2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Un nou proiect editorial Polirom:Seria de autor MARTA PETREU

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite în acest moment sãsprijiniþi o instituþie de culturã, fãrã sã scoateþi un ban din

buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, contribuabilii pot

dispune asupra destinaþiei unei sume reprezentînd 2% dinimpozitul pe venitul net anual impozabil, pentru unitãþilenonprofit, ce funcþioneazã în condiþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitulpe venitul net anual, obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent.

Toate persoanele fizice ºi juridice din România pot da 2%din impozitul pe care l-au plãtit statului în cursul anului 2010unor fundaþii sau asociaþii, pe care doresc sã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuie sã completaþi ºi sã depuneþi la organul în a cãrui razã teritorialã se aflãdomiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind destinaþiasumei reprezentînd pînã la 2% din impozitul anual“, cod14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtre persoanele fizicecare au realizat, în anul 2010, venituri ºi care solicitã virarea unei sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57,alin. 4 ºi art. 84, alin. 2, 3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 pri-vind Codul fiscal, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,pentru sponsorizarea entitãþilor nonprofit care se înfiinþea-zã ºi funcþioneazã potrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastã opþiune pot solicitadirecþionarea acestei sume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriinddatele prevãzute de formular.

Termen de depunere: anual, pînã la data de 15 mai a anu-lui urmãtor celui de realizare a venitului.

Formularul se completeazã în douã exemplare: originalulse depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflãdomiciliul fiscal al contribuabilului; copia se pãstreazã decãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registratura organului fis-cal sau la oficiul poºtal, prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþia contribuabilului,la solicitarea acestuia. Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilului: numele, adre-sa ºi codul numeric personal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozitul anual pentrusponsorizarea entitãþii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabilul nu cunoaºte su-ma care poate fi viratã, nu va completa rubrica „Suma“,caz în care organul fiscal va calcula ºi va vira suma admi-sã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii nonprofit.g) Documentele anexate – se înscrie numãrul de fiºe fisca-

le anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Culturalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300 deschis la Banca Românã pentru Dezvoltare

(BRD) CLUJ�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã

scoateþi un ban din buzunar

EDITURA POLIROM lanseazã o nouã serie de autor, dedicatã poe-tei ºi eseistei Marta Petreu, ce reuneºte în aproape 15 volume

atît studiile, eseurile ori ciclurile de poeme deja cunoscute publi-cului, cît ºi lucrãri inedite.

Acasã, pe Cîmpia Armaghedonului aduce în literatura românã unpersonaj memorabil: Mària, o þãrancã din Cîmpia Transilvaniei,care, neîmplinitã în iubire ºi în viaþã, ajunge sã-ºi renege ºi sã-ºiblesteme propriile vlãstare. Ca o pînzã de pãianjen în miezul cãreiase aflã aceastã mamã terifiantã, familiile Sucutãrdean ºi Vãlean îºiþes existenþele într-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o aºteaptãîn orice clipã o parte dintre membrii milenariºti ai clanului, rigo-rile religioase ºi sãrãcia adusã de colectivizare croiesc caractere deexcepþie ºi destine asemenea.

Apocalipsa dupa Marta reuneºte toate poeziile publicate în volumde Marta Petreu între anii 1981 ºi 2006: Aduceþi verbele (1981),Dimineaþa tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poemeneruºinate (1993); Cartea mîniei (1997); Apocalipsa dupã Marta(1999); Falanga (2001); Scara lui Iacob (2006).

Cioran sau un trecut deocheat, ediþia a III-a, revãzutã ºi adãugitã,reconstituie, minuþios ºi documentat, circumstanþele filosofice ºiistorice care l-au dus pe tînãrul Cioran la o opþiune politicã extre-mistã ºi analizeazã insolita sa combinaþie de idei – de extremãdreaptã legionarã ºi de extremã stîngã bolºevicã –, aducînd dovezi-le despãrþirii de trecutul sãu „deocheat“.

SERIA A fost lansatã la Bucureºti în 30 martie a.c., la Cafeneauacriticã, condusã de criticul literar Ion Bogdan Lefter. La lansa-

re au fost prezenþi Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, ºiconducerea Editurii Polirom. Cele trei cãrþi au fost prezentate decriticii literari Andreea Drãghicescu, Irina Georgescu, GeorgeNeagoe ºi Emanuel Ulubeanu.

�

CU DOUÃ zile înainte ca la Paris unromân cu sentimentul demnitãþii naþio-

nale, dl George Brãiloiu, sã fi cumpãratfondul românesc de documente Cioran,pentru a le aduce înapoi în þara de unde auplecat, am aflat cã acum, la 50 de ani dela moartea lui Blaga, manuscrise de-ale salese împrãºtie în cele patru vînturi.

Este vorba anume despre manuscriseleblagiene aflate în proprietatea dnei ElenaDaniello. Prin moartea doamnei Daniello,care, se ºtie, a fost ultima inspiratoare afilosofului, tot ce s-a aflat în posesia ei s-aîmprãºtiat în patru vînturi.

Scrisorile lui Blaga cãtre Elena Daniello,aºa-numitele „scrisori cãtre fiica lui Para-cels“, din care noi am publicat în Apostrofcîteva la începutul anilor 1990, au plecat,aºa am aflat, în Germania, la urmaºii dneiDaniello. Vor avea oare aceste fastuoasescrisori de dragoste în amurg soarta fastã ascrisorilor lui Eminescu ºi Veronica Micle,vor fie ele recuperate cîndva, vreodatã, ºipublicate în România? Aº vrea sã fie aºa!

Manuscrisul traducerii blagiene a Faust-ului goethean se aflã, aºa am aflat, undevala Cluj. Am vãzut documentul, acum vreo10-12 ani, la doamna Daniello acasã. Potspune chiar cã l-am þinut în braþe, pe ge-nunchi: douã volume format A4, legate;înãuntru, pe coli de hîrtie de texturi diferi-te, cu cerneluri de culori diferite, întreagatraducere, recopiatã de Blaga cu devoþiune– cãci pentru iubita sa. Din cîte ºtim, dnaDaniello i-a cerut ea însãºi lui Blaga sã-ifacã o copie de mîna lui. Iar Blaga i-a fã-cut-o. Sigur, nu putem exclude gîndul cãBlaga voia, poate, ºi sã îºi punã la adãpostun exemplar al traducerii ºi cã gãsise acestadãpost la doamna Daniello. „Obiectul“ eraemoþionant – ºi fascinant. Gîndul cã e ca ºipierdut mã doare. De ce nu l-a donat dnaDaniello Bibliotecii? De ce nu s-a gîndit,atunci cînd mai era în viaþã ºi putea sã gîn-deascã limpede, cã singura ei posteritatelungã este aceea legatã de Blaga? Nu ºtiu.ªtiu cã îºi arãta comorile cu precauþie, cã leþinea sub cheie ºi cã era aproape imposibils-o faci sã îþi arate mai mult de douã obiec-te într-o singurã vizitã.

Îmi mai amintesc un obiect miraculospe care mi l-a arãtat într-o searã: un mãr-þiºor, cu broºa în formã de carte, din metalnenobil. Doamna Daniello primise mãrþi-ºorul de la soþul ei, de la doctorul Daniello.Iar Blaga i l-a înnobilat: a scris, pe o bucatãde hîrtie de unu pe doi centimetri, bucatãde hîrtie pe care a îndoit-o, astfel încît aurezultat patru „file“ de carte, un catren. Da,cu scrisul lui inconfundabil, a scris, ca un

miniaturist medieval, patru versuri prin caresã înalþe broºa de mãrþiºor a iubitei sale. Amþinut în mînã mãrþiºorul acesta, minunîn-du-mã cît de inspirate pot fi faptele dra-gostei. Nu ºtiu unde se aflã acum mãrþiºorulcu preþioasa filã, mai micã decît o foiþã deþigarã – probabil la gunoi. Nu ºtiu unde seaflã fotoliul pe care se aºeza Blaga în casaDaniello. Nu ºtiu unde s-au risipit acumalte manuscrise de-ale lui Blaga.

Aforismele tîrzii ale lui Blaga, pe care leducea doamnei Daniello unul cîte unul,erau scrise pe fîºii de hîrtie, fîºii apoi rãsu-cite ca o þigarã. I le înmîna pe furiº, cînd eaîi întindea mîna, iar „Helen“ le transcriaîntr-un caiet, cu scrisul ei, iar la urmãtoa-rea întîlnire îi înapoia autorului fîºia scrisã.Iar el o ardea. Aºa se face cã pentru aforis-me nu existã un manuscris Blaga, ci doar

unul Elena Daniello. Unde sînt aforismele,adicã manuscrisul de scrib al dnei Daniello?Dar alte poeme, scrisori, obiecte mici de laBlaga?

Am aflat cã un pacheþel s-ar afla depusla Biblioteca Centralã Universitarã din Cluj,ca donaþie din partea fiicei dnei Daniello.Nu ºtiu ce conþine.

Prin Cluj n-a trecut niciodatã un om devaloare mai mare sau mãcar egalã cu a luiBlaga. La asta mã gîndesc, în timp ce ºtiucã la Paris un om cu sentimentul demnitãþiinaþionale, dl Brãiloiu, a cumpãrat fondulromânesc de documente Cioran, iar dinCluj pînã-n þara lui Faust, în medii delocdiferite de acelea din Numele trandafirului,se miºcã foi din fondul Blaga al dnei ElenaDaniello, „fiica lui Paracels“.

�

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 3

Fondul de manuscriseblagiene din colecþiadnei ELENA DANIELLO

• Lucian Blaga

Marta Petreu

DUPÃ CUM bine se ºtie, Blaga ºi-a etiche-tat sistemul sãu drept un „raþionalism

ecstatic“. Dar acest rezultat nu este dat dinstart, ci precedat de considerabile cãutãri ºiproblematizãri ale tânãrului Blaga. Raþio-nalismul ecstatic este prefaþat de o gândireorganicã cu un caracter antiraþionalist, an-tiintelectualist, profund vitalist ºi organic.Acest fapt reiese din primele fragmente, arti-cole ºi scrisori ale tânãrului filosof.

Într-un articol din noiembrie 1915, inti-tulat „Eroism în gândire“, publicat în co-tidianul arãdean Românul, filosoful considerãcã raþiunea ºi silogismul nu pot surprindeesenþialul vieþii. Problemele vieþii nu pot firezolvate pe cale pur raþionalã. A abordaviaþa prin mijloace exclusiv raþionale e oadevãratã impietate. „Unii ar trebui sã-ºivadã neputinþa raþiunii ºi toatã arta lor silo-gisticã îngenuncheatã în faþa problemelorcari intereseazã mai mult viaþa. Fãrã îndoialã,e mare lucru adevãrul; vedem doar cã mulþi,mult prea mulþi nu-l pot suporta. E lipsã deo straºnicã moralã în gândire, pentru ca sã-lpriveºti tare, convins, drept în faþã.“

În numele unei logici aride, dar care secrede sfântã ºi atotputernicã, raþionalismulºtiinþific considerã omul „o neînsemnatãconglomerare de atomi în nemãrginirea stã-pânitã de legi neîndurate“. Or, realitatea viee „mai realã decât oriºice logicã ºi suveranãîn problemele vieþii peste dialectica rigidã,abstractã, moartã“. O gândire ce acceptãcontradicþia ºi care izvorãºte organic dininterior e preferabilã raþionalismului ºtiinþi-fic: „Da, este eroic sã-þi zideºti din intern, închip organic, icoana despre lume ºi viaþã,împotriva oricãrei contradicþii din parteamateriei ºi logicii sale“.

Câteva luni mai târziu, în articolul „Con-cepþia despre lume ºi ºtiinþã“, apãrut înianuarie 1916, în aceeaºi publicaþie, Blagasubliniazã necesitatea unei filosofii „cu maimultã logicã internã ºi în acelaºi timp per-sonalã“. „E un pãcat strigãtor la cer, sã-þi faciviaþa spiritualã atârnãtoare de credinþa cãpãmântul se învârteºte în jurul soarelui […].ªtiinþa se urcã pânã la un tablou cosmic, careînsã variazã din an în an“.

Blaga propune o filosofie ancoratã în via-þã, care „sã fie o forþã internã, o busolã înmarea vieþii“. Fãrã a nega aporturile impor-tante ale ºtiinþei ºi complexitatea metodolo-giei ºtiinþifice de cercetare, care poate fi unmodel ºi pentru gândirea filosoficã, Blagasocoteºte cã trebuie delimitate cele douãdomenii. „Concepþia despre lume“ sau filo-sofia are ca domeniu „þara necunoscutului“,„incognoscibilului“, „tãrâmul de dincolo“,care este abordat nu doar pe calea rigidã aintelectului, ci de „personalitãþi vii, cari simtfrumosul ºi vreau binele“.

Principiile filosofice vitaliste care funcþio-neazã dupã o gândire organicã sunt men-þinute ºi în articolul „Intelectualismul în fi-losofie“, apãrut cu o lunã mai târziu înConvorbiri literare. Aici autorul criticã filo-sofia intelectualistã a secolului XIX, care „nunumai cã a interpretat greºit viaþa, dar –chiar dupã definiþia sa – a rãmas nesimþitor

faþã de natura ei intimã, cãci el înþelege nu-mai ce e precis, logic, matematic“. Mai efi-cient este sã pornim de la „convingerile or-ganice“, unde, în maniera intuiþionismuluibergsonian, pânã ºi „conceptele rigide câº-tigã rolul unor organe vii“. Astfel de con-cepte sunt mai apropiate de adâncurile vie-þii ºi surprind ceea ce este mai puþin logic înnoi.

Aforismele publicate în perioada 1915-1916, tot în Românul, transmit acelaºi sufluvital ºi organic. Prin acestea, Blaga îi criticãpe „marii metafizicieni“, care, din spirit prearaþional ºi speculativ, „vãd doar cerul, darneagã existenþa pãmântului“. Singura formãde metafizicã acceptatã de filosof este „meta-fizica inimii“, întrucât „are mai multã sta-tornicie… Oricâte speculaþii am face, inimaîºi cere drepturile ºi viaþa rãsare de pe ruinelecugetãrii“.

Aceleaºi convingeri erau mãrturisite ºi înscrisorile trimise viitoarei sale soþii. Astfel,într-o scrisoare, datatã pe 21 ianuarie 1917,filosoful spunea cã „este un anumit mod dea vedea lucrurile împotriva cãruia nu mã potrevolta nicicând îndeajuns. E cunoscut subnumele de «intelectualism». [...] Centrulvieþii noastre spirituale ar fi «intelectul» nos-tru matematic cu orientarea spre tot ce e ato-mic, rigid, sec, mecanic, mort, îngheþat […].Realitatea ar consta numai într-un joc deputeri oarbe, pe cari le putem foarte binearanja în ecuaþii algebrice. [...] ªtii, întreagaconºtiinþã moralã, religioasã ºi esteticã mi serevoltã – ºi strigã spre cer dupã rãzbunare.Crimã intelectualã! Nici un pic de misticism,de «incognoscibil»“.

Iluzia caracterului raþional al divinitãþii,demascatã în trilogii, este înlãturatã de Blagaîncã din tinereþe, dupã cum reiese dintr-o altãscrisoare trimisã Corneliei ºi datatã pe 19august 1917: „Divinul – deja de mult nu-lmai gãsim în regiunea raþionalului – ci în ceaa iraþionalului“. Numindu-se un „pãtimaº ire-ductibil“, „un centru“, „o explozie“, Blaga seeticheteazã drept un „iraþionalist liber“.Decât sã fie un raþionalist stãpânit de logicãºi supus acesteia, el preferã ipostaza iraþio-nalistului care mânuieºte ºi stãpâneºte logicaîn mod liber ºi creator.

La 2 decembrie 1917, filosoful îi mãr-turiseºte Corneliei cã logica veritabilã, „avieþii“, este „logica instinctului“. Revelatoreste ºi aforismul din urmãtoarea scrisoare tri-misã de filosof, la 8 decembrie 1917, totCorneliei Brediceanu: „Alerg pe vârfuri demunþi. E noapte, dar ochii mi-s obiºnuiþi cuîntunericul, vãd totuºi la depãrtãri foartemari, vag, ce-i drept, dar vãd. Îmi aprind unmuc de lumânare: deodatã vãd mai bine ladoi paºi, dar mai departe nu mai vãd deloc...Mintea noastrã sãnãtoasã, cu presimþirile eiinstinctive, obiºnuitã cu întunericul realitãþii,vede tulbure, nu-i vorbã, la depãrtãri ºiadâncimi foarte mari. ªtiinþa-ºi aprinde însãmucul de lumânare ºi deodatã vedem la doipaºi totul, dar mai departe nimic“.

Aceeaºi poziþie o întâlnim ºi în Pietre pen-tru templul meu (1919). Prea multã logicãduce adesea la sofisme ºi împiedicã sesizarea

marilor adevãruri. Acestea nu sunt chiar atâtde bine ascunse ºi îndepãrtate, ci „apropiate“ºi „imediate“. Noi însã nu le sesizãm, deoa-rece le cãutãm prea departe. Logica „credecã însãºi realitatea e de naturã logicã. Dacãîntâlneºte ceva ce nu poate înþelege în chiplogic, ea va susþine cã acest ceva nu existã, cie numai aparenþã...“. Blaga gãseºte o ana-logie a concepþiei sale cu ultimele descope-riri ale ºtiinþei, care atestã existenþa stãriide cristal lichid, o stare intermediarã întresolidul cristalin ºi faza lichidã. În concor-danþã cu „cristalele fluide“, filosoful susþinecã ºi spiritul nostru trebuie „sã se cristalize-ze, dar sã nu-ºi însuºeascã forme rigide, cisã-ºi pãstreze plasticitatea“.

Treptat, atitudinea organicã ºi antira-þionalistã este deviatã spre o poziþie perso-nalã, abstractizatã, sistematicã ºi raþionalã,dar într-o variantã mai suplã, ecstaticã. Filo-soful va realiza o sintezã, o cale medianãîntre extremele raþionalitãþii ºi iraþionalitã-þii. Astfel, într-o notã din Filosofia stilului(1924), Blaga vorbeºte despre un raþionalismecstatic, ce se împacã cu iraþionalitãþile ºicontradicþiile vieþii. Dogma este principa-lul model structural pentru raþionalismulnoului eon. Chiar dacã îºi menþine princi-piul filosofic cã existenþa este iraþionalã,Blaga considerã cã raþiunea nu este în tota-litate ineficace. Forþând barierele logicii ºidevenind ecstaticã, raþiunea poate formulaantinomic misterul lumii. „Raþiunea nu seresigneazã aºa de uºor. Ea vrea cu orice preþsã ajungã la o formulã. Cum realitatea e denaturã iraþionalistã, raþiunea va încerca chiaro formulã a iraþionalului. Sfinþii Pãrinþifãceau acelaºi lucru cu experienþa religioasãcuprinsã în cãrþile biblice: experienþa lãun-tricã a sufletului ce se simte în nemijlocitcontact cu transcendentul este de naturã totiraþionalã; ei o raþionalizau însã – sfârºindprin a primi în formule însuºi iraþionalul.Aceasta este calea care a dus la dogmã.Dogma e determinatã prin cuvintele: for-mulã a iraþionalului... O realitate iraþionalãîmpãrþitã prin raþiune dã dogma“.

Din aceste premise va fi inferatã teoriablagianã a cunoaºterii, materializatã în prin-cipal prin Eonul dogmatic, Censura transcen-dentã ºi Cunoaºterea lucifericã, în care fi-losoful propune o atitudine deziluzionatã,dar „profund tragicã a raþionalismului ecsta-tic“. Vedem, aºadar, cã teoria blagianã acunoaºterii nu este datã din start; ea de-buteazã sub influenþa curentelor iraþionalist-vitaliste ale epocii, dar de care se elibereazãpe mãsura maturizãrii conºtiinþei sale filo-sofice. Dacã autorul unor astfel de frag-mente nu ar fi cunoscut, ºtiind doar cã e unfilosof român, nu am spune cã aparþin luiBlaga, ci mai degrabã lui Cioran. Primelefragmente ale tânãrului filosof ne prezintã o altã faþã a lui Blaga. Aceastã ipostazã nedezvãluie o imagine temperamentalã, pãti-maºã, a lui Blaga, total diferitã de cea cu caresuntem obiºnuiþi ºi care, potrivit spuselor luiCioran, a pus „sub liniºte teama“, „sub for-mã nesfârºirea“ ºi „sub claritate misterul“.

�

4 • APOSTROF

De la gândirea organicã la cea ecstaticã

Ciprian Sonea

O carte-eveniment

LACONISMUL ER-METIC, neoexpre-

sionismul oniric, de-senul pregnant aluniversului interior,cu tuºe afective am-ple, toate aceste trã-sãturi ale ontopoeticii lui Ion Mureºan seregãsesc ºi în recentul volum cartea Alcool(Bistriþa: Editura Charmides, 2010). DupãCartea de iarnã (1981) ºi Poemul care nupoate fi înþeles (1993), cartea Alcool e abia atreia apariþie editorialã a unuia dintre ceimai importanþi poeþi români de azi. Cartealui Ion Mureºan a fost primitã diferit decritica de întâmpinare. Cu rezerve (de PaulCernat: „Ceea ce dãuneazã însã acestuipoet important al generaþiei ’80, printre ceimai urmaþi ºi mai preþuiþi inclusiv de tine-rii douãmiiºti, este, în primul rând, disper-sia ºi diluþia. Se adaugã la pasivul poezieisale o anume discursivitate «fãcutã», prinochiurile cãreia tensiunea liricã acumulatãse scurge, iar poemul se dezmembreazã caOrfeu, lãsând în plasã numai versuri sausecvenþe pregnante“) sau cu entuziasm (deAlex. Goldiº: „Niciodatã n-a fost poezia luiIon Mureºan mai plinã de sentiment ºi deintuiþie psihologicã, cãci, departe de a-ºiidealiza zeii-beþivi gata oricând sã se ridicela cer, poetul coboarã în locul absurd un-de inocenþa devine inseparabilã de pãcat,încercând sã le sondeze fantasmele cele maimâloase“). Poezie ce rescrie „întâmplãri-le“ fiinþei încadrându-le într-o metafizicãa spaimei de a exista, lirica lui Ion Mureºancircumscrie erosul într-o atmosferã haluci-nantã, în care lucrurile suferã metamorfo-ze subite, suportând forþa de gravitaþie aunui imaginar delirant, ca într-un Poem oca-zional nu lipsit de sonuri nichitastãnescie-ne („Era într-o joi. Purtam atela/ pe osulsufletului rupt./ Gândeam la tine, Arabella,/ªi mã lãsam de gânduri supt.// (Cãci dupãce din vodci storc noaptea,/ de la trei sticlemai în sus,/ eu te iubesc cu o iubire/ decare foarte mândru nu-s!)// Când, Doam-ne, þi-am zãrit nacela/ plutind peste pãdu-re, sus./ ªi-apoi balonul, Arabella,/ mer-gând cu soarele spre-apus“). De altfel,multe dintre poeme sunt structurate pringrila unei imagistici a plutirii, a levitaþiei, adesprinderii de fenomenalitate ºi de inte-grare într-un registru al evanescenþei fiinþei,al sublimãrii terestritãþii în numenal ange-lic („Lumea se leagãnã-n/ leagãnul cerului,/în faºã ne leagãnã-/praznicul gerului.//Gândul cel rãu,/ vaier ºi plângeri/ nu-ncapîn aer/ de-atâþia îngeri.// În iesle am pus/culcuº toate cãrþile,/ cãci steaua de sus/

rescrie hãrþile.// Gândul cel rãu,/ vaier ºiplângeri/ nu-ncap în aer/ de-atâþia îngeri.//Scrisã ni-i viaþa,/ Pruncu-i promis,/ se-ntin-ge gheaþa/ pe masa de scris.// Gândul celrãu,/ vaier ºi plângeri/ nu-ncap în aer/ de-a-tâþia îngeri“).

Emblematic, tensionat, de o autenticãforþã expresivã, cu semnificaþii dense ºi cumarile simboluri camuflate dedesubtul apa-renþelor umilitãþii cotidiene, este Poemulalcoolicilor, poem al sacrificialului nedecla-rat ºi al redundanþei trãirii, al revelaþiilorabulice ºi al ocultãrii de sine („Vai, sãracii,vai, sãracii alcoolici/cum nu le spune lornimeni o vorbã bunã!/Dar mai ales, maiales dimineaþa când merg clãtinându-se/pelângã ziduri/ºi uneori cad în genunchi ºi-sca niºte litere/scrise de un ºcolar stân-gaci.//Numai Dumnezeu, în marea Lui bunã-tate,/apropie de ei o cârciumã/cãci pentruEl e uºor, ca pentru un copil/ce împinge cudegetul o cutie de chibrituri.../.../ªi pânã laamiazã oraºu-i ca purpura,/Pânã la amiazãse face de trei ori toamnã,/de trei ori se faceprimãvarã,/de trei ori pleacã ºi vin pãsãriledin þãrile calde./Iar ei vorbesc ºi vorbesc,despre viaþã. Despre viaþã,/aºa, în general,chiar ºi alcoolicii tineri se exprimã/cu ocaldã responsabilitate./ªi chiar dacã se maibâlbâie ºi se mai poticnesc,/nu-i din cauzãcã ar expune idei teribil de profunde,/cipentru cã inspiraþi de tinereþe/ei reuºescsã spunã lucruri cu adevãrat emoþionan-te...“). Un alt text memorabil din carteaAlcool este Întoarcerea fiului risipitor, remar-cabilã litanie a existenþei, scrisã în timbruliturgic ºi parodic, în sonuri cvasiapoca-liptice, în care sentimentul efemerului,dominant, e amplificat, prin repetiþie ºiacumulare („Totul a fost bãut./Nici o bãu-turã nouã nu a apãrut sub Soare în timpulvieþii mele./Nisipul pustiurilor s-a fiert înnisip ºi s-a bãut./Praf de argint s-a fiert înoalã de argint ºi s-a bãut./Praf de aur dincãniþã de aur s-a bãut./S-au bãut pietreledin pahare de piatrã ºi încã/din timp întimp apãrea din cãrþi cineva/care vedea cevade bãut/o piatrã seacã:/vedea ºi bea./Apoiºi cãrþile s-au bãut./Viermii negri ºi pãsãri-le albe s-au bãut./Peºtii albaºtri ºi caii roºiis-au bãut./ S-au bãut aerul de sub unghii ºimãduva din oase ºi sângele./Pielea ºi pãruls-au bãut./S-au bãut geografia ºi picturaºi sculptura ºi poezia./S-au amanetat, s-auamestecat, s-au dizolvat ca bumbuþii sublimbã/ºi s-au bãut...“).

Universul conturat de Ion Mureºan eunul al damnãrii existenþiale, al fragilitãþiiºi al precaritãþii umanului, un universreprezentat în culori sumbre, cu lucruri cecapatã intermitent contururi limpezi („ªi,deodatã, lucrurile mi-au devenit limpezi,/ca atunci când scrii o poezie dupã ce aiplâns/vreme îndelungatã,/ºi nu mai vrei sãînþelegi nimic“), în scenografia recurentã acârciumii, în care alãturi de beþivi, alãturide o umanitate declasatã îºi gãseºte, cunaturaleþe, locul figura declinantã, derizo-rie a îngerului („Aceasta e Ziua celei de adoua veniri./ªi deodatã, pleosc!/întuneri-cul scuipã un înger,/un înger mic, mic,/unînger sfrijit/un înger diabetic,/un înger albi-nos,/ultimul îngeraº recuperator./Care mãînhaþã de o ureche/ºi mã duce în luminãºi eu plâng/ºi plâng prin aer/cu urecheaîntre degetele îngeraºului,/plâng,/cã întu-nericul rãmâne singur“). Poemele lui IonMureºan exceleazã, cum s-a spus, mai alesprin forþa copleºitoare a viziunii, prin ten-siunea unor imagini de realã pregnanþã

onticã ºi poeticã („Acum sunt liniºtit, min-tea mea e limpede,/limpede ºi sterilã/Pemãsurã ce cânt, imaginile se adunã în chea-guri de sânge/deasupra ceºtilor albe./Aro-mele se subþiazã ca foiþa de þigarã/ºi se li-pesc pe cuburile de gheaþã/ca timbrele“).Discursivitatea ce i s-a reproºat lui Ion Mu-reºan, dispersia, diluþia de care vorbeºtePaul Cernat, de pildã, nu cred cã se aplicãunui poet atât de parcimonios în manifes-tãrile sale lirice, atât de atent în articula-rea ideaþiei ºi dicþiunii. Fãrã îndoialã cã ima-ginarul alcoolicilor, umanitatea degradatã,cârciuma, ca loc al articulãrii unei meditaþiiasupra divinului, alcoolul ca „vehicul al luiDumnezeu“ (Horia Gârbea), toate acesteasunt datele primare ale poemelor lui IonMureºan din cartea Alcool. Dincolo de aces-te date primare, identificãm, ca date secun-dare, imersiunea în abisalitatea instinctua-litãþii, transgresarea limitelor umanului,sondajul în infrarealitate, resurecþia anti-nomiilor fiinþei, dar ºi percepþia deceptivã,spasmul ºi convulsia ca manifestãri ale unuieu ulcerat, marcat de efigiile damnãrii.

Asumându-ºi cu luciditate puseele ºituºele tranzitivitãþii, Ion Mureºan contu-reazã, în textele sale, o ambianþã carnava-lesc-dostoievskianã, în care figurile umanesunt reconstituite printr-o mare diversitatede stiluri discursive, iar cârciuma devine oscenã pe care realul ºi oniricul îºi împru-mutã unul celuilalt înfãþiºãri, mãºti, moda-litãþi expresive, cârciuma nu e decât an-ticamera miraculosului ºi a sacralitãþii(„Numai Dumnezeu, în marea Lui bunã-tate,/ apropie de ei o cârciumã,/ cãci pen-tru El e uºor, ca pentru un copil/ careîmpinge cu degetul o cutie cu chibrituri.ªi/ numai ce ajung la capãtul strãzii ºi dedupã colþ,/ de unde înainte nu nimic nuera, zup, ca un iepure/ le sare cârciuma înfaþã ºi se opreºte pe loc“). Fiziologia capãtãastfel amprenta metafizicului, fiinþa mar-catã de etilism împrumutã însuºiri suprafi-reºti, cârciuma însãºi e un spaþiu ce favo-rizeazã evaziunea din realitatea umilã spreo altã dimensiune, a sublimitãþii ºi impon-derabilului fiinþei abstrase din determi-nismul tiranic al spaþiului ºi timpului.Remuºcarea, sentimentul expierii de care emarcat alcoolicul sunt figurate sub specia„îngeraºului de pahar“ („Îngeraºii de paharnu muºcã ºi nu fac rãu nimãnui./ Îmi vinesã vomit de milã, îmi vine sã vomit de tris-teþe./ Îmi vine sã vomit gândind cã aº puteasã înghit un îngeraº de pahar./ Îmi vine sãplâng la gândul cã el ar fi, brusc, foarte sin-gur./ Sã plâng la gândul cã el ar plânge toa-tã noapte cu sughiþuri în mine./ Sã plângla gândul cã el ar putea sã cânte în minecântece de la grãdiniþã./ El ar putea cânta,cu o voce subþiricã, «Vine, vine primãva-ra!»./ Cu unghiile înfipte în spinarea diha-niei cobor spre fundul paharului“).

Asumându-ºi mai acut modalitãþilenarativitãþii decât volumele anterioare, car-tea Alcool înregistreazã cu pregnanþã stãriafective liminare (abulia, remuºcarea, ab-senþa, memoria, uitarea etc.) transpuse într-o scriiturã interiorizatã, crispatã, tensionatã,o scriiturã ce îºi celebreazã intermitent pro-priile limite ontice ºi gnoseologice. Cartealui Ion Mureºan este nu doar evenimentulanului 2010 în poezia româneascã, dar, aºacum anticipa Al. Cistelecan, un evenimental unui întreg deceniu literar.

�

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 5

Iulian Boldea

6 • APOSTROF

1.PREMIUL NOBEL se acordã, nu secîºtigã: o „alegere“ între concurenþi pe

cît de egali, pe atît de incompatibili unii cualþii: cãci în artã nu existã egalitate (nicio-datã nu stricã sã amintim) ºi compatibilita-tea, cîtã e, constã în apartenenþa tuturor laplaneta literaturii; unde vîrfurile reliefuluisînt luminate de soarele valorii – sau al fai-mei – la ore, în zile ºi în anotimpuri dife-rite. De aceea argumentãrile juriului mi s-au pãrut, de cele mai multe ori, nerele-vante. (În cazul nostru, ca în manualeleºcolare blegi: „descrie cu lirismul ei concen-trat ºi proza plinã de sinceritate universulcelor deposedaþi“ – s.n.) Argumentarea estetotuºi importantã, mai ales pentru cã for-muleazã – cu sau fãrã voia ei – ambiguita-tea criteriilor, în orice caz periferia de careare parte, în formulare, cel estetic. Destulde des alegerea contrariazã lumea literarã ºipublicul, s-a observat de mult. Vocile radi-cale spun cã, odatã ce J. L. Borges nu a fostlaureat (deºi era unul dintre puþinii abso-lut inevitabili, ca sã zic aºa), juriul e con-damnat de-a pururi la discreditare. Cît des-pre alegeri (lista conþine atîtea nume uitate– mulþi nordici – sau unele de-a dreptul pe-nibile: ªolohov ºi Dario Fo, de pildã), eles-au dovedit, din ce în ce mai clar, tributa-re unor criterii dubioase pentru profesio-niºtii intransigenþi ai literaturii ºi pentru citi-torii împãtimiþi: cel geografic, cel politic –conjuncturalul, cum s-ar zice. Criteriul poli-tic are o singurã culoare, dar în dozaje dife-rite: se premiazã numai „la stînga“. Juriulpare a ºti mai bine ca toatã lumea ce maieste astãzi „de stînga“ – dovadã cã are îndotare o ºtampilã pe care scrie „corectitu-dine politicã“. Însã rectitudinea lui în a pro-mova numai ce þine de spirit democraticeste cu totul stimabilã. Iar aceastã politicã acriteriilor neestetice nu ar trebui sã ne maimire în lumea de azi...

În peste o sutã de reprize, premiul a fostrefuzat numai de douã ori: Pasternak a fostsilit de autoritãþile sovietice sã refuze, iarSartre de strabismul ideologic.

Premiul Nobel nu se cîºtigã, aºadar, darnici nu e o favoare. E un gest de recunoaº-tere, mai mult decît amabilã, mai puþindecît entuziastã.

La români, absenþa unui concetãþean de pe lista supremã zgîndãre toate com-plexele naþionale, atît de antiproductive încîtþi-e ºi lehamite sã le mai pomeneºti. „útia,dom’le, nu ne dau ºi nouã un Nobel, cearamamii lor!“ Sã stãm sã numãrãm ocaziilepierdute, cine merita dintre ai noºtri ºi nu aprimit? Sã compunem, ca ingeniosul nostruamic, Laurenþiu Ulici, o listã „Nobel con-tra Nobel“? Mai bine sã credem în super-stiþii ºi sã ne spunem cã abia atunci cînd nevom pierde definitiv speranþa, va cãdea bu-curia cea mare ºi peste capetele noastre deromânaºi urgisiþi!... Obiectiv, nici nu preaputea sã cadã: pentru cã, mai întîi, scriito-rii noºtri, oricît de buni, nu au fost deloc

(sau aproape) cunoscuþi în afara fruntarii-lor daco-romane – ce sã mai vorbim de in-terbelici! – ºi nici traduºi; cãci fãrã maimulte traduceri, în limba englezã, în primulrînd, dar, de preferinþã, ºi în suedezã, fãrãapariþii cu ecou în presa bunã, ºi nu prinsarcini bifate, nu ai nicio ºansã. Fãrã agenþiliterari, ce sã mai vorbim! Aºa cã, dat fiindcã aceste condiþii încep a fi satisfãcute, pu-tem începe a spera..

2.FÃRÃ NICIO urmã de minimalizare sauironie, trebuie sã spun cã Herta Müller

a avut parte de o conjuncturã fastã: 20 deani de la cãderea Zidului berlinez ºi euro-pean, apartenenþa la o minoritate etnicã(care a avut parte de persecuþii suplimenta-re în anii comunismului), dar ºi la o limbãºi o culturã de cel mai mare prestigiu ºiimportanþã universalã. Valoarea cãrþilor ei– ºi nu altceva – a fãcut sã fie traduse înmulte limbi. Toate acestea sînt adevãrate –despre ele s-a scris frumos, dar ºi obraznic,chiar jalnic într-o parte a presei româneºti.În fine – pentru cã problema, oricît destrîmbã, s-a pus –, cinstit vorbind, nu sepoate ºti dacã, în numele criteriului geo-grafic sau al unei logici care ne scapã, acestpremiu acordat literaturii germane va scoa-te de pe listã literatura românã numai pen-tru cã acþiunea scrierilor Hertei Müller sepetrece în România, numai pentru cã eaeste originarã din România. E o prezum-þie destul de pedestrã...

Mi se pare mai interesant sã observ cãscrierile Hertei Müller vorbesc despre untrecut, despre realitãþi dispãrute, intrate în-tr-o istorie nefastã: comunitatea germanã,alungatã ºi „cumpãratã“ totodatã, a pãrãsitRomânia aproape cu totul. Odatã cu ea,literatura germanã din România ºi-a în-cheiat existenþa – ºtiu prea puþin despre cea fost ea, timp de secole, în orice caz, ulti-mul cîntec a fost puternic, interesant ºi, iatã,remarcat ca valoare de prim rang. A clacatºi forþa care a oprimat aceastã comunitate,comunismul de tip sovietic ºi apoi cel de tipnaþionalist, cu aparatul lor represiv. Mai tre-buie observat cã impulsul contestatar alnaratoarei-personaj – în mod mãrturisitconfundabil pe diverse situaþii cu al autoa-rei – vine din zone ideologice, din atitudinidisidente care nu sînt atît de anticomunistecît antidictatoriale, anticeauºiste. Nu esenþaideologicã revoltã, ci aparatul de represiuneºi cultul personalitãþii. „Eroii“ sînt siliþi, încele din urmã, sã plece (cãrþile HerteiMüller o spun clar) – unii au fost chiaruciºi; tinerii nu tînjesc dupã Germanialiberã – atunci ar fi fãcut primii formalitãþilede plecare ºi ar fi tãcut cuminþi; absenþa delibertãþi din România îi exaspereazã ºi îm-potriva ei se revoltã, prin gesturi sau atitu-dini mai mult sau mai puþin publice. Perse-cuþia lor aºa începe. Condiþia lor de etnicigermani le aduce ºi o supraveghere în plus,dar ºi o... protecþie, puterea se teme (to-

tuºi!) de incidente externe. Apoi, în ciudaunei obsesive – ºi întru totul justificate –orori faþã de unii membri ai familiei care auplecat sã lupte pentru Hitler ºi nazism, ti-nerii germani, „eroi“ ai romanelor HerteiMüller, au ºi un discret mãrturisit, dar ire-vocabil ataºament faþã de trecutul neamuluilor aºezat în Banat, faþã de obîrºia lor ºi,implicit, faþã de ceea ce strãmoºii au fãcutpentru acest pãmînt. Oroarea faþã de nazis-mul celor vîrstnici se întîlneºte cu oroareafaþã de aparatul represiv român ce persecutã.Apropierea Hertei Müller de Grupul de Ac-þiune Banat – grup critic faþã de regim ºisubversiv pentru autoritãþi, care îl ºi supri-mã, grup din care au fãcut parte cîþiva scrii-tori remarcabili – se simte cel puþin în douãdintre romanele autoarei. Dar aceastã adevã-ratã „stîngã“ a unei false stîngi, cea a socia-lismului real, þine ºi ea de un trecut, tot isto-ric: cel al disidenþei. Aºadar, „materia“literaturii Hertei Müller intrã în majorulcapitol al literaturii veacului trecut, capitolce s-ar putea intitula Atrocele suferinþe aleistoriei veacului 20 ºi consecinþele lor.

3.NU CITISEM nicio carte de HertaMüller, deºi de multe ori voisem – aºa

se întîmplã uneori. Acum am citit patru tra-duceri: Regele se-nclinã ºi ucide, eseuri, apoitrei romane: Animalul inimii, Încã de peatunci vulpea era vînãtorul ºi Leagãnul respi-raþiei (cel mai recent, din 2009). Lecturaunui singur autor, timp de cîteva sãptãmîni,e o experienþã pe care nu o mai fãcusem demult ºi care are binele ºi mai puþin binele ei.Dar nu la asta mã voi referi în continuare.

Proza din romanele Hertei Müller are otensiune lãuntricã – a scrisului ºi a ceea ceam putea numi acþiune – care nu înceteazãpe nicio paginã, aproape în nicio frazã. Au-toarea are conºtiinþa cã ceea ce numim„prozã obiectivã“ – adicã punctul de vede-re neutru – este o iluzie, pe care ea o respin-ge, nu ºtiu dacã numai ca o „esteticã“, cimai ales pentru cã aºa simte viaþa ºi carteaei. E acest fel de a-ºi concepe literatura pre-zent în toate cele trei romane, indiferentdacã Animalul... (voi simplifica referinþa launul sau altul din ele folosind un singur cu-vînt din titlu) e scris la persoana întîia, Vul-pea... la a treia – Leagãnul... avînd un preg-nant caracter de confesiune – uneori easeamãnã chiar cu un (imposibil) jurnal alpersonajului narator. Primele douã roma-ne au aceeaºi „materie“, ca sã zic aºa, ºi anu-me presiunea exercitatã de forþele repre-sive asupra autoarei (fapt real), presiunedatoratã diverselor forme de protest – une-ori numai în comportare –, care ne sînt maimult sugerate decît relatate exact. Ale ei ºiale unor prieteni neîmpãcaþi cu dictatura.Lumea înconjurãtoare – oraºul sau satul bã-nãþean, fabrica, ºcoala, strada – societatea îngenere – exercitã asupra personajului un ne-întrupt ultragiu, mãcar ºi numai prin mize-ria, abjecþia, promiscuitatea ºi sordidul ei.

Despre HERTA MÜLLERGelu Ionescu

Sã ne cunoaºtem scriitorii

Senzaþia – o impresionantã artã de a o crea– ajunge uneori ºi la atrocitate, lumea, me-diul nu numai cã produce o suferinþã fãrãpauzã, ci vexeazã, chiar atunci – ºi mai alesatunci – cînd oamenii, umbrele, nici nu maisimt asta: un fel agonic, surd de a resimþigolul de afecþiune, destrãmarea sau abruti-zarea personalitãþii, obiºnuirea cu persecuþiaºi agresivitatea puterii, umilirea. Sentimen-tul dominant este frica (în Leagãnul... i seadaugã foamea). Sentiment resimþit conti-nuu de personajul care aspirã silnic numaisuferinþã din aerul îmbîcsit de complacere;fãrã patetism, dar cu o panicã fãrã intermi-tenþe, deviatã în gesturi sau peisaje, în scenepe care le învãluie uneori într-o banalitatecare ar juca un rol de amortizare. Numai cãanodinul – dincolo de fraze de voitã bana-litate, enunþuri neutre, care „întãresc“ restuldiscursului – nu calmeazã, ci ascute pani-ca. Resentimentul o însoþeºte.

Lumea dezolantã a acestor douã roma-ne îºi împarte viaþa între o muncã silnicã,dorinþa de a fugi din þarã („graniþa“ obse-sivã) – sîntem în Banat, de unde tentaþia aremai multe ºanse –, un spectru difuz, darapãsãtor al morþii sau pierderii de sine ºi osatisfacere a instinctelor vitale (între caresexul – carnea, în genere). Orizont jos, apã-sãtor, traumatizant – Herta Müller are orarã virtuozitate în a ne face sã-l simþim. Unorizont strîmt, provincial, încã neeliberat deo mentalitate ruralã în care naratorul suferã,dar în care existã ºi ceva din identitatea luicea mai adîncã. O violenþã opacã apasã, oameninþare care creeazã suspiciunea, o deli-beratã voinþã de a rezista la o adaptare, lademisie – în sensul de complacere –, un re-fuz continuu a tot ceea ce nu vine de la prie-teni sau mica familie. Dar ºi aceste prezenþedevin cu greutate stenice... Totul ameninþãsau e ameninþat. Undeva, în fundalul aces-tei lecturi a lumii, existã o sinuoasã voinþãde a contraria, chiar provoca: apãrarea. Oretoricã a insuportabilului încãput în frazescurte, întinzînd semnificaþia la o vibraþieproprie poeziei. Liricã, în sensul de repre-zentînd eul adînc, proza Hertei Müller sedezvoltã pe o poeticã a metonimiei – acel tropsau fenomen lingvistic prin care, de pildã,

cauza e înlocuitã de efect, partea prin întreg,obiectul prin materia din care e fãcut etc.,precum ºi substituþiile în sens invers. Cîndspune „tata fãcea cimitire“ asta înseamnãnimic altceva decît cã el ucidea – în rãzboi;sau: „Pereþii sînt plini de microfoane. Ele augurã“. Sau: „În capul ei poartã o cutie descrisori“. Sau: „El merge în urma fumuluide þigarã“. Sau: „Iar faþa lui neagrã nu eraîn pivniþã“ (nu putea fi vãzutã în întuneric).Sau: „În faþa uºii, se aflã o zi“. Intens con-cisã, aceeaºi prozã abundã totuºi ºi în me-tafore punctuale sau în comparaþii ceva maidescriptive, mereu surprinzãtoare. Nu maidau exemple – e destul sã deschizi o paginãpentru a verifica. De altfel, Herta Müller ospune clar în eseul introductiv din volumulRegele...: „Nu existã, de fapt, nicio deose-bire între poezie ºi prozã. Proza trebuie sã-ºi menþinã o densitate la fel de mare,chiar dacã fiind de cursã lungã, mijloacelela care recurge sunt altele“ (p. 20). Sîntemdeci în descendenþa lui Joyce. Densitateaînsã e incomodã pentru cititorul ce doreºtemai ales acþiune. Herta Müller nu e însãprea interesatã de el, de aici rezultã un pu-blic restrîns. Construcþia cea mai adecvatãacestei... „poetici“ este aceea a împãrþirii peunitãþi mici – nu se pot numi capitole, deºipoartã fiecare un titlu, titluri incitante, darcare nu trebuiesc împinse de cititor la supra-decriptare –, procedeul e comun celor treiromane. Poate cã aceste titluri sînt singu-rele pete de ironie. Timpi ºi situaþii între-rupte, peisaje sau personaje – uneori doartrecãtori – scurt abandonate fac un ritm gî-fîit, acel al unui puls continuu accelerat; re-laxãrile sînt aproape absente – iar cînd sînt,au o duratã minimã ºi niciodatã mulþumitã.Senzaþia de continuã expectativã a agresiu-nii vine dintr-o sensibilitate rãnitã ºi nevin-decabilã. Cronologia e aproximativã, unelefragmente putînd circula independente înepicitatea întregului. Nu, eu nu citesc în tex-tele Hertei Müller ceva „forþat“, construitnumai cerebral – cum s-ar putea crede ºicum alþii au considerat. E felul ei de a trãiexistenþa în scris: nu existã exclamaþii, nicisuspine retorice, ci infinite feluri de a vibrala insatisfacþie ºi nesiguranþã.

Tehnic vorbind, existã o remarcabilãconsecvenþã narativã – rarã la prozatoriinoºtri; am remarcat-o cîndva ºi la Ale-xandru Vona – am dedus cã ºi Herta Mülleradmirã romanul acestuia, atît de stupidignoratul Ferestre zidite. O consecvenþã nara-tivã care se deduce dintr-o alternare a tim-pilor naraþiei ºi cei ai acþiunii, alternare caree o mare încercare pentru un prozator – nuintru în detalii –, dar care poate fi observatãcum funcþioneazã, în genere, la marii scrii-tori. Herta Müller o are pe a sa, cu care econsecventã – nu vreau sã spun prin aceastãobservaþie nici cã Herta Müller este un marescriitor, nici cã nu este. Punct. Efecte inte-resante stilistic, ce dau senzaþia de straniu(sau abscons), sînt incomode uneori pentrucititor; unele imagini sînt, în concizia lor,reduse la bidimensional – adicã reduc laplan adîncimea, perspectiva. De exemplu:„masa de beton îi taie burta deasupra pi-cioarelor“. Sau: „cînd copacii o iau înainteacaselor ºi se agaþã de Dunãre“. Ar mai fi deobservat o caracteristicã a felului de a vedealumea – ºi anume absenþa numirii culorilor.Obiectele ºi peisajele au culori pentru cã leºtim noi ºi putem reface, putem colora ta-bloul, recitind ºi cãutîndu-le – altfel parcãam pluti numai între luminã (deseori doarreflectatã) ºi umbrã.

Personaje, în sensul unei cunoaºtericomplexe ºi detaliate, nu gãsim, în cele treiromane, decît douã: personajul narator fe-minin – care are alter egoul Adina, în Vul-pea... ºi cel masculin în Leagãnul.., variantaauctorialã a lui Oskar Pastior, foarte preþuitpoet aici în Germania, cu care Herta Müllerar fi voit sã scrie romanul, intenþie curmatãde moartea „eroului“. În rest, siluete, unelemai uºor de reþinut – Lola, Tereza, mama,bunicile, securistul Piele în Animalul...,Clara, securistul Pavel ºi Paul în Vulpea...

Leagãnul..., cel mai recent roman, pre-zintã un univers uman mai... cunoscut – ºianume cel al lagãrelor de concentrare –, încazul de faþã un lagãr de muncã în care so-vieticii au deportat zeci de mii de tineri ger-mani din Transilvania ºi Banat, ca represa-lii. Un monolog, în care se simte ºi glasul,destul de puternic, al unui alt narator; neîntîmpinã un ton mai... relaxat (paradoxal!),dar o temã despre care se scriu fraze, pagini,de subtilã ºi înfricoºãtoare analizã: foamea.În mizeria lagãrului e mai mult timp pen-tru a schiþa destine ºi tipuri – unele maipitoreºti (se poate scrie ºi despre... pitores-cul mizeriei ºi degradãrii, începînd cu Amin-tiri din casa morþilor – Dostoievski). Cãtrefinal, suferinþa ia forme delirante care para anticipa sfîrºitul, moartea. Nu se întîmplãaºa – rãmîne loc pentru tensiunea ce se naºteîntre cel venit, dupã cinci ani de lagãr, ºi ceice aºteptaserã – o altã temã importantã, oaltã dramã.

În Regele... pot fi citite pagini de inten-sã reflecþie asupra propriei idei despre lite-raturã care ar putea lãmuri pe nelãmuriþi.Douã dintre eseurile cuprinse în volum mise par de o stringentã originalitate: Cînd eceva în aer, de regulã nu-i lucru bun ºi Cîndtãcem, devenim dezagreabili – cînd vorbim,ajungem ridicoli.

Dar cînd scriem? �

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 7

• Herta Müller

SUSPICIUNEA PE care a putut-o stârnititlul noului sãu volum de poeme („iar

se scrie poezie patrioticã?!“) poate fi cititãºi ca o rãzbunare pentru devãlmãºia con-ceptualã postdecembristã, de care mulþidintre intelectualii noºtri ar trebui sã sesimtã, mãcar în parte, vinovaþi. ExplicaþiaAnei Blandiana dintr-un interviu –

sensul titlului este acela cã, pentru mine,patria este foaia de hârtie din faþa mea. Dealtfel, cred cã noþiunea de poezie patrioticãeste compromisã, pentru cã se pune semnde egalitate între poezia patrioticã ºi poezii-le în care se vorbea despre Ceauºescu. Dar,dupã pãrerea mea, adevãrata poezie patrio-ticã, care existã la poeþi mari ca Dante, Höl-derlin, Eminescu, este o meditaþie desprepatrie. Genul, cel puþin la români, dar nunumai la ei, este unul profund dramatic. Nuvorbim despre ode, ci despre poeme plinede tristeþe

– îmi întãreºte bãnuielile. Cãci extenua-rea unor mari idei fondatoare ºi, orice amface, încã definitorii pentru o apartenenþã(Patria, Unirea, românitatea) a fost alimen-tatã cu destulã nesãbuinþã de chiar purtã-torii cuvântului potrivit prinºi în bãtãliiadesea devastatoare ºi fãrã nuanþã. Reveni-rea lor la matcã în vremea din urmã spuneºi ea destule despre iarna vrajbei de douãdecenii. „Descoperirea cã libertatea cuvân-tului a diminuat importanþa cuvântului estecea mai dramaticã descoperire pe care amfãcut-o dupã Revoluþie“, mãrturiseºte poetaîn acelaºi interviu cu Dana G. Ionescu (nuºtiu cât de exact i-au fost reproduse cuvin-tele), enunþând lapidar unul dintre cele maidramatice ºi false, în fond, paradoxuri alepostdecembrismului. O angajare respinsãcu doze variabile de transparenþã ºi forþã înnumele libertãþii interioare a fost urmatã deo angajare asumatã fãrã rest în numele uneiaiuritoare ºi zgomotoase libertãþi exterioa-re. Regimul era/putea fi duºmanul absolut,iar literatura subtilã promitea, de multe oricifrat, dar nu ºi indescifrabil, eliberãri, chiarconstruind ºi susþinând libertãþi interioare,scãpate mereu, de-a lungul istoriei umane,de sub vremi. Când regimul se proclamã allibertãþilor, scriitorul se descoperã inutil,cãci libertãþile unui regim (ale oricãrui re-gim) sunt mereu incomplete, parþiale, min-cinoase. De reþinut aici un detaliu: poeziapatrioticã adevãratã, se spune mai sus, e„meditaþie despre patrie“. Mai scurt ºi maipropriu Anei Blandiana, poezia este medi-

taþie. O reflexivitate servitã cu figuri meni-te sã-i îndulceascã încheierile poate fi regã-sitã în toate volumele, indiferent de ora is-toricã. Fiorul blagian – adesea identificat –face ºi el recognoscibilã vocea poetei, cãcireferinþa e de substanþã ºi de situare onto-logicã ºi scripturalã deopotrivã; tot el girea-zã marile teme recurente: trecerea/moartea,hotarul, fiinþa în lume, nimicul, marele.Chiar ºi o anume copilãrire cu tâlc vine dinaceeaºi sursã de fundal (vezi Ranã). Gh.Grigurcu prindea perfect într-un crochiu„potolita indignare a Blandianei“, „dexte-ritatea artei“, „vigoarea moralã“ ºi, „com-plementar: un surâs“.

Condiþia de martor, asumatã anume deAna Blandiana, nu este ºi nu poate fi abso-lutã, ea nu absolvã automat privitorul de„rãspunderea limitatã“ (vezi ºi Animal Pla-

net în volumul cel nou: „Mai nevinovatã,dar nu nevinovatã, / Am stat la masã cuvânãtori, / Deºi îmi plãcea sã mângâi ure-chile lungi / ªi mãtãsoase ale iepurilor /Asvârliþi, ca pe un catafalc,/ Pe faþa de masãbrodatã. / Vinovatã, chiar dacã nu eu apã-sam pe trãgaci…“). Problematic, intero-gativ, de o expresivitate sobru cantabilã,scrisul Anei Blandiana probeazã egalitateacu sine a unei voci deloc seduse de mode ºiexperimente, dar ºi intransigenþa unei inte-ligenþe verticale ºi nuanþate, vremelnic în-strãinatã în naivitãþi maniheiste de tip acti-vist. Singura libertate garantatã în absolute aceea de a trece, un adevãr pe care Reflu-xul sensurilor îl circumscria cu o directeþebrutalã ºi alinãtoare în chiar aceeaºi clipã.Titlul, spuneam, ar suna mai bine în fran-cezã, cãci e o carte nu doar despre înþelep-ciunea din urmã a fiinþei rostitoare amu-

ºinând sensuri, ci ºi despre înserarea grea,catifelatã a simþurilor pe care doar cuvin-tele le mai pot înviora. E o tristeþe seninãºi adâncã în tot ce scrie Ana Blandiana des-pre om ºi despre înalta lui coborâre, darmai este ºi superbia creatorului de oglinziale lumii, care refuzã sã creadã în nerostulsãu în era omului micºorat ºi pustiu ºi in-toneazã des-cântece ale umilinþei deghiza-te în orgoliu: „Nu mai am dreptul sã mãopresc. / Orice poem nespus, orice cuvântnegãsit / Pune în pericol universul / Sus-pendat de buzele mele. / O simplã cezurã aversului / Ar întrerupe vraja care dizolvãlegile urii, / Vãrsându-i pe toþi, sãlbateciºi singuri, / Înapoi în umeda grotã-a in-stinctelor“; „ªi eu continui sã înaintez / Penisipul umezit de moarte, / Vie ºi mândrã/ Cã pot împinge hotarul, / Sau poatetrecându-l puþin, / Fãrã sã ºtiu“.

Patria mea A4 (Editura Humanitas,2010, 150 de pagini) are subtitlul Poemenoi ºi este un nou fragment din jurnalul tre-cerii cu excelent gravate repere ale înstrãinã-rii, neliniºtii („Aici este patria neliniºtii, /Gata sã se rãzgândeascã / Din clipã în clipã/ ªi, totuºi, nerenunþând sã aºtepte / Cevanedefinit. / Aici este patria, / Între pereþiiaceºtia / La câþiva metri unul de altul, / ªinici mãcar în spaþiul întreg dintre ei, / Cidoar pe masa cu hârtii ºi creioane / Gata sãse ridice singure ºi sã scrie, / Schelete bruscanimate ale unor condeie mai vechi / Ne-folosite de mult, cu pasta uscatã, / Lune-când pe hârtie frenetic / Fãrã sã lase vreourmã…/ Aici este patria neliniºtii: / Voireuºi vreodatã / Sã descifrez urmele care nuse vãd, / Dar eu ºtiu cã existã ºi aºteaptã /Sã le trec pe curat / În patria mea A4?“),singurãtãþii („Simt cum singurãtatea mãumple ca o miere […] ªi îmi aduc de mine-aminte / Ca de o gâzã prinsã-n chihlimbar,/ În cripta luminoasã de cuvinte“ – Chih-limbar). Anacronicã printre carnavaleºtigeneraþii pe role cu ochii fixaþi pe moni-toare, fascinate „ca ºi cum n-ar muri. / Darmor“, poeta înalþã o Rugãciune pe dos, deo umanitate acutã, unui Dumnezeu „Egalde vinovat faþã de toþi / Pentru cã pe toþi i-ai pus / În faþa faptului împlinit. / Dum-nezeu al vinovãþiei de a fi hotãrât singur /Raportul între bine ºi rãu, / Balanþa menþi-nutã cu greu în echilibru / De trupul însân-gerat / Al fiului tãu care nu-þi seamãnã“.De vreme ce „nici nu suntem, de fapt, /Decât resturi, forme golite, / Faguri dincare mierea eternitãþii / S-a scurs“ (Faguri),iar „zborul va rãmâne / Singura ºansã, / Lacapãtul brusc al cãrãrii…“ (Recviem), into-naþiile psalmice oscileazã între acuzã ºitãgadã (între lumi, marginea ca un tim-

8 • APOSTROF

sau despre libertatea de a trece hotarul

Irina Petraº

�

• Ana Blandiana

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 9

pan transmite „în van / Dintr-o parte în-tr-alta, / Neantul / Neînstare sã devinã silabã“ – Timpan), tot aºa cum, în fond,uºurateca tânãrã lume contemporanã îºiconsumã puterea ºi energiile mai ales învagi spaþii virtuale, Lumea rãmânând, încão bunã bucatã de vreme, în proprietateagreu contestabilã a celor din veacul trecut.

Cele mai frumoase poeme ale volumu-lui sunt cele ale morþii la pândã, pânditã larândul ei într-o halucinantã, lentã Vânãtoareîn timp: „ªtiu cã salvarea e exclusã, dar /Nu ºtiu ce-ar însemna salvarea. / De-ncercsã fug, umbra ºi ea se mutã, / Mulându-sepe orizontul meu ca norii, / Feroce ºi

aproape protectoare-n grija/ De-a nu mãpierde, pradã altcuiva“; „Cãci aripa ºi ghea-ra ce coboarã / Asupra mea, / Înlãnþuin-du-mã cu umbra / Mult înainte de a mãatinge, / N-au nume, / Doar rãcoarea le de-seneazã-n aer / Ameninþarea care se apro-pie / Cu voluptatea crudã a lentorii“. Când„strada / Are o pantã din ce în ce mai peri-culoasã“ (Pantã), „Visul opririi / Din dru-mul spre moarte / Seamãnã morþii“ (Clep-sidrã), „totul este sau prea departe / Sauprea aproape“, iar poemul rãspunde în ecoula O continuã pierdere cu delicate crochiuripanice: „Mã supun ierbii / Care mã sal-veazã / De neliniºtea care sunt eu însãmi,/Lãsându-mi numai tãlpile goale în roua /

Prin care tu urci în mine, / Înlocuindu-mã“(Exorcizare); „Afarã pe coline sufletul / κiregãseºte respiraþia, / Verdele ierbii îi facebine, / Rostogolit prin otava / Jumãtateiarbã, jumãtate mireasmã. / Respirã adânc,inspirã, expirã / Primãvara care trece prin el/ Curãþindu-l de spaime. // Culcatã în pa-jiºtea-naltã / Vãd norii pe cer lunecând / Camirosul de fân peste dealuri, / Iar ochii ºinãrile mele / Descoperã taina: / Rotire dul-ce ºi neobositã în haos, / Înfãºurând pe fu-sul vãzduhului / Miresme ºi nori. // În timpce sufletul / se obiºnuieºte cu pãmântul / ªirespirã adânc“ (Afarã pe coline).

�

RACORDATÃ LA sensibilitatea de azi, AnaBlandiana din volumul Patria mea A4

(Ed. Humanitas, 2010) însufleþeºte în-registrarea zvonului imanenþei cu glisãrisubtile înspre spaþiul metafizic, înspre în-trupãrile divinului, precum în poemul, curãsunet etic subtextual, Pe role, în care ado-lescenþii postmodernitãþii, tinerii „recenþi“,cu „ochii fixaþi în monitoare“ ºi care „trecpe role“, sunt asistaþi, în peregrinãrile lormecanice, de o boare de transcendenþã („Eitrec pe role/ Cu cãºtile bubuind la urechi,/Cu ochii fixaþi pe monitoare,/ Fãrã sã ob-serve frunzele care cad,/ Pãsãrile care plea-cã,/ Ei trec pe role/ ªi peste ei trec rulîndanotimpurile/ Vieþilor lor/ ªi anii, ºi veacu-rile,/ Fãrã sã înþeleagã despre ce este vorba./Ei trec pe role/ Printre umbre ale realitãþii/Despre care cred cã existã/ ªi printre perso-naje care li se par oameni,/ Mecanisme/Create de alte mecanisme/ Dupã chipul ºiasemãnarea acestora,/ În timp ce Dumne-zeu/ Coboarã printre ei/ ªi învaþã sã mear-gã pe role/ Ca sã îi poatã salva“). Chiardacã unii comentatori au vãzut în acestpoem „o ideaþie clarã ºi de un tutelar spiritgeometric“ (Daniel Cristea-Enache), nu îipoate fi refuzatã acestui text deschidereasemanticã, pluralismul înþelesului, jocul deprevizibil ºi imprevizibil, de luminã ºipenumbrã din care se naºte figuraþia sim-bolicã prezentã în final. O altã poezie, încare e înscenatã o cosmogonie în grilã elip-ticã, e Rugãciune. Dumnezeirii i se atribuieculpa „de a fi hotãrît singur/ Raportul întrebine ºi rãu“, într-un univers în care pro-porþiile „otrãvurilor, culorilor, parfumuri-lor“ sunt prestabilite, rod al unei predesti-nãri autoritare ºi, în acelaºi timp, arbitrare(„Dumnezeu al libelulelor, al fluturilor denoapte,/ Al ciocîrliilor ºi al bufniþelor,/Dumnezeu al rîmelor, al scorpionilor/ ªi algîndacilor de bucãtãrie,/ Dumnezeu care i-ai învãþat pe fiecare altceva/ ªi ºtii dinain-te tot ce i se va întîmpla fiecãruia,/ Aº daorice sã înþeleg ce-ai simþit/ Cînd ai stabi-lit proporþiile/ Otrãvurilor, culorilor, par-fumurilor,/ Cînd ai aºezat într-un cioc cîn-tecul/ ªi în altul croncãnitul,/ªi-ntr-unsuflet crima ºi în altul extazul,/ Aº da orice,mai ales, sã ºtiu/ Dacã ai avut remuºcãri/

Cã pe unii i-ai fãcut victime ºi pe alþii cã-lãi,/ Egal de vinovat faþã de toþi/ Pentru cãpe toþi i-ai pus/ În faþa faptului împlinit./Dumnezeu al vinovãþiei de a fi hotãrît sin-gur/ Raportul între bine ºi rãu,/ Balanþamenþinutã cu greu în echilibru/ De trupulînsîngerat/ Al fiului tãu care nu-þi seamã-nã“). Chiar dacã vizionarismul nu este, cums-a mai observat, o prezenþã lipsitã de echi-voc a acestor versuri, totuºi, dincolo de „lu-crãtura“ care se strãvede dedesubtul imagi-nilor ºi atitudinilor lirice, ceea ce mi se pareesenþial în legãturã cu poezia Anei Blandia-na din acest volum e dinamica ascensionalãa sintaxei poetice, cu accentul semantic ºiontic aºezat în finalul textului, unde e con-centratã, de altfel, semnificaþia esenþialã,centrul de greutate al discursului.

Poemul Animal Planet traduce aceeaºistare de angoasã a eului angrenat într-ununivers agresiv ºi anihilant, marcat de moar-te ºi violenþã, un mecanism al terorii coti-diene, al spaimei de a fi, în care nici mãcarapelul la resorturile religiozitãþii nu maipoate provoca limpezirea spiritului ºi împã-carea cu sine („Mai nevinovatã, dar nu nevi-novatã,/ În acest univers în care/ Înseºi legi-le firii hotãrãsc/ Cine trebuie sã ucidã pecine/ ªi cel ce ucide mai mult este rege:/ Cuce admiraþie este filmat/ Leul placid ºi fero-ce sfîrtecînd cãprioara,/ Iar eu, închizîndochii sau televizorul,/ Am senzaþia cã parti-cip la crimã mai puþin,/ Deºi ºtiu cã-n opai-þul vieþii/ Trebuie pus mereu sînge,/ Sîngelealtuia.// Mai nevinovatã, dar nu nevino-vatã,/ Am stat la masã cu vînãtori,/ Deºi îmiplãcea sã mîngîi urechile lungi/ ªi mãtãsoaseale iepurilor/ Asvîrliþi, ca pe un catafalc,/ Pefaþa de masã brodatã./ Vinovatã, chiar dacãnu eu apãsam pe trãgaci,/ Ci-mi astupamurechile,/ Oripilatã de zgomotul morþii/ ªide mirosul sudorii neruºinate a celor ce-autras.// Mai nevinovatã, dar nu nevinovatã,/Totuºi mai nevinovatã decît tine,/ Autorulacestei perfecþiuni fãrã milã,/ Care ai hotãrîttotul/ ªi apoi m-ai învãþat sã întorc ºi celã-lalt obraz“).

Dincolo de retorismul unor aserþiunicare îngreuneazã uneori accesul la ilumi-nãrile lirismului, se pot regãsi în acestepoeme viziuni ale candorii ºi ale solitudiniicreatorului care îºi resimte acut condiþia de

prizonier al cuvintelor, de captiv al sensu-rilor, precum în poemul, cu sunet arghe-zian, Chihlimbar („Uitând de lume ºi uitândde mine,/ Simt cum singurãtatea mã umpleca o miere/ Curgând în vasul ce i se cuvine/Pentru c-o soarbe ºi o cere.// Sacri sunt fa-gurii din care curge/ Aurul ei pe viaþa-mi deapoi,/ Când limpedea-þi pedeapsã, Demiur-ge,/ Mã înfãºoarã-n dulcele noroi// Dar vo-luptate-i chinul, nu calvar/ ªi îmi aduc demine-aminte/ Ca de o gâzã prinsã-n chih-limbar,/ În cripta luminoasã de cuvinte“).

Foarte expresiv mi se pare poemul Car-naval, prin forþa de sugestie a imaginilor,prin raportul just dintre spus ºi nespus, prin-tr-o artã a revelãrii prin ascundere ºi a ca-muflãrii prin arãtare pe care poeta o stãpâ-neºte aici pe deplin („Se coloreazã ca sã seascunzã/ ªi sub acest travesti/ Trece dinfrunzã în frunzã,/ Le convinge cã zborul nudoare,/ Cã e doar o experienþã minunatã,/Apoi le desprinde uºor, /Libere pentruprima datã,/ Fascinate de întâmplare,/ Caºi cum n-ar muri./ Dar mor./ Iar el, cel cele travestise/ Ca sã le omoare,/ Rãmâne sin-gur ºi colorat ca o paiaþã/ În lumea deodatãmai mare/ Între catedralã ºi piaþã,/ Singurºi fãrã sã ºtie muri,/ Deºi ºtie sã zboare“).Convenþionalismul unor imagini ºi pre-zenþa unor simboluri sau metafore prea ex-plicite sunt contracarate, în aceastã carte deremarcabilã alcãtuire, de dramatismul su-biacent al versurilor, de opþiunea pentrulimpezimea dicþiunii ºi pentru dozajul justîntre revelarea suprafeþelor fenomenale alelumii ºi dimensiunile misterului. Între em-piric ºi transcendent, eul poetic trãieºte acutsfâºierile unei cunoaºteri incomplete ºi aleunei trãiri parþiale a geografiei impalpabilea lumii. ªtiinþa arhitecturii textului poe-tic, de care dispune Ana Blandiana, nu pu-ne în umbrã însã, cum cred unii, dispo-nibilitãþile afectiv-simbolice ale textului,racordat mereu fie la întruchipãrile uneimitologii ascunse a eului, fie la prefigurã-rile expresive ale unei alegorii existenþialecu accent etic. Carte de elevatã þinutã liricã,Patria mea A4 vãdeºte, încã o datã, dispo-nibilitãþile expresive ale unei poete care,cum sublinia Tudor Cristea, „merge, în-fruntând orice riscuri, nu pe cãrãrui ºerpui-te, ci pe calea regalã a poeziei“.

�

O patrie în A4Iulian Boldea

�

10 • APOSTROF

„Sã laºi urme...“

L ITERATURA ROMÂNÃ întreZeitgeist ºi Poltergeist – aºa

poate fi sintetizatã primasecþiune a volumului Litera-tura românã contemporanã:Prelungiri, de Irina Petraº(Cluj-Napoca: Casa Cãrþii deªtiinþã, 2010), în care autoa-rea strânge la un loc câtevadintre interviurile ºi intervenþiile publice pecare le-a avut în ultimii ani, câteva micro-medalionane critice completând formula, careprecedã o foarte masivã – aproape 240 de pa-gini! – jumãtate de volum compusã din recen-zii ºi cronici, la nume mai mici sau mai mariale literaturii române recente, dintre care îiamintim prin eºantionare – cu fatala vinã dea-i uita pe ceilalþi... – pe Ion Pop ºi GabrielChifu, Vasile Igna ºi Marin Mincu, IoanPintea ºi Ruxandra Cesereanu. Prin structu-rã ºi conformaþie geneticã, Irina Petraº are personalitate, adicã este o fire necuminte:atunci când i se sugereazã sã scrie doar des-pre numele „mari“ care apar în librãrii, scrieºi despre cele mici; când i se spune, scorþos ºiaulic, cã trebuie sã aibã „sistem“, practicãbucuria scrisului asistemic ºi decomplexat, casã nu mai vorbim de pãreri ºi opinii, care-isunt, de regulã, în afara convenienþelor pru-dente ºi întotdeauna de partea adevãrului.Altfel spus, singurãtatea responsabilã derivãla ea din ludic ºi invers, fãrã ca vreo clipãaliajul paradoxal sã prejudicieze substanþa;bunã bricoleurã a spaþiului ei domestic, exce-lentã organizatoare a unor reuniuni literarede anvergurã ºi a unor opþiuni editoriale cubãtaie lungã, poartã în sine nostalgia febrilãa vechilor meºteºugari transilvãneni, pentrucare suprarealismul atelierului ascunde în elvirtualitatea unor combinaþii infinite, iar per-fecþionismul înseamnã cizelarea la nesfârºita unor sincretisme ocupaþionale greu de defi-nit, prelungite în savoare ºi artã.

Fireºte, Irina Petraº are obsesii, pe care nucautã sã le ascundã, dimpotrivã. Pasiunea pen-tru analizele de gen, pentru „ºtiinþa morþii“(titlu de volum anterior), atracþia pentru visestenice, neabisale (subiect de volum proiectat)sau – foarte pregnantã în prima secþiune avolumului de faþã – obsesia de a transformaspaþiul public în care lucrezi – un oraº, un ju-deþ, un þinut, cum este Transilvania – în spaþiude afinitate ºi calitate intrã, toate, în aliajulintelectualului responsabil, pentru care nuapariþia la televiziuni este importantã, nu om-niprezenþa locvace la mese rotunde sau lansãri,ci „lucrãtura“ cea de pe urmã: ce laºi în urmata, cu ce-þi prelungeºti numele într-o poste-ritate „scurtã“ (optez, din nou, pentru unadintre sintagmele implicite ale textelor dincarte) ºi, mai ales, cu ce-þi transformi discre-þia de substanþã în reputaþie publicã ºi faimã.

Zeitgeist-ul pe care-l invocam la începutultextului meu vine, desigur, din rearanjarea li-teraturii române de dupã Revoluþia din de-cembrie 1989, când Sistemul unic s-a pulve-

rizat într-o puzderie de microsisteme alter-native sau concurenþiale, eºecul Istoriei critice...a lui Manolescu (comentatã indirect în carte,prin intermediul analizei unor volume sem-nate de Ion Bogdan Lefter ºi Laszlo Alexan-dru) fiind explicabil ºi pe acest fond de inadec-vare stilisticã la nou ºi diferenþã. Vom dezbatemult ºi bine cu Irina Petraº spinoasa chestiunea generaþiilor: ea e mefientã, eu sunt partizan,ceea ce nu înseamnã cã nu ne putem întâlniundeva pe la mijloc, unde nu se scot cuþitele,ci panoplia mult mai subtilã a argumentelor(ale mele fiind, desigur, mai solide...). Post-decembrismul mai înseamnã – remarcã ea –perioada „premiilor mici“, care nu consacrã,chiar dacã sunt acordate de Uniunea Scriito-rilor. Ca membru în mai multe jurii – prilej detandre exasperãri ºi învãþãri de minte nu o datãtraumatice –, pãrerea mea este, oarecum dim-potrivã, cã trãim într-o vreme a premiiloraleatorii: juriul selecteazã nu din ansamblulcãrþilor pe care ar trebui sã le aibã în vedere –totalitatea câmpului editorial, dacã stãm sã negândim bine – , ci din cel la care are acces,prin hazardul liber al lecturilor întâmplãtoare,întâlnirii la fel de întâmplãtoare cu cartea, alprezenþei cãrþii la locul cu pricina etc. Rezultãde aici cã nici mãcar prieteniile sau traficul deinfluenþã nu mai sunt ce au fost înainte, motivpentru care Irina Petraº – una dintre marilenume ale criticii noastre de întâmpinare dinacest moment – are dreptate sã parieze struc-tural pe provizorat ºi pe fragmentar, însã estela fel de adevãrat – volume masive, pe care le-a semnat, stau mãrturie... – cã ea încearcã,în mãsura posibilului, sã cuprindã tot, de la,sã spunem, Al. Muºina (elogiat pentru unobiect contondent pe care vã las sã-l descope-riþi la lecturã), Gabriel Liiceanu sau Ioan Gro-ºan ºi ªtefan J. Fay la Dan Herciu, RoxanaSicoe-Þirea sau apocalipticul Andrei Simuþ.

Poltergeistul din primul paragraf þine de substanþa ludicã a Irinei Petraº, derivânddin spectacolul liber ºi totodatã fascinant aldeconstrucþiilor. Deschiderea pentru frag-ment, pentru detaliu ºi diferenþã potenþeazã,în cazul ei, un scris trãit ca drept la libertate.Crescutã în anii sublimi ai modernismuluicatedratic clujean, când toatã lumea citea doar„capodopere“ ºi marii literaþi oficiau petrotuarul din faþa fostei Librãrii a Univer-sitãþii ca într-un spaþiu ceremonial dotat cu osacralitate ostentativã, ea s-a tras la margineºi a început sã chicoteascã, starea aceasta de spirit ºãgalnicã nepãrãsind-o nici astãzi.Dacã vrei sã înveþi cum se surmonteazã uncliºeu – du-te la Irina Petraº! La fel cu morga,cu verticalitatea semeþ înfiptã-n bãþ sau cumelancolia. Avem o prestigioasã cohortã devestale încrâncenate, care scriu sau vorbescdespre comunism ca ºi cum nimic mai negrun-ar fi apãrut vreodatã pe ecranul obsesiv alistoriei? – Irina Petraº relativizeazã chiar ºidiabolizarea unilateralã a ceauºismului, nucrede în asimilarea sa cu „Siberia spiritului“ºi nu e de pãrere cã ura trebuie retroactivatãatât de pãstos, încât sã ascundã ºi ceea ce afost bun într-o epocã de culturã altminteriatroce. Avem în jurul nostru o mulþime dejungieni abisali, dispuºi sã-ºi converteascãresentimentul nocturn în modernism nega-

tiv sistemic? – visele Irinei Petraº, pe care eale descrie în detaliu, merg în sens invers, sin-cretic ºi creativ, obsesia lor fiind aceea de a„ieºi din lumea care cade“, de a pune cãrã-midã lângã cãrãmidã în zidul singurei casecare în cele din urmã conteazã: a operei pecare o laºi în urma ta ºi a seninãtãþii cu ca-re-i pui moþul.

Numai relativul este viu – scrie autoareala pag. 14, fãcându-ne sã înþelegem un fe-nomen care la alþii este doar mimetism saumistificare de sine: Irina Petraº se simte bi-ne în postmodernism, angrenajele sale ludi-ce venindu-i de minune aici, ca o mãnuºã.Literatura este un contract ficþional întreautor ºi cititor – se scrie la un moment dat,foarte doct, în altã parte. Unde intrã aici cri-ticul? – de partea autorului, de aceea a citito-rului sau undeva la jumãtatea distanþei dintrecei doi, în zona mai subtilã a axiologiei?Tematismul a dominat, ca tendinþã, anii dematurizare ai Irinei Petraº; numai structura-lismul îl mai întrecea în persuasiune ºi vi-vacitate. Primul mergea înspre simbol (adicãînspre suflet), pe când al doilea, înspre cere-bralitate. Genealogic, autoarea de care neocupãm a ales prima dintre aceste cãi, dar adecantat-o, pãstrându-i componenta filoso-ficã, transformatã în tensiune existenþialã.Sunã poate pretenþios: „muritudinea“, „ºti-inþa morþii“, derivate din conºtiinþa – trãitãaievea, ca tensiune cotidianã convertitã înseninãtate – cã literatura adevãratã – actulcritic nefãcând câtuºi de puþin excepþie – es-te un fenomen thanatologic: un pariu fragilcu viaþa în detrimentul morþii, cu forma îndetrimentul dispersiei.

Un om care nu cunoaºte „dedesubturile“s-ar putea întreba: ce tot are Irina Petraº cu„muritudinea“? Nu cumva, tot amintind acestpunct referenþial, introducem în actul scri-sului o dimensiune pateticã excedentarã, co-lorând existenþial un fenomen care ar trebuisã rãmânã doar estetic? Pentru a primi unrãspuns, urmãriþi cum scrie Irina Petraº despre„ºtiinþa morþii“: o exorcizeazã, fireºte, îi ne-tezeºte adâncimile, chemãrile abisale ºi an-goasa, dar, totodatã, o introduce în organi-citatea universului ºi a toate câte existã: otrage spre sine, o disciplineazã. Blagianismulspiritului ei se manifestã, aici, cel mai plenar:nu întâmplãtor, vorbim despre un om foar-te implicat în permanentizarea memoriei luiLucian Blaga, inclusiv prin intermediul unuifestival anual, cu bunã prizã la intelectualiidin þarã ºi la public.

Atingem aici un punct pe care o viitoareanalizã ar trebui sã-l releve cu o acurateþecriticã superioarã: scriind, trãind cultural,Irina Petraº interiorizeazã ºi decanteazã mo-dele. Vede vieþi, sesizeazã detalii, surprindegesturi ºi inflexiuni de frazã, ele intrând apoiîn economia subtilã a aventurii pe care oprezintã publicului. Nu are complexe, nu ºtiesã fie resentimentarã ºi nu te loveºte pe laspate. Dimpotrivã, scoate tot ce-i bun în tine:te remarcã, te editeazã, luptã pentru ieºirea taîn lume, se laudã cu numele ºi cu manuscri-sele pe care le-a publicat (seria „Akademos“,dar nu numai, fiind ilustrativã în acest sens).Mai mult chiar, se mai poate ºi râde cu IrinaPetraº, senin, descãtuºat, cu o nuanþã beneficãde spiritualizare. Un singur lucru nu se poate:sã fii ca ea, sã-i semeni întru totul – o utopiepe care mulþi din literatura noastrã ar trebuis-o încerce mãcar niþel, ºi atunci lumea ar fi,cu siguranþã, infinit mai seninã ºi mai bunã.

�

ªtefan Borbély

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 11

Un oraº de graniþã

R OMANUL UN port la Rã-sãrit de Radu Tudoran,

apãrut în 1941, a avut ace-eaºi soartã ca Rusoaica luiGib Mihãescu. Dupã 23 au-gust 1944, el n-a mai pututfi reeditat, pentru bunul mo-tiv cã acþiunea se petrece înBasarabia ºi cã se fac unelereferiri negative la „MareaRevoluþie din Octombrie“, ceea ce i-ar fisupãrat pe stãpânii de la Moscova. Provinciaromâneascã, istoricã, dintre Prut ºi Nistruera pentru ei, ca ºi pe vremea þarilor, guber-nie ruseascã. Nu numai localitãþile, CetateaAlbã, Bugaz, Vâlcov, Budachi, Reni, dar ºi unele personaje, precum ComandorulMaximov, nu aveau cum sã le fie pe plac.Acesta fugise de la Sevastopol cu o micãambarcaþiune, apoi înot, în timpul revo-luþiei, ºi, dupã o luptã dramaticã în largulmãrii învolburate, gãsise adãpost într-unmic port basarabean, la Limanul Nistrului.Fiica, Ludmila, de 16 ani, fusese înecatã, iarsoþia, împuºcatã în aceeaºi zi de bolºevici.

Dupã 1989, romanul a fost, în fine, re-descoperit ºi recent a cunoscut o nouã edi-þie, dupã numeroase altele, cu o prefaþã deAlex. ªtefãnescu (Editura Art, Jurnalul Na-þional, 2011).

Un inginer electrotehnic (îi vom spuneInginerul, pentru cã naraþiunea e scrisã lapersoana întâia ºi în numele lui) vine în orã-ºelul-port Bugaz sã instaleze motoarele uzi-nei electrice. Lumea de aici îi este completnecunoscutã, cu amestecul ei de români,ucraineni, ruºi, polonezi, armeni, evrei,turci, vorbind o limbã în care predominãaccentul rusesc, dupã mai bine de un secolde stãpânire strãinã: „lãcãtenent“, „cãcoa-ne“, „cãlãnei“ etc.

Oraºul pare pustiu, parcã uitat de Dum-nezeu, în micul port acosteazã uneori câteun barcaz pe sãptãmânã, strãzile sunt plinede colb, casele mãrunte, rare ºi sãrace, foculse face cu stuf.. În schimb, cârciumi, la totpasul, cele mai multe sub pãmânt (beciul luiPancoff), unde pescarii beau aldãmaºuri,când le naºte nevasta ºi la pomeni, când lemoare copilul, în cântece de armonicã. Bir-jele jigãrite nu-s mai mari decât o roabã,„trase de un cal slab ºi trist, ca ºi omul depe caprã“. Ca oraº de graniþã, Bugazul areºi o unitate militarã de grãniceri, ºi ei muº-terii credincioºi ai localurilor, o adminis-traþie ce se þine de baluri ºi sindrofii ºi maideloc de treburile urbei. E de observat încão datã modul nepãsãtor în care au înþeles

guvernele, ºi cel rus, ºi cel român, sã se ocu-pe de aceastã provincie perifericã, þinutãparcã dinadins departe de civilizaþie. Deaceea nu-i de mirare cã funcþionarii ºi mi-litarii nou-veniþi nu ºtiu cum sã plece mairepede, sau pânã atunci sã se dedea uneivieþi uºuratice ºi unor beþii crâncene. Ceeace se întâmplã o bunã bucatã de vreme ºi cuInginerul nostru, care se considerã un exilatpe aceste meleaguri inospitaliere. κi gãseºtegazdã la o babã amãrâtã ºi face baie într-unhârdãu, adus de pitorescul Nagaviºka, un felde ins bun la toate. Fetele sãrace, doritoarede un oarecare confort ºi distracþie, îi bat îngeam ºi-l întreabã: „Radio nu iest? Nicipatifon?“

La început ezitant, pânã la urmã, Ingi-nerul se apucã de bãuturã, dând pe gâtzubrowka ºi belogalowka, adicã spirt curat. Oimagine sinteticã a micului port o dã po-lonezul Ronsky, directorul uzinei: „Un oraºcare te omoarã încet, de care nu te poþi des-prinde, în care te cufunzi ca în besnã. Unoraº de beþivi ºi de femei desfrânate“. Eunul dintre „târgurile unde se moare“, cumle-a numit, în seria lui romanescã, CezarPetrescu. Printre personajele aflate în „tran-zit“, bine conturat este locotenentul Ilinca,cel care cântã, apãsat de o mare tristeþe,„Nistrule, pe malul tãu...“ Împuºcat, separe, de grãnicerii sovietici, el e transportatpe targã de soldaþi ºi, pe punctul de a intraîn comã, cere sã-i cânte lãutarii. Convoiulînainteazã anevoie, dar deodatã viorile autãcut. Momentul este pãtruns de emoþie,aproape copleºitor: „marinarii au lãsat targajos ºi s-au descoperit. Lãutarii au îngenun-cheat în marginea drumului, strângându-ºiviorile la subþioarã“. ªi Inginerul (care acumse confundã vizibil cu autorul) mediteazã,cu vãditã ºi tulburãtoare semnificaþie, la ceimorþi înecaþi, gâtuiþi, înjunghiaþi, „împuº-caþi pe acest îngrozitor hotar care desparte lu-mea în douã“ (s.m.). ªi cotinuã pe acelaºiton tragic: deasupra þãrmului de la rãsãrit,„norii aceºtia grei ºi negri, care plutesc detotdeauna“ (s.m.)

Radu Tudoran ºtie sã vadã grupuri deoameni ºi în alte împrejurãri, ca, de exem-plu, concursul bãrcilor, când oraºul pescã-resc e în sãrbãtoare ºi se bea vinul cu gãlea-ta, sau scena balului de la prefecturã, în carese detaºeazã portrete groteºti ca al masiveiprimãrese, provocându-l insistent pe Ingi-ner în timpul dansului. Acesta simþea cã aravea în braþe o saltea, nu o femeie. De ase-meni, portretul soþiei lui Ronsky, senzualaºi mereu disponibila Tamara. Într-un astfelde mediu, bând în neºtire ºi lãsându-se uºorademenit de fetiºcane pasagere, Inginerul serecunoaºte spãsit în faþa ComandoruluiMaximov ca un decãzut, menit pierzaniei.ªi totuºi nu era aºa. Mâna acestuia se în-tinde protectoare asupra lui, resuscitându-l,fãcându-l sã-ºi punã în valoare calitãþileînecate în alcool, rãmase latente.

În portul-oraº de graniþã, unde venise,cum se spune, în interes de serviciu, Ingi-nerul era în fond animat de o mare pasiune,ºi anume, aceea nauticã, visînd sã strãbatãmãrile ºi oceanele. Are norocul sã-l întâl-neascã pe amintitul Comandor Maximov,unul dintre personajele cele mai complexeale romanului ºi „singurul om din oraºulacesta cenuºiu“ care-i devine prieten. Maimult, gãseºte în persoana lui un mentor ºiun maestru. Bãtrânul matelot îi propune sãvadã împreunã iahtul sãu, de multã vremepãrãsit, ºi novicele este încântat. Se apucã

amândoi sã-l recondiþioneze. Corãbioarapurtase numele „Ludmila“, fiica înecatã alui Maximov, în carte, simbol al puritãþii, de fantoma cãreia Inginerul ajunge sã se în-drãgosteascã. Fostul proprietar o boteazãacum, în forma ei înnoitã, „Miladul“, numederivat prin anagramã din cel iniþial.

Curând, Inginerul e pregãtit sã porneas-cã în larg, pe drumul împlinirii visului sãu.Dar, în afarã de întâlnirea crucialã cu acelacare-l trezise la viaþa adevãratã, se adaugãîncã una, poate ºi mai revelatoare, întâlnireacu Nadia, care schimbã fundamental tona-litatea cãrþii. Dintr-un roman al „târgurilorîn care se moare“, el devine o exaltantã po-veste de dragoste dintre o adolescentã ºi unbãrbat matur, încorporând ideea de puritate,o dominantã a romanului. La început, întreei se leagã o simplã camaraderie, fiind apro-piaþi prin pasiunea lor comunã pentru mareºi nauticã, nu fãrã o abia perceptibilã co-notaþie afectivã. Treptat însã lucrurile evo-lueazã, ajungând la un balans între atracþieºi reþinere. Se angajeazã amândoi la o în-trecere de înot ºi, neavând cu ce sã se schim-be, Nadia rãmâne complet goalã sub pãturã.Inginerul mediteazã asupra castitãþii ºi pu-ritãþii (nici vorbã sã încerce vreun gestatentând la pudoare, cum s-ar întâmpladesigur într-o epocã dominatã de sex, caaceea de azi) ºi-i descrie cu fineþe, mai multimaginând, corpul de adolescentã: „ºoldu-rile i se curbau delicat ºi cald, înscriind înprelungirea coapsei, pânã în talia subþire,o linie melodioasã“. Admirând-o, bãrbatulmatur crede cã nu meritã o asemenea fiinþãpurã: „Mi se pãrea imaterial de curatã ºide frumoasã“ .ªi totuºi senzualitatea începesã-ºi spunã cuvântul, chiar dacã, deocam-datã, amândoi pun frânã. Paralel, se impuneînsã, cu o voce ºi mai puternicã, relaþia lorsufleteascã, faptul cã se iubesc din toatãfiinþa, ceea ce o determinã pe Nadia sã-lurmeze pe Inginer în aventura lui maritimãºi sã i se dãruie. Romanul devine în aceastãparte a lui un tulburãtor poem liric. Din ne-fericire, cei doi temerari sunt surprinºi de ofurtunã puternicã ºi, cu toate încercãrile dea o salva, Nadia se prãbuºeºte sub „mun-tele de apã“ ºi se îneacã. Aºa se încheie, cuvorba îndoliatã a Inginerului, „cruciera lorde dragoste ºi moarte“.

Un port la Rãsãrit conþine în fapt douãromane: unul al oraºului de graniþã, cu ma-rasmul târgului de provincie de altãdatã, cufauna lui cenuºie întristãtoare, în toate pri-vinþele, ºi un roman de dragoste, care poatesã placã ºi azi celor care mai preþuiesc poe-zia de substanþã, sufleteºte adâncã, delicatãºi suavã, a eternului feminin. Radu Tudorano înfãþiºeazã inspirat, în stilul de acum 70de ani, ce s-ar putea sã parã desuet, însã cuo prospeþime ºi o luminozitate care este atinereþii ºi care contrabalanseazã ceþurileprimei pãrþi, e adevãrat, mai bogatã în pro-blematicã, în portrete bine reliefate, în re-constituirea atmosferei provinciale de mar-gine de lume. Aici probeazã scriitorul forþalui epicã de romancier, pe când în descriereaiubirii impetuoase, pânã la urmã, nefericite,cu accentuatele ei reflexe lirice, întrezãrimîn bunã mãsurã un poet. Al puritãþii ºi alcastitãþii.

�

Al. Sãndulescu

12 • APOSTROF

Criticul/teoreticianul ºi autorul de jurnal

C UM AM mai spus cu altã ocazie, LiviusCiocârlie face parte dintr-o selectã serie

de „abandonuri“ ºi de „reorientãri“ care aumarcat istoria criticii literare româneºti:în anumite momente ale carierei lor, TudorVianu, Adrian Marino sau Mihai DinuGheorghiu au anunþat public renunþarea laexerciþiul profesional de pînã atunci ºireplierea pe alte „aliniamente“. Din istoricliterar ºi cronicar al actualitãþii, Vianu adevenit comparatist ºi stilistician, Marinoa lãsat în urmã teoria literarã ºi, în ultimiisãi ani de viaþã, s-a consacrat ideologiei cul-turale, iar Gheorghiu a lãsat recenzisticapentru sociologie. Spre deosebire de atarireplieri produse în interiorul cîmpului largal studiilor literare ºi culturale, decizia dinanii 1980 a lui Livius Ciocârlie a fost ºi mairadicalã: el a renunþat la statutul metadis-cursiv ºi ºi-a asumat scriitura personalã,confesivã: jurnalul.

N-a fost – de fapt – o trecere atît debruscã ºi definitivã. ªirul cãrþilor publica-te de-atunci încoace a cuprins însemnãricînd mai noi, cînd mai vechi, între care ºisecvenþe începînd din 1965, cînd autorulavea 30 de ani, biniºor înainte de a se afir-ma în rol de „critic literar“. Avea sã pres-teze mai degrabã ca romanist, comparatistºi teoretician: intrat în învãþãmîntul uni-versitar, în Timiºoara natalã, în 1963, laCatedra de francezã, nu s-a manifestat niciîn recenzistica pe marginea noutãþilorscriitoriceºti la zi, nici în rol de cercetãtoral istoriei literare româneºti. Volumul dedebut, publicat la aproape 40 de ani, Rea-lism ºi devenire poeticã în literatura francezã(Editura Facla, 1974), tezã de doctorat, ilus-tra nu doar specializarea sa „de niºã“, ci ºiinfluenþele dinspre voga parizianã a perioa-dei, semiotizantã ºi tematistã (cu preluãride la sursã, inclusiv într-un stagiu la ÉcolePratique des Hautes Études, în 1972-1973,cu Gérard Genette ºi alþii). Urmãtoareledouã cãrþi, Negru ºi alb: De la simbolul ro-mantic la textul modern (Editura CarteaRomâneascã, 1979) ºi Mari corespondenþe(aceeaºi editurã, 1981), îºi dezvoltau su-biectele – un model de evoluþie structuralã,un gen „paraliterar“ – aplicîndu-le ºi unorautori români, cu aceeaºi rigoare concep-tualã, dar cu o scriiturã din ce în ce mai

relaxatã, mai plãcut-speculativã. Formulãcaracteristicã pentru Livius Ciocârlie-„me-taliteratorul“, ilustratã ºi în articolele strînseîn Eseuri critice (Editura Facla, 1983). Aurmat „abandonul“, însã – de fapt – a con-tinuat sã producã texte de gen, chiar dacãsporadic, atunci cînd n-a mai putut refuzasã scrie cîte un articol, sau mai puþin vizibil,în fluxul abundent de referate pe care „in-dustria“ doctoratelor n-a încetat sã i le so-licite. Ceea ce înseamnã cã succesiunea eta-pelor disimuleazã un paralelism: autorulînsemnãrilor de jurnal, pãstrate multã vre-me pentru sine, îºi construieºte cariera aca-demicã, „ºtiinþificã“, de romanist ºi teoreti-cian literar, pentru ca dupã renunþarea„oficialã“, în timp ce semneazã volumconfesiv dupã volum confesiv, sã rãmînã –de voie, de nevoie… – activ ºi pe frontulcritico-universitar, de unde nu poþi dezertacu una, cu douã…

Punct de inflexiune: romanul documen-tar de familie ºi de mediu socio-cultural UnBurgtheater provincial (Editura Cartea Ro-mâneascã, 1984), experiment extrem deinteresant, practic neasimilat de istoria au-tohtonã a genului.

Jurnalele au ajuns la nu mai puþin de 14volume – palmares prin care Livius Cio-cârlie se apropie de cel al Anaïsei Nin saual lui Julien Green, autori faimoºi prinnumeroasele lor volume de însemnãrizilnice. ªi la acest capitol autorul nostru e– însã – un „caz“: el nu-ºi publicã pur ºisimplu jurnalul pe mãsurã ce-l scrie, pemãsurã ce avanseazã în vîrstã. Mai întîi,cele 14 titluri nu respectã – ziceam – cro-nologia, cîteva dintre ele recuperînd sec-venþe mai vechi. Altele sînt tematice,organizînd fluxul cotidian în funcþie desubiectul ales. În sfîrºit, cãrþile consacratelui Cioran ºi Valéry sînt jurnale de lecturãfocalizate (note nesistematice despre cãrþifiind prezente peste tot). Care sã fie ecuaþiaintegratoare a seriei? Refacerea cronologi-ei e mai uºoarã, chiar dacã în volumelereferitoare la perioadele de dupã 1990 nusînt consemnate datele. Dar volumele care-ºiau regulile proprii de construcþie, aparte defluxul general? Cum s-ar articula ele înîntreg, dacã ar fi sã ne imaginãm jurnalullui Livius Ciocârlie editat aºa cum a fostscris de-a lungul zilelor, anilor, deceniilor?

Iatã lista titlurilor: Clopotul scufundat(Editura Cartea Româneascã, 1988), Frag-mente despre vid (aceeaºi editurã, 1992), Pa-radisul derizoriu: Jurnal despre indiferenþã(Editura Humanitas, 1993), Viaþa în pa-rantezã: Jurnal. 1965-1977 (Editura Amar-cord, 1995), Cap ºi pajurã (Editura Albatros,1997), Trei într-o galerã (Editura Echinox,1998), Caietele lui Cioran (Editura ScrisulRomânesc, 1999, cu o reeditare la Huma-nitas), De la Sancho Panza la Cavalerul

Tristei Figuri (Editura Polirom, 2001), &comp. (aceeaºi editurã, 2003), Bãtrîneþe ºimoarte în mileniul trei (Editura Humanitas,2005), Pornind de la Valéry (aceeaºi editurã,2006), Cu dinþii de lînã: Jurnal 1978-1983(aceeaºi editurã, 2008), Cartea cu fleacuri(Editura Paralela 45, 2010) ºi Cu faþa laperete (Editura Cartea Româneascã, 2010).

ªi un volum-interviu: „… pe mine sã nucontaþi“: Convorbiri cu Mircea Benþea (Edi-tura Paralela 45, 2003, 2010).

Greutatea „fleacurilor“

LIVIUS CIOCÂRLIE, Cartea cu fleacuri, Piteºti:Editura Paralela 45, Colecþia „Odiseu“,2010, 256 p.

D ESPRE CELE douã cãrþi noi din serie,apãrute la mijlocul acestui an: Cartea

cu fleacuri, lansatã la mijlocul lui iunie2010, la Bookfest, ºi Cu faþa la perete, ieºitãde la tipar imediat dupã, la finele aceleiaºiluni.

Cea dintîi s-ar putea dovedi capodoperaetapei confesive a operei lui Livius Cio-cârlie. Atitudinea ºi retorica din volumelesale de jurnal se ºtiu: ca un vajnic „an-tierou“, indiferent despre ce ar fi vorba înpaginã, autorul nostru nu uitã niciodatã sãspunã ºi sã tot repete cã ce-a trãit a fostnesemnificativ, cã nu i se întîmplã nimicimportant ºi, în consecinþã, scrie lucrurineglijabile, cã nu gîndeºte nimic grandiosºi aºa mai departe. Fireºte, totul formulatcu fineþe ºi cu un savuros umor masochist,drept care cititorul nu poate înþelegealtceva decît cã se aflã în faþa unei enormeantifraze ºi cã – deci – adevãrul e pe dos:confesiunea care se tot neagã pe sinetransmite – vezi bine! – semnificaþii adîncidespre existenþã ºi despre literaturã, despreraporturile dintre viaþã ºi text. Cînd aflã cãaºa cred ceilalþi despre el, împricinatul semai dezvinovãþeºte o datã ºi încã o datã ºide cîte ori e nevoie, nefãcînd prin asta decîtsã furnizeze noi argumente antifrastice – ºitot aºa, fãrã ieºire…

Ei bine, Cartea cu fleacuri arboreazã întitlu acest „program“ deopotrivã existenþialºi literar ºi îl fixeazã într-un fel de „formãfixã“ de uz propriu: însemnãrile de jurnal,de multe ori extinse altãdatã, mai analiticesau speculative, se concentreazã acum înconsemnãri rapide ale zilelor, ca-n niºtepilule concentrate de timp, reduse la oepicã minimalã, pe cît posibil strict domes-ticã (amãnunte casnice, mãrunte tribula-þiuni administrative, plus ceva lecturi ºimici obligaþii de intelectual retras, „pensio-nar“, descrise în tonuri persiflante, cît maicenuºii), invariabil încheiate cinic, cu cîteo „poantã“ autoironicã sau taxate usturãtor

Confesiunile unuimaestru al antifrazei

Ion Bogdan Lefter

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 13

sau, în cel mai bun caz, retezate sec, cuefecte comice absolut delectabile. Subtili-tatea notaþiilor ºi calitatea excepþionalã aacestui umor à rebours creeazã un paradoxalefect entuziasmant: încîntãtoare, „fleacu-rile“ te fac sã zîmbeºti sau sã rîzi de-a bine-lea, compãtimind alãturi de autor. Au – ori-cum – „greutate“, chiar ºi aºa, concise,fulgurante, „manieriste“: includ meditaþii(„cogitaþiuni“ ar trebui sã spun, contaminatde ironia jurnalului) profunde, excerpteincitante din cãrþi varii, jocuri de cuvintemiezoase sau mãcar superior-amuzante. Eadevãrat cã masochistul pune dupã titlu unmotto înnobilant din Platon: „… fleacurifãrã numãr“ (p. 5 – din Phaidon). Oricît ar insista în a ne convinge cã-i lipseºteanvergura, are ºi cititorul contraargumente,nu-i aºa?!

Cum sunã „forma fixã“? Iatã exemplede maximã concizie, cum se gãsesc la totpasul: „Am eu de lucru? Am. Am eu chefde lucru? N-am“ (p. 12); „În timp ce în-cerc sã adorm, îmi vin douã idei. Pe unaam uitat-o. Cincizeci la sutã este un scordestul de bun“ (p. 14); „Bat la maºinãaceste pagini în care o fac pe prostul ºi mãmir singur cît sînt de deºtept“ (p. 41); „Re-citesc, ca sã elimin ce-i inutil. Nu eliminnimic. Totul e inutil“ (p. 60); „Asta-i rãucu mine: nu sînt la înãlþimea mea“ (p. 61);„Nu scriu. Transcriu. Fraza se face în cap.De aceea, de obicei, fragmentul e foartescurt. Cîtã þinere de minte am“ (p. 99);„Nu sînt un scriitor mai bun decît sînt pen-tru cã nu am defecte mai mari decît am“(p. 107); „Niciodatã nu m-am crezut uncine ºtie ce. Acum nu mã mai cred nici atît“(p. 113); „Încerc sã-mi aduc aminte ce mãinteresa pe vremea cãnd mã interesa ceva“(ibid.); etc., etc., etc. Uneori atare „aforis-ticã“ tinde sã devinã de-a dreptul poema-ticã – de pildã: „O vastã butaforie,/ cuinsule de adevãr,/ viaþa mea“ (p. 13, dacãdecupãm propoziþia în versuri)…

Alte secvenþe sînt – cum spuneam – mai narative, istorisind mici întîmplãri,evocînd prieteni sau preluînd eºantioanedin lecturi. Mai toate intrã în frazele deîncheiere în aceeaºi reþetã a poantei, a jo-cului de cuvinte sau a comentariului sarcas-tic. Peste tot înþelegem invers: inteligenþãºi talent, profunzime ºi rafinament. Iaracumularea pe 250 de pagini dã o densitateexcepþionalã „uºurelelor“ – dar „grelelor“ –„fleacuri“ astfel ticluite…

Notaþii vechi ºi noi

LIVIUS CIOCÂRLIE, Cu faþa la perete, Bucu-reºti: Editura Cartea Româneascã, 2010,248 p.

În Cu faþa la perete – douã texte.Primul, circa un sfert din carte: La douã

mîini – transcriere adnotatã a unor paginimemorialistice uitate ºi regãsite în sertar(„prin dulap“ – p. 5). ªi procedeul e maivechi, Livius Ciocârlie l-a mai folosit încãrþi anterioare, cînd transparent, cînd maigreu sesizabil. Titlul vrea sã defineascã sta-tutul de text reluat, transcris ºi comentatacum, deci rezultat al „colaborãrii“ dintre„doi“ autori: un L. C. mai tînãr ºi cel deazi, septuagenar, confruntaþi într-un dialog(„Ce fac eu aici? Stau de vorbã cu duhulmeu?“ – p. 52).1 Spre deosebire de ante-

cedentele din Fragmente despre vid ºi dinaltele, „dedublarea“ e bine marcatã de astãdatã prin alternarea literelor drepte, rezer-vate textului iniþial, cu cele italice, ale in-tervenþiilor noi, inserate ca atare, ca indi-caþii de regie, sau în paranteze cu adnotãri,de obicei scurte sau foarte scurte, uneoridoar exclamative.2 Fireºte, toate vor fi au-toironice ºi autodepreciative, în stilul casei.Sã notez ºi revenirea formulei din generic:despre tehnica scrierii „la douã mîini“Livius Ciocârlie mai vorbise în legãturã cuformula din Un Burgtheater provincial,construit prin asamblarea a diverse texte,mai ales documentare, supuse în prealabilunei prelucrãri auctoriale (cf. „… pe minesã nu contaþi“: Convorbiri cu Mircea Benþea,p. 77, 81). Mai mult decît atît, menþionîndºi structura pe trei nivele din Cap ºi pajurã(unde „am comentat ºi comentariul, obþi-nînd încã un strat“ – ibid., p. 70), proiec-teazã ºi o utopicã reluare a tuturor cãrþilorsale pentru a le mai adnota o datã: „dacãsãnãtatea mi-o va permite, poate cã am sãcomentez încã o datã cît mai mult din ceeace am scris“! (cu adaosul glumeþ: „operaþiepe care, cel mai probabil, n-am s-o între-prind“ – ibid.)…

Pasajele vechi din La douã mîini sîntconfesiuni, „pagini memorialistice fãrã înce-put ºi sfîrºit, scrise nu ºtiu cînd“ (p. 5). Pemãsurã ce autorul avanseazã în lecturã/tran-scriere/adnotare, datarea devine posibilã:unele pagini sînt de „nu mult dupã 1980“(p. 9), altele – de dupã 1984 (fiindcã in-clud o referire la personajul unui romanal lui Nicolae Breban, Drumul la zid, apã-rut atunci – v. p. 22), apoi iarãºi din 1982(cf. p. 47). Prin urmare – recapitulãri dedinainte de împlinirea vîrstei de 50 de ani,din perioada în care se producea „despãr-þirea de criticã“, deci – sã zicem – pe unimportant prag existenþial. La un momentdat apare ºi o referire explicitã la abandon:„nu ca sã devin critic m-am dus la Filolo-gie, intenþia asta n-am avut-o niciodatã ºinici cît timp am publicat «studii ºi eseuri»,în ciuda evidenþei n-am admis aºa ceva.Este ºi motivul care mi-a permis sã renunþatît de uºor; din punctul meu de vedere, n-am renunþat la nimic“ (p. 19). La rîndullor, adnotãrile adãugate la transcriere,producãtoare ale celui de-al doilea strat de

text, sînt recente, de vreme ce apare men-þionatã Istoria criticã a literaturii române alui Nicolae Manolescu, lansatã în noiem-brie 2008.

Alternanþa celor douã nivele ilustreazãfoarte limpede mecanismele structurãrii ºidestructurãrii naraþiunii, bine ºtiute din cãr-þile în care Livius Ciocârlie le-a mai pus lalucru. Pe de o parte, scrisul sãu acumuleazãcontinuu substanþã biograficã, la zi saurecuperatã, consemnînd scurgerea zilelor,întîlniri, portrete, gesturi ºi replici, lecturi,o multitudine de detalii, aici organizate –vasãzicã – memorialistic. Pe de altã parte,reflecþia asupra acestei materii prime,analiza, revenirile ulterioare fragmenteazãmereu relatarea, o supun dezagregãrii ºimai ales constantei, neslãbitei autominima-lizãri creatoare de seducþie la lecturã. E ºiefectul unei mizantropii sau al unei retoricimizantropice care progreseazã subtil întimp. De comparat, spre exemplificare,tonul rememorãrii din paginile anilor ’80,ºi ele deja atinse de retractilitatea socialãºi de modestia reflexivã din care Livius Cio-cârlie ºi-a fãcut stil, totuºi la cote atuncimoderate, cu sarcasmul devastator al co-mentariilor de azi, prin care autorul se strã-duie sã convingã cît e de ºters, de lipsit devaloare, încît ajunge sã suspende comenta-riile la paginile vechi: „hotãrãsc sã nu mãmai amestec; […] transcriu ºi atîta tot“ (p.32); sau se plictiseºte ºi sare o porþiune dintextul vechi („Mai departe, ca ºi pînã aici,bla, bla, bla…“ – p. 50) – dar va continua,totuºi… Dupã alte cîteva pagini, reluîndoperaþiunea, scrie cã se apucã de scris, ºianume „Nu mult, cã mã plictisesc. N-am ni-mic de spus“ (p. 54). Autodeprecierea poateatinge forme de autonegare retrospectivã:„Cînd mai eram critic, atîta sfîrtecam «tex-tul», atîta-l «analizam» de nu mai ºtiam deunde pornisem ºi unde voiam sã ajung“ (p.50)!

Asemenea adaosuri pe marginea reca-pitulãrilor din anii ’80 îºi au hazul lor, ca ºipotenþialul de stereotipie, cãci fragmentea-zã pe alocuri excesiv textul transcris. De-taliile autobiografice rãmîn de pus în relaþiecu cele ºtiute din restul cãrþilor. La final –cîteva pagini adresate retoric „unui tînãrautor“ (cf. p. 57) – mic joc pe un ton camprea serios sau prea discret-glumeþ, dreptcare nu face perfectã prizã cu notaþiile an-terioare, de parcã nu s-ar referi la acelaºitext; ºi, dupã ce aflãm cã alte pagini vechisînt definitiv abandonate („În sfîrºit, maigãsesc cîteva pagini, le rãsfoiesc ºi decid sã learunc“ – p. 63) – un pasaj final, tot recu-perat, în care ideea insignifianþei scrisuluipropriu e reafirmatã radical ºi radical-auto-ironic drept reducþie la acþiunea scripturalã„purã“, simplu – „simplu“… – avans al fra-zelor, al textului:

Domnul scriitor stã la masa lui de scris.Domnul scriitor vrea sã scrie. Despre ce sãscrie, rãmîne de vãzut. Sau nu, problema nueste pusã în termenii potriviþi. Domnulscriitor nu vrea sã scrie despre ceva, dum-nealui vrea sã scrie pur ºi simplu. Pur ºisimplu, adicã ce? Ce, dacã nu despre ce? Ce,ne ce…! Fie ce-o fi? Fie ce-o fi! Fie ce-o fi,dar nu despre nimic ºi nu nimic. Pentru ni-mic în lume! Domnul scriitor nu vrea sãscrie ceva despre nimic tot aºa cum nu vreasã scrie nimic despre ceva. Domnul scriitorvrea sã scrie, atîta tot. Atunci sã scrie, dacãasta vrea

• Livius Ciocârlie

�

(ibid. – cu oarecari reminiscenþe retorice din jongleria de cuvinte de pe vremea teo-riei textului ºi a prozei franceze comple-mentare; în context românesc, mãcar oparte din acest pasaj final ar fi putut fi scrisde un Gheorghe Ene, de pildã)…

Restul de trei sferturi din Cu faþa la peretee jurnal „obiºnuit“, în stilul lui Livius Cio-cârlie, deºi… „Ajungînd cu ce-mi trece princap la fleacuri ºi simþind, brusc, cã nu potsã continui, m-am blocat. Ce poate sã ur-meze dupã fleacuri? Ce altceva decît ni-mic?“ (p. 68). Et pour cause, însemnãrilecotidiene continuã!

Acum – sub titlul Însoþindu-l pe Bernar-do Soares. Numele e al unuia dintre faimoºii„heteronimi“ ai lui Fernando Pessoa, pecare autorul nostru îl descoperã ca alter ego(v. p. 93, 102, apoi cu multe alte trimiteri).Atitudinea – aceeaºi; retorica – la fel, în-tr-un text recent ºi deci monoplan, ca-nCartea cu fleacuri, fãrã adnotãri, care ar fipresupus o distanþã în timp între momen-tul scrierii ºi cel al publicãrii. Detaliile deviaþã – parcã mai rare. Fiºele de lecturã –mai frecvente. Ansamblul e puþintel defa-

vorizat la lecturã de soluþia de punere înpaginã: fãrã blancuri între secvenþele zilnice(cum autorul a mai încercat, inclusiv lapublicarea fleacurilor în foileton, la gazetã),de unde impresia de curgere informã atextului. Reintroducerea rîndurilor albe lao eventualã retipãrire ar recupera ritmulestompat. Altfel – fireºte – ºi de astã datãnotaþiile lui Livius Ciocârlie au calitatea ºisavoarea pe care, negîndu-ºi-le sistematic,ºi le afirmã paradoxal. Un maestru al anti-frazei împinse la extrem: orice afirmã dimi-nuant despre sine se citeºte invers; spune cãnu mai poate gîndi, cã nu mai producesens, cã nu valoreazã nimic – ºi admiri gîn-direa care gîndeºte aºa, sensul ivit din ne-garea sensului, profunzimea reflecþiilor ºisubtilitatea frazãrilor…

�

Note1. De fapt, în limbaj muzical, interpretãrii unei

partituri simultan de cãtre doi pianiºti, peaceeaºi claviaturã, i se spune „la patru mîini“.S-ar putea ca în cazul de faþã sã fie vorba efec-tiv despre… trei (!), cãci textul vechi va fi fostaºternut pe hîrtie „de mînã“, deci doar cudreapta, în timp ce acum aflãm cã autorul folo-seºte computerul, ceea ce le presupune pe

ambele (deºi se nevoieºte din greu, încã de laprimele fraze fiind consemnatã… pierderea detext prin „neînregistrare“: „Astãzi am reuºit sãlucrez degeaba. En pure perte. Ce am pus peecran nu s-a înregistrat. […] Am computerizatdouã [pagini] ºi, fiindcã uitasem o dischetã undenu avea ce sã caute, cum zic, nu s-au înregistrat.Acum, va trebui sã repet. Naiba sã mã ia!“ – p.5; mai tîrziu se aratã stîngaci în manevrareafiºierului: „derulez îndãrãt ecranul, îl escaladez[…] Ar trebui sã reiau escalada, ca sã aflu cumfãcusem de «percepusem»; nu mã mai apuc“ –p. 40); sau ºi paginile de altãdatã vor fi fost„tapate“ tot cu douã mîini, la maºina de scris?!

2. Fãrã explicaþii, existã ºi cîteva abateri de laatare structurã narativã: o replicã adresatã –probabil – mai-tînãrului (la p. 22-23), o frazãde comentariu lãsatã fãrã paranteza necesarã(la p. 24), un pasaj reflexiv care ar fi trebuitsã intre într-un eventual jurnal al zilelor tran-scrierii (p. 43) ºi cîteva consemnãri rapide devise (dacã nu interpretez greºit: v. p. 44, 46,50).

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã

ArtActMagazine/www.artactmagazine.ro,nr. 83, 1 septembrie 2010 ºi nr. 85,

15 septembrie 2010.

14 • APOSTROF

�

IOAN GRIGORESCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anun-

þã cu profundã tristeþe încetarea din viaþãîn ziua de 26 martie 2011 a scriitorului ºicineastului IOAN GRIGORESCU. S-a nãscutla Ploieºti, în ziua de 20 octombrie 1930.Activitatea literarã, publicisticã ºi cinema-tograficã a lui Ioan Grigorescu s-a desfãºu-rat de-a lungul unei jumãtãþi de secol. Acondus revistele de culturã Contemporanulºi Cinema, apoi, ca vicepreºedinte al Radio-Televiziunii Române, a iniþiat Festivalul„Cerbul de Aur“. Între 1993 ºi 1999 a fostambasador al României la Varºovia. IoanGrigorescu a semnat 15 volume de prozã,20 de scenarii cinematografice pentru filmeartistice de lungmetraj ºi peste 400 de epi-soade ale serialului Spectacolul lumii. În anul2001 i s-a decernat Premiul Academiei Ro-mâne pentru Spectacolul lumii. Pe parcursulactivitãþii sale a fost distins cu importantepremii naþionale ºi internaþionale. În 2004-2006 a realizat încã un serial documentarde 26 de episoade despre România, difuzatpe TVR-Cultural, precum ºi un film dedicatlui Nichita Stãnescu (2008). La începutulacestui an (2011) au fost lansate patru vo-lume de sintezã din suita Spectacolul lumii,iar alte douã volume vor fi tipãrite în vii-torul apropiat. Ioan Grigorescu a îmbinatîn lunga sa carierã talentul de scriitor cu celde gazetar, fiind în acelaþi timp o persona-litate marcantã a mass-mediei din Româ-nia. Prin dispariþia lui Ioan Grigorescu, lu-mea literarã din România ºi presa noastrãculturalã suferã o ireparabilã pierdere.

�

ROMUL MUNTEANU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã

cu profundã tristeþe încetarea din viaþã aprofesorului ROMUL MUNTEANU, la 17martie 2011, în pragul împlinirii vîrstei de85 de ani. Prof. dr. Romul Munteanu s-anãscut la 18 martie 1926, la Cãlanul Mic,jud. Hunedoara. A urmat ªcoala Normaladin Deva (1938-1946) ºi a susþinut baca-laureatul la Liceul „Sf. Sava“ din Bucureºti.A studiat între 1946 ºi 1950 la Facultateade Litere ºi Filosofie din Cluj. A susþinutdoctoratul în litere ºi filologie la Universi-tatea din Leipzig ºi a fost profesor la Ca-tedra de literaturã comparatã a Universitãþiidin Bucureºti. A deþinut funcþia de directoral Editurii Univers vreme de aproape 20 deani (1971-1990), devenind unul dintre ceimai importanþi editori ai României. RomulMunteanu a fost preºedintele de onoare alAsociaþiei Publicaþiilor Literare ºi Editorilordin România. În 2005, a primit OrdinulSteaua României în grad de cavaler. A pri-mit Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971,1972 ºi 1976 ºi Premiul Asociaþiei Scrii-torilor din Bucureºti în 1979 ºi 1996. Aprimit Premiul Menelaos Ludemis (Atena,1980), Palmes Académiques, acordat deMinisterul Educaþiei Naþionale din Franþa,fiind „Chevalier des Arts et des Lettres“.Activitatea literarã creatoare în domeniulcriticii s-a însoþit în cariera profesoruluiRomul Munteanu cu aceea editorialã ºi cucea didacticã. El va rãmîne în memoria amii de studenþi ºi doctoranzi care au stu-diat literatura comparatã sub îndrumareasa. Prin dispariþia prof. univ. dr. RomulMunteanu, literatura românã, lumea lite-rarã ºi cea universitarã suferã o dureroasã,ireparabilã pierdere.

�

ION PECIE

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiFiliala Craiova anunþã cu durere cã în

23 martie 2011 s-a stins – dupã o grea ºiîndelungatã suferinþã – criticul ºi istoriculliterar ION PECIE. Nãscut la 13 iunie 1951în localitatea Slobozia-Popeºti, judeþulArgeº, a urmat ºcoala în localitatea natalã,liceul la Piteºti (1966-1970), iar Facultateade Filologie, Secþia românã-francezã, laUniversitatea „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca. A fãcut parte din colectivul de re-dacþie al revistei Echinox, în paginile cãreiaa debutat cu comentarii critice, în 1975.

A fost profesor de limba ºi literaturaromânã la Liceul Industrial din Mizil, apoila Liceul Teoretic „Tudor Arghezi“ din ora-ºul Târgu-Cãrbuneºti. În 1990 ajunge pro-fesor la Liceul „Tudor Vladimirescu“ dinTârgu-Jiu.

Activitatea scriitoriceascã începutã laEchinox a fost continuatã la o serie de revis-te culturale din þarã (Tribuna, Ramuri). Amai publicat în Gorjul literar, Hyperion,Steaua, Transilvania, Vatra, Viaþa româneas-cã, Literatorul, Observator cultural, Românialiterarã, º.a. Ion Pecie a fost membru titu-lar al Uniunii Scriitorilor din România –Filiala Craiova.

A debutat editorial, relativ târziu, cu lu-crarea Romancierul în faþa oglinzii (CarteaRomâneascã, 1989), o culegere de eseuricritice. A doua carte, Meºterul Manole.Mari prozatori ai lumii: Creangã, Sadovea-nu, Rebreanu (Viitorul Românesc, 2001),constituie un exerciþiu critic de mare savoa-re pe marginea unor opere clasice. Ultimalucrare a criticului ºi istoricului literar,Phallussiada sau epopeea iconoclastã a lui IonCreangã (Ed. Mãiastra, 2010), reia o maiveche preocupare ºi pasiune, interpretareaîntr-o nouã cheie a operei clasicului.

�

HORIA GÂRBEA

In memoriam

1

MULÞI SUNT autorii, mai mulþi cititorii,care au comentat gândul lui Dosto-

ievski, atribuindu-i sensurile cele mai dife-rite. Fiind vorba despre Dostoievski ºi re-laþia lui cu creºtinismul, vom fi ispitiþi sãacordãm frazei un sens teologic. În rân-durile de faþã vom arãta motivele pentrucare aceastã cale, aparent uºor de apãrat, nueste ºi singura. Dostoievski însuºi pare sã fiºovãit în interpretarea propriei lui for-mulãri, posteritatea lui de asemeni.

Propoziþia „frumuseþea va mântui lu-mea“, care a tulburat, a dat atât de gândit,a fost comentatã de o mulþime de ori, apareo singurã datã în opera lui Dostoievski, înromanul Idiotul. Într-un context foarte par-ticular. Este pronunþatã de un personaj am-biguu, Ipolit Terentiev, beat în momentulîn care o rosteºte. Se gãseºte în capitolul alcincilea al pãrþii a treia al operei, în mijlocullungii scene, þinând de la capitolul alpatrulea pânã cãtre sfârºitul capitoluluiºapte (scena aniversãrii prinþului Mâºkin),una dintre acelea cu discuþii pasionate ºiinterminabile, întinsã pe zeci de pagini,care se regãsesc mereu în marile romanedostoievskiene. Suntem în vila închiriatã deprinþ, la Pavlovsk, reºedinþa de varã a lumiibune petersburgheze, nu departe de locu-inþa sezonierã a Epancinilor. Ipolit, cãruiai se mai acordã doar câteva sãptãmâni deviaþã, este beat:

Este adevãrat, prinþe, cã ai spus odatã cã„frumuseþea“ va salva lumea? Domnilor,strigã el, adresându-se tuturor, prinþul sus-þine cã frumuseþea va salva lumea! Iar eususþin cã asemenea idei frivole îi vin acumpentru cã este îndrãgostit; mi-a fost de ajunssã-i vãd faþa când a intrat adineaori, ca sã-midau seama. Nu te ruºina, prinþe, ca sã nu mise facã milã de dumneata. Ce fel de fru-museþe va salva lumea?… Eºti un creºtin fervent?

Prinþul tace, evitã un rãspuns, împinge la oparte paharul de ºampanie din faþa bol-navului.

Nu este sigur cã Mâºkin a spus vreodatãcã „Frumuseþea va salva lumea“. Expresiaeste reprodusã de Ipolit, un muribund, unom cu mintea tulbure; nu este nici confir-matã, nici negatã de cel cãruia i-a fost atri-buitã. Pe firul povestirii, ea vine într-un

moment semnificativ. Musafirii, la sãrbã-torirea prinþului, au trebuit sã asiste laperoraþia lui Lebedev, insul slugarnic, vor-bãreþ, un om de nimic care poate, câte-odatã, sã exprime ideile cele mai profunde.Lebedev este, în ciuda ridicolului, un omde adâncime. În discursul lui, Lebedev sereferã la ispitirea lui Iisus de cãtre Diavol.Diavolul i-a cerut lui Iisus sã preschimbepietrele în pâini; „Omul nu trãieºte numaidin pâine“, îi rãspunde Cristos. Omul, co-menteazã Lebedev, nu trãieºte numai dinpâine; simpla „autoconservare“ duce la sãl-bãticie, la rãzboi. Omul are o nevoie spi-ritualã. În lipsa ei, lumea o ia anapoda. Is-pitirea lui Iisus de cãtre Diavol, refuzulispitei de-a sãvârºi o minune doar în or-dinea materialã (transformarea pietrelor în

pâini) este întemeietoare pentru creºtinism.Dar ispita preschimbãrii pietrelor în pâinea revenit mereu în cursul istoriei; ºi a fosto forþã negativã, o perspectivã a dezbinãrii.Pentru pâine oamenii s-au luptat, s-ausfâºiat. Aici intervine Ipolit, citând vorbaprinþului, Frumuseþea va mântui lumea. Înurmarea imediatã a citãrii acelei propoziþiicare, poate, nici nu a fost pronunþatã deMâºkin, Ipolit anunþã cã va citi un text,adresându-se tuturor celor prezenþi.

ªi acest lung text („Explicaþia mea indis-pensabilã, «après moi le déluge»“) pe careIpolit îl citeºte, mereu întrerupt de remar-cile rãuvoitoare ale celor de faþã, este unuldintre cele mai extraordinare pasaje ale

D O S A R

„Frumuseþea va mântui lumea“

Comentarii la o temã dostoievskianã

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 15D O S A R

FRUMUSEÞEA

Ion Vianu

• Ion Vianu, în vizitã la Facultatea de Istorie ºi Filosofie a UBB Cluj, 2003. Foto: M. P.

�

16 • APOSTROF

operei dostoievskiene. Este meditaþia unuitânãr aflat în pragul morþii. Este o demon-straþie a prezenþei Binelui ºi a Rãului carese confruntã în limitele aceleiaºi conºtiinþe.Relatarea are o aurã supranaturalã, cu apa-riþii cvasionirice. Iminenþa morþii resimþiteca o catastrofã împinge omul cãtre extre-mele morale. Ipolit are un coºmar, este ata-cat, într-o stare de semitrezie, de o creaturãdiabolicã, de un fel de scorpion de care estesalvat, in extremis, de mama bolnavului. ªi de cãþeaua casei, care zdrobeºte întrefãlcile ei hidoasa creaturã. Apariþia luiMâºkin este legatã de o împrejurare bunã,de rezolvarea situaþiei coºmareºti.

În clipa aceea, povesteºte Ipolit, m-am trezitºi a apãrut prinþul.

Iar dezvoltarea ulterioarã a gândirii tâ-nãrului bolnav merge cãtre magnificareavieþii:

O, fiþi siguri, exclamã Ipolit, cã CristoforColumb a fost fericit nu atunci când a des-coperit America, ci când era pe cale s-o des-copere. Esenþialul este viaþa, numai viaþa,calea veºnicã, necurmatã spre descoperireavieþii, actul descoperirii ca atare, ºi nicide-cum descoperirea în sine.

Este tipic dostoievskianã aceastã atitudinedinamicã în faþa vieþii, actul de-a trãi însine, separat de orice conþinut împietrit. ªiaceastã viziune a vieþii omeneºti ca act, camiºcare, ca evoluþie, dã naºtere unei noiatitudini în faþa vieþii, ilustratã de o în-tâmplare: Ipolit ajunge sã cunoascã pe unom nãpãstuit, un medic ºi tatã de familiecare-ºi pierduse slujba în urma unor intrigi.Printr-un ºir de împrejurãri neaºteptate,Ipolit, adolescentul sãrac, omul fãrã in-fluenþã, ajunge sã poatã interveni în favoa-rea nenorocitului ºi îl ajutã sã-ºi gãseascã onouã slujbã de medic, sã-ºi restaureze exis-tenþa. Este aici un ecou la intervenþia an-terioarã a lui Lebedev. Expresia „omul nutrãieºte numai cu pâine“ poate fi înþeleasãºi în sensul cã omul nu trãieºte doar de peurma organizãrii sociale, cã existã pretutin-deni ºi totdeauna putinþa ºi nevoia „actuluide binefacere“, a intervenþiei individuale.Este de înþeles cã aceasta are un caracterspiritual:

Binefacerea practicatã individual ºi izolat,constatã Ipolit, va rãmâne întotdeauna,pentru cã ea corespunde unei tendinþe fireºtia omului, fiind o necesitate vie a individuluide-a exercita o influenþã asupra altui in-divid... sãvârºind o faptã bunã, sub oriceformã ar fi, îþi dai o parte din personalitateadumitale ºi primeºti o parte din persona-litatea altuia; intraþi într-o comuniune re-ciprocã; puþinã stãruinþã încã ºi sunteþirecompensaþi prin darul cunoaºterii, princele mai neaºteptate descoperiri. Negreºit,în cele din urmã, vei începe sã-þi consideriopera drept o ºtiinþã; ea va cuprinde ºi-þi vaabsorbi întreaga viaþã, fiind în aceeaºi mã-surã sã þi-o umple, dându-i finalitate. Pe de

altã parte, toate gândurile dumitale, toateaceste boabe de sãmânþã aruncate de dum-neata ºi de care poate nu-þi aduci aminte vorîncolþi ºi vor creºte; cel care le-a primit le vatransmite altuia mai departe. ªi de unde poþiºti în ce fel ºi în ce mãsurã nu vei participaºi dumneata la împlinirea destinelor viitoa-re ale umanitãþii?

… Deodatã, aceastã viziune solarã a luiIpolit, a mânturii prin celãlalt, se opreºte.Aceastã oprire forþatã, aceastã înþepenire,este legatã de intervenþia lui Rogojin înviaþa tânãrului.

În textul pe care Ipolit îl citeºte musa-firilor adunaþi în casa prinþului este vorbade o vizitã a tânãrului bolnav în casa Ro-gojin. Impresia pe care o transmite Ipoliteste întru totul asemãnãtoare cu alta, a luiMâºkin, în acea locuinþã. Casa lui Rogojinare ceva întunecos, greoi, nemiºcat. „Sea-mãnã cu un cimitir.“ Un tablou reprezen-tând pe Cristos în momentul coborârii depe cruce este agãþat de zid.

{Cristos în mormânt de Hans Holbein}*

Este vorba de o copie a picturii lui HansHolbein cel Tânãr, Crist în mormânt, de lamuzeul din Basel. Dostoievski vãzuse acesttablou în august 1867, în trecerea lui prinoraºul de pe Rin. Nicãieri ca în Idiotul nuapare o analizã mai pãtrunzãtoare a tablo-ului lui Holbein, care-l fãcuse pe Dosto-ievski sã spunã cã, vãzându-l, îþi poþi pierdecredinþa. Realismul crud (urmele torturii ºimai ales transformarea cadavericã) nu aputut sã nu stârneascã în sufletul ucenicilorîndoieli asupra posibilitãþii Învierii. Nunumai atât: contemplarea cadavrului alteratpune în luminã lucrarea fatalã a Naturii:

Când priveºti tabloul acela, cercetându-l,natura þi se nãzare în chip de fiarã mutã ºineînduplecatã, sau, mai bine zis, oricât deciudatã þi s-ar pãrea comparaþia, ca o maºinãimensã, de construcþie modernã, care, surdãºi insensibilã, a înºfãcat, zdrobind în mãrun-taiele ei, o fiinþã magnificã, fãrã de preþ –o fiinþã care ea singurã preþuia cât întreaganaturã cu toate legile ei, cu tot pãmântulcare poate cã n-a fost creat decât pentru a danaºtere acelei fiinþe!

Condamnarea naturii ca forþã destructivãsurprinde pe cititor. Dar, pentru Dosto-ievski, viaþa nu este identicã cu natura.Viaþa este acel dinamism de origine divinãcare antreneazã Natura în spirala ei pro-digioasã cãtre infinit.

O apropiere se poate face cu punctul de vedere al biologilor. Cu doi ani înaintede vizita lui Dostoievski la muzeul dinBasel (în 1865), fiziologul Claude Bernardafirma, în cartea sa Introducere în medicinaexperimentalã: Viaþa este moartea. Fabricândstructuri vii, complexe, viaþa lucreazã înacelaºi timp la distrugerea lor. Viaþa, dupãCl. Bernard, este concomitenþa celor douãprocese care însufleþesc materia vie, ana-bolismul ºi catabolismul. „Viaþa“ fiziologi-lor construieºte, se perpetueazã pe sine, se

distruge. Pentru Dostoievski, „Viaþa“ fi-ziologilor este identicã cu „Natura“. „Via-þa“ este acel curent care antreneazã naturaîn sensul ei ascendent. „Viaþa“, în sensulcreºtin, nu este supusã corupþiei ºi morþii,ea este un flux etern, care se manifestã prinBine. De viaþã este antrenat Ipolit atuncicând – el, tânãrul fãrã influenþã, fãrã puteri– poate sã facã binele. Viaþa este creaþie,este motorul Naturii. Pãrãsitã de viaþã, Na-tura nu mai este decât o monstruoasãmecanicã a Morþii.

În textul citit de Ipolit la aniversareaprinþului, dinamica Vieþii este asociatã cuprezenþa lui Mâºkin. El apare, într-un modcare sugereazã miraculosul, în momentulcând se opreºte coºmarul lui Ipolit. Sau,mai bine zis, apariþia prinþului semnaleazãdistrugerea monstrului cu aspect diabolic,acel soi de ºopârlã hâdã. Din momentulcând se trezeºte din visul cumplit ºi con-statã prezenþa prinþului intrã Ipolit în aceadinamicã a ajutorãrii doctorului cãzut înmizerie. Aceastã forþã care-l împinge cãtreajutorare, care îi reveleazã lui însuºi, individslab, muribund, o forþã pe care nici nu obãnuia, este „Viaþa“. Dimpotrivã, apariþialui Rogojin, cu aspectul sãu posomorât îndecorul întunecat ºi parcã împietrit al casei,cu acea evocare grozavã a celei mai puter-nice imagini a morþii, cadavrul lui Cristospictat de Holbein, îi frânge elanul, îl îm-pinge pe calea disperãrii. Nemijlocit aparegândul sinuciderii, sentimentul cã viaþa numai meritã sã fie trãitã, de vreme ce estemenitã unui grabnic sfârºit. De aici îi vinelui Ipolit gândul sinuciderii. Scopul lui,citind public aceastã scrisoare, este sã-ipregãteascã pe cei prezenþi sã asiste la pro-pria lui sinucidere. Ca de multe ori înromanele lui Dostoievski, groaznicul setransformã în penibil, ajunge în marginearidicolului: arma nu ia foc ºi sinucidereaeste ratatã. În mod clar, în acest lung pasajcare este discuþia de la recepþia de aniver-sare a prinþului, Mâºkin ºi Rogojin suntantagoniºti. Cel dintâi reprezintã principiul„vieþii vii“, al doilea pe al morþii ºi dis-perãrii.

Enigmatica propoziþie „Frumuseþea vamântui lumea“ capãtã în acest contextadevãrata ei semnificaþie. „Frumuseþea“ esteînsuºirea de temelie a lui Mâºkin, prezenþaminunatã care dã un sens existenþei natu-rale, care îi conferã demnitate ºi are învedere mântuirea. Ea nu poate fi înþeleasãîn afara creºtinismului ºi, în mod particular,a ortodoxiei. La rândul ei, doctrina creºtinãdespre mântuirea prin frumos este tributarãsursei pãgâne, lui Platon, direct ºi prinintermediul filosofiei neoplatonice. Fãrãsã parcurgem etapele intermediare, vomurca la Banchetul lui Platon (210a-213).Discursul preotesei din Mantinea, Diotima,stabileºte relaþia dintre Adevãr, Bine ºiFrumos. Frumuseþea despre care vorbeºteprinþul Mâºkin este identicã cu Binele.Omologia dintre cele douã este surprinsãîn miºcarea cãtre armonia cosmicã. Binelesãvârºit individual este un pas spre armonia

D O S A R

�

• Cristos în mormânt de Hans Holbein

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 17

universului. Dimpotrivã, moartea estedestrãmare, urâþenie, este oroarea cadavru-lui în descompunere, aºa cum apare în pic-tura lui Holbein, punând un moment îndiscuþie putinþa mântuirii prin Cristos.

Cã izvorul doctrinei dostoievskiene îºitrage direct originea din teologia platoni-cianã ºi creºtinã a frumuseþii este neîn-doielnic. Relaþia este doveditã de un pasajal scrisorii pe care Dostoievski o adreseazãnepoatei sale Sofia Ivanova, în 1/13 ia-nuarie 1868. Vorbind despre proiectulIdiotului, Dostoievski spune:

Ideea principalã a romanului este de-a re-prezenta omul în mod pozitiv frumos.Nimic pe lume nu este mai dificil, mai alesacum. Cãci sarcina este nemãsurat de grea.Frumosul este ideal, iar idealul, al nostru saual Europei civilizate, este departe de-a fi ela-borat. Nu existã pe lume decât o singurãformulã pozitiv frumoasã: Cristos, în aºa felîncât manifestarea acestei figuri incomen-surabil de frumoase este, cu certitudine, unmiracol nesfârºit (întreaga Evanghelie a luiIoan merge în acest sens; pentru el, uniculmiracol este în întrupare, manifestarea însãºia Frumosului). Dar am mers prea departe.Mã voi mãrgini sã constat cã dintre toatefrumoasele figuri ale literaturii creºtine, DonQuijote este cea mai desãvârºitã. Dar el estefrumos pentru singurul motiv cã este ºi deluat în râs. Pickwick al lui Dickens... este ºiel rizibil, ºi pentru asta te prinde. Din fru-mosul adus în deriziune neºtiutor de pro-priul preþ este pusã în luminã milostenia, ºi,prin urmare, simpatia cititorului. Aceastãtrezire a milei este însuºi secretul humorului.

{Chipul lui Cristos, Sant’ApollinareNuovo, Ravenna}

Putem înþelege din acest pasaj cã Dos-toievski aderã la doctrina pozitivã a fru-museþii lui Crist. Dupã cum Holbein areprezentat scena naturalistã, atroce, a ca-davrului în descompunere, sperând sãpricinuiascã în spiritul privitorului o me-ditaþie rãscolitoare despre persoana cristicãîn splendoarea ei esenþialã, cautã ºi Dos-toievski, la ºcoala lui Cervantes, sã redea„ridicolul“, ridicol care trimite, esenþial deºiindirect, la persoana cristicã. Cãci ridicoleste Ipolit, de un ridicol patetic, cu pregã-tirea gestului sinucigaº prin lectura publicãa scrisorii în batjocura generalã, prin modullamentabil al sinuciderii în care eºueazã.Aici se deschide, de fapt, un nou capitolal istoriei artei. Arta icoanei îºi permitedoar sã înfãþiºeze pe Crist în toatã splen-doarea lui, la zenitul gloriei (ca în mozaiculdin Sant’Apollinare Nuovo de la Ravenna)sau chiar pe Crist suferind. Trupul rãmâneglorios, chiar în abominaþia suferinþei.Cristul lui Holbein inaugureazã, într-oformã violentã, naturalistã, reprezentareamântuirii, am putea spune prin antifrazã,la nadirul gloriei: Crist batjocorit, un clovna cãrui suferinþã este chiar batjocura (aºacum, plastic, se va exprima mai târziu înopera picturalã a lui Georges Rouault).Ipolit Terentiev este, în acest sens, dar altfeldecât cealaltã figurã cristicã din Idiotul,Mâºkin, un Crist, dar un crist clovn. Sufe-rinþa lui, de muribund tânãr, este autenticã.Din ea, din suferinþã, face parte batjoco-rirea, ca un element caracteristic Patimilor.Banda tovarãºilor lui Rogojin nu înceteazãsã-l hãrþuiascã, sã-l biciuiascã prin cuvinte,mai ales în timp ce îºi citeºte textul care-ipregãteºte momentul sinuciderii. ªi sinuci-derea rateazã, pistolul nu ia foc. Este una

dintre acele „întâmplãri penibile“ care jalo-neazã opera dostoievskianã, în care sufe-rinþa omului ridicol se însumeazã cu sufe-rinþele care-l distrug:

{G. Rouault, figurã de clovn}

Ar fi greu de povestit scena penibilã ceurmã. Spaima de care fusese cuprinsã [mul-þimea] în primul moment cedã brusc loculunei ilaritãþi generale; ba unii râdeau chiarîn hohote, gãsind în asta o satisfacþie rãu-tãcioasã. Plângând cu sughiþuri, frângân-du-ºi mâinile, Ipolit se arunca ba spre unul,ba spre celãlalt, ca într-o crizã de nervi; seduse pânã la Ferdiºcenko ºi, apucându-l cuamândouã mâinile, se jurã cã uitase, uitasecu totul sã punã capsa, cã a fost „o scãparedin vedere“ din partea lui, ºi nicidecum ceva„intenþionat“, cã „toate capsele sunt chiaraici, la el, în buzunarul vestei, zece bucãþi“(le arãtã la toatã lumea); cã n-a pus maidinainte capsa, pentru cã se temea sã nu sedescarce cumva în buzunar; se gândea însãs-o punã la vreme ºi, uite, a uitat. Îi implo-ra pe toþi, pe prinþ, pe Evgheni Pavlovici, pe Keller, sã i se dea pistolul înapoi, ca sãdovedeascã îndatã tuturor cã „onoarea eonoare“, cã altminteri rãmâne „dezonorat“pentru totdeauna.

„Frumuseþea“ nu apare deci numai în fi-gura sublim-hieraticã a lui Cristos, înstrãlucirea atotputinþei ºi atotiertãrii, dar,printr-un fel de antifrazã, ºi în caricaturaclovnescã, în disperarea ridicolã a celui carerateazã sistematic ceea ce vrea sã întreprin-

dã, clovnul. Undeva, în filigran, referinþala Crist în maiestate rãmâne. Grotescultrimite la sublim: am putea spune cã întregprogramul expresionist este anunþat înacest pasaj.

{G. Rouault, Cristos pe cruce}

2

A L DOILEA fragment important desprerelaþia dintre frumos ºi mântuire ni-l

oferã monologul lui Dmitri Karamazov, în capitolul trei al celei de-a treia cãrþi a Fraþilor Karamazov:

Sunt atâtea taine care ne înconjoarã! Preamulte enigme apasã asupra bietului om peacest pãmânt. Dezleagã-le cum te taie capul,ºi ieºi la liman teafãr, nevãtãmat, dacã-þi dãmâna. Frumosul! ªi apoi, nu pot sã suportgândul cã unii oameni cu suflet mare ºiluminaþi la minte încep prin a slãvi idealulMadonei, ca sã ajungã la urmã sã nãzuiascãspre un alt ideal, idealul Sodomei. Dar ºimai îngrozitor este atunci când omul în alcãrui suflet sãlãºluieºte idealul Sodomei nuse îndurã totuºi sã-ºi întoarcã faþa de lacelãlalt ideal, idealul Madonei, fiind singurulcare-l însufleþeºte, ºi pentru care inima luiarde, arde cu adevãrat, ca în anii neprihãniteitinereþi. Nu, sufletul omului e larg, e multprea larg, n-ar strica sã fie puþin îngustat!

D O S A R

�

• Chipul lui Cristos, Sant’Apollinare Nuovo, Ravenna

18 • APOSTROF D O S A R

Dracu’ sã înþeleagã! Acolo unde mintea vedenumai ruºine, inima descoperã frumosul.Poate oare Sodoma sã reprezinte frumosul?Crede-mã cã pentru cei mai mulþi oamenifrumosul este însãºi Sodoma! Poþi tu sãdezlegi taina asta? ªi te cutremuri când tegândeºti cã frumosul nu este numai cevacare te înspãimântã, dar în acelaºi timp ºi otainã nepãtrunsã. Aici se dã lupta întrediavol ºi Dumnezeu, iar câmpul de bãtãlieeste însuºi sufletul omului.

Dostoievski vãzuse ºi admirase la muzeuldin Dresda tabloul lui Rafael, MadonaSixtinã. Îi apãruse ca expresia cea mai desã-vârºitã a frumuseþii sacre. Despre acest felde frumuseþe vorbeºte ºi Mitea.

{Rafael, Madona Sixtinã}

Dmitri Karamazov, Mitea, este personajulcel mai bine conturat din roman, unuldintre cele mai complete ºi mai vii dinîntreaga operã dostoievskianã. Este unKaramazov tipic, un om în care rãul iachipul cel mai negru. ªi totuºi, un Kara-mazov nu se cufundã numai în mãruntaielerãului, este capabil ºi de percepþia a tot ceeste mai înalt în om. Înþelegerea intimã aomorului, a trãdãrii, coexistã cu elanulmistic. În ele convieþuiesc într-o dialecticãdistructivã tendinþele cele mai contra-dictorii, adoraþia ºi distrugerea, pãcatul ºiviziunea sfinþeniei. Mitea este capabil degânduri abjecte, dar se poate ridica la recu-noaºterea sublimului. Ura ºi iubirea pentruaceeaºi fiinþã pot coexista în sufletul lui:

A fi amorezat, spune Dmitri, e una, ºi cutotul altceva e sã iubeºti. Poþi sã fii mortdupã o femeie, ºi în acelaºi timp s-o urãºti.

În concentrarea lor, cele douã propoziþiiaduc în discuþie douã antagonisme: pe deo parte, disting între iubirea profanã ºi ceasacrã („amorul“ ºi „iubirea“). „A fi amo-rezat“ este de ordinea idolatriei; „iubirea“este ceea ce resimþim pentru o fãpturã pã-mânteanã, dar totdeauna prin referinþã la oentitate care ne depãºeºte. Pentru un creº-tin, la Dumnezeu.

{L. Cranach, Eva}

Al doilea antagonism al iubirii este cel pecare îl stabileºte cu ura. Lumea anticã asacralizat ura amoroasã în imaginea ba-cantelor: în starea de beþie sacrã, ele îl sfâºiepe zeul Dionysos; simultan, îl adorã. Omuldionisiac este prins într-un dublu vârtej:amor profan/iubire sacrã ºi iubire/urã. N.Berdiaev, în Spiritul lui Dostoievski, asubliniat cu putere acest dionisianism alpersonajelor dostoievskiene. Starea dio-nisiacã este puternic exprimatã în spiritulrus în genere. Spiritul rus are o practicãrutinatã a abisurilor. Ceea ce este iubit seraporteazã la Dumnezeu ºi la Diavol, înacelaºi timp. ªi tot în acelaºi timp, la profanºi la sacru. Rezultatul este un vertij, oprãbuºire în neant, întovãrãºitã de vo-luptate:

{Dionysos ºi bacantele, http://academic.reed.edu/humanities/110tech/bacchants.

html, top}

Când alunec în prãpastie, mai spune Mitea,alunec nãprasnic, cu capul în jos ºi cu

picioarele în sus, ba chiar simt o plãcere sãmã prãbuºesc aºa, gândindu-mã ce frumosîmi ºade în poziþia asta umilitoare. […] suntblestemat, sunt o lepãdãturã, un ticãlos, darsã ºtii, ºi mie mi-e drag sã sãrut margineaodãjdiilor pe care le îmbracã Dumnezeulmeu; chiar dacã în momentul acela mã lastârât de diavol pe urmele lui, sunt totuºi fiultãu, Doamne, ºi te iubesc, ºi simt tresãltândîn mine bucuria, fãrã de care lumea n-arputea sã existe...

ªi, ca o ilustraþie a acestei teorii, Mitea îipovesteºte sentimentul pe care-l are pentruKaterina Ivanovna, intenþiile cele mai ab-jecte întreþesându-se cu atitudinile cele mainobile. Este „Spovedania unei inimi arzã-toare, «învolburate»“, cum se intituleazãcapitolul cinci al pãrþii a treia. Poate nicãieriîn literaturã nu a fost exprimatã mai bineconcomitenþa contrariilor într-un suflet.Aceastã simultaneitate îi permite sãexploreze pe viu binele ºi rãul, ca entitãþimetafizice. Trãirile metafizice devin datepsihologice, ºi invers. Cele douã arhetipuri,Madona ºi Sodoma, alterneazã cu preci-pitare, într-un soi de clipire cinemato-graficã. Aceeaºi femeie poate fi vãzutã caînger ºi ca diavol. Bucuria, plãcerea sunt ºisacre, ºi profane. De aceea va spune Miteacã „frumosul este o tainã nepãtrunsã“. Pu-

tem mereu sã ne întrebãm dacã, în faþafrumosului, suntem inspiraþi de puterile desus sau de cele de jos. Cãdem, oare, înispitã sau întrezãrim, într-o clipire, aproapeîndoindu-ne, Divinul? Aceasta este tainafrumosului. Oricare ar fi rãspunsul, el seface în cutremurare; nu putem sã nu neamintim cuvintele pe care Faust le adre-seazã, în a doua parte a tragediei, luiMefisto (vv. 6272-74):

Das Schaudern ist der Menschheit bestes Teil; /Wie auch die Welt ihm das Gefühl verteure, /Ergriffen, fühlt er tief das Ungeheure. (Ce estemai bun în om este cutremurarea. Easporeºte valoarea sentimentului ºi ne face sãsimþim monstruosul.)

„Cutremurarea“ goetheanã nu este departede vertijul lui Mitea în cãdere, de amesteculde groazã ºi voluptate în parcurgerea go-lului, de sfâºierea finalã. De ce este „cutre-murarea“ cea mai bunã parte a omului? –Pentru cã îl duce cãtre extremele cunoaº-terii de sine. Pentru cã exploreazã teritoriilecel mai îndepãrtate ale fiinþei, limitele.

Faþã de viziunea soteriologicã a luiMâºkin ºi a lui Ipolit Terentiev din Idiotul,Fraþii Karamazov aduc în discuþia despreiubire alte elemente. În discursul lui Ipolitdin Idiotul, Cristos – prototipul frumuseþii

�

• Rafael, Madona Sixtinã

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 19D O S A R

divine, identic ei – apare nu numai în pos-tura frumuseþii impunãtoare ºi absolute(am ilustrat-o prin mozaicul de la Raven-na), dar ºi prin deformãrile „anamorfotice“ale suferinþei ºi clovneriei. Pentru DmitriKaramazov, frumosul nu trimite numai ladivin, ci ºi la opusul lui, diabolicul. Frumo-sul devine, astfel, din calea spre mântuire,o capcanã. În conºtiinþa pãcãtosului, inter-vine idolatria. Idolatria, forma pãgânã aadoraþiei, acordã primatul ei frumuseþiidespãrþite de Dumnezeul unic al monoteis-mului. Aºa se explicã faptul cã Dmitri ci-teazã oda lui Schiller Sãrbãtoare în Eleusis,o preamãrire a frumuseþii pãgâne. Oda luiSchiller înfãþiºeazã ascensiunea din Inferna zeiþei Ceres, care instaureazã cu acestprilej cultul vegetal al grâului, în locul sa-crificiilor sângeroase ale barbarilor. Eleu-siniile celebrau zeitatea recoltei, o îndulcirea sacrificiului, dar încã nu credinþa mono-teistã în splendoarea absolutã a lui Dum-nezeu ºi a mântuirii posibile prin accesul lacontemplaþie. ªi mai semnificativ este scur-tul citat din oda Cãtre bucurie a aceluiaºiFr. Schiller:

Sorb nectar de bucurie / Din naturã buniºi rãi, / Larg deschise sã le fie / Înfloritele eicãi. / Vin ºi dragoste ne-mparte, / Buniprieteni, sãrutãri,/Îngerii de cer au parte, /Viermele de desfãtãri.

Dmitri comenteazã:

„Îngerii de cer au parte, / Viermele dedesfãtãri.“ Eu frãþioare, eu sunt viermeleãsta, ºi poezia parcã-i scrisã anume pentrumine! Noi, toþi Karamazovii, suntem la fel.ªi în sufletul tãu, îngere, viermele trãieºte ºie sortit sã dezlãnþuie adevãrate furtuni!Furtuni, îþi spun, fiindcã desfãtarea se dez-lãnþuie ca o furtunã, mai aprigã chiar decâto furtunã.

„Viermele“ karamazovian este latura pã-gânã, orgiasticã, a sufletului rusesc, nãscutãpentru juisarea extremã, violentã. NiciAlioºa, credinciosul care pare sortit cãlu-gãriei, cãii mistice ºi contemplative, nu estescutit de soarta Karamazovilor. Profeþia luiDmitri despre Alioºa pare cã se va împlini:în primul capitol al pãrþii a patra a roma-nului, pãrintele Zosima îl povãþuieºte peAlioºa sã plece din mãnãstire (Alioºa in-trase acolo ca novice) ºi sã se consacre fa-miliei lui, în care stareþul prevede împre-jurãri tulburi.

Acest îndemn, pornit totuºi din iniþia-tiva lui Alioºa („du-te dacã ai fãgãduit cã teduci“, îi spune stareþul tânãrului Karama-zov), aratã cã, pentru Zosima, Alioºa nueste menit vieþii contemplative, ci acþiunii.Mai întâi, el va fi un sprijin pentru fraþii lui,mai ales pentru Dmitri, în împrejurareauciderii tatãlui, în acuzaþia de omor careîl apasã, în procesul care urmeazã. Iar înepilogul romanului îl vedem pe Alioºa cãînsufleþeºte un grup de adolescenþi caretrebuie sã se confrunte cu moartea luiIliuºa, unul dintre ai lor. Vocaþia dintâi a luiAlexei Karamazov este socialã, nu misticã.De aceea nu este de mirare cã, într-unroman proiectat, nescris din pricina morþiipremature a lui Dostoievski (nota apareîn carnetele lui de însemnãri), Alioºa de-vine socialist ºi revoluþionar. Am puteaspecula cã inserþia orgiasticã se manifestã lael în forma violenþei revoluþionare. Alioºaparcurge un drum în sensul invers auto-

rului. Socialist în tinereþe, activ în cercul luiPetraºevski, preconizând revoluþia, Dosto-ievski devenise mistic la vârsta adultã. Rãs-punsul: „Omul nu trãieºte numai cu pâine“pe care îl dã Cristos Satanei pentru a res-pinge ispita (atunci când Demonul îl în-deamnã sã schimbe pietrele în pâini) estepiatra unghiularã a creºtinismului. Mesajulprimordial al lui Crist nu este social, cimistic. În centrul creºtinismului – al atitu-dinii mistice în genere – stã iubirea pentruCreator. La asta se referã observaþia atât deimplacabilã în adâncimea ei, a lui Dmitri,adresându-se lui Alexei: ªi în sufletul tãu,îngere, viermele trãieºte ºi e sortit sã dezlãnþuieadevãrate furtuni! Aceste furtuni, pentruAlioºa, nu sunt sexuale; ele au însuºi chipulRevoluþiei. Revoluþia însãºi este orgiasticã,pãgânã. Chiar dacã cel mai tânãr dintreKaramazovi nu este un ucigaº, ºi nici uncriminal, calea spre contemplaþie, spreadorarea directã a lui Dumnezeu, îi esterefuzatã.

Este greºit, prin urmare, sã i se atribuielui Alioºa, aºa cum o fac unii comentatori,atributele unei figuri cristice. Cu subtilitate,în mod mai ocolit decât fraþii lui, Alioºaeste totuºi o figurã a pãgânismului. Esteînsufleþit de bunãvoinþa candidã a Binelui,dar în numele solidaritãþii umane, aºa cumse poate vedea ºi în relaþia lui cu Mitea, înperpetua lui dorinþã de mediere, între Mi-tea ºi Katerina Ivanovna, între Mitea ºiGruºenka. Ne putem imagina cã, prin crea-rea personajului Alexei Feodorovici Kara-mazov, Dostoievski îºi ia un criptic rãmas-bun de la socialismul tinereþii. De care sedesprinde definitiv, dar nu fãrã sã-i recu-noascã o anumitã generozitate nobilã:

Alioºa era, cel puþin pânã la un anumitpunct, ceea ce se cheamã un tânãr din vre-mea noastrã, adicã o fire cinstitã, iubitoarede adevãr, un om care cãuta cu stãruinþãadevãrul ºi credea în el ºi care, purtând însine acest crez, era hotãrât cu tot dinadinsulsã lupte pentru el din rãsputeri; însufleþit derâvna înfãptuirilor imediate, a faptelor devitejie, gata sã-ºi jertfeascã viaþa pentru a leîmplini. Din pãcate însã, tineretul acesta nupricepe cã a-þi jertfi viaþa este adesea, poate,lucrul cel mai uºor, mult mai uºor de pildãdecât a închina cinci-ºase ani din cei maifrumoºi ani ai tinereþii sale clocotitoare uneiînvãþãturi aride, ºtiinþei bunãoarã, fie chiarºi numai sã-ºi sporeascã înzecit forþelepentru a putea sluji cât mai bine adevãrulºi actele pe care doreºte toatã lumea sã lesãvârºeascã, fiind þelul sãu în viaþã. Darpentru majoritatea tineretului o asemeneajertfã este mai presus de puterile sale. Alioºase hotãrâse sã aleagã o cu totul altã caledecât junimea contemporanã, având totuºiºi el sufletul însetat de înfãptuiri imediate.ªi, dupã ce apucase sã reflecteze mai seriosºi sã se pãtrundã de credinþa în nemurireasufletului ºi în existenþa lui Dumnezeu, fãrãsã mai stea pe gânduri, decisese spontan:„Vreau sã trãiesc pentru nemurire: nu acceptsub niciun motiv compromisuri sau jumãtãþide mãsurã“.

Dupã cum, dacã ar fi ajuns la concluziacã Dumnezeu nu existã ºi cã sufletul nu estenemuritor, ar fi devenit pe loc ateu ºisocialist (pentru cã socialismul nu se reducedoar la problema muncitoreascã sau, aºacum se spune îndeobºte, a celei de a patrastãri, ci în primul rând e vorba de însãºiproblema ateismului, a expresiei sale con-temporane, problema turnului Babel con-struit fãrã ajutorul divin ºi nu pentru aatinge slãvile cereºti de aici, de jos, din lu-

mea noastrã pãmânteascã, ci pentru a pogorîcerurile pe pãmânt).

Anii în care îºi scrie Dostoievski marileromane (de la Crimã ºi pedeapsã pânã laFraþii Karamazov) sunt anii în care revoltaruseascã ia chipul teribil al terorismului. Nucontenesc atentatele, iar tineretul reformistaprobã în tainã sau, cel puþin, aratã înþe-legere faþã de radicalismul anarhist saunarodnicist (Narodnaia Volia). Deºi aflatacum de partea puterii autocratice, prietenºi corespondent al „Marelui Inchizitor“, alprocurorului Sfântului Sinod, ConstantinPobedonosþev, scriitorul se simte într-oopoziþie radicalã cu aplecarea majoritarã atineretului ºi a intelighenþiei cãtre ideileliberale. El epuizase aceastã laturã a simþi-rii ºi gândirii lui în anii în care fusese departea lui Petraºevski. Acum, în 1880, dupãimensul succes al discursului despre Puºkin,câteva luni înainte sã moarã pe neaºteptate(fiind plin de proiecte „pentru zece ani“),entuziasmul extraordinar pe care îl declan-ºeazã printre studenþi nu îl liniºteºte. LuiA. Gradovski, critic liberal, detractor înconcertul de aclamaþii care însoþesc „eseul“despre Puºkin, expus în conferinþã publicã,scriitorul îi va replica în acelaºi numãr unical Jurnalului unui scriitor, pe 1880:

Ah, presimþirile mele au fost justificate,vacarmul a fost cumplit: sunt un orgolios,sunt un fricos, ºi un Manilov, ºi un poet,ar fi trebuit sã vinã poliþia pentru a calmafrenezia auditoriului, o poliþie moralã, opoliþie liberalã bineînþeles. Dar de ce nuchiar adevãrata poliþie? Adevãrata noastrãpoliþie nu este ºi ea liberalã azi, ºi este ea câtde cât inferioarã, în materie de liberalism,liberalilor dezlãnþuiþi împotriva mea?

În furtuna politicã, în revoluþia care bântuieîn jurul lui fãrã sã poatã, încã, triumfa,Dostoievski este din nou un exilat, de dataaceasta de partea puterii autocratice. Esteizolat de „intelighenþia“ de care totuºi îlleagã atâtea fire. Alioºa se naºte, ca perso-naj, nu pentru a figura pe Cristos, ci, dim-potrivã, pentru a avertiza asupra limitelorvirtuþilor profane ºi asupra primejdiilor pecare ele le implicã. Omul nu se hrãneºtenumai cu pâine, spune Iisus. Iar cel carevrea sã provoace revoluþia numai pentrupâine deserveºte cauza mântuirii. Alioºaeste în afara dialecticii Madona-Sodoma.Este insul pur care nu atinge mântuirea,fiindcã, în fond, este revoluþionar, nu mis-tic. „Moralul“ nu asigurã mântuirea dacãnu este ºi „Frumos“.

�

(Continuare în nr. viitor)

Notã* Între acolade { } am citat operele plastice lacare ne referim în text, în nãdejdea cã, într-o altãediþie, vom putea sã le ºi reproducem.

20 • APOSTROF

Fantasme ºi miturifilosofice actuale

Mirãri ºi neliniºti

1. Autorul ºi stafia lui

APARIÞIA CÃRÞII lui Liviu Bordaº, Apaºulmetafizic ºi paznicii filozofiei (Bucureºti:

Ed. Humanitas, 2010, 166 p.), consolidea-zã o tendinþã a editurii conduse de dlGabriel Liiceanu vãditã deja de mai multtimp. Am mai scris despre ea ºi cu un altprilej, comentând o apariþie pusã pe seamalui Alexandru Dragomir, dar între timpcãrþile atribuite acestui autor s-au înmulþit,începând sã alcãtuiascã o serie de autor, iaracum un mai tânãr eseist, apropiat de cer-cul Liiceanu-Pleºu, dupã cum rezultã dinrecomandãrile celor doi oameni de culturãde pe coperta a IV-a a noii cãrþi, repune,prin eseul sãu, problema de care m-am ocu-pat, dintr-un alt unghi, în alþi termeni.

Sintetizând, chestiunea poate fi formu-latã astfel: cât din ceea ce se atribuie unuiautor care a refuzat, în viaþã fiind, sã publi-ce vorbeºte nealterat de gândirea sau viziu-nea aceluia ºi dã, realmente, seama pentruacel om? În cazul lui Sãnduc, cum se parecã îi spuneau prietenii lui Alexandru Dra-gomir, editorii cãrþilor lui nu oferã detaliisuficiente ºi explicite, în conformitate cunormele în uz, despre starea manuscriselorpe care le editeazã. Nu ºtim, astfel, dacãceea ce apare în cuprinsul volumelor lui s-a gãsit în manuscrise finisate, dacã acestevolume reproduc fidel sau inoveazã – prinexcludere sau adãugire din alte sertare aleautorului – munca discretã a acestuia, dupãcum nu ºtim nici în ce mãsurã însemnãrilemai mult sau mai puþin laconice ori dez-voltate surprind ºi reproduc bine gândul pecare cel dispãrut îl rezerva dezvoltãrii orale,în condiþiile comunicãrii faþã cãtre faþã.Temerea faþã de manipulãrile posibile per-sistã pânã la apariþia probelor neambigue îndirecþia respectivã (facsimile, ediþii anasta-tice sau mãcar ediþii critice laborios ºi atentadnotate pe fiecare paginã, în funcþie de file-le caietelor inventariate, consemnându-seºtersãturile, revenirile, ezitãrile).

Dincolo de asemenea precauþii, sã lezicem filologic-ºtiinþifice, este, totodatã,insuficient explicat ºi argumentat de ce nus-a respectat decizia lui Alexandru Drago-mir însuºi de a rãmâne în penumbrã, scru-pul auctorial care poate traduce o neîncre-dere în propria originalitate, un refuz de aparticipa la culturã în înþelesurile ºi prinmecanismele curente ale acesteia sau oricealtceva. Precedentul încãlcãrii deciziei ex-prese a lui Franz Kafka de a i se distruge lamoarte moºtenirea manuscrisã de cãtreprietenul lui, Max Brod, trebuie tratat,cred, ca o licenþã, ca o excepþie (deci abate-re) de la norma acceptatã, nu ca o regulãde conduitã pentru viitor. Decizia autoru-

lui cu privire la moºtenirea lui manuscri-sã, importantã sau derizorie, este crucialã,câtã vreme inalienabilitatea dreptului deautor rãmâne în continuare recunoscutã delegislaþia ºi jurisprudenþa internaþionalã.

Precauþiile de care vorbesc aici par sãcontravinã însã unui elan restitutiv pornitdin dorinþa fierbinte, legitimã ºi ea, de a nuvãduvi cultura românã de vreo operã sauvreun autor care conteazã. La noi, restitui-rile reparatoare sunt obiºnuite ºi beneficiazã– sau au beneficiat – de instituþii proprii,de la colecþia Restituiri coordonatã în anii’70-’80 de criticul clujean Mircea Zaciupânã la prestigioasa revistã Manuscriptuma Muzeului Literaturii Române. Totuºi, curelativ puþine excepþii, se au în vedere au-tori care au apucat sã publice câte ceva,afirmându-ºi în acest fel, implicit sau chiarexplicit, dorinþa de autorlâc.

Nu îmi este însã deloc clar dacã Alexan-dru Dragomir a dorit sau nu sã fie autor decãrþi ºi filosof recunoscut în agora în ulti-mele decenii ale vieþii lui. Pentru aceasta,documentele puse la dispoziþia publiculuinu sunt, deocamdatã, suficiente, ºi dacã existã, ele ar fi bine-venite pentru a elucidamisterul. Faptul cã a semnat, împreunã cuWalter Biemel, în tinereþe, o primã tradu-cere din Heidegger – un text scurt, de alt-fel – nu face din acest fost doctorand al ma-estrului german un autor de filosofie.Urmãtorii ani, practic o jumãtate de secol,petrecuþi sub presiunea ideologicã ºi po-liþieneascã a comunismului autohton, l-audeterminat, probabil, sã îºi mute gândul dela proiectul iniþial, al unei cariere filosoficeuniversitare sau pe cont propriu. Dar auto-rul a trãit încã treisprezece ani dupã co-munism, când libertatea cuvântului ºi deacþiune nu i-au fost îngrãdite, Dragomirputându-se afirma ca autor acum, dacã arfi dorit-o. ªi totuºi, el a lãsat sã treacã toateºansele de a publica prin faþa lui, la oramarii treceri, în 2002, lãsând în urmã doarcaiete cu texte, fragmente ºi însemnãri...Cine, de ce ºi cu ce îndreptãþire a decis ast-fel ulterior, în numele lui? Volumele alcã-tuite nu ºtim bine cum ºi tipãrite din scri-sul lui de sertar, Crase banalitãþi metafizice(2004, 2008), Cinci plecãri din prezent:Exerciþii fenomenologice (2005), Caieteletimpului (2006) ºi Seminþe (2008), au ieºitdin tipografii, fãrã excepþie, dupã expiereaautorului.

În aceste condiþii, rãmâne enigmatic înce mãsurã Alexandru Dragomir tipãritulvorbeºte cu adevãrat despre AlexandruDragomir cel viu ºi dacã nu cumva oameni– de bunã intenþie, nu mã îndoiesc – care îladmirã ºi cred cã îi slujesc memoria sunt, defapt, abuzivi în raport cu ea. Ca sã fiu ºi mai

la obiect, voi adãuga cã eventualul lor abuz(sau absenþa lui) þine de o discuþie de eticãuceniceascã ºi editorialã, care nu mã intere-seazã foarte tare în contextul dat. Ceea ce aºvrea, realmente, sã ºtiu este dacã acele conþi-nuturi tipãrite sub numele lui AlexandruDragomir reflectã cu adevãrat sau nu gân-direa omului cãruia le-au fost atribuite.

2. Care Nae?

M-AM REFERIT aici la cazul lui Sãnduc –Alexandru Dragomir pentru a arãta cã

problema pe care doresc sã o discut în legã-turã cu Nae Ionescu, survenitã ºi în noulvolum semnat de Liviu Bordaº, rãmâne ºieste actualã în cultura noastrã. Cum se ºtie,apaºul metafizic (vorba cam persiflantã a luiVasile Bãncilã, arboratã ca drapel în noualui carte de Liviu Bordaº) s-a dezinteresatde publicarea oricãrei lucrãri de filosofieal cãrei autor ar fi putut fi, deºi cursurile luiau fost socotite relevante de alþii, ca urma-re a audierii prestaþiilor sale universitare. Ela acceptat cu greu sã îi aparã în timpulvieþii doar o selecþie din producþia jurnalis-ticã (Roza vânturilor), nimic mai mult.Ghidaþi de admiraþia lor nedisimulatã, bachiar ferventã, Eliade, Noica, Floru ºiAmzãr s-au numãrat printre cei care, pro-cedând într-o manierã reconstitutivã, pu-nând alãturi notele de curs ºi diversele ste-nograme aflate în posesia lor, au litografiatcâteva cursuri de-ale profesorului lor admi-rat, ediþii pe care lumea le ia pânã astãzi cabazã de discuþie pentru stabilirea contri-buþiei filosofice a lui Nae. Ce l-ar fi împie-dicat totuºi pe universitarul bucureºtean sãîºi dea la tipar gândurile filosofice, aºa cumfãcea în mod curent cu articolele lui de ati-tudine, dacã ar fi crezut cu tãrie cã ele îlreprezintã mãcar în egalã mãsurã? Nimic.Chiar ºi în perioada sancþionãrii atitudi-nilor sale politice prin internarea în lagãr s-ar fi gãsit, desigur, modalitãþi de a facecunoscutã dorinþa publicãrii cursurilor defilosofie, dacã asta ar fi vrut Nae. Apro-piaþii lui erau conºtienþi de aceasta încã dinepocã.

În introducerea primului volum, cuprinzândcursul de istoria logicii din anul universitar1929-1930, Mircea Vulcãnescu ºi Constan-tin Noica recunoºteau cã tipãrirea cursurilorrostite e o trãdare a intenþiilor lui NaeIonescu. Ea se justificã doar prin caracterulei postum: salvarea din „opera vie“ a ceea cese mai poate salva, pãstrând conºtiinþa lacu-nelor pe care le cuprindea „opera tipãritã“.Era, de asemenea, ºi un gest al discipolilor,fecundaþi de ideile rãspândite de maestru[sic!] de a recunoaºte ceea ce îi datoreazã ºi

Ovidiu Pecican

Opi

nii •

Dez

bate

ri

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 21

de a se legitima prin el. (L. Bordaº, op. cit.,p. 18)

Trãdarea a fost, prin urmare, înfãptuitã cubunã ºtiinþã, nu atât din devoþiune faþã demaestru – ce devoþiune este aceea care teface sã încalci dorinþa lui expresã, con-fecþionându-l cum crezi tu cã e mai bine?! –,cât, aºa cum bine puncteazã Liviu Bordaº,pentru ca întreprinzãtorii sã se legitimezeprin el, confecþionându-ºi o genealogie inte-lectualã socotitã onorantã ºi convenabilã.

Eforturile discipolilor direcþi ai lui Naeau continuat, peste un arc de timp, dupãcãderea comunismului, în anii ’90 ºi 2000,profitând de condiþiile de libertate a cuvân-tului ºi gândirii de dupã restaurarea demo-craþiei româneºti prin prãbuºirea în trecuta comunismului. Râvna noilor editori ºiexegeþi meritã sã fie salutatã ca exerciþiu dedevoþiune ºi practicã benedictinã, dar pro-blema de fond revine în actualitate. Existãsau nu texte filosofice scrise ºi aprobate sprepublicare de Nae Ionescu însuºi? Dacã existã, acelea meritã tratate cu respectulcuvenit, fiind restituite cât mai aproape deforma pe care le-a menit-o autorul. (Este,poate, cazul tezei doctorale redescoperite,deºi profesorul de mai târziu a preferat sã opãstreze departe de ochii curioºilor, chiar ºiai celor vizaþi, din mediul universitar, soco-tind, probabil, cã un asemenea exerciþiu sco-lastic nu îl mai reprezintã.) În ce priveºte„reconstituirile“ dupã stenograme, note decurs etc., ele pot stârni legitime suspiciuniºi nu-i pot fi atribuite doar profesorului, ciºi „colaboratorilor“ lui postumi.

Existã ºi alte texte stenografiate în epocãºi redate publicului mai larg. Notoriu rãmâ-ne cazul lui Nicolae Iorga, care conferenþiaºi îºi þinea cursurile mereu, de la o vremeîncoace, însoþit de stenografa personalã.Istoricul a luat însã el însuºi mãsuri pentruca stenografierea sã aibã loc, ºi tot el aaprobat ºi tipãrirea – la Vãlenii de Munte,în tipografia proprie, sau în alte locuri ºiîmprejurãri – a acelor texte, adeseori cumare promptitudine. Diferenþa de atitudi-ne între Nae ºi Iorga este vizibilã ºi nunecesitã comentarii noi.

Ne place sau nu ne place, Nae Ionescunu a vrut sã lase în urmã o operã filosoficãscrisã, mulþumindu-se, în planul filosofiei,cu urmele directe, sãpate în conºtiinþelediscipolilor sãi, prin acþiunea paideicã oralã,de la catedrã sau din diversele circumstanþede viaþã. A nu se þine seama de asta înseam-nã sã se trãdeze spiritul nãismului ºi princi-pala lecþie pe care Nae Ionescu a þinut, pro-babil, sã o dea. Pot exista diverse explicaþiipentru aceastã atitudine, fie cã ne gândimla influenþa peripatetismului ºi maieuticiipresocratice ºi a lui Socrate însuºi, fie cãavem în vedere contextul culturii românetradiþionale, preponderent oral, nu scris.A contat, în mare mãsurã, desigur, la luareaacestei decizii, ºi dorinþa de distanþare a luiNae de tradiþia didacticã a universitãþii ro-mâneºti – distanþarea de linia Maiorescu –Rãdulescu-Motru, rezumativã, sintetizatoa-re, dar distantã ºi expozitivã din perspecti-va unei etici profesionale a neutralitãþii, faþãde curentele de gândire prezentate studen-þilor –, el încercând sã propunã modelulunei filosofãri „vii“, legatã de problemeleimediate cu care se confruntã conºtiinþa filo-soficã în exerciþiu. ªi tot atât de mult acântãrit, cred, opþiunea pentru acel exis-tenþialism-trãirism-nãism care însemna, de

fapt, transformarea problemelor abstracteale ontologiei, logicii, gnoseologiei, teolo-giei în provocãri adresate individului viu, înfiecare clipã a vieþii.

Indiferent cum explicãm însã toate aces-te atitudini, sigur este cã Nae nu a socotitde cuviinþã sã îºi publice prelegerile ºi confe-rinþele universitare relevante pentru preo-cupãrile lui de filosofie. Când discutãm decimoºtenirea lui textualã, nu avem voie nicioclipã sã confundãm textele aprobate ºipublicate de el însuºi cu cele emanate de laadmiratorii ºi adulatorii lui de atunci saude mai târziu.

3. Practici editoriale licite?

CHESTIUNEA REVINE ºi în cazul altor inºimodelaþi de Nae. Petre Þuþea a lãsat el

însuºi impresia unui gânditor socratic, anco-rat în cotidian, dar ridicându-se prin inter-venþiile lui orale ºi ocazionale la înãlþimeafilosofiei. El a lãsat ºi texte, dar – deocamda-tã, cel puþin – comentatorii sunt de acord cãacestea nu egaleazã nici pe departe perfor-manþele vorbite ale lui Þuþea. Cazul lui E.M. Cioran meritã ºi el menþionat. Nu fãrãlegãturã cu modelul lui Nae, el a socotit cãabandonarea oricãrui proiect de construcþiefilosoficã în favoarea exprimãrii rapsodice,fragmentare, într-o expresie rafinatã, estemodelul de urmat pentru tot restul vieþii lui.Cioran ºi-a publicat textele, notaþiile, eseu-rile, dar numai filtrându-le drastic, reducân-du-le la maximum, renunþând masiv la oserie de însemnãri care au rãmas sã îi umplecaietele de sertar, redescoperite ºi publicatepostum. Editura Humanitas, cu un pro-gram gândit ºi coordonat de Gabriel Lii-ceanu, a asumat sarcina publicãrii textelorcioraniene în limba românã, achitându-seonorabil de aceastã sarcinã. Aici însã deli-mitarea între ce a aprobat pentru publicareautorul însuºi ºi ceea ce a rãmas ca moºteni-re postumã este uºor de identificat.

Nu acelaºi lucru se poate spune în legã-turã cu Alexandru Dragomir, omul tãceriipublice cvasiabsolute (excepþie fãcând semi-nariile lui private, în prezenþa unor apro-piaþi, puþini la numãr), pentru care nu ºtimîncã precis cine ºi unde vorbeºte în nume-le lui din cãrþile deja publicate. Apariþiacãrþii lui Liviu Bordaº la Humanitas, cugirul expres al lui Gabriel Liiceanu ºiAndrei Pleºu, semnificã – s-ar zice – asu-marea expresã, în programul editurii ºi aleditorilor, a valorificãrii pozitive a moºteni-rii magistrului interbelic, care a fost, pen-tru câþiva mari autori români din generaþiaurmãtoare, maestrul prin excelenþã. Dar cuNae, cum am încercat sã evidenþiez, avemaceeaºi problemã a moºtenirii ca ºi cu Ale-xandru Dragomir: pe ce ne bazãm atuncicând vorbim despre contribuþia lui filosoficã?

Neliniºtile în legãturã cu graniþa subþi-re ºi subtilã dintre uzul ºi abuzul editorialîn aceste cazuri nu sunt lipsite de oricetemei ºi nu provin din ranchiunã sau alteimbolduri joase. Am în minte precedentul– nu tocmai fericit – creat cu reeditareaoperei filosofice a lui Lucian Blaga de cãtreaceeaºi editurã. Repunerea în circulaþie atrilogiilor blagiene s-a fãcut (ºi continuã sãse facã) la Humanitas pe bucãþi, reprodu-cându-se situaþia iniþialã, a publicãrii volu-melor unul dupã altul ca urmare a faptuluicã sistemul blagian era, în procesul scrie-rii sale, în mod firesc, o work-in-progress, o

operã în plin travaliu al facerii. UltimulBlaga a statuat însã foarte clar în ce mod sealcãtuiau trilogiile ºi care este imagineasistemului, astfel încât a le citi dezarticu-late nu reprezintã rezultatul vreunui proiectal autorului ºi contrazice flagrant voinþa ex-presã – ºi suveranã – a aceluia. Cã MirceaCãrtãrescu, autor în viaþã, consimte, depildã, ca romanul lui Nostalgia (fost Visul)sã fie republicat ºi în versiune integralã, dar,vai, ºi pe bucãþi, ca niºte nuvele sau poves-tiri independente, falsificându-ºi viziuneainiþialã ori vânzând aceeaºi marfã sub douãambalaje, este treaba Domniei Sale. Deplinlucid ºi conºtient, în principiu, de urmãri-le deciziilor lui în raport cu propria operã,el poate fi consultat, îºi poate da sau retra-ge acordul etc. Dar în cazul lui Blaga, autordecedat de decenii, un asemenea act nupoate fi aprobat, cu deplinã legitimitate,nici mãcar de deþinãtorii legali ai drepturi-lor de autor ale filosofului, prin moºtenire.S-ar putea ca decizia managerialã a luiGabriel Liiceanu, poate aducãtoare de pro-fituri materiale editurii, sã fie dezastruoasãdin punct de vedere cultural. Pentru mine,ea reprezintã un abuz al editorului în raportcu drepturile inalienabile la integritatea ºiintegralitatea operei deþinute de autor prinînsãºi natura raporturilor dintre el, crea-torul, ºi opera lui.

4. Câteva urmãri

ÎNCOTRO DUC toate acestea se poate vedeacu ochiul liber. Demantelarea construcþiei

sistemice a filosofiei lui Blaga nu serveºtemai buna receptare a operei lui filosofice.(Trec peste faptul cã o carte cum este cea a lui Liviu Bordaº, promovatã sonor deaceeaºi Editurã Humanitas, prezintã unBlaga ranchiunos ºi – hahaha! – invidios pe sterilul Nae!) Valorificarea moºteniriimanuscrise a lui Alexandru Dragomir este,sub raportul eventualelor intervenþii ºi ajus-tãri, nesigurã ºi suspectã. Graba de a creafilosofi din oameni care s-au recuzat în tim-pul vieþii lor din aceastã poziþie, vocaþie sauoficiu – sã o numim cum socotim fiecarecã ar fi mai potrivit – nu pare justificatã denicio urgenþã care sã oblige editorul sã sedispenseze de respectarea uzanþelor editã-rii ºtiinþifice. (Existã deja ºi un institut decercetãri ce poartã numele lui AlexandruDragomir, cu un program propriu ºi câþi-va tineri profesioniºti serioºi, care meritauo flamurã mai... sigurã sub semnul cãreiasã îºi afirme personalitate.) Reciclarea luiNae Ionescu în calitate de filosof, în nume-le unor sloganuri precum cele propuse deLiviu Bordaº („originalitate, în filosofie, nupoate avea alt înþeles decât acel efort pro-priu de gândire, de autenticitate a filoso-fiei“, unde originalitatea gândirii e subs-tituitã de autenticitatea trãirii; „simplaexistenþã a plagiatului nu implicã nici lipsade valoare a celui învinuit (finalitatea epis-temologicã) ºi nici carenþa de moralitate(finalitatea eticã)“, unde plagiatul este nee-chivoc justificat epistemologic ºi moral) nuface servicii memoriei fostului profesor defilosofie, mentorul generaþiei lui Eliadeetc., ºi tinde sã legitimeze în cultura româ-nã actualã, prin apelul la exemple pretinsilustre, practici intelectuale ilicite, repudia-te din punct de vedere etic ºi juridic depractica internaþionalã.

�

22 • APOSTROF

Mitteleuropa fãrã Centru

„PE CE lume trãim? e oexpresie care ar meri-

ta sã fie analizatã ad litte-ram“ – afirmã Corina Cio-cârlie în deschiderea cãrþiisale dedicate coordonatelorculturale ºi psihologice alecâtorva mari scriitori for-maþi în Mitteleuropa primeijumãtãþi de secol XX, exilaþi din voinþã pro-prie sau forþaþi sã pãrãseascã þinuturile debaºtinã din cauza schimbãrilor de regimpolitic. Apãrutã în 2010 la Editura Art,În cãutarea centrului pierdut se dezvoltã încadrele metodologice stabilite de GeorgesPoulet în Metamorfozele cercului pânã înpunctul de joncþiune cu universul lui Ro-bert Musil, unde metamorfozele cerculuidepãºesc sfera literaturii ºi se continuã pescena geopoliticã central-europeanã, resim-þitã de mulþi scriitori ca un „continent spi-ritual fãrã însuºiri“ ºi fãrã valori centrale.De altfel, autoarea precizeazã: „În prelun-girea eseului lui Magris consacrat rapor-tului de forþã dintre «marele stil» ºi nihi-lism (altfel spus, dintre amintirea unuicentru plin ºi prefigurarea altuia vid), s-arputea urmãri evoluþia conceptului de Mit-teleuropa din perspectiva a ceea ce GeorgesPoulet numea «metamorfozele cercului»“.

Impulsul investigaþiei este dat de miº-cãrile recente dintre Europa „restrânsã“, oc-cidentalã, ºi cea „lãrgitã“, central-euro-peanã, decalajele de neanulat dintre ele ºiîndârjirea celei din urmã de a intra în cer-cul primei reclamând o arheologie literarãnu prea îndepãrtatã a ecuaþiilor centru-peri-ferie în perimetrul fostului Imperiu Austro-Ungar, deoarece – considerã autoarea –„deriva de azi e replica simetricã a celei ces-a produs deja la început de secol XX,odatã cu «pãcatul originar» al alunecãriiplãcilor tectonice ale Mitteleuropei dinspreViena înspre Moscova“.

Preambulul volumului reprezintã o în-cercare de explicare ºtiinþificã a mutaþiilorproduse, apelul la teorii matematice ºi lalecþiile filosofiei antice atenuând tonalita-tea pesimist-realistã a observaþiilor. Astfel,în intertextul rafinat al cãrþii, Zenon elea-tul, Georg Cantor ºi Benoît Mandelbrotajung sã consolideze matematic literaturalui Milan Kundera, Robert Musil, JosephRoth, Hermann Broch sau Emil Cioran,scriitori care aparþin lumii fragmentare, fra-gile ºi caleidoscopice de dupã 1918. Ai-doma „prafului“ lui Cantor, mozaicul de

state naþionale nãscute din cenuºa imperiu-lui dualist înregistreazã un comportamentfractal cauzat de pierderea Centrului.

Deloc întâmplãtor, prima analizã a reac-þiei literare la degradarea calitãþii acestuiCentru se intituleazã Viena, terminus para-dis. Focalizat asupra romanelor lui JosephRoth (Marºul lui Radetzky ºi Cripta Habs-burgilor), acest capitol surprinde liniile esen-þiale ale universului imperial crepuscular:ierarhia, orgoliul ºi exclusivitatea puterii, darºi faptul cã „esenþa Austriei nu e centrul,ci periferia“. De asemenea, Corina Ciocârlieremarcã ºi coincidenþa de perspectivã dintreBroch ºi Musil, literatura celui dintâi con-firmând formula celui de al doilea: a fi„cetãþean al regatelor ºi þãrilor monarhieiaustro-ungare reprezentate în Consiliulimperial [...] înseamnã acelaºi lucru cu unaustriac plus un ungur minus acest ungur“.Prelungirea fireascã a acestei formule esteobservaþia lui Musil – „adevãrata Austrieeste de fapt lumea întreagã“ –, reprodusã camotto în capitolul dedicat Omului fãrã în-suºiri (Un jubileu dinainte ratat). Fuga deaceastã lume în biografia ºi creaþia luiHermann Broch ºi implicaþiile ei spiritualeconstituie subiectul din Minunata lumenouã. „În axiologia lui Broch – noteazãautoarea –, problema degradãrii valorilorþine tocmai de imposibilitatea ca un punct«infinit depãrtat» sã mai fie conceput înraportul lui cu o valoare centralã“, omulfiind principala victimã a întregului proces.

Prima secþiune a volumului se încheiecu un capitol sintetic, ai cãrui pratagoniºtisunt cei trei romancieri de mai sus ºi lumi-le create de ei. Ludic formulat, Apocalipsulvesel: O schiþã de tipologie reprezintã o mos-trã de erudiþie ºi sensibilitate intelectualã lanuanþe. Autoarea constatã cã: „Pusã subtripla lupã a lui Joseph Roth, HermannBroch ºi Robert Musil, Mitteleuropa sfâr-ºitului de secol XIX ºi începutului de secolXX apare ca un câmp de manevrã mãcinatde acþiunea subversivã a forþei centrifuge,indiscutabil victorioasã în confruntarea eicu forþa centripetã“.

Confruntat cu acest fenomen, romanulagoniei imperiale, indiferent cã se înscriepe un vector inerþial sau cã se raliazã miº-cãrii entropice, mizeazã pe o tipologiebipolarã în care figurile de ordine se dove-desc a fi incapabile sã reziste la atacurileagenþilor dezordinii. Din seria celor dintâise detaºeazã emblematic „Împãratul tutu-ror superlativelor“, adicã Franz Joseph,acompaniat în romanele lui Broch ºi Musilde Wilhelm al II-lea. Realizând fiºa Împã-ratului, Corina Ciorcârlie subliniazã ambi-valenþa, ubicuitatea ºi paradoxala absenþã aacestui personaj de pe scena romanului,(re)prezentarea sa tot mai estompatã pemãsurã ce paginile se succed, în perfectacord cu declinul imperiului pe care îl simbolizeazã. Apelul exegetic la Claudio Magris consolideazã aceastã perspectivã,eclipsarea gradualã a Împãratului rezumânddestinul Kakaniei, vãzutã ca „un loc sim-bolic, unde moare totalitatea tradiþiei ºi senaºte dispersiunea contemporanã“.

Satelit necesar în ordinea puterii impe-riale, „tânãrul ofiþer, campion al bãtãliilorpierdute“ ocupã un loc esenþial în econo-mia literaturii crepusculare a celor patru ro-mancieri, mai ales cã posedã, graþie crea-torilor sãi, conºtiinþa iminenþei dezagregãriicivilizaþiei pe care o reprezintã. Pe o a treiatreaptã a ordinii, Corina Ciocârlie plaseazã„servitorul devotat trup ºi suflet“, fascinat

de aura centrului, mai cu seamã când pro-vine de la periferia imperiului. Dihotomiacentru-periferie se deseneazã în tuºe groa-se în opoziþia matroanã-amantã din umbrã.Tot pe versantul dezagregãrii ordinii se aflãfigurile oarecum clasice ale „dezertorului ºiasasinului“, precum ºi cea a aventurierului(un soi de dezertor superior), concuratemasiv de o prezenþã nouã, a „omului dezar-ticulat“, esenþializat în omul fãrã însuºiri allui Musil.

Dintre toate aceste tipuri de personaje,exerciþiul hermeneutic al Corinei Ciocârliecrediteazã aventurierul cu capacitãþi adap-tative ºi virtual creatoare, adecvate în-cercãrilor de redefinire a coordonateloridentitare din oximoronica Mitteleuropã aperiferiilor (sintagma aparþinându-i luiCornel Ungureanu). În trena dezagregãriiImperiului Austro-Ungar, un asemeneaefort de reconfigurare a valorilor ºi dedescoperire a unui nou Centru se soldeazãfie cu repoziþionarea în cadrele noilor statenaþionale, fie cu propensiunea spre un altCentru, însã întotdeauna sub ameninþareaunui impuls centrifug. Aceastã opþiune setransformã în placa turnantã cãtre cea dea doua secþiune a volumului, concentratãasupra exilului scriitorilor din patria care îºiavusese odatã centrul la Viena. Ea debu-teazã cu un studiu al afinitãþilor dintre IoanSlavici ºi Liviu Rebreanu, linia medianã ademersului comparatist din Podãriþa ºi grã-nicerul fiind ideea potrivit cãreia Mara ºiPãdurea spânzuraþilor, apãrute la o distanþãde mai bine de un sfert de veac, „încadreazãsimetric ºi rezumã metaforic traiectoria par-cursã de Imperiul Austro-Ungar între 1867ºi 1918, pe fondul intensificãrii miºcãriicentrifuge a popoarelor þinute laolaltã înmenghina k und k“ (kaiserliche und könig-liche).

Seria de rãtãcitori în cãutarea altui cen-tru se completeazã cu Stefan Zweig, fasci-nant disecat biografic în Hitler ante por-tas, dar ºi cu Emil Cioran (Lupta meteculuicu sine), pentru care „în Europa, fericirease terminã la Viena“, însã nostalgia origi-nii rãmâne treazã mereu în fundal. Incapa-citatea cronicã de a se elibera de capcanaoriginilor este constatatã ºi la scriitori carestrãbat aproape întregul glob în questa lor,chiar ºi atunci când nu mai cred în „exta-zul marii reîntoarceri“. Witold Gombro-wicz (O hoinãrealã la periferie), bucovinea-nul Gregor von Rezzori (Un european,mãcar atât...) ºi Milan Kundera (Altundeva,oriunde) ilustreazã perfect acest fenomen.

Epilogul tabloului exilaþilor transcrie întermenii hermeneuticii basmului parcursulbiografic ºi cultural al scriitorilor comentaþiîn volum, deviza Întoarcerii spre nicãieri rea-mintindu-ne cã una dintre cerinþele necesa-re ale basmului este ca „eroul sã plece deacasã“ (V. I. Propp), ceea ce, în logica su-biectului cãrþii, echivaleazã cu tentativa dedesprindere de Mitteleuropa ca teritoriu pro-mis „devenirii întru“, legat de un centruinexistent. Însã, cu toate acestea, la sfârºituldemonstraþiilor sale, Corina Ciorcârlie credeîn descoperirea unui Centru regãsit, chiardacã fragmentar, descentrat ºi fantomatic,ºi constatã cã parcursul scriitorilor analizaþiîn paginile volumului nu face decât sã con-firme fatalitatea concentratã în mottoul cio-ranian al cãrþii – „Treizeci de ani petrecuþila Paris nu vor ºterge faptul cã m-am nãscutla periferia Imperiului Austro-Ungar“.

�

Constantina Raveca Buleu

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 23

Fragment

Protestul prin forme sensibileîþi spui dimineaþacînd vezitrupul poemului aºternut peste noapterespirînd potolitca un bãrbat odihnind în penumbreProtestul prin forme sensibileîþi spuiºi-adormi liniºtit

la marginea faptei

Neliniºtea mai rãmîne

Neliniºtea mai rãmîne – numai scrumul neliniºtiiSpaima – Uimireanãscînd cîntecul întrupat între cuvinte

Lîngã scrum numai o floare de gheaþãmai poate pãstra echilibrulLîngã inimã – numai un munte de gheaþãnumai o vale întinsã cu apã curatãlîngã sufletul tãu

Aduni literã cu literã – doamne zgîrcitule risipitoruleCum le aduni ºi le dai drumul în vîntPetale de vînt lîngã umbre de scrumlîngã urme de scrum preistoriclîngã urme preistorice din scrumul dintîial celor din urmã petale de scrum

ªi-ai vrea ºi n-ai vrea – ºi-ai recunoaºte ºi nusub masca întrebãrii vicleneacelaºi rãspuns

ªi-aievea ºi nu – ºi-ai vrea ºi n-ai vreaºi-ai recunoaºte ºi te-ai lepãda ºi nude rãspunsul dintîi

pus nu se ºtie de ce în fruntea poemuluica un cîntec în ciocul lebedei mute

Printre cuvinte

La mare eram aloglinzilor crescute între douã cuvinteprintre fiorduri cutreierate de vînturi subþiriprintre frunzele-ngheþate subpaºii noºtri iluzorii

La mare eram alblîndelor animale polarece-ºi lipeau rãsuflarea uºoarãde geamurile strãvezii

Dincolo de ele era noapte

Azi nici nu mai ºtimde era chipul nostru cel ce-l vedeausau al lorde erau urmele noastrecele ce rãmîneau în faþãpe-obrazul îngheþat al zãpezilor

spulberatesau erau úmbrele lorînchipuite-n oglindãÚmbrele noastre sau urmele lorîn oglinzile dintre douã cuvinte

La mare eram allor – ªi mergeam cu spatele-înainteprin viaþãunul cãtre celãlaltde-aceea ne-am vãzut cînd era prea tîrziu

printre cuvinte caprintre oglinzile memorieialunecînd subþiat

Îndemn

Vechi biserici se înalþãCerul lor e-al nimãruiePãcãtoºi îºi muºcã ranarãstigniþi în douã cuie

Umbra pomilor e vegheUmbra Sfîntului e sfîntãÞine steagul sus – ºi lancea sfîºie balauri cîntã

Trec fantome prin cetateSfîntul Gheorghe – Sfîntul GheorgheOrologiu-n turnuri bate

Mai aºteaptã – Mai aºteaptãSfîntul Gheorghe – Sfîntul GheorgheA stîrpi e cale dreaptã

Facerea zilei

Dimineaþa – cînd zorile cad„sãbii de gheaþã pe umeri de crin“de pe buzele raiului sau din funduri de iadadunîndu-se vintruditorii mãritului chin

La orele cinci cînd banchize albastredesprinse de þãrmuri se mistuie – alunecãîn alb – umbre fiastrese sting lîngã pleoapele noastre

Nu întreba de ce ochiul lor se întunecã

Dimineaþa – cînd singuri rãmîndecît singurãtatea mai singuri – la orele cinciuniversul întreg îºi deschide pãgînpleoapele – tu þi le stingi

Nu întreba de ce-i zgomotul acelaSãbii de întuneric sfîºie – spintecãalbastrele banchize – (visele de larana-începutã se vindecã)

Ascultã numai scrîºnetul greual naºterii zilei – Tu cazi în somnpeste tãrîmul acela al tãudomn – singur domn ºi stãpîn – singur domn...

�

Poeme de NICOLAE MOCANU

24 • APOSTROF

Documentarea în jurnalism

VOLUMUL DOCUMENTA-REA în jurnalism (Bu-

cureºti: Editura Tritonic,2011), coordonat de IlieRad, este, în peisajul edito-rial de specialitate, unic ºideloc surprinzãtor. Carteaapare într-un moment încare jurnalismul românescse aflã la un punct de rãscruce. Într-adevãr,în subtila glisare dintre real ºi virtual, volu-mul Documentarea în jurnalism se trans-formã într-un autentic manual de conduitãprofesionalã. Alcãtuit, în cea mai mareparte, din comunicãrile prezentate la al IX-lea Simpozion Naþional de Jurnalism, cuparticipare internaþionalã, care a avut loc laCluj-Napoca, în perioada 22-23 octombrie2010, volumul se înscrie în seria editatã deacelaºi coordonator, cu o consecvenþã deinvidiat, serie din care amintim titlurile:Schimbãri în Europa, schimbãri în mass-media(2003), Jurnalismul cultural în actualitate(2004), Presa scrisã româneascã – trecut, pre-zent, perspective (2005), Stil ºi limbaj în mass-media din România (2006), Forme ale ma-nipulãrii opiniei publice (2007), Limba delemn în presã – ieri ºi azi (2008), Jurnalismulromânesc din exil ºi diasporã (2009).

Cartea aceasta – scrie coordonatorul –, pri-ma din România, dedicatã problemei com-plexe a documentãrii în jurnalism, reuneºte

24 de texte semnate de nume importante aleculturii ºi jurnalismului din România ºi nunumai. [...] O lucrare dedicatã documentã-rii este cu atât mai necesarã azi, când trãimîntr-o lume în care, cum spunea Dorin Tu-doran, „marketingul face legea – spui orice,ca sã vinzi marfa“, iar Ratingul (respectivTirajul) este noul Zeu cãruia i se închinãmajoritatea instituþiilor de presã. De aceeacaracterul polemic al cãrþii este unul impli-cit, oferind ºi o alternativã: ar fi bine ca mass-media din România sã preia modelul ger-man, practicat la revista Der Spiegel: „Sã serenunþe mai degrabã la informaþie, decât sãse riºte o raportare falsã!“

În textul-conferinþã Exigenþele ºi practicileunui bun reportaj, profesorul Peter Gross,de la Universitatea din Tennessee, porneºte,în definirea unui jurnalism de calitate, de ladouã tipuri fundamentale de cetãþenie de-mocraticã:

(1) aceea în care cetãþenii ajung ei înºiºi laconcluzii, îºi formeazã perspective, fac inter-pretãri ºi, în cele din urmã, alegeri, în ches-tiuni de o mai mare sau mai micã impor-tanþã, bazându-se pe informaþia oferitã dejurnalism, ºi (2) aceea în care cetãþeanul esteretrogradat la poziþia de a alege pur ºi sim-plu dintre concluziile formulate de jurnaliºti,dintre observaþiile, perspectivele ºi inter-pretãrile acestora.

Capitolul Experienþe ºi opinii se deschide cuo parodie a documentãrii în regimul comu-nist, semnatã de regretatul scriitor PatrelBerceanu ºi intitulatã Primul meu reportajsanitar, dupa care urmeazã eseul lui NicolaeManolescu, Telefonul fãrã fir, care face o aso-ciere între jocul copilãriei ºi modul stânje-nitor, jenant, penibil, caraghios al unei anu-mite pãrþi din media româneascã, ce-ºietaleazã modul urechist, nedocumentat, înarticole ce nu au legãturã cu realitatea.

În eseul Documentarea în „viaþa realã“,Cristian Tudor Popescu susþine cã proble-ma documentãrii nu are legãturã cu ce seînvaþã în facultãþile de jurnalism! El admi-te cã, uneori, sub presiunea timpului, în-tâi difuzeazã informaþia ºi abia pe urmã overificã!

Foarte utile sunt ºi eseurile Documenta-rea de la Europa Liberã, de Nestor Rateº,unul dintre importanþii ziariºti de la acestpost de radio ºi Documentarea – garanþiajurnalismului de calitate, datorat AdrianeiSãftoiu.

Scriitorul Alex ªtefãnescu, în stilul sãuinimitabil, rememorând secvenþe ale Docu-mentãrii în timpul regimului comunist, con-chide cã „ceea ce se întâmpla atunci era defapt o trãdare a esenþei presei“, iar RobertTurcescu atrage atenþia asupra cultivãrii sur-selor de informaþii, din timp, ca sã fie dis-ponibile atunci când ziaristul are nevoie deele.

Matei Viºniec, în eseul Dupã comunism,jurnalism, observã cã „acele forme de jur-nalism, care erau altãdatã foarte respecta-te, jurnalismul de investigaþie, jurnalismulfãcut de marii reporteri, jurnalismul ca for-mã de contra-putere, dispar treptat. Cu câtcreºte numãrul jurnaliºtilor, cu atât se facemai puþin jurnalism de calitate“.

Capitolul III, consacrat documentãrii în presa scrisã, include urmãtoarele studii:ªtefan Borbély, Cazul Marino 2010: Viaþapostumã tristã a unui om foarte singur; DanCulcer, Dificultãþi ale documentãrii: cãrþi cen-zurate, cãrþi distruse, cãrþi interzise (punândaccentul pe odiseea jurnalismului practicatîn timpul epocii comuniste). Ion Dur îºipropune sã pãtrundã în laboratorul de do-cumentare al gazetarului Eminescu, prinstudiul Documentarea la Eminescu: fãrã lap-top, wireless ºi celular, Viorel Nistor vorbeºtedespre Documentarea „pe surse“ în jurnalis-mul românesc, iar Andrei Pãunescu, în stu-diul Caiete de sarcini în jurnalism: De la de-mocratizarea informaþiei la supremaþia ei.Documentarea în presa scrisã, pune în discu-þie documentarea ºi selecþia informaþiei caprim exerciþiu al adevãrului sau al minciu-nii, promovând „textul din realitate“, bazân-du-se pe adevãrul obiectiv ºi buna-credinþãa jurnalistului.

Cu adevãrat savuros este eseul Cum poþiscrie cronici literare fãrã sã citeºti cãrþile desprecare scrii, datorat Martei Petreu, care pleacãde la o „pãþanie“ proprie: cronicile, recen-ziile la cartea sa Diavolul ºi ucenicul sãu: NaeIonescu – Mihail Sebastian, apãrutã la Editu-ra Polirom, în 2009, carte care a avut reacþiide respingere, mai ales de la cronicarii caredovedesc cã nici mãcar nu au citit-o. Dupã20 de ani de când încaseazã tiruri din plin,autoarea trage urmãtoarea concluzie: criti-cul literar de la noi „dã, atotputernic, omni-scient ºi satisfãcut, verdicte categorice pecãrþi de cercetare, pe domenii pe care el în-suºi nu le-a cercetat, cãrora nu le cunoaºtenici alfabetul, darãmite subtilitãþile“.

Într-un registru evocator, memorialistic,se înscrie textul Documentarea jurnalisticã,odinioarã ºi în zilele noastre, de Paul Schvei-ger (Israel), pentru ca ultima secþiune a cãr-þii, Documentarea în audiovizual, sã conþinãstudii ale unor cunoscuþi oameni de radioºi televiziune: Lucian Ionicã, Nicolae Meli-nescu, Michael Shafir, Constantin Trofin ºiDona Tudor.

Documentarea în jurnalism invitã citito-rul sã descopere experienþe, opinii, studii,analize, eseuri despre o meserie a cãrei ma-terie primã este cuvântul. Cuvântul ca în-tâmplare, ca fapt, ca adevãr.

�

Dona Tudor

Cronica unui plagiat

ÎN NOIEMBRIE 2008, Editura Adevãrul a editat opera Memorii de Lev Tolstoi, în douãvolume, în traducerea lui Gheorghe Stanca, sub pseudonim Ghenadi Strungar. Având

în vedere faptul cã Editura Adevãrul încheiase cu Gheorghe Stanca un contract pen-tru opera în cauzã, prin care Gheorghe Stanca cesiona Editurii drepturile de autor asu-pra traducerii realizate, Editura Adevãrul a fost pusã în postura ingratã de a apãra îninstanþã interesele sale ºi totodatã cele ale „traducãtorului“ Gheorghe Stanca, contrarevidenþelor ºi convingerii intime a corpului editorial al Editurii.

Evident, „traducerea“ lui Gheorghe Stanca era un plagiat. Opera plagiatã aparþinerenumitei traducãtoare Janosi Jeanina-Maria, cu pseudonimul Janina Ianoºi, opera fiindeditatã sub denumirea de Jurnal de Lev Tolstoi, în douã volume, în trei ediþii începândcu anii 1975-1976, cu prefaþã ºi note de Ion Ianoºi. Paternitatea Dnei Janina Ianoºiasupra operei Jurnal, vol. I-II, de Lev Tolstoi, este un fapt incontestabil.

Editura Adevãrul recunoaºte paternitatea Dnei Janina Ianoºi asupra operei ºi toto-datã recunoaºte toate drepturile sale decurgând din calitatea de autor al operei. Pe aceas-tã cale, corpul editorial al Editurii Adevãrul îºi exprimã regretul cu privire la situaþiacreatã ºi o asigurã pe Dna Janina Ianoºi de deplina sa consideraþie.

�

(Text apãrut în ziarul Adevãrul, luni, 11 aprilie 2011, Supliment A2, p. 41)

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 25

DeºertAtunci cînd unul dintre noi nu va mai fi,Cînd pentru cel rãmas singur va fi foarte tîrziuªi va aºtepta sã se culce pe un pat din tinere ramuriÎntre cele douã lumi se va face pustiu.

Vom trece prin pustiu cum trece o cãmilãNu prin urechile acului, ci prin pustiu,Ne vom sprijini pe propriile noastre cocoaºeªi vom bea însetaþi din izvorul viu.

Deºert ºi deºertãciune e totulVor spune cei care ne vor vedea,Dar noi nu vom aºtepta sã ieºim din deºertªi aºteptarea noastrã nu va fi grea.

Vom fi doi dromaderi care se cautã unul pe altulªi vom cãlca prin nisipul încins fãrã jale,ªtiind cã deºertul pe care-l strãbatemE singura noastrã cale.

Sora mea, împãrãteasaSora mea, împãrãteasa,s-a supãrat pe noiºi-a luat coroanele ºi-a plecatdar mama ºi tata credcã va veni înapoi.

O sã vinã sigur, zice tata,cum sã te ducidintr-o împãrãþie în altaîncãlþatã-n papuci.

Dar mama e suflet de femeie,ea simte cã fata ei nu poate venicu coroana pe cap ºi-n papuciîn plinã zi.

Va veni la noapte, zice mama,va veni mîine, zice tata,numai eu ºtiu cã sora mea s-a dusºi gata.

Eu am vãzut locul pe unde-a trecutacoperit cu cele ºapte coroaneastfel încît pãrinþii sã nu-l mai ºtieºi-am dat de urma papucilor eiîn cealaltã împãrãþie.

CoºmarÎntreg oraºul era plin de morþi,Ieºiserã pe strada principalãAºa-mbrãcaþi în hainele de galãPe care cît eºti viu nu prea le porþi.

Treceau rîzînd ºi nu-i puteam opri,Pãreau cã nu mai înþeleg delocCã sînt prea mulþi ºi nu mai este locªi pentru cei care mai sîntem vii.

Ne-nfricoºa grozav fantasticul delir,Dar stam ºi ne uitam uimiþi, ca la paradã, Cãci fiecare-aveam pe cineva pe stradãªi n-am fi vrut sã fie închis în cimitir.

DesertoAllora quando uno di noi non ci sarà più,Quando per colui che è rimasto solo sarà molto tardiE aspetterà di coricarsi su un letto di giovani ramiTra i due mondi si formerà il deserto.

Attraverseremo il deserto così come passa un cammelloNon per la cruna dell’ago, ma attraverso il deserto,Ci appoggeremo sulle nostre gobbeE berremo assetati dalla sorgente viva.

Deserto e vanità è tuttoDiranno coloro che ci vedranno,Ma noi non aspetteremo di uscire dal desertoE la nostra attesa non sarà pesante.

Saremo due dromedari che si cercano l’un l’altroE calpesteremo la sabbia rovente senza pena,Sapendo che il deserto che percorriamoÈ la nostra unica via.

Mia sorella, l’imperatriceMia sorella, l’imperatrice,si è arrabbiata con noisi è presa le corone ed è partita ma mamma e papà credonoche ritornerà.

Torna sicuro, dice papà,come puoi andare da un regno all’altrocon le ciabatte ai piedi.

Ma mamma ha un’anima da donna,sente che sua figlia non può tornare con la corona in testa ed in ciabattein pieno giorno.

Tornerà di notte, dice mamma,tornerà domani, dice papà,solo io so che mia sorella se n’è andatae basta.

Io ho visto il luogo da cui è passatacoperto con le sette coronecosicché i genitori non lo scoprano maie ho ritrovato le sue ciabattenell’altro regno.

IncuboL’intera città era piena di morti,Erano usciti sulla strada principaleVestiti in quegli abiti di gala Che da vivo non indosseresti.

Passavano ridendo e non potevamo fermarli.Sembrava proprio non capisseroChe erano troppi e non c’era più posto Per noi che eravamo ancora vivi.

Ci terrorizzava il fantastico delirio,Ma restavamo e guardavamo stupiti, come ad una parata,Poiché tutti avevamo qualcuno in stradaE non avremmo voluto che fosse rinchiuso nel cimitero.

�

Traducere în italianã de DANILO DE SALAZAR

Poeme de ILEANA MÃLÃNCIOIU

26 • APOSTROF

DACÃ DEASUPRA mormintelor, unde ceiîngropaþi nu-ºi pot odihni sufletele,

danseazã, în noapte, flãcãri, în amiaza zilei,deasupra cãrþilor unor scriitori dispãruþi„danseazã“ cu nesimþire cãmãtari ºi velei-tari în editologie. De curând, mi-a fost datsã asist la lansarea unor serii de cãrþi – inti-tulate, precum în reportajele vechiuluiregim, „Scriitori la ei acasã“ – care trebuiasã fie un „eveniment“ recuperator. Am ºilãudat public iniþiativa (precum se poatevedea în ziarele din Satu Mare), dar dupãce am rãsfoit cãrþile dezamãgirea mea s-atransformat în tristeþe ºi, apoi, în revoltã.Nu voi spune nimic despre cãrþile celorcare sunt în viaþã – ei încã pot vorbi sau,precum ne îndeamnã biserica, „sã tacã pevecie“ dupã cum îi lasã conºtiinþa –, ci voisemnala cititorilor terfelirea cãrþilor „celorcare nu sunt“. Obligaþia celor în viaþã, acelor care i-am cunoscut, a mea, în acestcaz, este mai presus de orice.

1.AªADAR, EDITURA nou-înfiinþatã deIon Vãdan, Dacia XXI**, a scos pe pia-

þã volumul lui Paul Grigore (nãscut la Cer-teze în 1952, la 17 mai, reputat poet ºieseist care a activat la Braºov, în jurul revis-tei Astra, decedat în condiþii suspecte la 3 iunie 1989 la Bucureºti), Anluminurã(2010). Deºi pe copertã coordonatorul co-lecþiei „mulþumeºte în mod deosebit“ pri-milor editori ai poetului (Ovidiu Moceanu,Al. Muºina, Gh. Crãciun ºi G. Vulturescu),nu existã nicio scuzã pentru lipsa uneiminime note explicative care sã lãmureascãcititorul de azi cã titlurile aºezate în inte-rior, prin voinþa editorului (pe ce bazã?),fac parte din douã volume diferite – unulpurtând sigla Editurii Litera, iar altul aEditurii Paralela 45. Iar secþiunea „Diotimadin scriiturã“ – cu textele inedite atunci(Candor Poesis, Diotima din scriiturã, „He-mografia“ lui N. Stãnescu, Eternitatea regre-sivã) – a apãrut cu acest titlu ca supliment(nr. 1, 1991) în corpul revistei Poesis (nr. 6-7, iulie-aug. 1991), prin bunãvoinþa lui O.Moceanu, care le va include în volumul din1999. Textul subsemnatului – Poetul ºi neo-dihna cuvântului – nu are ce cãuta în cor-pusul textelor ediþiei de acum fãrã aceastãprecizare. Apoi, alãturarea secþiunii „Anlu-minurã“ nu are nicio explicaþie cã ar prelua– integral – volumul Anluminurã (Ed. Li-tera, 1991), coperta T. Jebeleanu, cu pre-faþa lui O. Moceanu (Peste mode ºi timp, p.5-6). La cuprins, în ediþia princeps, cuvân-tul-înainte al lui O. Moceanu poartã subti-tlul „Inscripþii I“, iar postfeþele lui Gh.Crãciun (Clipa cea repede) ºi Al. Muºina(Semnele nu l-au minþit) poartã subtitlurile„Inscripþii II“ ºi, respectiv, „Inscripþii III“ (p.56). Ediþia de acum nu le menþioneazã

(vezi p. 60-63). De asemenea, în ediþiaprimã existã douã cicluri distincte, nume-rotate: Anluminurã (1-29) ºi Tabulae pictae(1-88). Volumul de la Dacia XXI le conto-peºte sub un singur titlu, Anluminurã, fãrãnicio numerotare la cuprins. Nici secþiuneaVocaþia luminii nu are nicio notã explicativãcã ar prelua – integral – ediþia din 1999,Vocaþia luminii, Colecþia 80, Seria Eseuri,Ed. Paralela 45. Despre faptul cã titlurileeseurilor sunt aºezate în partea de jos a pa-ginii, ca ºi cum ar aparþine de textul prece-dent (vezi p. 104 – Eros ºi filozofie; p. 185– Aubade castelanei bizantine; p. 226 –Candor Poesis etc.) nu mai e nimic de spus.Aruncate, la propriu, unul dupã altul, titlu-rile din volumele princeps, fãrã aceste noteexplicative, fireºti la orice reeditare, ar pãreacititorului de azi cã reprezintã întocmai car-tea gânditã de poet sau de primii ei edi-tori. În fond, nu avem de-a face cu ceea cear trebui sã fie o ediþie de autor, ci cu îngrã-mãdirea sub douã noi coperþi a volumelorprecedente, necitate ºi neprelucrate critic.Dacã era firesc sã mulþumeascã familiei ºiprimarului din Cãmârzana (care a finanþatde bunã-credinþã cartea), e o blasfemie sãnotezi pe copertã cã astfel, prin aceastãrecuperare, „îi pãstrãm memoria“ ºi „îifacem cunoscutã opera“!

2.LA VOLUMUL lui Tudor Daneº (n. în13.04.1943, ani de zile profesor-psi-

holog ºi ziarist la Satu Mare, decedat detimpuriu, la 24 februarie 1989, într-un spi-tal din Cluj) Cãlãtorul solitar (Dacia XXI,2010) se continuã aceeaºi practicã de elu-dare a unei ediþii precedente (Dacia, 1988,lector Viorica Mãrii), pe care editorul deazi o preia… în felul sãu. Astfel: se eliminãdin start cuprinsul, deºi în ediþia primã, lap. 244, sunt redate cele cinci titluri de capi-tole (1. În cãutarea unghiului optim… ºiTravelling, p. 5, 6; 2. Captivul… ºi… Lan-þurile, p. 49, 61; Dimineaþa Tatianei… ºi…Nopþile lui Ieronim, p. 101, 110; 4. În inti-mitate… ºi… În deplasare, p. 151, 168; 5.Stegarul de plumb… ºi… Trompetistul, p.211, 219), mai ales cã pe coperta a IV-aexistã ºi subtitlul Nuvele – nemenþionatacum. Dar ceea ce ne revoltã cel mai multeste terfelirea scrisului acestui acribios alfrazei într-o mare de greºeli. Citãm, la în-tâmplare, pentru a proba incompetenþa ºitrufaºa idee de „recuperare“ a „memoriei“scriitorului: în loc de „Am zis: gata“ apare„Am zis: guta“ (p. 226); în loc de versulcitat „Dimineþile-s frunze pe cãrare“, apare„Dimineþile mele-s irumze pe cãrare“; înloc de „Mi s-a dus norocul, nu-l mai plân-ge“, apare: „Mi s-a dus noroiul…“ (p. 226);în loc de „intrarea strãinilor“, apare „intra-rea strãiniloi“ (p. 263); în loc de „soarele-

i mort“, apare „soarele-i moit“ (p. 269); înloc de „fratele Nanuk“, apare „tratele meuNanuk“ (p. 269); în loc de „tu eºti o um-brã“, devine „tu eºti umbrit…“ (p. 270);sau, la p.271, în loc de „ºi urlet îmi va fitriumful“,devine „îmi va ii triumlul“; „uºorde definit“ devine „uºor de deinit“; „cât fi-va-mi pasul“ devine „cât ii-va-mi pasul“ etc.Profesorul Tudor Daneº s-ar rãsuci înmormânt!

3.DESTINUL NEDREPT de scurt al poetu-lui ºi gazetarului Dorin Sãlãjan (n. 15

aprilie 1948 în localitatea sãtmãreanã Sãr-vãzel, ani de zile redactor redutabil laCronica sãtmãreanã ºi apoi, dupã 1989, larevistele din capitalã Flacãra, Privirea; mortprematur, însingurat, în oraºul nostru, la18 sept. 2005) merita, evident, readus întrenoi printr-o ediþie criticã. Din pãcate, ceeace este intitulat acum de „coordonatorulcolecþiei“ Naºterea cea mare (Dacia XXI,2010) este o rãstãlmãcire fãrã nicio urmãde profesionalism (vã mai amintiþi acribiavechilor ediþii coordonate la Dacia de Vir-gil Bulat, regretatul, ºi de Vasile Igna?), oreorganizare a textelor dupã bunul-plac, caºi cum ai scormoni prin cenuºa volumelor-testament lãsate de poet. Astfel: nu estespecificat în nicio minimã notã cã titlul deacum reia titlul volumului de debut al po-etului, Naºterea cea mare (Ed. Albatros,1980). A dispãrut fãrã motiv dedicaþiaautorului (trist pentru un editor care ºi-apierdut ºi el pãrinþii): „Se închinã, vai preatimpuriu rãposaþilor mei pãrinþi, Ioan ºiMaria“ (p. 5 în ediþia din 1980), precumºi dedicaþia pentru soþia sa, dispãrutã ºi eatragic: „Doamnei mele Doina Rodica“, de lapoemul Cãsnicia cu eternitatea). Au dispã-rut ºi cele trei titluri date de poet secþiu-nilor cãrþii: Elegie pentru rezervaþiile de lupi(fost la p. 7); Despre povara bivolului ºi apoeziei (la p. 29); Preþul de la crescutacãmaºã (la p. 49). Acum se trece, fãrã nicioexplicaþie, la includerea unor poeme dincartea a doua ºi ultima a poetului,Ceremonia de trecere (Ed. Albatros, 1985).Pe ce se bazeazã aceastã selecþie? Cine nedã dreptul sã repartizãm altfel poemelegândite de un poet ca fiind ale unei cãrþi cutitlu ales ºi cu ordinea cerutã de resortulconcepþiei proprii? Dar intervenþia cu talpabocancului se adânceºte ºi mai mult: învolumul Ceremonia de trecere existã unpoem, Calea spinilor, pe care poetul DorinSãlãjan l-a segmentat în cincisprezece poe-zii, numerotate de la I la XV, fiecare cu untitlu propriu. Editorul de acum alege patrudintre ele – Drum fãrã întoarcere (nume-rotatã de poet: I); Preþul la crescuta cãmaºã(numerotatã II); Ceremonia de trecere(numerotatã VIII); Alexandru (care era

„Harababurã editorialã“* în colecþia „Scriitori la ei acasã“,

Editura Dacia XXI, 2010George VulturescuO

pini

i • D

ezba

teri

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 27

numãrul XIV), dar fãrã a specifica nicãiericã, iniþial, fac parte din poemul intitulatCalea spinilor (a se vedea acum „transfor-marea“ lor în poeme de sine stãtãtoare lapaginile 42, 44, 46, 47). Unde am învãþatnoi cã o ediþie trebuie sã respecte textele pecare le-a orânduit ºi gândit autorul în tim-pul vieþii? Într-o care epocã? Ce sã mai spu-nem despre demersul ideii de recuperare aunei ediþii însoþind textul de note, trimi-teri la variante, la corectarea unor greºeli?

4.DAR DESPRE „harababura editorialã“de la Dacia au scris la timp alþi autori.

Al. Sãndulescu a predat studiul despre Pã-durea spânzuraþilor a lui L. Rebreanu, cares-a vândut, dar editura i-a dat acest rãspuns:„Domnule, am dat faliment…, suntem înincapacitate de platã ºi vã rugãm sã ne scu-zaþi cã v-am indus în eroare“ (România lite-rarã, nr. 47, 26 nov.-2 dec. 2003). Dar„plângerile“ lui Dumitru Þepeneag dinRamuri (articolul Scriitorul ºi editorul sãu:un cuplu conflictual în România, nr. 10-11,oct.-nov. 2005), Tribuna (art. O plimbarecu automobilul prin nordul Ardealului, nr.73, 16-30 sept. 2005) ºi Vatra (art. Editoriimei, nr. 9-10, 2005), care scrie negru pealb: „Dar directorul Ion Vãdan a doveditcã nu respectã contractele semnate de mânalui. Nu numai cã n-a plãtit cât a spus cãplãteºte, dar nici mãcar n-a publicat ce-afãgãduit, tot prin contract, cã publicã…“Despre aceste lucruri a scris de curând ºisãtmãreanca noastrã, ziarista Éva Debre-czeni (care a îngrijit, pregãtit cãrþile luiFerenc Kölcsey, Ady Endre válogatott versei,István Fényi, Margit Kaffka în colecþia„Magyar Könyvtár“, Dacia XXI, 2010), înarticolul A kultúra oltára/Altarul culturii(Szamos, Kulturális szemle, VII, nr. 1, ianua-rie 2011).

5.DESIGUR, AM putea merge mai depar-te. Dar nu ne mânã nicio bucurie.

Între volumele din faþa mea mai stau treiscriitori dispãruþi: Gh. Bulgãr, GeorgeBoitor, Emil Matei. Opera eminescologu-lui (nãscut în Sanislãu la 13 martie 1920,decedat la 13 iunie 2002) este prevãzutã sãfie retipãritã într-o „serie de autor“. A apã-rut acum cunoscuta lucrare Trei scriitori clasici: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade (Dacia XXI, 2010). La ce neputem aºtepta dacã nicio notã nu specificãpentru lectorul de azi cã se reia întocmaiediþia apãrutã în 1998 la Ed. Saeculum O.ºi Vestala, în colecþia „Biblioteca ºcola-rului“? Sau poate cã nu e aceeaºi ediþie, dinmoment ce (atenþie!) pe copertele celordouã volume apare scris cu litere de-oºchioapã: „Trei scritoti clasici“! Greºeli suntºi pe manºeta coperþii interioare, unde serezumã o notã biograficã de o rarã suavi-tate. Cercetãtorul din Sanislãu ar bineme-rita (evident, cu buna-credinþã a baniloracordaþi de primãria din localitate) o ediþiecriticã, întocmitã ºtiinþific, cu referinþe filo-logice, îngrijitã de specialiºti. Poetul EmilMatei (n. la 6 aprilie 1947 în localitateaApa; decedat la 1 sept. 2001) apare acum– datoritã finanþãrii unui primar generos– într-o aºa intitulatã „colecþie de autor“ (aapãrut vol. 1, Desene pe vânt, 2010), fãrã sãse specifice cã volumul Oraºul ascuns a fosteditat iniþial la Ed. Solstiþiu, 1999, cu opostfaþã (aleasã de poetul încã în viaþã) aunui sãtmãrean care l-a introdus într-unDicþionar (2000) ºi într-o carte de studiicritice (2005). Sub auspicii profesionale artrebui aºezatã ºi opera poetului GeorgeBoitor (nãscut la Supurul de Jos, la 1 no-iembrie 1934, decedat la Ploieºti, în 18 mai1976). Proiectul, anunþat într-o scrisoare alui ªtefan Haiduc (reprodusã de editor pecoperta interioarã), „de rezonanþã naþio-

nalã“ pare încheiat pe principii emoþional-prieteneºti, nu profesionale: „Îmi permit –prieteneºte – sã fac câteva sugestii. Cred cãtitlul potrivit pentru primul volum cel deacum ar putea fi: Memorie discontinuã ºi altepoeme, deoarece, prin structurã, Boitor afost un baladist, poeziile sale fiind maidegrabã ceea ce se numeºte în accepþia despecialitate poem (nu poezie)…“ Ne între-bãm – dar nu „prieteneºte“, ci pe baza tex-telor critice dedicate lui Boitor care îi relevãsubstratul dramatic boem al poetului – dece nu s-ar fi putut intitula exact precum le-a intitulat poetul însuºi prin cele douãtitluri apãrute în timpul vieþii sale: Scara deapã, poeme (1969) ºi Testament provizoriu(1974)? Dar, dacã principiul este doar al„sugestiilor“, ne oprim, deocamdatã, aici.Soarta cãrþilor dupã moartea autorilor alãsat pagini de mãrturii dureroase în litera-turã. Se gãsesc mereu critici oneºti care îºidedicã viaþa pentru a reface, cu acribie, isto-ria unui manuscris. Sunt sigur cã aºa va fiºi în cazul lui Paul Grigore, Tudor Daneº,Dorin Sãlãjan, Gh. Bulgãr, Emil Matei,George Boitor, editaþi acum, pentru omânã de arginþi, în colecþia „Scriitori la eiacasã“ a Editurii Dacia XXI, fãrã o minimãurmã de profesionalism…

�

Note * Titlu preluat din articolul venerabilului Al.Sãndulescu citat în cuprinsul textului nostru. ** De altfel, încã din anul 2003, într-o anchetãa revistei Capital (nr. 35, 28 aug. 2003) se spu-nea cã Editura Dacia din Cluj-Napoca este –citez – „în procedurã de executare silitã“, cu„datorii de 461,4 milioane lei“.

La culcare

Fluturi verzi roiesc în jurul lãmpii de lîngã pat. Dincolo de lampã – nimic, doar întunericul Care þi se prelinge, uºor, pe ºira spinãrii... În camerã miroase-a violete ºi a ploaie. Lampa stã mutã lîngã pat. Respiraþia ta doarme, caldã, pe gîtul meu. E-aºa plãcut la tine-n braþe!

Subterane

Pe mine mã poate vedea oricine pe dinãuntru. Chiar oricine. E suficient sã-þi lipeºti ochiul de pieptul meu ªi mã citeºti ca pe o carte deschisã: Acolo am o micã fereastrã Prin care poþi privi înãuntru Cum priveºti de pe stradã în casele oamenilor. Poþi vedea þevi de cupru ºi burlane de oþel Prin care sentimente coclite circulã de sus în jos, De jos în sus, De sus în jos. Îmi poþi vedea rotiþele zimþate

Prinse cu garnituri de cauciuc Care neobosite macinã vise, vise proaspete, De cu noapte, visele pe care nici mãcar nu apuc sã le vãd, Vise ruginite. Asta e! Mecanismul funcþioneazã bine. Merge brici! Cîteodatã, din neatenþie, mai cade pe þevile mele ªi cîte o pasãre micã – odatã a cãzut chiar un colibri – ªi rotiþele bine ascuþite ale uzinei cu foc continuu O varsã în canalul de scurgere Numai cioburi frumos colorate, Ca de la un glob pentru pomul de Crãciun! Asta e! Funcþioneazã bine mecanismul. Ceas! Atît doar cã, uneori, dimineaþa, Mã trezesc cu un gust ciudat în gurã... O fi de la sentimentele alterate, De la visele care au intrat în fermentaþie Sau de la resturile putrezite de colibri... Dar în rest e O.K. Totul funcþioneazã perfect! Ce mai! Mecanismul merge ceas! Brici!

�

Poeme de CRISTINA PALAS

28 • APOSTROF

Scrisul, un terminalbiografic

V IAÞA SE compune dingesturi retezate. Din cã-

rãri care nu duc nicãieri,presãrate cu uimiri, naivi-tãþi ºi extaze menite a faceuitatã neîndurata trecere atimpului necesar strãbateriilor. E nevoie de puþinã în-demânare ca sã facem dincapete de frânghii o plasã, dintr-un snop denuiele un coº, dintr-un mãnunchi de încer-cãri împrãºtiate peste timp un destin. ªi enevoie poate de puþinã artã, pentru ca no-durile slãbite de curgerea vremii, legãturi-le destrãmate sã mai aibã atâta putere câtãtrebuie pentru a nu ne vedea trecutul risi-pit ca un pumn de cenuºã. Arta ar fi, pre-cum în splendida Rozã a lui Paracelsus deBorges, sã gãseºti cuvântul cu care, aple-cat asupra ei, sã poþi reface din mâna decenuºã un trandafir.

Cam asta vãd eu în „prozele asortate“ale lui Alexandru Vlad – Mãsline aproapegratis, Ed. Dacia XXI, 2010. O întoarcereceremonialã asupra câtorva momente dinirepetabila lui biografie – al cãrei unic ele-ment spectaculos este cã-i aparþine exclusiv,iar prin asta e ireductibilã – pentru a facedin cenuºa ei, cu câteva ºiruri de semneaºternute pe hârtie, un lucru nou ºi înche-gat, o poveste. Dacã-l lãsãm sã se ducã îndrumul lui, trecutul ia cu sine ºi amintiri-le, iar dupã o vreme ne pomenim cã bâj-bâim prin oglinzi nedumeriþi de spectrelece ne cautã la rândul lor parcã mirate. În-tre noi ºi ele pare a nu se mai gãsi potrivi-re. Se-ntâmplã asta mereu ºi trist dacã vor-bele pe care le rostim sau scriem nu izbutescsã încetineascã uitarea. ªi, de fapt, pentru anu ne uita e nevoie sã ne reinventãm, cãciorice aducere aminte a ceea ce a fost estedeja un alt moment, cu altã vibraþie ºi alteînþelesuri. Mereu ne amintim de noi ca deniºte strãini veniþi intempestiv de nu se ºtieunde în propria-ne biografie, de unde,poate la fel de neînþeles, pier uneori fãrãurmã. Numai cã ei, diferit de alþii, au foststrãinii noºtri cu care o vreme ne-am con-fundat, care ne-au strâns în braþe înainte dea ne pãrãsi. Ceilalþi n-au fãcut-o. Din aceºtistrãini ai noºtri, vorbindu-i ori scriinddespre ei, ne ºlefuim avatarii biografici ºi înnumele lor mãrturisim cã nu întreaga noas-trã viaþã a fost ficþiune.

Aproape fiecare text din volumul luiAlexandru Vlad îmi pare un astfel de ter-minal biografic, altfel spus extensia narativãa unor fapte încheiate definitiv, a unorîntâmplãri fie ele ºi comune, a unor situaþiidecupate din planºa necuprinsã a rutineiexistenþiale ce nu îngãduie nici continuare,nici altfel de consecinþe decât cele artistice.Odatã situaþia închisã, nu mai ai ce face cuea decât sã o povesteºti. Felul în care o facipoate sã o preschimbe pentru cã ai inves-tit-o cu acea pastã saturatã semantic nece-sarã subiectului literar. Pasta însã pãtrun-de faptul brut, iar tu scrii deja despre el aºacum l-ai înþeles, cum ai vrut sã parã el vãzutde cineva care nu a fost martor, cititorul.Scrii, simþind mereu peste umãr ochiul citi-torului, ºi îi confecþionezi viziunea cu adao-surile simþirii ºi înþelegerii tale a faptului,pe care, dacã l-ar privi brut, nu l-ar vedeaîn felul tãu sau nu l-ar vedea deloc. Caatare, un terminal literar nu mai e „viaþa aºacum a fost“, ci „viaþa aºa cum aº dori eu são vezi“.

În terminalele lui Alexandru Vlad se în-tâmplã lucruri defel insolite. Nimic magicnu vine sã corupã firescul stãrilor lumii,nimic inexplicabil nu împunge perdeauasubþire a micilor trãiri omeneºti, nicio în-cruntare solemnã nu îngroaºã frunþile mã-runtelor personaje. Mãrunþimea situaþiilor,a personajelor ºi întâmplãrilor se joacã lalimita epifanicului, zgomotele vieþii suntreduse la suavitãþi de ºoaptã, aventurile,câte sunt, se pierd în simple capricii iscatedin nimic într-o doarã. Revelaþia nu vinede sus, nici din cer, nici din necunoscut,ci dinlãuntrul mãruntelor fapte, al lucru-ºoarelor banale care parcã, în felul cum suntarãtate de scriitor, conþin toate niºte lu-mini peste care pojghiþe subþiri, straturi depraf ori noroaie s-au aºezat. Nu trebuie de-cât sã le ºtergi cu pâsla, sã sufli peste ele sausã le dai cu spirt pentru a-þi rãsplãti înmiraje lucioase efortul. Vocile acestor lu-cruºoare, poate chiar un limbaj pe carescriitorul l-a învãþat în secret precum zgri-minþieºii ce-adulmecã nori, sunt bolboro-siri de oracol ale simplitãþii mãrunte. ÎnArheologie tocmai asta se întâmplã, lucrurinu se ºtie când ºi cum pierdute – o legiti-maþie de ziarist, un briceag, un ceas etc.–, intime odinioarã, sunt dezgropate,curãþate cu grija afectatã unor preþioasevestigii, redate strãlucirii lor de-nceput,reintegrate circuitului pur al iubirii inutile.Deodatã însã, cu o lucire rarã a minþii,arheologul – scriitorul – înþelege cã propriaumbrã/persona ar fi putut fi îngropatã dinneglijenþã asemenea acelor lucruri. Sapã,sapã în trecut cu grijã sã nu ºi-l îngroape:„Apoi a ridicat cazmaua care strãluci însoare ºi fãcu cu grijã doi paºi lateral. Înce-pu sã se fereascã de umbra lui ca nu cumvasã o îngroape ºi pe aceasta“ (p. 133).

Nu e cazul aici, dar jocul cu propriaumbrã se preteazã la analize mult mai sofis-ticate. Aici, ca ºi în toate celelalte proze,Alexandru Vlad poartã câte un sâmbure deînþelepciune pe care, dacã ar fi dorit, l-ar fiputut transforma oricând într-un eseu.Fiecare sâmbure însã e lãsat sã-ºi facã înmintea cititorului propria floare. Nicioclipã autorul nu te abuzeazã cu înþelesuriobligatorii, nu face decât sã-þi arate schiþa,dupã care e treaba ta ce vei pricepe. Sunt

câteva locuri totuºi, precum prima scriereAlungarea din paradis ºi Terminus paradis,unde avem de-a face mai degrabã cu medi-taþii eseistice care indicã un oarecare cu-prins analitic. În prima, alungarea cupluluiprimordial din paradis e înþeleasã sub as-pect afectiv, ca sentiment al scoaterii din„grãdina sfântã“ printr-o experienþã din co-pilãrie, când bunica l-a pedepsit dupã vreoboacãnã, incertã, cu alungarea de acasã ºiinterzicerea sã mai calce pe acolo. Desigur,cât sã-l facã a pricepe grozãvia pentru carea fost pedepsit. Terminus paradis este omeditaþie despre spaþiul public a cãrui ima-gine e labirinticul Iulius Mall. Toatã lumeavine acolo, se poate face orice, nimeni numai pleacã. Nu mai existã „afarã“. Malluleste rãspunsul economic la pãcatul originar,paradisul reconstruit. Ar fi nevoie de untratat de sociologie pentru a articula toateextensiile acestei intuiþii.

O pãlãrie de toval fãcutã cadou unuiprieten, un scaun pe care stã parcã de cânde lumea un bãtrân, muzica stiloului ce lu-necã pe pagina goalã în scris, un amic dinAlaska cu origini cambodgiene, o nevãs-tuicã ce s-a aciuat prin podul casei, garaBeclean, zãpada iernii urbane ºi rurale, sta-tuile oraºului, ºapca poetului, alcoolul,cafeaua, mãslinele, revoluþia din decembrie1989, toate au mica lor poveste. Existãchiar un roman în miniaturã cu un filosofautodidact, Robert, ce combinã pasiuneapentru metafizicã în cei mai omeneºti ter-meni cu cea pentru sex, trãind de nevoie cuo femeie uºoarã, Tetina, care, fatalitate, îiface un copil, iar mai târziu rãmâne dinnou grea. Romanul spune mult despre inºiicu incurabile pãtimiri filosofice care, abiliîn nuanþãri conceptuale, se înºalã aproapemereu când trebuie sã priveascã lumea cufeþele ºi dosurile ei concrete.

Pentru cine a uitat ce însemna vremeacomunistã, Mãsline aproape gratis, ultimaprozã, poate servi de leac. Cartea trebuiecititã în tihnã, aºezat, cu plãcere calmã pen-tru a acorda zarva lucrurilor mãrunte lagingaºa sonoritate a vieþii. Aici, AlexandruVlad cucereºte prin lipsa totalã de stridenþã,prin firesc ºi simplitate, aºa cum, pe neob-servate, te cuceresc niºte copilaºi ce ºi-aufãcut loc buºilea între picioarele mesei lacare ºezi ºi se joacã între ei aparent neglijân-du-te. Sau cum te cucereºte surâsul uneifete pe care o vezi de mai multe ori peautobuz fãrã sã ºtii cine e, fãrã sã te intere-seze în special, iar deodatã o frânã bruscãþi-o lipeºte de piept ºi, dupã scuzele derigoare, începe o nouã viaþã pentru amân-doi.

�

Vianu Mureºan

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 29

Colaj Omul cu chip de lut

STRIVESC CU naturaleþea mea fecioare sor-bite într-un pahar. Strãpung cenuºa ºi cut-

reier nopþile. Mã las purtat ºi prãdat de mo-dul hain de a culege lacrimi. Eu sunt omul cuchip de lut. Eu sunt cel care striveºte deveni-rea. În mine se strâng sunetele provocate deomenire. Ascuns în propria mea temniþã, mãstrecor infinit ºi mã prefac într-un materialuºor. O sã mã cuprind cu lume, agãþat decolþul falacios al glasului care urlã, chipul meude lut o sã fie pârtia ce-o strecor, o sã mãadun cu nisipiul care se cerne, ºi totuºi o sãcânt precum marea care se lasã stoarsã de unval. Chipul meu ucide aºa cum leul îºi omoarãhrana. Tu eºti lutul meu, materialul care-miînveleºte ordinea interioarã. Tu eºti oglindacare nu mai þipã, dezordinea care erupe învalsul plãpând.

Pierd vremea într-o cuºcã ce urlã tacit înmine. Sinceritatea nu este bunã, ea nu are cu-loare ºi nici râvnã, aºa cã mã las sedus de niºtelitere care mã mint cu calm. Ascult muzicã ºimã dezbrac de orice cuvânt care mã înfãºoarã.Timpul este un pion care scuturã regina decoarne, rãstoarnã valori ºi pune munþi în locde ceruri – tu eºti un timp mort care putre-zeºte în mine lãsând anecdote criptice ºi culmice þin sã fie greu de atins. ªtii cã orice om areo vestã care îl separã de restul? Chiar dacãsuntem legaþi de mâini ºi de picioare, chiardacã sãlãºluim, cum ar spune Heidegger,avem totuºi un glonþ care ne strecoarã deorice altceva, de altcineva. Glonþul meu esteîn tine, rana este cea care vindecã orice strã-pungere presãratã de timp, sânge ºi ghimpi,pentru a putea spune, acum: totul este bine.Scriu ºi zidesc gânduri, nu asta spune Platon,ºi mai târziu Nietzsche? ªtiu cã mã asculþi întainã, eu fiind oglinda în care s-au spart toatevisele tale. Te-am învelit cu deºertul meu!

*

EXISTÃ O fatã în Gibraltar, mã iubeºte, ea nuºtie cã eu sunt un cãpcãun care vinde ilu-

zii, care aduce irealul în real. Nu ºtie cã unelelucruri, chiar dacã curg de la sine, mai depindºi de modul în care ne poartã viaþa. În Gibral-tar este cald ºi sete de mine, de ºoapte fierbinþiºi minciuni adevãrate. Norocul în iubire estedat de curaj, de cel care îºi asumã dorinþa maimult ca pe propria sa viaþã. Lumea nu o sãcunoascã lacrimile fetei, lumea nu o sã judecenimic niciodatã. În schimb, eu te rãscolesc.Cel care spintecã viaþa ta în douã este ºi celcare te face sã-l iubeºti. Sunt gol, sunt vinovatpentru toate faptele tale, simt eu ceea ce simþitu ºi nu este bine, este chiar trist, dureros. Nuscriu aceste rânduri pentru tine, ci pentrumine, ca sã te pot face sã fugi de mine.

Existã o fatã în Gibraltar care mã iubeºte;în jocul ei, distanþa nu existã, doar voinþa,doar virtutea dorinþei de a rupe limiteleimpuse de destin.

Existã o fatã care se desprinde din lumeamuritorilor. O fatã adusã în aceastã lume demuritori tocmai ca sã îþi spunã cã eºti nemu-ritor. Existã o fatã, îºi pãstreazã un glonþ doarca sã te ucidã cu ea. Nu vrei altceva în baia

autenticitãþii voastre, doar un strop de min-ciunã. Fata idealã te minte cel mai mult.Ochii ei ascund noeme criptice care te seducde-ndatã. Totul este prefãcut ºi presãrat custupoare de inconºtientul absurd al fiecãruisubiect. În faþa imaginii ce se desfatã, alune-coasã ºi puerilã deopotrivã, gãsim un zvon, ohienã seducãtoare ce se joacã cu voinþa ta. Tunu alergi dupã persoana zilelor tale, ci o facide dragul ºi uimirea cu care te regãseºti în ea.Mirarea era cea care fãcea din greci niºte exe-geþi ai nimicului. Tot aºa, nimicul, însetatde setea cu care se naºte, adulmecã ºi adunãun fior ce este specific oricãrei himere. Fatacare stã în faþa ta este o frunzã care se spalãcu sânge, ea este jocul amuzant al copilãriilortale ºi mirosul pervers al promiscuitãþii vâr-stei tale. În ea se naºte orice iluzie demnã derespect, cãci orice om ajunge sã moarã pen-tru o cauzã. Cauza mea este, acum, cauza ta.

*

TOTUL ÎNCEPE cu o searã strãinã ºi cu ungând la fel de strãin. Te-am vãzut mai târ-

ziu, uituc din fire. Exista ceva firav în privi-rea ta, un ascuns care cerºea ceva la fel de fi-rav: un strop de ploaie. Fiind varã, orice clipãstropitã de oxigen nu poate fi privitã într-odoarã. Aveai pãrul lung, foarte lung, avemimpresia cã o sã mã sufoci cu el, ºi totuºi spe-ram sã o faci. În noi se ascundea jocul uneicopilãrii furate de basm. Lumea nu mai eradecât un prilej de înãlþare, nimic mai mult.Vezi tu, deºi nu ºtii cã te scriu, acum, aici, peo foaie sictiritã de speranþe sãrãcãcioase, artrebui totuºi sã mã ajuþi cumva, sã-mi spui cuvorbe inutile cã viaþa nu este mare lucru, cãnimicul de ne înconjoarã nu este doar un vântanost, deºert gol, rupt de orice valenþe, ciun soi de pian, un instrument care cântã pen-tru noi. Mi-am dorit toatã viaþa sã fiu com-pozitor, sã mã investesc în ceva adevãrat, sãreuºesc sã exprim incognoscibilul, dar uite cãnu am reuºit…

Îmi înec amarul în amãrãciunea mea. Mãdezvelesc de culoarea minciunii în care amtrãit pânã acum. Am vrut sã te aduc acolounde lacrimile zâmbesc. Mi-am spus cã amputerea de a fi puternic. Mi-am spus multe.Cine greºeste atunci când nimeni nu are niciovinã? Poate cã singurul care greºeºte este celcare cerºeºte cel mai mult, cel care se strã-punge chiar cu lacrimile sale. Se spune cã tre-buie sã vezi cu ochii minþii, ºi nu cu cei aisufletului. Dar, dacã aº gãsi un punct de con-vergenþã în mine care sã le uneascã, care sã-mispunã totodatã cã te iubesc ºi cã te urãsc maimult decât orice pe lume? Sã mã facã sã fugde tine tocmai ca sã ajung la tine? Sã îmi deapalme ºi sã-mi spunã cã visez lucid?

*

ASTÃZI CULEG cenuºa ce s-a strâns cu dor înnoi. Asemenea viscolului care cerºeºte în

ºoaptã, zborul cenuºii ne îmbatã cu veninulhârburilor noastre. Suntem doi cerºetori carestau în faþa unei case, unul mai umil ca altul,ca apa care se toarnã într-un pahar plin cuhimere – cenuºa vrajbei noastre ne ucide. Eu

cerºesc o iubire nepãtatã de cenuºã, tu culegifrânturi stoarse de o patã. Ne colorãm viaþa,ne umilim cu dorinþele spãlãcite de ºoapte ºi,uite aºa, seducem timpul, amândoi, doi cerºe-tori, cerem voinþã divinã de a strãbate hotarulinchiziþiei noastre. Totul se destramã în Noi,tumultul mieros al culturilor prelinse de dor,cerneala care ne minte cã avem culoare ºi dor,caietele care alunecã cu dor în nãluca estom-patã în fior, cerul schiþat de râsul tãu, norulatins de viscolul meu. Pãmântul nu ne este înpicioare, el este doar un preludiu spre o lumevulgarã, aºa de deocheatã încât ne separã defiorul curent, ne adunã din strâmtoarea mun-danã ºi ne aruncã în armonia nisipului. De-ºertul ne este martor, cutremurul ne este vecin,iar noi fugim, tot fugim, alergãm veºnic denoi ca sã ajungem la noi.

Tocmai au trecut doi bãieþi pe stradã.Unul are o umbrelã. Celãlalt este ºiret saupoate mai leneº. În faþa mea, cãci stau întinspe o bancã, sunt doi tineri îndrãgostiþi. Per-soane care par interesate de prezenþa mea. Untânãr ce se pierde în ascunsul întunericului ºidouã fete ce fug prin noapte. O noapte cu osingurã lunã ce mã cuprinde în vise ºi în spe-ranþe. Tocmai am vãzut un detracat! Mirosulce mã înconjoarã este încãrcat de stropi re-cenþi de ploaie. Pãmântul miroase a lacrimiplãtite pentru noi. Oamenii, priviþi aºa, partoþi goi. Niciunul nu are nimic de ascuns. Amobservat cã simt nevoia, ºi acum, sã începcu tine. Am senzaþia cã încã te gândeºti lamine. Însã ºtiu cã nu este aºa. Poate cã simtnevoia sã mã mint sau sã îmi ascund adevã-rata durere. Atunci, când priveam amândoilucrurile din jurul nostru, totul pãrea încãrcatde vise. Acum, pe toþi cei pe care-i vãd, am fal-sa impresie cã-i recunosc. Ei nu mai sunt niºtecoloane fãrã rãspuns. Ele nu mai au zâmbetulpur ºi nici dorinþa de a vrea ceva de la mine.Cel puþin, acum, cerul este lovit de noi în-trebãri; ele, cu timpul, se vor întoarce, subformã de ploaie, împotriva mea. ªtii ce-midoresc? Nu m-am întrebat niciodatã! Îmidoresc sã ating ceva ce nu poate fi atins.Acum, nu mai vreau sã fiu original ºi nici sãmã las purtat de orice problemã. Viaþa meaeste culeasã de altcineva. O mânã mã sugrumãºi-mi porunceºte sã pierd tot ceea ce am adu-nat cu cealaltã mânã. ªi nu vreau! ªi mã doare!ªi simt cã lacrimile mele nu mai pot suportanimic din mine. În acest moment, mã întorcla ei, la alþi doi trecãtori, cãci ei sunt tot ce mi-arãmas. Un drum împânzit de figuri cunoscute,fãrã râvnã ºi fãrã sânge – ei or sã trãiascã pen-tru mine ºi, prin ei, o sã simt ºi eu cã lene-vesc aceastã viaþã falsã. ªi poate cã sunt ego-ist; sau nu sunt? Vreau sã fugi aºa cum nu aimai fãcut-o. Vreau sã fi fost pentru tine doarun drum spre o mare luminã. Vreau sã gãseºtitot ceea ce-þi propuneai sã gãseºti. Vreau sãnu plângi, o sã plâng eu pentru tine. O sãzbori, o sã simþi. O sã ai tot! Lumea o sã seînchine aºa cum ai vrut. Vreau sã simþi, sãcunoºti ºi sã naºti o nouã luminã în viaþa ta.

�

George Colang

Prozã

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Un nou proiect editorial Polirom: seria de autor Marta Petreu 2

• PUNCTE DE REPER

Fondul de manuscrise blagiene din colecþia dnei Elena Daniello Marta Petreu 3De la gândirea organicã la cea ecstaticã Ciprian Sonea 4

• CU OCHIUL LIBER

O carte-eveniment Iulian Boldea 5Un oraº de graniþã Al. Sãndulescu 11Mitteleuropa fãrã Centru Constantina Raveca Buleu 22Documentarea în jurnalism Dona Tudor 24Scrisul, un terminal biografic Vianu Mureºan 28

• SÃ NE CUNOAªTEM SCRIITORII

Despre Herta Müller Gelu Ionescu 6

• ESTUAR

Ana Blandiana sau despre libertatea de a trece hotarul Irina Petraº 8O patrie în A4 Iulian Boldea 9Confesiunile unui maestru al antifrazei Ion Bogdan Lefter 12

• CRONICA LITERARÃ

„Sã laºi urme...“ ªtefan Borbély 10

• IN MEMORIAM

Ioan Grigorescu, Romul Munteanu, Ion Pecie Horia Gârbea 14

• DOSAR: FRUMUSEÞEA

„Frumuseþea va mântui lumea“: Comentarii la o temã dostoievskianã Ion Vianu 15

• OPINII • DEZBATERI

Fantasme ºi mituri filosofice actuale Ovidiu Pecican 20„Harababurã editorialã“ în colecþia „Scriitori la ei acasã“, Editura Dacia XXI, 2010 George Vulturescu 26

• POEME

Nicolae Mocanu 23Cristina Palas 27

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Poeme Ileana Mãlãncioiu 25(traducere în italianã de Danilo De Salazar)

• PROZÃ

Colaj: Omul cu chip de lut George Colang 29

Anul XXII, nr. 4 (251), 2011 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat