2 • APOSTROF

ADRIAN PÃUNESCU

UNIUNEA SCRIITORILORdin România ºi Asoci-

aþia Scriitorilor Bucureºtianunþã cu deosebitã tristeþeîncetarea din viaþã a scrii-torului ADRIAN PÃUNESCU.Cunoscutul poet s-a nãscutla 20 iulie 1943, la Copã-ceni, judetul Bãlþi, Basara-bia; ºi-a petrecut cea maimare parte a copilãriei laBârca, judeþul Dolj. A ab-solvit studii superioare la Fa-cultatea de Filologie a Uni-versitãþii Bucureºti. AdrianPãunescu a debutat în presãîn anul 1960 cu poezie, edi-torial în 1965, ºi a publicatpeste 50 de volume de poe-zie ºi publicisticã. Din 1973a condus revistei Flacãra, pînã în iulie 1985. A înfiinþat CenaclulFlacãra, cu care a dat spectacole în toatã þara. În urma unor inci-dente petrecute la un spectacol de la Ploieºti, în iunie 1985,Adrian Pãunescu a cãzut în dizgraþia autoritãþilor, a pierdut con-ducerea revistei ºi cenaclul a fost oprit. Adrian Pãunescu a scrisnumeroase poeme ocazionale, atît în favoarea regimului comu-nist, a dictatorului Nicolae Ceauºescu ºi a soþiei acestuia, cît ºiunele de contestare, care au fost publicate în epocã. Dupã 1989nu ºi-a negat ideologia de stînga ºi nici simpatia pentru Ceau-ºescu, cãruia a continuat sã îi închine poeme. A reînfiinþat re-vista ºi cenaclul, dar fãrã succes, ºi a condus scurtã vreme coti-dianul Sportul românesc. Dupã 1989 a fãcut parte din PartidulSocialist al Muncii, apoi din PSD. Adrian Pãunescu a fost sena-tor, avînd douã mandate: 1992-1996 si 2000-2004. A condusComisia de culturã a Senatului ºi a avut un rol important în promovarea legii indemnizaþiilor de merit pentru membrii uniu-nilor de creaþie. A fost distins în 2004 cu Ordinul Naþional„Steaua României“, în grad de cavaler, iar în 2010 cu „MeritulAcademic“, pentru creaþia sa literarã ºi pentru susþinerea proiec-telor Academiei Române. Dintre volumele sale: Ultrasentimente(1965, poezii, debut editorial), Mieii primi, Fântâna somnambulã,Sub semnul întrebãrii (1971, interviuri), Istoria unei secunde(1971, cel mai important volum al sãu), Lumea ca lume (1973,publicisticã), Repetabila povarã. ªi-a reluat textele în numeroaseantologii de autor. Pentru publicul larg, Adrian Pãunescu a fostcel mai cunoscut poet al ultimilor 50 de ani ºi a fost conside-rat, ca urmare, ºi cel mai valoros în diferite sondaje de opinie.Textele sale, multe puse pe muzicã, sînt de largã notorietate.Dupã 1973 ºi mai ales dupã 1985, critica literarã nu i-a mai acor-dat practic nicio atenþie. Personalitate complexã, controversatã,cu un mare impact asupra publicului prin poezia sa grandiloc-ventã ºi cantabilã, Adrian Pãunescu a fost o figurã de mare popu-laritate a ultimelor decenii. Prin dispariþia sa, literatura românãpierde un poet notabil ºi un talentat gazetar.

�

HORIA GÂRBEA

In memoriam

ÎN ZIUA de 2 noiembrie 2010, juriul pentru decernarea PremiilorAsociaþiei Scriitorilor Bucureºti (ASB), filialã a Uniunii Scriitorilor

din România, compus din Eugen Simion, Ioana Ieronim, OctavianSoviany, Tudorel Urian ºi Radu Voinescu, a hotãrât acordareapremiilor anuale ale ASB urmãtoarelor volume apãrute în 2009:

ProzãIOANA DRÃGAN, Mafalda (Ed. Allfa)ªERBAN TOMªA, Gheþarul (Ed. Cartea Româneascã)

PoezieLUCIAN VASILESCU, aproape. atât de departe. close. so far away

(Ed. Vinea)CONSTANTIN ABÃLUÞÃ, Iov în funicular (Ed. Limes)

Dramaturgie OLGA DELIA MATEESCU, Miere ºi canapea (Ed. Palimpsest)

Criticã, istorie literarã, eseuGELU NEGREA, Dicþionarul subiectiv al personajelor lui I. L.

Caragiale (Ed. Cartea Româneascã)Premiul special – alte genuri

D. VATAMANIUC – pentru contribuþia remarcabilã la realizareaediþiilor critice din clasicii literaturii române

Debut, premiu acordat de revista Sãptãmîna financiarãLAURENÞIU HANGANU, „Memoria“ ecoului: Studii ºi articole de

istorie literarã ºi literaturã comparatã (Ed. Saeculum I.O.)Primãria sectorului 2 Bucureºti, în consens cu juriul ASB,

acordã premiul „opera omnia“ Doamnei GABRIELA ADAMEªTEANU.Premiile sînt acordate cu sprijinul Primãriei Sectorului 2

Bucureºti ºi al revistei Sãptãmîna financiarã.�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Comunicat din partea Asociaþiei Scriitorilor Bucureºti

Cãrþi primite la redacþie

• Ana Blandiana,Patria mea A4,poeme noi,Bucureºti:Humanitas,2010.

• Mircea Braga,Geografii insta-bile, Sibiu:Imago, 2010.

• Engel in het raam op het oosten:hedendaagse poëzie uit Roemenië,Samenstelling, inleiding en verta-ling door Jan H. Mysikin (MirceaIvãnescu, Ileana Mãlãncioiu, DinuFlãmând, Nichita Danilov, MartaPetreu, Daniel Bãnulescu,Constantin Abãluþã, AngelaMarinescu, Mircea Dinescu,Alexandru Muºina, Ioan Es. Pop,Ruxandra Cesereanu), Ghent:PoëzieCentrum, 2010.

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 3

SPECTACOLUL UNCHIUL Vania pe care l-a montat Andrei ªerban(în septembrie 2009) chiar în patria lui Cehov, ºi anume la

Teatrul Alexandrinsky din Sankt Petersburg, a participat, în aceas-tã toamnã, la festivalul naþional Golden Mask de la Moscova. Piesas-a jucat chiar la legendarul Teatru Academic de Artã (MHAT). Noi,care ºtim ce spectacole poate sã facã Andrei ªerban cu piesele luiCehov – de neuitat Unchiul Vania de la Teatrul Maghiar din Cluj…–, nu ne mirãm deloc cã montarea petersburghezã a lui ªerban aavut succes la Moscova. Nu, nu ne mirãm, ci ne bucurãm. Pentrua-ºi putea prezenta piesa pe scena de la MHAT, Andrei ªerban s-adus la Moscova ºi-a pregãtit adaptarea. A meritat: o salã de 1.000

de locuri i-a ovaþionat spectacolul, iar ca semn de superlativã onoa-re, ªerban a fost aºezat în scaunul lui Stanislavski.

A fost un festival cu noroc pentru noi: juriul de la Golden Maska nominalizat spectacolul Unchiul Vania drept cel mai bun spectacolrusesc al anului, pe scenografa Carmencita Brojboiu, pentru ceamai bunã scenografie, iar pe Andrei ªerban însuºi, pentru ceamai bunã regie. Festivitatea de decernare a premiilor va fi abia înaprilie anul viitor. ªi-atunci ªerban va porni din nou, de dragul luiCehov ºi ca un personaj cehovian, la Moscova, la Moscova…

�

MARTA PETREU

ANDREI ªERBAN la MoscovaEv

enim

ent

4 • APOSTROF

Imaginea 3D ºi omul 2D

CE VREA de 100 ºi mai bine de ani unspectator standard mediu (SSM) contra

costului biletului de cinema? Vrea sã râdã,vrea sã plângã, vrea sã fie uimit, indignat,cuprins de groazã, sã respire uºurat, vreasenzaþie, sentiment, stare. Vrea sã simtãîn cele douã ore cât nu simte într-un an dinviaþa lui sãracã în trãire.

Iatã de ce cinematografia, aºa cum o cu-noaºtem, este, sau cel puþin a fost, o artã po-pularã. Ceea ce n-au fost vreodatã pictura,sculptura sau fotografia – efortul de ima-ginaþie pentru a ajunge la stare în cazul aces-tui tip de mediu artistic static ºi mut e preamare pentru capacitatea mentalã a SSM. Iarîn cazul artei cuvântului tipãrit e ºi mai greu.

Miºcarea, apoi sunetul, muzica, voceaumanã, culoarea au apropiat de fiecare datãfilmul de ceea ce s-ar numi realificare, re-crearea realitãþii pentru toate cele cinci sim-þuri ale spectatorului. Care sã înceteze a maifi spectator.

Acum suntem în deceniul 0 al Noii Ere3D. Viziunea tridimensionalã, stereosco-picã, încã un pas mare cãtre idealul realifi-cãrii complete, a fost lansatã încãdin anii ’50, cu mijloace tehnicemodeste, prea scumpe, dar concu-renþa televiziunii fiind ameninþã-toare, patronii din industria filmu-lui ºi-au asumat riscul. Durerile decap ºi oboseala ocularã a spectato-rilor siliþi sã poarte ochelari greicu o lentilã albastrã ºi una roºie auscos destul de repede procedeul depe piaþã. În anii 2000 el revinesub presiunea altui mediu în plinelan: internetul. Ca sã ofere cevaaccesibil doar în sala de cinema,investitorii s-au hotãrât sã reia 3Dfolosind noile tehnologii digitale,mult mai ieftine ºi performante.Dupã animaþiile 3D Chicken Littleºi Meet the Robinsons, dupã suc-cesul Cãlãtoriei spre centrul Pã-mântului ºi concertului U2 3D pre-zentat la Cannes, marile studiouriintrã în scenã cu Beowulf (RobertZemeckis), Avatar (James Came-ron), Up (Disney/Pixar), G-Force(Jerry Bruckheimer). George Lucas are intenþia sã-ºi conver-teascã 3D toate cele ºase filme Star Wars. Studiourile Dreamworks anunþã cã de-a-cum toate producþiile lor vor fi 3D.Calitatea proiecþiilor va fi garantatã de þi-petele ºi smuciturile în scaune ale spectato-rilor asaltaþi de monºtri, extratereºtri sau cyborgi.

Întrebarea mea de cinefil: va avea decâºtigat sau de pierdut filmul ca artã înspaþiul 3D? Filmele-reper ale mutului alb-negru nu sunt, dupã pãrerea mea, inferioareartistic capodoperelor sonorului color. Nos-feratu de F.W. Murnau nu e sub The Shi-ning de Stanley Kubrick, Timpuri noi de

Charles Chaplin nu e sub Titanic de JamesCameron, Metropolis de Fritz Lang stã ori-când faþã în faþã cu Matrix al fraþilor Wa-chowski. Operaþia de colorizare a marilorfilme alb-negru nu le-a îmbunãtãþit câtuºide puþin, dimpotrivã, le-a alterat esteticfundamental, ca ºi cum ai vopsi o floare.Remasterizarea lor digitalã creºte acurateþeaimaginii, dar e o imagine rece, fãrã cãldurapeliculei. Cu cât e mai aproape de artã, cuatât o operã e mai greu transplantabilã de peun mediu pe altul. De aceea, ideea de atranspune 3D capodopere 2D, care cu si-guranþã va fi pusã în practicã pe scarã largãîn urmãtorii ani, mi se pare o aberaþie. Înschimb, multe filme 2D de serie vor aveaprobabil de câºtigat prin digitalizare 3D.Motivul e tulburãtor de simplu: filmul deartã se adreseazã spiritului, filmul de se-rie senzaþiei. O dimensiune în plus creeazãsenzaþii noi, dar împuþineazã grav spiritulfilmului, dacã el existã.

Simt nevoia sã fiu în ploaia din CameraÎmplinirii Dorinþelor, cu Scriitorul, Savan-tul ºi Cãlãuza prãbuºiþi în prag, ca într-un

spaþiu 3D? Nu, nici gând. Nu-mi doresc caimaginea tarkovskianã sã fie mai realã, toc-mai pentru cã forþa ei stã în transcendenþape care o transmite folosind elemente dereal aflate la îndemâna oricui. Nu vreau sãmiros transpiraþia lui Aleksandr Kaidanov-ski sau sã pipãi paltonul purtat de AnatoliSoloniþân, asta nu mã va face sã percep maibine imaginea din sufletul lui Tarkovski,pentru cã acolo, deºi nu apare niciun extraterestru cu coadã, nu e o imagine din lumea realã, e imaginea sufletului unuiartist. Iar sufletul lui are toate D-urile spaþiului ºi timpului.

Punctul omega, punctul de fugã cãtrecare tinde realificarea, cu pasul ei actual2D-3D, exclude arta. Pentru cã arta în-seamnã abstracþiune. Înseamnã a face ab-stracþie, a înlãtura câte ceva din realitate.Toatã arta este abstractã. O maimuþã albãcufundatã pânã la gât în apa unui lac demunte asiatic, privind lumea cu aerul unuiînþelept al cãrui spirit s-a desprins de trupeste artã, cu toate cã realizatorii extraordi-narului documentar Baraka n-au influenþatîn niciun fel instantaneul. Dar l-au cãutatîndelung ºi l-au scos din peisajul planetei,focalizându-ne atenþia pentru câteva zeci de secunde doar asupra lui din toatã rea-litatea Terrei.

Sau a adãuga. Tarkovski obiºnuia sãvopseascã pomi pentru ca peisajul sã sepotriveascã atmosferei lui interioare. Anto-nioni a modificat toate culorile mediuluidin Deºertul roºu pentru ca industrialul sãparã viu ºi naturalul muribund, cenuºiu.Realitatea este pentru cineast asemenea culorilor din tuburi pentru pictor.

Vor apãrea cu siguranþã, ca în orice noumedium, ºi creatori autentici în3D, care îºi vor gândi opera de labun început în funcþie de acestnou parametru tehnologic. Astaînsã dacã va mai fi nevoie de ei,cãci deja sloganul unor companiide hardware este: „Fã-þi propriulfilm 3D la tine în sufragerie!“.Firma PDT din Manchester oferãwebcamera Minoru, care dis-pune de douã lentile la distanþãaproximativ egalã cu cea dintreochii umani. Împreunã cu unsoftware distribuit gratuit ºi opereche de ochelari roºu-albastru,fiecare utilizator de computer îºipoate face filmul sãu personal 3D.Americanii de la TD Vision punpe piaþã un codec software ºi uncamcorder cu care orice clip obiº-nuit poate fi transformat în unul3D. Într-un viitor nu prea în-depãrtat, fiecare cetãþean va puteasã-ºi regizeze propriul film 3Dºi sã fie unul dintre actori alãturide hologramele din celelalte ro-luri. Unii nu se vor limita la su-

frageria proprie, îºi vor proiecta producþiilepe scuarul din faþa blocului, ca sã bene-ficieze ºi vecinii...

Singura problemã mi se pare, dar poatevârsta sã fie de vinã, cã pe mãsurã ce ima-ginea câºtigã o dimensiune, devenind 3D,omul pierde o dimensiune, adâncimea,transformându-se într-o fãpturã a superfi-ciului, bidimensionalã.

�

Cristian Tudor Popescu

• Desen de Tudor Banuº, Biosphère

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 5

Aproape de ferestruire

De la o vreme fluturele îngropat în cãlcâiul meu stângSe zbate uºurel ºi-l simt cum trãieºte acea fericire din spaimã,Tensiune albastrã ce-mprãºtie Minuni – singurele certitudini care-mi mai umblãTropotind mãrunt prin zilele rãmase,Simt fluturele precum aº regãsi un vis obscur din copilãrie,Mâinile mele superb îmbãtrânite ce-mi sunt – în fine – familiareªi le privesc acum cu uimire, începând sã mã credAproape, aproape de întoarcere,Pe o treaptã de piramidã, roasã de milenii,Aproape de nobleþea unor dinastii renegate,Uitate între revelaþia unicului Nãscãtor de Luminãªi nesfârºitul supraordonat al stelelor, al ºerpilor cu pene, Al îngerilor opriþi în cãdere, pretutindeni...

***Mã rãtãceam în propria-mi absenþã,Încolãcindu-mã în pãianjenii anilor, cu bucurie, continuu... Când, foarte rar, deodatã, fãrã s-o pot arãta cuivaªi chiar fãrã s-o cred,Se furiºa o strãfulgerare umilã, Ca o zdreanþã ori aºchieDin bronzul formei mele veºnice,Într-o curte interioarã din Bruges ori dintr-un turn, la Rhodos, Pe un pod acoperit din grãdina Curþii de Argeº,Ceva mai palpabilã, ca o frescã dezgropatã, Într-un patio pompeian sauPalpitând, ca o blândã tragedie andaluzã în casa-muzeu a pictorului Sorolla,darÎncã o nãlucã fãrã miros,Pânã când Ating întâmplãtor un obiect casnicDin care þâºneºte toatã fabuloasa mea singurãtate,Urieºindu-se, precum nãvãleºte spre cerul de poveste Duhul ascuns în lampa lui Aladin ªi grãindu-mi de acolo, ca un tsunami straniu îmblânzit: – Acum te pot rãsplãti, de-ai mai avea puþin timp...

Seninãtate de sfârºit

În Martinica toate staþiunile de pe Calea Cruciiªi treptele cuminþite dintre elePrivesc halucinant spre-acelaºi Vulcan,Poate ca sã-l uite pe Sfântul cu toiag vrãjitCare a urcat Calea într-un alt mileniuªi stã de-atunci acolo, sus, sus de tot,În sufletul unui copac uriaºRidicându-ºi toiagul deasupra capului,Ca sã ne poatã preveni de departeDespre Taina ºi pedeapsa Tãcerii,Despre periculoasele cuvinte sinucigaºe,Despre rãzvrãtite poeme ce apar ilegalÎn locul câte-unui zâmbet subþire...

Eu chiar am citit cuvinte scrise pe valuriªi nu mi-a scãpat nimic dinNeînþelesul lor sacru...

Corniºa cerului

Poate cã sunt – cu adevãrat – fiica ta, Cerule,Fiindcã ºi azi pot merge, firesc, pe Calea de luminã a mãrii,Pânã la soarele ce-l laºi peste noi,Ca pe-un mãr în elegantã cãdere...ªtiu cã pot urca oricând legatã cu firul zilei, Împletind razele prea arzãtoare într-un leagãn ªi strigând cãtre zeul înãlþimilor extreme:„Lasã-mã sã cad pe corniºa Alexandriei,De unde pot vedea încã mãreþia apei înfocatePãzind farul în forma ºerpilor mereu miºcãtori...“ªi-apoi, mai tare, implorând:Lasã-mã sã mã scald în grota cea verzuieCu apã lãptoasãCa un smarald proaspãt inventat(Înþeleg acum de ce Malaparte ºi-a fãcut casaÎn partea neumblatã a insulei Capri,Unde adastã aceastã aureolã Mai liniºtitã decât orice azur).E uriaºã, magnificã, uºoarã cãderea din picurii luminii,Precum cititul hieroglifelor în spuma valurilor întunecate...În nicio altã noapte nu mi-a încremenit mai misterios inimaO prea blândã, pietrificatã durere, În unicitatea fiecãrui val, a fiecãrei frunze,Sfârºindu-mã în irepetabilul oricãrui fulg de nea,Bubuind în vãlul identitãþii, la fel de surd, la fel de invizibil...

�

Poeme de RODICA MARIAN

• Desen de Tudor Banuº, Pyramide Sociale

6 • APOSTROF

RADU MAREª

se întoarce

MAI NOU, nu ºtiu cumse face, tot descopãr

(fandacsie curatã!) trilogiiromaneºti. În încercarea dea identifica versúra prozelorde autor, mi se aratã orga-nizãri pânã mai ieri secrete.Dupã trilogia deshumãrii, a Dorei Pavel, uite cã treidintre romanele lui Radu Mareº se lasãaºezate într-o serie – trilogia aºteptãrii? aîntoarcerii imposibile? – slujitã ºi de celelal-te cãrþi ale sale – Pe cont propriu, Anul tre-cut în Calabria sau Manual de sinucidere.Nãscut în 1941, în Frasin/Suceava, RaduMareº debuteazã în Tribuna clujeanã, în1959, face Facultatea de Filologie la Cluj(1964), pleacã în Dobrogea ºi în Moldova,apoi revine în oraºul transilvan în 1971, caredactor la Tribuna. Caii sãlbatici ºi Ecluzasunt romane ale (în)depãrtãrii de origini,ale unui aproape exil. Tinereþea din Dobro-gea ºi maturitatea clujeanã sunt trãite dupãritmul rezumat în jurnalul calabrez: „N-amaltã soluþie decât sã aºtept rãbdãtor“. Înaºteptare albã sunt scrise ambele romane,înainte de întoarcerea de acum.

Romanul Caii sãlbatici investiga lucidtrecutul, singurul teritoriu cert ºi, para-doxal, perfectibil. „Confesiunea întârziatã“are acoperire în credinþa cã „a povesti în-seamnã a înþelege“. Îndrãzneala de a dez-gropa un mort frumos, „întârziatul ado-lescent“, devine o datorie faþã de sine,romanul construindu-ºi în subtext un an-tiroman sau un jurnal al genezei într-ofremãtare continuã. Explicaþia de atunci:„Ceea ce urmeazã este o reconstituire. Niº-te întâmplãri [...] Abia scriind, adunândmaterialul divers cerut de orice construcþie,fie ea ºi din cuvinte scrise pe hârtie, aapãrut, apoi s-a consolidat sentimentul cãpun în miºcare nãluci personale, o lume,oameni inexistenþi, ficþiuni“, viza burgulseptentrional ºi satul cu apã dulce de lângãmare, ambele convenind proiectului tânã-rului, pe atunci, prozator: „Visez sã rea-lizez, în sens literar, principiul vaselorcomunicante – în ambele nivelul intensitã-þii narative sã fie identic ºi simultan, uncontinuum“. Rezultatul e o altã realitate, înoglindã: textul mistificã, dar promite o cer-titudine, aceea a speranþei, a aºteptãrii. Amnumit Ecluza un roman al celui de-al doilea„obsedant deceniu“. Prima încercare masivãde a ieºi din conul de umbrã de dupã 1989.Bine scris, romanul transcrie un impas, ozvârcolire cenuºie, înainte de aºezarea (re-lativã) la care invitã noul roman. Instru-mentarul ºi atitudinea (resentimentarã)sunt încã ale romanului primului obsedantdeceniu. Ficþiunea ºi istoria nu par sã-ºi fi

recãpãtat autonomia, adevãrurile sunt încãmanipulate.

Cel de-al treilea roman – Când ne vomîntoarce (Cluj-Napoca: Editura Limes,2010, 464 de pagini) – e traversat de unaer proaspãt, înºelãtor, cãci vânt de secetãsub sumbre prevestiri:

Vântul secetei care începu brusc, precum unceasornic... Printre pleoape, ca sã nu-l or-beascã lumina, cercetã azurul care începea ºiel sã-ºi recapete culoarea ºi – în minte –încercã sã reproducã sentimentul de balansºi spaimã din copilãrie când reuºea sã trã-iascã foarte intens conºtiinþa cã e culcat cufaþa în jos, iar cerul e dedesubt ºi cã va cãdeaîn acest abis translucid dintr-o clipã în alta.[…] Sãri în picioare ca împins de un arc ºiîncãlecã. Abia atunci, înainte de a-i da pin-teni armãsarului, descoperi cã cei doi ulii seaflau exact în locul unde-i lãsase cu nu ºtiucâte zile în urmã, tot deasupra capului sãu...

Radu Mareº valorificã remarcabil, cu o re-gãsitã melodie a frazei ºi un chef renãscutal povestirii, copilãria bucovineanã. O face,desigur, în seama unor personaje, dar esteevidentã împãcarea cu sine prin rememo-rare, chiar dacã, dincolo de cercul imperialºi marginal, deopotrivã, de Zwischeneuropa,se vãd fisuri niciodatã vindecate. Când nevom întoarce îl readuce cu sine pe MareºulCailor sãlbatici, adicã pe arpentorul în staresã cartografieze pedant o lume, o vreme,un loc, sã înregistreze psihologii ºi relaþii,sã reconstituie evenimente cu rãdãcini greusau imposibil de desluºit. Tot romanul econstruit cu amestec de bunã, tradiþionalãartã a povestirii ºi discrete formule moder-ne, în straturi epice imbricate abil, cureveniri iuþi asupra unor destine ºi opriri înloc aproape poematice, creatoare de savu-roasã atmosferã. „Cu câteva zile înainte dea împlini 25 de ani, în primãvara lui 1935(sau 1936), Gavril M. primi numirea la fer-mã, ca administrator.“ Obiºnuit cu Buco-vina sa „de sub munte“, de acasã, se in-staleazã la fermã urmându-i lui Wagner:„Acceptã pânã la urmã resemnat (cu toatecã nu-l privea) cã Wagner, austriac dinTyrol, fusese într-adevãr omul cu ºcoala ceamai înaltã ajuns vreodatã pe aceste melea-guri de la marginea lumii“. Profesorul Vol-cinschi e un fel de Rogojinaru pe dos, unsfãtuitor cu minte limpede ºi judecãþisevere:

– Ce avem? Pãmânt bun, cum nu e nicãieri.Atât! Aer ºi apã. Pentru cã pe þãran l-austricat pânã-n mãduva oaselor arendaºii ºicrâºmarii ºi el va rãmâne o povarã pentrutoate cârmuirile viitoare. […] Cine va vreasã schimbe ceva în þara asta de la þãran tre-buie sã înceapã. […] Cu toate cã, pentru afi cinstit pânã la capãt, nu-mi fac speranþe.Ca foºti supuºi austrieci, noi, cei din gene-raþia veche, am fost loiali coroanei imperialepânã în clipa în care ne-am dedicat în tota-litate cauzei naþionale […] Acuma vin euºi vã-ntreb: voi pe cine slujiþi? Cui îi sunteþicredincioºi ºi pentru cine v-aþi da viaþa?…

În afarã de Dumnezeu, voi în ce mai cre-deþi? […] Îþi spun asta numai matale: uitecã acuma au venit românii ºi au stricatrânduielile…

Ferma e o lume de hotar ºi de trecere princare miºunã tot soiul de oameni, dar maieste sau ar putea deveni, sub lucrarea dis-ciplinat-pãtimaºã a agronomului, ºi ununivers de semne ºi nãluciri familiare, unacasã locuibil, substitut al satului copilãriei.Incursiunile în anii primi înregistreazã ple-cãrile succesive de acasã ºi dorul de întoar-cere în pagini cu fin iz tradiþionalist, derãzvrãtire contra Oraºului indiferent la du-rerea ºi lacrimile copilului:

toþi oamenii din sat, nu doar el, veneau latârg ca-n ospeþie în casa altuia ºi fiecare ºtiacã nu vine definitiv […] Cãci pânã la urmãtot la ei în sat, în vãioaga uitatã de sub pã-dure trebuie sã se întoarne. Învãþase destulde repede cât cântãreºte faptul cã acolo suntcimitirele ºi cã în cimitire sunt cei dinainte,din moºi strãmoºi. O linie precisã, ca de foc,le însemnase astfel pentru totdeauna. Darlinia era ºi un obstacol de netrecut.

Personaje memorabile valoreazã fresca epi-cã. Þiganca Tina aduce eresuri de prozãeliadescã ori voiculescianã, bine întreþesutecu povestea fermei. „Gavril M. întâlni ochiiîntunecaþi, larg deschiºi în care citi, fascinat,ceva ciudat. Spaimã nu era, asta e sigur…:– Ai vãzut cã þi-am adus ploaia, domniºo-rule?“ „Ploaia îl înviase ºi pe el ºi îl ºicurãþase. ªi, într-un fel de micã halucinaþie,care nu dureazã mai mult de-o secundã,se simþi devenind uºor ca fulgul ºi curatca un glonþ de puºcã þâºnind de pe þeavã.Timpul de fapt trecea pe alãturi, în vitezã,dar fãrã sã-l fi atins.“ Preotul ºtie cã „limbae un rãu fãrã hodinã ºi cã are, câteodatã,chiar ºi venin aducãtor de moarte“, fiindsupusã interpretãrilor infinite. Povestea dedragoste cu domniºoara Katria, nepoatamorarului Schneider, ºi „dorinþa nebuneas-cã, dureroasã, irezistibilã (ca o naºtere) dea-þi deschide sufletul ºi a spune despre tineabsolut tot...“ adaugã un fior magic în plus,însã pustietãþile înzãpezite de la Valea Lu-pului anunþã „altceva, mai grav ºi mai fãrãleac decât nebunia“. Cã „pãrintele IliuþãTeologul“, duhovnicul, era legionar nu pã-rea decât un amãnunt biografic, fãrã legã-turã cu defilãrile „la trecerea cãrora se trã-geau obloanele la prãvãlii“ – „ordinea ºicadenþa, de fapt tot ce e marþial, grav ºisolemn, le simþise totdeauna cu pielea, par-cã, cea de la rãdãcina firului de pãr care se înfioarã“. Prevestirea confuzã a pãrin-þelului, cum cã „neamul românesc, care nu-i pregãtit pentru vremurile noi, de cum-pãnã, e în primejdie sã-ºi piardã fiinþapãstratã prin veacuri“, o asculta cu indi-ferenþa lui Moº Onofrei, care „fãcea partedin categoria celor prea obosiþi de câte ºtiudespre viaþã ºi oameni“.

Finalul tragic al cãrþii capãtã un bemoldinspre Vorobchievici, supravieþuitorul:„Tu nu vei înþelege niciodatã ce-a fost cuadevãrat. Istoria, mã tem cã ºi ea, ºi-a creataici un lapsus mincinos ºi nu-þi va fi de aju-tor. Cât despre noi, noi, ºtiutorii, când nevom întoarce, nu vom gãsi decât vidul“.

�

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 7

Camionul morþii

CAMIONUL BULGAR se nu-meºte ultima carte a lui

Dumitru Þepeneag, roman-cier cãruia îi datorãm unuldintre cele mai bune roma-ne ale tranziþiei româneºti,ºi anume trilogia Hotel Eu-ropa, Pont des Arts, Mara-mureº. Iar Camionul bulgar(Iaºi: Polirom, 2010) ar putea fi socotit, larigoare, romanul „tranziþiei europene“, alformidabilelor schimbãri pe care le-a sufe-rit continentul în ultimii douãzeci de ani.Aºa cum ne-a obiºnuit deja din celelalte romane ale sale, romancierul mînuieºte, ca-n treacãt, o materie derizorie, fapte coti-diene dintre cele mai banale, uneori chiarsordide. ªi, aºa cum ne-a obiºnuit din cele-lalte romane ale sale, naratorul lucreazã pedouã planuri: pe acela al teoriei literare detip postmodernist; apoi, pe planul naraþiu-nii propriu-zise a romanului. Fidel crezuluisãu onirist, în romanul lui Dumitru Þepe-neag autorul-narator, nu lipsit de ambigui-tate, se intersecteazã cu personajele din via-þa sa (cu Alain, de exemplu, a cãrui boalãeste urmãritã în evoluþia ei letalã; cu edi-torul Paul, de exemplu) ºi, de asemenea, cupersonajele din romanele sale. Acþiunea du-reazã cam o lunã: la începutul cãrþii, nara-torul ne spune cã vrea sã scrie un romanpentru care n-are însã subiect ºi cã i-a atrasatenþia o cursã de camioane, ce se va întîm-pla „la sfîrºitul lunii mai... la Alès“ (p. 14).În timp ce cautã un subiect de roman, na-ratorul îºi consemneazã, cu permanenteadãugiri ºi ºtersãturi, propria cãutare, caredevine ea însãºi o parte din acþiunea roma-nului. Iar în timp ce îºi scrie romanul, auto-rul îºi desfãºoarã ºi teoria despre literaturaextrem-contemporanã, din epoca ordina-torului ºi-a crizei de cititori, cînd, spunenaratorul, internetul ia locul romanului ºiar fi de dorit un roman pe care cititorii sãºi-l construiascã singuri, din materialul deconstrucþie pe care îl oferã scriitorul; cãci,spune naratorul, ne îndreptãm spre un noutimp ºi spre un nou tip de anonimitate,spre o creaþie colectivã, în care autorul ºicititorul conlucreazã în mod liber ºi in-distinct.

Aceastã filosofie, ca s-o numesc aºa,asupra extrem-contemporaneitãþii este fã-cutã ocazional, într-o paradigmã femininãa auditoriului, de exemplu în disputele cuMarianne ori cu Milene. Acesteia din urmãîi este adresatã ºi teoria „osirismului lite-rar“: un autor care se inpirã din realitate îºi poate ascunde sursa de inspiraþie dacã

atribuie trãsãturile personajului pe care îldescrie mai multor personaje: „disimulez osingurã persoanã sub chipul mai multorpersonaje“.

Prin tehnica sa prozasticã, naratorul seplaseazã, de fapt, în centrul propriului sãuroman. El are douã valenþe în realitate: peMarianne, care e plecatã la tratament laNew York, ºi pe Milene (nume kafkian,fireºte), care se duce la Bratislava ºi apoi laPraga (adicã, în mare, pe teritoriul adevã-ratei Milene a lui Kafka), unde ea îi fãgãdu-ieºte iubitului ei, adicã naratorului, accesul,dar unde, ca-n castelul kafkian, nu-i va per-mite de fapt sã pãtrundã.

Interesant este ºi ce se întîmplã în spa-þiul Camionului bulgar pe care îl scrie na-ratorul pe computer. Apar, pe rînd, ca-ntreacãt, ca pe dibuite, cîteva personaje:Beatrice, o stripteuzã cu sîni fabuloºi ºi cuobsesia paradisului ºi a copilãriei, fascinatãde ºanþurile pe care le sapã prin oraº niºtemuncitori (care dezgroapã Leviathanul,oricum, ceva ce sunã a „piele durã ºi sol-zoasã“) sau poate numai de spinãrile pu-ternice ale sãpãtorilor; apoi Victor, desprecare nu ºtim nimic, decît cã face parte dintrecutul Beatricei; Þvetan-camionagiul, caretransportã nu ºtim ce dintr-o parte în altaa Europei, într-un camion cu frînele uzate;Danet, un proprietar de sex-club sau de barºi totodatã proxenet; americanca Daisy,care se plimbã în maºinã prin Europa ºi seîntîlneºte cu Þvetan; ºi alte cîteva perso-naje, inclusiv Moartea, camuflatã într-unpersonaj cu sex indecis, bãrbat sau femeie,cu o umbrelã uriaºã care e totuna cu coasaMorþii. Acestea pornesc din diverse puncteale continentului (trãim nu numai în erainternetului, ci ºi în aceea a globalizãrii, aunificãrii europene, a sexului panaceu pen-tru toate etc.), trec prin fel de fel de pe-ripeþii, mai ales erotice – deoarece epocaextrem-contemporanã este ºi a sexualitãþiileac pentru toate –, pentru ca, în final, sãne dãm seama cã se îndreaptã spre proprialor moarte.

Într-adevãr, mai toate personajele cãrþiidispar sau mor: moare Alain, cum ºtim cãa murit ºi în realitate; Marianne, cea carecreºte ºi scade precum Alisa lui Lewis Car-roll, dispare într-un spital din New York;dispare, în spaþiul ei de origine kafkianã,Milene, cea la fel de impenetrabilã sufleteº-te pentru iubitul ei, adicã pentru naratorul

cãrþii, precum castelul pentru personajul K.al lui Kafka ori precum Beatrice cea sexualimpenetrabilã; americanca Daisy moare, încabina lui Þvetan, în drum spre cursa de laAles, într-un accident care e totuna cu fa-talitatea, pentru cã se joacã cu umbrela cumîner-cap-de-vultur pe care Moartea a ui-tat-o în cabina camionului. Iar Beatrice, ceasexual impenetrabilã ºi bîntuitã de aminti-rea paradisului, se întîlneºte ºi se iubeºte cuºoferul bulgar, cu Þvetan, cu care se în-dreaptã apoi, în camionul transformat înluntre a morþii, spre moarte: intrã amîndoiîn viziunea obsedantã, laitmotivic reluatãîn carte, a unui tãrîm umed, cu valuri ºiºerpi uriaºi, cu o poartã/un tunel, prin care,fãrã îndoialã, se trece în lumea cealaltã.

Cartea pare a fi (poate ºi este) scrisã ca-n joacã. Fragmente disparate se succed,într-o aparentã derutã a naratorului, în rea-litate perfect calculate pentru creºterea ul-terioarã a naraþiunii ºi pentru deznodãmîn-tul care strînge toate firele într-un singurnod – al morþii. În Camionul bulgar,strãvechea temã Eros ºi Thanatos apare, pemãsura masificãrii ºi degradãrii extrem-contemporane, redusã la Amor ºi Accident;amorul însuºi fiind personificat în mareazeiþã-scroafã Olivia, „scroafa totalã / zeiþaamorului“, „o scroafã giganticã de pe þãr-mul mãrii“, cãreia naratorul îi dedicã unpoem.

Dumitru Þepeneag, aºa cum se flateazãsingur în roman, construieºte laitmotivic ºimuzical. E demn de admiraþie cum a reuºitsã inducã, cu ingeniozitatea sa combi-natorie, din fragmente oarecare ºi aparentfãrã legãturã, în care simbolurile sînt stre-curate aparent întîmplãtor, o atmosferãapãsãtoare, de timp damnat ºi final. Cevadin sfîrºitul romanului sãu mi-a amintitcarnagiul în care se terminã Noaptea de Sîn-ziene – atîta doar cã, în Camionul bulgar,iluzia mîntuirii lipseºte.

Cu o mare ingeniozitate literarã, Du-mitru Þepeneag încrusteazã în romanelesale un mesaj, un sens ce poate fi recon-stituit numai dupã o operaþie migãloasã de recompunere – ca sã îi respectãm terme-nii, „osiricã“, de la mitul lui Osiris – dincioburi. La fel ca alte romane ale lui Du-mitru Þepeneag, Camionul bulgar ne pune,cred, faþã în faþã cu semnele apocaliptice ale sfîrºitului unui ciclu de civilizaþie.

�

Marta Petreu

• Dumitru Þepeneag. Foto: Sarah Moon

8 • APOSTROF

AUGUSTIN FRÃÞILÃ:Poezie pînã la capãt…

AUGUSTIN FRÃÞILÃ, Vine cineva, cu ilustraþiide Tudor Jebeleanu, Bucureºti: Editura Tra-cus Arte, Colecþia „Neo“, 2010, 46 p.

S-A STINS pe 17 ianu-arie 2010 Augustin

Frãþilã, poet, trubadur ºiboem îndrãgit al lumiinoastre literare, cam deprin jurul anului 1980 ºipînã la sfîrºitul sãu preagrãbit. Cu mai puþin dedouã luni înainte împli-nise 57 de ani.

Nãscut la Aiud (pe 25 noiembrie1953), mutat la un moment dat în Pe-troºani, unde ºi-a fãcut liceul, a ajuns sãurmeze în Bucureºti ªcoala Tehnicã deArhitecturã. A mai fãcut un an de Po-litehnicã, apoi a abandonat ºi s-a angajat ca decorator, revenind în zona de inter-secþie dintre formaþia exactã ºi vocaþiacreativã. Traseu atipic pentru generaþianoastrã literarã ieºitã aproape in corporedin Filologii. Cultural vorbind, a fost – deci– un autodidact. Scriind versuri ºi cîntîn-du-ºi-le, cu acompaniament propriu, „fol-kistic“, la chitarã, a început sã-l frecventezepe Nichita Stãnescu, în jurul cãruia roiaujunii boemi. De-acolo a ajuns la Cenaclulde Luni, probabil adus de unul dintre co-legii noºtri – poate Traian T. Coºovei, poateIon Stratan – care-l frecventau pe mai vîrst-nicul poet, cu toate cã prin scriitura lor de-ja postmodernã îl contestau implicit.

Acolo, la cenaclu, l-am cunoscut ºi eupe Augustin – sau Gusti, cum i se spunea.Patetiza ºi „nichitiza“ în versuri, însã în restera „de-al nostru“: figurã ataºantã, bãiat„de viaþã“ ºi „de gaºcã“, simpatizat de toatã

lumea, cu atît mai mult cu cît, lipsit de te-ribile ambiþii de ascensiune în „clasamen-tele“ literare, cu totul ºi cu totul necon-flictual, n-a iritat pe nimeni, n-a tulburatcu nimic „competiþia“ din jur. Nu ºtiu ce-a fãcut din 1983, cînd Cenaclul de Lunia fost interzis, ºi pînã la finele lui 1989. L-am întîlnit doar întîmplãtor în acei ani.Îi apãreau – cred cã mai degrabã rar –versuri prin reviste, fãrã sã reuºeascã sãscoatã o carte.

Dupã schimbarea de regim din 1990 atrecut prin cîteva redacþii de publicaþii cul-turale ºi s-a fixat la Grupul Editorial ALL,unde a coordonat departamentul Allfa, spe-cializat în literaturã (marginal într-o ope-raþiune centratã pe cartea universitarã,drept care Gusti a avut o marjã îngustã demanevrã). ªi-a putut strînge poemele maivechi ºi mai noi în trei volume: Gramaticamorþii (1995), El-Roi (1997) ºi Plaja nudiº-tilor (1998). Uneori metaforic ºi filozofant,alteori glumeþ, cînd abstracþionist, cîndnarativ-baladesc, versurile lui exprimã cuingenuitate bucuria de a fi poet, adeseoricu tuºe nostalgice sau jucat-dramatice.Autodefinire caracteristicã: „sînt singuratristeþe cu ciºmea“ (dintr-un poem-baladãinclus în prima carte).

Un personaj tonic, cãruia-i puteai ghicipatetismul de fond: aºa a fost AugustinFrãþilã. La fel ºi cînta, cel puþin atunci cîndl-am ascultat – doar de cîteva ori, în serilede lecturã ºi muzicã de la Muzeul Litera-turii Române, de pildã. N-am frecventatcercurile boeme în care-ºi desfãºura totrepertoriul. ªtiu cã în ultima lui perioadã,dupã apariþia unor noi tehnologii de mul-tiplicare, a scos mai multe compact disk-uricu cîntece proprii. Cînd ne întîlneam, pelîngã vechea colegialitate cenaclistã ºi demediu literar ºi dupã schimburile de nou-tãþi curente, ajungeam ºi la un punct bio-grafic comun: în Petroºani, oraºul în ca-re-ºi petrecuse parte din anii de copilãrie-adolescenþã, locuiserã o vreme ºi buniciimei materni, drept care noi, nepoþii, pãs-trãm amintirea de neºters a lungilor veri de joacã în aerul cu miros vag de cãrbune.Alt moment: mijlocul lui 2007, cînd m-asunat de cîteva ori, în perioada de pregãtirea Maratonului de poezie din toamnã, de laSibiu, pe care-l organiza Andrei Bodiu caproiect al Asociaþiei Scriitorilor Profesio-niºti din România – ASPRO (s-a þinut pe5-6 octombrie). Gusti vroia neapãrat sãparticipe, sã fie alãturi de noi în ceea ce seanunþa drept – ºi a ºi fost! – un mare con-clav al poeþilor autohtoni (peste o sutã de

participanþi, cîþiva ºi din alte þãri). Am statºi atunci de vorbã îndelung, mult mai multdecît ar fi fost nevoie pentru micile detaliiprivitoare la Maraton: taclale scriitoriceºti,amicale.

L-a rãpus un cancer galopant. Vara tre-cutã, cînd l-am vãzut ultima oarã, la Festi-valul de Literaturã de la Neptun, era dupãchimioterapie: un pic mai slab decît deobicei, totuºi încã puternic, graþie structuriilui de bãrbat voinic, dar cu pãrul cãzut,ceea ce-l fãcea sã poarte tot timpul pe capo ºapcã – despre care am scris dupã aceea(în aLtitudini) cã era „ºmecheroasã“: fãcutãdin pînzã albã, putea trece drept accesoriude sezon, contra soarelui arzãtor, însã eraevident de ce o poartã… Mai tîrziu, întoamnã-spre-iarnã, cineva mi-a spus cã l-avãzut mult mai slãbit, semn cã finalul seapropia. Pronostic – vai! – confirmat preacurînd. Am mai vorbit o datã pe 7 ianua-rie, cînd m-a sunat ultima oarã. ªtiind în ce stare se aflã, am avut sentimentul cãurãrile lui de Sfîntul Ion erau un fel de„Rãmas-bun!“. Am pãlãvrãgit ca-ntotdeau-na, pe teme scriitoriceºti, fãrã sã-l întrebdespre boalã, fãrã sã-i dau de înþeles cegîndesc. Aºa mi s-a pãrut firesc sã fim, pînãla capãt: colegi ºi prieteni legaþi de poezie,de literaturã…

La foarte scurt timp (nu ºtiu dacã se fãcuseprimãvarã), ultimele versuri ale lui Augus-tin Frãþilã au fost strînse într-o carte, pringrija lui Ioan Cristescu (editor) ºi TudorJebeleanu (autorul desenelor de pe celedouã coperþi; în interior – schiþe de IulianFrãþilã, fiul lui Augustin).1 Titlul, Vinecineva, anunþã metaforic moartea. Bolnav,sub tratament, autorul era conºtient cã sfîr-ºitul se apropie. N-a lãsat – însã – o mãr-turie directã: a continuat sã scrie în felullui, pianotînd lejer, cînd descriptiv-narativ,cînd metaforic, drept care poemele au doardiscrete tuºe aluziv-realiste, în rest plutindîntr-o atmosferã parabolicã ºi simbolicã.

Cartea e împãrþitã în douã scurte ci-cluri, precedate de un poem cules cu italice(cursive) (intenþie a autorului sau decizie aeditorului?): Rãzboiul de hîrtie – poate înideea cã doar poezia mai poate fi opusãteribilei maladii, ultimã soluþie în confrun-tarea cu moartea. Text abia schiþat, meta-forã dupã metaforã: viaþa ca „azil de bãtrîni“ (figurare a stadiului ultim), aban-donul („mã voi preda“), diluviul ºi sfîrºitul– care va fi al scrisului, al poeziei, avalanºãsufocantã de litere ºi explozie a hîrtiei;poezie pînã la capãt…:

„Cãci ºi trîmbiþa care dã un sunet ºovãitor –cinese va mai pregãti de luptã?“revoltã într-unazil de bãtrîni – viaþa meaVoi sîngeramã voi preda, undeva,la capãtul distanþeidintre mine ºi ea

Vin apele mari, vaveni cinevacu litere moipeste noi…

Hîrtia greava

exploda. (p. 5)

Tema morþii va fi o constantã, frapantã,chiar dacã tot aºa, aluzivã. Poemul titular

Ion Bogdan Lefter

• Augustin Frãþilã ºi Ioan Groºan în Tabãra de literaturã ºi arte plastice din satul maramureºean Ocoliº, iulie 2008.

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 9

reia anunþul ambiguu: Vine cineva – cine,oare? Rãspuns în aceeaºi stilisticã: „Vinecineva, o umbrã mare/ peste casa ta“ (p.11) – primul enunþ, dupã care versurile im-provizeazã alert, prin succesiune de ex-trapolãri ºi paradoxuri. Final interesant,în care locul vechilor rãspunsuri – se în-þelege cã metaforice… – la întrebãrile esen-þiale e luat de nostalgia senzorialitãþii:

Vine apoi, tîrzie, o vremecînd cineva îþi rãspunde,de undeva, de departe,de niciunde, ca o luminã mare cete pãtrundepînã la os,la toate întrebãrile deodatã,în care ai înghesuitviaþa ta toatãºi înþelegi cãrãspunsurile corecte ar fi fostauz, vãz, gust, pipãit, miros. (p. 11-12;metafora „luminii mari care te pãtrundepînã la os“ – radiologicã…)

Altundeva – o adresare retoricã („arghezia-nã“) cãtre divinitate:

… Dar spune, Doamne, ce faci tu cu noi, cuvieþile ce þi se-aduc ’napoi?Le-mparþi în tainã unor Feþi-Sãrmani?Cît poate þine-o viaþã? Cît? Cîþi ani? (Haiku,p. 14)

În alt loc e pomenitã ºi „frica de moarte“(Nordul copilãriei, p. 23), însã aº zice cã to-nul general e mai degrabã senin, de par-cã eul poetic s-ar refugia, cu tot cu tema sade acum, din biografie în poezie, într-unspaþiu trist, dar cumva epurat de concre-tul existenþei. Nu lipsesc mici pusee ludice,uneori sarcastice, alteori gratuite pînã lajocul morfematico-eufonic:

Asta fac eu, acum: aleggrãsimea ºi ghearele ºitîrtiþamãduvapipotaîrtiþaãduvaipotaiþauvaota.þa! (final la Cina, p. 10)

În ciclul al doilea, Nu azi…, predominã adresarea cãtre o persoanã a doua numitãdin primul vers al textului prim, omonim:„Nu te trezi încã iubito“… (p. 27). Tot aco-lo „citesc Cartea/ ºi mã-ntreb cine sînt“ (ibid.)– Biblia?; sau simbol generic al cãrþii, alliteraturii? Ultimele versuri ale poemului:„voi face curat/ în moarte…“ (ibid.).

În textul urmãtor: „Eu voi pleca iubito/Va fi poate-n zori/ Poate în nori“ (Rãzleþe,p. 28). Apoi: „Vine lumina care/ nu minte–/ calcã atent,// e un pod de cuvinte“(Shambala, p. 30).

Un „psalm“ (tot în sens arghezian):Vechi menuet, uºor jucat la început („Doam-ne“/„toamne“), dupã care devine grav, dez-voltînd o transparentã simbolisticã a ex-tincþiei:

Sînt toamne ºi, Doamne, ce detoamne mai sîntsub frunzele ude mã-ngrop ºisub ploipleoapele grele: pãmînt – subpãmînt, vaivremea, mãcar cu un mortînapoi

Mãcar de-aº putea, dinvisare sã fugodatã cu apele grele lavale, cu preþulcurgerii mute s-ajung, înpacea eternã din Marea ceamare… (p. 33)

– cu final rãzvrãtit:

n-are rost sã mai scriu, numai vreausã mai vii… (ibid.)

Urmeazã cinci balade – libere, tot cumva„descentrate“, dar tema centralã revine:„pãmîntul care voi fi“ (Balada vieþii de veci,p. 37); „Voi trece prin ceruri/ cimitir plu-titor“ (ibid., p. 38); „Astãzi ºi viaþa-mi sefrînge“ (Balada Iubirii de veci, p. 39).

Ultime poeme (ultimele scrise?): Strigãt(p. 41-42) ºi Nap(s)alm (p. 43). Cel dintîi– glumeþ ºi tragic totodatã, adresat divi-nitãþii în ritm folcloric alert, parabolã amorþii ca despãrþire de umbrã ºi ca intrareîn Rai:

Hai, hai ºi iar haicine vede umbra luicînd luminã-n ziuã nu-ifãr’ de umbra lupuluinoapte-n gîndu’ omului?Hai, hai ºi numai’ haidu-te Doamne, grij’ de Raiºi de mine grijã n-ai. (p. 42)

Finalul celui de-l doilea, cu mixajul de„psalm“ ºi explozibil letal din titlu –testamentar:

ºi poemul acesta, eldoar îþi mai cereîncã o datã, iertareºi eu,cã nopþile mele, de-atunci, mereu,sîntdoar zile încremenite-n uitare… (p. 43)

Poeme impresionante ale aºteptãrii sfîrºi-tului, cu un anume aer de plutire stilisticãîn derivã, în jurul unicei, incredibilei cer-titudini…

�

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã ArtActMagazine/

www.artactmagazine.ro, nr. 79, 4 august 2010.

Notã1. Mic reproº la acest gest emoþionant de prie-

tenie: probabil din graba publicãrii, lipsescdin volum informaþiile obligatorii la o ase-menea editare postumã: provenienþa textelorº.a.m.d.; nu existã nici mãcar o cît de conci-sã notã biobibliograficã, încît un cititor cãruianu i-au cãzut sub ochi anunþurile din presãdespre dispariþia autorului sã ºtie despre ce evorba.

• Augustin Frãþilã, paginã de manuscris

10 • APOSTROF

n-ai putut perverti America tu nu eºti Americasorã-mea Ileana a bãtut Statele Unite în lung ºi în latþinându-se de mânã cu filosoful Jean Baudrillardºi n-a vãzut nicãieri grozãviile pe care le-ai vãzut tuiar eu o cred pe sorã-mea Ileana cu bunul ei simþ de Maramureººi pe postmodernistul Jean Baudrillard înainte de a te crede pe

tineieºind din Mancester pe plaja Hampton la Oceanul Atlantic

lângã Bostonau vãzut doar fete cu trupul acoperit în costume de baie întregi

nu în deux piècesºi bãieþi cu ºorturi lungi pânã la genunchi nu în slipuri

europenecrainicele tv de pe toate canalele fãrã decoltee deocheatedoamnele ºi adolescentele ieºite în iureºul supermarketurilor

nefardatelãsând frumuseþea fireascã a cãrnii sã-ºi spunã cuvântulcu pãrul împletit în cozi sãnãtoase pe spate ca fetele de pe

Valea IzeiAmerica din poemele tale nu e cea adevãratãe doar o fãcãturã a halucinaþiei tale de drogat ciudat ºi exclusAmerica ta se gãseºte doar la marginile Imperiuluiîn România ºi în þãrile lumii a treia unde ajung filmele violente

ºi pornoca-ntr-un tomberon de gunoi cu toate deºeurile homleºilor

lumiipoemele tale au americanizat doar cãrþile generaþiei meledin România ºi din þãrile Estului comunistpentru care orice anomalie ºi inversiune inclusiv sexualãerau mai bune ºi autentice decât sovietizarea ºi dictatura

Securitãþiiunii colegi ai mei de generaþie din anii liberalizãrii comuniste

crescuþi în universitãþi de foºtii staliniºti proletcultiºtiexperþi reciclaþi mai târziu în existenþialism textualism ºi

postmodernismvoiau sã facã afaceri textuale cu marijuana mescalinã ºi

benzedrinãºi sã înfãptuiascã „revoluþia mielului sexy“ în întreg lagãrul

comunistluptând pentru pace ºi eu am visat sã scriu ca tinesã rescriu Howl ºi America sub dictatura lui Ceauºescuºi câþiva chiar au fãcut-o dupã decembrie ’89 dar fiecare

cu ale luisã te imite imitatorii talentele viguroase sã-ºi urmeze propriile

rãdãciniiar rãdãcinile mele nu sunt în America oricât aº fi dorit lucrul

ãstanici n-aº putea creºte la nesfârºit cu rãdãcinile în afarãrãdãcinile mele sunt în Maramureº între izvoare irepresibilevin din acest pãmânt pietros din aceastã familie nenorocitã de

vremuridin aceastã þarã oricât de pãcãtoasã ºi maºterã ar fisunt rãdãcinile mele ºi n-o sã mã dezic niciodatã de elestau în casa Ilenei din bârne rotunde de brad în Dragomireºtiîn veranda de la etaj cu cãpriori ºi brânci maramureºeneaici îþi citesc poemele sodomizate de revelaþii divine ºi vicii pe

mãsurãpânã când mi se pare de-a dreptul stupidsã întorc spatele superbului rãsãrit de soare de la ora ºapte

jumatedin dimineaþa zilei de 2 august 2010 cu primele raze ieºinddupã Cornul Dealului ºi luminând hotarele Dragomireºtiuluicu aceeaºi prospeþime cu care tatãl meu Ilie a privit în copilãriecu ochii lui limpezi aceleaºi dealuri acelaºi cer ºi aceleaºi hotare

Despãrþirea de Ginsbergde ION ZUBAªCU

• Ion Zubaºcu, vara 2010, în satul natal, Dragomireºti

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 11

o sã întoc spatele antologiei tale Howl ºi alte poemeºi-o sã-mi las faþa ºi spiritul luminate de rãsãritul Soarelui de

Maramureºe mai important sã privesc sturzul pestriþ din vîrful mãrului de

varãcum stã pe creangã ºi ciuguleºte carnea dulce a fructului de la

picioarele luise uitã la mine ºi cu ciocul lui ascuþit mai rupe o gurã de

realitate zemoasãaº vrea sã fiu mai mult aceastã pasãre decât oricare dintre

poemele taleacum centrul lumii s-a mutat din New York la Dragomireºticentrul lumii e mereu acolo unde bate inima mea vieºi irigã cu sânge proaspãt amintirea morþii tatãlui meuºi a tuturor celor neºtiuþi ca el dinaintea luiînþeleg foarte bine cã în America ta ºi a tuturor libertãþilortu ai vorbit în numele minoritãþii pederaste marginalizatei-ai afirmat drepturile ºi ai strigat în gura mare adevãrurile eidar în România marginalizat e întregul popor românde o minoritate care a confiscat þara în buzunarele propriisã luãm lucrurile în ordinea prioritãþilor întâi morþii noºtridin închisorile comuniste ºi chiar morþii din toatã istoria

noastrãatât de nebuloasã ºi contrafãcutã atât de departe de adevãrcele 10.000 de crime împotriva umanitãþii oameni hãcuiþi

pe mese de mãcelãrie torturaþi ºi uciºi bestial în subsolurile Securitãþii fãrã procese

fãrã judecatãcu trupurile încã ascunse în gropi comune sub grohotiºuri ºi

bãlãriidespre care nu ºtim încã nimic dupã 60 de ani de istorie mereu

falsificatãmorþii din rãzboiul civil de 13 ani împotriva þãranilor ºi a

pãmântului lordin 100 de rãscoale þãrãneºti ascunse de comuniºti pe vremea

colectivizãriicei 1.116 morþi nevinovaþi din decembrie 1989 ºi cei ai

mineriadelorfamilii întregi schilodite soþii fãrã soþi ºi copii fãrã taþicare nu vor afla niciodatã adevãrulmilioane de oameni cu destinele rãvãºite ºi rãni care nu se

vindecãºiroind de sânge proaspãt ºi cald de la un mileniu la altulde la Mioriþa încoace de o întreagã istorie de o veºnicie întreagãasta e ordinea prioritãþilor poeziei mele ºi abia dupã aceeava veni rândul tuturor celorlalte nedreptãþi cât de mãrunte pânã

la unaºtiu cã opusul unui adevãr nu e întotdeauna eroareaci poate un adevãr mai profund dar ce am eu în comuncu „milionul tãu de troþkiºti“ Moscova nu e sfântãn-a fost ºi nici nu va fi niciodatã sfântã nu vreau sã te mai vãd citindu-l pe Marx ºi fumând marijuana cu toþi sodomiþii tãicu Neal Cassady „animalul“ tãu ºi cohortele lui de drogaþicu delirul tuturor dezaxaþilor tãi perverºi America cea vienu delireazã ca tine doar România delireazã din toate canalele

ei tvvomând zi ºi noapte peste paturile conjugale ale milioanelor

de oameni derutaþimama ºi tatãl meu din Dragomireºti sunt mai importanþi

pentru minecu vieþile ºi morþile lor decât toate poemele talecum þi-ai afirmat tu deschis homosexualitatea ºi iubirile tale

neruºinatesunt dator cu atât mai mult sã-mi descopãr ºi eucurajul de a-mi recupera propria biografie ºi tragica mea istoriecare e alta decât a hãndrãlãilor tãi sublimi din poemele tale de

dragosteºi dacã tot suntem în plin proces cosmic de inversarea polilor magnetici ai planetei cred c-ar trebui sã profitãm de

ocaziesã ne rãsturnãm ºi noi paradigmele poetice ºi mentale inversatereaducând cu picioarele pe pãmânt tot ce stãtea de 150 de ani

cu capul în joslumea e largã încapi ºi tu ºi eu dar fiecare cu durerile ºi

prioritãþile luie nefiresc ºi revoltãtor ca eu sã-þi cunosc în România la porþile

Orientuluidezmãþurile tale din America mai bine decât propria noastrã

ªcoalã Ardeleanã

scoasã din manualele de românã de pravoslavnicii nostalgici sau de inconºtienþi

ºi tu sã nu ºtii nimic despre torturile în care a fost ucis tatãl meu la Sighet

ºi nici despre viaþa mea chinuitã sub dictaturã e o anomalie strigãtoare la cer

iar dacã nu se va întâmpla lucrul ãsta cât de repede cu putinþãºi acest scâncet de om hãituit nu va fi tradus în 30 de limbi ca

Urletul tãuAmerica mândrã ºi liberã va ajunge în scurt timp ocupatãzdrahoni negri ºi asiatici arabi musulmani fiii celor ce-au intratcu avioanele lor kamikaze în Turnurile Gemene în 11

septembrie 2001vor bara intrãrile în sãlile de votare din centrele electorale ale

Americiicu bâte grele de baseball în mâinile lor vânjoaseºi nu-i vor mai lãsa pe sfrijiþii eroi ai poemelor tale sã intre la

vottoate televiziunile lumii vor transmite în direct imagini

înfricoºãtoareºi judecãtori afroamericani de la Curtea Constituþionalã a SUAnu vor pronunþa niciun verdict de discriminarela fel de ºocat am rãmas ca poet când am descoperit cã

Eminescu al nostrudin perversele retardatele manuale de literaturã românãa fost contemporan cu Walt Whitman ºi Arthur Rimbauddar cine ºi-ar fi imaginat cã însãºi Independenþa Americiivestitã de Clopotul Libertãþii din Philadelphia în 4 iulie 1776a intrat aproape deodatã pe scena istoriei lumii noi cu tânãra

literaturã românãcând Samuil Micu publica la Viena în 1779 epocala sa Carte de

rogacionicea dintâi tipãriturã în limba românã cu alfabetul latiniar apoi tot în centrul Imperiului împreunã cu prietenul sãu

Gheorghe ªincaitipãresc vestita gramaticã Elementa linguae daco-romanae sive

valachicaedupã alte scrieri istorice de cãpãtâi pentru orice scriitor româncând mulþimile Transilvaniei fluturând steaguri cu Virtus Romana

Redivivas-au ridicat împotriva Imperiului care i-a fãcut pe români

chiriaºi în propria casãºi i-au cerut lui Romândor în uluitoarea epopee a ªcolii

Ardelene„Du-ne – strigând – mãcar în ce parteOri la slobozenie, sau la moarte!“iar în tot acest scurt rãstimp al aceleiaºi istorii planetare comunecând geografia pare c-a scris istoria mai degrabã decât oamenii

ºi popoarelecum a crescut ºi unde a ajuns tânãra naþiune americanãºi ce s-a-ntâmplat ºi unde-a ajuns poporul româncu necunoscuta lui literaturã în lume?întorc aºadar spatele cãrþii tale cu înfloritoarele ei poeme hetero

ºi homoºi cum tu te-ai delimitat de Pessoa cu argumente atât de

penibileîmi iau ºi eu îngãduinþa sã aduc puþinã raþiune ºi bun-simþ în

sexofrenia tarevin aºadar la prioritãþile mele fiecare cu durerile lui cu morþii

ºi renaºterile luisã nu las grãdina noastrã din Maramureº sã se pãrãgineascãce-ar zice mama ºi tata din ceruri dacã ar vedea-o ce junglã a

ajuns?sã mã întorc la grãdina strãmoºilor mei cu cioburi de lut ars în

pãmântla oasele învãþaþilor ªcolii Ardelene risipite în exilprin Italia Slovacia Ungaria ºi Polonia cu trupurile ciopârþiteca ale profeþilor Vechiului Testament chiar de cei din neamul ºi

sângele lorca trupurile apostolilor lui Cristos rãstignite ºi decapitateprintre strãinii de Dumnezeu sã lucrez cu sorã-mea în grãdina

noastrãde pe Valea Izei sã ne rugãm cerului ºi lui Dumnezeu sã putem

lucra în Grãdinãsã veghez cu poemele mele ca niciodatã mãcar de acum înaintegeografia Pãmântului sã nu mai rescrie istoria lumiiînaintea oamenilor ºi a popoarelor

�

12 • APOSTROF

Un poet-prozator:GABRIEL CHIFU

DE CÂÞIVA ani, GabrielChifu (1954) a decis sã

cedeze iniþiativa romancie-rului, chiar ºi în speranþasalvãrii sau perpetuãrii poe-tului. Alþii au schimbat doarnatura poeticului, de la re-flexiv ºi metaforic la tranzi-tiv ºi metonimic. El schim-bã, aparent, genul. O face cu un fel deneutralitate, dar nu supus unui traseu literar„autist“, cum ar vrea sã creadã („Scrisul arepentru mine o valoarea extrem de intimã[…] este o alergare a mea de unul sin-gur…“, cf. interviul din Luceafãrul, nr. 40,2002), dar angrenat într-o competiþie greaºi ilimitatã. Este, în fapt, cel puþin tipolo-gic, nu un autor neutru, dar „ambigen“,poet ºi prozator, proteic, ºi totuºi fãrã chippropriu memorabil. Cu o zestre literarã pri-mitã dupã studiu, el scrie divers, disimulân-du-ºi astfel dificultatea identitãþii artistice.

Unde se odihnesc vulturii, 1987, poartãdouã mottouri. Cel din Dostoiveski, Crimãºi pedeapsã, este un incipit oarecare, fãrãsemnificaþie în sine. Cel din Rilke, Sonetelecãtre Orfeu, vorbeºte despre obscuritateaoglinzii, exprimã o neîncredere în iden-titatea ºi adevãrul acesteia. Romanul de debut, localizat în micul oraº F., este gânditinginereºte ºi executat cu un amestec decrispare ºi pedanterie, pentru subliniereavocaþiei în dauna aspiraþiei, a esenþei în ra-port cu aparenþa. Personajele, tinere, au oonomasticã simbolicã ori sacrã: CristianMireanu, Liviu Gorgota, Serafim, Mida.Procedeul acestei motivãri artificiale a iden-titãþii va fi pãstrat de romancier. Personaje-le de aici evolueazã, se condiþioneazã ºi setransformã, dupã principiul (i)logicii cau-zalitate-finalitate. ªi acest principiu va firegãsit în romanele din urmã. Oamenii trec prin metamorfoze regresive. Unul estefrivol ºi devine grav, aparent apt de iubire ºi creaþie (romanescã!), atunci când undoctor îi anunþã, minþindu-l din gelozie ºirãzbunare, moartea. Doctorul alege, înmod absurd (chiar ºi-n regimul comunist,deºi se scria o literaturã propagandistic-„fic-þionalã“ în acest sens), sã devinã muncitor.Un jurnalist îºi ia lumea-n cap ºi comunicãdin ascuns. Altul este un închipuit poetlocal. O nimfomanã are, ºi ea, apetit deversificatoare. Literaþii locali sunt niºte me-galomani fioroºi ºi firoscoºi. Romanul lepune, cu ironie ºi înþelegere, într-o oglindãsecretã, aparenþa ºi esenþa. Poetul-roman-

cier îºi aratã înclinaþia spre farsã ºi parabolã,dincolo de realismul minor al unor fãpturibovarice, care îºi hipertrofiazã virtualitãþileomologate ca virtuþi. Satira insignifianþeicade ea însãºi în insignifianþã, atunci cândextinde partitura inexpresivã a fãpturiloralienate prin natura ºi cultura lor. Romanulde început suferã, în fapt, de un exces alsemnificaþiei; mai exact, de un retorism alacesteia.

Valul ºi stânca, 1989, este un fel de ro-man-palimpsest, al prezentului „recuperat“,dar în fapt deformat, din unghi istoric, scu-fundat în trecut. Iatã încã un roman al rea-lului îmbrãcat în parabolã, apropiat, în con-text autohton, de formula lui E. Uricaru.În aceeaºi naraþiune, derulatã într-un orãºelde la Dunãre, Calafat, cititorul urmãreºtepe un tânãr fotograf, conformist, în timpulregimului comunist, ºi pe un alt tânãr, aflat în slujba unui avocat, în vremea Rãz-boiului de Independenþã din 1877, acestaluptând cu un rival în iubire. În modalita-tea parabolei ºi a fabulei istorice, aparentnonconformistã est-etic, naraþiunea face sãeºapeze o brumã de adevãr actual din lu-mea închisã, totalitarã. Numai cã sfârºitulromanului este violent deturnat de inter-venþia (auto)cenzurii, lãsându-l pradã mo-mentului apariþiei, imediat dupã decembrie1989. Marcat de acest eºec, prozatorul îºipregãteºte revenirea într-un mod laboriosºi adaptabil la noul context tranzitoriu.

Romanul Maratonul învinºilor: Addendala o nuvelã de Kafka, 1997, dezvãluie exer-ciþiul dificil al realismului dezinhibat, dupãestetica indusã de cenzurã. Ingredientelediscursive, în relatare ºi analizã, apar abilpuse în „reþetã“: naraþiunea, realist articu-latã, devine dinamizatã prin ambiguitate ºiimprevizibilitate. Addenda evidenþiazã ocontinuare a absurdului în realitatea obiº-nuitã, o manifestare a nefirescului devenitnatural. Dupã detabuizarea tematicã (înfond, ºi stilisticã), apare un interes epic co-mun pentru experimentul uman, pretinsºtiinþific, dar în fapt barbar, din comunism.Câþiva dintre vechii critici s-au erijat în diri-guitori ai prozei spre denotaþie, ca ºi cumnumai directeþea, nu ºi substanþialitateavieþii, ar fi fost afectatã grav de cenzuraideologicã. Noile cliºee: Radio Europa Li-berã vs. Securitate, se alãturã celor vechi:delaþiunea ivitã din cercul cel mai apropiatal vieþii, stigmatizarea, distrugerea indivi-dualã ºi socialã. Ficþiune a minþii de pe ur-mã a românului, intermitent trezitã, mo-ralizatoare mai mult decât dezvãluitoare,Maratonul învinºilor este un roman al de-zicerii de trecutul redescoperit acum ca in-oportun. Naraþiunea conþine substanþagazetãreascã a primelor simptome postco-muniste. Tezismul romanului apare confi-gurat ºi de dominanþa limbajului gazetã-resc. Romanul este tributar jurnalisticii,în reflecþiile de o acuitate conjuncturalã,ºi romanþios, în ordinea sentimentalã. Elconfruntã dragostea ºi (contra)revoluþia în context postideologic. O anumitã cu-loare localã, olteneascã, îi particularizeazã(auto)biografismul confesiv, moralistic, eseistic. Eseul romanesc devine diluat prinrepetiþia temelor ºi previzibilitatea reflexieiistorice, politice, sociale. Prozatorul este un observator ºi un analist cu simþulselecþiei comunului în chip reprezentativ.Adesea, el insistã ºi desubstanþiazã episoa-dele ºi protagoniºtii acestora. Credibilã, fãrãa fi surprinzãtoare, apare lumea intelectua-lã, jurnalisticã ºi literarã. Artificialã este

aceea a aparatului politic. Ziaristul AndreiDemetrian resimte condiþia de cobai umanºi social. El este departe de ziariºtii lui Buzura, care aveau rol de conºtiinþe mora-le. Demetrian se salveazã temporar ca poetelogiat de Radio Europa Liberã. În liber-tatea post„revoluþionarã“, el se alieneazã nu doar spiritual, dar chiar clinic. Cam lafel sfârºeºte Luca, dupã ce ajunsese un in-concesiv, aflat în conflict cu poliþia politicã,ºi care se alieneazã social, ca profesor înmediul rural „socialist“, ratând ºi sentimen-tal. Mentorul tinerilor este un prestigiosliterat, Virgil Puntea, care sfârºeºte tragicde mâna aceleiaºi poliþii politice, interesatãsã pãstreze controlul noului regim, departede libertatea realã pe care o garanta per-sonalitatea sa, pusã în jocul candidaturiila funcþia supremã în stat. Tentaþia nara-þiunii de consum, a trivialliteratur-ii, apareaici motivatã de referinþa la o istorie ce semistificã în modalitatea spectacolului pe-riferic. În schiþa unei creaþii edificate îngrotescul viu, romanul cautã o cale deintrare în configurarea rãului manifestatprin binele impus. Adesea, cititorul deroman dominã pe romancier. Faptul ajun-ge vizibil în selecþia de fapte, figuri umanereprezentative pentru lumea de referinþã,teme de „dezbatere“. Dar ºi în prejudeca-ta dinamizãrii ºi dinamitãrii epicului cuepisoade erotice artizanale, ºi nu artistice.Romanescul trãirii traumatice nu ajunge sã fie egal slujit de retorica narativã. Avemaici o redescoperire a vorbirii epice, maimult decât a epicului propriu-zis. Tendinþarãmâne aceea de a deservi nevoia stringentãde schematism creditabil. Naratorul nu-ºireprimã tendinþa spre sarcasm.

În romanul Cartograful puterii, 2000,substanþa ºi problematica sunt apropiate de Dan Stanca, iar formula romanescã deun alt poet-romancier, L. I. Stoiciu. Chifuamalgameazã cu nuanþe proprii realismulpoetic, oniric, parabolic, simbolic, magic,religios. Romanul apare construit tot dupão schemã ori dupã un desen epic ºi ideatic.Ar fi putut sã fie ºi el subintitulat „Adden-da“ la Kafka, referinþa sa fiind la realitateaprodusã de utopie. Liber în imaginaþie, elajunge constrângãtor, demonstrativ, tezistîn reflexia care copleºeºte epicul. Convenþianarativã, ambiguã, de tipul (anti)mimesis-ului ºi (auto)referenþialitãþii, postmodernã,este centratã pe potenþialitatea înfãptuitã acomuniunii ºi comunicãrii dintre real ºiireal. Romanul este conceput ca o ilustra-re a sacrului, religiosului, teologicului (dincare îºi extrage teleologia narativã), într-olume a diavolului, diabolicã sau diabolizatã.Retorica apocalipticã substituie existenþa.Satan ajunge o „fãpturã“ în-semnatã, textua-lizatã, retoricã. Spaþiul romanesc este autoh-ton ºi oarecum cosmopolitizat: Oltenia,Banatul românesc ºi sârbesc, Germania;Calafat, Bãile Herculane, Vârºeþ, Ulm. LaUlm, în Germania, Matei Pavel, consilierministerial, îl întâlneºte pe Satan (Natas,Sigfried). Personajele satanizate aparþin nu doar politicii, dar ºi artei, picturii ºipoeziei, care fac invariabil pactul cu male-ficul deplin. Autorul reuºeºte parþial sã ani-me imaginaþia (meta)fizicã, în rare episoa-de dominate de grotesc ºi fantasmatic.Irupþia fantasticului în banal, în siajul luiM. Eliade, este dublatã de instituirea bana-lului în fantastic. Remarc o grãbitã supu-nere a esteticului la religios, în expresieanticanonicã. Sã nu trec nici peste propen-siunea stereotipã spre sapienþial. Se obser-

Marian Victor Buciu

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 13

vã prezenþa aproape compactã a registruluigrav, devenit comic în mod involuntar, caefect al persistenþei în obsesie ºi discurs.Sã notez hibridizarea liberã, „postmo-dernistã“, a discursului, în romanul care nu mai e dialogic, ca acela realist-critic, cieste narativ ºi chiar naratologic. Poeticanarativã apare „inclusã“. Viu ca naraþiune ºi discurs etic-religios ori sacral, romanulapare necanonic ºi artificios, ca roman religios, prin rezolvarea metanoiei finale atânãrului politician cu nume dublu apos-tolic. Poetic ºi modern, prin metafizica vi-dului amoral ori imoral, de o coerenþã ºi osubstanþialitate fragmentare, romanul e fãrãimpact structural ºi expresiv.

Un neorealism neþãrmurit, devenit po-sibil prin desfiinþarea cenzurii cuvântului,genereazã ºi Povestirile lui Cesar Leofu,2002. Prozatorul îºi provoacã realitatea.Despre Povestirile lui Cesar Leofu, el noteazãcã relateazã „ceea ce este imposibil sã seîntâmple“ (cf. Ramuri, nr. 7-8, 2002). Ra-cordat la ultima orã literarã, predominantinternã, implicat artistic ºi biografic, el îºiprezintã cartea ca fiind „o povestioarã mar-ginalã, fãrã pretenþii, experimentalã, ludicã,scrisã, poate, ºi cu amãrãciune, dar, sigur,ºi în glumã, cu un pronunþat sentiment alrelativului ºi al deriziunii“ (ibid.). Spiritultimpului, marcat de decerebrare, alimentea-zã epicul poetic de amplitudine medie, înromanul conceput ca „un poem (desigur,ratat) despre viaþã-singurãtate-dezolare-absenþã-putere-minciunã-istorie-de-ºertãciune-felul în care trece timpul pestenoi-zona invizibilã-speranþã-divinitate-moarte…“ (ibid.). Iatã teme pe cât de acu-te, pe atât de curente ºi „impersonale“. Na-ratorul, în care autorul („autorul – un eudifuz, cu mari probleme identitare, pro-babil, indefinibil…“, „m-am molipsit de lapersonajul meu“, ibid.) este adânc implicat,îºi acrediteazã, într-un fel paradoxal asu-mat, discreditarea, ca în proza fantasticãromanticã ºi modernã, el relatând „cu ac-cente de mitomanie, de paranoia“ (ibid.).Realitatea existã în comuniune cu ima-ginaþia, ºi nu în excluziune cu ea, dar în-vingând împreunã vechi pseudoprecepteliterare. Sã-i recunoaºtem cãrþii abilitatea ºi îndrãzneala artisticã, insolitarea struc-turii, subiectului, evoluþiei personajelor,expresiei sau discursului epic, poetic ºiironic. Omul apare fie diabolizat, fie cafãpturã supraumanã. Bãtrânii unei existen-þe apocaliptic-pãmânteºti au ajuns la ulti-mul stadiu al mistificãrii ºi mortificãrii exis-tenþei din jurul lor ºi din ei înºiºi. Morbidulsecurist Cesar Leofu este diavolul, autoruldecreaþiei, creatorul rãului, intrat în minteaomului, nu doar în corp. El este bãrbatulîntunecat, tenebros. Femeia, ca principiu„angelic“ previzibil, Clara, este prezentã întrei roluri ºi vârste diferenþiate. Totuºi, nu-i iese romanului contraponderea la dia-bolism. Demonul proteic are mai multãviaþã decât îngerul pãzitor al binelui, carenu-ºi aratã faþa într-un mod convingãtor.Îngerii, la zi cu tehnologiile comunicãrii (ºicuminecãrii), fiinþe magice etalându-ºiomnipotenþa, rãmân convenþionali. Pro-blematica romanului este adecvatã obse-siilor prezentului, trecutã printr-o retoricãnarativã care are suficientã supleþe ºi re-ceptivitate. În ultimele romane ale lui G.Chifu, se constatã uºurinþa ºi uºurãtateamanieristicã a dezvoltãrii unui vag inva-riant narativ. Ca ºi forþarea (anti)mimesis-ului, printr-un maniheism disimulat.

Romanul-basm (Visul copilului care pã-ºeºte pe zãpadã fãrã sã lase urme, roman/unfel de basm, 2004) este, cum previne înexergã autorul, o ficþionalizare (descriere)a rãului, în chipul sãu cel mai incompre-hensibil. Prin duhul neprihãnit al unuicopil, plecat într-un mod accidental ºi ab-surd din lume, fãrã a reuºi sã ajungã în cer,este vãzutã existenþa în lumea concentraþio-narã comunistã, puternic însemnatã de du-hul rãu. Episoade ºi personaje cunoscutedin romanul „politic“ sunt aici eliberate detezism ºi de patetism, apar transpuse încomicul ºi fantasticul izbãvitor, atât moral,cât ºi artistic. Deconvenþionalizarea „radi-calã“ ºi provocatoare depãºeºte uneori aten-þia artisticã a autorului. În egalã mãsurã, el

seduce ºi nedumereºte, atrage ºi deruteazã.Perspectiva relatãrii, de contemplaþie a vie-þii, derizorie ºi cumplitã, a pãmântenilordin sistemul comunist românesc, este asi-guratã aici de o privire copilãreascã de sus,din cerul apropiat, nu de unde se odihnescvulturii ºi nici mãcar duhurile. Cu aceeaºiintenþie demonstrativ-simbolicã, prezentãîncepând de la onomasticã ºi pânã la în-tâmplãri, prozatorul se joacã, într-un modtot mai copilãresc, cu neverosimilul, înideea de a întoarce pe dos artificiile ro-manului „politic“ din deceniile ultime aledictaturii. De altfel, G. Chifu rãmâneconstant autorul unui tip de roman-repli-cã, lipsit de autonomie în el însuºi.

�

O maºinãrie prãpãditã ºi omul(relatare dintr-un pat de spital)

de GABRIEL CHIFUN-am încotro: ies din trupaºa cum cobori dintr-un autobuz hodorogit, când se defecteazã.Gata, pânã aici a mers, chiar dacã nu pânã aici am plãtit.De aici trebuie sã mã descurc o vreme fãrã trup.Trupul îmi este dus într-un atelier de reparaþii.Dupã atâta folosinþãare nevoie de o revizie într-un fel de service, ca autobuzul.

– Oasele se mai reparã, mai greu e cu capul,m-asigurã vecinul meu de salon, un zidar neamþ din Sânnicolaul Mare, pe care l-au bãtut uniiîntr-o searã, la crâºmã, pânã i-a plesnit splina.

– Aºa e, mai greu e cu capul, dar ºi ºi cu sufletul,cu oasele se rezolvã, completeazã celãlalt vecin, nea Milan, un sârb care lucrase la fabrica de mãnuºi din Timiºoara.ªi-mi dã exemplul lui: ºi-a rupt gâtul într-un accident de maºinã,l-au operat de douã ori (dupã ce l-au tãiat prima datã a fãcut o infecþie ºi-au trebuit sã repete!).Îmi spune ºi preþurile, ca sã fie mai convingãtor:câte sute de euro te costã doctorul,câte sute de euro face plãcuþa de titanpe care þi-o prind cu ºuruburi în gât.

– O maºinãrie prãpãditã ºi omul, îºi dau cu pãrerea amândoi, în cor.

I-am cunoscut aici, în spital, am devenit prieteni.E curios ce poduri imposibile reuºeºte sã construiascã suferinþa,e curios câtã bunãtate gãsim în noicând rãsunã aproape, pe culoar, paºii morþii.

Apoi, tot în cor, mã întreabã pe mine ce mã aduce aici, în atelierul de reparaþii.Le rãspund: – ªase coaste rupte, fracturã de bazin, atins ºi plãmânul.Neamþul comenteazã: – De, cum þi-o fi norocul.Nea Milan, mai înþelept, îl corecteazã:– Nu de noroc e vorba în cazul nostru. Suntem niºte bãrcuþe pe o mare-nvolburatã.De fapt, suntem toþi în mâna lui Dumnezeu.

În sinea mea-i dau dreptate.Dar nu zic nimic. Gândesc: dacã n-o sã se repare autobuzul din care am fost dat jos, trupul vreau sã zic,ce-o sã se-ntâmple cu mine, unde-o sã m-adãpostesc?

Nicãieri. O sã plutesc un timp de colo colo fãrã rostºi o sã dispar încet ca aburul care se ridicã din pãmânt primãvara.

�

14 • APOSTROF

IMPULSUL DE a scrie despre fostul meuprofesor de la Filologia clujeanã, Octa-

vian ªchiau, cu ocazia emoþionantei saleaniversãri, a coincis cu invitaþia pe care mi-a adresat-o Doamna Marta Petreu de amarca acest eveniment ºi în Apostrof. O voi face într-o dublã ipostazã: de filolog ºide fost student.

Profesorul Octavian ªchiau (n. 1930) aurmat Facultatea de Filologie a Univer-sitãþii clujene, pe care a terminat-o în 1953.Imediat dupã încheierea studiilor, a fost re-þinut asistent la Catedra de literaturã româ-nã, specializându-se în literatura românãveche ºi premodernã, aceste preocupãri ma-terializându-se în cursul Istoria literaturiiromâne: Epoca veche (în colaborare cu Geor-geta Antonescu, 1978). În 1971 obþinetitlul de doctor în ºtiinþe filologice, culucrarea Circulaþia vechilor cãrþi româneºti,care va fi publicatã în 1978, cu titlul Cãr-turari ºi cãrþi în spaþiul românesc medieval(1978). Continuând tradiþia ºcolii filologieclujene (Sextil Puºcariu, Vasile Bogrea,George Bogdan-Duicã, Ion Breazu, D.Popovici, Iosif Pervain, dintre cei mai tineri– Ioan Em. Petrescu, Doina Curticãpeanu,Georgeta Antonescu), Octavian ªchiau s-aspecializat în domeniul literaturii noastrevechi, în care a dat contribuþii notabile. Pelângã cursul universitar amintit ºi teza dedoctorat, profesorul Octavian ªchiau a edi-tat, în condiþii filologice impecabile, volu-mul Radu Tempea, Istoria sfintei beserici aªcheilor Braºovului (1969, în colaborare cuLivia Bot), a fost colaborator la monu-mentala ediþie a Bibliei de la 1688 – Bibliaadecã Dumnezeiasca Scripturã a Vechiului ºiNoului Testament (coordonator: I. C. Chi-þimia, 1988), tipãrind apoi ediþia bilingvãa cãrþii lui Nicolae Drãganu, Istoria litera-turii române din Transilvania de la originipânã la sfârºitul secolului al XVIII-lea – His-toire de la littérature roumaine de Transyl-vanie dès origines à la fin du XVIII-e siècle(2003, în colaborare cu Eugen Pavel).

A colaborat la importante publicaþiiºtiinþifice ºi culturale: Limba românã, Tri-buna, Steaua, Mitropolia Olteniei, Cercetãride lingvisticã, Annales Universitatis Apulen-sis, Cetatea culturalã etc.

Contribuþiile sale ºtiinþifice puteau fimult mai numeroase, dacã profesorul nu ºi-ar fi cheltuit o bunã parte din energiilesale intelectuale pe altarul educaþiei pro-priu-zise, al formãrii a zeci de generaþii deprofesori, prin cursuri postuniversitare, in-specþii de grad, lectorate în strãinãtate etc. Fiu de dascãli, care continua astfel dinfamilie figura dascãlului care se consumã lu-minând în jur, profesorul Octavian ªchiaua avut numeroase funcþii de conducere,într-o epocã plinã de contradicþii ºi pri-vaþiuni, cum a fost cea comunistã. Ca pro-decan ºi decan al Facultãþii de Litere, fi-

ind simultan ºi director al Institutului deLingvisticã ºi Istorie Literarã „Sextil Puºca-riu“ din Cluj-Napoca (între 1976 ºi 1989),profesorul ªchiau a ºtiut sã împace, cu tactºi diplomaþie, vanitãþile ºi sensibilitãþile exacerbate ale filologilor clujeni, mulþi scriitori remarcabili, dar orgolioºi nevoiemare, fiind asemenea lui Al. Rosetti, pecare G. Cãlinescu îl vedea

cu un zâmbet etern, circulând în toate me-diile, de la Curte la cafenea, din cercul aca-demic ºi politic în acela al tânãrului scriitorproletar, suportând cu delicateþã infinitã celemai omeneºti insistenþe ºi stabilind o punteprudentã între adversarii literari, adunân-du-i laolaltã în aceleaºi colecþii, pãstrându-ºicu fineþã libertatea ºi nerenunþând la pro-ducþia unora de dragul altora.

O altã componentã importantã din acti-vitatea de dascãl a profesorului Octavianªchiau o reprezintã activitatea sa de lectorde limbã, culturã ºi civilizaþie româneascãîn strãinãtate, în spaþiul germanic mai ales.Astfel, Domnia Sa a predat, timp de mulþiani, cursuri de profil la universitãþile dinBerlin, Leipzig ºi Tübingen. Cu ocazia pre-zenþei sale în Germania a descoperit ºi va-lorificat, împreunã cu Flora ªuteu, un fond de manuscrise provenind de la MiteKremnitz, între care ºi un faimos album cupoezii scrise de Eminescu însuºi, numit decãtre Perpessicius „caietul roºu“, ºi care seaflã acum în pãstrarea Bibliotecii CentraleUniversitare „Lucian Blaga“ din Cluj-Na-poca, un caiet considerat pierdut. Am fãcuteu însumi un interviu cu Georg Kremnitz,nepotul Mitei Kremnitz, care a apreciateforturile fãcute de profesorul ªchiau pen-tru ca acel fond documentar sã revinã cul-turii române. Tot ca lector la Berlin, dom-nul ªchiau a contribuit în mod decisiv laacordarea numelui lui I. L. Caragiale uneimari biblioteci din Berlin.

Dupã pensionarea de la Filologia clu-jeanã, Octavian ªchiau a pus bazele învãþã-mântului filologic universitar la Univer-sitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia,secþie la care a atras nume importante ale culturii ºi ºtiinþei noastre: Vasile Fa-

nache, Mircea Popa, Constantin Cubleºan,Mircea Braga, Mircea Tomuº, Alin MihaiGherman, Eugen Beltechi ºi alþii.

Pentru aceste merite avute pe tãrâmeducaþional, în 2004, la propunerea mi-nistrului învãþãmântului, preºedintele Ro-mâniei i-a conferit Ordinul Meritul pen-tru Învãþãmânt în grad de comandor. Aprimit, de asemenea, titlul de cetãþean deonoare al municipiului Cluj-Napoca.

Spuneam, la începutul acestor rânduri,cã am avut privilegiul de a-l avea profesorpe domnul Octavian ªchiau. Mi-a rãmas înmemorie nu numai ca un specialist desã-vârºit, stãpân absolut pe materia predatã, ciºi în calitate de OM. Profesorul Octavianªchiau este pentru mine un mare caracter,ceea ce nu înseamnã puþin lucru în lumeade azi, cu scara valorilor rãsturnatã. Voi re-peta de o mie de ori vorbele lui Eminescu:nu de inteligenþe duce lipsã România, ci de caractere! Or, fostul meu profesor esteun asemenea mare caracter. Mã bucur sãconstat cã ºi alþi absolvenþi de Filologie auaceeaºi pãrere despre dascãlul nostru deodinioarã. Iatã, de pildã, ce spunea poetulHoria Bãdescu într-un interviu despre stu-denþia sa la aceeaºi Filologie clujeanã: „Amavut la catedrã pe aulicul Mircea Zaciu, peneobositul scormonitor de frumuseþi cronicã-reºti ºi omul de rarã delicateþe sufleteascãOctavian ªchiau, pe mult bântuitul de de-monul logicii lingvistice Dumitru Draºo-veanu, prinþul gramaticienilor români“.

Mã întâlnesc, în ultimii ani, tot mai rarcu fostul meu profesor. Dar asta nu în-seamnã cã nu îl întâlnesc mult mai des, înspaþiile mele de cuget ºi simþire. Este unuldintre puþinii cãrturari care ºtiu îmbãtrânifrumos, înconjurat de dragostea ºi preþui-rea celor din jur, precum Vasile Fanache,Dumitru Pop, Romulus Todoran, EdgarPapu, Nicolae Balotã, Constantin Ciopraga,Paul Cornea – dintre cei cunoscuþi de mine.Mulþi spun cã funcþiile de conducere ero-deazã imaginea conducãtorului, care nupoate mulþumi pe toatã lumea. Octavianªchiau ne oferã, iatã, un exemplu contrar.

Astãzi, când se intâmplã atât de multelucruri în jurul nostru ºi cu noi, mã gândescadesea cum ar judeca profesorul ªchiau osituaþie sau alta. ªi de fiecare datã ajung laconcluzia cã ar gãsi cuvinte de aprecierepentru prieteni, bucurie pentru realizãri-le lor, iertare ºi înþelegere pentru spiritele distructive, toleranþã pentru cei cu alte opi-nii. Este ipostaza omului care priveºte spec-tacolul lumii din jur cu melancolia unuiînþelept.

Peste vârstele care ne despart, îi urez, cu mult drag, „La mulþi ani!“

�

Melancolia unui înþeleptProfesorul OCTAVIAN ªCHIAU la 80 de ani

Ilie Rad

Aniversare

• Cluj-Napoca, 11 ianuarie 1978, la Decanatul Facul-tãþii de Filologie. De la stânga la dreapta: Edgar Papu,Liviu Rusu, Octavian ªchiau. În picioare: Gavril Scri-don ºi Ilie Rad

D O S A R Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 15

L-AM RECUNOSCUT dupã pãlãrioara ti-rolezã care înveselea de departe pâcla

cenuºie adunatã în strada Regalã ca într-uncanal. Eu veneam de sus, el venea de jos.Zgribulit în lodenul sãu verde, se opinteala deal, cu capul plecat, strâns între umeri.Pana de cocoº de la pãlãrie se agita, gataparcã sã-ºi ia zborul. Nego se grãbea amar-moarte. Mã oprisem ºi-l aºteptam chicotindîn sinea mea. Se risipise, la vederea lui,umoarea neagrã din mine. Apropiindu-se,îi auzeam suflarea gâfâitã ºi vedeam aburiiieºindu-i din gurã ca dintr-o locomotivã.Nu mã zãrise, se uita în jos spre pârtia în-gustã ºi lunecoasã. Îi aþineam calea cu bra-þele deschise. Gata sã se ciocneascã de mi-ne, ridicã brusc ochii ºi mã recunoscu,izbucnind în râs. Hohoteam voios pe douãvoci, de rãsuna strada amuþitã sub zãpadã.În clipa aceea, mi-am dat seama unde neaflam ºi i-am arãtat vila cu bare de fier ºigratii la ferestre, în dreptul cãreia ne întâl-nisem, ºoptindu-i: „Aici... – Ce-i aici?“, mãîntreba el nedumerit. Când i-am spus, totîn ºoaptã, s-a întunecat, m-a prins demânecã ºi m-a tras iute dupã el, luând-oîndãrãt, la vale.

Tatãl sãu aflase în dimineaþa aceea cã mise dãduse drumul, iar el alergase de îndatãla noi acasã ºi, auzind cã plecasem la In-stitut, venea sã mã caute acolo. „I-a spuschiar colonelul Barbu. Sã ºtii cã omului îipare teribil de rãu cã n-a putut sã te achite.L-au obligat ãºtia de aici (ºi arãta în urmãspre vila Securitãþii) sã-þi dea o condamna-re. – Dar bine, dragã, condamnarea cu sus-pendarea pedepsei e ca ºi cum nu m-ar ficondamnat. Sunt liber, cum vezi, mãrog…, liber ca tine. ªi asta graþie lui. ªi þie,dragomanul meu perfect de la proces. Þieþi s-ar potrivi numele ãsta, nu mie. ªtii cãDragoman e numele de fatã al mameimele, deci oarecum ºi al meu. N-am sã te uit niciodatã, cum tãlmãceai…“ Nego nu mã lãsa sã continui, ci cita cu patos unadin frazele mele virulente, traduse la procesde el. Îmi spunea apoi cã magistratul mili-tar îl rugase foarte insistent pe tatãl sãu, cape un vechi coleg ºi om de încredere, sã-miexplice cã fusese decis sã mã achite ºi sestrãduise din rãsputeri sã mã elibereze, dar cã i s-a impus în cele din urmã o sentin-þã de condamnare mãcar formalã, care sãjustifice lunile de anchetã. „Ce fel de an-chetã? În lunile petrecute acolo în beciullor, am fost interogat de douã ori. Dacãse pot numi interogatorii… Oricum, nunumai cã nu-i port omului nicio ranchiunã,îi sunt chiar recunoscãtor. E un magistratfoarte demn; în puºcãrie, preoþii mei îl vor-besc de bine, i-a ajutat pe unii dintre ei.Sper sã nu o pãþeascã.“ ªi îl rugam peNego sã-mi mijloceascã, prin tatãl sãu, oîntâlnire cu colonelul Barbu, ca sã-mi ex-prim recunoºtinþa, dar ºi sã-l rog în legãtu-

rã cu preoþii ºi cu câþiva moþi din Apusenicare zãceau acolo, în închisoarea militarã,aºteptând sã fie judecaþi ºi nãdãjduind sã-laibã pe el ca preºedinte al completului dejudecatã. Doream de asemenea sã-i atragatenþia asupra lui Romi, arestat de curând,poate va reuºi, când i se va termina anche-ta ºi va ajunge la proces, sã-i preia cazul.Eram mult prea optimist; nu ºtiam cã atunci când, câteva luni mai târziu, aveam sãasist la procesul acestui vãr al meu ºi al lo-tului din care fãcea parte, alãturi de Chitta,

cel ce fusese avocatul meu, colonelul Barbunu va mai putea interveni ori judeca, deoa-rece se va afla el însuºi sub stare de arest,dispãrut, închis pe undeva prin celulele Se-curitãþii, iar mai târziu în penitenciarul dincetatea Fãgãraºului, unde i se va pierde pen-tru totdeauna urma. Când, nu peste mulþiani, aveam sã ajung ºi eu în închisoarea dinFãgãraº, aveam sã întâlnesc printre cama-razii de detenþie un fost procuror ºi câþiva

D O S A R

�

Suferinþele tânãrului NEGONicolae Balotã

• Nicolae Balotã

D O S A R16 • APOSTROF

comisari de poliþie care îl cunoºteau, îlîntâlniserã prin alte încãperi ale cetãþii, ºiaflaserã apoi cã ar fi murit în aceeaºi în-chisoare. De fapt, la numai câteva zile dupãprocesul meu, i se luaserã toate dosarele ºifusese suspendat din activitate. În zadar amîncercat sã dau de el, nu primea pe nimeni.ªtia, desigur, ce îl aºtepta. Aº fi vrut atât demult sã-i arãt în vreun fel recunoºtinþa mea.A aflat, poate, de la fiica lui, cu care vor-biserã surorile mele. Nu e doar o întâm-plare cã, vãzându-l pentru întâia ºi ultimaoarã în viaþã în ziua judecãþii mele, amfãcut o apropiere între figura lui ºi aceea atatãlui meu. Îi datoram, poate, mai multchiar decât credeam atunci, în primele zilede dupã eliberare. Nu doar libertatea, civiaþa. Peste ani, închis la Jilava, când urmasã aflu de la foºti „reeducaþi“ despre oro-rile „reeducãrii“ de la Piteºti, nu mã puteamopri sã nu mã gândesc la ce s-ar fi întâm-plat dacã atunci, în 1948, colonelul Barbum-ar fi condamnat la închisoare fermã, ºinu la cele câteva luni de închisoare cu sus-pendarea executãrii pedepsei. O condam-nare oricât de micã m-ar fi trimis aproapesigur la Piteºti, locul de detenþie al tineri-lor. Iar acolo aº fi cãzut, cu toate proba-bilitãþile, în infernul „demascãrilor“ luiÞurcanu (nãscut în acelaºi an, 1925, ca ºimine), ce începuserã în închisoarea de laSuceava în momentul miraculoasei meleeliberãri ºi aveau în curând sã se desfãºoaresângeros la Piteºti. Din depãrtãrile în timpde la care mã uit azi în urmã, ca dintr-unalt timp ºi o altã lume, nu mã pot împie-deca sã nu vãd în colonelul magistrat Barbuo unealtã a Providenþei ce m-a ferit de acellãcaº al perdiþiei ºi astfel mi-a salvat viaþa,atunci când aceasta abia începuse.

Din aceleaºi depãrtãri, ne vãd pe Negoºi pe mine coborând în high spirits stradaRegalã ºi cotind-o pe Avram Iancu. Mer-geam voioºi ºi nu prea în ziua aceea, ce arfi putut sã fie albã ca zãpada, dacã zãpadanu ar fi fost murdarã în jurul nostru, omurdãrie mai degrabã moralã, mergeamprin oraºul nostru, din care am fi plecatbucuroºi, dar pentru a merge unde? Mer-geam noi, aproape veseli, doi prizonieriîn libertate, o libertate provizorie, dar to-tuºi încrezãtori cã provizoratul acela vadura pânã când din temporarã libertateanoastrã va deveni sempiternã ºi adevãratã.Aºa mã vãd, aºa ne vãd dintr-o depãrtare,ce pentru unul dintre noi a devenit dejainfinitã, fiind distanþa dintre timp ºi eter-nitate, aºa ne vãd ca doi tineri din Veronanoastrã clujeanã, mai voioºi decât toþi po-somorâþii din jur, cãci pe unul îl aud fãcândelogiul entuziast al esteticianului Volkelt,pe care tocmai îl studia cu nesaþ, mai alescã îi oferea sugestii fecunde în reflecþia saasupra tragicului, iar pe celãlalt, abia ieºitdin temniþã, doldora de proiecte, grãbit sã-i vorbeascã despre „speranþã“, una dintretemele asupra cãreia a meditat acolo undetotul te îndeamnã sã „laºi orice speranþã“ ºitocmai de aceea… Îl va relua pe Pascal, darva reîncepe comentariul din altã perspec-tivã, cãci viziunea i s-a schimbat întru totul.

Eram, de altfel, amândoi schimbaþi, deparcã nu trecuserã doar câteva luni de cândnu ne întâlnisem ºi nu ne mai împãrtãºisemideile, impresiile, emoþiile, senzaþiile. Negoe exuberant, dar îmi dau de îndatã seamacã altceva decât plãcerea intelectualã a des-coperirii esteticianului german se aflã la ori-

ginea petulanþei sale. De altfel, încã printreprimele nostre efuziuni, nu se putuse oprisã nu strecoare febril: „Am sã-þi destãinuiun mare secret“. Dar febrilitatea cu care egata sã-mi facã destãinuiri, pentru el de oimportanþã capitalã, e gâtuitã parcã de ostrângere de inimã, de parcã fericirea dinmiezul „secretului“ sãu ar fi ameninþatã,periclitatã, poate chiar abolitã. De aceea,probabil, nici nu dã urmare destãinuirii,ci se pierde în relatãri despre ultimele salelecturi ºi în veºti despre amici. Sunt ºi eudornic sã aflu cât mai multe despre ei. Ebucuros cã de revelion i-a adunat pe aproa-pe toþi vechii cerchiºti la Cluj. S-a strãduitsã-i scormoneascã de prin „provinciile“ lor,mai bine zis din „strãinãtãþile“ lor. A venitDoinaº din satul lui, cu câteva sticle de vin,Deliu Petroi de la Arad, care le-a bãut,Regman, fãrã vin, dar doldora de calam-bururi, sosind de la Bucureºti, sau Daneº,cãci evolueazã între satul pãrintesc ºi capi-talã, unde se pare cã va deveni un personajimportant la „Sindicate“… Numai pe Radun-a izbutit sã-l „capaciteze“ sã vinã. A rã-mas în Sibiul sãu „tragic“, sau „patetic“,cum îi place lui, mai nou, sã spunã. BietulStanca e când pe scut, când sub scut. Negosperase întreg anul ’48 sã-i gãseascã un rostla Cluj. Fãcuse tot soiul de demersuri, þesu-se intrigi ºi cabale, pentru a-l plasa la Tea-trul Naþional. În zadar. Au fost momentecând credea cã a izbutit. I se fãcuserã pro-misiuni ºi-l anunþase pe Radu cã va avea un post de director de scenã. Dar Moga,directorul teatrului, dupã ce-i fãgãduise sãsemneze în curând numirea, s-a mulþumitcu promisiunea aceasta verbalã ºi cu elogiigrandilocvente la adresa lui Stanca, denumit însã i-a numit pe alþii. Bietul Cory-don rãmânea tot cel mai frumos, dar deo-camdatã doar în burgul sãu pustiu, undenu mai putea sã poarte graþios inelu-n ure-che, deoarece risca sã-l aresteze „ãia“. Ar fivenit cu entuziasm la Teatrul Naþional din Cluj, chiar într-un rol mai puþin pres-tigios decât acela al direcþiei de scenã; ar fiacceptat sã fie angajat ca actor sau chiarsufler, doar în teatru sã fie. În lipsã de tea-tru, de ce nu la Conservator, unde se alcã-tuieºte o nouã ºcoalã de artã dramaticã?Dar nici acolo n-a reuºit. Fiind refuzat laCluj, unde ar fi venit pentru a fi împreunãcu noi, a încercat ºi la Bucureºti. Acolo areun atu major, pe fratele sãu. ªtiam de acestfrate mai mare, medic în capitalã, dar nuînþelegeam în ce mãsurã îl poate ajuta peRadu, al cãrui domeniu de activitate estecu totul altul. Nego mã lãmureºte. AcelTavi e un ginecolog de mare prestigiu înlumea actriþelor. Lumea teatrului este ofecundã pepinierã pentru un doctor de spe-cialitatea sa. Radu sperã sã facã legãturiutile prin mijlocirea lui. Din nefericire,pânã acum nici drumurile sale la acest fratedin Bucureºti nu s-au lãsat decât cu vagipromisiuni. Perspectivele sunt cel multincerte, sau nici mãcar.

„Dar tu cum stai? – îl întreb într-o doa-rã. – Sunt ºomer, dragã, dar mã tratez“, îmirãspunde el pe un ton mai degrabã voios.Simt însã în vocea lui subtonuri lejer an-goasate. De altfel, continuã, destul de amã-rât: „Cel mai neplãcut este ca la aproapetreizeci de ani sã aºtepþi de la pãrinþi unbãnuþ de buzunar. Mai ales când ºtii cã niciei nu dispun de acel ban. – N-o spun casã te consolez, dar cred cã ºi eu în curândmã voi afla în situaþia asta penibilã. – Nu

mai spune! Te dau ãºtia afarã? – Ce-þi închi-pui, cã are sã mã lase Roºca sã lucrez învoie la Institut, el, marele inchizitor al Uni-versitãþii, cel care ºi-a ars pe rugul par-tidului toþi colegii? Nu, dragã, am înþelesdin vorbele lui cã dupã ce predau biblio-teca Institutului, deci peste câteva zile, acti-vitatea mea acolo înceteazã. Dar, ia spune,ce face Blaga? Am înþeles din vorbele ace-luiaºi tartor al Universitãþii cã l-au dat afarãºi pe el sau cã va fi dat afarã. – Ce face?Când l-am întâlnit ultima oarã, cãra lapte.“Imaginea aceasta, a lui Blaga cãrând lapte,m-a fãcut sã bufnesc în râs. ªi, ca de obi-cei, în întâlnirile noastre cu Nego, se de-clanºa un scurt dialog care deraia în ab-surd, spre delectarea amândorura: „Cumcãra el lapte? – Foarte simplu, ca lãptãrese-le, într-o garniþã. – Îl cumpãrase? Cãci devândut nu cred cã-l vindea. – Nu, nici nu-lcumpãrase, nici nu-l vindea. Laptele eramuls. – De cine? Doar nu de el. – Venea dela muza lui. Foarte bine dispus. Mi-a spuscã laptele era proaspãt muls. – De muzã? –Da, era laptele ei. – Muls de ea sau de laea? – Nu ºtiu, dar presupun cã muza arevacã sau vaci; e preoteasã, nevasta preotu-lui Mureºanu de pe Bisericii Ortodoxe. N-o ºtii? – Nu, dar am auzit de ea; ca muzãen titre a lui Blaga are deja oarecare vechi-me. – Da. În schimb, laptele ei e proaspãt.“

În afara acestei imagini a purtãtoruluide lapte în garniþa de tablã, Nego nu dis-punea de altele mai recente sã-mi ofere,pentru a-l vedea pe filosoful nostru dragînainte de a-l revedea. Circulau veºti con-tradictorii privind scoaterea sa de la Uni-versitate. Dar Nego fusese prea prins înultimele luni („o penibilã obsesie“) de ceeace numea el „pasiunea mea istovitoare“.Ajungeam, în sfârºit, la mãrturisirea pecare, de cum l-am întâlnit, o simþeam ve-nind. Urcam încet pe Calea Feleacului, lipsitã de orice fel de circulaþie, vehicolele– chiar ºi cãruþele þãranilor din Feleac – ne-încumetându-se sã calce pe ºoseaua acope-ritã de zãpadã îngheþatã. În jurul nostru, li-niºte. Când sã înceapã destãinuirea la caremã aºteptam a fericirilor ºi pãtimirilor saledin pricina unei iubiri, Nego mã surprin-dea printr-o declaraþie bruscã: „Sã ºtii cãm-am convertit la credinþa ta. Catolicã… –Ce zici, când, cum s-a întâmplat?“. Înce-pu prin a-mi spune cã se simþea atras maidemult de tot ce înseamnã viaþa religioasãcatolicã. E adevãrat cã nu o prea cunoºtea,neavând în preajma lui catolici. Îi pãreafoarte rãu cã nu eram „afarã“, în lunile dinurmã, ca sã-l ajut. Preþuirea sa pentru cato-licism era mai curând de ordin cultural,fiind hrãnitã prin lecturi din marii scrii-torii, de la Dante la Claudel, prin admiraþiapentru arta, pentru muzica bisericeascã.Deºi n-a avut niciodatã tentaþia ateismului,n-a fost nicidecum un credincios practicant.„Nu m-am nãscut, ca tine, într-o familie deoameni pioºi.“ Mama lui era fiicã de preotortodox, dar asta, în loc sã-i alimentezeevlavia, i-a împiedecat-o chiar sã se aprindã.Îl cunoscuse în copilãrie pe acel bunic, pro-topop, consilier eparhial, cumplit de arghi-rofil, avar peste mãsurã, detestat ºi hulit denevastã, neiubit de copii. „ªi-apoi, ºtii cãnu pot suferi nici slavonia, nici bizantinis-mul ortodoxiei noastre; nu preþuiesc câtuºde puþin gândirismul, care în cele din urmãe tot o formã, chiar dacã evoluatã, de pã-ºunism.“ Ortodoxia nu l-a atras sub nicioformã, niciodatã, nici chiar în perioada su-

�

combãrii sale la tentaþiile legionarismului.„Am fost cuprins de fanatismul legionar,dar nu ºi de ortodoxismul Legiunii.“ Însãîn timpul din urmã – mãrturisea el pe unton grav, aproape patetic, pe care nu i-l cu-noºteam – a simþit tot mai mult nevoia ru-gãciunii, „ca niciodatã pânã acum“. A înce-put sã intre prin biserici catolice, mai alescea de lângã Universitate, sau cea care afost pânã de curând a franciscanilor, la orecând nu sunt slujbe, uneori spre searã, ºi sãse roage. „Nu ºtiu decât Tatãl nostru, darmã rog cu cuvintele mele – Sunt poate ru-gãciunile cele mai ascultate de Domnul. –Nu ºtiu dacã pe mine m-a ascultat, cãci…în sfârºit, nu vreau sã-l mâniu pe Domnul,dar n-am primit niciun semn…“

Ajunsesem în Bolintineanu, ne apro-piam încet de casa noastrã. L-am întrerupt,invitându-l sã ia masa la noi. A acceptatbucuros, dar m-a rugat sã petrecem dupã-amiaza împreunã, fãrã alþii de faþã, cãci vreasã-ºi continue confidenþele. „Mã simt foar-te uºurat, de-a dreptul fericit cã mã pot des-tãinui þie. N-am vorbit nimãnui despre bu-curiile cum n-am mai trãit pânã acum, darºi despre torturile teribile pe care le-am în-durat de câteva luni încoace, ºi pe care lemai îndur. Când am aflat cã te-au arestat,am fost consternat. Îmi pãrea tare rãu, însãîþi mãrturisesc cã nu numai pentru toatecâte le aveai de suferit, ci ºi pentru cã mi-am dat seama cã erai singurul care m-ar fi putut înþelege. Le-am citit priete-nilor noºtri cerchiºti câteva pagini din Jur-nalul meu, despre dragostea ºi suferinþamea, fãrã sã intru în detalii, dar n-au înþelesnimic. A fost o lecturã care m-a dezolat.Dacã l-aº fi avut pe Radu aici la Cluj, poatecã i-aº fi vorbit lui, a fost idealul meu inter-locutor în anii sibieni. Dar în scrisorile pecare i le trimit din când în când, mi-e cuneputinþã sã mã spovedesc. I-am fãcut câte-va aluzii, doar atât. Speram amândoi sãvinã la Cluj sau sã pot merge la el la Sibiu,ºi-atunci… Speranþe zadarnice. N-am baninici mãcar de-un autobus prin Cluj, ne-cum de tren. Iar el, la fel. Porca miseria!“

La masã, Nego redevenise amantul fe-ricit al râsului, aºa cum îl numeam pe atunci – fãrã sã i-o spun – în sinea mea. Su-rorile mele, ba chiar ºi pãrinþii mei se amu-zau copios ascultându-l interpretându-ºila modul caricatural, ca un bufon, rolul sãula procesul meu. ªi nu numai pe al sãu, cial tuturor, prezentând întreaga judecatãîntr-o versiune burlescã. Mã bucuram sã-lrevãd redevenit tel qu’en lui-même. Cu oare-care nedumerire mã întrebam însã unde,prin ce cotloane de hulã ale sale se ascun-deau acele torturi ale amorului rãnit la carefãcea aluzie, în ce rezervã tãinuitã a sufletu-lui sãu dosise încãperea aceea secretã în tenebrele cãreia, albastru de noapte, atâr-nau leºurile imaginare ale iubiþilor sãi nici-odatã iubitori, ale adoraþilor care-l umili-serã ºi-l obidiserã, îl rãniserã de moarte ºi-lsfârtecau prin indiferenþa lor batjocoritoa-re, când nu chiar prin batjocura brutalã ascârbei lor?

Când, în sfârºit, dupã un prânz prelun-git, ne-am retras în camera mea, în liniºteace se lãsase în casã, Nego îºi începu poves-tirea. Era mai degrabã o lamentaþie decât oconfesiune. Aflam, cu surprindere, numelecelui ce-l fãcuse ºi-l mai fãcea sã sufere, du-pã ce-i dãduse cele mai arzãtoare speranþede împlinire a viselor sale erotice. „Rãmasedoar vise, închipuiri înºelãtoare, înºelatulfiind tot eu cel ce mi le fãurisem. Am cre-

zut pentru întâia oarã în viaþã cã mi-amîntâlnit perechea idealã ºi am fãcut totulpentru ca între noi sã nu fie nicio piedi-cã, nimic care sã ne împiedice sã...“ (Aici,Nego, dacã ar fi fost el acela cãruia i s-arfi fãcut aceastã destãinuire, ar fi intervenit:„… sã vã puteþi împerechea în voie“.) S-audovedit însã zadarnice toate strãdaniile lui.Sau poate nu întru totul zadarnice. „Cãcitot ce am fãcut pentru el, tot ce i-am dat,tot ce l-am învãþat, toatã dragostea mea pecare i-am dãruit-o cu tot ce aveam maibun, mai preþios în mine, n-au fost îndeºert. Chiar dacã la toate acestea el a rãs-puns în cele din urmã cu o ingratitudinerevoltãtoare, tocmai ºi numai dragosteamea respinsã de el, batjocoritã, m-a fãcutfericit. Pentru puþin timp, e adevãrat, darnespus de fericit.“

Exaltându-se pe mãsurã ce vorbea, seroºise la faþã, se împiedeca uneori într-unbâlbâit repede depãºit printr-o precipitarea debitului. Povestea fãrã ºir, sãrea de lafãptura de care se îndrãgostise la propriilesale trãiri, de la acestea la intervenþia alto-ra din jurul lor. Mi-a trebuit un timp sã în-þeleg ce se petrecuse cu el în toate lunile dinurmã. Lamentoul sãu tulbura în mine apelepropriilor mele sentimente ce se scurgeauvâscoase, greu zãgãzuite, prin grotele meleascunse. Îmi dãdeam seama cã, fãrã sã fiºtiut unul de zbuciumele celuilalt, cunos-

cusem în anul din urmã, cu toate deosebi-rile dintre noi, delirurile fericitoare apoimortificatoare ale unor iubiri patetice. Eu,care îmi impuneam în timpul din urmã re-gimul de austeritate al uitãrii, nu mã pu-team împiedeca, ascultându-i tânguirea,privindu-i chipul ce trãda o extremã dezo-lare, sã nu aud ca ecoul gemetelor înãbuºitedin mine, sã nu simt sub masca mea seninãcontorsiunile mâhnirii dureroase. Nu odatã, la amintirea câte unui moment debucuroasã împlinire (care la el nu fuseseînsã niciodatã decât promisiunea vanã aunei adevãrate împliniri erotice), sau dim-potrivã la evocarea dezastrelor rupturii, m-au nãpãdit ºi pe mine, cu ascuþiºul lortãios, amintirile unor trãiri paralele. Ce ciu-dat – îmi spuneam, fãrã sã-i dau lui pe faþãaceste gânduri pe care le ruminam ascultân-du-l –, ne întâlneam în vara trecutã, înain-te de arestarea mea, vorbeam despre cãrþi-le pe care le citeam, comentam politicalelezilei care ne apãsau ori ne revoltau, bârfeamdespre unii ºi alþii dintre cei detestaþi, darnu ne împãrtãºeam nimic din ceea ce puse-se stãpânire pe inimile ºi simþurile noastre.El, mãcar, o ºtia pe Claude, ne vãzuse deatâtea ori împreunã, glumise fãrã preamultã discreþie pe socoteala noastrã.„Miroºi a fiarã dupã rut“, îmi ºoptea cândapãream din tufiº lângã bazinul de la sta-

D O S A R Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 17

�

• I. Negoiþescu

18 • APOSTROF D O S A R

dion, dupã ce ne drãgostisem prin vreuncotlon ascuns al parcului, tãvãlindu-neaprinºi prin vreo cãpiþã de fân. Fusese chiaracasã la familia Chappuis, la invitaþia ei,care dorise sã-i introducã ºi pe prietenii meiîn casa lor. Pe el, în schimb, nu-l zãrisemniciodatã în tovãrãºia lui Puiu Viehmann.ªi doar îl cunoºteam, chiar dacã vag, petânãrul acesta, ºtiam cã studiazã arhitectu-ra la Bucureºti, îl întâlnisem uneori cândvenea acasã la Cluj, în cercul catolic al fete-lor pioase, prietene ale surorilor mele. Da,era bãiatul acela gentil, pururi zâmbitor, pecare-l zãrisem în treacãt ºi pe care-l desco-peream acum, destul de surprins, în com-pania lui Nego, discipol al unui mentorpentru care amorul grec al adultului pen-tru eromenul adolescent se identifica cuformarea acestuia. Paiderastia se conjuga,pentru el, cu educaþia. „De ai ºti ce ore de-licioase am trãit, în camera mea, ghemuiþipe canapea, citindu-i din liricii elini, rãs-foind împreunã cu el albumele mele de ar-tã, sau ascultând la patefonul de la Institutconcertul pentru mâna stângã de Ravel saupe Elisabeth Schwarzkopf cântând lieduride Schubert, acompaniatã la pian de EdwinFischer. Eram atât de fericit sã-l am lângãmine, sã-l simt lipit de umãrul meu, întimp ce-i citeam din Symposionul lui Platonsau pe el citindu-mi din Wilhelm MeistersLehrjahre. E german, dupã tatãl care e fugitîn Germania. Era pentru mine o întrupa-re a lui Euphorion. Mã educam educân-du-l. Studiam Ontologia lui Hartmann, DerFormalismus in der Ethik und die materialeWertethik al lui Max Scheler ºi-l iniþiam ºipe el în aceste texte filosofice. Nu-þi poþiînchipui ce plãcere de-a dreptul sensualã sã vezi deschizându-se prin cuvintele talespiritul încã nedesfoiat al unui tânãr. Nuºtiu dacã tu ai trãit aºa ceva cu o fatã, darmã îndoiesc cã e cu putinþã.“ Clãtinam vag din cap fãrã sã-i rãspund, dar o vedeampe Claude stând ca o viþeluºã blondã în faþarafturilor bibliotecii mele, deschizându-ºibotiºorul umed cu naivã încântare la vede-rea unui cotor de carte de o culoare ce-iplãcea sau dimpotrivã strângându-ºi-l cucopilãreascã ciudã în faþa unei cãrþi a cãreiculoare îi displãcea. Mângâia delicat maro-chinul vieux rose al uneia, mã îndemna sãazvârl à la poubelle tomurile în severã pielemaro, „couleur affreuse de terre“, ale SummeiTheologicae. Ca sub vraja unei baghete ma-gice mânuitã de degetele trandafirii ale iubitei, mã feream sã sar în apãrarea Aqui-natului, ºi preferam sã savurez dulceaþa defruct zemos a acelor buze ce proferau cuinocenþã orori, decât sã le închid pentru ao instrui, perorând savant spre deflorareaspiritului ei virgin. Nu, eu nu avusesem,asemenea lui Nego, porniri pygmalioneºtifaþã de Claude. Îndrãgisem un lujer de fatãºi nici nu-mi trecea prin gând (ºi mai alesprin simþuri) sã fac din femeia care deve-nise ea o altã creaturã decât era. Eram,oare, mai egoist decât el, sau dimpotrivã?– mã întrebam atunci, ascultându-i la-mentaþia, ºi mã întreb acum dupã ce tim-pul a refulat într-un veac defunct aceleschiþe pasionale ale juneþelor noastre, pecare tot timpul avea sã le desãvârºeascã maitârziu în alte, mai complicate pasiuni.

„În fond, dragã Nego, ar trebui sã tesimþi, dacã nu fericit, cel puþin mângâiat lagândul cã, descuind – cum spui – spiritulunui tânãr, ai comunicat cu el întru celeînalte…“ Rostind aceste vorbe, îmi dãdeam

seama cã nu-l puteau consola, cã fãrã sãvreau zgândãream o ranã, ºi aº fi continuatsã ascult vocea ce-mi ºoptea – precumDomnul profetului Isaiia – consolamini,consolamini, dacã nu mã întrerupea elamãrât: „Aº fi preferat sã comunic cu elîn altele mai joase, dar în afarã de câtevasãrutãri, ºi acestea cât se poate de frater-ne, n-am reuºit sã obþin vreo altã îmbrãþi-ºare. Þi-am spus mai demult cã mã tem sãnu mor virgin“. Fãcea o figurã atât de co-mic dezolatã, încât nu m-am putut abþinesã nu râd. De altfel, mã secunda, fãcândhaz de necaz, obiºnuitul nostru izvor al râ-sului din acei ani.

„Tu nu poþi înþelege suferinþa mea, pen-tru cã pe tine nu te-a refuzat niciodatã ofemeie cu duritatea, cu brutalitatea cu carem-a respins pe mine cel pe care îl iubeammai mult decât orice pe lumea asta, pentrucare aº fi fãcut imposibilul, aº fi jertfitorice… – Chiar ºi propria ta dragoste? l-am întrerupt eu, aproape ºoptind, cât puteam mai blând. – Ce vrei sã spui? Nu te înþeleg. – Iartã-mã, Nego. Mi-a scãpatvorba, dar am sã te fac sã înþelegi ºi sper sãnu te supere ce am sã-þi spun. E adevãratcã eu în amorurile mele, mai mult ori maipuþin împlinite, n-am cãutat niciodatã, catine, sã împodobesc spiritul iubitei mele, são înfrumuseþez, sã o înalþ, împãrtãºindu-iceva din toate acele valori pe care le cultiveu, care alcãtuiesc de fapt rostul vieþii mele.Dacã-i citeam lui Claude din romanticiienglezi sau rãsfoiam cu ea albume de artã,asta fãcea parte din delectãrile blânde aleorelor noastre de dragoste împãrtãºitã, ase-menea preumblãrilor noastre din Hoia saupe sub palmierii din sera Grãdinii Botanice.– De ce vorbeºti despre ea la trecut? V-aþidespãrþit? – Nu, dragã, lasã asta. Vorbimaltã datã. – Ah da, am auzit cã pleacã, dacãn-au ºi plecat. Îmi pare rãu pentru tine; îmiînchipui cã…“ ªtiam cã voi scãpa greu decuriozitatea inchizitorialã a lui Nego, darnu voiam nicidecum sã vorbim despreClaude, dupã cum îmi refuzam mie însumicu strãºnicie orice gând la ea. Aceastã inter-dicþie nu putea împiedeca fulguraþiile amin-tirilor tulburãtoare, cum era chiar în clipaaceea imaginea ei întinsã pe patul acelor debrad din pãduricea de pe dealul Mãnãºturu-lui când, dupã potolirea momentanã a îm-brãþiºãrilor noastre, se lãsase moale, încolã-citã, cu ºoldul cambrat ispititor ºi cu capulplecat pe braþul ei stâng încovoiat sub pãrulblond despletit. Se fãcea cã doarme în pos-tura preafrumoasei din tabloul FlamingJune al pictorului britanic din epoca vic-torianã, Fredrick Leighton, pe care i-l arã-tasem într-un vechi album cu reproduceridin prerafaeliþii, mult dispreþuiþi pe vremeaaceea, ºi despre care îi spusesem cã repre-zintã pentru mine una dintre cele mai tul-burãtoare imagini ale vrajei feminine.

„Sã o lãsãm pe Claude. Dã-mi voie,Nego, sã continui. Tu spui, ºi poate cã aidreptate, cã îi dãruieºti celui pe care îl iu-beºti tot ce ai mai bun, cã te dãruieºti chiarpe tine, cu totul, fãrã sã aºtepþi ceva înschimb. Dar îmi aduc aminte ce îmi spu-neai altã datã, când te plângeai ca ºi acumcã nu þi se rãspunde cu dragoste la dragos-tea ta, cã n-ai gustat niciodatã voluptateasexualitãþii împãrtãºite, iar eu te-am între-bat dacã n-ai întâlnit vreun amic care ase-menea þie sã fie atras sexual de tine. Ai pro-testat atunci vehement; mi-ai spus cã unuranist, care s-ar apropia de tine cu intenþiide seducãtor sau cu pofta sensibilã de a fi

sedus de tine, þi-ar produce oroare, cã atin-gerea numai a unui asemenea specimen te-ar umple de silã. ªi râsesem amândoi pomenindu-l pe acel nagy tanár, «mareleprofesor» pe care þi-l prezentase RudiSchuler, care se învârtea pe înserate în jurulunicului pisoar public al Clujului, cel dinpiaþa Unirii. Ziceai cã semãna cu un domndubios care te-a acostat, adolescent, în plincentru al oraºului, încercând sã intre învorbã cu tine, iar tu ai simþit cu groazã înînfãþiºarea sa, în aerul sãu cã e un detracat.Când i-ai luat mâna, o mânã umedã pe careþi-o întindea, te-a nãpãdit sila la gândul cãe mâna unui homosexual. Binenþeles, tu nueºti nici asemenea aceluia, ori a acestui nagytanár, nici asemenea ipoteticilor lor amanþide pasaj. Tu ceri, ba mai mult, pretinzi infi-nit mai mult de la cei de care te apropiidecât aceastã speþã de uranist comun, carese mulþumeºte cu mici atingeri obscure ºimângâieri obscene. Refuzându-i pe cei ase-menea þie, îþi trebuie efebi despre care ºtiicu pertinenþã cã nu sunt homo, ci hetero.Or, tu le pretinzi ca, purtaþi de valul pasiu-nii tale amoroase, de dãruirea ta, de subli-mitãþile învãþãturilor tale, sã renunþe la sine,la ceea ce pulseazã în sexualitatea lor, lafinalitatea lor eroticã. Tu, care eºti scârbitde atingerea unui homosexual, ceri sã teiubeascã pe tine cu ardoarea cu care ar iubio femeie. Vorbeºti despre fiinþa iubitã, darte-ai gândit vreodatã dacã aceasta poate de-veni, prin vraja iubirii tale, o altfel de fiinþãiubitoare decât este în sine?“

Nego tãcea, asculta cu capul plecat.Pãrea mai degrabã mâhnit decât iritat despusele mele. Îmi pãrea rãu sã-l fi rãnit.Voisem sã-l consolez, cãci mi-era milã deel, ºi uite cã-l fãcusem sã sufere mai rãu.Tãcerea lui mã tulbura, aº fi preferat sãriposteze violent, sã ne confruntãm la rece,în afara sferei prea fierbinþi a suferinþei ºimilei. „Te-am supãrat?“ – l-am întrebat.„Nu, nu, dimpotrivã. Ai în fond dreptate,atât doar cã nu întru totul. – Binenþeles,dragã, ºtiu cã omul nu este închis într-ocarapace sexualã, cum nu este închis niciîntr-una socialã. ªi îndeosebi în adoles-cenþã, vârsta maleabilitãþii, a incertitudini-lor. Nimic nu interzice definitiv unui tânãrtrecerea dincolo de hotarele sexualitãþii sale.Eros este prea puternic pentru ca uneori sãnu le depãºeascã. Dar, trebuie sã recunoºticã e greu de spart condiþia în-sinelui, pen-tru a deveni altul, ºi aceasta pentru altul.Nu vezi cã ceea ce pretinzi tu de la un tânãreste o adevãratã mutaþie a condiþiei saleerotice? Poate cã pânã la un punct reuºeºtisã-l seduci, dar experienþa ta îþi aratã cãdincolo de acel punct tânãrul se revoltãîmpotriva ta, ba chiar împotriva proprieisale – scuzã-mã, nu vreau sã te jignesc –împotriva trãdãrii propriei sale condiþiifireºti, pentru a-þi ceda adoptând-o pe a ta.Cred cã iubirea homoeroticã este posibilã,dar numai ca legãturã între douã naturihomoerotice. ªi mai cred cã singura iubirepe care ai putea sã o obþii din partea unuihetero, tu, Nego, care eºti homo, este unade specia filiei. Cu un an, ba nu, cu doi aniîn urmã, þi-am citit o paginã frumoasã dinEtica nicomahicã despre filia pe care o tra-ducem atât de slab prin prietenie. Filia cascop în sine e o virtute nobilã, e prieteniaperfectã între oameni asemãnãtori prin vir-tute. Gãsisem la Sfântul Toma de Aquinoo frazã de interpretare a filiei lui Aristotel,pe care þi-ai notat-o ºi tu, despre prieteniidesãvârºiþi care nu sunt buni doar în-sine,

�

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 19D O S A R

deci în sens absolut, ci sunt buni ºi pen-tru prietenii lor, nu sunt plãcuþi numai însens absolut, ci sunt plãcuþi ºi relativ laprietenii lor. Spuneam atunci cã aceastã formulã s-ar potrivi amiciþiei noastre, a cer-chiºtilor. Tu însuþi mi-ai spus odatã cã nicinu-þi poþi închipui sã te apropii «cu gân-duri necurate» de vreunul dintre noi – deRadu, de Doinaº, de Sârbu, Regman, oride mine –, cã þi s-ar pãrea o monstruozita-te, un fel de pornire incestuoasã sã þi se tre-zeascã o poftã libidinoasã pentru carevadintre noi. ªi aceasta nu doar pentru cã ºtiidespre noi cã nu avem constituþia ta, cãsuntem, ca sã spun aºa, dedaþi femeii, cipentru cã – vorba lui Aristotel – ne doreºtidesãvârºirea conform obiectului care se aflã la originea prieteniei noastre. Nu mulþiar putea înþelege aceasta, dar sunt convinscã tu înþelegi. De aceea, nici nu-þi trece pringând – cum spui tu – sau prin simþire sã teapropii erotic de noi. Cred cã la Sibiu,unde eraþi atât de legaþi unul de altul, voi doi, tu ºi cu Radu, când eraþi nedes-pãrþiþi, când vã pãrea rãu sã treacã o zi fãrãsã vã întâlniþi, tentaþia de a face picant cu el þi s-ar fi pãrut un fel de impietate faþãde prietenia care vã lega. Am sau n-amdreptate? – Ai, binenþeles cã ai – mormãiael abãtut –, dar numai în privinþa aceasta.– Vezi, de aceea ziceam cã, pentru a fi iubitde prietenul tãu, ar fi trebuit sã renunþi laiubirea ta, vreau sã spun la dragostea ta caapetit sexual. Ar fi trebuit sã nutreºti pen-tru el ceva de natura filiei, sã nu te uiþi la elca la un amant posibil, ci ca un fel de prie-ten ideal. – Sã ºtii cã am încercat aºa ceva,deºi mi-era aproape cu neputinþã. De aceeal-am urmat ºi în Biserica lui, a ta. Dar lovi-tura cea mai cumplitã mi-a venit tocmaidinspre aceasta, mai exact din partea unuipreot al acestei Biserici – Cum aºa?“, l-amîntrebat destul de intrigat.

Nego începu sã bâiguie. Explicaþiile saleerau destul de incoerente; nu-mi dãdeamseama dacã nu vrea sau nu poate sã lãmu-reascã de ce tocmai atunci când convertireasa, vãdit legatã de prietenia cu Viehmann,pãrea sã o purifice pe aceasta de scoriilece o alterau, tânãrul s-a rebifat ºi l-a pã-rãsit hulindu-l. Atras de superioritatea in-telectualã a seniorului, flatat de interesulacestuia pentru el, vrãjit de tezaurele in-telectuale pe care i le revelase, junele naivajunsese, oare, sã înþeleagã ce se ascundeaîn dosul acestor surprinzãtoare hatâruri cei se fãceau, sã desluºeascã ce se aºtepta dela el? Fusese, oare, brusc cuprins de aceasilã care îl podidise pe Nego în adolescen-þã, atunci când „domnul dubios“ l-a acostatîn piaþa Unirii? Cred cã în seara aceea deiarnã, când în bãtaia lãmpii de opalinã ver-zuie de pe biroul meu îmi fãcea tot maifebril aceste mãrturisiri, sub imperiul sufe-rinþei încã prea recente, prea vii, nu-ºi mãr-turisea nici sieºi întreg adevãrul adevã-rat privitor la destrãmarea legãturii sale,apoi la ruptura violentã dintre el ºi PuiuViehmann. Împrejurãrile erau, desigur, cutotul altele decât cele ale blândelor, cu du-ioasã nostalgie evocatelor dupã-amiezi deplimbare împreunã cu tânãrul, sub ariniidin parc, ori ale serilor de lecturã ºi muzi-cã împãrtãºite cu delicii. Apãrea pãrinteleErös, un tânãr preot catolic despre careauzeam pentru întâia oarã, dar interveneaîn curând dupã aceea monseniorul Ghica,pãrintele charismatic din Bucureºti, a cãruifaimã ajunsese mai demult la noi. Dacã

despre primul Nego vorbea cu multã cãl-durã, spunând cã a fost cel ce l-a ajutat cudelicateþe sã facã pasul hotãrâtor al conver-tirii, despre bâtrânul prelat din Capitalã nu pãrea sã gãseascã cuvinte îndeajuns de dure. Pe venerabilul ºi veneratul om al Domnului îl învinuia cã distrusese prie-tenia dintre el ºi Puiu Viehmann. Din ghe-mul de recriminãri, proteste, ieremiade ºiinjurii la adresa Monseniorului am desluºitîn seara aceea doar atât: preotul ar fi abu-zat de autoritatea sa duhovniceascã (eraconfesorul lui Viehmann), bârfindu-l peNego ºi punându-l pe tânãr sã-i promitã cãva rupe orice relaþie cu el. Intrigi, clevetiri,calomnii, scrisori între Bucureºti ºi Cluj,o furtunã iscatã nu tocmai din senin a spul-berat fragila fericire a lui Nego.

Îmi va trebui oarecare timp ca sã mã lã-muresc cum se petrecuserã lucrurile. Dar înlumea prealimbutã a oamenilor nu sunttaine care sã nu se destãinuie. Secretele þise oferã pe tavã, chiar ºi atunci când demult nu te mai intereseazã; e suficient sã ai rãbdare, sã le aºtepþi sã-þi treacã prin faþã.Unele le-am aflat în curând de la cei dincercul tinerilor catolici clujeni, altele maitârziu de la credincioºii bucureºteni ai Pã-rintelui Ghica ºi, în sfârºit, peste mult timp,de la însuºi Pãrintele Erös, pe care aveamsã-l întâlnesc, sã-l cunosc, de care aveam sã mã apropiu, dupã anii detenþiei meleîndelungate, în domiciliul obligator dinLãteºti. Acesta, un adevãrat slujitor al Dom-nului, vorbea cu deplina înþelegere a iubi-rii creºtineºti despre toþi cei ce, cu vreo cinci-sprezece ani în urmã, fuseserã implicaþi înceea ce aº putea numi „cazul Negoiþescu“,un caz ce-i adusese lui, tânãr preot plin derâvnã, proaspãt sosit la Cluj, multe neca-zuri. Dar nimic din amintirile sale depã-nate cu surâzãtoare seninãtate, în timp cene plimbam în fapt de searã pe malul mâ-los al Dunãrii, nu era umbrit de amãrãciu-ne, necum de animozitate împotriva celuisau celor ce-l fãcuserã odinioarã sã sufere.Cãci aflasem de la alþii cât de aspre re-proºuri îi fãcuse monseniorul Ghica în scrisorile pe care i le trimisese, ce acuzaþiitranºante de a nu fi fost mai circumspect în judecarea acelui Negoiþescu, mai ferm în condamnarea relaþiei dintre acela ºi tânã-rul Viehmann, ºi îndeosebi de a nu fi fostmai lucid în depistarea motivelor ascunse

ale convertirii insului periculos. Trecuserãvreo cincisprezece ani de atunci, dar spu-sele pãrintelui Erös, care ºi el, ca ºi mine,avea în urmã o lungã perioadã de detenþie,nu trãdau nici cea mai vagã urmã de resen-timent. E adevãrat cã se învinuia pe sine,dar numai pe sine, cã fusese prea lipsit declarviziune, de discernãmânt, de experienþãîn cunoaºterea arcanelor sufletului uman,pentru ca sã fie mai prudent în sfãtuirea, în îndrumarea tânãrului Viehmann. Nu, nu-l acuza nicidecum pe Nego, pentru carepãstrase toatã preþuirea, de a-l fi tras pesfoarã, arãtându-se dornic de convertire,deºi înþelegea cã aceastã dorinþã se aprin-sese în sufletul sãu ºi prin dragostea (da,vorbea despre dragostea) amicului nostrupentru tânãrul student, nici acela prea ºtiu-tor, însã plin de elan ºi cucernicie. Întoar-cerea unui suflet spre Domnul, oricare ar fibietele, mizerele motivaþii ale acelui suflet,este întotdeauna o întoarcere plãcutã celuide Sus. Îi era, desigur, recunoscãtor mon-seniorului Ghica, care i-a deschis ochii,scriindu-i ºi punându-l în gardã cu privirela primejdiile pe care le ascundea legãturadintre cei doi – „pentru ei amândoi“, insis-ta pãrintele Erös. Dupã primirea mesajelorMonseniorului nu l-a obligat nicidecum pePuiu Viehmann sã rupã cu Negoiþescu, s-a mulþumit sã-l sfãtuiascã. „Tinerii suntînsã excesivi în toate, chiar ºi în cele bune.“Îi pãrea rãu de suferinþele lui Negoiþescu,dar se bucura mult sã afle de la mine cãrãmãsese un fiu credincios al Bisericii. Celpuþin aºa îl lãsasem cu vreo opt ani înurmã, când fusesem arestat.

Toate sunt pure, pentru cei puri – mãgândeam în timp ce soarele agoniza ma-jestuos acolo la orizontul Bãrãganului, iarapa fluviului, tulbure în timpul zilei, se limpezea în amurgul ce venea dinspre rãsã-rit. Ne vedeam pe noi doi, pe Nego ºi pemine, ieºind în noaptea de iarnã clujea-nã, mai împãcatã ºi ea, mai purã decât erauzilele noastre. Îl petreceam câþiva paºi pâ-nã la colþ ºi ne despãrþeam sub felinarulaprins, într-un mic rotocol luminos, undezãpada scânteia albã.

�

Fragment din Abisul luminat, Cartea a doua

• Nicolae Balotã ºi Marta Petreu, Bucureºti, 1998. Foto: Bianca Balotã

20 • APOSTROF

EL ªI ea sunt doi tineri drãguþi nu numaipentru cã sunt tineri, România e o þarã

plinã de posibilitãþi, vara asta nu e deloctemperatã, ci e o varã scãpatã din gheareleverzi ale unui tropic mofturos ºi refugiatãpe aici, iar mama aminteºte atât de mult deMumu, încât pare înconjuratã mereu dedâre de fum, dar e o mamã bunã, el ºi eatrebuie sã meargã la mare pentru cã e varãîn halul ãsta ºi conform celei mai simplescheme o vacanþã nu poate fi petrecutã maibine în altã parte dacã vrei neapãrat s-opetreci ca pe o viitoare vãduvã care încã maipoartã rochie de mireasã deºi are spateleputred, mama e de acord cã ar fi minunatca ei sã meargã la mare, fie chiar ºi cu cor-tul, deºi simþul ei îmbãtrânit de stabilitateo face sã creadã cã numai în cer poþi petrecenopþi în cort, acolo, bine ancorat deasupranorilor unde nu plouã decât cu stele ºi nubat decât vânturi cosmice riscul fiind in-signifiant, cel mult te pot vedea sfinþii înpielea goalã, ceea ce e egal cu zero din punctul ei plictisit de vedere, mama e con-vinsã cã nu are nicio idee clarã, de unde re-zultã cã ºi ideea asta e neclarã, deci s-arputea sã aibã ºi idei clare, pregãtirile deplecare nu sunt prea multe, cãci tinerii sperãsã câºtige în vreun fel bani acolo, poate cãbanii s-au regrupat în centrele turistice depe litoral, dar brusc el, fiul, face o crizã desentiment filial disproporþionat ºi îi vineideea pestriþã de a o lua cu ei ºi pe mamã,cãreia nu i-ar strica sã respire puþin sprebinele tuturor, poate ºi al ei, iar tânãra în-cearcã eroic sã nu se comporte ca o logod-nicã ºocatã parþial fulgeratã parþial tunatã,cu miºcãri sacadate ºi urme de explozie pefigurã ea împacheteazã te-miri-ce în te-miri-ce fãcându-ºi datoria de girlfriend doar dinvârful degetelor ºi construind un baraj pecare ea îl crede temeinic în calea gândurilorrãsculate fãcând loc în centrul luminat alscenei mintale acestui Gând Bun care ar fitrebuit poate sã porneascã de la ea ca o do-vadã de iubire serioasã, ceea ce o face sãse întrebe dacã nu cumva iubirea ei e de-adreptul neserioasã, aºa, o palã de aer caldcare aduce fantastica molimã, fiindcã ladrept vorbind el nu are niºte calitãþi cuadevãrat zeieºti, rareori pare un serafim, decele mai multe ori are un glas artificial ºirãspunsurile lui vin ca dintr-o vãgãunã goa-lã, sterilã, vãgãuna toracicã în care trebuiesã cauþi inima cu lumânarea (sau invers),lucru pe care ea într-o zi s-ar putea sã numai aibã chef sã-l facã, totuºi mângâie tri-coul lui mov, tricoul de searã în care de atâ-tea ori trupul lui i s-a pãrut formidabil deputernic ºi mlãdios ºi punându-l peste tri-coul de zi alb, foarte potrivit pentru carneîngereascã, ea închide fermoarul genþii ºi alsufletului în timp ce el aduce o bere rece înjurul cãreia sperã sã se facã sãrbãtoare ºitânãra îºi face o datorie de onoare din a oinvita pe Mumu, care refuzã ca de obicei cuîndârjire, la un pahar spumos ºi aerian, potfi detectate urme de fericire în camera mo-destã, suficiente pentru ca Hugo sã mai în-

cropeascã un roman sfâºietor, un roman alstrãbunicilor calmi ºi capabili sã se trans-porte în drama altora, de fapt mama nu seomoarã cu berea (mãcar de-ar putea!), darparticiparea e totul, tot ce i-a mai rãmasca sã nu fie complet pe dinafara gândurilorºi sã fie nevoitã sã se învârtã greoi cu aripileei arse în jurul unui bec numit existenþã aºacã soarbe spuma amãruie, iar tinerii oanunþã solemn ºi modern-duios cã vorpleca împreunã la mare, cã ar fi absurd s-o lase singurã pe timpul vacanþei în aceas-tã camerã în timp ce ei ar petrece de minu-ne, ohoho ce-ar mai petrece, pe þãrmul în-sorit care ocupã kilometri de pliante expusca un nud nisipos suprem ºi lasciv cu on-dulãri parºive, iar Mumu ºtie cã ar fi deprost gust sã refuze, la un moment dattoate refuzurile ei sunt simple meschinãriiºi eschivãri tâmpite care-i probezã incapa-citatea de a-ºi suporta ºi accepta condiþia debalast, e ca ºi cum ar spune: ºtiþi, nu vreausã mai fiu trasã în direcþia asta ca unmuribund, dar totuºi nu poate nega cã esteun muribund ºi nici nu se poate aºtepta cala capãtul drumului sã fie alceva decât frica,frica ei sutã la sutã medievalã, acceptã mul-þumindu-le din suflet chiar dacã sufletul eun sãculeþ ponosit plin cu vechituri, poatecã în filme ei s-ar îmbrãþiºa în aceastã situa-þie ºi ar produce un moment culminant defamilie, de filantropie, având în vedere cãfiecare lãsa de la el ceea ce avea mai impor-tant – confortul personal – ºi se arunca în-tr-un fel de aventurã care nu putea fi decâttragicã ºi tocmai de aceea aventurã, bagajulmamei era ceva mai consistent, ea nu maiplecase de mult de acasã, deºi îºi închipuiacã e o mare cãlãtoare, de abia când a pãºitpragul în urma lor cu geanta de voiaj ne-uzatã pe umãr a înþeles cã e legatã de uncentru material cu funii groase pe care atrebuit sã le roadã în tãcere pânã la garã,unde s-a sãturat de izbituri venite din seninde la oameni grãbiþi care chiar erau niºtemari cãlãtori ºi ºtiau sã-ºi urmeze traiectoriacu precizie de bolizi – atunci a simþit pentruprima datã cum bãtrâneþea i se agaþã deblugi cu dinþii ei lungi ºi murdari, dar ti-nerilor nici prin cap nu le trecea cã ea faceeforturi sã þinã pasul cu ei, cãci pentru eitotul era plutire deocamdatã ºi în tren Mu-mu s-a aºezat moale pe banchetã, iar ei aulãsat-o cu bagajele zbughind-o undeva, ori-unde, ca niºte mâncãtori de jar ce erau ºiMumu a bãut apã ºi ºi-a scos picioarele dinpantofi ºi ºi-a lãsat burta sã atârne ºi sã um-fle oribil tricoul negru, în ciuda faptului cãîn compartiment mai erau o groazã de cã-lãtori cãrora altãdatã le-ar fi fãcut hatârulde a sta dreaptã, semeaþã ºi frumoasã însine ca-ntr-o formã de lemn, dar acum re-cupera cu oarecare urã acele sacrificii femi-nine din care nu avusese nimic de câºtigat,aºa cã se crãcãnã cât mai comod ºi-ºi lãsãcapul acela, atât de mândru cândva, în pã-rãsire, în absolutã pãrãsire, în dezordineanecalculatã a pãrului asprit, îl lãsã sã plu-teascã precum o bilã în dejecþii lipsindu-l

de orice sensibilitate ºi semãna perfect cuMumu cea care îi sperie pe toþi esteþii ºifilfizonii ºi delicaþii ºi ar fi vrut sã sforãie,dar nu putea ºi apoi îi era fricã de cei doitineri drãguþi sau poate spera ca prin astfelde manevre stupide de autoabandon sã-iaducã înapoi ºi sã aibã cu cine schimba ovorbã despre peisajul superb care intra îninimã ºi ieºea sãrãcit pe partea cealaltã,transformând-o într-un acumulator pericu-los, aºa au ºi gãsit-o tinerii când s-au întors– un acumulator periculos – ºi au începutniºte discuþii extravagante doar ca sã se deamari faþã de mediocrii plouaþi din stânga ºi din dreapta ºi ca sã demonstreze cã ea,Mumu a lor, nu e o femeie oarecare, ceeace scotea ºi mai mult în evidenþã faptul cãea, Mumu a lor, e o femeie oarecare ºi toatãosteneala e penibilã, cu toate cã o fãcuserãsã sclipeascã pregãtindu-i astfel o întunecaremai nefireascã ºi mai nemeritatã ºi în fondnimeni nu-i mai asculta, le fuseserã de ajunscâteva clipe ca sã-i catalogheze drept ciudaþiºi sã-i respingã psihiceºte cu toatã violenþade care erau capabili ºi respingerea era ºimai cumplitã cãci pãreau atenþi, încântaþi,admirativi, încurajându-i sã-ºi desfãºoaretot ceea ce ei considerau deºertãciune ti-nereascã, dovadã sigurã cã îi invidiau petinerii ãia drãguþi care mergeu cu o mamãla mare sacrificându-se toþi trei pentru caritualurile în general ºi cele creºtine înspecial sã aibã o susþinere concretã, ei treicãrau o cruce mare în vãzul tuturor ca ºicum n-ar fi cãrat decât o greutate banalã,erau chiar degajaþi, uneori prea degajaþi,uºor nesimþiþi ºi teribiliºti, totul se rezumala o lipsã monumentalã de educaþie clasicãºi Mumu îºi dezvãluia latura nepedagogicãfãrã fasoane, oboseala îi moleºea pe tineriºi o întãrea pe ea, gãsea rezerve uitate ºi aputut sã coboare vioi în gara micã în carevâjâia un curent cu aromã inconfundabilã:ajunseserã la mare, pe înserat, ºi au instalatcortul ca simbol de reºedinþã ºi au pornit sãse plimbe, obligând-o desigur pe Mumu sãvinã cu ei, atribuindu-i un rol aproape in-chizitorial, sãrutându-se ºi mângâindu-se caea sã poatã aduna probe în cadrul unui pro-ces intentat omului de cãtre om, condam-nându-se singuri, dar dovedind prin asta cãn-ar trebui condamnaþi câtuºi de puþin ºidistrugând ceea ce ar fi trebuit sã fie singu-rãtatea romanticã a lui Mumu la malul mã-rii, pregãtind-o cu minuþiozitate pentruceea ce avea sã urmeze în bezna micã acortului, în bezna piramidalã ce distorsionadimensiunile ºi transmitea fiecare miºcarede la unul la altul fãrã menajamente, cu oclaritate diavoleascã, Mumu înghiþea clipeleritmic ca sã nu-i rãmânã vreuna în gât, Mu-mu era om, deºi nu credea asta, avea toatecele, inventarul era complet ºi amãnunþit,risca sã se sufoce fiindcã trecuse de stâlpulpe care scria Nec plus ultra ºi deºi teoreticnimeni n-o atingea, porii ei se lungeau caochii de melc ºi pipãiau adevãrul acela,

În cort cu mamaSimona Dãncilã

Prozã

(Continuare în p. 28)

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 21

V ISELE FAC parte, alãturi de mituri, rituri ºisimboluri, dintre cuvintele-cheie ale operei

lui Mircea Eliade. În 1957 apãrea la EdituraGallimard cartea sa Mituri, vise ºi mistere. Cucâteva decenii în urmã publicase mai multeeseuri, comentând drama lui Calderón de laBarca, Viaþa este vis, ºi antologia cu aceeaºi temãa scriitorului italian Arturo Farinelli.1 Povestireaunor vise ºi uneori explicarea lor se aflã înpaginile memorialistice (ªantier, Jurnal I ºi II),Jurnalul portughez ºi Jurnalul inedit. Este vorbade visele propriu-zise, nocturne, precum ºi decele în stare de veghe (rêve éveillé).

Prima relatare, de la Calcutta, e datatãianuarie 1929:

„Mã deºteaptã servitorul din acel fericitvis care dura de câteva ceasuri... Mã visamîmpreunã cu R[ica] amanþi...“

„Visul de astã-noapte. A durat multtimp. R. se cãsãtorise, iar eu am asistat laslujba din bisericã ºi i-am felicitat pe ea ºipe mire. Am visat, apoi, cã eram prieteni.Dupã cununie i-am întovãrãºit acasã. Sãrã-cie, mizerie cumplitã, cu pãrinþi bãtrâni ºineputincioºi.

Luându-mi baia de dimineaþã meditamzâmbind asupra eventualelor semnificaþii.“2

Ar fi fost posibil sã fie uitatã cea dintâi iubire,rãmasã în þarã? Ca oricãrui îndrãgostit, încã dela început, fata i-a pãrut frumoasã ºi enigmaticã.Era unicã în felul ei ºi nu semãna cu niciuna

dintre fetele cunoscute pânã atunci. „Avea ovoce gravã, joasã, senzualã, contrastând cu chi-pul de personaj de roman englez.

Îmi dãdeam seama cã sunt îndrãgostit ºi,fãrã îndoialã, R. ghicise aceasta poate chiarînaintea mea.“3

Cu câteva zile înainte de plecarea în India,Eliade încheiase redactarea definitivã a roma-nului Gaudeamus. În final îºi imaginase nuntafetei. În realitate, Rica – numitã profesoarã laStrehaia – se logodise cu un ofiþer de marinã.Totuºi continua sã-l iubeascã pe Mircea, sperândcã acesta n-o va pãrãsi. Departe de fiinþa dragã,eroul nostru ºi-o doreºte alãturi. Doar visul i-arfi putut-o aduce.

În acest caz, suntem de acord cu interpreta-rea lui Freud, cã visul ar fi împlinirea uneidorinþe refulate.

În lunile urmãtoare, insistenþele Ricãi devinagasante. Destinatarul începe sã-ºi dea seama desituaþia realã. Recitind misivele primite, nupoate fi de acord cu banalitãþile ºi lamentãrilelacrimogene ºi scrie, propria manu, pe una din-tre epistolele primite:

„De ce mi-au cãzut în mânã paginileacestea? Sunt de o mediocritate înspãimîntã-toare. Cum le-am putut suporta? Dar poatenu le-am suportat niciodatã. Vezi caietul meude note noi asupra Ricãi. Adevãrul e cã stu-piditatea femininã e atât de vastã încât nupoate sã nu ajungã fermecãtoare“.4

Adnotarea e datatã: „Calcutta, 25 iulie 1929“.Nu apãruse încã Maitreyi!

Tulburãtoarea poveste de dragoste dintredoctorandul lui Dasgupta ºi fata acestuia nu maie un fapt cunoscut într-un cerc restrâns. Au aflatde ea sute de mii (milioane?) de oameni dinEuropa, Asia ºi America, citind douã capodo-pere: Maitreyi de Mircea Eliade (1933) ºi repli-ca partenerei, romanul Dragostea nu moare, scrisiniþial în bengalezã ºi tradus (de autoare), în1976, în englezã.

Jurnalul parizian revine la marea pasiune demai multe ori: în gânduri, amintiri, vise ºi epis-tole. Apariþia versiunii italiene a cãrþii lui Eliade(Passione a Calcutta) e un prilej de a se gândila ea ºi de a face urmãtoarea însemnare, la 10mai 1946:

„Mã întreb ce mai face, ce mai gândeºteMaitreyi. Dasgupta a divorþat, s-a reînsu-rat cu o tinericã, s-a stabilit în Anglia ºipoate, la ora asta, Maitreyi este o marescriitoare bengalezã. Oare dragostea noas-trã n-a avut nicio influenþã asupra destinu-lui fiecãruia? Dar acum, toate lucrurileastea îmi par «istorie». Nu mai pot fi reîn-cepute. Nu mai pot fi aproape nici retrãite“.

ªi totuºi, gândurile vin singure, mereu, mereu:în februarie 1949, în mai 1952, în septembrie1954.

La 21 februarie 1949: „Un vis de acum vreozece zile, cînd pentru prima oarã de 16-17 ani amvisat-o lung pe Maitreyi. Azi-noapte o întâlnescdin nou. Imposibil sã-mi amintesc acum amã-nunte. Dar azi-dimineaþã m-am deºteptat plinde amintirea lor, ºi oarecum fericit“.

În anul urmãtor îl va cunoaºte pe Jung laAscona ºi vor discuta împreunã despre inter-pretarea viselor. Sigur cã, în timpul convorbi-rilor, lui Eliade i-au revenit în minte, cel puþinpentru o clipã, cele douã... reîntâlniri cu fiinþadragã. În aceastã convorbire, psihologul elveþianºi-a dezvoltat teoria cã visul este „autoprezen-tarea spontanã ºi simbolicã a situaþiei actuale ainconºtientului“.

Lucrurile nu se opresc aici. La 16 septembrie1954, cãpitanul unui vapor îi relateazã cã, înanul precedent, s-a întâlnit la Paris cu o perecheindianã.

„Aflând cã e român, femeia s-a emoþio-nat ºi l-a întrebat dacã ºtie cumva de mine.I-a spus cã am locuit la ei, la Calcutta,acum foarte mulþi ani. I-a dat o scrisoare sãmi-o predea. E de la Maitreyi. Iat-o:«10.09.1953. Dragul meu Mircea Eliade.Am venit în Europa pentru trei luni. Amîntîlnit un domn român, care mi-a spus cãºtie adresa ta. Voiam foarte mult sã te vãd,dar din pãcate, eºti plecat în Elveþia.Domnul m-a rugat sã mai stau încã treizile, dar mi-am luat bilete ºi am fãcut toatearanjamentele acolo ºi, mai mult, nu ºtiudacã vrei sau dacã vei crede cã este o pier-dere de timp ºi mi-e teamã, dacã eºti saunu, acelaºi Eliade care a stat cu noi laCalcutta. Dacã eºti acelaºi, te rog sã-mi scriila adresa de mai sus. Vom veni în Olandala sfârºitul lui septembrie ºi am putea veni

– în lumea viselorMircea Handoca

�

22 • APOSTROF

sã te vedem, sau, dacã nu va fi posibil, poþisã ne vezi, sau în Elveþia sau undeva, însudul Franþei. Vreau foarte mult sã te vãd– au trecut 23 de ani. Am doi copii, soþulmeu este doctor în chimie. Aºtept cu ne-rãbdare sã te întâlnesc, nu este vorba decuriozitate. Voi fi tare bucuroasã sã te vãd.Toate cele bune, a ta Maitreyi Devi, fiicadoctorului S. N. Dasgupta».“

Pagina Jurnalului continuã cu comentariul luiEliade:

„23 de ani. Cred cã am vãzut-o ultimaoarã în noaptea de 17 spre 18 septembrie1930. Dacã aº reciti Maitreyi, aº retrãi,clipã cu clipã acele zile fãrã nume. 23 de ani– exact jumãtate din viaþa mea. Am 46 deani de când m-am nãscut, ºi pânã la ultimanoastrã întâlnire a trecut tot atât cât a tre-cut de atunci ºi pânã astãzi. Cum aº putea-o revedea, acum, cã a apãrut La nuit ben-gali, cã acel cãpitan român a aflat cã amscris un roman care se intituleazã Maitreyi?Acum înþeleg de ce cartea, deºi a avut suc-ces în Franþa, nu s-a tradus în englezeºte:pentru cã Maitreyi nu numai cã trãia, aºacum am simþit întotdeauna cã trãieºte, darpentru cã destinul o aducea în 1953 în Eu-ropa, nu ar fi putut citi povestea noastrã ti-pãritã în zeci ºi zeci de mii de exemplare.Nu îndrãznesc sã dau ochii cu ea. Am adre-sa ei de la Calcutta. Îi voi scrie mai târziu“.

Nu i-a mai scris însã! Zarurile fuseserã arunca-te la 9 ianuarie 1950, când se cãsãtorise cuChristinel.

O vom vedea pe Maitreyi venind ea laProfesorul de la Chicago, în aprilie 1973.

Nina îi apare pentru prima oarã în vis la 29decembrie 1944, în ziua parastasului – 40 dezile dupã moarte. Cu acest prilej ºi-a amintitmomente triste din ultimele opt luni de viaþã ale soþiei sale:

„Ziua de astãzi am petrecut-o luptândsã nu plâng de disperare. Îmi treceau dinnou prin faþa ochilor nu scenele de ferici-re ºi dragoste din ultimii unsprezece ani, ca pânã acum, ci frânturi din ultimele ei sãptãmâni, lupta ei admirabilã cu su-ferinþele, tãria ºi încrederea ei, rãbdarea ei îngereascã, voinþa ei de oþel“.5

Nu ºi-au gãsit locul în escapadele onirice femei-le cu un loc vremelnic în viaþa protagonistului:Jenny, violoncelista, în a cãrei intimitate a fostcâteva luni în sihãstria din Himalaya; Ruth, cuîmbrãþiºãrile ei pãtimaºe, în pensiunea DneiPeris din Calcutta; belferiþa ce i-a fãcut avan-suri în Cartierul Latin; balerina alãturi de carea rãmas pânã în zori într-un sordid hotel pari-zian. S-ar putea ca unele hetaire sã-ºi fi gãsitlocul în caietele cu destinaþie specialã, ce s-aurãtãcit printre manuscrisele pãstrate în fondulspecial al Bibliotecii Regenstein a Universitãþiidin Chicago.

În Jurnalul inedit a menþionat doar uncurios ºi absurd vis, datat 30 iulie 1964:

„Gabrielle d’Annunzio îmi propune o«damã bine». Accept ºi mã culc cu ea. Adoua zi, d’Annunzio vine sã mã vadã; îmispune cã trebuie sã plãtesc, dar nu ei, ci lui.Cât? întreb. 20 de þechini – îmi spune... unþechin valoreazã 5 dolari.

În vis eram furios cã mã lãsasem antre-nat de «Poet» în aceastã aventurã stupidã.(Nu-mi aminteam nimic despre «damabine» care mã costase 100 de dolari)...“

Numele lui d’Annunzio a apãrut în vis probabilpentru reputaþia lui de Don Juan. Gurile relespuneau cã nici Eliade nu ar fi fost strãin deun „prestigiu“ asemãnãtor. Dar de ce poetul ita-lian joacã rolul de proxenet – nu înþelegem!

În anii exilului parizian, legãturile cu þaranatalã erau rupte. Nu i se publicau cãrþile ºi nuera permis ca numele lui sã figureze în ziare saureviste. Imediat dupã 23 august 1944, se dez-lãnþuise o campanie furibundã împotriva sa. Înaceste împrejurãri, uneori nu-ºi mai aminteº-te conþinutul visului, ci numai durerea pe carea resimþit-o:

„31 august 1946Din nou acel vis straniu, din care nu-mi

pot reaminti nimic altceva în afarã de o stri-vitoare tristeþe revelatã atât de total încât,în adâncimile somnului, fiinþa mea întreagãpãrea istovitã de plâns“.6

Visul groaznic din 19 noiembrie 1946 va fi reþi-nut în zori. Se fãcea cã urca pe un deal pietrosînconjurat de apã. Peste tot se aflau ºerpi. Estemuºcat de o viperã. Dupã ce prietenii dinpreajmã considerã cã va muri, se trezeºte „fãrãspaimã, fãrã dureri“.

Sã nu fie acest vis în legãturã cu atacuriledefãimãtoare reluate de Oscar Lemnaru?

„Ar trebui sã i se cearã socotealã pentruatâtea idei pe care le-a pus în circulaþie,pentru atâtea erori pe care le-a lãudat, pen-tru atâþia prozeliþi al cãror spirit obscur afost dinamizat de scrisul necontestatului«ºef al generaþiei sale».“7

Preocupãrile balzaciene din vara ºi toamna anu-lui 1947 (lecturi, comentarii, vizita la casamemorialã, redactarea unei vieþi a scriitoruluifrancez) îºi vor gãsi ºi ele reflectarea în lumeaoniricã:

„28 august 1947Visam cãtre dimineaþã cã devenisem din

nou balzacian ºi mã aflat în librãria din RueBonaparte, în faþa cãreia de multe ori mãopream admirând volumele de ºi despreBalzac expuse în vitrine...

M-am deºteptat cu o poftã nebunã de aciti Le cousin Bette ºi cu amintiri despreMihail Sebastian, cãruia atâþia ani încerca-sem sã-i insuflu pasiunea balzacianã, ca sãaud cã devenise balzacian în ultimii lui anide viaþã“.8

La 31 martie 1948 a avut un vis ciudat. Era

„într-un salon de la începutul secolului tre-cut, undeva în Moldova. Aflându-se cã suntscriitor, se apropie de mine un locotenentºi mi se prezintã:

– Alexandru Donici.– Poetul? întreb eu emoþionat...– Chiar el! Îmi aratã un volum manu-

scris ºi apoi alte ediþii ulterioare din opere-le lui.

– Am scris versuri 10 ani înainte denaºterea lui Eminescu, îmi spune...

Nu ºtiu prin ce miracol încep sã fac ocãlãtorie în timp ºi oarecum în spaþiu. Mãaflu în 1920 la Iaºi, apoi în Basarabia.Trebuie sã înaintez mai mult, îmi spun. Sãtrec pe la Cristineºti, sã vãd pe Hasdeu.Ajung pe la 1900. Hasdeu era la Bucureºtibãtrân. Cobor mereu mai adânc în timp(dar ºi în spaþiu) cu Al. Donici lângã mine.1880, 1850.

Începuturile literaturii române. Ce for-midabil salt am fãcut, în mai puþin de osutã de ani! exclam eu. Donici mã priveºteadânc.

– Dar e nevoie de Dvs., tinerii, sã neduceþi mai departe opera – spune el.

Un rãspuns dur, dat de peste alte vre-muri nostalgiilor mele himalaiene“.

Comentatorul propriei „visãtorii“ crede cã preo-cupãrile sale indianistice (lectura unor texte tan-trice) l-au îndepãrtat de literatura românã.Aceasta ar fi cauza declanºãrii plãsmuirii noc-turne. În parantezã fie spus, documentarea„ficþiunii e ireproºabilã. Datele ºi faptele co-respund realitãþii“.

Dupã întâlnirea cu Donici, paralel cu stu-diile de istoria religiilor ºi orientalisticã, Eliaderedacteazã douã eseuri despre Nicolae Iorga ºiSextil Puºcariu ºi începe pregãtirea primuluinumãr al revistei Luceafãrul.

În urmãtoarele trei decenii, Profesorul de la Chicago relateazã câteva zeci de vise, dintrecare selectãm o micã parte. Majoritãþii lor – fiecã sunt verosimile sau fantasmagorice – li sepotriveºte caracterizarea lui Nietzsche: „Fiinþanoastrã cea mai intimã, strãfundul ce ne estecomun tuturor – trãieºte visul cu voluptate ºi cusentimentul unei plãceri necesare“.

Din când în când, Eliade primeºte „vizite“:Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Mircea Vulcãnescu,Mihail Sebastian.

În timpul scrierii Amintirilor i se punîntrebãri (în vis) despre cursul þinut la Uni-versitatea din Bucureºti, despre romane ºi lu-crãrile de orientalisticã (2 august 1962). Într-ocasã necunoscutã dintr-un oraº de munte are sur-priza sã-ºi întâlneascã propria familie:

„29 ianuarie 1961Regãsesc acolo pe nenea Mitache – deºi

era foarte schimbat ºi emoþionat – îi sãrutmâna, apoi îl îmbrãþiºez. Îmi aratã pemãtuºa Didina, dar parcã era o imensãfotografie, mãrime naturalã – de sticlã. Mãapropii de ea, îi vorbesc – sãrut sticla, darnu rãspunde ºi nici nu aratã cã mã recu-noaºte sau cã e într-adevãr vie, «normalã»,inteligentã. Cineva îmi spune cã este aºapentru cã a murit de mult, s-a depãrtat demult de mine“.

În afara ciudãþeniilor visului, reþinem obiceiulsãrutãrii mâinii bãrbaþilor – în semn de respect(chiar dacã unchiul Mitache îi era confident ºiîl ajutase sã plece în India).

Dispariþia propriei biblioteci din þarã îl ob-sedeazã. Îndurerat, îºi clameazã deznãdejdea:

„20 octombrie 1961Din nou visul acela atroce pe care l-am

visat de câteva ori anul acesta, dar pe care-lcunosc de câþiva ani. De fiecare datã mici,dar semnificative variante. Ultima oarã(august?) se fãcea cã mã întorsesem acasãºi intram în biblioteca mea (nu era cea dinstrada Palade, nici strada Melodiei – ºitotuºi era a mea).

Încep sã privesc rafturile ºi descopãrrepede goluri. Cu cât privesc mai îndea-proape, cu atât îmi dau seama cã bibliote-ca fusese jefuitã, redusã la a zecea parte.O imensã tristeþe, înþelegând cã fratelemeu, Nicu, vânduse cãrþile în timpul ab-senþei mele (India, Portugalia, Franþa).

Azi-noapte mã revãd din nou în faþa rafturilor aproape goale. Mã trezesc cu oteribilã tristeþe...

Peste trei ani se repetã acelaºi scenariu.Lucrurile devin mai palpitante, deoarece aintervenit ºi o complicaþie... sentimentalã“.

„8 ianuarie 1964Fac curte unei tinere (pare orientalã,

japonezã). Mirat de succesul meu, fata mãinvitã la ea acasã. Pãtrundem într-o odaie,un fel de anticamerã – cu o uºã în faþã ºi

�

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 23

alte douã la dreapta ºi la stânga. Fata mãîndeamnã sã intru în camera din faþa mea,sã mã dezbrac, iar ea trece într-una dinodãile alãturate.

Intru: o camerã imensã, cu multe bi-blioteci. Privesc ºi descopãr cã sunt cãrþide-ale mele, din biblioteca de la Bucureºti.Cu cât cercetez rafturile cu mai multã aten-þie, cu atât sunt mai fericit: cãrþi indiene,italiene etc. – ºi toate din biblioteca mea.Îmi spuneam, probabil, cã au fost furateºi vândute persoanei care locuieºte în aceas-tã casã. Dar sunt dispus sã le rãscumpãr.Nu mai ºtiu ce a urmat. Fata mã aºtepta înodaia alãturatã, dar eu continuam sã des-copãr, fascinat, titlurile cãrþilor mele, pecare nu le mai privisem din vara 1942.“

Cadrul unor vise pare desprins din nuvelisticafantasticã eliadescã. Dau un singur exemplu:

„25 octombrie 1959Urmãream cum se coboarã pe cer o

lunã verde-aurie, foarte frumoasã, aproapeplinã. Dar când a fost sã apunã, n-a dispã-rut, coborând sub orizont (aºa cum dispa-re soarele la asfinþit), ci a intrat în pãmânt.

Nu ºtiu cum s-a fãcut de eram ºi euacolo, chiar pe locul unde intrase luna subpãmânt. Se vedea foarte bine, pentru cãpãmântul pãrea acum translucid. Luna seafla la câteva palme sub pãmânt. Am dat lao parte cu piciorul praful, ca s-o pot vedeamai bine...“

Se pare cã visul nu e o bagatelã, un fapt divers,mai ales atunci când subiectul îi atribuie o sem-nificaþie existenþialã, când îi lãmureºte o pro-blemã majorã.

Într-o discuþie cu prietenii la Paris, Eliade îºi aduce deodatã aminte de un vis din urmãcu 30 de ani:

„20 iulie 1961Iarna 1930-’31, când mã aflam la Rishi-

kesh, mã vãd coborând în vis cãtre Gange,unde mã aºtepta barca bine ºtiutã, care tre-buia sã mã treacã pe celãlalt mal, dar odatãajuns în barcã n-o mai recunosc. E multmai mare decât în realitate ºi, lipitã de ea,o altã ambarcaþie, pe care n-o zãrisem de laînceput, a cãrei formã ºi holecþie nu le des-luºeam. Aproape fãrã sã-mi dau seama, trecdin barcã în aceastã ambarcaþiune miste-rioasã. ªi deodatã înþeleg. Totul devine deo claritate ºi o simplitate extraordinarã.Totul: viaþa, moartea, sensul existenþei. Darmai puternicã chiar decât aceastã revelaþie,surpriza mea: cum de nimeni pe pãmânt n-a înþeles încã lucrul acesta, atât de ex-traordinar de simplu? Moartea, asta eraceva extraordinar de simplu ºi evident. Îmispuneam plimbându-mã în ambarcaþie: es-te de necrezut cã n-a vãzut încã nimeni, când lucrul este atât de evident... ªi deoda-tã sentimentul cã mi s-a transmis un mesa-giu, cã trebuie sã þin bine minte în ce con-stã evidenþa ºi simplicitatea stãrii de dincolode moarte, ca sã-l comunic oamenilor. M-am trezit în Kutiarul meu cu aceastã ho-tãrâre în minte: nu cumva sã uit ce-am vã-zut! ªi într-o fracþiune de secundã am uitat.

Mai povestesc ºi visul pe care l-am avutla vreo zece zile dupã moartea lui NaeIonescu. Îl vãd intrând la mine în odaie,zâmbind. Cu mâna pe clanþã îmi spune:Uite, Mircea, toatã taina asta este: des-chizi o uºã ºi treci dincolo...“

În afara viselor nocturne, menþionez ºi pe celecu ochii deschiºi. Douã dintre „vedeniile“ dinstare de veghe sunt de o deosebitã pregnanþã.

Prima dintre ele a avut loc la Ascona, înurma unei conferinþe þinute de Eliade. Timp dejumãtate de orã, straniile imagini se succedauvertiginos, împotriva voinþei sale...

„Mã vedeam deodatã vorbind sanscri-ta ºi incapabil sã vorbesc altceva. Vedeamce se întâmplã în jurul meu; Christinel ºiceilalþi «afolaþi», Jung interesat etc. Trece ozi, trec douã. Eu lepãd hainele, rãmânaproape gol, ºi mã instalez în chip de si-hastru indian la marginea lacului. Nu mâncam decât un pumn de orez (aluzie laconferinþa mea: acel naga, care nu mãnâncãdecât un pumn de orez ºi nu dormeaaproape toatã noaptea, ºi totuºi avea untrup perfect atletic) ºi nu dorm. Jung îlcheamã pe indianistul Abegg, cu care iz-butesc în sfârºit sã mã înþeleg, cãci vorbeapuþin sanscrita. Îi spun cã mã numescNarada (povestisem mitul lui Narada înconferinþa mea). Vãd cum devine Asconacentrul atenþiei universale: mii de gazetari,de cinematografiºti etc. Poliþia care pãzeºteCasa Gabrielle. Dezolarea Christinei ºi aprietenilor. Vine cu avionul Tucci, apoiDasgupta, foarte mândru cã am fost ele-vul lui ºi cã devenisem celebru. Uneori,umblu pe apã ca pe pãmânt. Fac ºi alte«miracole» yogice (aprind focul cu un gest,mã urc pe o frânghie ºi dispar, apoi zborprin aer etc.). Biserica începe sã se neli-niºteascã de «cazul» meu. Nu recunosc penimeni. Trãiesc ca un perfect yoghin pemalul lacului. În discuþiile cu Dasgupta mãplâng cã nu ºtiu prin ce catastrofã am ajunssã nu dorm, sã nu mãnânc. ªi, dupã cin-cisprezece zile adorm – ºi mã trezesc brusc,cãutând-o pe Christinel ºi foarte stânjenitcã întârziasem de la conferinþa lui Jung(care avea loc mâine).“9

Iatã acum împrejurãrile apariþiei celei de-a douavisãtorii:

În noaptea de 21 februarie 1955, eroulnostru se trezeºte brusc de mirosul sinistru alnegului pe care-l avea la subþioara dreaptã.Puroiul, amestecat cu sânge ºi miros de cadavru,îi provoacã o teribilã insomnie. Gândul lamoarte nu îl pãrãseºte multã vreme. I se faceoperaþia ºi timp de o sãptãmânã aºteaptã re-zultatul biopsiei. Dupã ce aflã cã nu are cancer,într-o dupã-amiazã are un lung ºi extraordinarvis în stare de veghe:

„Sunt întins într-o dupã-amiazã pecanapea ºi m-am vãzut deodatã mort,aºezat în sicriu ºi dus în Biserica românãdin Rue de Beauvois. Pe sicriu se aflau flori

ºi douã mici drapele, român ºi francez. Întimpul slujbei, sicriul a început deodatã sãse înalþe în aer. Apoi a ieºit uºor pe uºã, fãrãca o singurã floare sã alunece, a rãmascâteva minute în stradã, suspendat la vreozece metri de caldarâm, apoi s-a înãlþat maisus ºi s-a îndreptat spre Institutul Pasteur,unde îmi fãcusem operaþia. A plutit câtvatimp pe deasupra Institutului, s-a înãlþat lavreo cincizeci-ºaizeci de metri ºi apoi apornit spre miazãzi.

Mi-ar trebui multe pagini ca sã descriusenzaþia pe care o provocase acest «mira-col», miile de oameni care urmãreau pestrãzile Parisului sicriul plutind pe deasupracaselor: maºinile, camioanele cu instalaþiicinematografice ºi radiofonice, elicopterelecare l-au întovãrãºit când s-a depãrtat deoraº. Ediþiile ziarelor de dupã-amiazã anun-þau localitãþile pe unde trecea ºi publicaunoi fotografii. Sicriul se apropia de Alpi. Seînãlþase la peste 1000 de metri ºi florile ºidrapelele nu se clãtinaserã în pofida vije-liilor ºi furtunilor. Nimeni nu ºtia unde seîndreaptã. În câteva zile, sicriul a ajuns aici,la Casa Gabrielle, s-a coborât la câþiva metrideasupra terasei, rãmânând neclintit în aer,aºteptând parcã sã aparã Olga. Când Olgas-a apropiat cu un trandafir în mânã, sicriuls-a plecat destul ca sã-l poatã aºeza alãturide celelalte flori. Apoi s-a înãlþat din nou,a trecut Lacul ºi tot fãrã grabã s-a îndreptatspre Italia, a traversat Adriatica, toatã Ju-goslavia, a pãtruns în Bulgaria ºi s-a opritla Dunãre, în dreptul Olteniþei. Acolo arãmas zile întregi, aºteptând. Prietenii orga-nizaserã un Comitet ºi prin Crucea Roºie,ceruserã Guvernului de la Bucureºti asigu-rarea cã sicriul nu va fi distrus. Când s-aobþinut aceastã asigurare, sicriul ºi-a reluatzborul lui lin ºi s-a îndreptat spre Bucureºti.Îl urmãrisem pânã atunci fãrã nici o difi-cultate peste munþi, peste ape ºi oraºe, darde data aceasta nu l-am mai putut urmãri.Rãmãsesem pe malul bulgãresc al Dunãriiºi-l priveam cum se îndepãrteazã, pânã cenu l-am mai vãzut“.10

Magistralã paginã a unei imagini de coºmar, încare fantasticul se întrepãtrunde cu realul –aidoma ca-ntr-o nuvelã eliadescã.

Firul epic al viselor ºi decriptarea unorsimboluri – comparate cu biografia spiritualã aautorului – ne determinã sã-l parafrazãm peCalderón, spunând cã ºi Visul este viaþã.

�

Notã1. Mircea Eliade, Arturo Farinelli sau „De

eruditia“, in Universul literar, 19 iunie1927; Farinelli hispanizat, in Cuvântul, 28ianuarie 1928; La vida es sueño, in Vremea,15 octombrie 1933.

2. Mircea Eliade, ªantier, Bucureºti: Cugeta-rea, 1935, p. 13.

3. Mircea Eliade, Memorii, ed. a 2-a, Bucu-reºti: Humanitas, 2004, p. 110.

4. Mircea Eliade ºi corespondenþii sãi, vol. IV,Bucureºti: Criterion Publishing, 2006, p. 89.

5. Mircea Eliade, Jurnal portughez, vol. I,Bucureºti: Humanitas, 2006, p. 275.

6. Mircea Eliade, Jurnal, ed. a 2-a, vol. I,Bucureºti: Humanitas, 2006, p. 80.

7. Dreptatea nouã, nr. 188, 3 februarie 1946.8. Jurnal, I, p. 122.9. Ibidem, p. 200-201.

10. Ibidem, p. 281.

• Eliade ºi Jung

24 • APOSTROF

Jocuri literare cu puterea

COLECÞIA „FICTION Ltd.“a Editurii Polirom s-a

îmbogãþit în 2010 cu noulroman al lui Nichita Da-nilov, Ambasadorul invizibil:Roman în ºase tablouri, post-faþat de Radu Aldulescu ºiaºezat sub patronajul Co-mentariilor la Porfir ale luiAbélard. Acestei tutele îi rãspunde un palierideatic substanþial în roman, concentrat pevariaþiile ºi efectele unei puteri maniheistconcepute ºi virtual ubicue, deoarece – aºacum spune autorul – „Cât timp un singurfir de nisip/ Se va împotrivi deºertului,/ câttimp un singur strop de apã/ se va împo-trivi mãrii,/ Fiii lui Satan vor stãpâni pã-mântul...“ Romanul este traversat de sche-me constructive duale, de perechi formatedin elemente vizibile ºi mecanisme obscu-re, din actori ºi regizori de culise, din feno-mene tangibile ºi principii mistice, de joculdintre aparenþe ºi posibile scenarii oculte,care dau savoare discursului ºi captiveazãatenþia cititorului.

Construit pe formula clasicã a povestiriiîn ramã, fructificând intens vectorul expan-siv al povestirii care genereazã altã poves-tire, romanul lui Nichita Danilov este, înprimul rând, o perfectã ilustrare a obsesieipentru naraþiune, implicaþiile metatextualeocupând palierul programatic al unui ro-man care, dincolo de istoriile sale agluti-nante, vorbeºte despre condiþia romancie-rului, explicit teoretizatã în pasajele desprememorie, materia primã a artei sale, ºi im-plicit resimþitã în backgroundul entuzias-mului gradual al povestirilor desfãºurate.Sensurile extensive alocate memoriei înpoietica de coloraturã misticã, transparentãîn dialogul naratorului cu poetul EvgheniLein, verificã aceastã ipotezã. „Cu cât îm-bãtrânesc mai mult, cu atât îmi aducaminte de mai multe“ – afirmã acesta dinurmã în primul dialog matinal de lângãTurnul Shelly din Galway. El adaugã lamemoria propriilor experienþe memoriaunor evenimente pe care nu le-a trãit nicimãcar prin intermediul altor povestiri ºi gãseºte întregului fenomen o explicaþieîn care se aglutineazã psihologia abisalãcu mitologia:

Cred cã existã unele momente când minteanoastrã devine extrem de receptivã. Eu credcã suntem, sau, mai bine zis, am fost înzes-

traþi cu simþuri care pot accede la memoriaancestralã. Numai cã civilizaþia ne-a anihilataceste simþuri. Din când în când, anumiþicentri de pe scoarþa noastrã cerebralã se tre-zesc la viaþã. ªi atunci se produce revelaþia.Comunicarea cu trecutul sau cu viitorul. Saucu prezentul îndepãrtat în spaþiu.

Subprodusul necesar al acestei memoriiinflaþioniste este seria de povestiri, legatemagic laolaltã de coincidenþe ancorate înmemoria iniþialã ºi împãrtãºite unui spiritînrudit, cunoscut graþie accesãrii memorieiuniversale, reflex al legii fizico-alchimicepotrivit cãreia nimic nu se pierde, totul setransformã, rememorarea luând, în acestcaz, forma discursului romanesc. Spiritulînrudit este avatarul naratorial al poetuluiºi romancierului Nichita Danilov, desprecare poetul-jurnalistul-povestitorul Leindeþine o cunoaºtere biograficã detaliatã,demonstrativ etalatã în relatarea euforiceiintrãri în Bahlui dupã o searã la Bolta Rece.

În prima istorie povestitã de EvgheniLein, memoria ancestralã ºi reflexul de con-servare al materiei universale condiþioneazãcomportamentul anghilelor din Cartea în-tâia: Androginii, creaturi în care moartea sedepoziteazã numai pentru a se transfera ul-terior vieþii, deoarece, hrãniþi cu cadavre,aceºti peºti devin hranã tãmãduitoare pen-tru oameni. În acest cerc magic al vieþii ºial morþii, intervenþia puterii sovietice rãmâ-ne oarecum superficialã, strãinã ºi incon-gruentã cu o economie existenþialã maidegrabã abisalã, acþionând mecanic asupraunor destine individuale ºi ignorând in-comprehensibilul. Ceva mai accentuatã, dartot paralelã cu semnificaþiile spirituale, pu-terea acþioneazã în Sfârºitul androginilor ºianihileazã secta eteroscopiþilor. Însã, din-colo de firul detectivist al povestirii, cuinserþii documentate de istorie ºi dogmã,esenþialã rãmâne incursiunea intelectualist-spiritualistã a lui Lein ºi (pseudo)ritu-alizarea actului narativ în dubletul pe careacesta îl formeazã cu naratorul. Cei doi seîntâlnesc în fiecare dimineaþã la malul mã-rii, în faþa turnului construit din maºiniavariate, trec pe la statuia lui Joyce, lãsân-du-i uneori ofrande materiale, ºi povestescbând cafea sau alcool ºi fumând ca ºi cumdin fumul trabucului ºi al pipei s-ar mate-rializa cuvintele.

Conºtient de faptul cã viaþa este trãitãpe fragmente, Evgheni Lein renunþã la amai gãsi concluzii integratoare la acest nivelºi recupereazã prin exerciþiu intelectual vâr-furile experienþiale relevante. Compensareavine dinspre reflecþiile asupra lumii spi-rituale, teren pe care Lein apeleazã la Ru-dolf Steiner ºi la C. G. Jung, convins fiind,ca ºi ei de altfel, cã simbolurile ºi închi-puirile nu sunt simple imagini, ci fac partedintr-un „fond genetic“ universal, cã „ceeace se petrece aici pe plan fizic este de faptun fel de proiectare, un fel de nuanþare aceea ce se întâmplã în lumea spiritualã“ (întermenii lui Steiner), cã emergenþa arhe-tipurilor constituie o certitudine chiar ºiîntr-o lume care a pierdut contactul cutranscendenþa.

Cartea a doua: Ambasadorul invizibil mi-zeazã pe jocul dintre puterea oficialã ºi pu-terea ocultã, cu toatã gama de efecte para-noide ºi de ipoteze care frizeazã teritoriulmagiei. Fructificând experienþa diplomaticãa lui Evgheni Lein, povestirea sporeºte gra-dul de senzaþional (deja prezent în primeledouã tablouri), mai întâi prin focalizarea

asupra mediului panoptic al ambasadei, ca-re reduce fiinþa la stadiul de cobai, pentruca mai apoi sã împingã lucrurile în sferaocultului prin Vasilian Bantoº, ºoferul am-basadei ºi virtual „ambasador invizibil“, al cãrui efort persuasiv sfârºeºte prin a-iinduce lui Lein convingerea cã disoluþiaambasadei se datoreazã sinuciderii salebizare. Un alt „ambasador invizibil“ esteAlexei (alias Lavinius din Cartea a treia:Sosiile), mesager mesianic al plicurilor gal-bene ºi avatar autodeclarat al þareviciuluiAlexei, ucis la Ekaterinburg, identitatedeloc aleatorie (dupã cum aratã partea atreia a romanului), Lavinius fiind arestat ºiinternat în copilãrie nu atât pentru ca-nibalism (practicat de comunitate sub im-periul foametei), cât pentru faptul cã aveasub pernã o fotografie cu familia Romanov.În calitate de mesager pornit sã salveze lu-mea, Alexei stãruie în distribuirea episto-lelor, plicurile sale galbene ajungând latoate instanþele de putere, cu toate cã el îºiimagineazã cã liderii lumii „fac avioane“din scrisorile lui „ºi le paseazã unul altuia,aruncându-le pe fereastrã... Elþîn i le aruncãlui Bill Clinton, iar Clinton, dupã ce sejoacã cu ele, i le expediazã lui Elþîn înapoipeste ocean. Astfel se desfãºoarã dialogul la cel mai înalt nivel“.

Desfãcut, un asemenea plic galben conþine un manuscris cu titlul O zi dinviaþa lui Vladimir Ilici. Blestemul Romano-vilor (închis într-o sticlã ºi trimis, poate, înfinal, spre puterea opusã simbolic, spreAmerica, acel „monstru ce poate înghiþiorice...“), un savuros pseudojurnal al zi-lei de 17 iulie 1918, în care reflecþiile luiLenin sunt ritualic întãrite de o voce carespune: „Eu, Alexei, eram acolo...“ Mai multmartor decât fantomã eficientã, Alexei areacces la forul interior al lui Lenin, la aglu-tinarea de preocupãri mãrunte, obsesii ideologice, strategii politice ºi propagandis-tice, lecþii de putere, slãbiciuni erotice,angoase vag religioase ºi impulsuri sadicecare se încruciºeazã în mintea acestuiaimediat dupã executarea familiei þarului.Romancierul învãluie întregul pseudojurnalîntr-un climat ludic rafinat, rezultat alglisãrii dintre realitate, absurd ºi imaginar.

Intensificând absurdul diseminat în-tr-un imens labirint ludic, Cartea a treia:Sosiile rãmâne concentratã pe scena puterii.Lecþiile de conduitã politicã eficientã datede preºedintele Letinski consilierului sãuKuky Kuzin degenereazã bahic într-un me-tateatru halucinant, în care acomodarea cuputerea are loc graþie spectacolului celor999 de sosii (rãsturnat ar fi 666!) ale unorpersonalitãþi accentuate din istoria lumii(Shakespeare, Ivan cel Groaznic, Ceauºes-cu, Tolstoi, Cervantes, Kant, Moise etc).

„Nu poþi sã povesteºti la rece totul –precizeazã Lein. Te transpui. ªi în momen-tul când te transpui, o parte din propriileexperienþe, cu sau fãrã voia ta, se transferãîn poveste...“ La extrem, în siajul unei gân-diri de extracþie nietzscheanã, puterea ocul-tã supremã apare ca fiind romancierul în-suºi, în calitatea sa de instanþã creatoare,pradã unui instinct ludic dezlãnþuit gra-dual. În aceastã logicã, ecuaþia dihotomicãdin roman transleazã dincolo de perime-trul strict narativ, descriind maniheismuldintre romancier ºi lumile create de el cainterfaþã.

�

Constantina Raveca Buleu

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 25

Cum a profeþit SILVIU

BRUCAN venirea luiBOGDAN SUCEAVÃ?

FAIMOSUL ORACOL de laDãmãroaia a proclamat

cândva cã românilor le valua douã decenii pentru aînþelege democraþia. Nuºtiu dacã noi, ca popor, amreuºit sã pricepem subti-litãþile acestui concept atâtde complex, complicat ºicontorsionat, dar Bogdan Suceavã a reuºitceva mult mai dificil în cel mai recent ro-man al sãu (Noaptea când cineva a muritpentru tine, Polirom, 2010). Autorul reu-ºeºte sã surprindã un lucru esenþial desprenoi ca indivizi, despre psyche-ul colectiv cares-a format în urma evenimentelor tragicede la sfârºitul lui Decembrie 1989 – fap-tul cã ceea ce suntem azi este o consecinþãa ceea ce am fost în trecut. Trebuie sã mãr-turisesc cã scriu despre cartea lui Suceavã ºidintr-un impuls subiectiv, autobiografic.Personajul principal (care este Suceavãînsuºi, suprapunerea de identitãþi fiind aproape perfectã, eroul este student la Ma-tematicã, nãscut în 1969, elev la Câmpu-lung-Muscel, soldat la 0396 etc.) este prinsde Revoluþia Românã la numai câteva lunidupã eliberarea din armatã. „Aºa am deve-nit ceea ce sunt“, spune personajul lui Suceavã, „rãspunzând lumii de atunci“, iaraceastã autodefinire m-a fãcut sã mã gân-desc la o parafrazã a deja celebrului citat al lui Flaubert. Personajul lui Suceavã sunteu (ºi el, Bodgan, fratele meu!).

Suceavã rãmâne cu acest nou roman înacelaºi univers (imaginar) ca ºi în Venea dintimpul diez, totul are loc într-un Bucureºtiaproape fantastic, cu o atmosferã suprarea-listã, un Bucureºti „sluþit“, care este doar ofantomã a oraºului „luminilor“, un oraºpângãrit de gloanþe ºi îmbibat de mirosulMorþii, care se simte pretutindeni, nu doardin trupurile sutelor de morþi, ci ºi dinsufletul locuitorilor sãi. Aceºti Bucureºti,spune autorul cu vocea personajului, „tre-buie povestiþi aºa cum au fost, cu viscere-le afarã“.

Noaptea cînd cineva a murit pentru tine,este un roman dublu articulat narativ. Pe de o parte, povestea principalã acoperã o zidin viaþa eroului principal, zi care se încheieîn noaptea fatidicei zile de 25 decembrie1989. Pe acest palier, romanul are o struc-turã aproape clasicã, dispune de o unitatede timp ºi spaþiu impecabil aleasã ºi geo-metric construitã. Istoria începe cu expu-nerea timpului („În dimineaþa de 25decembrie 1989“), a locului („dinspre PiaþaDorobanþi spre sud, spre Universitate“) ºia conflictului („ne transmiteau pe toþi la televizor, în direct pe toate canalele lu-mii“). Aparent, a scrie despre RevoluþiaRomânã la 20 de ani dupã consumareaevenimentelor dramatice pare un gest decuraj literar, dar el este, mai degrabã, unulde maturizare personalã.

Suceavã are capacitatea de a activaamintiri ºi contexte care reprezintã sursepentru cãutarea de sine ºi pentru descope-rirea identitãþii (individuale sau de grup).

Faptul cã eroul lui Suceavã este fotografamator, dar filmul sãu este distrus de un fil-tru „patriotic“ aflat în cãutare de teroriºti,face imposibilã recuperarea memoriei mate-riale, care este suplinitã printr-un efort derecuperare mentalã a unui moment altfelimposibil de capturat. Pentru el singuramodalitate de a nu-ºi pierde memoria (ºiimplicit identitatea) rãmâne scrisul. Eroulînsuºi mãrturiseºte aceastã pulsiune reme-morativã: „dacã scap din nopþile acestea,trebuie sã spun ceea ce am vãzut“.

Dar de ce avem nevoie pentru a ne re-cupera identitatea ºi memoria a ceea cesuntem? Unul dintre rãspunsuri îl gãsim înargumentele bunului doctor Freud. El ex-plica în ultima carte publicatã în timpulvieþii (Moise ºi monoteismul), cum cã ucide-rea tatãlui reprezintã un episod traumati-zant cu impact major asupra formãrii psihi-ce a comunitãþilor, iar identitatea de sinevine tocmai din „uciderea“ ritualicã a iden-titãþii Tatãlui dominator. De fapt, în sensprofund psihanalitic, fãrã a înþelege traumacare ne-a format, nu avem nicio ºansã sã nerecuperãm memoria (ºi identitatea); or,trauma comunismului este echivalentã cutrauma personalã a fiecãruia dintre cei careau trãit în epoca represiunii statului totali-tar. A vorbi despre Revoluþia Românã cadespre un eveniment traumatizant este po-sibil nu doar datoritã numãrului mare demorþi (peste 1.000), ci ºi datoritã finaluluibarbar al acesteia – uciderea aproape ritua-licã a fostului preºedinte sub privirea came-relor de filmat.

În mod clar, moartea cuplului matern-patern (Nicolae ºi Elena Ceauºescu) echi-valeazã cu un episod psihanalitic profund,care duce la o explicaþie psihoistoricã acãrei validitate în contextul românesc s-aconfirmat în ultimele douã decenii. Se poa-te spune cã vinovãþia uciderii lui NicolaeCeauºescu (în mod similar cu uciderea luiMoise) a marcat ºi va marca mult timp deacum înainte mentalul colectiv al poporu-lui român. Noua Românie postdecembristãs-a definit prin uciderea „Tatãlui“, uciderecare are consecinþe în planul dezvoltãriinoastre „normale“ ca grup social.

În planul poveºtii, aceastã traumã esteregãsibilã în relaþia fiului cu tatãl, centralãîn dezvoltarea naraþiunii – tatãl erouluipleacã de acasã în uniforma „gri-bleu“, tatãlcare crede în „ordinea socialã“, tatãl a cãruievocare aproape conduce la arestarea sa dinpricina numelui sãu, unul dintre „revolu-þionari“ spunându-i: „Eu ºtiu cã tatãl tãu eacum la comanda miliþiei“, iar aceastã acu-zaþie este aproape similarã cu o condam-nare la moarte în acel context. Revolu-þionarii (ºi implicit cititorii) se întreabã pebunã dreptate de ce traverseazã fiul unuicolonel de miliþie Bucureºtiul aflat în foculRevoluþiei. Rãspunsul este pe cât de sim-plu, pe atât de complicat. Aparent, el vreasã ajungã la Facultatea de Matematicã pen-tru a se implica în organizarea Ligii Stu-denþilor. În fond, el se aflã în cãutarea desine, cãutare care depinde de asumarea „nu-melui tatãlui“. Episodul de legendã urbanã,unde apare Andruþã Ceauºescu, pãrinteledictatorului, alcoolic ºi declasat, face tri-mitere la aceastã degradare a „numeluiTatãlui“, profund lacanianã, este degrada-rea simbolicã din pricina cãreia fiul (ºi fiii)nu îºi pot regãsi identitatea.

În fond, Tãtucul este mortul care se sub-stituie fiilor care îi doresc moartea. „Marele

mort“ al nopþii este Ceauºescu, la a cãruimoarte studenþii aflaþi în clãdirea univer-sitãþii danseazã frenetic. „Aº fi vrut sã-mispãl mâinile în sângele lui“, spune eroul luiSuceavã, dar fericirea din prima instanþã,entuziasmul malign în faþa vederii celor do-uã cadavre, ritul macabru greu de înþelespentru cineva care nu a trãit acele momen-te, se transformã în „primii zori fãrã Ceau-ºescu“, dimineaþã plinã de vinovãþia unorfapte care nu au fost încã fãcute, dar a cãrorpedeapsã a sosit deja. De fapt, fraza cu carese încheie cartea („Ce a luat Ceauºescu înmormânt cu el?“) ar trebui reformulatã ast-fel: „Ce a lãsat Ceauºescu în urma lui?“.

Rãspunsul îl gãsim, împreunã cu tânã-rul matematician (al lui) Suceavã, în com-paraþia cu Bernhard Riemann, matema-ticianul care a petrecut, la rândul sãu, onoapte de gardã în Berlinul de vremea Re-voluþiei de la 1848, moment când se parecã a pus fundamentele a ceea ce va devenimai târziu teoria einsteinianã a relativitãþii.Prezenþa lui Riemann în carte nu este în-tâmplãtoare. Timpul, aºa cum e trãit deprotagonistul cãrþii, are limite extrem delaxe, amintirile pliindu-se peste acþiunileprezentului, iar personajele ºi evenimente-le suprapunându-se într-un ritm ameþitor.Întrebarea eroului lui Suceavã este, în fond,întrebarea fiecãruia dintre noi: putem con-trola ceva ce nu putem calcula? Putem sãluãm în stãpânire destinele noastre, putemsã alegem realitatea în care trãim ºi, de fapt,cine creeazã aceastã realitate?

Rãspunsul se aflã în destinul lui Cristi,prietenul cel mai bun al protagonistului dintimpul stagiului militar, care pierde admi-terea „la douãzeci de sutimi“ ºi pentru alcãrui destin se simte responsabil povesti-torul. Cristi este celãlalt mort al nopþii fati-dice. Aceastã moarte provoacã suite de în-trebãri fãrã rãspuns. Cu ce scop e totul?Care este finalitatea violenþei, a degradãriiumane, a pierderii de sine? Unul dintre ca-marazii de arme ai eroului rãspunde acesteiîntrebãri retorice: „Hai sã-þi spune eu ceeste libertatea, mãi fraiere! Libertatea emaica precistã a toate câte sunt, e ca un so-lo de chitarã de Metallica“.

Dacã nu ar fi fãcut Mitulescu Hârtia vafi albastrã, cartea lui Suceavã putea sã fietranspusã într-un scenariu cinematograficce ar fi intrat direct printre subiectele „no-ului val“. Dar Noaptea când cineva... seasemãnã cu Hârtia va fi albastrã doarconjunctural, simplul fapt cã ambele au locîn noaptea dinaintea Crãciunului, cã tânã-rul (naratorul) fãcuse parte din trupele deSecuritate nu reduce conflictul interior.Chiar stilul lui Bogdan Suceavã este îmbi-bat de referinþe cinematografice: locote-nentul trupei pare jucat de Sean Connery,un coleg de armatã are mustãþile lui FreddyMercury, personajele se miºcã de parcã arjuca „într-un film de Sergiu Nicolaescu“,militarii stau pe tancuri ca eroii din Celbun, cel rãu ºi cel urât etc.

Dar mai important este cã aici se con-struieºte al doilea palier narativ. Cartea esteconstruitã prin referinþe la experienþele demilitar în armata României Socialiste, te-rist la trupele de securitate, unde cele nouãluni petrecute în sistemul cazon mioritic,din septembrie 1988 ºi pânã în iulie 1989,aidoma lunilor necesare venirii pe lume, auprovocat urme iremediabile. Trebuie spuscã de la Anton Bacalbaºa nu s-au mai scris

Doru Pop

�

26 • APOSTROF

pagini atât de comice ºi de profund svejkie-ne ca ºi cele din romanul lui Suceavã (para-literatura lui Radu Paraschivescu, Rãcani,pifani ºi veterani, nu poate intra în aceastãdiscuþie). Suceavã face mai mult decât sãportretizeze ofiþeri care dau comenzi ab-surde sau comice (capuladreapta), care faccontrolul bagajelor ºi trec la înlãturarea luiBrooke Shields din valizele de lemn, undeapar personaje ludice ca Sergentul Vulpeori maiorul Paltin, considerat prea mic pen-tru a putea fi promovat, sau maiorul Du-mitreana, care îi învaþã pe subordonaþii sãisã realizeze bombe din borcanul cu mar-meladã. Episoadele descrise, cum este unadintre situaþiile cele mai comice puse în ra-mã de Suceavã, în care soldaþii sunt con-vocaþi pentru a usca gazonul de pe stadio-nul Dinamo în mijlocul iernii ºi, pentrucã suprafaþa de joc nu se zvânta, coman-danþii aduc un motor de avion cu reacþiepentru a obþine rezultatele dorite, cu unefect, evident, catastrofal, contureazã o Ro-mânie profund malformatã, una care întoamna anului 1989 pãrea scoasã dinToamna patriarhului, dar care astãzi pareo imitaþie a propriei sale urâþenii.

�

O istorie a colosuluicu picioare de hârtie

ÎN 14 octombrie 2010, aavut loc un eveniment

aparte în lumea presei clu-jene: a fost lansat volumuldespre istoria presei scrisedin Cluj-Napoca din ulti-mele douã decenii. Atenþiacare a fost acordatã acestuivolum, dar ºi simpatia ma-nifestatã faþã de autor au fost exprimate deprezenþa, într-un numãr foarte mare, a jur-naliºtilor clujeni ºi a unor personalitãþi demarcã ale Universitãþii „Babeº-Bolyai“, în-deosebi ale Catedrei de jurnalism.

Autorul acestui studiu îndrãzneþ des-pre presa postdecembrisã de la Cluj estecunoscutul jurnalist Tiberiu Fãrcaº, iar vo-lumul este intitulat Colosul cu picioare dehârtie: O istorie subiectivã ºi ilustratã a preseiscrise din Cluj-Napoca, 1989-2010. Masivultom, de 464 de pagini, a apãrut la editurilecomunicare.ro ºi Eikon, în 2010.

Absolvent de studii filologice ºi politi-ce, Tiberiu Fãrcaº a lucrat timp de 16 ani la diverse ziare clujene, dar în urmã cu aproximativ doi ani a pãrãsit meseria dejurnalist ºi activeazã în domeniul comuni-cãrii. Volumul despre istoria presei clujenepoate fi considerat omagiul pe care acestziarist, profund implicat în lumea preseiclujene, îl aduce colegilor sãi de breaslã,în momentul despãrþirii de profesiunea lor, ºi, implicit, concitadinilor sãi.

Datoritã faptului cã a lucrat atât demult timp în lumea ziarelor clujene, Tiberiu Fãrcaº este un bun cunoascãtor alpersoanelor care conteazã în lumea jurna-liºtilor ºi al fenomenelor care modeleazãviaþa redacþiilor. Cunoaºte, de asemenea, ºiproblemele cu care se confruntã presa, acest

„câine de pazã al democraþiei“, din primuloraº al Transilvaniei. Fiind o persoanã dininteriorul breslei jurnaliºtilor, Tiberiu Fãrcaºeste un martor credibil al istoriei trãite, ceeace conferã cãrþii sale de debut o valoare dedocument.

Volumul este împãrþit în nouã capitole.Primul ºi totodatã cel mai scurt capitol prezintã perioada romanticã a presei clu-jene, cea a lunilor care au urmat dupãschimbarea din decembrie 1989. În capi-tolele II, III ºi IV sunt prezentate istoriile a18 cotidiene, 19 ziare regionale, 32 depublicaþii sãptãmânale, bilunare ºi lunarecare apar sau au apãrut la Cluj. Capitolul Veste dedicat presei culturale: el cuprindeinformaþii despre 39 de publicaþii literare,culturale ºi religioase. În capitolul VI esteprezentatã presa online, adicã noua faþã amass-mediei, care câºtigã teren pe zi cetrece. Ultimele trei capitole cuprind diverseinformaþii despre lumea presei clujene: des-pre ziariºti ºi evenimente legate de aceºtia,cum ar fi regretabilele agresiuni împotrivalor, întâmplãri savuroase, date despre aso-ciaþii profesionale de media, respectiv stareapresei clujene din timpul crizei economi-ce din ultima perioadã de timp.

La redactarea studiului sãu, TiberiuFãrcaº a folosit în primul rând colecþiile dearhivã ale publicaþiilor despre care a scris.A folosit, de asemenea, studii despre anu-mite fenomene sau aspecte ale presei cluje-ne ºi, cum se poate deduce din formulareaunor fraze, informaþii de istorie oralã. Bi-bliografia surselor de informaþii este pu-blicatã la sfârºitul volumului.

Nu trebuie sã ne aºteptãm la informaþii,analize ºi concluzii referitoare la tirajelereale ale ziarelor care au apãrut la Cluj saula împrejurãrile care au dus la înfiinþarea,respectiv dispariþia unor publicaþii. O astfelde cercetare s-ar fi putut efectua numai princercetarea arhivelor administrative ale aces-tora. Nu vom gãsi nici evaluãri ale calitãþiimaterialelor care au apãrut de-a lungul ani-lor în aceste ziare sau despre atitudineapublicaþiilor în diverse momente politi-ce sau istorice. Tiberiu Fãrcaº nu a avutintenþia sã judece presa clujeanã sau „sãsupere pe cineva“. El a vrut sã omagieze pecei care au fãcut parte din breasla jur-naliºtilor, a evocat momente din istoriaoraºului ºi din istoria unor redacþii, dinviaþa unor personalitãþi ºi echipe de jur-naliºti.

Conºtient de faptul cã societatea noas-trã a devenit una a „civilizaþiei imaginii“,autorul publicã în volum aproximativ1.000 de imagini: fotografii ale patronilorde ziare, ale redactorilor-ºefi ºi ale ziariºti-lor ºi multe, foarte multe reproduceri aleunor pagini de ziar.

Tiberiu Fãrcaº ºi-a luat o mãsurã de pre-cauþie când a numit volumul, în subtitlu, oistorie subiectivã. Aceastã sintagmã nu as-cunde însã vreun partizanat, o istorisireunilateralã sau luarea unei atitudini împo-triva sau în favoarea vreunei instituþii saupersoane din presa clujeanã. Cartea nu ºi-apropus sã ofere informaþii exhaustive des-pre tot ce s-a întâmplat în presa clujeanã înaceste douã decenii, nu este un dicþionar cuinformaþii despre ziare, redacþii ºi jurnaliºtiºi nu trateazã toate publicaþiile care auapãrut în acest oraº în acest interval detimp, fiind lãsate la o parte oficioaselepartidelor, foile care au apãrut numai întimpul campaniilor electorale, presa stu-

denþeascã ºi ºcolarã ºi cea publicitarã. Deasemenea, autorul a ocolit presa de limbãmaghiarã, amintind în treacãt doar câte unziar local sau regional ºi pomenind numaidouã reviste de culturã.

Tiberiu Fãrcaº iubeºte lumea presei ºi,deºi s-a despãrþit de meseria de jurnalist,este ºi rãmâne un admirator al acestui „co-los cu picioare de hârtie“ care este socotito putere a statului, chiar dacã elementecomponente ale acestuia, ziarele ºi reviste-le, aratã o fragilitate accentuatã.

�

Fiule, iatã mama ta...

DUPÃ CE am citit Noap-te bunã, copii, de Radu

Pavel Gheo, credeam cã par-cursesem cel mai bun ro-man românesc al anului2010. Apariþia romanuluilui O. Nimigean, Rãdãcinãde bucsau (Polirom, 2010),m-a obligat sã-mi revizuiescpãrerea, lãrgind podiumul locului întâi.Lectura mi s-a pãrut cu atât mai surprin-zãtoare, cu cât pe O. Nimigean mi-l amin-team din poezie mai degrabã la „categoriauºoarã“ a textualiºtilor sarcastici postoptze-ciºti. Or, coerenþa dintre autorul Week-end-ului printre mutanþi, al Planetei zero ºi auto-rul Rãdãcinii de bucsau nu poate fi gãsitã,mãcar la prima vedere, decât în inserturilede comentariu intelectualist, filozofard, ca-re puncteazã meditaþia eului din roman.Ultima carte a lui O. Nimigean este scrisã,de astã datã, în cheie gravã, cu multiple tri-miteri la subtextul biblic: a se vedea referinþacitantã din Cartea lui Iov la pâinea amarã a„rãdãcinii de bucsau“ – traducere nefericitarhaizantã pentru „rãdãcina de ienupãr“, separe, dar ºi constituirea parcursului perso-najului-martor într-o altã „întoarcere a fiu-lui risipitor“, la care se adaugã disciplinareasufletului dupã „rugãciunea lui Cleopa“ saupunctarea temporal-simbolicã a acþiunii curevenirea momentului Învierii pascale.

Chemat în Sãptãmâna Mare, dupã anide înstrãinare, la cãpãtâiul mamei de opt-zeci ºi trei de ani, Liviu Negrese este silitsã-ºi punã între paranteze propria crizã existenþialã (acutizatã de iminentul divorþ)pentru a se ocupa de durerile imediate aleHaretei, de spitalizarea ºi apoi de îngrijireaei. Firul narativ se rezumã la aceastã po-veste de o simplitate aproape arhetipalã, învreme ce miza principalã se mutã pe dis-cursul interior. Modelul dilatãrii interioa-re a duratei exterioare nu reprezintã nicionoutate, ceea ce meritã toatã atenþia estemai degrabã adaptarea lui cinematograficã:relatarea strictã a acþiunilor lui Liviu, dar ºia reacþiilor mamei, dialogurile minimalisteau neutralitatea scenaristicã a cinemato-grafului est-european contemporan. „In-tru“, „iau“, „desfac“, „ºterg“ sunt doar câte-va exemple de notaþii ale unor gesturiaproape mecanice, albe, complet lipsite despectaculos, dar ºi de coloraturã afectivã saude viteza ascensiunii spre un climax epic.Desigur, la acestea se adaugã o mulþime defire narative secundare: configurarea spita-lului românesc în toatã atrocitatea sa insti-

Lukács József

Mihaela Ursa

�

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 27

tuþionalã, desenul foarte precis al lumii sa-tului contemporan, cu întreaga þesãturãsubtilã a relaþiilor de autoritate, regãsireacolegului de liceu, relaþia cu prietenulpreot. Cinematograficul este însã prin-cipalul atu tehnic al romanului. Altfel, monologul interior al regãsirii de sine pefondul apropierii morþii mamei, al con-templãrii implicite a propriei morþi, s-arfi ratat într-o retoricã excesiv pateticã. Înplus, discursul monocord caracteristic ro-manelor scrise la persoana întâi este între-rupt dramatic de o a doua voce a eului,mereu cârcotaºã ºi pusã pe harþã, care de-construieºte afirmaþiile din monologulprincipal: „Existenþa mea nu e ceea ce secheamã o existenþã tragicã. Nu în primulrând. (Dar într-al câtelea? – Într-al paiº-pelea! Mulþumit? Nu!)“. Un fel de dialogal eului diurn cu eul nocturn (nu neapãratîn sens psihanalitic), o hãrþuialã ºi o jude-catã a conºtiinþei grave, autenticiste, apã-sate de povara propriei responsabilitãþi cuconºtiinþa ludicã, lejerã, dar ºi teoreticã aunui eu antipatetic ºi nonconcesiv se des-fãºoarã permanent, între paranteze, îndiscursul lui Liviu. Este foarte probabil cãla nivelul acestei raportãri agresive a euluila sine supravieþuieºte poetica ironicã a luiO. Nimigean din volumele de poezie, dartot aici se afirmã convingerea asupra dubleiobligaþii a fiinþei gânditoare: faþã de ab-jecþia ºi faþã de sublimul propriului eu.Nimic din viaþa între cãrþi nu pare sã-l fipregãtit pe Liviu pentru fiziologia sufe-rinþei: „Cunosc teoretic întregul mecanism.De ce naiba nu mi se atenueazã reacþiilementale ºi, mai ales, cele fiziologice, fricaºi tremurul mâinii, tãierea genunchilor,chircirea testiculelor?!“

Fascinaþia faþã de extreme organizeazãsimbolic întreaga carte – O. Nimigean rã-mâne un estet, sã nu ne lãsãm înºelaþi depledoaria autenticistã, ºi nici de notaþia frustã a limbajului colorat regional al per-sonajelor (pe care o gãsesc deranjantã, poa-te tocmai pentru cã împãrtãºesc cu autorulaceleaºi inflexiuni dialectale ºi specificitãþide grai). Dacã decojim totul pânã la nive-lul schemei simbolice, obþinem un designaproape canonic al naraþiunii cunoaºterii desine: viaþa ca moarte, boala ca naºtere, iubi-rea ca urã, sexul ca intelect, trupul ca suflet,iubita ca mamã ºi mama ca fiicã, recurenþaviselor ºi reconstrucþia amintirilor, pierde-rea ca regãsire – toate aceste elemente alcã-tuiesc grundul simbolic care ancoreazã cal-culat întreaga construcþie. Liviu însuºi esteo mãrturie „vie“ a efortului de ordonareinterioarã (corespunzãtor acestei claritãþisimbolice). Fost sauvage, Liviu are de depã-ºit amintirea unei tinereþi cam ca în po-emele lui Esenin, cu izbucniri de furierãvãºitoare, cu excese de iubire-urã de colo-raturã sado-masochistã (aproape o stran-guleazã pe Zelda cu o eºarfã), cu beþii ani-hilante, cu infidelitãþi în egalã mãsurãlubrice (v. pasajul erotografic al sexului cuDy) ºi idealizante (v. continuarea lui într-oreverie în care Liviu se desfatã simultan înprezenþa tuturor femeilor pe care le doreºtesau doar le viseazã). Naraþiunea îl gãseºteînsã într-o fazã pocãitã, de ascezã autoim-pusã, în egalã mãsurã spiritualã ºi trupeas-cã („dezgustul fiziologic mi-a precizat unmai vechi dezgust existenþial, cu toate fan-daxiile lui“), dar ºi accentuat reflexivã, no-taþiile de scriitor din caietul „Moleskine“însoþind, adesea cu exces de preþiozitateintelectualistã, discursul interior.

Totuºi, nu el este personajul principal,ci – aºa cum a observat deja critica – mamaHareta, în care Alex Goldiº vede foarteexact „cel mai viu ºi mai consistent perso-naj din literatura ultimilor ani“. O „am-prentã de personaj“ la fel de memorabilãam mai întâlnit în ultimii ani poate doar laT. O. Bobe, în Cum mi-am petrecut vacanþade varã – un alt roman care utilizeazã excep-þional monoperspectiva persoanei întâi.Motiv aproape blindat de tabuuri în litera-turã, mama poate avea parte fie de trata-mentul idealizant („mama bunã“ ºi pro-tectoare din literatura copilãriei sau dinnostalgia romanticã), fie de tratamentulimprecativ, depreciativ („mama rea“, cast-ratoare, a postmodernismului cinic, genPhilip Roth). Sub acest aspect, autoruladoptã o poziþie nuanþatã, bãtrâna mamãavând parte de o suitã foarte diversã de re-prezentãri. De la þãranca obsedatã de hec-tarul de pãmânt pe care pare sã-l piardã,la octogenara veºnic dependentã de algo-ritmii protezei, ai aparatul auditiv, la mamacapricioasã, ºantajistã sentimental în re-proºurile sale ascunse, în vãicãrelile ei este-tizate, ºi pânã la femeia care aratã incredi-bil de tânãrã pentru vârsta ei, la bolnavalovitã de un acces de tuse, care „dã din capca o rockeriþã“, sau la prietena destinsã în-tr-un râs plin, copilãros ºi, în fine, la tul-burãtoarea mamã regresatã la stadiul debebeluº, cãreia fiul îi face toaleta intimã ºiîi schimbã scutecele – Hareta parcurgegaleria completã a configuraþiilor femini-ne. Celãlalt personaj crucial, soþia lui Liviu,are – ca o zeitate femininã generatoare ºidistructivã – douã manifestãri: Ioana, figurãsocialã ºi pereche exterioarã, ºi Zelda, iubitãsecretã, ascunsã, a aceluiaºi bãrbat. În ra-port cu Ioana-Zelda, Liviu rãmâne sã joaceambele partituri: „o urãsc!“ ºi „o iubesc!“figureazã ca sentinþe alternative, la o adicãinterºanjabile („o uram tocmai fiindcã oiubeam“). Atipic pentru configuraþia arhe-tipalã a relaþiei soacrã-norã, Hareta ºi Ioanase iubesc, chiar îºi corespund într-o logicãsubstitutivã: bãtrâna, cu fulgurãrile sale detinereþe, prilejuieºte de câteva ori decliculamintirilor despre Zelda, dupã cum Zeldapreia pentru foarte scurt timp atributeledomestice ale Haretei ºi virtuþile ei moti-vante (în absenþa devotamentului ei, Liviuse simte „excrementul unui timp lãuntricdenaturat“). Configurarea acestui triunghiafectiv este cu atât mai interesantã cu cât,spre deosebire de Hareta, care beneficiazãde toatã atenþia narativã, Zelda este scoa-sã în afara observaþiei imediate, prin refu-zul comunicãrii cu Liviu. De aceea, faptulcã mama cunoaºte o renaºtere miraculoasã,de câþiva ani care se aglutineazã în relata-re aproape neobservaþi dupã panica dilatatãa morþii apropiate, din prima jumãtate acãrþii, trebuie vãzut în relaþie directã cuºtergerea prezenþei Zeldei care ajunge, dince în ce mai mult, moartã pentru Liviu.

Rãdãcinã de bucsau rãmâne sã figurezecu siguranþã în inventarele viitoare ale „ce-lor mai bune romane româneºti“, dar în-semnãtatea apariþiei sale depãºeºte particu-larul reuºitei individuale. Romanul lui O.Nimigean confirmã o revenire a prozei ro-mâneºti la romanul de personaj ºi soluþio-neazã cinematografic impasul reprezentã-rii relaþiei fiului cu mama – temutã probãde foc a artistului contemporan refractar la gama patetic-psihanaliticã.

�

Exigenþa lecturii

PREOCUPAT CONSTANT de istoria ºi criti-ca literarã, atras însã, deopotrivã, de

fenomenul teatral, Liviu Maliþa are toateatributele cãrturarului ardelean: vocaþiarãbdãrii, sagacitatea, acribia ºi, nu în ulti-mul rând, dramul de ironie ºi de spirit lu-dic ce relativizeazã adevãrurile literaturii,redându-le un relief al firescului ºi auten-ticului. Cartea sa din 1997, Eu, scriitorul,cu subtitlul Condiþia omului de litere dinArdeal între cele douã rãzboaie, este notabilãprin interesul constant pentru restituireaistorico-literarã. Evident, un astfel de stu-diu ce-ºi propune sã determine statutulscriitorului ardelean îºi aflã relevanþa nuatât în formulãri sintetice, ºi ele prezente,cât în investigaþia particularului, în cerce-tarea sociologicã, uneori chiar pur statis-ticã, tocmai pentru a se încerca restaurareaunei imagini cât mai aproape de adevãr aepocii ºi a personajelor ei. Istoricul literarse opreºte, mai întâi, asupra noþiunii descriitor ardelean, punându-ºi, în Precizãri-le preliminare ale cãrþii, câteva întrebãri:sunt scriitori ardeleni doar cei nãscuþi înacest perimetru geografic sau ºi cei nãscuþiaiurea, dar care au publicat în reviste dinTransilvania? Rãspunsul e de o tranºanþãlãmuritoare: „Unii sunt ardeleni pentru cãs-au nãscut aºa, alþii pentru cã au ales sã fie.Te poþi, aºadar, recomanda ardelean prin-tr-un certificat de naºtere (teritorial) sauprintr-un act de adeziune spiritualã“. Înain-te de orice, autorul studiului îºi deconspirãintenþiile ºi imperativele metodologice,mãrturisind totodatã ºi limitele „autoim-puse“ ale demersului sãu:

Prezenta investigaþie este circumscrisã, iarlimitele autoimpuse. Am încercat sã recon-stitui o imagine a scriitorului român din Ar-dealul interbelic, aºa cum se reflectã ea înpropriile lui mãrturii, culese, în principal,din marile reviste culturale ale vremii, cupredilecþie din cele apãrute în Transilvania.Acest portret marcat subiectiv este doarparþial corectat prin confruntarea mãrturiilorscriitorilor cu opinii diverse, ale omului po-litic, ale istoricului, ale sociologului, sau cudate statistice. Dificultatea selectãrii, clasi-ficãrii ºi verificãrii informaþiilor, mai alesîn absenþa unei munci în echipã, a necesitatformularea unor restricþii. Cea mai gravãdintre ele ar putea fi eliminarea din discuþiea scriitorilor maghiari, germani etc. din mo-tive ce þin de necunoaºterea limbilor acestorliteraturi. Am limitat demersul la scriitori delimbã românã din Ardeal. Nereflectat înoglinzile paralele ale acestui spaþiu multi-cultural, portretul obþinut este inevitabilciuntit.

Criteriul (unic) cu care opereazã autorulstudiului e cel al originii sau al mediului(regiunii) de recrutare. Scriitorii sunt gru-paþi de Liviu Maliþa în trei generaþii,„arbitrar delimitate: vechea generaþie (nãs-cutã pânã la 1865), generaþia maturã (nãs-cutã între 1866 ºi 1889) ºi tânãra generaþie(nãscutã dupã 1890)“. O altã precizare pecare o face autorul e cã a aderat, în clasifi-cãrile ºi observaþiile sale, la o „perspectivãactivistã“, înþelegând prin aceasta cã au fostselectaþi acei scriitori de limbã românãactivi în intervalul 1919 ºi 1940, publicând„cel puþin un volum“. Numãrul scriitorilor

Iulian Boldea

�

28 • APOSTROF

inventariaþi este de 111, autorul recunos-când dificultatea strângerii unor informaþiidespre anumiþi scriitori. Interesant îmi parecapitolul A fi scriitor, în care ni se spune cã,în perioada interbelicã, imaginea scriito-rului „suferea de o percepþie inadecvatã“, elneputând fi integrat într-o categorie socio-profesionalã bine bine definitã sau localizatîn „structura societãþii“. Câtã dreptate aveaRebreanu, de pildã, ºi cât de actual sunãspusele sale dintr-un rãspuns la o anchetã:

Statul ºi societatea româneascã n-au gãsitîncã modalitatea de a integra definitiv pescriitor printre categoriile de cetãþeni custare certã ca scriitori. Un actor îºi poateexercita arta pe cheltuiala statului [...]. Nu-mai scriitorul, ca scriitor, nu poate râvni dela stat nimic niciodatã. Soarta scriitorului nuintereseazã pe nimeni, cu toate cã de operalui, cartea, profitã permanent toatã lumea ºiîn primul rând statul însuºi.

Inventariind destine scriitoriceºti, fixând ºidescriind rolul scriitorului ardelean de ex-presie românã în contextul societãþii epocii,Liviu Maliþa efectueazã, prin câteva ob-servaþii pertinente, ºi racordul cu epocapostbelicã:

Nu ne îndoim, astãzi, cã epoca dintre cele do-uã rãzboaie mondiale a conferit scriitoruluiromân profesionalism, grandoare ºi mãreþie.Tot ea a fost însã cea care a semãnat (ne ferimparcã a o spune) germenele marilor cãderi ºidemisii morale, pregãtind translaþia de lafigura miticã, idealã a scriitorului, la figurasa demonicã din perioada postbelicã.

Eu, scriitorul e o carte care, dupã spusele luiMircea Zaciu, „reînnoadã un fir al tradiþieistudiilor despre cultura ºi literatura Tran-silvaniei“, o carte ce impune un cercetãtoratent, riguros, deloc afectat în aserþiunilesale sobre ºi echilibrate, de o limpezimeedificatoare.

În Alt Rebreanu (2000), autorul apelea-zã la modalitãþile ºi metodele psihanalizei,cãutând sã clarifice unele dintre aspectelebiografiei spirituale a lui Rebreanu, legatede relaþia dintre mamã ºi fiu. Teza centralãa cãrþii e cea a eliberãrii de modelul maternºi de pãtrundere în „lumea bãrbaþilor“.Identificarea unor aspecte, forme, manifes-tãri ale feminitãþii e realizatã de autor cuminuþie, dar ºi pe un ton apodictic, cum s-a mai observat, nu întotdeauna potrivit.

Imaginea mamei este arhetipalã, cãpãtândconotaþii ale centralitãþii: „Mama devine un mare simbol central – termenul genericpentru un anumit tip de feminitate, în ace-laºi timp posesivã ºi ocrotitoare, protec-toare. Ca ºi viaþa însãºi!“. Pe de altã parte,criticul subliniazã ºi ambivalenþa identifi-cãrilor simbolice ale scriitorului ardelean,cu imaginea Tatãlui, dar ºi cu cea a Mamei:„Adevãrata identificare, realã, intervenitã la capãtul unor dramatice experienþe ini-þiatice, nu mai este unilateralã; ea înglo-beazã într-o unitate ºi sintezã veritabile atîtfigura tatãlui, cît ºi pe cea a mamei“.

Monografia Nicolae Breban (2001) ra-diografiazã principalele dimensiuni ale uni-versului epic al prozatorului, cu analizecorecte ºi motivate ale textelor sale funda-mentale ºi cu o situare în context bine argu-mentatã. Interesante ºi justificat comentatesunt inflexiunile dostoievskiene din prozalui Breban, pe care criticul le circumscrieîntr-o cadenþã mãsuratã, dar fermã a de-monstraþiei, sau solitudinea esenþialã subsemnul cãreia stau unele personaje.

Teatrul românesc sub cenzura comunistã(2009) prezintã aspecte definitorii ale al-cãtuirii ºi funcþionãrii cenzurii, ale acestuiintrument de aservire ºi pervertire a con-ºtiinþelor, prin care autoritãþile comunisteurmãreau transformarea artei, a literaturii,a teatrului, a culturii în general într-un in-sidios ºi tenace aparat de propagandã. LiviuMaliþa întreprinde o analizã minuþioasã,documentatã ºi detaliatã a organismelorcenzurii din sistemul teatrelor, de la Co-mitetul de lecturã (care adesea provoacãdificultãþi în funcþionarea teatrelor, prindeciziile arbitrare, excesive care se luau, înîncercarea de a se pãstra „linia doritã departid“), la Direcþia Generalã a Teatrelor,organism care îndeplinea, pe lângã atribuþiide supervizare a altor organisme subordo-nate sau coordonate (printre care instituþiaconsilierului cultural judeþean, Comitetulde lecturã ºi Biroul repertoriilor), ºi funcþiiproprii. Liviu Maliþa înregistreazã ºi for-mele de rezistenþã, cele mai multe de naturãmai degrabã involuntarã, atitudinile non-conformiste, nonimplicarea sau duplicitateaunor autori. Partea a doua a cãrþii, Insti-tuþia cenzurii, înfãþiºeazã aspecte ºi detaliisemnificative despre legislaþia cenzurii, des-pre organigramã, cenzori (recrutare, in-strucþie, normã, sancþiuni, salarii ºi re-compense), despre metodologia cenzurii

(cum se efectua cenzura: documentarea,referatul cenzorului, supralectura, referateleexterne, decizia; rapoarte de intervenþie ºisesizãri, preoceduri specifice de cenzurã).Ultimul capitol din carte se referã la „pa-cienþii cenzurii“ (scriitori interziºi, recepþi,toleraþi), surprinºi într-o gamã largã de ati-tudini, de la „disponibilitatea spre compro-mis“ la gestul disident sau opozant (maidegrabã excepþii, cum se remarcã în carte).

Nu pot fi trecute cu vederea volumelede documente literare realizate de LiviuMaliþa (Dictionnaire des relations franco-rou-mains: Culture et francophonie; Viaþa teatra-lã în ºi dupã comunism) ºi ediþiile îngrijite(Ludovica Rebreanu, Adio pînã la a doua Ve-nire, Cenzura în teatru: Documente sau Ceau-ºescu – critic literar). Prin sagacitatea anali-zelor ºi rigoarea incursiunilor în trecutulliteraturii române, Liviu Maliþa e unuldintre cei mai credibili istorici literari de as-tãzi. Cãrþile sale dovedesc, dincolo de docu-mentaþia vastã, perfect resorbitã în detentademonstraþiei, nerv ºi plasticitate expresivã,precum ºi o tensiune ideaticã ce le conferãdin plin girul autenticitãþii, al unei exigenþebine temperate a lecturii critice.

�

Sexualitate, academism

ºi spaþiu virtual

UN AUTOR nou – deºi,poate, vechi, cine ºtie

în lumea asta de mãºti ºifarse în care trãim ºi undenumai James Bond îºi maipermite luxul un pic fanatde a-ºi declina onest iden-titatea – ºi-a fãcut apariþia,aproape simultan, la o edi-turã clujeanã, Indigo, în2008, ºi la Humanitas, doi ani mai târziu,arborând numele sau pseudonimul deMaxim Crocer. Aproape simultan (maiexact: din 2007), spaþiul virtual înregistrablogul Maxim Crocer Jurnal, unde, înce-pând cu data de 27 noiembrie, însemnãri-

Ovidiu Pecican

�

adevãrul cã erau atât de sãraci încât tot ceaveau încãpea acolo, într-un comunismobligatoriu ºi ad hoc, doar se ºtie cã atuncicând vorbim despre Lunã ºi Soare ele-mentul ocultat e Pãmântul, fãrã de carecelelalte douã n-ar avea sens ºi care con-teazã cel mai mult pentru noi fiind atât deaproape, în contact direct ºi în timp ceLuna e doar spectrul schimbãtor al frumu-seþii feminine Pãmântul este chiar forþa defemelã obscurã care nu datoreazã nimicînfãþiºãrii ispititoare, ci oferã un spaþiuprielnic, însuºi regretul dã strãlucire acþiu-nilor controversate, e dimineaþã ºi toþi treiîºi doresc sã scape din cort, dar sunt lipiþicu spatele de cearceaf, e un lipici cameleo-nic ºi foarte dens, mama reuºeºte sã iasãprima, ar trebui sã facã o cafea ºi sã pre-

gãteascã un mic dejun, dar îºi pune la repe-zealã costumul ºi se duce spre apa rece ºineprietenoasã, s-ar putea sã fie un infarctacolo în valurile limpezi, dar acel infarct sesperie de trupul care nãvãleºte ca o gâscãsãlbaticã sositã dupã cea mai lungã noapteºi Mumu, în toatã splendoarea ei pãgâneas-cã, poate cam grasã ºi cam pungitã, poatecu mâinile cam noduroase, dar completliberã, plonjeazã prin saramurã orbitã ºise ridicã fix în faþa unui bãrbat cu cascãgalbenã ºi costum de baie marca Testicu-lushabet et Benependentes, care rãmânefascinat mai ales din cauza conjuncturii oni-rice: o dimineaþã divinã, extazul produs detoate acele elemente cristaline ale naturiicare se intersecteazã chiar prin pieptul lui, femeia apãrutã din apã ca dintr-unelement propriu inaccesibil bãrbatului ºichiar umbra unui castel în adâncuri, toateacestea ºi multe altele îl obligã sã admitã cãMumu e o frumuseþe rãpitoare ºi sã con-

sume deja în minte momente intense, frân-turi de viaþã bilateralã pe care ea aproapecã le vede în ochii lui uºor bulbucaþi, întretimp tinerii drãguþi o strigã oarecum stu-pefiaþi – cortul este ºi va rãmâne pentru treipersoane, ar fi fost normal sã o gãseascãpregãtind micul dejun, totuºi ei se bucurãdestul de violent de faptul cã Mumu sedistreazã ºi cã-ºi acordã timp sã se simtãbine, ideea e sã se simtã cu toþii bine, darse pare cã nu se pot simþi bine toþi treideodatã, ci doar pe rând, acum e rândulei ºi tinerii drãguþi sunt aproape bosum-flaþi, iar Mumu nu are altceva de fãcutdecât sã taie acest cap cu cascã galbenã ºisã-l punã în vitrina ei psihicã plinã deBaphomeþi, vacanþa aceasta a fost atât defrumoasã!

�

În cort cu mama(Urmare din p. 20)

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 29

le cu un aer kierkegaardian, dar cu un voca-bular cãrtãrescian, sensibil la neologisticã,au început sã articuleze prima carte, nicipânã astãzi publicatã altfel decât în lumeavirtualã, pentru cã, pur ºi simplu, viaþa catext continuã.

Se poate afirma deci despre aceastã no-uã prezenþã descinsã în literatura românãcã ar coborî direct din virtualul învolburatde bruiajele ºtiute ale traiectoriilor vieþiiobiºnuite, de la explozia sociabilitãþii, prinreþelele de socializare – care te târãsc aproape instantaneu în Colosseumul po-pulat cu mulþimi urlând ºi holbându-seisteric la tine (peep show maximal, neîntre-rupt, care bate ideea televizionistã de reallife show tip Big Brother) – ºi pânã la vieþileparalele ieºite din spaþiul plutarhian alistoriei ºi al ficþiunii, trãite ca atare, prin-tr-o drapare voluntarã ce aminteºte de schi-zofrenica scindare a personalitãþii, în SecondLife (tot în lumea virtualã). De aceea, mise pare important sã observ, înainte deorice, cã pânã sã debuteze cu douã cãrþuliiprovocatoare în linia unui discurs-excurs înlumea erotismului, Maxim Crocer ºi-arelevat, întâi, personalitatea reflexivã, deºianonimã, ruptã de orice context real, îninteriorul computerului.

Fenomenul nu ar atrage atenþia dacã, închiar aceste zile, cea mai de succes inter-pretã de muzicã din Japonia nu ar fi ajunso… hologramã. Numele ei de vedetã esteHatsune Miku ºi „este un avatar digitalcreat de firma japonezã Crypton FutureMedia. Holograma poate fi cumpãratã decãtre oricine ºi programatã sã cânte oricemelodie în calculatorul personal. Japonezaare 16 ani ºi este pasionatã de muzicã, darcreatorii ei nu au oferit detalii despre per-sonalitatea sa“ (Rol.ro, vineri, 12 noiembrie2010). Ei bine, schimbând numele nipo-nei cu cel de Maxim Crocer ºi domeniul dereferinþã muzical cu cel literar, celelalte lucruri consemnate aici par sã se potri-veascã de minune cu cazul de faþã. Nu estelipsit de importanþã sã se analizeze cum s-au obþinut efectul artistic ºi impactulconsiderabil asupra publicului de aceastã„inginerie“: „Crypton foloseºte voci înre-gistrate de actori, pe care mai apoi le pre-lucreazã cu ajutorul softului YamahaVocaloid. Vocea lui Miku a fost creatã cumostre din vocea actriþei Saki Fujita. Ca-riera hologramei 3D a luat avânt, iar faniise înghesuie sã o vadã live, în concerte,exact ca pe un superstar. Miku are deja unfan club, o paginã pe Facebook ºi propriacasã de discuri. De asemenea, micuþa ja-ponezã a apãrut ºi în programe anime dinJaponia“ (ibidem).

Revenind la Maxim Crocer, a cãrui pre-zenþã printre ceilalþi nu pare sã fi fost con-semnatã nicãieri, de nicio sursã, cu excep-

þia literaturii pe care o produce, pânã cândel va apãrea în persoanã printre cititorii lui,nimic nu mã împiedicã sã îl încadrez în rân-dul clonelor de tipul celor kierkegaardiene(Johannes Climacus, Victor Eremita, Jo-hannes de Silentio, Constantin Constan-tius, „A“, „B“) sau al celor poetice care auintermediat între lume ºi Fernando Pessoa(Chevalier de Pas, Dr. Pancrácio, DavidMerrick, Charles Robert Anon, AlexanderSearch, Alberto Caeiro, Álvaro de Camposºi Ricardo Reis, Antonio Mora, ClaudePasteur, Vicente Guedes, Gervasio Guedes,Jean-Méluret of Seoul, Rafael Baldaya,Barao de Teive, A. A. Crosse… ºi tot aºa,pânã la al ºaptezeci ºi nouãlea nume con-semnat într-o listã reconstituitã de hete-ronime de-ale poetului din Lisboa).

Desigur, intuiþia mea s-ar putea sã deagreº, dupã cum, la fel de bine, se poatespune cã numele nici nu conteazã cine ºtiecât în discutarea calitãþii estetice a unei pro-ducþii literare. Cu toate acestea, apariþia pepiaþa literarã a unei opere presupune o dez-vãluire de sine care, în unele circumstanþe– dacã nu în toate –, presupune ºi o învã-luire, mãcar în convenþia unui ancadramentficþional; ceea ce face importantã discuþiadespre identitatea autorului ºi împrejurãrilescrierii textului, chiar dacã se apeleazã îndiscutarea produsului la o convenþie criticãce preferã sã nu uzeze de datele biografieiîn explicarea sau tentativa de înþelegere areuºitei sau eºecului literar.

În ordinea apariþiilor de pânã acum, aºînregistra pe seama lui Maxim Crocer ceitrei ani de Jurnal (2007 – pânã astãzi, lahttp://maximcrocer.wordpress.com), Cavi-tatea (povestire, Cluj-Napoca: Ed. Indigo,2008, 120 p. format mic) ºi Amo(u)r (po-vestire, Bucureºti: Ed. Humanitas, 2010,174 format mic, cu ilustraþii de FelixAftene).

Dupã Felix Nicolau, Cavitatea este „unroman eseistic, care numai pare [subl. O.P.] ºocant. […] Eseistica este, totuºi, uneoriîntreruptã de anecdoticã. […] Vulgaritateaeste inexistentã, perversiunea este mereuhermeneutizatã, oarecum în tradiþia instau-ratã de Ruxandra Cesereanu, aº îndrãzni sãzic“. Însã, continuã autorul, „întâmplãrileservesc doar ca motorinã pentru avansareaeseului, atenþia nu meritã focalizatã asupralor, ci asupra jaloanelor care constituiereperele ideaþiei“ (Luceafãrul). Trebuieobservat ºi cã aici fluxul narativ estecontrastat de fiºe clinice, procedeul amin-tind ca posibil model cele ªase maladii alespirutului aparþinându-i lui C. Noica. De lao vreme însã, se produce metamorfoza, iarfiºele devin scrisori adresate unor perso-nalitãþi ale artei contemporane, PascalBruckner ºi Peter Greenaway. Dupã cum sevede, recursul la formula literarã a epis-

tolarului – relansatã cu succes la noi de G.Liiceanu, dar ºi de Scrisorile imaginare alelui Octavian Paler, ultimele mai apropiatede exerciþiul digresiv imaginar al lui Crocer– restaureazã în drepturile lui dialogul in-existent în text, balansând tonul eseistic cupretenþiile de naraþiune. Bine întâmpinatde Mihaela Ursa, Rãzvan Petrescu ºi sem-nalat ºi de Alex. ªtefãnescu, primul opusculal lui Crocer nu a generat totuºi fervorideosebite. Pesemne fiindcã valul poliro-milor nouãzeciºti a ras caimacul temeierotice româneºti, fie ºi la nivel de pluton,nu neapãrat ca excelenþã individualã.

Amo(u)r este „un eseu rafinat ºi fan-tezist despre erotism ºi cerebralitatea acesteizone asociate, în genere, cu instinctele“(Corso, 13 noiembrie 2010). În lecturaunui alt blogger – perfect legitimã, devreme ce se referã la opera unui coleg deformulã de expresie –, „o carte fin eroticã:un tip îºi scoate din carne strãbunicamoartã – o cocotã franþuzoaicã de lux –,o depune pe hârtie ºi revarsã manieristicasupra ei toate obsesiile ºi fanteziile salesexuale. meta-sexualizeazã“ (autorul blo-gului Chestii livreºti, „pornache? sau forni-cator?“, 1 iulie 2010). Dilema se instaurea-zã, din nou, în toate drepturile: este vorbadespre eseu sau roman? Elementele epicenelipsind, ele rãmân, cu toate acestea, înechilibru cu procedurile unui alt tip denarativitate, sã-i zicem eseisticã, datoritãlaxitãþii termenului. Într-un fel, noua cro-ceriadã nu este decât o nouã reciclare aabordãrii scriptice de tipul celei practicatede Erasm din Rotterdam în Laus Stultitiaeori, poate, de Jean Anthelme Brillat-Sa-varin în Fiziologia gustului. Nu suntem, defapt, departe nici de explorãrile – ºi fizice,dar ºi de ºi pe hârtie – ale lui Sade, care în-soþea emergenþa noilor geografii transcon-tinentale prin cea a spaþialitãþii ascunse atrupului uman ºi de interogaþia asupraplãcerii erotice. Este totuºi o altã vârstã aculturii, un alt context ºi o altã identitatescriitoriceascã, iar locul unde Crocer seafirmã este România. Sã nu se mire nimenideci cã cocoteria autohtonã este urmãritãcu ochiul picantului Apollinaire, iar oedi-pianismul este ridicat la pãtrat (obsesia se îndreaptã cãtre bunicã, nu cãtre ma-mã, precum în teoria domnului SigmundVienezul). De citit neapãrat; cu ochiul lailustraþiile lui Felix Aftene.

�

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Dur, Hîrtia deturnesol: Generaþia’30, Emil Cioran –inedit. Teme pentruacasã, Sibiu:Saeculum, 2000.

• Ion Dur, Noica:Vãmile gazetãrieiîntre dandysm ºimitul ºcolii,cuvânt-înainte deGh. Vlãduþescu,Iaºi: InstitutulEuropean, 2009.

• Ovidiu Pecican,coord., Antologiaprozei scurte tran-silvane actuale, 2vol., Cluj-Napoca:Limes, 2010.

• Doina Uricariu,Maxilarul inferior, 2 vol., Iaºi:Polirom, 2010.

~

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• IN MEMORIAM

Adrian Pãunescu Horia Gârbea 2

• EVENIMENT

Andrei ªerban la Moscova Marta Petreu 3

• ESEU

Imaginea 3D ºi omul 2D Cristian Tudor Popescu 4

• POEME

Aproape de ferestruire; ***; Seninãtate de sfârºit; Corniºa cerului Rodica Marian 5Despãrþirea de Ginsberg Ion Zubaºcu 10O maºinãrie prãpãditã ºi omul Gabriel Chifu 13

• CRONICA LITERARÃ

Radu Mareº se întoarce Irina Petraº 6

• CU OCHIUL LIBER

Camionul morþii Marta Petreu 7Un poet-prozator: Gabriel Chifu Marian Victor Buciu 12Jocuri literare cu puterea Constantina Raveca Buleu 24

Cum a profeþit Silviu Brucan venirea lui Bogdan Suceavã? Doru Pop 25O istorie a colosului cu picioare de hârtie Lukács József 26Fiule, iatã mama ta... Mihaela Ursa 26Exigenþa lecturii Iulian Boldea 27Sexualitate, academism ºi spaþiu virtual Ovidiu Pecican 28

• MICROLECTURI

Augustin Frãþilã: Poezie pînã la capãt... Ion Bogdan Lefter 8

• ANIVERSARE

Melancolia unui înþelept: Profesorul Octavian ªchiau la 80 de ani Ilie Rad 14

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

Suferinþele tânãrului Nego Nicolae Balotã 15

• PROZÃ

În cort cu mama Simona Dãncilã 20

• ARHIVA ‘A’Mircea Eliade – în lumea viselor Mircea Handoca 21

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 12 (247), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat