldan ajunge laBugaz, ºi 2 august 1940, cînd civilii pãrã-sesc localitatea, cedatã, cu toatã Basarabia,Uniunii Sovietice. Scena, localitatea Bugaz,este un sat de la graniþa de rãsãrit a Româ-niei Mari (azi, staþiunea balnearã Zatoka,din Ucraina). Sîntem, aºadar, la graniþa derãsãrit a României Mari, acolo unde Nistrulse varsã în Marea Neagrã, iar vecinãtateaRusiei Sovietice ºi iminenþa celui de alDoilea Rãzboi Mondial transformã satuldintr-un loc paradiziac într-o „zonã“ în ten-siune, unde grãnicerii aºteaptã în orice cli-pã, ca-n Deºertul tãtarilor, sã aparã inva-datorii. Din cîteva linii, autoarea traseazãepoca, cu toate ale ei: sãrãcie, tuberculozã,antisemitism, rãfuieli rasiale etc. Iar lumeaeste vãzutã din direcþia locotenentului FilipAldan, venit în „zonã“ la regimentul lui, launitatea de grãniceri ce pãzeºte graniþa cuUniunea Sovieticã. Aici el se împrieteneºtecu oamenii locului, cu învãþãtorul NicolaeGogonea, cu restauratorul Grigore ºi ne-vasta lui, grecoaica Panaiota din Creta, cuNastia, cu care are ºi o scurtã poveste deamor, cu ºeful gãrii ºi nevasta lui, Constan-tin ºi Caterina Moldoveanu.

ªi mai ales Filip îºi descoperã aici desti-nul, sub forma unei fetiþe, Nel (de la Irinel,Irina), pe care o întîlneºte încã în primazi a venirii lui, pe plajã: „Pe malul apei, uncîine mare, negru, culcat pe labe [...] pãzeacopilul care, stînd pe vine, aduna galete în-tr-o gãletuºã viu coloratã. Era o fetiþã. Ab-sorbitã de ocupaþia ei, nu a ridicat capulcînd a trecut pe lîngã ea. Ceafa ei delicatãculegea ultimele raze ale soarelui ca un cali-ciu“. Între cei doi se naºte spontan „un pactde prietenie“, ºi numai tîrziu, dupã ce fami-

lia Moldoveanu a pãrãsit Bugazul, o scri-soare a lui Filip aduce mãrturisirea cã estevorba despre iubire: „O iubesc pe Nel,Constantin, ºi toatã viaþa nu o voi iubidecît pe ea“, îi mãrturiseºte acesta tatãluifetei. Semnele îndrãgostirii lor sînt presã-rate însã pas cu pas în naraþiune – Filip searatã doritor sã meargã la familia ºefului degarã din momentul cînd ºtie cã este vorbadespre familia fetiþei, unde deci ar putea são vadã, cei doi, Filip, de 26 de ani, ºi Nel,nouã-zece ani, vorbesc între ei ca oamenii

mari, Filip îi comanda micii ºi talentateiplasticiene, care face tablouri din pietricelecolorate, albume cu mozaicurile de laPompei, Nel îi face cadou un tablou ce-lreprezintã pe cîinele ei, Hector etc. Nara-toarea acestui neconvenþional roman dedragoste, care aminteºte, prin fineþea deta-liilor ºi structura tramei, de Adela lui Ibrã-ileanu, nu ne spune de ce s-au îndrãgostitcei doi ºi mai ales de ce s-a îndrãgostit Filipde fetiþa în paltonaº verde. Undeva în ro-man este însã datã, ca din întîmplare, o po-sibilã cheie a situaþiei: prima imagine a fe-tiþei, vãzutã din spate, în vreme ce pe ceafaei se adunã ca într-o cupã de floare razelesoarelui, comunicã subteran cu singuraamintire pe care Filip, orfan de la patru ani,o are despre mama lui: „Stãteam pe genun-chii ei ºi îi simþeam respiraþia cãlduþã peceafã ºi pe gît...“ „Dragostea“ lor, cu toateghilimelele, dureazã cam un an, pînã la re-fugierea familiei ºefului de garã din calearuºilor; iar pentru Nel, care a citit ºi eamãrturisirea lui Filip ºi ºtie cã este iubitã,iubirea se transformã într-o interminabilãaºteptare, cãci Filip dispare în rãzboi, pro-babil la Stalingrad, în toamna anului 1942.Aºa cã subtitlul romanului, O afecþiune delungã duratã, trimite ºi el în douã direcþii,ºi spre lunga boalã a naratoarei, ºi spre lun-ga duratã a iubirii lui Nel, iubire transfor-matã într-o amintire ce dureazã cît viaþa.Viaþã care mãturã tot: grupul de cunoºtinþeºi prieteni este mãturat de istorie ca unmuºuroi de furnici, tatãl lui Nel moare deinimã, Panaiota ajunge la mãnãstire etc.

Nel este un alter ego al Georgetei Ho-rodincã. În romanul Visãtoare, tot în planultrecutului, mai sînt inserate cîteva nucleenarative, despre care autoarea, „ea“, ne spu-ne cã fac parte din povestea ei: un episoddin viaþa unei tinere pe nume Margareta,studentã care urmeazã studiile la Lenin-grad; sau un alt episod, plasat la începu-tul anilor ’60, cu o tînãrã femeie poreclitãde soþul ei „Scufiþa Roºie“, din cauza uneiberete roºii. Se poate presupune cã ºi înaceste episoade existã elemente autobio-grafice sau tangente cu biografia autoareiºi cã de fapt traseul acestor personaje femi-nine reconstitie lacunar etape din biografiaunuia ºi aceluiaºi personaj.

În cartea sa, în fundal, prin detalii con-crete ºi prin permanenta comunicare din-tre cele douã niveluri temporale, care curgunul în altul în ambele sensuri, GeorgetaHorodincã reconstituie epoca, istoria nunevinovatã a României. Rezultã un romancare are în miezul lui ceva suav ºi misterios,o fineþe ºi un palpit viu ºi tandru precumAdela lui Ibrãileanu.

„Nu mori bine decît la tine acasã“, scriela un moment dat romanciera. Pe moartefiind, ea a scris acest roman frumos, în careînvie persoanele din copilãria ei, pãrinþii,prietenii, pe Filip, prima dragoste ºi reve-laþia ei, Bugazul ºi frumuseþea cea mai ne-pãmînteascã pe care a întîlnit-o, marea; ºise întoarce prin acest vehicul iluzoriu alscrisului „acasã“: într-un acasã adînc, într-un adãpost care s-o apere, cît se poate – s-o ajute „sã moarã bine“, cînd nu se maipoate. Amin.

�

Marta Petreu

• Georgeta Horodincã

20 • APOSTROF

Colecþie cu poeþi

C OLECÞIA „POEÞI laureaþi ai Premiuluinaþional de poezie «Mihai Emines-

cu»“, coordonator Gellu Dorian, EdituraParalela 45, 2010 (numerele 1-16 ºi 18-20):

• Mihai Ursachi, Marea înfãþiºare, anto-logie ºi note biobibliografice de DanielCorbu, postfaþã de Mircea A. Diaconu,288 p. (nr. 1);

• Gellu Naum, Exactitatea umbrei, an-tologie de Simona Popescu, note biobiblio-grafice de Aurel Sasu, postfaþã de VasileSpiridon, 256 p. (nr. 2);

• Cezar Baltag, Odihnã în þipãt, notebiobibliografice de Aurel Sasu, postfaþã deMircea Martin, 256 p. (nr. 3);

• Petre Stoica, Polifonia nopþii, note bio-bibliografice de Aurel Sasu, postfaþã deCornel Ungureanu, 296 p. (nr. 4);

• Ileana Mãlãncioiu, Ardere de tot, notebiobibliografice alcãtuite de autoare, post-faþã de Daniel Cristea-Enache, 144 p. (nr.5);

• Ana Blandiana, Pleoape de apã, notebiobibliografice alcãtuite de autoare, post-faþã de Mircea Martin, 272 p. (nr. 6);

• ªtefan Augustin Doinaº, Jucãtorul deºah, note biobibliografice de Aurel Sasu,postfaþã de Mircea A. Diaconu, 304 p. (nr.7);

• Mircea Ivãnescu, Versuri alese, antolo-gie ºi note biobibliografice de Ioan RaduVãcãrescu, postfaþã de Al. Cistelecan, 272p. (nr. 8);

• Cezar Ivãnescu, Rod, note biobiblio-grafice de Dumitru Ivãnescu, postfaþã deIon Pop, 232 p. (nr. 9);

• Constanþa Buzea, Roua plural, notebiobibliografice de Aurel Sasu, postfaþã deNicolae Manolescu, 304 p. (nr. 10);

• Emil Brumaru, Versuri, note biobi-bliografice întocmite de autor, postfaþã deMircea A. Diaconu, 312 p. (nr. 11);

• Ilie Constantin, Coline cu demoni, no-te biobibliografice întocmite de autor, post-faþã de Al. Cãlinescu, 272 p. (nr. 12);

• Angela Marinescu, Probleme persona-le, note biobibliografice de Aurel Sasu,postfaþã de Mircea Martin, 280 p. (nr. 13);

• ªerban Foarþã, Amor amoris, note bio-bibliografice de Aurel Sasu, postfaþã deMircea A. Diaconu, 272 p. (nr. 14);

• Gabriela Melinescu, Stãri de suflet, no-te biobibliografice alcãtuite de autoare,postfaþã de Mircea A. Diaconu, 272 p. (nr.15);

• Adrian Popescu, Ieºirea în larg, notebiobibliografice alcãtuite de autor, postfaþãde Ion Pop, 272 p. (nr. 16);

• Cristian Simionescu, Þinutul bufoni-lor, note biobibliografice alcãtuite de autor,postfaþã de Mircea Martin, 304 p. (nr. 18);

• Dorin Tudoran, Pisicuþ (Somnografii),note biobibliografice alcãtuite de autor,postfaþã de Mircea Martin, 280 p. (nr. 19);

• Dinu Flãmând, Stive de tãcere, notebiobibliografice alcãtuite de autor, postfaþãde Mircea Martin, 232 p. (nr. 20).

A NUL TRECUT, pe 15 ianuarie, s-a lan-sat la Botoºani o colecþie de carte mai

specialã.Data spune pe jumãtate despre ce e vor-

ba: trebuie sã fi fost ceva legat de Emines-cu. De peste 20 de ani, din 1991, în oraºulpresupus a fi al naºterii sale, în cadrul unor„Zile...“ aniversare, se atribuie un Premiunaþional de poezie care-i poartã numele.

O iniþiativã în sine lãudabilã, de faptcam stînjenitoare prin plasarea laureaþilorsub unic patronaj eminescian, pe deasu-pra în plinã mizanscenã a acelor „Zile...“festiviste, din al cãror program nu lipsescslujbele religioase ºi pelerinajele în locuribãtute de piciorul „poetului naþional“...

Dincolo de atari detalii, ediþiile s-auadunat unele dupã altele, ºirul laureaþilorcrescînd implacabil. Fiind vorba despre unpremiu „de carierã“, „pentru întreaga ope-rã“, ideea de a include în ceremonial ºi cîteo carte recapitulativã nu putea sã nu aparã.Coordonatorul colecþiei lansate anul trecut,Gellu Dorian, poet botoºãnean, principalorganizator al „Zilelor...“ cu pricina, men-þioneazã într-o notã cã ªtefan Aug. Doinaºîºi dãduse în 1998 acordul pentru edita-rea unei asemenea antologii din opera sa

(cf. ªt. Aug. Doinaº, Jucãtorul de ºah, nr. 7din colecþie, p. 6). De ce abia în 2011?Poate cã n-a putut fi mobilizat mai rapidbugetul necesar pentru publicarea unei seriicu toþi autorii, de la primul premiu ºi pînãla zi. Pînã la urmã s-au gãsit contributori,anunþaþi în fiecare volum: Primãria Boto-ºani, Consiliul Local ºi Fundaþia CulturalãHyperion-C.B. Una peste alta, s-au rotunjitcele 20 de ediþii, s-au gãsit fonduri ºi orga-nizatorii „Zilelor Eminescu“ au apelat laEditura Paralela 45 pentru publicarea co-lecþiei. Lucrate în vara-toamna 2010, pre-gãtite pe rînd pentru tipar, cãrþile au ieºitînainte de Anul Nou ºi au ajuns pînã pe 15ianuarie la Botoºani, inclusiv cea alcãtuitãîn ultimul moment, în pripã, dupã ce juriula transmis – în mare secret! – cine urma sãfie laureatul ediþiei 2011.

Iatã-i pe toþi cei 20 de premianþi publi-caþi în colecþie: Mihai Ursachi, GelluNaum, Cezar Baltag, Petre Stoica, IleanaMãlãncioiu, Ana Blandiana, ªtefan Aug.Doinaº, M. Ivãnescu, Cezar Ivãnescu, Con-stanþa Buzea, Emil Brumaru, Ilie Constan-tin, Angela Marinescu, ªerban Foarþã, Ga-briela Melinescu, Adrian Popescu, MirceaDinescu, Cristian Simionescu, Dorin Tu-doran ºi Dinu Flãmând, laureatul din2011. Li s-a adãugat între timp, în ianua-rie 2012, Ion Mircea, al cãrui volum bilan-þier urmeazã sã aparã în serie.

Pînã în anul 2000, juriul a fost compusdin Laurenþiu Ulici (preºedinte, autor –pare-se – al ideii premiului), Al. Cãlinescu,Mircea Martin, Ion Pop ºi Cornel Ungu-reanu. Dupã dispariþia celui dintîi, a fostcooptat ºi Nicolae Manolescu.

Apropo de cifre: cele 20 de ediþii de pî-nã în 2011 încununaserã 20 de laureaþi, în-sã colecþia editorialã a fost lansatã – totuºi– cu doar 19 titluri, al 17-lea fiind „sãrit“(cãrþile fiind numerotate pe cotoare)! Mo-tivul?: culegerea premiantului din 2008 n-amai putut fi datã la tipar din pricina res-pectivului, ºi anume Mircea Dinescu, iniþialde acord cu publicarea, dupã care s-a rãz-gîndit ºi a refuzat sã mai cedeze copyrigh-tul, pãstrînd „monopolul“ creaþiunilor salepentru editura proprie. Ironie a soartei, ata-re lipsã la numãrãtoare menþine în actuali-tate frazele scrise pentru coperta a IV-a atuturor culegerilor din serie de cãtre Nico-lae Manolescu înainte de decizia pentru2011, cînd erau în pregãtire pentru tipardoar 19 titluri (cu tot cu cel al lui Dinescu):„Iatã o colecþie absolut necesarã! Care nu

Ion Bogdan Lefter

• Decretat optzecist discret ºi întârziat, LiviuGeorgescu este, mai degrabã, un poet românde la distanþã. Autor a circa zece plachete ºi alunui volum de prozã scurtã, el a tipãrit decurând încã douã volume de versuri: Ziua dedinainte, Piteºti: Paralela 45, 2012, 184 p.;Katanamorfoze, Timiºoara: Brumar, 2012,220 p.

Cu aceasta, creaþia fostului membru alCenaclului de Luni atinge o dimensiune de lacare marginalitatea literarã, dacã a existat, numai are temeiuri cantitative. Nici calitativ,aceastã poezie nu mai poate fi trecutã cu ve-derea, dupã cum semnaleazã, ca niºte jaloanesigure, inserarea unor texte-escortã, semnatede critici precum Nicolae Manolescu, Gheor-ghe Grigurcu sau Al. Cistelecan. De altfel,ultimul a coordonat un Atelier de lecturã(Târgu-Mureº: Editura Universitãþii „Petru

Maior“, 2012, 142 p.)cuprinzãtor, în care maimulþi critici tineri, majo-ritatea încã neafirmaþi, auavut drept material didac-tic poezia autorului. Cuaceastã exegezã reduta-bilã, poezia lui LiviuGeorgescu recupereazãatât din handicapul intrã-rii ei în conºtiinþa publi-

cã, cât ºi din acela al depãrtãrii geografice.Recentele volume apãrute în anul 2012 staumãrturie cã localizarea newyorkezã ascriitorului bucureºtean a înteþit nevoia intimãa exprimãrii în limba patriei lãsate în urmã.

Etalându-ºi disponibilitatea liricã în maimulte direcþii, cu bogãþia imagisticã tipicãpoeþilor Sudului românesc, Liviu Georgescu

îºi exerseazã talentul literar atât în registrulgrav, cât ºi în cel ludic.

Un reper literar-biografic important esteºi volumul de analizã a producþiei poetice aautorului, coordonat de Al. Cistelecan. Înaceastã carte, 30 de critici, din afara capitaleiRomâniei, pariazã pe creaþia literarã a luiLiviu Georgescu. Între Ziua de dinainte ºi ceva veni, într-un du-te-vino pe verticalã ceantreneazã transformãri notabile, periplul li-ric al lui Liviu Georgescu, dincolo ºi dincoacede ocean, se recomandã atenþiei criticii ºicititorilor.

�

AMALIA LUMEI

Cãrþi primite la redacþie

are decît un singur cusur: e, prin forþalucrurilor, incompletã. Cel de al douãzeci-lea poet, deocamdatã necunoscut, îºi aºteap-tã rîndul. Sper ca acest premiu sã aibã viaþãlungã“. Micul joc, care nu face aluzie –poate – doar la autorul atunci încã nede-semnat ca laureat pe 2011, ci ºi, într-un senssimbolic, la utopia lovinescianã a „geniu-lui necunoscut“, mereu aºteptat la CenaclulSburãtorul, a rãmas pînã în ianuarie 2012valabil: deºi al 20-lea nume, al lui DinuFlãmând, a devenit cunoscut în ianuarie2011, colecþia a rãmas, cu tot cu el, la doar19 volume ºi e încã în aºteptarea urmãto-rului, pînã sã fie editat ºi Ion Mircea...

C ÎTEVA GLOSE la aspectul colecþiei ºi alvolumelor ei, fãrã sã intru aici în co-

mentarea efectivã a poeziei fiecãrui autor.Ansamblul – trebuie spus – e impresio-

nant: colecþia cu poeþi ocupã un întreg raftde bibliotecã! Masive, elegante în austeri-tatea lor graficã, culegerile premianþiloroferã o imagine consistentã – chiar dacãparþialã – a evoluþiei postbelice a genului,ba chiar ºi cu un rapel ºi mai în urmã, încazul începuturilor de la mijlocul anilor1930 ale lui Gellu Naum, cel mai vîrstniclaureat (nãscut în 1915, avea 77 de anicînd a primit al doilea Premiu Eminescu).Avansînd pe firul istoriei literare, urmãto-rii sînt ªtefan Aug. Doinaº, „cerchistul“sibian din juneþe (n. 1922), apoi „refor-matorii“ prozaizanþi Petre Stoica ºi M. Ivã-nescu (n. 1931), apoi „ºaizeciºti“ ºi „ºapte-zeciºti“ – sau cum vor mai fi categorisiþi –precum (grupaþi dupã anii de naºtere) Ce-zar Baltag, Ilie Constantin, Cristian Simio-nescu ºi Emil Brumaru (n. 1939), IleanaMãlãncioiu (n. 1940), Constanþa Buzea,Angela Marinescu, Mihai Ursachi ºi CezarIvãnescu (n. 1941), Ana Blandiana, Ga-briela Melinescu ºi ªerban Foarþã (n.1942), Dorin Tudoran (n. 1945), AdrianPopescu ºi Dinu Flãmând (n. 1947), Mir-cea Dinescu (n. 1950). Mai puþin longe-vivi, alþi colegi ai lor de eºalon literar, poatela fel de merituoºi, n-au mai putut fi ono-raþi cu Premiul Eminescu, acordat doar au-torilor în viaþã. Dintre laureaþi, ºapte auplecat ulterior spre o lume mai bunã:Naum, Doinaº, Stoica, M. Ivãnescu, Bal-tag, Ursachi, C. Ivãnescu.

Deºi au un firesc caracter retrospectiv,de „revizitare“ a carierelor fiecãrui pre-

miant, culegerile din colecþie nu urmeazã oreþetã unicã. Ediþiile postume au fost alcã-tuite fie de Gellu Dorian, cu pornire de laanterioare selecþii antume, datorate – deci– autorilor înºiºi, fie de legatarii testamen-tari, ca în cazurile Naum ºi Ursachi, anto-logaþi de Simona Popescu, respectiv DanielCorbu. Alþi doi poeþi au cedat alcãtuireacãrþilor lor de „premianþi Eminescu“ unormai tineri colegi: cazurile M. Ivãnescu (încãîn viaþã în 2010, cînd spuneam cã s-au pre-gãtit antologiile pentru tipar; avea sã sestingã pe 21 iulie 2011) ºi Angela Mari-nescu, selectaþi de Ioan Radu Vãcãrescu,respectiv Gellu Dorian, cu acordul autori-lor. Volumul Ileanei Mãlãncioiu nu e o se-lecþie din ansamblul scrierilor sale, ci o ree-ditare doar a Arderii de tot (1976). Restulcãrþilor din colecþie sînt antologii noi saurevizuite, unii laureaþi urmînd cronologiavolumelor pe care le-au semnat de-a lungulanilor, alþii reorganizîndu-ºi scrierile fãrã sãmai marcheze primele publicãri. Cîþivaadaugã la urmã texte recente, inedite. Do-rin Tudoran decide invers: plaseazã un gru-paj de poeme din ultimii ani în deschidere,înaintea selecþiei din volumele mai vechi.

Figurã aparte face ªerban Foarþã, a cãruiAmor amoris e o rearanjare regizoralã a poe-ziilor sale la temã, dupã mai restrînsa ver-siune din Ethernul pheminin (2004; notaeditorialã din Amor..., p. 6, conform cãreia„Cartea de faþã conþine poeme inedite“, ecel puþin în bunã parte inexactã), cu pre-textul anunþat într-un paragraf liminar:dacã premiul care i s-a acordat poartãnumele lui Eminescu, autorul îi va „închi-na“ aceluia primul poem din carte, care „nuputea fi (aº zice: fatalmente) decît unul ero-tic“, drept pentru care, „Tonalitatea (muzi-calã) a uverturii fiind aceasta, am socotitca, din raþiuni de unitate, sã-mi continui,pînã la capãt, partitura în cheia, timbrulºi registrul amintite“; încît „Aceastã cartenu e o crestomaþie“ (p. 7) – ci o culegeretematicã, de „poeme de amor“: subtile,amuzante, încîntãtoare, pe atît de extinsagamã de stilistici „foarþiste“, începînd cuvariaþiunea la Atît de fragedã din amintitulprim poem, un... Eminescu sãrutînd-o peMite, cu motto din Veronica Micle!...

De remarcat ºi notele biobibliograficealcãtuite de autori, de îngrijitorii de ediþiisau de Aurel Sasu (de fapt, preluãri dinDicþionarul biografic al literaturii române

al aceluia, apãrut la Paralela 45, 2 vol.,2006), ca ºi postfeþele explicative semnatede membrii celor douã jurii botoºãnene(cel amintit ºi un al doilea care voteazã unpremiu anual pentru volume de debut înpoezie): ºase de Mircea Martin, cinci deMircea A. Diaconu º.a.m.d.

Pe scurt: o preafrumoasã colecþie cupoeþi...*

�

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã

ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,nr. 117, 31 martie 2011;

versiune revizuitã

* Încã douã paragrafe critice, unul despre Pre-miul Eminescu, celãlalt privitor la colecþiade cãrþi:

Cu totul nefericitã e ideea ca înaintea fiecã-rei ediþii organizatorii sã anunþe public nume-le a cinci poeþi „nominalizaþi“, ceea ce, dupãdecizie, îi pune pe cei patru necîºtigãtori în-tr-o situaþie jenantã. Dacã selecþia ar depindede cãrþi apãrute recent, alcãtuirea unei „listescurte“ ar mai avea oarecare justificare. Aºa, încazul unei distincþii – spuneam – tip „operaomnia“, e absolut inutilã menþionarea a patru„perdanþi“, unii dintre ei nemaiapãrînd în ur-mãtorul set de „catindaþi“, peste un an, deunde o întrebare legitimã privitoare la crite-riile avute în vedere: de ce au mai fost recu-noscuþi ca îndeajuns de merituoºi pentru aputea cîºtiga, pentru ca apoi aprecierea sã le fieretrasã?! Iatã cîteva nume de „nominalizaþi“nelaureaþi: Nora Iuga, Ovidiu Genaru, NicolaePrelipceanu sau Vasile Vlad – poeþi care ar fimeritat ºi ei, categoric, premierea (ºi nu am laîndemînã o listã completã). Din raza de selecþiepar sã lipseascã ºi alþi poeþi: oare vor fi fost„nominalizaþi“ cîndva Nina Cassian, GheorgheGrigurcu, Constantin Abãluþã, Grete Tartler,Andrei Codrescu ºi alþii la fel de îndreptãþiþi?;ori, atîta timp cît s-au aflat printre noi, o MariaBanuº (m. 1999), un Geo Dumitrescu (m.2004)?; ori cei mai valoroºi poeþi români deexpresie germanã sau maghiarã?

În sfîrºit – douã mici erori onomastice:Doinaº îºi prescurta întotdeauna cel de-al doi-lea prenume de autor ca „Aug.“, nu-l foloseaintegral, „Augustin“, cum îi este acum atri-buit; ºi nici opþiunea pentru „Mircea“, ºi nupentru obiºnuitul „M.“ Ivãnescu nu ni sespune cui îi aparþine – autorului, îngrijitoru-lui culegerii sau editurii?...

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 21

nici vârsta, nici morþiinici soarele liniºtit ºi freneticn-au sã mã-nveþerenunþarea

nebuna de la colþ vrea þigãri ºi nu se lasão fantomã îndeajuns de norocoasã cã ºi-a gãsito casã de bântuit

ce cauþi tu pe-aici, mã bãiatule?

– pe mine mã cauþideschide pachetul, dã-mi ºi focsã uit de femeile voastre ca niºte þigãri prea slabe

dã-mi o þigarã, te duc oriunde se poate sta nemiºcat

în iarbãoriunde se deschide noaptea o fereastrãºi pe ea intrã liniºtea

sã nu mã trezescsã rãsar

din pat sã se vadã cerulsã plouã ºi apoi sã iasãsoarelesã nu ºtim nimicdecât cã plouã ºi iese soarele

– ce cauþi tu pe-aici, mã bãiatule?

el ridicã din umeri ºi spune cuvântul ãla:dragoste �

ANA DRAGU

ademenire

22 • APOSTROF

ÎN PICIOARE în faþa oglinzii veneþiene maridin sufragerie, Luiza plonjã în fascinaþia

hipnoticã pe care i-o provoca privirea imo-bilã a propriilor ei ochi. Corpul, gâtul,pãrul, fruntea, nasul se topirã ca o formãde lut înmuiatã de apã. Decorul din spateal camerei se dizolvã într-o pastã albã ºidoar în stânga ei o linie verticalã vaporoa-sã îi amintea prezenþa mamei. Pierdusimþul timpului.

– Priveºte încet camera, îi ºopti mamaei în urechea stângã.

Fãrã sã schimbe direcþia privirii, Luizaîºi concentrã prudent atenþia pe imaginilelaterale. Pãtratul luminat al ferestrei dinspate îºi recãpãtã conturul, ba chiar începusã se micºoreze, devenind mult mai micdecât fereastra cu uºã spre balcon a apar-tamentului familiei Textoris. Pereþii dindreapta ºi stânga ferestrei pãreau sã fie goi,fãrã mobile sau tablouri. Mai aproape, întreea ºi fereastrã, atârna o mogâldeaþã întu-necatã. Crezu câteva clipe cã era candela-brul cu þurþuri de cristal, dar apoi vãzu cãera mult mai mic ºi avea forma unui con.

– Uitã-te la rama oglinzii, o sfãtui înureche Regine.

Luiza îºi lãrgi câmpul vizual ºi fu cât pece sã þipe de surprizã. Oglinda în care seprivea nu era încastratã în suportul cumodel veneþian de acasã. Era prinsã într-uncadru de lemn grosolan, vopsit în verde,era mult mai micã ºi atârna de o sfoarã,sprijinitã în unghi pe o policioarã prinsã înperete.

Luiza se rãsuci fulgerãtor, în timp ce unsuflu îngheþat acriºor îi urca incontrolabilpe esofag. Se afla în camera de zi a buni-cilor ei din partea mamei. În copilãrie,petrecuse multe vacanþe acolo, înainte caEmma sã fi vândut casa ºi sã se mute cuMichael ºi cu Regine. Nu îi venea sã-ºicreadã ochilor. Toate erau la locul lor, aºacum le ºtia, conul din mijlocul încãperii eraapãrãtoarea de tablã a becului, atârnând deun fir lung din tavan, soba cu plitã de fierse lãfãia în colþul ei, maºina de cusut Singeraºtepta cabratã ºi zveltã lângã uºã, cele

douã canapele, cu un raft de cãrþi la capãtâi,dormitau leneºe. Toate aveau o claritate decristal. Luiza fãcu câþiva paºi în stânga ºi îndreapta, pipãind cu tãlpile cergile de lânãîmpletitã, decolorate ºi roase, care þineauloc de covoare, pentru a se convinge cã nuare o halucinaþie. Puse mâinile pe faþa demasã, din fire groase de in þesute des, bachiar o ridicã, pentru a verifica dacã, laîncruciºarea celor douã laþuri transversalecare uneau oblic picioarele mesei, se aflaºi acum mica sculpturã decorativã, în formãde sticlã, cu care se jucase de atâtea ori încopilãrie.

– Ãsta nu e un vis, nu, nu! murmuraLuiza, ºocatã de limpezimea cu care perce-pea lucrurile din jur. Oare chiar sunt în casabunicilor? Dar a fost dãrâmatã... Pot ieºi ºiîn curte?

Se apropie de uºa cu glasvand, pentru averifica dacã aceasta dã spre curtea pie-truitã, acoperitã cu o boltã de viþã-de-vie,a bunicilor. Aruncându-ºi ochii afarã, un aldoilea fior de spaimã îngheþatã îi urcã peesofag, dar de data aceasta dintr-o cauzãopusã. Prima oarã fusese ºocatã de familia-ritatea camerei, de precizia cu care repro-ducea casa familiei Knall; acum însã, secutremurã descoperind afarã un peisajnecunoscut. Casa sau camera pãrea sã seafle pe o colinã micã, dominând o vale cese desfãºura circular pânã în depãrtare.Bãtând din partea opusã a cerului, luna nulumina decât suprafeþele pe care Luiza levedea pieziº; cele dinspre ea în schimb erautopite în pete lungi de umbrã, de parcãluna ar fi aruncat asupra lor raze negre.

Peisajul pãrea nu de pe altã planetã, darde pe un alt continent, fiindcã avea o vege-taþie exoticã: pãmântul era ars de prea multsoare, scaieþi ºi tufiºuri uscate se iþeau din-tre garduri din pietre culese de pe teren ºistrânse la un loc, ce tãiau linii peste dealuri.Din loc în loc se vedeau mici oaze de ver-deaþã, tufiºuri de doi-trei metri cu frunzecrescând în zigzag pe crengi, copaci (pal-mieri, ananaºi?) cu coroana desfãcutã înevantai, ºi câþiva stâlpi de telegraf negri, din

lemn vopsit cu smoalã, uniþi de o linie irealde subþire de cablu electric. Iar în depãr-tare, între douã coaste de deal, Luiza crezucã recunoaºte, da, da, un golf ºi o plajã denisip, iar apoi apa mãrii. Suprafaþa marinãse întindea ameninþãtoare, ca o masã demercur fãrã fund, doar la mal mici sclipiriîntâmplãtoare sugerau niºte valuri spãrgân-du-se de þãrm.

Peisajul necunoscut de afarã îi trezeaLuizei o spaimã mult mai mare decât casabunicilor. Avea impresia cã, dacã ar deschi-de uºa ºi ar ieºi, ar fi fost înghiþitã de o altãlume, fãrã putinþã de întoarcere.

– Nu, ãsta nu e visul meu, asta nu e tre-zia mea, nu ºtiu a cui e, murmura Luiza,trãgându-se din uºã spre mijlocul camerei.

Apoi o fulgerã alt gând:– Mamã, unde eºti?! strigã în surdinã,

fiindcã se aºteptase ca de data aceastaRegine sã o însoþeascã în cãlãtoria cu aju-torul oglinzii, cu atât mai mult cu cât, dinceea ce spusese mama ei, reieºea cã aceas-ta fusese cea care vizualizase casa bunicilor.

Nu apucã sã cerceteze mai mult încã-perea, fiindcã pe uºa din partea opusã, cedãdea spre dormitorul lui Joseph ºi EmmaKnall, îºi fãcu apariþia o fatã. Era îmbrãcatãcu o cãmaºã de noapte lungã, albã, ºi aveapãrul ciufulit de somn. Luiza o recunoscuimediat pe Regine, arãta la fel ca într-ofotografie din albumul familiei, luatã pecând avea vreo nouãsprezece ani. Da, fatacare intrã în camerã era mama ei, era la felde înaltã, dar slabã ca o adolescentã, ºi cutrãsãturile tãioase ale chipului de acumîndulcite de tinereþe. Luiza, care iubea multfotografia aceasta, fãrã sã ºtie de ce, înþele-se brusc: era din perioada fericitã a mameisale, de dinainte de povestea cu Gregor sauîn orice caz de dinainte de exorcism, deavort ºi de moartea bunicului Knall.

Fata închise uºurel uºa în urma ei ºi seîntoarse spre centrul încãperii. Luiza desco-peri cã purta în braþe, cu grijã, o pernã albãde dormit. O aºezã precaut pe masã, pe ofoaie deschisã de ziar. Nu pãru surprinsã deprezenþa Luizei, îi fãcu doar un semn com-

LUIZA TEXTORIS

cãlãtoreºte în trecutCorin Braga

Prozã

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Ianoºi,Internaþionala mea:Cronica unei vieþi,Iaºi: Polirom,2012.

• Marina Þvetaieva,Povestire despreSónecika, Bucureºti:Contempoarnul,2011.

• Corin Braga,Luiza Textoris, Iaºi: Polirom, 2012.

• Apostol Gurãu,Mic tratat desprearta invierii, Iaºi:TipoMoldova,2012.

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 23

plice cu degetul la buze ºi o invitã sã asis-te la ceea ce fãcea. Arãta de altfel foarte agi-tatã, chiar speriatã. Purtase perna fãrã são atingã direct, ci doar prin pulpana ridi-catã pe mâini a cãmãºii de noapte.

– Pipãie, se întoarse ea spre Luiza,arãtându-i perna.

Vorbise ciudat: Luiza îi vãzuse guradeschizându-se, dând drumul cuvântului, îivãzuse ºi expresia feþei modificându-se, darnu îi auzise vocea, de parcã ar fi fost în-tr-un film mut. Cuvântul „Pipãie“ îi sunaseca o ºoaptã în urechea stângã, acolo unde seafla Regine, mama ei, în locuinþa Textoris.

Luiza dãdu urmare îndemnului ºi pusemâna pe faþa pernei. La început nu înþele-se ce i se arãta, pânã când fata nu îi fãcu unsemn sugestiv sã apese puternic, sã pipãieinteriorul pernei. Începu sã strângã masaalbã frãmântând-o între degete pânã când,prin corpul de puf ºi pene, simþi o formãvânoasã, ca o rãdãcinã de plantã.

Regine cea tânãrã îi fãcu semn sã seopreascã ºi începu sã taie cu o forfecuþãcusãturile de la unul din capetele pernei.Când fãcu o deschizãturã de o palmã,dinãuntru rãbufnirã câþiva fulgi albi degâscã. Pipãind, strângând ºi împingândprin suprafaþa de pânzã, Regine trase încetpânã la margine, înotând prin masa de puf,forma pe care o simþise Luiza înãuntru.Apoi aduse vãtraiul de prins tãciuni de lasoba de tuci ºi apucã un capãt al momâii,trãgând-o afarã din pernã.

Luiza fu surprinsã. Nu era o pãpuºã, fiechiar ºi primitivã, din câteva cârpe sausârme îmbrãcate cu haine miniaturale, cumse aºteptase, ci o mogâldeaþã fãcutã exclu-siv din fulgi ºi pene cenuºii. Cotoarelepenelor pãreau sã se fi lipit singure unelede altele, dând naºtere unei forme înveliteîn puf. Nici nu imita simbolic ceva uman,semãna mai degrabã cu o rãdãcinã de man-dragorã.

– Tu ai modelat-o? întrebã Luiza înºoaptã.

– Nici vorbã, tocmai am gãsit-o, îirãspunse Regine-fata, cu vocea înfundatã aReginei-mama vorbindu-i direct în urecheastângã.

– Dar povestea nu era cã tu ai fãcut opãpuºã voodoo, ca sã-l vrãjeºti pe Gregor?

– Nu pe Gregor, rãspunse sibilinic fata.Dar eu nu am fãcut nimic. Tu ce crezi, apus-o cineva în pernã?

– Mie mi se pare mai degrabã un acci-dent, îºi dãdu cu pãrerea Luiza. S-a formatîntâmplãtor, nu are nicio semnificaþie...

– Poate nu a pus-o nimeni, dar nu s-aformat la întâmplare. A luat forma gân-durilor cuiva. A creat-o cineva, poate fãrãsã ºtie.

Regine-adolescenta apucase momâia depene cu cleºtele de cãrbuni ºi o þinea în aer.Îi fãcu semn Luizei sã ia perna de pe masã

ºi aºezã mogâldeaþa în locul acesteia pefoaia de ziar. Având grijã sã nu o atingã cumâinile, împachetã ziarul ºi prinse ºomoio-gul din nou cu cleºtele.

– Sã-l arunc la gunoi, sau în râu, sau sã-i dau foc, ce ar fi mai bine? se consultãRegine cu Luiza. Mi-e teamã ca acela cucare e în legãturã sã nu pãþeascã ceva. Amauzit o poveste cu o pãpuºã de vrajã arun-catã în râu, dupã care posesoarea ei s-asinucis sãrind într-o fântânã.

– Dar cine crezi cã a fãcut-o?– Nu ºtiu. Poate chiar eu... Poate dia-

volul...– Înþeleg, murmurã Luiza pentru sine.

De asta a fãcut bunicul exorcismul, ca sã teelibereze de obsesie.

– Da. ªi din cauza asta va muri! seîntoarse Regine spre Luiza, cu cleºtele ºiziarul în mâna dreaptã, cu pãrul vâlvoi ºi cuo lucire dementã în ochi.

– Nu lãsa ºopârla sã intre în casã! con-tinuã ameninþãtor Regine, arãtându-i cumâna stângã, cea liberã, fereastra camerei.Dacã se amestecã lumile, suntem pierdute.

Deºi o vãzuse pe tânãrã vorbind, deschi-zând gura ºi articulând cuvintele, Luizaauzi din nou, distinct, spusele ei în urecheastângã. Se întoarse spre fereastrã ºi vãzu,lipitã pe sticlã, burta solzoasã a unei ºopâr-le verzi. În general, nu îi era fricã de insec-te ºi animale, ar fi privit cu simpatie ºi cu-riozitate reptila, dar mai ºtia cã în curtea ºiîn grãdina bunicilor, ºi niciunde în zonaunde trãia ea, nu creºteau asemenea ºopâr-le mari, cu burta alb-rozã ºi solzi sclipindîn mii de ape pe margini. Era o vieþuitoa-

re dintr-o altã climã, din peisajul strãin cese întindea afarã.

Revederea acestuia, dincolo de conturulºopârlei, pulsând în lumina neagrã a luniide afarã, îi readuse fiorul de spaimã însuflet.

– Nu te panica, este momentul sã pleciacum, îi spuse tânãra Regine.

Venise lângã Luiza, o apucã delicat decotul mâinii stângi ºi o împinse cãtre oglin-da cu ramã verde ce atârna în unghi peperete. Luiza se lãsã condusã pânã acolo,îºi aruncã ochii asupra imaginii ºi simþi cãintrã mecanic în starea de fascinaþie a pro-priei priviri. Obiectele ºi decorul se tulbu-rarã împrejur, doar pe braþ continua sã per-ceapã strângerea Reginei.

– Au! fãcu atunci când apãsarea setransformã într-o piºcãturã.

Se întoarse ºi dãdu peste mama ei,Regine, în rochia de macrameu alb, înpicioare lângã ea, în faþa oglindei veneþie-ne. Se aflau în apartamentul Textoris. Luizarãmase încã o vreme pe loc, privind alter-nativ camera ºi imaginea ei din oglindã.Apoi o urmã pe mama ei la masã, pentru acomenta cele vãzute.

– Aºadar bunicul a crezut cã e cevanecurat la mijloc ºi a exorcizat momâia?

– Nu credea nimic. A fãcut-o ca sã mãpedepseascã.

– Atunci i-a cerut lui Gregor sã plece?Regine o privi miratã.– Ce legãturã are Gregor? El a plecat

mai târziu, din propria dorinþã.– Credeam cã..., murmurã Luiza con-

trariatã. ªi pânã la urmã cum aþi distrus-o?– Momâia? Tata a dus-o la bisericã, i-a

citit din Biblie, a stropit-o cu agheazmã, aexorcizat-o, iar la sfârºit a aruncat-o însobã. Eu nu am vãzut-o arzând, dar mi-apovestit Gregor.

– ªi tu ai crezut cã blestemul ei a cãzutasupra bunicului, încât a fãcut atac deinimã? Chiar dacã tu ai fãcut-o ca sã-l reþiipe Gregor?

Regine o scrutã lung pe fiica ei.– Nu ºtiu ce poveºti þi-au ajuns la

urechi, dar ai vãzut cã nu eu am confecþio-nat-o, nu eu am vrut ca ea sã aparã, ci alt-cineva. ªi nu era pentru Gregor.

– Dar pentru cine? Bunica aºa spunea...– Atunci trebuie sã vorbeºti cu Emma.

Nu mai doresc sã continuãm discuþia asta.�

Fragment din romanul Luiza Textoris, în curs de apariþie la Editura Polirom.

Este al treilea roman din ciclulNoctambulii, din care au apãrut pânã

acum Claustrofobul (Dacia, 1992, 2011)ºi Hidra (Imago, 1996, Dacia, 2011).

Cãrþi primite la redacþie

• MariusGhilezan,Medi, cuochiul sticlos,Timiºoara:Brumar,2012.

• Laura Dan, Înce-pe sã doarã puþin,Bucureºti: TracusArte, 2012.

• David Dorian,Patul de sub fereas-trã, Piteºti: Paralela45, 2012.

• Mihai Curtean,17, Sibiu-Hermannstadt:A.T.U., 2012.

• Corin Braga

24 • APOSTROF

„A fi o fiinþã umanã este mult mai important decît a fi celebru.“

KRISHNAMURTI

ACADEMIA ITINERANTÃ „Andrei ªerban“ –iniþiatã de Corina ªuteu, directoare a ICR

New York, ºi sprijinitã de Centrul de Cer-cetãri Teatrale „Octavian Sava“ din Bucureºti,condus de criticul de teatru Alice Georgescu– a ajuns în acest an la a patra ediþie. Iniþiatîn 2007, proiectul s-a materializat, precumantica „academie“, mai întîi într-un cãtuncãþãrat pe înãlþimile împãdurite ale Apu-senilor, la Plopi. A continuat la Horezu ºiIpoteºti, pentru ca în aceastã varã sã se desfã-ºoare lîngã Bucureºti, la Palatele Brîncove-neºti de la Mogoºoaia, în douã etape: 8-14iulie ºi 15-21 iulie. Am avut privilegiul sãparticip la prima etapã. Foarte mulþi dintrecei prezenþi mai fuseserã ºi la Ipoteºti, alþii,puþini, la Horezu, ºi niciunul la Plopi. Printreparticipanþii foarte tineri, absolvenþi proaspeþide ºcoli de teatru, s-au aflat ºi actori consa-craþi: Ana Ioana Macaria, Marius Manole,Ioana Pavelescu, Enikø Györgyjakab, RodicaLazãr, Camelia Maxim.

De fiecare datã, locul de desfãºurare alesde academie a inspirat problematica abordatã.La Plopi, sãlbãticia muntelui a constituit osursã de inspiraþie pentru cazul de la Tanacu,la Horezu a fost exploatatã vecinãtatea com-plexului brâncuºian, iar la Ipoteºti, explozianaturii din care ºi-a tras seva geniul emines-cian. De aceastã datã, opþiunea pentru PalatulMogoºoaia a venit în prelungirea ideii deforþã pe care aceste ziduri o emanã ºi care semuleazã perfect pe unele dintre creaþiile sha-kespeariene. Intrînd în complex pe sub tur-nul de veghe, foiºorul de pazã, o alee pietruitãte conduce la palat. În dreapta, cuhnia brîn-coveneascã a stîrnit, prin acusticã ºi ambianþã,imaginaþia participanþilor. În stînga aleii seaflã casa de oaspeþi unde am fost gãzduiþi, iarimediat lîngã ea, biserica Sfîntul Gheorghe.Accesul în palat este posibil fie pe scara exte-rioarã ce dã într-un pridvor cu arcade, orna-mentat cu motive otomane în piatrã, fie prin-tr-o uºã lateralã. În hol, o scarã masivã dinmarmurã duce la etaj, unde mozaicul auriu alpardoselii are ceva din somptuozitatea unuipalazzo veneþian. Încãperile sînt decorate cucovoare olteneºti ºi turceºti, cu jilþuri ºi vazeimpozante, cu picturi ºi manuscrise, cu sculp-turi în lemn ºi piatrã. Într-una dintre acesteîncãperi ne fãceam dimineaþa exerciþiile deconcentrare ºi coordonare, de intrare ºi rea-ºezare confortabilã în trup. Din holul auriuse pãtrunde pe o altã terasã, în spatele pala-tului, unde ne adunam în rãcoarea dimineþiipentru exerciþiile de readucere în corpul fizica conºtienþei desprinse de material în timpulsomnului. De pe aceastã terasã se deschide,prin grãdina labirinticã de trandafiri rãsfrîntãîn oglinda lacului, o panoramã de vis, tul-buratã însã, din pãcate, de vilele „somptuoa-se“ construite de-a valma, pe celãlalt mal, fãrã

nici cel mai mic respect pentru epocile apusede culturã ori pentru mãreþia pe care acest loco emanã. Palatul este înconjurat de un parc-pãdure în care, undeva pe o alee, se aflã ca-voul familiei Bibescu. Am fost înºtiinþaþi cãpalatul întreg ºi împrejurimile lui vor fi înîntregime la dispoziþia noastrã. Ne-am folo-sit de ele chiar ºi în exerciþiile nocturne dinpãdure sau din foiºor.

Într-o primã fazã s-a lucrat pe ºase piesedin Shakespeare: Romeo ºi Julieta, Hamlet,Richard al III-lea, Visul unei nopþi de varã, Fur-tuna, Cum vã place. Sarcina celor ºase grupede lucru a fost aproape imposibilã: în zeceminute sã se prezinte piesa folosindu-se cîte-va replici semnificative. Imposibilul devenittotuºi posibil s-a concretizat în prezentareacelor ºase spectacole, urmatã de discuþii cu ceiimplicaþi, pãreri ale privitorilor ºi concluziiale lui Andrei ªerban.

Visul unei nopþi de varã a avut ca loc dedesfãºurare... sala de mese. Iar ca timp numiezul nopþii, cînd toate lucrurile sînt cu pu-tinþã, ci cumpãna zilei. Ineditului spaþiu-timpales i s-a mai adãugat inventivitatea cu care afost folosit acest loc strîmt: pe sub mese, întremese, cu replicile spuse ca într-o doarã, ca laun prînz absolut obiºnuit. O comesenie-gîl-ceavã zeieascã banalizatã ºi bagatelizatã. Ceidin grup au povestit dificultãþile prin care autrecut în timpul repetiþiilor. Momentul celmai dificil li s-a pãrut a fi acela al decupãriitextului. Nu mai puþin dificilã a fost ºi coa-gularea grupului sau epurarea ideilor învãl-mãºite. Dar, dupã toate divergenþele, discuþii-le aprinse ºi contradictorii, aproape dizolvantepe alocuri, factorul unificator, despre careau vorbit toþi cei prezenþi, a fost procesul desolidaritate spontanã în clipa „ieºirii la pu-blic“. Relaþiile clare între personaje ºi mo-dernitatea ideii au fost apreciate de Andrei ªerban: „Am vãzut atît de multe Visuri, darniciodatã unul ca acesta. Nu m-am gîndit cãpiesa poate fi privitã astfel... Aº putea spunechiar cã aþi fãcut o micã descoperire, în felulîn care aþi tratat acest text ultracunoscut, ceeace este o minune realã“.

Pentru Furtuna s-a ales ca loc de desfã-ºurare bucãtãria brîncoveneascã, cu o turlãînaltã, de bisericã – de ce oare acest lucru m-adus cu gîndul la ideea împãrtãºirii cu hrana,ºi nicidecum la mîncatul extrem de grãbit pecare îl practicãm? – prin care lumina de apusse filtra uºor, dînd efecte minunate pe pereþiidin cãrãmidã aparentã. Interpreþii, aºezaþi încele patru colþuri ale încãperii, frazau cu reli-giozitate. Structurat poematic, textul ºi-apierdut tensiunea, conflictul s-a voalat. Difi-cultãþi asemãnãtoare cu cele avute ºi de gru-pul din Visul au fost semnalate ºi aici. Situa-þiile conflictuale, din care s-a ieºit în cele dinurmã, au rostul lor, observa Andrei ªerban:„Trebuie sã existe întotdeauna douã forþe carese contrazic pentru ca sã aparã o a treia, caresã fie creativã. Dintr-o fricþiune iese întot-

deauna ceva creativ. E nevoie de un «avocatal diavolului»...“

Ura lui Hamlet a fost jucatã în pivniþa pa-latului. Întunericul în care am pãtruns eraspart de mici lumînãri, cãrãrui de luminã, caniºte cãlãuze în noaptea neagrã a arãtãrii du-hurilor. Mãiestru amplasate în jurul pilonuluicentral al pivniþei ºi în niºele din pereþi, mici-le luminiþe sporeau misterul atmosferei încãr-cate de spaime ºi angoase. Era ca ºi cum amfi intrat în mintea neguroasã a lui Hamlet,bîntuitã de frici ºi indecizii. Replicile spuse încor sau intonate în canon au dus spre unpunct culminant: indecizia lui Hamlet de a-lucide pe Claudius aflat în rugãciune. Atmos-fera – intermediu senzorial ca ºi ceaþa, cre-pusculul, nedefinitul – impregna locul ºi ema-na din indivizi. Interpreþii se rãspîndeauprintre spectatori. Cu toþii sîntem atinºi in-conºtient de unde invizibile, captate de actoriºi retrimise înspre noi. Apoi interpreþii ne lasãsinguri, ieºind în liniºte pe poarta masivã defier. Din povestea construirii momentului amînþeles cã s-a pus un accent deosebit pe crea-rea atmosferei ºi cã un lucru hotãrîtor l-a con-stituit descoperirea acusticii fantastice a sãlii,tot scenariul coagulîndu-se pe ideea edificãriitreptate a sunetelor într-un fel de armoniestranie. „Cînd am fost sã vãd repetiþia, Ham-let era o piesã radiofonicã. Nu vedeai pe ni-meni. Toþi erau ascunºi în spatele paravane-lor din pivniþã. Se auzeau doar voci, se auzeadoar textul, fãrã sã vezi oameni“, povestea cumult umor Andrei ªerban. Iar la explicaþiaactorilor cã „Pereþii respirã, vorbesc“, repli-ca regizorului a venit prompt ºi umoristic:„Da, dar respirã pentru douã minute. Cã alt-fel înnebuneºti. Am vrea sã vedem niºteoameni. Le-am spus cã trebuie sã iasã iute dedupã paravanele alea. Am venit eu pe post de«avocat al diavolului»“.

Pentru Romeo ºi Julieta s-a folosit, foarteinspirat, capela familiei Bibescu, care aveadirect de-a face cu tema piesei: dragoste ºimoarte. Pe aleea de acces spre morminte sîn-tem opriþi de doi strãjeri ce-ºi încruciºeazãsuliþele (beþe de bambus). În spatele lor, di-naintea criptei, doi tineri, cu spatele la noi, seþin de mînã. Din aceste prime imagini trans-pare întregul conflict al poveºtii: duºmani demoarte, Capulet ºi Montague îºi încruciºeazãarmele ºi se vor împãca doar dupã intrarea înmormînt a fiilor lor. Esenþa piesei a fost înacest caz cel mai clar surprinsã, iar procesulde elaborare a însemnat ºi aici o ciocnire aindividualitãþilor. Dar tensiunile, dupã cums-a vãzut în final, au fost creatoare. A fost re-prezentaþia care a primit întregul gir al regi-zorului: „Aici s-a vãzut foarte clar cum au fosttoþi în aceeaºi barcã, chiar dacã au existat ten-siuni. E modul cel mai frumos de a lucra. Deaici omogenitatea ºi acel sentiment de adevãrde la sfîrºit. Totuºi – aºa cum se vede aici ºinu s-a vãzut la înscenarea noastrã cu Furtuna– la un moment dat, povestea e importantã.

Academia Itinerantã „ANDREI ªERBAN“

Eugenia ªarvari

Eveniment

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 25

Sã spui o poveste. De fapt, tot ceea ce neatinge puþin cîte puþin este povestea. Nu eobligatoriu, dar cînd poþi sã spui o poveste ºipoþi sã o spui concentrat, sã creezi situaþii...e cu totul altceva“.

Cum acþiunea se petrece în pãdurea Arde-nilor, pentru Cum vã place am ales, dupã maimulte plimbãri, ca spaþiu al reprezentãrii,chiar pãdurea. La liziera pãdurii, Rosalinda,Orlando, Tocilã, Phebe, Silvius, Jacques Me-lancolicul, Audrey ºi Celia îºi fluturã braþeleîn chemãri voioase, ademenind spectatorii,„castelani“ prãfuiþi ºi sastisiþi de intrigi ºi at-mosferã irespirabilã, în spaþiul acesta vegetal,mai sigur ºi mult mai lipsit de griji ºi maºi-naþii decît palatul, curtea, oraºul. Pe pajiºtealargã, la îndemnurile ºi strigãtele îmbietoa-re, vedem alergînd, la început ezitant, apoidin ce în ce mai hotãrît, spectatorii. În frun-tea „plutonului“, însuºi Andrei ªerban, intratcu totul în jocul giumbuºlucar al „surghiu-niþilor“, pãtrunde în pãdurea care ascundemulte surprize. De pildã, în copaci sînt agãþa-te bileþelele de dragoste ale lui Orlando pen-tru Rosalinda lui iubitã ºi pe care spectatoriiînºiºi au fost rugaþi, la masa de prînz, sã lescrie. Era foarte hazliu sã urmãreºti cummulþi îºi cãutau propriul mesaj de dragoste.Dupã scena travestiului Rosalindei ºi a jocu-lui ambiguu de-a cererea în cãsãtorie a luiOrlando, privitorii sînt conduºi sã urmãreas-cã în alt spaþiu scena Phebe-Silvius, apoiPhebe-Rosalinda/Ganymed. Urmeazã altedeclaraþii de dragoste, de astã datã pe pajiºteaverde, între Audrey ºi Tocilã, ca totul sã sesfîrºeascã apoteotic, cu celebrul monolog, ros-tit în englezã, al lui Jacques Melancolicul,cocoþat pe o scarã sprijinitã de un falnic stejar.Observaþia Rosalindei a fost perfect adecvatãmomentului: „A meritat sã ne muncim atît,pentru cã l-am vãzut pe Andrei ªerban aler-gînd cu spor ca sã ne vadã“. Implicarea direc-tã în acest minispectacol mi-a dezvãluit faþe-te nebãnuite ale propriului sine: mi se pãreacã numãrul celor care mã priveau era imens.ªi ochii lor, enormi, mã împresurau ºi mã co-pleºeau, aºa încît cele douã umile replici pecare le ºtiam foarte bine mi-au rãmas încleº-tate în grumaz ºi nu am putut scoate un sunetpînã cînd, pe furiº, am scos hîrtiuþa din buzu-nar ºi am aruncat o ocheadã. Dar asta, dupãce m-am „agãþat“ de ochii partenerei meleRosalinda, dîndu-mi seama cît de importanteste sã relaþionezi, cît de covîrºitor poate sãfie acest sentiment de trãire împreunã, de pã-trundere pe aceeaºi vibraþie. Am fost felicitaþipentru energia foarte bunã pe care au sim-þit-o cu toþii, pentru starea de bine pe caremomentul a reuºit sã o transmitã. „Era totulacolo, tot ceea ce nu mai avem la oraº, a spusAndrei ªerban. Interpreþii au reuºit, într-unmod foarte clar, sã vorbeascã despre naturã,despre dragoste, despre bunãtate, despre sã-nãtate, ba chiar sã celebreze ºi teatrul, cu Jacques urcat în copac.“

Epura lui Richard al III-lea s-a desfãºuratîn micul cimitir de lîngã bisericã ºi a fost gîn-ditã pe ideea multiplicãrii personajului titu-lar, recurgîndu-se la un colaj din monologu-rile lui Richard. Au fost cinci Richarzi, careau ieºit pe rînd de dupã pietrele de mormîntstrîmbate ºi înverzite de muºchiul depus învreme. Odiosul personaj, primind chipuri di-ferite, a putut fi descifrat în multiplele luifaþetele de o hidoºenie fascinantã.

Urmãtoarea secþiune a atelierului a con-stituit-o descifrarea unora dintre momentelelui Caragiale, ca un omagiu adus la ceas ani-versar marelui scriitor. Indicaþia a fost: des-coperirea laturii întunecate a scrisului lui Ca-ragiale, a comediei dureroase ºi triste dinopera lui. Unele prezentãri, chiar dacã lucra-

te în excesivã vitezã (o zi), au fost foarte reu-ºite, izbutind sã redea exact ceea ce s-a cerut:aducerea la suprafaþã a laturii mlãºtinoase dinnoi, surprinsã atît de exact de geniul caragia-lian ºi, chiar dacã nu intenþionat, „Româniiverzi“, La Moºi, Gazometru, Jertfe patriotice austîrnit un hohot uriaº de rîs.

Imposibilul a fost din nou atins în ulti-mele douã zile, cînd s-a lucrat tot pe Shakes-peare, pe o listã de piese care nu au fãcutparte iniþial din lectura „obligatorie“: IuliusCezar, Mult zgomot pentru nimic, A douã-sprezecea noapte. S-a impus în mod particu-lar, prin coerenþã ºi forþã a imaginilor, va-rianta femininã a lui Iulius Cezar, cu unCezar înfricoºãtor în fanatismul lui, ucis petreptele de pe faþada palatului, ori cu unMarc Antoniu care s-a transformat incre-dibil, sub ochii noºtri, dintr-un personaj„mieros“ într-un dictator înspãimîntãtor. Cafrumuseþe a imaginilor a fost apreciatã A do-uãsprezecea noapte, cu Viola ieºind din laculîn care ultimele raze ale soarelui asfinþind sereflectau în undã, sau Mult zgomot pentrunimic, prezentat în labirintul de trandafiriroºii ºi albi din faþa lacului.

Cel care ne-a introdus în lumea compli-catã, dar mirificã, a ritmului a fost percuþio-nistul Lucian Maxim. Vechi colaborator almaestrului Andrei ªerban – a semnat adap-tarea muzicii pentru Trilogia greacã –, LucianMaxim face parte din Orchestra SimfonicãRadio. Într-o searã, în cuhnia palatului, amfost martorii unei bijuterii muzicale: un mixde jazz susþinut de Lucian Maxim ºi de Ale-xandru Anastasiu (vibrafon). De altfel, Lu-cian Maxim a avut intermezzouri muzicale lafiecare dintre cele ºase „pastile“ de teatru dinultima searã.

La debutul atelierului, în mod programa-tic, Andrei ªerban spunea cã trebuie sã ajun-gem „la un stadiu de izolare ca acela din Fur-tuna“, iar dacã efortul fiecãruia va fi sincer,saltul calitativ va fi simþit de toþi cei prezenþi.Va avea loc, astfel, o întrupare a noþiunii debazã din teatru – relaþia. Aceastã formã deºcoalã (nu doar) de teatru are o importanþãcovîrºitoare în peisajul teatral românesc, în-semnînd, de fapt, o gurã de aer proaspãt, unmod de ajustare a fiinþei, o punere nouã înpaginã a importanþei procesului de facere aspectacolului. Academia nu are ca unic scopdeschiderea profesionalã în teatru, ci ºi con-ºtientizarea nevoii de regãsire a echilibruluiprin desprinderea din zbuciumul vieþii de zicu zi ºi retragerea într-un spaþiu al liniºtiireale. Aºa cum s-a întîmplat la Plopi, la Ho-

rezu, la Ipoteºti ºi, acum, la Mogoºoaia. Pen-tru un timp scurt, ne-am aflat într-un labo-rator-schit cu orar strict. Mesele în sine aufost o ocazie minunatã de punere în discuþiea ceea ce înseamnã teatrul, cu citirea unorfragmente din interviuri sau cãrþi ale lui PeterBrook, Jerzy Grotowski, Eugenio Barba, darºi Krishnamurti. Lecturi despre preparareaunei cãi de a trãi mai bine, despre a iubi ceeace faci ºi despre a nu fi preocupat mereu doarde ideea de a deveni faimos, dar alienat: „Afi o fiinþã umanã este mult mai important de-cît a fi celebru“. De pildã, într-un text, Brookspune cã, în teatru, actorul poate explora deunul singur în mãsura în care nu este intere-sat doar de sine, de propria persoanã, ci estecu totul deschis spre o explorare împreunã.Uitînd de egoism. Dezoltîndu-ºi experienþa,dar fãrã sã-ºi piardã inocenþa. Acest altfel amai însemnat ºi a te pune în slujba celuilalt.A nu te aºeza grãbit la masã ºi a înfuleca bu-catele, ci a-l servi, mai întîi, pe cel de lîngãtine: „... oricine va vrea sã fie mare între voisã fie slujitorul vostru ºi oricine va vrea sã fiecel dintîi între voi sã vã fie rob“ (Mt 20, 26-28).

Academia Itinerantã este – ºi îmi place sãcred cã nu a fost – o ºcoalã pentru trup, sufletºi spirit, care, chiar din titulatura pe care opoartã, conþine ideea transformãrii/miºcã-rii/permanentei metamorfoze. A nu rãmîneîncremenit în formã, în spaþiu, în timp. A fi„itineranþi“, într-o continuã miºcare, evoluþie,ascensiune, asemãnîndu-ne, poate, într-un fel,cu cei care-l urmau odatã, într-o continuã pre-umblare, pe Aristotel. A nu te lãsa nãpãdit deobiºnuinþe, ci a încerca sã-þi lepezi deprin-derile la intrare ºi a proba, ºi poate chiar areuºi, sã fii cum ar trebui mereu sã fii: atentla tot, la toþi, îndatoritor, cu sufletul deschisºi spiritul la pîndã, mereu treaz, sã vezi, sãauzi totul, cu o ureche ºi un ochi urieºeºti.Pentru ca, în final, sã nu pleci ºi sã frîngi ba-gheta, ca Prospero, constatînd cã schimbareanu este posibilã. Schimbarea e posibilã. Aces-ta e mesajul pe care-l duce dintr-un loc înaltul „academia“ lui ªerban.

�

• Andrei ªerban

26 • APOSTROF

Vocaþia teatrului

UNUL DINTRE cei mai înzestraþi tineriteatrologi români ai momentului,

Sorin Criºan este autorul unor cãrþi sem-nificative în domeniu care cautã sã circum-scrie, cu metode moderne ºi cu o viziuneeliberatã de prejudecãþi ºi poncife, feno-menul teatral în toate dimensiunile saledefinitorii. Circul lumii la D. R. Popescu(2002) e o exegezã exhaustivã a dramatur-giei lui D. R. Popescu, cu o adecvatã ana-lizã a simbolisticii, a temelor ºi motivelor,dar ºi cu decodificarea precisã a statutuluiºi reliefului ontic al personajelor, cu per-manentã oscilare între palierul fenomenalºi cel mitic, arhetipal. Faptul cã aºazã, îndreaptã cumpãnã, intenþionalitatea eticã aoperei dramatice a lui D. R. Popescu cu ceaontologicã sau esteticã reprezintã un atu alexegezei de care nu se poate trece. Rolulmemoriei este acela de regãsire a rãdãcini-lor arhetipale ale fiinþei, dar ºi de a relevaadevãrul lãuntric al eroilor. Comentarii jus-te sunt consacrate funcþiilor ºi avataruri-lor simbolisticii, ca modalitate de resem-nificare superioarã a cotidianului, dar ºi elementelor de teatralitate ale operei luiD. R. Popescu (prozã sau teatru). Memo-ria, visul, masca, nebunia, femeia sunt temeaºezate de eseist sub tutela carnavalescului,într-un demers ce nu exclude exerciþiulcomparatist (referinþele la Frisch, Brecht,Ionesco sau Beckett sunt cât se poate deilustrative). Jocul nebunilor (2003) e o cartece valorizeazã unele teme fundamentale aleteatrului, din unghiul originii ºi al evoluþieisale. În capitolul Teatrul – povestea unei fa-ceri sunt inventariate, cu tact, etapele deve-nirii spectacolului teatral, în grilã ontolo-gicã, miticã ºi filosoficã. Motivul „lumiica teatru“ e analizat în douã capitole sub-stanþiale, Theatrum mundi ºi Circus mundi,în care autorul îºi orienteazã atenþia ºi asu-pra resurselor metalingvistice ale teatra-litãþii („teatrul în teatru“). Demne de inte-

res sunt, de asemenea, consideraþiile desprefuncþionalitatea esteticã ºi simbolicã a mãº-tii, despre bâlci, carnaval sau grotesc, dar ºidespre rosturile estetice ale figurii bufo-nului.

Volumul Teatru, viaþã ºi vis: Doctrine re-gizorale (2004) e impregnat de influenþeheideggeriene, mai ales în excursul teoreti-co-filosofic de început (Teatrul ca paradox),în care receptarea spectacolului este „o trãi-re a evenimentului aºa cum este, singurapurtãtoare de sens“. Interpretãrile doctri-nelor regizorale ale modernitãþii teatrale(Craig, Meyerhold, Stanislavski, Artaud,Brecht, Grotowski sau Brook) sunt apli-cate ºi exigente, cu bune formulãri de po-ziþii metodologice ºi cu o situare optimã înspaþiul ideologiei teatrale contemporane,cu analize riguroase ale reliefului imaginiiscenice, într-un stil cu rezonanþe filosofice,ce nu exclude interpretãrile aplicate, exa-menul atent al stilisticii devenirii teatruluicontemporan. Teatrul de la rit la psihodramã(2007) e structuratã în trei paliere. Primaparte e consacratã unei analize atente a ele-mentelor esenþiale ale genezei mitice a fe-nomenului teatral, fãcându-se conexiuniîntre teatru ºi rit sau între teatru ºi psiho-dramã. Demnã de interes este sublinierearelaþiei dintre opera teatralã ºi timpul ºispaþiul sãu obiectiv, dar ºi cu spaþiul ºi tim-pul subiectiv al creatorilor. Capitolul celmai substanþial, „Ca ºi cum“ sau jocul cualtul, inventariazã unele concepte ºi teoriicontemporane (Freud, Jung, Lacan, Der-rida), punând în luminã noþiuni precuminconºtientul, imaginarul, corporalitatea,alteritatea ºi problematizând raportul fan-tasmã-imaginar, ca sursã a construcþieiidentitare. Cel de al doilea capitol al cãrþiiînregistreazã, într-o manierã hermeneuticãadecvatã traseul teatralitãþii de la rit lapsihodramã, prin intermediul unui perso-naj emblematic, Hamlet, ºi al mãºtii melan-colicului, sugerându-se beneficiile autocu-noaºterii ca sursã a instaurãrii înþelesurilorsinelui. Ultima parte, Teatrul sau „înscena-rea“ suferinþei, e consacratã creatorilor deteatru ºi practicienilor, fiind puse în oglindãmetodologiile unor oameni de teatru pre-cum Artaud, Grotowski, Brook, Jodorow-ski etc. Teatru ºi cunoaºtere (2008) e scrisãîntr-un limbaj sobru ºi clar, cu instrumen-te conceptuale adecvate. Primul capitol,Teatru ºi comunicare, subliniazã valenþelecomunicaþionale ale teatrului, invalidândaserþiunea lui Georges Mounin conformcãreia schimbul scenã-salã s-ar edifica con-form unui model al situaþiei, ºi nu dupãunul al comunicãrii. Explicaþiile ºi expune-rile despre teatralitate ºi efectul teatral,despre metafora teatralã ºi despre corelaþii-le dintre acþiune, spaþiu ºi timp, desprejocul teatral sau despre reevaluarea funcþio-nalitãþilor scenice ale corporalitãþii sunt pe

cât de eficiente, pe atât de clar ºi ferm con-turate. În Exhibarea memoriei, eseistul subli-niazã semnificaþia artisticã ºi teoreticã aunor importanþi regizori precum TadeuszKantor, Peter Brook sau Ingmar Bergman.

În Sublimul trãdãrii (2011), Sorin Cri-ºan reuneºte în propriul demers hermeneu-tic o gamã vastã ºi diversã de referinþe con-ceptuale, de la estetica teatrului la filosofie,teoria ºi critica literarã, psihanalizã sau se-mioticã. Multidimensionalitatea cãrþii este,astfel indiscutabilã, astfel încât creaþia tea-tralã este perceputã ºi analizatã din maimulte perspective metodologice, din mul-tiple unghiuri apte sã legitimeze comple-xitatea inepuizabilã a discursului teatral.Cartea lui Sorin Criºan are o arhitecturãminuþios articulatã, fiind structuratã înpatru capitole: Teatrul ºi (în)semnele sale,Jocul teatral sau „închiderea“ ludicã, Cãtrelucrurile însele ºi Memoria teatrului. Dacã„pretextul realitãþii“ i se pare teoreticianu-lui „insuficient“ în creaþia teatralã, raþiuneade a fi a teatrului este întrezãritã mai de-grabã în asumarea unei capacitãþi de a „gãsiforþa depãºirii realitãþii ºi de a se consacraproblemelor grave ale omului“. Evident cãacþiunea scenicã poate fi reprezentatã ºi dinunghiul investigaþiei psihanalitice, care cir-cumscrie registrul pulsiunilor refulate, alfantasmelor inconºtiente, dozate în dife-rite proporþii în perimetrul creaþiei sceni-ce. Exegeza teatrului lui Mnouchkine, deexemplu, este una pe cât de aplicatã, prinsubtilitatea analizei de text, pe atât de ri-guros eruditã, prin convocarea în spaþiuldemersului hermeneutic a unor idei, con-cepte, autori de incontestabilã anvergurãuniversalã. Splendoarea, irizãrile sacralitãþiireprezintã elemente care definesc acest tipde teatru, privit ºi în articulaþiile sale apa-rente, dar ºi în „filigranul reprezentaþiei“.La fel de pregnante sunt ºi observaþiile des-pre „teatralitatea“ tablourilor lui Paul Del-vaux, despre „lumea rãsturnatã“ (le mondeà l’envers), reprezentatã prin nebun, pãcã-lici, clown, prin care se traduce criza mime-sisului teatral, sau despre Jerzy Grotowski,care legitimeazã, prin modalitatea sa de aînþelege teatralitatea, problematica funda-mentalã a artelor reprezentaþiei, care este,cum observã Sorin Criºan, „cea a diferenþei,a alteritãþii ºi a schimbului, prin care acto-rul se exhibã, îºi expune corpul «în acþiu-ne»“. În spaþiul teatralitãþii, un rol impor-tant, de acutã pregnanþã îl are spectatorul.Responsabilitãþile spectatorului sunt dece-late în mare parte în grilã eticã, dar ºi prin-tr-o subtilã retoricã a asumãrii unui „rol“,a unui „statut“ din care se desprinde o anu-mitã opþiune ontologicã ºi esteticã. Reflec-þiile lui Sorin Criºan despre statutul, rolulºi importanþa regizorului sunt cât se poatede elocvente pentru disponibilitãþile teore-tice ºi analitice ale cercetãtorului. Dialogul

Cãrþi primite la redacþie

• Nemesius dinEmesa, Desprenatura omului,Bucureºti: UniversEnciclopedic Gold,2012.

• Olimpia Berca,Departe de centru,aproape de centru,Timiºoara: Mirton,2012.

• Gabriel-VincenþiuMãlãescu, Templulnevãzut, Bucureºti:AmandaEdit, 2012.

• Lucica Sava,Colinda umbrei,Adjud: ArmoniiCulturale, 2012.

Iulian Boldea

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 27

scenic presupune, într-un mod imperios,„întâlnirea cu altul“, raportul eu-tu, con-textualizat într-un spaþiu al vieþuirii, al cor-poralitãþii ºi al memoriei ca garant al legi-timitãþii, suveranitãþii ºi continuitãþii eului.Situând spectatorul „în orizontul creaþiei“,teoreticianul percepe scena ca pe un „mi-mesis de grad secund“ (în mãsura în careaceasta nu poate subzista în afara stilului, aelementelor de compoziþie, de arhitecturãteatralã). Opþiunea fenomenologicã la careaderã Sorin Criºan, mai ales în capitolulCãtre lucrurile însele, are în subsidiar, camizã metodologicã clar asumatã, identifi-carea ºi analiza „reperelor certe ale teatru-lui“. Apelul la conceptele unor filosofi pre-cum Husserl, Heidegger, Merleau-Pontysau Lévinas desemneazã spaþiul teatralitãþiica un loc al dinamicii raportului dintreidentitate ºi alteritate, în care sunt fructi-ficate resursele semantice ale întâlnirii din-tre eu ºi tu, într-un joc al analogiilor ºi co-respondenþelor în care strategiile metaforeiîºi reveleazã disponibilitãþile creatoare in-contestabile, dar din care nu lipsesc niciresursele semnificatoare ale imaginilor sim-bolice. Memoria teatrului e capitolul caresitueazã evoluþia artei teatrale, oarecum, laliziera intenþionalitãþii creaþiei, analizând,cu pertinenþã, ºi excesele limbajului scenic,ºi fantasmele acestuia, dar ºi ipostazele ºireprezentãrile postmoderne ale teatralitãþii.

�

Viziunea autosurpãriizãgazurilor

OPROBLEMÃ PE care o pun îndatã prozele

lui Gellu Naum la primalor retrospectivã integralã– Prozã, ed. de SimonaPopescu, Iaºi: Ed. Poli-rom, 2012, 470 p. – estecea a codului de lecturãpotrivit. Cum citim prozaavangardistã, în ce fel pro-cedãm cu antiliteratura? Nimeni nu poatespune cu exactitate decât cum sã nu ocitim, ce fel de lecturã sã ocolim. Iar dacãe vorba de evitat, atunci ceea ce nu trebuiesã se întâmple, pentru cã ar fi un exemplude o rea practicã („malpracticã“), este lec-tura liniarã, în succesiunea operaþiuniloruzuale de decorticare a sensurilor. Pornindde la aspectul de labirint-reþea al textului,criticul Simona Popescu propune maimulte metode ludice, dar care dau rezultat:lectura de la un detaliu la alt detaliu, dinracord în racord, ºi procedura „din atol înatol“, prin familii de simboluri, concepte;ori cea centratã pe personaj. Este, fãrãîndoialã, una dintre posibilitãþile care seoferã cititorului, dar mai sunt ºi altele. Dece ar trebui, în faþa ludicului sau a alea-toriului, ca examinarea sã urmeze cãilecreaþiei? Chestiunea nu este de a reconsti-tui arheologic generarea textelor, ci de ale „metaboliza“ într-un fel cât mai plenar ºidivers, cãci lecturile plurale sunt cele careîmbogãþesc valoarea de receptare a textelor,ºi nu conformarea la o reþetã unicã, fie ea

chiar cea prescrisã de autor. Poetã ea însãºi,nu doar exegetã cu expertizã fermã înmoºtenirea lui Gellu Naum, Simona Po-pescu nici nu absolutizeazã, cãci ar fi greusã se recurgã la aºa ceva în faþa prozei luiNaum, care se metamorfozeazã continuu,când în aforisticã, când în poem, când înexcurs bibliografic, când în prozã prozaicã(dar nu ºi banalã, monotonã). Domnia Sadã numai întâlnire cititorului într-una din-tre încãperile de lecturã ale gellunaumisti-cii, întinzând o mânã amicalã celor dezo-rientaþi de originalitatea ºi forþa de seducþiea universului autorului. Nici nu se poateface altceva în faþa unei producþii unde fie-care volum – Medium (1945), Teribilul in-terzis (1945), Castelul orbilor (1946), Poe-tizaþi, poetizaþi… (1970) ºi Zenobia (1985)– aduce, de fiecare datã, altceva.

În Medium, dincolo de aparenþele dia-logului pe teme onirico-hipnotice cu Ner-val sau poetul lui Maldoror, covârºitoare searatã a fi explorarea aproape sistematicã (înorice caz, persuasivã) a autenticului ºi com-pletitudinii vieþii, dincolo de convenþia rea-lismului existenþial (ºi nu literar). Teribilulinterzis, în schimb, pare mult mai preocu-pat de recuperarea sau profeþirea dimen-siunii poetice a existenþei prin recursul ladisperare ºi abolirea sistematicã a poezieiînþelese ca literaturã (Cerneala surdã). Hia-tul de aproape un sfert de secol dintre Cas-telul orbilor ºi Poetizaþi, poetizaþi… nu paresã marcheze distanþa dintre douã vârste alecreativitãþii, subliniind mai degrabã coe-renþa, dincolo de etapizãrile posibile, a unuitip de creativitate care nu ºi-a abandonatnici izvoarele, nici mijloacele. În fine, Zeno-bia reprezintã unicul roman al autorului,dacã se acceptã ca formulã romanescã nara-rea sistematicã a neverosimilului, boicota-rea cu bunã ºtiinþã ºi în chip perseverent apoveºtii liniare ºi cu sens uºor dibuibil.Aici, detaliul realist este chemat anumepentru a asigura un ºi mai puternic contrastcu escapismul din logica mimesisului.

Important cu adevãrat, în apariþia tutu-ror acestor bijuterii stranii ºi selecte, estefaptul cã ele vin împreunã pe piaþa de carte,într-un moment care poate marca începu-tul bilanþului istorico-literar, dar, mai cuseamã, al unei înþelegeri mai adecvate aprozei unuia dintre poeþii importanþi dinsec. al XX-lea românesc ºi european. Ca o primã constatare, aº crede cã proza luiGellu Naum trebuie cititã într-un anturajformat de prozele lui Emil Botta (din volu-mul Trântorul), de cele ale lui Nichita Stã-nescu, de cele semnate de A. E. Baconsky(povestirile din Echinocþiul nebunilor ºi ro-manul Biserica neagrã). Existã deja un sub-continent al prozei noastre pe care exege-za, când nu îl ignorã – nereprezentând otradiþie canonicã –, îl comenteazã sporadic,fãrã a face necesarele conexiuni istorico-lite-rare. Pe de altã parte, curentul oniric al ani-lor ’70, cu reluãrile ºi dezvoltãrile sale post-comuniste (inclusiv prin autori precumCorin Braga, în ciclul lui Noctambulii, dincare au apãrut pânã astãzi Claustrofobul,Hidra ºi Luiza Textoris, ºi în jurnalul de viseOniria) se învecineazã, din multiple punc-te de vedere, cu unele dintre tendinþele pro-zei gellunaumiene. Dupã cum observa AlexGoldiº, în neoonirismul anilor 1990-2000,„Stilisticul e redus la minim în favoareaontologicului. Romanul nu îºi afiºeazã in-

strumentele, pãrãseºte orice soi de autore-ferenþialitate, are orgoliul depãºirii limiteiestetice. Substratul genetic al imaginii luiCorin Braga constã într-un vertij al nuanþe-lor care îºi încearcã, în roman, o formã cris-talizatã. Personajele înseºi au consistenþajocurilor de umbre marcate de tentaþia in-dividualitãþii“ („Profilul unui autor abisal“,Observator cultural, nr. 266-267, aprilie2005).

Revenind la textele scrise de Naum înconvenþie prozasticã, aº vedea în ele o temãfundamentalã, o permanenþã subiacentã ca-re iese doar din când în când la ivealã înformulãri nete: este vorba despre tema lu-mii înþelese în dialectica alternanþei dintreînvãluire ºi dezvãluire. „Este timpul sã nedezbrãcãm pânã la oase“ (p. 75) este unuldintre multiplele imperative care înainteazãîn aceastã direcþie. Sau: „… schizofrenia afãcut mult mai mult decât raþiunea conþi-nutã în toate capetele timp de cinci seco-le. Cred cã nu e departe ziua când schizo-frenia, dincolo de aparentul ei subiectivism,va deveni unul din principalele instrumen-te de cunoaºtere“ (p. 83). Lãsând deopar-te asocierea cu pledoaria dalianã pentruparanoia, se poate înþelege cã Gellu Naumpreconizeazã, în asemenea rânduri, maimult decât o aliniere la programele avan-gardei artistice din prima parte a sec. al XX-lea,o pãtrundere a lumii ºi a existenþei dinco-lo de dimensiunea lor raþionalã. Este pro-babil cã poetul român ar fi putut intra înselecþia severã – dar neapãrat germanã – alui Heidegger, interesat de poezia fiinþei(mã rog, a Dasein-ului), alãturi de Hölder-lin, Trakl ºi Rilke, deºi venind cu un altmod al spunerii, unul îndreptat împotrivadiscursivitãþii poetice consacrate, a litera-turii („Sunt poet exact în mãsura în careorice om e poet, cu minima deosebire, pu-þin diferenþialã de altfel, cã n-am nicio în-credere în aceastã calitate comunã“, p. 83).

„Schizofrenia pânã la ultima ei limitã,refuzul total al oricãrei alte realitãþi decâtcea a visului, al oricãrui alt adevãr decât alviziunii“ (p. 86), iatã programul tânãruluiNaum, de la care nici bãtrânul nu s-a înde-pãrat. Viziunea rãstoarnã discursul ºi redi-mensioneazã lumea, abolind distanþa din-tre raþional ºi iraþional. Probabil cã înlumina acestui enunþ, Gellu Naum ar tre-bui scos de sub eticheta limitativã de poetsuprarealist, concedându-i-se un loc într-unpanteon mai vast ºi mai complex, printreprofeþii ambigui ai dinamitãrii modernitãþiiºi ai decretãrii apocalipsei acesteia. Pânãacolo însã, mai urmeazã niºte lecturi ºi niºteanalize…

�

Ovidiu Pecican

28 • APOSTROF

Fatalitatea ironicã

OINCITANTÃ MÃRTURI-SIRE (auto)criticã,

cum cã „Am preferat sãlocuiesc în Caragiale ºi nuîntr-o ideologie“ sugerea-zã o atitudine exegeticã ineditã, în care fascinaþiahermeneutului pentru su-biectul sãu reverbereazãîntr-un exerciþiu autoreflexiv genuin, lipsitde poza criticului a priori infailibil, ceea ceface ca I. L. Caragiale: Fatalitatea ironicã,volumul lui Mircea A. Diaconu, apãrut înacest an la Editura Cartea Româneascã, sãdevinã nu numai o impecabilã ºi curajoa-sã analizã a poeticii caragialiene, ci ºi ocuceritoare incursiune în sinuozitãþile pro-fund umane ale unei aventuri critice con-struite în siajul unei obsesii.

Relativizarea ludicã din titlul capitolu-lui introductiv, ªantierul Caragiale. Aproapeo confesiune, deschide contrapunctic arheo-logia acestei obsesii ºi reveleazã subtilul jocdintre succes ºi eºec, dintre definiþie ºi ac-þiune în geneza unui proiect exegetic încare intuiþia primã, potrivit cãreia „în cen-trul poeticii lui Caragiale se aflã fatalitateaironicã“, „o conºtiinþã lucidã a inconsis-tenþei care capãtã formã ºi sens prin text“,concentreazã multiple ipoteze de lucru, darsuportã ºi incertitudinile unei priviri retros-pective exigente, la capãtul cãreia discursulaxiomatic se dovedeºte a fi insuficient înabsenþa întregii poveºti care l-a generat.Mircea A. Diaconu este convins de faptulcã „marile interpretãri sunt mari naraþiunicritice“, cã povestea interpretãrii este ceacare conferã credibilitate ºi legitimitate exe-gezei, motiv pentru care, cronologic vor-bind, volumul sãu este multietajat, compusdin texte care ies unele din altele, dez-voltându-se odatã cu fiecare lecturã.

Deja disecat sub varii lupe critice ºiidentitãþi mai mult sau mai puþin generice,I. L. Caragiale evolueazã în acest volum înaria unui modernism în care congeneri îisunt Baudelaire ºi Nietzsche, iar urmaºi, obunã parte dintre scriitorii români de dupãel, de la Cioran ºi Eugen Ionescu la AndreiPleºu ºi Mircea Cãrtãrescu. Întâlnim, ast-fel, un Caragiale rebel ºi inovator în carte,„fascinat de neant ºi de geometrie“, pentrucare textul ºi lumea se genereazã labirinticºi denunþã nimicul, în linia acestei intuiþii,Lumea ca tehnicã ºi abisalitate constituind oatentã decorticare a pasiunii lui Caragialepentru arhitectura textului, pentru „textuldevenit lume“, pe care privirea alertã a cri-ticului o urmãreºte nu numai în mecani-smele ei de organizare, ci ºi în prezenþaautorului în text, în strategiile sale (anti)-retorice ºi-n disponibilitatea edificãrii unuidialog cu multiple instanþe de receptare.Simultan, accentul textualist alocat discur-sului caragialian se armeazã concentricgraþie unor argumente de nuanþã existen-þialã ºi scoate la ivealã complexitatea rapor-turilor dintre spectacolul luxuriant al cuvin-telor ºi criza realului, orchestrate cu ironieºi histrionism de autorul lui Miticã.

Preeminenþa tehnicii, a enunþãrii, în are-alul caragialian reprezintã miza eseului ur-mãtor, Realul himeric: Text ºi context, underafinamentul demonstraþiei o relaþioneazãcu autoreflexivitatea. Altfel spus, criticul

împinge deja inconsistenta lume a lui Ca-ragiale pe o poziþie terþã, plasând între eaºi text un sine, în funcþie de care aceastãlume este creatã, iar întregul raþionamentîl ajutã sã denunþe orice situare a drama-turgului în zona realismului, din momentce pentru acesta din urmã enunþarea esteperceputã drept o consecinþã fireascã alumii. Prin contrast, la Caragiale „actul spu-nerii este esenþial“, iar centrul de greutatese mutã dinspre realitatea pulverizatã „spretextul care devine autonom, semn al celuicare, autarhic, scrie, gândeºte, proiecteazãlumea“. Parte intrinsecã a acestei conduitedemiurgice, sinele prezent în textura ope-rei ºi în exhibarea tehnicii evolueazã pe fon-dul unei euforii discursive întemeiate pescepticism ºi revoltã ºi îºi manifestã posi-bilitãþile hermeneutice în alte douã direcþiicomplementare, narcisismul ºi absurdul. Însfera acestuia din urmã, „contextul devinetext“, dezvãluind interesul lui Caragialepentru marginal, pentru derizoriu.

Genealogia absurdului continuã în Lo-gica, acest paradis cu un ireproºabil studiuconsacrat regimului sofismelor în econo-mia tehnicii caragialiene, ce insistã asuprairelevanþei ºi inexistenþei concretului în-tr-un univers condiþionat exclusiv filosofic,unde adevãrul reprezintã o construcþie araþiunii, ºi nu o emanaþie a realitãþii, totulverificând – ca de altfel întreaga atitudinecaragialianã – aforismul nietzschean dinmotto, potrivit cãruia „Ideea cã adevãrulare o valoare mai mare decât aparenþa esteo simplã prejudecatã moralã ºi nimic maimult. [...] De fapt, ce anume ne constrân-ge sã admitem existenþa unui antagonismîntre «adevãrat» ºi «fals»?“ Realul, oricât deinconsistent ar fi el, rãmâne o obsesie reto-rizantã pentru Caragiale, motivul fiind –afirmã criticul – „curiozitatea sa epistemo-logicã“ ºi „eºecul fascinant cu care aceastãcuriozitate se încheie“. Produsul direct alacestei conduite este Absurdul înºurubatîn real.

O vizitã la castelul „Iulia Hasdeu“ mar-cheazã punctul de plecare al periplului luiMircea A. Diaconu prin nuanþele fascinaþieidramaturgului faþã de haosul lumii (în Rea-lul problematic), oferã detalii interesante pri-vind raportarea lui Caragiale la Hasdeu ºila junimiºti ºi sfârºeºte printr-o rafinatã ana-lizã a rolului transcendenþei (mai bine zis,al iluziei ei) în „articularea labirintului ne-sfârºit al lumii“ ºi al reflexului ludic ºi emi-namente interpretativ al realitãþii în eco-nomia discursului caragialian. Într-o altãordine a discursului, manipularea iluzoriu-lui ºi a virtualitãþii devoaleazã Farsa catranscendenþã goalã, reflex al unui accentuatgust pentru spectacol ºi parodiere.

Investigarea realului caragialian între-prinsã de Mircea A. Diaconu continuã, înFragmente despe tot – sau despre vid, cu undiagnostic surprinzãtor, detaºat de exegezaclasicã ºi de automatismele ei, potrivit cã-ruia lumea proiectatã de Caragiale nu estelumea balcanicã a sfârºitului de secol XIX ºinici mãcar lumea general-umanã marcatãde imposturã ºi fals, ci „e lumea ca realita-te fragilã, ca joc inconsistent, ca iluzie ºireprezentare, ca oglindire, eventual joc alunui demiurg ludic ºi cinic deopotrivã. Elumea ca literaturã, atacatã de frisonul ne-fiinþei“. O asemenea perspectivã anuleazãdin start orice impuls didacticist ºi îl înscriepe Caragiale în spectrul unui modernismconºtient de eºecul pozitivismului ºi al ra-

þionalismului iluminist, asumat însã cueuforie ºi ironie scepticã. Cu simþurile ali-mentate de peisajul social, Caragiale asistã„nietzschean“ la spectacolul materiei, caredã iluzia vieþii, dar întruchipeazã în fondneantul, ºi (re)scrie lumea în cheia excesu-lui ºi a opoziþiei contrariilor, aºa cum o de-monstreazã Mircea A. Diaconu în radio-grafia Moftului din partea secundã a acestuicapitol.

Amestec de savoare ºi exigenþã ºtiinþi-ficã, eseul O lume de cuvinte infirmã oricemizã politicã a gazetei umoristice Claponulºi se lanseazã într-o cercetare minuþioasã apârghiilor din spatele acestui „teritoriu car-navalesc, unde Caragiale se miºcã cu o exu-berantã libertate, inventând lumi, generândipoteze, toate aºezate, însã, sub semnul ve-rosimilitãþii publicistice“, unde cuvinteledau existenþã lumilor, cauza lor ultimã fiind„fatalitatea ironicã“. Sugeratã în nenumã-rate pasaje, labirinticul universului caragia-lian devine metodã de prim-plan în capi-tolul O întoarcere în labirint, în care criticulurmãreºte traseul sãu motivaþional ºi atra-ge atenþia asupra faptului cã „acela carecautã semnele le ºi creeazã“. Caragiale –se sugereazã ºi aici – se lasã mânat de im-puls ludic ºi de plãcerea înscenãrii, con-ºtient fiind de variabilitatea lor semnifica-tivã ºi de puterea lor modelatoare în raportcu instanþele receptoare. În ultimã instanþã– observã Mircea A. Diaconu –, „pariul luiCaragiale [î]l vizeazã pe cititor“, iar mediulsãu perfect este nietzscheeana (ºi, prinextensie, postmoderna) axiomã „totul einterpretare“. El însuºi Un hedonist în labi-rintul lumii ºi al textului, Caragiale îºi trans-formã fascinaþia faþã de lume într-un spec-tacol menit sã uimeascã, ordonat defatalitate ºi regizat de „o conºtiinþã ludicãºi scepticã, creatoare de lumi textuale, îm-plinindu-se exclusiv în virtualitate“, aºacum se spune în Euforia fatalitãþii.

E posibil, aºadar, un nou Caragiale? Lasfârºitul capitolului introductiv, Mircea A.Diaconu subliniazã ludic relativizarea prinîndoialã a demersului pe care-l declanºeazãºi se joacã autoreflexiv cu o prezumþie durã,vorbind despre „un Caragiale fascinant,însã, care nu mai are nevoie de mine“. Ul-terior, scepticismul „cioranian“ e contraca-rat minuþios prin fiecare incursiune anali-ticã în universul textual ºi uman caragialian,prin fiecare nouã temã sau perspectivã exe-geticã oferitã. Concluzia, propusã voalat ºiludic, este cã opera lui I. L. Caragiale e unsubiect continuu, care-ºi aºteaptã criticii,tot aºa cum textele lui Nenea Iancu îºi aº-teptau, avid, cititorii, între ei fiind un neantsemnificativ, care-i leagã pe toþi ºi pe caretoþi îl construiesc împreunã.

�

Constantina Raveca Buleu

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 29

Sfârºitul etern al veºniciei

CERUL DE un roºu di-fuz trimite cãtre ulti-

mii oameni de pe Terra oradiaþie ucigãtoare. Oriceformã de viaþã dispare,iar atmosfera planetei estepur ºi simplu mãturatã.Lumina se schimbã. De-vine galbenã, apoi albã,amintindu-le celor rãmaºide Pãmântul de acum câ-teva miliarde de ani, când se vorbea de încãl-zirea globalã ºi topirea gheþii arctice. Stelelecare au mai supravieþuit pânã acum explo-deazã ºi ele. Cãldura trimisã de Soare, carea devenit o stea piticã roºie, este prea marepentru locuitori. Oricât de mult au reuºit sãîºi modifice structura geneticã în evoluþialor, nu pot face faþã sfârºitului agonizant. Înaceste ultime trei minute, galaxiile se strângasemenea unui balon dezumflat. Sfârºitul eaici, printr-un „big crunch“ care anuleazãtotul, inclusiv timpul, ºi face imposibilã exis-tenþa unui „dupã“. Totul este pierdut. Chiarºi amintirea.

Acest scenariu escatologic este doar unuldintre cele care pot fi concepute atuncicând imaginaþia cãlãtoreºte departe în timp,într-un viitor foarte îndepãrtat. Paul Daviesexpune în cartea Ultimele trei minute:Ipoteze privind soarta universului (Bucureºti:Humanitas, 2008) mai multe astfel de sce-narii posibile ale sfârºitului. Unul dintreliderii institutului SETI, organizaþie care in-vestigheazã posibilitatea existenþei vieþiiextraterestre de mai bine de 28 de ani, PaulDavies este îndreptãþit sã scrie o carte vizio-narã despre felul în care universul va muri.

Teoriile care au apãrut ºi au revoluþio-nat ºtiinþa ºi cosmologia de-a lungul tim-pului, oricât de cuprinzãtoare ar fi fost ºioricât de multe beneficii ar fi adus progre-sului umanitãþii, au avut fiecare câte un ne-ajuns. Chiar Albert Einstein a simþit nevoiasã îºi ajusteze uneori calculele, sã schimbeceea ce enunþase ºi chiar sã revinã, recunos-când cã a greºit. Nicio teorie nu a reuºitsã explice prezentul, sã descifreze trecutulsau sã anticipeze viitorul pe deplin. Ele potfi piese dintr-un ansamblu uriaº care îºi varevela însemnãtatea cândva sau se vor do-vedi rezultate inutile ale zbaterii noastreneîncetate de a cunoaºte.

A încerca sã explici procesele care auavut loc în primele trei minute scurse de lanaºterea universului pare un demers ab-surd. Acelaºi gând le-a trecut prin minteºi oamenilor de ºtiinþã, în anii ’70, atuncicând au auzit cã un fizician pe nume StevenWeinberg încerca sã explice cum era uni-versul chiar la început, în primele treiminute de la Big Bang. Timpul i-a datdreptate lui Weinberg, viziunea sa bucu-rându-se, în cele din urmã, de apreciereaîntregii lumi ºtiinþifice, arãtând cã totul eraverosimil, oricât ar fi fost de greu de ima-ginat. Totuºi, începutul este mult mai aproape de noi decât este sfârºitul univer-sului. Paul Davies priveºte prin primele treiminute ale universului spre ultimele trei,fãcând o analogie care ne aminteºte de pa-radoxul nepotului care-ºi împuºca buniculdin trecut: „Dupã cum soarta unui glonþ

tras cãtre o þintã depinde în mod critic delinia de ochire, ºi soarta universului depin-de de condiþiile sale iniþiale“ (p. 48). Uneleprocese care vor avea loc în clipele de ago-nie cosmicã pot fi explicate pe baza legi-lor fizicii, þinându-se cont ºi de modul încare universul va evolua, pornind de la con-figuraþia lui iniþialã. Dacã în primele treiminute de existenþã totul era doar o supãcosmicã, aceeaºi stare este anticipatã ºi înclipele de pe urmã, atunci când nici mãcarprocesele fizice elementare nu vor mai avealoc.

Cartea nu oferã o perspectivã unicã ºinu dã verdicte. Paul Davies deschide noiposibilitãþi speculative celor care vor sã îºiimagineze, în limitele date de ºtiinþã, felulîn care va evolua universul. Sigur este cãuniversul va avea ºi un sfârºit. În funcþie degreutatea sa ºi de menþinerea aceleiaºi vite-ze de expansiune, putem ºti dacã universulva colapsa brusc sau va continua sã se ex-tindã la nesfârºit. Colapsul nu va fi unulbrusc, ci desfãºurat de-a lungul câtorva zecide miliarde de ani.

ªtiinþa nu poate oferi întotdeauna do-vezi experimentale, speculaþia gãsindu-ºiadesea locul printre numere ºi formule. Înaceastã carte, autorul face apel la nume-roase teorii ºtiinþifice care iau în calcul sfâr-ºitul cel mai probabil al universului: prinimplozie (ori îngheþ), prin explozie sauprãbuºirea vidului actual al cosmosului.Speculativ pânã la capãt, autorul dã o ºansãde supravieþuire oamenilor: ei se pot refu-gia într-un „univers-copil“ prin intermediulunei „gãuri de vierme“ (p. 158). O viziu-ne similarã aparþine ºi fizicianului rus An-drei Linde, cel care a propus ca variantã dea evita sfârºitul posibilitatea de a ne trans-fera într-o „bulã“ de univers învecinatã, elfiind convins cã viaþa nu poate dispãreadintr-un univers inflaþionar.

Dominatã în profunzime de un senti-ment morbid, viziunea autorului este con-trabalansatã de accese de optimism care, deasemenea, dau o ºansã infinitezimalã de su-pravieþuire celor care vor rãmâne: evadareaîntr-un univers tânãr, înmugurit prin con-trolul exercitat asupra unei cantitãþi uriaºede energie, sau manevrarea galaxiilor ºi astelelor cu ajutorul tehnologiei. Astfel despeculaþii optimiste, înfãþiºate în capitolul10 (Moarte subitã ºi renaºtere), scrie auto-rul, „au cel puþin rolul de a servi drept anti-dot la prognozele sumbre din capitoleleprecedente“. Chiar dacã multitudinea deteorii ºtiinþifice indicã, fãrã drept de tãgadã,sfârºitul lumii fizice aºa cum o cunoaºtem,„va exista mereu undeva un tip sau altul defiinþe conºtiente“ (p. 160).

Paul Davies preferã viziunea unui modelciclic, în care universul se extinde pânã la odimensiune maximã, contractându-se apoi

pânã la implozie, fãrã a dispãrea total. Înacest fel s-ar evita anihilarea totalã, dar s-arºterge ºi cantitatea copleºitoare de infor-maþie acumulatã.

Ultimele trei minute poate fi privitã ºi cao pledoarie pentru Big Bang, eveniment dea cãrui existenþã se îndoiesc mulþi astro-nomi care propun teorii alternative, prin-tre care ºi unele care includ universuri para-lele. Cosmologul aduce ca principale doveziexpansiunea universului, radiaþia cosmicãde fond ºi abundenþa unor elemente chi-mice. Nimic nu este etern, ne asigurã auto-rul, chiar ºi eternitatea având un sfârºit. Maigreu de anticipat pare soarta oamenilor. Încele din urmã, nu va mai rãmâne nimic,toate stelele urmând sã disparã lent ºi sigur.Civilizaþia umanã, mult mai avansatã decâtîn prezent, dacã va mai rãmâne ceva umanpeste zeci de miliarde de ani, nu va puteaevita colapsul. Ar mai rãmâne doar varian-ta evoluþiei dincolo de limitele galaxieinoastre. Ceea ce este astãzi benefic vieþii seva întoarce împotriva ei. Soarele va îmbã-trâni ºi va deveni tot mai ameninþãtor.Acum, la cele cinci miliarde de ani, astrulnostru se stinge uºor, aflându-se la jumãta-tea duratei de viaþã, asemenea unei bateriicare se consumã, dar nu se mai poate re-încãrca. Gãurile negre, resturi agonizanteale stelelor cândva strãlucitoare, îºi vor gãsiºi ele un sfârºit previzibil: „Veºnicia dureazãmult, însã dupã o veºnicie toate gãurilenegre – chiar ºi cele supermasive – proba-bil vor dispãrea; chinurile morþii lor nusunt decât scântei efemere în bezna nopþiicosmice eterne, fugitiv epitaf pentru strã-lucirea de odinioarã a miliarde de sori“ (p.106).

Sensul existenþei universului în caretrãim stã chiar în sfârºitul lui, crede PaulDavies. Doar dispariþia poate da mãsurarostului de a fi existat vreodatã. Altfel,„perpetuarea lui ar fi gratuitã ºi lipsitã de sens […] Moartea cosmicã ar putea fiatunci preþul care trebuie plãtit pentru suc-cesul cosmic“, concluzioneazã autorul,sperând cã urmaºii noºtri vor ajunge sãcunoascã scopul universului înainte ca ulti-mele trei minute sã se fi terminat.

�

Mirel Anghel

***Am starea aceea cînd aº inventa o limbã atroce,un idiom ce ar numi cu sãruturi sulfurice viaþa ºi moartea,m-aº trezi dimineþile, aº spune bunã ziua, iar ziua s-ar cutremuracu dalbe cenuºi, aº numi cenuºile ºi s-ar întrupanimicitorul, cînd mi se întîmplã asta nu mai e nimic de numit,e doar vertijul, iar în vertigiu se aflã ascuns numele altei limbi,ce face sã aparã viaþa ºi moartea altundeva,altcîndva

�

AUREL PANTEA, Nimicitorul, Cluj-Napoca: Limes, 2012.

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• IN MEMORIAM

S. Damian 2Constanþa Buzea: Rânduri triste Letiþia Ilea 3Romulus Vulpescu 5• POEME

George Vulturescu 3Ovidiu Vintilã 9Radu Niþescu 12Olga ªtefan 13Ana Dragu 21

• SECRETELE ORAºULUI-COMOARÃ

Rãfuieli cu vecinii: Cum îºi apãrau interesele clujenii în secolele trecute Lukács József 4• PRIVIRE ÎN ACTUALITATE

Epopei ºi realitãþi Ovidiu Pecican 5• PUNCTE DE REPER

Cãlãtorie ºi mãrturie George Banu 6• CRONICA LITERARÃ

Marius Chivu ºi moartea umãr la umãr Irina Petraº 10Antiutopiile clasice ªtefan Borbély 11

• SUB LUPA MEMORIEI

Cioran despre diavol, pãcatul originar ºi istoria universalã Vladimir Tismãneanu 12

• CU OCHIUL LIBER

Schiþã pentru o autobiografie intelectualã Cristian Vasile 14„Nu mori bine decît la tine acasã“ Marta Petreu 19Vocaþia teatrului Iulian Boldea 26Viziunea autosurpãrii zãgazurilor Ovidiu Pecican 27Fatalitatea ironicã Constantina Raveca Buleu 28Sfârºitul etern al veºniciei Mirel Anghel 29

• DOSAR

Cazul Meyerhofer Nicolae Balotã 15

• MICROLECTURI

Colecþie cu poeþi Ion Bogdan Lefter 20

• PROZÃ

Luiza Textoris cãlãtoreºte în trecut Corin Braga 22

• EVENIMENT

Academia Itinerantã „Andrei ªerban“ Eugenia ªarvari 24

Anul XXIII, nr. 9 (268), 2012 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

AMALIA LUMEI

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:

FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþie

nu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat