2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ALEXEI RUDEANU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu profund regret încetarea din viaþã a proza-

torului ALEXEI RUDEANU (12 aprilie 1939, Chiºinãu – 2 ianuarie2013, Bucureºti). Alexei Rudeanu a fãcut studii primare ºi liceale înZalãu, Cluj, Aiud, terminate în 1957 la Arad, apoi la Institutul Peda-gogic din Suceava (1968-1969). A lucrat ca redactor la diverse ziaredin Botoºani ºi Suceava. A debutat în suplimentul literar al ziaruluisucevean Zori noi (1957), continuând sã publice reportaje, schiþe ºipovestiri în presa localã. Între 1977 ºi 1986 s-a retras în munþi, pen-tru a se dedica scrisului. În 1992 a fondat Liga Legendelor Lumii –Gnomes’ Land, pentru promovarea copiilor români talentaþi, iar în2000 a înfiinþa Cetatea literarã: Revista scriitorilor români de pretutin-deni, care apare doar pe internet. A semnat ºi cu pseudonimulAlexander Mertz.

Debutul editorial al lui Alexei Rudeanu s-a produs în 1969 cu vo-lumul de povestiri Exilul pisicilor, urmat de Ultimul monac (1973).Trecerea de la povestire la roman Alexei Rudeanu o va realiza cu Foculrece (1973). Cu Pietrele acestei case (1975), Alexei Rudeanu a inauguratun ciclu ce se încadreazã în categoria „cronicilor de familie“, carecuprinde ºi Mansarda colibei (1976), Fratele norocos (1980) ºi Ruºineafamiliei (1983). A mai publicat ºi alte romane ºi volume de povestiriºi nuvele. În 2007 a publicat, sub pseudonimul Alexander Mertz, ul-timul sãu volum, romanul Maraton spre fericire.

Prin dispariþia lui Alexei Rudeanu, proza româneascã suferã odureroasã pierdere.

DAN MIHÃESCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia ScriitorilorBucureºti anunþã cu deosebitã tristeþe încetarea din viaþã a proza-

torului Dan Mihãescu, cunoscut umorist ºi scenarist TV. Dan Mihãescus-a nãscut la 5 iunie 1933. A scris scenarii pentru momente umoristi-ce, a creat scenete pentru mari actori, precum Dem Rãdulescu, TamaraBuciuceanu-Botez, Toma Caragiu, Amza Pellea sau Nicu Constantin.De-a lungul carierei sale a colaborat cu realizatori TV ca Tudor Vornicu,Valeriu Lazarov ºi Titus Munteanu.

Printre filmele regizate de Dan Mihãescu se numãrã: Cum ne-arvrea bãrbaþii?! (1982), Cine râde la urmã (1977), Avocatul (1976),Primarul activ (1976), Un text cu bucluc (1976), Administratorul de bloc(1973), Sorcovitorul...voluntar (1973), Interviu cu un idol (1972),Antinevralgicul (1970), Secþia corecþionalã (1970). A debutat la Undaveselã, apoi a scris la revista de umor Urzica. De asemenea, a colabo-rat ºi la revista Magazin, unde a scris un roman-foileton intitulat Alo,miliþia!, ulterior fiind realizat ºi primul film poliþist. Printre volumelescrise de el se numãrã romanul Ancheta (1962), nuvela Prevestirea cãlu-gãrului Chesarion (1966), Cãlãtorului îi ºade bine cu... gluma! – schiþeumoristice, în colaborare (1976), Slalom printre bãnuiþi – roman(1981), În cãutarea umorului pierdut – schiþe umoristice (1983),Fereastra dinspre... adevãr – roman (1985), Cartea cu zâmbete – schiþeumoristice (1986), Poiana cu zâmbete – schiþe umoristice (1988). Dupã1989 ºi-a continuat cariera ºi a contribuit cu multe momente umori-stice pentru emisiuni de divertisment. În martie 2011, a fost lansat,în prezenþa artistului, volumul biografic Dan Mihãescu: Spovedania unuiumorist, de Annie Musca.

Prin dispariþia lui Dan Mihãescu, breasla literarã se desparte curegret de un profesionist al scrisului pentru televiziune.

BOGDAN I. PASCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bu-cureºti anunþã cu profund regret încetarea din viaþã a poetului

Bogdan I. Pascu. De profesie jurist, deputat în Parlamentul Românieiºi apoi expert parlamentar, Bogdan I. Pascu a iubit poezia, cãreia i-adedicat numeroase clipe din viaþã ºi care i-a înseninat ultimii ani, mar-caþi de suferinþa unei boli ce l-a fãcut sã diparã prematur. Artist deli-cat ºi prezenþã discretã ºi reconfortantã, Bogdan I. Pascu a avut un tra-seu liric început cu volumul Cîtã vreme iarba (1998) ºi încheiat cuUmbra: Poeme Zen (2005), marcat mai ales de realizãri din specia poe-melor într-un vers ºi a haikuurilor.

Prin dispariþia lui Bogdan I. Pascu, literatura noastrã pierde unautor devotat lirismului.

In memoriam

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text

îi aparþine, în exclusivitate, autorului.APOSTROF

Premiul Naþional de Poezie „Mihai Eminescu“

JURIUL DE decernare a Premiului Naþional de Poezie „MihaiEminescu“, format din Nicolae Manolescu, preºedinte, Mircea

Martin, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Al. Cistelecan, Mircea A.Diaconu ºi Ion Holban, a decis ca, pe anul 2012, acest premiu sã-irevinã poetului NICOLAE PRELIPCEANU. Au mai fost nominalizaþipoeþii Constantin Abãluþã, Mircea Cãrtãrescu, Ovidiu Genaru,Gheorghe Grigurcu, Ion Mureºan ºi Marta Petreu. Premiul, ajuns lacea de a XXII-a ediþie, este acordat de Primãria Municipiului Botoºani,care i-a acordat poetului laureat ºi titlul de cetãþean de onoare.Premiul a fost înmînat poetului Nicolae Prelipceanu pe scenaTeatrului „Mihai Eminescu“ din Botoºani, în cadrul unei gale în careartistul Grigore Leºe a susþinut concertul extraordinar ... de dragos-te, de rãzboi, de moarte, de unul singur.

De asemenea, poetul Anatol Grosu a obþinut Premiul Naþionalde Poezie „Mihai Eminescu“ – Opus Primus, ajuns la cea de a XIV-aediþie. Juriul a fost format din: Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu,Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ºi Vasile Spiridon.

DATORITÃ LINDEI Maria Baros, tra-ducãtoare din românã în francezã

ºi la rîndul ei cunoscutã poetã, ºaptepoeþi români, ºi anume: Mircea Bâr-silã, Florin Iaru, Ileana Mãlãncioiu,Angela Marinescu, Marta Petreu, Ar-cadie Suceveanu, Lucian Vasilescu aufost publicaþi în superba revistã depoezie Bacchanales (numãrul 48, res-pectiv 12/2012), editatã de La Maisonde la Poézie Rhône-Alpes. Întreg nu-mãrul revistei este o masivã antolo-gie de poezie universalã, pe tema mîi-nii, aºa cã sînt publicaþi 71 de poeþi depe toate continentele, respectiv 71 depoeme: despre mînã. Volumul esteilustrat cu graficã de Ernest Pignon-Ernest ºi aratã impresionant. (A.)

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 3

Þie trebuie sã-þi spun un lucru,nu cu mintea sã-l pricepi, ci cu

frumuseþea ta sãlbaticã.LUCIAN BLAGA

L A MIJLOC de decembrie, înfruntînd tro-iene ºi viscol, am ajuns la Iaºi. Rãsplata

a fost mare: douã spectacole ale Operei Na-þionale, de un înalt nivel european, într-o clã-dire proaspãt renovatã, în care auriul bal-coanelor se îngemãneazã de minune cuverdele delicat al pereþilor ori cu roºul odih-nitor al fotoliilor.

Înainte cu cîteva ore de premiera Tro-ienelor, am primit un cadou nebãnuit ºineaºteptat: am putut asista la repetiþia-exer-ciþiu pe care Elizabeth Swados – colabo-ratoare a lui Andrei ªerban de pe vremeacînd avea doar 18 ani ºi crea muzica pentruMedeea de la La Mama – a fãcut-o cu so-liºtii. O urmãream cum le explica artiºtilor,secondatã îndeaproape de Andrei ªerban ºide Dana Dima (regizor secund), „cît deimportantã este dinamica ºi cum ei trebuiesã simtã energia vitezei sau forþa înceti-nirii“, cum lamentoul ka-ha-gio „trebuieincantat ca ºi cum vocile ar urca un mun-te“, cum „tristeþea situaþiei nu are ce cãutaaici, trebuie lãsatã la o parte, iar gîndul sãînsoþeascã vocea în escaladarea ei spre vîrf“.Figura ei micuþã ºi uscãþivã trecea de la ungrup la altul, imprimîndu-le ritmuri dife-rite, susþinute de toba lui Lucian Maxim,director muzical ºi orchestrator, ritmuricare, ca într-un canon, începeau sã se între-pãtrundã, sã interfereze, iar atunci cînd rit-mul se intensifica, el pãrea a veni inclusivde la balcon, aºa încît aveai senzaþia cã eºtiînconjurat, împresurat de sunete. Fiecaresilabã în acest tip de emisie are o valoareegalã, ca ºi cum ar fi un univers în sine, tre-buind exploratã la maximum, pentru casunetele sã treacã prin spectator. Sunetul„nu trebuie sã fie frumos, nu este nimic es-tetic aici, el trebuie sã zguduie“. Cred cãopþiunea pentru greaca veche ºi pentru la-mentaþiile-incantaþii – din care puteau fidistinse frînturi, fragmente, cioburi dintr-o existenþã care acum revine la suprafaþã depe un fund de mare – se justificã dacã negîndim cã spiritualul nu ajunge la cuvînt.El se opreºte la silabã. Silabe-sunete carecurgeau, trãiau pretutindeni, strãbãteauspaþiul în toate direcþiile, învãluind, luîndîn stãpînire, înspãimîntînd, ºi, în cele dinurmã, purificînd. Ceea ce Andrei ªerbanexperimenteazã cu actorii sau, în cazul defaþã, cu cîntãreþii sînt, de fapt, exerciþii spi-rituale aplicate. Pe care ºi Grotowski ºi dis-cipolii lui le fãceau. La rîndul sãu, MirceaEliade îºi aminteºte de acest gen de exerciþiispirituale despre care vorbea un student alsãu, totodatã actor amator, care îi descrie

un anumit tip de exerciþii psihofizice, exe-cutate înainte de spectacol, avînd menireade a transforma trupa într-o comunitatepsihofiziologicã. Dar dacã în povestirea luiEliade, Adio!.., între salã ºi interpreþi apareo rupturã, în cazul de faþã aceasta dispare,întrucît artiºti ºi spectatori au ajuns în ace-laºi moment într-un timp liturgic, ieºind,pentru o perioadã, din pãcate limitatã, dintimpul istoric, cotidian. ªi în acest sens,cred cã Troienele pot sã joace rolul unorexerciþii spirituale, avînd ca efect înãlþareasufletului în sfera divinului, o formã de ru-gãciune eliberatoare, chiar o piesã de tran-ziþie între vechiul ºi noul ezoterism.

Conceputã de Liz Swados ca operã, Tro-ienele a fost interpretatã mereu doar de ac-tori, fiind pentru prima oarã pusã în scenãcu cîntãreþi profesioniºti. „Ideea montãriiTroienelor“, povestea Andrei ªerban, „a ve-nit de la actriþa braziliancã Ruth Escobar,care vãzînd Medeea mi-a propus sã fac acestspectacol.“ Astfel, regizorul a plecat, îm-preunã cu Liz Swados ºi Priscilla Smith, înBrazilia. Vizitînd un sat de lîngã Salvador,Bahia, unde se mai pãstreazã intacte rituriale unei vechi civilizaþii, s-au lãsat prinºi înmagia lor vãzînd cum, în atmosfera încinsã,sunetul devenea periculos, miºcãrile ciuda-te, iar participanþii se eliberau de energiilenegative prin acest ritual eliberator, puri-ficator. A fost un prilej de întîlnire cu ener-gii vii ºi adevãrate. Din Bahia ºi din altelocuri de pe glob, unde existã încã ritualuriintacte, compozitoarea a preluat energii, le-a decantat ºi le-a esenþializat, rezultatulfiind acest rãscolitor mesaj de dincolo detimp.

Faptul cã am putut vedea o pãrticicã dinceea ce a însemnat prepararea spectacoluluia fost o pregãtire necesarã ºi iniþiatoare îna putea recepta prin toþi porii ceea ce a ur-mat. Pentru a vedea sfîrºitul unei lumi, alunei civilizaþii, sîntem conduºi prin culiselestrîmte, întunecate ºi negre ale scenei înritmul tobelor ºi în strigãtele rãzboinicilorgreci, în faþa cãrora, mi-am dat iute seama,toþi eram egali. Ne gãsim, dintr-odatã, cap-tivi într-o lume de dincolo de vreme: cã-derea Troiei. O breºã se creeazã în timp ºinoi, oamenii anului 2012, avem acces

nemijlocit la dimineaþa în care, încremeniteîn suferinþã, troienele sînt îmbarcate în co-rãbiile cuceritorilor. Apoi, eliberaþi dinspaþiul îngust, sîntem îndrumaþi de regizorîn persoanã, pe scenã. Dar disconfortul de-vine ºi mai evident cînd grupuri de soldaþiîºi fac loc înghiontindu-ne, bruscîndu-ne,îmboldindu-ne, în urmãrirea femeilor hãi-tuite. Trei pasarele din lemn de brad, încãmirosind a rãºinã, ne înconjoarã din treipãrþi. Sînt metereze-locuri de torturã pecare vor urca personajele principale. He-cuba (Simona Titieanu), regina-preoteasã,care conduce, îmbãrbãteazã, pedepseºte,dominînd scena cu statura ei princiarã. Cassandra (Lãcrãmioara-Maria Hrubaru-Roatã), prinþesa-menadã rãpitã, dansînddezlãnþuit în lumina torþelor ºi profeþindlucruri pe care nu le putem înþelege cumintea, dar le simþim pãtrunzîndu-ne di-rect în suflet. Frumoasa Elena (Ana MariaDonose Marcovici), crunt umilitã, purtatãîn mijlocul spectatorilor, într-o cuºcã peroþi, unde, dupã ce a fost maltratã de sol-daþi, este supusã sub ochii noºtri unui violmonstruos al unui urs. Caracterul orgiasticºi dezlãnþuirea de forþe a scenei amintesc decultul lui Dionysos, cînd ceremoniile aveauloc în munþi, noaptea, în sunet de flaut.Andromaca (Marinela Nicola), vãduva luiHector, însoþeºte spãlarea ritualã a lui As-tianax cu o lamentaþie-incantaþie-bocet gu-turalã insuportabilã. În tot acest timp noi,masã tãcutã ºi neluatã în seamã, asistãmneputincioºi ºi copleºiþi de o spaimã carene rãscoleºte viscerele, la toate aceste gro-zãvii, dar simþind cum, prin suferinþa lor,femeile captive emit un fel de unde energe-tice, umplîndu-i de spiritualitate pe aheiisîngeroºi. Ciudat cum nu am vieþuit, mãcarpentru o clipã, triumful învingãtorului.Oare ne simþim mai confortabil în pieleaînvinºilor, a celor care pierd totul, ºi nu a acelora care, pãºind peste cadavre, în-fig stindardul victoriei în noi pãmînturi?Momentul morþii sacrificiale a prinþuluiAstianax a fost semnul la care cortina s-aridicat. Sentimentul cã am fi niºte jucãriiale sorþii a devenit ºi mai pregnant în mo-mentul în care o parte din troiene ºi-au

Iaºiulîntroienit

Eugenia Sarvari

Eveniment

• Foto: Paul Buciuta

4 • APOSTROF

C INE A fost Paul Gusty? Nãscut în 1859în Bucureºti, Paul Gusty a debutat ca

actor ºi sufleor în trupa lui M. Pascally. Dinanul 1882 a fost angajat la Teatrul NaþionalBucureºti pe postul (funcþia) de copist deroluri. Era pe acest post ºi în timpul direc-toratului lui Caragiale, ºi dupã aceea. Darîndeplinea ºi funcþia de regizor (director descenã). Fãcea localizãri de piese de teatru ºitraduceri. A ajuns ºi director al TeatruluiNaþional Bucureºti. A decedat în 1944.Amintirile sale despre Caragiale, publicateîn sãptãmânalul interbelic Vremea, suntmenþionate, dar nevalorificate de ª. Ciocu-lescu, Marin Bucur ºi ªtefan Cazimir, lacu-nã pe care ne propunem sã o suplinim aici.

Când ºi în ce împrejurãri l-a cunoscutpe Caragiale? Ca oameni de teatru, Cara-giale ºi Gusty ºtiau unul de altul. Fãcuserãamândoi parte, dar în perioade diferite, dintrupa lui M. Pascally, ca sufleori. Caragialedebutase ca autor dramatic în 1879 pe sce-na TNB, iar Gusty, copist de roluri la TNB,se remarcase ca autor de localizãri (Depu-taþii în halat ºi Arzã-i-ar focul Bucureºti),unele lucrate pe scena Naþionalului. „Amfãcut cunoºtinþã mai de aproape cu Cara-giale prin 1887“, scrie Gusty. Se întâlneaufoarte des în casa actorului C. Nottara,prieten din copilãrie al lui Gusty. Mai ve-neau ºi alþi oameni de teatru (ai scenei): Gr.Ventura, Dem. Racovitzã, Vasilache Side-rescu, dna ªevlovsky, fostã artistã, ºi Al.Alexandrescu. Se juca pocher.

În calitate de om de teatru ºi apoi desalariat (angajat) al TNB, Paul Gusty a cu-noscut direct problemele privind reprezen-tarea pieselor lui Caragiale pe scena TNB,de la debutul dramaturgului în 1879 pânã

la moartea acestuia ºi dupã aceea. Impresii-le sale constituie deci o sursã de prim ordinîn acest domeniu. Din amintirile sale aflãmcã scoaterea de pe afiº a comediei O noaptefurtunoasã, dupã numai douã reprezentaþiiîn februrie 1879, se fãcuse, credeau con-temporanii, „din motive politice“. D. I.Suchianu, în Note ºi Amintiri, scrie însã cãpiesa a fost scoasã în urma stãruinþelor luiV. Alecsandri. Caragiale a tradus piesa Ro-ma învinsã, de Al. Parodi. „A fost o tra-ducere minunatã care a plãcut ºi lui Alec-sandri“, spune Gusty. Cea de a doua piesãde teatru a lui Caragiale, comedia într-unact Soacra mea Fifina, s-a jucat în februarie1883, „fãrã succes deosebit“, scrie Gusty.În schimb piesa O scrisoare pierdutã a avut,încã de la premierã (13 nov. 1884), „unsucces rãsunãtor, cel mai mare pe care-l ob-þinuse pânã atunci un autor original. S-ajucat de 18 ori [în stagiunea 1884-1885],o serie neajunsã de nicio altã piesã origi-nalã“. D’ale carnavalului a fost o „piesã pre-miatã de Comitetul Teatrului [NaþionalBucureºti], dar ostentativ respinsã de pu-blic [apr. 1885]“. Drama Nãpasta „a fostprimitã cu rãcealã de criticã ºi public“ lapremierã (4 febr. 1890).

Relatãrile lui Paul Gusty pot servi ladescifrarea personalitãþii lui Caragiale,întrucât l-a cunoscut îndeaproape, înainteca acesta sã devinã director al TNB, cândfrecventau amândoi casa actorului C. Not-tara, ºi în timpul directoratului, când a co-laborat cu Caragiale ca regizor ºi autor delocalizãri, precum ºi dupã aceea.

Ca director, Caragiale

era dârz, harnic, neobosit, ordonat, precis înordine, sever în execuþia lor. Imediat dupãsosirea lui, s-a fãcut curãþenie serioasã înteatru. Repetiþiile mergeau ca un ceasornic.Punctualitatea era la ordinea zilei, cea maimicã întârziere pedepsitã. Era priceput întoate, îl gãseai inspectând toate colþurile

Teatrului, sosea fãrã de veste în sãlile derepetiþie, într-un cuvânt ne încremenise cuatâta desfãºurare de energie. Toate mergeauca pe roate. [...] Deºi era foarte sever înadministraþie, severitatea lui respira voioºie,aluneca în glumã, în cuvinte de duh... ºi toþicãutau sã-i fie pe plac, mai cu seamã cãsimþiserã cã avea o mânã de fier, fãrã mãnuºãde piele de Suedia,

îºi amintea Paul Gusty.Prima mãsurã luatã de Caragiale dupã

numirea în funcþie a fost „sã cearã Ministe-rului sã dea ordin sã se facã o inspecþiunefinanciarã gestiunei directoriale a lui C. Stã-ncescu, fost Director general în stagiuneaprecedentã“. Astãzi o asemenea „inspecþiu-ne financiarã“ se numeºte audit ºi se prac-ticã împotriva adversarilor politici sau acelor bãnuiþi de incorectitudine. Întrucât I.L. Caragiale nu aparþinea Partidului Con-servator, cererea sa nu era alimentatã de re-sentimente politice faþã de liberalul Stãn-cescu. Nici bãnuiala de incorectitudine nuse susþine, cãci Gusty ne spune cã Stãnces-cu era „om bun, blând, foarte cinstit, po-liticos, timid, bine vãzut de toatã lumea“.ªi atunci? Izvorul cererii de inspecþie finan-ciarã se aflã în aversiunea personalã a luiCaragiale faþã de Stãncescu. De ce? Pentrucã, ne lãmureºte Gusty, în anul 1885, cândCaragiale participase cu piesa D’ale carna-valului la concursul pentru cea mai bunãpiesã româneascã nejucatã, C. Stãncescuavusese o poziþie distinctã de cea a celorlalþimembri ai comitetului, condus de Titu Ma-iorescu, care opinau cã premiul se cuvinelui I. L. Caragiale. C. Stãncescu a fost depãrere ca premiul sã se dea lui Caragiale„pentru lucrãrile sale în genere“, nu pentruD’ale carnavalului, care „e o piesã preauºoarã ºi lipsitã de consistenþã scenicã“.ªedinþa comitetului fusese secretã, opinialui C. Stãncescu nu fusese înscrisã în pro-cesul-verbal ºi acesta a semnat, împreunã

PAUL GUSTY

despre CARAGIALETraian D. Lazãr

continuat lamentaþiile în lojile aurite-cre-neluri de castel ºi cînd, de pe scenã, venearãspunsul tovarãºelor lor, totul peste cape-tele noastre – hotãrîri luate undeva foartesus, în înalt. Eram iarãºi în centru, aºezaþiîn stal, cu mulþimea prizonierelor ºi a tem-nicerilor înconjurîndu-ne din toate pãrþile.Eram, în acelaºi timp, într-un cer auriu ºi pepãmînt, în mijlocul ororilor. O întoarcereîn timp, o suspendare, de fapt, a timpuluisau o revenire a lui printr-o buclã în careîntoarcerea acolo a fost posibilã.

Omul tragediei greceºti trãia în spiri-tual. Dialoga firesc cu zeii. Era un amestecîntre lumi. Azi, pentru a exprima adevãrurispirituale, dupã cum susþinea Rudolf Stei-ner, e nevoie de un limbaj special, de o re-inventare sau topire ºi remodelare a cuvin-telor. Andrei ªerban a gãsit cheia acestui

limbaj ºi ne-a demonstrat cã aceastã lumechiar existã, cã putem sã pãtrundem în ea,iatã, cu mijloace omeneºti, dar doar în con-diþiile unei curãþãri energetice a fiinþei, aunei purificãri de prejudecãþi, rutinã, fal-sitate, convenienþe. Intelectul nu ne ajutãaici, ci numai ºi numai sufletul. La anumiteintervale de timp – 1974, 1991, 2012 –regizorul trage cîte un semnal de alarmã cãa sosit momentul sã ne deschidem canalele,despre care vorbesc toate învãþãturile ezote-rice, înspre cerul spiritualitãþii. Troienele nesînt cãlãuze. Trecutul invadeazã prezentulºi ne ajutã sã trecem pragul. Doar de noidepinde sã ne lãsãm fricile la intrare.

Troienele, dupã EuripideMuzica: Elizabeth SwadosRegia: Andrei ªerbanRegizor secund: Daniela Dima

Costume: Doina LevintzaDirector muzical ºi orchestrator: Lucian

MaximAsistenþi de regie: Alexandru Gherman,

Anca ªerbãnuþã, Victor ZahariaMaestru de balet: Dorina CotorobaiDistribuþia: Simona Titieanu (Hecuba),

Lãcrãmioara-Maria Hrubaru-Roatã(Cassandra), Marinela Nicola (Andro-maca), Ana Maria Donose Marcovici(Elena), Andrei Gheorghe Sava (Ahile),Octavian Dumitru (Menelaus), ªtefãnelGheorghe (Astianax), Victor Zaharia(Urs), Alice Todicã (Atena), NatsukoOshima (Poluxena) etc.

cu ceilalþi membri ai comitetului, pentrupremierea piesei D’ale carnavalului. Cara-giale a aflat întreaga poveste ºi de atunci„avea un dispreþ profund, aº putea ziceurã“, precizeazã Gusty, împotriva lui Stãn-cescu. Acelaºi Gusty considerã cã Stãncescuavea dreptate, argumentând cu ostilitateapublicului la premiera piesei. Reþinem cãautorul Caragiale era orgolios, se consideradeasupra celorlalþi, infailibil ºi se rãzbunape cei ce nu-i recunoºteau valoarea. Atuncicând, ca director al TNB, trebuia sã-i comu-nice lui Titus Dunca neacceptarea unei pie-se propuse de acesta pentru repertoriul tea-trului, i-a precizat tranºant: „Autor e numaiunul care face piese bune ca mine, nufleacuri proaste ca tine“. Iar când i s-a re-plicat: „Nu vezi d-le cã eºti nebun“, a rãs-puns: „Ca ºi tine, cu diferenþa cã eu suntun nebun genial, am bosa geniului colea(arãtându-ºi fruntea) pe când tu ai bosacontrarie“.

Cunoscãtor din interior al lumii teatrale,directorul Caragiale a luat mãsura ca TNBsã dispunã, din dotare proprie, de recuzitanecesarã spectacolelor. „A fost cel dintâidirector care a înzestrat Teatrul cu 5, 6rânduri de mobile noi, tablouri, bahute,statuete, covoare, gobelinuri etc. Predece-sorii lui se mulþumeau, pentru anumitepiese, numai sã le închirieze de la Pascu saualt negustor de mobile.“

Era obiceiul ca, în antractele spectacole-lor de la TNB, publicul sã pãtrundã pe sce-nã pentru a lua contact cu protagoniºtii.Probabil cã accesul, din sala de spectacol, lacabine ºi la spaþiile din spatele scenei nu seputea face altfel. Acest fapt, a observatCaragiale, împiedica maºiniºtii la schimba-rea decorurilor. Spirit disciplinat ºi bun or-ganizator, Caragiale a decis „sã interzicã pu-blicului sã pãtrundã în antracte pe scenã“. Aaºezat „un cerber“ la uºa scenei, dându-i or-din „sã nu lase sã treacã nici pe Dumnezeudin cer“. O mãsurã „foarte bunã ºi dreaptãde altminteri“, apreciazã Gusty. Dar care i-a creat inimiciþii, cãci pe ªt. Velescu, pro-fesor la Conservator, care voia sã pãtrundãpe scenã pentru a vorbi cu foºtii sãi elevi, l-a apostrofat: „au fost elevii d-tale dar suntastãzi artiºtii mei, ºi d-ta n-ai ce cãuta pescenã“.

Directorul Caragiale a dorit sã asigureo gestionare corectã a veniturilor teatrului.În acest scop, a suprimat biletele de favoa-re. Din loja directorialã, el „numãra lojeleºi stalurile goale ºi îºi fãcea, aproximativ,calculul reþetei serale“. Dupã spectacol, ca-sierul îi aducea încasãrile, directorul fiindîn mãsurã sã certifice exactitatea lor ori,constatând vreo nepotrivire, sã ia mãsuri deîndreptare. A constatat astfel cã unele per-soane, chiar dintre prietenii lui, având biletecumpãrate pentru stal, vizionau spectacoluldin loje, dacã acestea erau goale (libere).Observând cã prietenul sãu Alex. Orãscuobiºnuia sã procedeze astfel, Caragiale aaºteptat un spectacol în care acesta era înculpã ºi pentru cã nici la atenþionarea ce i-afost fãcutã de cãtre lojar nu a pãrãsit loja,s-a deplasat personal la vinovat ºi,

deºi era public în dreapta ºi în stânga lor, l-a poftit sã iasã afarã din lojã, adãugând cãnumai pentru faptul cã-ºi cumpãrã un stalnu are dreptul sã ocupe o loje, cã unde arajunge teatrul dacã toþi care cumpãrã câte unstal l-ar imita. Orãscu a ieºit din loje ºi direc-torul avu un duºman în plus. Directorulavea dreptate în fond, dar a procedat – credeu – fãrã tact. Îl amuza sã-ºi necãjeascãprietenii.

Retribuþia actorilor TNB era calculatã înfuncþie de importanþa rolurilor pe care leinterpretau. Suma era deci variabilã. Exis-tau situaþii în care, prin favoruri personalesau din alte motive, unor actori li se stabi-lea o retribuþie în sumã fixã. În vremeadirectoratului lui Gr. Cantacuzino, o ase-menea situaþie avea actriþa Aristizza Roma-nescu. Bazându-se pe prietenia strânsã cuCaragiale ºi invocând precedentul Aristiz-zei, actorul ªtefan Iulian a solicitat sã i seacorde o retribuþie fixã, fiind însã refuzat.

Se zice cã funcþia schimbã pe om. A fostvalabilã aceastã constatare ºi în cazul luiCaragiale? Paul Gusty a observat uneleschimbãri în vestimentaþia lui Caragiale ºiîn raporturile cu prietenii, în perioada câta fost director general al teatrelor, dar nu sepronunþã ferm în sensul cã ele se datoraufuncþiei. Gusty ne spune cã înainte de a fiºi dupã ce a fost director al TNB, Caragialeumbla îmbrãcat în „haine groase, cu o vestãcojoc ºi cu o cãciulã þurcãneascã în cap, aºacum ni-l aratã ºi bustul lui din foaierulTeatrului, fãcut de amicul nostru O. Spae-the“. Dupã ce a fost numit director, „în Ca-ragiale se produsese oarecare metamor-foze“, observã Gusty: „Se îmbrãca à quatreépingles“. Obligaþiile sale sociale ºi proto-colare îi impuneau acest lucru, explicãGusty. Ca ºi predecesorii sãi în funcþia dedirector general al teatrelor, Caragiale erapoftit la Palatul Regal ori de câte ori reginaElisabeta avea câte „o seratã artisticã“, maiales pentru cã „ îl aprecia foarte mult ca au-tor ºi scriitor în general“. Gusty relateazãcã regina i-a solicitat lui Caragiale sã pregã-teascã spectacolele ce urmau sã se desfã-ºoare la Peleº cu prilejul vizitei prinþuluimoºtenitor al Marii Britanii, viitorul regeEduard al VII-lea. Timp de vreo 20 de zile,Caragiale a locuit la Peleº, a luat masa curegele Carol I ºi a trãit în mijlocul elitei dela curtea regalã. S-a întors de acolo „maiferchezuit ºi mai radios ca oricând“. Gus-turile vestimentare elevate se formeazã întimp ºi în mediul social potrivit, iar origi-nea socialã modestã scotea uneori la ivealãlacunele lui Caragiale în aceastã privinþã.„La deschiderea stagiunei a apãrut în lojadirectorialã în frac ºi vestã negre, cravatãalbã, ghete de lac ºi cu pantaloni în culoareatabacului. Probabil cã a voit sã lanseze omodã nouã“, comenteazã Gusty cu ironie,redând, probabil, nu doar poziþia sa, ci ºireacþia publicului elitist al epocii faþã deþinuta vestimentarã a lui Caragiale din acelmoment.

Gusty comenteazã ºi transformãrile in-tervenite în raporturile lui Caragiale cuprietenii dupã accederea în funcþia de di-rector general al teatrelor:

Adevãrul e cã devenind Director s-a observato schimbare pronunþatã în atitudinile luiCaragiale. Pesemne cã intrând în sferele înalte,i s-a schimbat ºi temperatura ºi tempera-mentul. Era mult mai rece, mai mândru, ca sãzic aºa, mai oficial cu prietenii lui de odinioarã.Dar se poate sã fie o pãrere greºitã. Cãci deîndatã ce n-a mai fost Director ºi-a revenit...

Pe Vasilache Siderescu, care îl numea peCaragiale Caracancioli, „îl saluta ca maiînainte, adãogând «Basmangiule, am sã-þivãrs maþele»“.

Pe mine când mã întâlnea, se oprea în loc,ca ºi odinioarã, ºi începeam sã fredonãm înacelaº timp un marº de Fahrbach pe careinevitabil îl executa Hubsch cu orchestra luiîn fiecare searã de spectacol. Sau îmi zicea

pe nemþeºte: „Mann muss Mann bleiben,keinen Mameliga abgeben“ (Bãrbatul bãrbatsã fie, nu o mãmãligã), cuvinte pe care lerostea sentenþios într-o dimineaþã un tâm-plar beat, agãþat de un felinar în stradã, cãtrenevastã-sa care îl gãsise în zori de zi ºi voiasã-l ducã acasã.

Dupã ce Caragiale a devenit director, nu-mai Gusty ºi M. Mateescu i se adresau cu„nene Iancule“: „eu, fiind mai tânãr decâtel, îi ziceam, împreunã cu M. Mateescu,«Nene Iancule»“.

Trãind în preajma lui Caragiale ºi remar-când înclinaþia acestuia cãtre ordine, dis-ciplinã, corectitudine ºi eficienþã, Gusty searatã totuºi contrariat de faptul cã drama-turgul a preferat sã se stabileascã la Berlin.„Omul acesta care de sus pânã jos era îm-bâcsit de cultura francezã [...] simpatiza cunemþii. Îl atrãgea, pesemne, spiritul lor deorganizaþie, hãrnicia, energia, ordinea, bu-curia lor de a trãi, mai ºtiu eu ce“.

Paul Gusty confirmã faptul cã, în pe-rioada sa berlinezã, Caragiale a menþinutlegãtura cu prietenii din þarã. În 1911, ve-nit la Berlin sã comande niºte costume ºidecoruri pentru Teatrul Naþional Bucureºti,Gusty s-a întâlnit cu Caragiale. „L-am gãsittot vioi, energic, ascuþit la vorbã, dar maiserios ºi mai puþin dispus.“

De la Gusty aflãm cã în seara zilei de 8iunie 1912, în locuinþa lui Caragiale dinBerlin s-a desfãºurat „un fel de seratã“, lacare au participat ca oaspeþi Cella Delavran-cea, Dobrogeanu-Gherea, doctorul Kienzl,tânãrul C. C. Nottara. A doua zi, Gusty,aflat ºi el în Berlin, îl întâlneºte pe Nottara,care îi spune cã nenea Iancu era „foarte bi-ne“ ºi cã la seratã „s-a petrecut foarte bine“.Peste încã o zi, Gusty primeºte din þarã te-legrama lui Iancu Bacalbaºa: „Comandã ocoroanã de lauri cu tricolorul naþional pen-tru Caragiale“. Astfel a aflat el cã I. L. Ca-ragiale „murise subit chiar în noaptea zileicând am întâlnit pe tânãrul Nottara“. Gustyne informeazã cã rãmãºiþele trupeºti ale luiCaragiale „au fost depuse provizoriu în ca-pela unui mic ºi vechi cimitir de periferie“din Berlin, cã a vizitat capela împreunã cuIancu Bacalbaºa ºi cu tânãrul Danielopol,aflând de la intendent cã sicriul „va fi depusprovizoriu în cripta capelei ºi apoi expediatîn þarã“. „Nespus de dureroasã ne-a fost im-presia de a vedea rãmãºiþele pãmânteºti aleunui om mare, care a fost Caragiale, lãsatesingure, între alte douã sicrie [în capelã],fãrã o lumânare la cãpãtâi.“

NOTÃ. Nu am reuºit sã ne clarificãm asuprarelaþiei lui Paul Gusty cu Dimitrie Gusti (1818-1887), fost prof. univ. la Iaºi, primar al Iaºiului(1867-1868), ministru etc., ºi cu reputatul socio-log, filozof ºi etician Dimitrie Gusti (1880-1935).

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 5

6 • APOSTROF

CORINA SABÃU ºi elogiuldiscret al parantezei

C ORINA SABÃU îºi pro-pune sã reabiliteze nu

dragostea, ci discursul în-drãgostit. ªi o face recon-diþionând, delicat-ironic,toate cliºeele, toate zor-zoanele ºi toate autoa-mãgirile unui constructlivresc. Cu trimitere lapoezia de azi, spuneamaltãdatã (vezi serialul Poezia în vãzul lumiiapãrut în Tribuna) cã principiul realitãþiifiind înlocuit (dupã Gilles Lipovetsky) deprincipiul transparenþei, vedenia e un suro-gat care împacã – iluzoriu – atât nevoia deconstituire a unei referenþialitãþi securizan-te, þinând de vedere, cât ºi dorinþa de a înlo-cui un real nesatisfãcãtor cu o lume nouãprin mijlocirea unei viziuni. Fenomenul eunul al bovarizãrii difuze ºi generalizate.Între ceea ce este ºi ceea ce ar fi ideal sã fie,se zbate un surogat de existenþã nesigur ºinãuc. Sub legea proximitãþii ºi a transpa-renþei, a vizibilitãþii impudice, ochiul îºipierde acuitatea, iar viziunea, încrederea însine. Exhibarea senzualã ºi sexualã aruncãîn impas una dintre marile teme tradiþio-nale ale literaturii – dragostea. Aceasta sevlãguieºte, dispare, se invizibilizeazã. Iu-birea ca în cãrþi sau ca în filme este un con-struct, asimilat de societatea umanã dinsprelivresc ºi funcþionând ca amãgire ºi modelsecole în ºir, dar care îºi reveleazã, subochiul dezîncântat al sinceritãþii obscene,ridicolul. Scene „emoþionante“ de iubire semai pot întâlni doar în singurãtatea mastur-bantã, însoþitã de mici vedenii castratoareºi de revolte. Încet, lucrurile se schimbã.Nu o re-sentimentalizare a discursului sepetrece, ci o recuperare a emoþiei (romanulEmoþia al Mirelei Stãnciulescu, de pildã,încercase oarecum ceva de acest gen. Câ-teva personaje feminine de generaþii feluri-te ºi cu instrumentar existenþial setat dupãcalibrul fiecãruia fac gestul desprinderii deun drum înfundat ºi tenteazã o „luare de lacapãt“ – iluzorie, cãci pretinde amuþireaunor contexte ºi condiþionãri deja încor-porate. Desprinderea de „tot ce e mic, ºimãrginit, ºi vremelnic…“ rãmâne în pro-iect) ºi a înfiorãrii. Refulatul dã semne cãîntoarcerea e posibilã. O face mai întâi prindegustarea prelungã a iubirii pentru pro-genituri (Dan Coman, Radu Vancu, Ro-bert ªerban), dar ºi prin situarea anume,polemicã, dar implicatã, în sentimental(Dan Sociu). Corina Sabãu transferã ches-tiunea în roman (Dragostea, chiar ea, Iaºi:Polirom, colecþia „Ego. Prozã“, 2012, 196p.) ºi întreþese abil (apropierea de film aautoarei e vizibilã în miºcarea inteligentã

a obiectivului, în prim-planurile ºi pano-ramãrile intersectate cu maximum de efi-cienþã expresivã; încã din Blocul 29, apar-tamentul 1, debutul din 2009, era prezentãarta cinematograficã a imbricãrii detaliilorcu prim-planuri de efect) douã subteme: pede-o parte, recuperarea „romantismului“, acuvintelor de/despre iubire – ºi o face cuo savuroasã ironie subtextualã, subminândpovestea în chiar cele mai înfocate momen-te declarative –, pe de altã parte, iubireaputernicã, dar molcomã ºi tradiþionalã,având mereu nevoie de relansatori etici, fa-þã de copii.

Romanul sunã foarte bine în ciuda su-biectului de telenovelã – un soþ plictisit ca-re, deºi îºi iubeºte copiii, îi uitã când des-coperã „iubirea“ într-o relaþie cu o femeiemãritatã, ºi ea în crizã de fior conjugal, ui-tatã la rândul ei sub tentaþia ºi mai picantãdinspre o mulatrã întâlnitã într-o „deplasa-re“, la un congres: „în faþa privirii umedeºi pãtrunzãtoare, a mirosului dulce care ie-ºea din pielea ºi pãrul ei, a fost lovit de odorinþã atât de puternicã, încât gândul,aproape permanent, la Mia s-a stins ca oflãcãruie în bãtaia vântului“ –, fiindcã sce-nele sunt montate cu o artã desãvârºitã acontrapunctelor, aºa încât orice sirop esteexclus, dar ºi orice ºarjã. În fond, micul ro-man e unul cu temã clasicã. Iubirea calmãfaþã de copii ºi fidelitatea faþã de un con-tract marital þin de datorie, iar iubirea în-focatã este o simplã parantezã cãreia i seacordã, sub lumina unui joc de artificii, maimultã importanþã decât poate suporta. Unbovarism cãldicel deviazã temporar eroii de la îndatoriri, mica expediþie liberã pier-zându-ºi rapid cristalele salzburgheze subpojghiþa banalitãþii echilibrate. Despãrþireadin final ºi chiar gestul degajat ºi eliberatoral renunþãrii la fructul „pãcatului“ sunt ex-trem de potrivite în economia acestui falsroman de dragoste. Dar cum autoarea nujudecã, pãstrându-ºi senin obiectivitatea,savoarea poveºtii de iubire rãmâne întreagã,iar cititorul o parcurge cu un mic oftat în-þelegãtor.

Paranteza se declanºeazã la o scânteieimprevizibilã, coup de foudre în miniaturã:„Chipul sãu capãtã o expresie dârzã ºi simtecum i se încãlzesc obrajii. Închide ºi des-chide de mai multe ori pumnul drept, îºimai toarnã whisky, se aºazã în faþa calcu-latorului ºi-i scrie Miei tot ce îi trece prinminte, fãrã ezitãri ºi fãrã sã se gândeascãla consecinþe. Despre pãrul strãlucind ca oflacãrã în lumina filtratã prin peretele verdeºi despre bluza ei hippy i-a scris. Totuºi,nici cuvântul romantism, nici rolul hotã-râtor – dupã cum pretindea Teo – pe carel-a jucat în achiziþionarea maºinii de spã-lat n-au tulburat-o pe Mia ca propoziþia:«Doamnã, viaþa, în esenþã, e frumoas㻓.Pârjolul se întinde rapid, cu puþine ºi ne-semnificative sau neluate în seamã semnecã e foc de paie. Dragostea „ca o zi netul-buratã de gândul morþii, ca o ploaie de varã

care cade cu miresme noi“ o face pe eroinãsã se simtã specialã, o scoate din anonimat,„ca în copilãrie“. Îndoiala se instaleazã cevamai târziu. „Din vanitate, slãbiciune, plic-tisealã sau prostie, nici ea nu ºtie de ce aintrat în jocul acesta“, care urmãrea ezitant„independenþa faþã de trecut“. Familia eresimþitã ca o încercuire. Comparaþia co-menteazã ºi cele mai emoþionale scene, cade pildã în cea a privegherii la patul mameimuribunde: „Mia se apropie de pat cugroazã, aºa cum te apropii, cu o curiozitatebolnãvicioasã, de un gândac gras ºi lucios,care s-a postat, dezinvolt ºi inconºtient, înmijlocul bucãtãriei […] Când se întoarce,simte privirea compãtimitoare a bunicã-siica un melc care i se urcã pe picior“. Mi-ca aventurã amoroasã, în schimb, e ca uncampionat de ºah. Cea dintâi apasã, cel de-al doilea provoacã. ªi o face ambalat încuvinte frumoase, cele pe care protagoniºtiile uitaserã în forfota îndatoririlor. „Din mo-ment ce a venit o zi în care cineva i-a scrisaºa frumos, înseamnã cã viaþa ei nu s-ascurs în zadar“, mediteazã Mia, iar Teo sesimte atât de impresionabil „încât, dacã ci-neva îi vorbea frumos, fãcea eforturi sã nui se umezeascã ochii ºi se gândea cã aºa tre-buie sã se simtã un cerºetor primind o prã-jiturã cumpãratã special pentru el“. Cã evorba de paranteze în cursul pre-calculat ºiinformat de cutume ale comunitãþii asuma-te deliberat o aratã ºi recurenþa potenþato-rului etilic („Mã bucur cã sunt ameþitã,pentru cã aºa voi putea vorbi, chiar dacãmã fac de râs...“; „Nu ºtiu de ce vã spunasta, poate e sticla de whisky, dar ºtiu sigurcã, în esenþã, viaþa e frumoasã, acesta e sin-gurul lucru pe care vi-l pot spune acum,da“; „O gãseºte butonând telecomanda, cuun pahar de tequila în faþã“). Indiferentcare dintre iubiri exerseazã ingrediente „ro-mantice“, alcoolul revine mereu în scenã– o cale scurtã ºi trecãtoare de ieºit dinchingile vieþii instituþionalizate (slujba ºifamilia fiind la fel de avare când e sã-ºipretindã drepturile). Doar astfel sunt cuputinþã gesturile eroice ºi temporara deba-rasare de suprafeþele sociale: „Teo, emoþio-nat, dar decis sã-ºi mãrturiseascã senti-mentele, s-a aºezat în faþa calculatorului ºia scris, deschizându-ºi sufletul ca niciodatã,fãrã sã se teamã de ridicol sau de urmãri“.

Finalul pune lucrurile la locul lor, stã-pânirea de sine se întoarce la datorie, iarparanteza îndrãgostitã rãmâne ceea ce este,o parantezã. Cu o privire spre ligheanulplin de sânge, Mia se întoarce la „datorie“ºi „vede, cum le vedea de obicei, blocurile,copacii, cabinele telefonice, oamenii ºi cerulgonind în direcþia opusã“. Cristalele salz-burgheze („Doar trei vrãbiuþe þopãie pemarginea fântânii arteziene, ceea ce-i facepe Teo ºi Mia sã creadã cã iubirea lor areceva eroic. Le înfloresc în faþã cele mai mi-nunate grãdini ºi pãsãri de toate culorilescot triluri victorioase. Se privesc fericiþi ºiîºi strâng mâinile, ca ºi când s-ar încurajareciproc cã ce a fost mai greu a trecut“),amãgitoare prin definiþie, se topesc. Singu-ra lor ºansã e pãstrarea într-un album secretde sentimente „eroice“.

Irina Petraº

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 7

Rodeo cu… EMINESCU

D ESPRE CE este vorbaîn romanul Florinei

Ilis Vieþile paralele (Bucu-reºti: Cartea Româneascã,2012, 684 p.)? Nu estesimplu de rãspuns la aceas-tã întrebare. Dupã unii,despre nebunia lui Emi-nescu ºi cariera postumã –mitologizarea – a poetu-lui. Dupã alþii, despre Securitatea românã,ca instituþie etern eficientã, dincolo de timpºi de spaþiu. În fine, mai sunt ºi alþii carecred cã este vorba despre o teorie complo-tistã asupra literaturii române moderne ºicontemporane, Maiorescu, Slavici, Chibiciºi Caragiale etc. fiind unii dintre informa-torii, agenþii de influenþã ºi chiar oameniide acþiune implicaþi în înscenarea biogra-ficã ºi mitologicã din jurul poetului naþio-nal. Se prea poate ca toþi cei ce susþin ase-menea scenarii sã aibã dreptate. ªi astapentru cã autoarea a dorit, se pare, sã agluti-neze literar – dupã un model de marketingcelebru – „trei într-una“, sã punã în con-juncþie trei planuri narative. Ar fi fost, poa-te, preferabil sã se opteze pentru o singurãpistã, conform modelului canonic al linia-ritãþii, ºi sã i se asigure acesteia o compo-ziþie care sã aibã toatã înzestrarea calitativãa prozei autoarei, de la minuþia detaliuluila plasticitatea imaginii. Dar liniamenteledepistate la lecturã nu par sã fi fost ºi celepe care Florina Ilis le-a avut în vedere.Conform declaraþiilor ei exprese, în atenþiaei au stat douã chestiuni.

Prima este relaþia ei personalã cuEminescu.

… Aceastã relaþie, […] relaþia mea cu Emi-nescu a început cu foarte mult timp în ur-mã, în liceu când i-am citit ca toatã lumeapoeziile, le învãþam pentru bacalaureat ºipentru admiterea la Facultatea de Litere ºicând am descoperit una care se intitula<Amicului F. I.> Este o poezie mai puþincunoscutã, publicatã postum ºi evident cãaceste iniþiale F. I. m-au fãcut sã visez.Consideram chiar cã aceastã poezie aºaprintr-un arc peste timp mi-a fost chiardedicatã mie de amicul M. E. De atunci amsimþit cã apropierea noastrã s-a produs înmod ciudat ºi poate cã într-o zi, îmi spu-neam dupã aceea, voi reuºi sã-i întorc acestfrumos gest. Iatã, am fãcut-o. (Bianca Fel-seghi, „Video. Scriitoarea Florina Ilis a vor-bit despre «relaþia» sa cu Eminescu ºi roma-nul Vieþile paralele, o biografie ficþionalã apoetului“, redactiadestiri.ro, 12 decembrie2012)

Romanul eminescian ar fi deci rãspunsulcreator de maturitate la un impuls, la oincitare survenitã demult, în adolescenþã.

Dar Vieþile paralele sunt ºi altceva, înintenþia declaratã a scriitoarei:

E o foarte frumoasã introducere a lui Plu-tarh în care vorbeºte despre discursul istoricîn paralel cu discursul mitografilor, el pla-sându-se undeva la mijloc, între date ºi fapteexacte ºi fantezie. ªi m-am gândit iniþial cear fi sã fac o paralelã între viaþa lui Eminescuºi un poet român actual. Ideea a cãzut repe-de deoarece nu am gãsit niciun poet cu caresã fac aceastã paralelã. Atunci am spus cãparalela va fi între viaþa lui Eminescu ºiistoriile vieþii sale ulterior documentate deun secol ºi ceva încoace. Pe aceastã idee s-acreat acest roman… (B. Felseghi, loc. cit.)

Cel de al doilea plan al proiectului se referãdeci la modelul narativ oferit de compara-tismul istoric al lui Plutarh ºi aplicarea luila cazul „poetului nepereche“. Gãselniþanarativã, în acest punct, a fost aceea de apune alãturi biografia ºi mitul postum emi-nescian, chestiune care, în mod curent, in-trã, procedural vorbind, în universul me-todologic ºi tematic al istoricilor experþi înimagologie, ca ºi în cel al hermeneuticiiliterare, al criticii ºi istoriei literare.

Autoarea nu se spune, în schimb, nimicdespre proiectul – lunecos, mi se pare –de a citi în cheie conspirativã capitolul emi-nescian al literaturii române, fãcând din toþimarii ºi micii protagoniºti ai acesteia niºteinformatori ºi colaboratori ai unei Secu-ritãþi ubicue, învingãtoare asupra timpuluiînsuºi. Acesta, orice s-ar zice, nu se referãla nebunia lui Eminescu, ci, dacã nu cumvaeste o acuzã de nebunie la adresa lumii carel-a generat ºi care îl conþine, s-ar putea sãfie o cheie interpretativã relevantã pentruatitudinea naratorului omniscient. Ce re-zultã, într-un asemenea caz, din însumareanebuniei protagonistului cu cea a societãþiilui ºi cu cea a glasului care povesteºte?Desigur, o viziune scriitoriceascã suspicioa-sã despre o lume prinsã într-o conjuraþieîmpotriva poetului naþional atins de oboalã mentalã; ieºire pe toatã linia din þâ-þâni, programatic urmãritã ºi stilistic sus-þinutã prin aglutinarea de episoade, stilurinarative ºi perspective ale personajelor asu-pra faptelor. Suntem departe de Zgomotulºi furia lui W. Faulkner, unde una dintregãselniþe este de a reflecta lumea printr-osingurã voce „specialã“, cea a unui om cuhandicapuri severe (Benji). Nu este vorbanici despre Grobei din Bunavestire de N.Breban, roman unde lumea transpare în-tr-un discurs saturat de kitsch ºi referinþeoccidentale preluate dupã ureche, cliºeizate.Suntem însã, probabil, mai aproape de unadintre modele dominante ale ultimelordecenii: citirea lumii în cheia misterelor. Dela Umberto Eco (în Pendulul lui Foucault)încoace, diversele secrete ºi ezoteríi sub-mineazã lumea aparenþelor, oferindu-serebusistic altei descifrãri, mai adânci.

Trebuie spus însã, pentru a da istorieiliterare ceea ce îi aparþine, cã Vieþile paraleleale Florinei Ilis mi-au amintit ca viziune deun roman apãrut înainte de cãderea regi-mului Ceauºescu, în 1983. El se numeºteRodeo ºi a fost scris de Vasile Sãlãjan. Per-sonajul lui central, un anume Iancu Avram,miner în Apuseni, ajunge ca, datoritã unuiaccident de muncã, sã se transpunã în pie-lea personajului epopeii de la 1848 dinTransilvania, tribunul Avram Iancu, restulnefiind altceva decât o intersectare perma-nentã de planuri. Fireºte, existã destule

opere literare, universale ºi româneºti, undeplanurile se întrepãtrund ºi unde nebuniase substituie parþial sau total realitãþii per-cepute la propria scarã. Totuºi, ideea de aface din psihozã modul în care personajulmare, arhetipal – Geniul! –, devine cheiaprin care istoria se aratã a fi altceva decâtpãrea, rezultatul unui conspiraþionism fãrãlimite, pare, în tradiþia româneascã, cel pu-þin, cumva exageratã.

Expresie a unei nebunii cu program,aºadar? S-a propus considerarea naraþiuniirespective ca roman SF în care cãlãtoria întimp transformã – fie ºi malformându-l –un anume prezent istoric. Totuºi ipoteza nuconvinge, cãci accentul nu cade, ca în li-teratura de profil, pe care Florina Ilis o cu-noaºte, pe acþiune, suspans ºi coloratura degen (roboþi, arme neinventate încã ºidevice-uri de tip space opera), ci pe nebuniaca nebunie, pe suspiciunea ºi conspirativis-mul ubicue. E mai ceva decât în romanelelui Ponson de Terrail, unde Rocamboleluptã cu organizaþii secrete bizare, atotpu-ternice, chiar dacã unii critici români re-cenþi l-au vãzut pe Caragiale agent secret laBerlin, iar pe Eminescu l-au înþeles cavictimã a politicii transpartinice. „Inteli-genþa compoziþionalã ºi adaptabilitateastilisticã“, remarcate entuziast de CosminCiotloº în România literarã, par, aici, adusemai degrabã la a concilia o lecturã cons-piraþionistã a lumii cu mirajul romanticexercitat de proiecþia unui Eminescu de-ment ºi cu nevoia de a mai deconspira o datã caracterul malefic al securismului ºi dominaþia acestuia asupra culturii na-þionale.

Cred cã Marius Chivu are dreptate sãvadã în Vieþile paralele un „sofisticat sce-nariu de ficþiune arhivisticã ºi distopie in-formativã ce funcþioneazã dupã regulapalimpsestului, a rescrierii ºi plastografiei,[…] parabolã Sci-Fi, cu accente de satirãneagrã, a infiltrãrii ºi deturnãrii trecutuluicare se desfãºoarã simultan, într-un planparalel prezentului (de unde ºi titlul cãrþii)[…], în fapt, punerea într-o intrigã fan-tezistã a abuzului ideologic ºi a conse-cinþelor sale“ (Dilema veche). Ingredientelesunt, într-adevãr, acestea, dar minestrone-le care rezultã aglutineazã totul într-o in-terminabilã ºi proliferantã naraþiune ºi nue scutit de o anume monotonie. Nu sun-tem în preajma portretului geniului dinLotte la Weimar, din Doctor Faustus ori dinJean Christophe… Nici doar în preajma ge-nialitãþii demenþializate, ca în cãrþile despreHölderlin ori despre ultimul Nietzsche...Surpriza este cã în cauzã este pusã nu doar„securita“ româneascã, ci ºi literatura ro-mânã modernã (aproape în totalitate), acu-zatã de complotitã cronicizatã, duplicitate,lipsã de idealism ºi de servilism perpetuufaþã de poliþiile eternizate, malefice, alenaþiei.

Reminiscenþe adolescentine, mode cul-turale ºi empatie cu un anume tip de mar-keting editorial, iatã câteva elemente carepot prilejui chiar ºi artiºtilor talentaþi ra-teuri sonore, în pofida muncii pe brânci,vreme de mai mulþi ani… Florina Ilis are oreputaþie consolidatã deja în proza noastrãactualã, iar experimentul din Vieþile paralelenu o va clãtina.

Ovidiu Pecican

8 • APOSTROF

S -A STINS din viaþã în luna martie 2012un mare gânditor social, un spirit liber

ºi curajos, un autentic intelectual umanist,profesorul Irving Louis Horowitz. Nãscutla New York, în Harlem, în 1928, Horo-witz a traversat ºi a scris despre marile mo-mente care au marcat ideologic ºi politicveacul al XX-lea: liberalismul rooseveltian,naufragiul democraþiilor europene, ºoculHolocaustului, Rãzboiul Rece ºi revelaþii-le despre totalitarismul comunist, decolo-nizarea, regimurile militariste din AmericaLatinã, miºcarea pentru drepturile civile,radicalismul nihilist al Noii Stângi, iluziileºi deziluziile legate de revoluþia cubanezã,criza sociologiei vestice, prãbuºirea marxis-mului, dilemele liberalismului americandupã Rãzboiul din Vietnam, statul bunã-stãrii ºi iluziile paternalismului social, gene-za noului conservatorism. A debutat în pu-blicistica sociologicã în 1951. A fost unuldintre cei care au definit ce înseamnã „Lu-mea a Treia“. Studiile sale despre genocid,Holocaust, Gulag sunt exemplare prin in-tensitate eticã ºi profunzime conceptualã.A contribuit, pe linie weberianã, la recon-strucþia sociologiei politice. ªi-a ridicatvocea, de câte ori a fost nevoie, împotrivaabuliei morale ºi a anarhiei axiologice. Ceicare azi încearcã sã resuscite miturile radi-cale de stânga ar face bine sã citeascã bio-grafia lui C. Wright Mills scrisã de IrvingLouis Horowitz, cel care a fost printre ceimai apropiaþi colaboratori ai autorului Ima-ginaþiei sociologice. Nimeni nu a surprins cuatâta acuitate precum Horowitz dimensiu-nea utopicã, elementele de wishful thinking,chiar fanatice, din opera lui Mills. Nu este,aºadar, un motiv de mirare cã mulþi devo-taþi ai pãrintelui sociologiei radicale nu l-au iertat pe Horowitz, l-au acuzat de apos-tazie, chiar de „renegare“. La rândul sãu,acesta a rãspuns tranºant: „You do not getgood science by being politically correct“.

A crezut în valorile liberal-burgheze, le-aapãrat cu incandescentã pasiune ºi impre-sionantã erudiþie. Cartea sa Behemoth: MainCurrents in the History and Theory of Politi-cal Sociology (1999) face parte din tezaurulcel mai preþios al gândirii sociale contem-porane. O socot must reading pentru cinevrea sã înþeleagã tradiþia ºtiinþelor umane,oscilaþiile dintre anarhie ºi Behemoth (Mon-tesquieu), compromisul liberal cu putereastatalã (Tocqueville), utopismul ca sociolo-gie ºtiinþificã (Marx), ordinea socialã fãrãputere statalã (Durkheim), puterea statalãfãrã ordine socialã (Sorel), perspectiva arend-tianã asupra doctrinelor totalitare ale „so-cietãþii perfecte“, legitimizarea statuluidemocratic (Weber). Pentru cei interesaþi deteoria criticã a ªcolii de la Frankfurt, reco-mand capitolul „The Unhappy Alliance ofDemocracy and Dictatorship“, o lucidã, su-perb informatã, deloc apologeticã ºi tocmaide aceea credibilã explorare a contribuþiilor

teoretice ale lui Max Horkheimer, WalterBenjamin ºi Franz Neumann.

A predat de-a lungul anilor la presti-gioase universitãþi: Washington Universitydin St. Louis, Universitatea din BuenosAires (a fost coleg ºi prieten cu filosofulºtiinþei Mario Bunge), London School ofEconomics (a fost apropiat de LeonardSchapiro, Ernest Gellner ºi Michael Oake-shott), a fost profesor, vreme de trei dece-nii, la Universitatea Rutgers. Îi datorezenorm. Cãrþile sale despre comunismul dinCuba sunt esenþiale pentru cine vrea sã în-þeleagã totalitarismul castrist. M-a invitatsã colaborez la aceastã întreprindere ºtiin-þificã ºi moralã, actualizatã la fiecare doi sautrei ani. Am scris despre „Castro-guevarismºi ortodoxia marxist-leninistã în AmericaLatinã“. A fost neobosit în a protesta îm-potriva dictaturii din Cuba. A fost primulcare a scris despre stalinizarea RevoluþieiCubaneze. Când alþii cântau osanale comu-niºtilor de la Havana, Horowitz publicascrierile disidenþilor. A fost prieten cu Car-los Franqui ºi cu Carlos Alberto Montaner.Poate cã va veni ziua când o stradã din Ha-vana îi va purta numele. Împreunã cu Da-niel Mahoney, a scris despre Soljeniþîn.

L-aº compara cu Daniel Bell la nivelulimpactului în ºtiinþele umane, dar ºi asupradiscursului public. Nu mai vorbesc desprelucrãrile sale de epistemologie socialã, car-tea clasicã despre Georges Sorel, amintitabiografie criticã a lui C. Wright Mills. Ul-tima sa carte este Hannah Arendt: RadicalConservative (Transaction Publishers, 2012).A avut titlul de Hannah Arendt Distin-guished Professor la Rutgers. La edituraînfiinþatã ºi condusã de profesorul Ho-rowitz (Transaction) au fost publicate orirepublicate cãrþi fundamentale: Jacob L.Talmon, Myth of the Nation: Vision of theRevolution, Raymond Aron, The Opium ofthe Intellectuals, Carlos Rangel, Third WorldIdeology, Pieter Viereck, Metapolitics, Ro-bert C. Tucker, Philosophy and Myth în KarlMarx, lucrãri de Reinhard Bendix, LeoLöwenthal, Melvin Lasky, Leo Labedz,Robert Conquest, Robert Nisbet, PaulHollander etc. Acolo a apãrut, în 2006, vo-lumul regretatului politolog Michael S.Radu, Dilemmas of Democracy and Dicta-torship: Place, Time, and Ideology în GlobalPerspective, o carte care ar trebui tradusãîn româneºte. Puþine lucrãri lãmuresc la felde exact ce înseamnã de fapt o dictaturã.

Irving era un munte de energie, un per-sonaj extraordinar de stenic, îndrãgostit defilm, de baschet, de literaturã, dar mai pre-sus de orice, de adevãr. Sigur, temele de ca-re se ocupa erau mai degrabã generatoarede pesimism. Devenise cu timpul, filosoficvorbind, un moderat conservator. Aveamulte puncte comune cu neoconservatorii,era prieten cu mulþi dintre aceºtia, dar nu

se autodefinea ideologic. Când am scris unarticol intitulat „In Praise of Eclecticism“m-am gândit la el, la Kolakowski, la DanielBell, la Moynihan. ªtia cã radicalismul con-duce la excese, la epurãri, la vendete ºi laacþiuni nesãbuite. Din opera sa de o bo-gãþie uluitoare, îmi este în mod deosebitdrag volumul Persuasions and Prejudices: AnInformal Compendium of Modern SocialScience. 1953-1988, apãrut la Transaction în1989. Ultima parte a cãrþii se intituleazã„The Ethical Foundations of Political Life“.Sunt incluse eseuri de Hannah Arendt,Raymond Aron, Daniel Bell, Bertrand deJouvenel, Seymour Martin Lipset, RobertLynd, Georges Sorel, Jacob Talmon (unuldintre gânditorii cei mai admiraþi de Ho-rowitz) ºi Aleksandr Soljeniþîn (fragmentedin Arhipelagul Gulag). Îþi trebuia curajulintelectual al Irving Louis Horowitz pentrua-l include pe Soljeniþîn într-o asemeneaantologie a ºtiinþelor sociale moderne.

Îmi amintesc cu îndureratã emoþie serilepetrecute în anii ’80, discuþiile despre C.Wright Mills, Hannah Arendt, Franz Borke-nau, Paul Lazarsfeld, Theodor W. Adorno,Herbert Marcuse, Daniel Bell, Harold Lass-well, Alvin W. Gouldner. Nimeni nu cunoº-tea mai bine istoria sociologiei moderne, dela Durkheim, Pareto, Scheler ºi Simmel laSorokin, Parsons, Mills, Aron ºi Merton.Îmi amintesc opiniile sale, întotdeauna lim-pezi ºi dezinhibate. Mi-a publicat eseuri ca-re mergeau adeseori împotriva curentului.Când o influentã revistã a decis sã nu publi-ce, din raþiuni ideologice, recenzia mea (ini-þial acceptatã) la cartea lui Miklós Haraszti,The Velvet Prison, el a publicat-o imediat înSociety. Asa era Irving: heterodox, temerar,onest ºi imprevizibil. Este ceea ce l-a atras,la începutul anilor ’90, pe studentul CãtãlinAvramescu spre opera profesorului de laRutgers. Public aici, cu permisiunea sa,aceastã miºcãtoare mãrturisire:

Eu þin minte cum l-am descoperit, în 1991,am gãsit o ediþie din Radicalism and theRevolt against Reason, mi-a orientat decisivceea ce era pe atunci „lucrarea de diplomã“.Îmi pare rãu sã aflu vestea asta. Puþine erausursele, în acei ani, care ajungeau ºi la noi ºine deschideau puþin ochii spre ce înseamnãistoria adevãratã a ideilor. Nu l-am cunoscut,dar îmi imaginez despre el cã era un om cuo misiune, Beruf, în sensul lui Weber.

Da, adaug eu, misiunea lui Horowitz era unaconceputã ºi asumatã în chip weberian. „Ade-vãrul este lucrul vital“ au fost ultimele cuvinteale lui Max Weber pe patul de moarte.

Soþia mea, Mary, ºi cu mine i-am trimislui Mary Curtis, soþia lui Irving, ºi cea maiapropiatã colaboratoare a sa, o scrisoare decondoleanþe.

In memoriam IRVING LOUIS HOROWITZ

Vladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 9

N INA PETROVNA Komarova – dupã cã-sãtorie: Obolenskaia, pseudonimul:

Habias – s-a nãscut în anul 1892 la Mos-cova. Tatãl sãu a fost colonel, care, de alt-fel, ºi-a fãcut o parte din stagiu la Chiºinãu.Mort în Primul Rãzboi Mondial (1914).Atât bunicul sãu, cât ºi fratele acestuia aufost figuri importante în armata rusã, ambiiavând grad de general. Sora tatãlui sãu, Ol-ga Forº, avea sã ajungã o scriitoare demnãde toatã atenþia, iar unul dintre unchii sãi,Vladimir Komarov, botanist celebru, a deþi-nut mai mulþi ani funcþia de preºedinte alAcademiei de ªtiinþe a URSS. Nina Habiaseste nepoata celebrului filosof ºi teolog Pa-vel Florenski. Bunica pe linie maternã,Elena Veniaminova, a fost printre primelefemei medic în Rusia. Familia Komarov amai avut legãturi de rudenie armeneºti ºilituaniene.

Viitoarea poetã a absolvit Institutul dinSmolnâi, în Primul Rãzboi Mondial fiindsorã de caritate (de unde, poate, ºi durita-tea unor texte ale ei). În perioada debutu-lui, Nina Habias este acceptatã ºi remarcatãîn cercurile literare din Moscova, în specialprintre imagiºti (Serghei Esenin, AnatoliMariengof, Vadim ªerºenevici). Dupã1917 a locuit în Siberia, acolo cunoscân-du-l pe David Burliuk, pãrintele futurismu-lui rus, considerându-se discipolul acestuia.La începutul anilor ’20 revine la Moscova,participând activ la viaþa literarã, colabo-rând cu poeþi de diverse orientãri estetice.În nonconformismul sãu se asociazã, camscandalos, cu imagistul Ivan Gruzinov, cucare se ºi cãsãtoreºte, sfidând tabieturi ºitabuuri, atât literare, cât ºi sociale.

A publicat volumele de versuri Stihettîºi Poeme (1926). La începutul anului 1922,împreunã cu Ivan Gruzinov, este supusãunui proces judiciar (literar!), ambii fiindacuzaþi de pornografie. Sentinþa: o provi-zorie excludere din Uniunea Poeþilor dinRusia.

În anul 1924 este arestatã împreunã cuun grup de scriitori, curând însã fiind eli-beratã, fãrã a i se înainta acuzarea, precumavea sã i se întâmple ºi la a doua arestare,în august 1928, dupã care cazul e scos de

pe rol. Dar la a treia arestare, în noiembrie1937, este condamnatã la 10 ani de pri-vaþiune de libertate, incriminatã de „agi-taþie contrarevoluþionarã ºi profascistã“.Pânã în 1942 se aflã în detenþie în regiuneaNovosibirsk, de aici încolo nemaiºtiindu-se nimic de ea. Sigur, aveau sã se piardã ºitextele pe care le scrisese în detenþie saumai târziu, astfel cã prezentul volum, Noinu vom îmbãtrâni împreunã, Bistriþa: Ed.Charmides, 2012, insereazã poemele careau putut fi salvate, purtând semnãturauneia dintre cele mai interesante poete ruse.

Creaþia Ninei Habias poate fi cercetatãsub douã aspecte, primul – futurist ºi cubo-futurist, din perioada de ucenicie, când seaflase, precum declarã, sub îndrumarea luiDavid Burliuk, apoi – sub cea a „maestru-lui nr. 2“ Aleksei Krucionâh, care, la înce-putul anilor ’20, întorcându-se la Moscovadin Caucaz (la Tbilisi formase asociaþiaavangardistã „Compania 41“), încerca sãadune un nou grup de autori transraþiona-liºti, în care o include ºi pe Habias, iden-tificând în versurile acesteia deplasãri/dis-locãri sintactice ce ar duce spre zaum’(transmental), deci spre efecte semanticeoriginale, înnoitoare, de real efect estetic.Al doilea aspect þine de perspectiva (sau –de ce nu? – retroperspectiva) din care tre-buie citite poemele Ninei Habias, permi-þând sã se înþeleagã cum a fost receptatã,dar ºi asimilatã, creator, poetica imagiºtilorîn varianta ei radicalã, pe care o promovaVadim ªerºenevici, futurist „transfug“ înimagism. Iar creaþia poeticã a Ninei Habiasse înscrie anume printre discursurile oare-cum ciudate, exotice, paradoxale. De aceeae bine sã ne amintim despre ce scria MirceaEliade, referindu-se la fenomenologiile pa-radoxale – inclusiv la alchimie (ºi cea a cu-vântului, zicem noi): „înainte de a le jude-ca, este important sã le înþelegem bine, sãle asimilãm ideologia, oricare ar fi mijloa-cele lor de expresie: mituri, simboluri, ri-tualuri, comportamente sociale...“ Da, ºialchimia cuvântului, pentru cã în textelezaum’ (transraþionale), precum sunt ºi oparte dintre poemele Ninei Habias, parcãar fi încifrate simboluri iniþiatice, care, caºi în cazul ºamanismului, „acþioneazã directasupra psyché-ului auditoriului, chiar dacãla modul conºtient acesta nu-ºi dã seama desemnificaþia primarã a unui simbol sau al-tul“ (Eliade).

Avangardiºtii au avut firescul drept de amanifesta neîncredere faþã de formuleleprin care, deja inert-academizant, se defi-nea însãºi esenþa culturii, natura ei, ei repu-nând în discuþie modelele, canoanele demanifestare a artei/culturii, menirea lor for-mativã, instructivã ºi informativã, cum sevãzuse mai ales în manifestul O palmã datãgustului public, din anul 1912. Au fost ne-cruþãtori cu limbajele artistice de pânã la ei,dându-le, acrobatic, peste cap, dezagregân-du-le, reformulându-le, propunând elemen-te-modele concrete, dar ºi viziuni teoreticede recondiþionare ºi democratizare a lor.Prin importanþa sa (analizatã judicios, fãrãprejudecãþi) de, iatã, peste un secol, prin

interogaþiile autopropulsative, prin scopu-rile sale „de autotracþiune“, mobilizatoareºi stimulatoare de artã, teorie etc., avan-gardismul meritã sã fie pus în raport cu în-sãºi maiestuos-grandioasa epocã a Renaº-terii în cultura europeanã.

Iar Nina Habias a fost dintre creatoriicare considerau cã libertatea – prin cãuta-re, creaþie ºi anticreaþie – mai poate fi extin-sã, recurgând ea însãºi la ceea ce s-a numitverbocreaþie (slovotvorcestvo), tinzând sã cap-teze nuanþele semantice, spre a modela unlimbaj artistic propriu, în stare sã exprimeadecvat noile realitãþi, în special cele ce þinde sensibilitatea omului, dar mai ales decea a artistului de la începutul secolului XX,când întreaga Europã era cuprinsã de ire-zistibila pasiune a revoluþionãrii a orice,când futuristul italian Marinetti declara cãun automobil în goanã „e mai frumosdecât Victoria de la Samothrace“ (!). E aicio schimbare/inversare de raporturi valori-ce care þine, bineînþeles, ºi de demitizare,de „devalorizare“ a ceva ºi plusare de valoa-re pentru altceva. În aceastã secþiune se in-clud ºi cele mai multe poeme ale NineiHabias, unuia din care, de altfel, îi gãsesccorespondenþe de ecou cu basmul… cren-gian Soacra cu trei nurori, în care, precumse ºtie, cel de-al treilea ochi este oarecumdemitizat-„ironizat“, trecut din frunte în…ceafã, iar într-un distih de-al Ninei Habiasacelaºi al treilea ochi (zis… generaþionist peici-colo pe la noi, prin discursuri de criticiirelevanþi) ajunge ºi mai trist:

ªi-al treilea ochi de bâlci, ochi albiciosUmflându-se de sânge prinde-a da îndãrãt.

Astfel, acest „a da îndãrãt“ al ochiului „debâlci“ are, implicit, legãturã de... poziþiona-re cu ochiul „atoatevãzãtor“, nicicând ador-mit din basmul crengian, care, de fapt, sepomenise ºi el „dat îndãrãt“, din frunte înceafã, din mit în... bâlci.

Dar sã ne întrebãm: oare numai realitãþide la începutul secolului trecut?... Uimitor,însã avangarda învedereazã cã unele aspec-te socioculturale, literare de acum o sutã deani sunt atât de ale noastre, ale vieþuitorilorîn acest început de nou secol, mileniu. Ast-fel cã futurismul, imagismul, în genereavangarda constituie fenomenologia decunoscut sau, mai bine zis, de re-cunoscut,fenomenologie care scoate în evidenþã ºicreaþia Ninei Habias (Komarova-Obolen-skaia), una dintre cele mai interesante pre-zenþe creatoare printre doamnele „veaculuide argint“ rusesc.

„Al treilea ochi”Leo Butnaru

10 • APOSTROF

Amintiri incerte

M -Aª FI aºteptat la maimulte destãinuiri din

partea lui Barbu Ciocules-cu în Amintirile unui ui-tuc: Exerciþii de memoria-listicã, Târgoviºte: Editu-ra Bibliotheca, 2012. La85 de ani, viaþa devine o imensã poveste. Cu atâtmai mult când avem înfaþã unul dintre cei mai redutabili istoriciliterari. Evenimentele se dilatã. Decorurilese amplificã. Portretele se încarcã. Sensurilese suprapun. Se accentueazã inhibiþiile.Concomitent, înþelepciunea se manifestãplenar, însoþitã de autoironia igienicã. Aºaputem explica de ce memorialistul pome-neºte doar în treacãt secvenþe referitoare laperioada excluderii din cadrul Facultãþii deLitere a Universitãþii din Bucureºti. Toto-datã, înmatricularea ca student a coincis cuinstalarea dictaturii comuniste. Copilãria,amorurile, farsele, nãzbâtiile, pretenþiile deemancipare ale adolescentului, vacanþeletihnite ºi iluziile intelectuale aparþin unuitimp încã vrednic de a fi reactualizat. Dupã1948, doar prima cãlãtorie în Occident ºicãsãtoria cu a doua soþie sunt episoade feri-cite. Barbu Cioculescu coopereazã cu tre-cutul individual ºi colectiv pânã la 21 deani, când administraþia de extremã stângãdin România i-a anulat cetãþenia francezã.Cel puþin, aºa s-ar deduce. Fidel dictonuluiexhibat în titlu, eseistul nu-ºi pãstreazã pro-misiunea cã va clarifica „din ce motive anu-me nu m-am bucurat de cetãþenia þãrii peal cãrei pãmânt m-am nãscut“ (p. 21).Pentru autor, totalitarismul a fost un exil.În ciuda pretinsei amnezii – truc de extrac-þie bovaricã, repetat sâcâitor ºi cam pueril–, Barbu Cioculescu posedã o forþã formi-dabilã de contopire a amintirilor cu ficþiu-nea. Astãzi, lucrãrile (auto)biografice numai intereseazã exclusiv prin valoarea docu-mentarã. Talentul narativ, reflecþiile mora-lizatoare, caracterul exemplar al persona-litãþilor surprinse sau umorul reprezintãcalitãþi care ne îndeamnã sã receptãm acestgen ca pe o formã integratã literaturii. Dealtminteri, una dintre cãrþile apãrute dupã1989, cu influenþã decisivã în conºtiinþapublicã, rãmâne Jurnalul fericirii (N. Stein-hardt). Aºadar, memorialistica a încetat sãfie o anexã provizorie ºi îndoielnicã a pro-zei. Din contrã, tinde sã-i uzurpe locul.

Printre constantele din Amintirile unuiuituc se aflã deja tradiþionalul binom „atuncivs. acum“. Nu mereu, conectorii temporalisunt conotaþi antagonic. Perioada interbe-

licã, atât de idilizatã din motive didactice,nu se relevã ca un climax al liniºtii ºi al pros-peritãþii. Ci se dezvãluie asediatã de contra-dicþii. Cei aproximativ 45 de ani de do-minaþie comunistã ne-au obligat, în actualatranziþie prelungitã, sã identificãm un pa-leativ, un exemplu de civism, de concordieºi de bunãstare în circa douã decenii aºa-zisdemocratice. Situaþia þãrii, ne asigurã po-vestitorul, indica, din deceniul al patrulea,grave disfuncþii. Preºul fãþuit trãda cutelemizeriei ascunse: „În epocã, un fruntaºlegionar, precum Mihail Polihroniade, sta lataclale la o cafea în compania notoriuluiagitator comunist Belu Silber, în vãzulpublic. O stare de spirit care, din nefericire,n-avea sã mai dureze. Sunt unul din ultimiiei martori“ (p. 83). Pozele developate ºistudiate de memorialist (unele chiar obiectepalpabile) sunt în tonuri gri. Veselia þine decontextele prieteneºti ºi familiale. În spate-le relaxãrii pândeºte o mânã nevãzutã. Deaceea, în pofida nostalgiei, Amintirile unuiuituc nu eludeazã pânza mânjitã a istorieimari. Se întrezãreºte o lege a compensa-þiei. Eliminând balastul personal, BarbuCioculescu asimileazã esenþa timpuriloragitate. Intrarea la ºapte ani în sistemuleducaþional a deºteptat în tânãrul Barbuabilitatea ancorãrii în imediat. Reiterareaideii cã se numãrã printre cei din urmãspectatori ai abuzurilor ºi ai masacrelorderulate, începând cu instituirea monarhieiautoritare de cãtre Carol al II-lea, prindizolvarea formaþiunilor politice ºi prinînfiinþarea Frontului Renaºterii Naþiona-le (în 1938), nu trebuie confundatã cumândria longevitãþii sau a deþinerii unordate incontestabile. Precizarea vine dintr-oformaþie profesionalã dispãrutã azi. Preco-citatea instrucþionalã ºi politicã se devoa-la ca o trãsãturã general rãspânditã. Prinurmare, fusese atras încã înainte de încheie-rea studiilor liceale sã pãtrundã în rândulTineretului Universitar Naþional Þãrãnesc.Un caz similar îl constituie câþiva membriai Cercului Literar de la Sibiu (I. Negoiþes-cu, Doinaº, Radu Stanca), aderenþi în toam-na lui 1944 la Tineretul Naþional Liberal:„Citind tot ce-mi pica în mânã, cu priso-sinþã ziarele, începusem sã am opinii ºisupãrãtoarea tendinþã de a-i completa pevorbitori cu amãnunte ce le scãpaserã. Cândnu eram de acord cu tata în cine ºtie cechestiune, spre a-mi exprima pãrerea con-trarã, fãrã sã-l contrazic, aveam vorba mea:«Da, dar...»“ (p. 97). Atari simptome lin-gvistice indicã deprinderea cu diplomaþia.

Priza la cotidianul brutal oferã ºi celemai consistente pagini ale cãrþii. Uciderealui Armand Cãlinescu (1939), executarealegionarilor asasini ºi expunerea trupurilormutilate ale acestora în locul crimei (situatîn apropiere de locuinþa pãrinteascã a soþi-lor Cioculescu din cartierul bucureºteanCotroceni) distrug pojghiþa de armoniestrãlucitoare ca o bijuterie falsã. Bombar-damentele lansate în cascadã de sovietici,apoi de anglo-americani ºi, în sfârºit, degermani asupra Bucureºtiului, în timpulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial, impunloteria salvãrii. Casele cad. Zvonurile se rãs-pândesc. Oamenii se îngrozesc. Pãrinþii aº-teaptã. Oraºul e gãurit de cratere. În bun-cãr, salvarea echivaleazã cu norocul, cuprecipitarea, cu nesãbuinþa, cu banii: „Îngrãdina palatului Cotroceni se afla un adã-post acoperit, în care luaserã loc beneficiariimai înstãriþi ai sorþii. De la un moment dat,acoperiºul de scânduri al adãpostului se co-

coºã, ca sub o povarã, cei dinãuntru furãsiliþi sã-l þinã cu palmele. La ieºire, cunos-curã cauza: pe adãpost, cãzuse o bombãcare nu explodase“ (p. 161). Atrocitateascenelor se dispenseazã de comentarii su-plimentare. Se cuvine insistat totuºi asupraincompatibilitãþii între conflictul armat ºiafecte. Una dintre consecinþele conflagraþieia fost executarea lui Ion Antonescu, înipostaza de criminal de rãzboi. Lucrul erajustificat de realitatea acþiunilor întreprinsede conducãtorul statului. Dar ºi de subor-donarea României faþã de Naþiunile Unite.În ordinea umanã a lucrurilor, deciziaTribunalului Poporului are ºi un caracterreprobabil:

Peste ani, prin ’46 iarna, în autobuz, îndrum spre Cella Delavrancea, între tata ºimama, de pe scaunul de vizavi, o femeie învârstã, plinuþã la faþã, cu obraji roºii ºi ochiifoarte albaºtri, care mã privea cu stãruinþã,începu sã plângã. Pe când, stingheriþi, oîntrebam de ce, ea ne spuse: „Ce fericiþi sun-teþi dumneavoastrã, împreunã cu fiul. Pe almeu l-au împuºcat. Sunt mama mareºaluluiAntonescu“. (p. 170)

Sfâºierea unui pãrinte dezvãluie cã drepta-tea nu se manifestã în absolut ºi cã empatiaºi logica învingãtorilor duc la rezultatedivergente. Umanitatea se ciopârþeºte cao mânã care iese la luminã spãrgând ungeam. Sistemele de raportare distincte ducla schizoidie.

Un cronicar al vremurilor apuse nu seconfundã cu reporterul însãrcinat cu înre-gistrarea fidelã a întâmplãrilor. El se trans-formã în analist. În fiecare epocã existã ne-voia mãrturisirii. Dar aceasta s-ar piperniciîn lipsa cãutãrii unui sens. În explicaþii stauadevãrurile relatate. Când istoricii sunt ne-atenþi la amãnunte ºi nu au acces decât laarhive oficiale, memorialiºtii (umaniºti saunu) dezmorþesc trecutul. Când o generaþiestã sã piarã, câþiva membri îºi fac datoria sãrecupereze ºi sã fixeze o lume cu mentali-tãþile ei. Când interpretãrile se uniformi-zeazã, se strecoarã ºi câte un intrus cu len-tile divergente ºi nuanþate. Când ceilalþisupravieþuitori omit, neagã ori preschimbãadevãrurile, apare intenþia de clarificare.Autorul completeazã ºi corecteazã scrieriale lui N. Carandino (Nopþi albe, zile negre),respectiv ale Soranei Gurian (Les Mailles dufilet). Rostirea imperioasã suplineºte lipsade luciditate în circumstanþe cruciale. Bar-bu Cioculescu are sentimentul cã, în cu-rând, înþelegerea anilor de coabitare întrecomuniºti, pe de o parte, ºi liberali ºi þã-rãniºti, pe de alta, va fi obturatã irevocabil.S-ar pãrea cã nimeni, în afarã de partidulimpus la guvernare de Stalin, nu se aºteptaca România sã intre în hibernarea sovieticã.Propaganda privitoare la sosirea america-nilor a distras atenþia de la inevitabila re-presiune. Inconºtienþa dãdea stãri febrile:

La miezul nopþii se anunþã abdicarea regeluiMihai, abolirea monarhiei, înfiinþarea repu-blicii populare. Petrecerea cãzu. În memo-riile sale, Sorana Gurian istoriseºte tragismulmomentului, dar într-o altã companie. Poatecã a plecat ºi a mai dejugat în alt loc. Aceastãultimã noapte a anului 1947 încheia un ev,însemna moartea speranþelor, dar în ciudaloviturii primite, instinctul de conservare nune-a avertizat asupra pericolului iminent.Era, de altfel, neverosimil, bunul-simþ te în-demna sã-l consideri un episod dintr-o bã-

George Neagoe

tãlie în curs, în care nu eram singuri. (p.199-200)

Ca în culegerea de interviuri semnate deIon Biberi, Lumea de mâine, puþini deþi-neau abilitatea de a sesiza cã noþiuni ele-mentare de conduitã ºi de organizare astatului fuseserã confiscate de marxism-leninism.

I-aº reproºa lui Barbu Cioculescu reto-rica emfaticã, formula „iubite cititorule“(prin care se strãduieºte sã-l cucereascã,

dupã ce l-a îndepãrtat prin confesiunea cãºi-a epurat gândurile), pretinsa plicitisealãpe care o stârneºte opul. Asemenea pasajede umpluturã, provenite din strategia mo-destiei, nu se îngemãneazã cu personalitateamarcantã a memorialistului. Volumul ne-cesita înlãturarea secþiunilor povestite demai multe ori. Printre altele, este vorba des-pre observaþiile aduse de Vladimir Streinuediþiei Plutarchos, Vieþile paralele ale oame-nilor iluºtri, trad. M. Jacotã, Fundaþia pen-tru Literaturã ºi Artã „Regele Carol II“,1938 (p. 95, 130) sau despre prima tezã de

limba român din clasa I licealã, notatã cu10+ (p. 128, 210). Neatenþiile de cola-þionare provin ºi din pricina cã partea a II-aa Amintirilor unui uituc se compune dinarticole risipite în presã. În rest, prin reîn-vierea unei etape muzeificate, cartea repre-zintã o reuºitã incontestabilã. În plus, pa-ginile sunt o contribuþie la biografia hâtrãa ilustrului tatã, de care fiul se desparte cuadmiraþie, alegând calea misticã în loculcelei raþionaliste.

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 11

Lumea patru-dimensionalã, spaþiu ºi timp,

a fost, la început, cãldurã.

Cãldura primordialã a apãrut, când a apãrut (Big Bang),

prin compactificarea unor dimensiuni spirituale pânã spre zero.

Þapte ar fi fost acele dimensiunipur matematice

care s-au compactat.

(S-au înfãºurat de ºapte oriîn jurul propriului lor ax:

Logosul.)

Asta este ºi ipotezacea mai puternicãdin teoria corzilor:

„cei ºapte îngeri din faþa Tronului“.

Viaþa, când i-a venit rândul sã aparã,

urma sã fie desfãºurarea celor ºaptedimensiuni spirituale

înfãºurate înainte de începuturi.

Cum i-a venit rândulsã aparã?

Iatã cum!

Cãldura a continuat compactareaºi s-a formatmediul gazos

(elementul aer).

Orice compactare aduce în fiinþã

un element mai densºi elibereazã

din fiinþa celui compactatun element mai subtil.

Focul primordial a eliberateterul luminos.

Fiecare metru cub de cãldurãs-a compactat într-un proton.Spaþiul s-a umplut de fotoni.

A urmat compactarea aeruluiîntru lichefiere(elementul apã)

ºi eliberarea eterului sonor,

cel care face posibile legãturile chimice

ale atomilor.

Lumea avea, curând,forme moleculare.

În fine, apa s-a compactatînspre solid.

Pãmânt.

Formele moleculareau cristalizat

în forme minerale.

Totodatã, un element supersubtils-a eliberat

din jocul de forþeale acestei ultime compactificãri:

eterul vieþii.

Formele moleculare ºi cristalineputeau deveni deja

fiinþe biologice.

Fiinþele biologice,evoluând de la stadii cristalinespre vegetal, animal ºi uman,

urmeazã,acum,

prin stadiul uman,sã decompactifice,

sã desfãºoare,cele ºapte înfãºurãri spirituale

ale Verbului:fizic, eteric, astral, eu,

sinea spiritualã, spiritul vieþii, omul spirit.

De ce nu va fi existândºi o compactificare mai densã

decât pãmântul?

Fizica de ultimã orãîncepe sã creadã

(religios)cã o astfel de compactificarenu ar fi fost în concordanþã

cu principiul antropical Verbului.

Creºtinismul însã spune cã dacãVerbul nu s-ar fi întrupat,

compactificãrile ar fi continuatpânã dincolo de mineralitate,

spre praf ºi pulbere,iar etenul vieþii

n-ar mai fi avut parte de întrupãri.

Cele ºapte înfãºurãriale spirituluiar fi rãmas

fãrã desfãºurare.

Iar eul n-ar fi aflat niciodatã

aceastã istorie.

Lucrãrile Verbuluide IOAN BUDUCA

12 • APOSTROF

Da. Morþilor mei le vorbescde la ei aºtept o bunã primire.

(poeta MARTA, în vol. Scara lui Iacob)

M ARTA PETREU ºi-a asi-gurat de mult un loc

privilegiat, inconfundabilîn poezia ºi eseistica post-belicã. Poeticitatea auten-ticã a autoarei (de la Adu-ceþi verbele, 1981, Dimi-neaþa tinerelor doamne,1983, Loc psihic, 1991, laPoeme neruºinate, 1993,Cartea mîniei, 1997, Apocalipsa dupã Mar-ta, 1999, Falanga, 2001, Scara lui Iacob,2006) e definitã de aliajul de dragoste-urã,tandreþe-carnalitate, la tensiuni foarte înal-te, într-un furor al imaginarului încorpo-rând feminitatea biciuitã de ardenþa cu-noaºterii („luciditatea ca un þap în rut“),înfruntarea cu Divinitatea (veritabil radi-calism luciferic), dar ºi pulsiunile senzua-litãþii (omenesc, preaomenesc). Poeta „sescaldã în mînie...“ („Cum sã scriu poemetandre – mã întreb/cum sã scriu?“), discur-sul liric, simfonie de maledicþii pe alocuri,ancoreazã în lumina rea a negaþiei, a rãz-vrãtirii amintind de Vechiul Testament. Ese-ista („Marta conspectînd doctrine politi-ce...“), debatter inflexibil în cercetãri deistoria ideilor, filosofia istoriei, culturii(Cioran sau un trecut deocheat, 2004; Iones-cu în þara tatãlui, 2001; Filosofia lui Cara-giale, 2003; Despre bolile filosofilor: Cioran,2008; Diavolul ºi ucenicul sãu: Nae Ionescu-Mihail Sebastian, 2009; De la Junimea laNoica: Studii de culturã româneascã, 2011etc.), a abordat fãrã inhibiþii, frontal, celemai sensibile, nevralgice probleme ale inter-belicului (legionarismul, evreitatea, antise-mitismul, crizele identitare, totalitarismulde dreapta ºi de stânga – Holocaustul ºiGulagul etc.), oferind implicit o nouã, rele-vantã recalibrare exegeticã a profilului luiCioran, Noica, Sebastian, din seria disci-polilor genialoizi ai controversatului „pro-fesor de neliniºte“ Nae Ionescu, mentorullor. Prin recurs la o grila ideologicã, prio-ritar, cu „probatorii“ excelent blindate do-cumentar, cãrþile ei impun prin patosuldemonstraþiei – un patetism al adevãrului–, iar gândirea cu zimþi a eseistei a clãti-nat tabuuri, a generat câteva fertile pole-mici de idei. Paginile ei fac apel la imagi-naþia afectiv-moralã a cititorului ºi aucontribuit salutar la reintegrarea culturalãa României în Europa democraticã. Aflatãla vârsta deplinei maturitãþi creatoare, cuconºtiinþa cã produsele imaginarului (lite-raturã, filosofie, ideologie) sunt unitare,ilustrare a unitãþii indestructibile a fiinþeiumane, Marta Petreu reuºeºte sã se rein-venteze sui-generis prin Acasã, pe CîmpiaArmaghedonului, debutând în roman (ci-tesc cartea în „seria de autor“ a Editurii Po-lirom). Pentru excelenþa sa, romanul a fostdecretat „cartea anului 2011“ de România

literarã. În noianul de prozã pansexualis-tã, minimalistã, mizerabilistã actualã, ro-manul Martei Petreu oferã o structurã nara-tivã compactã, de facturã obsesionalã, pefirul unei proaspete memorii afective în ca-re scenariul biografic sare în ochi. Demersepic de netãgãduitã autenticitate, romanulreface traiectul unitar al realitãþii ºi al ima-ginaþiei creatoare, asociaþie de pact auto-biografic ºi pact ficþional, fiind un roman– intim, cum ar spune P. Goma. Complex,polifonic, concomitent realitate ºi ficþiune(scurtul Avertisment care deschide textuleste edificator), biografie uºor deghizatã(toponimic, onomastic), cartea se citeºte cusufletul la gurã, aliind nivelul factual cu po-vestirea ficþionalã, opþiuni livreºti, inter-textualitate etc., încât romanul relevã maibine decât eseistica sa personalitatea deadâncime a autoarei. Teritorii abisale alemereu fascinantului univers uman (frustra-rea, lipsa libertãþii interioare, dragostea,ura, etc.) ies la luminã în aceastã cronicã aCâmpiei Transilvaniei, implicit a unei co-munitaþi rurale, victimizatã de o istoriehainã. Originalitatea provine din depoziþiaepicã foarte personalã; retorica confesiu-nii tutelatã de-o imaginaþie dureroasã aremereu cote înalte de intensitate emoþionalã,pe alocuri tulburãtoare, virtuþile narativi-tãþii omogenizând bine binomul realitate-ficþiune.

Metafora infernului domestic

D ECUPAJELE EXPRESIVE de real, flash-backurile rememorative, caracterele

extrem de vii, ritmul alert, toate concurãpolemic la o detabuizare salutarã, zãgãzuitãde un realism substanþial, romanciera scri-ind câteva portrete memorabile. Romanulare douã planuri temporale, pe de o parteprezentul naraþiunii (2010, anul redactãriicãrþii), moartea mamei având rol de declan-ºator epic, succedat de rememorarea afec-tivã dureroasã ca o jupuire de viu – al doi-lea nivel al temporalitaþii extins pe un secol,trei generaþii (de la amintirea bunicului lapãrinþii ºi copiii cuplului Vãlean). În faptromanul ne introduce în cercurile unui in-

fern mundan. Primul cerc coincide cu fixa-rea cadrului, climatul postbelic în mediulrural din Câmpia Transilvaniei în „vremuride neaºezare ºi sãrãcie“ (prezenþa ruºilor,colectivizarea, cohorta injoncþiunilor adusede anomia socialismului real al societãþii„multilateral dezvoltate“ pânã în etapa tran-ziþiei capitaliste postdecembriste). Social-politicul, mai diminuat în carte, anunþãapocalipsa unei lumi. Al doilea cerc e con-flictul dintre soþii Vãlean, pe scenariul mile-narist profetizat de psihoza religioasã a bãr-batului iehovist. Soþul doreºte sã-ºi aducãconsoarta pe calea pocãinþei, sub iminenþaApocalipsei profetizate pentru anii ’70, po-topind cãminul – timp de douã decenii –sub torentul versetelor biblice, în schimbsoþia, greco-catolicã, rãmâne inflexibilã, în-cât se deschide în carte o veritabilã dramãfamilialã. Al treilea cerc, mai de profunzi-me, vizeazã originile obscure, telurice, pri-mitive, venind din genetice, seculare meta-morfoze celulare care erup violent-obsesivla suprafaþã. Ele au în vedere planul moral-afectiv al pulsiunilor fiinþei în edificareacaracterialã a personajelor. „Caracterul e oreacþie-tip“, scrie o datã naratoarea. Axulcãrþii, pe fundalul social-politic bulversantal perioadei postbelice, e „Maria lui Indrei,zis Paplei, din Cutca de Jos“, Mària Sucu-tãrdean pe numele de fatã, personaj terific,de neuitat, din stirpea femeilor nefericite,în viaþã, în iubire, o mamã care-ºi blestemãodraslele (douã fete, Ana ºi Tabita, ºi unbãiat, Tinu), repudiere castratoare întreþi-nutã de un fundamentalism moral ºlefuitde incoruptibilitate, situat în zodia unuiconflict amoros ºi religios. Eroina e inca-pabilã sã transmitã firesc sentimentele, darcontrapunctic nu lipsesc crâmpeie ale can-dorii, ale gingãºiei parentale. Mica, cum enumitã cu apelativul filial, s-a mãritat þãrã-neºte, conform voinþei familiei, deºi a iubitun flãcãu sãrac, care n-avea altã avere decâtveselia. Eroinã abstrusã (printre curiozitã-þile psihologice – nu poate iubi concomi-tent mai multe persoane), ea revarsã asu-pra copiilor blesteme abominabile, careaprind imaginaþia cititorului de nu ºi hâr-tia. Îi blestemã sistematic, pe toþi, plângândamarnic: „Mai bine nu v-aº fi nãscut, sã fiuaicea de durere! Blestemate sã fie Mamaºi Marta, curva de sorã-mea! Cã m-o fãcut

– pariul epicValentin Chifor

Comentarii critice

Cãrþi primite la redacþie• Dorel Schor, Toate

spectacolele sunt unice:miniaturi umoristice,Bucureºti: Hasefer, 2012.

• Harry Bar-Shalom, ClopoteleIerusalimului, Bucureºti:Hasefer, 2012.

• Zoltan Terner, Destinuliudaic între lumini ºi bezne:cãrþi, autori, idei, Bucureºti:Hasefer, 2012.

• Þicu Goldstein, Cilibi Moiseun filozof popular: primulautor evreu de limbã româ-nã, Bucureºti: Hasefer, 2012.

• Felix Aderca, Femeia cucarnea albã, Bucureºti:Hasefer, 2012.

• Adrian Alui Gheorghe,Contribuþii la esteticaumbrei, Bucureºti: TracusArte, 2012.

• Simona Sora, HotelUniversal, Iaºi: Polirom,2012.

• Vasile Gogea,Oftalmoftologia sau ochelariilui Nenea Iancu, Cluj-Napoca: Grinta, 2012.

• ªtefan Bolea, Introducere înnihilismul nietzschean,Craiova: Aius, 2012.

sã mã mãrit cu Ticu-to! Blãstãmat sã fie ºiAgustin! Mai bine nu vã nãºteam! Sã n-aveþi parte de ce vi-i drag! Mai bine vãsugrumam de mici ºi sã mã fi dus într-otemniþã! Cu trizãci de lei scãpam de toþi tri.ªi azi eram o femeie liberã!...“ Faptul aducecu sine pulverizarea bucuriei, a chefului deviaþã al odraslelor. Mamã teribilã, perso-naj atipic, trecutã printr-un aºezãmânt re-ligios, mare amatoare de romane, ea seîmpotriveºte la educaþia copiilor, le aruncãpe foc cãrþile, refuzã sã-i interneze cândsunt bolnavi, bodogãneºte, drãcuie – „lim-bã de viperã“, aliaj de compasiune ºi furie,acumuleazã venin retranºatã într-o vrãj-mãºie difuzã (e pe punctul de a-ºi denunþafiul autoritãþilor comuniste), pe de altãparte e capabilã de rare, neaºteptate dez-mierdãri, repede reprimate. Maria are con-ºtiinþa unicitãþii, temperament aspru, tru-faº-neîndulecatã, aparent rece, de faptintens pasionalã, lipsitã însã de afecþiuneconjugalã, apãsatã de povara copiilor nedo-riþi, locuitã de un urât fãrã leac. Eroina (ceamai frumoasã fatã de pe Valea Someºului),de o rarã autenticitate, având o nobleþeaparte, cu vocaþia bucuriei, subjugã cufeminitatea ei pe toatã lumea. Naratoarea,Tabita, cu conºtiinþa identitãþii de esenþãdintre toate femeile lumii, îºi asociazã ma-ma unei serii destinale, general-umane, caremerge de la Ludovica Diuganu, mama luiL. Rebreanu, la ibseniana Hedda Gabler,prin setea neostoitã de iubire, frustrãri,rivalitãþi, gelozie, traume etc., care, odatãcu un deficit de trãire, o metamorfozeazã.Ea n-are parte de liniºte, armonie (certu-rile din familie þin sãptãmâni, ani, sunt pu-blice, reverberând pe uliþa satului). Roma-nul oferã vivisecþia unei angoase atroce,cu secvenþe umilitor-groteºti pe alocuri.Aliaj de gelozie, urã, lupta pentru putere,din care nu lipseºte nici disputa pentruzestre, Mama îºi stãpâneºte copiii prin te-roare – închisoare familialã –, fapt mon-struos, departe de raþiune ºi bun-simþ. Fãrãa fi efectiv o Medee, moralmente Maria sesitueazã în proximitatea ei (nu ºi-a doritprogenitura, o detestã, copiii au apãrut pelume ca „organe ale durerii“), erinie mo-dernã, divinitate a blestemelor, care însã –redempþiune tardivã – va cunoaºte convul-sia remuºcãrii, încât va adopta calea iertãrii(pentru odrasle, nu ºi pentru norã), deoa-rece în felul ei ºi-a iubit vlãstarele. Carteaînregistreazã finalmente o mutaþie sufle-teascã verosimilã, venind din fondul ei deadâncã umanitate. Mama cumplitã se pre-schimbã, devine o eumenidã, o divinitatearhetipalã, Zeiþa-Mamã, proteguitoare, em-blemã a maternitãþii eterne. În schimbTatãl, Agustin, Ticu, cu apelativul filial, ie-hovist, taciturn, mereu încruntat, este mãci-nat de demonul geloziei ºi acaparat obsesivde fantasma Armaghedonului, pânã la limi-ta unui delir sadic invocând un Dumnezeusângeros, neiertãtor. Bãrbatul urãºte cãrþi-le, dansul, se opune introducerii electrici-tãþii în casã etc., adoptã un cod al mar-tirajului (suportã prigoana autoritãþilorcomuniste, brutalizat de Securitate). Princhipul acestui tatã cumplit, naratoarea li-vreazã ceva din bezna psihoticã a iehovis-mului (tip de extremism doctrinar-religios),minat de sechelele unui dogmatism con-ceptual care interzice practicantului, dinperspectiva iminenþei Parusiei, bucuria plã-cerilor simple, „viciul“ lecturii, utilizareaarmelor etc. Prozelitismul tatãlui se izbeºte

însã de rezistenþa membrilor familiei, a so-þiei greco-catolice în primul rând. Deºi te-matic, chiar prin sugestia titlului, romanular aparþine autorilor înfrãþiþi cu o poeticã aapocalipticului, textul surmonteazã o posi-bilã melancolie structuralã, menþinând prinmezina familiei, Tabita, alter ego al autoa-rei, un polemism intrinsec, substanþial, înplasa jocului ideilor, contradicþiilor, arguþieiºi obiecþiilor. Parabola sfârºitului nu lipseºtedesigur din carte (Strãjerii lui Iehova pro-fetizeazã crâncenul rãzboi al Apocalipsei),dar efectiv faptul e ilustrat de apocalipsamoralã, sufleteascã într-o familie nefericitã,având parte de teroare, traume, refulãri etc.(Armaghedonul trece – fatalitate – chiarprin mijlocul casei proprii), flancate de ne-aºteptate, fertile consecinþe. Rigorismulmoral, autoritarismul, dictatura de orice felîntãresc personalitatea, stimuleazã edifica-rea de sine a unor caractere dârze. Dinaceastã perspectivã, naratoarea, Tabita, nãs-cutã din violenþã ºi rãzbunare, are o preco-ce, surprinzãtoare înþelegere faþã de agonie,trecere, moarte, câºtigã devreme percepþiasentimentului tragic al existenþei. Lucidita-tea celei care nu crede în miracole coexistãcu un scepticism luminat, tip de resemna-re, conºtiinþa cã nu existã nicio rãsplatã,cã „cerul e gol“, ca în poezia Martei. Am-bianþa familialã induce deziluzia, singulari-zarea, o transcendenþã ratatã, aproape deateism. Nu lipseºte însã, fie ºi prin crâmpeede gingãºie, mirajul unei copilãrii fericite înnaturã, acel nelãmurit „acasã“, conºtiinþaunui Paradis pe care l-a locuit cândva (princhipul bunicului îndeosebi). Naratoareascrie de fapt, utilizând persoana întâi, ro-manul propriei familii (are aceleaºi datebiografice cu autoarea), universul investi-gat fiind filtrat prin ficþiunea biograficului.Naratoarea-copil, cu apetenþa lecturii, stu-diului („M-am construit din cãrþi ºi cuvin-te“; are percepþia lumii ca bibliotecã ºi dra-goste), joacã rol de moderator, factor decoeziune în tulburata ei familie, prin apella logicã, raþionalitate, bun-simþ. Ea tânjeºtedupã normalitate în viaþã ºi rãscumpãrã no-ianul de maleficii prin irepresibilul dor faþãde memoria teribililor ei pãrinþi. Ca strate-gie narativã, autoarea recurge la expresivi-tatea demersului contrapunctic, la douãniveluri – cel al copilului, respectiv al ima-ginaþiei adultului, posesoare a unei ampleaperturi cultural-intelectuale. Romanul nefamiliarizeazã, pe de o parte, cu mediul ru-ral, arhaic, cu mentalitãþi, cutume seculare(câteva secvenþe similifantastice venind din-tr-un substrat strãvechi), pe de alta benefi-ciazã de haloul imaginarului marii literaturia lumii, asimilatã catalitic (comparatismexpresiv). Aderenþe, analogii, ecouri multi-ple nu doar din familiarizarea cu MareleCod-Biblia, ci ºi cu Rebreanu, Preda, regi-na Maria, Kafka, Cioran, Cãlinescu, IonelTeodoreanu, Tolstoi, Homer, Shakespeare,Dürenmatt, Proust, Márquez etc., lumi-neazã caracterial eroii cãrþii, îi individuali-zeazã tipologic prin farmecul discret al li-vrescului. Cartea încorporeazã ºi etapeleformaþiei intelectuale a Tabitei (în copilãrieîngrijea orãtãniile, la maturitate cãlãtoreºte,cunoaºte metropole europene, sincronã cumiºcarea de idei a epocii etc.), mic bil-dungsroman acesta: metafizicul, memoriathanaticului ca sursã a vocaþiei lirice, plã-cerea speculaþiei celei care va deveni pro-fesoarã de filosofie etc. Disputa Tabitei cuTatãl e perpetuã, încrâncenatã – are în el cel

mai onest adversar, rãzboiul celor doi e în-delungat, înfruntare care-i fortificã mezineirezistenþa la adversitãþi, ºocuri, tragedii, îiforjeazã caracterul (fiica asistã la autopsiapãrintelui, care moare violent, de tânãr, în-tr-un accident de muncã, înainte de venireaApocalipsei pe care o profetiza). Reflecþiilenaratoarei trãdeazã bosa cugetãrii filosofi-ce a autoarei, arcanele unei weltanschau-ung, o demnitate a percepþiei problemeloresenþiale ale omenescului, vieþii din care nulipseºte ontologicul, metafizicul, monstru-osul, fantasmaticul. Marta Petreu reuºeºteinclusiv o performanþã lingvisticã; scriitu-ra ei virilã înregistreazã senzualitatea cuvin-telor, conservã prospeþimea inefabilã a se-manticii lor. Apar, nu puþine, regionalisme(temeteu, ticlãzãu, silvoiz, riºcaº, nealcoºetc.), mod firesc de contextualizare în area-lul transilvãnean, de la Cluj, Dej, Gherla sauMediaº. Roman grav, tulburãtor, Acasã, peCîmpia Armaghedonului are doar pe alocu-ri unele repetiþii, lungimi disonante, pre-cum discursul iehovist la înmormântareaTatãlui, în totalã ignorare a memoriei de-functului.

Nu ºtiu dacã Marta Petreu a pus un pa-riu cu un prieten, cu un om drag, dar rede-butând în roman, dupã o carierã literarã deexcepþie, a onorat un legãmânt estetic cusineºi. Reinventarea fictivã din Acasã, peCîmpia Armaghedonului este cert un pariucâºtigat, înnobilat de o particularã fervoareepicã ce traverseazã scriitura, construcþie cuvoci multiple, dintre care aceea a Mameieste de neuitat. Prin portretul ei, romanulMartei Petreu aparþine universalitãþii uma-ne. Scriitoarea reuºeºte o performanþã apar-te (compoziþional, tematic, stilistic), careeste implicit ºi una a romanului românesc,vocea narativã se identificã cu matricea des-tinalã a autoarei, cartea fiind concomitento cronicã a arealului transilvan, pandant alaceluia al lui Pavel Dan. Dicþia ireproºabilãa ideilor-afectelor trãite converge finalmen-te, evitând pericolul tezismului, în apelul laiertare, compasiune, cãinþã, binecuvântarefaþã de victimele de orice fel, hibele pãrinþi-lor fiind acceptate, deoarece lor nu le esteinterzis nimic. O comprehensiune umanãfãrã þãrmuri vascularizeazã imaginarul tan-dru-violent al cãrþii. „Din abisul misterioscare este viaþa fiecãruia dintre noi, în careiubirea ºi ura îºi împrumutã adesea una al-teia chipul, ce-mi pasã mie în cochilia cãruicult mã rog pentru ca starea de moarte amorþilor mei sã fie uºoarã...“, scrie o datãnaratoarea. În final se aude râsul acesteia,bemolizând tumultul malefic care a antre-nat afecte, idei, argumente, recriminãri,destine. Acasã, pe Cîmpia Armaghedonuluieste o tranºã autenticã din viaþã, o cartede o fineþe aparte a scriiturii. În plus ea esteprinosul recunoºtinþei în spirit a romancie-rei faþã de morþii ei, nu puþini, tip de expie-re catharticã, un encomiu filial emoþionantînãlþat „august-mânioasei“ perechi a pãrin-þilor închiºi în acolada urii, blestemului –iubirii, iertãrii, prin recurs la Levitic ºi Deu-teronom. E singurul temei al supravieþuiriiîn postumitate. Restul e tãcere...

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 13

14 • APOSTROF

Despre firele de iarbãºi drumul pânã la stele

Cred cã firul de iarbã nu este mai neînsemnat decât ziua stelarã. […]ªi rugii murelor ar putea-mpodobi

cãmãrile cerurilor,ªi încheieturile degetelor mele fac de

ruºine oriºice mecanicã.WALT WHITMAN

S UNTEM ASEMENEA na-vigatorilor de acum câ-

teva sute de ani care cutre-ierau întregul glob pentrua-i schiþa continentele.Mai târziu adãugau deta-liile. Cunoscându-ºi plane-ta în detaliu, omul mo-dern ºi-a întors tot maimult privirea spre cer,oceanele pe care trebuie sã le strãbatã nefiindunele de apã, ci pline de stele, galaxii, gãurinegre, supernove ºi quasari. Acolo unde celde azi cãlãtoreºte, bãnuiala ºi speculaþia þinlocul drumului sigur. Întunericul cosmo-sului rece, tot mai rece de la big bang pânãacum, înlocuieºte nesfârºitul albastru aloceanelor de altãdatã. Din cosmos cunoaº-tem mereu prea puþin. Cu cât încercãm maimult sã-l cartografiem, cu atât realizãm maibine cã avem nevoie de o teorie a totului,care sã uneascã dimensiunile micro- ºi ma-cro-, ducându-ne pe teritoriul certitudinilor.

Un echilibru nevãzut al numerelor careþin totul laolaltã ne dominã existenþa, or-chestrând toate aºa-zisele coincidenþe fizi-ce care au dus la apariþia ºi dezvoltareavieþii inteligente. Totul s-ar putea prãbuºidacã valorile unor numere nu ar fi constan-te, iar lucrurile obiºnuite nu ar avea niciuntemei fizic pe care sã îºi poatã sprijini exis-tenþa. Ziarul de dimineaþã, cafeaua de laserviciu, gazonul din faþa casei sau cartea

de pe noptierã ar fi de neconceput, obiec-te de care n-am fi auzit niciodatã în lipsaacestor forþe matematice care ne controleazã.Cele ºase constante fizice pe care MartinRees le analizeazã în cartea Doar ºase nume-re (Bucureºti: Humanitas, 2008) par a aveao existenþã imperceptibilã, ascunsã de sim-þurile noastre, dar care a vegheat întot-deauna bunul mers al lucrurilor.

Povestea acestor numere poate fi con-densatã în câteva rânduri. Numãrul N, 1urmat de 36 de zerouri, este cel care carene leagã pe toþi de lumea înconjurãtoare.El reprezintã raportul dintre forþa electro-magneticã ºi cea gravitaþionalã, þinând ato-mii laolaltã. În lipsa lui N, evoluþia nu ar fifost posibilã, nimic neputând creºte maimare decât o insectã. ε (epsilon) are valoa-rea 0,007, fãrã de care viaþa nu ar fi posi-bilã, cãci de el depinde felul în care piatrade temelie a vieþii (hidrogenul) duce la for-marea unor alte elemente chimice. Apa ºilumina soarelui ar fi inexistente fãrã acestagent 007. Ω (omega) aratã cantitatea dematerie din univers, iar valoarea lui a fosttocmai cea potrivitã în momentul marii ex-plozii (big bang) pentru ca universul sã seextindã. Λ (lambda) a fost determinat abiaîn 1998 ºi are o valoare foarte micã, multtimp oamenii de ºtiinþã crezând cã el estezero. Lui i se datoreazã expansiunea uni-versului, a cãrui þesãturã se raporteazã la Q,valoarea acestuia (1/100.000) fãcând dife-renþa. Nu în ultimul rând, D aratã dimen-siunile spaþiale ale lumii noastre ºi este egalcu 3. Încã un motiv pentru care 3 are o în-cãrcãturã magicã.

Cele ºase numere în a cãror valoare stãscris destinul universului oferã o reþetã pen-tru ca armonia materiei complicate (ºi încãpline de mister) a cosmosului sã fie favo-rabilã tuturor fenomenelor care se petrec.Aceste ºase valori îi oferã autorului prilejulde a reflecta pe parcursul întregii cãrþi ºiasupra începutului ivit în urma unei enig-matice potriviri a cifrelor. O potrivire dincare renumitul cosmolog britanic nu exclu-de mâna unui Creator.

Cartea a fost publicatã în 1999, atuncicând dovezile ºtiinþifice având ca preocu-pare materia întunecatã (cea care ar alcãtuicea mai mare parte a universului) nu erauatât de numeroase ca în prezent. TotuºiMartin Rees este sigur atunci când scriedespre existenþa acesteia, viziunea lui depã-ºind prezentul de atunci, unul nu chiar atâtde generos în argumente experimentaleprecum prezentul nostru. Doar cele ºasenumere ar fi modelat, scrie Martin Rees,apariþia oamenilor, a galaxiilor ºi a stelelor.Galaxia noastrã este exemplul cel mai bunde ecosistem care recicleazã atomii în gene-raþii ºi generaþii de stele. Nimic nu se pier-de, totul se regrupeazã în astre ºi planete,moartea lor fiind praful cosmic de temelie al

viitoarelor oaze de viaþã. În toate procese-le desfãºurate, reþeta este completatã cuechilibrul vital al celor ºase numere.

Suntem legaþi de stele mai mult decâtcredem. Originea noastrã stã scrisã în tre-cutul violent al sistemului solar, atunci cândPãmântul a fost modelat de ciocnirea deasteroizi. Supernovele au o importanþãdeosebitã pentru oameni. Aceste stele înagonie au creat combinaþia posibilã deatomi din care este fãcutã planeta noastrãºi compun orice formã de viaþã. Autorulspeculeazã ºi asupra altor probleme care i-au preocupat mereu pe cosmologi: mate-ria întunecatã care ar domina cosmosul,gãurile negre, posibilitatea existenþei unuinumãr infinit de universuri ºi felul în caretotul se va sfârºi. Unele structuri cosmiceºi fenomene transcend legile cunoscute alefizicii. Sfârºitul timpului, fenomen posibilîn interiorul unei gãuri negre, este un posi-bil indiciu despre ceea ce se poate întâmplaodatã cu sfârºitul universului nostru. Unastfel de subiect este abordat cu prudenþãde autor, el preferând sã se miºte pe terenulmai sigur al faptelor deja consacrate de ex-perimente ºi calcule. Martin Rees îmbrãþi-ºeazã ideea unui numãr infinit de univer-suri înainte de big bang (teorie care asupravieþuit tuturor testelor ºi îndoielilorcomunitãþii astronomice), el preluând teo-ria de la cosmologul rus Andrei Linde. Dinacest motiv, termenul „multivers“ este celmai potrivit pentru a desemna eterna seriede începuturi violente ale cosmosului.

Citatele alese pentru a introduce fieca-re capitol al cãrþii împletesc poeme, stele ºifire de iarbã; sunt citate din Walt Whitman,Sf. Augustin ºi Woody Allen. Informaþiaºtiinþificã e bine dozatã, speculaþia nu-l aca-pareazã pe autor mai mult decât ar trebui.Unde numerele nu existã, nimic nu e, parea concluziona Martin Rees, un cosmologcare care ºtie sã îºi aleagã argumentele dinsfera celor care nu pot fi contestate: nume-rele. Nu doar cele ºase analizate de el înaceastã carte sunt cele mai importante dinunivers, însã acestea sunt cele pe care omulde ºtiinþã se bazeazã pentru a-ºi construiargumentaþia. El nu refuzã nici metafizicaºi, pe alocuri, speculaþia dincolo de limi-tele pe care calculele nu l-ar lãsa sã ledepãºeascã.

Un mister mai mare decât viaþa dinacest loc oarecare al universului nu poatefi, oricât de multe descoperiri ar face ome-nirea în cãutarea ei neobositã prin spaþiulnesfârºit. Dacã existã un creator care a fãcutposibilã viaþa aici, el e unul care se pricepe,cu siguranþã, la cifre ºi calcule. Orice micãeroare l-ar fi costat scump.

Mirel Anghel

CUM SE scrie un roman?, întrebarea adresatã de Nicolae Manolescu lui: RaduAldulescu, George Bãlãiþã, Gabriel Chifu, Petru Cimpoeºu, Nichita Danilov,

Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Ioan Groºan, Radu Mareº, Marta Petreu, D.R.Popescu, Doina Ruºti, Dan Stanca, un cristian, Alexandru Vlad ºi Varujan Vosganian;sau, altfel spus, comunicãrile pe tema Colocviului romanului românesc, desfãºurat înluna mai 2012 la Cãlimãneºti ºi Alba Iulia, au devenit un frumos volum, apãrut laEditura Cartea Româneascã, 2012. Eseurile publicate nu ne dau, ca o carte de bucãtã-rie, chiar reþetele precise ale romanului, ºi nu credem cã un cititor nevinovat va puteascrie un roman genial dupã ce va citi mãrturisirile, excepþionale din punct de vedere alpsihologiei creaþiei, ale autorilor din aceastã antologie. De altfel, orice bucãtar experi-mentat ºtie cã, pentru o mîncare gustoasã, reþetele din cartea de bucate au cîteva reco-mandãri imponderabile: „cît cuprinde“ ºi „dupã gust“. (A.)

D O S A R

D O S A R Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 15

În 14 decembrie 2012, prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, scriitor, preºedintele Uniunii Scriitorilor din România, ambasadorul României la UNESCO,

membru al Academiei Române, a devenit doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj.

A VORBI DESPRE Nicolae Manolescu înacest loc al memoriei, care mai poartã

urma paºilor lui Sextil Puºcariu, DimitriePopovici, Octavian Goga, Bogdan-Duicã ºiLucian Blaga – despre care a scris în multerânduri autorul Istoriei critice a literaturiiromâne – poate sã parã superfluu. A vorbidespre oameni nu este însã niciodatã deprisos, iar a vorbi despre creatori, desprepersonalitãþi, despre modele, este o datoriea universitãþii, aceea care – dincolo de me-nirea sa esenþialã – este ºi un tezaur de va-lori, un memento, cu rolul de a nu lãsauitãrii oameni, fapte ºi întâmplãri care con-stituie esenþa umanitãþii.

Mã aflu în postura delicatã de a vorbidespre cel mai de seamã critic, istoric ºi

teoretician literar fãrã sã am cãderea de a oface, eu fiind numai istoric, numai istoricmedievist, numai paleograf, umil descifra-tor de izvoare. De aceea, nici nu am sã vor-besc despre esenþe, ci doar despre aparenþe,aºa cum se înfãþiºeazã acestea iubitorului deculturã. Totuºi istoria literaturii ºi istoriasocietãþii se leagã prin mii de fire ºi, une-ori, trec una în alta. „Nu ne faisons que nousentregloser“, scria profetic Montaigne, evo-cat de Nicolae Manolescu. Noi, istoricii,încercãm sã descifrãm prezentul oamenilorcare au trãit în trecut, sã reconstituim o lu-me care credem cã a fost; istoricii literarireînvie parcursul unei lumi virtuale, croitenu dupã criteriul obiectivitãþii, ci dupãacela al imaginaþiei, cu ajutorul imagini-

lor literare. Cine poate spune care dintre eleeste cea realã? Ne situãm cu toþii pe nisi-puri miºcãtoare.

Oricum, în debutul unui demers majoral sãu, Nicolae Manolescu îl invocã, alã-turi de Cãlinescu, Wellek, Eliot, Borges,Barthes, De Sanctis, Vianu ºi de câþi alþii,pe marele istoric Fernand Braudel, cel carea descompus istoria „în planuri etajate“, di-vizând convenþional timpul în unul geo-grafic, unul social ºi unul individual ºi ra-portându-se adesea la durata lungã, la ceamijlocie ºi la cea scurtã. Profesorul Mano-lescu crede cã Braudel este optimist cândvede sarcina istoricului modern ca fiind rea-

Cuvânt de elogiere

• Nicolae Manolescu primit în rîndurile corpului academic al UBB

acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop

D O S A R16 • APOSTROF

lizarea sumei celor trei timpuri sau trei isto-rii, cã, dacã unii istorici vor fi fiind tentaþisã facã acest lucru, istoricii literari suntmult mai circumspecþi în acest sens. Sevede aici rezerva specialistului confruntatcu imensitatea creaþiei literare, din cele maivechi timpuri pânã astãzi, dar ºi ispita celuicare a abordat sintezele cu o forþã de cu-prindere nemaiîntâlnitã pânã la el.

Altminteri, ca iubitor de lumi paraleleºi virtuale, am rãmas mereu fascinat de re-constituirea trecutului literaturii române,de mitul vârstei de aur, prezent la fiecaregeneraþie, de farmecul celor mici, aºa cumreies toate acestea din creaþia lui NicolaeManolescu. Criticul ºi istoricul i-a recu-noscut pe cei mari, nu fãrã a le releva mici-mile, dar mai ales i-a scos din uitare pe ceisocotiþi mici, arãtându-le marile intuiþii.Astfel, mi-a plãcut sã descopãr un contem-poran uitat al primilor Vãcãreºti, pe IoanCantacuzino („Limba noastrã-i prea puþi-nã“), pe poetul Dosoftei, pe literaþii croni-cari, operând cu metafore savuroase, peAntim Ivireanul sau pe Budai-Deleanu. I-am citit în altã cheie pe Heliade Rãdulescu,pe Timotei Cipariu, pe Hasdeu, pe ªtefanPeticã, pe Dimitrie Anghel ori pe ªt. O.Iosif. ªi, îndemnat de verbul lui NicolaeManolescu, am descoperit, nu numai în ceivechi, ci ºi în cei noi, adevãrate minþi ºipene de istorici. Unii dintre marii istoriciau dat modele de limbã, dacã nu ºi decreaþie literarã româneascã, dar ºi vicever-sa: literaþii sunt adevãrate surse istorice,mai ales pentru epocile în care au trãit.

Toate acestea le-am învãþat din scrisullui Nicolae Manolescu, din „lecþiile“ saleinefabile, fiindcã cel sãrbãtorit de noi astãzieste ºi un mare profesor. Iar profesoriinãscuþi predau idei, pilde, cunoºtinþe ºi fap-

te de viaþã chiar ºi atunci când nu sunt lacatedrã. De la Nicolae Manolescu am învã-þat ºi în ce fel poate fi literatura viaþã ºi cumse transformã viaþa în literaturã, dupã cumzicea evocatul Montaigne. În Parisul undelocuieºte momentan Nicolae Manolescu ºicare este capitala literaturii, am pãtrunsunele dintre aceste taine, în urma unordiscuþii fireºti, care puteau sã parã banale.Colindând unul dintre faimoasele cimitirepariziene – ca sã realizez cât de palpabilãeste eternitatea – am descoperit cu greumormântul lui Tristan Tzara. Pe el era omodestã inscripþie ºi, proptit cu o pietri-cicã, un bilet de metrou, pe care scria ro-mâneºte, cu litere clare, ºterse vag de câþi-va stropi: „Din Suceava am venit sã te vãd,chiar dacã pentru asta mi-am dat ultimiibãnuþi!“ Câtã literaturã ºi câtã viaþã banalãerau cuprinse în acele cuvinte efemere, depe acel mormânt pierdut în noianul altora.Mai departe, altãdatã, dar prin aceleaºi lo-curi, cãutând mormântul lui Emil Cioran,am fost primit cu vorbele unui parizian depripas, udând florile lângã o efigie bogatã,împodobitã cu însemnele Semilunii: „Est-ce que vous cherchez le Roumain?“. „Da,i-am rãspuns, de unde deduceþi?“ „Îl cautãfoarte mulþi, a adãugat, semn cã vã preþuiþimorþii. M-am informat ºi ºtiu cã a fost unfilosof, adicã s-a gândit la lumea asta ºi avrut s-o înþeleagã mai bine“.

Da, în ochii unora suntem buni de ceva,fiindcã ne preþuim morþii! Este mai multdecât onorant, dar dacã ne-am preþui ºiviii!? Vreau sã vã îndemn sã închinãm unimn vieþii acesteia – singura pe care, în-tr-un fel, o cunoaºtem – ºi sã ne cinstimviii. Sã lãsãm la o parte urile ºi patimileîncãrcate de urã sau de rãzbunare ºi sã adu-cem gânduri ºi vorbe bune celor din jur ºi,cu atât mai vârtos, valorilor noastre. O ast-

fel de valoare este Nicolae Manolescu, darmai întâi este un Om care a instruit gene-raþii de studenþi ºi de intelectuali princursurile ºi cãrþile sale, prin cronicile ºi prineseurile sale, prin vorbe ºi prin fapte. „Sãne bucurãm, aºadar“, cum spune eternulimn al studenþilor, fiindcã ne împãrtãºimdin ambrozia zeilor, evitând astfel scurti-mea vieþii.

Aceste ziduri ºi aceºti oameni, carepoartã în memoria lor ºoaptele paºilor celuice auzea „cum bat în geamuri razele de lu-nã“, Vã primesc, Domnule Profesor, cudragoste, în comunitatea magiºtrilor ºi stu-denþilor clujeni. Suntem emoþionaþi, cople-ºiþi ºi fericiþi sã vã celebrãm aici ºi sã putemrosti ºi noi, aidoma aleºilor: „Et in Arcadiaego!“.

Dacã istoricii încearcã sã arate lumea„aºa cum a fost“, literaþii ne învaþã cum arfi putut sã fie lumea ºi câteodatã, când auhar, ne chiar conving cã este ºi a fost aºacum o vãd ei. Nicolae Manolescu este unastfel de spirit superior, dãruit cu har, care,demiurgic, reface lumea în alte moduri, cuun zâmbet ironic ºi cu vorbe bine þesute,încât, pe nesimþite, ne câºtigã pentru ple-doaria lui, pentru viziunea lui, pentru uni-versul lui. Un astfel de om este deasuprametodelor omeneºti de cinstire, dar noi nuavem altele. Suntem însã convinºi cã acte-le omeneºti nu se mãsoarã întotdeauna nu-mai prin rezultatele lor, ci ºi prin curãþe-nia sufleteascã a celor care le-au întreprins.Venim astfel sã vã aducem cinstire printr-oceremonie modestã, pe care vã rugãm s-oprimiþi ºi s-o priviþi ca pe gestul nostru desinceritate, de onestitate ºi de nesfârºitã bu-curie. „Sã ne bucurãm, aºadar!“

• Nicolae Manolescu primit la Rectoratul Universitãþii „Babeº-Bolyai” de acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, rectorul UBB

D O S A R Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 17

Onoratã asistenþã,

F ACULTATEA DE Istorie ºi Filosofie, Facul-tatea de Teatru ºi Televiziune (prin prof.

Ion Vartic), Facultatea de Studii Europene(prin prof. Ovidiu Pecican) ºi Facultatea deLitere (prin prof. Corin Braga) sau, înglo-bînd: Universitatea „Babeº-Bolyai“ în între-gul sãu are astãzi privilegiul de a-l primi înrîndul membrilor de onoare ai corpuluiacademic pe profesorul Nicolae Manolescu.

Iar eu am bucuria ºi onoarea de a vi-lprezenta pe Nicolae Manolescu, scriitor ºiprofesor: scriitor – sau: cronicar, critic, is-toric literar, eseist, memorialist, prozatormascat în memorialist; profesor – la Uni-versitatea din Bucureºti. Iar pentru a-l des-crie relativ complet, mã grãbesc sã adaug:directorul României literare, preºedintele(din 2005) al Uniunii Scriitorilor, ambasa-dorul României la UNESCO, membru alAcademiei, comentator politic, om politicºi, nu în ultimul rînd, comentator sportiv.

Mãsuratã cu metrul, opera lui NicolaeManolescu ocupã un raft de cãrþi mai lungde un metru; cu titlul, luînd în calculediþiile princeps, 40 de volume; cu numãrde pagini: mai multe mii de pagini.

Cantitativ, la aceste mãsurãtori se ada-ugã cronicile literare, þinute începînd cuanul 1962, vreme de treizeci ºi doi de ani,în Contemporanul ºi apoi în România lite-rarã ºi rãmase deocamdatã în reviste; adicãacea parte a operei sale care, prin exactita-tea ºi rapiditatea diagnosticului axiologic ºiprin curajul de-a susþine, în condiþiile so-cialismului real românesc, valoarea esteticã,modernismul ºi europenismul contra crite-riilor ideologice marxiste, i-a creat lui Ni-colae Manolescu statutul de cel mai impor-tant critic român din a doua jumãtate asecolului al XX-lea pînã astãzi; la o socotealãsumarã, luînd pe an 50 de cronici, vremede treizeci ºi doi de ani, rezultã 1600 detexte; luînd în medie pe o cronicã 5 paginidactilografiate, rezultã un total de mãcar8000 de pagini sau, în semne, de mãcar 16milioane de semne; dintr-un milion desemne, o editurã decentã face o carte de500 de pagini, aºa cã activitatea de cronicara lui Nicolae Manolescu înseamnã 15-16volume; poate cã am exagerat în calcule, sãzicem cã vor fi numai opt volume: oricum,integrala cronicilor lui Nicolae Manolescuva reprezenta, atunci cînd va fi publicatã, ºinu ne putem închipui cã nu va fi, o pano-ramã istoricã a literaturii române de dupã1962, cu dezbaterile ei culturale antidog-matice, în care scriitorul a fost perpetuuimplicat, cu tot.

În cultura noastrã literaturocentricã,Nicolae Manolescu a dominat ºi dominã oepocã.

Umblã în literatura româneascã precumalþii în casa proprie: o cunoaºte ca pe acasã

al sãu, cãci a citit-o, a comentat-o ºi a siste-matizat-o toatã viaþa. Este greu de stabilitcare parte a operei sale este cea mai impor-tantã – sau mai fermecãtoare. Aºa cum dejaam sugerat, Nicolae Manolescu a scris întoate speciile genului critic: de la cronicaliterarã, în care, pe baza gustului sãu sigurºi a unei competenþe literare neobiºnuite, areuºit performanþa de-a fi cel mai longevivºi cel mai autoritar cronicar literar, la, depildã, monografii (Contradicþia lui Maio-rescu, 1970; Introducere în opera lui Alexan-dru Odobescu, 1976; Sadoveanu sau utopiacãrþii, 1976). Deºi la suprafaþã este un cri-tic impresionist, sub pielea de lamé a tex-telor lui se aflã o informaþie pe cît de bo-gatã, pe atîta de clar sistematizatã în bazaunor criteriile teoretice, fapt ce i-a permissã intre în teoria literarã. Domeniu în ca-re, pus la punct cu teoriile contemporaneasupra culturii ºi literaturii ºi totodatãcreator de concepte originale, dupã cum aobservat Bogdan Lefter în monografia pecare i-a dedicat-o, Nicolae Manolescu a datArca lui Noe, eseu despre romanul românesc(3 vol., 1980-1983) ºi Despre poezie (1987),adicã sistematica romanului românesc ºi-apoeziei.

Deºi format în atmosfera structuralist-antiistoricistã a anilor 1960, a dus istorialiterarã pînã la monumentala Istoria criticãa literaturii române: Cinci secole de literaturã(2008). Într-o culturã care nu are încã oconºtiinþã-de-sine-criticã, nici global, nicipe domeniile culturii, ºi în care numaidomeniul literaturii s-a autorevizut în

permanenþã, Istoria criticã... trebuie vãzutãºi ca un efort de recitire prin care autorulLecturilor infidele, conºtient de mutaþiavalorilor, a revizuit, în condiþiile cãderii to-talitarismului comunist, teritoriul literaturiiromâne, dînd un impuls pentru opera-þiunea de recristalizare a conºtiinþei-de-sine-critice a literaturii noastre. În Istoria criti-cã..., elementul istoric se combinã firesc cuacela tipologic, iar conceptele teoretice sînt învelite în cel mai direct limbaj naturalcu putinþã. De altfel, Manolescu respingestilul artificios, literaturizat, drept care faceaceleaºi reproºuri lui Blaga, cel din Hro-nic..., sau lui Paul Georgescu, de pildã. ÎnIstoria criticã a literaturii române..., atent nunumai la periodizãri ºi la marii scriitori,criticul, cu urechea aplecatã la sunetulmuzical al literaturii române, construieºtemuzical: pentru cã aude literatura, ºi-apermis sã compare frazele ei muzicale dinperioada tatonãrilor cu muzica operelordepline din epoca împlinirilor, precum ºicu arii din literatura universalã.

Dacã de literatura românã s-a ocupatsãptãmînã de sãptãmînã, o viaþã întreagã,de aceea universalã s-a ocupat oarecumcompensator, în virtutea vocaþiei de cititor– sau din dorul dupã capodopere... Eseu-rile din cele ºapte volume de Teme (1971-1988) spun mult despre autorul NicolaeManolescu ºi aratã ce mare cititor este el:citeºte orice, de la cãrþi de istorie, sociolo-gie, antropologie, politologie, economie,misticã, memorialisticã etc. pînã la cãrþi deastrofizicã. Fermecãtoare ºi graþioase, Te-mele sînt un spaþiu de libertate ºi de joc, încare intuiþia ºi erudiþia, spontan aliate, cre-eazã mici bijuterii literare; aici, impresio-nismul autorului face casã bunã cu fineþeasa disociativã. Arareori am vãzut, de altfel,pe cineva care sã ºtie ºi sã poatã disocia cuo atît de mare fineþe – platonicianã, îmi vi-ne sã spun – termeni apropiaþi; bisturiullogic al lui Manolescu funcþioneazã chirur-gical ºi pe texte, ºi pe situaþii de viaþã, sta-bilind diferenþa specificã. Aceeaºi inte-ligenþã, funcþionînd comparativ-sintetic,îi permite, invers, sã gãseascã ºi elementulcomun pe care îl au douã situaþii istoricdiferite. Fapt care se vede bine ºi în pu-blicistica de reacþie, adicã în tabletele cul-tural-literar-politice (Cum citim ºi Inutilesilogisme de moralã practicã etc.), care sînttot eseuri, unele chiar mici tablete de fi-losofia culturii, nãscute din informaþie,principii ferme ºi curaj moral.

Spuneam cã prima calitate care îþi sareîn ochi cînd citeºti un text al lui Manolescueste claritatea. Trebuie sã adaug cã limpe-zimea se întrepãtrunde cu gustul literar alcriticului, ceea ce face ca Manolescu sã aibãtropism la valoare. Preferinþa lui mergepentru creaþiile solare, comprehensibile ra-

Laudatio NICOLAE MANOLESCU

Marta Petreu

• Nicolae Manolescu în timpul ceremoniei

18 • APOSTROF D O S A R

þional, creaþiile abisale rãmînîndu-i oarecumstrãine, mai ales dacã au un stil neguros-emfatic. În literaturã, în culturã în general,preferã firescul – nefirescului, claritatea –obscurului, raþionalitatea – elanului in-telectual bazat pe confuzia de stãri ºi de cu-vinte; respinge stilul manierat, în accepþiapeiorativã a termenului, de vorbire/ scriereartificial-sclifositã. Iar în critica de în-tîmpinare ºi în istoria literarã, mai ales dupã1990, vizibil în Istoria criticã..., defavo-rizeazã construcþiile ingenios-manieriste (însensul metaistoric al termenului, sens carenu are nimic peiorativ) ºi speculative – dacãle întîlneºte la altcineva, nu însã ºi atuncicînd îi aparþin.

Corespunzãtor, în proza sa memorialis-ticã, Manolescu lasã sã se vadã din inte-rioritatea sa numai atîta cît vrea, cãci, scrieel, „nu sînt ceea ce se cheamã un intro-spectiv“. De fapt, în prozã îºi foloseºtetalentul ºi ingeniozitatea pentru a crea osuprafaþã textualã care ascunde, elegant,adîncurile din care alþii facem literaturã,lãsînd la vedere o personalitate solarã, di-rectã, cordialã. (Elegant ºi cordial este ºi înrelaþiile cu semenii – chiar ºi cînd aceºtia nurespectã regula jocului.)

Astfel cã, indiferent din care direcþieintri în opera lui Nicolae Manolescu, re-zultatul este superlativ, punîndu-te în faþaunui scriitor extraordinar, la care te frapea-zã din prima clipã inteligenþa ºi raþiona-litatea principiilor directoare, pentru ca-nsecunda urmãtoare sã-þi dai seama cã, substructura de cristal a textului, poþi gãsi ºifiinþa vie ºi caldã a autorului.

*

Dar Nicolae Manolescu nu numai cã acomentat ºi a analizat literatura/culturaromâneascã, ci a marcat-o, în calitate decritic de direcþie.

*

Este o trãsãturã a culturii româneºtifaptul cã, din zorile modernitãþii, datoreazãmult literaþilor, care i-au creat structura ºii-au trasat direcþiile de evoluþie. Aº spunecã este binecuvîntarea – ºi blestemul – cul-turii noastre de a se fi nãscut din voinþaunor scriitori, care, cunoscînd completi-tudinea culturilor mari din Occident, auavut voinþa sã contruiascã ºi „acasã“, dupãmodelul apusean, o realitate naþionalã com-pletã, cu o culturã completã, aºadar: o cul-turã care are toate domeniile prevãzute decanonul occidental. ªi aº mai spune, exa-gerînd numai într-o foarte micã mãsurã, cãla noi elita literarã despre care vorbesc aconstruit cultura româneascã dupã chipulºi înfãþiºarea sa, scriitorul fiind la noi orice,ºi istoric, ºi politolog, ºi om politic, ºi mo-ralist, ºi lingvist ºi filosof, ºi sociolog – ºiscriitor. (Afirmaþia este încã valabilã, cadovadã: cronicarii literari de astãzi comen-teazã orice fel de cãrþi din domeniile maisus enumerate, ºi din altele...)

Aºa cã prin acþiunea întemeietoare aJunimii ºi a mentorului ei, marile persona-litãþi literare au avut ºi au la noi un rol dedirecþie. Poate cã în þãri mai aºezate nueste nevoie, la intervale aproape regulate detimp, de asemenea personalitãþi, poate cãîn alte pãrþi, aºezate, lucrurile funcþioneazãlungi perioade de vreme de la sine. La noi

însã nicio bãtãlie nu a fost niciodatã cîºti-gatã pentru totdeauna, ba nici mãcar petermen lung. Iar Titu Maiorescu, E. Lovi-nescu, G. Cãlinescu, I. Negoiþescu (prinManifestul Cercului literar) au fost, în mo-mente de cumpãnã, asemenea personalitãþide direcþie, care au folosit instrumentelecriticii literare pentru a afirma ºi impuneprincipii ºi direcþii de evoluþie: de pildã,principiul estetic contra utilitarismului ºinaþionalismului, direcþia modernistã contraautohtonismelor de varii nuanþe, criticis-mul raþionalist contra colectivismului vi-talist ºi mistic etc.

Or, în condiþiile deloc prielnice alesocialismului românesc, Nicolae Manolescus-a situat în continuitate naturalã cu aceas-tã criticã de direcþie.

Prin stilul sclipitor ºi expresiv, scriitorulpare a aparþine, la fel ca „inconturnabilulCãlinescu“, pentru care are o admiraþiedeclaratã, impresionismului critic. Epocaistoricã ºi anumite trãsãturi de personalitatel-au distribuit însã, cu concursul sãu be-nevol, mai aproape de Titu Maiorescu ºi deE. Lovinescu. Exact ca Maiorescu, care,prin Criticele sale, a eliberat literatura (ar-tele în general) de obligaþia utilitãþii na-þional-patriotice ºi a pledat pentru valoareapur esteticã – sau, pentru cã sîntem la Cluj:exact ca D. D. Roºca, care, la începutulanilor 1930, a apãrat „gratuitatea“ creaþieispirituale contra utilitãþii de tip naþional-patriotic; sau, exact precum Lovinescu ºimai apoi precum Cercul Literar al univer-sitãþii noastre aflate în exil istoric la Sibiu– Manolescu ºi generaþia sa de critici literariau desfãºurat o acþiune criticã: una contracriteriilor ideologice impuse de realismulsocialist ºi pentru (re)recunoaºterea crite-riului estetic.

ªi mai complicatã a fost o altã „înfrun-tare culturalã“, cea contra protocronismuluiautohtonist, antimodernist ºi antieurope-nist, cînd, aºa cum observã Mircea Martinîntr-un frumos portret intelectual pe care i-l face, Nicolae Manolescu a lovit în „ca-racterul retardatar ºi antieuropean“ algrupãrii protocroniste.

Mai simplu spus, din 1962, cînd a fostdebutat de G. Ivaºcu, ºi pînã astãzi, NicolaeManolescu a purtat, pe faþã ºi în culise, maimulte rãzboaie culturale, pentru a apãra:texte, numere de revistã, cãrþi, oameni, idei,principii ºi valori în care a crezut. Iar decrezut, a crezut în bun-simþ, în raþiune, învaloarea esteticã, în dreptul la libertate, învaloarea civilizaþiei europene de facturãliberal-democratã, în dreptul omului laindividuaþie. În consecinþã, a fost pentrulibertatea literaturii ºi culturii contra îndoc-trinãrii, pentru valoarea esteticã eliberatãde orice utilitarism contra realismului so-cialist ºi a imperativelor cu care Partidul aîmpovãrat arta; pentru modernism ºi euro-penism contra protocronismului naþio-nalist, pentru libertatea cuvîntului contracenzurii, pentru o lume democrat-liberalãcontra extremismului ºi totalitarismului deorice culoare. Implicat, cu inteligenþã criti-cã ºi curaj moral, adesea ca iniþiator, întoate campaniile de eliberare a literaturii desub tutela „obscurantismului comunist“,cum îl numeºte, în toate acþiunile de rezis-tenþã prin culturã – care n-a fost o fantasmãderizorie, cum se spune uneori astãzi –contra comunismului logodit cu naþiona-lismul, Nicolae Manolescu a fost, aºa cumobserva ºi Mircea Martin, una dintre vocile

cele mai autoritare în înfruntarea cu pu-terea politicã.

Cîºtigul a fost unul colectiv ºi este foar-te greu de mãsurat. Nu este întîmplãtor cãîn condiþiile „noului obscurantism“ comu-nist, literatura ºi-a cîºtigat, dintre toatedomeniile culturii, cea mai mare marjã delibertate. La fel, într-o culturã care nu aajuns încã la conºtiinþa-de-sine criticã – ceeace mi se pare cã atrage grave urmãri asupraansamblului vieþii naþionale, inclusiv auto-dispreþul nostru permanent – ºi în careistoria politicã, cea comunistã cu asupra demãsurã, a dat mereu peste cap evoluþiadomeniilor culturii ºi a împiedicat sintezelecritice, bruindu-i pe intelectuali de la unadintre principalele lor funcþii, la ieºirea dincomunism domeniul cultural cel mai binepus la punct în privinþa instrumentelor delucru a fost acela literar. Inclusiv aplombulpe care l-am avut noi, cei din generaþia ’80,la debut are legãturã cu bãtãliile canonicepe care critica literarã – cu Manolescu dreptferment ºi lider – le-a cîºtigat sau, ºi maiimportant, pur ºi simplu le-a dat, inclusivpentru noi – permiþîndu-ne în felul acestasã venim pe lume plini de „pretenþii“: depildã, de pretenþia, de negîndit pentruideologii totalitarismului comunist, de-ascrie exact ce vrem ºi de-a fi publicaþi cuexact ceea ce am scris.

Aº fi vrut ca aceastã laudatio sã nu aibãniciun element ideologic. Dar nu s-a putut:ieºim dintr-un trecut în care ideologia tota-litarã ne-a încercuit, iar descercuirea s-afãcut tot cu arme ideologice. Manolescuînsuºi a mînuit, cu o logicã impecabilã,armele ideologice în campaniile sale pentruvaloarea esteticã, pentru „liberalism, inter-pretat în sensul cel mai larg: umanism, ra-þionalism, pluralism, occidentalism“, deve-nind criticul raþionalist ºi de direcþie, pre-ocupat de critica patologiilor din culturaromânã ºi de construirea direcþiei moder-niste ºi democrat-europene de evoluþie –adicã a unei direcþii pentru care în culturanoastrã s-au dat, vreme de douã secole,bãtãlii ideologice – ºi care este, cred eu, sin-gura validã.

La fel ca la Maiorescu ºi la Lovinescu,o dimensiune filosoficã, constînd în în-temeierea acþiunii culturale pe raþiune, estepermanent prezentã în întreaga sa operã.ªi, iarãºi la fel ca la aceºtia, acþiunea criticãa lui Nicolae Manolescu a depãºit ºi depã-ºeºte cadrele literaturii ºi are importanþãpentru cultura româneascã în întregul ei.

*

Nu sînt multe personalitãþile dintr-oepocã despre care poþi sã spui: dacã nu arfi existat, epoca ar fi arãtat altfel. DespreNicolae Manolescu putem sã spunem li-niºtit cã, dacã nu ar fi existat, literaturaromânã ºi întreaga culturã româneascã din1962 încoace ar fi arãtat altfel: ºi anume,cu mult mai rãu.

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 19D O S A R

V Ã MULÞUMESC, domnule rector, vã mul-þumesc ºi dv., celor care vã aflaþi în Aula

Magna a Universitãþii din Cluj. N-am sã vãvorbesc despre mine, pentru cã, aºa cuma spus cu dreptate Marta Petreu, nu-mi stãîn fire. Vã voi mãrturisi doar cã mã consi-der un om raþional ºi tolerant, a cãrui sin-gurã intoleranþã este iraþionalitatea. Mãconsider de asemenea un om norocos, pen-tru cã am ajuns sãnãtos la aceastã vârstã ºiîi mulþumesc lui Dumnezeu cã mi-a lãsatmintea întreagã ºi o dozã de bun-simþ caremã face sã nu mã îmbãt cu apã rece.

Ceremonia de faþã mã impresioneazã ºimã onoreazã. Mã întãreºte în ideea de avã vorbi despre un lucru care mã preocupãde la o vreme, ºi anume despre autoritateaºcolii. Nu înainte de a recunoaºte cã mãsimt vinovat faþã de Universitatea din Cluj,unde ar fi trebuit sã vin cu mai toþi colegiimei de clasã de la Liceul „Gh. Lazãr“ dinSibiu, în 1956, numai cã, fiind eu un fel deoaie neagrã, m-am dus la Bucureºti. Numai ºtiu de ce. Poate cã regãþenismul meudupã mamã s-a dovedit mai puternic decâtardelenismul patern sau poate pentru cãamândoi pãrinþii mei au urmat la Bucureºtifacultatea. Am terminat eu însumi Filo-logia, într-o serie care a avut parte de câþivamari profesori, dintre care mai sunt în viaþãdoar doi, Paul Cornea, cu care am fãcutliteratura românã în anul al II-lea, ºi Grigo-re Brâncuº, cel mai mare specialist al nostruîn limbile din substrat. A fost o generaþiede profesori cum nu mai existã astãzi. Îmiface plãcere sã-i pomenesc pe câþiva: Ale-xandru Rosetti, Iorgu Iordan, JacquesByck, Tudor Vianu, Edgar Papu ºi, ultimul,dar nu cel din urmã, G. Cãlinescu. În ciudaanilor grei, Facultatea de Filologie mergeafoarte bine, ca, de altfel, liceul sibian deunde venisem, aºa cã ºcoala a reprezentatde la început pentru mine, ºi nu doarpentru cã ambii pãrinþi au fost profesori,un mediu absolut natural. Nu m-am simþitnicãieri mai firesc decât la ºcoalã.

Ei bine, asist cu spaimã la felul cum sedegradeazã de la o vreme ºcoala româneas-cã. Începând cu pierderea autoritãþii. Faptulcã aici, la Cluj, se pãstreazã încã aceastã au-toritate solemnã, de care am luat cunoºtin-þã cu emoþie astãzi, reprezintã un lucruextraordinar ºi aº dori din tot sufletul sãpot spune cã nu este excepþia care confirmãregula. Din pãcate, lucrurile nu stau aºapeste tot. Nu mã refer neapãrat la autori-tatea ºcolii ca þinând de fast, de ceremonie,de festivitate. Mã refer la conþinutul ei. ªtiþifoarte bine cã, de la sfârºitul anilor 1960, aapãrut acea idee consideratã revoluþionarã,pentru care au ieºit în stradã studenþii dinFranþa, spãrgând vitrinele ºi aruncând cupietre smulse din caldarâm în forþele deordine, conform cãreia tot studentul sã sepoatã exprima liber, aflându-se pe picior deegalitate cu profesorul, iar cursurilor ma-gistrale sã le ia locul seminariile interacti-ve. Am pus chiar unora dintre protagoniº-tii lui mai 1968, majoritatea, pocãiþi astãzi,cu câteva excepþii care au rãmas fani aisociologiei lui Bourdieu sau ai psihologiei

lui Dolto, întrebarea: Cum poþi sã soliciþi,fie ºi unui student foarte bun, opinia într-o problemã pe care tu, ca profesor, nu i-aiprezentat-o nici mãcar în linii mari? Cevaloare are opinia lui necultivatã, bazatãexclusiv pe dorinþa de a sta pe picior deegalitate cu dascãlul lui? Voi reveni puþinmai târziu la problema profesorului. Aºvrea sã o prefaþez prin douã întâmplãri lacare am fost martor, în care e vorba tot deautoritate. Am urmat la Liceul „Gh. Lazãr“din Sibiu doar ultimul an. Tatãl meu fuseseprofesor acolo ºi director adjunct, suplinindcatedra de filosofie a lui Cioran (plecat înFranþa) pânã în 1952, când a fost arestat.Lumea ºtia cã sunt fiul profesorului PetruApolzan, al cãrui nume îmi fusese schimbatîn 1953, când bunicul meu matern m-a în-fiat, ca sã pot intra la liceu. Deºi fiu alºcolii, aºa zicând, nu-l vãzusem niciodatãpe director, când, într-o bunã zi, elevul de

serviciu m-a convocat la direcþie. Habar n-aveam unde se aflã cabinetul directorului.Am strãbãtut un culoar pe care atârnau peperete tablourile cu absolvenþi, unde se aflãastãzi ºi tabloul promoþiei mele, 1956, ambãtut la o uºã ºi m-am pomenit într-o în-cãpere la fel de spaþioasã cum este parteadin Aula Magna unde mã aflu acum, încare, la un birou, ºedea o doamnã. Iatã, mi-am zis, deºi liceu de bãieþi, avem o di-rectoare. Nu, doamna cu pricina nu eradecât secretara directorului ºi m-a invitat sãintru în biroul acestuia, de douã ori maimare, dacã memoria nu-mi joacã feste.Directorul era un bãrbat înalt ºi impozant,în faþa cãruia m-am fâstâcit atât de tare,încât nu ºtiu nici în ziua de azi de ce m-achemat. Directorul cu pricina a rãmas pen-tru mine un simbol neºtirbit al autoritãþiiºcolii. Mi-am amintit de scena cu pricina

Despre ºcoalã

• Nicolae Manolescu în timpul ceremoniei

Nicolae Manolescu

20 • APOSTROF D O S A R

treizeci de ani mai târziu. Mã aflam încabinetul directorului unei ºcoli bucureº-tene, cu ocazia unei inspecþii de gradul I.Un birou ca toate celelalte din ºcolile noide cartier. Era iarnã ºi auzeam, eu, care n-am ureche muzicalã ºi nici cunoºtinþe înmaterie de ornitologie, o pasãre cântând ºimã întrebam, cu toatã ignoranþa mea, cumde cântã pe gerul de afarã. Pasãrea s-a do-vedit a fi eleva de serviciu care întredeschi-sese uºa ºi îl poftea pe director sã iasã pu-þin. Partea semnificativã a poveºtii este cãdirectorul s-a conformat ºi a ieºit. Dacãtrecem dincolo de aceastã idilicã lipsã deautoritate din anii de comunism ºi ne refe-rim la ce se petrece în ºcolile de azi, cândpãrinþii ºi elevii îi agreseazã pe profesori,toleraþi, ºi unii, ºi alþii, de directori care nuvor sã se afle la inspectorate sau la minis-terul doamnei Andronescu ce se întâmplã,când e nevoie de jandarmi ca sã pãzeascãºcolile, nu ne rãmâne altceva mai bun defãcut decât sã plângem pe ruinele învã-þãmântului naþional. Ce ºcoalã se mai poateface în aceste condiþii?

Evident, una proastã ºi dezorganizatã.Las la o parte programele ºi manualelealternative, contra cãrora primii care auprotestat au fost profesorii. Ideea care le-astat la bazã a fost bunã. Evoluþia, am con-statat-o eu însumi la concursul de admiterede la Literele bucureºtene, odatã cu primapromoþie de bacalaureaþi care s-a folosit denoile manuale în tot cursul liceului. Dinpãcate, ºcoala de toate gradele nu s-a îm-bunãtãþit. Declinul prestigiului ºi autoritãþiiei a continuat. Nu ignor existenþa altor cau-ze, cum ar fi salariile profesorilor, nu nea-pãrat cele mai mici din toate, dar, oricum,la coada bugetului, alcãtuit ca pe vremuri,cu învãþãmântul ºi cultura pe ultimele douãlocuri, sau cele 0,16% din PIB, dacã nu

cumva, Doamne fereºte, din buget, pentrucercetare. În aceste condiþii, nu mã mir cãabsolvenþii noºtri nu mai merg în învã-þãmânt. Când am terminat eu facultatea,95% dintre absolvenþi se fãceau profesori.Astãzi, rareori mai întâlnesc un masterandcare sã-mi spunã cã alege ºcoala. Se duceoriunde în altã parte, dar nu la ºcoalã. Dacãlumea de mâine va arãta cum o facem noiastãzi, trãdarea dascãlilor va fi elementulesenþial. Deºi pensionar, am continuat sã-mi þin orele, fãrã platã, aºa cã mai nu-tresc oarece speranþe sã fac ceva pentruºcoala româneascã. Domniile Voastre, caresunteþi mai tineri, purtaþi pe umeri, peumerii acestor toge somptuoase, o marerãspundere, ºi nu doar faþã de Universitatea„Babeº-Bolyai“, ci faþã de lumea de mâine.Câtã vreme acest lucru nu se va înþelege, ºinu de cãtre noi, dascãlii, noi am început sãdãm semne de înþelegere, ci de cãtre cei decare depind infrastructura, structura ºisuprastructura învãþãmântului românesc,nu avem motive de a spera.

Vã spuneam cã sunt copleºit de emoþieasistând la aceastã ceremonie. Nu mã joccu vorbele. Am aflat câþi profesori ºi câþistudenþi se aflã la „Babeº-Bolyai“. Am datmâna cu decanii ºi prodecanii celor 21 defacultãþi. Universitatea dv. este o maºinãrieuriaºã, cu multe roþi ºi rotiþe care trebuieunse, cãci, dacã una scârþâie, riscã sã scâr-þâie toate. M-a impresionat faptul cã aveþidiscipline care la Bucureºti nu mai existã.O mulþime de limbi clasice, de exemplu,sau de limbi moderne. Partea proastã estecã liceul nu-i mai pregãteºte pe elevi pentrulatinã, sã zicem, aºa cã nu ºtiu de ce ar ale-ge o disciplinã universitarã despre care TituMaiorescu a scris un mic studiu în care de-monstra cã latina nu ne învaþã doar sãvorbim corect, dar ºi sã judecãm corect, ºi,mai ales, dat fiind cã nu li se oferã nici cea

mai micã ºansã de a o preda, la rândul lor,altora. Nu se mai face în liceu nici logicã.Retorica a devenit o disciplinã necunos-cutã. Rezultatul? Îl constatãm urmãrind, depildã, emisiunile de televiziune, unde sevorbeºte cum se vorbeºte. Caragiale sãtrãiascã! ªi, în definitiv, ce sã facã absolven-þii de clasice? Dar cei de ebraicã? Nici înGermania, þara celor mai eminenþi clasi-ciºti, nu mai existã debuºeu pentru ei.

Sã nu-mi spuneþi cã trag spuza pe turtaumanioarelor. Da, o trag, pentru cã uma-nioarele sunt formatoare, nu ºtiinþele exac-te. ªtiu cã raportul între unele ºi altele, înAcademie, ca ºi în Universitatea dv., este de3 la 1. ªtiinþele exacte, cu excepþia matema-ticii, nu formeazã însã în aceeaºi mãsurã cadisciplinele umanistice. De aceea pledezpentru un liceu de culturã generalã. Specia-lizãrile sunt problema universitãþii. Când s-a votat prima lege a învãþãmântului dedupã revoluþie, eram în Parlament. M-amluptat atunci pentru o ºcoalã de culturã ge-neralã. Existã, dupã cum ºtiþi, în proiectulfiecãrei legi o introducere, o prezentare. Înaceea de la legea ºcolii, se vorbea pe larg derolul educativ, în spiritul cultivãrii valorilornaþionale ºi universale. Dar nu se sufla uncuvânt despre instruire, despre învãþare.„Educaþie fãrã învãþare nu se poate“, amspus de la tribuna Senatului. Regimul co-munist a încercat sã ne educe fãrã sã ne in-struiascã. S-a ferit de informaþie ca draculde tãmâie. Asta se cheamã manipulare.Suntem un popor manipulat. Consecinþele,le vedeþi cu toþii. N-am fost ascultat. Mi-nisterul nostru se cheamã pânã în ziua deazi Ministerul Educaþiei.

Mai este ºi problema înmulþirii dome-niilor, a disciplinelor. Unele nici nu ºtim lace se referã. Aici se ridicã o veche proble-mã: ce înseamnã sã fii un om cult. În aniide dinaintea Rãzboiului Mondial, a fi unom cult însemna a fi literat, filosof, uma-nist. Poetul Ion Barbu, Dan Barbilian almatematicienilor, era de pãrere cã n-artrebui sã-l considerãm cult doar pe un omcare citeºte cãrþi de literaturã, dar nu cu-noaºte teorema lui Pitagora. Lucrurile s-auschimbat între timp: literatul a intrat înumbra omului de ºtiinþã. La sfârºitul epociicomuniste, în fiecare an al Facultãþii deMetalurgie, unde preda Suzana Gâdea,ministrul culturii, erau 600 de studenþi,în vreme ce la Românã, la Bucureºti, erau60, la Englezã, 20, iar la Francezã, 18.Astãzi lucrurile s-au schimbat din nou, caurmare a apariþiilor unor noi discipline ºi,mai ales, a interconectãrii lor. Sigur, nuputem avea pretenþia ca un om cult sã fieun enciclopedist ca aceia din Renaºtere.Dar mãcar sã fie informat în mai multedomenii interconectabile. Mi-am notatcâteva astfel de conexiuni.

Acum câþiva ani a izbucnit în Franþa opolemicã foarte vie, ca urmare a declaraþieipreºedintelui Sarkozy cã nu vede rostul,în bibliografia concursului de admitere înºcolile de administraþie, a unui roman, pecare el nu l-a putut citi pânã la capãt, cumeste La Princesse de Clèves al Doamnei deLa Fayette. Consecinþa paradoxalã a fost cãromanul din secolul XVII s-a retipãrit întiraje de masã. Maliþioºii l-au considerat peSarkozy un maestru al publicitãþii. A maifost o urmare: ºcolile de comerþ franceze,în care se studiazã finanþele, contabilitateaºi altele aºijderea, au introdus în bibliogra-fia obligatorie romane de Balzac, Stendhal,

• Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop ºi Nicolae Manolescu

Flaubert sau Zola, de la care pornind, stu-denþii învãaþã disciplinele din programã.Ideea s-a dovedit extraordinarã. Existã nu-meroase alte domenii în care se petrec astfelde interconectãri. Pânã ºi politicul poateprofita de unele dintre ele. Politicul, nu po-litica. A doua este treaba politicienilor. Unmatematician, pe numele lui John ForbesNash, care a obþinut pentru teza lui dedoctorat medalia Fields, echivalentul No-belului, a descoperit un joc strategic, deprobabilitãþi, care se predã astãzi în facul-tãþile de ºtiinþe politice. Dar fractalii luiMandelbrot? Ei s-au dovedit utili, unde cre-deþi? În trasarea coastelor Angliei sau aleAmericii de Sud. Stai frumos la birou ºitrasezi întortocheatele coaste cu o preciziecu 4-5% mai mare decât dacã te osteneºtisã le mãsori la faþa locului. Cu interconec-tãrile astea, nu ºtii niciodatã de unde sareiepurele. Am citit, când eram tânãr, o cartea unui fizician care purta numele unui fi-losof criticat de Lenin. Acolo era vorba,între altele, de relaþiile de incertitudine alelui Heisenberg. Mi-am dat imediat seamade valoarea acestora pentru critica ºi istorialiterarã. Noi, criticii, facem cuanticã, fãrã sãºtim, ca personajul lui Molière prozã! Noioperãm cu particule elementare. Ce dovadãmai bunã de incertitudine decât teza luiWellek (furatã de la G. Cãlinescu, nu pla-giatã, fiindcã n-avem dovada cã îl citise peromân!): istoria artei nu e niciodatã a arteidacã e istorie. S-ar zice cã istoricul ºi criticulliterar fug tot timpul dupã doi iepuri ºi nuprind niciunul.

Vreau sã mã refer în încheiere la o altãproblemã: acea a profesorului, despre carevã spuneam cã mã preocupã de ceva vreme.Norocoºi, aceia dintre noi care au avutparte de dascãli mari! Cine n-a întâlnit unDomnul Trandafir este pãgubit pe viaþã.ªtiþi la fel de bine ca mine ce înseamnã undascãl adevãrat. Eu îi cer douã însuºiri: vo-caþie ºi autoritate. Am cunoscut dascãli devocaþie, dar incapabili sã se impunã în faþaclasei, ºi dascãli lipsiþi de charismã, dar au-toritari. Cel despre care vreau sã vã spun încontinuare douã vorbe avea ambele însu-ºiri. Se numea Licu Pop. Nu-mi fusese fostprofesor, pensionat fiind când eu m-amaflat în ultima clasã de liceu la „Gh. Lazãr“din Sibiu. Pe la mijlocul anilor 1960, cândlucram la teza de doctorat despre TituMaiorescu, i-am fãcut o vizitã, la sugestiatatãlui meu, care îi era prieten. DespreMaiorescu începuse sã se scrie din nou,dupã articolul lui Liviu Rusu din 1963. Oreacþie urîtã avusese G. Cãlinescu. „TituMaioresu, socialist?“, se întrebase el ironic,insinuând cã profesorul clujean cam sãrisepeste cal din dorinþa de a-l „recupera“ pejunimistul conservator care fusese Maio-rescu. O primã ediþie prefaþatã de PaulGeorgescu lãsase pe dinafarã articolul „Ocercetare criticã“. Nu mã întrebaþi de ce.Când l-am vizitat pe Licu Pop, nu maiexista niciun tabu referitor la criticul ju-nimist. În bibliografie, remarcasem douãmici studii ale lui Licu Pop însuºi. M-aîntrebat de cum m-a vãzut: „De ce Maio-rescu?“ Apoi: „ªtii nemþeºte?“ „Am fãcutgermana la liceu ºi la facultate“, i-amrãspuns. „Bun, zice, filosofie ºtii?“ La liceunu fãcusem, iar la facultate, doar bruma demarxism obligatoriu. M-a dus în bibliotecã.Am rãmas interzis: erau acolo toate ediþiileprinceps ale operelor filosofilor germani dela Kant încoace. Legate în piele. Tipãrite cu

gotice. Citisem în manuscris Însemnãrilezilnice nepublicate de Pogoneanu în celedouã volume ale ediþiei lui, din care uneleerau scrise cu gotice. „Începe cu Herbart ºiSchopenhauer“, m-a sfãtuit Licu Pop. Unuldin cele douã studii ale sale se referea la„Herbartianismul lui Maiorescu“. Credeþicã mulþi profesori de românã de astãzi auauzit de Herbart? De citit, sã nu mai vor-bim. Licu Pop refuzase sã predea la Univer-sitatea clujeanã în refugiu. A fost profesorde liceu întreaga viaþã. Dar ce profesor! Mi-a împrumutat cãrþile de care socoteael cã am nevoie. I le-am restituit, fireºte.Îmi pare rãu cã nu pot sã vi le arãt, ca sãaveþi în faþa ochilor o mostrã din bibliotecaunui dascãl de liceu de altãdatã.

Dintotdeauna lumea a avut aceastã con-vingere, cã educaþia trece prin mâna unuidascãl. Existã numeroase legende ºi poveºti,în tradiþia tuturor popoarelor, în care untânãr învãþãcel merge, ca pe vremuri, pe josîn cãutarea unui pustnic sau a unui guru,care trãieºte de obicei departe de lume, ºide la care învãþãcelul vrea sã afle secretulînvãþãturii. Nu s-a dus ªtefan cel Mare laDaniil Sihastrul la începutul carierei salepolitice? Le-aº recomanda politicienilorromâni de astãzi sã-ºi gãseascã un DaniilSihastru înainte de a se apuca sã voteze legisau sã guverneze. Obiceiul de a-þi cãuta undascãl s-a cam pierdut. ªi s-a pierdut din-tr-un motiv foarte simplu: în societateacunoaºterii, cum e numitã era informaticii,rolul dascãlului este cu totul neînsemnat.Poate cã eu sunt prea bãtrân ca sã înþelegce se întâmplã. Aud de învãþãmântul ladistanþã. Cum se poate aºa ceva? Dascãlulºi învãþãcelul trebuie sã fie în contact, sãse priveascã în ochi, sã-ºi soarbã unul altuiacuvintele. ªi apoi: cum sã înlocuimcursurile magistrale cu seminariiinteractive? Nu trebuie oare sã le comuniccâte ceva studenþilor eu, profesorul, înaintede a le cere lor pãrerea? Cine sã le indicecalea de apucat, dacã nu eu? ªi ce fel deautoritate are o ºcoalã în care intrã cândpofteºte un pãrinte semianalfabet ºi-i trageo pereche de palme profesorului care ºi-apermis sã-i dea copilului lui un patru?

Povestea cu palmele m-a marcat de multtimp. Când a ieºit din închisoare, tatãl meu,mut ca un ardelean ce se respectã, n-a spusmai nimic despre ce i se întâmplase acolo.Când nu mai avea decât câteva luni de trãit,m-am pomenit cu el cã-mi povesteºte oscenã de când era la Canal. O scenã, nu maimult, care putea trece nebãgatã în seamã.Dând el la lopatã, s-a apropiat din neatenþiede gardul împrejmuitor, unde un june cuarma pe umãr l-a luat în primire: „Pleacã,mã, nenorocitule de aici, cã te împuºc“.„De ce sã mã împuºti, i-a rãspuns tata calm,ce-am fãcut?“ „Vã ºtiu eu pe voi, i-a întors-ojandarmul sau recrutul din trupele desecuritate, ce o fi fost, sunteþi toþi niºtecriminali, cã de-aia v-au adus aici.“ „Dacãasta v-au învãþat, sã fii sãnãtos“, i-a zis tataîndepãrtându-se. „Ce meserie ai, bã?“, amai vrut sã ºtie ãla. „Sunt profesor“, i-arãspuns tata. „Profesor, pe mã-ta!“, a ex-clamat, totuºi un pic derutat, jandarmul.Când ºi-a amintit întâmplarea, tata a fãcutun scurt comentariu: „Au fost mulþi oa-meni chinuiþi ºi bãtuþi acolo. Mie nu mi-atras nimeni nicio palmã“. În momentulacela, mi-a cãzut cerul în cap. Ca sã înþe-legeþi, trebuie sã vã spun cã m-am nãscutcând tata avea 40 de ani, aºa cã eu îl ºtiu ca

pe un bãrbat serios ºi autoritar, pe care îlsalutau respectuos pe stradã niºte domnicare mie mi se pãreau bãtrâni – „Am onoa-rea, domnule profesor!“ – foºti elevi ai lui.Cum sã-i fi dat cineva o palmã tatei? Ideeanu-mi intra în cap. Nu se potrivea, aºa zi-când, cu statura moral-impunãtoare a tatei.Cel mai îngrozitor lucru pe care l-am trãit,legat de comunism, a fost acest episod mã-runt, al palmei pe care, din fericire, tata n-a primit-o de la torþionarii lui. Asta, casã vã faceþi o idee despre credinþa mea cãautoritatea este esenþialã pentru ºcoalã.

Existã, desigur, ºi alte cauze pentru careprofesorul a devenit o cantitate neglijabilãîntr-un proces al cãrui protagonist s-ar ficãzut sã fie. O cauzã se numeºte, simplu,internet. Nu sunt nici atât de nepriceput înmaterie, nici atât de naiv, încât sã cred cãne putem lipsi de el. E un instrument fabu-los, cel mai colosal din toatã istoria. Doarcã e victima a douã confuzii majore: unaeste confuzia dintre mijloc ºi scop; a douaeste confuzia dintre informaþie ºi cunoaºte-e. Internetul este mijlocul de a comunicarapid ºi eficient o cantitate de informaþieuriaºã. Atât ºi nimic mai mult, dar nu maipuþin decât atât! Multã lume îºi imagineazãînsã cã, dacã citeºte pe Wikipedia sau peGoogle, gata, ºtie. E o iluzie periculoasã.Informaþia ºi cunoaºterea sunt lucruri com-plet diferite. Ele sunt separate printr-o sitã.Cineva trebuie sã trieze informaþia brutã.Aceastã nobilã menire de a juca rolul unuiciur revine profesorului, în sensul larg altermenului. Dotat cu spirit critic, profe-sorul face informaþia utilã ºi de neuitat. Vãaduceþi aminte de filmul Mondo cane, undocumentar despre creºterea animalelor ºipãsãrilor? În film, niºte indivizi vârã cu silamâncarea pe gâtul unor gâºte, ca sã le în-graºe ºi sã le facã bune de carne. Le îndoa-pã, cu alte cuvinte. Tot aºa ºi cu internetul:îi îndoapã pe cei care fac din el un scop însine. Aº spune cã îi dopeazã. Existã o por-nire irepresibilã în societatea contemporanãde a ne (în)dopa: nefericiþii beneficiari desubprime din SUA au fost, în definitiv,(în)dopaþi cu credite. Dacã nu e transfor-matã în cunoºtinþe, informaþia e o formã de(în)dopare intelectualã, care face din oa-meni niºte gâºte puse la îngrãºat. ªi le îm-piedicã accesul la cunoºtinþe ºi, implicit,la valori.

Iatã, dupã pãrerea mea, doar câteva dinpericolele care pândesc ºcoala româneascã.Am sperat ca a doua generaþie de politi-cieni, dupã aceea a „paºoptiºtilor“ de ime-diat dupã 1989, absolvenþi de ºcoli politice,unii ºi în strãinãtate, sã fie capabilã de oreformã adevãratã. Se pare cã trebuie sã aº-teptãm a treia generaþie. Eu, care am fostconsiderat totdeauna un optimist, vã mãr-turisesc cã optimismul meu a devenit unulpe termen lung, foarte lung, pe termenscurt fiind un pesimist aproape incurabil.

Vã mulþumesc!

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 21D O S A R

Domnule profesor,

V Ã MULÞUMESC pentru acest elogiu, elo-giu al ºcolii, e drept cã al ºcolii de altã-

datã, spre mulþumirea mea ca istoric, spreîntristarea mea drept contemporan. Aþinimerit pe un teren prielnic, pentru cã eucred cã studenþii de aici au încã obsesiaºcolii, obsesia instruirii ºi a educaþiei, deo-potrivã, ºi îngãduiþi-mi sã evoc un momentde odinioarã, când un profesor, care mi-eracoleg în primii ani de învãþãmânt, nu ºtiasã scrie niciodatã scopul ºi tema lecþiei,fiindcã eram obligaþi sã facem acele pla-nuri de lecþie care odatã se numeau, mon-strous, proiecte de tehnologie didacticã (îºiamintesc unii), dar pe vremea începuturi-lor mele se chemau planuri de lecþii. Nici-odatã nu nimerea scopul lecþiei, ºi odatã,dupã o vacanþã la mare, ne-a spus tuturor:„Dragii mei, fiind prezent în vacanþã la ma-re, am descoperit nu numai care este sco-pul lecþiei, ci ºi chiar care e scopul ºcolii,douã puncte, scopul ºcolii e vacanþa“. ªidupã aceea m-am gândit cât de superficial

poate sã fie colegul meu, care de altminteriera un arhitect convertit în profesor, dargândind ºi regândind mi-am dat seama câtde profund poate sã fie, ca sã spunã cã sco-pul ºcolii este vacanþa. El mãcar a trebuit sãºtie ce e ºcoala. Dar alþii astãzi nu reuºescsã ºtie ce e ºcoala, pentru cã unii nici nu omai frecventeazã, spre întristarea noastrã, atuturor. În ciuda acestei tristeþi, ca ºi în cân-tecul acela studenþesc, care se cheamã Debrevitate vitae, dar care începe cu Gaudea-mus, ce paradox! Ca ºi în cântecul acela stu-denþesc, ne bucurãm la sfârºit, acuma, lasfârºit de ceremonie, ºi la început de carierãuniversitarã, în aceastã universitate clujeanãºi ardeleanã, unde, cu voia sau fãrã voiadumneavoastrã aþi venit pânã la urmã, deºidupã liceul sibian aþi trãdat-o, mergând laBucureºti, cum singur aþi spus, aþi venitîn aceastã universitate, cea mai veche ºi ceamai mare a Ardealului ºi a României, ºi vãmulþumim sincer pentru asta, ne simþimºi mai tari, ºi mai puternici, ºi mai activi, ºi,cum sã vã spun, ºi mult, mult competenþi.De aceea, e o sãrbãtoare a noastrã, ne bu-

curãm cã aveþi încredere totuºi într-o anu-mitã parte a corpului profesoral, într-o anu-mitã parte a tinerilor, cum încercãm sãavem ºi noi încredere, cã aveþi încredereîn Ardealul care v-a produs pe linie paternã,în Cluj ºi în aceastã universitate, care s-anumit a Daciei Superioare, „Regele Ferdi-nand“, ºi se cheamã „Babeº-Bolyai“, cultivãlimba, literatura ºi istoria românilor, dar,spre deosebire de alte universitãþi mari aleacestei þãri, care s-au nãscut cu aceeaºi me-nire, cultivã ºi limbile ºi literaturile comu-nitãþilor conlocuitoare ºi marile limbi ºi lite-raturi ale acestei lumi înspre Gloria a ceeace vrem sã numim cu toþii comunitate eu-ropeanã ºi nu mai reuºim, nu mai gãsimþelurile întotdeauna, dar sperãm în conti-nuare c-o vom descoperi ºi o vom construiîmpreunã, ca sã ne putem salva ºi ca sã trã-im ca oameni între oameni. Vã mulþumim!

22 • APOSTROF

Cuvânt de încheiere

• Imagine din salã, 14 decembrie 2012

D O S A R

acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 23

Scrisoare mamei (lanul cu maci)

Ultima amintire, mamã,ultima amintire….

Era noapte…mi-ai spussã ating lucrurile ca ºi cum ar fipentru ultima oarãsã iubesc ca pentru ultima datãaceastã viaþã plinã de baloane de sãpun, felurit colorate.Euîmi voi desena toatã dragosteaîntr-un câmp de maci:doar aºa vei ºti cât de mult sângele meu pãmântescudã privirea ta barocã, încremenitãdevenitã odatã cu timpul maramã înmiresmatã.Îmi amintesc când mã duceai de mânã la ºcoalã, mamã,îmi amintesc poveºtile cu care mã adormeai.Astãzi, mâna care mã dezmierda odatãnu mai esteiar poveºtile sunt despre Cioran, moarte, nemurireºi speranþarevederiicândvaîntr-o altã… poveste.Sã nu mã laºi sã aºtept singur primãvara, mamã,sã miros liliacul ºi freziile fãrã tine!…………………………..Era noapte, mamã…îmi amintesc:mi-ai spussã ating lucrurile ca ºi cum ar fipentru ultima oarãsã iubesc ca pentru ultima datãaceastã viaþã plinã de baloane de sãpun, felurit colorateca sã rãmânã ceva din iubirea noastrãdupã cenoinu vom mai fi.Cu poveºti m-ai crescut în lume, mamãCu poveºti m-ai adormit…Azi nu mai trãiesc eu,ci povestea din mine.

Tuîþi dormi somnul-de-nu-mã-uitaîn lanul cu maci.

Versuri pentru mai târziu

M-am decis sã iau cuvintele lumiiºi sã le înec.Apoi,mã voi arunca ºi eu în acelaºi pahar cu apãºi am sã asist în modul cel mai plauzibilla moartea celor mai neînsemnate lucruri din aceastã lume…Eu mã voi îneca alãturi de cuvinte…fãrã sã se supere cãci sunt ale mele,numai eu al lui Dumnezeu.Vor muri pentru mine,iar eu pentru Dumnezeu.Cuvintele vor dispãrea…Dar faptele mele?

Vor muri odatã cu minesau se vor transforma în alte cuvinte,pe care va trebui sã le înec din nou?

EverlastingMi-am zis:dacã tu mã vei iubi,vom învinge amândoi moarteaºi vom cãlca împreunãmereu(într-un geometric dans pentru doirotit de siluete astrale)peste lei ºi peste balauri.

Nu!cu tine nu-mi va fi fricãsã înfrunt moarteanici sã aºtept apusul copleºit de gândulcã mâine– din viaþã –nu va mai rãmâne decât galbenagutuiece strãlucea odatãla fereastra bunicii.

Când mi-ai spus sã-mi ard visuliarna mai aprindeaurme de nemurire în lumeºi în mineiar moartea mi se usca pe bocancii de ieºit la joacã...

Astãzi din vis n-a mai rãmas decât cenuºa...Cãci viaþa e iubireatrãitã ACUMºi gândul cã moartea e viaþãscrum... dulce scrum.

Cumpãna Între noi doiexistã o poartã.Mi-ai spus de eadin copilãrie...Pe atuncieu credeam în Tinecã o altã viaþã-mi vei dape care încã nu o cunosc.Eu încã aºtept.

Între noi doiexistã o cumpãnã.Atunci când închid ochiul stângea dispareºi se naºte-mprejurcurcubeu rotit în soare.Asearã m-am dezgolit de toatã avuþiaam pus tot ce aveammai de preþ pe talerºi am fost întrebat:,,Sufletul unde l-ai lãsat?...“El doare.

Între noi doiexistã o cumpãnã.Atunci când închid ambii ochilumea disparedevine un ghemotociubire nãscutã dinalabastru de foc.Pietà plângând la picioarele melemã-ntreabã:,,Sufletul unde þi l-ai lãsat?“Se aud ulii de searã...

Poeme de SILVIU MIHÃILÃ

24 • APOSTROF

Fenomenul cãderii nu ne oferã o aºa-zisã„laturã întunecatã“ a Dasein-ului…

(MARTIN HEIDEGGER)

1. Versuchung (ispitire)2. Beruhigung (liniºtire)3. Entfremdung (înstrãinare) VERFALLEN

(SuZ, #38)1

4. Verfängnis (împotmolire) (cãdere)5. Absturz (prãbuºire)6. Wirbel (vâltoare)

1. Versuchung

„W ENN ABER das Dasein selbst imGerede und der öffentlichen Aus-

gelegtheit ihm selbst die Möglichkeit vor-gibt, sich im Man zu verlieren, der Boden-losigkeit zu verfallen, dann sagt das: dasDasein bereitet ihm selbst die ständige Ver-suchung zum Verfallen.“ [„Însã dacã Da-sein-ul însuºi, prins în flecãrealã ºi situîndu-se la nivelul de explicitare propriu spaþiuluipublic, îºi dã lui însuºi de la bun începutposibilitatea de a se pierde în impersonalul«se» ºi de a cãdea în lipsa de temei, atunciacest lucru înseamnã: Dasein-ul îºi pregã-teºte sieºi ispita constantã a cãderii.“

– Dasein-ul vrea sã cadã în impersona-lul „se“ sau mai degrabã îºi doreºte aceastãimersiune (dacã stabilim cã dorinþa submi-neazã liniile de forþã ale voinþei, dorindîmpotriva vrerii). Între dorinþa subconºti-entã ºi datoria autoimpusã de supraeu, cineare ºanse mai mari de câºtig? Cãderea esteplãcutã!

– A merge pe mâna ispitei înseamnã aspune Da vieþii, pe când puterea, asceza,autocontrolul, cenzura mizeazã pe rãcealasuperioarã a morþii. Mortificarea este obiec-tivitatea purã, în teritoriul cãreia ispita esterespinsã asemenea cântecului Sirenelor. Cutoate acestea, Da-ul spus vieþii corespunde,în acest context, slãbiciunii.

2. Beruhigung

„D IE SELBSTGEWIßHEIT und Entschie-denheit des Man verbreitet eine

wachsende Unbedürftigkeit […] Die Ver-meintlichkeit des Man, das volle und echte

»Leben« zu nähren und zu führen, bringteine Beruhigung in das Dasein, für die alles»in bester Ordnung« ist, und der alle Türenoffenstehen.“ [„Impersonalul «se» este atîtde sigur pe sine ºi atît de neclintit în ati-tudinea sa […] Pretenþia impersonalului«se» de a hrãni ºi a cãlãuzi «viaþa» deplinãºi autenticã aduce Dasein-ului o liniºtire, înnumele cãreia totul este «în perfectã ordi-ne» ºi toate uºile par sã fie deschise.“]

– Selbstgewißheit (încredere apodicticã întine însuþi) ºi Entschiedenheit (decizie denestrãmutat). Acestea sã fie caracteristicileimpersonalului „se“, simbolul dispersiei ºial fugii de sine? Impersonalul „se“ are încre-dere în sine (absolutã) tocmai atunci cândrateazã din plin. Putem spune cã este celpuþin închipuit. Sã nu mai vorbim de impos-tura specificã a relei-credinþe. O lecþie de asi-milat: atunci când te minþi pe tine, fã-o fãrãsã clipeºti! Ce ne spune despre noi înºinefaptul cã am putea sã ne construim viaþaconform unei minciuni în care credem cutoatã tãria? Chiar nu avem nicio ezitare?

– Beruhigung (liniºtire, pace interioarã).Pace ca un allegretto jucãuº ºi meditativdupã presto-ul furtunii. Trebuie sã mulþu-mim destinului pentru distorsiunile ºi bru-iajele care electrocuteazã calmul ºi seninã-tatea unei existenþe, care pare menitã morþiiînainte de naºterea conºtiinþei. Sunt liniºtitsau sunt anesteziat încât nu mai simt che-marea, imboldul la luptã? Nici durerea, nici

plãcerea, ci o apatie ca apa cãlduþã care sescurge peste leºul unui stoic cu venele tãia-te. Fiat dolor!

3. Entfremdung

„I N DIESEM beruhigten, alles »verste-henden« Sichvergleichen mit allem

treibt das Dasein einer Entfremdung zu, inder sich ihm das eigenste Seinkönnen ver-birgt.“ [„În aceastã autocomparare liniºti-toare cu tot ºi cu toate, prin care totul este«înþeles», Dasein-ul este mînat cãtre o în-strãinare în care putinþa-de-a-fi cea mai pro-prie îi rãmîne ascunsã.“]

– Suntem liniºtiþi, deºi ar trebui sã neambalãm ºi sã ne motivãm; mai mult, sun-tem înstrãinaþi, atunci când credem cã ne-amgãsit propria naturã. Dacã atunci cândeºuãm în cea mai josnicã minciunã ne cre-dem în posesia adevãrului, cum vom reac-þiona atunci când vom fi faþã-n faþã cu au-tenticitatea ca adevãr personal? κi vorspune cuvântul încã o datã exerciþiul igno-bil al minciunii, dresajul ºi servitudinea ei,anulând un adevãr care ar putea salva oexistenþã sau vom fi în sfârºit mântuiþi,cunoscându-ne în totalitate, fãrã rest ºi fãrãregret? „Totul este «înþeles»“ = „N-am în-þeles nimic, nici mãcar la nivelul pre-înþe-legerii!“ De unde aceastã trufie a ignoran-þei, aceastã vanitate a imposturii? Ipocriziaanimalicã, a celui ce regreseazã în subuma-nitate. În acest timp, cel care pãºeºte pecalea sa e sugrumat de îndoieli!

4. Verfängnis

„D IE VERSUCHEND-BERUHIGENDE Ent-fremdung des Verfallens führt in

ihrer eigenen Bewegtheit dazu, daß sichdas Dasein in ihm selbst verfängt.“ [„Înstrã-inarea pe care o presupune cãderea ºi careimplicã deopotrivã ispitirea ºi liniºtirea face,prin dinamica ce îi este proprie, ca Dasein-ul sã se împotmoleascã în el însuºi.“]

– Dasein-ul se plafoneazã, naufragiazãîn propriile voaluri. E din ce în ce mai clarcã nu mai avem simplul conflict între apa-renþã ºi esenþã, ci diferenþa dintre aparenþaesenþei ºi aparenþa aparenþei. Atunci cândne apropiem de devalorizatul concept deesenþã, din el vom pãstra doar simulareaunei esenþe, care se reflectã ca un soare fals,captat în laborator. Pornim de la aparenþã,de la inautenticitate, din peºtera platonicã

„Laturaîntunecatã“

a Dasein-uluiªtefan Bolea

1. V. Martin Heidegger, Fiinþã ºi timp, traduce-re de Gabriel Liiceanu ºi Cãtãlin Cioabã,Bucureºti: Humanitas, 2003, p. 240-242.

• Cassirer ºi Heidegger, Davos, 1929

ºi avem toate ºansele sã ajungem la apa-renþa aparenþei sau la cea a esenþei, care estela fel de înºelãtoare. Ne împotmolim înrelaþia logicã (1—>0, 0—>0). Ca sã ex-prim plastic aceastã idee, sã ne amintimcunoscutele versuri: „Poþi zidi o lume-n-treagã, poþi s-o sfarãmi... orice-ai spune,/Peste toate o lopatã de þãrânã se depune“.2

– Dasein-ul are de ales între minciunã ºiadevãr-minciunã ºi excesul de rea-credinþãîl face sã creadã cã adevãrul este inexistent.Aceasta este condiþia noastrã normalã.

5. Absturz

„D as Dasein stürzt aus ihm selbst ines selbst, in die Bodenlosigkeit und

Nichtigkeit der uneigentlichen Alltäglich-keit.“ [„Dasein-ul se prãbuºeºte din el însuºiîn el însuºi, în lipsa de teren ferm ºi înnimicnicitatea cotidianitãþii neautentice.“]

– Selbst in es selbst… Sineitatea mea devi-ne cea a unui bufon: în oglindã sunt euînsumi, mai exact clona unei clone.

– Prãbuºire în nihilism. Dasein-ul esteadevãrul lui Seiendes, Sein este adevãrul lui

Dasein ºi Nichts este adevãrul lui Sein. Cos-mos-ul nu este antiteza chaos-ului, ci omo-nimul sãu. Altfel, substructura fiinþei estenimicul, dacã scobeºti puþin coaja In-der-Welt-Sein, te-apucã ameþeala atunci cândobservi cã nucleul sãu este gol.

– „Stau imobil, inactiv; nu vãd altcevadecât golul, nu trãiesc decât în gol, nu mãmiºc decât în gol“ (Kierkegaard, Diapsal-mata3).

6. Wirbel

„D IESES STÄNDIGE Losreißen von derEigentlichkeit und doch immer

Vortäuschen derselben, in eins mit demHineinreißen in das Man charakterisiert die Bewegtheit des Verfallens als Wirbel.“[„Aceastã smulgere permanentã a înþelege-rii din autenticitate ºi azvîrlirea ei în imper-sonalul «se», însoþitã totodatã de iluzia cãar fi rãmas în autenticitate caracterizeazãcãderea în dinamica ei ca vîltoare.“]

– Particulele negative care se ciocnesc cucele negativ-pozitive intrã în conflict: nu seanuleazã, ci cresc negativitatea Dasein-ului,

care-ºi închipuie cã „totul e perfect“. Da-sein-ul, care este prelucrat, condiþionat deimpersonalul „se“, la fel ca un Procust fãcutdupã chipul ºi asemãnarea patului sãu, îºiimagineazã cã emanã ºi expirã autenticita-te. Drumul spre autenticitate pare interzispentru majoritatea dintre noi: trebuie sãtreci peste minciunã, peste minciuna min-ciunii, ultima ispitã fiind minciuna adevã-rului. Dincolo de aceastã ordalie, în timpulcãreia cei mai mulþi sunt sacrificaþi, trebuiemenþionat paradoxul, duplicitatea celui caretrãieºte în falsitate, atunci când îºi imagi-neazã cã viaþa este prototipul autenticitãþii.Aceastã mulþumire, aceastã desfãtare estecondiþia cea mai des întâlnitã a Dasein-ului.Prea multã satisfacþie ne transformã în pro-priile noastre parodii, în timp ce calea spreautenticitate (de neatins, de experimentatorgiastic pentru câteva clipe) este un drumcu spini, al autoflagelãrii, al angoasei, almorþii ºi al umbrei masochiste a certitu-dinii.

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 25

2. Mihai Eminescu, Scrisoarea I, in Opere alese,vol. 1, ediþie îngrijitã de Perpessicius, Bucu-reºti: Editura Pentru Literaturã, 1964, p.139.

3. Søren Kierkegaard, Opere, vol. 2, Sau – sau:un fragment de viaþã, editat de Victor Ere-mita, Partea 1: Hârtiile lui A, traducere, pre-faþã ºi note de Ana-Stanca Tabarasi, Bucu-reºti: Humanitas, 2008, p. 96.

Un jurnal de lecturi

POET FOARTE importantºi critic exigent, Paul

Aretzu este autorul unuiJurnal de lecturi (EdituraScrisul Românesc, 2009),care reuneºte cronici des-pre autori români clasiciºi contemporani. Volumulse deschide cu un studiuasupra primelor traduceride texte religioase în limba românã, criti-cul evidenþiind meritele lui Coresi ºiDosoftei ºi concluzionând:

Urmãrind variaþiunile aceluiaºi text, în tra-duceri succesive, avem imaginea transformã-rilor prin care a trecut mentalitatea culturalã,în decurs de un secol, timp în care s-a cris-talizat o strategie de comunicare religios-ar-tisticã, pornind de la simpla echivalare aunui mesaj cu mijloace lingvistice nesigure,puþine, la folosirea redundantã de auxilia-ritãþi stilistice ºi versificatorii, apoi la sim-plitatea formei cu semanticã inclusã. Se par-curge, într-o comprimare temporalã, oîntreagã istorie literarã […] (p.13).

Paul Aretzu se opreºte în continuare asuprapostumelor lui Blaga, constatând cã înacestea poetul rãmâne fidel canonuluitematic pe care ºi l-a impus de la început.Criticul trece apoi la poezia contemporanã:Marin Sorescu, Constanþa Buzea, Constan-tin Abãluþã, Petre Got, Petru Cârdu, Adri-an Popescu etc., dar ºi optzeciºtii LiviuIoan Stoiciu, Mircea Petean, Gellu Dorian,Andrei Zanca. Deºi critic de poezie, PaulAretzu analizeazã în acest volum ºi texte-le câtorva prozatori: Horia Ursu, HoriaGârbea sau Varujan Vosganian, precum ºivolume de criticã semnate de Dan Cristea,Cassian Maria Spiridon sau Daniel Cristea-Enache.

Secþiunea dedicatã poeziei se încheie custudiul Poezia ºi istoria literaturii. Dupã ceface distincþie între istoria literaturii ºiistoriile literare, Paul Aretzu vorbeºte des-pre avantajele criticii literare:

Critica literarã vorbeºte despre relativitateaoperei literare, în timp ce istoria literaturiidã o imagine imuabilã. Critica literarã esteo acþiune frontalã, disparatã ºi aleatorie (înmãsura în care stã la mâna scriitorului), deimpact, demers în principal hermeneutic,conþinând aventura ºi orgoliul primei posesii[…] Din istoria literaturii nu se mai iese, nuse mai înviazã, pentru cã aceasta, ca specie,nu are viitor. (p. 126).

Criticul concluzioneazã: „Istoriile poezieisunt eficiente în mãsura în care nu se limi-teazã la inventare de scriitori, ci se ocupãde mecanisme, strategii, determinanþi, mij-loace specifice care configureazã o direcþie,un curent, un program, un stil“ (p. 127).

Secþiunea consacratã prozei beneficiazãde asemenea de un studiu, Încotro mergeproza de azi, în care Paul Aretzu analizeazãtendinþele prozei contemporane. Criticulidentificã o direcþie care se raporteazã, princontinuitate sau respingere, la perioada co-munistã ºi o direcþie pragmaticã ce rãspun-

de unor cerinþe de piaþã. Paul Aretzu faceo analizã pertinentã a tendinþelor prozeinoastre post-revoluþionare:

Anul 1989, al dezinhibãrilor, nãruie, odatãcu dogma politicã, aproape toate restricþiileºi prejudecãþile, în toate domeniile (con-stituind inevitabil altele). Are loc o adevãratãbeþie a libertãþii. Se dã nãvalã, în primulrând, spre zonele refulãrilor. Ies la suprafaþã,din plin, frustrãrile, o înverºunare existen-þialã. De aceea, anii nouãzeci sunt foarteeclectici. Funcþioneazã exhibãrile cele maiinsolite, dorinþa de a exprima adevãruri, dea face dreptate, de a epata. Existã o sete, caremerge pânã la indiscreþie, pentru dezvãluiriºocante, se cautã aºa-zisele texte de sertar,orice semn al autenticitãþii. (p. 153)

Cu o acurateþe a observaþiei demnã de in-vidiat, Paul Aretzu aduce la luminã cali-tãþile textelor scriitorilor analizaþi, fiinduºor condescendent când este vorba detexte de valoare mai redusã. Nimic din de-ranjantul spirit de vendetã sau demolatorcare mai bântuie în critica de azi. Din fie-care text al criticului transpare marea sa iu-bire de literaturã, pe care încearcã sã o îm-pãrtãºeascã cititorului. Textele lui PaulAretzu pot, de exemplu, convinge o per-soanã care nu agreeazã în mod deosebitpoezia sã se îndrepte înspre aceasta. Rafi-namentul analizelor, precizia instrumente-lor ºi „prejudecata“ criticului cã literaturaeste „cea mai bunã dintre lumile posibile“transformã lectura acestei cãrþi într-uneveniment pentru spirit.

Letiþia Ilea

26 • APOSTROF

Un festival sub semnulnormalitãþii

FESTIVALUL NAÞIONAL de Teatru e, an dean, aºteptat drept cea mai importantã

reuniune a spectacolelor româneºti, oglindãa stagiunii trecute prin ce a avut ea defini-toriu. Director de festival ºi unic selecþio-ner – aflat în cel de-al doilea an din cei treide mandat –, criticul de teatru Alice Geor-gescu s-a confruntat, la aceastã ediþie, aXXII-a, mai intens decât în alþi ani, cu pro-blemele financiare ºi de organizare, rezultatal unei crize perpetue: reduceri ºi restrângeride buget, accidente. ªi totuºi, în momen-tul în care aceastã ediþie a fost pusã subsemnul întrebãrii, directorul festivaluluiîmpreunã cu cei implicaþi în organizare aurãspuns cu un ferm: „Ba Da“!, aºa cum amcitit în editorialul caietului de festival.

Desfãºurate între 26 octombrie ºi 4 no-iembrie 2012, sub zodia Anului Caragiale,spectacolele prezentate au fost grupate în ºasesecþiuni, nu foarte restrictive: Al matale,Caragiale; Focus Silviu Purcãrete – un universregizoral; Strindberg, înaintaºi, urmaºi; De toatepentru toþi; Teatrul de mâine; Actorul în prim-plan. A lipsit din program participarea inter-naþionalã, atât de utilã prin faptul cã fãceaposibilã vizionarea unor spectacole importan-te montate acum în lume, iar prin comparaþiestabilea ºi nivelul spectacolelor autohtone,dupã cum ºi invitaþii din strãinãtate au fostmai puþin numeroºi în acest an. O altã secþiu-ne, inclusã de câtãva vreme în program, a fostcea a spectacolelor radiofonice.

În cadrul secþiunii Evenimente conexe,dimineþile s-a stat „la sfat“ cu artiºtii în-tr-un spaþiu intim, la ceainãria Serendipity(„accident fericit“ sau „surprizã plãcutã“),la Divanele FNT inaugurate cu un an înain-te. Au fost abordate teme dintre cele maiprovocatoare legate de creaþia teatralã:Cum se miºcã teatrul?; Caragiale în anul lui– Festivism sau ireverenþã?; Tinerii ºi „celã-lalt teatru“; Teatrul, o uzinã cu foc continuu;Spectacolul muzicii de teatru; De ce am alesteatrul? º.a. Au rãspuns, au pus ºi ºi-au pusîntrebãri creatori de primã mãrime, precumAndrei ªerban, Gigi Cãciuleanu, SandaManu, Dan C. Mihãilescu, Ion Caramitru,Mihai Mãniuþiu, Radu Afrim.

Atelierul coordonat de regizoarea Cãtãli-na Buzoianu ºi susþinut împreunã cu MirceaFlorian (muzicã) ºi Darie Armin Alexandru(video), Spre Damasc de August Strindberg(pentru prima datã tradus în limba românã),s-a adresat studenþilor, masteranzilor ºi acto-rilor. Programul Strindberg a fost iniþiat în2011 de UNITER ºi cuprinde traducerea ºipublicarea unei serii de douãsprezece piesede teatru ale autorului, douã spectacole-lec-turã ºi o conferinþã cu participare inter-naþionalã, toate în cadrul festivalului.

Lansãrile de carte, albume de fotogra-fii, adevãrate opere de artã, precum cel alMihaelei Marin, cu instantanee din spec-tacolele realizate de Andrei ªerban dinCehov, Shakespeare, Bergman, traduceridin mari regizori sau spectacole restituite:Regele Lear în viziunea lui Radu Penciu-lescu: Jurnal de repetiþii de Monica Sãvu-lescu Voudouri.

Nu am încercat ºi nici nu cred cã e posi-bil sã acoperi întreaga ofertã a festivalu-lui. Mã voi opri la câteva dintre ele.

Spectacolul de teatru-coregrafic D’alenoastre de Gigi Cãciuleanu, de la TeatrulNaþional din Bucureºti, a fost, ca sã preiauapelativul prietenei ºi colegei noastre VetuþaPop, „bucuria noastrã“. La Divane, GigiCãciuleanu mãrturisea cã nu a dorit sã facãun spectacol cu momente ºi personaje dinpiesele lui Caragiale. A fãcut un spectacoldin cioburi, a pus pe scenã, în limbaj pro-priu, ceea ce i-a rãmas din lecturã. Aº spunecã e mult mai mult decât atât. Este o explo-zie de de creativitate, un teatru în miºcarepe care l-am remarcat ºi în spectacolul sãuCarmina Burana, de la Naþionalul din Târ-gu-Mureº, sau cu ani în urmã, la Teatrul„Oleg Danovski“ din Constanþa, Anotim-purile.

În aceeaºi secþiune Caragiale, Douã lo-turi – adaptare ºi regie Alexandru Dabija –,accentul montãrii se mutã pe dramatismuleroului, Lefter Popescu, care-ºi pierdeminþile atunci când iluzia se destramã. Dra-ma este perfect susþinutã de decorul sce-nografului Helmut Stürmer, o turnantã, pecare e construitã un fel de colivie din plasãde sârmã transparentã cu scãri ºi uºi, undepersonajele urcã ºi coboarã în vârtej, ca în-tr-o nemiloasã roatã a destinului.

Cea mai densã ºi interesantã secþiune,din punctul meu de vedere, a fost De toatepentru toþi. Lear(a), spectacolul refãcut, defapt din nou fãcut, de Andrei ªerban laTeatrul „Bulandra“, în noua salã cu undecor extrem de simplu, clar, ºi cu un spa-þiu mai restrâns, opera lui Dragoº Buhagiar,a schimbat raportul dintre personaje, re-laþiile devenind mult mai puternice în dis-tribuþia unicã, acum, a regizorului. MarianaMihuþ, într-un regal actoricesc, e secondatãcu talent de partenere, dintre care le-aºaminti pe Dorina Chiriac (în Bufonul),Ioana Macaria (în Edgar) ºi, cu precãde-re, pe Virginia Mirea (în Edmund). Spec-tacolul a câºtigat în tensiune ºi în ritm prinreducerea textului ºi schimbarea spaþiuluide joc.

Îngeri în America de la Teatrul Metro-polis, direcþia de scenã V. I. Frunzã, deco-rul ºi costumele Adriana Grand, l-am ur-mãrit aºa cum a fost prezentat, în douãpãrþi, în douã seri consecutiv. E un spec-tacol puternic cu o tematicã actualã crudã,cinicã ºi uneori delicat-duioasã (iubirea/lip-sa de iubire, homosexualitatea, SIDA, poli-tica, religia). Un spectacol care te urmãreºteîn timp dupã lãsarea cortinei. Universul

creat de cei doi realizatori aduce în prim-plan actori tineri acordaþi perfect cu acto-rii consacraþi ai trupei, Gelu Ivaºcu ºi Vir-ginia Mirea, remarcabilã în cele cinci roluride compoziþie. În rolul tinerei soþii, HarperPitt, Cristiana Rãduþã, o ingenuã cum ra-reori ne este dat sã mai întâlnim pe scene-le noastre ºi pe care dorim sã o revedem înroluri pe mãsurã, înainte ca vârsta, inevi-tabil, sã o transforme în duenã.

CUPLUtoniu, regia Radu Alexandru Ni-ca, de la Teatrul German din Timiºoara(teatru în plinã ascensiune ºi cu o prezenþãbunã în festival), este un spectacol al zile-lor noastre, creat într-un spaþiu neconven-þional, cafenea sau bar, ºi a fost jucat cuaplomb, în relaþie directã cu publicul, spredeliciul spectatorilor tineri.

La secþiunea Teatrul de mâine, Casa M,o producþie a Centrului de Arte Coliseumdin Chiºinãu, este un spectacol-documentdespre violenþa în familie. Textul, construitpe viu din discuþiile cu subiecþii, îi aparþi-ne Luminiþei Þîcu, care semneazã ºi regia.Într-un spaþiu voit sãrac, cele patru inter-prete se folosesc doar de câteva obiecte: obicicletã, niºte borcane, o scândurã, o gãinãjumulitã, reuºind sã transmitã o tensiunedureroasã, uneori paroxisticã, despre acestfenomen umilitor ºi degradant al societãþii.Asociaþia Internaþionalã a Criticilor deTeatru a instituit la aceastã ediþie Premiul„Tânãra Speranþã“ ºi l-a acordat acestuispectacol ºi actriþei Ioana Manciu, inter-preta din piesa Jocuri în curtea din spate,ambele programate la aceeaºi secþiune.

Am revãzut, dupã ani, montarea cuopera comicã Gianni Schicchi, regia SilviuPurcãrete, de la Teatrul Maghiar de Stat dinCluj. Spectacol de mare valoare artisticãîntr-o revãrsare de umor ºi fantezie, cu vo-cile actorilor perfect acordate partiturii, ºicare, ºi peste ani, rãmâne proaspãt, viu,chiar ºi pe o scenã mai mare cum e cea aOperei Naþionale din Bucureºti.

Au fost ºi alegeri mai puþin reuºite: Îna-inte de pensionare de Thomas Bernhardt, dela Teatrul Naþional din Timiºoara, regiaChristian Papke, sau 2x2, de la Naþionaluldin Bucureºti, în regia lui Vlad Stãnescu.

Ceea ce i-a reuºit în mod deosebit direc-torului de festival Alice Georgescu, la aceas-tã a XXII-a ediþie, a fost starea de normali-tate, atmosfera de calmã colocvialitateresimþitã de noi toþi în decursul celor zecezile. La final am avut imaginea teatruluiromânesc aºa cum aratã el acum, pentru cã,nu-i aºa, dupã cum spune Brook, „teatrule acum“.

Roxana Croitoru

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 27

„UN AUTOR care scrie pentru a-ºi câº-tiga existenþa este fundamental dife-

rit de unul pentru care actul scrisului în-seamnã însãºi raþiunea de a trãi“, spunea,la un moment dat, John Fowles. Cel de-aldoilea, considerat de romancierul britanic„un artist prin excelenþã dinamic“, cautãmereu noi imagini ºi noi metode de a des-crie lumea ºi de a o face accesibilã (citito-rului, desigur) întotdeauna într-un modinedit, în vreme ce ruda sa „mai interesatã“ar reprezenta „artistul static“, dispus sã uti-lizeze toate tehnicile ºi strategiile tradiþio-nale, pentru a-ºi asigura succesul de piaþãimediat. Ca romancier, Fowles a reuºit per-formanþa rarã de a avea succes încadrându-se, dupã propria lui mãrturisire, în diferi-te perioade ale vieþii ºi creaþiei sale literare,în fiecare dintre aceste douã categorii. Cãci,dacã primul sãu roman, Colecþionarul(1963), a reprezentat un uriaº succes – lapublic, dar ºi la criticã –, fiind, de altfel,rapid ecranizat ºi tradus în numeroaselimbi strãine, aºa cum se va întâmpla, câþi-va ani mai târziu, ºi cu Iubita locotenentu-lui francez (1969), alte scrieri ale sale, cumar fi eseurile sau poemele, au cunoscut ocirculaþie mult mai redusã, precum ºi o re-ceptare tardivã – mai ales din partea pu-blicului cititor. Mai puþin cunoscute – ºi,evident, puse în umbrã de marile construc-þii epice din Magicianul (1965) sau DanielMartin (1977) – sunt eseurile pe care Fow-les le-a publicat pe parcursul întregii saleactivitãþi. Cu subiecte variind de la litera-tura universalã (francezã, în special) sauproblemele traducerii la ºtiinþele naturalesau la biologie, aceste texte sunt de naturãa ne convinge, dacã mai era nevoie, de ma-rea capacitate a autorului de a depãºi cadrulstrict al literaturii ºi de a aborda, întotdea-una într-un mod documentat ºi fermecãtor,în acelaºi timp, o problematicã vastã ºicomplexã.

Copacul, eseul publicat de John Fowlesîn 1979 ºi apãrut de curând ºi în limba ro-mânã (traducere ºi note de Veronica Foc-ºeneanu, Iaºi: Polirom, 2008), se înscrie înaceastã laturã a creaþiei scriitorului, cuce-rind de la bun început, nu doar prin eru-diþie sau prin capacitatea rarã de a vorbisimplu despre subiecte complicate, ci ºiprin latura accentuat autobiograficã a tex-tului, Copacul deosebindu-se, tocmai prinacest aspect, de celelalte eseuri ale sale, cumar fi Islands, text însoþit de numeroase foto-grafii din Scilly Islands, apãrut în 1978, sauThe Enigma of Stonehenge (1980). Se re-marcã, desigur, faptul cã dupã publicarearomanului Daniel Martin, Fowles e atrasdin ce în ce mai frecvent de domeniul eseis-tic, în încercarea de a demonstra el însuºi –

ºi o datã pentru totdeauna – un aspect asu-pra cãruia scriitorul a insistat adesea (repe-tând în fiecare intervenþie publicã „I cameto writing only through nature“), dar carea fost mai mereu trecut cu vederea de cri-tica academicã, ºi anume marea importanþãa naturii în opera sa. Tocmai de aceea,Islands ºi The Enigma of Stonehenge tind sãdevinã, dupã cum Fowles însuºi constatã,doar „adnotãri“ ale unor colecþii de foto-grafii din diferite zone geografice, cu uncadru natural deosebit. Desigur, alegândaceastã cale, John Fowles identificã, de ase-menea, cãutarea drept temã fundamentalãa marii literaturi. O cãutare desfãºuratã, decele mai multe ori, în cadrul reprezentat deuniversul naturii, de pãduri, mai cu seamã,cu toatã încãrcãtura de mister pe care aces-tea o pot aduce. O cãutare, apoi, în primulrând a libertãþii ºi a sinelui, ce poate bene-ficia de energia dãruitã de naturã oricui ºtiesã-i descifreze tainele – sau, cel puþin, oparte dintre ele. Desigur, aceastã perma-nentã cãutare despre care vorbeºte Fowlesþine, de cele mai multe ori, de aventuri aleimaginaþiei (ce pot fi descoperite ºi în ro-manele sale, cazul lui Sarah Woodruff dinIubita locotenentului francez fiind, poate, celmai elocvent exemplu în acest sens), ris-cul pe care scriitorul îl întrevede la tot pasulºi pe care încearcã sã-l evite recurgând laeseu pentru a se salva de primejdiile ficþiu-nii fiind, paradoxal, tocmai curajul de ascrie ficþiune.

Textul eseului Copacul, destinat, iniþial,a însoþi mai multe fotografii ale unor dife-rite specii de arbori din Anglia, devine însã,pe mãsurã ce lectura înainteazã, o ineditãprofesiune de credinþã a scriitorului, care seridicã în apãrarea naturii nu doar pentrucalitãþile sale decorative, ci mai ales pentruprofundele semnificaþii pe care le are, con-siderând, tocmai de aceea, pãdurea drept„cea mai bunã analogie pentru ficþiune.Toate romanele sunt, cumva, exerciþii învederea eliberãrii, chiar ºi atunci când, launa din extreme, ele neagã însãºi posibili-tatea libertãþii“. Textul devine, în acest fel,dens ºi complicat, dupã asemãnarea uneipãduri interioare, de aici ºi planurile nara-tive multiple, dar ºi distrugerea programa-ticã a cronologiei tradiþionale. Eseistica luiFowles, pusã adesea în umbrã de opera luide romancier, nu face, în ultimã analizã,decât sã repete, la nivelul literaturii, situaþiacu care scriitorul s-a confruntat întreagaviaþã ºi pe care, în cele din urmã, mãrturi-seºte cã a învãþat sã o accepte, ºi anume ne-înþelegerea de cãtre cei din jur; de aici per-manenta tentaþie a mãºtilor ºi a deghizãrii,nu întâmplãtor Fowles vorbind despre oabilitate dobânditã încã din primii ani deºcoalã „de a pretinde cã sunt ceea ce nueram sau cã aº fi fost aºa cum nu eram defapt, fãrã îndoialã o expresie tipicã a carac-terului britanic, dispus prea rar sã dea vo-

ie cuiva sã spunã ceea ce gândeºte în rea-litate“.

În plus, eseistica sa este marcatã, de labun început, de un soi de strategie a dubleiintenþii, fapt evident ºi în Copacul, unuldintre cele mai elaborate texte de aceastãfacturã: pentru cã primele pagini dau im-presia cã nota autobiograficã este preva-lentã aici, autorul vorbind despre grãdinamult iubitã a tatãlui sãu ºi despre anii co-pilãriei sale, doar pentru ca, mai târziu,accentele meditative, speculative sau filo-sofice sã ajungã sã domine textul în modevident. Masca publicã, semnul care l-amarcat ani de zile pe Fowles, acþioneazã,astfel, ºi la nivelul construcþiei acestui text,doar pentru ca scriitorul sã gãseascã cel maipotrivit moment de a-ºi argumenta con-vingerea cu privire la importanþa naturii,nu doar în propria operã, ci ºi în viaþa oa-menilor, în contextul atât de zbuciumat alsfârºitului unui secol marcat de douã con-flagraþii mondiale. Iar dincolo de pitoreºtiledescrieri ale peisajelor din Devonshire sauDorset vom întrevedea, la sfârºitul lecturiipaginilor din Copacul, necesitatea reconsi-derãrii poziþiei omului faþã de naturã, cãcipericolele impulsului tradiþional de a luamereu în posesie lumea înconjurãtoare suntnumeroase: în primul rând, utilitarismulcare a dominat mare parte din secolul xx,iar apoi, dar nicidecum în ultimul rând,tendinþa din ce în ce mai acentuatã dedezumanizare a omului, de pierdere a ade-vãratei sale identitãþi, de înstrãinare de sine:„schimbarea cea mai vãtãmãtoare produsãde ºtiinþa victorianã în atitudinea noastrãfaþã de naturã constã în pretenþia ca relaþianoastrã cu ea sã aibã o finalitate, sã fie pro-ductivã, mereu în cãutare de mai mult“.

De altfel, la o lecturã atentã la nuanþe ºila detalii, proza lui John Fowles devine,dincolo de o expresie personalã a ataºamen-tului autorului la filosofia existenþialistã,o venerare permanentã a „marelui mister alnaturii“, începuturile sale ca scriitor ºi ten-taþia scrisului, descoperitã în insulele Gre-ciei, stând ºi ele tot sub acest semn tute-lar, aspect care poate fi regãsit, ca într-ooglindã, ºi în cadrul general unde se desfã-ºoarã acþiunea din Magicianul. De aici ºiimaginea exilului – ºi a scriitorului ca exi-lat – în opera lui Fowles. De astã datã, nuun exil pe tãrâmuri exotice, dupã modeleleconsacrate de Durrell sau Lawrence, ci unexil voluntar în mijlocul naturii: „Locuiescîn Anglia, dar în felul în care aº trãi în strãi-nãtate ºi abia de întâlnesc pe cineva“, spu-nea scriitorul.

Natura ºi vocaþialiteraturii

Rodica Grigore

28 • APOSTROF

NU ÎI plãcea sã rãmânã în oraº o noaptemai mult decât avea nevoie pentru a se

achita de obligaþiile de serviciu, dar de dataaceasta deprinderile pe care ºi le formase numai aveau aceeaºi forþã. Nu mã aºteaptã cunerãbdare ºi eu nu sunt nerãbdãtor sã orevãd. Nu mã mai aºteaptã cu nerãbdareºi eu nu mai sunt nerãbdãtor…cred cã ar fimai corect spus. Închise portiera în urmasa ºi comunicã maºinal ºoferului destinaþia,dupã care începu sã priveascã absent pefereastra automobilului.

Venise la New York pentru a asista laºedinþa semestrialã a Consiliului de admi-nistraþie al companiei, cãruia trebuia sã îiprezinte un raport privind activitatea sub-sidiarei din Bucureºti, al cãrei directoradjunct era. Cãlãtoriile de afaceri la NewYork ajunseserã o rutinã în ultimii doi ani,de când firma fusese preluatã de compa-nia newyorkezã ca urmare a unui plan agre-siv de consolidare pe pieþele emergente dinEuropa, însã oraºul continua sã i se parãneinteresant ºi lipsit de personalitate, înciuda celebritãþii sale mondiale. O altã þarã?Mai degrabã nicio þarã, o zonã de tranzitpermanent, îºi zicea zâmbind sarcastic defiecare datã când ieºea din aeroport.

Nu fusese niciodatã tentat, pânã as-tãzi, sã facã o plimbare de plãcere prinLower Manhattan sau sã viziteze vreunadin atracþiile turistice cu care se mândreatoatã America ºi nimic nu îi contraria maimult simþul estetic obiºnuit cu urbanisticaeuropeanã decât pretenþia americanilor dea vedea artã într-o aglomerare de clãdiri deun funcþionalism industrial dus la extrem.Avea de fiecare datã ocazii sã iasã sã vadãoraºul, însã de obicei refuza ieºirile care nuerau impuse de obligaþiile profesionale,invocând oboseala dupã un zbor atât delung sau odihna necesarã pentru zborul deîntoarcere, ºi îºi petrecea serile în camerade hotel. Nici în seara aceasta nu îºi schim-base atitudinea în aceastã privinþã, darînainte ca taxiul sã ajungã la hotel, aºa cumsolicitase la plecare, îi ceru ºoferului sãopreascã la intrarea unui bar de la inter-secþia Bedford cu Leroy Street, pe care îlremarcase întâmplãtor pe drumul de sosi-re. Nu ºtia când luase aceastã decizie, darîn momentul în care comunicase ºoferuluischimbarea de planuri i se pãrea cã ar fi fostrezultatul unei chibzuiri mai îndelungatedecât era cazul.

Când începuse sã cãlãtoreascã des îninteres de serviciu, adicã nu mult dupã cese cãsãtorise, singurul sãu gând la plecareera sã o revadã cât mai repede pe Ioana. Secunoscuserã încã din facultate, la o petre-cere studenþeascã, dupã care au rãmasîmpreunã. Între ei doi a urmat o relaþieintensã ºi neprevãzutã, plinã de întâlnirinocturne, telefoane în mijlocul zilei ºi ieºiricu grupuri de prieteni la sfârºit de sãptã-mânã. Totul pãrea acum cã se întâmplaseatât de repede încât cu greu îºi mai puteaaduce aminte mai mult de câteva momen-

te disparate. Ne iubeam? În orice caz,atracþia fizicã ºi obiºnuinþa reciprocã cares-a instalat treptat în stilul lor agitat deviaþã de atunci i-au þinut împreunã ºi dupãîncheierea studiilor. El s-a angajat curânddupã aceea, iar serviciul i-a permis sã secãsãtoreascã, un pas firesc atunci, ºi s-aucãsãtorit la câteva luni dupã ce îºi luase înprimire postul, iar avansarea sa rapidã încadrul firmei venea parcã sã încununeze vii-torul trainic al cuplului. Era vremea cândsuccesele sale profesionale pãreau sã oglin-deascã fericirea sa personalã, însã acum celedouã reflectau în direcþii opuse. O cãsãto-rie a speranþelor oarbe, îºi zise, în timp ceînmâna o bancnotã ºoferului ºi coborî dintaxi. Ca orice cãsãtorie, presupun.

Intrã înãuntru cu siguranþa sa obiºnuitãîn miºcãri, deºi nu avea nicio idee privindce avea sã facã sau de ce alesese acest baranume.

– Aºteptaþi pe cineva? îl întrebã chelne-rul care îl luã imediat în primire.

– Nu.– Poftiþi pe aici, vã rog, îi zâmbi acesta

amabil, conducându-l la o masã liberã.Localul în care intrase era o combinaþie

între o cafenea ºi un club de noapte, unadestul de comunã pentru pretenþiile deboemã artisticã a Greenwich Village, carevroia sã aminteascã de New Yorkul de lasfârºitul anilor 1920, acea obsesivã epocãde glorie a rafinamentului în conºtiinþa desine a acestei încã noi ºi insolite naþiuni.

Se aºezã la masã, comandã o bãuturãºi se lãsã învãluit de clarobscurul încãpe-rii, ascultând pasiv ritmurile de jazz cân-tate de orchestra casei ºi privind în goljocul de scenã al instrumentiºtilor.

În astfel de momente putea în sfârºit sãnu se mai gândesc la nimic, nici la Ioana,nici la el, nici la obligaþiile sale de serviciu.Era doar el, eu însumi, dar fãrã sine, ºi sen-zaþia de atrofiere a gândurile îi provoca oplãcere pe care nu o putea descrie. κi sorbiwhisky-ul ºi îºi relaxã trupul pe spãtarulscaunului, fericit ca ºi cum ar fi înghiþit unanestezic, cu gândul nici aici, nici acolo ºiparcã peste tot. Orchestra cânta acum unblues, iar versurile sale pãtimaºe, ºoptite cu atâta intensitate de o mulatrã superbã,îi proiectau parcã sentimentele acolo pescenã, pe buzele ei, printre lacrimile ºibucuriile sclavilor de pe plantaþiile dinLouisiana, unde le putea privi esenþializa-te, abstractizate, abstrase de propria per-soanã, de persoana altora, de împrejurãri,de orice cunoºtea, de complicaþii... Doarmuzica te lasã sã uiþi... Era liber, se simþeaîn sfârºit liber ºi sorbi încã o datã din paha-rul de whisky.

Chelnerul îºi fãcu apariþia sã preia noilecomenzi, când orchestra fãcu o pauzã, înropotul bateriilor ºi înclinaþiile interpre-tei, ºi atunci o observã în dreapta sa, puþinmai în spate, aºezatã singurã la masã,ascunsã de lumina slabã a încãperii, co-mandând un cocktail, acelaºi ca ºi cel pe

care îl servise mai înainte, privind absentãspre scena eliberatã de personalul orches-trei ºi, fãrã sã ºtie ce avea sã facã, purtat desenzaþia de imponderabilitate pe care i-odãdu muzica, se ridicã de la locul sãu ºi,apropiindu-se, întrebã:

– Se poate?Ea îºi ridicã încet capul, îl fixã cu pri-

virea câteva secunde ºi apoi, privind în altãdirecþie, îi rãspunse cu o voce care nu lãsaloc de nicio emoþie:

– Sigur; ºi îºi ridicã uºor paharul.Într-adevãr, nu era prima datã când nu

îºi þinuse o promisiune. Se întâmplase deatâtea ori în trecut. Nu se încheiase aface-rea, trebuia sã mai rãmânã, nu putea rataaceastã înþelegere, ºtia doar cât de impor-tantã era pentru el, cât de mult muncisesã gãseascã aceºti vânzãtori, nu îi puteapierde tocmai acum, lucrurile acestea certimp, întotdeauna intervine ceva neprevã-zut, e o piaþã în care lucrezi cu oameni, înacest domeniu nu ai o a doua ºansã când seiveºte o ocazie... Era aniversarea lor, îmipare rãu, mã voi revanºa, regret cã nu amputut anticipa, mã înþelegi, iubito, nu-i aºa?

– Mulþumesc, îi întâmpinã el rãspunsul.Numele meu este Alexandru, Alexander,dacã vã este mai uºor, ºi îi întinse mânadreaptã cu un zâmbet scurt, în timp ce cumâna stângã îºi trãgea un scaun.

– Katherine, zise ea. ªi, întorcând pri-virea cãtre el: Nu eºti de pe-aici? Adicã, nueºti american. Îmi pare rãu, ºi zâmbi, nueºti american, nu-i aºa?

– Nu, e în regulã, îi zâmbi el înapoi, nusunt american. Sunt din Europa, o þarã maipuþin cunoscutã... ºi se opri din explicaþii.Ea clãtinã din cap, cu acelaºi zâmbet îngã-duitor de mai înainte, dupã care îºi schimbãdin nou direcþia privirii ºi strânse din nouîn mânã paharul din faþa ei.

Când devenise o obiºnuinþã sã ratezeîntâlnirile în doi? Jonathan a fost întot-deauna ocupat, încã de când l-a cunoscut,abia terminase studiile, el o invitase la ver-nisajul unei expoziþii pe care o organiza, eaera intern, la începutul carierei ºi îºi doreafoarte mult sã intre în legãturã cu lumeadin domeniul artei. Sorbi ºi el din nou dinpaharul de whisky. Ea dorise sã ne cãsãto-rim, ce ne stã în cale acum cã totul îþimerge atât de bine cu serviciul?! ªi ea seangajase, preda, era încântatã, îmi vorbeatoatã seara despre cum a reuºit cutare copilde 13 ani sã pronunþe în sfârºit nu-ºtiu-cecuvânt în francezã. Când am încetat sã maivorbim despre asta? nu cã m-ar fi interesat,nu, adicã când am încetat sã mai vorbimdespre noi? κi aºezã paharul gol pe masã ºio privi din nou.

– Cu ce te ocupi, Alexander? ºi îºiîntoarse ºi ea privirea spre el.

– Lucrez în domeniul bancar.– Bãnci?! Ah, exclamã ea cu un zâm-

bet larg, trebuie sã fie o activitate extremde interesantã în perioada asta.

Râse ºi dãdu afirmativ din cap.

O noapte la New YorkBogdan C. Enache

Prozã

Într-o zi pur ºi simplu s-a întâmplat,nici nu pot spune când sau de ce, ºi apoi adevenit obiºnuinþã, un nou fel de obiº-nuinþã. Era altfel atunci. Nici prin cap nuîi putea trece sã rateze vreo întâlnire pe carene-o fixasem în avans. Începuse cursurile,avea ºi orele de predare. ªi mã implora defiecare datã când trebuia sã plece o sãptã-mânã din oraº sã fac în aºa fel încât sã vincu el. Eu eram din ce în ce mai des trimisîn delegaþii ºi deplasãri. Ne revedeam cunerãbdare ºi uneori mergeam un weekendîntreg undeva, la munte. Acum cu acelaºiton îºi ia la revedere ºi îmi spune îmi parerãu. Nu ºtiu ce s-a întâmplat! κi ridicãmânã pentru a face semn chelnerului.

– Tu cu ce te ocupi, Katherine?– Lucrez în industria artisticã. Sunt

curator la Museum of Modern Arts. Râse,ºi adãugã: Se pare cã suntem parteneri na-turali de conversaþie.

– E adevãrat, spuse râzând la rândul lui.Finanþele sunt, în felul lor, o artã; iar arta,în zilele noastre, este o piaþã financiarã.

– Chiar aºa? Nu cred sã mai fi auzitpunctul ãsta de vedere pânã acum.

De data aceasta nu îºi mai întoarserãprivirile. Râdeau, priveau unul la altul, ºirâdeau. Apoi fiecare ºi-a ridicat paharul.

Cât de mult o interesa arta! Încã îºi maiaducea aminte totul. Nu voia sã facã alt-ceva. Nu voia sã ºtie de nimic altceva.Venise la New York pentru asta. ªi-a luatcât de multe cursuri putea. Mergea singurãla expoziþii dacã nu avea cu cine. Învãþasepe de rost codurile de înregistrare a lucrã-rilor dintr-o duzinã de albume. ªi ce feri-citã era când l-a întâlnit pe Jonathan! Elpãrea sã ºtie totul, vãzuse totul, cunoºtea petoatã lumea care merita cunoscutã în lumeanewyorkezã a artei... Prima expoziþie pecare o organizase. Chagall. O panoramã,pânze din toate perioadele, vitralii ºi tapi-serii, adunate pentru prima datã într-o ast-fel de expoziþie… I-a spus cã nimic asemã-

nator nu s-a mai vãzut pânã atunci, ºi totatunci s-au cãsãtorit, ea ºi Jonathan. El toc-mai îºi mutase galeria de pe 3rd Avenue pe7th Avenue. Parcã nu îi mai venea sã creadã.El a lãsat totul baltã ºi au plecat în Europadupã nuntã. Veneþia, Florenþa... Paris. Ina-ugurarea oficialã nu a avut loc decât abiacând s-au întors. Erau atât de îndrãgostiþi!

– Care e punctul tãu de vedere?– Asupra artei sau asupra finanþelor?ªi începu din nou sã râdã, iar el râse din

nou în semn de rãspuns.– E greu de definit... E ca dragostea, ºi

zâmbi.Îi zâmbi înapoi.Dragostea... S-a schimbat. E acelaºi, dar

nu mai e la fel. Încã îmi amintesc. Nu maiputem vorbi. De ce îmi amintesc? Eram ºiînainte la fel de ocupat. Poate cã eu m-amschimbat. A ºtiut de la început cum vor stalucrurile. Cine stã trei zile în Los Angelesca sã vadã niºte bare întortocheate de me-tal?! Nu înþeleg ce am fãcut! Mi-ar lipsi atâtde mult vremurile de atunci dacã nu ar fiazi altcineva? Era atât de bucuroasã cândîncepuse cursurile! ªi-apoi? Dacã nu l-aºfi sunat eu înainte, nici nu mi-ar fi telefo-nat sã îmi spunã cã nu va ajunge. Nu dincauza distanþei, nu, ne-am îndepãrtat întrepatru pereþi. ªi totuºi, dragostea...

– În cazul acesta, suntem cu toþii artiºti,zise el aºezând paharul gol pe masã.

– Sau doar facem pariuri, îi rãspunse eacu acelaºi zâmbet.

– Cine poate ºti?! concluzionã el, dupãun minut, ºi apoi privi absent spre scenã,unde orchestra reîncepu sã cânte.

Când se trezi dimineaþã încã mai auzeasunetul saxofonului ºi al pianului care învã-luie clinchetul paharelor ºi rumoarea dinîncãpere, însã ea nu mai era lângã el.

Au mai comandat încã un rând de bãu-turi. Când am ieºit, se cânta Autum Leaves,pentru a treia oarã în seara aceea. A treiasau a patra oarã? Da, el s-a oferit sã o con-

ducã. Sã chem un taxi? Nu, nu e nevoie,locuiesc în apropiere. Au fãcut o plimbare.Aº vreau sã iau puþin aer. Perfect, hotelulmeu e tot aici, lângã Washington Park. Teînsoþesc. Nu, nu e nevoie! E în regulã, îmiface plãcere! OK, mulþumesc! Când a ple-cat? Se ridicã din pat ºi intrã în baie pentrua-ºi face toaleta. E frig? Nu, e bine. Se vedeluna. Nu se întâmplã des în Manhattan. Iahaina mea. Mulþumesc, dar nu trebuie.Insist. Îmi aminteºte de ceva... Luna? Da,de Chagall. Pictorul pe lunã? Da, de undeºtiai asta? Lucrez în finanþe. Ah, deci eºtiun artist. Râserã. Am ajuns. Vrei sã urci?Se vede mai bine luna de sus. E un pariu?...

Trase fermoarul genþii de voiaj. Eraîmbrãcat ºi gata sã coboare. Într-o orã tre-buia sã ajungã la aeroport. Vizita la NewYork se încheiase. Pânã data viitoare. Segândea deja la zilele de concediu. La Buº-teni. Ieºi din lift ºi lãsã repede cheile la re-cepþie. Toamna la Buºteni sigur a venit maidevreme. Pãºi pe trotuarul din faþa hote-lului, cãutând din priviri un taxi, când simþivibraþiile telefonului în buzunarul stâng:

– Alo!... Ioana?!.... Da, ne vedem di-searã.... Ioana? Te iubesc!

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 29

L A EDITURA clujeanã Dacia a pãrut un album Ion Bledea,Sculptura în lemn (2012). Prefaþat de Mihai Dãncuº, Marta

Petreu, Amalia Lumei ºi Ovidiu Pecican, cu o fiºã biograficã ºi culista expoziþiilor personale ºi colective ale marelui sculptor, cu listapremiilor pe care le-a luat, volumul ne dã cîteva, necesare, instru-mente de lucru. Grafic, albumul este o bucurie. Fotografiile sculp-turilor lui Ion Bledea aratã ce mare meºter este acesta ºi ce bogatãîi este inspiraþia. Ion Bledea stãpîneºte lumea veche a arhetipuri-lor, iar lemnele lui sînt însufleþite ºi sugestive. El se joacã cu for-mele, închipuind: madone, dansuri, corpuri umane, femei cu cîne-pa în spate, þãrani în miºcare, nãluci, încolþiri ºi cîte ºi mai cîte. Rozavîntului, Pomul vieþii, Poarta vieþii, Singurãtate, Geneza, Portret defatã, Mica sirenã, Instrumentele timpului, Joc cu scoicã, Portret de fatãIII, Fus orar, Regina nopþii ºi altele, foarte multe, sînt splendide.Bledea scoate din mîinile lui de aur un univers viu ºi enigmatic.Sculpturile figurative trimit la lumea arhaic-þãrãneascã, azi în cursde lichidare... cãci peste cîþiva ani, ca sã ºtim cum au arãtat þãraniinoºtri din care mai toþi ne tragem va trebui sã ne ducem la muzeu.Marele lui talent este însã la sculpturile simbolice, nonfigurative.Aici i se vede imaginaþia ºi capacitatea de plasmuire, inspiraþia viecare întrezãreºte, în lemn, arhetipurile vieþii ºi ale morþii. De pildã:sculpturile lui numite Poarta vieþii stilizeazã pînã la arhetip bazinulnãscãtor ºi oul, fãtul. Sau: Geneza III e un joc ambiguu de formecare sugereazã simultan o cupã, o flacãrã ºi totodatã un bazin în carepoate creºte sãmînþa vieþii; Madona împacheteazã ºi dezvãluie înlemn, în linii apãsate ca ridurile vieþii, mama ºi pruncul, ca douã

ouã vii ascunse în faldurile de lemn. Ion Bledea este un sculptor mare, îþi spui, dupã ceîi priveºti sculpturile ºi te laºi sorbit în ambiguitatea ºi misterul viu al formelor lor.

MARTA PETREU

Sculptura în lemn a lui ION BLEDEA

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Premiul Naþional de Poezie „Mihai Eminescu“ 2

• IN MEMORIAMAlexei Rudeanu 2Dan Mihãescu 2Bogdan I. Pascu 2

• EVENIMENTIaºiul întroienit Eugenia Sarvari 3

• PUNCTE DE REPERPaul Gusty despre Caragiale Traian D. Lazãr 4• CRONICA LITERARÃ

Corina Sabãu ºi elogiul discret al parantezei Irina Petraº 6

• VERTICALRodeo cu... Eminescu Ovidiu Pecican 7• SUB LUPA MEMORIEI

In memoriam Irving Louis Horowitz Vladimir Tismãneanu 8• ESEU

„Al treilea ochi“ Leo Butnaru 9• CU OCHIUL LIBER

Amintiri incerte George Neagoe 10Despre firele de iarbã ºi drumul pânã la stele Mirel Anghel 14Un jurnal de lecturi Letiþia Ilea 25

• POEME

Lucrãrile Verbului Ioan Buduca 11Scrisoare mamei, Versuri pentru mai târziu, Everlasting, Cumpãna Silviu Mihãilã 23• COMENTARII CRITICE

Marta Petreu – pariul epic Valentin Chifor 12• DOSAR: NICOLAE MANOLESCU

Cuvânt de elogiere Ioan-Aurel Pop 15Laudatio Nicolae Manolescu Marta Petreu 17Despre ºcoalã Nicolae Manolescu 19Cuvânt de încheiere Ioan-Aurel Pop 22• OSPÃÞUL FILOSOFILOR

„Latura întunecatã“ a Dasein-ului ªtefan Bolea 24• CRONICÃ TEATRALÃ

Un festival sub semnul normalitãþii Roxana Croitoru 26• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Natura ºi vocaþia literaturii Rodica Grigore 27• PROZÃ

O noapte la New York Bogdan C. Enache 28

Anul XXIV, nr. 1 (272), 2013 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

AMALIA LUMEI

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:

FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI: Uniunea Scriitorilor din România Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

Fondului Cultural Naþional Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþie

nu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat