95402922 MICHEL ZEVACO Crimele Familiei Borgia

Michel Zévaco

Proiect RI – Colec ia "ţ Michel Zévaco"

Capitolul I Primevère

Roma! Capitala antic a lumii civilizate dormea, cufundat întră ă -o triste e ap s toare.ţ ă ăUn fel de teroare misterioas şi profund aprinsese cetatea pân la str fundurile sale.ă ă ă ă

Roma t cea, se ruga, Roma se sufoca.ăAcolo unde odinioar vocea puternic a lui Cicero f cuse s r sune tribuna unul forumă ă ă ă ă

tumultuos, acum psalmodiau voci sinistre. Acolo unde alt dat Grachus luptase pentru libă ă -ertate, acum ap sa greutatea, despotismul sumbru şi s lbatic ală ă lui Rodrigo Borgia.

Şi Rodrigo Borgia nu era decât una dintre cele trei persoana amenin toare, careţă domneau peste cetatea cet ilor. Rodrigo avea un fiu care, mai mult decât el, reprezentaăţ Violen a şi o fat care, mai bine decât el, simboliza Viclenia!ţ ă

Fiul se numea Cezar. Fata se numea Lucre ia...ţSuntem în luna mai a anului 1501, în zorii secolului şaisprezece. În ziua aceea,

soarele se ridicase prin cerul senin. Diminea a era str lucitoare. O bucurie imens pluteaţ ă ă la aer.

Dar Roma r mâne înghe at , rece, c ci preo ii domnesc pe p mânt Totuşi, în fa aă ţ ă ă ţ ă ţ por ii m ri a castelului Saint-Ange, fort rea a care în apropierea Vaticanului, în l aţ ă ă ţ ă ţ odioasele sale turnuri, oamenii din popor s-au adunat curioşi.

Descul i, în zdren e, cu bonete frigiene soioase pe cap, ei contempl cu o admira ieţ ţ ă ţ plin de respect, un grup de tineri seniori care, strânşi în pia , fac parad , discut g lă ţă ă ă ă ă-gioşi, râd în hohote şi arunc câte o privire dispre uitoare mul imii, care de departe, îi ină ţ ţ -vidiaz .ă

Aceşti cavaleri, îmbr ca i în catifea şi m tase peste zalele fine întrez rite abia printră ţ ă ă -o mişcare a mantiilor str lucitoare, brodate cu fir de aur, c l ri pe cai superbi sunt grupa i înă ă ă ţ apropierea castelului... Deodat acea poart se deschise larg.ă ă

Se las t cerea. Capetele se descoper . Un b rbat cu fa a ars de soare, îmbr cat înă ă ă ă ţ ă ă catifea neagr , apare pe un magnific cal negru şi înainteaz c tre tinerii seniori care, înşiă ă ă -ra i în linie dreapt se preg tesc sţ ă ă ă-l salute.

El îşi plimb privirea asupra oraşului care dup înf işare, pare t cut, de parc ar fiă ă ăţ ă ă cuprins de îngrijorare.

Apoi privirea îi lunec pe piept. Murmur câteva cuvinte, pe care nimeni nu leă ă desluşeşte.

— Dragostea asta m arde... Primevère!... Primevère!... De ce teă -am întâlnit?...Atunci, le face cavalerilor un semn eu mâna şi mica trup , râzând şi şoşotindă

porneşte c tre una din por ile Romei, în timp ce printre s rmanii apleca i, str bate ună ţ ă ţ ă fream t ce poart eu el cuvinte repetate de guri duşm noase şi însp imântate!ă ă ă ă

— Fiul Papei!... Monseniorul Cezar Borgia!...

2

Crimele familiei Borgia

În aceeaşi diminea de mai, la aproximativ şapte leghe de Roma, pe drumul dinspreţă Floren a, c l torea, singuratic, c l rind la pas, un tân r cavaler, care, f r grab , f r grijiţ ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă se îndrepta c tre Cetatea Cet ilor. S fi avut vreo dou zeci şi patru de ani.ă ăţ ă ă

Costumul s u era jerpelit, zdren uros. Avea mai multe cus turi pe vest , iar cizmeleă ţ ă ă din piele erau şi ele peticite din loc în loc.

Avea îns un aer mândru, cu p rul lui lung ceă ă -i c dea pe umeri în bucle naturale, cuă musta a fin , r sucit , cu talia zvelt , îndr zne cl dit , cu ochii s i vii şi p trunz tori şiţ ă ă ă ă ă ţ ă ă ă ă ă mai ales cu aerul s u nevinovat şi vesel careă -i lumina întreaga fat .ă

— La naiba! zise el, iat c locurile acestea nu seam n deloc cu priveliştile minunateă ă ă ă ale dragului meu Paris, cu p durile sale umbroase, cu hanurile vesele în care se bea un vină atât de bun, unde fetele te întâmpin vesele... Hai, C pitane, înc un pic prietenei... Şiă ă ă -om vedea dac nu cumva întâlnim vreun han cinstit unde doi creştini cumsecade ca noi, ară putea să-şi astâmpere setea...

C pitan, acesta era numele calului, îşi ciuli urechile şiă -o porni în galop.Nu trecuser zece minute când, ridicându-se în sc ri cavalerul z ri în dep rtare ună ă ă ă

mic nor de praf alb, care, se apropia rapid. Câteva clipe mai târziu, v zu doi cai galopând.ăPe unul din ei flutura o rob neagr : un preot! Pe cel lalt o rochie aib şi o femeie!ă ă ă ăAproape imediat, aceştia se apropiar de el.ăTân rul francez se preg tea să ă -o salute pe doamna în alb, cu toat gratia pe care natuă -

ra i-o d ruise, când spre marea lui uimire, eaă -şi opri brusc calul şi se întoarse spre el.— Domnule, îi zise ea cu o voce tremurat , oricineă -a i fiţ , salva iţ -mă!...— Doamn , r spunse el cu c ldur , sunt cu totul al dumneavoastr şi, dacă ă ă ă ă ă-mi ve iţ

face onoarea s -mi spune i cu ce v pot fi de folos...ă ţ ă— Sc pa iă ţ -m de acest om!...ăCu degetul, ar t spre c lug rul care se oprise şi care ridica umerii, dispre uitor.ă ă ă ă ţ— Un om al Bisericii! exclam francezul..ă— Un demon!... V rog, ajuta iă ţ -m să ă-mi continui singur drumul.ă— Hei domnule c lug r, a i auzit?...ă ă ţOmul în negru nu-i arunc nici m car o privire celui ceă ă -i vorbea astfel, ci se adresă

tinerei femei:— O s v c i i amarnic... dar va fi prea târziu.ă ă ă ţ— Linişte, c lug re! izbucni tân rul cavaler. Linişte, sau cerul miă ă ă -e martor, o s faciă

cunoştin cu sabia mea!ţă— Îndr zneşti s amenin i o fa bisericeasc ? zise c lug rul, plin de venin.ă ă ţ ţă ă ă ă— Dumneavoastr îndr zni i totuşi s amenin a i o femeie! Înapoi! Întoarce i calulă ă ţ ă ţ ţ ţ

imediat sau nu ve i mai avea niciodat ocazia s amenin a i pe cineva.ţ ă ă ţ ţÎn acelaşi timp, francezul îşi trase spada şi se îndreapt spre c lug r.ă ă ăAcesta îl privi pe tân r cu o ur neputincioas , apoi întoarse calul şi porni în galop înă ă ă

direc ia Romei.ţUn minut se mai z ri mantaua neagr , fluturând în vânt ca aripile unei p s ri ceă ă ă ă

aduce nenorocirea. Apoi disp ru.ăTân rul cavaler se întoarse c tre doamna în alb. R mase intuit de admira ie.ă ă ă ţ ţ

3

Michel Zévaco

Era o tân r fat de vreo optsprezece ani, de o frumuse e des vârşit . Un minunată ă ă ţ ă ă p r, blondă -cenuşiu, cadra armonios o fa str luminat de ochi mari, negri. O anumeţă ă ă gra ie maiestuoas se degaja din toart fiin a ei.ţ ă ă ţ

În acest moment, o roşea de indignare împurpura fa a şiţă ţ -o f cea şi mai frumoasă ă. Cu privirea ea-l urm rea pe însp imânt torul c lug r, care zbura asemenea unei bufni e.ă ă ă ă ă ţ

— V datoreză ― spuse fata cu o voce pur şi cânt toare,ă ă ― v datorez toat reă ă -cunoştin a mea domnule...?ţ

— Cavalerul de Regastens, r spunse cavalerul înclinându-se pân la p mânt.ă ă ă— Un francez!— Parizian, doamn ...ă— Ei, bine... domnule cavaler de Ragastens, fi i de o mie de ori binecuvântat pentruţ

imensul serviciu...— Un serviciu neînsemnat, doamn şi aş fi fost fericit să ă-mi trag spada împotriva unui

duşman serios, în onoarea unei doamne atât de încânt toare... Dar, aş putea afla de ceă acest c lug r...ă ă

— Oh! E foarte simplu, domnule, zise tân ra fat care nuă ă -şi putu împiedica o tres rireă de spaim . Am f cut impruden a de a m îndep rta singur , mai mult decât trebuia...ă ă ţ ă ă ă Acest om s-a apropiat brusc de mine. Mi-a adresat câteva cuvinte jignitoare... am vrut să fug... m-a urm rit...ă

Era clar c nu spunea tot adev rul.ă ă— Şi dumneavoastr nuă -i cunoaşte i? relu tân rul.ţ ă ăEa ezit un moment. Apoi, hot rându-se:ă ă— Îl cunosc, din nefericire!... Este unealta unui om r u şi puternic... Oh! Domnule,ă

spune i c nu este un duşman serios... Dimpotriv , acest c lug r, pentru dumneavoastrţ ă ă ă ă ă va fi de azi înainte un duşman de temut. Dac -l ve i reîntâlni, fugi i... Dac soarta dumă ţ ţ ă -neavoastr v va aduce vreodat în preajma lui, nu accepta i nimic din ce v va oferi...ă ă ă ţ ă

Teme iţ -v de paharul de ap pe care vi lă ă -ar oferi, de fructul din care va muşca jumă-tate şi v va oferi cealalt jum tate, de arma pe care vă ă ă -ar oferi-o, rugându-v să -o accep-ta i...ţ

Şi, mai ales, teme iţ -v de a nu fi aruncat în cine ştie ce chilie uitat a castelului Saint-ă ăAnge... C lug rul pe care lă ă -a i v zut se numeşte don Garconio...ţ ă

— Doamn , zise cavalerul de Ragastens, v mul umesc pentru grij ce miă ă ţ ă -o purta i...ţ Dar nu m tem de nimic, ad ug el îndep rtându-se.ă ă ă ă

— Trebuie s v mai cer o favoare...ă ă— Vorbi i, doamna mea!ţ— V rog s nu v uita i în ce direc ie am s plec... s nu încerca i s afla i cineă ă ă ţ ţ ă ă ţ ă ţ

sunt...— Cum, doamn Şi s nu am nici o amintire despre aceast întâlnire, pe care oă ă ă

binecuvintez? Nu voi şti nici numele pe care să-l pun acestei minunate fe e, care m va urţ ă -m ri, din acest moment şi îmi va înfrumuse a visele?...ă ţ

Cavalerul ― vorbea cu o voce emo ionat şi cald . Ea îl privi cu o aten ie nedisimuţ ă ă ţ -lat . Un surâs îi ap ru pe buze, juc uş.ă ă ă

— Nu pot s v dezv lui numele meu. Interese prea mari m oblig să ă ă ă ă ă-l t inuiesc. Dară aş putea s v dest inui cum îmi spun cei apropia i.ă ă ă ţ

4


— Şi cum vi se spune? întreb francezul.ă— Uneori,... mi se spune... Primevère!Şi f când un semn de adio, fata în alb porni în galop şl se îndrept c tre Floren a...ă ă ă ţCavalerul r m sese pe loc uimit de aceast tulbur toare şi fragil apari ie. Privirile luiă ă ă ă ă ţ

r m seser intuite la rochia alb care flutura întră ă ă ţ ă -un nor de pulbere.O v zu luândă -o brusc la dreapta, t ind câmpia. Apoi disp ru.ă ăMult timp, el r mase în acelaşi loc... În sfârşit, scoase un suspin.ă— Primevère! zise el. Frumos nume! Primevère... primavera... prim var ! E atât deă ă

frumoas ca prim vara în floare...ă ăDar la ce bun s m gândesc la asta! F ră ă ă ă-ndoial c în mai pu in deă ă ţ -o or m vaă ă

uita... Ei şi ce-ai putea spera s rmane aventurier?ăCu aceast reflec ie melancolic cavalerul de Ragastens îşi continu drumul c treă ţ ă ă ă

Roma.

Capitolul II Ragastens

Str lucita escort a tinerilor seniori careă ă -l înso eau pe Cezar Borgiaţ , c l rea deă ă aproape dou ore pe drumul spre Floren a. Fiul Papei scrut cu ardoare câmpia şi din timpă ţ ă în timp mai sc pa câteă -o înjur tur .ă ă

— În sfârşit! exclam deodat .ă ăŞi se îndrept gr bit spre un cavaler ceă ă -i venea în întâmpinare.— Don Garconio?... Ce veşti? întreb Cezar ner bd tor.ă ă ă— Şi bune şi rele...— Ce vrei s spui? Explic mai repede, pe to i sfin ii!ă ă ţ ţ— R bdare, monseniore! Prietenul meu Machiavel îmi spunea, chiar ieri, c r bdareaă ă ă

este virtutea nepre uit a prin ilor.ţ ă ţ— Caraghiosule! Fii atent la cravaşa mea!— Ei bine... am v zută -o pe tân ra fat ...ă ăBorgia p li.ă— Ai v zută -o! zise el frem tând.ă— I-am vorbit...— Garconio!... Am s aranjez ca tat l meu să ă ă- i dea m n stirea Sainte-Marie-Mineure.ţ ă ă— Monseniore, sunte i un st pân generos...ţ ă— Nu pl tesc eu! morm i Cezar în musta .ă ă ţă Dar continuă!... Deci... i-ai vorbit?... Ce iţ -

a spus?...— Acum veştile se-nr ut esc...ă ăţ— Refuz !ă— Nu vrea s stea de vorb ... Dar îi vom veni noi de hac...ă ă— I-ai aflat numele, adev ratul nume?ă

5

Michel Zévaco

— Nu am aflat nimic... doar c se arat de neîmblânzit, pentru moment.ă ă— Dar ai urm rită -o? Ştii în ce loc se ascunde?... Vorbeşte, m înnebuneşti...ă— Monseniore, am urm rită -o pe tân ra fat conform instruc iunilor dumneavoastr şiă ă ţ ă

o s vede i c , dac nu iă ţ ă ă -am descoperit înc ascunz toarea, nu este vina mea...ă ă— Iadule! Îmi scap ...ă— Am întâlnit-o în apropierea p durii de m slini şi, a fost un adev rat miracol... A vrută ă ă

s fug ... Am încol ită ă ţ -o... Înnebunit , asemenea unei c prioare urm rite, era cât pe ce să ă ă ă aflu adev rul, când...ă

— iŢ -a sc pat, f r îndoial , c lug r mizerabil.ă ă ă ă ă ă— Ne-am întâlnit cu un tân r bandit care să -a n pustit asupra mea, cu spada înă

mân ... În acest timp, frumoasa pas re şiă ă -a luat zborul.— Nenorocire şi acel om... mizerabilul la unde este?... Ce să -a întâmplat cu el? L-ai

pierdut din vedere, laşule?...— Nu! L-am urm rit de departe... şi, chiar în acest moment îşi ia dejunul la hanul deă

la Fourche, la douăzeci de minute de aici... — La drum! strig fiul Papei.ăPornind într-un galop dr cesc, trupa ajunse repede la hanul indicat de c lug r, Era ună ă ă

han nenorocit, un fel de crâşm , în care c l torul obosit nu-şi putea oferi decât un vină ă ă prost sau ap c ldu .ă ă ţă

O gr din împrejmuia aceast c su , deă ă ă ă ţă -a lungul drumului, de care nu o desp r eaă ţ nici un şan , nici alt împrejmuire. În aceast gr din se în l a ceva ce avea preten ia unuiţ ă ă ă ă ă ţ ţ pavilion.

Sub acest pavilion acoperit cu tabl , în lipsa verde ei, se afla cavalerul Ragastensă ţ care lua dejunul.

— Iat omul nostru! zise c lug rul.ă ă ăCezar îl examin cu un aer sumbru pe tân rul care, la venirea numeroşilor cavaleri,ă ă

salutase, reluându-şi a poi liniştit locul la mas .ăRagastens îl recunoscuse pe c lug r şi, imediat, îşi strânse centura de piele careă ă -i

inea sabia. Apoi ochiul s u p trunz tor, scrutând grupul, recunoscuse un alt b rbat, iarţ ă ă ă ă acesta nu era altul decât Cezar Borgia!...

— La naiba! murmur cavalerul printre din i, întâlnirea este nemaipomenit ; sau mă ţ ă ă înşel eu, sau steaua mea cea bun miă -a preg tit o surpriz pl cut ...ă ă ă ă

În acest timp, Borgia se întorsese spre seniorii s i şi adresându-se unuia dintre ei:ă— Ce p rere ai, zise cu un ton glume , de acest senior ilustru care ia masa în acestă ţ

palat? Spune franc, Astorre.Cavalerul nu pierdu nici-o silab din aceast întrebare şi sesiz tonul dispre uitor.ă ă ă ţ— Oh! Oh! gândi el, cu siguran c surpriza nu are nimic pl cut şi c steaua mea ceaţă ă ă ă

bun nu are nici un amestec...ăSeniorul pe care Borgia îl interpelase se apropie câ iva paşi. Era un b rbat de vreo 30ţ ă

de ani, bine f cut, cu un gât de taur, cu ochi sângeroşi... La Roma avea reputa ia unuiă ţ spadasin teribil. Cinsprezece dueluri cunoscute se terminaser cu cincisprezece mor i.ă ţ Colosul se uit o clip la cavaler şi izbucni întră ă -un râs puternic.

— Cred, zise el, c va trebui să ă-i dau acestui magnific necunoscut adresa cizmarului care repar înc l mintea servitorilor mei.ă ă ţă

6


Un hohot de râs general îi cuprinse. Singur Borgia r mase serios dar îi f cu un semnă ă imperceptibil lui Astorre. Cum imagina ia acestuia era la cap tul puterilor, se mul umi sţ ă ţ ă repete aceeaşi glum :ă

— Am să-i dau şi adresa croitorului pentru a-i coase veşmintele... dar m gândesc... şiă mai f cu câ iva paşi.ă ţ

— Hei domnule... aş vrea să- i fac un serviciu fiindc îmi place mutra dumitale.ţ ăCavalerul de Ragastens se ridic la rândul s u:ă ă— Ce serviciu, domnule? Nu cumva vre i, din întâmplare, sţ ă-mi împrumuta i din spiritţ -

ul scânteietor al vorbelor dumneavoastr de duh?ă— Nu, r spunse Astorre f r s în eleag , dar dac vre i, trece i pe la mine, valetulă ă ă ă ţ ă ă ţ ţ

meu ar putea, s v ofere un consum... Am s ordon s viă ă ă ă -l fac cadou c ci al dumneavă ă -oastr nu prea arat bine.ă ă

— Face i aluzie f r îndoial domnule, la numeroasele cus turi care împodobesc vesţ ă ă ă ă -ta mea?...

— A i ghicit din prima.ţ— Ei bine, da iţ -mi voie s v spun... aceste cus turi sunt ultima mod pe care aş vreaă ă ă ă

s-o aduc şi în Italia... Dealtfel, îmi displace c haina dumneavoastr este intact şi o să ă ă ă-i fac tot atâtea g uri câte are şi a mea.ă

— Şi în ce fel, m rog?ă— Uite aşa! r spunse cavalerul.ăÎn acelaşi timp îşi trase spada.— Domnule, eu sunt baronul Astorre, foarte bine cunoscut la Roma.— Mie, domnule de la Bastilia pân la Luvru mi se spune cavalerul Spadei... V ajungeă ă

numele meu?...— Un francez! murmur Cezar Borgia uimit.ă— La lupt ! ripost Astorre, îmi voi permite să ă ă- i dau o dubl lovitur ... c ci te voiţ ă ă ă

zdrobi şi te voi spinteca în acelaşi timp...Cei doi b rba i se puser în gard şi începur duelul.ă ţ ă ă ă— Domnule baron Astorre, dumneavoastr care ave i un ochi atât de bun, a i obseră ţ ţ -

vat cumva câte cus turi are vestonul meu?ă— Domnule spintec tor, v d trei, r spunse Astorre, luptând în continuare.ă ă ă— Greşi i... sunt şase... ve i avea dreptul la şase t ieturi şi iat prima!ţ ţ ă ăAstorre âşni înapoi, cu un ip t! Fusese atins din plin şi o pic tur de sânge înroşiţ ţ ă ă ă

m tasea alb a c m şii sale. Spectatorii acestei scene se privir surprinşi.ă ă ă ă ă— Fii atent! Astorre, zise Borgia.— Pe tot infernul! Am să-l intuiesc la p mânt...ţ ăŞi colosul, cu spada deasupra capului, încerc o lovitur .ă ă— Dou ! ripost Ragastens.ă ăIzbucnind în râs, lovitur dup lovitur cavalerul fand înc de trei ori şi de fiecareă ă ă ă ă

dat , câte o pic tur de sânge ap rea pe m tase. S rmanul "Hercule" se înroşise, seă ă ă ă ă ă îng lbenise, lua toate culorile curcubeului şi s rea întră ă -una în jurul adversarului s u,ă op ind caraghios.ţ ă

Ragastens îl privea liniştit.— Domnule, zise el, ai deja cinci t ieturi. Fii atent la a şasea.ă

7

Michel Zévaco

Astorre, strângând din din i îi preg tea o lovitur de gra ie, aceea pe care o p stra laţ ă ă ţ ă urm , întotdeauna în fa a unor adversari de temut. Dar, ă ţ în momentul în care fand , scoaseă un urlet de durere şi de ur , l sând spada să ă ă-i cad la p mânt Ragastens reuşise să ă ă-i str pung şi bra ul drept.ă ă ţ

— Şase! zise liniştit cavalerul. Şi întorcându-se c tre grupul de privitori!ă— Dac mai doreşte cineva s fie la mod ...ă ă ăDoi din trei tinerii seniori s rir din şa.ă ă— La moarte! strigar ei.ă— Hei! Linişte şi pace!Vorbise Borgia. În inima acestui bandit nu era loc decât pentru dragostea de for şiţă

îndemânare. Admirase agilitatea cavalerului, sângele rece al acestuia, îndr zneala lui. Şiă -şi spusese c acesta ar putea fi numai bun pentru aă -l primi în slujba sa.

— Domnule, ― zise el apropiindu-se, în timp ce tovar şii s i de arme îl împresurau peă ă Astorre, cum v numi i?ă ţ

— Monseniore, sunt cavalerul de Ragastens...Borgia tres ri. ă— De ce-mi spui "monseniore"?— Pentru c v cunosc... şi, chiar dac nu vă ă ă -aş fi cunoscut, tot mi-aş fi dat seama,

dup înf işarea dumneavoastr r zboinic , prestan a pe care o ave i, c Fran a admira înă ăţ ă ă ă ţ ţ ă ţ ilustrul r zboinic un mare diplomată ― sub numele de duce de Valentinois, iar Italia îl salută ca pe un nou Cezar, sub numele de Borgia!...

— Cerule! exclam Cezar Borgia, francezii ştia sunt mai iscusi i în arta cuvântuluiă ă ţ decât în cea a spadei... Tinere, îmi placi... R spundeă -mi cinstit... Pentru ce ai venit în Italia?...

— Am venit cu speran a de a v sluji pe dumneavoastr , monseniore! S rac lipit, darţ ă ă ă plin de speran e, mţ -am gândit c cel mai mare c pitan al timpurilor noastre ar putea să ă ă aprecieze spada mea...

— Fireşte!... Ei bine, n-am să- i înşel speran ele... Dar cum se face c vorbeşti atât deţ ţ ă bine Italiana?

— Am stat mult timp la Milano, la Pisa, la Floren a de unde vin acum... şi apoi am cititţ şi recitit Dante Aligheri... Divina Comedie mi-a fost cartea de c p tâi şi maestrul.ă ă

În acest moment, don Garconio se apropia de Borgia.— Monseniore, zise el, dumneavoastr nu şti i c acest om a încercat s ridice mânaă ţ ă ă

împotriva Bisericii... Gândi iţ -v , c f r el, Primevère ar fi acum în mâinile dumneavoasă ă ă ă -tr ...ă

Ragastens nu auzi aceste cuvinte, dar le ghici în elesul. Pricepu dup expresia înţ ă -tunecat care punea st pânire pe fa a lui Borgia c lucrurile puteau lua o întors tur neă ă ţ ă ă ă -pl cut .ă ă

— Monseniore, spuse el, nu m-a i întrebat unde şi când vţ -am cunoscut... Dac dori i,ă ţ am s v spun...ă ă

Cavalerul îşi scoase m nuşa dreapt . La degetul cel mic str lucea, un diamant prinsă ă ă într-un inel de aur.

— Recunoaşte i acest diamant, monseniore? ţBorgia d du din cap. ă

8


— Este talismanul meu şi nu l-am vândut nici m car pentru aă -mi procura o inutţ ă demn de a m prezenta în fa a dumneavoastr ... iat povestea acestui diamant... Întră ă ţ ă ă -o sear , acum patru ani, m aflam la Chinon...ă ă

— Chinon! exclam Borgia...ă— Da monseniore... şi am ajuns chiar în seara în care dumneavoastr v f cea i o ină ă ă ţ -

trare, despre care şi azi Fran a, îşi mai aduce aminte... Niciodat nu sţ ă -a mai v zut şi cuă siguran nu se va mai vedea ceva atât de magnific... Caii dumneavoastr erau potcovi iţă ă ţ cu aur, m garii cu argintă ― şi de atâta drum, cuiele se desprindeau, potcoavele fiind sem nate în drumă ― aur şi argint, iar oamenii se înghesuiau s adune aceste r m şi e dină ă ă ţ fastul dumneavoastr . Seara c tre miezul nop ii, a i f cut o mare greşeal ... A i ieşit dină ă ţ ţ ă ă ţ castel... singur!... V-a i îndreptat, p r sind poarta oraşului, c tre o locuin bogat , cândţ ă ă ă ţă ă deodat ...ă

— Când am fost atacat de trei sau patru bandi i care doreau s m jefuiasc , f rţ ă ă ă ă ă doar şi poate...

— Exact monseniore... V mai aminti i ce să ţ -a mai întâmplat mai departe?— Cerule! Cum aş fi putut s uit?... Era s dau duhul. Deodat , a ap rut un necunosă ă ă ă -

cut, care s-a b tut aşa de bine cu ei, încât iă -a pus pe fug ...ă— Atunci monseniore, mi-a i dat acest diamant...ţ— Dumneavoastr era i.ă ţ— ... spunându-mi c numai v zându-l m ve i recunoaşte oriunde v ve i g si şi mă ă ă ţ ă ţ ă ă

ve i putea ajuta, scoate din impas, prin protec ia dumneavoastr ...ţ ţ ă— Tinere! Ajutorul şi protec ia mea î i stau la dispozi ie... începând din acest momentţ ţ ţ

vel fi în slujba mea şi vai de cel care va îndr zni numai să ă- i doreasc r ul!...ţ ă ăO privire în jurul s u şi, întreaga escort se înclin cu respect în fa a francezului, chiară ă ă ţ

şi dori Garconio— La drum, domnilor, comand Borgia. Ne întoarcem la Roma. Iar pe dumneataă

tinere, te voi aştepta la miezul nop ii... La miezul nop iiţ ţ ― mai spuse o dat cu un surâsă straniu, c ci atunci este ora meaă !...

— Unde s v g sesc, monseniore?ă ă ă— La palatul sorei mele, Lucre ia... La Palatul-Riant... Oricine la Roma î i va ar ta druţ ţ ă -

mul.— La Palatul Riant!... La miezul nop ii!... Voi fi acolo!...ţCavalerul de Ragastens se înclin .ăCând se ridic , trupa se pierdeaă -ntr-un nor de colb. Dar, oricât de repede se îndep ră -

tau. Ragastens putu s prind privirile pline de ur şi r zbunare cel le aruncau don Garcoă ă ă ă -nio şi Astorre.

Ragastens ridic din umeri. Îşi termin liniştit masa, şi, dup ce pl ti, porni la drum.ă ă ă ă

9

Michel Zévaco

Capitolul III Palatul Riant

Pe la patru dup amiaz , cavalerul de Ragastens intr în Oraşul Etern. Mersese laă ă ă pas, ultima parte a drumului, pentru a-i da un pic de r gaz lui C pitană ă ― pe care-l iubea din tot sufletul ca pe un tovar ş de încredere ă ―, dar şi pentru a medita în pace la cele în-tâmplate...

Copil crescut pe str zile Parisului, cavalerul de Ragastens tr ise pân în acel moment,ă ă ă la voia întâmpl rii. Nuă -şi cunoscuse p rin ii. Nici tat l, nici mama. Mama murise la venireaă ţ ă lui pe lume. Cât despre tat l s u, s rman gentilom gascon, venit la Paris pentru a se c pă ă ă ă ă-tui, murise în s r cie, pe vremea când micul Ragastens sugea înc la sânul doicii.ă ă ă

Aceast doic , vânz toare de haine vechi întră ă ă -un loc ferit din apropierea Bastiliei, îl în-dr geşte pe micul orfan. Îşi pusese în gând s fac din el un urmaş demn al nego ului eiă ă ă ţ de cârpe.

Ori, dup ce r m sese v duv , îşi g si un iubit care să ă ă ă ă ă ă-l înlocuiasc pe cel pe careă -l dusese la groap . Micu ul cavaler, avea pe atunci şapte ani.ă ţ

B rbatul acesta al doicii era din lumea clerului. Un adev rat savant care citea, scria şiă ă chiar avea cunoştin e de calcul. Toat înv tura acestuia o primi şi copilul. La paisţ ă ăţă -prezece ani, acesta ştia aproape tot atât cât un abate. Mândra doic visa pentru el un desă -tin str lucit, când o epidemie de variol îi curm via a.ă ă ă ţ

Tân rul cavaler conduse pe ultimul drum, plângând, pe aceea careă -i inuse loc deţ mam . Apoi la întoarcerea de la cimitir îşi şterse lacrimile, se linişti şi din dugheana deă -functei îşi alese o spad imens , care se târa pe pavaj atunci când nu o strângea bine laă ă brâu.

Pe la optsprezece ani, era un spadasin bun, temut prin cabarete şi taverne, mare fus-tangiu, iubitor de vin bun, pu in cam deşen at, tot timpul pus pe har , cu spada gata deţ ţ ţă duel; era numai bun de spânzurat.

Cavalerul avea o înclina ie spre aventur . Generosţ ă ― împ r ea tot ce aveaă ţ ― atunci când avea ceva, cu cei care erau mai s raci decât el. Cu spada lui îi ap ra pe cei neajuă ă -tora i şi slabi de înger. Nu era în stare s fac vreun r u cuiva. Dar f r nici un fel deţ ă ă ă ă ă avere, neavând drept c l uz decât setea lui nepotolit de aventuri, prins întră ă ă ă -un mediu în care şi morala avea o anume elasticitate, tr ia cum putea, îşi ducea zilele la voia întâmă -pl rii, tr ind de azi pe mâine...ă ă

Dar, într-o bun zi cel care era numit cavalerul Spadei şi care, între Bastilia şi Luvruă ajunsese "Teroare" disp ru f r urme.ă ă ă

Noi îl întâlnim cumin it. Calit ile lui erau mai numeroase decât defectele. Cavalerulţ ăţ de Ragastens se hot râse s fie un adev rat gentilom, renun ând la toate nebuniile.ă ă ă ţ

În momentul în care p şea pragul por ii de la Roma dând din cap îşi spuse:ă ţ— Iată-m cu doi duşmani pe cap: c lug rul Garconioă ă ă şi baronul Astorre. L-am

amenin at pe primul şi iţ -am dat o lec ie celuilalt. Da, dar acum am un protector puternic...ţCavalerul privi în jurul seme . Totuşi din culorile roşii şi aurii în careţ -şi vedea viitorul,

un punct întunecat îi ap rea la orizont. Cu toate c încerca s uite mereu necunoscută ă ă ă

10


misterioas cu un nume atât de drag şi de pl cut, cu o fa atât de frumoas îi ap rea înă ă ţă ă ă gât. Cu un suspin lung, îşi repet :ă

— Primevère!... O voi revedea oare?... Cine este? De ce acest oribil c lug r o ură ă -m rea?...ă

— Ce pod e sta? întreb un puşti, dup ceă ă ă -i arunc o moned mic .ă ă ă— Excelenţ , acesta este podul celor Patru-Capete...ă— Şi palatul Riant. Îl ştii?— Palatul doamnei Lucre ia! exclam copilul, cu o spaim vizibil .ţ ă ă ă— Da. Ştiu unde se afl !ă— Acolo! Ar t copilul întinzând bra ul. Apoi o rupse la fug de parc ar fi fost urmată ă ţ ă ă

de o armat de draci. Cavalerul porni în direc ia pe care iă ţ -o ar tase copilul gândindu-se laă spaim ciudat ceă ă -l cuprindea pe copil.

Mai întreb o dat . de data asta pe un b rbat. Şi acesta la numele palatului Riant, seă ă ă încrunt , apoi se îndep rt morm ind nişte blesteme.ă ă ă ă

— Ciudat! îşi zise cavalerul.Ajunse în sfârşit într-o pia pustie. În spatele acesteia se în l o cl dire somptuoas .ţă ă ţă ă ă

Un şir dublu de coloane din marmur roz. Str lucind în razele soarelui ceă ă -o înv luiau formaă o galerie lung ce ducea c tre palat. La cap tul acestei alei. se z rea o scar monumenă ă ă ă ă -tal numai din marmur ... în ce priveşte fa ada castelului, aceasta era aurit de ornaă ă ţ ă -mente, sculpturi de mare pre neîndoios apar inând vechilor comori ale b trânei Roma.ţ ţ ă

Cavalerul îşi spuse c acesta trebuie s fie palatul, care f r îndoial îşi merit nuă ă ă ă ă ă -mele, datorit mul imii de plante rare şi flori minunate, care formau, sub galerie, o gr dină ţ ă ă de neasemuit. În fa a acestei gr dini, doi cavaleri împietri i asemenea unor statuiţ ă ţ ecvestre, f ceau de gard . Ragaslensă ă i se adres unuia din ei:ă

— Aici este palatul Riant? întrebă el.— Da... în spate! r spunse omul cu un ton amenin tor.ă ţă— Drace! murmur cavalerul, continuându-şi drumul, iat un palat bine p zit.ă ă ăPia a era pustie: nici un trec tor... nici o dughean deschis . Parc era un locţ ă ă ă ă

blestemat! Ragastens îşi îndeamn calul şi pornir mai departe; la numai cincizeci deă ă metri, luând-o pe strad care se deschidea dinspre pia , ajunse în fa a unui han. Aici,ă ţă ţ locul era însufle it îns se sim ea o und de temere, de ezitare.ţ ă ţ ă

Ragastens coborî din şa, intr în hanul, care printr-un capriciu al proprietarului sau,ă dintr-un exces de latinitate bizar , se numea "Hanul frumosului Janus"ă .

Cavalerul ceru un loc gr jdarului pentru C pitan şi o camer pentru el. Un servitor îiă ă ă lu calul, iar hangiul îl conduse pe Raganstens întră -o c m ru de la parter.ă ă ţă

— Este umezeal , observ el.ă ă— Nu avem alta liber .ă— O iau, totuşi, pentru c este foarte aproape de palatul Riant.ă— Atunci, totul e în ordine, pentru c de la fereastra dumneavoastr pute i vedeaă ă ţ

palatul.Gazda deschise fereastra şi Ragastens sim i o briz rece careţ ă -i înv luia fa a.ă ţ— Ce e asta? zise el.— A, e Tibrul!

11

Michel Zévaco

Într-adev r, fluviul curgea liniştit, m rginit pe ambele p r i de case, f r cheiuri. Înă ă ă ţ ă ă dreptul fiec rei case, câte o scar cobora pân la luciul apei. ă ă ă În fa a ferestrei sale, o astfelţ de scar îşi cobora patru trepte înverzite de muşchi pân la nivelul apei.ă ă

— Vede i, relu haţ ă ngiul, acolo, mai jos, unde fluviul face cot, este o scar mare, maiă larg decât celeilalte... este cea de la Palatul Riant.ă

— Bine! zise Ragastens închizând uşa îmi place camera asta, cu toat umezeala ei...ă— Se pl teşte în avans, domnule; spuse hangiul.ăCavalerul pl ti.ăApoi, dup ce ceru a şi ac, se cufund întră ţă ă -o opera ie meticuloas de reparare aţ ă

vestmintelor sale, pe care le perie, le scutur şi le cur cât putu mai bine. Dup care,ă ăţă ă mâncă cu mare poft .ă

Toate aceste îndeletniciri avur loc pân spre ora nou . O or mai târziu, Ragastens,ă ă ă ă str lucind de cur enie, cu spada în brâu, aştepta cu ner bdare întâlnirea de la palatul Luă ăţ ă -cre iei Borgia.ţ

Oraşul, adormit de mai mult vreme se cufundase întră -o linişte adânc . Se auzea nuă -mai murmurul Tibrului, ale c rui ape cenuşii, se rostogoleau întră -un murmur continuu purtând cu ele zvonuri de triste e şi am r ciune. Cavalerul asculta plin de nelinişte zgoţ ă ă -mote ciudate ce r zb teau prin susurul apelor... parc ar fi fost vaierul, geam tul unei fiă ă ă ă -in e sfâşiate... În curând va suna clopotul miezul nop ii...ţ ţ

Cavalerul stinse lumânarea şi, înf şurat în mantaua sa, se preg tea s ias . În acelă ă ă ă moment, vaietul sfâşietor str punse liniştea, dinspre fluviu, Ragastens tres ri.ă ă

— De data asta nu mi se mai pare... este o voce omeneasc .ăUn nou ip t de dezn dejde sfâşie liniştea. Ragastens se-nfior . Pe tâmple, perle deţ ă ă ă

sudoare mijau. Pentru a treia oar , un geam t p trunz tor se în l , stins în zgomote ciuă ă ă ă ă ţă -date, agonizante.

— Dinspre Tibru se aude! îşi zise Ragastens.Şi deschizând fereastra privi în întunericul nop ii. Tibrul, între cele dou flancuri deţ ă

case îşi purta apele negre, în valuri întunecate. Deasupra lui, o buc ic de cer înstelat. Peăţ ă bâjbâite, cavalerul coborî cele patru trepte; se aplec ... ă întinse mâinile.

Mâinile sale atinser o stof m t soas , ce acoperea corpul unui om. Omul suflaă ă ă ă ă greu. Horc ia. Ragastens îl prinse de umeri.ă

— Cine sunte i? întreb necunoscutul.ţ ă— Nu v fie team ... sunt un str in... un prieten...ă ă ă— Nu exist prieteni... Oh! O s mor... Asculta iă ă ţ !...Omul îşi încleşt mâinile pe dalele sc rii... Ragastens vru să ă ă-l scoat din ap ...ă ă— Nu! zise omul. Inutil... eu o s ... mor... dar vreau... s m r zbun.. Asculta i...ă ă ă ă ţ— Ascultat! zise Ragastens însp imântat.ă— Contele Alma… preveni iţ -l... fiica sa... vor s-o r peasc ... nu trebuie...ă ă— Cine e contele Alma? Cine e fiica sa...— Fiica lui!... Beatrix... Primevère!...— Spune i, începu Ragastens cu o voce hot rât de team , spune i c o vor r pi...ţ ă ă ă ţ ă ă

Cine?— Cei trei care m-au ucis... fra...

12


În acest moment omul fu scuturat de un spasm puternic... se încleşt ... mâinile îiă lunecar de pe piatr corpul se rostogoli în ape... disp rând în vârtejul valurilor întunecate.ă ă ă

Ragastens se ridic . Ochii lui scrutau întunericul. În zadar!ăAtunci, se-ntoarse în camera sa, îşi şterse fa a acoperit de o sudoare de ghia .ţ ă ţă— Oh! şopti el, ce secret groaznic mi s-a dezv luit!... O cheam Beatrix... e fiica conă ă -

telui Alma... şi cineva doreşte s-o r peasc ... Dar cine?... Cine?ă ăÎn acest moment, la Saint-Pierre, clopotele sunar miezul nop ii.ă ţ— Miezul nop ii! îşi zise cavalerul, consternat.ţŞi o zbughi afar fugind c tre palatul Riant unde îl aştepta ilustrul s u protector,ă ă ă

Cezar Borgia.

Capitolul IV Nopţile Romei

În timp ce cavalerul nostru se transformase în croitor şi-şi coase vestmintele, îm-podobindu-l cu pasmanterii ― pentru a ascunde despic turile şi t ieturile, Cezar Borgia,ă ă escortat de patru tineri intrau în palatul Riant.

Cezar şi înso itorii s i traversar gr bi i saloanele minunate în care s l şluiau comoriţ ă ă ă ţ ă ă de art Italian .ă ă

În dreptul unei uşi sculptate în bronz, aurit , pe care o str jeau doi nubieni, negri caă ă noaptea şi t cu i ca peştii, Cezar f cu un semn. Unul din nubieni ap s pe un buton şi uşaă ţ ă ă ă masiv se deschise.ă

... De aici, începea partea ascuns a palatului. Cum trecur pragul uşii, aceasta se înă ă -chise la loc, f r zgomot. Ajunser întră ă ă -un vestibul, cu pere i din jad. În fa a uşii de bronz,ţ ţ acum se vedea o uş de lemn de trandafir, cu incrusta ii delicate şi intarsii din aur şiă ţ argint, emailuri...

De data aceasta, dou femei str juiau uşa! Dou femei goale, de o frumuse e statuă ă ă ţ -ar , aşezate sau mai degrab tol nite pe nişte perne moi de puf...ă ă ă

Şi de data asta uşa se deschise la fel de misterios, la un semn f cut de Cezar. Urmată de escorta sa, p trunse întră -o înc pere de dimensiuni mai mici, dar de un rafinamentă sporit, un lux exorbitant, dar subtil.

O muzic suav , de flaut, chitar şi viol era murmurat abia perceptibil. Şi această ă ă ă ă ă muzic pl cut armoniza cu vocile şoptite ale unor femei ce cântau dragostea şi gloria.ă ă ă

În afara unui bufet şi a unei mese lungi, alte mobile nu mai erau în aceast înc pere;ă ă dar, din loc în loc, covoare scumpe persane, perne moi brodate, aşezate ca într-un decor oriental invitau la odihn .ă

Masa aranjat cu platouri de o bog ie neasemuit , opere de art ale meşteriloră ăţ ă ă argintari şi aurari francezi şi orientali, pline de fructe exotice, dulce uri rafinate, pr jituri şiţ ă dulciuri a c ror re et apar inea st pânei, Lucre iei, oferea o privelişte îmbietoare.ă ţ ă ţ ă ţ

13

Michel Zévaco

În jurul acestei mese, mai mul i b rba i luaser loc. Ei st teau tol ni i pe un soi deţ ă ţ ă ă ă ţ banchete foarte apreciate de vechii romani.

Printre ei, o singur femeie: st pâna palatului, prodigioasa vr jitoare ce domneaă ă ă peste inimile b rba iloră ţ , sora lui Cezar, fiica Papei, Lucre ia Borgia.ţ

— Ce târziu vii, frate!— Iartă-m , draga mea Lucre ia, r spunse Cezar, dar neă ţ ă -am întors târziu, dup oă

plimbare lung pe drumurile spre Floren a..ă ţ— Te iert... dar nu-i spui nimic fratelui nostru?Cezar se-ntoarse spre b rbatul ce st tea lâng Lucre ia, care avusese o tres rire deă ă ă ţ ă

team la vederea lui Cezar. Era Francois Borgia, duce de Gandie, al doilea fiu al papei,ă fratele Lucre iei şi al lui Cezar.ţ

Cei doi fra i îşi strânser mâinile, cu un surâs. Dar fiecare îşi supraveghea din priviriţ ă fiecare gest, fiecare mişcare. Lucre ia, se apropie de Francois, îi prinse capul în mâini şiţ -l s rut pe gur , lung.ă ă ă

— Iat dragostea fr easc , zise Cezar, sau nu m pricep! Şi totuşi sunt expert înă ăţ ă ă asta...

— E adev rat, zise Lucre ia, îl iubesc pe Francois... este cel mai bun dintre noi.ă ţ— M copleşeşti sor , zise cu nelinişte ducele de Gandie... ui i c dac gloria este aă ă ţ ă ă

casei noastre şi tronul pontifical al tat lui nostru este de nezdruncinat, asta e numai daă -torit s biei scumpului nostru Cezar...ă ă

— E adev rat! relu Cezar. M-am descurcat destul de bine cu spad ... Armele albeă ă ă sunt domeniul meu.

Şi cu aceste cuvinte, îşi scoase pumnalul şi cu o vitez însp imânt toare îl înfipse peă ă ă mas . Un fream t de îngrijorare str b tu mesenii.ă ă ă ă

Francois p li, deveni livid. Lucre ia, îns , izbucni în hohote de râs.ă ţ ă— La mas , zise ea cu veselie. ăLucre ia arunc o privire fugar spre perdeaua din catifea şi brocart care se mişca imţ ă ă -

perceptibil.De îndat , ap rur femeile care f ceau oficiul de a servi la mas .ă ă ă ă ăLucre ia Borgia, era îmbr cat atât cât s par şi mai atr g tor comesenilor s i. Unţ ă ă ă ă ă ă ă

voal uşor str veziu îi acoperea goliciunea frumuse ea împlinit în forme care p reau d ltuă ţ ă ă ă -ite în marmura cea mai fin .ă

Din când în când, arunca câte o privire furişe spre cortina de brocart, care frem taă uşor, abia vizibil. Dar, oricât de firava era unduirea brocartului, pentru Lucre ia era clar cuţ dup faldurile bogate cineva o asculta şi privea.ă

— Ce se mai aude prin oraş? întreab ea.ă— La naiba, doamn , se povesteşte ceva incredibil, nemaiauzit, de neb nuit, cevaă ă

fabulos...— Şi ce anume se povesteşte, duce de Rienzi.— Duce! întrerupse Francois Borgia, cu un ton rug tor.ă— E o poveste de dragoste! continu ducele.ă— S auzim povestea... zise Lucre ia... Dragostea, singurul adev r demn de a tr i şiă ţ ă ă

muri pentru ea...În acelaşi timp, îi înl n uia gâtul lui Francois.ă ţ

14


— Povesteşte, duce! porunci ea, cu o voce hot rât .ă ă— Oh! Da, strigar şi ceilal i meseni. Despre dragoste! S nu vorbim decât despreă ţ ă

dragoste!— Ei, continu ducele de Rienzi, este o dragoste curat şi feciorelnic . Aproape miă ă ă -e

ruşine s vorbesc aici despre ea.ă— Vorbeşte, zise Cesar scurt.— Pentru c miă -o porunci i dumneavoastr monseniore... Se spune c acest celebruţ ă ă

c pitan, cei mai nobil dintre nobili, este îndr gostit...ă ăToate privirile se îndreapt spre Cezar.ă— Dar, relu dă ucele, îndr gostit cum nă u a mai fost nicicând. El, cel care, aşa cum se

ştie are o inim de bronz, acum are o inim de porumbel, suspin , geme. Şi, ce e mai cuă ă ă -rios, este c o necunoscut i-a tulburat inima şi sufletul o necunoscut de care nimeni nuă ă ă se poate apropia... În sfârşit, deşi pare necrezut este adev rat c necunoscut respinge şiă ă ă dispre uieşte toate ofertele marelui c pitan!...ţ ă

— Şi numele acestui frumos individ? întreab Lucre ia.ă ţ— Ghici iţ ! bâigui ducele de Rienzi aproape beat... se afl printre noi...ă— N-are rost! morm i Cezar Borgia. Îndr gostitul sunt eu! Şi vai de cel ce ar aveaă ă

ceva de comentat...— Monseniore!... Crede i...ţ— În ce o priveşte pe ea, v jur c în cel mai scurt tă ă imp va înceta s m diă ă spre uiasc .ţ ăLucre ia izbucni în râs.ţ— Aşa, deci, dragul meu Cezar, zise ea, m tr dezi?... M p r seşti.ă ă ă ă ă— Deloc! r spunse Cezar care sim ea c min ileă ţ ă ţ -i sunt înv luite şi cuprinse de tulbuă -

rarea vinului, a be iei sim irilor, a be iei orgoliului s u nem surat.ţ ţ ţ ă ăŞi continu , bâiguind:ă— Nu, Lucre ia, eu nu te tr dez. Tu eşti a mea! Aşa cum va fi şi ea!... Aşa cum iubitaţ ă

ta Rienzi a fost a mea! Aşa cum totul trebuie s fie al meu! Al meu! Numai al meu! Auzi iă ţ voi?...

Respira greu. Privirile lui c p taser sclipiri diabolice... Chiar în aceast clipă ă ă ă ă, Lu-cre ia, îl cuprinse pe Francois, duce de Gandie, cu bra ele sale. Îl înl n ui şiţ ţ ă ţ -l s rut cu paă ă -tim , lung pe gur .ă ă

Francois, p li sub acest s rut. Încearc în van s se desprind ...ă ă ă ă ă— Iadule! rosti Borgia care, âşni furios şi r sturn masa. ţ ă ăÎn acelaşi timp smulse cu itul şi cu privirile r t cite, r v şit , se n pusti asupra luiţ ă ă ă ă ă ă

Francois... Dintr-un salt ajunse la el. Ridic bra ul, coborându-l cu o mişcare fulger toare.ă ţ ă Arma str punse în profunzime pieptul ducelui de Gandie. Acesta c zu pe spate. Din gură ă ă-i âşnea sângele.ţ

Cei ce asistaser la aceast scen , însp imânta i r maser încremeni i. Lucre ia seă ă ă ă ţ ă ă ţ ţ îndep rtase uşor şi un surâs straniu îi flutura pe buze.ă

— Ajutor, horc ia nefericitul duce de Gandie... ajuta iă ţ -m ... Oh... m arde... Ap !... fieă ă ă -v mil !... Un strop de ap !...ă ă ă

— Ah, vrei ap ip Cezar, întră ţ ă -un hohot însp imânt tor. Aşteapt , frate, o să ă ă ă- i dauţ s te saturi!...ă

15

Michel Zévaco

Atunci se petrecu ceva monstruos. Cezar Borgia se aplec . Îl apuc pe fratele s u deă ă ă picioare târându-i capul însângerat ce se izbea de dalele înroşite de sânge, îl duse urlând.

— Ap pentru fratele meu Francois! Ap pentru amantul Lucre iei. Toat apa Tibruluiă ă ţ ă pentru ducele de Gandi...

Cezar parcurse astfel mai multe s li şi înc peri, una dup alta, pân ajunse în fa aă ă ă ă ţ unei uşi. O deschise singur... Tibrul susura în noapte. Cezar, ridic trupul fratelui s u şi cuă ă o puternic lovitur îl îmbrânci în ape.ă ă

Martorii acestei scene cumplite se furişaser , albi ca varul, însp imânta i şi plini deă ă ţ dezgust...

Atunci, Lucre ia Borgia se îndreapt c tre cortina de brocart, o ridic şi p trunse întrţ ă ă ă ă -un cabinet slab luminat.

Acolo, un b trân cu tr s turi aspre şi pline de r utate şi viclenie, era cufundat întră ă ă ă -un fotoliu. B trânul auzise şi v zuse tot... Era tat l lui Francois, duce de Gă ă ă andi, tat l lui Cezar,ă duce de Valentinois, tat l Lucreă ţiei, duces de Bisaglia, era Rodrigo Borgia... Era Papaă Alexandru al VI-lea.

— Eşti mul umit, tat ? ţ ă întreab Lucre ia.ă ţ— Pe to i sfin ii, fata mea, ai mers cam prea departe!... Bietul Francois!... În sfârşit, euţ ţ

însumi voi oficia o slujb pentru odihna sufletului s u!... Este p cat, peccato!.. Era un dracă ă ă gol Francois... dar... dar ducele de Gandie st tea în calea planurilor mele... Ei adio, fataă mea... Î i dau binecuvântarea papal , încât acest p cat din urm sţ ă ă ă ă- i fie iertat… ţ

Lucre ia se înclin . Papa se ridic , întinse dreapta. Când Lucre ia se ridic , tat l s uţ ă ă ţ ă ă ă disp ruse.ă

Capitolul V Capriciile Lucreţiei

Lucre ia Borgia se-ntoarse în sala osp ului şi v zu c nu mai era nimeni.ţ ăţ ă ă— Laşii, murmur ea, au fugit... be ia spaimei a înlocuit be ia sim urilor care puseseă ţ ţ ţ

st pânire pe ei... Ah! Nu sunt b rba i...ă ă ţTat l meu a fost unul... dar acum e b trân... De ce natura mă ă -a f cut femeie, peă

mine... pe mine... care sunt în stare s devorez un imperiu...ăSe aşeaz pe un pat din perne. O umbr ap ru deodat lâng ea. Îşi întoarse cuă ă ă ă ă

voluptate capul.— Tu eşti, frate? zise ea întinzându-i mâna lui Cezar. Acesta tocmai se întorsese şi

cine l-ar fi v zut acum nu şiă -ar fi putut imagina c era ucigaşul fratelui s u.ă ăCu o fa bucuroas , liniştit se apropie de sora sa careţă ă ă -l privea zâmbind. Era totuşi

ceva diabolic în privirile acestui cuplu monstruos.— R ule! zise Lucre ia, de ce iă ţ -ai f cut r u bietului Francois? Nu cumva ai fostă ă

gelos?...

16


— Pe cuvântul meu, da, Lucre ia... Nu suport ca fa de prietenii mei, indiferent deţ ţă locul s u situa ia în care m aflu s nu fiu cel dintâi.ă ţ ă ă

Lucre ia d du din cap gânditoare.ţ ă— În sfârşit Cezar, dar tu eşti moştenitorul, scumpul meu... Aceast moarte te îmă -

bog eşte, deşi eşti şi aşa bogat... iar "accidentul" va face din tine şi duce de Gandie...ăţ— E adev rat, surioar ... dar vei avea şi tu partea ta. Î i pun deă ă ţ -o parte un milion de

duca i în aur din moştenire, eşti mul umit ?ţ ţ ă— Fireşte, r spunse Lucre ia c scând, chiar am chef s cl desc un templu...ă ţ ă ă ă— Un templu? întreab mirat Cezar.ă— Da... un templu închinat lui Venus... Vreau s restabilesc cultul pentru ea laă

Roma... şi mai vreau ca acest templu s fie în l at între Sfântul-Petru şi Vatican... şi, înă ă ţ timp ce tat l nostru îşi va ine slujbele de Paşti, în templul s u creştin, vreau ca eu s ofiă ţ ă ă -ciez în templul meu p gân şi s vedem unde vor veni mai mul i credincioşi.ă ă ţ

— Lucre ia, eşti cu adev rat o femeie minunat . Ideea ta este în l toare.ţ ă ă ă ţă— Mai pu in decât cea de a cuceri Italia şi de a face un regat, în care tu s fii rege,ţ ă

st pân absolut, dragul meu Cezar...ă— Noi doi, Lucre ia, atunci când îmi voi vedea visele împlinite, noi doi vom st pâniţ ă

lumea o vom schimba...Un zgomot de arme le atrase aten ia. Ascultar cu aten ie. Sunetele veneau dinţ ă ţ

apartamentele palatului.Lucre ia îşi puse un mantou de m tase pe umeri şi, urmat de Cezar, se îndreaptţ ă ă ă

c tre vestibulul cu statui. Deschise uşa de bronz. Amândoi se oprir în prag.ă ăVreo treizeci de slujitori urlau, vociferau, se împingeau, se înghionteau încercând să

încercuiasc pe cineva care inea piept acestei mul imi str ine.ă ţ ţ ă— Cine este neobr zatul?... ă întreb Lucre ia. Era gata s mearg mai departe, dară ţ ă ă

Cezar o prinse de mân oprindă -o.— Ei, zise el, staă -i francezul meu... i-am dat întâlnire aici, la miezul nop ii... La dracu!ţ

Ce zdrahon! Ce lovituri iscusite! Poc! La dreapta! Poc! La stânga! Iat şi pe jos vreo doi...ă şi-nc doi îşi scuip din ii!ă ă ţ

Cezar entuziasmat, b tea din palme, cu frenezie.ăB rbatul, care se duela cu toat şleahta de vale i în marea admira ie a lui Cezar şiă ă ţ ţ

pentru satisfac ia Lucre iei, era întrţ ţ -adev r cavalerul de Ragastens.ăCum miezul nop ii trecuse, venise în grab de la han.ţ ă — Oh! Ce privelişte îngrozitoare! gândea în timp ce mergea spre palat. Bietul om,

aruncat în Tibru! Bietul necunoscut, l-au ucis... Oh! Mâinile crispate pe dale... corpul cu-fundându-se în întunericul apei... Şi cuvintele acelea misterioase... Cine vrea s-o r pească ă pe Primevère? Iar cel ce vrea s-o r peasc e chiar ucigaşul... Cum să ă ă-l g sesc?... Cum să ă-l previn pe contele Alma... Va trebui să-i povestesc aceste întâmpl ri ciudate ilustrului c piă ă -tan ce m aşteapt . Numai el poate s descopere adev rul şi chiar s opreasc alteă ă ă ă ă ă nenorociri!...

Gândind astfel, cavalerul nostru ajunse la palatul Lucre iei. Încerc s p trund prinţ ă ă ă ă uşa de bronz. Dar, cele dou namile se n pustir asupra lui.ă ă ă

— În ap cu el!ă— Ei, prieteni, uşurel, ce dracu. Sunt aşteptat la palatul sta.ă

17

Michel Zévaco

— Înapoi! zise garda.— Eşti cam înc p ânat, dragule!... Î i spun c sunt aşteptat... de monseniorul Cezară ăţ ţ ă

Borgia, dac nu v e cu sup rare... Aşa c face i loc!...ă ă ă ă ţNumai c , în loc s poat intra în palat, avu de înfruntat vreo 12 vale i, atraşi de zgoă ă ă ţ -

mot, ce se n pustir asupra lui.ă ă— Ei! S-ar zice c neamul vale ilor e turbat în aceast frumoas ar ... Drace!... S înă ţ ă ă ţ ă ă -

dr zneasc s ridice mâna asupra mea! Înapoi, vale i!ă ă ă ţŞi v zându-l atât de hot rât, întră ă -adev r vale ii se retraser , speria i. Dar corpul deă ţ ă ţ

paz se n pusti asupra lui. Ragastens îşi d du seama c nu are prea mul i solda i deă ă ă ă ţ ţ izbând , având în vedere num rul lor, dar se hot rî să ă ă ă-şi vând scump pielea.ă

Atunci, se-ntoarse c tre una din g rzi, îi prinse piciorul şi încercând să ă ă-l dezechili-breze, îi smulse cizma din picior.

Ragastens, f cu câ iva paşi înapoi, gata s cad ... Atunci se produse o înv lm şeală ţ ă ă ă ă ă printre vale i, care nu dur mult. Asediatorii îşi rec p taser for ele. Se strânseser vreoţ ă ă ă ă ţ ă treizeci, înarma i cu bastoane.ţ

Ragastens v zu c este înconjurat.ă ă— Ah, ling iloră ― le strig , adun tur de lep d turi! Cu lovituri de cizm o s v îmă ă ă ă ă ă ă ă -

pr ştii...ăŞi chiar aşa se întâmpla... Prinzând cizma de vârf, f cu o piruet plesnindu-i pesteă ă

fe e. În acelaşi timp se hot rî s se retrag spre sc ri.ţ ă ă ă ăSt pânind câmpul de lupt , f r s fi c p tat m car o zgârietur , Ragastens izbucniă ă ă ă ă ă ă ă ă

într-un hohot de râs puternic şi zise:— Hai, vale i! Anun a iţ ţ ţ -l pe st pânul vostru c îi st la dispozi ie cavalerul de Ragasă ă ă ţ -

tens...— Am şi aflat, zise o voce, v-a i anun at singur, domnule!...ţ ţRagastens, întorcându-se îi v zu pe Cezar şi Lucre ia. Un moment, r mase surprins,ă ţ ă

fascinat de frumuse ea fiicei papei. Lucre ia v zu efectul pe care prezen a ei îl produseseţ ţ ă ţ tân rului şi surâse. Dar cavalerul îşi revenise şi înclinându-se întră -o plec ciune adânc ,ă ă r spunse:ă

— Monsenioare şi doamn , v rog s m ierta i pentru neîn elegerile cu vale ii dvs.ă ă ă ă ţ ţ ţ Nu pot să-mi justific obr znicia decât prin dorin a de a fi punctual la întâlnirea ce miă ţ -a iţ dat-o... Or, pentru a ajunge la timp, aş fi înfruntat şi o legiune de demoni...

— Veni i domnule, zise Cezar, eu sunt vinovat de a nu fi avertizat pe aceşti imbecili.ţLâng nubienii, posta i la uşa de bronz, Lucre ia se opri o clip . Cei doi nici nu clipir .ă ţ ţ ă ă

Datoria lor era de a p zi o uş şi o p zeau.ă ă ă— Şi voi, ce-a i fi f cut în momentul în care uşa ar fi fost în pericol?ţ ăNegrii zâmbir , ar tându-şi din ii albi, str lucitori. Cu vârful degetelor atinser asă ă ţ ă ă -

cu işul iataganelor, apoi ar tar spre gâtul cavalerului.ţ ă ă— E clar! spuse acesta rizând s mi-ar fi t iat gâtul. Dar pentru a v z ri doamn , jură ă ă ă

c aş fi înfruntat şi acest pericol.ăLucre ia zâmbi din nou. Apoi, mângâindu-i pe cei doi negri pe obraji, lucru ceţ -i încânta

pe nubieni, porni urmat de Cezar şi de cavaler.ăÎi conduse în budoarul s u, unde Ragastens putu s admire luxul şi rafinamentul acesă ă -

tuia, f r îns aă ă ă -şi ar ta încântarea.ă

18


— Soră, spuse atunci Cezar, domnul este cavalerul de Ragastens, francez, copil al acelei ri pe care o iubim atât... Numai faptul c e francez şi tot ar fi de ajuns pentru aţă ă -i da o bun recomandare pe lâng tine, iubita mea sor ... dar nu e totul: când am fost laă ă ă Chinon, cel ce mi-a salvat via a a fost cavalerul...ţ

— Oh, monsenioare, sunte i prea bun, numai c nu ar trebui s vorbi i de acest inciţ ă ă ţ -dent zise cavalerul? Nu v-am amintit aceast aventur decât pentru a v aminti c neă ă ă ă -am cunoscut...

— Îmi plac francezii, zise Lucre ia la rândul ei şi o s -l iubesc şi pe cavaler pentru cţ ă ă iţ -a salvat via a, iubitul meu frate... Noi v vom sus ine, cavalere...ţ ă ţ

— Ah, doamn , sunt uimit de favoarea pe care miă -o face i.ţ— O merita i, zise Lucre ia cu dr g l şenieţ ţ ă ă ă . Dar m gândesc mai ad ug eaă ă ă ― …cred

c ave i nevoie de pu in odihn , dup aceast b t lie... Haide i, haide i, cavalere!ă ţ ţ ă ă ă ă ă ă ţ ţÎl lu de mân şiă ă -l duse dup ea. Cavalerul sim i un fior ceă ţ -i str b tea corpul. Minaă ă

asta c ldu , languroas , parfumat îi strângea mâna. Pentru o clip aventurierul închiseă ţă ă ă ă ochii sim ind un nod în gât şi o voluptate dureroas .ţ ă

— Vai mie! se gândi el. Risc cam mult, dar merit toat osteneala.ă ăŞi mâna lui strânse c lduros, aproape brutal, cu pasiune şi ardoare mâna Lucre iei. Oă ţ

clip mai târziu, se aflau în sala cea mare a osp ului...ă ăţCuprins de valuri de c ldur , Ragastens avu impresia c a ajuns întră ă ă -un paradis ma-

homedan... Lucre ia îns şi îl servea, cu mâna ei, cu fructe glasate, apoi îi turn în cup unţ ă ă ă vin spumos, acidulat.

— Be iţ ― îi zise ― cu o privire care-l tulbur şi mai mult pe cavaler... Este un vin dină Fran a... dar eu îl îmbun t esc printr-o metod a mea...ţ ă ăţ ă

Cavalerul goli cupa dintr-o sorbitur . Sim i cum o c ldur pl cut trece prin veneleă ţ ă ă ă ă sale, cuprinzându-i tot trupul.

Gust şi din dulciurile pe care i le ofer Lucre iaă ă ţ . Şi tâmplele sale începur s zvâcă ă -neasc , în timp ce imagina ia lui începu s delireze...ă ţ ă

— Doamn , spuse el, beau, m nânc, aud, v d... şi m întreb dac nu visez cumva şiă ă ă ă ă mi-e team c trezindu-m , realitatea miă ă ă -ar ap rea prea crud ! Unde m aflu?... În ceă ă ă palat încânt tor!... În palatul unei zâne bune şi frumoase!...ă

— Hei! Sunte i numai cu o muritoare de rând... la biata Lucre ia Borgia, care încearcţ ţ ă s v distreze şi reuşeşte atât de pu in.ă ă ţ

— Cum doamn , sunte i nefericit ? Ah, spune i ce dorin e ave i... care este neîmplină ţ ă ţ ţ ţ -it ... Oh, Drace! Deă -ar fi s cutreier lumea... ca Titan odinioar , voi escalada Olimpul penă ă -tru a cere secretul fericirii...

— Bravo cavalere! exclam Cezar. Şi dac nu vom reuşi cu OIimpul, vom merge maiă ă departe spre înaltul cerului, pân la p rintele veşnic, pentru a lua re eta pr jiturilor idealeă ă ţ ă ce o vor satisface pe Lucre ia!ţ

— Nu sunt decât un gentilom f r avere, r spunse Ragastens, revenindu-şi. Dar am oă ă ă inim care bate, un bra ce nu tremur şi o spad ; toate acestea vor fi la dispozi ia dumă ţ ă ă ţ -neavoastr , doamn şi voi fi fericit dac ve i accepta acest omagiu.ă ă ă ţ

— Accept omagiul dumneavoastr , zise Lucre ia, cu o gravitate ceă ţ -l surprinse pe cav-aler.

19

Michel Zévaco

— Şi acum, iată-m omul de încredere al ducesei de Bisaglia, urm Cezar, s înceră ă ă -c m s g sim şi o slujb oficial pentru a ne bucura de talentele dumneavoastr ... Aşă ă ă ă ă ă putea ob ine chiar numirea întrţ -un post de paz .ă

— Monseniore, zise cavalerul, readus la realitate de aceste cuvinte, v m rturisesc că ă ă mi-aş dori altceva.

— Diavol! Eşti cam greu de mul umit, dragul meu! Afl c paza de corp trebuie sţ ă ă ă-şi dovedeasc originea nobil pân la a şasea genera ie în urm ... şi, de fapt, ad ug el cuă ă ă ţ ă ă ă brusche e voit , habar nţ ă -am de fapt, cine eşti...

Ragastens se ridic şi lu o pozi ie demn .ă ă ţ ă— Monseniore, spuse cu o voce aspr , nu miă -a i cerut actele de noble e la Chinon.ţ ţ— Ah! Atins, spuse Cezar.— În ce priveşte titlurile mele de noble acestea sunt înscrise pe fa a mea: la noiţă ţ

gentilomii se recunosc dintr-o ochire... şi aceste titluri sunt gata s le autentific printr-oă lovitur de spad ...ă ă

— Bravo! Ripostezi bine!...— Dac v imagina i c am venit pân în Italia pentru a face pe paznicul vreunuiă ă ţ ă ă

b trân ce se roag în biseric , adio, monseniore!...ă ă ă— Ei! Ce naiba de diavol eşti? Ştiu, fireşte c meri i mai mult! Şi nu iă ţ ţ -am f cut propă -

unerea decât pentru a te încerca... Şi afl că ă-mi placi, aşa cum eşti... Felul în care mi l-ai aranjat pe teribilul meu Astorre, supranumit invincibilul, replicile şi chiar felul de a fi, demn, ad ugind şi aceast lovitur maiestuoas de spad de adineaori... ah asta maiă ă ă ă ă ales... m-a distrat copios...

Cezar se întoarse, râzând cu poft . Cavalerul se aşez din nou, surâzând.ă ă— Deci, vrei s intri în serviciul meu?ă— V-am spus-o monseniore! — Ei bine, s-a f cut, domnule... În cel mai scurt timp îmi voi relua campaniile împotriă -

va unor prin işori careţ -şi permit cam multe... În acel moment, voi conta pe tine, cavalere. Oamenii curajoşi şi spirituali sunt rari... te cunosc numai de câteva ore, dar pu inul pe careţ l-am v zut miă -e suficient...

— Cavalere de Ragastens, ve i lupta al turi de mine, la ordinele mele, în fruntea uneiţ ă companii.

— Ah, monseniore, exclam Ragastens, ce spune i?... v bate i joc de mine, f r înă ţ ă ţ ă ă -doial ...ă

— Poimâine la castelul Saint-Ange, ve i primi numirea...ţBeat de fericire, v zându-şi visele cele mai frumoase dep şite de realitate, cavalerulă ă

se înclin , îi lu mâna lui Cezar şi o duse la buze...ă ă— Acum, te po i retrage, domnule... Un singur cuvânt totuşi. Azi diminea , când lţ ţă -ai

speriat pe s rmanul Garconio, ai întâlnit o tân r doamn , îmbr cat în alb, pe un cală ă ă ă ă ă alb?...

Era gata s vorbeasc . C uta cuvintele prin care să ă ă -o prezinte pe Primevère într-o lu-min favorabilă ă ― pentru a-i câştiga gra iile seniorului Cezar... Deodat , o paloare puterţ ă -nic se aşeaz pe fa a sa. Cuvinteleă ă ţ -i r maser în gât... F când plec ciunea, Ragastens,ă ă ă ă din întâmplare observase pe mozaicul din marmur o balt de sânge!...ă ă

20


La vederea sângelui, cuvintele pe care era gata s le rosteasc r maser nespuse...ă ă ă ă Tremurând, t cu...ă

— Ei bine, zise Cezar, spune i c ...ţ ă— Spuneam, monseniore, c întră -adev r am întâlnită -o pe doamna despre care-mi vor-

bea i adineaori şiţ -mi pare r u c am întreruptă ă -o dintr-o conversa ie cu acel c lug r demn,ţ ă ă mai ales c era omul dumneavoastr !ă ă

— Deci, n-o cunoşti?...— De unde s-o cunosc, monseniore? Nu-i ştiu nici m car numele; nă -am putut vedea

nici încotro a apucat-o...— Bine, domnule... Po i s te retragi. Poimâine la castelul Saint-Ange... nu uita!...ţ ă— La naiba, monseniore, pentru a uita ar trebui să-mi pierd capul.Şi Ragastens, în chipul cel mai firesc îi f cu o plec ciune adânc şi gra ioas Luă ă ă ţ ă -

cre iei, careţ -i întinse mâna pentru ai-o s ruta. Apoi ieşi, gândindu-se la cele v zute.ă ă B nuielile sale trezite, acum se întreba cum va evolua aceast ciudat aventur . Începută ă ă ă ă sub cele mai bune auspicii, dar care se putea sfârşi pe fundul Tibrului. Îşi reaminti cuvin-tele de avertisment ale lui Primevère. În momentul acela, o mână pl cut îl prinse deă ă mân şi o voce îi şopti la ureche:ă

— Veni i cu mine, nu face i zgomot...ţ ţRagastens era curajos. Vocea nu avea nimic nepl cut dimpotriv ... Şi totuşi nu seă ă

sim ea în apele sale. Norocoase şi porni în urma ghidului s u feminin.ţ ăDeodat ajunser la sala osp ului. Întreaga pies nu era luminat decât de o f clie.ă ă ăţ ă ă ă

Inima lui Ragastens b tea să ă-i sparg pieptul.ă— Nu v mişca i... Îi spuse înso itoarea şi aştepta i aici... pân va veni cineva s vă ţ ţ ţ ă ă ă

cheme.Apoi, femeia care-l condusese disp ru.ăOchii lui Ragastens c utar din nou pata de sânge... Era tot acolo. Se apropie în vârfulă ă

picioarelor, se a- pier .. atinse sângele... era înc proasp t.ă ă ă— N-a trecut mai mult de-o or de când a fost v rsat acest sângeă ă ― murmur elă ―

oh, ce e asta?O alt urm de sânge se z rea mai departe... apoi altele... O dâr însângerată ă ă ă ă din loc

în loc. Respirând greu, aplecat deasupra dalelor urm ri firul însângerat apoi pic turile, pasă ă cu pas...

Ajunse în fa a unei uşi, atinse z vorul... Uşa se deschise... urmele continuau...ţ ăLuându-se dup pic turile de sânge, Ragastens parcurse mai multe s li şi ajunse înă ă ă

sfârşit la cea din urm uşa. O deschise. Îşi în buşi o exclama ie în momentul în care v zuă ă ţ ă în fa a sa Tibrul!ţ

O clip fu tentat s se arunce în ap , s fug , cât mai departe... Dar ideea de a fugiă ă ă ă ă ca un laş ― de a fugi ca o femeie! ― îl revolta.

Îşi prinse mai bine spada, închise uşa şi se întoarse repede, cu un pas uşor, prin ace-leaşi întunecate şi t cute, pân ajunse iar în sala festinului. Se scurser câteva minuteă ă ă într-o atmosfer de ghea .ă ţă

În sfârşit, reap ru femeia ce-l conduse de data asta pân în dreptul unei uşi, spunână ă -du-i cu simplitate:

— Pute i intra.ţ

21

Michel Zévaco

Ragastens avu un moment de ezitare, apoi, prinzând curaj, intr ...ăSe trezi într-o înc pere, ciudat luminat , care sem na cu o capel în care se facă ă ă ă

noaptea rug ciuni.ăÎn fa a sa, pe o gr mad de piei de panter , o femeieţ ă ă ă !... o femeie goal care zâmbea,ă

cu bra ele întinse... Era Lucre ia.ţ ţ

Capitolul VI Idilă după orgie

Spre trei diminea a, Ragastens, epuizat de oboseal , întors la hanul "Frumosuluiţ ă Janus", se arunc în pat şi imediat se cufundă ă-ntr-un somn de plumb.

Demnul st pân al hanului, pe la ora opt, îl trezi, cerându-i banii pentru ziua care înceă -pea: se pl tea dinainte.ă

Cavalerul îşi scutur buzunarele f r s g seasc un b nu . Suspinând, arunc oă ă ă ă ă ă ă ţ ă privire diamantului de la degetul mic şi-l rug pe hangiu să ă-i caute un cump r tor. Hangiulă ă în elese.ţ

— Ghetoul este la doi paşi, domnule, în cinci minute v aduc un evreu, prieten deă -al meu care cump r pietre pre ioase.ă ă ţ

— Adu-mi şi unul care vinde haine.— P i, va fi acelaşi, r spunde hangiul, care plec în fug . ă ă ă ăCâteva minute mai târziu se întoarse înso it de un b rbos, murdar şi soios, care nuţ ă

mai termin cu plec ciunile şi aduse cu el mai multe costume.ă ăRagastens îi întinse diamantul, Evreul scoase din buzunar un cântar mic, cânt ri diaă -

mantul şi-l examina cu lupa.Apoi urm o târguial . Evreul oferi pentru început un sfert din valoarea diamantului.ă ă

V zând îns c nu-l poate p c li uşor pe clientul s u, dup multe lament ri trebui s se reă ă ă ă ă ă ă ă ă -semneze şi s pl teasc trei sferturi din pre ul real.ă ă ă ţ

Ragastens îşi alese haine noi şi pe m sur ce le proba îşi completa inuta, târguialaă ă ţ cu evreul continua.

În final, cavalerul era echipat din cap până-n picioare cu lucruri noi, frumoase, str luă -citoare. Dar dup ce pl ti totul şi hangiul pe trei zile, se trezi cu câ iva scuzi.ă ă ţ

Tocmai se preg tea s plece când, hangiul, îl anun c are un vizitator. Un personajă ă ţă ă ciudat intr în camer .ă ă

B trânul intr f când o mul ime de temeneli.ă ă ă ţHangiul îl introduse afişând un respect straniu, prin care r zb tea şi spaim . Şi, cumă ă ă

acesta r m sese în uşa pentru aă ă -şi satisface curiozitatea, Ragastens îi f cu un semn penă -tru a-l concedia.

Hangiul se retrase. Dar nu pierdu nimic din aceast întrevedere pe care o urm ri deă ă la început şi pân la sfârşit, prin gaura cheii. Cum r m seser singuri, Ragastens îşi scrută ă ă ă ă vizitatorul cu privirea.

22


— Seniorul Giacomo ― servitorul dumneavoastr .ă— Domnul Giacomo, am onoarea!..— Am fost îns rcinat s v dau asta.ă ă ăVorbind astfel seniorul Giacomo scoase din pelerina sa o pung pe care o puse peă

mas . Pungă a f cu un zgomot metalic… ă— Sunt aici o sut de pistoli, continu Giacomo înmul induă ă ţ -şi plec ciunile... dac vre iă ă ţ

s num ra i...ă ă ţ— Poftim? ― zise Ragastens. Spune i c sunt aici o sut de pistoli? Şi sunt ai mei?ţ ă ă— Dumneavoastr sunte i cavalerul de Ragastens?ă ţ— Eu, în carne şi oase.— În cazul acesta, banii v apar in.ă ţ— Dar de unde sunt?... S fiu spânzurat, dac pricep ceva...ă ă— Sst!... num ra i domnul meu...ă ţAiurit, Ragastens desf cu pung în timp ce un surâs sardonic se întindea pe fataă ă

t b cit a lui Giacomo.ă ă ăCei o sut de pistoli erau acolo.ăŞi, cu toat uimirea pe care o resim ea, Ragastens îi strecur totuşi în centura sa deă ţ ă

piele.Acum se preg tea s afle mai multe. Dar acesta plecase!...ă ăÎl chem pe hangiu.ă— Unde s-a dus senior Giacomo?— A plecat, monseniore, r spunse hangiul f când o plec ciune pân la p mânt.ă ă ă ă ăAceast venera ie subit îl surprinse pe Ragastens.ă ţ ă— Hei, hei, zise el luându-l de ureche, ai v zut tot, nuă -i aşa?— Monseniore, scuza iţ -m ... şi v rog s ierta i pe b trânul hangiu care are mareaă ă ă ţ ă

onoare s v g zduie...ă ă ă— Ah, aşa! întrerupse Ragastens, n ucit, o s aflu şi eu ce înseamn asta?...ă ă ă— Asta înseamn c acum ştiu ceva ce nu ştiam pân acum o or ... c sub ultimulă ă ă ă ă

meu acoperiş a binevoit să-şi caute ad postul un aliat... un prieten... O rud poate, a celuiă ă mai ilustru şi temut senior din Roma... Şi ştiu asta, fiindc seniorul Giacomo care a ieşit deă aici este omul de încredere al Lucre iei Borgia... Intendentul palatului Riant.ţ

Şi, zicând aceste cuvinte, hangiul se retrase, cu plec ciuni pân la p mânt.ă ă ăRagastens r mase pe gânduri, câteva clipe. Apoi, se hot rî s iese şi îndemnându-l peă ă ă

C pitan porni la pas pe drumul Floren ei, ieşind prin poarta Florentină ţ ă, pe care intrase cu o sear în urm .ă ă

Îşi spunea c este de datoria lui să -o anun e pe Primevère de uneltirile ce seţ preg teau, f r s -şi m rturiseasc c dorin a deă ă ă ă ă ă ă ţ -a o revedea era mai puternic .ă

Şi porni în galop spre locul unde o întâlnise.C pitan, f r s fie îmboldit din pinteni, în elesese dorin a st pânului şi galopa caă ă ă ă ţ ţ ă

vântul.Aşa ajunser în locul în care, urm rit de Giacomo, fata îi ceruse ajutorul.ă ă ăMerse mai departe, apoi coti la dreapta, spre locul în care disp ruse fata. Ajunse reă -

pede la liziera unei p duri de m slini şi l s calul la pas, p mântul fiind pres rat cu crengiă ă ă ă ă ă şi cr pat pe alocuri de r d cinile solide ale m slinilor.ă ă ă ă

23

Michel Zévaco

P durea era deas . Fu nevoit s coboare de pe cal şi să ă ă ă-şi urmeze drumul pe jos. Tot mergând prin p dure ajunse la un râu. Se opri, îl deh m pe C pitan şiă ă ă ă -l ad p . Apoi, îşiă ă scoase din traist o bucat de carne şi un codru de pâine, un ulcior de vin pe careă ă -l puse în ap să ă-l r ceasc .ă ă

— Ei, dr cie! zise el cu voce tare, ce p dure minunat ! Şi ce râu zglobiu! Lipseşte nuă ă ă -mai o nimf sau o naiad !ă ă

— Ba nu o vezi tu! Pentru c ea te priveşte cum m nânci, îi r spunse o voce dulce;ă ă ă apoi urm un hohot de râs.ă

Cavalerul se ridic dintră -un salt, speriat... Şi r mase înm rmurit, când de parteaă ă cealalt a fluviului o z ri pe frumoasa Primevère, fata în rochie alb pe care o c uta înă ă ă ă acest cadru, p rea întră -adev r o floare de prim var .ă ă ă

— Ei, bine! Am impresia c nimfa râului teă -a speriat, cavalere?— Doamn , r spunse Ragastens, nu miă ă -e team decât de un singur lucru... nu cumvaă

aceast apari ie s se evapore...ă ţ ă ― Ce face i în aceste locuri îndep rtate?ţ ă— V c utam! Dar dumneavoastr ?ă ă ă— Eu v aşteptam, r spunse ea.ă ăRagastens scoase un chiot de bucurie. Trecu din câteva salturi peste râu şi se aşeză

la picioarele fetei.— V aşteptam cavalere, continu ea, cu o voce nesigur , plin de emo ie, pentru că ă ă ă ţ ă

în dumneavoastr am g sit un ap r tor, un om demn de încredere... M-am înşelat?...ă ă ă ă— Oh, nu, doamn , zise cavalerul, nu vă -a i înşelat deloc, în ce m priveşte, de când v-ţ ă

am v zut nu mai am linişte şi singura mea dorin este deă ţă -a v ap ra...ă ă— Chiar trebuie s fiu ap rat !...ă ă ă— Ştiu, doamn !ă— Şti i?ţ— Cuvintele dumneavoastr ar fi de ajuns pentru a m convinge... dar am aflat maiă ă

multe şi pentru asta v c utam...ă ă— Ce a i aflat? întreb fata cu o team nest pânit .ţ ă ă ă ă— Am aflat adev ratul dumneavoastr nume!... Ştiu c v numi i Beatrix, c sunte iă ă ă ă ţ ă ţ

fiica contelui Alma...La aceste cuvinte fata se îng lbeni şi f cu un pas înapoi, uitându-se speriat în jurulă ă ă

ei.— Oh, nu v fie team . Niciodat nu voi mai rosti aceste nume.ă ă ăFata se apropie tremurând toat şiă -i întinse mâna pe care acesta o duse la buze.— Ierta iţ -m , domnule!... miă -e team pentru c sunt înconjurat de tot felul de duşă ă ă -

mani... numele meu nu trebuie să-l afle nimeni...— Printr-o întâmplare am aflat numele dumneavoastr ... şi m rturisesc c aceast înă ă ă ă -

tâmplare este într-adev r înfricoş toare...ă ă— Ce vre i s spune i?ţ ă ţRagastens îi povesti atunci fetei scena teribil la care asistase pe malul Tibrului, cuă

toate am nuntele repetă ându-i cuvintele muribundului.— Sunt pierdut !... zise fata, abia şoptind.ă

24


— Pe soarele din cer, v jur c zilele nemernicului care va f cut s plânge i suntă ă ă ă ţ num rate, numai să ă-mi spune i numele lui...ţ

Primevère d du din cap, în timp ce o scuturau frigurile. Apoi, uitându-se spre cavaler,ă ea zise:

— Ei bine, da. Ve i afla tot!... Dar nu acum... nici aici!... Vineri, la ora unu noaptea neţ vom întâlni pe calea Appia... Ve i num ra de la stânga dou zeci şi dou de morminte... laţ ă ă ă al dou zeci şi treilea v ve i opri şi v ve i apropia de cel ce v va spune: Roma! Ve iă ă ţ ă ţ ă ţ r spunde: AMOR! Atunci, cavalere ve i şti cine sunt duşmanii mei.ă ţ

Cavalerul îşi duse mâna la inima care sta să-i sar din piept şi vru s spun ceva. Dară ă ă frageda şi gra ioasa Primţ evère se pierduse în desişul p durii...ă

Gânditor, h r uit de tot felul de gânduri, cavalerul îl înh ma pe C pitan, ieşi din pă ţ ă ă ă-dure şi înc lec , pornind înapoi spre Roma. Dar, din pruden , f cu un mare ocol şi ajunseă ă ţă ă spre sear pe alt drum la han.ă

Capitolul VII Alexandru Borgia

A doua zi, de diminea , Ragastens str lucitor în frumosul s u costum se preg tea sţă ă ă ă ă mearg la castelul Saint-Ange. Era gata s plece când v zu o mul ime de oameni, râzândă ă ă ţ şi discutând între ei, mergând to i în aceeaşi direc ie.ţ ţ

— Unde merg oamenii ştia? ă îl întreab pe hangiul careă -i ine calul de frâu.ţ— La Sfântul Petru, domnule.— La Sfântul Petru? Este azi vreo s rb toare? Nu e nici Paştele, nici Cr ciunul...ă ă ă— Nu, dar este o ceremonie. Şi înc una frumoas ! Se spune c va fi nemaipomenit.ă ă ă

Ca s m în elege i bine e vorba de funerariile monseniorului Francois Borgia. Duce deă ă ţ ţ Gandie, ucis mişeleşte.

— Ucis?— Ei da! Au g sit cadavrul, str puns de un cu ită ă ţ , în piept!— Şi unde au g sit cadavrul?... ă întreab Ragastens cu o curiozitate nedisimulat .ă ă— În Tibru!... La trei sute de paşi de aici!— În Tibru!...— Bandi ii, nu sţ -au mul umit sţ ă-i omoare, l-au aruncat şi în fluviu, sperând poate că

nu i se va mai g si trupul purtat de ape, în mare...ă— Va s zic . Cadavrul a fos g sit în Tibru!ă ă ă— Aşa cum v spun. la trei sute de paşi de aici! L-au descoperit ieri diminea , pe laă ţă

ora unu, la aproape o or dup ce aă ă - i p r sit hanul...ţ ă ă— Şi cine e asasinul? Nu e nici o b nuial ?ă ă— Au fost aresta i vreo doisprezece oameni cu o reputa ie proast ... Cu siguran vorţ ţ ă ţă

afla criminalul pentru c însuşi monseniorul Cezar conduce ancheta...ă— Mul umesc pentru informa ieţ ţ ― drag Bartolomeo.ă

25

Michel Zévaco

— Şti i, domnule cavaler, ce spun unii?...ţ— Ce spun? întreab Ragastens, plecă ându-se peste şa.Dar Bartolomeo t cu. Îşi adusese aminte c Ragastens primise cu o sear în urmă ă ă ă

vizita intendentului de la palatul Riant şi c , dup toate aparen ele era prieten al familieiă ă ţ Borgia... Arunc o privire însp imântat spre Ragastens.ă ă ă

— Nimic, bâigui el? Nu se spune nimic...— Ei bine, am s v zic eu ce se spune! Se spune c palatul Riant este foarte aproapeă ă ă

de Tibru ― unde a fost g sit cadavrul ducelui de Gandie... nuă -i aşa?Bartolomeo se îng lbeni apoi se f cu livid de fric .ă ă ă— Eu nu ştiu nimic Excelen ... Nimic, v jur! Nu ştiu nimic, nu spun nimic nu b nuiţă ă ă -

esc nimic.Cavalerul porni la pas c tre castelul Saint-Ange şi trecu prin dreptul bisericii Sfântulă

Petru.În pia a cea mare, placat cu marmur , se strânsese un puhoi de oameni. Vesteaţ ă ă

mor i lui Francois Borgia f cuse vâlv .ţ ă ăRagastens privea mul imea strecurându-se spre pia ... Şoapte în buşite r zb teauţ ţă ă ă ă

pân la el, iar fiori de groaz înfrigurau asisten a. În unele grupuri se cerea r zbunareaă ă ţ ă mor ii lui Francois. De câte ori era pronun at cuvântul "r zbunare" ochii tuturor se îndrepţ ţ ă -tau c tre castelul Saint-Ange, nu era nici o îndoial c aceste priviri amenin toare îi erauă ă ă ţă adresate lui Cezar.

Preocupat de cele auzite şi v zute, Ragastens nu observ pe c lug rul care trecea deă ă ă ă la un grup la altul, spunând câteva cuvinte şoptite la urechile unora, f când semne misteă -rioase altora. C lug rul nu era altul decât Dom Garconio.ă ă

Ce punea la cale, oare?Întrebarea asta şi-ar fi pus-o cavalerul dac lă -ar fi z rit pe c lug r. Dar, aşa cum amă ă ă

spus, el mergea încercând s afle ce gândea mul imea, în acelaşi timp amintinduă ţ -şi de în-tâlnirea cu Beatrix. Imaginea fetei era mereu prezent în fa a ochilor lui şiă ţ -l absorbea în în-tregime.

Când ajunse în fa a por ii castelului Saint-Ange, în mul ime se sim ea o nelinişteţ ţ ţ ţ crescând , o tulburare ciudat . Liniştit p trunse în curtea castelului, pres rat de lachei,ă ă ă ă ă solda i, ofi eri şi nobili.ţ ţ

Ragastens, desc lecase şi privind în jurul lui se gândea cui să -ar putea adresa, când o voce joas , hârâit lâng el.ă ă ă

— Hei, "Facchini"!... nu vede i c domnul cavaler de Ragastens v întinde hamurileţ ă ă calului?

Lacheii viza i de aceast voce se n pustir spre cavaler şi cu mare respect, îl luar peţ ă ă ă ă C pitan pentru a-l duce întră -unul din marile grajduri ale castelului.

Ragastens, privi în jurul s u s vad cineă ă ă -i venise în ajutor.— Baronul Astorre! zise surprins.— Chiar eu, r spunse namila, încântat s v pot sluji şi s v conduc prin acestă ă ă ă ă

labirint care e castelul Saint-Ange!— Pe cuvântul meu, drag baroane, v r mân îndatorat... Dar, da iă ă ă ţ -mi voie s m ină ă -

teresez de s n tatea dumneavoastr ... Cu toate c ave i bra ul bandajat, sincer c nu amă ă ă ă ţ ţ ă fost atât de neîndemânatic încât s v fi produs vreo ran serioas ...ă ă ă ă

26


— Dup cum vezi cavalere, nu ar t a muribund şi pe to i dracii, sabia care trebuie să ă ţ ă m trimit în ceruri nu să ă -a turnat înc ... Dar, haide i... am s v conduc pân la apartaă ţ ă ă ă -mentele monseniorului Cezar, care, în acest moment st de vorb cu ă ă Ilustrul P rinte...ă

Baronul îl conduse pân la o scar din marmur roz, de la în l imea c reia se deă ă ă ă ţ ă -schideau o mul ime de s li decorate luxos. Ajunser întrţ ă ă -un salon mare plin de lume ― no-bili, g rzi, curtezani, care p l vr geau f r re inere.ă ă ă ă ă ă ţ

— Domnilor, îi întrerupse Astorre, dominând conversa ia, da iţ ţ -mi voie s vi-l prezintă pe cavalerul de Ragastens, gentilom francez, sosit în Italia pentru a ne da lec ii de scrim ,ţ ă eu fiind primul s u elev, eu invincibilul Astorre şi v pot spune c am primit o lec ie peă ă ă ţ care n-o voi rata mult vreme!...ă

Toate privirile se îndreptar spre Ragastens. Acesta tres ri, pentru c surprinsese înă ă ă discursul lui Astorre un ton de batjocur , iar acum priviri ironice îl cânt reau...ă ă

Cezar Borgia se afla într-adev r la Pap aşa cum baronul Astorre îi spusese lui Ragasă ă -tens.

Alexandru al VI-lea era, în acel timp, un b trân de şaptezeci de aniă . Fizionomia lui mo-bil şi subtil purta masca unei remarcabile diploma ii. Alexandru era un b rbat deă ă ţ ă în l ime mijlocie ce se inea drept, cu toate c uneori capul i se aplec sub greutatea gână ţ ţ ă ă -durilor. Era un b trân bine conservat. Originea lui spaniol se reg sea în ochii aspri şiă ă ă mândri, în linia gurii fin şi strâns , în sprâncenele stufoase şi negre.ă ă

În momentul în care noi intr m la Pap , acesta se afla întră ă -un oratoriu sever mobilat, aşezat într-un fotoliu cu sp tarul sculptat.ă

Un tân r, abia trecut de dou zeci de ani, se afla în fa a sa, în picioare, întră ă ţ -o atitudine plin de respect şi demnitate, care aştepta sfâră șitul întrevederii ce dura o jum tate de or .ă ă Ochii s i str lucitori se fixau pe un tablou care fusese prins în perete. Tân rul urm rea înă ă ă ă -grijorat privirile papei.

— Frumos! zise Papa. Minunat! Rafael, copile drag, vei fi un mare pictor…— Deci... Sfin ia Sa nu este nemul umita de aceast madon ?...ţ ţ ă ă— Splendid, Sanzio! Nu g sesc alt cuvânt,.. Este atât de simpl şi de curat ...ă ă ăTân rul cu ochi vis tori asculta aceste laude cu o nobil modestie. Voia s se retragă ă ă ă ă

când fu re inut printrţ -un gest.— Şi aceast "Transfigurare", întreb el cum merge.ă ăRafael Sanzio deveni neliniştit şi suspin lung.ă— Opera asta m înnebuneşte.ă— Las , las ! Curaj! Bine copilul meu eşti liber... Ah un singur cuvânt. De unde ieiă ă

modelele? Unde ai g sit aceast frumuse e senin pe care ai pictată ă ţ ă -o?... Vreo nobilă doamn , f r îndoial .ă ă ă ă

— Sanctitatea Sa s m ierte, r spunse Rafael. Nu printre nobilele doamne am g sită ă ă ă aceast suavitate a tr s turilor, aceast armonie a contururilor, aceste reflexe profundeă ă ă ă de noble e care sunt ale unui suflat curat...ţ

— Şi, unde deci?...— În popor, printre oamenii de rând care ştiu s iubeasc . S sufere,..ă ă ă— Deci, madona ta?...— Este o fat simpl din popor, o umil ă ă ă "formamarina".1

1 formarina ― brut riă ţă

27

Michel Zévaco

Papa r mase pe gânduri şi pentru câteva clipe închise ochii.ăApoi ad ug :ă ă— Ei, bine Rafael, vreau s-o cunosc!... Du-te, acum!...Tân rul se retrase, îngrijorat, uimit. ăÎn ce-l priveşte pe Pap cu ochii pe "Fecioară a în jil ", murmur :ţ ă— Da... vreau s-o cunosc pe copili a asta!... Poate inima mea va renaşte din propria eiţ

cenuş ! S mai iubesc odat ! S tr iesc... Oh! M car o or !ă ă ă ă ă ă ăAlexandre al Vl-lea se întoarse spre uş şi spuse: "Intr ".ă ăUşa se deschise şi ap ru Cezar.ăFizionomia papei se transform curios. Capul plecat în piept, mâinile împreunate ară ă-

tau o mare suferin . Dar nimeni nţă -ar fi putut spune dac suferea sufletul s u trupul s u. Îiă ă ă f cu un gest lui Cezar deă -a lua loc.

Ducele de Valentinois, în zale, cizme cu faţa aspr , pumnul ap sat pe mânerul s biei,ă ă ă cu ochiul la pând şi cu gura strânsă ă într-un zâmbet cinic, forma un contrast mare cu în-f işarea tat lui s u.ăţ ă ă

Preotul contra diplomatului...— Ei bine, fiul meu, zise Papa, ne-a fost dat şi aceast mare durere?... Miă ă -a fost

h r zit, la sfârşitul vie ii s v d pe unul din fii mei ucis de pumnalul unui bandit? Cel maiă ă ţ ă ă ascult tor din copii mei... cel mai bun, poate!... Ah! Ce tat nenorocit sunt! Cerul miă ă -a pedepsit astfel p catele, f r îndoial !ă ă ă ă

Cezar nu mai scoase o vorb . Papa îşi ştergea ochii din care nu curgea nici o lacrim .ă ă— Dar, zise el, r zbunarea mea va fi zdrobitoare. Ştii ce pedeaps merit ucigaşul,ă ă ă

Cezar? Ştii?Cezar tres ri şi o und de nelinişte trecu pe fa a lui. Continu s tac . Alexandru îi luă ă ţ ă ă ă ă

mâna.— Vreau s fie cumplit . Ucigaşul, oricine ar fi, din popor sau din nobilime, chiar deă ă -ar

fi un mare senior, chiar rud deă -a noastr , asasinul va îndura supliciul pe care lă -am hot rât, adineauri! I se vor smulge unghiile, i se va t ia limba, i se vor scoate ochii v fiă ă ă pus la stâlpul infamiei pân ce va muri. Atunci i se va smulge inima şi ficatul pentru a fiă aruncat 1a câini, apoi corpul s u va fi ars, iar cenuşa spulberat în Tibru... Crezi c e sufiă ă ă -cient, Cezar? Vorbeşte!

Cezar nu r spunse. Se îng lbenise. Papa ziseă ă :— Ah, bietul meu Francois! Când m gândesc c numai alalt ieri sear , plin de viaă ă ă ă ţă

şi veselie, a venit s m vad ... Şi eu lă ă ă -am sf tuit s mearg să ă ă -o vad şi pe Lucre ia... Ah,ă ţ blestemat sfat... Pentru c , ieşind din palatul Lucre iei a fost ucis... S rmanul Francoisă ţ ă ! Atât de bun! Atât de tandru!... inima-mi sângereaz ...ă Dar tu nu plângi, Cezar?...

— Tat , aştept s termini comedia asta pentru aă ă - i vorbi de lucruri serioase...ţ— Cerule! Ce înseamn asta!...ă— Asta înseamn c moartea lui Francois î i convine foarte bine.ă ă ţ— Copil nefericit! Cum po i rosti asemenea blasfemie! Îmi jigneşti durerea.ţ— Francois î i st tea în cale, tat , zise Cezar ridicând tonul. Speriat, laş, nedemn deţ ă ă

numele de Borgia pe care-l purta, duşman ascuns al gloriei şi m re iei tale, conspiratoră ţ neputincios, incapabil de dragoste sau de ur , ne dezonora, tat ! Moartea lui este bină ă -evenit !ă

28


— Conspirator?... Spui c el conspira?...ă— Ştii la fel de bine ca şi mine, tat !ă— N-are importan ! Crima este atroce şi trebuie pedepsit ! Auzi, Cezar?... Orice ar fiţă ă

f cut împotriva noastr , nimeni nu are dreptul s ridice mâna asupra unui Borgia! Oă ă ă pedeaps exemplar trebuie s arate lumii c Borgia sunt inviolabili!ă ă ă ă

— Sunt de aceeaşi p rere, tat , zise cu r ceal Cezar şi v jur c ucigaşul va fi g sit?ă ă ă ă ă ă ă Chiar eu m voi ocupa de aceasta.ă

— Atunci încep s m liniştesc, Cezar... Dup ce am potolit nobilimea şi am pus botă ă ă -ni poporului, dup ce am îmblânzit Italia şi am pus Romaţă ă -n colivie, noi ne l s m omorâ i,ă ă ţ înseamn c tot ce am f cut nu are nici o valoare!... Numai un Borgia poate atenta la ună ă ă Borgia!

— Tat , în elepciunea ta este uimitoare şi m închin cu umilin în fa a geniului t u.ă ţ ă ţă ţ ă Francois ne tr da...ă

— Providen a lţ -a pedepsit cu o linişte care-mi tulbur inima mea de p rinte...ă ă— Şi acum, c am reuşit s lu m o hot râre privind r zbunarea...ă ă ă ă ă— O să-l g seşti pe ucigaş, nuă -i aşa, Cezar? Promite-mi ca s m liniştesc.ă ă— iŢ -o jur, tat ... şi ştii ce înseamn jur mântul unui Borgia... când acestaă ă ă -şi ap r ină ă -

teresele?... Acum aş vrea s aflu un detaliu care îmi scap ...ă ă— Vorbeşte, Cezar!— Spuneai c Francois conspira şi c moartea lui ne scoate din primejdiei.ă ă— Cerule! Tu ai spus asta!— Dar tu ai gândit-o... S spunem c ai rostită ă -o prin cuvintele mele...— Bine, şi?— Ei bine, tat , luminează ă-m , cu cine conspira Francois? E important s ştii...ă ă— Papa se gândi câteva clipe.— Fiule, zise el, este adev rat c Francois se aliase cu duşmanii noştri cei mai puteră ă -

nici...— Cine sunt?— Cine sunt! Dac aş şti să ă- i spun, treab ar fi foarte simpl .ţ ă ă— Deci nu ştii numele conspiratorilor?— Ştiu numai c se comploteaz , astaă ă -i tot!... Ştiu c vor s m omoareă ă ă ― şi pe tine,

Cezar!... Ştiu c tr d toriiă ă ă -şi puseser speran ele în Francois... divină ţ a Providen odihţă -neasc -i sufletul...ă

— Gândeşte-te la noi, tat !ă— Adev rat!... ă Şi à propos de asta, am o idee. Ideile papei erau întotdeauna funeste.

Cezar ştia!— Aş vrea s te însori! spuse repede b trânul Borgia.ă ăCezar izbucni în râs, liniştit.— Ce r u am f cut, tat ? întreab el.ă ă ă ă— Nu glumesc, Cezar... Î i ştiu gusturile, ştiu c sfânta c s torie nu intr în vederileţ ă ă ă ă

tale libertine, pe care de altfel nu le condamn... Deci, dacă- i vorbesc de o posibil c s toţ ă ă ă -rie este pentru a consolida pentru totdeauna puterea noastr ...ă

— Te ascult, tat , zise Cezar, care devenise atent, serios.ă

29

Michel Zévaco

— Ascult Cezar, de multe ori privesc înapoi, la via a mea şiă ţ -mi vin în minte toate necazurile ce a trebuit s le înfrunt pentru a cuceri gloria şi averea casei noastre...ă

Vocea b trânului c p t asperit i... fa a i se întunec .ă ă ă ă ăţ ţ ă— Atunci Cezar, am impresia c fantomele dau târcoale în jurul meu!... Prin i... con i,ă ţ ţ

episcopi şi cardinali... O hor infernal de capete livide m împresoar amenin tor... to iă ă ă ă ţă ţ cei ce au murit în preajma noastr , de sabie sau de otrav ... Malatesta, Manfredi, Vitelli,ă ă Sforza... to i ies din morminte şiţ -mi spun: "Rodrigue Borgia, cine ucide va fi ucis! Borgia vei sfârşi otr vită !..."

— Tat ! Alung aceste gânduri...ă ă— Cezar! Cezar! murmur Papa luând mâna fiului s u, am o presim ire teribil : voiă ă ţ ă

muri curând... şi voi muri otr vit... Taci! Lasă ă-m s sfârşesc! Eu dac mor, nuă ă ă -i nimic! Dar tu!

— Sunt amenin at şi eu?ţPapa îl privi pe Cezar scrut tor şi v zu pe chipul acestuia cum se aşterne, încet, încet,ă ă

groaza.— B iete! Tu crezi c împotriva mea comploteaz ? Haida, de! De nă ă ă -aş fi decât eu, m-

ar l sa s mor de b trâne e... fiindc sunt terminat.. Dar tu! Tu! Tu! Tu moştenitorul demnă ă ă ţ ă al puterii mele! Tu care ai cucerit romanii! Tu care visezi s refaci imperiul lui Nero şiă Caligula! Tu, Cezar, fiul meu, tu eşti în primejdia mare. Pe tine vor s te omoare şi pentruă a le fi mai uşor, eu trebuie s dispar înainte...ă

— La dracu! Înainte de a atinge cineva un singur fir de p r deă -al t u voi incendiaă Italia, de la capul Spartivento pân în Alpi!...ă

— E ceva mai bun de f cut, Cezar! spuse Papa ai c rui ochi negri se luminau de satisă ă -fac ie.ţ

— Vorbeşte... sunt gata s aud orice!ă— Ei, bine Cezar... aceast c s torie... ar aranja totul!ă ă ă— M car pot s aflu... Numele celei care va aduce ca zestre pacea în Italia şi certiă ă -

tudinea c puterea noastr este consolidat ?ă ă ă— Am s iă ţ -l spun: Este fa a contelui Alma... Beatrix!ţ— Fiica contelui Alma!... zise Cezar uimit.— O cunoşti?— Nici nu ştiam c are o fat contele! Dar, tat , cum î i imaginezi c ar fi posibil oă ă ă ţ ă ă

alian între Borgia şi Alma? Spuneai c am cucerit Romgna... Este adev rat, dar citadelaţă ă ă Monteforte nu a capitulat paisprezece luni de asediu şi şase asalturi au fost inutile! Con-tele Alma, seniorul de Monteforte r mâne neclintit, insolent, superb o permanentă ă amenin are.ţ

— Ei! Ai pus degetul pe ran ... Monteforte a devenit locul de întâlnire al tuturoră nemul umi ilor... Al tuturor despuia ilor şi dezmoşteni ilor noştri. Intrigant, activ, curajos,ţ ţ ţ ţ contele Alma a strâns în jurul s u întră -un m nunchi toat ura şi duşm nia r spândite înă ă ă ă Italia. În elegi de ce Beatrix trebuie s devin so ia ta?ţ ă ă ţ

— Niciodat contele nu va consim i...ă ţ— Îl vei constrânge...— Cum?— O vei r pi pe fiică ă-sa, mai întâi.

30


Cezar neîncrez tor, c uta argumente puternice pentru a desfiin a aceste planuri ceă ă ţ nu-i surâdeau deloc. Dragostea puternic ceă -i prinsese inima şi-i creştea din oră-n or misă -tuitoare, nu-i l sa loc pentru o astfel de propunere.ă

— Vei ataca Monteforte cu for e suficiente, vei cuceri şi aceast ultim fort rea . Îlţ ă ă ă ţă vei ine pe conte la respect şi atunci îi vei propune c s toria cu fiicţ ă ă ă-sa? Este o lovitur deă maestru, magnific , superb ... Va fi sfârşitul r scoalelor, va fi împ carea şi liniştea total ...ă ă ă ă ă Duşmanii noştri nu vor mai îndr zni s ne atace, vor fi descuraja i... Fata e frumoas ,ă ă ţ ă ştii?... Aceast Beatrix e frumoas focă ă !...

Cezar ridic din umeri. Papa se ridic .ă ă— V d c propunerea mea nuă ă - i surâde...ţCezar r mase t cut, înc p ânat.ă ă ă ăţ— Fie! zise Borgia privindu-l cu mare viclenie. Renun ... Voi g si eu mijlocul de a mţ ă ă

ap ra şi a te ap ra şi singur f r a te obliga s te însori cu Primevère...ă ă ă ă ăCezar tres ri. Se f cuse galben.ă ă— Ce-ai spus, tat ? întreb cu o voce stins .ă ă ă— Am spus: Primevère... Aşa i se spune lui Beatrix...— Vrei s spui c Primevère este faă ă ta contelui Alma?— Chiar aşa! Ce naiba te emo ioneaz întrţ ă -atât?Cezar respir zgomotos, îşi strânse centura şi întorcându-se spre Pap :ă ă— Tat când trebuie s pornesc spre Monteforte?ă ă— Am să- i spun asta peste patru zile... Deci, accep i?ţ ţ— Da, zise Cezar cu din ii strânşi.ţ— Bine!... Mergi acum şi ocupă-te de funeraliile bietului Francois. Mi s-a spus că

poporul este cam agitat din cauza asta...Cezar ieşi dând din umeri, dispre uitor. Papa ascult câteva clipe zgomotul f cut deţ ă ă

pinteni pe dale apoi simplu murmur .ă— Imbecilul!...Cât despre Cezar, acesta dup ce trecu prin mai multe s li coborî câteva sc ri şi ală ă ă -

tele, pân în pivni ele Vaticanului. Nimeni nuă ţ -l înso ea. Din pivni , printr-o treapt , coborîţ ţă ă mai adânc în subsoluri, ajunse la un cavou circular. Ap s cu amândou mâinile o piatră ă ă ă ce nu se deosebea cu nimic de celelalte şi în fa a sa peretele se întredeschisese l sând locţ ă s p trund silueta unui om. Un tunel, umed întunecat pornea de aici. Cezar porni f r să ă ă ă ă ă-i pese c nu avea lumin .ă ă

Acest tunel era faimosul drum subteran ce unea Vaticanul cu castelul Saint-Ange. Pe vremea aceea numai trei oameni cunoşteau existen a lui: Papa, Cezar şi Lucre ia.ţ ţ

Capitolul VIII Călugărul

31

Michel Zévaco

Dup prezentarea pompoas şi ironic f cut de baronul Astorre mul imea deă ă ă ă ă ţ curtezani se întoarse spre noul venit! Cavalerul salut cu o gra ie impertinentă ţ ă ― aşa cum numai el ştia s-o fac .ă

— Domnilor, se adres el cu o modestie ce friza insolen a, domnul baron Astorre esteă ţ prea bun când îmi face onoarea de a-şi aminti de cele şase lovituri primite.

Astorre p li şi cu o privire rug toare aştepta salvarea de la prietenii s i. Era clar c peă ă ă ă terenul aluziilor şi ironiei nu se putea lupta cu cavalerul.

Un tân r se apropie şi, salutând pe Ragastens.ă— Deci domnul cavaler a venit... cum ai spus, Astorre? S ne dea lec ii de scrim ?ă ţ ă— La dispozi ia dumneavoastr , domnule, zise Ragastens cu polite ea sa impecabil .ţ ă ţ ă— Fii atent, drag Rinaldo, zise Astorre râzând. Domnul are o porecl teribil ! I seă ă ă

spune "Cavalerul spadei".Hohote de râs izbucnir în apropierea lui Ragastens.ă— Pe cuvântul meu! Vreau s m conving dac acest nume se justific ...ă ă ă ă— Nu ve i reuşi, domnule, r spunse Ragastens.ţ ă— Şi de ce, m rog?ă— Fiindc nă -am chef s m bat...ă ă— Spune i mai bine c nu vre i s v bate i...ţ ă ţ ă ă ţ— N-a i în eles... spuneam c nu sunt dispus decât s v dau o mic lec ie, de care seţ ţ ă ă ă ă ţ

pare c ave i atâta nevoie...ă ţSe f cu linişte deplin şi fiecare aştepta urmarea provoc rii. Cavalerul continu :ă ă ă ă— Din nefericire, ieri am f cut un leg mânt...ă ă— Acela de a nu v expune?...ă— V zând ce prad uşoar sunte i voi italienii mă ă ă ţ -am hot rât s nu m mai dueleză ă ă

decât cu doi adversari deodat .ăUn murmur amenin tor str b tu mul imea.ţă ă ă ţ— Pentru spada mea, e nevoie de dou s biiă ă ― cel pu in!ţTrei s bii scânteiar , printre care şi cea a lui Rinaldo.ă ă— Am cerut dou , mi se ofer trei... Accept, dac mi se ofer !ă ă ă ăÎşi scoase de îndat sabia şi lu pozi ia de lupt .ă ă ţ ăStr lucea de curaj şi îndr zneal .ă ă ă— Domnilor, pentru azi, numai o lec ie... Ve i vedea cum trei spade descriu curbe eleţ ţ -

gante în spa iu. Aten ie... Una!ţ ţUnul din cei trei spadasini scoase o exclama ie furioas spada s îi fusese smuls dinţ ă ă ă

mân .ă— Dou ! continu cavalerul.ă ăSpada lui Rinaldo zbur . Fandând spre cercul de spectatori, acesta încerc să ă ă-i prindă

arma. Dar spada era rupt ...ăÎn momentul în care se aplec pentru a o ridica de la p mânt, un c lug r se apropieă ă ă ă

de el. El scoase de sub pelerin o sabie str lucitoare, întinzându-i-o lui Rinaldoă ă :— Iat una care nu se frânge. Pentru onoarea Romei, pentru salvarea noastr ,ă ă

atinge iţ -l pe acest insolent. Rinaldo nu mai asculta. Luase arma şi l sându-se c tre cavă ă -alerul de Ragastens, lu pozi ia de duel, chiar în momentul în care acesta num ra:ă ţ ă

32


— Trei!Al treilea adversar fusese şi el dezarmat.— Ah! f cu Ragastens, întorcându-se spre Rinaldo, se pare c o lec ie nu v ajunge...ă ă ţ ă

Îmi place înc p ânarea dumneavoastr ... Iat uit , ave i o spad nou . Credeam c să ăţ ă ă ă ţ ă ă ă -a frânt...

Rinaldo nu spunea nimic şi scrima rece, hot rât să ă-i ating m car o dat pe cavalerulă ă ă Ragastens.

— V d c nu a i în eles... Privi i cu aten ie... Mai întâi v obosesc pumnul, cu acesteă ă ţ ţ ţ ţ ă lovituri repetate. Bun!... Acum cu aceast serie de dubleuri v smulg sabia... O ultim loviă ă ă -tur ... şi patru!ă

Sabia zburase... Descrise o curb şi era gata s cad în mijlocul privitorilor...ă ă ăUn strig t uşor se auzi. În c dere atinsese mâna unui valet zgâriindu-l.ă ă— Nu-i nimic! zise c lug rul venind spre lacheu. Taci şi vino dup mine. Te voi vindeă ă ă -

ca pe loc.Valetul îl urm pe c lug r, uimit, c ci zgârietura nu p rea deloc îngrijor toare.ă ă ă ă ă ăÎn acest timp, adunarea fu str b tut de un murmur. Toate capetele se descoperir .ă ă ă ă

Cezar Borgia îşi f cuse apari ia.ă ţ— Pe cai, domnilor.. Azi ne aşteapt o ceremonie funebr ... Dar peste câteva zile,ă ă

vom porni la lupt .ăDin toate piepturile r sun , puternică ă : Vivat! Şi mul imea îl înconjur pe Cezar.ţ ă— Da, domnilor, continu el, nu peste mult vreme pornim... Fiecare s fie preg tită ă ă ă

pentru lupta cea mare... Nu va fi uşor. Pân atunci îns , s mergem să ă ă ă-l îngrop m pe preaă iubitul meu frate Francois... Domnule cavaler de Ragastens, ve i merge lâng mine. A iţ ă ţ în eles?... Domnilor, viţ -l prezint pe domnul cavaler de Ragastens, prietenul meu... Unul dintre cei mai buni!

O clip mai târziu Cezar se îndrepta c tre scara de onoare d dea în curtea castelului.ă ă ă Mul imea de curtezani îl urm cu zgomot de arme şi de pinteni.ţ ă

Numeroase mâini îi fur întinse lui Ragastens. Unii se gr beau s salute un favorit ală ă ă st pânului, al ii erau ferici i să ţ ţ ă-şi exprime admira ia pentru vitejia sa.ţ

Dom Garconio ― C lug rul ceă ă -i împrumutase o sabie nou lui Rinaldo. Îl luase cu elă pe valetul atins de sabie. Nu f cuser nici dou zeci de paşi, când, cel din urm , cuprins deă ă ă ă ame eal se opri deodat . Se f cu livid. În col ul buzelor îi ap ru o spum . Vru s spunţ ă ă ă ţ ă ă ă ă ceva. Dar gâtul s u nu putea scoate decât nişte sunete guturale. Apoi genunchii i se înă -muiar şi c zu la p mânt.ă ă ă

Garconio, plecat asupra lui, urm rea atent fazele agoniei. Agonia fu scurt .ă ă— Bine, îşi zise Dom Garconio... Aşa cum prev zusem, otrava paralizeaz limba, imeă ă -

diat ce-şi face efectul... Deci, f r vorb rie în momentul agoniei... Pe de alt parte această ă ă ă ă agonie vine cam prea repede... calculasem producerea ei în dou ore dup r nire. Va treă ă ă -bui s modific dozarea.ă

Apoi, Garconio, aruncând o ultim privire cadavrului, se îndep rt încet, cu capul pleă ă ă -cat, absorbit de calculele sale savante.

Funerariile ducelui de Gandie, Francois Borgia au avut loc cu mare pomp . Dup slujă ă -ba solemn celebrat la Sfântul Petru, o procesiune plimbase corpul prin oraş.ă ă

33

Michel Zévaco

Pe la ora cinci, dup ce turul oraşului era f cută ă , în b taia clopotelor tuturor bisericilor,ă sicriul fu readus la Sfântul Petru. Aici se închise sicriul şi fu depus într-unul din cavourile criptei.

Pe tot parcursul procesiunei, r sunar ipete sfâşietoare şi amenin toare. Cezară ă ţ ţă privea cu uimire lumea aceasta dezl n uit şiă ţ ă -şi d du seama c nu lui i se adresauă ă amenin rile mul imii.ţă ţ

— Pe sfânta cruce, împotriva cui strig mul imea?ă ţLâng el, în dreapta sa, aşa cum îi spusese, mergea cavalerul de Ragastens. Cevaă

mai în spate, venea Astorre, favoritul detronat, apoi Rinaldo, ducele de Rienzi şi vreo sută de al i nobili.ţ

Cezar arunc o privire în urma sa. Lucru ciudat, curtezanii, care în astfel de împreă -jur ri ar fi în l at s biile şi să ă ţ ă -ar fi grupat în jurul lui, acum nu se clinteau. Şi chiar, se p reaă c se f ceau tot felul de semne în mul ime.ă ă ţ

Cezar p li. Fusese tr dat?...ă ăAproape imediat îns , îşi reveni. Nu! Nu pe el îl fluierau... ipetele, strig tele erauă Ţ ă

acum brutale!— Moarte asasinului lui Francois!...— În Tibru, francezul afurisit!...— Dreptate! Ucigaşul s fie dus la c l u!...ă ă ăŞi to i pumnii se întindeau spre Ragsatens. Borgia avu un râs r ut cios.ţ ă ă— Drace! zise el, auzi cavalere?— Aud, monseniore, dar nu pricep.— Şi totuşi este italiana corect ...ă— Pfu! Este italiana vulgar !ă— Dar, ce le-a i f cut?ţ ă— Şi dracu şi-ar pierde latineasca lui, monseniore. Hei... sunt turba i... Aten ie, C piţ ţ ă -

tan!...Situa ia devenea primejdioas . Mul imea care se mişca întrţ ă ţ -un flux şi reflux îl înde-

p rt pe Ragastens de Borgia, purtându-l întră ă -un vârtej.Cavalerul prinse bine h urile calului şi, printrăţ -o presiune a genunchilor, îl f cu atent.ăBorgia vru s se întoarc şi s dea ordin de a fi alungat mul imea. Dar se v zu înconă ă ă ă ţ ă -

jurat de curtezani. Rinaldo prinse h urile calului şi spuseăţ :— La castel, monseniore! Vom reveni cu for e pentru a potoli aceast rebeliune... Astţ ă -

fel, vom fi strivi i.ţRagastens r mas singur şi se întreba de ce mul imea îl acuza de asasinatul ducelui deă ţ

Gandie. Nu-l v zuse pe Garconio, care deghizat în ran, alerga de la un grup la altul. Dară ţă observ c este încercuit din toate p r ile. Şi se gândi iar şi c nuă ă ă ţ ă ă -şi va vinde ieftin pielea. Imaginea Primèverei flutur o clip prin fa a ochilor s i. Avu un suspin de regret.ă ă ţ ă

— Bah! şopteşte el, pu in prea devreme, pu in prea târziu... pu in îmi pas ! S le ar tţ ţ ţ ă ă ă acestor sminti i cum este sabia şi curajul s u.ţ ă

În acelaşi timp se cambr , înfipse pinteni în pântecul lui C pitan, care neobişnuit cuă ă un asemenea tratament se cambr , s ri şi trecu apoi rapid prin mul imea furioas .ă ă ţ ă

Într-o clip , în jurul lor, se formase un cerc gol. Urlete de mânie se auzir , gemete fuă ă -rioase. C pitan pocnise cu copitele cete de maxilare.ă

34


Ragastens r spunse strig telor cu un hohot de râs.ă ăC pitan inut bine de mână ţ a de fier a cavalerului, se l s de pe un picior pe altul, fuă ă -

rios spumeg , pufnea pe n ri, necheza puternic. N rile sale larg deschise d deau impresiaă ă ă ă c vrea s aspire b t lia. Deodat , Ragastens îi d du frâu liber... Calul âşni, se întoarse înă ă ă ă ă ă ţ cerc, b tu aerul cu copitele.ă

— Face i loc, bandi ilor! Face i loc mişeilor! tun Ragastens.ţ ţ ţ ă— Moarte asasinului! Moarte francezului! r spunse mul imea întră ţ -un cor delirant.Se auzir pocnituri de arm . Dar nici un glon nu-l atinse pe cavaler, care întră ă ţ -un

vârtej vertiginos, câştiga teren spre pia a castelului, atât de aproape acum.ţDar, între pia şi cavaler, un şir de oameni ridicau o barier vie şi de netrecutţă ă .Ragastens, totuşi se apropie... Deodat , v zu un b rbat c se apropie încercând să ă ă ă ă-i

taie frâul lui C pitan, cu un cu it ceă ţ -l mânuia cu dib cie.ăRagastens se crezu pierdut. De acum via a lui atârna de un fir de p r. Numai o minţ ă -

une cereasc îl mai putea salva. Sim i c for ele i se însutesc. În momentul în care omul cuă ţ ă ţ hangerul se n pusti asupra lui C pitan, se aplec fulger tor şi prinzând omul de centur , îlă ă ă ă ă ridic şiă -l aşez deă -a curmezişul calului... Omul nu era altul decât Garconio! Dar Ragastens nu-l recunoscu, fiindc nă -avusese timp s se uite la el... Porni drept spre bariera vie, careă -şi înmul ise şi injuriile.ţ

Atunci, Ragastens, dând frâu liber lui C pitan, îl apuc cu amândou mâinile peă ă ă nenorocitul care se înroşise şi turba de furie... Îl ridic deasupra capului şi cu bra eleă ţ întinse, se ridic în sc ri şi cu un efort supraomenesc îl catapult în violen deasupra aseă ă ă ţă -diatorilor.

Apoi, prinse frâul şi-l porni pe C pitan cu o vitez m rit . Calul înnebunit de groaz ,ă ă ă ă ă execut un salt minunat şi s rind peste câteva rânduri de oameni, trecu de partea cealaltă ă ă a barierei, galopând c tre poarta cea mare a castelului.ă

Capitolul IX Maga

Era la Roma, ca mai în toate oraşele mari, era la Roma un cartier special numit Ghet-to. Era o aglomerare de str du e întunecate, în mijlocul c rora, printre pietre de pavaj deă ţ ă -sprinse, b ltea apa unor pârâiaşe sau l turile şi murd riile aruncate pentru a putrezi.ă ă ă

Aici r sunau toate limbile p mântului, în acest ciudat caparnaum ca şi cum toateă ă semin iile şiţ -ar fi trimis reprezentante dup c derea turnului lui Babel.ă ă

Cartierul acesta ― ai c rui locuitori de abia aveau dreptul s iasă ă ă ― şi numai la anu-mite ore ― este Ghetto de care creştinii se-ndreptau cu oroare şi dezgust, era rezervat ne-credincioşilor, barbarilor.

Aici biruiau egipteni ― negustori de leacuri vr jiteă : ţigani, ghicitori în ghioc ai norocu-lui, evrei trafican i de pietre pre ioase şi stofeţ ţ : mauri ― fabrican i de arme, zale şi scuturiţ de o el.ţ

35

Michel Zévaco

În seara în care Francois fusese înmormântat pe la orele 11, un b rbat str b tu unaă ă ă din aceste uli e infecte.ţ

Era înso it de patru servitori. Unul mergea înainte luminând calea cu un felinar,ţ ceilal i trei veneau în urma sa. Înarma i cu pistoale şi pumnale.ţ ţ

Omul acesta trecu peste lan ul ce bara strada şi pe care purt torul felinarului îl deţ ă -sprinse. Apoi p trunse în Ghetto şi se opri în sfârşit în fa a unei magherni e joase, cr pată ţ ţ ă ă plin de şopârle, cu un aspect sinistru şi resping tor.ă ă

Cu un gest ordon să ă-l aştepte în strad . Apoi, f r nici o ezitare, urc câteva trepteă ă ă ă de lemn uscat şi putrezit şi ajunse în fa a unei uşi, pe care o deschise.ţ

Intr şi închise uşa dup el. Se afla întră ă -o înc pere luminat slab de o tor de r şini.ă ă ţă ă În fundul camerei st tea lungit pe o saltea, ghemuit mai degrab , cu b rbia în genunchi,ă ă ă ă ă o b trân a c rei fa era br zdat de riduri mari, adânci, dar c reia un observator atent,ă ă ă ţă ă ă ă v zându-i sclipirea din ochi, nu iă -ar fi dat mai mult de şaizeci de ani.

La intrarea vizitatorului, femeia nu f cu nici un gest, nu scoase nici un sunet. O imperă -ceptibil tres rire, numai, ca şi cum vederea acestui om iă ă -ar fi invitat o durere ascuns .ă

— M aşteptai, Maga, zise omulă , bine...— Am fost prevenit de vizita dumneavoastr pe sear şi mă ă ă -am preg tit s vă ă ă

r spund. Acum sunt gata... ăB rbatul îşi desprinse pelerina, îşi scoase c pşorul careă ă -i acoperea fa a în întregime.ţ

Dar fa a lui r mânea ascuns de o masc . Mâinile îi erau înm nuşate, iar p rul era ascunsţ ă ă ă ă ă sub o bonet care îi acoperea ceafa.ă

Vr jitoarea ce locuia aceast coşmelie era îmbr cat în zdren e. Nimeni nu ştia deă ă ă ă ţ unde venise şi cine era. Nimeni nu-i cunoştea numele.

Era aici de mult vreme, de ani şi ani, oamenii veneau să ă-i cear sfaturi în tot felul deă împrejur ri! Se temeau de puterile ei malifice şiă -i spunea Maga2. Asta era toat povesteaă ei.

— Ştii cine sunt? întreb vizitatorul.ăB trâna nu r spunse nimic.ă ă— Sunt Lorenzo Vicini burghez bogat şi n-am s m uit la pre ul consulta iei, numaiă ă ţ ţ

să-mi satisfaci...Vr jitoarea d du din cap.ă ă— Mi s-a vorbit despre ştiin a ta... cu toate c sufletul meu de creştin respinge vr jiţ ă ă -

toriile, am vrut s vin la tine... S dea Domnul s nuă ă ă -mi par r u c am venit pân aici...ă ă ă ă pentru prima oar şi sper, c ultima dat în via a mea...ă ă ă ţ

Maga surâse discret, dezvelind cei câ iva din i ceţ ţ -i mai r m seser .ă ă ă— De ce râzi?... Nu m crezi?...ăÎn acel moment, un cocoş negru se agit mişcând zgomotos aripile.ă— Potoleşte-te, Altair! ordon b trâna.ă ăApoi continu liniştit .ă ă— A treia oar vii aici, st pâne!ă ăOmul tres ri, însp imântat.ă ă

2 Maga ― magician .ă

36


— Prima oar ... Oh! E mult de atunci!... a i venit şi miă ţ -a i cerut s v spun cum sţ ă ă ă ucide i f r ca cineva s v b nuiasc ... Şi vţ ă ă ă ă ă ă -am preg tit o otrav puternic de care vă ă ă -a iţ folosit prodigios...

Vizitatorul r mase în fotoliu f r grai, aproape de leşin.ă ă ă— A doua oar , st pâne, a i venit s v salvez de o moleşeal care încet şi sigur vă ă ţ ă ă ă ă

b ga în mormânt... O lun mai târziu, era i la fel de puternic ca în tinere e... Asta a fostă ă ţ ţ acum zece ani, st pâne!ă

— Dar eşti cu adev rat o vr jitoare! spuse vizitatorul, cuprins de un tremurat.ă ă— Prima dat , st pâne, v numea i Ştéfano a doua oar , Giulio de Faënza, azi, Lorenă ă ă ţ ă -

zo Vicini... Ei bine, am s v spun numele de temut pe careă ă -l purta i...ţEa se aplec mai mult şiă -i şopti numele la ureche.— Pe tot cerul! Vr jitoare b trân , ştii prea multe... O s mori.ă ă ă ă— N-am s mor, spuse ea cu o stranie solemnitate... nă -ai s m ucizi... Ora mea nă ă -a

sunat înc ... şi, apoi, înc mai ai nevoie de mine... destinul t u şi al meu înc nu şiă ă ă ă -au fă-cut datoria... şi n-ai s m ucizi fiindc eu nu teă ă ă -am tr dat.ă

— Ai dreptate, vr jitoareo! Ai fi putut s m tr dezi! Nu ai f cută ă ă ă ă -o... am încredere-n tine. Dar acest nume...

— St pâne, îl întrerupse Maga, acest nume, este mai ferit în inima mea decât chiar înă gândul dumneavoastr . Ei, bine, st pâne. La prima vizit miă ă ă -ai cerut moarte! În a doua, vi-a ! Ceţă -mi cere i acum?ţ

— Dragoste!... r spunse încet omul.ăB trâna fu scuturat de un frison. Fa a ei palid se albi şi mai mult.ă ă ţ ă— Vreau s iubesc... chiar deă -ar fi numai o noapte, chiar pentru o or , chiar dac ară ă

trebui pentru aceast or s pl tesc cu via a ce miă ă ă ă ţ -a r mas... O noapte de dragoste, Magaă şi o comoar î i voi aşterne la picioare...ă ţ

Maga d du din cap. B rbatul l s bra ele întinse s cad .ă ă ă ă ţ ă ă— Refuzi? zise el eu duritate.— Comorile voastre le refuz! Cât despre filtru de care vorbi i, pentru mine este un jocţ

de copil... Mâine, licoarea ce v va întineri pentru câteva ore, va fi gata...ă— Dar gândeşte-te, trebuie ca filtrul t u să -o fac pe cea care am alesă -o s uite că ă

sunt b trân... să -o fac s m iubeasc !ă ă ă ă— Trebuie s ştiu cine e! zise b trâna.ă ă— Cine e! Nici eu nu prea ştiu. Am v zută -o o singur dat , azi prima dat ! Aziă ă ă

diminea habar nţă -aveam c exist ... Dar portretul s u miă ă ă -a trezit dorin a deţ -a o vedea... Portretul unui înger, Maga! Am v zută -o în dup amiaza asta... Pitit în loja mea de la Sfântulă Petru, am putut s observ, să -o contemplu, să-i admir frumuse ea suveran ... Niciodat ,ţ ă ă niciodat ă în lunga mea via nu am tr it o astfel de emo ie.ţă ă ţ

— Niciodat ? îl întrerupse vr jitoarea cu un ton lugubru.ă ă— Nu, niciodat .ă— Şi cum se numeşte?— Este o fat simpl , din popor, o fontarina... Nu ştie nimeni numele de familie, nuă ă

are familie...— Şi portretul? întreb ea cu o voce, ce vroia s par indiferent , cine lă ă ă ă -a f cut?...ă— Un pictor tân r... Rafael Sanzio... dar nă -are importan !... Vei face ce teţă -am rugat?

37

Michel Zévaco

— Da!— Cât timp î i trebuie?ţ— O lun .ă— O lun ? Nu pot aştepta aşa mult.ă— Trebuie!— Dar, cel pu in vei reuşi?ţ— Voi reuşi.— Ei bine, fie! Într-o lun ai s m revezi.ă ă ă— Voi fi gata...Atunci, vizitatorul se ridic şi se îndrept c tre uş , înainte de a pleca, schi un gestă ă ă ă ţă

de rug şi de amenin are în acelaşi timp. Apoi coborî scara, îşi relu excorta şi porni peă ţ ă uli ele întunecate spre castelul Saint-Ange.ţ

Ajuns în pia , d rui celor patru care-l înso iser câte un argint. Oamenii se îndep rţă ă ţ ă ă -tar mul uminduă ţ -i.

Câteva minute mai târziu, dac cineva l-ar fi urm rit, ar fi v zut intrând prin tunelulă ă ă pe care Cezar Borgia, în aceeaşi zi îl parcursese invers. Misteriosul plimb re , plecând dină ţ pivni ele castelului Saint-Ange, sosi în sfârşit întrţ -un dormitor din Vatican, în care p trunseă printr-o uş secret . Aici îşi l s masca... şi, dup ce se dezbr c , se lungi pe un pat imensă ă ă ă ă ă ă ce purta deasupra o tiar şi dou chei drept blazon. Apoi, lovi cu un cioc nel întră ă ă -un taler de argint.

Un valet veni în fug .ă— Ceaiul meu! ceru el.Servitorul se gr bi s execute ordinul.ă ă— Şi acum. Trimite-mi lectorul...Valetul disp ru ca o umbr şi în locul lui veni un abate.ă ă— Angelo, copilul meu, de dou ore m tot r sucesc în pat şi nuă ă ă -mi pot g si somnul...ă

Citeşte-mi ceva... Uite ia volumul patru din "Eneida"!...— Imediat, Sfinte P rinte, r spunse abatele.ă ă

Capitolul X Fecioara în jilţ

Dup plecarea musafirului s u, Maga r mase ghemuit întră ă ă ă -un col , în apropiere deţ şerpii s i. O reverie profund o inea cu ochii deschişi şi derula imagini insolite.ă ă ţ

— Iat , a venit ziua! ă zise, la cântatul cocoşului se salut venirea zorilor.ăEa se ridic , merse bâjbâind pân la un dulap vechi pe careă ă -l deschise. Ap s pe ună ă

buton şi se deschise un sertar. În fundul sertarului se g sea un şipot din lemn de santa,ă minunat sculptat, cu încrusta ii de aur... În şipot se aflau numai dou obiecte.ţ ă

Un pumnal cu lama foarte ascu it , de fabrica ie maur . Pumnalul era foarte simplu şiţ ă ţ ă avea un toc de catifea de culoare deschis .ă

38


Cel lalt obiect era o miniatur prins întră ă ă -o ram de aur lucrat, ornat de diamante şiă ă rubine. Numai rama valora o avere... dac Maga ar fi vândută -o. Miniatura reprezenta un tân r îmbr cat dup moda studen ilor spanioli din secolul XV. Capul avea tr s turi expreă ă ă ţ ă ă -sive, purtând amprenta unui caracter hot rât, mândru, cu ochi negri şi reci, un aer de înă -dr zneal şi de înc p ânare violent .ă ă ă ăţ ă

Dar duritatea, cruzimea se îndulceau, se estompau din cauza str lucirii tinere ii. Magaă ţ privea miniatura cu o expresie de nesfârşit durere, de sfâşietoare melancolie.ă

— O dragostea mea, tinere ea mea! şopti ea. Unde eşti tu?... Aici, în acest sipet peţ care n-am îndr znit să ă-l mai deschid de zece ani! De când mi-a f cut ultima vizit ...ă ă

Brusc, îngenunche şi izbucni în hohote de plâns... gura sa s ruta buzele reci aleă miniaturii...

— Mam !... Plângi?ăO voce suav , plin de tandre e, îi adresase aceste cuvinte. Maga se ridic repede, înă ă ţ ă -

chise gr bit sipetul, apoi sertarul, dulapul şi se întoarse spre uşa ce d dea spre cameraă ă ă al turat .ă ă

— Unde eşti, mam ! iă Ţ -am auzit vocea...Maga aprinse o lumânare şi, în pragul uşii ap ru o fat de vreo şaisprezece ani.ă ăNu era chiar o fecioar . Era chiar virginitatea, îns şi.ă ăCând lumânarea fu aprins , fata, îmbr cat sumar, cu picioarele goale, veni spreă ă ă

b trâna şiă -i înconjur gâtul cu bra ele sale marmoreene, punându-şi pieptul uscat ală ţ b trânei.ă

— Rosita!... singura mea mângâiere! zise Maga.— Ce repede bate inima ta, mam ! Biata mam Rosa...ă ăCea pe care b trâna Maga o chemase Rosita, ridic ochii spre vr jitoare şi era numaiă ă ă

dragoste în ochii ei.— Plângi, mam Rosa, relu ea... Tu eşti tare sup rat şi nu vrei să ă ă ă ă-mi spui nimic...

mie, fiica ta?Vr jitoarea sim i fiori reci.ă ţ— Fata mea!... Oh, feti a mea... singura mea copil !... Şi apoi, abia şoptit, ad ug !ţ ă ă ă— Şi "cel lalt" s fie blestemat c miă ă ă -a sfâşiat inima de mam cum "el" miă -a sfâşiat

inima de iubit !...ăŞi continu !ă— E adev rat Rosita! Am o mare triste e... O sup rare şi o am r ciune ce m mistuieă ţ ă ă ă ă

încet. Dar aceast durere nu iă ţ -o pot împ rt şi, copila mea, pentru c ar trebui să ă ă ă- iţ povestesc toat via a mea!... Şi dac iă ţ ă ţ -aş povesti via a mea ar însemna s te mâhnesc şiţ ă pe tine, să- i murd resc inocent şi candoarea, în elegi?ţ ă ă ţ

— Eu nu ştiu decât un singur lucru, mam ! C te iubesc din tot sufletul şi c atunciă ă ă când te v d suferind suf r şi eu şi aş vrea s ştiu care sunt durerile tale pentru a le îmă ă ă -p rt şi... pentru a putea s te consolez...ă ă ă

— Ah, Rosita, prezen a ta este cea mai mare consolare. O singur mângâiere deţ ă -a ta şi toate durerile dispar şi uit r ul teribil ceă -mi sfârteca inima... Vezi, nu mai plâng... şi fiind-c teă -am trezit, s st m pu in de vorb . Trebuie să ă ţ ă ă- i spun ceva... Mai demult trebuia...ţ acum a sosit momentul...

Zorii zilei invadau c m ru a... Rosita se aşezase. Maga stinse lumânarea.ă ă ţ

39

Michel Zévaco

— Ce vrei să-mi spui, mam ?ă— Oh! C nu sunt eu cu adev rat mama ta!ă ăO umbr de triste e trecu pe fa a fetei.ă ţ ţ— Ba da! Tu eşti mama mea... singura mea mam ... pentru c cea adev rat mă ă ă ă -a

p r sit...ă ă— Da! Te-a abandonat. Despre asta vreau s vorbim.ă— La ce bun, mam Rosa! De ce s înviem mor ii?ă ă ţ— Trebuie, fata mea... Dar, spune-mi, trebuie s mergi azi la atelierul lui Rafael?...ăLa auzul numelui, Rosita avu o exclama ie de bucurie. Fa a ei se lumin .ţ ţ ă— Îl iubeşti, deci?— Da, mam Rosa! Din tot sufletul, aşa cum şi el m iubeşte... E atât de frumos... deă ă

bun... Am hot rât ziua nun ii, mam !... Numai cu consim mântul t u, bineîn eles! Rafaelă ţ ă ţă ă ţ va veni mâine să- i vorbeasc .ţ ă

— Fata mea, ce importan au datele Fii fericit , atât îmi doresc. Dar nu miţă ă -ai r spuns... Trebuieă s -lă vezi ast zi?ă

— Nu, mam ; alalt ieri a terminat tabloul cu Fecioar . E atât de frumos. Miă ă ă -a spus că va veni aici mâine... A trebui să-i duc tabloul Sfântului Nostru P rinte...ă ă

— Papei? exclam Maga.ă— Da, mam ! Şi pictura dragului meu Rafael este demn de a se num ra printreă ă ă

capodoperele Vaticanului...Câteva minute r maser t cute.ă ă ăApoi, cea pe care misterioasa Maga o numea Rosita şi pe care vecinii o chemau

"fornarina" neştiindu-i numele zâmbi vis toare, extaziată ă.— Când m gândesc la fericirea mea, zise ea blând, m gândesc s nu mi se întâmpleă ă ă

vreo nenorocire...Maga tres ri.ă— Ce vrei s spui, copile?... ă întreab ea speriat .ă ă— Oh, nimic... Idei prosteşti, mam ... Dar, vezi şi tu cât sunt de fericit ... prea ferică ă -

it ... de şase ani de când sunt cu tine... Aduă - i aminte ce mult am suferit înainte de a te înţ -tâlni...

— Din cauza mea! şopti atât de încet, încât fata n-o auzi.— Aveam 10 ani, urm Rosita, cu ochii privind în gol. Eram b tut , dispre uit , mală ă ă ţ ă -

tratat . Unii îmi spuneau mica bastard ... al ii jurau c nici nu sunt botezat ... Dar asta nuă ă ţ ă ă era nimic... Femeia care m inea la ea... m b tea eu cruzime. La cea mai mic greşeal ,ă ţ ă ă ă ă m b tea cu un baston...ă ă

Imobil , ca sudoarea perlându-i fruntea, b trâna asculta cu mare aten ie această ă ţ ă poveste, pe care totuşi o auzise şi pân atunci.ă

— Femeia aceea era atât de rea încît i se spunea Stryga3. Nu ştiu s-o fi chemat astfel... De aceea oamenii mi-au spus Fornarina şi acest nume mi-a r mas şi chiar Rafaelă îmi spunea aşa... Oh! Mam , ce trişti eu fost anii aceea!... Eram slab moart ... Strygaă ă ă abia-mi d dea s m nânc... Câte o dat lu m resturile de la câine... Întră ă ă ă ă -o zi am crezut că mor... Am v zut în cuptorul ei pâini careă -mi f ceau o poft !... Şi eram nemâncat de atâtaă ă ă vreme... Mi-era foame... am aşteptat s vin noaptea, mă ă -am strecurat spre cuptor... am fu-

3 il vampira.

40


rat o pâini , una mic de tot... când s m îndrept spre col ul în care dormeam, peţă ă ă ă ţ neaşteptate, Stryga mi-ap rea în fa ! M pândise... m v zuse! M-a aruncat la p mânt cuă ţă ă ă ă ă prima lovitur ... eram tare slab ... apoi mă ă -a jucat în picioare... şi în sfârşit s-a aplecat dea-supra mea şi m-a muşcat pân a âşnit sângele!...ă ţ

Moart de slab şi de oroare, am leşinat. Când mă ă -am trezit, eram aici, în bra ele tale,ţ mama Rosa... şi tu plângeai... aşa cum plângi şi acum... De ce plângi?... Au trecut toate astea...

— Dar amintirea asta m arde ca un fier înroşit.ă— Buna mea mam Rosa! Ce proast sunt: î i sporesc durerea cu lucruri pe care nuă ă ţ

le-ai fi ştiut dac nu i leă ţ -aş povesti. Alung amintirile astea... să -a sfârşit...— Remuşc rile au r mas, spuse b trâna.ă ă ă— Remuşc rile? întreab Fornarina.ă ă— Aş putea s te îngrozesc! Ar fi o dreapt pedeaps !ă ă ă— Mam , ce ame eli ai? Revinoă ţ - i! Vorbele tale m sperie...ţ ă— Şi totuşi, trebuie s ştii, zise Maga frângându-şi mâinile şi aşezându-se. Blestemată ă

Rosita!... Eu am fost c l ul t u...ă ă ă— S te blestem c mă ă -ai salvat c miă -ai ar tat o dragoste de mam ...ă ă— Ascult ... eu teă -am dat pe mâna lui Stryga!...— E un vis urât, bâigui Fornarine.— Nu numai c teă -am dat acestui monstru, dar am pl tită -o bine ca s te bat , s teă ă ă

fac s suferi, s te urasc ...ă ă ă ă— Oh, mamă Rosa! Nu mai eşti în toate min ile... Revinoţ - i... te implor...ţ— Nu înainte de a afla tot! Durerile tale le pândeam şi m bucurau. Lacrimile tale îmiă

puneau balsam pe inima r nit şi asta pân în noaptea în care ai leşinat, sub muşc turileă ă ă ă lui Stryga. Atunci, ceva de neîn eles sţ -a petrecut în mine... O schimbare total ... Teă -am luat... te-am dus... Dar tu nu puteai s ui i... Oh ce clipe nefericite am tr it, când cu voceaă ţ ă ta dulce îmi povesteai ororile suferite. Remuşc rile m strângeau de gât... Acum c ştii,ă ă ă ur şteă -m !ă

Farnarina scoase un ipat. Se aplec , o ridic pe b trânţ ă ă ă ă şi o cuprinse în bra e.ţ— Mam ! zise ea cu o voce tremur toare, mam , te iubesc... şi tu, tu m maiă ă ă ă

iubeşti?...— Doamne! Doamne! strig b trâna. M iart ... Nu m respinge... Îmi spune încă ă ă ă ă ă

mam !ăB trâna Rosa îşi în buşi suspinele, îşi st pâni emo ia care o sufoca şi continu :ă ă ă ţ ă— Acum, fata mea. Trebuie s afli tot...ă— Mam , zise Fornarina, trebuie s m duc la brut ria lui Nancio...ă ă ă ă— Azi n-o s te duci fata mea.ă— Totuşi voi pierde banii...— Rosita! iŢ -am spus c trebuie s afli totul. Salariul t u copilă ă ă ă! Uite, priveşte!O duse pe fat în fa a bufetului deschise un sertar. Sertarul era plin cu bani de aur şiă ţ

de argint. Fornarina o privi pe b trân cu stupefac ie.ă ă ţ— Nu pricepi? întreab vr jitoarea. Dac teă ă ă -am l sat s munceşti a fost pentru ca niă ă -

meni s nu b nuiasc ...! Azi, fata mea nă ă ă -o s te mai duci la cuptor, nici mâine, niciă poimâine, niciodat ...ă

41

Michel Zévaco

B trâna se opri.ă— Oh, zise ea... A venit!... Era aici... aici în fotoliul sta...ăApoi, revenind la Fonarina, tremurând toat , ad ug !ă ă ă— Ascult Rosita! Vei afla de ce eşti o fat f r nume şi f r familie...ă ă ă ă ă ă

Capitolul XI Crucifixul Papei

Era pe la ora zece diminea a. O tr sur de poşt , se opri în fa a por ii Florentine, Înţ ă ă ă ţ ţ apropiere de un pâlc de stejari şi trase la umbra lor. O femeie îmbr cat în negru coborî şiă ă intr pe jos în Roma, îndreptându-se gr bit spre Vatican. Dar nu se duse la intrarea dină ă ă fa ci prin spate, unde o gr din mare, închis de ziduri, ascundea o porti , neştiut deţă ă ă ă ţă ă lume, care de mult vreme nu mai era folosit .ă ă

Femeia în negru, cu fa a acoperit de un voal des, merse deţ ă -a lungul zidului pân la oă porti , Introduse cu mâna tremurând o cheie În broasc şi cu un scâr âit puternic, porţă ă ă ţ -ti a se deschise.ţ

Acum femeia se afla în gr din . Se opri câteva clipe, apoi, cu paşi gr bi i se îndreptă ă ă ţ ă spre un pavilion elegant care era aproape ascuns de trandafiri.

La intrarea în pavilion, un b trân servitor îmbr cat întră ă -o livrea neagr , se plimbaă melancolic. Deodat , o z ri pe necunoscut şi o opri mânios.ă ă ă

— Doamna cum a p truns aici? Afar ... repede!ă ăF r să ă ă-i r spund , femeia scoase din sână ă un crucifix de aur şi-l întinse servitorului

care f cu o plec ciune adânc .ă ă ă— Vre i s trimite i acest crucifix... la cine şti iţ ă ţ ţ ?... întreb femeia eu o voce plin deă ă

emo ie.ţEl lu crucifixul, îi f cu loc femeii s intre în pavilion şi porni spre palat.ă ă ăFemeia intr întră -o înc pere retras . Şi aşezându-se, aştept cu urechea la pând şiă ă ă ă

cu inima b tând puternic.ăTrecu mai mult de o or . În sfârşit, paşi se auzeau pe nisipul aleii. Un b rbat se ivi înă ă

pragul uşii, aruncând o privire curioas asupra femeii, dispre uitoare şi îngrijorat în aceă ţ ă -laşi timp.

Femeia se ridicase repede. Cu un gest lent îşi descoperi fa a...ţ— Contesa Alma, exclam b rbatul.ă ă— Alt dat Rodrigue, îmi spuneaă ă -i Honorata! r spunse femeia.ă— Doamn , zise b rbatul, aici nu este nici un Rodrigue şi nici o Honorata... eu nă ă -o v dă

decât pe contesa Alma... O duşmanc a Bisericii noastre... şi nici eu nu sunt decât ună p c tos care-şi petrece ultimele zile ale vie ii implorând Domnului iertare... Dar, lua i loc,ă ă ţ ţ doamn ...ă

Se aşez , ochii i se umplur de lacrimi. B rbatul o scrut cu ochii s i duri.ă ă ă ă ă

42


— Şaptesprezece ani! spuse femeia uitându-se în jurul ei. Iat c au trecut şapteă ă -sprezece ani de când am intrat ultima oar aici... Vorbi i de p catele dumneavoas... Dară ţ ă cine le va ierta pe ale mele!...

— Domnul e mare, doamn ...ăŞi, cu capul plecat, cu mâinile împreunate, b rbatul aştept , f r să ă ă ă ă-i pun o singură ă

întrebare m car...ă— Da! De atunci eu suf r şi plâng femeie mincinoas , infidel , miă ă ă -am tr dat îndatoriră -

ile... un minut de orgoliu şi de ambi ie mţ -a aruncat în bra ele voastre... Oh! Ce crud amţ fost pedepsit ! Copilul... acest copil pe care din laşitate lă -am p r sit pe sc rile unei bisericiă ă ă

― de câte ori m-am gândit la copila p r sit , de câte ori nu miă ă ă -am zis c nenorocirile ce să -au ab tut asupra casei noastre au fost pedepse pentru p catele mele!...ă ă

— Domnul e drept, doamn ...ă— Dumneata-mi vorbeşti astfel! se înfurie contesa de Alma... Dumneata, Rodrigue

care m-ai sf tuit să ă-mi abandonez copilul!— Papa nu r spunde de greşelile amantului.ă— Da, r spunse cu am r ciune contesa, da, Sfinte P rinte... În sfârşit, nu mai eşti Roă ă ă ă -

drigue şi eu nu mai sunt Honorata... Deci cu Sfântul P rinte vorbesc... suveranul pontif asă -cult ruga mea umil ...ă ă

— Vorbeşte, fiica mea şi dacă-mi sta-n putere să- i aduc liniştea sufletului.ţ— Sfinte P rinte, relu contesa, dac ar fi fost vorba despre mine, cu uşurin aş fiă ă ă ţă

coborât în mormânt şi m-aş fi închis într-o t cere deplin .ă ă— Este bun hot rârea, fiica mea.ă ă— Dar nu am dreptul s-o execut!... Dac ar fi vorba numai de contele Alma...ă— Contele Alma, o întrerupse Papa cu vioicine poate fi sigur c va g si la Roma, laă ă

Vatican, o situa ie splendid , când va dori sţ ă ă-şi p r seasc cuibul de vultur... v autorizeză ă ă ă să-i spune i...ţ

— Nu-i nevoie să-i spun eu. Contele ştie tot ce ar câştiga de s-ar spune. Şi de multe ori e gata s-o fac . Eu îl voi primi cu bra ele deschise!ă ţ

— Cine-l împiedic s predea Monteforte? Cine m împiedic pe mine s m -nchid deă ă ă ă ă ă vie într-un mormânt? Fata noastr ... Beatrix...ă

— O copil ! Am să ă-i dau o zestre magnific . Am să -o fac prin es . Voi face şi mai multţ ă pentru ea... Îi voi c uta o partid str lucit ... Şi să ă ă ă -ar putea ca b rbatul la care m gândescă ă s urce pe tron. Şi ea va fi regin ! Regin , auzi tu, Honorata!...ă ă ă

— Sfin ia voastr mţ ă -a numit "Honorata"!— Mi-a sc pat!ă— Şi cine este cel la care v gândi i?ă ţ— Se numeşte Cezar Borgia, duce de Valentinois şi poate...— Fiul dumneavoastr ?...ă— Chiar el! Ah, contes , crede iă ţ -m c asta este cea mai mare dovad de afec iuneă ă ă ţ

ce v-o pot da.— Nu o cunoaşte i pe Beatrix!... Are sânge de Sforza. Dumneata crezi p rinte c Monţ ă ă -

teforte a fost invincibil pentru c a fost ap rat de contele Alma. Te înşeli. Beatrix a fost ceaă ă care a însufle it toat garnizoan , cea careţ ă ă -a preg tit eşecul fiului vostru... şi azi este gataă s lupte.ă

43

Michel Zévaco

— Deci, nu eşti de acord cu aceast c s torie? ă ă ăContesa surprins , ridic privireaă ă :— Eu sunt de acord... dar Beatrix v ur şte cu o ur moştenit de la familia Sforza, faă ă ă ă -

milia mea...— S se fac voia Domnului.ă ă— Sfinte p rinte, aştept hot rârea voastr . Ce r spuns s duc la Monteforte?ă ă ă ă ă— Las , fiica mea... Eu nu pot s fac nimic pentru Cezar. De mult miă ă -a sc pat din mâiă -

ni. R zboaiele sale leă -a f cut împotriva voin ei mele. Cred c nici o putere din lume nuă ţ ă -l va împiedica s porneasc spre Monteforte.ă ă

Contesa se ridic încet. Arunc o ultim privire disperat c tre Pap .ă ă ă ă ă ă— Adio, Rodrigue! zise ea.— Dumnezeu s te aib în paz , fiica mea! r spunse Papa.ă ă ă ăHonorata, contes de Alma ieşi împleticinduă -se. De abia se îndep rtase c Papa exă ă -

clamă:— Cerule! Ce spectru! Iat o vizit la care nu m aşteptam deloc!ă ă ăB rbatul surâse ironic. Apoi deschise o uş şi intr în camera vecin . Aici, în penumă ă ă ă -

br , un b rbat sta aşezat.ă ăEra Cezar Borgia pe care Papa-l adusese cu el în momentul în care primise crucifixul

de aur de la contesa Alma.— Ei, ai auzit? întreab b trânul Borgia.ă ă— Totul!... Voi rade Monteforte de pe fa a p mântului.ţ ă— Numai dac r zboinica Beatrix...ă ă— Primevère! zise Cezar, p lind.ă— Ai auzit ce mult te iubeşte!— O s m iubeasc ! zise Cezar cu un ton sumbru.ă ă ă— Pân una alta, neă -am mai f cut un duşman... Contesa Alma... credeam că ă-mi v fiă

de folos... Doream s meditez c s toria ta... Ah, Sforza ştia au fost întotdeauna greu deă ă ă ă mânuit.. Du-te Cezar. Vreau s m rog... Şi cerul s nu le dea voie, mamei şi fiicei s se înă ă ă ă -tâlneasc !ă

— M ocup eu de asta! morm i Cezar.ă ă— Ah, dar contesa a uitat aceast mic bijuterie... late uit un crucifix de aur... Credă ă ă

c aş putea să -o ajung şi să-i înapoiez acest sfânt odor, la care nu m îndoiesc c ine aşaă ă ţ de mult...

Cezar îl privi pe tat l s u cu aten ie.ă ă ţ— Şi, dac nu este aceiaşi, seam n foarte tare cu cel uitat... O mic diferen ... Uiteă ă ă ă ţă

Cezar, Cristos nu are spini pe frunte pe crucifixul contesei... În timp ce al nostru are unul foarte ascu it, în eap bine...ţ ţ ă

Cezar lu crucifixul de aur din mâinile papei şi plec gr bit.ă ă ăContesa Alma, ajunsese deja în poştalionul care o aştepta la umbra stejarilor, nu de-

parte de poarta Florentin . Tr sura porni la drum. Nu f cuse înc cinei sute de paşi c ună ă ă ă ă cavaler o ajunse şi f cu semn vizitiului s opreasc . Acesta ascult .ă ă ă ă

Cavalerul se plec şi salut cu gravitate. Contesa îi recunoscu.ă ă— Cezar Borgia! exclam uimit .ă ă

44


— Chiar eu, doamn ... Deşi familiile noastre se duşm nesc, am vrut s v prezintă ă ă ă omagiile mele şi tot respectul... Când venerabilul meu tat a vrut s trimit un servitoră ă ă pentru a v înapoia crucifixul uitat, am alergat eu însumi!...ă

— Am uitat ceva?— Acest crucifix... Tata mi-a spus c ine i foarte mult la el... Am vrut s viă ţ ţ ă -l aduc ime-

diat.Contesa avu un zâmbet trist.— Mul umesc, mult domnule, zise ea roşind.ţÎntinse mâna s ia crucifixul, dar o în ep tur mic o f cu s scoat un strig t. O asă ţ ă ă ă ă ă ă ă -

peritate a crucifixului îi zgâriase palma, dar o zgârietur abia vizibil ...ă ă— Oh, ce neîndemânatic sunt! V-am f cut r u, doamn ?... N-am s miă ă ă ă -o iert nicio-

dat .ă— Nu-i nimic...— Adio, deci, doamn ... Iat c misiunea mea să ă ă -a încheiat... Un singur cuvânt! Orice

s-ar întâmpla, voi p stra pentru dumneavoastr o mare stim şi o adânc pre uire...ă ă ă ă ţSpunând aceste cuvinte, Cezar porni spre Roma. Înainte de a intra în oraş, se opri,

privi tr sura care se îndep rta pierzându-se în zare:ă ă— Peste trei zile, când acest poştalion va ajunge la Monteforte, în el se va afla un ca-

davru!Numai c poştalionul nu mergea la Monteforte. Se opri în fa a Hanul Furcii, Contesaă ţ

Alma se duse în camera pe care o re inuse şi nu ieşi decât noaptea. Atunci, încalec pe calţ ă şi singur îşi continu drumul. Curând p r sind drumul mare, ajunse la o potecu t iată ă ă ă ţă ă ă printre stânci. La cap tul acesteia se vedea o vil .ă ă

În clipa în care contesa ajunse în fa a acestei case, o umbr alb , âşnind dintre stânţ ă ă ţ -cile acoperite cu mirt ap ru deodat pe c rare.ă ă ă

— Beatrix! exclam contesa cu mare bucurie.ă— Mam ! Ce neliniştit am fost!... Ai întârziat mult!... r spunse Primevère strângândă ă ă -

o pe contes în bra e.ă ţCele dou femei se gr bir s intre în cas . Un servitor înarmat închise în urma loră ă ă ă ă

uşa.— Ei, mam ... ai reuşit? Întreba Beatrix dup ce se instalar la parter, în camera deă ă ă

zi. Ai putut s întâlneşti persoanele pe care doreai s le vezi?...ă ă— Aceste persoane, nu sunt la Roma! r spunse contesa cu o voce stins .ă ă— Ah, mam ... sunt atât de bucuroas ... Când miă ă -ai spus ieri c inten ionezi o împă ţ ă-

care între familia noastr şi Borgia, nă -am putut s nu m simt îngrijorat . Am avut o strână ă ă -gere de inim ... Nu poate fi pace în Italia atâta timp cât aceşti monştri sunt în via ...ă ţă

— Linişteşte-te Beatrix, zise cu am r ciune contesa... Miă ă -e team îns c r zboiulă ă ă ă este inevitabil...

— Curaj, mam !... Sunt hot rât s lupt pân la cap t... Dar spuneă ă ă ă ă ă -mi mam , nuă cumva ai fost urm rit ?ă ă

— Nu, cu siguran ! Dealtfel am respectat planul t u. M-am oprit la Hanul Furcii.ţă ă— Bine mam ! Exilul nostru se va sfârşi curând, oricum... Mâine sear , la Roma, va fiă ă

ultima reuniune... şi poimâine, în zori, vom p r si acest loc unde neă ă -am ascuns atâtea zile şi vom pleca spre Monteforte...

45

Michel Zévaco

— Ah, ce suflet r zboinic ai Beatrix...ă— Trebuie mam , fiindc b rba ii au inimi de femeie.ă ă ă ţContesa tres ri.ă— Faci aluzie la tat l t u?ă ă— Da, La tat care nă -a avut curajul s vin aici... Dar ce ai mam ?... Eşti palid .ă ă ă ă— Nu-i nimic... Am vrut s iau paharul sta cu ap şi... mâna mea... nu poate să ă ă ă-l

cuprind ...ăÎncearc s ia paharul dar degetele în epenite îl sc par şi acesta se f cu nd ri.ă ă ţ ă ă ă ţă ă— Nu ştiu... ce am... Îmi simt mâinile paralizate...— Dumnezeule, mam , strig Primevère, mâinile tale sunt albe ca varul... degeteleă ă - iţ

se crispeaz ... Mam ! Ce ai?ă ă— Simt c bra ul mi se îngreuneaz ... miă ţ ă -e frig... pân la cot... Îmi vâjâie capul... Oh!ă

Am ghicit!Aceast ultim exclama ie o f cu pe contes s scoat un ip t sfâşietor, de spaimă ă ţ ă ă ă ă ţ ă ă

şi îngrijorare. Primevère o prinse în bra e încercând sţ -o linişteasc .ă— Ce s fac, întreab ea pierdut .ă ă ă— Nimic, fata mea... r spunse contesa. Nimic. Orice încercare este zadarnic , c ciă ă ă

otrava care curge în venele mele este necru toare...ţă— Otrav ?ă— Otrava familiei Borgia!...Fata r mase n uc , speriat , contrariat , întrebându-se dac nu cumva maic -sa îşiă ă ă ă ă ă ă

pierdea min ile... Dar contesa continu cu o voce care devenise greoaie:ţ ă— Caut în corsetul meu, c ci mâinile mele sunt paralizate.ă ăPrimevère se gr bi să ă-i îndeplineasc dorin a.ă ţ— Crucifixul!... ia-l.— Uite-l mam ...ă— Arată-mi-l... Ah, în eleg! Nu este crucifixul meu... L-a schimbat... Otrava este acoţ -

lo... În coroana de spini... Beatrix... fii atent la crucea asta...ă— Oh! Nu se poate! bâigui fata, e un vis urât.— E o realitate îngrozitoare, Beatrix... Ascultă-m , fata mea... Eu o s mor. Întră ă -o or ,ă

n-am s mai fiu... Ascultă ă-m f r s m întrerupi. Ceea ce î i voi spune este grav...ă ă ă ă ă ţBeatrix îngenunche lâng mama sa, îi cuprinse mijlocul cu bra ele, puse capul înă ţ

poala mamei şi începu s plâng încet.ă ă— Beatrix ― continu contesa, eşti tân ră ă ă... dar ai un suflet întreprinz tor şi puternic.ă

Tu po i s auzi orice... Îmi trebuie, pentru aţ ă - i spune anumite lucruri, un curaj pe care nuţ -mai moartea mi-l d ... şi certitudinea c nă ă -am s te mai v d... c nă ă ă -o să-mi fie ruşine de tine...

— Să- i fie ruşine... ie... mam ?ţ ţ ă— Beatrix sunt o femeie vinovat ! Ascultă ă-m . Un b rbat a venit... Tat l t u se îndeă ă ă ă -

p rtase de Monteforte. Cerul să ă-mi ierte gândul cumplit ce-mi trece prin minte. În acest moment!... Orice ar fi, tat l t u deci a lipsit opt zile... Întră ă -o sear , am sim it o ciudată ţ ă dragoste... b rbatul... am cedat...ă

Un hohot de râs o în buş pe Primevère. Dar nu scoase nici un sunet.ă ă

46


— Pe b rbatul acesta lă -am v zut la Roma... În palatul s u... Dacă ă ă- i fac aceste m rţ ă -turii care m înnebunesc Beatrix este numai pentru a şti c aceast leg tur a avut şi oă ă ă ă ă urmare... Am fost mam ... Am n scut o feti ...ă ă ţă

Spunând aceste cuvinte, contesa privi cu spaim spre fat . Dar avea capul cufundată ă în poala ei.

— Dac am fost o so ie necredincioas , continu contesa am devenit şi o mam crimă ţ ă ă ă -inal ... Acest copil, la sfaturile amantului meu, lă -am p r sit! Am l sat feti a pe sc rile bisă ă ă ţ ă -ericii, de la intrarea în Ghetto, Biserica îngerului... De atunci, înnebunit de remuşc ri amă ă c utată -o zadarnic. Asta este adev rata mea crim Beatrix... M ascul i?ă ă ă ţ

Primevère d du din cap încuvin tor.ă ţă— Aceast crim a fost pedepsit azi... nu prin moarte cum ai putea crede... ci prină ă ă

p rerile de r u ceă ă -mi sfâşie inima. Acest copil Beatrix... sora ta... tr ieşte... simt asta...ă Ceea ce nu am reuşit eu s fac. Beatrix... Acum, pe pragul mor ii te rog pe tine să ţ -o faci... Caut-o! G seşteă -o... Ai grij ca sora ta s nu fie nefericit pe lumea asta.ă ă ă

— Î i promit, mam ... şopti Beatrix. Am sţ ă -o g sesc şi am să -o iubesc, mam !...ăŞi Primevère ridicându-se, cuprinse în mâinile ei capul mâniei şi o s rut cu dragoste,ă ă

pe frunte.— Nu te mai gândi la trecut, o rug ea.ăMuribuna d du din cap.ă— Trebuie să- i m rturisesc... numele!...ţ ă— Numele?— Da... Trebuie să-i cunoşti pe tat l copilului... al sorei tale este cel ce ă însângerează

ara... ceţ l care m-a otr vit prin fiul s u. Este Borgia... Papa!...ă ăUn strig t de groază ă ieşi din pieptul fetei. Îi lu mâna mamei şi o scutur ă ă cu brutali-

tate.— Oh! repet ... Cum e posibil?ăDar contesa Alma r mase nemişcat şi t cut . Era zguduit de frisoane... Primevèreă ă ă ă ă

c zu în genunchi, disperat , prad unei dureri îngrozitoare.ă ă ă

Capitolul XII Raphael Sanzio

Îl vom aduce acum pe cititorul nostru într-o cas mare şi frumoas , aflat pe flană ă ă -curile lui Pincio ― una din colinele Romei. La primul etaj era o sal mare, unde p trundeaă ă lumin dinspre balcon, în valuri. Era atelierul lui Raphael Sanzio.ă

Ajutat de un tân r, apropiat de vârsta lui, scotea tablourile de pe pere ii atelierului. Peă ţ m sur ce pânzele erau desprinse, tinerii le treceau pe o frânghie şi le coborau pe fereasă ă -tr , întră -o şaret ce era oprit în fa a casei şi în care un om aranja lucr rile în ordine. Toateă ă ţ ă astea- i d deau impresia unei mut ri gr bite, sau unei fugi.ţ ă ă ă

Tinerii, în timp ce-şi f ceau treaba, vorbeau!ă

47

Michel Zévaco

— Deci, spunea prietenul lui Raphael, la Floren a trebuie s ajung tablourile?ţ ă ă— Da dragul meu Machiavelli... la Floren a... Acolo sper s aflu ajutor şi protec ie,ţ ă ţ

gra ie iubitului meu maestru Perugino...ţ— În cinsprezece zile, cel mult, toate comorile astea vor fi în Floren a, eu r spund deţ ă

asta, Sanzio.— Î i mul umesc, Machiavelli. Ştiu c pot conta pe prietenia ta. Dar nţ ţ ă -ar fi mai bine să

le aduci chiar tu, în loc s mi le trimi i? Vino şi tu, Machiavelli... Roma este un oraş mort...ă ţ Floren a, dimpotriv , este creierul Italiei...ţ ă

Machiavelli cl tin din cap.ă ă— Da, zise el, îmi place Floren a, aşa cum î i place şi ie... şi întrţ ţ ţ -o bun zi, acolo-miă

voi scrie cartea care umple gândurile şi visele... Dar aici g sesc materiale pe care nu leă pot g si nic ieri, în alt parte.ă ă ă

— Ce vrei s spui?ă— C pentru aă -mi scrie cartea, nu pot avea modele mai bune decât Borgia... Ce crimi-

nal grozav! Se poate imagina un amestec mai perfect de cruzime, viclenie şi violen ? Ceţă tip admirabil de despot, pentru a-i insufla poporului oroarea fa de despotism!... Ah! Ceţă bucuros sunt c nu miă -am pus în aplicare planul de a-l înjunghia pe Borgia!...

Machiavelli t cu subit. Apoi, îşi trecu mâna peste fruntea fierbinte şi întorcându-seă spre Raphael, care-l contempla zise:

— Iartă-m , prietene, pentru r t cirea mea, acum când tu eşti pândit de atâteaă ă ă primejdii... Dar la ce te gândeşti?

— Rosita! murmur cu team în glas.ă ă— Fornarina ta! continu Machiavelli. Ar trebui să ă-mi spui de ce trebuie s pleci aşaă

de grabnic... de ce fugi.— Machiavelli... fiecare minut este foarte pre ios... întrţ -o bun zi, când vei veni s mă ă ă

vezi la Floren a, sau la Urbino, î i voi spune tot... Azi, nu pot sţ ţ ă- i spun decât c Rosita esteţ ă în primejdie de moarte... Ceea ce mi-a povestit ieri, Maga, la Ghetou, m-a însp imântat...ă Mâine în zori eu şi Fornarina vom fi departe de Roma pe drumul ce duce la Floren a... Darţ înainte de a pleca, ne vom c s tori...ă ă

— Bine... Şi unde va avea loc?— Noaptea asta, în bisericu a îngerului, care se afl la intrarea în Ghetou... Aici a fostţ ă

g sit odinioar s rmana mea Fornarina de Maga...ă ă ă ă— La ce or ?...ă— Dup slujba de sear ... pe la dou diminea a... Vom pleca imediat dup ceremonieă ă ă ţ ă

şi vom lua tr sura din locul pe care miă -l vei spune tu.— Fii liniştit, totul va fi gata... O tr sur solid , cai repezi... M ocup eu de tot... Dară ă ă ă

spune-mi am vreo cincizeci de duca i... ai nevoie de ei?ţ— Nu, sunt bogat. Vistiernicul papei mi-a pl tit bineă "Fecioara în jilţ".Tablourile fuseser înc rcate. Cei doi prieteni coborâr şiă ă ă -şi luar r mas bun pân laă ă ă

ceremonia ce urma s se in la biseric . Machiavelli urma s fie martorul Fonarinei.ă ţ ă ă ă Raphael ajunse la biseric şi intr în untru. Pictorul c uta din priviri un preot şi, nev zândă ă ă ă ă pe nimeni, se îndrept spre sacristie, când observ un c lug r care ieşea, cu capişonulă ă ă ă tras pe ochi, traversând naosul. Raphael îl opri.

48


— P rinte îi zise el, a i putea să ţ ă-mi spune i dac preotul acestei biserici este aici,ţ ă acum?

C lug rul îi arunc o privire fugar şi avu un gest de surpriz nedisimulat.ă ă ă ă ă— Acest venerabil preot este bolnav, r spunse el, iar eu îi pot ine locul.. Ave i nevoieă ţ ţ

de ajutorul sfintei noastre religii?— P rinte, relu tân rul dup o scurt ezitare, e vorba de o c s torie...ă ă ă ă ă ă ă— Bine, fiule... şi atunci?...— O c s torie., f r fast... f r lume mult ... Logodnica... dintră ă ă ă ă ă ă -un capriciu... doreşte

ca aceast c s torie s se fac noaptea.ă ă ă ă ă— Sunte i logodnicul?ţ— Da, p rinte.ă— Şi logodnica, cine e?— Ve i afla numele la timpul potrivit.ţ— Bine, bine, fiule. Şi vre i s t ce i c s toria noaptea? Poate vre i s r mân seţ ă ă ţ ă ă ţ ă ă ă -

cret ? Po i s mi te dest inui, fiule.ă ţ ă ă— Ei bine, da, p rinte... Trebuie ca aceast c s torie s r mân necunoscut ...ă ă ă ă ă ă ă ă— Ultima slujb este la ora unu noaptea, a doua la ora dou ...ă ă— La ora dou ...ă— E foarte bine... Şi, când?— În noaptea asta, p rinte! Vede i vreun inconvenient?ă ţ— Nici unul, nici unul! S fi i aici la noapte, la ora dou cu logodnica dumneavoastră ţ ă ă

şi martorii... şi-am s v unesc.ă ăRaphael mul umi c lug rului şi ieşi din biseric . În ceea ceţ ă ă ă -l priveşte pe reverend,

acesta aştept pân ce tân rul se îndep rt , apoi se îndreapt gr bit spre sacristie. Acolo,ă ă ă ă ă ă ă un preot b trân aranja od jdiile întră ă -un dulap vechi.

— Frate Dominico, zise c lug rul, pute i s merge i acas . Preotul ridic o privire înă ă ţ ă ţ ă ă -treb toare spre reverend... Pentru c sunte i bolnav continu el.ă ă ţ ă

— Eu sunt bolnav, Dom Garconio?...— Da! Pân mâine! M-auzi i? relu c lug rul pe un ton poruncitor.ă ţ ă ă ăPreotul se înclin umil.ă— Dorin a dumneavoastr este lege, Dom Garconio!ţ ă— În zori vei putea s te întorci în biseric . Pân atunci, credeă ă ă -m , stai în pat...ăPreotul suspin , îi d du cheia bisericii şi plec . La rândul lui, c lug rul ieşi, închiseă ă ă ă ă

uşa cu cheia şi, în mare grab plec spre Vatican...ă ă— Este ora unu... Locuitori ai oraşului, dormi i în pace!... Paznicul de noapte anun aţ ţ

spre Ghetou... ora f r s intre.ă ă ăÎn locuin a înţ tunecat a lui Maga, Raphael Sanzio şi Rosita, mica Fornarina, logodnicaă

sa, îşi luau r mas bun de la b trâna magician . Calm şi aparent indiferent , Maga oă ă ă ă ă mângâia pe Fornarina care plângea în bra ele ei...ţ

— Mam , implora fata, vino cu noi...ă— Trebuie s r mân! r spunse ca cu un ton hot rât. Mai târziu, am s vin la voi...ă ă ă ă ă

poate! Dar acum mai am ceva de îndeplinit aici.— Face i cum crede i, Maga, zise Raphael emo ionat.ţ ţ ţ— Mam ! Cum s tr iesc departe de tine? întreb Fornarina.ă ă ă ă

49

Michel Zévaco

— Hai, copii duce iţ -v ! zise ea. E timpul!...ă— Un ultim cuvânt, Maga, zise Raphael. Nu uita i c miţ ă -a i promis numele celor ce oţ

pun pe Rosita... În primejdie... şi cine sunt ei!— Da, ve i afla... Dar la timpul potrivit... Acum fugi i de la Roma, mai repede...ţ ţ— Poştalionul nu aşteapt ... În câteva zile, vom fi la Floren a...ă ţ— Numai atunci voi fi liniştit ... Hai... E timpul...ăMaga o îmbr işa pe Rosita. Apoi, gr bit se retrase în cealalt înc pere l crimând.ăţ ă ă ă ă ăR mas singur , Maga se ghemui dup obiceiul ei cu capul în genunchi; o durereă ă ă ă

sfâşietoare o cuprinse.Raphael şi Rosita ajunseser repede la biseric . Era aproape ora dou când ajunseră ă ă ă

la capel .ăÎn interiorul bisericii o lumin palid pâlpâia de la cele dou lumin ri. Martorii, tineriă ă ă ă

prieteni ai lui Raphael şi Machiavelli, aşteptau... Un preot înso it de un copil din cor, ieşirţ ă din sacristie.

Slujba se termin . Se schimbar verighetele. Când se termin , Machiavelli se apropieă ă ă de Raphael:

— Poştalionul v aşteapt lâng poarta Florentin , în afara zidurilor. Oă ă ă ă iau înainte să deschid poarta. Gr beşteă -te.

Tân rul disp ru. Sanzio şi Rosita ieşir din biseric . Martorii se apropiar , felicitară ă ă ă ă ă mireasa şi apoi plecar la casele lor.ă

Raphael şi Fornarina r maser singuri. Pornir la drum, cu paşi gr bi i, c tre poartaă ă ă ă ţ ă Florentin şi intrar pe o str du strâmtat şi întunecat .ă ă ă ţă ă ă

Deodat , în jurul lor, ap rur cinsprezece umbre t cute careă ă ă ă -i înconjurar . Sanzioă scoase sabia. Rosita ip însp imântat .ţ ă ă ă

F r s scoal un cuvânt, p strându-şi toate for ele pentru lupt , Raphael îşi lu so iaă ă ă ă ă ţ ă ă ţ în bra e şi, cu pumnalul ridicat n v li asupra grupului ceţ ă ă -i st tea în cale. Dar nu apuc să ă ă fac doi paşi c se cl tin şi se rostogoli pe pavaj; o lovitur puternic îi zdruncinase caă ă ă ă ă ă -pul...

Tân rul auzi un ip t de dezn dejde... apoi leşin .ă ţ ă ă ăCând îşi reveni, noaptea înc nu se sfârşise.ă— Rosita! strig cu o voce îngrozit .ă ăMâinile lui pip iau întunericul. În jurul lui nu era nimeni. Sentimentul de spaim îi biă ă -

ciui for ele. Reuşi s se ridice în genunchi... Privea r t citţ ă ă ă .— Rosita, strig înc o dat .ă ă ăDar nimeni nu-i r spunse.ăAtunci, cumplita realitate puse st pânire pe mintea sa. Rosita disp ruse! O r piser !ă ă ă ăSanzio nu scoase nici un sunet, nici-o lacrim ... îi r m sese o speran : Maga.ă ă ă ţăZ p cit de lovitura ceă ă -o primise în cap Raphael împleticindu-se spre Ghetto. Ajunse

gâfâind. Intr în locuin a lui Maga. O lumânare pâlpâia întră ţ -un ungher... La lumina ei, Raphael v zu dulapul r v şit, sertarele trase.ă ă ă

— Maga! Maga, strig el înnebunit.ăSe n pusteşte în înc perea unde b nuia c o va g si pe Maga. O exclama ie deă ă ă ă ă ţ

durere, un ip t de dezn dejde urcar spre buzele lui. Camera era goal . Maga disp ruse.ţ ă ă ă ă ă

50


Capitolul XIII Calea Appia

În aceeaşi noapte în care se oficiase ceremonia c s toriei în tain a lui Raphaelă ă ă Sanzio şi Fornarina, cavalerul de Ragastens p r sise Hanul "La Frumosul Janus" undeă ă locuia înc .ă

Dup greaua încercare prin care trecuse, când mul imea vrusese să ţ ă-l linşeze, crezîn-du-l asasinul lui Francois Borgia, Duce de Gandie, Cezar Borgia îi oferise g zduire înă castelul Saint-Ange. Dar, fie din bravad , fie pentru a se bucura de toat libertatea, Ragasă ă -tens refuzase.

— Monseniore, spuse el, m-aş sufoca în colivia superb pe care miă -o oferi i.ţCezar Borgia nu mai insistase, mul umit de nonşalanta cavalerului s u pe careţ ă -l admi-

ra pentru curajul de care d duse dovad în ultima lui confruntare cu mul imea.ă ă ţCavalerul r t cea pe str zile pustii. Întunecate, pline de umbre şi t cute. Ajunse înă ă ă ă

sfârşit pe Calea Appia.— Mi s-a spus s num r pân la al dou zeci şi treilea mormânt, la stânga. În ceă ă ă ă

priveşte parola ea este anagrama cuvântului ROMA ― AMOR ― numai de mi-ar purta noroc!

Ragastens se gândea c o va vedea pe Primevère pentru a treia oar . Inima îi b teaă ă ă puternic la gândul acestei întâlniri.

Ajunse la mormântul indicat dar nu v zu pe nimeni.ă— Am ajuns prea devreme sau prea târziu? se întreb el.ăÎn acest moment, lâng el în desişul unor tufe o voce murmur :ă ă— Roma!— Amor r spunse Cavalerul.ăAp ru un b rbat, s rind dintră ă ă -un boschet de arbuşti s lbatici. F r un cuvânt împinsă ă ă

porti a de bronz ce închidea intrarea întrţ -un cavou şi-i f cu loc lui Ragastens.ăCavalerul intr şi se trezi întră -o înc pere strâmt luminat slab de o f clie. Planşeulă ă ă ă

era din dale. Una din dale smuls din alveola ei şi ridicat lâng perete l sa s se vad ună ă ă ă ă ă tunel întunecat.

Aplecându-se asupra acestei intr ri în tunel v zu o scar de piatr care cobora multă ă ă ă în p mânt. Coborî f r nici o re inere.ă ă ă ţ

La c p tui sc rii începea o galerie, iar la cap tul acesteia lic rea o lumin ... Se înă ă ă ă ă ă -drept spre lumin .ă ă

Galeria d dea întră -o sal spa ioas din care porneau mai multe tuneluri în toate diă ţ ă -rec iile.ţ

— Catacombele! îşi zise el.Atunci, privi în jurul s u. Sala în care se afla era circular . De jur împrejur deă ă -a lungul

pere ilor erau puse scaune şi banchete comode şi confortabile: erau vreo dou zeci. Peţ ă

51

Michel Zévaco

fiecare st tea câte un b rbat. Cu un gest unul din b rba i îi ar t cavalerului un loc liberiă ă ă ţ ă ă Ragastens se aşez şi aştept .ă ă

Majoritatea b rba ilor erau tineri. Pe fe ele lor era zugr vit frumuse ea tipic italieă ţ ţ ă ă ţ -neasc cu tot ce are ea mai sever şi mai suav. O anume gravitate conferea tuturoră fizionomiilor un caracter comun de hot râre de voin nestr mutat .ă ţă ă ă

— Ei dr cie! Iat adev ra i b rba i!... Şi dac ei conspir voi da de cel pe careă ă ă ţ ă ţ ă ă -l duşm nesc... Dar împotriva cui conspir ei oare? Şi ea?... Unde este ea? Ce rol joac înă ă ă aceast conspira ie, ce rol îmi rezerv mie?ă ţ ă

În acest moment un foşnet de rochie, sunetul unor paşi uşori se auzi în galeria în care se afla Ragastens. Toate privirile se îndreptar în aceeaşi direc ie, aproape toate fe ele exă ţ ţ -primau ner bdare. Dar vreo patru dintre ele ar tau un sentiment ce nu se putea confunda:ă ă Dragostea!...

În cadrul de la intrarea din sal , ap ruse o femeie. Ragastens ghici: era Primevdre!ă ă Fa a ei era acoperit de un v l negru şi era îmbr cat toat în negru...ţ ă ă ă ă ă

Un murmur de uimire str b tu întreaga asisten . Semnele unui doliu recent erauă ă ţă neîndoielnice! To i b rba ii se ridicar şi o înconjurar pe tân ra fat care, în picioare, spriţ ă ţ ă ă ă ă -jinindu-se de un perete, cuprins de o durere ce nu şiă -o putea st pâni, izbucni întră -un ho-hot de plâns. Unul dintre cei de fa , prin ul Manfredi, b trân cu barb alb se apropie deţă ţ ă ă ă ea şi-i lu mâna.ă

— Beatrix, întreab el? Ce e cu veştmintele astea de doliu? Vorbeşte... Ce nenoroă -cire...

Primevère, atunci, ridic v lul.ă ă— Mama mea a murit!— A murit? Contesa Alma?— Asasinat !... Otr vit !... E destul? Seniori, nobili dezmoşteni i, p rin i, baroni şiă ă ă ţ ă ţ

con i deposeda i, mai e nevoie de alte crime?... şi, este mereu aceeaşi mân ucigaş , careţ ţ ă ă loveşte neobosit , nes tul de moarte. Este acelaşi om, mereu acelaşi... acelaşi tiran careă ă ă concepe asasinatul! Papa!... şi e mereu acelaşi b rbat... aceiaşi tigru care se n pusteşteă ă asupra victimelor ce-i sunt ar tate cu degetul... fiul s u... Cezar Borgia!...ă ă

— Cezar Borgia ― îşi spuse Ragastens cu o voce stins , f cînduă ă -se alb ca varul. Cezar! Protectorul meu!

La numele Borgia, un fream t str b tu asisten a. Nici un ip t nu le sc p . Dar ună ă ă ţ ţ ă ă ă sentiment de ur neclintit se putea citi pe toate fe ele.ă ă ţ

— Beatrix! zise prin ul Manfredi... fata mea. Lasţ ă-m să ă- i spun astfel, pentru c tat lţ ă ă t u, care ar fi trebuit s fie aici, nu este la locul ce ar trebui să ă ă-l ocupe... caut cuvintele în zadar, copila mea... degeaba încerc s g sesc cuvinte pentru aă ă - i alina durerea. Este oţ nenorocire mare, copilul meu... Dar dac te poate consola ceva pe lumea asta este certiă -tudinea într-o viitoare r zbunare... Prietenii noştri, to i de fa aici, la ultima întâlnire peă ţ ţă care ne-ai dat-o, iţ -au adus nişte veşti bune... Roma se agit ... Floren a e îngrijorat deă ţ ă puterea lui Borgia... Blognia şi Plombino se vor r scula... Forli, Pesaro, Imola, Rininiă preg tesc r zboinici... O scânteie este de ajuns pentru a porni incendiul care vine...ă ă

Beatrix îşi şterse ochii. Pe fa a ei ap ruse o hot râre puternic ...ţ ă ă ă— Seniori, spuse ea, durerea mea nu mi-a sc zut dorin a de lupt . Monteforte iă ţ ă -a rezi-

stat prima oar lui Cezar... De data asta, Monteforte va da semnalul de lupt şi de eliberă ă -

52


are... Ştiu c Cezar preg teşte o incursiune asupra domeniului Alma, ultimul bastion al libă ă -ert ii noastre... Seniori, toat for a de rezisten va trebui săţ ă ţ ţă -o concentram la Monteforte... şi acolo v dau întâlnire.ă

— La Monteforte!Fu un ip t ce âşni din toate piepturile, în acelaşi timp.ţ ă ţ— Acum ne vom desp r i, zise Beatrix, dar aş vrea mai întâi să ţ ă-mi fac o datorie de

onoare ce-o am fa de to i: aceea de a v prezenta pe noul nostru tovar ş.ţă ţ ă ăPrivirile, pline de simpatie, se îndreptar c tre Ragastens.ă ăPrimevère lu mâna cavalerului.ă— Domnilor, Cavalerul Ragastens ― o inim nobil , un spadasin încercat... Ve iă ă ţ

în elege mai bine încrederea mea când ve i afla c el mţ ţ ă -a salvat din mâinile lui Borgia, f r s aib m car un moment de re inere!ă ă ă ă ă ţ

Se auzir şoapte pline de simpatie. Prin ul Manfredi îi întinse mâna lui Ragastens.ă ţ— Cavalere, fi i binevenit printre noi!ţDar spre stupefac ia adun rii, Ragastens nu întinse mâna prin ului. Capul lui plecatţ ă ţ

tr da o triste e f r margini, iar pe fa a lui, de obicei atât de senin , acum ap ruser semă ţ ă ă ţ ă ă ă -nele unei mari nelinişti şi tulbur ri.ă

O linişte amenin toare plutea în cript . Primevère f cu doi paşi înapoi. Ochii ei întreţă ă ă -b tori erau intui i spre cavaler, iar paloarea îi cuprindea fa a.ă ţ ţ ţ

Cavalerul, ridicându-şi privirea cuprinse întreaga adunare, apoi, oprindu-se asupra lui Primevère spuse?

— Doamn şi dumneavoastr domnilor, o neîn elegere cumplit să ă ţ ă -a produs între noi... Nu vreau s ascund adev rul. Oricare ar fi urm rile frană ă ă che ei mele, trebuie s v spun cţ ă ă ă sunt omul monseniorului Cezar Borgia, de la sosirea mea la Roma...

— Tr dare exclam prin ul Manfredi, în timp ce mai multe pumnale lucir în palida luă ă ţ ă -min .ă

— Nu, nu este vorba de tr dare! r spunse Ragastens cu o linişte superioar . E oă ă ă neîn elegere de care nu sunt vinovat În alte împrejur ri domnule, a i pl ti cu via a cuvânţ ă ţ ă ţ -tul pe care l-ai rostit. Dar pentru neliniştea dumneavoastr , pentru p rul dumneavoastră ă ă alb, pentru gândurile ce nu vi le pot împ rt şi... v iert!ă ă ă

— M ierta i! r cni b trânul. Doamne sfinte! Nimeni nă ţ ă ă -a îndr znit să ă-i vorbeasc astfelă prin ului Manfrediţ ― Da. Domnule... şi am tot dreptul s v vorbesc pentru c mă ă ă -a i acuzatţ pe nedrept. Rege dac a i fi, împ rat, pon ii suveran, eu, aşa umil cum sunt, sunt mai preă ţ ă ţ -sus de dumneavoastr fiindc nu vreau s m r zbun...ă ă ă ă ă

— Ragastens pronun aceste cuvinte cu mult c ldur , în purtarea lui era o mare noţă ă ă ă -ble e, iar triste ea care r zb tea prin cuvinte era tot atât de sincer , încât cei de fa nuţ ţ ă ă ă ţă -şi putur st pâni admira ia pe care o re sim eau.ă ă ţ ţ

Primevère asista la aceast scen nepl cut , inându-se deă ă ă ă ţ -o parte şi nimeni nu putea ghici sentimentele care puseser st pânire pe inima ei.ă ă

— Explica iţ -v , relu Manfredi.ă ăCavalerul se întoarse spre Primevère.— Doamn , când am avut fericirea s v întâlnesc şi să ă ă ă-l alung pe acel c lug r, nuă ă

ştiam care v sunt prietenii şi care duşmani! Dac , am îndeplinit datoria, ca orice om deă ă

53

Michel Zévaco

onoare, de a v ap ra, în ciuda r zbun rii la care m~am expus, f r s ştiu... şi, chiar deă ă ă ă ă ă ă -aş fi ştiut, doamn , oricum pentru mine tot o mare onoare era s v slujesc.ă ă ă

— Ei bine, domnule, zise prin ul Manfredi dac nu sunte i angajat...ţ ă ţ— Ba da, sunt! întrerupse Ragastens. L-am întâlnit pe prin ul Borgia. Primirea pe careţ

mi-a f cută -o a întrecut toate speran ele mele...ţ— Aşa încât, venind aici...— Venind aici, jur c habar nă -aveam c voi întâlni duşmani ai lui Borgia...ăPrimevère se apropie:— Domnilor, domnul Cavaler de Ragastens are dreptate, se afl aici printră -o

neîn elegere, de care numai eu m fac vţ ă inovată... Domnule, sunte i liber s v retrage i.ţ ă ă ţ Cuvântul dumneavoastr c nu ve i dezv lui nimic din cele v zute şi auzite, este deă ă ţ ă ă ajuns...

Ragastens p li. Avea senza ia îngrozitoare c între el şi cea careă ţ ă -i vorbea ap ruse oă pr pastie. Cu o voce tremurând spuseă ă :

— Şi pe dumneavoastr , doamn , v iert... Îmi cere i cuvântul c nu voi da în vileagă ă ă ţ ă vreunul din secretele ce întâmplarea m-a f cut s le aflu... şi asta înseamn c m crede iă ă ă ă ă ţ în stare de tr dare... Dar ave i cuvântul meu.ă ţ

Conjura ii, uimi i de simplitatea, de siguran a şi noble ea care r zb teau din acesteţ ţ ţ ţ ă ă cuvinte şi din purtarea cavalerului, se înclinar .ă

Ragastens, cuprins de o triste e ap s toare, dureroas , primi omagiul acestor oameniţ ă ă ă îndr zne i. Salut cu un gest larg şi, cu pasul sigur porni prin galeria ce ducea spre ieşireaă ţ ă din Cavou.

Primevère înfrigurat , îl v zu îndep rtându-se încet. I se p rea c durerea pricinuită ă ă ă ă ă de moartea mamei sale îi sfâşia şi mai adânc inima.

Capitolul XIV Suflet deznădăjduit

Ragastens când ajunse afar , era livid, încât p rea un mort ieşit din mormânt. Cevaă ă nou şi p trunz tor se petrecuse cu el. Avea o senza ie de dezn dejde şi un sentiment ciuă ă ţ ă -dat de bucurie orgolioas .ă

Mergea cu paşi m run i, printre cele dou şiruri de morminte, încercând s în eleagă ţ ă ă ţ ă ce se petrece cu el. Şi gândurile lui se înv lm şeau:ă ă

"Alt dat când inimaă ă -mi b tea puternic la vederea unei femei, îmi spuneam c suntă ă îndr gostit... c iubesc... apoi, dup un duel sau vreo înc ierare prin vreun cabaret, mă ă ă ă ă f cea s uit cu totul femeia iubit . Eram un om liber! Liber s cutreier p mântul, cu bucuă ă ă ă ă -ria de a mi sim i pretutindeni acas !..."ţ ă

Se opri, îşi şterse fruntea cu mâneca. Apoi murmur !ă— Liber!... şi singur!... Primevère! Îşi duse mâna la ochii ce-l ardeau şl sim i... lacrimi... Da! Ragastens plângea!...ţ

54


Capitolul XV Întâlnirea

Ragastens ajunse în oraş. Se îndrept c tre hanul "La frumosul Janos". Pe cândă ă mergea de-a lungul unei str zi ceă -l ducea drept la han, piciorul s u se lovi de ceva întinsă pe pavaj.

— Ce-i asta? Un om!... Probabil un be iv? Sau un r nit?... Ei, trezeşteţ ă -te omule! Ce dracu!

Cavalerul se plec asupra lui şi începu să ă-l mişte.— S rmanul, în ce stare e, gândea el. Totuşi nu este r nit... dar... sânge...ă ăLa lumina slab a zorilor ce abia mijeau printre a- coperişurile caselor, Ragastensă

v zu c era un tân r, cu p r castaniu buclat, cu o frunte înalt şi bombat , cu o fa exă ă ă ă ă ă ţă -presiv tân rul era leşinat, c ci b t ile inimii se sim eau prin hain .ă ă ă ă ă ţ ă

Ragastens privi în jur şi v zu c mai erau vreo dou zeci de paşi pân la hanul s u. Îlă ă ă ă ă ridic pe tân r, îl puse pe umeri şiă ă -l duse cu el.

Trezit de loviturile puternice, date cu piciorul în uş , hangiul, se gr bi s deschid şiă ă ă ă tot v ic rindu-se, îl ajut pe cavaler să ă ă ă-l care pe necunoscut pân la camera lui Ragasă -tens.

Îl puser apoi în pat. Ragastens şi hangiul îi frecar mâinile şiă ă -i r corir tâmplele cuă ă ap rece.ă

— S fie mort? întreb Bartolomeo... Dar, îl cunosc! Venea adesea, aici s bea un paă ă ă -har de vin alb cu un prieten al s u. Este pictor. Îl cheă am Raphael Sanzio...ă

— În sfârşit!Tân rul deschise ochii. Îşi revenea.ă— V sim i i mai bine, domnule? ă ţ ţ întreab Ragastens.ă— Mul umesc cerului, da... mult mai bine. Spune iţ ţ -mi v rog cine sunte i?ă ţ— Cavalerul de Ragastens.— Sunt Raphael Sanzio, pictor. Nu ştiu cum s v mul umesc, domnule... Dumneavă ă ţ -

oastr mă -a i adus aici?ţ— Chiar eu v-am g sit în strad , la vreo dou zeci de paşi de aiciă ă ă ― aproape mort.Raphael îşi trecu mâinile peste fa .ţă— Oh, Doamne ce vis urât!Ragastens, privindu-l în elese c disperarea îl adusese pe tân r în aceast stare şiţ ă ă ă -l

rug să ă-i spun ce nenorocire, ce dezn dejde-i apas sufletul şiă ă ă -i tulbur inima.ăRaphael, îi mul umi înc o dat , din toat inima şiţ ă ă ă -i întinse mâna, ca unui vechi pri-

eten, în care avea toat încrederea.ă— Domnule, pentru c po i s m consideri prieten, spuneă ţ ă ă -mi ce pot face pentru dum-

neata!— Cavalere, sunt cel mai nefericit om din toat Roma...ă

55

Michel Zévaco

— Iubi i şi nu sunte i iubit, asta e, nu?ţ ţRaphael d du din cap.ă— Iubesc şi sunt iubit. Asta e nefericirea mea. Dar simt c şi dumneavoastr , domă ă -

nule, ave i o suferin ...ţ ţăRagastens îşi opri o lacrim .ă— S nu vorbim despre mine. Eu, în cinsprezece zile nu voi mai fi aici şi toat tulbuă ă -

rarea mea va lua sfârşit.— Pleca i? P r si i Roma?ţ ă ă ţ— Cât mai curând. Numai dac nu ave i nevoie de mine.ă ţRaganstens era convins de cele ce spunea.Raphael, relu conversa ia.ă ţ— Cred domnule c ajutorul dumneavoastr miă ă -ar fi pre ios...ţ Pentru a lupta împotriva

unor duşmani necunoscu i, dar puternici, sunt prea singur...ţ— Vorbi i, spune iţ ţ -mi tot!Raphael se reculese. Apoi îi povesti lui Ragastens tot ce i se întâmplase. Fruntea lui

era acoperit de sudoare, o sudoare rece, de groaz .ă ă— Curaj!— Jur c am nevoie de mult curaj, acum.ăDup ceă -i povesti întâmpl rile din ultimele zile, Raphael continu :ă ă— Rosita a fost r pit ... cred c asta era primejdia despre careă ă ă -mi vorbea Maga...

Poate şi Maga a fost r pit ... Dar de cine? Cine sunt Duşmanii?... Ce vor? Nu pot să ă ă-n eţ -leg.. Când am plecat de la Maga am vrut s m întâlnesc cu Machiavelli... Dar nă ă -am reuşit s m mai in pe picioare. Suferin a miă ă ţ ţ -a întunecat mintea. Nu mai ştiu...

Ragastens îl ascultase cu mult aten ie.ă ţ— Curaj, îi repet el. Povestea este trist , dar nu v d motivul de disperare... Chiar nuă ă ă

b nuieşti pe nimeni?ă— Nu. Nu pot să-mi dau seama.— Poate ave i un rival?...ţRaphael se cutremur de fiori.ă— Gândul sta m -nebuneşte. Îmi arde pieptul şiă ă -mi face capul să-mi plesneasc . Ah?ă

Dumnezeule! Nu poate fi adev rat! Maga ştia... Ea neă -a prevenit... prea târziu...!— Deci s presupunem c Rosita a fost r pit de un rival... Ea v iubeşte, nu?ă ă ă ă ă— O de asta nu m îndoiesc nici o clip .ă ă— O femeie care iubeşte este puternic ! Î i dai seama c Rosita nu va accepta lină ţ ă -

iştit aceast situa ie... Va fi supravegheat ... dar va încerca s scape, s v dea un semnă ă ţ ă ă ă ă de via ...ţă

— Oh, m face i s prind curaj...! La asta nu mă ţ ă -am gândit...!— Pe de alt parte spunea i c ave i o anume trecere la Roma... Un mare senior, careă ţ ă ţ

v consimte s fac cercet ri...ă ă ă ăRaphael se ridic şiă -l îmbr işa pe Ragastens.ăţ— M salva i! M salva i de dou ori... Sunte i prietenul meu cel mai bun, deşi acum oă ţ ă ţ ă ţ

or nici nu b nuiam existenta.ă ăRagastens surâse. Bucuria n valnic a lui Raphael era opera lui.ă ă— Hai linişti iţ -v şi ne vom revedea.ă

56


— Când?— Mâine la ora dou , cel mai târziu. Unde v pot întâlni?ă ă— La prietenul despre care v-am vorbit. La Machiavelli, în strada celor Patru Fântâni,

chiar în fa a fântânii.ţ— Bine voi fi acolo... şi nu dispera...Cei doi prieteni îşi luar r mas bun şi se desp r ir .ă ă ă ţ ăR mas singur, Ragastens, îşi spuse c Raphael trebuie fie liniştit, fiindc e iubit, înă ă ă

timp ce el...

Capitolul XVI Papesa

Ragastens petrecu o noapte alb . Nuă -i era somn. Surescitat de evenimentele din ul-timele ore, nu putu să-nchid ochii toat noaptea.ă ă

Diminea a l sându-l pe C pitan în grija hangiului plec la castelul Saint-Ange.ţ ă ă ăAjuns la castel afl c Cezar Borgia era la Vatican, întră ă -o audien personal la Sanctiţă ă -

tatea Sa, dar că-i l sase vorb că ă ă-l aşteapt în sala de audien e pontificale...ă ţRagastens porni imediat şi în câteva minute intr la Vatican, în saloanele oficiale.ăO mul ime de lume, aştepta cu emo ie, intrarea la Sanctitatea Sa. Ragastens privi înţ ţ

jurul s u şi aştept câteva minute. La un moment dat, un lacheu, îl pofti s -l urmeze.ă ă ăÎn elese c se bucura de o favoare dup privirile celorlal i, priviri nemul umite şi plineţ ă ă ţ ţ

de invidie.Fu introdus într-o sal mare, luxoas mobilat cu mult gust şi rafinament, împodobită ă ă ă

de pânze de valoare, capodopere ale Renaşterii italiene.La o mas , o femeie deschidea scrisori. La câ iva paşi de ea, un b rbat st tea confortă ţ ă ă -

abil într-un fotoliu. Erau Cezar şi Lucre ia Borgia.ţ— Ah! exclam Cezar, iat -l pe cavaler, bravul nostru Ragastens c ruia iă ă ă -am putea

acorda titlul de "Cavaler neînfricat şi nep tat".ă— Monseniore...— Sor , nu lă -ai v zut pe cavaler duelând, luptându-se cu mul imea, aruncând oameniă ţ

de la în l imea capului s uă ţ ă …— Mi-ai povestit toate astea, frate. Lua i loc teribile cavaler... trebuie s st m de vorţ ă ă -

b .ăRagastens se înclin cu respect şi amintirea unor clipe petrecute la castelul Riant îiă

reveni în gând.— Bine! Cavalere, ajută-m !... desfă ă-mi pachetul sta.ăRagastens se supuse.Lucre ia vorbea, se foia, comanda, ca şi cum ar fi fost Papa! Nu mai era cea de laţ

palatul Riant. Acum era o regin , cu ochi vii şi r i, cu gesturi scurte şi hot râte. Era mină ă ă -istru... diplomat... şi lucra pentru stat.

57

Michel Zévaco

— Ha, ha! râse Cezar, este uimit cavalerul... copleşit... Lucre ia noastr esteţ ă "creierul", vezi bine.

— Monseniore! Admir f r uimire activitatea şi puterea de munc a doamnei ducese.ă ă ă— O scrisoare de la trimisul nostru la Pesaro! Ne previne ca locuitorii oraşului se ag-

it ... dou mii de b rba i să ă ă ţ -au înarmat... Pentru tine, Cezar!...— Bine! Asta o vom rezolva pe loc!— Scrie-i ambasadorului Spaniei c ceea ce ne cere este cu neputin a... Papa nuă ţ

poate tolera o astfel de uzurpare de drepturi... Regele Spaniei este prea catolic pentru a nu în elege... şi, dac e nevoie, îl vom ajuta noi s în eleag ...ţ ă ă ţ ă

— Drace! Te-ai sup rat, Lucre ia? Ce este? ă ţ— Nimic! O mizerie.Ragastens asista cu mare uimire la aceast scen careă ă -i prezenta o Lucre ie necunosţ -

cut . Ea era papes !...ă ă— Scrie, dict Lucre ia unui secretar, scrieă ţ -i cardinalului Orsini c Sanctitatea Să a îl in-

vit la mas , la vila sa de la Belvedere, mâine la prânz...ă ă— Cardinalul Orsini va dejuna cu noi, mâine?— Da şi va trebui s fac anchete asupra mor ii lui Francois. Iubitul nostru frate...ă ă ţRagastens care auzise, se cutremur . ă— A propos, întreb ea, asasinul fratelui nostru a fost descoperit?ă— Am arestat vreo dou zeci de şnapani. Doisprezece au fost tortura i, dar nici unulă ţ

nu a m rturisit... Îl vom afla noi pe scelerat... O astfel de crim nu poate r mâne nepedepă ă ă -sit .ă

— Bineîn eles, spuse cu r ceal Lucre ia.ţ ă ă ţRagastens nu pierdea nici un cuvânt Acum avea certitudinea c Francois a fost ucis laă

Palatul Riant. Râsul ironic al lui Cezar îl f cu s în eleag cinismul şi nebunia acestui peră ă ţ ă -sonaj. Se gândi să-l anun e c pleac , dar îi spuse c Raphael trebuie ajutat. În timp ce seţ ă ă ă gândea la cele auzite, pe o uş lateral intr un c lug r. Nu era altul decât don Garconio.ă ă ă ă ă Acesta se apropie de Lucre ia şi f r sţ ă ă ă-l observe pe Ragastens o anun c treaba a fostţă ă f cut . Pictorul şiă ă -a luat por ia, dar este în via şi va putea termina "Transfigurarea" în ceţ ţă priveşte fata, aceasta fusese dus la Tivoli unde este bine p zit .ă ă ă

Lucre ia mul umit îi f cu semn lui Garconio c se poate retrage. Apoi anun c auţ ţ ă ă ă ţă ă -dien a sţ -a încheiat.

În tot acest timp Ragastens asculta cu sufletul la gur cele relatate de c lug r. Palidă ă ă se temea s nu fie v zut de acesta din urm .ă ă ă

Capitolul XVII Papa are o idee bună

Ragastens aflase c Rosita fusese r pit de Garconio, la ordinul papei... A fost dus laă ă ă ă Tivoli...

58


Se întreba ce fel de bandi i compun familia Borgia, În slujba c reia se pusese!ţ ăDar în ce scop au r pită -o pe Rosita? Cuvântul "Tivoli" îi reaminti ce se spunea despre

locuin a papei... se spuneau poveşti despre orgii şi dezm ...ţ ăţGândindu-se la Raphael, care-i inspirase o mare prietenie, fu zguduit de cele ce

aflase. Trebuia să-l previn pe prietenul lui imediat.ăÎn timp ce c uta o cale de a p r si palatul, f r ca s i se observe lipsa, o mân caldă ă ă ă ă ă ă ă

şi fin îi prinse mâna.ă— La ce te gândeşti, iubite cavaler?Lucre ia era în fa a lui.ţ ţRagastens f cu un efort pentru aă -şi în buşi un fior de spaim şi dezgust. Încerc să ă ă ă

zâmbeasc .ă— Ce pune i la cale? întreb Cezar.ţ ă— Ast sear , ora zece, la palatul Riant, îi şopti Lucre ia. Î i las cavalerul, frate, spuseă ă ţ ţ

ea cu voce tare. Pe curând domnule. Cavalerul o salut cu mult curtoazie, încercând să ă ă-şi ascund tulburarea.ă

— Sora mea este o femeie de spirit, nu-i aşa? zise Cezar, care se apropiase de el şi cu familiaritate îi lu bra ul.ă ţ

— Este un ministru admirabil, un diplomat.— Da. Ea se ocup de afacerile str ine, primeşte miniştri şi ambasadori. Tat l meu aă ă ă

început s dea semne de oboseal ... a muncit mult... Dar vino cavalere, vreau s teă ă ă prezint Sanctit ii Sale, Papa... Deăţ -asta te-am chemat aici.

— Monseniore ― mai târziu... v rog! Nu sunt preg tit pentru a m prezenta în fa ...ă ă ă ţă— Las ! îl întrerupse Cezar, iă -am vorbit despre tine şi vrea s te vad ... Hai...ă ăRagastens îl urm . Fierbea de ner bdare, dar se st pâni.ă ă ăO clip mai târziu se afla întră -un cabinet care era desp r it de sala de audien e numaiă ţ ţ

printr-o perdea de brocat. De aici, dup obiceiul s u, Alexandru al Vlă ă -lea auzea şi vedea tot.

Cezar travers cabinetul şi intr în oratoriu. Papa aşezat întră ă -un jil mare, cu un surâsţ binevoitor pe buze, îl cercet pe Ragastens. Cavalerul f cu o plec ciune aşa cum se cerea.ă ă ă Papa îi lu mâna.ă

— Ia loc fiule, spuse ei cu o blânde e ceţ -l uimi pe Ragastens. Nu Suveranul Pontif vă primeşte, ci tat l Lucre iei şi al lui Cezar. Copiii mei miă ţ -au vorbit mult despre dumneata şi numai de bine. Am dorit s te cunosc...ă

— Sfinte P rinte, bâgui Ragastens, sunt copleşit de înalta cinste pe caro miă -o face i şiţ de bun voin a pe care Sanctitatea Voastr miă ţ ă -o arat ...ă

Alexandru al VI-lea v zu efectul ceă -l f cuse asupra tân rului şi un zâmbet batjocoritoră ă flutur pe fa a sa.ă ţ

— Revino- i fiule, spuse el punând mai mult dulcea în glas şi te rog las de o parteţ ă ţă ă eticheta. Dac vrei să ă-mi faci o pl cere, vorbeşteă -mi aşa cum i-ai vorbi unui tat .ă

— Voi încerca s m supun, Sfinte P rinte, zisa cavalerul, aşezându-se pe fotoliul ceă ă ă -i fusese indicat de Pap .ă

— Deci ai venit în Italia pentru a intra în slujba fiului meu?— Într-adev r, Sfinte P rinte, aceasta este dorin a mea.ă ă ţ

59

Michel Zévaco

— Po i s mai ai şi altele, fiul meu... Totul dovedeşte c faci parte dintre acei oameni,ţ ă ă care bine c l uzi i pe calea cea bun ; pot s vârşi fapte mari...ă ă ţ ă ă

— Ah, să-l fi v zut în ziua înmormânt rii lui Francois!..ă ă— Bietul Francois! şopti Papa ştergându-şi ochii. Dar nu am dreptul s m las pradă ă ă

durerii...! Grija statului trebuie s fie mai presus chiar de doliul meu... Ah, cavalere, nu ştiiă cât triste e se adun în jurul puterii, pe aceast lume!ă ţ ă ă

În timp ce-l asculta pe Papa, Ragastens sim ea cum îi creşte inima... Poate c ţ ă Papa, ar în elege dragostea lui pentru Primevère, poate va fi tulburat de necazurile fetei!... Oţ speran deşart i se strecur încet în suflet.ţă ă ă

— Sfinte p rinte, spuse el cu mare emo ie, durerile dumneavoastr sfinte îmi ajungă ţ ă drept la inim . V rog s crede i s v sunt cu totul devotat...ă ă ă ţ ă ă

— Ştiu, cavalere... Eşti o inim nobil şi, dac bra ul nuă ă ă ţ - i tremur în lupt , sufletulţ ă ă dumitale ad posteşte comori de devotament. Pot s am încredere şi s m folosesc...ă ă ă ă

— Tat , eu sunt gata s garantez pentru cavaler… este demn de toat încrederea şiă ă ă po i sţ ă-i încredin ezi misiunea.ţ

Ragastens tres ri.ă Era deci vorba de o misiune ce i se încredin a! se gândea c zei aţ ă ţ Fortuna-i surâde. Îşi imagina cum, servindu-l pe Pap cu loialitate, acest b trân cumă ă -secade ar salva-o, la rândul s u, pe iubita lui. ă

Alexandru al VI-lea urm rise pe fa a lui sentimentele de devotament sincer şiă ţ dragostea, ce-i luminau fa a, f cându-i ochii scânteietori, plini de recunoştin .ţ ă ţă

— Cavalere, am duşmani... şi este o mare durere pentru mine... Toat via a nu amă ţ încercat s lupt împotriva celor mari şi s miă ă -i apropii pe cei nec ji i... lar faptul acesta miă ţ -a creat mul i duşmani. Dumnezeu, fiule mţ -a ajutat să-i înving pe cei r i... Dar sunt încă ă puternici... şi sfârşitul meu este aproape...!

— Tat , vom muri pentru tine, dac trebuie...ă ă— Monseniore, dac va fi nevoie, îmi voi da via a...ă ţ— Cavalere, ceea ce î i cer nu este mai uşor! Printre duşmanii mei mai este unui peţ

care nu-l pot învinge, care nu a dezarmat. Este orgolios şi vanitos... Dac acest om ar disă -pare, Italia ar fi în siguran ... Un r zboi ar putea fi evitat... O nefericit copil pe care oţă ă ă ă iubesc ca pe fiica mea, ar cunoaşte pacea şi fericirea...

— Da, relu Papa firul, dac acest duşman ar dispare, totul ar intra pe f gaşul liniştită ă ă al p cii...ă

"Oare îmi propune un asasinat! se întreb Ragastens. Orice, dar asta, nu!ă "Şi, ca şi cum ar fi ghicit gândurile lui, Papa continu :ă— Nu doresc moartea p c tosului... Nu vreau s fie v rsat sânge... Numai o r pire...ă ă ă ă ă

s fie adus aici...ă— Să-l r pesc?ă— De fapt nu ar fi o r pire. El nu este împotriva mea decât prin voin a prietenilor s i.ă ţ ă

Dac ar sc pa din mâinile lor, dac ar veni aici...ă ă ă— În eleg, Sfinte P rinte. Este duşmanul vostru dar doreşte s fie prietenul vostru.ţ ă ă— Ai în eles perfect cavalere!... Ei, bine, ce zici?ţ— Mi se pare Sfinte P rinte c aceast expedi ie nu este prea primejdioas şi nuă ă ă ţ ă -mi

v oferi prilejul de a fi în pericol...ă

60


— Oh nu! Expedi ia nu va fi uşoar şi va şi destul de primejdioas . Trebuie p stratţ ă ă ă ă taina asupra ei. Va trebui s faci totul singur.ă

— Când trebuie s plec?ă— Imediat!... Iar în acest r stimp Cezar cu oamenii s i va ataca citadela Monteforte,ă ă

care se va preda, nemaiavând şef...— Monteforte, Ragastens se îng lbeni.ă— Da! Omul pe care trebuie să-l r peşti este contele de Alma!ă— Tat l lui Beatrix! şopti cavalerul.ăVisele sale se spulberar . Coşmarul punea st pânire pe el. Dac ar fi fost înjunghiat şiă ă ă

tot n-ar fi fost atât de palid.— Ce s-a întâmplat? îl întreab Cezar...ă— Contele Alma! Monteforte! bâiguia tân rul.ă— Da zise Cezar. Ce te surprinde?— Niciodat !... Niciodat !...ă ă— Ce spui?— Spun c nu voi face asta...ă— Motivul? întreab Cezar cu ochi amenin tori.ă ţă— Sfinte p rinte, monseniore, asculta iă ţ -m . Cere iă ţ -mi via a! Pune iţ ţ -m s lupt contraă ă

tuturor duşmanilor voştri, singur... Sunt gata pentru orice!... Dar împotriva cidadelei Mon-teforte... niciodat ... Este imposibil!...ă

— Motivul? întreba Cezar furios, în timp ce Papa, ridicându-se deschise o uş şi f cuă ă un semn misterios.

— Motivul! Sunt îndr gostit înă nebuneşte... iubesc de moarte... mai bine o moarte cumplit decât s fiu dispre uit de ea... sau duşm nit...ă ă ţ ă

— Iubeşti?... Pe cine?... spune odat !ă— Pe fa a contelui Alma!... Beatrix... Primevère.ţCezar scoase un urlet de fiar , smulse pumnalul şi se n pusti asupra cavalerului, careă ă

dintr-un salt se puse în gard .ăDar Alexandru al VI-lea se arunc asupra fiului s u. B trânul prinse mâna lui Cezar şiă ă ă -

o inu strâns...ţ— Este nebun, Cezar! pronun a el în spaniol . Lasţ ă ă-m pe mine să -o fac...— Cavalere. Iart -l pe fiul meu. E violent aşa cum vă -a spus chiar el. Dar sunt sigur că

regret deja acest gest...ă— Monseniore, Cezar este liber s fac ce vrea.ă ă— Şi dumneata, cavalere eşti st pân pe sentimentele dumitale... Iar dac misiuneaă ă

pe care v-o propuneam nu v place, nuă -i nimic... Numai c nu ne putem permite s vă ă ă p str m pentru noi, dac sunte i aşa de devotat duşmanului nostru.. Te sf tuiesc să ă ă ţ ă ă p r seşti Roma cât mai grabnic cu putin ... Oh, nu v gr besc.. v dau o lun ... poateă ă ţă ă ă ă ă ve i trece de partea noastr ...ţ ă

— Îi mul umesc Sanctit ii Sale, r spunse Ragastens. Am s profit de autoriza ia peţ ăţ ă ă ţ care mi-o da i.ţ

"Chiar ast sear am s p r sesc Roma"ă ă ă ă ă gândi el— Deci nu v spun adio, continu Papa cu cea mai mare blânde e... Sper din toat iniă ă ţ ă -

ma s ne revedem. Hai fiule... Mergi în pace...ă

61

Michel Zévaco

Cavalerul salut şi trecu pragul unei uşi spre care Papa îl condusese.ă— Ce-ai f cut tat ? Omul sta din acest moment este cei mai mare duşman ai meu...ă ă ă— C l ul este mai bun decât pumnalul!ă ă— C l ul?ă ă— Da! Tu nu l-ai g sit înc pe asasinul ducelui de Gândi... Ei, bine, eu lă ă -am g sit... Deă

mâine v-a începe procesul... În opt zile capul s u va c dea.ă ăDin înc perea vecin r zb tea zgomot de arme... Un om ap ru în uş : Don Garconio.ă ă ă ă ă ă— Ei?— Gata. Sfinte P rinte. Omul este în carcer cu lan uri la mâini şi la picioare... Dar aă ă ţ

fost cam greu. Sunt cinci mor i şi trei r ni i.ţ ă ţ— Ia mor ii şi celor vii dţ ă-le câte cinci zeci de duca i.ţ— Tat . Iă -am promis lui don Garconio biserica Sfânta Maria mic .ă— O are! zise Papa.Garconio f cu o plec ciune şi se retrase.ă ă— Tat , te admir. În elepciunea ta este mare...ă ţ— Ştiu... dar ne trebuie cineva care să-i vin de hac lui Alma.ă— Astore tat .ă— Bine fiule! Şi acum lasă-m s vorbesc cu sora ta.ă ă

Capitolul XVIII Al cincilea cerc

Ragastens, legat la mâini şi la picioare cu lan uri şi având cap tul acoperit de unţ ă capişon fu dus într-o carcer . Dup ce coborâse şi iar coborâse sc ri, str b tuse mai multeă ă ă ă ă culoare.

La castelul Sanit-Ange, erau şase rânduri de celule de închisoare, aranjate în ordine descresc toare de sus În jos, pe cele şase nivele ale castelului.ă

Astfel la primul etaj erau dou sprezece celule, la parter zece, la, subsol, primul nivelă zece, apoi şase, patru, dou şi în adâncurile castelului o celul , încât aceste închisoriă ă suprapuse formau o piramid cu vârful în jos.ă

Cezar Borgia numea aceste diferite etaje, cele şase cercuri ale infernului. Celula de la primul etaj era rezervat ofi erilor castelului ce trebuiau s fac arest sau seniorilor roă ţ ă ă -mani care comiteau cine ştie ce fapte nelegiuite. Acesta era primul cerc.

Al doilea cerc, era parterul, aici erau închise ori obişnuite pentru solda ii garnizoanei.ţDe aici, înfundau în subsol: mai întâi era un rând de celule suficient luminate şi

aerisite prin ochiuri de zid z brelite cu bare de fier, era al treilea cerc destinat ho ilor şiă ţ criminalilor. Un etaj mai sus era al patrulea cerc: cinci sau şase celule în care era o bancă pentru somn sau paie... Aici erau aduşi condamna ii la moarte. Înc un etaj şi se ajungeaţ ă în cel de-al cincelea cerc: trei celule asem n toare celor descrise mai înainte. Aici erauă ă închişi acuza ii considera i primejdioşi şi care trebuiau judeca i.ţ ţ ţ

62


În sfârşit cel de-al şaselea cerc şi ultimul, nu avea decât o singur celul . Situat laă ă ă patru nivele sub p mânt, forma un fel de pu negru, având a circumferin a mic .ă ţ ţ ă

Nenorocitul care era coborât în aceast hrub , cu ajutorul unei frânghii nu se puteaă ă aşeza, nici dormi, locul nu era suficient de înc p tor. Şi, de altfel, chiar deă ă -ar fi avut sufi-cient loc, tot ar fi fost cu neputin , în acest pu era ap , careţă ţ ă -i ajungea prizonierului la ge-nunchi, o ap infect , murdar prin care mişunau reptile, şobolani enormi...ă ă ă

Când un condamnat era coborât în acest pu , reptilele, dar mai ales şobolanii înţ -fometa i, se aruncau asupra nefericitului, fie pentru aţ -şi potoli foamea, fie pentru a-şi g siă un ad post deasupra apei.ă

Ragastens fusese închis într-una din cele trei celule ale celui de-al cincelea cerc şi pus în lan uri. Când i se ridic capişonul de pe cap, rotinduţ ă -şi privirile în jurul s u, îl v zu peă ă Garconio care îl privea cu o mare ur , dar şi cu pl cerea neascuns de a-l şti acolo;ă ă ă retr gându-se dup oamenii s i.ă ă ă

— Duşmanul fuge! îşi spuse Ragastens, când r mase singur.ă De data asta sunt pier-dut... Dar n-am s le fac pe plac s mor gemând,.. ă ă

Era tân r, plin de exuberană ţă. I se p rea cu neputin de a sc pa de r zbunarea celoră ţă ă ă din familia Borgia. Un fenomen ciudat se petrecea mintea lui s n toas Reuşise s seă ă ă ă elibereze de Borgia.

Liber, n-ar fi putut ajunge duşmanul acestui om, care, nu-i d duse decât prilejul deă mul umire. Recunoştin a lţ ţ -ar fi înl n uit.ă ţ

Dar arestându-l f r motiv, Cezar îl eliber .ă ă ăÎnchisoarea era o eliberare. Îşi spunea c dac vreodat ar mai ieşi viu din aceast înă ă ă ă -

chisoare ar putea să-şi pun via în slujba lui Primevère.ă ţăOrele se scurgeau încet. Ragastens încearc mai întâi să ă-şi desfac lan ul cei prinseseă ţ

picioarele şi care-i provoc dureri. Îşi d du seama c numai cu o unealt puternic ară ă ă ă ă reuşi, dar i-ar trebui mai multe zile pentru asta.

Încearc să ă-şi elibereze mâinile de c tuşele prinse de lan uri, lovinduă ţ -le una de alta. Totul fu zadarnic. Se trezi lâng perete şi încet, încet oboseala puse st pânire pe el şiă ă adormi. Se trezi deodat , când z vorul f cu un zgomot puternic iar uşa se deschise.ă ă ă

Doi gardieni purtând tor e intrar . În spatele lor veneau patru archebuzieri Apoi, treiţ ă b rba i cu capetele acoperite se aşezar înaintea lui. Pe culoar v zu hală ţ ă ă ebarde, suli e,ţ vreo dou zeci de solda i gata s s n pusteasc asupra lut, la cel mai mic semn.ă ţ ă ă ă ă

Unul din cei trei se apropie de el, în timp ce altul se preg tea s scrie.ă ă— Sunte i cavalerul de Ragastens?ţ— Da, domnule... dar dumneavoastr ...ă— Sunt judec torul tribunalului suprem. Acuzat ai venit în Italia pentru a unelti îmă -

potriva Sfântului P rinte şi a augustei sale familii.ă— Am venit în Italia pentru a intra în serviciul prin ului Borgia, r spunse Ragastens.ţ ă— Martorii sus in c inten iile dumneavoastr erau altele... Dar nu vreau s v citimţ ă ţ ă ă ă

gândurile... Nu re inem împotriva dumneavoastr decât acuza ia de asasinat...ţ ă ţ— Asasinat? întreab mirat Ragastens.ă— L-a i ucis mişeleşte pe monseniorul Francois Borgiaţ , duce de Gandie. De ce t ce i?ă ţ

R spundeă - i...ţ

63

Michel Zévaco

— Acuza ia este absurd . Pe asasin îl cunoaşteţ ă - i şi dumneavoastr la fel de bine ca şiţ ă mine...

— Pute i dovedi c nu lţ ă -a i înjunghiat pe Francois, duce de Gandie.ţRagastens începu s fluiere un cântec de vân toare.ă ă— Scrie c m rturiseşte! zise judec torul.ă ă ă— Scrie c judec torul minte, r spunse Ragastens.ă ă ăF r să ă ă-i r spund ceva, judec torul lu hârtia o citi, apoi zise:ă ă ă ă— Condamnat!... Sentin a va avea loc peste trei zile. Ave i trei zile pentru a cereţ ţ

iertarea divin ...ă— Dumneavoastr , ve i avea toat via a, pentru a încerca s v sp la i conştiin aă ţ ă ţ ă ă ă ţ ţ

pentru f r delegea pe care o comite i.ă ă ţCâteva clipe mai târziu Ragastens era singur.Aceast parodie de judecat se terminase atât de repede c nuă ă ă -şi d dea seama dacă ă

este adev rat, sau viseaz . Apoi toat discu ia îi revin în minte. Chiar termenii sentin ei,ă ă ă ţ ţ r sunau acum în urechile lui:ă

"Condamnat de a fi aruncat în ultima celul unde va r mâne de dou ori câteă ă ă dou sprezece ore pentru a se putea c i în sufletul s u... Apoi, de aici, viu sau mort, va fiă ă ă dus la c l u. Îi vor fi t iate mâinile, apoi capul, iar dup execu ie va fi pus la stâlpul ină ă ă ă ţ -famiei timp de dou zile, dup execu ie...ă ă ţ "

Care o fi aceast ultim celul despre care se vorbea? Ragastnes nu ştia. Dară ă ă în elegea c va fi dus la c l u şi i se va t ia capul. Gândurile lui se întoarser la Cezarţ ă ă ă ă ă .

— Îmi g sisem un st pân bun! Venisem s dau lec ii de vitejie, dar mă ă ă ţ -am ales cu lec iiţ de asasinat. Ce frumos am reuşit!...

Capitolul XIX Rosa

Raphael Sanzio, dup r pirea tinerei sale so ii alergase la Ghetto să ă ţ -o previn peă Maga, mama adoptiv a lui Rosita. Dar aceasta disp ruse. Când Raphael şi Fornarina pleă ă -caser , b trâna Rosa, avu o criz de disperare.ă ă ă

— Singur , iat -m singur acum!... Singur pe lume! Singur ... cu r zbunarea mea...ă ă ă ă ă ă ăPlânse mult. Dar inima lui Maga care cunoscuse toate durerile acestei lumi se înt riă

şi-şi reg si încet, liniştea.ăIntr în c m ru a în care o vizitase Papa. Apoi lu din dulapul cel vechi o mul ime deă ă ă ţ ă ţ

pietre pre ioase pe care şi le puse întrţ -o pung ceă -o avea la centur .ăCând termin arunc o privire în jur, apoi ieşi. ă ăMaga, trecând printre stejarii ce formau o alee în dreptul Ghettoului, se îndrept c treă ă

palatul Riant.Ajunse în spatele palatului, în apropierea apelor Tibrului şi cu o cheie deschise porti aţ

ce ducea la palat.

64


Nu era prima dat când Rosa folosea aceast cheieă ă , de mai multe ori ea se strecurase în palatul Lucre iei.ţ

F r nici o re inere parcurse gr dinile palatului, apoi intr în palat, printră ă ţ ă ă -un culoar strâmt şi secret, urc câteva sc ri, str b tu un labirint de culoare şi ajunse la etajul doi, înă ă ă ă fa a unei uşi.ţ

Zgârie uşor uşa, apoi aşteapt câteva momente. O voce se auzi!ă— Dumneavoastr sunte i doamn ? Sfânta Fecioar ! Ce mân înghe ată ţ ă ă ă ţ ă ave i... Lua iţ ţ

loc... aici... o clip şi voi aprinde o lumânare.ăMaga se l s condus de mân , pân la un fotoliu şi se aşez f r un cuvânt.ă ă ă ă ă ă ă ăB rbatul se gr bi s aprind o lumânare, la lumina c reia ap ra fa a mefistofelic aă ă ă ă ă ă ţ ă

b trânului iă ntendent al palatului, pe care l-am întâlnit la hanul lui Ragastens ― senior Gia-como.

— Pune i şalul sta pe umeri signora şi perinu a asta sub picioare... Sta i bine?ţ ă ţ ţIntendentul avea o atitudine plin de respect şi venera ie.ă ţ— Giacomo vreau s-o v d.ă— Ce spune i, singnora?ţ— Spun c vreau să -o v d pe Lucre ia...ă ţ— Signora? Ce naiba-mi cere i?ţ— Un lucru simplu şi natural...— Dar cum s-o scoli?... Nu pot s-o trezeşti... pentru a-i anun a o astfel de vizit ...ţ ă— Cine te pune s-o scoli? Nu vreau s-o trezeşti... vreau s intru ca să -o v d... asta-iă

tot...— În timp ce doarme?— Da!B trânul îşi frângea mâinile.ă— Se va trezi... are s v ucid este ca o tigroaic ...ă ă ă ă— Giacomo, vorbeşti când ar trebui s te supui... Nu mal pot conta pe tine?...ăGiacomo c zu în genunchi. Expresia sardonic din surâsul s u disp ruse. O triste eă ă ă ă ţ

sfâşietoare se r spândise pe fa a ei alb , ridat .ă ţ ă ă— St pâna, nobila mea st pân , sunt gata s mor pentru dumneavoastr ,..ă ă ă ă ă— Dar nu m laşi s intru la camera Lucre iei, nu-i aşa? Ascult Giacomo, întră ă ţ ă -o zi,

când tu ai venit din Spania... urm rind pe cel care jurase-i că ă-l vei ucide...— Oh! La Jaliva aveam o nevast care m iubea şi pe care o divinizam... Omul acestaă ă

i-a întins o curs ... Timp de opt zile, nebun de disperare, dup ce o c utasem prin totă ă ă oraşul, ea s-a întors acas , seara... dar atât de palid , încât nă ă -am avut puterea s-o întreb nimic... Atunci, cu o voce ferm ... ea miă -a spus teribilul adev r... Când a sfârşit deă povestit, şi-a împlântat pumnalul în inim ... pân ca eu s fac un gest pentru a o împiediă ă ă -ca... Pentru c , dac nă ă -ar fi f cută -o ea aş fi f cut eu crima... Am jurat pe trupul eiă r zbunare... lă -am pândit, l-am urm rit, aşteptând ceasul.. A venit la Roma... Cardinal...ă apoi... Pap ... Era aşa de puternic încât nu puteam nici s m apropii... Atunci vă ă ă -am întâlnit pe dumneavoastr signora... Sub veşmintele dumneavoastr ponosite am recunoscută ă -o pe cea care la Jaliva st tea al turi de el, în caleaşca de aur.ă ă

— Adev rat Giacomo... tu erai trist... eu teă -am consolat. Erai s rman, iă ţ -am dat bani. Erai slab, i-am promis c te voi ajuta şi mţ ă -am inut de cuvânt.ţ

65

Michel Zévaco

— Ah, signora, aşa e!... Mi-a i salvat şi comoara pe care o mai aveam... Când am venţ -it de la Jaliva, am adus-o cu mine şi pe fata mea, Nina... frumoas ... atât de frumoas încâtă ă v zând-o, aveam impresia c mama ei nu e moart ...ă ă ă

— Termin , Giacomo. Îmi displace să ă- i aduci aminte..ţ— Bine!... Dar nu numai asta signora... Venisem de câ iva ani la Roma... Cu sfaturileţ

dumneavoastr şi cu influen a ocult , m-a i plasat aici în aceast slujb important ... Întră ţ ă ţ ă ă ă -o seară ― Nina avea paisprezece ani pe atunci, a i venit la mine... Cineva o v zuse peţ ă Nina... Era Cezar Borgia, fiul papei!.. şi, aşa cum tat l o violase pe mam , fiul o dorea peă ă fiic ! Dar era i aici.. am mers împreun pân în preajma casei unde o dusesem pe Nina să ţ ă ă ă locuiasc ... Ascunşi În tufişuri, pândeam... Eu nu prea în elegeam.ă ţ

Deodat au sosit doisprezece cavaleri, au intrat în cas ... Nebun de furie şi disperare,ă ă am vrut s m duc dup ei...ă ă ă

— "Nina, s rmana mea Nina!ă " strigam.— "Fii liniştit! Nina este în siguran ... taci!"ţăAcesta era adev rul... ştia i ce se va întâmpla... şi f r să ţ ă ă ă-mi spune i o dusese i peţ ţ

Nina în alt parte... Oamenii au trecut pe lâng noi înjurând de mama focului. În frunteaă ă lor era Cezar... De atunci signora, v-am jurat recunoştin nem rginit ... nem rginit ...ţă ă ă ă ă

— Recunoştin pe care miţă -o ar i acum...ăţ— Nimic signora, nimic n-am s v refuz! Cere iă ă ţ -mi via a şi este a dumneavoastr ...ţ ă— Aşa! Vrei s te r zbuni Giacomo, spune, vrei?ă ă— Dac vreau!...ăGiacomo se ridicase. Fa a lui era transfigurat de ur . Maga îl privea cu o satisfac ieţ ă ă ţ

sumbr .ă— Ei bine, Giacomo. A venit ceasul! Nu pricepi c şi eu trebuie s m r zbun? Nu priă ă ă ă -

cepi c urâm acelaşi om?ăVr jitoarea pronun ase aceste cuviin e însufle it de o stranie hot râre. Tr s turile eiă ţ ţ ţ ă ă ă ă

se destinseser , fa a i se însufle ise...ă ţ ţ— Oh! se sperie Giacomo, mi se pare c o rev d pe cea de odinioară ă ă— Ura m întinereşte!ă— Da, acum... Doamne sfinte... aşa v-am v zut la Jaliva în Spania!ă— Fericit !... Da! Am fost! Bogat , plin de onoruri. Orgolioas , din nobil familie deă ă ă ă ă

Venezza, iubit de cei mai str lucitori seniori frumoas şi tân ra... aveam optsprezeceă ă ă ă ani... nu m gândeam decât la bucuria de a tr i... Teta şi mama m divizau... Toateă ă ă capriciile. Mofturile mele erau lege în palatul somptuos de Venezza. Tineri, frumoşi, îşi dis-putau favoarea surâsurilor mele... Dar nu iubeam pe nimeni. Într-o zi, veni el. Trecu pe la castel ca un meteor... Familia Venezza, onorat de a avea oaspete pe Rodrigo Borgia deă -scendentul regilor din Aragon, nepotul papei Calixte al treilea îi f cur o primire, cum nuă ă -mai Granzii de seam pot face prin ilor...ă ţ

Cum l-am v zut, am sim it că ţ ă-l voi iubi.. Era frumos, frumos cum numai un zeu sau un domn poate fi... Ochii lui negri m ardeau, cuvintele lui cânt toare îmi mângâiau sufletulă ă şi-mi aprindeau inima... Nu credeam în fericire mai mare decât a-i apar ine lui... de a fi aţ lui... cu sufletul şi trupul... pentru totdeauna... Când a plecat, n-a trebuit decât să-mi facă un semn... L-am urmat, p r sinduă ă -mi mama, tat l... cas , familia... lă ă -am urmat fericit deă a fi sclava lui... şi numai fiindc îmi spusese: "Vino"!ă

66


Maga, evoca amintiri vechi, dureroase acum...— Din acea zi, continu eaă , a început chinul meu, când îi spuneam lui Rodrigo c miă -a

jurat c ne vom c s tori, izbucnea în hohote de râs, sfă ă ă âşiindu-mi inima... şi în curând, prea curând... mi-am dat seama c totul era o minciun ... dragostea lui, cuvintele lui, sufletulă ă lui, totul, da totul, era minciun ...ă

S-au scurs ani... grei... monotoni... Tata şi mama muriser de sup rare... Au venită ă copii... Încercam s m refugiez în maternitate, în dragostea pentru ei...ă ă

Într-o zi Rodrigo îmi spune că-l deranj m... mă -am aruncat în genunchi, la picioarele lui... l-am rugat cu lacrimi în ochi. S nu m p r seasc ... am plâns mult... A doua zi Rodriă ă ă ă ă -go disp ruse, l sându-mi un bilet: ă ă

"Pentru c tu nu vrei s pleci, plec eu".ă ă

Înnebunit am intrat în camera copiilor... nu mai erau disp ruser ... "Cum de nă ă ă -am în-nebunit?... Cum de n-am murit?".

Dup şase luni de febr , când miă ă -am revenit, mi-am dat seama cu o groaz f ră ă ă margini, c înc îl iubeam... şi mul i ani, înc lă ă ţ ă -am iubit... Dragostea şi ura... mult vreme aă fost dragoste şi ur . Îl spionă am. Ştiam totul... pân la urm ura a fost mai puternic ...ă ă ă

— Copiii mei!... Când s-au f cut mari, am vrut să ă-i v d, s le spun adev rul... Cezar aă ă ă vrut s m omoare... Francois s m închid ... c sunt nebun ... Lucre ia mă ă ă ă ă ă ă ţ -a aruncat în strad ...ă

— Signora, aceste amintiri v fac r u, v tulbur prea tare...ă ă ă ă— Las , Giacomo. Îmi fac mult bine... Şi, printre femeile iubite de Rodrigo, a fost unaă

pe care am urât-o cel mai mult: Contesa Alma... Pe asta, mi se p rea c Rodrigo o iubeaă ă cu adev rat..ă

Am aflat c era îns rcinat ... Copilul să ă ă -a n scut... o nebun care o tortur ... pân întră ă ă ă -o zi când în sufletul ce bucurie m cuprins când am aflat c şiă ă -a aruncat copilul, laşa...

— M speria i, signora!ă ţ— Copilul a fost l sat la biserica îngerului pe trepte... Ştiam... Eu am luat copilul...ă

Toat ura mea se concentrase asupra copilului. Am dusă -o pe copil la o nebun care o toră ă -tur ... pân -ntră ă -o zi când în sufletul meu revolta torturilor fetei m-a f cut s-o iau la mine.ă De atunci am iubit-o mai mult decât pe proprii mei copii. I-am spus Rosita... A crescut fru-moas , de o frumuse e des vârşit ... Aproape c -l uitasem pe Rodrigo... Dar un b trân să ţ ă ă ă ă -a îndr gostit de Rosita mea... Şi acest b trân care vrea s-o violeze, pe draga mea Rosita ştiiă ă cine e, Giacomo? Papa!... Rodrigo Borgia ― tat l ei şi tat l copiilor mei, amantul conteseiă ă Alma...

— Ucigaşul femeii mele...Maga avu un zâmbet malific.— Aşa cum am salvat-o pe Nina ta, trebuie s-o salvez şi pe Rosita mea. Noaptea asta

a p r sit Roma... Acum e în siguran ... Ei, Giacomo, a sunat ceasul r zbun rii! Nu miă ă ţă ă ă -a mai r mas nimic sfânt pe lumea asta. Acum, cei ce m-au f cut s suf r atât trebuie să ă ă ă ă sufere, la fel…

— Da, signora! Şi eu v voi ajuta cu tot sufletul...ă— Bine! Mai întâi Rodrigo s aflu unde se g seşte...ă ă

67

Michel Zévaco

— Crede i c va dori s v vad ?ţ ă ă ă ă— Precis! M va c uta la Ghetto. Apoi va vrea s ştie unde e Maga. Tu ai s -l ină ă ă ă -

formezi.— Nu-mi v fi greu.ă— Cunoşti templul Sybillei?— La Trivoli... lâng vila papei! Am fost odat acolo cu signora Lucre ia.ă ă ţ— Bine ştiam c peste câteva zile va dori s m vad ... Acolo este l caşul lui deă ă ă ă ă

dezm ... Ei, bine, voi fi acolo, La dou zeci de paşi de templu se g seşte o peşter . Amăţ ă ă ă mai stat acolo, eu. Aici m va g si Rodrigo, când va veni şi va avea nevoie de mine... Să ă ă afle!

— Va afla, signora! Eu m voi ocupa de asta.ă— Bun, Giacomo! Şi acum vreau s-o v d pe fiica mea!ă— Signora, dac se trezeşte v omoar !ă ă ă— Nu Giacomo, n-o s m omoare. Înainte de aă ă -mi lua r mas bun de la trecut şi de laă

via , vreau sţă ă-mi v d fata...ă— Veni i signora!ţO conduse pe Maga pân la camera în care Lucre ia dormea.ă ţ— Aici! Nimeni nu intr pe aici în dormitorul ei. Numai Lucre ia are cheia. Şi eu, careă ţ

mi-am f cut o dublur .ă ă— Aşteaptă-m aici!ăMaga trecu prin cabinet, apoi deschise uşa dormitorului. Din sân scoase un flaconaş

cu otrav . O singur pic tur pe buzele ei şi gata... B trânul Borgia va sim i primaă ă ă ă ă ţ r zbunare...ă

La lumina lumân rilor... Lucre ia dormea. Un zâmbet se aşternea pe buzele ei. Ună ţ bra atârna pe lâng pat, cel lalt îi sus inea capul, încadrat de valuri de p r... Era cu adeţ ă ă ţ ă -v rat frumoas .ă ă

— Fata mea, gândi Maga.Nemişcat , o contempl pe Lucre iaă ă ţ . Tân ra f cu o mişcare, suspin , pronun câtevaă ă ă ţă

cuvinte de neîn eles, zâmbetul ei se f cu şi mai blând...ţ ă— Viseaz ... Viseaz fericit ... De mult, veneam seara la p tu ul ei şiă ă ă ă ţ -mi înl n uia gâă ţ -

tul cu mânu ele ei durdulii, şiţ -mi spunea: "Bun seara, m mico"... Şi acum, eu o să ă -o omor!...

Vr jitoarea se aplec mult asupra Luere iei. Dar, sufletuă ă ţ l ei inn spă rit fu cutremurat .ă Lacrimile îi ardeau ochii... Flaconul cu otrav disp ru la locul lui în sân. O pic tur se opriă ă ă ă pe buzele Lucre iei. Era o lacrimţ ă.

Lucre ia se trezi.ţ— Cine-i acolo? strig speriat . ă ăO clip dup aceea n v lir doamnele de companie. Furioas , Lucre ia ordona:ă ă ă ă ă ă ţ— C uta i peste tot! A fost cineva aici!... Am sim it ceva pe buze… S rutarea uneiă ţ ţ ă

fantome!...Maga ieşise pe uşa secret .ă— Sunte i mul umit , doamn ? întreb Giacomo.ţ ţ ă ă ă— Nu! Dar mi-am v zut fata...ă

68


Şi porni gr bit în noapte îndreptându-se spre una din por ile Romei. Aici, aştept luă ă ţ ă -mina zorilor. Diminea a când se deschise poarta, cu un pas hot râtţ ă , porni spre Tivoli.

Capitolul XX Duhuri nebune

Vaticanul, la dou zile dup arestarea lui Ragastens.ă ăBiblioteca ― locul favorit al papei Alexandru al VI-lea ― era locul de visare al papei ―

şi nu avea nimic cu biblioteca cea mare a palatului.Era pe la ora opt, seara. Pe o teras de unde se putea vedea oraşul, Papa, Cezar şiă

Lucre ia — vorbeau în şoapt .ţ ă— Consiliul de familie! şopteau prela ii şi seniorii r spândi i prin palat. Ce va ieşi? Oţ ă ţ

bul ? Un r zboi?ă ăAlexandru era aşezat într-un fotoliu, Cezar pe nişte perne împreun cu Lucre ia.ă ţ— A plecat Astorre? întreb Papa.ă— Azi diminea .ţă— Sigur?— Nu! I l-am dat şi pe Garconio, aşa cum ai spus. Dar dureaz mult.ă— R bdare, Cezară ! Ai tot timpul... Ai toat via a înainte... Ce-ai zice, dac ai mai aveaă ţ ă

numai câteva luni, ca mine?— Drace! Aş fi şi mai gr bit! Simt c ruginesc. Am chef de o mare b t lie... Şi Cezară ă ă ă

f cu elogiu turnirurilor, întrecerilor cavalereşti de tot felul, înc ier riloră ă ă …— Eşti un tigru! zise Papa. Lucre ia nu spuse nimic.ţ— Aşa c , tat , cu cât mai repede, eu atât mai bine! Trebuie s termin m odat . Altă ă ă ă ă -

fel ne vom pune în cap toat Italia. Trebuie distrus cuibul sta de vipere, Monteforte!ă ă— Cum voi avea veste de la Alma, am s te anun .ă ţ— Nu i-e gândul decât la r ni şi la moarte... dar eu vreau s asigur reuşita acesteiţ ă ă

campanii. De altfel, voi fi acolo pentru a supraveghea totul.— Cum vrei s mergi la Monteforte?ă— Nu! M voi instala la Tivoli, care se afl pe drumul spre Monteforte... De acolo potă ă

s veghez şi asupra lui Monteforte. Voi fi lâng tine când vei purta r zboiul şi lâng Luă ă ă ă -cre ia ţ ― care va face diploma ie. Dar s nu uit, Lucre ia trebuie s-o anun m pe Maqa laţ ă ţ ţă Ghetto c va primi vizita celui ce i-a promis un filtru...ă

— Maga nu mai e la Roma, spuse cu indiferen Lucre ia.ţă ţPapa s ri din fotoliu şi încrunt sprâncenele.ă ă— Este la Tivoli, continu Lucre ia.ă ţ— La Tivoli! Vr jitoarea asta blestemat îmi qhiceşte gândurile, spuse Papa cuă ă

spaim ... Dar ce naiba face ea, la Tivoli?ă

69

Michel Zévaco

— Se-nchin la înaintaşă a ei, vr jitoarea de odinioar ... fiindc se pare c st -ntr-oă ă ă ă ă grot care d în templul Sibilei.ă ă

— Ştiu... Bine... copil..— Pentru voi e bine, observ Lucre ia. Cezar pleac s se bat la Monteforte, undeă ţ ă ă ă -şi

va putea sc lda calul în sângele v rsat, ceea ce f r îndoial îi va aduce dragostea fruă ă ă ă ă -moasei şi neprih nitei Beatrix...ă

Cezar p li de furie.ă— C m iubeşte sau nu va fi a mea oricum!ă ă— Iar tu, tat , pleci la Tivoli, acel paradis al deliciilor... vei putea admira, în voie, fruă -

muse ea peisajului.. şi admira ia va fi cu atât mai vie, cu cât v va ajuta cineva sţ ţ ă ă-n elegiţ natura. Vreau s spun c Fornarina cea cast te aşteapt cu ner bdare şi suspin după ă ă ă ă ă ă lec iile pe care vrei s i le dai...ţ ă

La rândul s u, Papa avu tres rire la numele de Fornarina, aşa cum Cezar tres rise laă ă ă cel al lui Beatrix. Lucre ia continuţ ă:

— Numai eu aici, voi muri de plictiseal .ă— Poate vei reuşi să-i pui nişte coarne dragului t u so , spuse Cezar.ă ţ— Ducele de Bisaglia! S rmanul! Nu merit nici s m gândesc la nimivnicia lui.ă ă ă ă— G seşti tu ce s faci.ă ăLucre ia ridic din umeri.ţ ă— A propos de distrac ii, zise Papa, romanii noştri vor avea una de care nu se vorţ

plânge, nu?— Ah, da! Execu ia domnului Ragastens! zise Cezar.ţŞi fu rândul Lucre iei s seţ ă -nfioare la acest nume.— Când îi taie capul? întreab ea cu r ceal .ă ă ă— Poimâine, la r s ritul soarelui, sor . Vei veni, nu?ă ă ă— Bineîn eles.ţCezar rânjea printre din i. Avea o fa înfricoş toare. Fulger tor, ghidul c Primevèreţ ţă ă ă ă

ar putea să-l iubeasc pe Ragastens, provocase o durere ascu it .ă ţ ăRagastens, iubitul ei? Fierul roşu îi str pungea m runtaiele. O ur n valnic îi înă ă ă ă ă -

tuneca mintea...Lucre ia era animat de cu totul alte gânduri. Şiţ ă -l imagina pe cavalerul neînfricat în

întunericul celulei înl n uit dar demn frumos ca un înger sau ca un diavol. Îi lua fata înă ţ mâini şi-l s ruta lung, prins de o pasiune f r margine.ă ă ă ă

Prin trupul ei scânteiau fulgerele patimilor nestinse. Gura ei ap sa buzele lui, încet,ă apoi n valnic, s rutarea se preschimb în arşi şi foc, iar ea arde ca o flac r în bra eleă ă ă ţă ă ă ţ lui înl n uite, mângâindu-i trupul şi d ruindu-se acolo, în întunericul murdar al celulei...ă ţ ă

"Oh! Ce şoapte"...To i trei, respirând p timaş, uitând de prezen a celorlal i erau sub imperiul pasiunii.ţ ă ţ ţO or trecu astfel, în linişte.ăCând îşi revenir din visare, se privir . To i erau palizi.ă ă ţ— Adio copii, vreau s m odihnescă ă ― spuse Papa.— Eu, voi medita la planul de b taie zise Cezar.ă— Iar eu m voi gândi la o distrac ie inedit , sfârşi Lucre ia.ă ţ ă ţ

70


Câteva minute mai târziu, Lucre ia se afla în camera ei la palatul Riant. Îşi f cuse oţ ă baie parfumat , apoi fusese masat cu alifii înmiresmate aduse din orient parfumat cuă ă ă cele mai suave esen e de parfum şi se lungise în pat, cerând s fie l sat singur .ţ ă ă ă ă

Cu capul aşezat în dantelele perinelor, se gândea cum să-şi pun în aplicare planul.ă Voia s -l vad pe Ragastens. Era hot rât s coboare în celula lui şi acolo... ă ă ă ă ă

Pe la trei diminea a, Lucre ia se îmbr c singur f r ajutorul cameristelor. Îşi puse oţ ţ ă ă ă ă ă pelerin şi porni spre castelul Saint-Ange. Roma doarme. O linişte solemn st pâneaă ă ă cetatea etern .ă

Cu paşi repezi, cu ochii str lucind de patim , se îndrepta spre volupt ile pe care leă ă ăţ visa şi pe care le c uta şi în pragul mor ii.ă ţ

Capitolul XXI Cezar Borgia

Ajuns în camera lui Cezar se arunc întră -un fotoliu şi-şi cuprinse capul în mâini. Gân-durile lui se învârteau concentric în jurul aceluiaşi nume: Primevère.

— O iubeşte pe Primevère... Dar ea îl iubeşte?Era ca o fiar turbat . Iubise de multe ori dar ca un animal. Era masculul ce seă ă

aprindea la vederea unei femei ce trecea pe strad : o posed şi gata. Niciodat geloziaă ă ă nu-i muşcase inima. Acum pentru prima oar , un sentiment "uman" se n ştea în el. Înă ă conştiin a lui de fiar . Pentru c prima oar nuţ ă ă ă -l mai satisf cea prima şi simpla pasiune aă femeii dorite, pentru prima oar era îngrijorat şi plin de temei la gândul c femeia pe careă ă o iubea poate iubise şi pe altul sau poate chiar iubea pe cineva. Gândurile astea îl înneb-unau. Nu-şi putea linişti b t ile inimii. Pentru prima oar în via a lui cunoştea tortura iubiriiă ă ă ţ neîmp rt şite. Iar gândul c ar putea avea un rival, iar acesta ar fi Ragastens îl umplea deă ă ă furie. Ragastens trebuia s moar . Dar nu înainte de a m rturisi totul: îl iubea Primevère?ă ă ă Fusese a lui?

Dar degeaba se învârtea ca un leu în cuşc şi trântea serios tot ceă -i st tea în cale, nuă -şi putea afla liniştea.

— Am s cobor în celula lui şi am s aflu! ă ăApoi izbucni în râs:— Eu, Cezar Borgia, să-l întreb pe domnul cavaler de Ragastens dac viitoarea meaă

st pân este cast ? Ce spectacol!... Ah, sunt nebun de legat! Asta nu? Nu voi face asta!ă ă ăŞi totuşi, se hot rî: îi va promite libertatea. Trebuie s vorbeasc . V spun tot... tot...ă ă ă ă ăTrebuie s ştie adev rul.ă ăCoborî de îndat la parter unde se afla corpul de gard lu cheia celulei lui Ragasă ă ă -

tens, cheia care descuia lac tele în care erau închise lan urile şi coborî în subsoluri.ă ţ

71

Michel Zévaco

Capitolul XXII Noaptea condamnatului

În timp ce Lucre ia şi Cezar se preg teau, f r s ştie unul de altulţ ă ă ă ă ― s coboare înă arestul lui Ragastens, acesta dormea. Se sprijinise de zid şi dup ce g sise o pozi ie maiă ă ţ comod , adormise cu ghidul la iubita lui Primevère. Deodat fu trezit de lumina ceă ă p trunsese în celula sa.ă

Deschise ochii şi-l v zu pe Cezar Borgia.ă— Mi-a sunat ceasul, gândi el! M vor arunca în ultima celul ... adio via !... Adioă ă ţă

Primevère!Îl privi pe Cezar drept în ochi, f r nici o umbr , de team . Spre satisfac ia lui, v zuă ă ă ă ţ ă

c Borgia era singur neînso it de vreun gardian... Arunc o privire spre culoar, prin uşaă ţ ă l sat deschis şi-şi d du seama c era pustiu.ă ă ă ă ă

— Aha, va s zic , mă ă -am înşelat! Înc nu miă -a sunat crasul! Dar ce dracu vrea? Proba-bil se c ieşte! gândi elă

Atunci se ridic şi spuse:ă— Bun ziua, monseniore... Scuza iă ţ -m c nu v pot invita s lua i loc... dar nu amă ă ă ă ţ

unde.Cezar fix în perete tor a pe care o adusese şiă ţ -l privi cu ur pe Ragastens.ă— Admira i propria dumneavoastr oper ? întreb Ragastens. Şi poate v gândi iţ ă ă ă ă ţ

cum v-ar sta în locul meu... C ci aici e locul dumneavoastr , monseniore pentru toateă ă crimele dumneavoastr . Ce naiv am fost v d în dumneavoastr un exemplu de demnitateă ă ă şi glorie... Ştiu acum cu nu sunte i decât un ucigaş odios... O unealt a diavolului... darţ ă spune iţ -mi, ce c uta i aici?ă ţ

— Am venit să- i d ruiesc libertatea, spuse Cezar.ţ ă— Libertatea?...— Da! Ai fost condamnat... Nu tu l-ai ucis pe Francois... eu l-am înjunghiat... foarte ex-

act... Dar condamnat eşti tu... Vei muri... Dar, dac vrei, pot s te eliberez. Chiar acumă ă po i fi liber...ţ

— Nu În eleg...ţ— Am să- i explic, eu, imediat. Deci, Beatrix... pe Beatrix o iubeşti?ţ— Da, o iubesc!Mâna lui Cezar strânse mânerul pumnalului. Dar se st pâni.ă— Şi... ea... ea te iubeşte?— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— Vreau s ştiu dac ea te iubeşte...ă ă— Aha! Va s zic , asta era! Dar de ce v intereseaz ?ă ă ă ăCezar f cu un pas spre el. Sim ea cum îl în buşe furia.ă ţ ă— O s vorbeşti, mizerabile! O s vorbeşti!... Vreau s ştiu!...ă ă ăLui Ragastens îi venise rândul să-l chinuie. Avea acum un plan.— Monseniore, spuse el rece, v înşela i. N-o s şti i nimic. Adev rul va merge cuă ţ ă ţ ă

mine în mormânt...

72


— Mizerabile! gemu Cezar. A fost a ta!... Te omor!...Şi se n pusti asupra lui Ragastens, gata să ă-l înjunghie. Ragastens, se feri, îi prinse

mâna, i-o r suci, până ă-i sc p cu itul, apoi îl pocni cu toat puterea în cap.ă ă ţ ăMonseniorul Cezar z cea leşinat la picioarele lui.ăF r s piard o clip , Ragastens cotrob i prin buzunarele lui Cezar, g si cheile de laă ă ă ă ă ă ă

lac tele ceă -i pironeau mâinile şi picioarele în lan uri, le desf cu... Apoi îl aşez frumos peţ ă ă Borgia în locul lui, lâng zid, nu înainte de aă -l fereca în lan uri.ţ

Cu pelerina lui Borgia pe umeri şi p l ria pe cap, porni pe culoarul întunecat, luând înă ă mâini tor a...ţ

La câ iva paşi, v zu un fel de pu ce se c sca în str funduri.ţ ă ţ ă ă— Ah, zise el cutremurat, iat şi ultima celul . Doamne, Dumnezeule! Nu se poateă ă

spune c monseniorul Cezar nu are imagina iei Dimpotriv ! Canalia!ă ţ ăCu dezgust şi spaim se îndep rt . Deodat ap ru o lumin . Ragastens ajunseseă ă ă ă ă ă

lâng un gardian. Acesta cu un felinar în mân , f cu o plec ciune adânc f cându-i loc să ă ă ă ă ă ă treac ...ă

— Monseniore s v înso esc?ă ă ţ— Nu!Ragastens f cu înc câ iva paşi, apoi respir uşurat. Dar se auzeau paşi ce coborauă ă ţ ă

scara. Se opri ascultând. Nemişcat, aşteapt . Cineva se îndrepta spre el.ă— Frate! exclam lâng el o voce surprins .ă ă ăRagastens o recunoscu pe Lucre ia. Dar şi ea îl recunoscuse pe cavaler.ţ— Ah, dar cred c e cavalerul de Ragastens.ă— Chiar el, doamna mea!— Şi am impresia c o zbugheai?ă— Madam, aveam o întâlnire la care am întârziat. Nu din voin a mea. Tat l dumneavţ ă -

oastr a vrut s -mi r peasc pl cerea de a fi punctual...ă ă ă ă ă— Cu cine aveai întâlnire?— Cu dumneavoastr doamn !ă ă— Şi veneai la mine? întreb Lucre ia uimit .ă ţ ă— Aşa cum v spun doamn !ă ăLucre ia st tu o clip pe gânduri...ţ ă ă— Ei, bine, zise ea urmează-m !ăNu peste mult vreme se aflau în afara palatului. Ragastens avusese emo ii când treă ţ -

cuser printre mul imea de gardieni de la parter şi apoi printre vale ii ca împânzeau ieşiră ţ ţ -ile din castel.

— O Doamne! r sufl uşurat Ragastens.ă ă

Capitolul XXIII O tigroaică îndrăgostită

73

Michel Zévaco

Drumul între castelul Saint-Ange şi palatul Riant era destul de scurt. Lucre ia, laţ bra ul cavalerului mergea liniştit , prin labirintul str du elor întunecate.ţ ă ă ţ

Ragastens se întreba dac nă -ar fi mai bine s dispar la col ul vreunei str zi, să ă ţ ă ă fug ...ă

Dar gândul de a fugi de o femeie îi repugn , aşa c o urm pe ducesa de Bisaglia f ră ă ă ă ă crâşnire. Îl conduse pe Ragastens în budoarul s u în care îl mai primise odat .ă ă

— Ia loc, cavalere, zise ea. Imediat voi fi a dumitale.— Ce vrea cu mine? se întreba Ragastens. Ar fi timpul s-o iau la s n toasa şi s respiră ă ă

aerul din afara cet ii...ăţDup câteva minute Lucre ia se întoarse. Ducea un platou din argint pe care erauă ţ

aşezate tot felul de bun t i.ă ăţ— Poftim, ca s intre pâinea şi apa de la castelul Saint-Ange.ă— Doamn , ce face i?!ă ţ— Ei, bine, te servesc!...Iat c Ragastens era servit de c tre ducesa de Bisaglia...ă ă ă— E prea mult pentru mine doamn , s fiu servit de dumneavoastr . M simt preaă ă ă ă

onorat...— Numai Papa, mai este servit astfel, de aceste mâini...— Doamn , ceea ceă -mi spune i m sperie!ţ ă— Cum aşa, cavalere?— Da! Acest minut de neuitat va d inui în mintea mea mult vreme sau pu in ... atâtă ă ţ ă

cât mai am de tr it... Dar vede i... nu pot s înghit nimic în acest moment...ă ţ ă— Aha! Va s zic neînfricatul cavaler Ragastens se teme de mine.ă ă— Team ?ă— Da, cavalere! i-e fric de acest vin.Ţ ă— La naiba! zise cavalerul, luând cup , v înşela i. Chiar otrava lui Locust deă ă ţ -ar fi în

acest pahar şi tot am să-l beau.Dintr-o înghi itur sorbi vinul din cup pe jum tate.ţ ă ă ă— E rândul meu.Şi, Lucre ia liniştit , îi lu cupa din mâini şi b u cealalt jum tate.ţ ă ă ă ă ă— Vezi, dac ar fi otr vit, am muri amândoi...ă ă"Ce femeie ciudat ! Se joac cu cuvintele mor ii, aşa cum să ă ţ -ar juca cu cele de

dragoste..."— Niciodat nu mă -am distrat aşa de bine! Deci cavalere, eşti convins, c sunt în stareă

s otr vesc oamenii?ă ă— Doamn v cred în stare de fapte mari, atâta tot. Cred c dac v st cineva înă ă ă ă ă ă

cale, chiar o existen uman , dumneavoastr nu v da i în l turi şi distruge i totul, aşaţă ă ă ă ţ ă ţ cum meteori i ard în calea lor tot...ţ

— Bine, las !... Explic m acum cum ai sc pat din celul şi cum se face c purtai peleă ă ă ă ă -rina, p l ria şi sabia fratelui meu, atunci când ne am întâlnit?...ă ă

— Foarte simplu. Fratele dumneavoastr mă -a vizitat să-mi fac propunere mizerabil :ă ă îmi oferea libertatea în schimbul secretului unei femei.

— Cine e femeia?— Beatrix! Fata contelui Alma, a c rei mam a fost de curând asasinat .ă ă ă

74


— Şi?...— Am aşteptat ca monseniorul Cezar, exasperat de mânie ― din cauza r spunsuriloră

mele s se n pusteasc asupra mea pentru a m ucide... Şi lucrul să ă ă ă -a întâmplat... Aşa car l-am imobilizat pe fratele dumneavoastr , lă -am pus în locul meu în lan uri şi am ieşit.ţ

— L-ai pus pe Cezar în lan uri în locul t u?ţ ăRagastens d du din cap afirmativ.ă— Să-mi spui mie asta... Mie?...— Dac mă -a i întrebat!ţLucre ia se apropie de el.ţ— Ştii c este minunat ceă -ai f cut tu?ă— M copleşi i doamn .ă ţ ă— NU! Te admir..."Drace! îşi spuse Ragastens. Otr vitoarea devine languroas . În cinci minute trebuieă ă

s fiu afar ..."ă ăLucre ia, cu o voce tremur toare, întreabţ ă ă:— O iubeşti pe femeia asta?— S nu mai vorbim despre asta, doamn , v rog.ă ă ă— O iubeşti... mi-a spus fratele meu... şi apoi se şi vede! Ei bine! N-are importan ...ţă

Sau, dac vrei, eu am s iă ă ţ -o aduc... eu!...— Doamn ...ă— Iubeşte-m , Ragastens, iubeşteă -m ... voi face tot c vrei... Vrei s p r seşti Roma?ă ă ă ă ă

Vrei s fugi? Acolo, pe Mediterana, pe insula mea Caprera, am un castel fortificat... Nimeniă nu te va c uta acolo... Am s iă ă ţ -o aduc şi pe Beatrix a ta... şi o vei iubi cu condi ia s mţ ă ă iubeşti...

— Mi-e scârb doamn , îmi face i grea ... ă ă ţ ţă— Da! Ştiu... Dar îmi placi şi mai mult... Ragastens, dispre ul t u m înnebuneşte...ţ ă ă

Scuipă-m în fa , dac vrei, dar iubeşteă ţă ă -m . Nu vrei s fugi... Bine!... Vrei s fii un Cezar,ă ă ă mai frumos, mai puternic, mai mare?... Vrei?... Voi coborî în cavourile de la Saint-Ange şi-l voi ucide pe fratele meu... Vrei?... Tata, îl am la mân ... ştiu cum să ă-l terorizez... va face ce vreau eu... Dac nu îl voi ucide şi pe el şi te voi pune Pap în locul lui...ă ă

Ragastens se ridicase. Înl n uit de gâtul lui, Lucre ia cu o mân , cu cealalt se deă ţ ă ţ ă ă -spuia de m t surile şi voalurile ceă ă -i ascundeau goliciunea...

— Iubeşte-m !.. iubeşteă -m !ă— Doamn ... Otrava dumneavoastr cea mai puternic ... pumnalul cel mai ascu it...ă ă ă ţ

Orice! Dar nu atingerea, dragostea dumitale... Lasă-m ... Lasă ă-m ! Cuvintele tale îmi facă grea ... Miroşi a crim ... m dezguşti...ţă ă ă

— Iubeşte-m ! Iubeşteă -m !ă— Să-mi fie dat limba la câini, dac am insultat vreo dat o femeie!... Dar pe tineă ă ă

târfă spurcat am dreptul s te insult. ă ăCu un efort mare reuşi s scape din îmbr iş rile ei. Bra ele Lucre iei c zur ... seă ăţ ă ţ ţ ă ă

d du înapoi, alb la fa ...!ă ă ţă— Nu vrei s faci dragoste cu mine? ip ea.ă ţ ă— Nu!— Laşule!

75

Michel Zévaco

— Laş, într-adev r, fiindc nu cur universul de prezen a ta! Fiindc nu te omor...ă ă ăţ ţ ă— Laşule? iŢ -e team de câteva crime... Un b rbat!... Nu este decât un lacheu de feă ă -

mei... Nu vrei putere prin dragoste... Preferi otrav sau pumnalul... Fii satisf cut! Le veiă ă avea pe-amândou !...ă

Se n pusti asupra lui, dup ce luase un pumnal de pe mas . Lama cu itului eraă ă ă ţ otr vit . Zgârietura cea mai mic provoca moartea imediat , fulger toare...ă ă ă ă ă

Ragastens âşni în l turi, trecând de cealalt parte a mesei. Lucre ia r sturn masa.ţ ă ă ţ ă ă Într-o clip se arunc asupra lui. Acesta, nemişcat, o aştepta. O prinse de încheieturileă ă mâinilor. Lucre ia spumega.ţ

— O s moriă ! url ea.ă— Doamn ,ă spuse Ragastens cu un calm nezdruncinat, ave i grij s nu v în epa i şiţ ă ă ă ţ ţ

l sa i cu itul.ă ţ ţÎi strânse mâinile cu putere. Lucre ia scoase un ip t de durere şi pumnalul îi c zu peţ ţ ă ă

vârful piciorului, apoi se înfipse vibrând în parchet. Lucre ia în acest moment se r sturn ,ţ ă ă se rostogoli.

Ragastens, în genunchi, o inea strâns de mâini. Lu pumnalul. Lucre ia se îng lbeni...ţ ă ţ ă— Sunt moart !ă— V iert, spuse el cu r ceal . Adineauri lă ă ă -am iertat pe fratele dumneavoastr , asasă -

inul... Dar s nuă -mi c de i înc o dat în mâini c am s v strivesc ca pe nişte n pârci.ă ţ ă ă ă ă ă ăSe ridic şi luând pumnalul, ieşi din înc pere, Lucre ia se ridicase şi ea, palid şi tură ă ţ ă -

bat . B tu furioas întră ă ă -o sonerie şi url :ă— Gard ! La mine! Este un asasin aici...ăUşile se deschiser la perete. Oameni înarma i, îmbr ca i sumar se ivir speria i.ă ţ ă ţ ă ţ— Este în palat! Nu poale sc pa! Toate ieşirile s fie p zite! Este asasinul ducelui deă ă ă

Gândi!... A vrut s m înjunghie!...ă ăÎn acelaşi timp se lans pe urmele lui Ragastens, urmat de vreo dou zeci de g rzi şiă ă ă ă

lachei în timp ce al ii se precipitau c tre ieşiri, înc rcându-şi archebuzele.ţ ă ăRagastens trecu prin dou sau trei înc peri. Acum se g sea în vasta sal , al c rei fluxă ă ă ă ă

îl admirase în prima sear , sala osp ului. Atunci, auzi voci, zgomot de paşi apropiinduă ăţ -se. Auzi chiar vocea Lucre iei. Privirea lui p trunz toare f cu ocolul s li. Îşi aduse aminte c ,ţ ă ă ă ă ă urm rind pic turile de sânge, în noaptea crimei, ajunse în Tibru. Porni pe acelaşi drum.ă ă De-abia ieşi pe uşa din spate c Lucre ia intr pe cealalt .ă ţ ă ă

— Iată-l! Îl prindem! strig ea.ăTravers cu paşi gr bi i sala şi porni dup el urmat de un întreg alai. Când ajunse înă ă ţ ă ă

sala ce d dea spre Tibru, Ragastens se preg tea s treac dincolo.ă ă ă ă— L-am prins! Lua iţ -l! ordon ea.ăRagastens izbucni în râs. Oamenii se oprir nehot râ i. Lucre ia începu s adreseă ă ţ ţ ă

cerului, tot felul de cuvinte şi de disperare şi furie, leşin .ăRagastens înc lecase fereastra şi reuşise s se arunce în apele fluviului Tibru.ă ă

Capitolul XXIV Vânzarea lui Căpitan

76


Nici nu se iviser zorii când un evreu b trân la uşa hanului "La frumosul Janus".ă ă Meşterul Bartolomeu, hangiul, uitându-se pe fereastr îl recunoscu pe vizitator.ă

— Gata, cavaler! zise el.Apoi deschise uşa şi evreul se strecur în curtea hanului.ă— Bun ziua, dragul meu. Tocmai la timp.ă— Da, drag Bartolomeu, cu toate c nuă ă -mi place s m scol cu noapteaă ă -n cap. Dar

de ce m-ai chemat aşa de noapte?— Sst! C nimeni s nu afle vânzarea pe care o voi face...ă ăBartoiomeu îl conduse pe evreu pân la unul din pilonii ce sus ineau un fel de balcon.ă ţ

Aici era lipit un afiş.— Citeşte asta, meştere Ephraim.Evreul citi cu voce şoptit . În afiş scria c Ragastens urma s fie executat în pia a dină ă ă ţ

fa a hanului, chiar în acea diminea .ţ ţă— Ephraim, te-am chemat să- i vând un cal, frâul, şaua în sfârşit tot harnaşamenţ -tul...

nu în elegi?ţ— Ei?— Calul banditului. Calul lui Ragastens acest ho periculos. Acum pricepi de ce teţ -am

chemat aşa devreme?— Da, zise evreul şi d du din cap.ă— Tu, drag Ephraim vei putea vinde calul, harnaşamentul şi hainele cu profit.ă— Da, dar mi-e fric , spuse Bartolomeu.ăSe duser în grajd. C pitan pufnea pe n ri, necheza, şi-ntorcea capul spre uş . S ră ă ă ă ă -

manul, îşi aştepta st pânul şi nu în elegea de ce nu mai vine, Ephraim, cu ochi deă ţ cunosc tor examin din ii calului apoi potcoavele... Era mul umit de acest frumos exemă ă ţ ţ -plar.

Se în eleseser la pre şi urcar s la hainele cavalerului. Dar, spre surprinderea lorţ ă ţ ă ă acestea disp ruser .ă ă

— Ce înseamn asta? întreb evreul b nuitor.ă ă ă— Habar n-am! r spunse Bartolomeo tremurând.ă— Un ho ...ţ— Ei... Nimeni nu s-a trezit în han. Cred c e magie.ă— Magie, furt sau vr jitorie, îmi vei da înapoi banii pe haine. Evreul îl b nuia pe Bară ă -

tolomeo de înşel torie.ăPornir înapoi spre grajd. Dar r maser înm rmuri i calul disp ruse şi el.ă ă ă ă ţ ă— Nu mai în eleg nimic, zise evreul.ţ— Nici eu!— Cred c cineva a furat calul.ăŞi în timp ce evreul se îndep rta nedumerit, Bartolomeo gândea c hanul lui e bântuită ă

de fantome. Şi zguduit de un aşa dezastru c zu pe gânduri. Şi, iat cum, C pitan fu vână ă ă -dut f r s fie şi nu putu fi vândut cu toate c fusese.ă ă ă ă

77

Michel Zévaco

Capitolul XXV Otrava

Plonjând în apele fluviului, Ragastens se gândise s ajung la hană ă . Înnot cu toat griă ă -j , pentru c în urma lui se auzeau focuri de arm dinspre palatul Riant.ă ă ă

Când ieşi la suprafa a apei era deja departe de palat. Mai înot câ iva metri şi ajunseţ ă ţ la sc rile hanului ce d deau chior în camera lui.ă ă

— Mînca-i-ar ciuma neagr pe amândoi! zise el. N-am mai v zut asemenea turba i!ă ă ţ Unul vrea să-mi taie gâtul, cel lalt s m înjunghie şi s m otr veasc . Ce p cat c amă ă ă ă ă ă ă ă ă sc pat cu itul în ap .. P cat... Oricum aerul Romei nuă ţ ă ă -mi prieşte.

Şi tot monologând, Ragastens intr în camera lui. Hainele lui, echipamentul de luptă ă erau aşezate pe pat preg tite pentru campania de lupt a lui Cezar Borgia. Îşi schimb reă ă ă -pede hainele ude cu veşmintele ce p reau c -l aşteapt . Îmbr cat din cap până ă ă ă ă-n picioare, îşi încinse în jurul mijlocului centura lui Borgia care avea o spad minunat . Apoi în vârfulă ă picioarelor travers culoarul, ce str b tea hanul de la un cap la altul şi se duse spre grajd.ă ă ă Ragastens se apropie de C pitan să ă-i pun şaua.ă

— Bun diminea a, C pitan, Eşti bucuros s m vezi? Şi eu... Hai... fii cuminteă ţ ă ă ă !...C pitan necheza de bucurie şi lovea p mântul cu copita.ă ăRagastens îl mângâie, apoi îl linişti. Îl trase de frâu spre curte şi-l conduse spre porti aţ

hanului. Dup ce ieşir , înc lecă ă ă ă şi se îndep rt în grab .ă ă ă— Precis m caut spre nord, spre Floren a. S mergem spre sud. Spre Napoli!ă ă ţ ăSe îndrept c tre poarta de sud, în câteva minute str b tu distan a ceă ă ă ă ţ -l desp r ea deă ţ

poart . Soarele r s rise. Poarta fusese deschis . Ragastens porni la pas. Nu vroia s bată ă ă ă ă ă la ochi când va trece prin fa a omului ce st tea la post.ţ ă

În clipa în care se apropia de poart , un b rbat de vro treizeci de ani, slab, mic, neră ă -vos, cu fa a ars de soare şi cu o musta mare, neagr , îl salut cu respect profund.ţ ă ţă ă ă

— Domnule, valetul dumneavoastr !ăDar Ragastens nu-l auzi. Nu-l v zu nici pe b rbat, nici calul s u, nici salutul respectuă ă ă -

os.În sfârşit, în acel moment, clopotul de la Saint-Jean b tu puternic şi cele trei sute deă

clopote ale bisericilor din Roma r sunaă r în cor; ferestrele se deschiser ! Capete înă ă -sp imântate ap reau.ă ă

— Alarma! zise Ragastens. E pentru mine! Vor închide por ile oraşului! Înainte C piţ ă -tane, înainte!

— Halt! Nu trece nimeni! Opreşte! strigar solda ii care se gr beau s închid poarta.ă ţ ă ă ăC pitan mai aveă a dou zeci de paşi pân la poart . Ragastens strânse calul şiă ă ă -l lovi cu

pintenii.— Opreşte! Nu se mai trece! url ofi erul de gard .ă ţ ă— Voi trece totuşi, zise Ragastens.Ofi erul şi solda ii se înghesuir ... Trei sau patru c zur pe jos. C pitan trecu ca o viţ ţ ă ă ă ă -

jelie. Era salvat!...— Mul umesc C pitane, î i mul umesc! Miţ ă ţ ţ -ai salvat via a...ţ

78


Clopotele b teau în continuare!ă— Url Cezar, strig Ragastens. Urla i cu to ii, b rba i şi femei Borgia. Clopotele voasă ă ţ ţ ă ţ -

tre celebreaz libertatea mea.ăÎntoarse capul şi v zu c era urm rit. Un cavaler venea în vitez apropiinduă ă ă ă -se.

V zând c este numai un urm ritor, Ragastens ridic din umeri şi zâmbi. Zâmbetul lui eraă ă ă ă un poem de for şi de încredere. Cum se apropia de un pârâiaş, opri calul s ri din şa şi,ţă ă luând ap în mâini sp l rană ă ă a pe care i-o f cuse lui C pitan cu pintenul...ă ă

Capitolul XXVII Spadacappa

În tot acest timp, cu coada ochiului privea spre duşmanul ce se apropia rapid. Acesta ajunsese în dreptul lui Ragastens. Era omul care-l salutase plin de respect când începuse alarma.

Ragastens, cu mâna pe mânerul spadei, se preg tea de lupt . Dar spre marea lui sură ă -priz , omul se apropie de el f când plec ciuni adânci la fiecare pas. Cavalerul v zu că ă ă ă ă omul era neînarmat.

— Hei, prietene! zise el, cu mine ai treab ?...ă— Monseniore, valetul dumneavoastr , la ordine!ă— Ce vrei?— Câteva cuvinte... dac senioria s are bun voin a.ă ă ă ţ"Cine o fi sta? ă gândea Ragastens. Un zbir? Un viteaz? Un spion".— Vre i sţ ă-mi spune i ceva? ţ întreab el.ă— Am o propunere s v fac, Excelen .ă ă ţă— Mai întâi termin cu temenelele... M enervezi cu polite ea ta.ă ă ţ— Domnule cavaler... v numesc aşa pentru c v respect...ă ă ă— De unde ştii c sunt cavaler?ă— P i, v cunosc. Cine nu v cunoaşte la Roma? Se spun tot felul de lucruri onorabileă ă ă

despre dumneavoastr . L-a i b tut pe don Astorre. A i fugit din palatul Riant... Trebuia să ţ ă ţ ă fi i executat azi.ţ

— Ah, iat c ştii prea multe!ă ă— Da domnule! Când l-a i aruncat pe don Garconio peste mutrele noastre, a fost oţ

figur grozav . El ne asmu ise pe to i. Spunea c sunte i asasinul ducelui de Gandie... Dară ă ţ ţ ă ţ eu, când v-am v zut luptându-v cu mul imea am fost cuprins de o mare admira ie pentruă ă ţ ţ dumneavoastr .ă

— M flatezi!ă— Da! Am o admira ie mare. Şi miţ -am spus c aş putea intra în serviciul domnieiă

voastre, ceea ce pentru mine ar fi o mare onoare...— Cum i se spune?ţ— Tovar şii mei m numesc Spadacappa.ă ă

79

Michel Zévaco

— Sapd şi cap ! O înjur tur de bandit. Asta nuă ă ă ă -i un nume!— Ba aşa cum e, e numele meu!— Bine! Spadacappa! Ei, Spadacappa, prietene, vezi acest drum? Eu o s-o iau spre

sud. Tu, o s-o iei spre nord. Şi asta cât mai repede pentru a nu face cunoştin cu sabiaţă mea.

Spadacappa îşi împreun mâinile şi speriat zise:ă— Domnul cavaler m alung ? Sfin i din paradis! Ceă ă ţ -o s m fac? Domnule cavaler,ă ă

asculta iţ -m ! V rog. Existen a pe care am dusă ă ţ -o pân acum m revolt . Oh! În dumneavă ă ă -oastr am v zut nu numai for a, ci şi o bun tate f r margini...ă ă ţ ă ă ă

— Diavole!— V jur cavalere c atunci când am aflat c dumneavoastr urma i s fi i executat,ă ă ă ă ţ ă ţ

cât sunt eu de f r -deă ă -lege... când am auzit c o s v taie mâinile, o s v scoat ochii, oă ă ă ă ă ă s v smulg limba, o s v taie capul îşi apoi s v expun la stâlpul infamiei, nă ă ă ă ă ă ă ă -am putut... am plâns, eu Spadacappa...

— Foarte frumos din partea dumitale dar nu e un motiv.— Atunci, îl întrerupse Spadacappa, atunci domnule cavaler... am zis s v salvez eu!ă ă

Am cerut tovar şilor mei ajutor... Laşii au refuzat... Atunci mă -am hot rât s plec din Roma,ă ă s m duc la Napoli mai bine, s fac orice, decât s mai fiu bandit Miă ă ă ă -am f cut rost de ună cal...

— Tu l-ai procurat?— A fost ultima mea fapt rea... Dar trebuia! Am v zut calul, legat la poarta unuiă ă

han... i-am dat drumul... asta-i tot. De altfel... şi calul vroia s plece.ă— Da şi tu n-ai f cut nimic, numai un semn?ă— În diminea a asta, continu Spadacappa, f când pe surdul, eu m îndreptat liniştitţ ă ă ă

c tre poarta din Napoli... Deodat vă ă -am z rit... Gândi iă ţ -v ce bucurie, ce surpriz ... Eraă ă gata s m apropii de dumneavoastr când au b tut clopotele alarma. A i trecut c viă ă ă ă ţ ă -jelia... eu am fugit dup dumneavoastr ... v-a i oprit şi iată ă ţ ă-m ! Ah, domnule cavaler, sală -va iţ -m de nenorocita de via pe care am dusă ţă -o!

Spadacappa era sincer. Ragastens îşi d du seama.ă— Dar cine naiba te-a pus s te faci bandit, dac zici c ai voca ie pentru via a cină ă ă ţ ţ -

stit , curat ?ă ă— De unde s ştiu eu? Exemplele, prietenii, nevoia... Uite, cavalere, mă -ai întrebat de

nume. Nu am! Tata?... nu ştiu nimic... Mama? ― necunoscut ! Copilă ― am cerşit; b rbat,ă am furat ca s m nânc. Sunt un s rman r t citor şi atât... Aş vrea mult s g sesc o mână ă ă ă ă ă ă ă întins , pe cineva care s m ajute.ă ă ă

Ragastens era pus la încurc tură ă, şi-ar fi dorit un servitor şi Spadacappa putea fi foarte bun pentru el, îi pl cea via a aventuroas . Numai c , nu putea să ţ ă ă ă-şi permit luxulă de a pl ti un lacheu, pentru c era la fel de s rac ca Iov.ă ă ă

E adev rat c avea spada lui Cezar împodobit cu câteva rubine şi diamante, dară ă ă unde le putea vinde? Şi atunci se gândi să-l refuze cu cuvinte mai blânde.

— Ascult , îi spuse, sunt convins c miă ă -ai spus adev rul. Pe de alt parte, cu toateă ă prostiile tale îmi placi... Îmi pare r u c iă ă ţ -am vorbit aspru adineauri.

— Domnule cavaler sunte i prea bun...ţ

80


— Numai c , iat ! Va trebui s ne desp r im. Şi asta pentru c nu sunt atât de bogată ă ă ă ţ ă s te pot pl ti.ă ă

— Asta... nu-i nimic.— La naiba, b iete, fie, te iau! Din acest moment faci parte din familia mea!ăNu se poate descrie ironia cu care Ragastens vorbea despre familia lui. Dar Spada-

cappa îşi arunc p l ria de bucurie.ă ă ă— Tr iasc soarele şi bucuria! strig el. Adio Roma şi capcanele ei. Tr iasc cavalerulă ă ă ă ă

Ragastens, st pânul meuă !— S rmane diavol, spuse Ragastens îmbunat.ăPornir la drum. Ragastens înainta urmat la cincisprezece paşi de Spadacappa careă

nu voia s se apropie "fiindc aşa v zuse el la casele mari"... ă ă ăRagastens îi f cu semn s se apropie.ă ă— Ştii vreun drum pe care am putea ajunge la Floren a?ţ— Domnule cavaler, vede i gardul acela de verdea ? În spatele lui este o capelţ ţă ă

abandonat în care miă -am petrecut mai multe nop i sub protec ia Sfântului Pancra iu, paţ ţ ţ -tronul ei. Ei, bine, la dou zeci de paşi de capel , la dreapta este o c rare numai bun penă ă ă ă -tru planul nostru. Dar domnul cavaler nu merge la Napoli?

— M descoşi, domnule Spadacappa?ă— Oh iertare... Este un vechi obicei... de a afla tot felul de lucruri...— Da ― obiceiul de a întreba... de a afla câte ceva...— Ah, domnule sunte i generos!ţ— Hai, hai. Nu te sup ra, îmi cer iertare şi eu. Departe, foarte departe se vedea ună

nor de praf.— Sunt urm rit! zise Ragastens.ăSe uit în jur: câmpia era neted caă ă -n palm , pustie, t cut . Numai pâlcul de stejariă ă ă

ce înconjura capela era singurul ad post.ăCe s fac ?... S fug ?... Încotro să ă ă ă -ar fi dus îl vedeau.— Dup mine, dac po iă ă ţ , îi spuse el lui Spadacappa.Dar în momentul în care se preg tea s fug , acesta îl opri.ă ă ă— Nu trebuie s fugi i domnuleă ţ ... V-ar prinde repede. În trei minute ne-ar ajunge.— Ce s fac atunci?ă— Veni i dup mine, veni i!...ţ ă ţPornir în galop şi în câteva clipe p trunser în p duricea de stejari... În acest loc seă ă ă ă

în l a o capel . Spadacappa s ri de pe cal şi cu lama cu itului s u deschise uşa capelei.ă ţ ă ă ţ ă— Din fericire m pricep la aşa ceva, zise el. Intra i, repede, cavalere!ă ţ— Drace! Nu e rea idea... Treci primul...— Nu, domnule. Ve i intra singur... Repede! Oh, ave i încredere, domnule!ţ ţRagastens coborî din şa, intr în capel tr gându-l dup el pe C pitan. În ceă ă ă ă ă -l priveşte

pe Spadacappa, acesta închise uşa şi porni pe cai.Printr-o cr p tur a uşii, Ragastens putea s vad şi s aud totul. Cu o mân peă ă ă ă ă ă ă ă

mânerul spadei şi cealalt pe n rile lui C pitan, pe careă ă ă -l împiedica s necheze, aştepta cuă ner bdare.ă

81

Michel Zévaco

— Dac omul acesta e un tr d tor, sunt pierdut... Dar nu aveam încotro! Ah... Iată ă ă ă-i şi pe oamenii noştri într-adev r, o trup de c l re i se apropiase de p durice. Era alc tuită ă ă ă ţ ă ă ă din vreo cincizeci de cavaleri în fruntea c rora se afla un ofi er.ă ţ

Spadacappa, mergând cu calul la pas, venea în întâmpinarea lor din cealalt parte aă drumului.

— Halt! comand ofi erul, z rinduă ţ ă -l. Hei, omule, de unde vii!— De la Napoli, senioria voastr ... şi m duc la Roma unde am treab .ă ă ă— Te-ai întâlnit cu un cavaler?— Un cavaler? Da... senioria voastr ! Chiar am vorbit.ă— Ce-a spus!— M-a întrebat care e drumul cel mai scurt spre Napoli şi i-am spus c trebuie să -o ia

la stânga, pe scurt tur . Nici nu miă ă -a mul umit... a pornit întrţ -un galop nebun... de parc lă -ar fi urm rit to ii dracii iadului...ă ţ

— E-al nostru!... şi spune-mi, cât avans crezi c are fa de noi?ă ţă— O or ... cam aşa...ă— Înainte! url ofi erul. E al nostru!... Omule, treci mâine pe la castelul Saint-Ange şiă ţ

întreab de comandantul g rzilor... te vor r spl ti...ă ă ă ăTrupa porni într-o cavalcad dr ceasc . Câteva minute mai târziu nu se mai z reaă ă ă ă

decât norul de pulbere ridicat în urma lor. Atunci Spadacappa deschise uşa capelei. Ragas-tens ieşi şi se-arunc pe cal.ă

— Ei bine. Domnule cavaler, a i v zut? A i auzit?...ţ ă ţ— Nimic!... Am stat de vorb cu Sfântul Pancra iu, patronul acestei capele, zise elă ţ

zâmbind.— Ah!... exclam Spadacappa, uimit peste m sur ... Şi vă ă ă -a r spuns?...ă— Da: mi-a spus c toate p catele tale sunt iertate.ă ă

Capitolul XXVII Hanul Furcii

Ragastens porni pe c rarea pe care iă -o ar tase Spadacappa. Vreo dou ore c l riră ă ă ă ă linişti i, Ragastens întorcînduţ -se din când în când spre înso itorul s u întrebându-l încotroţ ă trebuie s mearg .ă ă

Spre prânz, erau la nord de Cetatea Etern . Lui Ragastens i se f cuse foame. Îl chemă ă ă pe Spadacappa.

— Cum faci s m nânci dac nu ai bani şi nimic de mâncare?ă ă ă

82


Scutierul ar t cu bra ul nişte copaci care se vedeau pe câmp, întinzându-şi ramurileă ă ţ acoperite de frunze dantelate.

— Smochini, zise el simplu.— Smochine! Avem ce mânca!— Numai c nu sunt coapte bine...ă— Ce dac , s mergem...ă ăAjungând sub smochini, Spadacappa se preg tea s se ca re întră ă ţă -unul din ei.— Las ! zise Ragastens. Vreau să ă-mi aduc aminte de copil ria mea când umblamă

dup cuiburi de p s rele...ă ă ăŞi, coborând de pe cal, se ca r întrţă ă -un smochin. Dar, spre necazul lui, smochinele

nu erau coapte deloc.— Slab mas ! Încep s regret pâinea şi apa ce miă ă ă -o servea monseniorul Cezar.Ragastens culese totuşi smochine şi le arunc lui Spadacappa una câte una. Deodată ă

acesta scoase un ip t ascu it.ţ ă ţ— Smochinele! strig scutierul ce privea la Ragastens cu mutr uluit de surpriz .ă ă ă ă— Ei, ce-i cu smochinele?— Sunt, sunt de aur!...— Eşti nebun!— Uita iţ -v la ele! Uita iă ţ -o pe ultima.Şi Spadacappa îi d du lui Ragastens un ducat de aur care str lucea în soare.ă ă— Curios! Curios! se mir Ragastens.ă— Înc unul!... Şiă -nc unul!... ip Spadacappa care s rise de pe cal şi culegea de peă ţ ă ă

jos vreo zece duca i de aur, c zu i din copac. ţ ă ţRagastens uimit, uitându-se în jurul s u se întreba dac nu cumva a descoperit vreoă ă

comoar , când privirea îi alunec spre centura lui.ă ăO crengu , ag ându-i centura, o rupsese întrţă ăţ -un loc. Prin sp rtur c deau duca iiă ă ă ţ

într-o ploaie miraculoas , Ragastens izbucni în râs.ă— Centura lui Cezar Borgia! zise el...Coborî repede, îşi desf cu centura şi o descusu... era plin de aur!ă ă— Dr cie! zise bucuros, monseniorul Cezar face lucruri bune, când le face...ă

Mul umesc, Cezar!... Ştii vreun han prin apropiere unde s putem mânca linişti i şi în siguţ ă ţ -ran ?ţă

— Pe drum spre Floren a, domnule cavaler, la o or de aici este Hanul Furcii, undeţ ă ve i fi ferit de primejdii tot aşa de bine ca la dou sute de leghe de Roma şi de Borgia. Îlţ ă cunosc pe patron. E un prieten de-al nostru. O s ne ajute şi ne va p stra şi câtevaă ă lucruri...

— Oh; ce dr gu din partea lui... Dar nă ţ -avem încotro. Hai s mergem... mai ales c nuă ă -mi e necunoscut hanul...

Pe la ora unu ajunser la han. Ragastens îşi aminti prima lui întâlnire cu Borgia şi suiă -ta lui, duelul cu Astorre... intrar în hanul unde mirosea pl cut a mâncare cald . Murea deă ă ă foame.

Prima lui grij fu s comande o mas bogat hangi ei careă ă ă ă ţ -i întreab ce doresc... şiă cum fata se preg tea s aşeze masa, hangiul se apropie şi spuse!ă ă

— Monseniorul e de-ai noştri, cum spune servitorul?...

83

Michel Zévaco

— De-ai voştri?— Da, zise hangiul, clipind din ochi. S nu v fie team de nimic... Dac domnul vreaă ă ă ă

s m urmeze îl voi conduce întră ă -un loc unde va fi în siguran şi voi avea onoarea sţă ă-l servesc chiar eu pe domnul...

— Grozav ― zise Ragastens, râzând... iată-m primit în rândul bandi ilor din Roma...ă ţ— Hangiul îl duse într-o camer mic , situat la primul cât la care se ajungea urcândă ă ă

pe scar obişnui i aflat în curte şi ascuns de verdea ...ă ţ ă ă ţă— Mul umesc! Da iţ ţ -mi s m nânc repede.ă ăCamera era mic dar frumos aranjat . Avea un pat, o canapea, un fotoliu, o mas ,ă ă ă

mai multe lumân ri şi chiar niscavai c r i. O fereastr mic cu jaluzele trase d dea spreă ă ţ ă ă ă curte. În caz de pericol se putea trece pe acolo.

Hangiul ap ru repede cu un coş plin de bun t i.ă ă ăţ— Şi Spadacappa? întreb Ragastens mâncând cu poft un pate de ficat de gâsc .ă ă ă— Servitorul dumneavoastr m nânc în buc t rie.ă ă ă ă ă— S vin aici imediat ce termin .ă ă ăRagastens gândea c unul dintre cei mai mari seniori, Cezar Borgia, era un criminală

înr it şi banditul pe careă -l întâlnise era un om de inim , careă -i salvase via a. Gândurile luiţ fur întrerupte de Spadacappa.ă

— Ai mâncat?— Oh şi înc cum!ă— Bine!... Eşti odihnit?— Gata s c l toresc pân la noapte, dac e nevoie.ă ă ă ă ă— Bine. O s te întorci la Roma.ă— La Roma? întreb Spadacappa speriat. V-a i s turat de mine?ă ţ ă— Nu! Fii liniştit! Te întorci la Roma repede. Ştii strada Patru Fântâni?— Cred şi eu!— Atunci vei merge acolo şi vei bate în uşa casei ce se afl chiar în fa a fântânii. Veiă ţ

întreba de domnul Machiavelli! ii minte?Ţ— Machiavelli, in minte!ţ— Trebuie să-i spui să-l anun e pe prietenul lui Raphael c sunt aici, pân mâine. Apoiţ ă ă

te-ntorci. Ai priceput?— Da! Când trebuie s plec?ă— Acum.— Spadacappa, trei minute mai târziu, pornea în galop spre Roma.Ragastens, dup plecarea lui Spadacappa se lungi pe canapea şi dup câteva minuteă ă

figurile lui Primevère, Cezar, Lucre ia se înv lm şir şi adormi.ţ ă ă ăCezar îşi revenea încetul cu încetul. Mai întâi, uimirea îl paraliz se vedea pus înă

lan uri în hruba în care tor a mai pâlpâia înc . Se dezmetici repede şi un acces de ţ ţ ă mîinie îl cuprinse. Începu s r cneasc din toate puterile. Dar nuă ă ă -l auzea nimeni. Teama începu s iă se strecoare în suflet...

Deodat se auzir paşi repezi ce se apropiau de celul .ă ă ăO mul ime de ofi eri d dur n val în hruba sa.ţ ţ ă ă ă ă— Sf râma i lan urile!ă ţ ţ

84


— Oh, monseniore, monseniore, se v ic reau neferici ii, tremurând de spaim ... ştiină ă ţ ă -du-l pe Cezar.

— Zece minute mai târziu, dup ce fusese eliberat din lan uri, Cezar tun :ă ţ ă— Cine era de serviciu?— Eu, monseniore, spuse sp şit o namil de om cu barba încurcat şi cu nişte pumniă ă ă ă

enormi, livid de groaz .ă— N-ai auzit strig tele mele?ă— Nu, monseniore.— Aha, deci n-ai auzit nimic! Dormeai, nu-i aşa? O s dormi pentru totdeauna...ăŞi înşf cînduă -l ca pe un copil f r puteri, Cezar îl arunc în pu ul cu şobolani şi reptile,ă ă ă ţ

în cel de-al şaselea cerc. Nenorocitul încerc s se prind cu mâinile de pere ii stâncoşi.ă ă ă ţ Dar piatr era lunecoas : c zu cu un urlet înfricoş tor. Se auzi o bufnitur şi clipocitulă ă ă ă ă apei.

Cezar se întoarse spre ceilal i.ţ— Cine f cea de paz sus?ă ă— Eu, monseniore, r spunse un ofi er.ă ţCezar smulse fulger tor sabia unui ofi er ce se afla lâng el şi str punse um rulă ţ ă ă ă

nenorocitului. Ofi erul c zu fulgerat la p mânt, f r o vorb , un fir de sânge prelingându-i-ţ ă ă ă ă ăse de pe buze.

Cezar privi spre ceilal i ofi eri, g rzi şi paznici. Tremura înc de furie. La col ul buzelorţ ţ ă ă ţ baloane de saliv f ceau spum .ă ă ă

— Voi, ştilal i... zise deodat Cezar. Intra i aici!ă ţ ă ţŞi ar t spre celul în care fusese închis Ragastens.ă ă ăAceştia se supuser f r crâcnire. Cezar încuie uşa dup ei şi scoase un oftat de uşuă ă ă ă -

rare.— S crape! S crape de foame şi sete!ă ăCincisprezece ani mai târziu, în aceast celul au fost g site dou zeci şi trei deă ă ă ă

schelete, în pozi ii hidoase: p reau scheletele unei haite care murise încercând s se deţ ă ă -voreze.

Cezar porni pe culoarul din stânga, urmând drumul pe care o luase şi Ragastens. La piciorul sc rii, cineva ap ru în fa a lui.ă ă ţ

— Şi tu, tu cine eşti?Un hohot de râs r sun .ă ă— Lucre ia, râse Cezar.ţ— Eu am dat alarma şi am venit s te scot.ă— Tu... de unde ştiai?— Vino! O să- i povestesc... Chiar Ragastens a avut cinismul sţ ă-mi spun ... Mizeră -

abilul a vrut s m înjunghie... Dar, vino... O să ă ă- i povestesc...ţCâteva minute mai târziu Cezar d dea ordine peste ordine, trimitea ştafete după ă

ştafete, alarma suna, dat de clopotele celor trei sute de biserici şi prin Roma, pe fiecareă strad se anun a, la fiecare cincizeci de paşi, fuga lui Ragastens şi se promiteau bani mul iă ţ ţ drept recompens celor ceă -ar fi putut să-l denun e.ţ

85

Michel Zévaco

Capitolul XXVIII Trecea o litieră

Soarele asfin ea când Ragastens auzi paşi pe sc ri. S ri în picioare şi se duse la uş .ţ ă ă ă Spadacappa intra, urmat de Raphael şi Machiavelli.

— Oh, slav domnului! zise cavalerul întinzând mâinile spre Raphael.ă— Prietene, ce vi s-a întâmplat Am auzit de arestarea dumitale... Toat Romaă

vuieşte... Peste tot se anun un pre mare pentru capul dumitale. T bli ele sunt ag ateţă ţ ă ţ ăţ la fiecare col de strad : trei mii de duca i de aur celui ce v prinde.ţ ă ţ ă

— Stai uşurel... Mai întâi, prezintă-m domnului...ă— Prietenul meu Machiavelli, un mare gânditor, cavaler, care într-o bun zi va uimiă

omenirea.— Pân atunci, spuse Machiavelli, domnul cavaler este cel care uimeşte Cetateaă

Etern ... Mai ales de când Borgia a scos capul lui la mezat. Trei mii de duca i de aur este oă ţ sum ! La naiba!ă

— Ei, zise Ragastens, eu m vând mai scump. De fapt nici nu pot evalua capul meu.ă În ce priveşte familia Borgia. Toat nu face un scud g urit... va s zic , miă ă ă ă -a scos capul la mezat!... şi, tu ai ştiut asta? îl întreb pe Spadacappa.ă

— Cum am intrat în Roma am şi aflat.— Şi, ce p rere ai?ă— C servesc un nobil atât de scump şi de stimat!ă— Bravo! Du-te şi adu-ne câteva sticle de vin de Chianti.Spadacappa plec .ă— Domnilor, omul pe care l-a i v zut, pân mai ieri avea nobila meserie de ho ... Deţ ă ă ţ

azi diminea este scutierul meu... L-am trimis la Roma s v anun e c sunt aici şi, lat cţă ă ă ţ ă ă ă nu m-a vândut. Mai în elege i ceva?ţ ţ

— Cavalere, ce mare impruden a i f cut! Pre ul e mare, iar conştiin ele oamenilor...ţă ţ ă ţ ţ zise Raphael.

— Da, dar acordându-i acestui bandit o astfel de încredere, l-a i câştigat pentru totţ -deauna... spuse şi Machiavelli.

Spadacappa aduse vinul.— Şi acum, s st m de vorb , zise Ragastens.ă ă ăLe povesti cu lux de am nunte tot ce i se întâmplase. Nu spuse nimic îns despreă ă

convorbirea pe care o surprinsese între don Garconio şi Lucre ia, referitoare la Rosita. Eraţ uimit de liniştea lui Raphael.

— Iat odiseea mea. E rândul t u, îi zise lui Raphael. Ai g sită ă ă -o cumva pe so ia dumiţ -tale? Te-am l sat plin de dezn dejde, iar acum eşti consolat.ă ă

— Nu! zise Raphael, dar sunt pe calea cea bun . Dup ce am plecat de la dumneavă ă -oastr mă -am dus la Machiavelli şi i-am povestit totul, din fir-a-p r. V-am aşteptat... Orele să -au scurs greu... Apoi am aflat de arestarea dumneavoastr şi de execu ia care trebuia să ţ ă aib loc. Am fost dezn d jduit... Machiavelli m sf tuia să ă ă ă ă ă-l asasin m pe Cezar Borgia şi să ă

86


v salv m... şi aşa am aflat deci c a i fost judecat şi condamnat... Aşa c , azi diminea ,ă ă ă ţ ă ţă disperat, am avut o idee salvatoare: s m duc la Sanctitatea Sa...ă ă

— La Pap ? întreb Ragastens.ă ă— Da! Cu toate defectele sale, cu toate viciile ce i se atribuie, b trânul sta se bucură ă ă

în ochii mei de o mare calitate: iubeşte arta. De mai multe ori m copleşit cu bun voin aă ă ţ sa. M-am gândit c m va ajuta în nenorocirea mea...ă ă

— Papa! repet Ragastens uluit.ă— Deci azi diminea mţă -am dus la Vatican. Am aflat despre evadarea voastr şi bucuă -

ria mi-a înc lzit inima. Am fost primit de Pap în oratoriul s u, cu toate c nu primea pe niă ă ă ă -meni. I-am povestit toat nenorocirea mea. Papa mă -a ascultat cu mult r bdare. Apoi, aă ă chemat pe comandantul poli iei, marchizul Rocasanta şi iţ -a ordonat în fa a mea s facţ ă ă cercet ri asupra r pirii. Marchizul Rocasanta a spus c ştia ceva despre aceast r pire şiă ă ă ă ă c nu va precupe i nici un efort pentru a rezolva cazul. În fa a mea Papa iă ţ ţ -a spus c treă -buie ac ionat imediat. Am primit toate asigur rile din partea Sfântului P rinte c Rositaţ ă ă ă mea va fi g sit .ă ă

Apoi, mi-a spus c are nevoie de pu in odihn şi se retrage la Tivoli... dar c şi deă ţ ă ă ă acolo va da ordine s fie f cute cercet ri... Oh a fost atât de bun, de milostiv... Aşa c ,ă ă ă ă vezi, cavalere, de asta sunt mai liniştit. Am cuvântul papei. Toat poli ia o caut ...ă ţ ă

— Ce p rere ai despre asta, domnule Machiavelli?ă— Eu cred c ă Papa Alexandru al VI-lea este unul din specimenele cele mai complete

de egoism feroce. Personal, n-am nici o încredere în promisiunile lui iar bun voin a lui mă ţ -a face s m îndoiesc şi mai tare...ă ă

— Dar nu spunea i c pleac azi spre Tivoli?ţ ă ă— E pe drum, r spunse Raphael. Am dep şit escorta pe un drum l turalnic. Dar nu vaă ă ă

întârzia s treac prin fa a hanului... Ei... auzi i?...ă ă ţ ţ— Tropot de cai şi voci g l gioase r zb teau pân la ei. Ragastens se apropie de feră ă ă ă ă -

eastr . La cinci paşi de han tras de doisprezece cai, se z rea o litier mare, înconjurată ă ă ă ă de seniori. Grupul era precedat de un pluton de gard , un alt pluton închidea convoiul.ă

Lâng litier în partea dreapt , Cezar Borgia gânditor întunecat se detaşa net în cosă ă ă -tumul lui negru de catifea pe fundalul culorilor celorlalte costume...

Machiavelli şi Raphael se apropiar şi ei de fereastr . Litiera înainta. Primele g rzi treă ă ă -cuser deja de han.ă

— Dac Cezar ar şti c sunte i aici! şopti Raphael luându-i mă ă ţ âna lui Ragastens.Acesta urm rea cu privirea litiera. Vântul îndep rt pu in perdelele litierei şi Papa seă ă ă ţ

z ri, un moment, citind o carte.ă— A i v zut? întreb Ragastens.ţ ă ă— Papa!— Ei bine vre i s şti i câ i bani face prietenia lui Alexandru Borgia?... Vre i s şti iţ ă ţ ţ ţ ă ţ

cum îşi ine promisiunile?... Vre i s şti i c b trânul sta care de diminea îi promitea luiţ ţ ă ţ ă ă ă ţă Raphael că-i va g si iubita, merge acum...ă

— Spune i! murmur Raphael palid, speriat de vorbele grave ale lui Ragastens.ţ ă— Ştiu cine-a r pită -o pe Rosita!Raphael scoase un ip t în buşit şi se albi ca varul.ţ ă ă— Spune i! ţ se rug el cu o voce tremurat .ă ă

87

Michel Zévaco

— Fii curajos!... Fii tare!... C ci duşmanul cu care trebuie s te m sori este foarte pută ă ă -ernic... Ho ul de femei e cel pe care lţ -am v zut adineauri trecând, e cel pe care lă -ai vizitat azi diminea şi iţă ţ -a promis c o va g si pe iubita ta.ă ă

— Papa?...— Da, Raphael, Papa!— Oh! Imposibil! Nu e cu putin ... Ar fi groaznic.ţă— Asta e!... B trânul a pus ochii pe Rosita, a v zută ă -o frumoas şi tân ra. Ştiu sigură ă

asta. Am auzit cu urechile mele; am v zută -o cu ochii mei...Sanzio, tulburat şi însp imântat se aşezase, pe scaun. Picioarele nuă -l mai ineau.ţ— Oh! zise el, îmi amintesc!... Da... ave i dreptate!... Când iţ -am adus "Fecioara în jil "ţ

m-a întrebat cine mi-a pozat... Mi-a spus c vrea să -o cunoasc !... Acum în eleg totul!...ă ţ Este cumplit!...

— Da! Asta este tipic Borgia, zise Machiavelli.— Acum, zise Ragastens, trebuie s afla i totul. Papa merge la Tivoli, nuă ţ -i aşa? Ei,

bine, la Tivoli a fost dus Rosita... Ei... Ce naiba faci? Unde fugi?ă— Mizerabilul! Îl prind! Îl omor!— Ai r bdare! Ce naiba! Trebuie s ne p str m sângele rece. Ştiu c situa ia nu eă ă ă ă ă ţ

prea vesel ... Vom face un plan de atac.ă— Ce trebuie s fac?ă— Mai întii, s mânc m.ă ăSpadacappa se ocup de mas . În timp ce mâncau Ragastens le povesti convorbireaă ă

dintre don Garconio şi Lucre ia pe care o surprinsese la palatul Saint-Ange.ţ— Îl cunosc pe c lug r, zise Machiavelliă ă . Sunt în gra iile lui!ţ— Bine! Asta ne-ar putea ajuta.Pân la venirea nop ii f cur o mul ime de planuri. Se hot râr s plece cu to ii laă ţ ă ă ţ ă ă ă ţ

Tivoli şi acolo... ce-o d Dumnezeu...ăÎn zori, Ragastens, Machiavelli şi Raphael pornir la drum, înso i i şi de Spadacappa.ă ţ ţ

Ragastens gândea la planul de atac. Raphael era în pragul dezn dejdii. Machiavelli c utaă ă să-şi aduc aminte planul vilei, pe care o vizitase odată ă.

— Hei, parc mergem dup mort! zise Ragastens. Şi totuşi am plecat s cucerimă ă ă tinere ea, via a!ţ ţ

— Şti i la ce m gândesc?ţ ă— Spune i, zise Machiavelli.ţ— M gândesc la bietul c l u de la Roma care trebuia să ă ă ă-mi taie capul. A pierdut un

câştig mare. S rmanul.ăMachiavelli şi Raphael nu se putur împiedica s nu râd .ă ă ă— Dar suntem pe drumul cel bun?!— Da, zise Machiavelli.De dou ore, p r sind drumul spre Floren a, mergeau c tre un lan muntos ce semă ă ă ţ ă ţ ă-

na cu cavalerii Apocalipsului.— Tivoli! spuse deodat Machiavelli.ăSe oprir . Raphael contempl cu mare emo ie acest sat în care iubita lui fusese asă ă ţ -

cuns caă -ntr-un cuib de vulturi.

88


— Priveşte! zise Machiavelli. Vezi acolo... la stânga râul care cade în cascad cu ună muget ce se aude pân aici!ă

— V d...ă— Vezi coloanele corintiene acoperite de ieder Este tot ce a mai r mas din templulă ă

Sybilei...— V d... şi?... Vorbeşte!ăEi, bine, acolo, în dreapta templului, la o mie de paşi de cascad , se z resc nişteă ă

ziduri înconjurate de sicomori şi de o gr din luxuriant ... Acolo e vila lui Alexandru Boră ă ă -gia!...

Capitolul XXIX Bătrâneţea lui Borgia

Vila era o construc ie vast unde totul îmbia la liniştea spiritului şi desf tarea ochiuţ ă ă -lui.

În gr din , pe o banc de granit roz st tea o fat . Avea ochii plini de lacrimi. Era Rosiă ă ă ă ă -ta.

Ling ea, o femeie solid de vreo patruzeci de ani îi urm rea toate mişc rile, N-o scă ă ă ă ă-pa din ochi nici o clip . În spatele femei ascunşi în tufişuri, doi b rba i st teau la pând ,ă ă ţ ă ă gata s sar la prima chemare.ă ă

De patru zile fa a fusese închis în vila de la Tivoli. Încerca în zadar s în eleag ce seţ ă ă ţ ă întâmplase. Cine o r pise? De ce fusese adus acolo? Pentru ce? Ce se întâmplase cuă ă Raphael? Şi gândul acesta din urm era cel mai dureros. Ochii i se umpleau de lacrimi, iniă -ma-i b tea puternic şi sim ea cum prin vine îi curg fl c ri... Nu îndr znea să ţ ă ă ă -o întrebe nimic pe femeia care o p zea, îi era fric de ea.ă ă

Într-o diminea Rosita observ c în jurul ei se petrece ceva neobişnuit. Auzii zgomoţă ă ă -tul f cut de tr suri şi de c i ce veniser la vil . Un duă ă ă ă ă -te-vino continuu pe culoare... Apoi totul se cufundase iar în linişte. Rosita era în camera ei.

Intr o femeie, şopti ceva la urechea înso itoarei sale şi aceasta ieşi în grab . Se înă ţ ă -drept spre aripa vilei în care erau apartamentele papei. Un tân r abate o conduse spreă ă camera cea mare în care Sanctitatea Sa, obosit dup c l torie se odihnea.ă ă ă ă

— Ei, bine, doamn Pierina?ă— Sfinte P rinte... se bâlbâi matroă ana îngenuncheat şi emo ionat puternic.ă ţ ă— Doamn Pierina, pentru ultima oar î i amintesc c aici sunt numai contele deă ă ţ ă

Faenza... Rodrigo de Faenza... Aşa c termin cu temenelele!ă ă— Bine, domnule conte.— Vreau s ştiu tot.ă— Am c l torit bine, f r incidente, domnule conte. Micu a să ă ă ă ţ -a zb tut un pic, a ipat,ă ţ

a plâns, apoi s-a liniştit şi pare c să -a obişnuit cu noua ei via .ţă— Bun! Se îmblânzeşte. Şi ce zice?

89

Michel Zévaco

— Nimic!— Drace! E grav. N-ai încercat s vorbeşti cu ea?ă— Ah! Ba da... numai c mai degrab o ia la goan statuia din parc de pe soclul ei,ă ă ă

decât s vorbeasc ...ă ăPapa r mase o clip pe gânduri, cu capul plecat.ă ă— Doamn Pierina... relu Borgia ridicându-şi ochii spre ea...ă ă— Domnule conte?— Ar trebui... ar trebui s am o întrevedere cu copila asta... Am multe lucruri să ă-i

spun... dar numai noi doi... În elegi? Nişte secrete... despre naşterea ei... despre familiaţ ei... numai ea trebuie s aud .ă ă

— Domnul conte este st pânul...ă— Da, fireşte, sunt st pânul, zise Borgia ridicând din sprâncean . Dar copila asta aă ă

fost r pit cu violen şi nu ştie c a fost pentru binele ei... poateă ă ţă ă -şi imagineaz ... cine ştieă ce... c vrem să -o sechestr m... Ori noi vrem să -o punem în drepturile ei..

— Despre asta e vorba şi nu despre altceva, în elegi doamn Pierina?ţ ă— În eleg, domnule conte... Trebuie deci sţ -o preg tesc pe fat pentru întâlnirea cuă ă

dumneavoastr ... s v asculte...ă ă ă— Ca pe un tat ! Nu, ca pe un prieten, un adev rat prieten îngrijorat pentru via a!ă ă ţ

Ei... Hai, doamn Pierina.ăDoamna Pierina ieşi cu un surâs hidos şi discret.A doua zi, Borgia avu o întrevedere de alt natur , în aceeaşi camer . Papa eraă ă ă

aşezat într-un fotoliu cu sp tar scund. Era înf şurat pân la gât întră ă ă -un cearceaf alb. Pe o m su lâng el se aflau o mul ime de flacoane, de cutii, pline cu diverse cosmetice: alifii,ă ţă ă ţ balsamuri, parfumuri.

Lâng fereastr , Abatele Angelo, favoritul s u îi citea cu voce tare. În jurul lui se înă ă ă -vârtea un b rbat care desf cea flacoane, cutiu e, aplicând pe fa a papei tot felul de cremeă ă ţ ţ şi cosmetice. Din când în când Papa se privea în oglind .ă

— E bine, zise Papa, eşti un mare artist.— Ah! Dac domnul conte miă -ar da voie... În mai pu in de o or lţ ă -aş întineri cu încă

dou zeci de ani, numai cu un flacon v rsat în p rul s u...ă ă ă ă— Nu! Lasă-mi purul alb. Ce naiba! Nu sunt un aventurier! E suficient c miă -ai acoper-

it ridurile astea nesuferite... Ei bine!"Artistul" salut şi se retrase.ă— Ce p rere ai Angelo? ă întreab Papa, ridicându-se din fotoliu.ăAbatele examina fa a b trânului cu mult aten ie şi seriozitate, apoi gr i!ţ ă ă ţ ă— Sunte i frumos şi majestuos.ţAngelo nu min ea. Rodrigo Borgia era de nerecunoscut. Ar ta ca un b rbat în floareaţ ă ă

vârstei, cu ochii str lucitori... Valetul s u de camer îl îmbr c .ă ă ă ă ăAngelo scoase o exclama ie de admira ie sincer . Borgia învinsese prin voinţ ţ ă ţă

b trâne eaă ţ . Surâzând, ieşi din înc pere, f cându-i lui Angelo un semn de adio. Intr înă ă ă camera fetei şi se opri în prag salutând.

— Iată-l pe contele Faenza care a venit s v viziteze, zise patroana şi ieşi imediat.ă ăBorgia închise uşa şi se apropie de fat !ă

90


— Copila mea, zise el, vrei să-mi dai voie să- i vorbesc câteva clipe?... Am lucruri inţ -teresante să- i spun...ţ

Dar Rosita se tr sese înapoi, cu ochii mari deschişi, cu mâinile împreunate, gata s înă ă -genuncheze şi murmur !ă

— Papa!... Suveranul Pontif.Borgia tres ri furios. Tot planul lui c zuse. Rosita îl cunoştea!ă ă— Te înşeli! Nu sunt decât contele Faenza.Tân ra îngenunche.ă— Nu, nu m înşel, Sfinte P rinte! V-am v zut în mai multe rânduri... Oh! Nu, Sfinteă ă ă

P rinte! Sunte i puternicul st pân al Romei şi al lumii şi sunt salvat , pentru c sunte iă ţ ă ă ă ţ aici.

— Oh, linişteşte-te copila mea... Ridică-te...— Sfinte P rinte! îl întrerupse fata exaltat , am fost r pit ... M-au smuls din bra eleă ă ă ă ţ

so ului meu, tân rului meu so ... şi mţ ă ţ -au adus aici... O, Sfinte P rinte vreau să ă-mi face iţ dreptate! Vreau s plec de aici.ă

— Sfinte P rinte, vreau s m duc la so ul meu, Raphael. Îl cunoaşte i... iă ă ă ţ ţ -a i ar tatţ ă bun voin a dumneavoastr ... Era aşa de fericit când vă ţ ă -a adus tabloul cu Madona... Rosita izbucni în plâns. Borgia abia o auzea.

Dar ochii lui nu o sl beau nici un moment. O devora din priviri. Imagina ia lui urm reaă ţ ă contururile corpului, dezbr cândă -o... Sudoarea îi acoperea fruntea. Se aplec şi prinseă mâna Rositei.

— Ridică-te! zise el cu voce tremurat , ridică ă-te. Nu pot s te v d la picioarele mele.ă ăMâna lui, la atingerea mâini Rositei fu prins de tremur. Fata era uimit . Nu în elegeaă ă ţ

ce se petrece cu Papa. Îşi desprinse uşor mâna şi se aşez , cl tinându-se.ă ă— Ierta iţ -m Sfinte P rinte, emo ia m în buşe. Am suferit aşa de mult în ultimeleă ă ţ ă ă

zile...— Copila mea, dac vrei, nă -o s mai suferi mult...ă— Oh! O s m l sa i s plec, nuă ă ă ţ ă -i aşa?— Da fireşte... Î i promit...ţRosita scoase un ip t de bucurie. Îi lu mâna papei şi o duse la buze.ţ ă ă— Oh! Sunte i bun! Ştiam c m ve i salva! Pot s plec imediat.ţ ă ă ţ ă— Nu, copila mea, nu imediat... Trebuie s mai stai dou sau trei zile...ă ăRosita se trase înapoi. Un gând nebun, pe care-l alungase mai devreme, revenea

acum.— Oh! strig ea, dumneavoastr mă ă -a i r pit!... Dumneavoastr !... Papa!... Oh!...ţ ă ăBorgia îşi pierdu capul. Se apropie de Rosita şi-i prinse încheieturile mâinilor.— Da! Eu! zise el cu voce slab . Eu teă -am r pit. Da, sunt Papa. Vei îndr zni s nesoă ă ă -

coteşti poruncile mele?Rosita nu-i r spunse. Îngrozit c uta s scape din îmbr işarea papei, s scape deă ă ă ă ăţ ă

s rutul lui... ă— Vorbeşte-mi, zise b trânul Borgia, nebun de pasiunea desc tuşat , vorbeşteă ă ă -mi,

numai s nuă - i fie scârb de mine, s nu m ur şti. Lasţ ă ă ă ă ă-m ! Oh! Las -m numai p rul să ă ă ă ă iţ -l ating cu buzele mele!...

— Mizerabile!

91

Michel Zévaco

— Vrei s fii duces ... prin es ? Sunt cel care poate face total... Eşti a mea!...ă ă ţ ăAvu loc o lupt scurt . Borgia cu ochii ieşi i din orbite, cu min ile r t cite f cu un ulă ă ţ ţ ă ă ă -

tim efort şi zise:— Eşti a mea... Te-am prins...Deodat , se opri, mut de uimire, însp imântat: Rosita în disperarea ei reuşise să ă ă-i

alunece din bra e şi âşnind înapoi îi smulse sabia, frumoasa sabie de parad cu careţ ţ ă -şi împodobise costumul ele cavaler.

— Sfinte P rinte, zise cu r ceal fata, un pas dac mai faci, te omor...ă ă ă ăCalmul neobişnuit cu care pronun ase aceste cuvinte îi ar tar papei c fata, ajunsţ ă ă ă ă

la cap tul nervilor, era hot rât . Îşi reveni repede.ă ă ă— Nu- i fie team , zise.ţ ă— Nu mi-e team , r spunse fata, inând sabia ridicat cu amândou mâinile.ă ă ţ ă ăBorgia d du din cap.ă— La revedere! Vom relua convorbirea noastr .ăFata îl v zu ieşind, f r s fac vreo mişcare.ă ă ă ă ăCând r mase singur , calmul care o f cuse atât de puternic şi curajoas o p r si şiă ă ă ă ă ă ă -

n locul lui o mânie oarb o cuprinse izbi spada de câteva ori de mas şiă ă -i rupse vârful. Aşchia putea fi un stilet ascu it. Apoi începu s plâng .ţ ă ă

Papa, dup ceă -şi aranj fa a şi p rul, se întoarse în camera lui meditând:ă ţ ă— Am îmb trânit. Gata! Oricum, prima b t lie am dată ă ă -o asta e esen ialul... Se va maiţ

gândi...Abatele Angelo v zându-l se gr bi să ă ă-i vin în în- tâmpinare.ă— Spune, cunoşti cascadele?— Lâng templul Sybilei, da, Sfinte... Domnule conte.ă— Po i s mi te adresezi cu titlul meu, acum nu mai e nici un inconvenient. Ei bine.ţ ă

Angelo, pe marginea pr pastiei este un fel de cavern . Duă ă -te pân acolo. Vezi dac nuă ă cumva o b trân , Maga, nu s l şluieşte acolo...ă ă ă ă

— Şi dac b trâna e acolo?ă ă— Spune-i c va primi o vizit în noaptea asta...ă ă

Capitolul XXX Nedumerirea unui grădinar

Ragastens şi cei doi prieteni ai s i se instalar la intrarea în Tivoli, întră ă -un col mai înţ -dep rtat, întră -un han ce p rea s r c cios pe dinafar numit "La coşul cu flori".ă ă ă ă ă

"Coşul cu flori", modest şi retras îi atr sese aten ia lui Ragastens. Dup ce Spadacapă ţ ă -pa b g caii în grajd şi cei trei prieteni se odihnir pu in, Ragastens plec la o plimbare.ă ă ă ţ ă

92


Se întoarse dup o or cu un pachet de haine sub bra . Disp ru în camera lui.ă ă ţ ăÎn acest timp, Machiavelli desena pe o hârtie planul vilei. O vizitase cu un an în urmă

şi-i erau înc proaspete amintirile.ăCând Ragastens reap ru, era complet transformat, aproape de nerecunoscut. Semă ă-

na cu un student german ce venise în Italia s studieze ştiin ele anticilor.ă ţ— Nici Cezar nu m-ar recunoaşte, zise el Acum pot s m duc mai aproape...ă ă— Mergem cu tine, zise Raphael.— Nu, prietene... Azi culegem numai informa ii. Nu v teme i. Când vom porni laţ ă ţ

b t lie vom fi trei! Şi pân m întorc gândi iă ă ă ă ţ -v la planul nostru.ă— O vom r pi pe Rosita?ă— Nu! Pe altcineva trebuie s r pim noi.ă ă— Pe altcineva!... Pe cine?— Papa!Şi ieşi l sându-i stupefia i pe cei doi.ă ţ— Are, dreptate, zise Machiavelli. Ideea e grozav ... Dac moare vipera, moare şiă ă

veninul. Cine o amenin pe Rosita? B trânul Borgia. Deci lui trebuie sţă ă ă-i venim de hac. Şi e clar c dac punem mâna pe el Rosita e salvat . Ah! Raphael, cavalerul este întră ă ă -adev ră un om pre ios.ţ

Ragastens coborî spre vil papei în jurul c reia d duse târcoale tot restul zilei.ă ă ăCând se întoarse la "Coşul cu flori" le zise prietenilor s i:ă— În vil sunt cincizeci de oameni înarma i, vreo treizeci de lachei, vreo dou zeci deă ţ ă

secretari, seniori şi preo i... Sunt cam mul i dar ne vom descurca!ţ ţA doua zi în zori porni iar spre vil . Se în elesese de cu sear cu un servitor. Ascuns înă ţ ă

dosul unor stânci printre tufele înalte de ferig el supraveghea vila şi împrejurimile. Şi,ă putea s vad chiar o por iune din gr dina vilei.ă ă ţ ă

Trecuse o or de când st tea la pând urm rind orice mişcare, când v zu un b trână ă ă ă ă ă care mergea încet, ştergându-şi mereu fruntea. B trânul ieşise din vil pe o porti dinspreă ă ţă gr din B trânul era îmbr cat modest. Când se apropie de Ragastens salut politicos şi seă ă ă ă ă opri.

— Guten morgen (bun ziua)ă , zise Ragastens.De fapt era tot ce ştia în german .ă— Nu în eleg domnule, r spunse omul.ţ ă— Atunci voi vorbi italieneşte, zise Ragastens zâmbind numai c m descurc camă ă

greu, ad ug pocind limba lui Dante.ă ă— Sunte i str in?...ţ ă— German! Şi am venit la Roma cu treburi... dar aş vrea să-l v d m car o dat peă ă ă

ilustrul Sfânt P rinte Alexandru Borgia, chiar şi de departe, dac o da Domnul!ă ăRagaistens îşi scoase p l ria. Omul f cu la fel.ă ă ă— Amin! zise el.Apoi continu :ă— Dar, tinere, Sfin ia Sa nu este la Roma...ţ— Ah, ce memorie!... Vin de departe... pe jos...— Sfântul P rinte e aici, în vila sa, dar nu iese deloc.ă— De unde şti i Ave i onoarea de a face parte din familie?ţ ţ

93

Michel Zévaco

B trânul spuse cu mândrieă :— Eu sunt gr dinarul şef al vilei din Tivoli. Îl v d în fiecare zi plimbându-se prin gr dă ă ă -

in .ă— Gr dinar! Domnule, astaă -i art pe careă -o studiez eu... Ah!... gr din ritul... Art noă ă ă -

bil ale c rei secrete se pierd din p cate...ă ă ă— Cum tinere, dumneata te ocupi cu ştiin a cultiv rii florilor şi a plantelor?ţ ă— Da. Am venit în Italia s studiez aceast minunat meserie despre care germaniiă ă ă

ştiu atât de pu in... Gr dinile italieneşti sunt renumite la noi...ţ ă— Cum! Se vorbeşte de gr dinile din Tivoli în Germania?ă— În toat lumea, domnule!ăOmul ridic ochii spre cer! Gloria era a lui! Convins c numai gr dinile papeiă ă ă ― adică

ale lui ― puteau fi renumite în lume, omul fu cuprins de extaz.— Deci tinere vrei s fii gr dinar?ă ă— Ah, asta e marea mea ambi ie şi cred c voi reuşi... Dar spune iţ ă ţ -mi maestre, a iţ

putea să-mi ar ta i gr dinile Sfântului P rinte, aceste gr dini pe care am venit s le v dă ţ ă ă ă ă ă de la mii de leghe?

Gr dinarul nu r spunse. St tu pu in pe gânduri.ă ă ă ţ— Tinere cum te cheam ?ă— Petrus Meiningbaümkirscher.— Amen! zise gr dinarul speriat. Eu m numesc Boniface. Bonifazi... Ei bine, îmi pareă ă

cu adev rat nespus de r u...ă ă— Ce s-a întâmplat? Am v zut c sunte i nec jit. Aş putea s aflu motivul?ă ă ţ ă ă— Nu pot să- i ascund nimic... fiindcţ ă-mi inspiri încredere... Domnule Petrus, afl că ă

Sfântul P rinte iubeşte mult piersicile... Anul sta înc nu prea să ă ă -au f cut... şi, ştii ce se vaă întâmpla cu mine? Voi fi spânzurat, dac Sfântul P rinte va cere piersici.ă ă

— M speria i!... Spânzurat?... Pentru nişte piersici?...ă ţ— Chiar aşa! Anul trecut, când am anun at pe Sfântul P rinte c unul din piersici seţ ă ă

usuc miă -a r spuns: "Vezi ce faci. Dar în ziua în care nu voi mai avea piersici, te voiă spânzura de unul din piersici atinşi de usc ciune. Poate aşa se va îns n toşi".ă ă ă

— V d c Sfin ia Sa nu dispre uieşte glumele... dar eu am s v salvez maestre! Nuă ă ţ ţ ă ă v teme i de nimic! Am un secret ce nu d greş în p strarea piersicilor...ă ţ ă ă

— Ah tinere! Cerul a avut mil şi teă -a trimis în ajutorul meu. Spune-mi secretul şi- iţ voi fi recunosc tor.ă

— Imposibil. Trebuie s m ocup chiar eu.ă ă— Dar, ar trebui s p trunde i în gr din .ă ă ţ ă ă— P i, neap rat!ă ă— Ah, atunci tot voi fi spânzurat...— Cum aşa?— Ascult . Nu am voie s intru în gr din decât cu ajutoarele mele sau singur...ă ă ă ă

Sfin ia Sţ a are duşmani... În elegi?...ţ— Nu! Nu în eleg, zise Ragastens cu o mutr nevinovat .ţ ă ă— Tinere! Tinere!... Dumneata nu ştii ce e r ul...ă— Sunt oameni r i care ar putea otr vi fructele...ă ă— E oribil!

94


— Da... Şi Sfin ia Sa este prev z tor. Are încredere în mine, dar miţ ă ă -a spus c , dacă ă vreodat , chiar şi pentru o clip , voi b ga pe cineva în gr din , m spânzura...ă ă ă ă ă ă

— Drace! Pentru piersici... spânzur toarea... dac un str in intr în gr dină ă ă ă ă ă ― spânzur toarea...ă

— Aşa e, tinere... Ce s fac. Numai dac nă ă -ar afla nimeni.— E periculos!— Tinere, am toat încrederea... Eu locuiesc întră -un pavilion în gr din . Seara, pe laă ă

ora opt, ajutoarele mele pleac , ei dorm în sat. Atunci eu închid poarta şi nimeni nu maiă poate intra.

Ast sear la ora zece s fii la poarta aia, care se vede acolo! Eu î i voi deschide şi veiă ă ă ţ lucra la noapte... Ziua vei sta ascuns în locuin a mea...ţ

— Maestre, vreau s fiu de folos, aşa c accept.ă ă— Iar eu v voi ar ta gr dina şi chiar pe Sfin ia Sa...ă ă ă ţ— Oh, e tot ce-mi doresc! — Bine atunci ne vedem ast sear . ă ăRagastens coborî repede la han şi le povesti prietenilor cele întâmplate.

Capitolul XXXI Peştera

Nu departe de ruinele templului Sybillei, Anio, râul care cobora în cascade se pr v leaă ă într-o pr pastie, formând cascade. Malurile pr pastiei erau din stânca şi formau un tunelă ă înalt.

Printre stânci se deschidea intrarea unei peşteri. I se numea "Peştera diavolului" ― pentru c din aceast peşter emanau mirosuri nepl cute şi un fum galben...ă ă ă ă

Nimeni nu s-ar fi aventurat noaptea prin aceste locuri. Şi totuşi, în noaptea asta, pu inţ înainte de miezul nop ii...ţ

În peşter , în fundul cavernei o tor din r şini lumineaz slab şi deseneaz umbreă ţă ă ă ă ciudate pe perete. Într-un col pe o gr mad de frunze st tea aşezat Maga, pe numele eiţ ă ă ă ă adev rat, Rosa Vanozzo. Împinsese un bloc din granit acoperind o ocolitur în stânc .ă ă ă

— Bine, zise ea, intrarea e bun ... Pot s fug, dac va fi nevoie. Va veni, trebuie să ă ă ă vin , vine... În câteva minute cel care a fost iubitul meu va fi un cadavru în apa torentuluiă Anio... Vine s caute dragostea... şi va g si r zbunarea... Oh! De data asta inima mea nuă ă ă se va înduioşa... Totul s-a sfârşit, acum... Rosita, singura fiin care m mai leag de via ,ţă ă ă ţă a plecat... La ora asta e în siguran ... au ajuns la Floren a... Gata, a venit sfârşitul... Roţă ţ -drigue azi... apoi Cezar... apoi eu... Distrugerea familiei, blestemate începe azi...

Deodat se plec , ascultând atent . Se auzea în dep rtare foşnetul unor paşi.ă ă ă ă— Vine!... În câteva clipe va afla cine sunt!...F r s se gr beasc intr în cavern şi se aşez lâng tor , ghemuit , cu b rbia peă ă ă ă ă ă ă ă ă ţă ă ă

genunchi.

95

Michel Zévaco

Maga nu se înşelase. Venea cineva. Era b trânul Borgia. Deodat ap ru, arunc oă ă ă ă privire spre fundul cavernei şi se opri la intrare.

— Ei Maga, ai p r sit deci Roma!ă ă— Am vrut s te aştept aici...ă— De unde ştiai c eu voi veni aici? Ai oare darul premoni iei?ă ţMaga d du din umeri.ă— Nu veni i la Tivoli în fiecare an? Nu sta i aici câteva s pt mâni în luna mai?ţ ţ ă ă— Aşa e. Vr jitoria ta nu este decât studiu, zise batjocoritor Papa. Totuşi ştii nişte luă -

cruri pe care al ii nu le ştiu...ţ— Am studiat virtu ile plantelor, astaţ -i tot.— Unde, în Egipt?— Nu, în Spania.— În Spania? Tu ai fost în Spania?— Da... dar cel mai mult am studiat în Italia, aici la Tivoli. Cunosc ierburile binef că ă-

toare, ştiu s scot sucul vindec tor, ucig tor, care aduce dragostea...ă ă ă— Dragostea!— Dragostea... moartea... cele dou sunt la fel de oribile...ă— Ce amarnic vorbeşti.— Am suferit foarte mult.— În curând nu vei mai suferi...— Ciudat femeie... Dar spuneă -mi de ce ai studiat atât Ce te-a împins spre această

ştiin ?ţă— Gândul care m-a inut în via pân acumţ ţă ă ― r zbunarea.ăÎnc o dat Papa tres ri.ă ă ă— Maga, iţ -aduci aminte ce mi-ai promis la Roma? Trebuia să-mi taci un filtru ca să

m iubeasc cea careă ă -l bea... Mi-ai cerut o lun ...ă— Filtru e gata! r spunsă e b trână a pentru a avea timp de gândire.Se gândea că-l va ucide pe cel ce fusese amantul ei, tat l copiilor ei, împingându-l înă

pr pastie...ă— Filtru e gata... V ve i întoarce la Roma?ă ţ— La Roma? De ce? întreab mirat Papa.ă— Mi-a i spus c filtrul este pentru o fat pe care a i v zutţ ă ă ţ ă -o pictat o fornarina, sauă

aşa ceva...— Da... dar nu trebuie s m duc la Roma. Fata e aici...ă ăMaga nu scoase nici un cuvânt. Acum se gândea cum s afle dac ar puteaă ă -o salva pe

Rosita de acest monstru şi cum s fac ...ă ăSe ridic în picioare, dreapt , semea ... Ochii ei m ri i de groaz str luceau în lumiă ă ţă ă ţ ă ă -

na palid ca ochii unei s lb ticiuni c reia i se luau puii. Borgia se ridic şi el, cu mâna peă ă ă ă ă spad .ă

— Hei! Ce te-a apucat, nebun b trân ?... ă ă ăMaga avu for a şi curajul de a pronun a câteva cuvinte pentru aţ ţ -l linişti pe Pap :ă— Nu v speria i... O criz nervoas care m surprinde din când în când... nu v fieă ţ ă ă ă ă

team ... Deci, tân ra fat este la Tivoli?... Bine, foarte bine... sta aranjeaz de minune luă ă ă ă ă -crurile...

96


— Zici c filtrul e gata?ă— Gata, st pâne...ă— Ei, dă-mi-l!Maga caut întră -un buzunar. Mâinile ei tremurau.— Iată-l!Borgia lu flaconul cu ner bdare şi bucurie.ă ă— Cum se ia?— În ap sau în vin.ă— Tot?— Nu, trei pic turi, patru omoar .ă ă— Trei. Bine.— Am spus trei.— Şi efectul?— Ve i vedea!...ţÎntreb rile şi r spunsurile se încrucişar , repezi, joase. Înapoi, Borgia îşi lu mantauaă ă ă ă

şi l s s cad la p mânt o pung plin . F r un cuvânt ieşi, apoi se îndep rt . ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ăMaga ascult paşii care se îndep rtau, apoi se aşez jos sfârşit .ă ă ă ă

Capitolul XXXII Sună clopotele

Bonifacio Bonifazi, gr dinar şef la vila de la Tivoli era un straniu personaj. Alexandruă al VI-lea avea o mare stim pentru el. Lucre ia era prieten cu el.ă ţ ă

Pap care otr vise atâ ia oameni, se temea de otrav . Aşa c meşterul Bonifacioă ă ţ ă ă primise ordine stricte în ceea ce privea supravegherea gr dinii.ă

De altfel Papa, îl puse pe Bonifacio să-i aduc el însuşi fructele la începutul fiec reiă ă mese. Papa alegea la întâmplare dou sau trei din aceste fructe, iar Bonifacio trebuia s leă ă m nânce în fa a sa. În timpul mesei, Bonifacio r mase în fa a lui. Şi când ajungea laă ţ ă ţ desert, dup o or sau dou , papa mânca fructele liniştit, fiindc Bonifacio nu era otr vit.ă ă ă ă ă La fel proceda şi cu buc tarul şi cu paharnicul.ă

Deci, Bonifacio, atât de stimat pentru meritele sale şi pentru importan a sa, având înţ subordine o mul ime de ajutoare, care f ceau treburile mai grele, locuiau întrţ ă -un mic pavil-ion izolat în gr dina particular a papei. Noaptea ajutoarele plecau.ă ă

Acest b trân avea pentru fructele şi florile din gr dina? Lui o dragoste pasionat peă ă ă care o au adev ra i artişti pentru opera lor. Aceast pasiune îl ducea pe Bonifacio laă ţ ă supunere fa de ordinele papei.ţă

Speran a de a salva piersicii bolnavi şi noile soiuri descoperite de Ragastens fur maiţ ă puternice decât teama de moarte. Totuşi, avu mari emo ii când îl introduse pe Ragastensţ în gr dina papei, chiar în seara întâlniri lor. Şi, aşa, Ragastens se instal în pavilionul gr dă ă ă -inarului.

97

Michel Zévaco

Afar , Machiavelli şi Raphael, la o sut de paşi, ascunşi în umbra deas a unor copaciă ă ă b trâni erau hot râ i să ă ţ ă-şi petreac noaptea sub cerul înstelat şi chiar ziua care venea şiă noaptea... dac ar fi fost nevoie. Spadacappa trebuia s fac curse între han şi copaci penă ă ă -tru a aduce provizii. Caii, erau preg ti i, gata de pornit. Totul fiind preg tit aşa cum staă ţ ă -biliser . Ragastens se duse la întâlnirea cu gr dinarul. Bonifacio îl aştept şi-l conduseă ă ă spre pavilion. La lumina felinarului, Ragastens v zu fa a r v şit a gr dinarului şi în eleseă ţ ă ă ă ă ţ tot sacrificiul pe care-l f cea b trânul şi se gr bi să ă ă ă-l linişteasc .ă

— Marestre, sunt aşa de fericit c m aflu aici, în aceste gr dini atât de minunateă ă ă încât m-am hot rât s v dezv lui toate secretele mele.ă ă ă ă

— Chiar pe cel al piersicilor, pe care nu-l cunoaşte nimeni?— Da şi pe acela!— Ah tinere, zise Bonifacio, m faci să ă- i datorez pân şi via a...ţ ă ţÎn tot acest timp cavalerul cerceta gr dina.ă— Şi cum se vindec piersicii?ă— Ah! E mai complicat. Mâine am s v dau list cu plantele care trebuie s mi leă ă ă ă

aduce i şi care-mi sunt trebuincioase pentru a face pudra necesar . Nici o insect şi niciţ ă ă un vierme nu rezist .ă

— Pe mâine, deci...— Dar, spune-mi, nu spunea i c Sfin ia Sa vine câteodat s se plimbe prin gr din ?ţ ă ţ ă ă ă ă— Da, noaptea; aproape în fiecare sear , Sfântul P rinte se plimb singur printreă ă ă

r sadurile mele. Dar ast sear nu e nici o primejdie, a trecut ora lui...ă ă ă— Ei... Şi eu speram să-l z resc pe augustul pontif!ă— Mâine, tinere... De la fereastra asta, din spatele jaluzelelor vei putea să-l vezi...

atât cât se poate z ri pe întuneric...ă— Dac Sfântul P rinte nu mai vine ast sear nă ă ă ă -am putea s vedem copaciiă

bolnavi?...— Ai dreptate... Vino...Stinser felinarele şi pornir amândoi prin gr din . Ajunser amândoi la piersici şi Raă ă ă ă ă -

gastens, dup ceă -i cercet cu aten ie de cunosc tor spuse c e sigur că ţ ă ă ă-i va vindeca.Se întoarser la fel de bucuroşi: Ragastens c putuse s cunoasc câmpul s u de bă ă ă ă ă ă-

taie, Bonifacio c ob inuse aşa de uşor leacurile pentru pomii s i.ă ţ ăNoaptea era pl cut . Ragastens se odihni până ă ă-n zori. A doua zi r mase în pavilionulă

gr dinarului ocupându-se de plantele pe care Bonifacio i le adusese, pentru a face prafulă miraculos. Ragastens îi d duse o not pe care mâzg lise toate plantele pe care leă ă ă cunoştea, iar b trânul se gr bise s le culeag .ă ă ă ă

Ragastens avusese timp s cerceteze pavilionul şi s pun deă ă ă -o parte nişte frânghii pe care le f cuse din cearceafuri.ă

— Una pentru meşterul Bonifacio, una pentru ilustrul P rinteă ― zise el.Un singur lucru îi sc pase: nu reuşise s afle unde se afl cheia la poarta gr dinii.ă ă ă ăZiua se scurse încet. Ragastens fu obligat s vorbeasc despre flori şi fructe şi să ă ă

r spund la o mie de întreb ri pt care i le punea gr dinarul despre gr din ritul din Germaă ă ă ă ă ă -nia. În sfârşit, veni seara. Gr dinarul trase jaluzelele pavilionului şi aprinse o lumânare.ă

— Poate Sfin ia Sa îşi va face plimbarea de sear zise el.ţ ă— La ce or coboar de obicei, Sfântul P rinte?ă ă ă

98


— Pe la nou . Se plimb vreo jum tate de or . La ora zece toat lumea doarme, laă ă ă ă ă vil ...ă

Ragastens nu r spunse. Era nervos şi nu putea sta locului.ăOrologiul sun de nou ori... Se aşeaz la fereastr , în dosul jaluzelelor. Minutele treă ă ă ă -

ceau...— E zece! zise deodat Bonifacio... Sfântul P rinte nu vine ast sear ... Mâine va ieşiă ă ă ă

precis, c ci, rareori trec dou zile f r s se plimbe la aer şi s mediteze în linişte şi sină ă ă ă ă ă -gur tate...ă

B trânul îi povestea acum necazurile pe care le a-vusese cu un pom pe care iă -l ar t ...ă ă

— Hei, zise el, e timpul s mergem s ne odihnim, tinere.ă ăS fi fost unsprezece şi jum tate. Deodat sunetul lugubru al unui clopot r sun tristă ă ă ă ă

Bonifacio îşi scoase p l ria cu gravitate...ă ă— Ce-i asta? întreab Ragastens.ă— Este clopotul capelei care sun pentru a anun a moartea cuiva în vil ... cinevaă ţ ă

mare... altfel n-ar suna în plin noapte...ă— O presim ire groaznic str b tu inima lui Ragastens.ţ ă ă ăB trânul gr dinar se apropie de fereastr . Clopotul continua chemarea lui sinistr .ă ă ă ă— E pentru o femeie! zise b trânul.ă— O femeie! strig Ragastens cu groaz .ă ă— Da. Dac era b rbat, clopotul suna... Ascult . Ah!... exclam el...ă ă ă ă— Ce e?— Papa!...Ragastens âşni la fereastr . Cu degetul Bonifacio îi ar t o umbr care se plimba linţ ă ă ă ă -

iştit .ă— Ce se întâmplă, oare? De ce Sfântul P rinte nu doarme la ora asta şi de ce are paă -

sul atât de nesigur?... Bonifacio nu-şi sfârşi cuvintele. Un c luş îi fusese b gat în gur şi întră ă ă -o clip o bandă ă

îi era legat în jurul capului. Încearc s se întoarc , speriat. Se împiedic şi c zu speriată ă ă ă ă ă de moarte... Atunci îl v zu pe Ragastens careă -i lega picioarele... Bonifacio se trezi legat f r s poat ipa...ă ă ă ă ţ

— Dac încerci s te mişti, eşti mort!... Unde e cheia de la gr din ? Repede. Arată ă ă ă ă-mi cu ochii...

Bonifacio închise ochii în semn c nu va r spunde. Ragastens scoase cu itul şi cu vâră ă ţ -ful atinse gâtul b trânului.ă

— Gr beşteă -te! zise el cu r ceal . Învins de spaim b trânul coborî ochii spre piept.ă ă ă ă Ragastens începu să-l pip ie. G si cheia şi o puse la centur . Apoi lu cel lalt pachet cuă ă ă ă ă fâşii şi c luşul şi se strecur în gr din ...ă ă ă ă

Noaptea era neagr . Ragastens merse pe bâjbâite, din copac în copac, pân la aleeaă ă pe care se plimba Papa.

Teii care str juiau aleea aruncau o umbr întunecat . Totuşi, Ragastens îl recunoscuă ă ă pe Borgia! Mergea cu paşi r t ci i cu mâinile la spate, eu capul plecat bolborosind cuvinteă ă ţ nedesluşite.

99

Michel Zévaco

Ragastens se n pusti asupra lui şi îl doborî. Speriat Borgia nu putu s scoat nici ună ă ă sunet. Ragastens îi puse c luşul, îl leag fedeleş ca şi pe Bonifacio. Apoi îl ridic , îl puse peă ă ă um r şi aplecat de greutate se întoarse la pavilionul gr dinarului şiă ă -l aşez pe Borgia peă pat.

Ochii papei fulgerau amenin tor. Dar Ragastens nuţă -i v zu. Dup ceă ă -l puse în pat fugi s deschid porti a. Raphael şi Machiavelli erau acolo. Spadacappa p zea caii.ă ă ţ ă

— Repede! L-am prins...Şi în timp ce intrau în gr din , clopotul suna mereu, lugubru, în noaptea liniştit .ă ă ă

Capitolul XXXIII Filtru de dragoste

Dup întrevederea nocturn cu Maga, Rodrigo Borgia se întoarse la vil . Nimeni nuă ă ă sim ise absen a sa.ţ ţ

La Tivoli ca şi la Vatican, în toate palatele sau vilele în care locuiau, Papa avea ieşiri secrete pe care numai el le ştia.

Întors în camera sa, privi flaconul pe care vr jitoarea îl d duse. Îl întorcea pe toateă ă p r ile cu o bucurie nest vilit .ă ţ ă ă

— Mâine! Mâine va fi a mea... Dac fata asta s-ar împotrivi nu ştiu ce nebunie...ăStrânse pumnii. Dar se calm repede.ă— Cu asta, o s fie a mea!...ăŞtiin a afrodiziacelor sţ -a stins: pe timpul lui Borgia ea mai tr ia. De multe ori recursă -

ese el la ea. Cunoştea efectele ei. Era convins c datorit flaconului preg tit de Maga, feă ă ă -cioara pe care o dorea se va transforma într-o femeie pasionat ...ă

Toat noaptea Borgia se gândi la astaă . Ziua care veni trecu încet. Ceru s fie l sată ă singur.

C tre sear o chem pe Pierina, matroana care o supraveghea pe fat .ă ă ă ă— Doamn Pierina, unde e copila?ă— În gr din .ă ă— N-ar trebui s se întoarc în apartamentul s u?ă ă ă— Peste câteva clipe...— Spune-mi bea ceva înainte de culcare?— Bea mult: febra e de vin .ă— Ce bea?— Ap . Apa e într-o caraf . Carafa e pe mas lâng pat.ă ă ă ăVorbind matroana îl privea fix pe Pap . Apoi ieşi şi reveni cu o caraf cu ap . B trânulă ă ă ă

Borgia zâmbi. Îi pl cea c are astfel de servitori, gata să ă ă-i îndeplineasc şi dorin ele neexă ţ -primate.

Femeia puse carafa pe mas f r ca Borgia s fac vreun semn de aprobare. Zise,ă ă ă ă ă numai:

100


— Pierino, du-te şi spune-i abatelui Angelo c ast sear nă ă ă -am nevoie de el. Mi-e somn şi lectura m oboseşte. Apoi, întoarceă -te.

Matroana disp ru. Borgia se apropie repede de can . Cu o mân tremur toare picură ă ă ă ă trei stropi din licoarea con inut de flacon. Apa nuţ ă -şi schimb culoarea, nici mirosul. Apoiă se aşez în fotoliul s u.ă ă

Pierina se întoarse.— Po i s pleci acum, zise el liniştit. Nu mai am nevoie de nimeni... Dar ia carafa şiţ ă

du-o înapoi.Matroan lu carafa şi plec .ă ă ăÎnfundat în fotoliul s u, Papa se gândea la noaptea de dragoste care urma. Inima înă -

cepu să-i bat puternic, tâmpleleă -i zvâcneau.Pe la nou ieşi din camera sa şi se îndrept spre dormitorul Rositei, mergând cu pasă ă

sigur. Într-un culoar întunecat, Pierina îl aştepta.— A b ut, zise ea. Apoi a adormit. Am închis uşa cu cheia. Pofti i cheia...ă ţBorgia lu cheia, deschise încet uşa; era palid mâinile îi tremurau, inimaă -i b tea să ă-i

sparg pieptul, gâtul i se uscase, capul i se învârtea de emo ie şi dorin . Intr .ă ţ ţă ăPatul era la stânga, acoperit de m t suri brodate. Lâng pat, pe o m su elegantă ă ă ă ţă ă

se afla un platou de cristal. Pe platou se odihnea carafa şi un pahar aproape gol. La capă-tul cel lalt al patului alt m su pe care lumina o lumânare de cear dintră ă ă ţă ă -un sfeştenic de aur.

Borgia privi patul. Mai mult ghicea decât vedea... Un tremur îi cuprinse tot corpul. Se aplec ... Cum să -o trezeasc dac nu printră ă -o s rutare? Şi ea, palpitând, cuprins de volupă ă -tatea elixirului ar fi... Îi c uta gura şi mâna lui fierbinte se aşez pe sânul fetei...ă ă

Dar se ridic repede, ca arsă , r t cit... f r s fi atins buzele fecioarei... Se ridic ... suă ă ă ă ă ă -doarea îi acoperea fruntea şi un fior rece îi str b tea prin oase. Groazaă ă i se citea în ochi.

Sânul pe care-l atinsese era rece, înghe at, de cadavru. Fata nu mai respira.ţSe trase înapoi şi privi. Fata era în epenit ... Îngrozit se d dea înapoi, pas cu pas; luţ ă ă ă

luminarea dar nu îndr zni imediat să ă-i lumineze fa a... Aştept câteva clipe sţ ă ă-şi revin ...ă Apoi se apropie. Lumina c dea pe fa a Foniarinei... Borgia îşi în buşi un strig t de oroareă ţ ă ă care-i urca în gât; fata era moart ! ă

Ochii s i priveau în gol. O paloare de cear îi cuprinse fa a... n rile se dilataser ...ă ă ţ ă ă gura întredeschis l sa s se vad din ii albi ca sideful...ă ă ă ă ţ

Atunci, ca şi cum i-ar fi fost team s nu fie surprins şi acuzat de asasinat, Borgiaă ă stinse lumânarea... Dar întunericul îi m ri groaza... Sfeşnicul îi sc p din mâini... Respirândă ă ă greu, ajunse la uş ... Ieşi şi r mase în fa a uşii, sprijinit de zid, zdrobit de groaz , n ucit...ă ă ţ ă ă

Îşi reveni greu... Încet închise uşa cu cheia, o b g în buzunar. Apoi plec . Încercândă ă ă s gândeasc .ă ă

— E moart !... Filtrul!... B trâna a spus trei pic turi... Moart !... E posibil?... poate exă ă ă ă -ist un antidot... poate mai e timp s fie salvat ... Moart !... Dac e un antidot, numaiă ă ă ă ă Maga ar putea s -l ştie...ă

Un minut mai, târziu fugea spre caverna de la Anio. Aerul de afar îă l mai calm un pică şi când ajunse la Maga, sângele rece îi revenise.

Maga era chiar la intrarea în grotă, scrutând întunericul nop ii.ţ

101

Michel Zévaco

— Maga zise b trânul Borgia, să -a întâmplat ceva groaznic. Poate am v rsat mai multă lichid... poate, te-ai înşelat asupra dozei... Tân r e bolnav ... foarte bolnav ... Ai antidoă ă ă ă -tul?...

— E bolnav ?... Sufer mult...ă ă— Nu ştiu Maga... moare... Ai un antidot?...— Moare? Asta-i tot?— Maga dă-mi antidotul! Îl ai?— Deseori aceste filtre sunt periculoase...— Maga, ip b trânul, Maga nţ ă ă -auzi? iŢ -am spus c moare! Am l sată ă -o aproape

moart ... Ai antidotul?... ă— Spui c e moart !ă ă— Antidotul...— I-ai v zut ochii? Cum sunt?ă— Sticloşi f r privire, goi.ă ă— Şi gura? Te-ai uitat la gura ei?— Sub iat ! Buzele livide...ţ ă— Mâinile? Te-ai uitat la unghii?— Unghiile sunt pu in albastre... Antidotul Maga, te implor. Ştiu c mai poate fi salţ ă -

vat ...ăB trâna d du din cap:ă ă— Da.— Ah! Şi antidotul, îl ai, nu-i aşa?— Da!B trânul Borgia r sufl uşurat.ă ă ă— Repede! Dă-mi-l!— Nu! r spunse b trâna Maga.ă ăO clip , Papa r mase f r glas. Nu se aştepta la aşa ceva. Nu în elegea. Fata otr vită ă ă ă ţ ă ă

murea: Bine! Dar b trâna avea antidotul şi nu vroia s o readuc la via . Spusese "Nu"!ă ă ă ţă— Hai, Maga! Revino- i! Ai un moment de nebunie...ţ— Niciodat nă -am fost mai pu in nebun , Borgia!ţ ăPapa înm rmuri. Prima dat Maga îi spusese pe nume.ă ă— Şi nu vrei să-mi dai antidotul?... De ce?— Pentru c vreau s suferi, Rodrigo!ă ăDe data asta Borgia se însp imânt . Vocea ei se transformase...! Se p rea c e oă ă ă ă

voce cunoscut ... Unde? Când o mai auzise?... Se d du câ iva paşi înapoi ca şi cum ar fi înă ă ţ -tâlnit o fantom .ă

— Nu vrei s-o salvezi pe aceast nefericit ?ă ă— Nu, Rodrigo, r spunse Maga, care se retr gea spre fundul cavernei, aşa încât Boră ă -

gia abia o mai vedea. Nu! Nu vreau s salvez copila... fiindc te cunosc!ă ă— M cunoşti? repet el n uc.ă ă ă— O cunosc şi pe ea! Ascult Rodrigo! Acum şaisprezece ani o feti a fost l sat peă ţă ă ă

sc rile bisericii Saint-Ange...ă— Biserica Saint-Ange!

102


— Mama, era contesa Alma. Amanta ta... ― şi copilul pe care l-am luat... copilul n să -cut din poftele tale... copila pe care ai asasinat-o, Borgia, este fa a ta...ţ

Papa se cl tin ... picioarele i se înmuiar ... Vocea sinistr a lui Maga îi str pungeaă ă ă ă ă easta ca un fier înroşit în foc...ţ

— Fata mea!— Şi acum, vrei s ştii Rodrigue de ce nu vreau să -o salvez, deşi aş putea?Dar Borgia nu mai asculta... nu mai în elegea... Nebun de groaz şi oroare, împleticinţ ă -

du-se, repeta ca un nebun, cuvântul care-i blocase mintea: fata mea... fata mea...— Asta e începutul pedepsei! murmur Rosa Vanezza.ă

Capitolul XXXIV Tatăl

Rodrigue Borgia r t ci vreo or prin munte, ag ându-şi mâinile şi hainele prină ă ă ăţ m r cinişuri, trecând peste stânci... Încetul cu încetul groaza lui se risipea Din toată ă ă emo ia pe care o tr ise nu mal r mânea acum decât o stupoare boln vicioas .ţ ă ă ă ă

— S nu m mai gândesc la asta îşi zise îndreptându-se c tre vila sa. Şi totuşi nu seă ă ă putea împiedica s gândeasc mereu şi mereu la ultimele întâmpl ri. Deodat îşi aminti că ă ă ă ă doi emisari de-ai s i plecaser să ă ă-l aduc pe contele Alma... Cezar pornea cu o armată ă contra cet ii Monteforte, ap rat de Beatrix... cealalt fiic a contelui de Alma!ăţ ă ă ă ă

Când ajunse la vil înc mai avea tres riri de spaim şi accese de mil pe care leă ă ă ă ă în buşea cât putea.ă

Se îndreapt c tre camera fetei. Vru să ă -o vad acum că a pe "fiica" sa. N-o mai privea cu ochi amantului ci cu ochii tat lui. Dar f cu cale întoars , cutremurat de o teroare superă ă ă -sti ioas . Ideea de a se afla singur cu cadavrul îl înghe a... Gândindu-se la toate astea treţ ă ţ -cu prin fa a camerei abatelui Angelo şi b tu puternic la uş . Abatele deschise în grab şiţ ă ă ă scoase un ip t de uimire.ţ ă

— Dumnezeule, Sfinte P rinte... Sanctitatea Voastr e cumva bolnav ?ă ă ă— Nu, nu Angelo...— Sunte i treaz la ora asta... aproape miezul nop ii... ce impruden !ţ ţ ţă— Vroiam să- i vorbesc, bâgui Papa... ţAbatele, uimit şi foarte îngrijorat, asculta.— Vei da ordine s sune clopotele moartea unei...ă— Acum în plin noapte?...ă— Da, vreau chiar acum,..— Cine e moart , Sfinte P rinte?ă ă— O fat ... O copil ... copila pe care Pierina a adusă ă -o de la Roma... Hai Angelo... vreau

s m odihnesc... am mult nevoie de odihn .ă ă ă ăAngelo pleac îndreptându-se spre capel . Borgia r mase pe loc cu capul plecat, întră ă ă -

o medita ie profund . Se auzi prima b taie de clopot. Atunci, nu mai îndr zni s intre înţ ă ă ă ă

103

Michel Zévaco

camera sa... B t ile clopotului în noapte îl r v şeau. Se strecur spre gr dina sa f r să ă ă ă ă ă ă ă ă fie v zut de nimeni. Acolo, respir adânc şi sim i c îşi revine, c ideile sinistre se estomă ă ţ ă ă -peaz .ă

Brusc sim i c este prins, c îl leag cineva şi de mâini şi de picioare. Un c luş îi fusţ ă ă ă ă -ese pus în gur . O voce r guşit îi spuse:ă ă ă

— Stai potolit fiindc altfel, cu toat p rerea mea de r u, m v obligat s v strângă ă ă ă ă ă ă ă de gât mai tare şi am mai f cut-o... Domnul fiul dumneavoastr ar putea s vă ă ă ă povesteasc câte ceva, Sfinte P rinte.ă ă

Ragastens îl duse pe Borgia în pavilion şi-l aşez pe un pat, apoi fugi la poarta gr diniiă ă o deschise şi-i invita pe cei doi prieteni ai s i s vin dup el. Odat ajunşi lâng Pap , seă ă ă ă ă ă ă aşezar pe nişte sc unele.ă ă

Raphael era emo ionat, Ragastens rece. În ceţ -l priveşte pe Machiavelli, acesta p reaă c asist curios la cele ce se întâmplau. Ragastens lu cuvântul.ă ă ă

— Fi i atent Sfinte P rinte. Am s v dezleg la gur . V jur c nţ ă ă ă ă ă ă -am s v fac nici ună ă r u. Suntem aici trei oameni hot râ i s facem dreptate, dar nu suntem ucigaşi. V prevină ă ţ ă ă c dac încerca i s striga i, v bag cu itul în gât.ă ă ţ ă ţ ă ţ

Papa îl cercet pe Ragastens şi v zu c acesta era hot rât s se in de cuvânt.ă ă ă ă ă ţ ăB trânul Borgia încerc să ă ă-şi st pâneasc furia şi să ă ă-şi p streze toat diploma ia deă ă ţ

care avea mult nevoie. Nuă -şi d dea seama ce rol avusese gr dinarul în aceast aventur .ă ă ă ă Ragastens v zându-i privirile în elese şi gândi să ţ ă-l scoat din cauz pe nefericitul gr dinar.ă ă ă

— Pe to i dracii, Sfinte P rinte, pe acest b trân, câine de paz nu cred cţ ă ă ă ă-l voi ierta. A ipat şi a muşcat ca un turbat, întrţ -una, c mai bine moare decât s p trundem înă ă ă

nenorocita asta de gr din ... strig cât îl inea gura, c mai bine moare pentru Sanctitateaă ă ă ţ ă Sa decât s fie legat ca un laş!... Dar va avea el deă -a face cu mine!

— Bonifacio, zise Papa î i promit c dac voi sc pa î i voi m ri plat cu o sut de scuziţ ă ă ă ţ ă ă ă de aur pe an şi pân atunci, ai binecuvântarea mea. Acum domnilor, aş vrea s ştiu ceă ă ave i cu mine. Nu voi încerca s m desfac. Dar situa ia asta nu poate dura mult. Dacţ ă ă ţ ă vre i sţ ă-mi lua i via a, nţ ţ -ave i decât.ţ

— Sfinte P rinte, zise Ragastens, nici eu şi nici prietenii mei nu suntem asasini, vă -am mai spus...

— Atunci ce vre i de la mine?ţ— Dreptate! zise Raphael. Dreptate, Sfinte P rinte.ă— Copile nici eu nu vreau altceva decât s fac dreptate...ă— Sfinte P rinte, spuse Ragastens, suntem hot râ i s facem lumin asupra uneiă ă ţ ă ă

crime.— Cine este criminalul? întreb Papa.ă— Dumneavoastr , Sfinte P rinte.ă ă— Insulta i pe Suveranul Pontif, domnule!ţ— Da iţ -mi voie! În acest moment nu sunte i Suveranul Pontif, nu sunte i Papa. Nu vţ ţ ă

recunoaştem... Borgia se-ng lbeni şi începu s se team din nou.ă ă ă— Da, continu Ragastens, acum nu sunte i decât un prizonier luat în lupt .ă ţ ă— Frumoas lupt . Trei tineri împotriva unui b trân de şaptezeci de ani!ă ă ă— V înşela i trei tineri împotriva unui suveran înconjurat de o armat , care la ună ţ ă

semn poate cuceri lumea.

104


— Dar, în sfârşit, dac sunt criminal, care e crim ?ă ă— Am putea s v acuz m de moartea contesei Alma..ă ă ă— N-am nici un amestec... Alma are la Roma duşmani puternici, nemiloşi...— Atunci v-aş putea acuza de arestarea mea...— Arestarea dumneavoastr ?... Cine sunte i dumneavoastr , domnule? zise Papa cuă ţ ă

o mirare sincer careă -l f cu pe Machiavelli s scoat o exclama ie de admira ie.ă ă ă ţ ţ— Sunt cavalerul de Ragastens, cel asupra c ruia a i asmu it o armat de g rzi după ţ ţ ă ă ă

ce mi-a i întins o capcan , fiindc nţ ă ă -am vrut s m amestec în murd riile ce le punea i laă ă ă ţ cale...

— Ah, fiule! Ce r u îmi pare! N-am ştiut nimic. Am aflat prea târziu despre conă -damnarea dumneavoastr ...ă

Ragastens r mase mut. B trânul Borgia avea r spuns la toate.ă ă ă"Dac spune adev rul, se gândea cavalerul, iat c mă ă ă ă -am înşelat asupra lui. Dacă

minte, atunci este un mare comediant..."În sfârşit, Papa dezv luia privirilor o fa trist , dar senin . În privirea lui nu era niciă ţă ă ă

mânie, nici reproş, numai o dureroas blânde e.ă ţ— S l s m asta, zise Ragastens. Trebuie s afla i de ce suntem aici... O tân r a fostă ă ă ă ţ ă ă

r pit la Roma, noaptea şi adus cu for a aici. Lar r pirea brutal să ă ă ţ ă ă -a f cut din ordinulă dumneavoastr , Sfinte P rinte şi am dovezi de net g duit...ă ă ă ă

— Vorbeşti de tân ra fat care a fost r pit dup c s torie cu tân rul de aici, priă ă ă ă ă ă ă ă -etenul meu Raphael Sanzio?

— Da, Sfinte P rinte, zise Raphael. Şi pe ea am venit s vă ă -o cer cu dreptul meu de so , drept consfin it de sfânta cununie şi orice obiec ie este imposibil .ţ ţ ţ ă

— Hei, hei, murmur Papa.ă— Şi o lacrim c zu din ochii s i.ă ă ă— Nega i aceast r pire? întreb cu duritate Ragastens.ţ ă ă ă— Nu neg nimic... O afirm...— Asta întrece orice m sur ... Aceast fat , domnule, pe care dumneavoastr a iă ă ă ă ă ţ

r pită -o... În ce scop infam?... Vorbi i!...ţ— Vorbi i de un scop infam! Ah, domnule, s nu v par r u de ruşinoasele gânduri cuţ ă ă ă ă

care murd ri i tinere ea nevinovat a unei copile!...ă ţ ţ ă— Asta e prea de tot! De ce a i r pitţ ă -o?...— Pentru c era dreptul meu!...ă— Pentru c era dreptul dumneavoastr !... Ave i drept de via şi de moarte?...ă ă ţ ţă— Dreptul meu, v spun! Dreptul meu patern, dac m obliga i s spun aceasta!...ă ă ă ţ ă

Aceast copil era fiica meaă ă !...

Capitolul XXXV Moartă

105

Michel Zévaco

Ragastens, Machiavelli şi Sanzia se privir cu o uimire indescriptibil .ă ă— Fata lui!...Aceste cuvinte le rostir to i trei, în timp ce Papa se uita la ei cu o privire batjocoriă ţ -

toare.Raphael era cel mai tulburat dintre to i. Mii de gânduri îi r v şeau mintea. Aceste cuţ ă ă -

vinte ale papei îl tulburaser adânc. Venit plin de mânie şi de durere, sim ea acum un senă ţ -timent nou în sufletul s u.ă

— Sfinte P rinte, dac sunte i tat l celei pe care o ador îmi sunte i de dou ori sfânt...ă ă ţ ă ţ ăCu o mişcare rapid desprinse leg turile b trânului Borgia. Ragastens ridic din umeriă ă ă ă

şi se d du înapoi, ca şi cum de aici înainte nu mai era nevoie de el...ă— Fiul meu, zise încetişor Papa, dragul meu copil... ştiam cât de mult o iubeşti pe fata

mea... şi inima mea... şi inima mea a sângerat c trebuie s iau o hot râre atât de aspr ...ă ă ă ă— O s m duce i la ea, nuă ă ţ -i aşa, Sfinte P rinte N-o să ă-mi refuza i aceast fericire!ţ ă— S te conduă c lâng ea! strig Papa... Hei!... Nu şti i totul!... Domnilor, apropia iă ă ţ ţ -

v ... Ave i dreptul s afla i totul!... Cuvântul dumneavoastr c ve i p stra taina îmiă ţ ă ţ ă ă ţ ă ajunge... Apropia iţ -v Domnule cavaler...ă

— Sfin ia Sa poate s vorbeasc . Aud foarte bine şi de aici.ţ ă ăPapa se ridicase dup ce Raphael îl dezlegase. Cu o privire rapid se uitase spre uşă ă ă

s vad dac nu poate fugi...ă ă ăDar Ragastens se rezemase de aceast uş ... Papa cu bra ele încleştate se uit spreă ă ţ ă

fereastr , f când un pas spre ea, dar Ragastens îi zise!ă ă— Sfinte P rinte, r mâne i pe loc!... Dac v apropia i prea mult de fereastr , pute iă ă ţ ă ă ţ ă ţ

s r ci i...ă ă ţ— P rinte, murmura Raphael... da iă ţ -mi voie s v spun aşa... vorbi iă ă ţ -mi de Rosita. Aş

vrea s-o v d acum...!ă— O chema Rosita! zise Papa cu un fel de pl cere dureroas .ă ă— Este numele pe care i l-a dat cea care g sită -o...— Maga, nu-i aşa... Da, ştiu... Ce femeie bun . De câte ori nă -am vrut s-o smulg din vi-

a a de mizerie pe care o ducea... Dar, ei! Mintea ei r t cit vedea peste tot numai duşţ ă ă ă -mani.

Aceste ultime cuvinte îl convinseser pe Raphael.ă— Domnilor, relu Borgia, trebuie s afla i totul. Miă ă ţ -este foarte greu s v spun uneleă ă

lucruri...— Sfinte p rinte, nă -ar fi demn din partea noastr s ascult m amintiri care v dor...ă ă ă ă— Las pe Sanctitatea Sa s vorbeasc , întrerupse Ragastens.ă ă ă— Şi, trebuie s v spun asta... pentru c acum ave i un drept asupra... fiicei mele...ă ă ă ţ

Dar ce am s spun este atât de îngrozitor încât nu mă -a i crede dac nu vţ ă -aş povesti...Papa se ridicase. Fata lui încadrat de şuvi ele de p r alb p rea întră ţ ă ă -adev r august.ă

Cuvintele lui pline de durere îl f cur chiar pe Machiavelli s se cutremure.ă ă ă— Raphael, zise el solemn, dragul meu copil, ştii ce mult te-am apreciat... Trebuie să

iau povestea de la cap t... Domnilor am greşit... Da, demonul sim urilor şi al celor trupeştiă ţ m-a dus într-o bun zi la încercare... Şi, am greşit... Cu râuri lacrimi şi rugi miă -am r să -cump rat p catul numai Dumnezeu ştie. Când contesa Alma a devenit mam , conteleă ă ă so ul s u a fost informat despre adulter.. Atunci înnebunit , îngrozit contesa a trebuit sţ ă ă ă ă

106


abandoneze copilul... c ci toat ura contelui se îndrepta asupra pruncului.. Maga a luată ă copilul de pe treptele bisericii şi hot râsem c va trebui s o creasc ca pe o fat dină ă ă ă ă popor pentru a sc pa de mânia contelui... Apoi am aflat întră -o bun zi c iubeşte şi e iuă ă -bit . Am comandat, acestui tân r un tablou... Nuă ă -i aşa Raphael Sanzio?

— Adev rat, Sfinte P rinte...ă ă— Timpul a trecut... şi speram c Alma va uita, tira s se va potoli... Hei! Dar cerul nă ă -a

f cut acest miracol... Am aflat c Alma era pe urmele ei... Am prevenită ă -o pe Maga...— Ah, acum în eleg totul, spuse Raphael. Deţ -abia ne-a implorat Maga s fugim la Floă -

ren a...ţ— Da! zise Papa, care închisese ochii s nuă -şi tr deze bucuria... Dar în seara în careă

avea loc c s toria, contele de Alma hot râse, ca la ieşirea pe drumul spre Floren a, să ă ă ţ -o ră-peasc pe fat ... Atunci am hot rât s ac ionez... În cea mai mare tain ... Am pus s fieă ă ă ă ţ ă ă r pit fata şi s fie adus aici... apoi să ă ă ă -o trimit cu escort la Floren a... şi, în sfârşit să ţ ă-i dau de veste lui Raphael, prin comandantul meu de poli ie, ca şi cum nu aş fi avut nici unţ amestec în aceast poveste...ă

— E adev rat, Sfinte P rinte!ă ă— Pentru c şeful poli iei era la curent... unui şef de poli ie i se pot încredin a celeă ţ ţ ţ

mai mari secrete... Deci, Rocasanta, care aranjase totul... care-o adusese pe fata mea aici... trebuia să-l anun e apoi pe Raphael... De aiciţ , înainte... am nevoie de mult curaj pen-tru a continua...

— Oh! M speria i, Sfinte P rinteă ţ ă ― zise Raphael...— M-am gr bit s vin la Tivoli să ă -o liniştesc pe fata mea... f r îns a îndr zni să ă ă ă ă-i spun

adev rul... Am v zut cum din oră ă ă-n or se face palid ... şi mai palid ... Ce se întâmplase?ă ă ă O mare nenorocire, copilul meu! O crim cumplit !ă ă

Raphael se f cu alb ca varul şi leşin ... Machiavelli îl prinse în bra ele sale, în timp ceă ă ţ Ragastens încerca să-l readuc în sim iri, frecându-i tâmplele şi fruntea cu ap ...ă ţ ă

— La naiba, domnule! zise el, vre i s -l omorâ i...ţ ă ţPapa cu ochii ridica i spre cer. P rea un martir gata s bea pân la fund cupa otr vit .ţ ă ă ă ă ă— N-am s mai spun nimic, zise el, la cap tul puterilor.ă ăRaphael îşi reveni... Lacrimile! Se scurgeau pe obraji, iar suspine adânci se auzeau în

liniştea de moarte.— Oh! zise nefericitul, vreau s aud tot... vreau s ştiu tot adev rul... Adev rul, fieă ă ă ă -vă

mil !ă— Adev rul... cumplit, îngrozitor! Câteva ore înainte de c s toria voastr , fiica mea aă ă ă ă

fost otr vit !...ă ă— Nu se poate!...— O femeie, pl tit de Alma!... Rosita a spus totul doctorilor... şiă ă -a adus aminte

totul... Dar era prea târziu!... Oh, ce nenorocit sunt,.. Sunt blestemat dac cerul a îng duită ă una ca asta toate încerc rile au fost zadarnice!... Oh, fata mea! Fata mea!ă

Şi Papa se arunc pe pat, cu capul în mâini, plângând în hohote durerea s ne maiă ă putând fi st pânit .ă ă

Ochii s i r t ci i şi goi erau plini de lacrimi.ă ă ă ţRaphael nu mai plângea. Se uita n ucit când la Ragastens, când la Machiavelli. Deoă -

dat se ridic .ă ă

107

Michel Zévaco

— Vreau s-o v d! spuse el.ăBorgia îşi în l capul. Se ridic şiă ţă ă -l lu pe Sanzio de mân .ă ă— Hai, copilul meu... s-o plângem amândoi... Haide i domnilor şi dumneavoastr ...ţ ăŞi luându-l pe Raphael se îndrept spre uş .ă ă— O clip ! zise cu r ceal Ragastens.ă ă ă— Ce vrei, domnule?... Vre i sţ ă-l împiedica i pe acest copil sţ ă-şi vad pentru ultimaă

oar pe îngerul pe careă -l iubea... Înainte de a urca la ceruri...— Vreau zise Ragastens, vreau s nu mă ă-ntorc în hruba de la Saint-Ange! Şi-l voi opri

şi pe acest tân r s mearg acolo.ă ă ă— Sunt de aceeaşi p rere, zise Machiavelli.ă— Domnilor... B nuielile dumneavoastr ... dup aceste m rturisiri...ă ă ă ă— Nu sunt b nuieli... e pruden , iat , tot!ă ţă ă— Prieteni, şopti Raphael... Este tat l Rositei!... Iertare lui!... şi mie!...ă— Ragastens îşi r suci nervos musta a. Îi f cu semn lui Machiavelli, iar acestaă ţ ă

r spunse prin aprobare tacit ...ă ă— Raphael, noi î i în elegem şi respect m durerea ce te copleşeşte... Noi avem înţ ţ ă -

credere în tot ce-a spus Sanctitatea Sa... Dar, dar nu ne îndoim c Sanctitatea S v uitaă ă ă uşor ce i s-a întâmplat acum şi c nu se va r zbuna. În cinci minute vom putea fi azvârli iă ă ţ în fundul unui şan , to i trei... Aşa c ... Hai Machiavelli!...ţ ţ ă

Machiavelli îl lu pe Sanzio de bra .ă ţ— Oh, lasă-m ! Duă -te dac vrei!ă— Raphael, vrei s fim ucişi?...ăRaphael privi nedumerit în jur. Nu avea decât o singur dorin să ţă -o vad pe Rosita...ă

Ultimele cuvinte îns ale lui Machiavelli îl f cur s tresar . Îi l s mâna lui Borgia. Machiă ă ă ă ă ă ă -avelli profit de acest moment, deschise uşa şi ieşi primul, luându-l cu el şi pe prietenulă s u, care nu opunea nici un fel de rezisten .ă ţă

Ragastens se întoarse atunci spre Papă:— Domnule, zise el, sunte i liber...ţ— Domnule r spunse Borgia, când ve i ieşi afar fugi i! S nuă ţ ă ţ ă -mi c de i vreodat înă ţ ă

mân ! Sau, ve i fi mort!ă ţ— Ah, domnule, îmi pl ce i mai mult aşa! Era gata s m emo ionez, şti i?ă ţ ă ă ţ ţÎn acelaşi timp Ragastens îl lega pe Pap la loc.ă— Adio. Domnule! Am s v urmez sfatul. Nu v mai astup gura... sunt generos. iă ă ă Ţ -

pa i!... ipa i... O s v aud cineva.ţ Ţ ţ ă ă ăApoi Ragastens ieşi în fug şiă -i ajunse pe Raphael şi Machiavelli.— Repede! S fugim! Întră -un sfert, de or o armat întreag va fi pe urmele noastre.ă ă ăRaphael se opri!— Nu pot s plec f r s-o v d. Nu mai are rost s tr iesc f r ea. Orice să ă ă ă ă ă ă ă -ar întâmpla

vreau s-o v d Fugi i!ă ţ— Ascult zise deodat Machiavelli, vin dup noi... ă ă ă O s te duci mâine diminea laă ţă

vil ...ăRaphael f cu un "nu" din cap.ă— Î i jur c nu ne vom îndep rta. Vino numai la cincizeci de paşi de aici este o grot ...ţ ă ă ă

Vom fi la ad post.. Mâine diminea vei face ce vrei!ă ţă

108


— Jur! Jur! Jur!Pornir to i trei la drum. Machiavelli le ar t drumul. Ajunser repede la caverna luiă ţ ă ă ă

Maga.— Aici e! zise Machiavelli. Este un loc ferit...Intrar la timp în grot . Afar deja se vedeau tor ele ce veneau spre ei...ă ă ă ţ— Unde s fugim? Suntem încercui i. O s ne ap r m... Înainte de a ne l sa prinşiă ţ ă ă ă ă

vom arunca câ iva în pr pastie. O umbr ciudat r s rise din fundul grotei.ţ ă ă ă ă ă— Raphael! şopti umbra. F cu câ iva paşi, apoi se n pusti asupra lui Raphael şiă ţ ă -l cuprinse în bra e...ţ— Tu eşti!... Tu eşti, Raphael?...— Maga? zise Raphael f r urm de mirare, ca şi cum nimic nuă ă ă -l mai putea surprinde,

acum, pe lume.— Pe aici! Se auzeau strig te... sunt în cavern Să ă ă-i prindem pe diavoli şi pe vr jiă -

toare.— Veni i repede! zise Maga şi se îndrept spre fundul cavernei.ţ ăD du la o parte nişte crengi uscate, frunze şi atunci se v zu o gur de tunel, neagr ,ă ă ă ă

deschis spre noapte.ă— Repede!... Coborâ i! urm Maga.ţ ăStânca ce acoperea gura tunelului fusese dat pu in la o parte.ă ţ— Repede!— Suntem salva i, zise Ragastens, care dintrţ -o privire în elese mecanismul careţ

ac iona închiderea trapei.ţR mase ultimul şi închise uşor, în urma lui tunelul. Tocmai la timp, fiindc deja seă ă

auzeau voci în peşter ... ipete de furie şi nemul umire r zb teau pân la el... Atunciă Ţ ţ ă ă ă coborî cu mult b gare de seam . Maga lumina tunelul cu o tor . Treptele scobite în rocă ă ă ţă ă coborau mult în p mânt. La un moment dat scara se termina întră -un spa iu larg deschis,ţ prin care Maga înainta f când lumin .ă ă

Deasupra lor se auzea vuietul torentului Anio. Traversar înc un culoar, apoi înă ă -cepur s urce printră ă -un canal strâmt. Ajunser în cealalt parte a râului, pe versantulă ă opus. Printr-o deschiz tur se putea ieşi afar .ă ă ă

Raphael îi povesti lui Maga tot ce se întâmplase de când plecase cu Rosita spre biser-ic . Maga ascult , apoi îi şopti seva la ureche. Raphael se îng lbeni, apoi fa a i se îmbuă ă ă ţ -jor ...ă

— Vie!... Este vie!... Auzi i!... Rosita tr ieşte!.. ţ ăRepeta acest cuvânt cu frenezie, cu o bucurie atât de mare încât Ragastens şi Machi-

avelli, se priveau consterna i cl tinând din cap...ţ ă— Nu prieteni, nu sunt nebun! Bucuria m înnebuneşte!... V spun c Rositaă ă ă

tr ieşte!... Mam Rosa, spuneă ă -le! repet şi pentru ei, ce miă -ai spus mie...— Pentru c î i sunt prieteni... pot s le încredin ez... Da, domnilor, Rosita nă ţ ă ţ -a murit...— Deşi, Papa a min it... Clopotul nu suna pentru ea! Totuşi a vrut s ne conduc laţ ă ă

moart ...ă— Papa n-a min it... În aceast privin şi el crede c fata e moart !...ţ ă ţă ă ă— Povesteşte! Povesteşte-ne totul, zise Raphael.— Bine, zise Maga, dup o ezitare.ă

109

Michel Zévaco

Şi el povesti totul de-a fir a p r, ceea ce b use Rosita nu era decât un somnifer foarteă ă puternic care d dea aspectul mor ii. Dar dup dou zile şi dou nop i trebuia administrată ţ ă ă ă ţ ă o alt licoare, pentru ca fata să ă-şi revin ...ă

Trebuiau s-o salveze... la timp... pentru a nu muri.

Capitolul XXXVI Onoruri funerare

Dup ce Rosa Vanozza îşi termin povestea, ă ă în cavern nimeni nu mai spuse nimică câteva minute. Ragastens îşi reveni primul:

— Nu ne r mâne decât să -o fur m şi să -o salv m.ă— Avem dou zile şi dou nop i. Mâine are loc înmormântarea.ă ă ţLa cuvântul înmormântare, Sanzio se cl tin . Ragastens continu :ă ă ă— Vom aştepta noaptea, intr m în cimitirul din Tivoli şi în câteva minute o trezim peă

frumoasa adormit .ă— La acest plan m-am gândit şi eu zise Maga.— Bun, atunci prieteni, pentru c nu ne mai r mâne nimic de f cut acum trebuie să ă ă ă

ne odihnim în timp ce ştafetele lui Borgia ne caut pe toate drumurile... Ah... eu trebuieă să-i spun câteva cuvinte lui Spadacappa... Odihni i-v !ţ ă

Maga şi cei doi tineri se aşezar cum putur şi se preg tir de somn. Ragastens seă ă ă ă strecur prin deschiz tura din stânca şi porni în liniştea nop ii în locul undeă ă ţ -i aştepta Spadacappa.

În mai pu in de zece minute ajunse şi auzi nechezatul lui C pitan.ţ ă— Dumneavoastr sunte i, cavalere? Am ştiut c sunte i pe aproape fiindc nuă ţ ă ţ ă -l mai

puteam ine în frâu pe C pitan.ţ ă— N-ai v zut nimic?ă— Am v zut tor e aprinse care alergau, am auzit tot felul de ipete... un grup de cavaă ţ ţ -

leri a p r sit vila şi să ă -au dus c tre munte... Ah, miă -a fost fric c nă ă -o s v mai v d...ă ă ă— Şi încotro au luat-o pe urm ?ă— Spre drumul ce duce la Floren a.ţ— Bun! De minune!... Duci caii înapoi la han şi aştepta i acolo... şi dac te întreabţ ă ă

cineva ceva spui c noi facem e excursie în mun i... Dac să ţ ă -a dat alarma în Tivoli mă aştep i aici, ca s m previi.ţ ă ă

— Am în eles.ţ— Apoi, în zorii zilei, faci rost de o caleaşc solid .. cu cai buni, tr paşi... ine banii...ă ă ă Ţ

Va trebui ca tr sura asta s alerge cât se poate de repede şi pe orice drum... g seşti tu ună ă ă pretext pentru asta... Îmi aduci un costum întreg de ran din Tivoli... Hai, acum, du- e. Neţă ţ vedem în zori... Ai în eles?ţ

Spadacappa f cu semn c se poate conta pe el şi se îndrept tr gând dup el caii.ă ă ă ă ă

110


Încrez tor în posibilit ile lui Spadacappa şi viclenia sa Ragastens se întoarse în cavă ăţ -ern , se lungi lâng ceilal i şi adormi pe loc cu pumnii strânşi.ă ă ţ

Dup plecarea celor trei, Sanzio, Machiavelli şi Ragastens, Rodrigo Borgia începuse să ă urle dup ajutor. Îl auziser g rzile şiă ă ă -l eliberar repede. Papa, dup convorbirea cu cei treiă ă îşi d duse seama c o cunoşteau pe Maga, c ştiau unde se afl şi c se duseser în modă ă ă ă ă ă sigur în cavern .ă

Deci îşi trimise oamenii la cavern , mai ales c voia s pun mâna pe Magaă ă ă ă ― să prind doi iepuri dintră -o dat . Dar grota era pustie.ă

Atunci Borgia se gândi c fugarii au luată -o spre Floren a... şi întrţ -adev r cavaleriiă acum str b teau acest drum, iar Ragastens f cu un ocol şi se întoarse la Tivoli. La intrareaă ă ă în sat îl aştepta Spadacappa.

— Ce se zvoneşte în Tivoli?— Nimic. Ba da. C a murit o fat la vil , azi-noapte şi c va fi îngropat azi.ă ă ă ă ă— Bine. Tr sura...ă— E gata. Aşteapt la hanul nostru. Este o tr sur zdrav n . Am g sit şi nişte tr paşiă ă ă ă ă ă ă

buni. Costumul de ran este aici.ţă— Spadacappa, eşti foarte pre ios!ţ— V-am spus eu, domnule, r spunse cu modestie Spadacappa.ăAmândoi pornir spre han. Ajunser şi în mai pu in de zece minute Ragastens era îmă ă ţ -

br cat în straie de munc , cu o sap pe um r, Toat ziua d du târcoale prin preajma vilei.ă ă ă ă ă ă Spre sear începuse să ă-i fie team c înmormântarea a fost amânat pentru a doua zi,ă ă ă când auzi clopotele biserici sunând lung, anun ând ceremonia.ţ

Nu peste mult timp, poarta principal de la vil se deschise, ap rur mai mul i popi,ă ă ă ă ţ ce mergeau în urma unuia ce tot cânta rug ciuni de moarte. Apoi venea coşciugul acoperită cu o pânzuial alb şi dus de opt servitori îmbr ca i în livrele pontificale. În spatele sicriuă ă ă ţ -lui mai veneau vreo dou zeci de solda i formând escorta, apoi locuitorii vilei, urmând proă ţ -cesiunea. Cortegiul trecu la cincizeci de paşi de Ragastens, ascuns în bosche i.ţ

Ragastens porni la urm , intrând în mul imea de s teni care veniser de curiozitate.ă ţ ă ă La biseric , intr şi el ă ă cu ceilal i.ţ

Se cântar psalmii. Rug ciunile fur rostite... Apoi se l s liniştea... Preotul f cea turulă ă ă ă ă ă sicriului pe care-l stropea cu ap sfin it . Patru solda i, cu spada în mâna fuseser mobiă ţ ă ţ ă -liza i în cele patru col uri ale sicriului lâng patru lumân ri... În sfârşit preotul intr în altar,ţ ţ ă ă ă apoi se duse în sacristie urmat de copiii din cor şi de ceilal i preo i. ţ ţ

Slujba se terminase. Lumea începuse s ias ... Lâng Ragastens era o femeie b trână ă ă ă ă care se îndrept spre ieşire.ă

— P i, nu se duce sicriul la cimitir?ă— Cum dumneata nu ştii c Sfântul P rinte a hot rât ca fata s fie dus la Roma şi înă ă ă ă ă -

mormântata acolo?— O duce la Roma?— Da. Mâine cu o tr sur ... Sfin ia Sa, pleac să ă ţ ă ă-i dea toate onorurile fetei. A hot râtă

ca toat noaptea, garda sa de onoare s vegheze asupra sicriului.ă ă— Ragastens ieşi din biseric palid, împleticindu-se. Porni spre han tot gândindu-seă

cum s deschid sicriul p zit de solda ii...ă ă ă ţ— Cum s deschid sicriul?ă

111

Michel Zévaco

Întrebarea îi revenea în minte, iar şi iar, în timp ce p rea concentrat în examinareaă halebardierilor ce se z reau la han.ă

— Patru! gândi el... Din dou în dou ore se schimb ... Sunt mul i, dar îi pot r zbi, Vaă ă ă ţ ă trebui îns s nu fac g l gieă ă ă ă .

Întors la han se schimb repede de hainele r neşti şiă ţă ă -şi lu costumul de cavaler. Îşiă d du seama c îi este foame.ă ă

— Adu-mi ceva s m nânc, îi zise lui Spadacappa. ă ăAcesta alerg ... Dar Ragastens îl chem înapoiă ă . — Nu!... m-am r zgândit...ă— Domnul arat cam încruntat. O mas bun nu iă ă ă -ar strica...— Ştiu, ştiu... Nu voi renun a la mas , dar voi mânca în alt parte, astaţ ă ă -i tot!— Domnul vrea s iese?ă— Da. Tu m aştep i aici.ă ţ— Şi tr sura? O mai inem?ă ţ— Da. Dar spune-mi Spadacappa, în cazul în care ar fi nevoie s sc p m de cineva,ă ă ă

dintr-o singur lovitur de cu it, f r s scoat m car un scâncet, mă ă ţ ă ă ă ă ă -ai putea ajuta?— Ah, da! Mi s-a mai întâmplat mie, domnule...— Şi dac ar fi nevoie s sc p m de doi?ă ă ă ă— Putem încerca... Da, cred c pot s r spund şi de doi... Dar domnule, dac nuă ă ă ă

reuşim?Ragastens tres ri. Ideea de a omorî pe cei patru care vegheau sicriul, îi venise în capă

pentru prima dat . Şi nuă -i pl cea deloc...ăPlec f r să ă ă ă-i r spund lui Spadacappa la întrebare. Se îndrept c tre hangarul careă ă ă ă

servea drept corp de paz improvizat halebardierilor. Intr în sala comun .ă ă ăUn ofi er st tea la mas . Ragastens începu s strige, vociferând pentru a atrageţ ă ă ă

aten ia asupra sa!ţ— Pe Dumnezeu! Hei, bur iţ -albastre, porci de câini, nemernicilor.Şi continu s ipe şi s bat în mas pân ce ap rur trei femei, ce alergau înă ă ţ ă ă ă ă ă ă -

sp imântate.ă— Cu ce să-l servim pe domnul cavaler?— Vreau s m nânc! Mor de foame! La naiba! Mai repede! La dracu! Mai sunt nevoită ă

s m nânc şi singur firă ă -ar s fie!... Dac trebuie s mai şi aştept...ă ă ăOfi erul se ridic de la masa lui şi veni spre Ragastens.ţ ă— Domnule, zise acesta, v d c eşti un om de arme!ă ă— Da domnule!— Şi v plictisi i de unul singur?ă ţ— Îngrozitor de r u.ă— V în eleg foarte bine! Şi eu m plictisesc. Ceă ţ ă -ar fi s lu m masa împreun ?ă ă ăRagastens, care de fapt vroia să-l trag de limb pe ofi er, primi cu bucurie şi nuă ă ţ

peste mult vreme, cântându-i în strun ofi erului reuşi să ă ţ ă-i capete încredere, aşa încât acesta îi dezv lui parola care schimb garda şi chiar consim i ca Ragastens, pe timpulă ă ţ nop ii sţ ă-l înlocuiasc în intervalul de timp în care se schimb straj .ă ă ă

Ob inând o astfel de victorie diplomatic , Ragastens se hot rî sţ ă ă ă-l îmbete cri peţă ofi er şi sţ ă-l in locului... Şi reuşi.ţ ă

112


Dup ceă -l s rut pe ofi er, care deă ă ţ -abia se mai inea pe picioare. Îl concluse pân laţ ă scar unde o servitoare atr g toare îl aştepta. Câteva minute mai târziu auzi uşa închizână ă ă -du-se în urma lor.

— În cinci minate va sfor i, îşi zise cavalerul şi pân diminea nu se mai trezeşte!...ă ă ţă Apoi, trecu prin uşa lateral a hangarului. Halebardierii îl v zuser stând la mas cu supeă ă ă ă -riorul lor. To i erau convinşi c Ragastens era un camarad deţ ă -al ofi erului venit pentru aţ -i ine companie. Aceast convingere se înt ri atunci când Ragastens chem la el un serţ ă ă ă -

gent, îi spuse parola şi ceru să-i vad pe cei patru care urmau s vegheze în biseric .ă ă ăSergentul îl salut pe Ragastens şi se execut .ă ăCând veni ora schimbului, Ragastens particip la ceremonie exact aşa cum îl v zuseă ă

pe ofi er, mai devreme. Exager pu in rigoarea militar , iar tonul s u furios îi f cu pe haleţ ă ţ ă ă ă -bardieri s cread c au deă ă ă -a face cu un înalt ofi er.ţ

La întoarcerea din inspec ie trecu pe la post.ţ— Aici se doarme! zise el sever. Sergent, r spunzi de ordine. S nă ă -aud un cuvânt.

Apoi ieşi ca un om hot rât să ă-şi îndeplineasc foarte serios datoria.ăÎn strad o umbr se apropie de el. Era Spadacappa, Ragastens îl duse întră ă -un col înţ -

tunecat.— Domnule, zise Spadacappa, prietenii dumneavoastr sunt la han, împreun cu oă ă

b trân , foarte îngrijora i to i... M-au trimis dup dumneavoastr ...ă ă ţ ţ ă ă— Bine! Te duci şi le spui c totul merge bine.ă— M duc... şi când v întoarce i?ă ă ţ— Ascult ! Po i să ţ ă-mi vii cu tr sura pân la biseric ?ă ă ă— Dac învelesc ro ile cu paie şi leg copitele cailor în cârpe... r spund de linişte...ă ţ ă— Po i veni întrţ -un sfert de or ?ă— Da, dar...— Bine dou zeci de minute, în fa , cu tr sura. Cei doi prieteni ai mei şi b trâna s fieă ţă ă ă ă

în tr sur ...ă ăSpadacappa porni imediat spre han iar Ragastens se îndrept c tre biseric . Vroia să ă ă ă

fie singur.Intr ă în biseric şi examin situa ia cu mare aten ie şi mult încordare! Gata, a g sit.ă ă ţ ţ ă ă

Se îndreapt glon spre unui din cei patru care vegheau moart , şi-l zgâl âi de um r. Omulă ţ ă ţ ă care a ipise, tres ri speriat. Ceilal i patru în epenir .ţ ă ţ ţ ă

— Ei, bine, se pare c dormi i! La carcer este foarte grav.ă ţ ă— Domnule ofi er, bâgui adormitul... Oboseal ...ţ ă— Soldatul nu cunoaşte oboseala. În compania mea relu Ragastens ca s dormi subă ă

arme, este o crim . Dou luni de arest... Dar la halebardieri?...ă ăSoldatul p li...ă— O să-l anun pe ofi erul vostru care mţ ţ -a îns rcinat să ă-l înlocuiesc. Cred c dou luniă ă

e pu in!...ţ— Domnule ofi er v promit...!ţ ă— Dar pici de somn... Ce să-mi promi i şi voi aştelal i la fel. Hai, hai, nu e dracul aşaţ ţ

de negru, pe cât pare... Duce iţ -v la culcare... b ie i!ă ă ţRagastens aştepta cu nelinişte îngrijorat rezultatul acestor cuvinte. Cei patru solda iă ţ

se privir neîncrez tori şi nelinişti i...ă ă ţ

113

Michel Zévaco

— Hai, duce iţ -v la culcare! Drace! Nu vreau s se spun c sunt ora r u... Hai! V ină ă ă ă ă ă ţ eu locul!... O or moart va fii vegheat de un locotenent de archebuzieri! Asta face câtă ă ă patru halebardieri.

Cei patru solda i nu se clintir . Ragastens sim i cum îl n p deşte sudoarea.ţ ă ţ ă ă— Duce iţ -v , hai merge i la culcare.. c altfel m sup r!ă ţ ă ă ă— Mul umim, domnule ofi er! zise deodat unul, care se şi îndrept spre uş .ţ ţ ă ă ăCeilal i îl urmar , mul umind la rândul lor.ţ ă ţRagastens îşi muşc buzele s nu ipe de bucurie. Dup ce plecar cei patru solda i,ă ă ţ ă ă ţ

mai aştept câteva momente pân auzi paşi îndep rtându-se, apoi în apropie de sicriu şiă ă ă cu lama spadei sale începu s desfac capacul. Cu o mişcare uşoar ridic încet capacul.ă ă ă ă Îngenunche, îşi strecur amândou mâinile,.. Muşchii i se întinser .ă ă ă

Moarta îi ap ru alb , atât de alb , încât un fior de ghea îi str b tu inima. Se ridică ă ă ţă ă ă ă în picioare gr bit, f r să ă ă ă-şi poat desprinde privirile de tân ra femeie şi timp de câtevaă ă secunde aceast treab macabr îl sperie. Dar îşi reveni la realitate gândindu-se la primeă ă ă -jdiile care-l pândeau.

Tremurând, se aplec s ia fata în bra e şi să ă ţ -o scoat ... În aceă l moment sim i o mânţ ă pe um r.ă

Capitolul XXXVII Singurătatea lui Ragastens

Dup plecarea lui Ragastens, în caverna lui Maga to i tr iser cu încordare o lungă ţ ă ă ă aşteptare. Ragastens nu mai venea.

Veni seara şi cei trei aşteptau, într-o linişte de moarte, pândind orice zgomot. Veni noaptea Neliniştea lui Machiavelli creştea din minut în minut, din clip în clip . Nu cumvaă ă l-au prins? De ce nu venea?

În ce-l priveşte pe Raphael, acesta de-abia mai suporta.— Haide i! zise el scurt.ţ— S mai aştept m!ă ă— Nu mai pot.Machiavelli în elese c Raphael era la cap tul puterilor.ţ ă ă— Haide i, spuse el, dar s trecem pe la han, poate afl m veşti.ţ ă ă— Bine, cum vrei, numai s plec m mai repede!...ă ă— Nu-i aşa, Maga?— Oh! Ba da, zise cu triste e Maga.ţPornir to i trei la drum. O jum tate de or mai târziu se aflau la han.ă ţ ă ă— Spadacappa! zise Machiavelli ar tând spre un om ce p rea c aştept pe cineva.ă ă ă ă

Se întâlnir cu bucurie.ă— Unde e cavalerul?

114


— D târcoale prin Tivoli şi nu ştiu dac pot s -l g sesc repede. Dar am f cut tot ceă ă ă ă ă mi-a spus. Orice s-ar întâmpla: am preg tit totul.ă

— Spadacappa, trebuie să-l g sim repede. S ştie s suntem aă ă ă ici.Spadacappa a plecat imediat şi se ştie urmarea. Când se întoarse se înnoptase bine.— Cavalerul? întreb ă în grab Machiavelli.ă— V aşteapt în pia a bisericii... Repede domnilor, ajuta iă ă ţ ţ -m !ăSpadacappa alerg spre tr sur şi începu să ă ă -o aranjeze cu fân. Sanzio şi Machiavelli

în eleser c ... se puser gr bi i pe treab .ţ ă ă ă ă ţ ă— Ragastens are nevoie de tr sur , şopti Machiavelli. Înseă ă amn c totul e gata... Oă ă

speran în inimile lor... În câteva minute vor fi gata.ţăO suir pe Maga în tr sur .ă ă ă— La drum! zise Raphael.Tr sura ieşi din han, condus de viteazul Spadacappa. Machiavelli şi Sanzio porniseră ă ă

înainte. Repede, ajunser în mica pia et a bisericii.ă ţ ă— Nimeni! se mir Machiavelli.ă— S intr m! r spunse Sanzio.ă ă ăDesc lecar şi cu pumnale în mâini p trunser tiptil în biseric . Din câ iva paşi ajună ă ă ă ă ţ -

ser în apropierea altarului, unde pe un catafalc împodobit cu catifele şi m t suri odihneaă ă ă sicriul fetei. Machiavelli îl prinse de mâna pe Sanzio şi împreun intrar în cercul de lumină ă ă f cut de lumin rile ce str juiau coşciugul. Raphael âşni înainte şi în momentul în care Reă ă ă ţ -gastens se preg tea s ridice moart , îI b tu pe um r... Regastens ridic privirea şi eraă ă ă ă ă ă gata să-şi scoat pumnalul împotriva celui care nuă -l l sa să ă-şi termine treaba, când îl re-cunoscu pe Raphael. Un zâmbet de orgoliu şi bucurie îi ap ru pe buze şi toat fa a i se luă ă ţ -min .ă

— Dumnezeule mare! zise el. Drag prietene ai ajuns la timp.ă Ia-o!... De fapt, dum-nea-ta eşti so ul!...ţ

Raphael o privea cu extaz pe Rosita. La ultimele cuvinte ale lui Ragastens se d du ună pas înapoi, îşi descoperi capul, apoi, prea emo ionat pentru a putea s vorbeasc , ar tţ ă ă ă ă spre fat .ă

Regastens în elese gândul generos al artistului.ţSanzio îi f cea onoarea de aă -l l sa pe el să -o duc pe so ia sa şi s termine ce înceă ţ ă -

puse!...Atunci, Ragastens se aplec , lu fata, o ridic în bra e şi o duse pân la tr sur undeă ă ă ţ ă ă ă

o aşez cu capul pe genunchii lui Maga...ăRaphael vru s vorbeasc .. să ă ă-şi exprime bucuria, recunoştin a... îl îmbr işa pe cavţ ăţ -

aler cu o îmbr işare care consfin ise o prietenie puternic . Apoi, Ragastens ordon :ăţ ţ ă ă— Spadacappa, calul meu şi al t uă !Spadacappa fugi.— Machiavelli, pe capr , continu cavalerul. Şti i s conduce i b nuiesc?ă ă ţ ă ţ ă— Da, generale!Spadacappa se întoarse şi Regastens s ri în şa. Tr sura porni, travers satul la pas,ă ă ă

apoi porni în galop, Spadacappa şi Regastens galopau de-o parte şi de alta a tr surii. După ă o or de goan , Raphael strig s opreasc . Machiavelli ascult şi s ri de pe capr . Atunciă ă ă ă ă ă ă ă Sanzio cobori din tr sur . Regastens desc lec întinzând bra ele, Raphael o lu pe Rositaă ă ă ă ţ ă

115

Michel Zévaco

în bra e, alb înc la fa dar încânt toare în uimirea ei gra ioas , cu ochii tulbura i ca şiţ ă ă ţă ă ţ ă ţ cum s-ar fi trezit dintr-un vis.

Rosita, spuse Raphael plin de emo ie, iat -l pe domnul cavaler Regastens şi pe Machiţ ă -avelli cei doi prieteni dragi despre care- i vorbeam adeseori... despre care iţ ţ -am povestit cât de devota iţ…

— Fi i binecuvânta i, oh, voi cei care miţ ţ -a i redat via a şi so ul, zise cu un surâs de oţ ţ ţ infinit blânde e întinzând mâinile celor doi. M-a i f cut fericit ... nici odat nă ţ ţ ă ă ă -o să-mi uit fra ii...ţ

— În acest caz, zise Regastens cu gravitate, v rog să ă-mi da i s rutarea la careţ ă -mi dă dreptul acest titlu pre ios!ţ

Rosita întinse obrajii. Cavalerul o s rut , f când eforturi mari pentru aă ă ă -şi ascunde toat emo ia.ă ţ

— Fii fericit , micu sor , zise el.ă ţă ăApoi fu rândul lui Machiavelli. Şi aceşti oameni strânşi sub serul înstelat al nop ii înţ

mireasma lavandei, avur o clip de fericire absolut , aşa cum pu ine clipe sunt întră ă ă ţ -o vi-a !...ţă

Când Rosita şi Raphael se urcar în tr sur scoaser un ip t! Maga disp ruse.ă ă ă ă ţ ă ă— Ei, zise Sanzio, hot rârea ei a fost neclintit . Nici lacrimile Rositei, nă ă -au putut-o

opri... Am încercat şi la Roma s-o convingem s mearg cu noi... Biata mam Rosa!...ă ă ăRosita plângea încetişor.— Hai, trebuie s plec m.ă ă— S plec m! r spunse Sanzio cu un suspin.ă ă ăTr sura se leg na din nou. Atunci Maga ieşi din h işul în care se ascunsese. Ochii eiă ă ăţ

urm riser tr sura pân ce se pierdu în zare. Lacrimi mari îi curgeau pe obraji...ă ă ă ăSe întoarse şi se hot rî s mearg la Tivoli. Acum, o voin nest pânită ă ă ţă ă ă pusese

st pânire pe ea...ăÎn zorii zilei, f când un mare ocol, ajunser pe drumul spre Floren a. Ragastens îi f cuă ă ţ ă

semn lui Machiavelli s opreasc .ă ă— Prieteni, zise el, de-aici trebuie s ne desp r im. Drumul e liber... Voi, v duce iă ă ţ ă ţ

drept la Floren a; eu mai am ceva de f cut peţ ă -aici...— Ne desp r im? întrebar Machiavelli şi Sanzio deodat .ă ţ ă ăŞi încercar să ă-l opreasc . Dar nimic nu reuşi s -l înduplece pe cavaler. Sanzio şiă ă

Machiavelli se resemnar . Cu o emo ie violent , se îmbr işar , îşi f cur promisiunea deă ţ ă ăţ ă ă ă a se reîntâlni; îşi luar r mas bun.ă ă

Apoi, dup ce Ragastens promise c va veni la Floren a în curând, pornir la drum.ă ă ţ ăRagastens se întoarse spre Spadacappa:— Spadacappa nu vreau s m tr dezi. Te previn deci c pornesc o b t lie mare şiă ă ă ă ă ă

grea..— Cu dumneavoastr domnule cavaler, nu miă -e team de nimic... Dar domnul se vaă

bate?— Da, Spadacappa, î i convine?ţ— Da, domnule. Numai v rog să ă-mi da i voie s v mai pun o întrebare.ţ ă ă— Zi!

116


— Pân acum nă -a i f cut altceva decât s v bate i cu o mul ime de lume, cu zbirii, cuţ ă ă ă ţ ţ seniorii puternici ai lui monseniore Cezar, cu acesta, chiar şi cu Papa!... Împotriva cui ve iţ lupta de data asta?

— Împotriva unei armate! r spunse cavalerul cu simplitate.ă

Capitolul XXXVIII Umbrarul de lângă fereastră

Timp de câteva zile Regastens r t ci prin mun i prad unor gânduri rebele, neştiindă ă ţ ă încotro s-o ia: ori s se întoarc în Fran a, ori s mearg la Floren a. Dar, încet încet seă ă ţ ă ă ţ apropia, de fort rea a Monteforte. Dup cinci zile de c l torie îşi d du seama c se afl laă ţ ă ă ă ă ă ă dou zile de aceasta.ă

Tr sese la un han de vreo dou ore, întră ă -un s tuc. Se aşezase sub un umbrar, înă apropierea peretelui şi savur o sticl de vin alb. În spatele lui, prin fereastra de la parter,ă ă r zb teau vocile unor oameni care luau masa în han. Tot ce se vorbea ajungea la urecheaă ă cavalerului. Câteva cuvinte îi atraser aten ia. Ragastens ciuli urechile şi ceea ce auzi eraă ţ de mare interes pentru el. Spre sfârşitul conversa iei, Regastens îi f cu un semn lui Spadaţ ă -cappa.

— Spadacappa, şopti Regastens, vezi camera asta? Uşa d spre un culoar ce str bateă ă hanul. Te voi posta în fa a uşii şi nu te mişti...ţ

— Bine m duc...ă— Aşteapt !... Vei avea cu itul în mân . Dac se deschide uşa şi cineva vrea s iese...ă ţ ă ă ă— Va trebui s se-mpiedice în pumnalul meu de o el?ă ţ— Exact... În elegi repede! ţRagastens aştept o clip . Apoi, ieşi de sub umbrar, trecu prin pasajul dintre acesta şiă ă

perete, ajunse la fereastr şi înc lecândă ă -o, s ri în camer spunând cu vocea cea maiă ă vesel :ă

— Bun ziua domnilor... Sunt încântat de întâlnire!ă

Capitolul XXXIX Căsătoria lui Primevère

Într-o frumoas sear de var , la Monteforte, str zile oraşului erau cuprinse de oă ă ă ă mare agita ie.ţ

Oameni simpli, solda i, se aflau în pia a cea mare, în fundul c reia se în l a palatulţ ţ ă ă ţ contelui de Alma, cu o siluet elegant de arhitectur florentin .ă ă ă ă

117

Michel Zévaco

Fa ada palatului era luminat str lucitor. În marea sal de bal o mul ime de cavaleriţ ă ă ă ţ îmbr ca i de r zboi se preg teau de lupt . Printre ei erau şi cei din catacombele de laă ţ ă ă ă Roma. În fundul s lii tronul era gol. Toat lumea aştepta cu ner bdare sosirea conteluiă ă ă Alma şi a fiicei sate, Beatrix.

Un grup de cinci sau şase oameni înconjurau tronul: prin ul Manfedi, care deşi îmţ -plinise 70 de ani, la chemarea contelui Alma venise imediat: r zboiul trebuia s înceap .ă ă ă

Contele Alma, vrând, nevrând, era sufletul unei mari conspira ii în care intraser to iţ ă ţ cei pe care Cezar îi deposedase de p mânturi şi bunuri. Aceast reuniune trebuia să ă ă hot rasc ultimele m suri ce se vor lua.ă ă ă

Un spion întors în după-amiaza acelei zile, adusese vestea c Cezar a pornit în frunteaă unei armate de 15000 de oameni. Avea cu el şi catapulte şi tunuri de campanie.

În sala de ceremonii, contele Alma era aşteptat. În grupul lui Manfedi oamenii vor-beau:

— Contele Alma comand : cred c e prea mult pentru el... poate un regiment din ară ă -mata lui Cezar ar fi mai bun...

Cuvintele lui, care tr dau neliniştea general , f cur linişte. În acel moment, uşa careă ă ă ă se afla în apropierea tronului se deschise brusc. To i ochii se îndreptar întrţ ă -acolo. Beatrix era singur !...ă

Mul imea r mase uluit . Ce f cea contele Alma?... ţ ă ă ăUluirea se preschimb în curiozitate când Beatrix se îndrept c tre tron şi se aşez ...ă ă ă ă

O linişte se l s în sal .ă ă ăÎn picioare, zvelt , întră -o rochie de catifea gri, Beatrix privi mul imea cu hot râre şiţ ă

siguran .ţă — Seniori, zise ea, v aduc la cunoştin o veste nefericit : contele Alma a disp rută ţă ă ă

din Monteforte! La aceste cuvinte în sal se porni un murmur lung.ă— Tr dare! strigar câ iva şefi.ă ă ţBeatrix întinse mâna şi se f cu linişte.ă— Cei care se tem pot s plece. Cei care vor r mân vor ap ra cu mine înc o dată ă ă ă ă ă

Monteforte... Uşieri, deschide i uşile... ţNu ieşi nimeni… Beatrix se uit în sal .ă ă— Acum zise ea pot s spun c Monteforte va fi salvat şi Italia va sc pa de despotism.ă ă ă

Seniori, v mul umesc... Oamenii o ascultau cu încredere şi erau însufle i i de cuvintele ei.ă ţ ţ ţ To i şiţ -ar fi dat via a cu bucurie pentru Primevère. Sentimentele mul imii se traduser prinţ ţ ă aclama ii.ţ

Beatrix în elese c era arbitrul suveran şi de necontestat al deciziilor ce trebuiau luţ ă -ate. Se aşez pe tronul careă -i conferea titlul de şef real în absen a contelui Alma. În acelţ moment un tân r mândru se ridic şi cu o voce puternic spuse?ă ă ă

— Eu Jean Malatesta, fiul lui Guido Malatesta, ucis la Rimini în lupt cu Cezar declară c Italia a suferit o ruşinoas înfrlngere şi c trebuie să ă ă ă-i lu m lui Rodrigo tot ce neă -a furat. Dup Monteforte salvat va urma Rimini apoi Imola, Bologna, Piombina, oraşele Urbino, Peă -saro, Faenza, Comerino. Sunte i de acord ca liga constituita azi s urm reasc acest elţ ă ă ă ţ m re ? Şi dup ce-l vom respinge pe Cezar la Monteforte, vom începe eliberarea Italiei?ă ţ ă

Nu se auzi decât un strig t de entuziasm.ă

118


— Or, reluă Malatesta avem un şef suprem: contele Alma. Acesta a acceptat să mearg în fruntea noastr ... Contele îns a disp rut. Ce a devenit? Trebuie s afl m... Şiă ă ă ă ă ă eu cred c ştiu ce i să -a întâmplat.

Primevère avu o tres rire de spaim .ă ă— Doi b rba i, doi pelerini, au venit la Monteforte, acum câteva zile. Nimeni nu iă ţ -a bă-

gat în seam .ăEu l-am v zut pe contele Alma stând de vorb cu aceştiaă ă . Am vrut s m apropii să ă ă

v d cine sunt, ce vorbesc. Apoi continu :ă ă— Şti i cine era pelerinul cu care contele Alma a stat de vorb în tain ? Nimeni altulţ ă ă

decât blestematul de suflet al lui Cezar Borgia, unul din spionii cei mai activi al papei Alexandru al VI-lea, un c lug r numit Garconio...ă ă

— Don Garconio, exclam Primevère.ă— Tr dare! se auzi din sal tunetul adun rii.ă ă ăMalatesta f cu un senin cu mâna. Liniştea se restabili.ă— Adev rul nu e greu de ghicit. Contele Alma neă -a tr dat... A acceptat propunerileă

papei Alexandru al VI-lea... S-a vândut... Va trebui s sc p m odat de Papa şi fiul s u...ă ă ă ă ă— Adev rat! strigar câteva voci.ă ă— Contele pedepsit!— Un exemplu zguduitor!— Domnilor, relu Jean Malatesta, propun ca din acest moment contele Alma, tr dă ă ă-

tor şi laş, s fie denun at public şi bunurile şi titlurile să ţ ă-i fie luate... s fie urm rit şi prins...ă ă— Seniori!... dragi seniori!... strig Primevère alb de disperareă ă . În acest moment, un b trân se ridic de lâng Jean Malatesta. Era prin ul Manfedi. Seă ă ă ţ

bucura de o influen de necontestat asupra tuturor. Se f cu iar linişte.ţă ă— Domnilor, spuse el cu o voce puternic , pe care vârsta iă -o p strase nealterat şi euă ă

mi-am v zut domeniile pr date, invadate, am tr it m celul luptelor... Nu mai vorbesc cuă ă ă ă bog iile mele jefuite, de privilegiile c lcate în picioare... Sunt b trân, dar dac este vorbaăţ ă ă ă de salvarea Italiei, umerii mei b trâni mai pot purta cuirasa. Domnilor, am fost printreă primii care am aderat la aceast alian . M-a i auzit vorbind la reuniunile noastre... mă ţă ţ -a iţ v zut pe câmpul de b t lie... cred c pot s v spun cinstit p rerea mea...ă ă ă ă ă ă ă

Cred c entuziasmul tineresc lă -a dus prea departe pe Malatesta... Cred c în ceă -l priveşte pe contele de Alma nu trebuie s lu m o hot râre pripit ... Domnilor uita i c fa aă ă ă ă ţ ă ţ contelui de Alma, draga noastr Beatrix care ocup acest tron, acum,... Privi i ce fragedă ă ţ ă f ptur neă ă -a dat exemplu de vitejie şi curaj...

Domnilor, propun s nu se ia nici o m sur împotriva contelui, tat l lui Beatrix...ă ă ă ăJean Malatesta se uit şi el la Primevère. Se f cuse alb ca varul. Şi, cu o voce plin deă ă ă

emo ie, spuse:ţ— Domnilor, propunerea prin ului Manfedi este bun .ţ ăTo i se privir surprinşi, nedumeri i.ţ ă ţ— Seniori, continu Malatesta, atât contele Manfredi cât şi eu suntem impresiona i deă ţ

situa ia în care se afl Beatrix...ţ ă Şi tocmai de aceea v-aş face alt propunere.. Vorbesc deă -schis ca între fra i...ţ

Şi spunând aceste cuvinte, emo ia îi prinse şi mai tare:ţ

119

Michel Zévaco

— Drag Beatrix, zise el cu nervozitate, eşti cu adev rat conduc torul nostru, eşti suă ă ă -fletul tuturor. Vitejia dumitale ne-a îmb rb tat pe to i, cuvintele dumitale au trezit în noiă ă ţ speran a... şi limba mea s fie aruncat la câini dac eu pot spune ceva r u, sau care sţ ă ă ă ă ă v r neasc .ă ă ă

— Spune, Jean Malatesta.— Deci, zise tân rul neă -am hot rât cu to ii s lupt m pân la moarte, dac trebuie...ă ţ ă ă ă ă

Contele Alma ne-a p r sit... Dar vă ă -a p r sit şi pe dumneavoastr , Beatrix...ă ă ă Propun să-l aştept m trei zile pe contele Alma. Dac dup trei zile nu apare, va fi destituit. Accepta i?ă ă ă ţ

— Accept! zise Manfredi.— Accept m! relu toat adunarea.ă ă ăPrimevère f cu semn care ar ta c se supune.ă ă ă— Or, dac în trei zile nu vine, nu vom avea şef. Şi contesa Beatrix va fi asediat... Neă

trebuie un protector pentru Beatrix.Primevère p li.ă— Acest şef, acest protector va fi ales chiar de contesa Beatrix acum. Cel care va fi

desemnat va fi şef dac în trei zile nu vine contele... Am spus.ăUn murmur confuz cuprinse sala.Cu privirea pierdut , fata cerceta sala. Se ridic şi spuse:ă ă— Dragi seniori, propunerea lui Malatesta m sperie şi m surprinde.ă ă— Nu e rea, totuşi! ziser mai multe voci.ă— Bine, zise ea. Accept. Domnilor, îl aleg pe prin ul Manfredi...ţUn tunet de "vivat" r sun la aceste cuvinte. Toat lumea îl stima pe prin ul Manfrediă ă ă ţ

şi alegerea f cut de Beatrix îi mul umea. Numai doi cavaleri erau nemul umi i. Unul eraă ă ţ ţ ţ tân rul Malatesta.ă

Prin ul Manfredi se îndrept c tre Beatrix şiţ ă ă -i s rut mâna celei ceă ă -i devenea logod-nic ... Acest s rut o f cu pe Beatrix s tresar ... De ce o astfel de teroare punea st nînireă ă ă ă ă ă pe ea?

B trânul o binecuvântă ă apoi spuse:— Accept dubla onoare ce mi se face; îl desemnez pe Valentin Ricardo ca şef al cava-

leriei şi Trivulce de Piomlina pentru a comanda artileria. Rodrigo de Imola, Jean Malatesta şi Giulio d'Orsini pentru a forma consiliul...

Mul imea de şefi în picioare, salut cu aclama ii pe Primevère.ţ ă ţPatru zile mai târziu clopotele sunau f r încetare, fanfarele cântau în fa a palatului; oă ă ţ

mul ime vorb rea , bucuroas , se îngr m dea în pia .ţ ă ţă ă ă ă ţăLa prânz contesa Alma ap ru în cap tul sc rilor şi, înconjurat de doamne de onoareă ă ă ă

urmat de seniori din palat era condus de prin ul Manfredi, careă ă ţ -i inea mâna. Prin ul şiţ ţ Beatrix coborâr sc rile acoperite cu un covor bogat, el radios, ea palid în rochia alb deă ă ă ă brocart, cu coroana de aur şi coroni a de bucle blonde sem nând cu o regin care deţ ă ă -schide o s rb toare popular ... S rb toarea, era c s toria ei.ă ă ă ă ă ă ă

Capitolul XL Întâlnirea

120


Jean Malatesta nu se înşelase! Cei doi pelerini pe care-i v zuse cu contele de Almaă erau într-adev r emisarii papei Alexandru al VI-lea: baronul de Astore şi c lug rul don Gară ă ă -conio.

Contele Alma, în acel timp, s tot fi avut vreo cincizeci de ani. Era un om taciturn, cuă o s n tate şubred . Avea un caracter nest pînit, schimb tor neîncrezându-se în nimeni,ă ă ă ă ă mereu b nuind câte un atentat la via a sa, viclean şi uzând de toat şiretenia. În lupt îiă ţ ă ă pl cea mult, cel mai mult, odihna.ă

Când afl c Beatrix organizeaz o mare lig format din to i seniorii deposeda i deă ă ă ă ă ţ ţ Borgia, se însp imânt . De fapt nu el ci Beatrix accept comanda acestei conspira ii.ă ă ă ţ

Când Astore şi don Garconio îi propuser capitularea, contele de Alma o f cu f ră ă ă ă prea mari împotriviri. În seara dinaintea marii adun ri a şefilor, p r si în secret Monteforteă ă ă şi plec s se întâlneasc cu c lug rul şi cu baronul careă ă ă ă ă -l aşteptau. Totuşi ruşinea îl cuprinse.

— Domnilor, zise el, v înso esc la Roma, pentru c vreau să ţ ă ă-l v d pe Sfântulă P rinte... pentru a încerca s oprim un nou r zboi... S ne gr bim pentru c vreau s mă ă ă ă ă ă ă ă-ntorc repede la Monteforte...

— Oh, nu trebuie s mergem pân la Roma. Sfin iaă ă ţ -sa era pe punctul de a merge la Tivoli când l-am p r sit noi şi precis pân acum a ajuns... ă ă ă

Cei trei oameni pornir la drum, contele de Alma la mijlocă ― ca un prizonier. De fapt se predase înainte de b t lie.ă ă

— Cât despre propunerile pe care mi le-a i f cut, nu vreau s discut...ţ ă ă— Sunt grozave, zise Astore. Un palat şi o rent anual de dou mii de duca i deă ă ă ţ

aur...— Dreptul de a avea o gard de dou zeci de oameni de arme...ă ă— Comandant al g rzii nobililor papei...ă— Titlul de gentilom consultant al consiliului privat al Sfântului P rinte...ă— În sfârşit. Conchide Garconio, cea mai bun situa ie din Roma, dup Sanctitatea Saă ţ ă

şi monseniorul Gezar!— S nu mai vorbim despre asta! zise contele Alma care pre uise şi el bine câştigulă ţ

tr d rii sale.ă ăC l toreau în mare vitez şi nu se opreau decât noaptea. - A doua zi diminea aă ă ă ţ

poposir la un han de pe drumul dintre Monteforte şi Tivoli acelaşi în care se afla şi Ragasă -tens.

Hangiul le aduse cele mai bune bucate şi cei trei oameni, instala i în camera cea maiţ r coroas , mă ă âncară cu poft . Vorbeau cu veselie.ă

— Când m gândesc spunea Astore, care dup ce bea un p h rel în plus vorbea maiă ă ă ă mult decât trebuia, la mutra pe care o fac în acest moment d-nii Malatesta, Manfredi, Orsi-ni.

Contele se mul umi s zâmbeasc şi zise:ţ ă ă— S vorbim despre altceva, v rog...ă ă— Da, s vorbim despre altceva, zise şi Garconio; baroane, ştii la ce m gândeam eu?ă ă— Spune, drag Garconio.ă

121

Michel Zévaco

— Ei, bine, m gândeam la figura pe care o fi f cută ă -o cunoştin a noastr când sţ ă -a trezit în pu ul cu reptile... şi când c l ul iţ ă ă -a t iat gâtul deci! Îmi pare tare r u şi chiar amă ă remuşc ri c am pierdut aceast s rb toare!..ă ă ă ă ă

— Din p cate, lucrurile astea nu se repet ...ă ă D. de Ragastens este mort, mort şi în-gropat!...

În acest moment, Ragastens trecu pervazul ferestrei:— Bun ziua, domnule! Încântat de revedere!ăAstore âşni ca un leu. Garconio r mase pe scaun, împietrit. ţ ă"Ragastens!" bâigui el.Contele Alma, uimit, asista f r un cuvânt la aceast scen neaşteptat .ă ă ă ă ă— La naiba, dragul meu baron, râse Ragastens, mor ii îngropa i de dumneavoastr seţ ţ ă

simt bine, mi se pare.— Cavalerul de Ragastens! repeta Astore, prostit de spaim .ă— Ei da, cavalerul R. În carne şi oase... E adev rat c nu e vina acestui c lug r demnă ă ă ă

dac m revede i, drag prietene, dar asta e, m vede i... şi sta e esen ialul.ă ă ţ ă ă ţ ă ţ Or, asta, dar v rog s v reveni i... Se pare c am întrerupt o întrunire familial ? Dac sunt în plus,ă ă ă ţ ă ă ă spune iţ -o, ce dracu!

Şi, întorcându-se c tre contele Alma:ă— Domnule conte, da iţ -mi voie s m prezint: sunt cavalerul Ragastens şi tocmai vă ă ă

c utam, având lucruri interesante s v comunic.ă ă ă— Du-te la dracu de unde-ai venit! url Garconio.ăÎn acelaşi timp c lug rul, cu pumnalul ridicat, se apropie de Ragastens. Dar acesta îlă ă

v zuse şi âşni ca o s geat înapoi, spre fereastr , sco ându-şi sabia. Pumnalul fu aruncată ţ ă ă ă ţ în gol.

— Astore!... şi dvs., conte... să-l prindem! Baronul îşi reveni din uimire.— O s fug pe fereastr , ad ug Garconio! Pe el!ă ă ă ă ă— Nu v fie team , dr gu ule zbir! ă ă ă ţLuptându-se în continuare cu baronul care par lovitur dup lovitur .ă ă ă ă— Înt riri! Înt ririă ă , urla Garconio.Şi c lug rul, nereuşind să ă ă-l înjunghie pe Ragastens, ieşi pe uş .ăÎn tot acest timp contele Alma nu se mişcase. Habar n-avea cine era acest nou venit

şi nu avea chef s se bage întră -o înc ierare care p rea rezultatul unor r zbun ri personale.ă ă ă ăC lug rul deschisese uşa.ă ă— Iadule! morm i el, retr gându-se din fa a lui Spadacappa.ă ă ţ— Loveşte, strig Ragastens.ăSpadacappa d du o lovitur fulger toare. C lug rul c zut la p mânt. În acelaşi moă ă ă ă ă ă ă -

ment spada lui Ragastens g urea um rul lui Astore, care leşin .ă ă ă— A şaptea lovitur , dac nu mă ă ă-nşel? zise Ragastens cu un surâs.— La dracu, domnule, zise baronul, num ra i bine, întră ţ -adev r. Dar fi i liniştit, am să ţ ă

v înapoiez totul dintră -o singur lovitur ...ă ă— Nu m îndoiesc nici un moment, baroane... şi pân atunci, mai ave i nevoie deă ă ţ

ceva?

122


— Nu, n-am nevoie de nimic... decât să-mi continui drumul cel mai repede cu putin ...ţă

— Oh, îmi pare nespus de r u, dar doream să ă-i fac domnului conte propunerea de a face o plimbare.

C lug rul, întins pe jos, auzi aceste ultime cuvinte. Se ridic cu greu şi horc i:ă ă ă ă— Fugi, conte! Fugi!— Contele n-are nici un motiv s fug ! zise Ragastens.ă ă— Ce ave i cu mine, domnule? întreb cu mult r ceal contele Alma.ţ ă ă ă ăRagastens se apropie de el.— Numai dou cuvinte vreau s v spun, zise el la urechea contelui. Vin de la Romaă ă ă

de unde am evadat în ajunul zilei în care se fixase execu iaţ ― pe motivul c am refuzat să ă v r pesc!ă ă

— Nu-l asculta, conte!... Minte!...— Garconio vorbind se târa spre genunchii lui Ragastens. Spadacappa îi puse mâna

pe um r şi, cu o mişcare brusc îl r sturn pe spate. În ceă ă ă ă -l priveşte pe baron, acesta toc-mai leşinase...

Cele câteva cuvinte îl trezir pe contele Alma. Nu se îndoia de sinceritatea cavaleruă -lui.

— Eu am refuzat s fac aceast murd rie... Baronul Astore, îns , a acceptat!...ă ă ă ă— Bine, şi?— Şi?... În ziua în care am fost arestat am auzit cu urechile mele pe monseniorul

Cezar Borgia dând ordine pentru a se preg ti cea mai secret din celulele castelului Saint-ă ăAnge.

Contele Alma îşi aminti de al i seniori, care fuseser atraşi cu tot felul de promisiuniţ ă ciudate la Roma, iar apoi suferiser tot felul de accidente mai mult sau mai pu in bizare.ă ţ

Ragastens în elese ce se petrecea în sufletul contelui.ţ— Domnule, zise el, capul meu a fost scos la vânzare; ştafete au fost lansate pe

urmele mele; la ora asta aş puteai fi departe şi în deplin siguran ; dac mă ţă ă -am ab tut dină drumul meu pentru a merge spre Monteforte, am f cută -o pentru a v salva de o moarteă cumplit ... Acum am conştiin a împ cat . Dac dori i s merge i la Roma, sunte i liber...ă ţ ă ă ă ţ ă ţ ţ Hai, Spadacappa, e timpul.

Şi Ragastens f cu o mişcare spre ieşire. Dar cuvintele sale, tonul lor grav, eviden aă ţ bunei credin e, toate acestea îl convinseser pe contele Alma.ţ ă

— Aştepta i domnule... zise el.ţRagastens aştepta îngrijorat... hot rât în fond, de aă -l duce pe contele Alma cu for a,ţ

dac nu reuşea să ă-l conving ...ăContele privi spre Astore, înc leşinat, apoi spre c lug rul care nu se putea mişca dină ă ă

cauza r nii, dară …— Domnule, zise deodat Ragastens, v înso esc pu in, pentru c vreau s vă ă ţ ţ ă ă ă

vorbesc şi nu aş vrea s v întârzii fuga; dar, zise el am s mă ă ă ă-ntorc aici... Vreau s mergă la Roma...

— Spadacappa, caii! ordon Ranastens plin de veselie.ăCâteva minute mai târziu, contele Alma şi Ragastens c l torea spre drumul ce duceaă ă

la Monteforte.

123

Michel Zévaco

— Domnule, întrebase Spadacappa, n-ar trebui să-l termin m pe c lug r?ă ă ă— Nu! La ce bun?! r spunse f r grij , Rargastens; va muri peste câteva zile, la înă ă ă ă -

toarcere.Contele Alma întreabă:— Domnule, sunte i sigur de inten iile lui Cezar Borgia în privin a mea?..ţ ţ ţ . Acum că

suntem singuri şi c nu ne mai aude nimeni.ă— Domnule conte, mi se pare c inversa i rolurile.. Nu mie miă ţ -e fric de cei doi, ci loră

de mine.— Nu v e team c ve i atrage represaliile celor doi Borgia?ă ă ă ţ— Pu in îmi pas !ţ ă— V d c nu v e team ! se mira contele.ă ă ă ă— Fiindc iă -am v zut de aproape... şiă -i povesti întâlnirile cu cei trei Borgia. Apoi

ad ug : N-o s tremur în fa a lor.ă ă ă ţ— Contele îl privea din ce în ce mai surprins, dup ce auzise cele relatate de cavaler.ă

O Italie întreag tr ia cu teroarea acestei familii, iar...ă ă— Revin la prima mea întrebare. Sunte i sigur de inten iile familiei Borgia?ţ ţ— L-am auzit pe Cezar când ordona s vi se preg teasc o hrub ...ă ă ă ăContele îşi aplec capul. Inutilitatea tr d rii îi copleşea mai mult decât actul în sine.ă ă ăNu ştia ce s fac . S mearg la Roma? Sau s se întoarc acas ? Ce s fac ?ă ă ă ă ă ă ă ă ă— Conte, cred c trebuie s renun a i la tr dare. V-am spus c Borgia, nemiloşi şiă ă ţ ţ ă ă

dup obiceiul lor, v preg tesc o bun ascunz toare... Atunci, în mintea dumneavoastră ă ă ă ă ă are loc o schimbare. Privi i înapoi şi v însp imânta i de drumul pe care lţ ă ă ţ -a i f cut. Vi seţ ă pare c între dumneavoastr şi prietenii dvs., solda i, propria dumneavoastr familie... să ă ţ ă -a deschis o pr pastie pe care nă -o ve i putea trece niciodat .ţ ă

Ragastens vorbea cu o emo ie pe care o transmitea şi celuilalt. În ochii lui se citeaţ loialitatea. Contele asculta cu interes.

— Ei, bine, vre i s v ajut s trece i peste pr pastie?ţ ă ă ă ţ ă— Imposibil!— Imposibil? Nu! Vom vedea. Esen ialul este s vre i. Cine vrea, poate.ţ ă ţ— Dar, spune iţ -mi, domnule, de ce v-ar interesa aşa de mult de mine?— M interesez de to i aceia pe care Borgia iă ţ -au dat la o parte.— Şi, crede i c ar putea fi pentru mine o sc pare onorabil ?ţ ă ă ă— Sunt sigur. Depinde de dumneavoastr .ă— Explica iţ -v , domnule şi v jur c dac m ve i ajuta în mod real, am s v fiu reă ă ă ă ă ţ ă ă -

cunosc tor.ă— Ah, domnule conte, s-ar putea s v reamintesc asta întră ă -o bun zi...ă— Şi ve i fi binevenit când ve i veni sţ ţ ă-mi cere i acest lucru. Spune i deci.ţ ţ— A i fost r pit de cei doi emisari ai papei, care vţ ă -au luat cu for a. Din fericire eu vţ -am

întâlnit şi v-am eliberat, fericit de a v readuce nobilei cauze pentru care lupta i.ă ţ— La naiba, domnule, m înviora i!...ă ţ— Şi, dac cineva nu vă -ar crede, stau drept martor...— Merge i cu mine la Monteforte?ţ— Nu numai, dar aş vrea s r mân cu dumneavoastr şi s v aiut, cât pot, să ă ă ă ă ă-l bate iţ

un pic pe Cezar care are nevoie de o lec ie bun .ţ ă

124


— Ah, cavalere, îmi salva i şi via a şi onoarea... Da iţ ţ ţ -mi mâna, v rog!ăRagastens îi întinse mâna pe care contele o strânse cu efuziune.Şi hot râr s porneasc cu toart viteza spre Monteforte!ă ă ă ă ăContele Alma dorea s ajung noaptea, aşa c dup ce se odihnir , pornir în zori.ă ă ă ă ă ăinutul era stâncos, accidentat: drumul urca printre stânci.Ţ

Deodat , c rarea se desfunda întră ă -un platou. Contele se opri şi întinzând bra ul ar tţ ă ă c tre o mul ime de case albe:ă ţ

— Monteforte!

Capitolul XLI Prinţesa Manfredi

Ragastens, la vederea lui Monteforte avu o strângere de inim , gândindu-se laă Primevère. Teama puse st pânire pe el. ă

— Existen a mea se va hot rî azi! ţ ă gândea cavalerul cuprins de o emo ie copleşitoareţ care-l f cea s se simt slab ca un copil. Prima ei privire va fi o condamnare mai îngroziă ă ă -toare decât cea pe care i-o h r zise Borgia, sau va fi speran a pe care cu greu o pot conă ă ţ -cepe...

În acest timp neliniştea lui sc dea, iar fa a se destindea întră ţ -un zâmbet încrez tor şiă cutez tor.ă

— Ah! Iat capitala dumneavoastr , domnule conte... Frumos oraş! V felicit...ă ă ă— Ce p rere ave i despre fortifica ii?ă ţ ţ— Cred c aici se poate ine piept un an unei armate de 20 000 de oameni.ă ţ— Este şi un punct slab!— V d: defileul.ă— Da! Pe aici a încercat Cezar asaltul.— Şi a fost respins?...— Cu mare greutate! r spunse contele Alma cu un suspin...ă— S mergem, cavalere, în curând intr m în Monteforte...ă ă— Unde ve i fi aclamat, eu r spund de azi.ţ ăContele porni în galop. Ragastens îl urm , notându-şi în minte cele mai grele locuri deă

trecere din defileu...— Ce se aude? întreb contele speriat.ă— Vom vedea... Curaj, ce naiba! Prezenta iţ -v ca un şef de armat ce se întoarce dină ă -

tr-o expedi ie şi nu ca un fugar poc it!ţ ă— Drace. Ai dreptate!Ajunser la poarta cet ii. Solda ii care p zeau podul mobil îi privir cu stupefac ie.ă ăţ ţ ă ă ţ

Ofi erul de post p rea uimit. Ragastens se duse drept la el.ţ ă

125

Michel Zévaco

— Ei, bine, domnule, v-a i pierdut capul? St pânul vostru, contele de Alma se întoarceţ ă dup o primejdioas expedi ie de recunoaştere, în care era s moar . Ce aştepta i pentruă ă ţ ă ă ţ a-i da onorul?...

Aceste cuvinte care explicau absen a contelui şi careţ -l muştruluiau pe ofi er, avur unţ ă mare r sunet în mintea acestuia.ă

Convins, ca toat lumea de altfel, c b trânul conte Alma a fugit la Roma, abană ă ă -donând Monteforte, nu putea s în eleag apari ia contelui.ă ţ ă ţ

— Alte , ierta iţă ţ -m !... surpriza... bucuria... am fost atât de îngrijora i!...ă ţSe gr bi s dea onorul.ă ă— Spune, ceva! îi şopti Ragastens contelui.— Domnule ofi er, v iert pentru c aduc veşti bune. Solda i, am v zut for ele inamţ ă ă ţ ă ţ -

icului. Curaj şi încredere. Suntem mai puternici şi vom învinge!— Tr iasc contele! strigar to i în cor.ă ă ă ţTrupa porni spre palat, escortat de solda i şi de oameni din popor în haine de s rbă ţ ă ă-

toare, care strigau "Tr iasc contele!"ă ăZvonul întoarcerii contelui se r spândi cu o vitez uluitoare. Se transmise din gur înă ă ă

gur . Contele recunoscuse duşmanul. Îşi riscase via a. Mul imea îl aclama pe conte,ă ţ ţ aceeaşi mul ime care diminea a îl trimitea la moarte.ţ ţ

— Ce v-am spus? zise Ragastens triumf tor.ă— Ai avut dreptate, cavalere... Dar ce e cu fanfarele care se aud?...În acest moment cortegiul care-l înso ea pe conte ajunge în pia eta din fa aţ ţ ţ

palatului... În aceeaşi clip , printră -o alt strad venea alt cortegiu, mai g l gios şi maiă ă ă ă str lucitor. Acum se auzea: Tr iasc noul nostru conduc tor, prin ul Manfredi! Onoareă ă ă ă ţ prin esei Manfredi!ţ

Ragastens se în l a în sc ri... La cincizeci de paşi de el, pe deasupra mul imii, o figură ţ ă ţ ă alb ap ru întră ă -o somptuoas caleaşca. Primevère...ă

O v zu clar. Lâng ea îl v zu pe prin ul Manfredi, fericit, zâmbitor, salutând... În eă ă ă ţ ţ -lese!... Aceast prin es Manfredi, pe care mul imea o aclam , era fa a contelui Almaă ţ ă ţ ă ţ !...

Ragastens sim i c privirile! Se înce oşeaz şi f cu un efort s nu cad ... În jurul luiţ ă ţ ă ă ă ă totul se pr buşea. În momentul în care Alma puse piciorul pe p mânt, în fa a palatuluiă ă ţ prin ul s ri din caleaşca şi zise:ţ ă

— Evenimentele sunt prea grave pentru a le discuta în public. S se întruneasc conă ă -siliul imediat!

Apoi se îndrept c tre contele Alma:ă ă— Conte! zise el, am chemat, consiliul.— Voi fi acolo, prin e r spunse contele mândru.ţ ăConsiliul era reunit în sala de dezbateri. Afar , mul imea aştepta, aproape în linişte.ă ţÎn sala de deliber ri se aşezaser în jurul unei mese mari, mai întâi prin ul Manfredi,ă ă ţ

îmbr cat tot în costumul de mare ceremonie, Apoi contele Alma, pr fuit de pe drum,ă ă Valentin Ricardo ― comandantul cavaleriei, Giulio Orsini şi Rodrigo de Imola.

În momentul în care Alma intr în sala de şedin e, Ragastens ce-l înso ise pân aici,ă ţ ţ ă vru s se retrag . Dar contele îl re inu cu un gest.ă ă ţ

— N-a i auzit c vţ ă -am numit comandant de companie?— Ba da!

126


— Ei bine, faci parte clin consiliu. Urmează-m , te rog.ă— Beatrix, zise contele, am aflat de c s toria la din şoaptele mul imii.ă ă ţ— Tat , pentru c ai aflat...ă ă— C s torie onorabil pentru casa noastr ; se gr bi contele s spun . Şi, fireşte, esteă ă ă ă ă ă ă

şi în asentimentul meu... Prin e, mâna dvs!ţÎn acest timp Primevère se uit spre Ragastens p rând s spun : "Ştiam c vei reveniă ă ă ă ă

şi c destinele noastre se vor reîntâlni"...ăDar Ragastens se înclinase profund. Nu v zu privirea lui Primevèreă . Nu auzi nici

suspinul uşor care-i sc p . Şi, înghe at, liniştit, ca şi când nă ă ţ -ar mai fi v zută -o niciodat , treă -cu mai departe.

Jean Malatesta se gr bi s ia mâna prin esei şi să ă ţ -o conduc la locul ei. El v zuseă ă privirile lui Primevère şi Ragastens!

— Domnilor, zise contele Alma, aştept să-mi explica i ce se întâmpla în capitalaţ mea... Oricât de onorat aş fi de c s toria fiicei mele cu prin ul Manfredi aştept să ă ţ ă-mi spune i, prin e şi tu Beatrix. Cum a i luat o hot râre atât de important în lipsa mea.ţ ţ ţ ă ă

Jean Malatesta se ridic şi spune:ă— Adunarea general a şefilor a decis aceast c s torie, dar a mai decis şi altceva.ă ă ă ă— Şi mai ce?— Decizia... Sentin a care a fost executat ieri!ţ ă— Ce sentin , Malatesta?ţă— Conte a i pierdut titlul şi drepturile şi prerogativele, fiica dumneavoastr fiindţ ă

moştenitoarea imediat sub tutela consiliului. A i fost declarat tr d tor şi laş. Contele nuă ţ ă ă mai poate pune întreb ri consiliului.ă

Contele încerc s spun ceva, dar c zu înapoi pe scaun.ă ă ă ă— Atunci Primevère se apropie de conte:— Domnilor, nu suport injuriile lui Jean Malatesta. Contele este aici aşa c nu poate fiă

vorba de tr dare şi laşitate. Vreau s aud adev rul! S ştiu ce să ă ă ă -a întâmplat.— Domnilor, zise contele Alma, adev rul este simplu: am fost atras în afara fort re eiă ă ţ

într-o capcan şi dac m vede i din nou, asta se datoreaz domnului cavaler de Ragasă ă ă ţ ă -tens.

Toate privirile se îndreapt spre cavaler.ă— Am f cut o greşeală ă ― relu contele. Am primit în secret doi emisari ai papeiă

Alexandru al VI-lea şi ai lui Cezar. Apoi povesti cum a fost salvat de Ragastens din mâinile celor doi.

Impresia general fu tradus de cuvintele prin ului Mafifredi:ă ă ţ— Alte , suntem vinova i.ţă ţ— Ei, nu, zise contele, aparen ele erau împotriva mea. A i f cut aşa cum aş fi f cut şiţ ţ ă ă

eu. Domnilor, s nu mai vorbim despre asta, v rog! Fiecare să ă ă-şi p streze atribu iile ce iă ţ -au fost încredin ate.ţ

Malatesta, dup ce contele sfârşi, spuse:ă— Domnilor, este a doua oar c ne întâlnim cu dl. Ragastens: o dat în catacombeleă ă ă

Romei ― când a afirmat c este în serviciul lui Cezar Borgia şi acum când îl eliberezi peă conte din mâinile spionilor papei Rodrigo Borgia. Nu vi se pare ciudat?

127

Michel Zévaco

— Domnule, zise Ragastens, încercând să-şi st pâneasc furia ceă ă -l cuprinsese la auzul acestor cuvinte spuse pe un ton batjocoritor, domnule, dumneata probabil vrei să câştigi 3 000 de duca i de aur.ţ

Malatesta îşi duse mâna la pumnal.— Explica iţ -v ! Explica iă ţ -v imediat sau v jur c ve i muri!ă ă ă ţ— Ragastens povesti atunci tot ce i se întâmplase de când plecase din catacombe şi

pân la întâlnirea cu contele Alma.ăPrimevère îl asculta cu nesa şi pe fa a ei îmbujorat ap ru un zâmbet de mândrie.ţ ţ ă ă

Ragasetens nu observa, dar v zu Malatesta. Se apropie de cavaler nebun de gelozie, cuă mâna ridicat . Ragastens îi prinse bra ul, iă ţ -l r suci şiă -l întreba:

— Când vre i s v omor?ţ ă ă— Zi mai bine c iă ţ -e frică ― zise Malatesta.— Domnule, unde vrei s ne întâlnim?ă— În pia a mare.ţ— Când?— Ast sear .ă ăLivid de mânie, Jean Malatesta ieşi, împleticindu-se. Alterca ia fusese rapid . Nimeniţ ă

nu putuse s intervină ă. Ragastens se întoarse c tre cei prezen i:ă ţ— Domnilor, spuse el cu demnitate, vreau s v explic acum.ă ăOrsini interveni:— Ştiu c sunte i unul din cei mai mari duşmani ai familiei Borgia. Aziă ţ -diminea amţă

venit de la Roma şi am auzit totul.Orsini fu primul care-i strânse mâna. Apoi venir şi ceilal i şiă ţ -i privir cu prietenie.ăToate m surile luate în lipsa contelui Alma fur înt rite de acesta. Îl rug chiar peă ă ă ă

prin ul Manfredi s r mân comandant general. Apoi anun c Ragastens era comandantţ ă ă ă ţă ă de campanie. Ragastens refuz .ă

— Prefer s ac ionez liber.ă ţ— Vre i s ne p r si i?!ţ ă ă ă ţ— Nu ştiu. S vedem dup duel...ă ă— Duelul acesta nu va avea loc, zise contele. Nu are rost s se verse sânge.ăOrsini ieşi şi reveni cu Malatesta...— Draga Malatesta, ai fost nedrept fa de dl. cavaler de Ragastens. Avem dovezi cţă ă

tot ce-a spus este adev rul gol-golu . În plus a consim it ca titlurile noastre s r mân aşaă ţ ţ ă ă ă cum s-a stabilit.

— Adunarea vrea ca acest duel s nu aib locă ă ― zise Orsini.Malatesta îşi ceru scuze public. Apoi îl lu pe Ragastens deă -o parte şi-i spuse c treă -

buie s se bat şi unul din doi s moar . ă ă ă ăNebun de gelozie, Malatesta mai spuse c în elesese din privirile lui Primevèreă ţ

dragostea pentru Ragastens şi c duelul este inevitabil, încât şi el o iubeşte. Îşi d dur înă ă ă -tâlnire noaptea.

128


Capitolul XLII Ducesa Bisaglia

Cu vreo cincisprezece zile mai înainte, la palatul Riant o sear minunat se sfârşea,ă ă dup o zi însorit de var .ă ă ă

Lucre ia, culcat pe covoarele persiene din sala statuilor, cu capul aplecat deasupraţ ă unor perne moi, visa cu ochii întredeschişi, ascultând distrat o orchestr de mandoline şiă ă de flaute.

Lucre ia viseaz .ţ ăAmbi ii vechi se profileaz vag, apoi încep s apar distinct, clare în imagina ia ei înţ ă ă ă ţ -

fierbântată. Cine este ca în Roma? Nimeni!Serb riă ! Mereu serb ri!... Pentru cine? Pentru ce?ăS rb tori care s uluiasc Roma şi s arate tuturor m re ia, puterea şi bog ia famiă ă ă ă ă ă ţ ăţ -

liei Borgia!... Serb rii iar serb ri!... Iat via a ei, împotriva acestei sclavii aurite, împotrivaă ă ă ţ biciuirii voin ei ei, tot sufletul i se revolt . Ce! Niciodat nu va fi decât o unealt în mâinileţ ă ă ă lui Alexandru al VI-lea şi Cezar?... Oh! S comande! S domina? S fie regin ! S devină ă ă ă ă ă suveran absolut, într-o ar pe care ea sţ ă -o construiasc !ă

Dar pentru realizarea acestui vis fantastic, trebuia g sit un b rbat. Un b rbat!... Ună ă ă mascul, un puternic care s nu ştie ceă -i teama, care s treac peste toate piedicile, a c ruiă ă ă îndr zneal şi viclenie s le dep şeasc chiar pe cele ale familiei Borgia!ă ă ă ă ă

Şi îl cunoştea pe acest om! Exist ! Era gata s pun mâna pe el! L-a sc pat, e adeă ă ă ă -v rat. Dar nu se va da b tut . Îl va reg si. Şi când v fi al ei. Îl va face st pân peste Italia,ă ă ă ă ă ă spunându-i:

— Te fac rege! Fă-m regină ă!Şi acest b rbat, pe care ea îl admir , îl iubeşte şiă ă -l vede st pânul destinului s u.ă ăRespins de el, dispre uit , îl admir şi mai mult.ă ţ ă ăŞi iat c , în calea planului ei este un obstacol! Obstacol ridicol; un nume! Lucre ia nuă ă ţ

era liber ! Ea era ducesa de Bisaglia.ăŞi pentru c undeva în Roma exista şi omul c ruia îi purta ea numele, c ruia îi juraseă ă ă

supunere şi fidelitate în fa a Domnului reprezentat de tat l s u, trebuia s se opreasc ? Sţ ă ă ă ă ă dea înapoi? La naiba! Lucre ia nu pre uia via a unui om prea mult, chiar dac acesta eraţ ţ ţ ă so ul ei.ţ

Şi chiar a doua zi în fa a palatului Riant, ducele de Bisaglia fusese asasinat cu o loviţ -tur de pumnal de c tre Gezar Borgia însuşi, dup ce îi spusese c so ul ei îl calomniase.ă ă ă ă ţ

Lucre ia purt doliu, afişând o mare durere! Se f cur ducelui de Bisaglia nişte funerţ ă ă ă -alii magnifice. Nu se mai v zuse aşa ceva de la moartea ducelui de Gandia; astfel de specă -tacole oferea Borgia poporului. Roma nu se distra decât atunci când Papa sau fiul s uă asasinau pe cineva.

Lucre ia nuţ -şi d dea seama de golul ce se crea în jurul ei. De altfel aceast singură ă ă-tate îi pl cea. Putea acum s viseze în linişte şi să ă ă-şi f ureasc planul de viitor f r s fieă ă ă ă ă tulburat de nimeni.ă

129

Michel Zévaco

Primul act, acela de a sc pa de so ul ei fusese terminat, urm torul era de aă ţ ă -l înso i peţ Cezar la Monteforte.

— Totuşi, stabilisem ca tu s r mâi s ai grij de treburile Romei, în lipsa mea, ziseă ă ă ă Cezar când afl inten ia Lucre iei.ă ţ ţ

— Da, dar vreau s v d de aproape un r zboi. De altfel, aici totul este calm. Niciodată ă ă ă romanii noştri nu au ar tat atâta supunere.ă

Cezar, cunoscând-o bine pe Lucre ia, ştia c dac a luat o hot râre, nimeni nu o vaţ ă ă ă mai convinge s renun e. Nu avea rost s insiste. Şi când veni timpul s porneasc în frună ţ ă ă ă -tea trupelor strânse la poalele Romei. Lucre ia porni al turi de el.ţ ă

O berlin de c l torie îi ducea la Tivoli, unde armata trebuie s se uneasc cu alteă ă ă ă ă trupe. Lucre ia îi povesti papei moartea so ului ei.ţ ţ

— Nu mai plânge, feti o! ţ se mul umi Papa sţ ă-i spun ; acest biet om era ruinat deja!ăAceasta fusese toat ora ia funebr f cut ducelui de Bisaglia. Apoi, tat l şi cei doiă ţ ă ă ă ă

copii se gr bir s treac în revist lucruri mai interesante.ă ă ă ă ăPrimul subiect a fost cel al r pirii Rositei de c tre Ragastens. B trânul Borgia, cuă ă ă

multe glume, povesti cum fusese atras în curs , el, vulpoi b trân; cum o crezuse pe Rositaă ă moart şi cum au g sit sicriul gol...ă ă

— Deci, conchise Cezar, acest om ne-a învins pe to i trei, unul câte unul!ţ— P cat c nu este deă ă -al nostru oft Papa.ă— Adev rat, tat ; dar, să ă -a jucat cu noi, şi-a b tut joc de noi. Acest om va sfârşi deă

mâna mea.Lucre ia zâmbi... Papa relu firul:ţ ă— Va muri... dacă-l g seşti! Cine ştie undeă -o fi acum? Poate este în Fran a!...ţÎn acest moment un paj intr în camer .ă ă— Ce s-a întâmplat? întreab Cezar.ă— Baronul Astore şi don Garconio tocmai au sosit. V cer permisiunea de a fi primi i.ă ţ— Imediat! strig Papa.ă— Baronul şi c lug rul, care aşteptau la uş , se gr bir s intre.ă ă ă ă ă ă— Singuri? ip la el Borgia!ţ ă— Şi r ni i? ad ug şi Cezar.ă ţ ă ăÎntr-adev r, baronul avea bra ul legat cu o eşarf şi c lug rul avea bra ul bandajat.ă ţ ă ă ă ţ

Amândoi erau palizi şi stârneau mila. C lug rul îngenunche în fa a papei.ă ă ţ— Sfinte-P rinteă , strig el, Dumnezeu îmi e martor c am f cut tot posibilul pentru aă ă ă l

vi-l aduce pe contele Alma.— A refuzat?... Trebuia adus cu for a! Ce folos, baroane, c eşti mare ca un Hercule?ţ ă

Şi tu, Garconio, de ce eşti viclean ca un diavol? Am unit for ele voastre şi voi nţ -a i fost înţ stare de nimic... O s pl ti i scump pentru asta!...ă ă ţ

— Sfinte P rinte! zise c lug rul pierit de fric , contele Alma nu a refuzat! Îl convinsă ă ă ă -esem, ne urma...

— Atunci? Vorbeşte o dat !...ă— Atunci, Sfinte P rinte, sunt for e care pot strivi orice previziuni umane. Eram deă ţ -

parte de Monteforte şi totul mergea bine, când am avut nefericirea de a c dea în mâinileă lui Satan! Satan care s-a n pustit asupra noastr şi lă ă -a r pit pe contele Alma ca să ă-l ducă la Monteforte!

130


— Ah, c lug re, ai înnebunit?... Ce înseamn asta? Cine este Satan?ă ă ăLucre ia, izbucni în râs.ţ— Ragastens! Tot Ragastens! zise voioas .ă— De unde ştie signora? întreab c lug rul uimit!ă ă ă— Ghicesc. El era, nu-i aşa?— Da, doamn . Sfinte P rinte, e adev rul golă ă ă -golu ... ţŞi don Garconio le povesti toat scena de la han, cum a ap rut Ragastensă ă . Cum a fost

r nit în lupta cu acel demonă , lupta baronului cu Ragastens, plecarea lui Alma cu acesta.Papa se albise de furie. Cezar sim ea c îl în buş mânia.ţ ă ă ă— Imbecililor! Morm i, el. Laşilor!... Era gata s sar asupra c lug rului, dar Papa îlă ă ă ă ă

opri.— Nu vezi cât ur au împotriva lui Ragastens? Vor încerca s se r zbune la fel ca noiă ă ă ă

şi poate vor reuşi mai bine.Cezar îşi d du seama c ă ă Papa avea dreptate. Baronul şi c lug rul, ferici i de a fi scă ă ţ ă-

pat aşa uşor, ieşir gr bi i!ă ă ţ— Ce p rere ai? ă îl întreab b trânul Borgia pe Cezar.ă ă— Cred c acest om este geniul r u al casei noastre.ă ă

Capitolul XLIII Gloria familiei Borgia

Lucre ia asistase la acesta scen f r s spun nimic. Zâmbea uşor, gândindu-se laţ ă ă ă ă ă lucruri care l-ar fi înnebunit pe Cezar dac acesta ar fi ştiut sau b nuit.ă ă

B trânul Borgia, dup momentele de furie, era cuprins de am r ciune şi nelinişte.ă ă ă ăPlanul lui d duse greşi. Contele Alma, întors la Monteforte, nu mai putea tr da.ă ă— Nimic nu-mi iese bine în ultima vreme! Ah; copii, simt c mi se apropie sfârşitul.ă

Ambi ia din tinere ea mea, faptele din vremea b rb iei mele, speran ele de b trâne e, toţ ţ ă ăţ ţ ă ţ -tul se sfarm şi nu r mâne nimic.ă ă

— Ce spui, tata?... Suntem aici pentru a continua opera ta şi o vom înt ri...ă— Cezar! continu Papa cu exaltarea care nuă -i era proprie. Cezar gr beşteă -te, înainte

ca eu s mor!... Dac nu vei fi rege anul sta, dac nuă ă ă ă - i vei pune coroana pe cap, sţ -a sfârşit cu Borgia. Şi cu mine va muri şi opera mea! Gr beşte-te! Î i spun c e timpul.ă ţ ă

Cezar şi Lucre ia erau însp imânta i. Pentru prima oar tat l lor le vorbea despre plaţ ă ţ ă ă -nurile lui. Pentru prima oar întrevedeau grandoarea tragic a gândurilor lui.ă ă

Deci el visase s fondeze o dinastie Borgia!ăDorise ca sceptrul Italiei unite s fie în mâinile fiului s u, înainte de moartea sa!...ă ăCezar f cu o socoteal rapid în minte. Cine era al turi de el în Italia... Se v zu sină ă ă ă ă -

gur... El deasupra tuturor capetelor! El singur, domnind peste Roma şi Romagna, Încoronat sau mort! În elese.ţ

131

Michel Zévaco

Tat l sau crease golul din preajma sa. Tat l s u îl suprimase pân şi pe Francois penă ă ă ă -tru ca el s fie singurul.. pentru ca nici o putere s nuă ă -i poat sta în cale, cu el s poat fiă ă ă rege; Lucre ia în elesese şi ea şi, vis toare cu o triste e adânc în ochi spuse:ţ ţ ă ţ ă

— O s vedem cine va fi rege!...ăPentru c şi ea dorea puterea. Şi o vroia numai pentru ea; şi ea dorea s f ureasc ună ă ă ă

regat, s scoat din s r cia lui pe cel pe careă ă ă ă -l iubea şi să-l fac rege! Şi ea s fie regina!ă ăCât despre Cezar, o flac r de orgoliu îi împurpura inima şi i se r sfrângea radioasă ă ă ă

pe fa .ţă— Ce trebuie s facem, tat ? întreb el înfierbântat, beat de puterea sa viitoare. Voră ă ă -

beşte! Ordon !ă— Ceea ce trebuie f cut! zise b trânul. S fii înving tor!ă ă ă ă— Voi fi!— S cucereşti acest cuib de vipere: Monteforte!ă— Va fi al meu!— S ră azi de pe fa a p mântului fort rea a, sţ ă ă ţ ă-i distrugi pe Alma, s arzi satele, să ă

r v şeşti câmpiile să ă ă-l pui pe cruce, intuit în cuie pe Alma deasupra ruinelor capitaleiţ sale, s dai un exemplu m re care s otr veasc de spaim toat Italia.ă ă ţ ă ă ă ă ă

Un Borgia s aib toat puterea şi să ă ă -o transmit fiilor s i, cu misiunea de a sporiă ă m re ia celor moştenite de la mine, Rodrigue, pân ce vor st pâni lumea întreag !ă ţ ă ă ă

Înnebunit de viziunile m re e pe care le evoca tat l s u, Cezar spuseă ţ ă ă :— Voi da acest exemplu, tat !... Pe locul fort re ei voi sem na grâu de toamn ... Iară ă ţ ă ă

cei ce s-au unit s combat vor fi to i ucişi…ă ă ţ Fii liniştit, tat ! Va fiă -ngrozitor!...— Şi cu blânda Beatrix, ce vei face?— Oh! Ea este cauza tuturor nenorocirilor noastre. Ea a asmu it toat Italia împotrivaţ ă

noastr . Nenorocire eiă !— N-o iubeşti, fiule?— Mai mult ca niciodat o iubesc. Din cauza ei nu mai am somn şi nici odihn ... Suf ră ă ă

şi am suferit mult... Dup ceă -i voi ucide pe to i ap r torii ei dup ce voi distruge Monteţ ă ă ă -forte, iar pe tat l ei îl voi crucifica va fi a mea! Va primi dragostea mea ca peă -o insult .ă

— Bravo frate? Te recunosc, acum! zise Lucre ia sumbr . Dar ai grij : capitala lor va fiţ ă ă bine ap rat ...ă ă

— De zece ori dac-ar avea mat mul i osteni, de-ar avea fort re e de nep truns, deţ ă ţ ă -ar trebui s ne t rîm în mâini şi tot voi distruge rasa Alma. Cezar vorbea cu o furie înă ă -sp imânt toare.ă ă

Lucre ia îns spuse?ţ ă— Alma au mai multe decât atât, frate!— Ce au? Vorbeşte Vreau s ştiu!...ă— Îl au pe Ragastens. Pe acela care ne-a învins pe to i...ţ— Ne-a învins prin viclenie şi şiretenie. Va fi al meu. Şi va fi primul.— Cezar, zise Papa; acest om s mi-l dai mie... va fi partea mea.ăCezar privi la p rintele s u şi pricepu c r zbunarea acestuia va întrece şi imagina iaă ă ă ă ţ

cuiva.— Bine, fie! O să-l ai! Eu iţ -l voi aduce!— Când pleci?

132


— Mâine!

Capitolul XLIV Noaptea nunţii

Palatul Alma, ca mai toate aşez mintele senioriale clin Italia, era înfrumuse at de gră ţ ă-dini mari. Palatul avea o scar monumental care d dea spre un parc minunat şi o altă ă ă ă scar dubl care cobora spre teras ce se afla în spatele palatului şi ale c rei trepte deă ă ă ă marmur d deau spre parc.ă ă

În seara aceea, Primevère coborâse scara cea de marmur , poruncind s fie l sată ă ă ă singur . Gânditoare se plimba prin parc. Se aşeaz pe o banc din granit şlefuit. Înă ă ă copil rie se jucase pe aceast banc , lâng mama ei. Tân ra fat în serile calde visaseă ă ă ă ă ă aici, la un prin frumos care întrţ -o bun zi o va lua de so ie...ă ţ

Acum, prin ul aşteptat putea s vin . Ea nuţ ă ă -i mai putea apar ine. Nuţ -i va putea întinde mâna, zâmbitoare, spunându-i:

— Te aşteptam... sunt a ta...Şi cum oft gândindu-se la astfel de întâmpl ri, la visele ei spulberate, la b trânulă ă ă

care urma să-i fie so , auzi paşi uşori şi nisipul de pe alei scrâşnind. Deodat , auzi o voce!ţ ă— Iată-m , doamn , aşa cum miă ă -a i poruncit.ţPrimevère recunoscu vocea cavalerului de Ragastens. Acesta r m sese în picioare,ă ă

cu p l ria în mân , la doi paşi de banc .ă ă ă ă— Domnule, am vrut să- i mul umesc... În fa a atâtor martori nţ ţ ţ -am putut... De aceea,

v-am rugat s veni i aici...ă ţRagastens se înclin t cut.ă ă— S v mul umesc, zise ea, cu o emo ie nest pânit . C ci singur aici, am putut să ă ţ ţ ă ă ă ă ă

în eleg sacrificiul pe care a i consim it...ţ ţ ţ— Ce sacrificiu doamn ?ă— Poate fi o expresie mai bun , mai corect ? Crede i c nu ştiu ce a i riscat înă ă ţ ă ţ

noaptea în care a i venit la catacombe? Ştiam c Cezar Borgia v ofer o situa ie bun .ţ ă ă ă ţ ă Ştiam c sunte i s rac şi c fiul papei urma s v copleşeasc cu favoruri. Din s racă ţ ă ă ă ă ă ă putea i deveni bogat. Cavalere, ai renun at la avere şi la onoruri, atr gându- i ura deţ ţ ă ţ moarte a familiei Borgia... A i fost. Condamnat... Nici nuţ -mi g sesc cuvintele pentru aă -mi exprima toat recunoştin a...ă ţ

— Doamn , zise Ragasens, dac dvs. crede i c ac ionând conform onoarei am f cut,ă ă ţ ă ţ ă vreun sacrificiu, sunt r spl tit numai prin aceste cuvinte.ă ă

— L-a i salvat pe tat l, meu. Contele Alma îi tr da pe ai s i... A i şters de pe numeleţ ă ă ă ţ meu o pat ...ă

— Numele care-l purta i? ţ o întrerupse Ragastens emo ionat.ţPrimevère tres ri. În elese sensul ascuns al întreb rii.ă ţ ă— Numelui pe care-l purtam zise ea, nefericit ... ă

133

Michel Zévaco

Apoi, continu , cu demnitate:ă— De altfel, domnule, este acelaşi nume... Dvs. nu şti i probabil c Manfredi şi Almaţ ă

sunt aceeaşi familie. Cele dou ramuri ar fi fost atinse la fel de o... tr dare a conteluiă ă Alma... V-a i riscat via a pentru a ne scuti de ruşine şi durere.ţ ţ

T cu emo ionat .ă ţ ă— Doamn , zise Ragastens, nă -am f cut altceva decât să ă-mi in cuvântul...ţ— Nu în eleg.ţ— V aduce i aminte de întâlnirea din apropierea p durii de m slini, lâng pârâu?ă ţ ă ă ă— N-am uitat, zise, Beatrix, închizând ochii.— Atunci poate v aminti i şi ce vă ţ -am spus eu atunci. V-am spus c tot sângele meuă

şi via a mea v vor sluji... Din acel moment nu mai aveam dreptul s fac altfel...ţ ă ăCâteva clipe de t cere urmar acestor cuvinte.ă ă— Nu vroiam numai s v mul umesc, domnule, relu ea şirul... Vroiam s v cer...ă ă ţ ă ă ă

dac pute i să ţ ă-mi spune i... ce inten ii ave i acum... A i refuzat s fi i comandant de comţ ţ ţ ţ ă ţ -panie?

— Da, doamn !ă— Sigur c era prea pu in pentru dumneavoastr .ă ţ ă— Oh, nu de asta, doamn .ă— Atunci de ce? V rog să ă-mi spune i. Oh! V implor, domnule, s nu crede i c suntţ ă ă ţ ă

ingrat ... dar acceptarea dumneavoastr era un semn c ... a i dori s r mâne i la noi... euă ă ă ţ ă ă ţ noi... şi c vom fi... prieteni.ă

Primevère rosti ultimele cuvinte eu o voce atât de slab şi tremur toare, încât Ragasă ă -tens mai mult le ghici decât le auzi. O ame eal îl cuprinse deodat . Era gata s se arunceţ ă ă ă la genunchii lui Beatrix, să-i spun cât de mult o iubeşte...ă

— Fi i liniştit , doamn , zise el am rât, spada mea va r mâne în serviciul dumitale.ţ ă ă ă ă Noi suntem mereu... prieteni aşa cum a i spus dumneavoastr ...ţ ă

— Şi atunci de ce refuza i acest post?ţ— Doamn , prefer s ac ionez singur.ă ă ţ— Dar, vei r mâne la Monteforte?ă— Nu ştiu, doamn .ăSpusese cuvântul cu r ceal , aproape brutală ă . — Oricum, voi r mâne, dac pot s fiu util pân în ziua în care Cezar va fi respins...ă ă ă ă

Apoi, nimic nu m va re ine în Italia... voi pleca în Fran a.ă ţ ţ— Nimic! suspin Primevère.ă— Nimic! repet Ragastens.ă— Ve i face aşa cum dori i, domnule.ţ ţRagastens se înclin adânc şi f cu un pas înapoi pentru a se retrage. Inima lui eraă ă

plin de dragoste, de mânie şi de disperare. Primevère, cu un gest, îl opri.ă— Scuza iţ -m , domnule, zise ea cu voce slab . Vroiam s v vorbesc... de un inciă ă ă ă -

dent... care a avut loa azi...— Spune i, doamn ...ţ ă— Este vorba despre discu ia pe care a i avutţ ţ -o cu tân rul Malatesta...ă

134


"Iat , deci, adev rul, îşi zice el, muşcându-şi buzele pân la sânge ca s nu ipe deă ă ă ă ţ disperare şi de furie. Pe Malatesta îl iubeşte. A venit s m roage s nu ne duel m. Seă ă ă ă teme pentru via a lui"ţ

Şi aştepta t cut explica ia lui Primevère. Ea începuse cu o voce sigur :ă ţ ă— Vre i s v duela i cu Jean Malatesta?...ţ ă ă ţ— A i v zut c şiţ ă ă -a cerut scuze... Duelul nu mai are motive...— Ştiu. Dar vre i s v duela i... Cavalere, de ceţ ă ă ţ -mi ascunzi adev rul Eu nu ascund că ă

am auzit ce v spunea Jean Malatesta în col ul ferestrei...ă ţO speran lumin sufletul lui Ragastens.ţă ă— A i auzit, tot? Fa a ei se îmbujor . Dar era întuneric!ţ ţ ă— Am auzit numai c o s v duela i mâine sear la stânca creştetului. Altceva nă ă ă ţ ă -am

vrut s aud. Ştiam.ă— E adev rat c dl. Malatesta mă ă -a provocat pentru mâine...— Şi dac vă -aş ruga...— Ce s m ruga i, doamn ? zise cu r ceal Ragastens.ă ă ţ ă ă ă— S nu v duela i? Dacă ă ţ ă-l ve i face s în eleag c nici unul nu ave i dreptul în acestţ ă ţ ă ă ţ

moment de a irosi sângele... sunt sigur c ar renun a...ă ă ţ— Ah, doamn , izbucni Ragastens, sentimentele dvs. vi se citesc pe fa . Îmi cere i să ţă ţ ă

m umilesc, s dau înapoi!... Asta nu se poate... Dar fi i liniştit , zise el furios, în acestă ă ţ ă duel Malatesta nu va muri... Nu va muri, el! Adio, doamn !ă

Şi fugi ca un nebun, sfârtecat de gelozie şi de durere. Primevère r mase o clip locuă ă -lui, apoi în elegând gândurile lui, se ridic , întinse bra ele!ţ ă ţ

— Ragastens!...Dar cavalerul era departe. N-o auzea. Primevère se aşez pe banc şi plânse..ă ăDeodat , lumini ap rur în zare. R sunar voci. O chemare... Primevère recunoscuă ă ă ă ă

vocea prin ului Manfredi printre celelalte. Câteva clipe mai târziu, prin ul fu lâng ea.ţ ţ ă— În sfârşit! Drag Beatrix... am fost îngrijorat de moarte... Dă ă-mi mâna... O s teă

conduc...— Pe curând, prin e! zise Beatrix. Vreau s r mân singur , s respir aerul parfumat alţ ă ă ă ă

acestei frumoase nop i...ţPrin ul se întoarse spre cei ce purtau f clii şi le f cu semn s plece. Apoi seţ ă ă ă -ntoarse

spre Beatrix şi se aşez lâng ea, pe banc .ă ă ă— Ai dreptate, zise el, acestea sunt clipe dulci, cele petrecute în visare, de parte de

nepofti i... Ce noapte frumoas !... Totul e liniştit!... Ce departe suntem de lume!... Îşi daiţ ă seama cât sunt de fericit, Beatrix?

Îi lu mâna. Eaă -l l s . Avu îns o tres rire pe care b trânul n-o observ .ă ă ă ă ă ă— Ce fericire neaşteptat , nesperat ! continu prin ul Manfredi. Cine şiă ă ă ţ -ar fi putut

închipui c , dintre atâ ia tineri nobili, îndr gosti i de frumuse ea ta, tu m-ai alege pe mine,ă ţ ă ţ ţ b trân, cu un picior în groap !...ă ă

— Prin e!...ţPrin ul se aplec şiţ ă -i s rut mâna lui Beatrix. Nu mai era un s rut de convenien . Eraă ă ă ţă

s rutul unui îndr gostit. Primevère scoase un ip t violent şiă ă ţ ă -şi retrase mâna.— Ce ai, dragă Beatrix? întreb b trânul.ă ă— Ce avea?

135

Michel Zévaco

Se refugiase în bra ele b trânului c în bra ele unui tat şi, iat , acesta se ar ta înţ ă ă ţ ă ă ă -dr gostit.ă

— Vino, iubit Beatrix... s ne întoarcem.ă ă— Şi vru să-i ia mâna, înc o dat , Dar de dat , asta fa se smuci cu atâta putere şiă ă ă ţă

cu atâta scârba, încât b trânul se albi de necaz. O întreb din nou!ă ă— Ce ai Beatrix?— Nimic, zise ea, încet.— Totuşi te fereşti de mine şi fugi?... Nu mi-ai spus nimic de când am venit aici...— L sa iă ţ -m , v rog domnule, l sa iă ă ă ţ -m un pic!ăPrin ul Manfredi se ridic .ţ ă— Beatrix, ce gânduri tainice te fr mânta? Nu vrei să ă-mi spui?— Bine! Nu vreau s v ascund nimic!ă ă— Ah, vorbeşte f r team !ă ă ă— Ei, bine, domnule, nu ştiu dac ve i în elege...ă ţ ţ— Beatrix! La ce bun atâtea reticen eţ . V d c nu m iubeşti. Dar nă ă ă -aş putea în locul

dragostei g si m car pu in afec iune sincer ...ă ă ţ ă ţ ă— V jur c afec iunea mea pentru dumneavoastr este real şi sincer ...!ă ă ţ ă ă ă— Şi la supunerea so iei! încheie prin ulţ ţ .— Prin e! Iat adev rul: am hot rât s m sacrific!ţ ă ă ă ă ă— Cuvântul este prea crud...— Situa ia este şi mai grea pentru mine... Jean Malatesta m iubeşte... Dar eu nuţ ă -l

iubesc... Am pentru el o afec iune mare.ţ— Atunci nu iubeşti pe nimeni?... Nici unul din tinerii care erau în sal ?... Juri?ă— Jur!— Dar este vorba de altceva. C s toria care era o necesitate în acele momente, peă ă

care apoi tata a aprobat-o, eu o g sesc cam nepotrivit ...ă ă— Ai dreptate, Beatrix, copilul meu... logodnica mea... te conduc în apartamentul t u.ă— Nu. Prin e... Vreau s mai r mân aici singur cu gândurile mele...ţ ă ă ă— Totuşi...— De ce să-mi fie team ?... De multe ori am r mas aici ore întregi, noaptea...ă ă— Bine, fie cum vrei! zise prin ul, înclinându-se.ţApoi, încet, se îndep rt .ă ăÎn picioare, Primevère privea silueta prin ului cum dispare în întuneric. Se aşezţ ă şi lin-

iştea-i p trundea acum în suflet...ă

Capitolul XLV Defileul Capului de Piatră

Ragastens avusese o noapte cumplit . Până ă-n zori d duse târcoale palatului înceră -când s afle care era camera nup ial şi urm rind luminile ce se stingeau una câte una.ă ţ ă ă

136


Când se lumin de ziu porni spre palatul Orsim unde fusese poftit de Giulio Orsini, careă ă -l considera prieten.

Îl trezi pe Spadacappa care dormea buştean şi-i ordon să ă-l înşeueze pe C pitan.ă— Trebuie s v înso esc, domnule?ă ă ţ— Nu. O s m aştep i aici... M voi întoarce târziu.ă ă ţ ăApoi Ragastens adaug :ă— A propos, s-ar putea s lipsesc câteva zile sau s lipsesc de tot.ă ă— Sfânta Marie! Domnul cavaler m p r seşte?...ă ă ăF r s r spund Ragastens scoase cu vârful s biei câteva pietre pre ioase ceă ă ă ă ă ă ţ -i îm-

podobeau teaca şi-i zise lui Spadacappa:— ine! Ca s nuŢ ă - i par r u c ne desp r im.ţ ă ă ă ă ţDar Spadacappa se d du înapoi şi d du din cap.ă ă— Ei ce naiba ai?— Domnule cavaler, îmi oferi i o avere. V mul umesc. Dar dac m p r si i nu amţ ă ţ ă ă ă ă ţ

nevoie de nimic. M întorc la vechea mea meserie.ăRagastens fu emo ionat de simplitatea cuvintelor şi de devotamentul pe care acestţ

om îl ar tase.ă— Deci, nu vrei s te despar i de mine?ă ţ— Numai gândul sta m face s asud. Oh, domnule, cu ce vă ă ă -am greşit?...— Bine, fie! Hai cu mine!... Numai c să -ar putea s p r sesc Italia.ă ă ă— Ce dac !ă— Cum ai putea s pleci din ara ta?ă ţ— Domnule, toate rile sunt frumoase, dac te bucuri de pu in libertate!ţă ă ţ ă— Nu putem şti ce ni se va întâmpla, zise el.Spadacappa s ri voios în şa şi zise:ă— Pe sfânta Fecioar , domnule cavaler, m-a i speriat?ă ţRagastens nu-i r spunse. Un sfert de or mai târziu erau în afara oraşului. De fapt nuă ă

ştia unde s se duc . Trebuia să ă ă-şi petreac ziua departe de Monteforte. Nu se sim ea înă ţ stare s dea ochii cu Primevèreă şi cu Manfredi. Se gândea s r t ceasc toat ziua în jurulă ă ă ă ă oraşului.

Spre patru după-amiaz ajunser pe platoul care domina defileul, de unde privise cuă ă contele Alma fort rea a. Şi Spadacappa se întreba cu nedumerire dac st pânul s u nu seă ţ ă ă ă hot râse cumva s moar de foame, în cazul sta. În cazul sta trebuia şi el s in postă ă ă ă ă ă ţ ă ca un servitor cinstit şi fidel. Dar Ragastens, ar tându-i un han, îi spuse:ă

— Mor de foame!Şi se duser direct la han. În drum Ragastens cerceta stâncile printre care treceau.ă

V zu una care sem na cu un cap de om. Un capriciu al naturii d ltuise în stânca un chipă ă ă uman.

Ragastens şi Spadacappa se oprir în fa a hanului care se numea, fireşte, "Hanul Caă ţ -pului". Patronul, nevastă-sa, cei doi fii şi o servitoare erau ocupa i cu înc rcarea mobilelorţ ă într-o c ru : banchete, mese, dulapuri...ă ţă

— Mi-e team c vom fi nevoi i s postimă ă ţ ă ― zise Ragastens.— O s g sesc eu ceva, zise Spadacappa. Mai sunt peă ă -aici nişte cote e cu g ini, ou .ţ ă ă

În dou zeci de minute am s v servesc nişte saramur şi o omlet demne de un cardinal.ă ă ă ă ă

137

Michel Zévaco

— Putem mânca ceva? întreb Ragastens pe hangiu.ă— De ce, nu?— P i, v d c v muta i...ă ă ă ă ţ— Asta nu ne va împiedica s v servim... Lua i loc la masa asta, în gr din . O s vă ă ţ ă ă ă ă

servim.Într-adev r hanul avea un p trat de gr dina, în care erau cultivate legume.ă ă ăHangiul, om la vreo patru zeci de ani, destul de vorb re , nu l sase nim nui onoareaă ţ ă ă

de a-l servi pe cavalerul care-i pica parc din cer, şi, aducând un vinişor alb încerc să ă ă lege o discu ie.ţ

— V d dup îmbr c mintea dumneavoastr , domnule cavaler, c sunte i ună ă ă ă ă ă ţ r zboinic.ă

— Da, într-adev r.ă— Ah! R zboiul! suspin hangiul. Eram aşa de liniştit aici. Şi iată ă ă-m nevoit s fug.ă ă

Am s m ad postesc la Moteforte, unde sper să ă ă ă-mi pot urma comer ul vânzând vinişorţ domnilor archebuzieri...

— Excelent idee! Mai ales c aici nu prea ai clien i.ă ă ţ— Hei! Nego ul meu mergea destul de bine şi aici. Aşa cum m vedeli, domnule, afla iţ ă ţ

c sunt cunoscut la mai multe leghe şi c nu este nici un c l tor în inut cure s nu fi venită ă ă ă ţ ă la mine...!

— Ah. Aşa! Deci, sunte i o celebritate?ţ— Da. Domnule! r spunse cu modestie hangiul!ă— Şi de unde pân unde atâta glorie?ă— Fiindc sunt singurul din inut care ştie legenda Stâncii Capului. Poveste care miă ţ -a

fost transmis de tat l meu, care o ştia de la tat l s u... Fiindc , din tat în fiu, familiaă ă ă ă ă ă noastr a locuit la poalele acestor stânci... ă

— Şi zici c este o poveste interesant ?ă ă— Teribil , domnule! Şi adev rat de la un cap t la altulă ă ă ă .— Aş vrea s-o ştiu şi eu...— Nici o greutate, domnule. O povestesc în schimbul unui scud. Aşa fac eu câştiguri.. Ragastens arunc pe mas un ducat.ă ă— S auzim povestea! zise Ragastens.ă— O s-o afla i îndat . Şi am s v ar t şi ceva care merit osteneala... în pivni eleţ ă ă ă ă ă ţ

mele... este o urm ... O gaur ... care este dovada adev rului acestei povestiri.ă ă ăÎn acel moment soarele asfin ea. Hangiul privi în jurul s u cu îngrijorare.ţ ă— Ei, aştept! zise Ragastens. Aud.— Vine noaptea, domnule, zise hangiul. Trebuie s m gr besc: fiindc nă ă ă ă -aş vrea pen-

tru nimic în lume s povestesc astfel de întâmpl ri când se las noaptea...ă ă ăŞi hangiul f cu semnul crucii.ă— De ce? întreb Ragastens.ă— Pentru că nu e bine s pronun i numele lui Ucigă ţ ă-l toaca când e noapte. Se întâm-

pl o nenorocire... se vars sânge.. O moarte de om...ă ăRagastens tres ri. Apoi golind paharul dintră -o sorbitur , zise:ă— Dă-i drumul, atunci.

138


— Deci începu hangiul întâmpl rile pe care am s vi le povestesc să ă -au petrecut de-mult, sub domnia lui Filip al III-lea, al treilea conte din dinastia Alma.

Era, spun cronicile, un om de treizeci şi cinci de ani, plin de putere şi de curaj şi suflet tare bun. Era iubit pentru bun tatea sa şi admirat pentru bravur .ă ă

În acesta vreme nişte bande de tâlhari însp imântaser inutul. Nu era senior oricâtă ă ţ de bine înarmat, care s nu fi pl tit tribut acestor mizerabili.ă ă

Contele Filip hot rî să ă-i distrug şi chiar reuşi. O singur band îi sc p . ă ă ă ă ă Era cea lui Jacques cel Roşu. Tâlharul se numea aşa nu numai din cauza b rbii sale şi a p rului roşu ciă ă şi fiindc omorâse o mul ime de oameni şiă ţ -şi înroşise mâinile cu sângele lor.

În aceast vreme contele se însuraă cu Beatrix, fiica unui baron, renumit prin fruă -muse ea şi farmecul ei.ţ

O mare s rb toare avu loc la Monteforte. To i locuitorii fur invita i la mese puse subă ă ţ ă ţ cerul liber. Spre sfârşitul osp ului; tân ra contes trecu pe la fiecare mas şi fu aclamatăţ ă ă ă ă de to i nuntaşii. Ajungând la ultima mas , un b rbat, pe care nimeni nu îl cunoştea, seţ ă ă ridic drept în fa a ei.ă ţ

— Ce dori i? întreb tân ra contes , crezând c omul vrea sţ ă ă ă ă ă-i cear ceva.ă— Vreau să- i spun c sunt îndr gostit de frumuse ea ta şi s vei fi a mea, în curând,ţ ă ă ţ ă

chiar de-ar fi s lupt cu tot oraşul şi să ă-l zdrobesc. Contesa Beatrix ip însp imântat . So ul ei şi seniorii care-l înconjurau încercar sţ ă ă ă ţ ă ă-l

prind pe neobr zat. Dar în aceeaşi clip , vreo cincizeci de munteni de la mesele vecineă ă ă s rir cu cu itele în mân şi amenin ând pe oricine să ă ţ ă ţ -ar fi apropiat, acoperir retragereaă b rbatului, apoi fugir şi ei strigând!ă ă

— Tr iasc Jacques cel Roşu!...ă ăAceast întâmplare o sperie foarte tare pe contes ... Nuă ă -şi revenise din emo ie când,ţ

nu departe, se auzi sunând cornul... Era un sol trimis în grab mare de baronii vecini. Elă aducea vestea c hoarde de barbari n v liser în nordul Italiei şi c fiecare baron, fiecareă ă ă ă ă conte îşi aduna toat armata de care dispunea...ă

— Bine spuse contele Filip mergi şi spune-le celor ce te-au trimis c mâine în zori voiă porni cu oameni mei.

A doua zi dup c s torie, contele Filip se pomi cu o mie de oameni.ă ă ăTrecu un an, timp în care contele Filip se r zboia pe malurile Po şi Adige. În sfârşit,ă

barbarii fur respinşi peste mun i. În tot acest an de lupt se gândise mereu la tân ra saă ţ ă ă so ie şi la amenin area lui Jacques cel Roşu. Dar nu era prea îngrijorat. În acea vreme Monţ ţ -teforte era inaccesibil. Oraşul era str juit din toate p r ile de stânci, iar defileul pe careă ă ţ -l vede i la 200 de paşi nu era pe atunci...ţ

O mare durere îl aştepta pe conte la întoarcere. În sfârşit bandi ii lui Jacques cel Roşuţ ocupaser de vreo trei luni Monteforte! De trei luni, contesa, închis în donjonul fort re ei,ă ă ă ţ inea piept atacurilor banditeşti, hot rât sţ ă ă ă-şi dea via a, dar nu s se pred .ţ ă ă

Disperarea contelui nu poate fi descris când ajunse aici şiă -şi d du seama c nuă ă poate intra în oraş.

Instalat aici, chiar în locul în care ne afl m acum, nenorocitul conte, neputincios,ă plânse amarnic uitându-se mereu spre donjonul în care se-nchisese so ia lui. Atunci îşiţ puse cortul chiar în locul hanului şi chiar de-a doua zi porni la atac. Dar nu peste multă

139

Michel Zévaco

vreme v zu c oamenii lui c deau unul dup altul ucişi, f r a reuşi s treac peste ină ă ă ă ă ă ă ă -tr rile fort re ei.ă ă ţ

Cavalerii contelui îi spuser atunci c orice asalt este zadarnic şi-l anun c în treiă ă ţă ă zile vor pleca să-şi fac în alt parte alt patrie. Contele Filip o adora pe Beatrix. Îi l s peă ă ă ă ă cavalerii s i s vorbeasc şi hot rî s se omoare...ă ă ă ă ă

Hangiul t cu.ă— Hai, zise Ragastens, continu s povesteşti frumos.ă ă— Deci, contele Filip se hot râse s se sinucid mai degrab decât să ă ă ă ă-şi p r sească ă ă

so ia... Veni noaptea... O noapte de ghţ ea ! Vântul gemea printre stâncile muntelui. Unţă valet aprinsese focul în cortul contelui.

Noaptea era întunecat . Deodat , contele v zu lâng el un b rbat. Cu tot frigul deă ă ă ă ă -afar , acesta era îmbr cat în m tase sub ire. Nu zicea nimic ciă ă ă ţ -l privea pe conte zâmbind.

— Cine eşti? întrebase contele.Omul r spunse printră -un hohot şi-şi puse picioarele pe flac ra din cort. Contele îşiă

d du seama c picioarele acestuia erau doi butuci. În elese c e Necuratul şi f cu repedeă ă ţ ă ă semnul Crucii.

— M-ai recunoscut, zise "Ucig -l toaca", tremurând, dar te previn c de mai faci oă ă dat semnul la nă ă -o s te mai întâlneşti niciodat cu Beatrix a ta şi va fi prad lui Jacquesă ă ă cel R u.ă

— Taci, zise contele strângând din din i, înnebunit de gelozie.ţSatan începu s râd .ă ă— Vrei s teă -ntorci la Monteforte? întreab el. Vrei să ă-l distrugi pe Jacques cel Roşu şi

banda lui? Vrei s-o revezi pe Beatrix?— Vorbeşte: zise contele gâfâind. Ce vrei de la mine?— Nimic, sau aproape nimic. Pot s te ajut s trasezi un defileu printre stânci, destulă ă

de mare pentru a putea trece cu oamenii t i, ai putea să ă-i iei prin surprindere de bandi i şiţ s te întorci victorios la Monteforte unde o vei elibera pe Beatrix.ă

— Ce trebuie s fac?ă— E foarte simplu. O s semnezi acest act. Iar eu î i voi da acest inel de aur pe careă ţ -l

vei pune în deget... Cu ajutorul lui vei deschide drum printre stânci. Dup zece ani te veiă întoarce în acest loc să-mi aduci inelul... Dac nă -o s miă -l aduci, sufletul nevestei tale, Beatrix, va fi al meu.

— Şi dac iă ţ -l aduc?— Atunci am să-mi iau inelul înapoi. Şi, din acel moment, sufletul t u îmi va apar ine.ă ţ

Accep i?ţ— Accept! spuse hot rât contele Filip. Dă ă-mi o pan şi cerneal , ca s semnez actulă ă ă

t u.ăSatan se uit la semn tur , împ turi hârtia şiă ă ă ă -i d du contelui Filip un inel dă e aur."Timp de zece ani, zi de zi, sau mai bine zis noaptea adu- i aminte, zise el. Dac nu,ţ ă

sufletul lui Beatrix"Şi spunând acestea Necuratul hohoti iar şi disp ru.ăF r s piard o clip , contele Filip ieşi din cortul s u şi sun din corn, dând astfelă ă ă ă ă ă ă

alarma. Anun c vor da asaltul, dar oamenii îl crezur nebun. Contele, întorcându-seţă ă ă

140


spre stânci, cu inelul pe deget, întinse mâna. De îndat un zgomot asurzitor se auzi ca şiă cum mii de tunete ar fi r sunat din cer.ă

Atunci, armata, minunându-se dar şi speriindu-se, v zu cum muntele se despic , cumă ă vocile se sparg şi cum un defileu se deschide pân la Monteforte. Acest drum a fost denuă -mit de-atunci Defileul Iadului. Pe aici armata lui Borgia a dat o dat asalt asupra cet iiă ăţ Monteforte şi s-ar putea ca pe aici s mai încerce o dat .ă ă

— Da!... Pe aici... zise Ragastens vis tor.ă— Se s v mai spun... contele a putut, mul umit defileului, s intre în oraş. Bandi iiă ă ţ ă ă ţ

lui Jacques cel Roşu au fost spinteca i pân la ultimul. V las s v imagina i bucuria celorţ ă ă ă ă ţ doi so i când sţ -au rev zut...ă

S-au scurs câ iva ani de fericire. Dar data fatal se apropia şi contele Filip se întunecaţ ă din zi în zi mai mult Veni şi ajunul zilei în care se împlineau zece ani. Contele Filip se duse la preotul din Monteforte şi avu o lung convorbire cu acest domn prelat. A doua zi, seara,ă contele se îndrept spre locul unde ne afl m. Miezul nop ii sosi. Satan ap ru şi el..!ă ă ţ ă

— Bine, zise el, v d c ai venit la întâlnire. Miă ă -ai adus inelul?... — Uite-l, po i sţ ă-l iei!Satan întinse mâna gr bit. Dar o retrase imediat sco ând un urlet îngrozitor. Conteleă ţ

Filip adusese inelul, dar într-un vas cu ap sfin it .ă ţ ăDup termenii actului Satan nu avea decât cinci minute la dispozi ie pentru a lua ină ţ -

elul.— Ei, ia-l! Ia-l odat !... repeta contele Filip!ăDe dou zeci de ori încearc Să ă atan s ia inelul. De fiecare dat îns scotea un urlet deă ă ă

durere groaznic . Apoi ziseă :— Sunt învins!... Dar ascult ... Am s m r zbuni Priveşte!ă ă ă ăB tu în p mânt cu piciorul s u de lemn. O stânc tremur ... Apoi se pref cu în bulă ă ă ă ă ă -

g ri. Şi în stâncă ă ap ru parc d ltuit de un sculptor... capul contelui Filip.ă ă ă— Vezi aceast stânc ? zise Satan. Este o statuie de care va fi legat destinul celor dină ă

familia Alma. Când aceast roc va c dea, ă ă ă când va dispare acest cap de granit casa Alma va dispare şi rasa ta se va stinge.

Şi zicând acestea Satan intră-n p mânt.ăHangiul dup ce termin povestirea, d du din cap cu gravitate.ă ă ă— S v ar t locul în care a b tut Satan cu piciorul... Daă ă ă ă c vre i s veni i?ă ţ ă ţ— Pe cuvântul meu c sunt curios s v d! zise Ragastens.ă ă ăŞi-l urm pe hangiu. Acesta aprinse o lantern şi începu s coborî o scar t iat înă ă ă ă ă ă

granit.— Aici e pivni a dumneavoastr ? întreab Ragastens, uluit.ţ ă ă— Da, aceasta scobitur îmi serveşte drept pivni . Vinul e rece. Dar veni i...ă ţă ţHangiul continu s coboare şi ajunser în fundul unui pu . În mijlocul acestuia, ună ă ă ţ

tunel strâns, s pat probabil de scurgerea unei infiltra ii de ap , se-nfunda în stânc . Aveaă ţ ă ă într-adev r diametrul unei cozi de m tur sau de furcă ă ă ă.

— Uita iţ -v zise hangiul cu o admira ie plin de mister. Iat dovada c Satan a b tută ţ ă ă ă ă aici în stânc .ă

Ragastens examin cu mare aten ie aceast gaur . Apoi se uit în jurul lui şi zise:ă ţ ă ă ă grozav!

141

Michel Zévaco

— Nu-i aşa? întreab şi hangiul, încântată .Apoi urcar amândoi. Ragastens privi spre Monteforte. În acel moment, v zu patruă ă

cavaleri în fruntea c rora era Jean Malatesta. Câteva minute mai târziu se salutau.ă— Mie team s nu fi întârziat, zise Malatesta.ă ă— Deloc. N-am pierdut timpul degeaba pe aici...— Nu ne r mâne decât s încruciş m spadele...ă ă ăRagastens f r s r spund , îşi d du jos pelerina şi fandând lu pozi ia de lupt .ă ă ă ă ă ă ă ţ ă

Capitolul XLVI Tabăra lui Cezar

Dup întrevederea de la Tivoli, Cezar Borgia, în armura sa de o el, înconjurat de gară ţ -da elve ianţ ă ― un regiment de spadasini ― escortat de vreo dou zeci de seniori, d duseă ă ă semnalul de plecare.

De-a lungul defileelor prin mun i, trupele formau parc un şarpe imens care se ondulaţ ă mereu... În fa erau regimentele formate din piemontezi, b rboşi, solizi, cu ochiţă ă sângeroşi, cântând cântece r zboinice...ă

Apoi veneau tunurile şi bombardele trase de catâri biciui i întrţ -una de calabrezi agili. De-a lungul obiectelor de artilerie veneau şiruri lungi de solda iţ ― germani cu staturi gi-gantice b rboşi... Apoi veneau halebardierii un fel de Titani pe care Cezar îi recrutase dină Flandra. Urmau regimentele de archebuzieri, romani, solda i masivi.ţ

Apoi regimentul elve ienilor, reci şi indiferen i cântând cu voci monotone. În mijloculţ ţ lor era Cezar pe calul s u. Urmau alte regimente, apoi venea cavaleria str lucind toat înă ă ă armurile ei de o el.ţ

Apoi veneau carele înc rcate cu corturi şi provizii escortate de cavaleria uşoară ă ― al iţ romani ― c l ri pe cai mititei.ă ă

Cezar era întunecat. Dou nume îi veneau mereu la minte: Ragă astens şi Primevère. Din când în când se întorcea spre belina Lucre iei şi mai schimba câteva vorbe cu ea.ţ

Aceasta era înso it de c lug rul Garconio, palid înc din cauza r nii primite; st teauţ ă ă ă ă ă ă de vorb în şoapt şi de câte ori Cezar se apropia de ei încetau brusc orice discu ie.ă ă ţ

Armata înainta în etape mari. Într-o sear , dup mai multe zile de marş lent, se opri înă ă fa a unei câmpii întinse şiţ -şi aşez corturile în bun rânduial , apoi s par şan uri în jurulă ă ă ă ă ţ taberei. La cap tul câmpiei se deschidea, printre stânci. Defileul care ducea la Monteforte.ă

A doua zi, spre seară, Cezar se duse să-şi vad sora în cortul ei magnific. Dar Lucre iaă ţ nu era în cort. Nu ap ru toat noaptea. A doua zi Cezar v zu c Lucre ia disp ruse.ă ă ă ă ţ ă

— Probabil s-a speriat şi s-a întors la Tivoli, gândi el. Ceru s vin don Garconio ca să ă ă-l întrebe despre Lucre ia, dar nici acesta nu mai eraţ

nic ieri.ă

142


Capitolul XLVII Duelul

Ragastens, hot rât s moar , pentru aă ă ă -i face pe plac lui Primevère, îşi oferi pieptul lui Malatesta. Dar de la prima atingere se hot rî s pareze, Malatesta era un adversar demnă ă de el şi Ragastens în elese c va trebui sţ ă ă-şi apere via a cu multe eforturi.ţ

Malatesta d dea lovitur dup lovitur . Ragastens era hot rât s nuă ă ă ă ă ă -l r neasc peă ă tân rul s u rival, dar s se apere pentru a nu fi nici el r nit.ă ă ă ă

Dup mai multe reprize, Ragastens îl dezarm pe Malatesta. Acesta îşi încrucişă ă ă bra ele şi zise?ţ

— Domnule, câştiga i toate b t liile pe toate terenurile. Ucide iţ ă ă ţ -m !ăMartorii din acel moment îl considerar pe Malatesta mort. Dar Ragastens, f r să ă ă ă

r spund , se duse dup spada lui Malatesta. O ridic , apoi întorcându-se în tân rul om îiă ă ă ă ă întinse mânerul...

Gestul acesta atât de simplu ridic aplauze şi urale din partea celor ce priveau.ăMalatesta st tu câteva clipe luptându-se cu lacrimile care-i împânzeau privirea, apoi,ă

întinzând bra ele spre Ragastens spuseţ :— Iubeşte-o! Eşti demn de ea.— La naiba! zise Ragastens. Chiar dac nu v iubeşte aşa cum spune i, nici eu nuă ă ţ

sunt mai fericit...Malatesta d du din cap, apoi, luându-l pe Ragastens de mân zise:ă ă— Domnilor, uita iţ -l pe fratele meu...Giulio Orsini ad ug :ă ă— Cavalerul devine fratele nostru al tuturor pentru c va lupt al turi de noi cu noiă ă ă

pentru noi.Aceste cuvinte simple hot rau destinul lui Ragastens. Acum se vedea legat de aceştiă

minuna i b rba i.ţ ă ţ— Domnilor, aceast onoare de a învinge sau a muri în preajma dumneavoastr mă ă ă

onoreaz !ăTo i dup aceast emo ionant scen , pornir spre Monteforte.ţ ă ă ţ ă ă ă

Capitolul XLVIII Salcia plângătoare

A doua zi, seara, în palatul lui Orsini se celebr reconcilierea dintre Ragastens şi Jeană Malatesta, în diminea a urm toare, Ragastens, înso it de noii s i prieteni, se prezent laţ ă ţ ă ă contele Alma pentru a-l anun a hot rârea s de a intra în armata aliat .ţ ă ă ă

143

Michel Zévaco

Contele se bucura din toat inima şiă -i oferi lui Ragastens daruri str lucitoare. Dar,ă modest, Ragastens insist s se bat ca voluntar, cerând s r spund de bun întreă ă ă ă ă ă ă -buin are a prafului de puşc .ţ ă

Dup ce hot rî şi acest lucru, Ragastens împreun cu prietenii s i vizitar fortifica iileă ă ă ă ă ţ şi-şi alc tuir planul de ap rare.ă ă ă

Dup cin , Ragarstens se întoarse în apartamentul pe care Giulio Orsini iă ă -l pusese la dispozi ie.ţ

Spadacapa îl aştepta.— Domnule, nu mai plec m?ă— Nu... pentru moment cel pu in.ţ— Şi domnul nu se mai gândeşte s se lase ucis?ă— De unde ai mai scos-o şi pe asta?— Crezusem... În sfârşit, pentru c tr i i şi fiindc nu m ve i p r si... diamantele...ă ă ţ ă ă ţ ă ă— Ei, bine... diamantele?...— Sunt acolo... pe c min.ă— Ah, aici ai vrut s ajungi? Teă -ai f cut prea cinstit, ia seama!ăRagastens, emo ionat, îl b tu pe Spadacappa pe um r, fapt ceţ ă ă -l flat pe scutierul s u.ă ă

Apoi avur o lung convorbire care se termin prin cuvintele lui Spadacappa:ă ă ă— Bine, domnule. Încep chiar din noaptea, asta...Câteva zile Ragastens şi ceilal i şefi se întâlnir în fiecare diminea la palat. Înţ ă ţă

fiecare sear , cavalerul şi Spadacappa ieşeau din Monteforte, conducând o şaret acoperă ă -it de un coviltir. Iar Ragastens escorta el însuşi aceast şaret . Nimeni nu bag de seamă ă ă ă ă aceste veniri şi plec ri ale cavalerului.ă

Armata alia ilor se strânsese întrţ -o vast câmpie alinat înaintea defileului Iadului.ă ă Câmpia se numea Pianosa. Tot pe aceast câmpie, dar în cealalt parte a defileului îşi conă ă -centrase şi Cezar for ele, în aşa fel încât armatele erau fa în fa separate numai de oţ ţă ţă buc ic de loc.ăţ ă

Într-o sear , întorcându-se la Monteforte, din misterioasele sale plimb ri, Ragastensă ă z rise în mul ime silueta unei femei ceă ţ -i p ru foarte cunoscut . O urm ri prin mul ime,ă ă ă ţ îns la un moment dat aceast disp ru. Ragastens parcurse drumul la pas cercetândă ă ă fiecare uli , degeaba. Apoi îşi spuse c nu poate fi adev rat.ţă ă ă

Dou sau trei zile trecur şi Ragastens uit cu totul acest incident.ă ă ăÎntr-o sear , prin ul Manfredi şi contele Alma anun ar c vor începe lupta a doua zi.ă ţ ţ ă ă

Se hot rî ca to i cei prezen i s fie în zori pe câmpul de b taie. Ragastens asist la ultimulă ţ ţ ă ă ă consiliu de r zboi. Beatrix asista şi ea.ă

Dup aceea, plec la palatul Orsini şiă ă -şi verific armele şi harnaşamentul. Mânca cuă poft , apoi vru s se culce. Dar sim i c nu va putea adormi. Gândul la Primevère deveniseă ă ţ ă obsedant. Pentru c era cu putin s moar , ar fi vrut să ţă ă ă -o mai vad o dat şi să ă ă-i spun ceă mult a suferit pentru ea! În sfârşit se hot rî s fac o plimbare. F r să ă ă ă ă ă-şi dea seama se în-dreapt spre palatul contelui Alma.ă

Por ile erau închise. Atunci porni pe lâng grilajul parcului. Se opri şi privi printreţ ă gratii. Deodat , Ragastens se hot rî s escaladeze grilajul. În câteva clipe se afla înă ă ă cealalt parte.ă

144


Unde mergea? Nu ştia. S rise gardul ca un ho şi pornise prin parc. Deodat ajunse înă ţ ă fa a b ncii de granit unde o v zuse pe prin esa Manfredi. Era pe banc ! Şi era singur . Raţ ă ă ţ ă ă -gastens nu se mai gândi la nimic. Se îndrept spre ea. Primevère îl recunoscu imediat îlă privi cum se apropie f r nici o urm de mirare. Era sigur c vine.ă ă ă ă ă

— Doamn , v rog s m ierta i c îndr znesc s m prezint în fa a dvs. ă ă ă ă ţ ă ă ă ă ţ în aceste clipe.

— V iert, zise ea, dar cum a i reuşit s intra i în parc?ă ţ ă ţ— Am s rit gardul, spuse el cu simplitate.ăŞi cum ea f cu un gestă :— Oh, continu el, nu v gândi i la nimic r u. V jur c am pentru dumneavoastr ună ă ţ ă ă ă ă

respect nem rginit...ăEa zâmbi.— Respect, zise ea, care v împinge s face i lucruri primejdioase...ă ă ţ— Dac ordona i, m retrag.ă ţ ă— Nu, r mâne i.ă ţŞi cu o voce în care emo ia se sim ea:ţ ţ— Acest act îndr zne ... nu viă ţ -l reproşez... Dar, Cavalere, ave i f r îndoial nişte luţ ă ă ă -

cruri grave să-mi spune i?ţ— Doream doamn , s v spun numai atât! Ca mâine pornim la lupt şi c să ă ă ă ă -ar putea

s fie ultima dat când ne vedem. Eu voi lupta în primele rânduri. Şi dac mor, niciodată ă ă ă nu ve i afla c am luptat fericit pentru dumneavoastr înc din prima clip în care neţ ă ă ă ă -am întâlnit... şi aş vrea s v mai spun, în sfârşit, c ... v iubesc...ă ă ă ă

Beatrix nu f cu nici o mişcare de împotrivire. Ascultase atent, privinduă -l pe cavaler în ochi. Apoi Ragastens cu o voce uşoar :ă

— Iat ce vroiam s v spun, doamn . Ierta iă ă ă ă ţ -mi îndr zneala şi franche ea, lipsa deă ţ convenien şi fi i sigur de respectul ceţă ţ ă -l port prin esei Manfredi...ţ

Beatrix întinse mâna pentru a-l opri. O lupt grea se d du în sufletul ei mai multe seă ă -cunde. Apoi ochii ei îi c utar pe cei ai lui Ragastens. Şi uşurel, blând, cu mult gravitate,ă ă ă spuse:

— Prin ul Manfredi nu este so ul meu...ţ ţO ame eal îl cuprinse. Îi era team c viseaz sau c nu aude bine, c nu în elege.ţ ă ă ă ă ă ă ţ— Ce vre i s spune i, doamn ? bâigui el.ţ ă ţ ă— M-am c s torit cu prin ul pentru c nu vroiam, s m m rit cu nici unul din senioriiă ă ţ ă ă ă ă

ce-mi dovediser sentimentele lor... Pentru trei luni sunt logodit cu Manfredi... Şi. Dacă ă ă dup trei luni îmi va reda libertatea...ă

Nu mai spuse nimic, fiind prea emo ionat de m rturisirea careţ ă ă -i st tea pe buze.ă— Oh, murmur Ragastens, spune i!...ă ţ— Ei, bine, cavalere, atunci moartea îi va uni pe cei po care via aţ i-a desp r it!...ă ţRagastens se aşeaz în genunchi în fa a ei, acoperinduă ţ -i mâinile de s ruturi.ă— Şi acum v rog s pleca i! Şi dac va fi s mori mâine sau în alt lupt , gândeşteă ă ţ ă ă ă ă -te

c suntem uni i prin aceleaşi gânduri. Duă ţ -te acum...Ragastens se ridic .ă— Plec! Dar nu înainte de a v spune c nu miă ă -e team de moarte şi c pentru a teă ă

cuceri m-aş lupta cu întreaga lume!...

145

Michel Zévaco

Şi, cuprinzându-i mijlocul, o trase spre el şi buzele lor se atinser întră -un s rut de foc.ă Fata r mase aproape leşinat , în timp ce cavalerul, n ucit, muşcându-şi buzele pân laă ă ă ă sânge ca s nu urle de bucurie, se înfund , în întunericul parcului.ă ă

O or mai târziu Primevère se întoarse în apartamentul ei. Or, la o mic distan înă ă ţă spatele b ncii se ridica o b trân salcie plâng toare ale c rei ramuri sub iri c deau până ă ă ă ă ţ ă ă la p mânt. Trunchiul era pe jum tate scobit şi o scoibura mare ad postea o umbr . După ă ă ă ă plecarea lui Primevère, umbr se ridic . Era o femeie... Privirea ei o urm rea peă ă ă Primevère, care se pierdea în noaptea neagr . Atunci, dându-se înapoi, zise:ă

— Frumoas întâlnire! Emo ionant ! Nebuni, care nu ştiu ce tragedie-i paşte!...ă ţ ăApoi, cu paşi gr bi i se furiş în fundul parcului. Acolo era o poart . Lâng poartă ţ ă ă ă ă

aştepta un servitor din palat. Femeia îi întinse o pung plin cu bani, iar acesta o lu cu lă ă ă ă-comie.

— Mâine, v mai aştept doamn ?ă ă— Da; şi mâine şi poimâine, în fiecare sear ...ăApoi femeia ieşi pe poart şi porni pe uli ele întunecate ale cet ii.ă ţ ăţ

Capitolul XLIX După luptă

A doua zi, pe câmpia Pianosa cele dou armate d dur primul atac... ă ă ăRezultatele b t liei nu erau clare. ă ăPentru Cezar Borgia important era s poat str bate defileul, cu oamenii s i şi s ată ă ă ă ă -

ace Monteforte.Armata alia ilor trebuia s apere intrarea în defileu, s nu lase pe Cezar s p trundţ ă ă ă ă ă

spre Monteforte.În prima întâlnire, Cezar nu reuşi s ocupe pozi iile cele mai avantajoase, care să ţ ă-i

dea posibilitatea de a controla defileul.Avea dou zeci de mii de oameni şi aştepta s -i mai vin înt riri.ă ă ă ăArmata alia ilor nu num ra decât 12 000 de solda i. În zorii zilei, în momentul în careţ ă ţ

prin ul Manfredi d dea semnalul de atac, o femeie îmbr cat în alb, c lare pe un cal focosţ ă ă ă ă str b tea în galop frontul trupelor. Era Primevèreă ă . Cu vârful cravaşei ar ta c tre armata luiă ă Cezar capre se desf şura în linii lungi, şerpuitoare. Femeia fu aclamat de întreaga suă ă -flare. Aproape imediat rândurile se strânser şi în ropot des de ploaie şiă -n clinchet surd de arme, porni atacul.

C tre, orele patru armata lui Cezar era în acelaşi loc şi se purtau lupte grele.ăCezar livid, pe calul s u negru, se hot rî s dea o lovitur decisiv . Îşi chem regiă ă ă ă ă ă -

mentul elve ian şi pe cele dou piemonteze şi porni hot rât spre defileu. În faţ ă ă ţa lui cava-lerii deschideau drumul ca o tromb de aer ce în l a pulberea.ă ă ţ

Manfredi în fruntea a trei regimente, aproape decimate, se puse în fa a lui Cezar.ţ Timp de o or se d du o b t lie pe via şi pe moarte. L ncile scânteiau în soare şi fulgeră ă ă ă ţă ă -

146


au cerul, s ge ile se încrucişau, spadele se loveau... strig te, urlete, gemete umpleauă ţ ă câmpia.

Se auzir urale puternice şi armata lui Manfredi se retrase.ăPrin ul, cu armur de o el, cu casca smuls şi aruncat la p mânt, înnebunit striga cuţ ă ţ ă ă ă

groaz . Dac Cezar r zb tea printre ei, Monteforte era pierdut.ă ă ă ăÎn acest moment Cezar auzi un tunet care f cu p mântul s se cutremure. O sut deă ă ă ă

cavaleri, cu l ncile ridicate, atacau armata lui din spate. În fruntea lor era chiar Ragastens.ăRagastens d du pinteni calului, se strecur printre elve ienii lui Cezar pân ajunse laă ă ţ ă

el.— Între noi doi, acum! zise el.— Tr d torule! O s moriă ă ă !Cezar ridic sabia. Mişcarea îns îi descoperi um rul iar spada lui Ragastens fulgera,ă ă ă

se înfipse între omopla i şi Cezar c zu la p mânt.ţ ă ăMul imea de elve ienii se trase înapoi.ţ ţRagastens ridicat în şa scoase un ipat de victorie.ţÎn acelaşi moment, un cavaler, un Hercule mânuind lancea se n pusti asupra lui. Raă -

gastens v zu cum elve ienii îi luaser trupul lui Borgia şi-l duceau la ad post.ă ţ ă ăF r armur , Ragastens se feriă ă ă -n l turi, v zând lancea care zbur spre el. Hercule treă ă ă -

cu c vijelia pe lâng el, dar Ragastens îl urm ri şiă ă ă -i str punse gâtul cu sabia. Omul c zu laă ă p mânt.ă

— Ia te uit ! Este baronul Astore! zise Ragastens.ă— Da, r spunse Astore, disperat. Dup cum vede i am venit dup a opta lovitur , deă ă ţ ă ă

spad .ă— Baroane, m sup r, zise Ragastensă ă .— Bah!... Va fi... ultima!...Şi baronul îşi d du ultima suflare.ă— S rmanul diavol! şopti Ragastens.ăŞi gânditor se-ntoarse spre flancurile trupelor aliate. Fu întâmpinat cu aclama ii.ţPrivi în jurul s u nedumerit, neştiind ce se întâmpla. V zu c pe el îl aclamau oamenii.ă ă ă

Nici nu coborâse bine de pe cal c prin ul Manfredi se îndrept c tre el, cu bra ele deă ţ ă ă ţ -schise.

— Ne salva i! zise el şiţ -l îmbr iş pe cavaler.ăţ ăApoi contele Alma, Giulio Orsini, Malatesta r nit, al i dou zeci de comandan i to i îlă ţ ă ţ ţ

s rutar ... Nu departe Primevère urm rea acest spectacol. Nimeni nu iă ă ă -ar fi ghicit gân-durile...

Ceva mai departe, în vârful unei stânci alt femeie privea spre el. Când în elese că ţ ă lupta s-a sfârşit porni agale spre Monteforte.

Armata alia ilor suferise pierderi mari. Dar primejdia fusese îndep rtat pentru moţ ă ă -ment. Se aflase c rana lui Cezar este destul de grav şi câteva zile nu va putea lupta.ă ă

Contele Alma şi comandan ii s i se întoarser la Monteforte pentru a discuta m surileţ ă ă ă ce trebuiau luate. Ştiau c Cezar nu se va da b tut cu una cu dou şi c trebuie s ataceă ă ă ă ă iar. Ragastens se afla şi el printre aceşti r zboinici.ă

Se f cuse noapte. Ragastens cinase cu Giulio Orsini şi se odihnea în patul s u cândă ă Spadacappa intr la el.ă

147

Michel Zévaco

— Domnule o doamn vrea s v vorbeasc .ă ă ă ă— O doamn întreb Ragastens.ă ă— Da E mascat .ă— Pofteşte-o!Doamna dup ce intr . Îşi scoase masca.ă ă— Lucre ia Borgia! exclam Ragastens uluit.ţ ă— Ei da... V mira i cavalere? Înc îmi purta i pic pentru neîn elegerea de la Palatulă ţ ă ţ ă ţ

Riant?— Duces de Bisaglia! repet Ragastens care nuă ă -şi revenea din uluire.— Ah dragul meu... greşeşti zise zâmbind Lucre ia. Nu mai sunt ducesa de Bisaglia...ţ

Bietul duce a avut un accident... A murit oh! Sunt o biat v duv !ă ă ă— Doamn ierta iă ţ -mi mirarea.. O asemenea îndr zneal !... Dumneavoastr ... la Monă ă ă -

teforte!— Da, zise liniştita Lucre ia. În timp ce fratele meu asediaz Monteforte, eu vin sţ ă ă-l

vizitez pe înving torul lui Cezar...ă— Dar, doamn , vă -a i gândit c dac ar b nui... dac v-ar z ri cineva!...ţ ă ă ă ă ă— M-am gândit foarte mult, cavalere. Şi m gândesc c şi dvs. ar trebui s scoate iă ă ă ţ

un singur strig t: imediat aş fi luat şi dus ... Pute i s ipa i! Ar fi frumos!ă ă ă ţ ă ţ ţ— Aici, doamn , sunte i la fel de bine p zit ca şi în Palatul Riant. Dar, dac a i venită ţ ă ă ă ţ

pân aici, presupun c nu pentru a m insulta vă ă ă -a i deranjat?ţ— N-am venit s te insult, cavalere! Am venit s te felicit. Nu era firesc?...ă ă— Doamn v rog s înceta i cu glumele...ă ă ă ţ— Ah, ai impresia c glumesc? Te înşeli, cavalere... i se pare de necrezut s vin s teă Ţ ă ă

felicit pentru cu l-ai r nit pe fratele meu! Nu m cunoaşte i: vă ă ţ -aş fi felicitat cu mai multă c ldur dacă ă ă-l ucidea i!...ţ

— Doamn ...ă— De-asta am venit aici!... şi să- i mai spun înc o dat ... Sţ ă ă ă- i repet pentru ultimaţ

oar ... c am întâlnit în tine omul pe careă ă -l vis m, st pânul meu... şi iubita dvs ar putea fiă ă regin : Lucre ia Borgia o regin ; Vrei s fii rege?.. Vrei s domneşti peste Italia şi... pesteă ţ ă ă ă mine? Un singur cuvânt spune-mi. Principalii comandan i din armata lui Cezar sunt oaţ -menii mei. Un cuvânt şi lupta se termina. Cezar mort, dumneavoastr îi ve i lua locul. Ve iă ţ ţ cuceri Monteforte. Atunci, vom porni spre Roma. Papa, la îndemnul meu. Te va încorona. Ştiu eu s -l fac s -mi cânte în strun ... şi noi doi vom fi m re ia, vom fi puterea, vom fiă ă ă ă ţ frumse ea...ţ

— De-asta am venit... Accep i?ţ– Nu! Mi-e team c nu ne vom în elege niciodat . V admir cu toat sinceritatea cuă ă ţ ă ă ă -

rajul, dârzenia, dar...— Atunci!... Cine te opreşte?— Nu m simt capabil de asemenea m riri.ă ă— Nu, cavalere. Alta e cauza. În primul rând nu m iubeşti!... iă Ţ -e fric de mine... În ală

doilea rând, o iubeşti pe fa a contelui de Alma!ţ— Doamn , îmi pare r u...ă ă— R zbunarea mea de data asta va fi complet , mai ales c sunte i doi acum.ă ă ă ţ

148


— Asculta i! Pute i s m amenin a i pe mine cât dori i, dar s nu îndr zni i s vţ ţ ă ă ţ ţ ţ ă ă ţ ă ă atinge i de ea... V omor cu mâna mea... Am încheiat!ţ ă

— M duc, zise Lucre ia eu un zâmbet afurisit. Plec din oraş... Fii liniştit, domnule! Cuă ţ domnia ta am o r fuial ... şi am s te lovesc cumplit!ă ă ă

Spunând asta, Lucre ia îşi puse masca. Câteva clipe mai târziu, Ragastens, singur,ţ crezu c totul fusese un vis urât. Dar Spadacappa îi confirm realitatea acestei vizite.ă ă

— Domnule, doamna care a plecat este foarte generoas . la uita iă ţ -v ! ăŞi Spadacappa îşi desf cu pumnul care era plin de duca i.ă ţ

Capitolul L Răzbunarea Lucreţiei

A doua zi Ragastens fu chemat la prin ul Manfredi, în palatul contelui Alma. Fu primitţ imediat..

— Veni i, domnule, veni i s v felicit pentru izbânda de ieri...ţ ţ ă ă— Ne-a i salvat, adaug şi contele Alma.ţ ă— Alte e... prin e, miţ ţ -am f cut numai datoria de soldată .— Oh, nu, zise Manfredi. A i fost singurul care a i observat punctul slab. Atacul dumţ ţ -

neavoastr a câştigat o b t lie... F r el, armata lui Cezar ar fi fost acum în oraş...ă ă ă ă ăRagastens se înclin .ă— Ne-am gândit s v r spl tim pentru curajul dvs.ă ă ă ăRagastens închise ochii şi ghidul la Primevère pe câmpul de lupt era cea mai mareă

recompens .ă— Domnilor, cuvintele dumneavoastr m r spl tesc din plin...ă ă ă ăDar prin ul Manfredi f cuse un gest. Un valet deschise o uş dubl şi treizeci de seţ ă ă ă -

niori, şefi ai g rzilor comandan i ai trupelor intrar în linişte şi se aşezar în spatele, conă ţ ă ă -telui Alma şi al prin ului Manfredi. Ragastens privea cu uimire şi nedumerire acesteţ preg tiri.ă

Deodat , Manfredi se apropie de el şi sco ându-şi colanul de la gât, iă ţ -l puse lui Ragas-tens. Acest colan format din medalii de aur şi rubine era Ordinul Bravilor, distinc ieţ suprem .ă

Num rul cavalerilor din Ordinul Bravilor nu dep şea niciodat 60. Câ iva prin i, dogiiă ă ă ţ ţ Vene iei, ducele de Ferara printre al ii erau mândri de a purta la marile ceremonii acestţ ţ cadou. În inut, numai prin ul Manfredi şi contele Alma avea aceast decora ie. ţ ţ ă ţ

Dup ceă -şi scoase colierul îl prezent lui Ragastens.ă— În genunchi zise el.— Prin e, o astfel de distincte... mie!ţ— În genunchi, repet Manfredi, cu blânde e.ă ţRagastens se supuse. Îşi îndoi genunchiul. Prin ul Manfredi îi puse colierul de gât.ţ

Apoi, sco ând sabia îl atinse cu lama pe um rul drept spunând:ţ ă

149

Michel Zévaco

— Fii brav! Fii credincios! Fii curat! În gândurile şi în faptele tale fii demn de Ordinul Bravilor, din care faci parte începând de azi.

Izbucnir aplauzele. Ragastens primi felicit rile seniorilor prezen i. Şi ceă ă ţ -l bucur celă mai mult fu prietenia cu care era înconjurat.

În seara aceleaşi zile, prin ul Manfredi şi cu Beatrix f ceau o plimbare prin parcul tţ ă ă-cut şi solitar.

— Nu vrei s te întorci, copila mea?ă— Înc nu, prin e, r spunse ea. Şti i c îmi place s visez aici, singur , seara şi că ţ ă ţ ă ă ă ă

este un obicei vechi...— Ar fi mai bine s mergi cu mine... Ai nevoie de linişte pentru mintea şi sufletul t u.ă ă— Nu, prin e! Îmi place mult s m plimb pe aceste alei, unde veneam cu mama... amţ ă ă

impresia c poate ap rea la fiecare pas...ă ă— Dar dvs. ave i nevoie de linişte şi de odihn ...ţ ăPrin ul oft . În elese c Primevère dorea s r mân sigur .ţ ă ţ ă ă ă ă ă— Te las, zise el cu triste e în suflet.ţPrimevère îi întinse fruntea. B trânul o s rut p rinteşte, apoi se retrase cu un suspină ă ă ă

pe care Beatrix nu-l mai auzi.Deodat o voce r sun lâng el:ă ă ă ă— Bun seara, prin ule Manfredi.ă ţZ ri o femeie mascat .ă ă— Cine sunte i? Ce face i aici la ora asta?ţ ţ— V c ut m, prin e... Ce importan are cine sunt? Nuă ă ă ţ ţă -mi vede i fat dar îmi ve iţ ă ţ

cunoaşte gândurile. Umbra izbucni în râs. Prin ul Manfredi se albi de spaim .ţ ă— Cine sunte i? Spune i sau v smulg masca!ţ ţ ă— Nu v spun numele meu pentru c nu v foloseşte la nimic şi nă ă ă -o să-mi vede i fa aţ ţ

fiindc nici un Manfredi nă -ar violenta o femeie.— Ce vre i sţ ă-mi spune i?ţ— Nu vreau s v spun nimic fiindc nu mă ă ă -a i crede... Mai bine veni i s vede i şi sţ ţ ă ţ ă

auzi i! O s vede i cu ochii dvs. cum v înşeal şi o sţ ă ţ ă ă ă-l vede i şi pe tr d tor.ţ ă ăPrin ul îşi şterse fruntea de sudoare. O urm pe femeie prin aleile şi tufişurile parcuţ ă -

lui. Deodat femeia se opri. Se aflau sub frunzişul des al s lciei. În fa a lor, pe o banc ,ă ă ţ ă st tea Primevère. În genunchi, în fa a ei, era Ragastens careă ţ -i s ruta mâinile. Doamnaă mascat dup ceă ă -i ar t lui Manfredi pe cei doi se retrase şi disp ru f r urm , l sându-lă ă ă ă ă ă ă pe Manfredi buimac.

Valetul, cump rat de Lucre ia cu aur, o aştepta în fa a por ii şi dup ceă ţ ţ ţ ă -i deschise uşa, o întreb dac trebuie să ă -o mai aştepte.

— Nu... De-acum înainte, nu; s-a terminat...Str b tând str zile întunecate din Monteforte, ajunse la o cas s r c cioas care seă ă ă ă ă ă ă ă

afla în apropiere de poarta principal a parcului, prin care Manfredi şi Beatrix porniser laă ă plimbare. Ea urc la primul etaj şi apoi intr întră ă -o camer lumniat slab cu o singură ă ă lumânare. Un b rbat aştepta. Era îmbr cat ca un cavaler.ă ă

— Garconio, m voi întoarce pe câmpul de b taie.ă ă— Şi eu doamn ?ă

150


— Tu r mâi aci, pentru supraveghere. ineă Ţ -l aproape. Urm reşteă -l pas cu pas ca să-mi po i spune ce face în fiecare clip .ţ ă

— Bine, doamn . Pute i avea toat încrederea în mine.ă ţ ă— Ştiu, Garconio. Tu eşti un servitor credincios şi sigur fiindc lucrezi pentru tine înă -

su i. Numai, ia seam ! Dac o s te vad , eşti pierdut...ţ ă ă ă ăA doua zi diminea , în momentul în care se deschise poarta, Lucre ia porni c lare, cuţă ţ ă

fa a ascuns de o eşarf şi dup trei ore intr în defileul Iadului unde f cu un ocol largţ ă ă ă ă ă pentru a evita armata alia ilor şi spre prânz ajunse la cortul lui Cezar unde intr imediat.ţ ă

Cezar, lungit pe un pat de campanie st tea de vorb cu câ iva locotenen i deă ă ţ ţ -ai s i.ă— Vai, mie! zise Lucre ia. Eşti r nit?...ţ ă— Sor ! spuse bucuros Cezar.ăÎi f cu lui Cezar un semn imperceptibil. Acesta în elese şi le ordon consilierilor care-lă ţ ă

înconjurau să-i lase singuri.— Da, sunt r nit! zise el. R nit de blestematul la de Ragastens care neă ă ă -a atacat pe

la spate, stârnind o avalanş de pietre şi stânci ce neă -a distrus o bun parte din oameni...ă Dar de unde vii?

— De la Monteforte.— De la Monteforte???Îndr zneala Lucre iei îl sperie pe Cezar.ă ţ— Ce ai f cut tu este întră -adev r nemaipomenit!ă— Mai ales c te vei putea r zbuna.ă ăCezar avu o exclama ie de bucurie. Încerc s se ridice, dar durerea îi str punseţ ă ă ă

um rul şi nu reuşi decât s scoat un ip t uşor.ă ă ă ţ ă— Lucre ia, spuneţ -mi tot. Povesteşte-mi tot ce ai f cut. Am fost tare îngrijorat. Apoiă

m-am gândit c te-ai întors la Roma. Explică ă-mi tot. Şi dac ai reuşit s g seşti o posibiliă ă ă -tate de a pune mâna pe nenorocitul la, î i voi fi recunosc tor.ă ţ ă

— Las asta. Acum spuneă -mi dac vrei neap rat s pui mâna pe Monteforte.ă ă ă— Ei, asta-i. Ai înnebunit?— Deci, nu vrei s renun i la atac?ă ţ— Nu! Pe to i dracii, voi râde Monteforte de pe fa a p mântului şi voi sem na grâu...ţ ţ ă ă— Da, ai un motiv puternic!— Ştiu ce vrei s insinuezi.. E adev rat c vreau ca fa a contelui să ă ă ţ ă-mi apar in !...ţ ă— În acest caz ar trebui s te gr beşti. Ragastens e acolo şi Beatrix îl vede cu ochiă ă

buni.Cezar se îng lbeni. Dup câteva momente întreb :ă ă ă— Şi spui c aş putea s pun mâna pe Ragastens dac aş renun a la atac?ă ă ă ţ— Trebuie s te prefaci numai!ă— Ah!... aşa mai merge!Lucre ia începu sţ ă-i spun ceva la ureche. Vorbir mult, în şoapt neauzi i de nimeni.ă ă ă ţ

Apoi, Cezar chem pe ofi erul de gard şiă ţ ă -i spuse:— Domnule, trimite-mi comandantul armatei şi pe solii mei de r zboi...ă— Da, monseniore...

151

Michel Zévaco

O jum tate de or mai târziu se r spândi zvonul c Cezar trimite la Monteforte maiă ă ă ă mul i soli cu propuneri avantajoase pentru pace. Mul i erau de acord cu el, mul i considerţ ţ ţ -au c este o laşitate şi că ă-şi pierde prestigiul. Nimeni nu b nuia adev rul...ă ă

Capitolul LI Fii curajos, devotat, cinstit

Ragastens dup cinstirea ce i se f cuse de c tre prin ul Manfredi, porni spre palatulă ă ă ţ contelui de Alma.

Era fr mântat de remuşc ri şi de nelinişte. Toat diminea a îşi spusese; "N-am s mă ă ă ţ ă ă duc!", încercând să-şi înfrâneze pornirea de a o revedea pe Primevère, dar spre seară ner bdarea lui creştea şi nuă -şi mai putea st pâni dorin a. Se plimb mult prin camer , seă ţ ă ă învârti, încearc s g seasc tot felul de piedici, dar pân la urm ieşi în parc şi s rindă ă ă ă ă ă ă gardul ― prin acelaşi loc ― porni spre banca de granit unde spera s-o g seasc peă ă Primevère.

Într-adev r iat era acolo. Îl aştepta. V zându-l, fa a ei se lumin de un zâmbet. Ceeaă ă ă ţ ă ce-şi spuser ...ă

Veni timpul s se despart . Dup ceă ă ă -şi luar înc o dat r mas bun şi înc o dat ,ă ă ă ă ă ă Beatrix se îndrept cu paşi uşori spre palat. Ragastens r mase pe loc, beat de fericireă ă câteva momente, apoi oft din toat inima şi se îndep rt şi el. Se apropie de grilajul pară ă ă ă -cului când auzi paşi în urma lui. Se întoarse. Cineva îl urm rea! Şi nu ascundea acest luă -cru. Ragastens se ascunse dup trunchiul unui copac. Omul se opri lâng el.ă ă

— Prin ul Manfredi! şopti el pierit de ruşine şi de spaim .ţ ăB trânul cu mâinile încrucişate, cu ochii scânteietori şi reci, uşor aplecat îl privea înă

t cere. Ragastens îşi d du seama c ştia!...ă ă ăSperiat de moarte ― nu pentru el, ci pentru Beatrix! ― f cu o sfor are pentru aă ţ -şi

adun puterile.ă— Prin e...ţ— Nici un cuvânt! Am v zut şi am auzit tot. Ar trebui s binecuvântezi cerul c nuă ă ă -mi

pierd min ile şi c , pentru a evita scandalul, nu te omor aici, ca peţ ă -un câine! Mâine... te aştept... la mine...

— Voi veni, prin e!ţ— Contez pe dumneata, domnule dac mai ai un strop de onoare şi de demnitate.ă— Voi fi acolo! r spunse Ragastens calm, cu toat fermitatea.ă ăToat noaptea nu închise ochii. Nu ştia cum să -o previn pe Beatrix.ăDiminea a se duse la palatul Alma şi în zadar o c ut pe Beatrix, nţ ă ă -o g si nic ieri. Rosă ă

de griji şi de spaim îşi anun sosirea prin ului Manfredi. I se spuse s vin mai târziu,ă ţă ţ ă ă deoarece prin ul este foarte bolnav.ţ

Ragastens p r si palatul mai neliniştit decât venise.ă ă

152


C tre ora cinci, Ragastens fu primit de prin . Faă ţ ţă-n fa se priveau cu o curiozitateţă bolnav , de parc nu să ă -ar mai fi v zut pân atunci niciodat ...ă ă ă

Deodat , valetul anun , cu voce tare:ă ţă— Solii armatei şi ofi erii Monseniorului Cezar Borgia, duce de Gandie, au venit pentruţ

a face propuneri de pace monseniorului prin Manfredi, comandantul suprem al armateiţ alia ilor!ţ

Cele dou uşi se deschiser la perete. Ragastens vedea ca prin vis... Solii se rânduisă ă -er la uş . Ofi erii se apropiar de prin ul Manfredi şiă ă ţ ă ţ -i f cur plec ciuni adânci.ă ă ă

— Ce dori i, domnilor? întreab prin ul cu o voce spart în timp ce nuţ ă ţ ă -l sl bea din ochiă pe Ragastens.

— Monseniore, zise atunci un ofi er, noi, solii armatei monseniorului duce de Valentiţ -nors şi de Grandie cu tot respectul şi cu cea mai mare pre uire pentru Alte a Voastr amţ ţ ă venit s v propunem pace...ă ă

Prin ul Manfredi, livid, strângând din din i, f cu un semn din cap.ţ ţ ă— Iat propunerea noastr ... Monseniorul Borgia crede c să ă ă -a v rsat prea mult sângeă

şi c a venit timpul s se pun cap t r zboaielor civile care sl besc nenorocita Italie. Reă ă ă ă ă ă -nun la toate preten iile sale asupra comitatului Monteforte. Se angajeaz sţă ţ ă ă-şi retragă trupele la Roma. De asemenea, doreşte s refac unele principate distruse, mai ales pe ală ă dumneavoastr , s v repun în drepturi, privilegii şi toate prerogativele ce v apar in.ă ă ă ă ă ţ

Manfredi asculta cu neaten ie aceste oferte neobişnuite.ţ— Monseniorul duce de Valentinois şi Gandie cere în schimbul acestor oferte ca arma-

ta voastr s se desfiin eze. Doreşte un schimb de ostateci. V pred m 11 prizonieri lua iă ă ţ ă ă ţ în lupt şi nu cerem decât unul singur. Suntem îns rcina i să ă ţ ă-l desemn m...ă

— Cine e?— Pentru a ar ta toat bun voin a sa, precum şi respectul ce viă ă ă ţ -l poart , nu cere peă

unul din seniorii pe care-i îndr gi i... Îl vrea pe veneticul acela, pe cavalerul Ragastens. Ceă ţ r spuns trebuie să ă-i ducem ilustrului c pitan pe care aveam onoarea de aă -l reprezenta aici?...

— Prin ul Manfredi tres ri. Îl privi pe Ragastens. A- cesta st tea liniştit, cu bra ele înţ ă ă ţ -crucişate. Ochii lui priveau cu dispre c tre parlamentarii lui Cezar Borgia.ţ ă

O bucurie imens îl n p di pe Manfredi. Se putea r zbuna. O r zbunare cumplit ,ă ă ă ă ă ă cum nici n-ar fi visat.

— Aştept m, prin e!ă ţRagastens f cu un pas c tre prin ul Manfredi. Şi, cu bra ele încrucişate, scrutându-iă ă ţ ţ

ochii, cu o voce grav . Plin de dispre , şoptiă ă ţ :— Ce aştepta i?ţPrin ul r mase o clip t cut. Fa a lui era p mântie. Sim ea r suflarea lui Ragastens. Iţ ă ă ă ţ ă ţ ă

se p rea c tot dispre ul din lume se rev rsa asupra obrazului s u. În sfârşit, întinseă ă ţ ă ă bra ul. Ragastens porni spre parlamentari, ca şi cum ar fi fost deja prizonierul lor.ţ

— Domnilor, zise prin ul, iat r spunsul meu.ţ ă ăVocea b trânului era foarte calm . O linişte solemn se aşternuse pe fa a lui care, cuă ă ă ţ

câteva clipe mai devreme, fusese r v şit de patim .ă ă ă ă— R spunsul meu este acela pe care orice om de onoare lă -ar da. Ar fi o laşitate s viă -l

încredin ez pe cavalerul Ragastens...ţ

153

Michel Zévaco

Parlamentarii nu-şi credeau urechilor.— Sta i! Toat lumea ştie c prin ul Cezar Borgia este duşmanul de moarte al cavţ ă ă ţ -

alerului Ce-mi propune i dvs. mie, cavaler al Ordinului Vitejilor. de aţ -l da lui Cezar pe duş-manul s u, este o insult grav la adresa mea.ă ă ă

— Prin e! îl întrerupse ofi erul cu un ton de superioritate.ţ ţ— N-am terminat, zise Manfredi cu aceeaşi demnitate. Nu pute i în elege nici voi, niciţ ţ

prin ul vostru ce este onoarea. Voi nu cunoaşte i decât înşel toria, laşitatea şi habar nţ ţ ă -ave i de loialitate, de demnitate şi de onoarea cavalereasc .ţ ă

Ofi erii spumegau de furie. Ragastens avea impresia c viseaz .ţ ă ă— Iat , domnilor, sfârşi Manfredi, merge i şi spune iă ţ ţ -i prin ului Borgia c pe cavalerulţ ă

Ragastens nu pot să-l predau. Este singurul pe care nu-l pot da, pentru c din acest moă -ment este desemnat de a lua comanda armatei noastre, în cazul în care eu aş muri în vreo b t lie.ă ă

— Prin e!... zise Ragastens emo ionat.ţ ţManfredi îi f cu semn s tac . Apoi, adresându-se solilor lui Gezar:ă ă ă— Merge i domnilor. Nu mai avem nimic de spus.ţCei trei ofi eri salutar şi ieşir . Uşile se închiser . În acest timp Ragastens şi prin ul,ţ ă ă ă ţ

r maşi singuri, avur un schimb de cuvinte. Ragastens îşi exprim sentimentele de mul uă ă ă ţ -mire şi de înalt apreciere, cu mare venera ie.ă ţ

— Domnule, nu-mi datorezi recunoştin . Am f cut asta pentru mine. Sunt cavaler şiţă ă deviza mea este: curajos, credincios şi cinstit!

— Dar dac aceast deviz nu v d dea dreptul s m da i pe mâinile lui Cezar, nuă ă ă ă ă ă ă ţ v obliga să ă-mi oferi i comanda armatei...ţ

— Tinere, nu m-ai în eles... Am sţ ă- i explic limpede ce aştept eu de la dumneata.ţ— Vorbi i, domnule. Oricum, dorin ele dvs. vor fi împlinite.ţ ţ— Da!... Am încredere în cuvintele dumitale. Jur , deci, c vei respecta dorin a mea.ă ă ţ— Jur pe numele meu! Jur pe colierul de la gâtul meu!— Bine! zise b trânul mul umit. Mai întâi v cer s nuă ţ ă ă -i spune i "ei" ce sţ -a întâmplat

între noi.— V jur!ă— Asta, în cazul în care ai s-o mai vezi. Dar î i cer sţ -o laşi în pace, s nu încerci să -o

mai vezi, atâta timp cât voi tr i eu.ăRagastens avu o clip de nehot râre.ă ă— V jur, zise el în sfârşit. Ave i asupra mea toate drepturile, domnule!ă ţ— Uzez de ele cu clemen , r spunse b trânul. Dar ad ug imediat:ţă ă ă ă ă— Domnule, în situa ia îngrozitoare în care mţ -ai pus trebuia s ne duel m. Dar nuă ă

vreau s ias asemenea scandal. Dar via a dumitale îmi apar ine.ă ă ţ ţ— Întrutotul, zise Ragastens cu hot râre.ă— Şi dac via a dumitale îmi apar ine, am dreptul s faă ţ ţ ă c ce vreau cu ea?...— Da, domnule.— Ei, bine, iat ceă -am hot rât: la prima noastr întâlnire cu Cezar Borgia, te vei l saă ă ă

omorât...Ragastens tres ri. O revolt instinctiv puse st pânire pe el. Dar nu spuse decât:ă ă ă ă— Am s m las ucis!ă ă

154


B trânul Manfredi îl privi cu încântare şi admira ie.ă ţ— Am cuvântul dumitale, zise el.Ragastens cl tin din cap afirmativ.ă ă— Bine! Acum po i pleca. Eşti demn de mine, domnule. Nu mai spun decât: Eşti curaţ -

jos, eşti credincios, eşti cinstit!...Ragastens îl salut cu respect pe b trân şi plec .ă ă ă

Capitolul LII Caprera

Când afl r spunsul alia ilor Cezar se înfurie cumplit.ă ă ţ— Vezi la ce jigniri m expun, îi zise Lucre iei sup rată ţ ă .Lucre ia nu r spunse. Se gândea şi nu în elegea ce sţ ă ţ -a întâmplat.— Sunt de o el, ştia! Ar fi trebuit sţ ă ă-mi dau seama... Dar nu este înc totul pierdut.ă— Ce vrei s spui?ă— Ştiu ce trebuie s fac... Mă ă-ntorc la Monteforte.— Or s te prind . Ulciorul nu merge de multe ori la ap . Lucre ia ridic din umeri.ă ă ă ţ ă— Am nevoie de patru înso itori puternici!ţCezar f cu un semn ar tând spre cei patru ofi eri din garda sa personal .ă ă ţ ă— Voi juca ultima carte. Dac voi câştiga, vei câştiga şi tu.ă— Nu în eleg.ţ— Nu-i nimic! O s vezi... Un lucru vreau s ştiu? Când vei da urm torul atac?ă ă ă— Peste trei sau patru zile, imediat ce rana mea se va închide şi voi putea urca pe

cal..— Bine.Şi cu toate c Cezar vroia s ştie ce pune la cale Lucre ia nuă ă ţ -i mai spuse nimic.La Monteforte, dup întâlnirea pe care o avusese cu prin ul, Ragastens st tea închisă ţ ă

în camer . Nu g sise alt solu ie pentru aă ă ă ţ -şi ine promisiunea.ţTimp de câteva zile Ragastens adoniz . Întră -o sear Spadacappa îi spuse c seă ă

zvoneşte c a doua zi ar începe b t lia, c trupele lui Cezar se preg teau de un nouă ă ă ă ă asalt...

— În sfârşit! oft tân rul.ă ă— Ce ave i, domnule cavaler? Nu mai mânca i. Nu mai dormi i. Sl bi i v zând cuţ ţ ţ ă ţ ă

ochii... cred c sunte i deocheat.ă ţ— Crezi?— Dr cie! P i, altfel cum?ă ă— Ai dreptate. Dar preg teşteă -mi armele pentru mâine.— V duce i la lupt ?... Deocheat, aşaă ţ ă ?...— P i, de ce s nu m duc?ă ă ă— Fiindc dac eşti deocheat, e mare primejdie. Po i s mori din primă ă ţ ă a...

155

Michel Zévaco

— Cu atât mai bine!Spadacappa nu mai pricepea nimic. Plec dând din cap.ăÎn acest timp Beatrix era sfâşiat de nelinişte şi de îngrijorare. A doua zi, dup întâlă ă -

nirea cu Ragastens, îl aşteptase iar. În zadar.Ca de obicei, prin ul Manfredi o înso ea timp de o or .ţ ţ ăF r s b nuiasc nimic din ce gândeşte b trânul, Beatrix îl rugase să ă ă ă ă ă -o lase singur .ă

Manfredi se îndep rtase pândindă -o de departe. Ragastens nu veni.Primevère se întreba tulburat : "De ce nă -a venit, oare?"...În seara urm toare, la fel. Nici în serile din urm cavalerul nu mai veni. Prin esa înă ă ţ -

cepu s se team de o nenorocire.ă ăÎntr-o sear , pe când se plimba îngrijorat prin parc, aşteptându-l pe Ragastens,ă ă

prin ul Manfredi şi contele Alma se apropiar de banc .ţ ă ă— Plec m! zise prin ul cu o voce gâtuit de emo ie.ă ţ ă ţContele Alma ad ugă ă:— Am trimis oameni în recunoaştere. Am aflat astfel c Cezar se preg teşte s ne ată ă ă -

ace. Mâine se va da b t lia decisiv . Vom pleca în noaptea asta chiar spre tab r .ă ă ă ă ă— Am venit s ne lu m r mas bun, fata mea... Suntem hot râ i s învingem.ă ă ă ă ţ ă— Deci, to i oamenii noştri sunt la posturi?ţ— To i! r spunse Manfredi. Ricardo, Trivulce, Malatesta, Orsini... To i!ţ ă ţ— Şi domnul de Ragastens?Abia pronun numele cavalerului şi fa a i se împurpur .ţă ţ ă— Cavalerul de Ragastens? întreb contele.ăDar Manfredi îi strânse mâna puternic, în întuneric. Şi eu o voce sigur şi liniştită ă

r spunse:ă— Cavalerul este trimis într-o misiune de mai multe zile...— Misiunea e primejdioas ? întreb Primevère, pierit .ă ă ă— Da! zise prin ul, misiune primejdioas unde sţ ă -ar putea să-şi piard via a!... Adio,ă ţ

prin esţ ă!...Şi se îndep rt brusc, urmat de contele Alma, Fierbea. Se sufocaă ă .Primevère se cl tin şi era gata s cadă ă ă ă, ochii i se împ ienjenir , ame eala îi cuprinseă ă ţ

tot capul şi leşin .ăCând îşi reveni, deasupra ei st tea aplecat fa a unei femei necunoscute. Era îmbră ă ţ ă-

cat r neşte.ă ţă ă— Ah, în sfârşit, v reveni iă ţ !— Cine sunte i?ţ— Sunt de pe aici, signora.— Ce dori i?ţ— O caut pe signora Beatrix... A i întâlnitţ -o cumva?... Am ceva tainic să-i spun...— Eu sunt Beatrix... vorbeşte!— Sunte i chiar signora Beatrix Oh, ce bucuroas sunt!... De mult vroiam S v v d!...ţ ă ă ă ă

Pe la noi, la ar , se spune c dac atingi rochia unei prin ese, o s ai noroc!...ţ ă ă ă ţ ăPrimevère o privi cu în elegere şi un zâmbet cald îi flutur pe buze.ţ ă— Spuneai c vrei să ă-mi spui ceva tainic?

156


— Da. Signora. Mi s-a spus s v vorbesc numai între patru ochi, ca nimeni s nuă ă ă aud .ă

— Vorbeşte! Nu ne-aude nimeni aici. Cine te-a trimis?— Un tân r frumos, mândru, curajos dar care are un nume greu de inut minte, ună ţ

nume str in...ă— Cavalerul de Ragastens! zise Primevère.— Da, signora. staĂ -i numele.— Spune, unde e? De ce te-a trimis? Nu cumva e r nit, spune...ă— Oh, ba da, signora. staĂ -i adev rul...ăPrimevère îşi adun tot curajul.ă— Spune-mi tot!— Ei, bine; iat signora! Nu şti i ferma noastr ? E la dou ore de Monteforte... Asear ,ă ţ ă ă ă

pe la asfin it, am v zut un cavaler care se apropie şi intr la noi, în curte. M-am apropiatţ ă ă să-l întreb ce doreşte. A desc lecat a f cut câ iva paşi şi să ă ţ -a lungit cât era de mare, pe jos, la fa a mea, cu mâna pe inim .ţ ă

— Oh, ce nenorocire! murmur Primevèreă , muşcându-şi mâinile.— Mama şi cu mine, continu ranca, lă ţă -am luat de acolo şi l-am dus în cas , lă -am

aşezat pe pat... Avea o ditamai ran , colea la piept... i-am sp lat rana, lă ă -am bandajat cum am putut... şi a deschis ochii...

— Primevère îi lu mâna.ă— Cum te cheam ? o întreb ea.ă ă— Bianca, signora, zise ranca pref cându-se mirat .ţă ă ă— Bianca, eşti logodit , nuă -i aşa?... Nu te îngrijora pentru zestrea ta. Am s teă

înzestrez de-o s crape toat lumea de necaz...ă ă— Ah, signora! Ştiam c voi avea noroc dac v ating.ă ă ă— Continu ... gr beşte-te...ă ă— Atunci domnul ne-a f cut semn c vrea s vorbeasc ... M-am apropiat de el. M-aă ă ă ă

întrebat eu o voce stins dac e vreun b rbat la ferm , Când iă ă ă ă -am spus c nu a fost tareă nec jit... Atunci lă -am încredin at c eu sunt destul de voinic pentru a ine locul unui b rţ ă ă ţ ă -bat...

Şi-a adunat toate puterile şi mi-a spus s vin la dumneata s te iau şi s te duc laă ă ă dumnealui, c vrea s te mai vad o dat ... Apoi a leşinat. Eu miă ă ă ă -am pus caii la c ru şiă ţă am venit dup dumneata... Ce teă -am mai c utat, signora!ă

Primevère se ridic în picioare şi cu glasul stins de emo ie şi de team zise!ă ţ ă— S mergem. Condu-m la elă ă— Oh signora. Ce fericit va fi... Dar n-ar trebui s ne ferim, s nu ne vad cineva...ă ă ă

Mâine diminea v aduc eu înapoi...ţă ă— Ai dreptate!... ieşim pe poarta din spate şi nimeni n-o s ne vad . Hai, s neă ă ă

gr bim...ăPornir cu paşi repezi. Beatrix nu v zu c sunt urm rite. Nu v zu nici semnul pe careă ă ă ă ă

rancaţă -l f cu.ăAjunser la poart , ieşir şi merser câ iva paşi pân la şareta femeii. Un sfert de oră ă ă ă ţ ă ă

mai târziu treceau poarta cet ii, ieşind din Monteforte. Dup vreo dou ore ajunser înăţ ă ă ă

157

Michel Zévaco

dreptul unei case. Coborâr şi Beatrix fu condus de înso itoarea ei întră ă ţ -o sal joas , înă ă -tunecoas .ă

— Bianca, unde este? întreb în şoapt Beatrix.ă ăranca izbucni în hohote de Ţă râs.

— Nu m cheam Bianca!ă ă— Unde e cavalerul? Vorbeşte!— Dl. de Ragastens e la Monteforte.Primevère scoase un ip t de groaz şi fugi spreţ ă ă uşă. Dar se auzi cheia învârtindu-se

în broasc .ă— M numesă c Lucre ia Borgia!ţPrimevère se trase înapoi... O clip o mare dezn dejde o copleşi. Dar nu vroia să ă ă-i dea

duşmancei sale satisfac ia de a o vedea speriat . F cu un efort, îndrept semea capul şiţ ă ă ă ţă batjocoritoare zise:

— Cine trebuie s moar , dac Lucre ia Borgia e aici?ă ă ă ţ— Linişteşte-te, doamn ! scrâşni Lucre ia.ă ţ— Mie nu mi-e fric de moarte!ă— Nu vreau s te omor...ă— Atunci, ce vrei?— Îl vreau pe Ragastens.— De ce?Lucre ia schi un surâs.ţ ţă— Motive femeieşti, doamn . Îl iubeşti... Afl c şi eu îl iubesc!...ă ă ăSchimbar aceste cuvinte rapid, ca un z ng nit de arme.ă ă ăLucre ia t cu.ţ ăPrimevère încerca să-şi revin din uimire.ă— Ia seama, Lucre ia Borgia! Cavalerul nu iart niciodat o jignire. Şi dragostea taţ ă ă

este cea mai mare jignire... Lucre ia, înveninat , se albi de furie. Ea care vroia sţ ă -o tor-tureze pe Beatrix era ars cu fierul roşu de cuvintele rivalei. Îşi pierdu min ile.ă ţ

— Da, ştiu! Ragastens o s m dispre uiasc şi mai mult... Dar, nuă ă ţ ă -mi pas !... Ceă -am vrut, am f cut. O s v despart. N-o s v mai vede i. Niciodat .ă ă ă ă ă ţ ă

Se opri o clip să ă-şi trag sufletul. Primevère o privea cu ironie. ăLucre ia se n pusti asupra ei încercând sţ ă -o sfâşie cu unghiile.— Niciodat , auzi?... O s te omor... şi dup ce te voi omorî am s m duc la el! Şiă ă ă ă ă -i

voi spune c înainte de a te omorî, teă -am necinstit!... Fiindc ar trebui s ştii c mai e cineă ă ă -va care vrea să- i pâng reasc trupul, cu s rut rile sale... şi acel cineva este Cezar, Cezarţ ă ă ă ă Borgia, fratele meu, pe care tu-l ur şti!ă

— Te omor, nenorocito, url Primevère. ăScoase pumnalul pe care-l inea în sân şi de care nu se desp r ea niciodat . Dar Luţ ă ţ ă -

cre ia âşni înapoi, fluier ... uşa se deschise şi patru namile de b rba i o luar pe tân raţ ţ ă ă ţ ă ă prin es pe sus.ţ ă

Lucre ia îşi schimb hainele de ranc cu un costum de cavaler, înc lec pe cal şiţ ă ţă ă ă ă porni în urma tr surii care o ad postea pe Primevère. Planul ei de a o r pi pe Primevèreă ă ă şi a o închide în castelul s u de pe insula Caprera era reuşit.ă

158


Capitolul LIII Căderea casei Alma

Cavalerul Ragastens îşi inuse jur mântul de a nu o vedea pe Beatrix. Trebuia sţ ă ă moar pentru aă -l ine şi pe cel deţ -al doilea. Jurase c în prima lupt cu Cezar va muri.ă ă Acum sosise ceasul.

Ragastens în clipa aceea sim i o p rere de r u sfâşietoare la gândul c o pierde peţ ă ă ă Beatrix pentru totdeauna. Prin ul, st pân pe via a sa, îi impusese moartea. Îl chem peţ ă ţ ă Spadacappa. Era hot rât să ă-şi ia calul şi s fug pân la palat să ă ă -o mai vad o dat .ă ă

Timp de zece minute, neştiind ce s fac , Se învârti pe loc, urc şi coborî de pe cal deă ă ă mai multe ori: Deodat se hot rî: coborî scara în fug pân în strad ... ă ă ă ă ă

Mul imea aclama. Ap ruse o ceat de cavaleri în fruntea c rora se aflau contele Almaţ ă ă ă şi prin ul Manfredi!ţ

Ragastens, înm rmurit, îi v zu apropiindu-se. Se opri în dreptul s u. Prin ul îl v zuseă ă ă ţ ă :— Domnule de Ragastens, zise el, v lu m cu noi. Alte a sa contele doreşte s face iă ă ţ ă ţ

parte din consiliul de r zboi care se va ine în tab r de lupt .ă ţ ă ă ăRagastens se cl tin de parc lă ă ă -ar fi lovit cineva în moalele capului. Dar îşi reveni re-

pede.— Calul meu!... Armele, Spadacappa!Spadacappa i-l aduse pe C pitan, Ragastens şopti câteva cuvinte la urechea luiă

Spadacappa, apoi urc în şa şi grupul porni la pas pe str zile din Monteforte. Era aproapeă ă de miezul nop ii.ţ

În clipa în care grupul care-i înso ea pe contele Alma şi prin ul Manfredi, trecu prinţ ţ poarta de la Monteforte, un cavaler se al tur grupului. Acest cavaler se inea mereu înă ă ţ urma trupei.

Apoi, încet, încet se distan a, aşa încât nimeni nu observ când râmase singur înţ ă urm . Coborî de pe cal. Apoi începu s se ca ere pe zidul stâncos. Încet, pe dibuite... După ă ţ ă vreo dou ore reuşi s ating platoul care str juia defileul Iadului. Omul se aşez pe covă ă ă ă ă -orul de muşchi de pe o stânc neted şi adormi îndat . Nu era altul decât c lug rul Garcoă ă ă ă ă -nio.

Ragastens înainte de a pleca, îi şoptise ceva la ureche scutierului s u. Acesta nu pleă -case cu st pânul s u. Dar nu la mult timp dup plecarea acestuia, Spadacappa porni şi el,ă ă ă dar spre Stânca Capului. Ajuns pe platou Spadacappa porni în galop spre hanul de la poalele stâncii. Avea la el un pachet mare, ce sem na cu nişte funii chitite, nişte sfori fă ă-cute roti . Cititorul îşi mai aminteşte c mai multe zile la rând Ragastens şi Spadacappaţă ă c raser ceva cu o c ru . Ce f cuser ? Ce c rau?ă ă ă ţă ă ă ă

Spadacappa ajunse la han. Nu mai era nimeni, to i se refugiaser în Monteforte.ţ ă Coborî pe sc rile s pate în stânca în pivni . Scara se înfunda cam dou caturi sub granit.ă ă ţă ă Spadacappa coborî pân la catul de jos. Aici erau trei desp r ituri: una închis cu o uşă ă ţ ă ă obişnuit , a doua şi a treia închise cu un grilaj de fier, foarte eap n. În aceast ultim scoă ţ ă ă ă -

159

Michel Zévaco

bitur se afla faimoasa urm l sat de satan în persoan . Spadacappa îngenunche lângă ă ă ă ă ă gura de granit. Avea cu el pachetul de sfori. T ie o bucat bun de sfoar şi introduse ună ă ă ă cap t la ochiul de granit...ă

Dup ce termin , urc cu restul pachetului de sfoar şi ieşi din han spre baza stânciiă ă ă ă ce forma platoul. La o sut de paşi se opri zece minute în fa a unei stânci, apoi tot aşaă ţ ceva mai departe şi înc o dat .ă ă

Când Spadacappa reveni c tre han, pachetul lui se terminase.ăPrin ul Manfredi şi contele Aima ajunser în tab r spre ora dou şi jum tate,ţ ă ă ă ă ă

noaptea, dup ce m r-ş luisear prin defileu. Consiliul de r zboi fu îndat convocat în coră ă ă ă ă ă -tul contelui.

Cei trimişi în recunoaştere prezentau pozi ia armatei lui Cezar. Era sigur c spreţ ă diminea a aceasta urma s atace.ţ ă

Cei din consiliu îşi spuser pe rând p rerea.ă ă— Domnule Ragastens, ce p rere ave i? întreb contele Alma.ă ţ ăCred c trebuie s plas m armata în gura defileului pentru aă ă ă -l putea ap ra.ă— E un sfat bun, zise Manfredi cu un ton ironic care-i surprinse pe to i, dar eu am altţ ă

p rere: s profit m c armata lui Cezar este concentrat în câmpie pentru a o înv lui şi aă ă ă ă ă ă o ataca din toate p r ile... îl strângem în cerc şiă ţ -i c s pim...ă ă

Planul lui Ragastens era cel mai bun, mai ales c numeric armata alia ilor era maiă ţ slab . Planul lui Manfredi era îndr zne cutez tor, dar putea da greş. Totuşi, adunareaă ă ţ ă hot rî să ă-l urmeze pe acesta. Ragastens nu se opuse.

Pe la 5 diminea a consiliul se sfârşi. Soarele r s rea. La ordinul lui Manfredi, sunarţ ă ă ă trompetele şi trupele pornir marşul spre tab ra lui Cezar, desf şurându-se pe m sur ceă ă ă ă ă înaintau. Contele Alma, prin ul Manfredi şi Ragastens se g seau în mijlocul acestui evantaiţ ă imens care se desf şura lentă .

Armata lui Cezar nu mişca, deodat , alia ii se preg tir de atac. Trompetele sunară ţ ă ă ă atacul, Acesta a fost violent şi b t lia începu pe toat linia, odat .ă ă ă ă

Cezar se l sase încercuit. Dar, previziunea lui Ragastens se înf ptui. Ner spunzândă ă ă trupelor care-i asaltau flancurile, Cezar cu armata lui p trunse în centrul liniei alia ilor, cuă ţ o for nemaipomenit . Timp de o or alia ii rezistar ... sângele curgea în valuri, cadavreleţă ă ă ţ ă acopereau câmpia. Ragastens, cu o mân de cavaleri, d dea lovitur dup lovitur . Seă ă ă ă ă înghesuia înainte, descoperindu-se, trecând printre vârtejurile cele mai mari ale luptei, c utând moartea. Dar moartea nu se apropia de el!...ă

Într-una din expedi iile sale în armata lui Cezar îl v zu pe contele Alma şi pe prin ulţ ă ţ Manfredi înconjura i de un grup de elve ieni. Ragastens se n pusti, urmat de dou zeci deţ ţ ă ă cavaleri. Contele Alma îns fu doborât la p mânt, cu gâtul str puns de o lance. C zu cuă ă ă ă bra ele deschise, formând o cruce, întrţ -o balt de sânge.ă

În jurul corpului s u se d du o lupt îndârjit . Când Ragastens v zu c prin ul Manfreă ă ă ă ă ă ţ -di este atacat din toate p r ile, de vreo cincizeci de r zboinici careă ţ ă -l înconjurau, îl cuprinse dezn dejdea.ă

— Acum voi muri! se gândi el.În acelaşi timp, se arunc asupra vr jmaşilor. B trânul, cu capul gol, sângerând,ă ă ă

groaznic la vedere, îi zâmbi. Raganstens v zu acest zâmbet şiă -i spuse:— M in de cuvânt!...ă ţ

160


Atacul lui fu nebunesc. Se n pusti, aruncându-şi spada, spre lă ăncile duşmane. Şi, dup ce se-nvârti de câteva ori fulger tor, se trezi neatins, întră ă -un gol l sat de cei ceă fugeau de le sc p rau c lcâiele. Auzi un glon şuierându-i pe la ureche. În spatele lui, ună ă ă ţ ip t în buşit. Seţ ă ă -ntoarse... Prin ul Manfredi se rostogolea de pe cal, nu departe de conteleţ

Alma. Ragastens s ri de pe cal şi alerg la prin . B trânul fusese atins în cap. Totuşi, nuă ă ţ ă murise înc . Ochii i se roteau în orbite, gata s ias , f cu un efort supraomenesc pentru aă ă ă ă se ridica. Ragastens se plec asupra lui.ă

— Domnule, îmi sunte i martor c am f cut totul pentru a m ine de cuvânt...ţ ă ă ă ţ— Da! zise prin ul.ţ— N-am reuşit... dar nu s-a terminat lupta... Muri i împ cat, domnule... În curând vinţ ă

şi eu...— Nu! zise cu greu b trânul. Tr ieşte... pentru ea!...ă ăRagastens îngenunche şi lacrimi îi curgeau pe obraji.Manfredi vru să-i mai spun ceva. Dar închise ochii...ăAtunci Ragastens se aplec , îi lu capul în mâini şiă ă -l s rut pe b trân pe frunte. Cândă ă ă

se ridic era galben ca turta de cear . Privi în jurul s u şi v zu c bietul C pitan eraă ă ă ă ă ă aproape. Lu spada prin ului, s ri în şa şi cercet situa ia. Şefii armatei aliate care erau înă ţ ă ă ţ via i se al turar . B t lia era pierdut şi înfrângerea dezastruoas . Din toate p r ile, truţă ă ă ă ă ă ă ă ţ -pele aliate erau fug rite şiă -şi lep dau armele, îndreptându-se spre defileu.ă

— Suntem pierdu i! spuse cineva lâng Ragastens.ţ ăCavalerul se întoarse şi-l v zu pe Giulio Orsini.ă— Cezar porneşte spre Monteforte! Mai spuse el.— Lasă-l s mearg ! Şiă ă -i şopti lui Orsini:— Prietene, încearc s strângi în jurul dumitale armata şi retrage iă ă ţ -v în defileu...ă

L sa iă ţ -v urm ri i de Cezar pân la Monteforte.ă ă ţ ă— Nu în eleg.ţ— Ai încredere în mine?— Deplin ...ă— Atunci f cum iă ţ -am spus... Eu... Îi voi preg ti monseniorului Borgia o mic sură ă -

priz ...ăPe când Orsini d dea semnalul de retragere în defileu, cu tot ce mai r m sese dină ă ă

trupele alia ilor, Ragastens se îndep rt p r sind câmpul de b taie.ţ ă ă ă ă ăO jum tate de or mai târziu, se c ra pe nişte pante inaccesibile ale platoului. Reă ă ăţă -

pede fu obligat s descalece. Dar C pitan îl urm , pufnind pe n ri şi nechezând... Trecuseă ă ă ă o or de când urcau şi iat c se apropiau de platou. În acel moment v zu ariegarda luiă ă ă ă Cezar înfundându-se în defileul ce ducea la Monteforte.

Ragastens îl l s un minut pe C pitan s se odihneasc . Cercet cu privirea toată ă ă ă ă ă ă întinderea platoului. Nu se vedea nimeni. Atunci înc lec şi porni ca uraganul în direc iaă ă ţ Stâncii Capului.

C lug rul Garconio petrecuse o noapte liniştit pe patul s u de ierburi şi muşchi, subă ă ă ă cerul liber, Roua dimine ii îl trezi. Se scul , se scutur şi izbucni în râs, Cezar, cu înt ririleţ ă ă ă sale, are dou zeci de mii de oameni. Vai de capul alia ilor!... Ragastens azi îşi cap tă ţ ă ă pedeapsa...

161

Michel Zévaco

C lug rul îşi alese un loc bun din care s poat vedea ce se-ntâmpl pe câmpul deă ă ă ă ă b taie. Se duse pân la hanul de la Stânca Capului, dar nu se opri. G si mai încolo un locă ă ă comod de unde putea vedea toat câmpia şi defileul.ă

Când începu b t lia, zgomotele ei urcau în valuri pân la urechile lui Garconio. Oreleă ă ă se scurgeau încet, Garconio îşi adusese cu el mâncare. Se apuc liniştit s m nânce, cuă ă ă ochii spre defileu.

Deodat , zgomotele crescur . Se aplec . B rba i, solda i veneau în fug , erau din ară ă ă ă ţ ţ ă -mata alia ilor, erau primii fugari ce intrau acum în defileu pentru a se refugia la Monteţ -forte. Apoi, trupe întregi veneau în goan ...ă

— Ce-am spus eu? urla Garconio delirând de bucurie. Dar nu-l v d pe Ragastens! O să ă m duc mai târziu s v d câmpul de b taie... şiă ă ă ă -l voi g si!...ă

Defileul acum era asaltat de un furnicar uman ce p rea surprins de o catastrof şiă ă fugea îngrozit, pierdut, sub razele soarelui impasibil. Apoi ap ru o trup ce înainta încet,ă ă inând piept inamicului.ţ

Urletele, strig tele de b taie, vuietul mul imii era formidabil... Atunci ap ru coloanaă ă ţ ă lui Cezar. Trupele lui Cezar Borgia înaintau în rânduri strânse.

— Monteforte va fi cucerit repede! se bucura Garconio.Apoi, gâfâind de emo ieţ :— Ragastens nu este!.. A c zut!... O s m duc să ă ă ă-l v d!...ăArmata lui Cezar înainta. Acum era toat sub ochii c lug rului care, aplecat înainte,ă ă ă

ag at de o stânc d dea din picioare şi url cât îl inea gura.ăţ ă ă ă ţÎn acel moment o detun tur puternic zgudui muntele dinspre Monteforte.ă ă ăC lug rul v zu ridicându-se spre cer o coloan groas de fum, amestecat cu pietreă ă ă ă ă ă

şi roci enorme... Auzi urlete şi v zu armata lui Cezar retr gându-se însp imântat . Ploaiaă ă ă ă de bolovani c dea asupra armatei strivind plutoane întregi.ă

— Ce-i asta? se întreb c lug rul speriat.ă ă ăR sun alt detun tur îns mult mai aproape de Garconio. O nou coloan de fumă ă ă ă ă ă ă ă

se în l urmat de o ploaie de pietre, r sunar iar urlete.ă ţă ă ă ăArmata lui Cezar încearc s se retrag dar se produse o înv lm şeal de nedescrisă ă ă ă ă ă

pentru c ariergarda înainta.ăC lug rul trase o înjur tur . O lu la goan pe platou fugind c tre han. La cinci suteă ă ă ă ă ă ă

de paşi v zu un om care aprindea un fitil. A treia detun tur zgudui p mântul. Vuietulă ă ă ă mul imii era îngrozitor.. Un singur om masacra o armat întreab . Garconio, ridicândţ ă ă mâinile spre cer începu s blesteme. Omul din fa a lui era Ragastens... Asem n tor unuiă ţ ă ă titan, Ragastens f râmi a muntele pentru a f râmi a o armat ! A cincea explozie smulseă ţ ă ţ ă roci mari de granit din munte...

C lug rul privea r t cit şi nuă ă ă ă -i venea s cread . Îl v zu intrând în han. Se lu dup el.ă ă ă ă ă Ragastens, coborând sc rile, aprindea ultimul fitil. Deodat auzi un hohot de râs şiă ă -l v zuă pe Garconio. Ragastens era prins ca un şobolan în curs . Fitilul ardea, în câteva minute exă -plozia îl va îngropa de viu. Privi spre grilaj. Încearc să ă-l deschid . Prea târziu. Nu se maiă putea deschide decât cu cheia. C lug rul râdea, privind cum se zbate în cuşca z brelit .ă ă ă ă

— Ei drace, iată-te prins în propria- i capcan .ţ ăRagastens îi întoarse spatele.— Du-te dracului! ip Garconio fugind spre ieşire.ţ ă

162


Fitilul ardea încet, dup cel lalt grilaj. Era prins la mijloc. Va muri aiciă ă , prosteşte... şi Primevère!... Gândul c nă -o s-o mai vad îl îngrozi.ă

— Adio, Primevère! murmur el.ăAuzi paşi, apoi o lupt ce se d dea pe sc ri, înjur turi o bufnitur surd .ă ă ă ă ă ă— Spadacappa! url Ragastens, Spadacappa nuă -i r spunse. ăÎncerca ca un ciocan s sfarme încuietoarea grilajului. La a treia lovitur izbuti; Ragasă ă -

tens fugi spre sc ri. Atunci Spadacappa împinse o form ciudat neagr pe sc ri. Era Gară ă ă ă ă -conio.

— Iertare! ipa nenorocitul.ŢSpadacappa închise grilajul în urma lui şi ieşi din han dup Ragastens. Nu f cuser oă ă ă

sut de paşi c o explozie puternic cutremur tot muntele. Capul Stâncii se pr buşise înă ă ă ă ă defileu.

Spadacappa şi Ragastens priveau urm rile dezastrului. Din armata lui Cezar se aleă -sese praful. Câ iva fugari, speria i de moarte, mâncau p mântul fugind. Printre ei, pe unţ ţ ă cal negru, Cezar.

Ragastens ip spre el:ţ ă— La revedere, monseniore!... pe curând!Dar Cezar, luat de valul mul imii, nuţ -l auzi.Ragastens se-ntoarse spre omul lui.— Î i mul umesc, zise el strângându-i mţ ţ âna.— Ah, domnule, ce bestie scârboasă popa la!ă— Da... şi dac nu erai tu, zburam eu în locul lui... Dar cum de lă -ai v zut?ă— Din întâmplare. Dup ce exploziile au început s cutremure p mântul, la dou zeciă ă ă ă

de paşi am v zut bestia... vreau s zic pop ... Se n pustise ca un turbat.. eu dup el... Aă ă ă ă ă intrat în han... Eu. În spatele lui... şi am ajuns la timp... murea de râs... Am pus mâna pe un ciocan din buc t rie, am coborât scara... restul îl şti i.ă ă ţ

— Î i mul umesc, viteazul meu prieten. Miţ ţ -ai salvat de dou ori via a...ă ţ— Şi eu v datorez ceva! V sunt înc dator...ă ă ă— Unde e C pitan?ă— L-am legat colo-jos.— Bine! Îl duci la Monteforte.— Şi, dumneavoastr ?ă— Eu m întorc prin defileu.ăRagastens coborî spre defileu. Armata alia ilor se oprise. Mai întâi nu ştiur ce se peţ ă -

trece. Dar când ploaia de pietre c zu în defileu, când v zur stânci smulse din mun iă ă ă ţ pr v lindu-se peste armata lui Cezar, în eleser ... To i ipau, se strângeau în bra e; Monteă ă ţ ă ţ ţ ţ -forte era salvat, iar Cezar distrus. Un delir de bucurie se dezl n ui. Urale se ridicau spreă ţ cer şi mul umiri aduse necunoscutului careţ -i salvase.

Atunci se apropia Ragastens, coborând versantul dinspre han.— Ragastens! strig Giulio Orsini...ăNumele lui zbur din gur în gur . Şi când ajunse jos, nu avu timp decât s sar dină ă ă ă ă

şa. Mii de bra e se întindeau spre el. Mul imea îl aclam , ova iona şiţ ţ ă ţ -l arunca în sus, expri-nundu-şi recunoştin a şi admira ia pentru salvatorul Monteforteţ ţ -lui.

163

Michel Zévaco

Dup ce se mai linişti mul imea, Ragastens porni c lare al turi de Giulio Orsini şi al iă ţ ă ă ţ comandan i spre palatul Alma.ţ

"Contele Alma a murit, prin ul Manfredi la fel", îşi spunea Ragastens vis tor.ţ ăAjunser în fa a sc rii monumentale a palatului.ă ţ ăRagastens spera s-o vad pe Primevère. Dar nu îl întâmpin prin esa...ă ă ţ— Cavalere, zise Giulio Orsini, dumneavoastr v revine onoarea de a-i povestiă ă

prin esei Beatrix b t lia! Este suverana comitatului de acum înainte.ţ ă ăÎnconjurat de r zboinici, Ragastens urc scara de marmur , în timp ce mul imea ocuă ă ă ţ -

pa pia a cea mare din fa a palatului. Inimaţ ţ -i b tea s sar din piept. Clipa fericirii sale eraă ă ă aproape.

O femeie b trân , dam de companie a prin esei înainta spre ei.ă ă ă ţ— Domnilor, am veşti proaste... Prin esa Beatrix a disp rut!...ţ ă— A disp rut?...ă— Azi noapte, la dou ore dup plecarea contelui şi a prin ului.ă ă ţAm c utată -o peste tot. Nici urm de prin es ... Un singur ofi er care era de paz laă ţ ă ţ ă

poart spune c prin esa a ieşit din Monteforte...ă ă ţO linişte solemn se aşternu peste adunare. Ragastens nu în elegea... Apoi, deodat ,ă ţ ă

c zu leşinat, cu bra ele întinse...ă ţ

Capitolul LIV Fiul Papei

Cezar şi o parte din armata sa erau de dou zile în drum spre ă Tivoli, Trimisese papei o ştafet prin careă -i anun a înfrângerea. Num rul mor ilor era mare. R ni ii erau şi mai nuţ ă ţ ă ţ -meroşi... Regimente întregi dezertar . La prima oprire Cezar constat cu groaz c în jurulă ă ă ă s u mai avea 3 000 de oameni. Înfrângerea era cumplit : Cariera lui de c pitan invincibilă ă ă se încheiase. Toate visele lui se spulberaser . Şi culmea dezn dejdii, afl dup câteva zileă ă ă ă c ă Papa fugise la Caprera speriat de o r scoal mare.ă ă

Primi un bilet de la Lucre ia: ţ

"Imediat ce intri în Monteforte. Dă-mi veşti. Dup ce aranjezi acolo tot, vino la Capreă -ra. iŢ -am preg tit o surpriz pl cut "ă ă ă ă .

"Nebuna asta" gândi Cezar spera s cuceresc Mouteforte. Nu b nuieşte ce ne aşteapă ă -t !...ă

Veştile de la Roma erau ce în ce mai proaste. Poporul începea revolte.Într-o sear sosi de la Roma chiar şeful poli iei, marchizul de Rocasanta. Era ună ţ

des vârşit cunosc tor al vie ii publice. Avea un fler deosebit al catastrofelor precum şi ală ă ţ evenimentelor fericite care urmau s se produc şi avea şi marele talent de a fugi deă ă primele şi de a le întâmpina pe celelalte. Cezar, cunoscându-l bine, ştia c vizita lui nu preă -

164


vesteşte nimic bun. Şi într-adev r Rocasanta îi spuse c Roma este un butoi de pulbereă ă care va s ri în aer foarte curând. Mul imea se r scoal . Bande de ho i jefuiesc şi atac oaă ţ ă ă ţ ă -menii cinsti i. În optţ -zece zile, rebeliunea va fi o realitate. Oamenii îns nu sunt organiza i,ă ţ nu au conduc tori. Singurul mijloc de guvernare al rebelilor era arestarea în mas , conă ă -damn ri f cute la întâmplare, execu ii publice... Dar, mai spuse Rocasanta, de data astaă ă ţ lucrurile erau mult mai grave.

Cezar îl privea pe Rocasanta pieziş. Sim ea în vocea lui o ironie ascuns .ţ ă— Şi culmea, mai zise Rocasanta, Sanctitatea sa a g sit tocmai acum momentul să ă

plece la Caprera... Cerul m-a p zit de a judeca eu faptele Sfintelui-P rinte!ă ă— I-a fost fric , nuă -i aşa? Po i sţ ă-mi spui, marchize.Rocasanta f cu un gest de disperare. Cezar se învârtea în cort ca un leu în cuşc .ă ă

Poli istul îl cercet cu coada ochiului încercând sţ ă ă-i ghiceasc inten iile.ă ţ— Ce m sf tui i? întreb Borgia.ă ă ţ ă"Iată-ne şi aici" gândi marchizul.— Spune i, Rocasanta. Cunoşti cel mai bine situa ia. Nimeni nu poate sţ ţ ă-mi dea un

sfat mai bun, acum...— Monseniore, pot s v vorbesc pe şleau?ă ă— Î i ordon!ţ— Ei, bine iat ce cred eu: o singur autoritate ar mai putea ineă ă ţ -n frâu r scula ii, auă ţ -

toritatea religioas . Numai majestatea pontifical ar mai putea pleca frun ile prostimii. Ară ă ţ trebui monseniore, ar trebui un Pap care s intre în Roma cu mare ceremonie, înconjurată ă de mii de preo i de cardinali şi episcopia Dar întrţ -o asemenea ceremonie ne-ar trebui un tân r, nu un b trân neputincios şi bolnav! Un Pap tân r, puternic, îndr zne şi care subă ă ă ă ă ţ haina sa s poarte pumnalul gata să ă-l înfig în primul neobr zat care ar încerca s crâcă ă ă -nească!...

Vorbind astfel, Rocasanta îl privea pe Cezar în ochi. Acesta se f cuse p mântiu.ă ă— Da, ideea este mare şi îndr znea ...ă ţă— Iar dac acest Pap tân r să ă ă -ar întâmpla s fie şi un temut şi temerar c pitan, ală ă

c rui renume stârneşte respectul şi team , rebeliunea să ă -ar destr ma de la sine, iar pută -erea pontifical ar fi consolidat poate pentru mult vreme...ă ă ă

Cezar privi în ochii marchizului.— Şi vre i sţ ă-mi pun tiar ?ă— Da, monseniore, zise categoric Rocasanta. Este singurul mijloc de a salva situa iaţ

şi de a în buşi revolta.ă— Dar pentru a fi ales eu Pap , ar trebui ca tata s nu mai fie!... Niciodat conclavul...ă ă ă— Sau s moar ! zise Rocasanta hot rât. Miă ă ă -e martor Dumnezeu c miă -aş da şi via aţ

pentru s n tatea Sfântului P rinte... Dar... e b trân... marea nuă ă ă ă -i e prielnic ... nici aerul deă la Caprera...

Cezar nu-l asculta. În mintea lui s mân a paricidului prindea r d cini. St tu mult timpă ţ ă ă ă pe gânduri. Rocasanta aştept , în t cere. Cezar îşi ridic privirea şi şopti... Marchizul în eă ă ă ţ -lese: Alexandru al VI-lea era condamnat la moarte!

— Monseniore, zise el, cu o voce neutr , dac ave i vreun comision... mai deosebită ă ţ pentru Caprera, aş putea s v dau un om...ă ă

— Cine?

165

Michel Zévaco

— Un tân r pe care am putut să ă-l cercetez prin natura func iei meleţ , lectorul Sanc-tit ii Sale.ăţ

— Abatele Angelo? întreb Cezar neîncrez tor.ă ă— Da, monseniore, chiar el! Are o calitate pre ioas : Este ambi ios! Lua i un spiritţ ă ţ ţ

mediocru şi flutura ii prin fa a ochilor speran a de a ob ine titlul la care acesta sper în seţ ţ ţ ţ ă -cret. L sa iă ţ -l s întrevad posibilitatea de a se împodobi cu acest titlu. Hr ni ii vanitatea.ă ă ă ţ Acest om va fi creatura dumneavoastr . Ah! Monseniore, dac vre i s face i ceva, nuă ă ţ ă ţ alege i nici un devotat nici un duşman, lua i un ambi ios, lua iţ ţ ţ ţ -l pe abatele Angelo...

— Cred c ai dreptate, marchize! Dar abatele vrea s fie episcop?ă ă— Pentru început!— Din partea mea, nu v d nici o piedic .ă ă— Atunci, gr bi iă ţ -v , monseniore! Vă -am spus! Timpul ne preseaz . Roma se agit .ă ă

Trebuie s d m lovitura şi s v impune i mul imii fie prin admira ie, fie prin groaz .ă ă ă ă ţ ţ ţ ă— Unde e Papa? întreab Cezar. A r mas la Tivoli? Vre i s trec pe la el?ă ă ţ ă— Nu! M voi duce eu însumi la Tivoli. Întoarce-te direct la Roma... Cât timp po i s leă ţ ă

mai faci fa ?ţă— Câteva zile... Dar dac aş şti c evenimentul despre care am vorbit se va petreceă ă

în câteva zile, aş prinde for e noi. Câteva zvonuri bine lansate întrţ -un oraş h r uit şiă ţ dezmembrat pot schimba unele lucruri.

— Bine, marchize! Şi b nui i c voi avea şi eu o parte de câştig?ă ţ ă— Bineîn eles!ţ

Capitolul LV Abatele Angelo

Cezar Borgia încredin comanda trupelor unui b trân cavaler şi porni spre Tivoli cu oţă ă escort mic . A doua zi seara, ajunse. Dup ce ocup apartamentul tat lui s u trimiseă ă ă ă ă ă dup Angelo. Abatele nu avea decât dou zeci şi patru de ani, dar ar ta şi mai pu in. Eraă ă ă ţ galant, s ritor, pom dat, fardat, mereu la ultima mod , pus la patru ace. Avea o foră ă ă ţă fraged şi pl cut şi un aer de candoare care inspir încredere.ă ă ă ă

— Deci, ce p rere ai dumneata despre situa ia asta?ă ţAbatele Angelo tres ri. Niciodat Cezar nu vorbise cu el serios. Asistase îns de multeă ă ă

ori la consiliile familiale.— Monseniore... O atât de grav întrebare... eu...ă

166


— Oamenii inteligen i sunt rari... şi mai rari sunt servitorii devota i. Dumneavoastrţ ţ ă face i parte din aceştia: deci vorbeşte f r team .ţ ă ă ă

— Monseniore, cred c situa ia este disperat . Numai un eveniment neprev zut ară ţ ă ă putea s mai schimbe ceva. Şi ceea ce este mai grav este c Sfântul P rinte este întră ă ă -o stare de spirit atât de...

— Ştii c eşti foarte deştept, abate? Tot ceă -ai spus este drept... î i va sta bine episţ -cop...

Angelo se îmbujor şi mai tare.ă— Dac Dumnezeu şi Sfântul P rinte mi-ar da o diocez pentru mine, cred c ă ă ă ă Papa nu

s-ar c i niciodat !...ă ă— Din nefericire, tat l meu nu prea se gândeşte la dumneata!...ă— Este adev rat, monseniore!ă— Spuneai c un eveniment important ar putea îndrepta lucrurile. Despre ce fel deă

eveniment vorbeai?Abatele nu r spunse. Cezar se ridic şi se apropia de elă ă :— Ce crezi despre tata? întreab el?ăAbatele se înfior .ăÎşi ridic ochii spre interlocutorul s u şi, cu o voce slab , r spunse:ă ă ă ă— Papa este b trân,.. asta cred!ă— Spune-mi f r team ... ă ă ă— V-am spus totul: Papa este foarte b trân... E obosit. Domnia lui a fost glorioas ; deă ă

trei ori sfânta... dar l-a sec tuit...ă— Ce ai putea face pentru cel ce te-ar numi episcop?— Totul.— Dar numai Papa te poate numi, nu-i aşa? Dac eu aş fi Pap , teă ă -aş face episcop,

Angelo!Abatele în elese c nu mai e nimic de spus.ţ ă— Angelo, vrei s fii episcop şi mai târziu cardinal?ăAbatele se înclin pân la p mânt şi zise:ă ă ă— Aştept poruncile dvs., Sfinte P rinte!...ă— Bine, abate. Nu m-am înşelat.Cezar se aşeaz la mas şi începu s scrie. Dup ce termin , întinse scrisoareaă ă ă ă ă

abatelui.— Citeşte! Nu mai avem secrete, acum. Vei în elege ce aştept de la dumneata.ţAbatele începu lectura, cânt rind fiecare cuvânt!ă

"Drag sor ,ă ă

Am toat încrederea în abatele Angelo careă - i aduce aceast scrisoare şiţ ă - i va spuneţ de ce nu pot veni s te întâlnesc la Caprera. Sper totuşi s pot ajunge peste câteva zile.ă ă Cred c tata este s n tos, deşi miă ă ă -e team pentru el. Ultima oar când lă ă -am v zut mi să -a p rut bolnav şi nu v d o ieşire prea bun . Dac să ă ă ă -ar întâmpla vreo nenorocire, în ce-l priveşte, abatele Angelo m va preveni. Adio, scump sor . Abatele Angelo te va ajuta să ă ă ă-l

167

Michel Zévaco

îngrijeşti pe tat l nostru; miă -e team îns c medicamentele pe care le aduce nu vor reuşiă ă ă s vindece boala. Eu plec la Roma unde voi aştepta veşti de la tine.ă

Al t u frate, Cezar, duce de Valentinois"ă

Dup ce abatele citi scrisoarea, Cezar zise privinduă -l fix:— Nu-i aşa. Rosti cu un calm, înfricoş tor acest om ceă -şi condamna şi tat l la moarte,ă

c eşti de p rerea mea, c b trânul nu prea se simte bine?ă ă ă ă— L-am v zut de aproape pe Sfântul-P rinte şi sunt de aceeaşi p rere din p cateă ă ă ă— Câte zile crede i c ar dura?...ţ ăAbatele Angelo socoti în minte, timp de un minut:— Opt zile, cel mult.Înfricoş toarea întrebare a fiului papei şi r spunsul sinistru al abatelui se rostir înă ă ă

şoapt .ăTotul era aranjat, Cezar se duse la fereastr şi trase aer curat în piept. Apoi întorcână -

du-se spre abate!— Eu m întorc îndat în tab r . Vom porni spre Roma... Dumneata când pleci?ă ă ă ă— Mâine diminea .ţă— De ce nu acum?— Pentru c , monseniore, trebuie s m întâlnesc cu cineva careă ă ă -mi va da medica-

mente şi aceast întâlnire va fi la noapte.ă

Capitolul LVI Întâlnirea

Rosa Vanozzo, zis Maga, dup ceă ă -i p r sise pe Raphael Sanzio şi Rosita pe drumuiă ă Floren ei, se întoarse la Tivoli, în grota de sub Anio, de unde spiona vila papei.ţ

Mai multe zile trecur . Cum tr i în aceast perioad mama lui Cezar şi a Lucre iei? Ceă ă ă ă ţ gândea ea şi ce punea la cale?...

În tot acest timp Maga îşi f cuse spioni în vil , pe careă ă -i pl tea cu aur şi nestemate,ă preg tinduă -şi intrarea secret în vila papei, la timpul potrivit.ă

Într-o sear , pe când Cezar se preg tea s atace prin defileul Iadului, Papa, înso it deă ă ă ţ mai multe persoane se plimba prin împrejurimi. La întoarcere, se f cuse noapte. Abateleă Angelo, care-şi înso ise st pânul, ca de obicei, r mase la un moment dat în urma grupului,ţ ă ă vrând s culeag nişte ierburi. O umbr în spatele unei stânci îl pândea. Abatele r maseă ă ă ă împietrit de team . Ochii s i desluşir în întunericul nop ii silueta unei femei.ă ă ă ţ

Dup ce Borgia se îndep rt , femeia rosti câteva cuvinte:ă ă ă— Du-te Rodrigue... mergi liniştit şi senin în timp ce eu suf r... va veni şi oraă

r zbun rii.ă ă

168


Angelo nu f cu nici o mişcare. Îşi inu respira ia pân se îndep rt femeia. Apoi, porniă ţ ţ ă ă ă pe urmele ei. O v zu intrând în grot . În zilele urm toare o pândi mereu...ă ă ă

Într-o noapte, la pu in timp dup aceast întâlnire ciudat , abatele încerca s doarţ ă ă ă ă -m . Deodat tres ri, Auzi paşi uşori. Ieşi din camera sa şi z ri o siluet neagr careă ă ă ă ă ă mergea furiş pe lâng perete. Abatele r mase în uş nemişcat. Umbr se apropia, ajunseă ă ă ă lâng el. Angelo întinse mâna şi-o prinse de bra , o trase dup el în camer , închizând uşa.ă ţ ă ă

— Linişte! Altfel strig şi v denun !..ă ţAprinse o lumânare. Maga ap ru în lumin . Îl privea liniştit pe cel care se pusese înă ă ă -

tre ea şi Pap .ă— Lua i loc, zise el cu voce slab , avem ceva de vorbit... Ştiu c vre i sţ ă ă ţ ă-l omorâ i peţ

Sfântul P rinte... Un cuvânt şi pute i fi arestat . Acest cuvânt îns nuă ţ ă ă -l rostesc...— Atunci şi dumneata vrei să-l ucizi pe Rodrigo Borgia?— Nu! Nu-i doresc moartea, dac nu câştig nimic. Dar întră -o bun zi moartea papei ară

putea să-mi fie de folos...— Atunci, ce vrei de la mine?— S mai aştep i.ă ţ— Şi dac nu vreau sau nu pot?ă— Atunci am s strig, scol toat vila, vei fi prins şi executat ; vei muri f r s teă ă ă ă ă ă ă

r zbuni.ăRosa Vanozzo îl privi cu aten ie pe abate.ţ— Eşti tân r, zise ea, acum la vârsta asta sentimentele sunt puternice, domin ra iă ă ţ -

unea... Ce pasiune te st pâneşte?...ă— Ambi ia! r spunse Angelo.ţ ă— În eleg! Ai tr it în aerul otr vit de Borgia şi otrava iţ ă ă ţ -a intrat în sânge.— Sunte i hot rât s mai aştepta i?ţ ă ă ă ţ— Ani de zile am aşteptat, pot s mai aştept zile. Dar când va fi momentul?...ă— Am s v anun !ă ă ţ— Bine! Voi aştepta. Ştii unde m g seşti...ă ăDup aceast întrevedere, abatele se mai întâlni de câteva ori cu Maga, la cavern .ă ă ă— Papa nu mai e la Tivoli.— Ştiu, r spunse calm Rosa Vanozzo.ăPapa a plecat la Caprera la fiica lui. Armata lui Cezar a fost înfrânt ... La Roma suntă

mişc ri.ă— R zbunarea e aproape!... Întâmplarea lă -a salvat noaptea trecut . Binecuvântat fieă ă

aceasta, pentru c Rodrigo a putut s asiste la c derea imperiului s u! Dar acum, tinere,ă ă ă ă gr beşteă -te!...

Capitolul LVII Tatăl şi fiica

169

Michel Zévaco

Abatele Angelo se duse la Maga. Dup fa a lui nervoas , Maga ghici adev rul:ă ţ ă ă— A sosit clipa? zise ea cu r ceal .ă ă— Da... plec...— Vrei s spui c plec m.ă ă ăAngelo nu spuse nimic. O privea pe Maga încruntat cu mult aten ie. Rosa îi sus ineaă ţ ţ

privirea.— Ei bine?— Asculta i! A venit momentul, e adev rat. Peste opt zile Papa va muri. V jur... Darţ ă ă

ce vre i s face i dvs la Caprera?... R zbunarea va fi înf ptuit ... Da iţ ă ţ ă ă ă ţ -mi aceast ap peă ă care a i preg titţ ă -o... şi plec!

Maga ridic din umeri.ă— Eşti un copil, zise ea. Şi nu ştii ce înseamn r zbunarea. ă ă Eu nu vreau ca Papa să

moar ? Vreau să ă-l omor eu. Într-o zi pe când era tare bolnav, eu l-am salvat. I-am dat otr vuri s scape de duşmanii careă ă -l st teau în cale. Am f cut toate astea pentru a mi-lă ă p stra Vreau s fiu acolo.. Crezi c aştept deă ă ă -o via clipa asta pentru c dintr-o prostie sţă ă ă renun la r zbunare?ţ ă

Un hohot de râs dr cesc urm cuvintelor ei.ă ă— Eu, în elegi, eu voi v rsa otrava...ţ ă— M speria i! ă ţ gângavi abatele. Voi face aşa cum dori iţ…— Te vei supune ordinelor mele?— Da...— Atunci, s mergem!...ăPeste dou ore, o tr sur pleca din Tivoli în direc ia portului Ostia, port la mare, nuă ă ă ţ

departe de Roma, chiar la v rsarea Tibrului.ăZvonul dezastrului de la Monteforte îi produse papei, la Tivoli, o mare dezn dejde,ă

mai ales c nu se aştepta deloc la înfrângere... Chiar a doua zi porni spre Caprera unde-lă aştepta fiica sa, Lucre ia. C l tori patru zile pe mare. Lucre ia îl primi cu mare c ldur .ţ ă ă ţ ă ă Sosirea papei îns îi producea şi o nelinişte. Papa, b nuitor în ciuda oboselii, dori să ă ă viziteze palatul, chiar în ziua sosirii.

Castelul se afla pe malul m rii pe coasta dinspre Italia. Pe aici, era inaccesibil. Coastaă era stâncoas şi cobora pân în mare un perete abrupt, înalt.ă ă

Pe cealalt parte, dinspre p mânt, castelul era înconjurat de un şan adânc şi lat deă ă ţ doisprezece metri, plin cu ap . Nici pe aici nu se putea trece. B trânul Borgia fu mul umit:ă ă ţ

— Fiica mea eşti un excelent arhitect militar. Acest castel nu poate fi atacat. Nimeni nu poate intra, Lucre ia ob inuse cu ani în urm de la Pap insula Caprera în dar, care eraţ ţ ă ă desp r it de Sardinia printră ţ ă -un canal strâmt. În portul de la Ostia avea o goelet a ei, gataă de plecare în orice clip . Alt ambarca ie, mai mic , era ancorat pe coasta de est a ină ă ţ ă ă -sulei, în fa a Sardiniei. Lucre ia avea oricând posibilitatea s fug ... În caz de nevoie.ţ ţ ă ă

Papa, dup vizitarea castelului, fu condus întră -un apartament somptuos, unde Lu-cre ia adusese cele mai pre ioase lucruri şi bog ii de la Roma, Apartamentul avea vreoţ ţ ăţ dou sprezece camere. B trânul Borgia cercet cu aten ie încuietorile uşilor. Fu mul umită ă ă ţ ţ de tot îşi exprim dorin a s fie l sat singur; servitorii ce roiau în jurul s u ieşir imediată ţ ă ă ă ă .

— Fata mea, de ce ai venit aici? întreab îngrijorat când r mase numai cu Lucre ia.ă ă ţ— Tat , ştii doar c mai vin aici din când în când...ă ă

170


— Nu ai avut nici un motiv special pentru a te refugia la Caprera?— Nici unul, r spunse liniştit Lucre ia.ă ă ţ— Nu ştii ce se întâmpla?— Se întâmpla ceva?— Cezar a fost înfrânt, armata zdrobit , risipit . Roma se r scoal şi poate la ora astaă ă ă ă

conclavul îmi ia titlul...Lucre ia îl privi speriat .ţ ă— Va s zic , ai venit la Caprera de...ă ă— De fric , fata mea! ă o întrerupse b trânul.ă— Fric Tat , niciodat nă ă ă -ai cunoscut ce înseamn acest cuvânt...ă— Într-o zi, în oratoriul meu, la Vatican, un b rbat a refuzat propunerile mele... Cezară

a s rit să ă-l înjunghie! L-am oprit pe Cezar! Omul a evadat... a fost la Monteforte. El este cel care l-a distrus pe Cezar zdrobindu-i armata... Ragastens!

— O zi a fost de ajuns pentru ca acest popor, care tremura de frica mea, când a aflat înfrângerea lui Cezar... Lucre ia! Nu mai am încredere decât în tine... Ştii c întotdeaunaţ ă te-am iubit mai mult şi ai fost preferata mea! Acum vin la tine s m aperi. Ai să ă -o faci?

— Ah, tat , cum po i s teă ţ ă -ndoieşti?... Aici eşti în siguran deplin ... Nu trebuie s teţă ă ă temi de nimic... În ce-l priveşte pe Ragastens, r zbunarea ta nu e departe... O r zbunareă ă groaznic ...ă

— Oh! Dac ar fi cu putin !...ă ţă— Nu ai de ce s te temi. Voi trimite chiar acum pe cineva la Cezar. S vin aici?ă ă ăPapa se ridic .ă— Cezar? spuse el mânios şi speriat. Cezar?... Ah! Nu! Ştiu tot!... Printre cardinalii

care jinduiesc tiara papal , careă -mi vor moartea, printre seniorii care aşteapt şi dorescă tainic, c derea mea, cel care doreşte cel mai tare moartea mea este Cezar... Cezar vreaă să-mi ia locul... s fie Pap ... şi, dac vine aici, o s m omoare...ă ă ă ă ă

— Tat , te înşeli, î i jur...ă ţ— Lucre ia! strig b trânul îngrozit, jurţ ă ă ă-mi c nă -ai să-l chemi pe Cezar, aici!— Dac vrei, jur!ă— Du-te, acum. Vreau s m odihnesc... Mâine ai să ă ă-mi povesteşti cum vrei s teă

r zbuni pe acest b rbat. Lucre ia se retrase. Cum ajunse în camera sa, fa a ei îşi schimbă ă ţ ţ ă masca de mil şi tandre e filial .ă ţ ă

O or mai târziu un curier special pleca la Roma, pentru aă -i duce lui Cezar o scrisoare:

"Trebuie neap rat s vii la Caprera. Te aştept"ă ă .

Capitolul LVIII La noroc

171

Michel Zévaco

În acest timp Ragastens se topea pe picioare. Dar cum era un spirit vioi, trecu repede la ac iune. Dispari ia lui Primevèreţ ţ îi umbrise bucuria reuşitei. Începu s cerceteze serviă -torii prin esei pentru a g si un indiciu, o pist de plecare. Reuşi s afle de la un ofi er careţ ă ă ă ţ fusese de paz la poarta oraşului, în noaptea dispari iei prin esei, c Beatrix plecase cu oă ţ ţ ă c ru , dar nu ştia încotro. Credin a lui era c Primevère a fost r pit de Lucre ia Borgia.ă ţă ţ ă ă ă ţ Aşa c , refuz onoarea de a fi comandantul armatei aliate în lupta care urma... Giulio Orsiă ă -ni, care-i propusese înalta demnitate, îl în elese şi luându-şi r mas bun îi oferi lui Ragasţ ă -tens o adev rat avere şi o garnizoan pentru ap rarea oraşului.ă ă ă ă

Ragastens îl chem pe Spadacappa şiă -i d du ordin de a preg ti caii pentru o c l torieă ă ă ă lung .ă

În curând porni la drum, înso it de credinciosul Spadacappa. Orsini îi preg tise o surţ ă -priz . În momentul în care p şi pragul palatului Orsini, dou rânduri de solda i îi d deauă ă ă ţ ă onorul. Ragastens fu emo ionat de aceast aten ie. În aclama iile solda ilor şi ale mul imiiţ ă ţ ţ ţ ţ porni la drum, dep rtându-se în galop.ă

— Încotro mergem, domnule cavaler? îl întreb Spadacappa.ă— La noroc! r spunse Ragastens. Undeă -o da Domnul.Ragastens aflase numai direc ia în care pornise Beatrix. Porni deci pe acelaşi drum.ţ

Dup vreo or de mers, ajunser la o ferm retras . Pân aici nu întâlnise nici un han, niciă ă ă ă ă ă o cas . Desc lec şi se apropie de cas . În sala cea mare, o femeie r sucea lina. Ling eaă ă ă ă ă ă un copil de vreo 9-10 ani împletea trestie.

— Pace şi s n tate! zise Ragastens b trânei.ă ă ă— Pace şi s n tate! r spunse b trâna. Andea, du-te şi adu o ulcic cu vin pentruă ă ă ă ă

str inul pe care ni lă -a trimis Domnu'...— V mul umesc! Nu am nevoie de nimic... numai aş vrea s aflu ceva...ă ţ ă— Spune i, domnule, zise ranca şi dac pot şi v ajut cu ceva, am sţ ţă ă ă -o fac cu

pl cere.ă— A i v zut în ultimele nop i o femeie?ţ ă ţ— N-am v zut nimic! spuse femeia şi f cu semnal crucii.ă ăRagastens o cerceta. Ştia c oamenii de la ar dac spun vreo minciun , se închin ,ă ţ ă ă ă ă

pentru ca Dumnezeu să-i ierte şi s nuă -i pedepseasc ... Îşi d du seama c b trâna ştieă ă ă ă ceva...

— N-ai v zut pe nimeni trecând noaptea pe aici? N-a venit nimeni aici, la ferm ?ă ă— Nimeni... nimeni, domnule! zise b trâna şiă -şi f cu iar semnul cruciiă .— Ierta iţ -m , spuse el. Cu tot respectul pentru anii dumitale, dac nuă ă -mi spui ade-

v rul, voi folosi violen a. S-a produs o crim pe teritoriul contelui Alma. Dac nuă ţ ă ă -mi spune i adev rul, chiar astţ ă ă-sear ve i fi arestat împreun cu to i ai casei.ă ţ ă ă ţ

— Doamne, Isuse, ai mil de mine!... Cum s fac? Neă ă -a amenin at cţ u moartea...— V jur c nu o s se întâmple nimic r u dac spune i adev rul.ă ă ă ă ă ţ ă— Da, domnule... a venit aici o doamn , acum câteva zile...ă— Cine era?— Nu ştiu.. Adev rat v spun... Neă ă -a rugat să-i g zduim aici o tr sur şi patruă ă ă

solda i... şi neţ -a pl tit bine...ă— Continuă!...— Ne-a cerut să-i l s m sala asta pentru o noapte... Neă ă -a dat al i bani...ţ

172


— Şi apoi?— A venit aici ieri noapte.— Singur ?ă— Nu... Cu alt doamn ...ă ă— Termin ! Ce să -a întâmplat?— Am auzit c vorbeau... apoi au intrat solda ii, au luată ţ -o pe doamna cea tân r ... Aă ă

suit-o în tr sur şi au plecat cu to ii...ă ă ţ— În ce direc ie?ţ— Spre poalele muntelui...Ragastens nu mai auzi nimic, ieşi gr bit şi s ri pe cal.ă ă— Lucre ia! morm i el înciudat.. A r pitţ ă ă -o!... Am iertat-o de dou ori! Dar acum,ă

gata!...

Capitolul LIX Giacomo

Ragastens porni pe urmele Lucre iei pân la poalele mun ilor. De aici nu era decât unţ ă ţ drum pentru c ru e şi tr suri. Din loc în loc, un han, o ferm apoi pornea gr bit.ă ţ ă ă ă

Când ajunser în câmpie pierdur orice urm . Mai multe drumuri se încrucişauă ă ă acum... Nenorocit, Ragastens se opri la umbra unor plopi şi povesti lui Spadacappa toată nenorocirea s . Spadacappa asculta, sorbinduă -i cuvintele. Din când în când, pe fa a lui seţ zugr vea ura.ă

— Da, femeia asta e turbat ! zise el dup ce cavalerul sfârşi povestea. Are pe dracu'ă ă în ea!...

— Da, aşa e! Ce p rere ai... Unde să -o fi ascuns?— Nu ştiu, domnule, dar cred c la Roma am putea afla câte ceva... Ştiu c e primejă ă -

dios pentru dumneavoastr ...ă— S mergem! Sfatul t u e bun.ă ă— O clip , domnuleă . L sa iă ţ -m s v duc eu undeva unde vom fi în siguran . În acestă ă ă ţă

timp eu voi intra în oraş şi jur c voi afla ceva.ăRagastens d du din cap, în semn c accept propunerea şi pornir la trap spreă ă ă ă

Cetatea Etern . Dup patru zile, ajunser la poarta Romei. Era sear . Ragastens fu mirată ă ă ă de spectacolul ce i se oferea: lumea forfotea pe str zi, geamuri sparte la Palatul Riant. Staă -tuile care ornau vestibulul erau r sturnate, sparte... Oraşul avea un aspect straniu. Oaă -meni înarma i mergeau în grupuri pe str zi, grupuri din ce în ce mai numeroase şi maiţ ă g l gioase spre mijlocul cet ii.ă ă ăţ

— Ce zici de asta, Spadacapa?— Cred c oamenii să -au cam s turat s fie c lca i în picioare şi inu i în robie deă ă ă ţ ţ ţ

prin ii ştia...ţ ă

173

Michel Zévaco

F cur un ocol şi ajunser la hanul "Frumosul Jams". Bartolomeo v zându-l pe Ragasă ă ă ă -tens r mase câteva clipe mut.ă

— Domnul cavaler de Ragastens! murmur el.ă— Chiar eu, drag domnule Bartolomeo... De ce te mir venirea mea?...ă ă— Oh, nu... nu m mir... Când m gândesc îns c bandi ii ştia de Borgia au înă ă ă ă ţ ă -

dr znit s v condamne Dar în sfârşit... Ce onoare pentru mine!... Tr iasc Dl. de Ragasă ă ă ă ă -tens. Duşmanul lui Cezar Borgia!...

Hangiul ar fi continuat să-şi trâmbi eze entuziasmul, dac Ragastens nu lţ ă -ar fi prins de ureche.

— Meştere, ascult aici, dac mai urli numele meu, î i tai urechea asta.ă ă ţHangiul se potoli pe loc.— Şi dac spui cuiva c m aflu aici, i le tai pe amândou .ă ă ă ţ ă— Nimic, n-am s spun nimic.ă— Atunci r mânem prieteni. Duă -m în camera care d spre Tibru...ă ă— Nu! O s v dau cea mai frumoas camer din han, camera prin ilor.ă ă ă ă ţRagastens nici nu vrea s-aud de aşa ceva. Deci, îşi ocup camera, plin de amintiri,ă ă ă

care-i asigura şi fuga în caz de pericol.Din prima sear , Spadacappa şi Ragastens începur cercet rile. Dup opt zile nuă ă ă ă

aflaser nimic. Ragastens sim ea c înnebuneşte.ă ţ ăÎn tot acest timp, r scoala romanilor îşi urma cursul: poporul asedia acum palatulă

Saint-Ange. A noua zi, Ragastens, trecând prin fa a Palatului Riant, se întâlni cu intendenţ -tul, b trânul Giacomo.ă

— Oh domnule, ce fericit sunt s v v d!...ă ă ă— Unde iţ -e st pâna? întreab Ragastens violent. Vorbeşte!... Ori, pe to i dracii...ă ă ţ— Nu trebuie s m amenin a i. Eu v sunt prieten fiindc ştiu pe cine c uta i... V-amă ă ţ ţ ă ă ă ţ

c utat la Monteforte... Nu vă -am g sit... şi mă -am întors la Roma...— Dar de ce m c utai? De unde veneai?ă ă— Domnule, am fost cu seniora Lucre ia la Monteforte şi v c utam s v previn deţ ă ă ă ă

ce punea ea la cale... Am auzit-o vorbind cu fratele ei... şi mi s-a f cut fric şi scârba...ă ă— Cam târziu, probabil s-a r zbunat deja, zise Ragastens... Po i să ţ ă-mi spui unde e Lu-

cre ia, acum?ţ— La Caprera, domnule, la castelul ei!— Eşti sigur?— Da, fiindc trebuie s m duc la ea.ă ă ă— Vom merge împreun !ă— S meră ge i la Caprera?ţ !?...— Chiar ast sear pornesc la drum!ă ă— Ah! Domnule, dumneavoastr nu şti i nimic despre Caprera!...ă ţ— Iar dumneata nu ştii c Lucre ia miă ţ -a r pit iubita!...ăRagastens nu putu s continue. Se arunc pe pat, cu capul în perne şi plânse c ună ă ă

copil. Spadacappa îl conduse pe Giacomo.— Să-l l s m s plâng , o să ă ă ă ă-i fac bine...ă

174


Capitolul LX Portul Ostia

În momentul în care Ragastens îşi lua r mas bun de la Giacomo, acesta îi spuse!ă— Orice v-aş spune, pentru a v r zgândi şi a v întoarce din drum ar fi inutil Şi euă ă ă

merg la Caprera să-i fac un serviciu signiorei Lucre ia...ţ— Hai cu noi.— Signora ar afla imediat şi planul dumneavoastr ar da greş. Dar, iat ce voiam să ă ă

v spun!... La stânga castelului, cum mergi dinspre mare, la un sfert de leghe sunt câtevaă cabane de pescari. Intra i în a treia caban şi spune i c veni i din partea lui Giacomo şiţ ă ţ ă ţ ve i fi bine primi i. Oriunde vţ ţ -a i duce în alt parte, ve i fi denun at.ţ ă ţ ţ

Ragastens, dup ce mul umi b trânului îşi lu r mas bun şi plec spre Ostia, la câteă ţ ă ă ă ă -va leghe de Roma. Ajunse în plin noapte în port. Trebuia să ă-şi petreac noaptea la Ostia.ă C ut cu privirea un han, dar toate luminile erau stinse!ă ă

— Ne vom petrece noaptea, afar ?ă— Domnule, dac m urma i, am s v g sesc un ad post.ă ă ţ ă ă ă ă— Cunoşti Ostia?— Da Domnule. Chiar am dormit aici, pe vremuri,.. Cunosc şi nişte marinari...Spadacappa îl conduse pe cavaler pân la o c su s r c cioas , ale c rei ferestre şiă ă ţă ă ă ă ă ă

jaluzele erau închise cu grij . B tu în uş şi le deschise uşa cineva, Spadacappa îi şoptiă ă ă ceva la ureche şi imediat fur pofti i în untru.ă ţ ă

— Du caii la grajd, zise st pânul casei unui servitor.ăSala în care intr era mobilat cu mese lungi şi scaune, b nci. Pe mese erau c ni deă ă ă ă

tabl , bocaluri. Pe b nci marinari şi fete. Când nou veni ii ap rur , toat adunarea t cu;ă ă ţ ă ă ă ă patronul f cu nişte semne ciudate şi oaspe ii tavernei îşi reluar conversa ia.ă ţ ă ţ

Spadacappa şi Ragastens se aşezar la o mas şi imediat li se aduse o ulcea cu vin şiă ă nişte c ni.ă

— Mi-ai spus c aici vom g si pe cineva s ne duc la insul .ă ă ă ă ă— Ave i r bdare, domnule... Mai întâi trebuie s şti i c nici un marinar nu sţ ă ă ţ ă -ar înc-

umeta s ne duc la Caprera.ă ă— De ce?— Pentru c doamnei Lucre ia nuă ţ -i plac curioşii şi, fiind o femeie grijulie, ea ar tat ceă

se poate întâmpla unui nepoftit.— Şi, atunci, ce facem?— Aştept m. În mai pu in de zece minute to i marinarii de aici vor afla c mergem laă ţ ţ ă

Sardinia. Îl cunosc bine pe patron. E suficient să-i şopteasc unuia... Va fi greu s alegem.ă ă— S aştept m, atunci!ă ăŞi, într-adev r, nu aşteptar mult. Un marinar b trân, cu barba c runt se apropie,ă ă ă ă ă

leg nându-se şi f r s fi fost invitat, se aşez la masa lor, umplu o can cu vin şiă ă ă ă ă ă -o d duă peste cap.

— Sunt patronul lui "Stella", o corabie uşoar care zboar ca o rândunic , m cheamă ă ă ă ă Guiseppa.

175

Michel Zévaco

Ragastens îl salut prin înclinarea capului.ă— Şi, va s zic , p mântul v sfârâie sub t lpi, ă ă ă ă ă ăăă… Şi nu v-a i sup ra s vede i ceţ ă ă ţ

mai e prin Sardinia?— Corect.— Atunci, dac v las inima, v iau pe Stella. Ridic m ancora la patru, diminea a...ă ă ă ă ă ţ

Câte doi duca i pentru fiecare... Un ducat la plecare, unul la sosire..ţ— Îmi convine spuse Ragastens.— Bine! Nu uita i: ora patru.ţ

Capitolul LXI Vasul "Stella"

Pe la ora trei Spadacappa şi Ragastens ajunser în port şi g sir repede vasulă ă ă "Stella". La patru ridicar ancora. Guiseppo se apropie de ei, pu in încurcată ţ :

— Am uitat s v spun ceva... În drum o s facem o oprire. Nu trebuie s v nec ji i.ă ă ă ă ă ă ţ Pornim apoi direct spre Sardinia!

— Unde v opri iă ţ— Numai câteva minute. Atât cât s debarc m pe cineva la Caprera... apoi plec mă ă ă

imediat!— Ve i acosta la Caprera?ţ— Nu v fie team . R spund de tot. Nu e nici o primejdie. L s m doi c l tori...ă ă ă ă ă ă ăInima lui Ragastens b tea cu putere. Obrajii îi ardeau. Guiseppo remarc această ă ă

emo ieţ :— Nu v fie team de nimic! Cei doi c l tori nu sunt primejdioşi.ă ă ă ă— Şi merg la Caprera?— Da. Au venit asear . Sunt la bord.ă— Unde sunt?— În cabinele pe care le-am preg tit pentru ei... Dar nu v sup ra i...ă ă ă ţ— Oh, nu!... dimpotriv .ăGuiseppo îl privi pe cavaler cu uimire. Nu mai în elegea nimic. Dar nu spuse nimic.ţ

Ragastens era uluit.— Unde e cabina mea?— Acolo... Coborâ i pe sc ri a asta... O s g si i câte un hamac pentru fiecare, dacţ ă ţ ă ă ţ ă

vre i s v odihni i.ţ ă ă ţAm mare nevoie de odihn ... Dar, nu cred c trebuie s v spun c nă ă ă ă ă -aş vrea ca

prezen a mea s fie cunoscut ...ţ ă ă— Am în eles!ţRagastens şi Spadacappa coborâr s se odihneasc .ă ă ă— Spadacappa, sunt doi pasageri la bord.— Ştiu tot. Am tras cu urechea.

176


— Coboar la Caprera!...ă— Foarte bine! Avem o ocazie bun ...ă— Spadacappa, trebuie s afl m neap rat cine sunt cei doi.ă ă ăSpadacappa, tot c utând prin c m ru a în care se aflau, îşi g si o bonet frigian şi oă ă ă ţ ă ă ă

c maş alb ... pe care şiă ă ă -o prinse cu un brâu roşu. În aceast inut , Spadacappa îşi asigă ţ ă -ur st pânul c va afla negreşit cine sunt cei doi...ă ă ă

Mai mult de dou ore Spadacappa, îmbr cat ca un adev rat lup de mare, încearc să ă ă ă ă afle ceva. Pândi, d du târcoale, ascult ...ă ă

În sfârşit se întoarse la Ragastens.— Nu aveam de ce s ne temem. Am recunoscut b rbatul! Este un abate din casa paă ă -

pei, abatele Angelo; femeia e b trân ... vreo guvernant deă ă ă -a Lucre iei.ţ— Nu vorbesc?...— Deloc.Se apropiaser de Caprera.ă— Nu ancora i? întreab Ragastens.ţ ă— La noapte.— A... noaptea! se gândi Ragastens. Cei doi nu vor s fie v zu i?ă ă ţSoarele apusese. Înc dou ore se plimb prin fa a insulei. Când se l s întunericul oă ă ă ţ ă ă

barc îi conducea pe cei patru pasageri la Caprera. Ragastens se în elese cu Guiseppoă ţ ― pentru câ iva duca i, patronul "Stellei" se oferi bucuros sţ ţ ă-i duc pân la cabana deă ă pescari. Cavalerul îi mai ceru să-l aştepte peste câteva zile...

— Ce fac cu caii dumneavoastr ?ă— Îi laşi la bord.Apoi, urmat de Spadacappa, Ragastens coborî din barc pe o plaj strâmt . Escală ă ă -

adar faleza stâncoas şi g sir un drum ce str juia rmul m rii. Pornir repede la pas.ă ă ă ă ă ţă ă ă Curând ajunser întră -un c tun de pescari, care avea vreo dou sprezece cabane.ă ă

Ragastens o c uta pe cea pe care Giacomo iă -o descrisese. C su a era luminat , sină ţ ă -gura din tot c tunul de altfel. B tu la uş . Un b rbat cu un felinar în mân , deschise.ă ă ă ă ă

— Ce dori i? întreab moroc nos.ţ ă ă— Venim din partea lui Giacomo!— Intra i. Ve i întâlni şi pe cealalt persoan , care vine tot din partea lui.ţ ţ ă ăRagastens şi Spadacappa intr în c su a pescarului.ă ă ţLâng sob , deşi nu era f cut focul, o b trân st tea ghemuit . Spadacappa îl prinseă ă ă ă ă ă ă

pe Ragastens de mân şiă -i şopti:— E b trână a care a c l torit cu noi.ă ă— Maga!

Capitolul LXII Aripa morţii

177

Michel Zévaco

Alexandru Borgia tr ia în castelul fiicei sale ca un condamnat. B trânul, atât de eneră ă -gic, suferise o depresie puternic . În fiecare sear , înainte de a se culca se încuia cu toateă ă z voarele. Nu dormea de dou ori în aceeaşi camer .ă ă ă

Pu in, câte pu in, Începea sţ ţ ă-şi revin . Lucre ia îl liniştea spunându-i c nimeni nuă ţ ă poate intra în castelul ei, atât de bine p zit.ă

Într-o bun zi b trânul îşi lu inimaă ă ă -n din i şi ieşi singur în gr dina castelului şi r maseţ ă ă pân noaptea. Îi pl cea s se plimbe seara, singur cu gândurile lui.ă ă ă

Într-o sear pe când se plimba liniştit prin gr dina castelului, aplecându-se şiă ă culegând flori, se aşez pe o banc şi trase adânc în pl mâni aerul tare al nop ii parfumată ă ă ţ de mirt, trandafiri şi alge marine. Sim ea liniştea coborându-i prin vene.ţ

Deodat , îns , o sudoare rece îi înghe spatele, spaima îi cuprinse mintea şi inim !ă ă ţă ă La cap tul unei alei o fantom venea spre el... Era fantoma unei femei... Rochia lung ,ă ă ă alb flutura deasupra pietrişului de pe alee... O eşarf alb îi acoperea fruntea... Luna îi luă ă ă -mina fa a trist şi frumoas .ţ ă ă

— Honorata! şopti b trânul, cu groaz . ă ăNu se mai putu mişca. Frica îl paralizase. Era înm rmurit de aceast apari ie.ă ă ţFantoma se apropia încet, parc plutind. Vru s strige. Sunetele însă ă ă-i r maser înă ă

gât. Fantoma se apropie de el... mai mult. Trecu prin fa a lui şi rochia îl atinse...ţCu ochii ieşi i din orbite Papa o urm rea... Fantomţ ă a se îndep rt încet, apoi disp ru...ă ă ă

B trânul scoase un ip t şi c zu leşinat. Când îşi reveni, fata lui şi servitorii erau lâng el.ă ţ ă ă ă— Ce ai, tat ? întreb Lucre ia îngrijorat .ă ă ţ ăB trânul nu spuse nimic. Se gr bi s ajung în apartamentul s u sus inut de doi serviă ă ă ă ă ţ -

tori, Când r mase numai cu Lucre ia vorbi plin de groaz :ă ţ ă— S-a sfârşit fata mea; bâigui el.— Tat , ce să -a întâmplat?— S-a sfârşit!... Gata... s-a sfârşit, î i spun!... Aripa mor ii mţ ţ -a atins ast sear !...ă ăFantoma alb , careă -l b gase în sperie i pe b trânul Borgia disp ru pe aleile gr dinii,ă ţ ă ă ă

în timp ce Lucre ia, ajutat de servitori îl conducea pe tat l s u în apartamentul lui. Ceiţ ă ă ă care o cunoscuser pe contesa Honorata, moart prin otr vire de c tre Papa, v zând fană ă ă ă ă -toma ar fi jurat c este ea reîncarnat în tân ra în alb.ă ă ă

Fantoma nu era altcineva decât Beatrix, Primevère, fiica contesei Honorata de Alma... St tea de mai multe zile închis în aripa dreapt a castelului. Din când în când primeaă ă ă vizita Lucre iei... Aceasta o amenin a cu venirea lui Cezar... Întrţ ţ -o bun zi, Lucre ia izbită ţ ă de asem narea lui Beatrix cu mama ei se gândi c ar putea s se foloseasc şi de asta...ă ă ă ă Planul ei era simplu: Beatrix nu va primi decât o rochie alb şi i se va permite o plimbareă prin gr dina, seara.ă

În primele seri. Dup ce i se permisese plimbarea, Beatrix nu ieşi. Pân la urm , îns ,ă ă ă ă nu rezist tenta iei...ă ţ

Capitolul LXIII Un lector bun

178


Lucre ia ascuns dup frunzele unor arbuşti, v zuse şi auzise tot ce se petrecuse înţ ă ă ă gr din . Îl auzise pe b trân şoptind numele ă ă ă contesei Alma, Honorata, v zuse spaima ceă -l cuprinsese la apari ia lui Beatrix; se bucura de reuşita ei.ţ

Acum f cea eforturi, aparente, de aă -l linişti pe b trân.ă— Dar ce ai tat ? Ce ai v zut?... Cum po i s te laşi prins de halucina ii?ă ă ţ ă ţ— Da, ai dreptate, fata mea... r spunse b trânul, careă ă -şi revenea încet, încet; această

spaim nu este demn de un Borgia... Dar, spuneă ă -mi, crezi c mor ii ar putea ieşi dină ţ morminte Spune, Lucre ia!... Nu m l sa aşa... Spuneţ ă ă -mi? Oh... F lumin ! S fie lumină ă ă ă mult lumin ! Aprinde toate sfeşnicele... Uite... vezi acolo... umbrele se mişc !...ă ă ă

B trânul era speriat. Liniştit , Lucre ia aprinse luminile...ă ă ţSt tu lâng el, de veghe, pân târziu în noapte. În sfârşit b trânul adormi. Avea ună ă ă ă

somn agitat: gemea, suspina, se zvârcolea în pat, sudoarea-l sc lda... Lucre iaă ţ -l privea cu zâmbetul ei malefic... iar dac b trânul ar fi v zută ă ă -o s-ar fi speriat şi mai tare...

Când se întoarse în apartamentul ei, un valet o anun a c are un oaspete din Italiaţ ă .— Când a venit?— O jum tate de or s fi trecut...ă ă ă— Vine din Italia?— Din partea monseniorului Cezar.Lucre ia avu o exclama ie de bucurie. Câteva clipe mai târziu st tea de vorb cuţ ţ ă ă

abatele Angelo.— Când a i venit, drag Angelo?ţ ă— Acum o or , signora. Am venit pe jos.ăAngelo scoase din pelerina s o scrisoare şi iă -o înmân Lucre iei.ă ţ— Monseniorul Cezar, duce de Valentinois şi Gandie, m-a îns rcinat s v aducă ă ă

aceast scrisoare şi s v-o dau în mân .ă ă ăLucre ia citi scrisoarea. Apoi îl privi atent şi îndelung pe Pap . Se aşez şi citi înc oţ ă ă ă ă

dat , cuvânt cu cuvânt rândurile de la Cezar. Se uit înc o dat la Angelo neîncrez toare.ă ă ă ă ă"Cum a putut Cezar s aib încredere în descreieratul acesta"ă ă ― gândi ea.Apoi, cu voce tare:— Cunoaşte i con inutul acestei epistole?ţ ţ— Da, doamn ! Şi con inutul şi sensul...ă ţVocea abatelui devenise hot rât şi dur . Lucre ia îl privi cu uimire. Acesta îns , conă ă ă ţ ă -

tinu :ă— În cazul în care nu sunte i de acord cu con inutul scrisorii, doamn , voi pleca înapoiţ ţ ă

mâine diminea pentru aţă -l anun a pe monseniorul Cezar. Dar dac , aşa! Cum am speratţ ă cu to ii şi dumneavoastr a i constatat c s n tatea Sfântului P rinte e cam şubred , vaţ ă ţ ă ă ă ă ă trebui s lu m m suri urgente... Eu trebuie s m gândesc să ă ă ă ă ă-mi iau în primire respons-abilitatea de episcop, pe care fratele dvs. mi-a promis-o.

Acum Lucre ia în elegea. R spunse cu gravitateţ ţ ă :— Drag Angelo, nu te cunoşteam... Trebuie s mai st m de vorb ... mai târziu...ă ă ă ă

Cred c merita i mai mult decât atât.ă ţ

179

Michel Zévaco

— Aşa cred şi eu, doamn , zise cu r ceal Angelo. Pân atunci, trebuie s ne ocup mă ă ă ă ă ă de scopul vizitei dvs. la Caprera... Lua i loc... aici, lâng mine.ţ ă

Convorbirea lor se purt în şoapt şi dur foarte mult.ă ă ăC tre prânz, Lucre ia se duse la tat l s u. Era ora la careă ţ ă ă -l vizita de obicei. Lucre ia seţ

interes de s n tatea sa, îi schimb pernele de sub picioare...!ă ă ă ă— Tat , am o surpriz pentru tine.ă ă— Care? întreab Papa, nemul umit.ă ţ— Nu ave i pe nimeni care s v citeasc şi asta v sup r ...ţ ă ă ă ă ă ă— Mi-ai g sit un lector bun?... Of, de ce nu mă -am gândit s -l aduc şi pe Angelo laă

mine?— Nu numai c iă ţ -am g sit unul bun,... am trimis un mesager la abatele Angelo, penă -

tru a-i spune s vin aici...ă ă— Ah, tu eşti mângâierea mea, Lucre ia!... Şi când va sosi Angelo?ţ— A şi sosit, tat !ăÎn acelaşi timp, Lucre ia sun dintrţ ă -un clopo el. Abatele Angelo intr şi îngenunche înţ ă

fa a b trânului care f cu gestul unei binecuvânt ri.ţ ă ă ă

Capitolul LXIV Ghicitoarea

Dup cum am v zut, Giuseppo, patronul vasului "Stella" o debarcase pe Rosa Vanoză ă -zo şi pe abatele Angelo la o leghe dep rtare de castelul Luere iei. Amândoi pornir spreă ţ ă castel. Trecând prin c tunul de pescari, Rosa Vanozzo se opri.ă

— La cabana asta m vei g si, când va veni timpulă ă . Eu r mân aici.ăAbatele porni mai departe, în noapte...În cabana pescarului, prieten cu Giacomo, Spadacappa o recunoscu pe b trâna de laă

bordul "Stellei", iar Ragastens recunoscu în ea pe binef c toarea Fornarinei şi Magaă ă -l re-cunoscuse pe Ragastens!

— Nu m recunoaşte i? ă ţ o întreab Ragastens, apropiinduă -se de ea.— V recunosc.ăŞi rosti cuvintele cu o voce mai blând . Ragastens era cel care o salvase pe Rosita.ă

Maga nu uitase... îl privi lung, apoi:— Şi dumneata suferi...— De unde şti i, doamna?ţ

180


— Mi-am dat seama înc din cavern Arivo, când iă ă ţ -am v zut chipul.. iă Ţ -am urât s fiiă fericit... V d c urarea mea nu să ă -a îndeplinit... Am aflat apoi de la un abate ce a i f cut laţ ă Monteforte... L-ai înfrânt pe Cezar... şi asta dup ce el î i oferise o situa ie frumoas . Penă ţ ţ ă -tru mine totul e clar; o iubeşti pe tân ra contes ...ă ă

Ochii femeii se însufle iser . Ragastens era uluit: Rosa Vanozzo ştia tot!ţ ă— Ai venit aici dup ea?...ă— Da, doamn , am venit la Caprera cu speran a de a o reg si...ă ţ ă— iŢ -e team c Lucre ia a omorâtă ă ţ -o? Linişteşte-te în privin a asta.ţ— Ce vre i s spune i?... Şti i ceva?ţ ă ţ ţ— Nu ştiu nimic, spuse Maga! Presupun, asta-i tot!— Dar, spune-mi, o cunoşti bine pe Lucre ia? Sunte i în rela ii strânse?ţ ţ ţ— Oh, din nefericire...— Lucre ia te iubeşte? Poate, doamn ...ţ ă— Sunt sigur , acum. Lucre ia se r zbun fiindc a fost respins . Se r zbun .ă ţ ă ă ă ă ă ă— E foarte adev rat! Maga zâmbi cu triste e.ă ţ— O cunosc bine pe Lucre ia! zise ea.ţ— Dar ce spunea i, doamn ? C Lucre ia nu a atentat la via a lui Beatrix? De undeţ ă ă ţ ţ

şti i?ţ— iŢ -am spus doar c o cunosc pe Lucre ia. Nu numai dorin a de a suferi dumneata ciă ţ ţ

şi cea de a-şi tortur rivala cu rafinament o împiedic să ă -o omoare. Moartea ar fi prea uşoar ... Obişnuit cu crimele nu mai consider moartea o pedeaps grav . Ea nu ucideă ă ă ă ă decât pentru a trece un obstacol. Dar dac e vorba de r zbunare, Lucre ia se teme deă ă ţ moartea victimei.

Ragastens o prinse pe b trână ă de bra :ţ— De unde o cunoşti atât de bine?— Este fiica mea!— Fiica dumneavoastr ?ă— Da, fata mea Am fost o mam monstruoas dac am adus pe lume dou flagele!ă ă ă ă

Cezar şi Lucre ia Borgia!...ţRagastens, tulburat de m rturisirea b trânei, de mil , uit pentru o clip de propriaă ă ă ă ă

lui durere.— Eşti bun, îi zise Maga, când îşi reveni. Te-am judecat bine. Nu m-am înşelat... Apoi

se ridic , vrând s p r seasc locul.ă ă ă ă ă— Nu de moarte trebuie să- i fie team pentru logodnica ta... ci de...ţ ă— De ce?— Lucre ia iţ -a scris lui Cezar... Şi Cezar, la ora asta, s-ar putea s fie pe drum... ăMaga ieşi.

Capitolul LXV Borgia se linişteşte

181

Michel Zévaco

Trecuser câteva zile de la venirea abatelui Angelo la Caprera. Lucre ia aştepta cuă ţ ner bdare s vin Cezar. Pentru ea, ca şi pentru fratele ei, b trânul Borgia eraă ă ă ă condamnat! Totuşi, ea aştepta...

Angelo îi explicase planul s u. Trebuia să -o aduc pe b trâna vr jitoare în castel.ă ă ă Odat ajuns în camera lui, ar şti ea ce s fac .ă ă ă ă

Lucre ia hot rî sţ ă ă-i lase mâna liber lui Angelo.ăPrima grij a acestuia era s câştige încrederea papei. Mul umit eforturilor sale,ă ă ţ ă

Papa, deşi înc schimba camerele de culcare, încuia uşile cu trei z voare, nu se mai temeaă ă de n luci... Seara ieşeau chiar din castel. Se plimbau pe falez ...ă ă

Veştile care veneau de la Roma erau mai bune. R zmeri a care începuse dup înfrână ţ ă -gerea lui Cezar, se potolea de la sine... Papa îşi f cea socoteal de a se întoarce curând laă ă Roma. Îi împ rt şi abatelui toate speran ele sale, planurile de viitor, ambi iile sale.ă ă ţ ţ

— Niciodat nu a i ar tat aşa de bine, Sanctitatea Voastr ...ă ţ ă ă— Marea, vezi tu... Ce linişte e aici!... Da, Angelo, de câteva zile m simt mai bine... şiă

asta mul umit fiicei mele... M-a încurajat tot timpul... Dar nu e numai asta. Angelo... Cândţ ă am venit aici eram tare am rât şi speriat... Aş fi vrut să ă-i pedepsesc foarte aspru pe rebe-li.. Tortur , moartea îngrozitoare... Acum, sunt gata să ă-i iert... Să-i iert pe to i... E aşa deţ bine s po i ierta...ă ţ

Apoi vorbi în şoapt :ă— Şi dac eu îi voi ierta pe ei poate îmi voi pl ti p catele.ă ă ăÎn acel moment, pe malul m rii se z rea foarte clar o umbr . B trânul, speriat, îlă ă ă ă

prinse pe Angelo de bra .ţ— Tu vezi? rosti speriat.— Da, v d... Sanctitatea Voastr nu are de ce se teme... o s chem garda...ă ă ăSilueta se apropia. Era o femeie îmbr cat în negru. Angelo o recunoscu. Era Magaă ă !...

Capitolul LXVI Viaţă pentru viaţă

Angelo se gândi c papei iă -a sunat ceasul.— N-are rost s mai strig este o b trân s rac de prin împrejurimile satului.ă ă ă ă ăRosa Vanozzo venea încetişor spre ei. Când ajunse în dreptul papei se opri. Fa a îi eraţ

acoperit de un voal negru.ă— Ce doreşti? întreab Papa, aspru. ă— S vorbesc între patru ochi cu Rodrigue Borgia, r spunse ea încetişor ca s fie auză ă ă -

it numai de Papa. Apoi continu :ă ă— Simt c se preg teşte o crim . Amenin area pluteşte în aer. Via a dumneavoastră ă ă ţ ţ ă

e în primejdie. Dac nu m asculta i, sunte i pierdut... Alege i... Da, repede!ă ă ţ ţ ţ— Crezi c po i s m salvezi? bolborosi Papa, cu vocea stins .ă ţ ă ă ă

182


— Da!... Numai eu pot. Trimite iţ -l pe omul sta, de aici!ăB trânul nu ştia ce s fac . St tu o clip pe gânduri, nehot rât...ă ă ă ă ă ă— Angelo! Zise, apoi, du-te înaintea mea... — S stea mai departe, dac vrea, dar s nu aud ce vorbim.ă ă ă ă— Auzi, Angelo! zise bucuros b trânul... Îndep rtează ă ă-te pu in, dar nu p r si plaja, sţ ă ă ă

te pot vedea.Abatele se îndep rt vreo dou zeci de paşi.ă ă ă— Vorbeşte, femeie! zise atunci Papa.Rosa Vanozzo îşi descoperi fa a.ţ— M recunoşti, st pâne?ă ă— Maga!— Po i s m arestezi dac vrei... zise cu r ceal Rosa; te previn c am venit pânţ ă ă ă ă ă ă ă

aici s te salvez.ăDin nou, groaza puse st pânire pe b trânul Borgia.ă ă— Vorbeşte!— Mai întâi trebuie s ave i încredere deplin în mine.ă ţ ă— Aştept să-mi spui cine îmi doreşte moartea şi de ce!...— Asta n-am s vă -o spun. Nu pot s v spun...ă ă— Atunci, ce vrei de la mine? se r sti la ea Papa.ă— S facem un schimbă ... Dou vie i sunt în primejdie... A voastr şi a nefericitei deă ţ ă -

spre care vreau s v vorbesc... Pute i să ă ţ -o salva i; dac o salva i, sunte i salvat! Dac nu,ţ ă ţ ţ ă ve i muri!ţ

— Nu în eleg... De cine vorbeşti... cine e?ţ— Contesa Beatrix, fata contesei Alma.— Beatrix! exclam Borgia, uluit. Şi zici c eu pot să ă -o salvez?...— Asculta iţ -m , i-a i ucis mama... pute i s o salva i pe fat ... Beatrix a fost r pit ,ă ţ ţ ă ţ ă ă ă

adus aici şi închis ... Spune i un cuvânt şi Lucre ia nu se va împotrivi... Atunci Beatrix vaă ă ţ ţ fi liber ...ă

— Şi dac Lucre ia nu vrea?...ă ţ— V-am spus: v propun un schimb: via a dvs., pentru via a lui Beatrix... Via pentruă ţ ţ ţă

via !...ţăB trânul Borgia tres ri.ă ă— O voi sc pa pe Beatrix!ă— Jura i?ţ— Pe sfânta cruce şi pe Evanghelie...— Atunci, spuse Maga, sunte i salvat... Dac crede i în Dumnezeu, mul umi iţ ă ţ ţ ţ -i...Papa vru s-o mai întrebe ceva, dar Maga plecase. Câteva minute r mase nemişcat,ă

speriat, îl cheam pe Angelo. Acesta se gr bi s vin .ă ă ă ă— Aveai dreptate. Era o biat b trân care a venit aici să ă ă ă-mi cear o favoare...ă— Şi, Sanctitatea Sa, i-a acordat-o?— iŢ -am spus Angelo: este o mare bucurie s aju i pe cineva şi s ier i p catele. Să ţ ă ţ ă ă

ne întoarcem!Pornir gr bi i spre castelă ă ţ . Se întâlnir cu Lucre ia care era înconjurat de g rzi ceă ţ ă ă

purtau tor e.ţ

183

Michel Zévaco

— Ah! Tat ce tare mă -ai speriat... plecasem s te caut... am fost foarte îngrijorat !...ă ă— Buna mea Lucre ia!... Vino, avem ceva de vorbit.ţPapa, urmat de Lucre ia, intr în apartamentele sale. Abatele Angelo se furiş dupţ ă ă ă

ei...

Capitolul LXVII Deznădejde

Rosa Vanozzo îi d duse lui Ragastens vestea venirii lui Cezar. Cavalerul era disperat.ă Ştia ce vrea Lucre ia s fac , în elegea c preg tea o r zbunare cumplit ...ţ ă ă ţ ă ă ă ă

Pescarul îl scoase din letargie. Îi ar t o trap prin care se cobora întră ă ă -o pivni foarteţă frumos aranjat aproape luxos, cu trei paturi, o mas , un dulap plin de provizii. Era clar că ă ă aici era o ascunz toare.ă

— Aici, sunte i în siguran ... Nu ieşi i decât noaptea.ţ ţă ţRagastens şi Spadacappa se odihnir dup c l toria pe mare. Scutierul adormi reă ă ă ă -

pede. El nu era îndr gostit... Ragastens îns , urc în caban , unde pescarul îşi preg teaă ă ă ă ă n vodul pentru a ieşi la pescuit în zori...ă

Ragastens ieşi din caban şi porni spre castel. Noaptea era senin . Nu cunoşteaă ă locurile, dar instinctul îl dirij c tre plaj . Se apropie de castel şi cercet împrejurimile. Seă ă ă ă întoarse la caban cuprins de dezn dejde. Spadacappa se sperie când îl v zuă ă ă :

— Domnule, dezn dejdea nu e bun la nimic... Crede iă ă ţ -m ! G sim noi o cale...ă ă— De unde ai scos-o şi pe asta? Ar t eu disperat?...ă— Se citeşte pe fa a dvs. domnule.ţ— Te înşeli m gândeam la un plan de atac. Uite, am s i-l dezv lui şi ie: ne ducemă ă ţ ă ţ

la castel ast sear şi spunem c suntem trimişi de Cezar. Avem un comision foarte imporă ă ă -tant pentru Lucre ia... Or s ne deschid ... intr m!...ţ ă ă ă

— Dac ne las s intr m!ă ă ă ă— Taci din gur ! Intr m, î i spun eu!,..ă ă ţ— Bine şi dup aceea?...ă— Din dou una: ori ne duc la Lucre ia şi atunci m priveşte pe mine ori nu ne dauă ţ ă

drumul şi atunci tu te vei lupta cu ei, cinci minute, chiar de-ar fi s mori, iar eu m voi desă ă -curca. Ai în eles Spadacappa?ţ

— Domnule dac e vorba s m las ucis, pute i conta pe mine. Nu mori decât oă ă ă ţ dat !... Aşa c sunt omul dvs, ast sear .ă ă ă ă

A doua zi, Ragastens nu mai zise nimic de planul s u. Se odihni toat ziua. În ziuaă ă urmt oare Maga şi cu Giacomo puneau la cale ceva. Ragastens auzi câteva frânturi din ceă -şi spuneau.

— Tu te întorci la castel, spunea Maga? Aranjeaz s pot veni şi eu.ă ă— V-a i gândit bine, doamn ?ţ ă— Nici un cuvânt Giacomo!... Ce trebuie s se întâmple... se va întâmpla.ă

184


— Zici c Cezar soseşte?ă— Mâine-n zori... Spre sear sau noaptea va fi aici.ăRagastens s ri din pat şi se n pusti în caban .ă ă ă— Ce spune i? Cezar Borgia vine aici?ţ— Domnul de Ragastens!... se mir Giacomo.ă— Cezar vine! zise Maga. Giacomo ştie.— Ragastens se l s pe un scaun. Era la cap tul puterii. Deodat , se scul .ă ă ă ă ă— Unde te duci? întreb Maga.ă— La castel! Şi-i omor pe to i cei ceţ -mi vor ieşi în cale.— Stai! ip Maga. M duc eu. Peste o or v spun ce e de f cut. L sa iţ ă ă ă ă ă ă ţ -m , acum peă

mine! Şi Maga se ghemui pe sc unelul ei vu b rbia în palme.ă ăOra se scurse încet. Ragastens nu-şi mai g sea locui. Seă -nvîrtea ca o fiar prins înă ă

capcan . Spumega de furie.ăMaga se hot rî! Se va duce seara la castel.ăÎi spuse lui Giacomo s o ia înainte şi să ă-l anun e pe b trân c soseşte Cezar.ţ ă ă— Într-o or va şti, doamn ! Astaă ă -i tot?...— Pentru moment, da. ineŢ -m la curent cu ce se întâmpla acolo.ă

Capitolul LXVIII Discuţie în familie

B trânul Borgia intr în apartamentul s u, înso it de Lucre ia. Abatele se strecurase înă ă ă ţ ţ camera vecin , hot rât s nu piard nici un cuvânt.ă ă ă ă

Papa se uit la fiică ă-sa cu o privire iscoditoare, apoi zise!— Nu mi-ai spus c fa a contelui Alma este prizoniera ta.ă ţLucre ia se obişnuise sţ ă-şi controleze mimica fe ei. Nu schi nici o mişcare. Liniştit ,ţ ţă ă

r spunse:ă— Nu iţ -am vorbit despre asta, pentru c şi aşa aveai destule necazuri pe cap. N-amă

vrut s te sup r. Este o treab personal , pe care trebuie să ă ă ă -o rezolv eu. Vroiam să- i spunţ ce inten ionez atunci când va veni momentul...ţ

— Şi înc nă -a venit momentul?— Nu, tat , înc nu.ă ăCineva, b tu la uş . Lucre ia, bucuroas c e întrerupt fugi s deschid . Un valetă ă ţ ă ă ă ă ă

anun c Giacomo, intendentul ei, vroia sţă ă ă-i vorbeasc , f r întârziere.ă ă ă— S vin ! şopti Lucre ia şi trase uşa dup ea ca ă ă ţ ă Papa s nu vad ce se întâmpla. Giă ă -

acomo ap ru.ă— Doamn , am trecut pe la palatul Riant, aşa cum miă -a i ordonat. Palatul nu mai e. Aţ

fost ars de prostime.— Alte veşti?

185

Michel Zévaco

— Monseniorul duce de Valentinois e în drum spre Caprera.— Eşti sigur?— Da, doamn !ă— Bine, Giacomo. Du-te şi vei primi zece scuzi pentru vestea cea bun .ăLucre ia se întoarse la tat l s u.ţ ă ă— Ai primit veşti bune?— Poate tat ! Dar s continu m discu ia...ă ă ă ţ— Ce iţ -a f cut fa ?ă ţă— Ea? Nimic! Acum pot s v spun tot. Întotdeauna am avut de înv at de la tine,ă ă ăţ

tat . Dac teă ă -a deranjat contesa Alma, ai suprimat-o. Pe mine m enerveaz fieă ă -sa. O voi suprima.

— Şi dacă- i cer eu iertare, pentru ea?ţ— V refuz.ă— Şi dac iă ţ -aş cere s-o eliberezi, s-o laşi s plece în Italia?ă— Râzi de mine, tat ?ă— Dar dac iă ţ -aş spune c via a mea depinde de libertatea ei?ă ţ— Cum aşa?— Ai auzit de Maga?— Da, am auzit.— Ei, bine, vr jitoarea asta care mă -a ajutat mult, în mai multe rânduri, m-a rugat,..— iŢ -a vorbit ea?— Chiar adineaori, pe plaj ... Şi asta miă -a dat de gândit fata mea. Paza ta nu e chiar

aşa de bun . Oricine se poate strecura pe insul , vezi bine...ă ă— Tat , nu trebuie să -o ascul i pe femeia asta. Nici un pericol nu te pândeşte aici. ţB trânul cl tin din cap, nemul umit.ă ă ă ţ— Î i cer sţ ă-i dai drumul acestei Beatrix. Î i spun c de asta atârna via a mea şi tu staiţ ă ţ

pe gânduri?...Lucre ia se ridic .ţ ă— Niciodat nă -am să-mi sacrific eu interesele pentru prostiile unei nebune, oricât de

credincioas iă ţ -ar fi ea, ie. Dar, trebuie s m crezi c via a ta nu e în primejdie. Jur! Chiarţ ă ă ă ţ dac să -ar unelti împotriva noastr , în castelul meu nu poate intra nimeni. Este p zită ă straşnic. Aici eşti mai în siguran decât oriunde...ţă

B trânul Borgia asculta cu sufletul la gur . Încet, încet, teama lui se risipea. Lucre iaă ă ţ avea dreptate. Castelul era inaccesibil. Nimeni nu se putea apropia de el...

Ca să-l conving şi mai tare pe b trân, Lucre ia îi spuse c Beatrix este iubita lui Raă ă ţ ă -gastens.

— Am r pită -o pe Beatrix şi-am adus-o aici. Ragastens o va c uta şi atunci îl vor prindeă şi pe el... În elegi, tat ? Mai vrei sţ ă ă-i dau drumui?

— Nu. Chiar dac risc s mor! R zbunarea asta merit oricât.ă ă ă ă— Domnul Ragastens nu trebuie s vin aici. I-o vom trimite noi pe iubita lui... dară ă

dup ce va fi amanta lui Cezar... Îi vom înapoia o zdrean în via !...ă ţă ţă— Ajunge, fiica mea... destul!... Eşti demn de mine!ă— Da! M mândresc c sunt o adev rat Borgia.ă ă ă ă— Tat l şi fiic se privir în ochi. Acum se în elegeau.ă ă ă ţ

186


Dup ce terminal aceast discu ie, Lucre ia se retrase în cabinetul ei şi ceru s vină ă ă ţ ţ ă ă abatele Angelo. Dup câteva minute, îl primi.ă

— Ei, bine, drag Angelo, ce facem? Mi se pare c vr jitoarea dvs. nu prea seă ă ă gr beşte!...ă

— Aştept ordinele dvs.!— Crezi c va face ceă -a spus?...— Da, signora!...— Bine! Totuşi ar trebui să-i povesteşti ce-ai auzit acum...— Ce, doamn ?ă— Discu ia din cabinet. Hai, gr beşteţ ă -te!

Capitolul LXIX Hotărâri decisive

Giacomo ascultase şi el conversa ia. Se gr bi sţ ă -o înştiin eze pe Maga. Era miezulţ nop ii când ajunse la cabana pescarului. Abatele Angelo era acolo. Maga nu se mir deţ ă venirea acestuia.

— A sosit momentul, zise el. Când vre i s ...ţ ă— Trebuie s mai aştept dou zile, r spunse Maga. Nu sunt gata.ă ă ă— Vre i s vede i dac b trânul Borgia o elibereaz pe tân ra contes Alma?ţ ă ţ ă ă ă ă ă— De unde ştii?— B trânul vă -a p c lit. Beatrix nu va fi eliberat . Va trebui să ă ă ă-şi suporte pedeapsa.— Abatele îi povesti despre discu ia dintre Pap şi fiica sa.ţ ăDup ce ascult , Maga st tu un minut pe gânduri.ă ă ă— Mâine! zise ea, la ce or ? Seara.ă— Când vre i s intra i în castel?ţ ă ţ— În noaptea asta. Po i s m ascunzi mâine, pe zi?ţ ă ă— Foarte uşor. Veni i cu mine.ţ— Nu! Vin peste dou ore. Mai am preg tiri de f cut. S m aştep i la poarta casteluă ă ă ă ă ţ -

lui.— Bine, voi fi acolo.— Acum, du-te! Vreau s r mân singur . Abatele Angelo plec .ă ă ă ăRosa era buimac . Rodrigo o min ise. Înc o tr dare! Coborî în pivni la Ragastens.ă ţ ă ă ţă

Spadacappa îi f cu semn s nu fac zgomot c îl trezeşte pe cavaler. Maga îl trezi pe cavă ă ă ă -

187

Michel Zévaco

aler. În caban îns intrase cineva. Era Giacomo. Nev zând pe nimeni în camer , Giacomoă ă ă ă coborî şi el în pivni .ţă

— Veşti proaste, zise el.— Ştiu. Abatele a fost aici.— Trebuie să-l prevenim pe cavaler. Spadacappa îl scutur bine pe Ragastens.ă— Domnule, vecina noastr vrea s v vorbeasc . S-a întâmplat o nenorocire! ziseă ă ă ă

Ragastens, îng lbeninduă -se.— Înc nu l Fi i liniştit, nimic nu să ţ -a întâmplat. Înc ...ă— Spune iţ -mi tot ce şti i!... ţMaga îi povesti pe scurt, f r s uite nimic important din ce aflase.ă ă ă— V mul umesc, doamn , supuse cavalerul şi o lu pe Maga în bra e. Aceasta seă ţ ă ă ţ

smulse din îmbr işare şi urc sc rile în grab , apoi ieşi din caban şi se pierdu în întunerăţ ă ă ă ă -icul nop ii.ţ

Ragastens se-ntoarse spre Giacomo:— Mâine voi for a poarta castelului. La ce or e paza mai slab ?ţ ă ă— Asculta iţ -m ... Aşa nu ve i reuşi. Ve i fi ucis înainte de a trece pragul...ă ţ ţ— Tot ce se poate! Ai alt solu ie?ă ţ— Nu ştiu, înc !...ă— Trebuie s intru înainte de venirea lui Cezar!ă— Aoleu! Cezar soseşte în noaptea asta, pe la miezul nop ii... Ora zece, v-ar conveni?ţ— Da, ora zece!Giacomo plec şi elă . R mas singur, Ragastens ner bd tor exclam :ă ă ă ă— Înc o zi!ăÎl v zu pe Spadacappa care aranja armele, le cur a...ă ăţ— Ce faci acolo?— Preg tesc armele noastre pentru mâine. Nu ne batem mâine?ă— La ce bun s te omori atât?ă— P i, dac tot trebuie s d m ortul popii, m car s fim cura i.ă ă ă ă ă ă ţ

Capitolul LXX Navă la orizont

Dup ce pleac Giacomo, Ragastens, aşezat pe o stânc de pe falez , privea mareaă ă ă ă f r să ă -o vad . Amintirile lui, una câte una, îi aminteau de Primevère, îmbr cat în alb...ă ă ă

Deodat , o voce îl trezi din visareă :— Privi i corabia care apare la orizont?ţRagastens s ri în picioare, îl privi pe cel careă -i pusese întrebarea. Îl recunoscu pe

pescar, gazda sa.Ragastens îl prinse de bra şiţ -l scutur cu violent .ă ă

188


— Ce spui? Se vede o corabie? Este "el", nu-i aşa? El este!Pescarul, speriat. Se d du înapoi şi privi spre mare.ă— Vede i, vine la Caprera... Dracul s m ia, dac nu vine de la Ostia... Uita iţ ă ă ă ţ -v !ă

Pute i sţ ă-l vede i, acum.ţRagastens era înnebunit. Cezar venea!— Este o corabie mare, zise liniştit pescarul.— În cât timp va ajunge aici?— Cred c pe la şase,.. Dar nu ştiu, nu în eleg de ce nu au întins toate pânzele...ă ţ

Poate vor s întârzie... Dac vin aşa, deă ă -abia la miezul nop ii vor ajunge aici.ţPescarul îl salut apoi pe Ragastens şi plec .ă ă— Domnule, e ora nou ! Vorbi Spadacappa lâng el.ă ăRagastens p ru c se trezeşte dintră ă -un coşmar.— S mergem!ăCând de pe corabia lui Cezar se v zu Caprera, acesta ordon s se încetinească ă ă ă

viteza. Nu voia s debarce înainte de venirea nop ii. Pe la ora zece, Cezar Borgia s rea peă ţ ă nisipul plajei şi trimitea barca înapoi. Era singur. Porni în goan spre castel. Un sfert de oră ă mai târziu se afla cu Lucre ia.ţ

— În sfârşit, iată-te!...— Ea e aici?— O s-o vezi, zise Lucre ia, vino!ţ— De ce tremuri?Lucre ia îl lu pe Cezar de mân şi pornir spre aripa dreapt a castelului str b tândţ ă ă ă ă ă ă

mai multe coridoare. În fa a unei uşi se opri gâfâind şi ziseţ— E aici. Dac opune rezisten , omoară ţă -o. Dac nă -o omori tu, o omor eu! Du-te!...

Capitolul LXXI Cupa de aur şi cupa de argint

În noaptea în care Maga se apropiase de castel, Angelo o aştepta şi punându-i pe umeri o pelerin îi spusese:ă

— Vino! Seniora Lucre ia vrea sţ ă- i vorbeasc ...ţ ăRosa porni dup el. O conduse întră -o camer luminat slab, şiă ă -i spuse s aştepte.ă

Câteva minute mai târziu, Lucre ia îşi f cu apari ia.ţ ă ţ— Sunte i gata? întreb ea.ţ ă— Sunt gata...— Când vre i s ac iona i?ţ ă ţ ţ— Mai întâi vreau să-l v d... să ă-i vorbesc... Nu te teme: ştiu cum s ajung la el, f ră ă ă

să-i trezesc b nuielile.ă— N-o să-l pute i vedea decât mâine sear .ţ ă

189

Michel Zévaco

— Bine, atunci r mâne pentru mâine sear ... Dar va trebui s intru mai întâi la el, f ră ă ă ă ă s ştieă .

— Simplu: în fiecare diminea coboar în gr din . Ve i profita de aceast plimbare.ţă ă ă ă ţ ă— Bine, atunci mâine diminea .ţăLucre ia f cu câ iva paşi, apoi se întoarse spre Rosa:ţ ă ţ— Ce motiv ai să-l ucizi?...Rosa îşi ridic privirile spre ea. Privirea ei scrut toare o însp imânta pe Lucre ia. Rosaă ă ă ţ

r spunse:ă— Dar dumneata?Lucre ia plec f r s mai scoat vreo vorb . Toat noaptea nu închise ochii. Aşteptaţ ă ă ă ă ă ă ă

ner bd toare zorii... R s ri soarele... apoi urc pe cerul senin... dar Papa nu coborî dină ă ă ă ă apartament.

În diminea a aceea Papa se preg tea de plecare. D duse ordine s i se asigure îmbarţ ă ă ă -carea oricând ar pofti s plece. Spre asfin itul soarelui, Papa îi spuse lui Angelo:ă ţ

— Vreau s mai fac o ultim plimbare prin gr din s culeg florile careă ă ă ă ă -mi plac atât...T cut şi r bd toare, Rosa îşi petrecuse toat ziua în camera în care o l sase Luă ă ă ă ă ă -

cre ia. Nu se atinsese de mâncarea ce i se adusese. Seara, veni Lucre ia. Îi f cu semn sţ ţ ă -o urmeze. Rosa porni dup ea, pân în camera papei.ă ă

— Sunte i hot rât sţ ă ă ă-i vorbi i? o întreb Lucre ia.ţ ă ţ— Trebuie!— R spunde i?ă ţ— Da! Fii liniştit : tat l vostru va muri... Bea ceva înainte de culcare?ă ă— Da!... Un vin tonic... Închis aici...Lucre ia ar t cu degetul spre o servantţ ă ă ă. — Po i sţ -o descui nu-i aşa?Lucre ia scoase din sân o cheie şl o deschise.ţ— Repede!Dar Rosa nu se gr bea. Privea în interiorul dulapului. Erau acolo dou sprezece sticleă ă

cu vin vechi, din care b trânul bea în fiecare sear câte o cup . Pe o etajer erau două ă ă ă ă cupe: una de argint şi una de aur. Rosa lu cupa de argint.ă

— Gr bi iă ţ -v ! ă o îndemn Lucre ia.ă ţB trâna ridic din umeri. Apoi scoase din sân o p tr ic de papirus roşietic .ă ă ă ăţ ă ă— Iat otrava. Este o otrav puternic . Nu are antidot.ă ă ăLucre ia cl tin din cap.ţ ă ă— Dac freci marginea cupei cu hârtia asta, continu Maga, se depune pe argint oă ă

pulbere fin ... Nimic nuă -l mai poate salva... Rosa t cu. Un minut r mase pe gânduri. Apoi întinse cupa de argint Lucre iei şi pă ă ţ ă-

tratul roşietic. Lucre ia se trase înapoi, îngrozit .ţ ă— Vre i s fac eu asta?ţ ă— Ce, i-e fric , Lucre ia?ţ ă ţ— Linişte nefericito!...— Ia cupa de argint dac nu vrei s ne aud cineva! Aşa! Acum otravaă ă ă !... Bun!

Freac , acum!ăPe m sur ce Rosa vorbea, Lucre ia f cea totul ca o somnambul .ă ă ţ ă ă

190


Apoi Rosa lu cupa de argintă .— Ajunge, zise ea! Du-te acum!... Restul e treaba mea...Lucre ia ieşi. Rosa Vanozzo, r mas singur , împinse uşa servantei, f r sţ ă ă ă ă ă -o închidă

de tot... Deodat auzi voci: cineva vorbea ă în camera lui Rodrigo Borgia... Ascult ...ă

Capitolul LXXII Îngerul bun al Papei Alexandru al VI-lea

Într-adev r, dup ceă ă -şi terminase plimbarea, Papa revenise în apartamentul s u. Seă sim ea foarte bine şi era vesel. Spaimele i se risipiser . Se gândise numai la plecarea sa laţ ă Roma. Sc pat de Ragastens va porni iar s cucereasc lumea. Mai vorbi câteva minute cuă ă ă Angelo apoi îl trimise la culcare. R mas singur încuie uşa, puse z voarele... când se înă ă -toarse o v zu pe Rosa Vanozzo drept în mijlocul camerei. Se sperie atât de tare c nu putuă ă nici s strige. Deă -abia reuşi, dup câteva clipe, s bolboroseasc : ă ă ă

— Ce faci aici?— V salvez, st pâne! r spunse Rosa.ă ă ă— M salvezi! strig Papa. Dar cum ai intrat aici?ă ă— Am intrat în castel spunând c vreau să ă-i ar t signorei Lucre ia nişte bijuterii. Ştiamă ţ

c sunte i în gr din . Atunci, mă ţ ă ă -am strecurat aici şi v-am aşteptat.Papa se sperie. Un asasin ar fi putut s se strecoare la fel de uşor ca Maga.ă— De ce n-ai venit în gr din ?ă ă— Pentru c m-ar fi putut vedea ucigaşul.ă— Ucigaşul... este deci în acest castel? întreb Papa alb de groaz .ă ăMaga d du din umeri.ă— N-aş fi aici, dac primejdia ar fi departe.ă— O să-i scol pe to i! S caut peste totţ ă .Se îndrept spre uş . Maga îl opri cu un gestă ă .— Nu mai striga i, ar veni chiar Moartea!ţSe apropie de ea tulburat:— Ce vrei s spui?...ă— Am vrut s v salvez şi de data asta, pentru c vroiam neap rat să ă ă ă -o salvez pe fata

contesei Alma. Mi-a i jurat c o ve i elibera... Singurul care putea sţ ă ţ -o fac , aici...ăDeodat , Maga îl lu pe Pap de mân şiă ă ă ă -l conduse spre servanta care închidea în ea

cupele.— E deschis! Cine a deschis?— Abatele Angelo.— El!... Ar fi trebuit să-mi dau seama... Ah, şarpele!... Mi-a otr vit vinul, nuă -i aşa?

Maga cl tin din cap.ă ă— Uita iţ -v la cupe, st pâne.ă ă

191

Michel Zévaco

— Mi-a otr vii cupa de aur! zise b trânul tremurând... Ştiu unde am pusă ă -o, nu e la locul ei... Cineva a umblat cu ea...

— A otr vit cupa de aur ştiind c ast -sear ve i bea vin...ă ă ă ă ţPapa se cl tin pe picioare. Din ii lui scrâşneau. Încet, puse pe mas o sticl cm vin.ă ă ţ ă ă

Lâng ea aşez cupele.ă ăApoi se-ntoarse spre Maga. Începu s râd cu un râs amenin tor.ă ă ţă— O s vezi! Ascundeă -te în cabinet şi o s vezi totul.ăRosa se duse în cabinet iar Papa ceru valetului s u s iă ă -l trimit pe abatele Angelo.ă

Câteva clipe mai târziu, acesta se înf iş înaintea papei.ăţ ă— Angelo, copilul meu, te-am chemat s bei pu in din vinul sta, cu mine.ă ţ ă— Sfinte P rinte!... bâigui abatele prins de ame eal .ă ţ ă— Ei, ce ai? Uite, vreau s beau în cinstea ta. Î i voi l sa cupa de aur, în semn deă ţ ă

adânc pre uire... Eu voi lua modesta cup de argint.ă ţ ă— Iertare! ip popa, c zând în genunchi.ţ ă ăBorgia ridic cup să ă a, apoi, încet, ca şi cum ar fi vrut s savureze vinul, o goli.ă— Acum bea!Angelo lu cupa de aur şi, închizând ochii, o b u...ă ăPapa izbucni într-un râs dr cesc. Îi lu mâna abatelui.ă ă— Ei bine Angelo! Ai reuşit să- i otr veşti st pânul! Eşti mul umit c binef c torul t uţ ă ă ţ ă ă ă ă

este otr vit?... Mori, mizerabile!ă— Acest tân r nu va muri!ăVocea care rostise ateste cuvinte era a Mag i. Papa se întoarse spre ea.ă— Ce spui tu, vr jitoarea Iadului?ă— Spun c acest om nu va muri! Spun c tu vei muri Rodrigo, tu!... Cupa de aur esteă ă

curat , neatins ! Cupa ta, cupa de argint a fost cea otr vit !ă ă ă ăDou urlete r sunar în acelaşi timp. Urletul de bucurie al lui Angelo şi cel de groază ă ă ă

al papei...În acest moment se auzir zgomote puternice... Un fum înec cios, foc... castelul Luă ă -

cre iei era în fl c ri. Ardea.ţ ă ă

Capitolul LXXIII O statuie vie pe o statuie de bronz

Ragastens, trezit din reverie de Spadacappa, porni spre castel, pân la zidul la careă Giacomo îi d duse întâlnire. Ajuns pe stânc de la poalele zidului, d du din cap.ă ă ă

— Nimeni, zise el. B trânul nă -a reuşit s fac nimic... Va trebui s ne batem cu ceiă ă ă care str juiesc poarta... Spadacappa, prietene, mai ai timp s dai înapoi...ă ă

— M insul i, st pâne. Sper s mor odat cu dvs.! Dar s mai st m pu in... cine ştieă ţ ă ă ă ă ă ţ— Mai aştept m înc pu in...ă ă ţ

192


Auzir în spatele lor un zgomot puternic... Spadacappa se întoarse întră -acolo... scoase un ip t de bucurie. Apoi îi ar t lui Ragastens ceva care atârna spre ei...ţ ă ă ă

— O frânghie!Dou minute mai târziu erau c ra i în vârful zidului. V zur c zidul m rginea gr diă ăţă ţ ă ă ă ă ă -

na castelului... Ragastens, privind jos, v zu ceva, o umbr ...ă ă— Repede, gr bi iă ţ -v ! Era Giacomo.ă— Coborâ i, domnule, cât in eu frânghia... ţ ţRagastens coborî în câteva secunde, Sperdacappa s ri.ă— Repede! zise Giacomo speriat.Alergar câteva minute. Giacomo se opri. Ajunseser la castel, lâng piedestalul uneiă ă ă

statui de bronz. Giacomo se uit în sus... O lumin palid lic rea la fereastr . B trânul leă ă ă ă ă ă ar ta lumina.ă

— Acolo, zise el.— Cum naiba s ajungem?ă— Asculta i! Borgia a şi sosit. E cu soruţ -sa... Nu pute i ajunge acolo, pe sc rile palatuţ ă -

lui... Trebuie s intra i pe fereastr ... Hai, repede!... Gr bi iă ţ ă ă ţ -v ...ăGiacomo disp ru. În culoarul pe careă -l ar tase celor doi deschise o uş ... care d deaă ă ă

spre o sal plin cu lemne uscate... Aprinse o tor ...ă ă ţăRagastens, cercet repede locul şi împrejurimile Fereastr era la etajul întâi. Ragasă ă -

tens îi lu mâna lui Spadacappa.ă— Când eu voi ajunge sus, tu vei alerga şl te vei posta în fa a uşii... Când o s mţ ă ă

vezi, faci orice şi deschizi uşa.— Am în eles! ţCei doi se îmbr işar ...ăţ ă Apoi Ragastens ar t spre statuie.ă ă— Urc , zise el!ăSpadacappa se c r pe piedestal, apoi pe statuie. Ragastens venea în urma lui.ăţă ă— Am ajuns la bra ...ţ— Mai sus!— Sunt pe um r!ă— Urcă-te pe capul statuii!Spadacappa execut f r crâcnire. Pe capul statuii gigantice, se inea drept eap n,ă ă ă ţ ţ ă

cu bra ele pe lâng corp... Ragastens ajunse şl el pe um rul statuii.ţ ă ă— ineŢ -te!— M in bine.ă ţAtunci începu un urcuş fantastic... dur aproape un minut...ă— Mâna!Spadacappa îşi împreun mâinile, iar Ragastens puse un picior în c uşul palmeloră ă

sale... apoi se ridic la picioare pe umerii lui Spadacappa... Ridic bra ele. cu vârfulă ă ţ degetelor atingea pervazul ferestrei.

Spadacappa sim i un picior care se aşeaz pe capul lui... apoi greutatea lui Ragastensţ ă disp ruse... Coborî încetişor fugind spre uşa pe care iă -o ar tase Giacomo.ă

Îl v zu pe Ragastens ag at de pervaz, cum se ridic încet, ca un efort supraomeă ăţ ă -nesc!

193

Michel Zévaco

Capitolul LXXIV Speranţa!

Din seara în care se plimbase o or , prin gr dina castelului, Primevère nu mai primiseă ă vizita Lucre iei. Camera ei fusese încuiat . Acum se resemnase... s moar ... Planul ei eraţ ă ă ă simplu. P strase pumnalul s u: în el era toat ap rarea ei. Când va apare Gezar, ea se vaă ă ă ă omorî...

Într-o sear , cum st tea la fereastr , i se p ru c lâng statuia de bronz este cineva.ă ă ă ă ă ă Omul ridic capul spre ea şiă -i spuse:

— Speran !...ţă— Speran ! îşi zise ea. Mai poate fi pentru mine? Oh! Deţă -ar fi cu putin !ţăDeodat , uşa se deschise la perete şi Cezar Borgia ap ru...ă ăGândul lui Primevère era atât de departe de Cezar încât un râs nebun o cuprinse. Îşi

lu pumnalul şi se ridic ...ă ăDintr-o s ritur fulger toare, Cezar ajunse lâng ea, îi prinse mâinile... şiă ă ă ă -i strânse

încheieturile puternic... cu itul c zu.. Primevère nu mai avea nici o sc pare. Era pierdut ...ţ ă ă ă Cezar nu scosese nici un cuvânt.

Fa a lui era foarte aproape de fa a ei. Cezar gâfâia.ţ ţ— Ştiu c m ur şti... dar eu, eu te iubesc! Eşti a mea! Îşi apropie şi mai mult fa a...ă ă ă ţ

Primevère se l s pe spate şi Cezar furios îi d du drumul... Cu toat puterea, Primevère îlă ă ă ă scuipase în ochi!...

Fata fugi spre fereastr ... Avu impresia c o pierde... Se n pusti asupra ei.ă ă ă— Eşti a mea!Primevère o ultim încercare de a respinge fiar .ă ă— Ragastens! Ragastens! Ajutor! Ragastens! url Primevère.ă— Iată-m !ăÎn aceiaşi timp, vitraliile zburar şi se pr buşir în nd ri, fereastra se deschise bră ă ă ţă ă -

usc.— Ragastens! mugi Cezar, care se d dea înapoi, în timp ce Primevère leşin ...ă ăCezar scoase cu itul. Ragastens se apropia.ţ— O s mori! zise Cezar, Se încinse o b taie pe via şi pe moarte. În spatele lor seă ă ţă

auzeau tot felul de zgomote ciudate, voci speriate, ipete... Ragastens reuşi sţ ă-i smulgă cu itul lui Cezar... Sângele âşnea acum împroşcându-i hainele, Borgia c zu...ţ ţ ă

Cavalerul se aplec asupra fetei, o lu în bra e şi ieşi pe culoar... Aici, se opri... Ună ă ţ fum negru, în ep tor umplea culoarul... În spatele sc rii fl c rile juc uşe f ceau spiraleţ ă ă ă ă ă ă roşietice...

Spadacappa, dup ce coborâse de pe statuie, intrase pe uşa ar tat de Giacomo.ă ă ă Avea în mâna pumnalul, gata de atac... O lumin orbitoare lumin culoarul. Ap ru un b ră ă ă ă -bat. Era Giacomo...

— Dumneata?

194


F r să ă ă-i r spund Giacomo îi ar t sala din care ieşiseă ă ă ă ― cuprins de fl c ri. Apoi îlă ă ă lu pe Spadacappa de mân .ă ă

— Veni i s vede i! zise el.ţ ă ţ— Dar, cavalerul?— Focul va arde întâi fa ada din spate. El va coborî... s se gr beasc ... Dar ea!... Ah!ţ ă ă ă

Orice-ar face, e moart . Tot cuibul de vipere va arde!ăB trânul începu s râd în hohote nebune... Spadacappa se uita speriat pe unde treă ă ă -

buia s coboare Ragastens.ă— Privi i! zise Giacomo.ţDin castel se auzeau ipete, strig te, chem ri disperate, oameni înnebuni i de groazţ ă ă ţ ă

alergau. Garda p r si castelul...ă ăGiacomo intr în pavilionul g rzii. Nişte chei erau ag ate întră ă ăţ -un cui. Le lu ... Câtevaă

clipe mai târziu, poarta cea mare era deschis !...ăRagastens se opri în fata fl c rilor numai o secund . O strânse mai tare pe Primevèreă ă ă

la piept adun faldurile rochiei şi le strânse în jurul ei, apoi începu s coboare scara. Treă ă -cea printre fl c ri... Ajunse jos cu sprâncenele pârlite, mâinile arse...ă ă

— Omorâ iţ -l... Înjunghia iţ -l!... Strivi iţ -l!..Lucre ia Borgiaţ , cu p ruă l despletit, urla ca o nebun de la fereastra ei.ăOamenii care r m seser în curte, o auzir şiă ă ă ă -l înconjurar pe Ragastens...ă— Face i loc! Face i loc! tun Ragastens.ţ ţ ă— Ucide iţ -l! urla Lucre iea.ţTrei pumnale scânteiar în lumina fl c rilor. Ragastens trecu printre ei...ă ă ă— Face i loc!ţÎn acelaşi timp, doi b rba i primir dou lovituri puternice în cap. Spadacappa roteaă ţ ă ă

un buzdugan, luat de la g rzi...ă— Înainte, st pâne! strig Spadacappa.ă ăRagastens âşni spre poart . Trecu... Apoi veni Spadacappa urmat de Giacomo. Acesţ ă -

ta închise poarta în urma lor.— Trebuia s facem semnul luminosă ― pentru "Stella"... zise Ragastens.Spadacappa o lu înainte. Ragastens continua s alerge spre mare. O strângea înă ă

bra e pe iubita lui, careţ -şi odihnea capul la pieptul lui.Jos în noapte, se aprinseser trei focuri! Era semnalul f cut pentru "Stella" careă ă -şi

aştepta pasagerii...— Înainte! zise Ragastens, la cap tul puterilor, împleticinduă -se.— Suntem urm ri i! r spunse Giacomo.ă ţ ă— Repede, repede, îmbarcarea! strig cineva din barc .ă ăRagastens se v zu pe mal... ca întră -un vis, z ri pe Spadacappa şi pe Giacomo în bară -

c , marinarii, vâslele ridicate... Lumini de tor e ap rur în spatele lui...ă ţ ă ăRagastens o ridic pe Primevère, înc leca marginea b rcii, urca şi pornir în larg, înă ă ă ă

timp ce în urma lor r sunau blestemele şi oc rile celor ceă ă -i urm riser .ă ăRagaistens suspin lung şi leşin ... Primevèreă ă îşi reveni... Privi speriat în jur. Deoă -

dat v zu fa a palid a lui Ragastens... Nu ip !... Credea c viseaz !... Şi... caă ă ţ ă ţ ă ă ă -n vis, luă capul acesta în mâinile ei şi, încet, îl s rut pe frunte...ă ă

195

Michel Zévaco

Capitolul LXXV Ultimile cuvinte ale Rosei Vanozzo

Abatele Angelo fugise, nebun de bucurie, în momentul în care Maga spunea:— Acest pop nă -o moar ! Tu, Rodrigo, tu vei muri!... Pentru c ai b ut din ă ă ă Cupa de

argint... cupa otr vit !ă ăAngelo nu se mai gândi la nimic. Nu voia decât s fug . Deodat , se ciocni de o uşă ă ă ă

închis . Se v zu acoperit de fum...ă ăÎncearc s deschid uşa... Îşi d du seama, cu groaz , c uşa fusese închis pe dinaă ă ă ă ă ă ă -

far . Se întoarse pe drumul pe care venise. Trebuia s treac prin culoarul unde se afl şiă ă ă ă apartamentul papei... Abatele, îngrozit fugi într-acolo... v zu o uş deschis şi intr reă ă ă ă -pede... O femeie în picioare, printr-o lucarn f cut în zid, privea ceva deosebit, f r înă ă ă ă ă -doial ... c ci nuă ă -l auzi pe Angelo... nu auzi nici zgomotul f cut de incendiu... Era Lucre ia.ă ţ

Abatele o contempl câteva minute... se temea de Lucre ia, mai ales acum c erauă ţ ă complici... Ocazia era bun ... un cu it împlântat în spate. Îşi c uta pumnalul de care nu seă ţ ă desp r ea niciodat . În clipa aceea Lucre ia se d dea înapoi, cu ochii plini de groaz fixa iă ţ ă ţ ă ă ţ pe ferestruica din zid de care nu-şi putea desprinde…

— Era mama mea!... Am ajutat-o pe mama mea să-l otr veasc pe tat l meu!...ă ă ă— Era mama mea Am ajutat-o pe mama mea.Abatele, care st tuse neclintit, porni spre ea şi zise:ă— Doamn , castelul arde!... trebuie s fugimă ă— Castelul arde! Lucre ia p rea trezit dintrţ ă ă -un vis. Izbucni în hohote de râs. Deschise fereastra să

vad ce se întâmpla... Îl v zu pe Ragastens fugind cu Primevère în bra e şi url de furie.ă ă ţ ăRagastens ieşea pe poarta castelului.Lucre ia ca o nebun porni spre camera lui Beatrix. Îl v zu pe Cezar întins pe jos, neţ ă ă -

mişcat, într-o balt de sânge... Atunci vru s plece... Deodată ă ă ― focul ce-l înconjura pe An-gelo ― care va muri ― cuprinse uşa camerei. Lucre ia se învârtea ca o fiar prins înţ ă ă curs . Cezar se mişc .ă ă

— Tr ieşte! Tr ieşte! Dar ca s moar are!...ă ă ă ăDeodat , scoase un ip t. Îl apuc pe Cezar de picioare, îl trase întră ţ ă ă -un col al camereiţ

şi cu mâinile pip i peretele... Un zgomot sec f cut de un resort se auzi... podeaua începuă ă s coboare... tot p tratul din col ul în careă ă ţ -l dusese pe Cezar cobora, undeva în adâncurile castelului.

Castelul era plin de astfel de trape, de biblioteci ce mascau ziduri mobile, de ferestru-ici ascunse. Trapa pe care Lucre ia se aşezase şi pe care era ghemuit şi Cezar coborî înţ câteva secunde în pivni ele castelului. Ajuns aici, îşi l s fratele întins pe nisip... Douţ ă ă ă ă minute mai târziu, în fruntea a treizeci de oameni fugea dup Ragastens... Nu reuşi să ă-l prind ! Ghemuit pe o stânc urm ri barca pân ce acost vasul "Stella". Atunci un hohotă ă ă ă ă ă de plâns se auzi în noapte...

196


— Cine vine?O umbr se apropia de ea.ă— Mam ! strig încetişor. Mama!...ă ăRosa Vanezzo trecu pe lâng ea f r s o vadă ă ă ă ă.Rosa cobora, cobora mereu... Ajunse pe nisipul fin al plajei... continu s mearg spreă ă ă

mare, cu bra ele întinse...ţÎn momentul în care Rosa Vanezzo intrase în camera papei, abatele Angelo fugise.

Rosa lu cupa otr vit şiă ă ă -o duse la buze.— M-ai min it, nuţ -i aşa? întreb Papa, mort de fric . ă ăCupele nu erau otr vite.ă— S-a sfârşit, Rodrigo... Agonia ta va începe acum...— Da şi tu ai b ut din cupa mea... Min i!ă ţ— Te înşeli, Rodrigo... Voi muri şi eu... Destinele noastre sunt nedesp r ite.ă ţ— Min i! Dac eram otr vit, sim eam...ţ ă ă ţB trânul Borgia care ridicase pumnii spre Maga c zu întră ă -un fotoliu... Fa a lui seţ

umplu de pete roşii... buzele se învine ir ...ţ ă— Oh, n-a min it! Salva iţ ţ -m !... Lucre ia... Cezar!... Ajutor!ă ţ— Nebunule! izbucni Maga. Chemi pe Cezar şi pe Lucre ia... Ştii cine lţ -a trimis aici pe

pop ca s te otr veasc ?... Cezar! Ştii cine a otr vit cupa? Lucre ia...ă ă ă ă ă ţ— Ucis de copiii mei!... Dar cine eşti tu, tu eşti complice cu ei?...— Nu m c uta printre victimele tale... Caut mai departe... În amintirea ta... Mergiă ă ă

spre tinere ea ta. Pân în Spania... Mergi pân la Jativa...ţ ă ăPapa a inti asupra femeii nişte ochi m ri i de spaim .ţ ă ţ ă— Oh! zise el cu o voce spart , Spania!... Jativa!... Te recunosc!... Eşti Rosa!ăÎşi împreun mâinile, se l s s lunece din fotoliu şi c zu cu fa a pe parchet.ă ă ă ă ă ţ— Tu eşti Rosa. Mama copiilor mei! Iertare Rosa!...— Îmi ceri iertare!... Nebunule! Ştii tu cât am suferit eu din cauza ta?— Iertare! Mil ! repeta Rodrigo dând cu capul de podea.ăVocea se stingea. Frigurile mor ii îi prinseser mâinile şi bra ele.ţ ă ţ— Iertare! Mil ! morm i Rosa Vanozzo. Îndr zneşti s pronun i aceste cuvinte!ă ă ă ă ţ— Blestamat !... Fii... blestemat !ă ă— Mori blestemat! r spunse Rosa.ăB trânul în epeni dup un ultim spasm. Alexandru al VI-lea îşi d duse ultimaă ţ ă ă

suflare!...Câteva clipe Rosa îl privi fix. Deodat , se ridic , dreapt . Trecu printră ă ă -o camer ,ă

str b tu un culoar, coborî scara ce ardea... mergea... spre mare. Ieşi din curtea castelului;ă ă porni spre falez , coborî în mare cu bra ele întinse... Îşi d dea seama c intrase în ap ?..ă ţ ă ă ă

Rosa Vanozzo mergea tot înainte. Marea-i cuprinsese umerii... mergea înainte. Numai capul era deasupra valurilor... Mergea înainte... În dep rtare dou umbre înl n uite la boră ă ă ţ -dul "Stellei"! Ragastens şi Primevère, be i de fericire şi de dragoste... Aceasta fu ultimaţ viziune a Rosei Vanozzo. Un val o lu , o r suci, o duse cu el...ă ă

Şi ea disp ru pentru totdeauna!...ă

197

Michel Zévaco

Epilog Grădinile de la Monteforte

Trecuser trei ani. Era întră -o sear c ldu de var . Ne afl m la Monteforte, în mă ă ţă ă ă arile şi frumoasele gr dini ale palatului Alma.ă

Aici se adunaser , în aceast frumoas zi, st pânii vechiului castel, în timp ce intenă ă ă ă -dentul meşterul Giacomo, supraveghea servitorii care aduceau r coritoare, iar seniorulă Spadacappa, c pitanul g rzilor, îi privea cu mul umire.ă ă ţ

Pe o banc , Primevèreă şi Rosita st teau de vorb . La zece paşi de ele, Rafael îşi pusă ă -ese şevaletul şi termina tabloul.

La picioarele lui Primevère se juca un copil de un an: îl chema Manfred, în amintirea prin ului careţ -i d duse numele s u prin esei Primevèreă ă ţ ; era fiul lui Ragastens şi al lui Beatrix.

Copilul se târa spre cei doi b rba i care st teau de vorb pu in mai departe. Aceştiaă ţ ă ă ţ nu erau al ii decât cavalerul Ragastens, conte de Alma şi prietenul s u Machiavelli.ţ ă

Machiavelli, vis tor, îşi dep na povestea.ă ă— A i dat o lovitur cumplit papalit ii. De altfel, totul era distrus în lumea aceea bolţ ă ă ăţ -

nav ... Borgia au fost strivi i. Lucre ia, refugiat la Ferara încerca s se m rite cu un nobilă ţ ţ ă ă ă s rac, încercând să ă-şi risipeasc averile furate de la cet enii Romei... Cezar se r zboieşteă ăţ ă cu provinciile Italiei şi se stinge încet din cauza r ni care se deschide la cel mai mic efort...ă Artele, filozofia, ştiin a renasc. S-ar spune c lumea începe s respire! C renaşte... Da,ţ ă ă ă este cu adev rat o RENAŞTEREă .

Ragastens nu mai asculta: o privea zâmbind pe Primevère şi-l sorbea din ochi pe micu ul s u fiu.ţ ă

— Dar continu Machiavelli, este un timp al învoirilor...ăÎn acel moment, tân rul Manfred ajunse la tat l s u şi se ag de picior! Ragastens îlă ă ă ăţă

ridic în bra e şi murmur :ă ţ ă— Renaştere!...

* * *

198


* * *

E-book realizat dup : Michel Zévaco – Crimele familiei Borgiaă Editura Universalia Craiova, 1990 Traducere de: Marcela Ilinca

Edi ie originalţ ă: neprecizat

Men iune:ţ Cartea "Crimele familiei Borgia" face parte dintr-un ciclu de 5 c r i.ă ţ

Ciclul Les aventures des Ragastens (père, fils et petit-fils):

1. Borgia! 1. Crimele familiei Borgia2. Triboulet 2. Regele cerşetorilor (probabil)3. La Cour des miracles 3. Curtea miracolelor4. La Grande Aventure 4. neidentificat cartea în lb. română5. La Dame en blanc, La Dame en noir 5. Doamna în alb, doamna în negru

* * *

199

Michel Zévaco

O formatare unitar f cut de ă ă ă BlankCd. Pentru a fi eviden iat de alte format ri,ţ ă ă fiecare volum va purta pe lâng numele fişierului şi men iunea: [v. BlankCd]. În aceaşi foră ţ -matare unitar mai pute i citi:ă ţ

Michel Zévaco – Cavalerii Pardaillan [v. BlankCd]Michel Zévaco – Epopeea Dragostei [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fausta [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fausta învins ă [v. BlankCd]Michel Zévaco – Pardaillan şi Fausta [v. BlankCd]Michel Zévaco – Iubirile lui Chico [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fiul lui Pardaillan [v. BlankCd]Michel Zévaco – Comoara Faustei [v. BlankCd]Michel Zévaco – Sfârşitul lui Pardaillan [v. BlankCd]Michel Zévaco – Sfârşitul Faustei [v. BlankCd]Michel Zévaco – Regina Argotului vol.1 [v2.0 BlankCd]Michel Zévaco – Regina Argotului vol.2 [v2.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.1 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.2 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.3 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Puntea suspinelor vol.4 [v4.0 BlankCd]Michel Zévaco – Marie-Rose [v2.0 BlankCd]Michel Zévaco – Nostradamus – Regele întunericului [v. BlankCd]Michel Zévaco – Fiul lui Nostradamus [v1.0 BlankCd]Michel Zévaco – Marchiza de Pompadour [v. BlankCd]Michel Zévaco – Rivalul regelui [v. BlankCd]Michel Zévaco – Regina blestemat [v. BlankCd]ăMichel Zévaco – Crimele familiei Borgia [v. BlankCd]

În preg tire: ă

Michel Zévaco – Doamna în alb, doamna în negru

Not :ă Dac i-a pl cut formatarea şi î i lipseşte una sau mai multe c r i formatate uniă ţ ă ţ ă ţ -tar, le po i g si (cu ctrl+click-stânga) ţ ă aici.

Atenţie: Pentru a vă deplasa mai uşor prin e-book, plasaţi cursorul mouse-ului în Cuprins e-book pe un anumit capitol, apoi ap saă ţi tasta ctrl apoi click-stânga.

200

http://sites.google.com/site/cartifree/bine-ai-venit


Cuprins e-book Crimele familiei Borgia:

Cuprins e-book Crimele familiei Borgia: ......................................................................................................................... 201

201

95402922 MICHEL ZEVACO Crimele Familiei Borgia

Documents

Transcript of 95402922 MICHEL ZEVACO Crimele Familiei Borgia