5 semne care arat c ai putea suferi de o lips de vitamine

Cnd organismul ncearc s-i spun ceva - de exemplu c are o caren de vitamine sau minerale - indiciile pot fi uneori ciudate i greu de neles. Iat cteva deficiene frecvent ntlnite i semnele prin care se manifest ele.Cu hrana procesat de azi, e uor s ne alegem cu o caren de vitamine, fie pentru c nu consumm uificient din alimentele care ne trebuie, fie pentru c nu absorbim cum trebuie nutrienii, din cauza unor probleme digestive, spune dr. Susan Blum, fondatoare a Blum Center for Health i autoare a unei crii recent aprute,The Immune System Recovery Plan.S-ar putea s nu ai o boal propriu-zis, dar nu vei funciona la capacitatea maxim, deoarece vitaminele sunt cofactori pentru toate reaciile biochimice din organism. Avem nevoie de ele ca s funcionm cum trebuie.Iat, mai jos, 5 semne care arat c ai putea suferi de o caren de vitamine i/sau minerale.Vestea bun este c multe dintre aceste carene sunt uor de corectat prin modificarea alimentaiei. Dar,dac semnele suprtoare persist, adresai-v neaprat unui medic.1. Crpturi la colurile buzelorAr putea fi vorba despre o caren de: fier, zinc i anumite vitamine B, precum niacina (B3), riboflavina (B2) i B12. Se ntmpl frecvent, dac eti vegetarian, s nu obii suficient fier, zinc i vitamina B12 [din alimentaie], spune dr. Blum. Asemenea carene pot aprea i n cursul curelor de slbire, dac nu se consum suficiente proteine eseniale pentru formarea componentelor sistemului imunitar.Soluia: mncai mai mult pui, somon, ton, ou, scoici, roii uscate la soare, sfecl, past de susan, arahide, leguminoase precum lintea. Absorbia fierului este stimulat de vitamina C, care ajut i la combarterea infeciilor, aa c e bine s combinai alimentele de mai sus culegumeca broccoli, ardei roii i conopid.2. Piele iritat, roie, solzoas, pe fa (uneori i alte regiuni ale corpului) i cderea prului.Ar putea fi vorba despre o caren de: biotin (B7).Vitaminele din grupa B sunt solubile n ap, aa c, n cazul celor mai multe dintre ele, organismul nu face rezerve (spre deosebire de vitaminele A, D,K, E, care sunt liposolubile, adic se dizolv n grsimi). Atenie n cazul n care obinuii s mncai ou crude: o protein din albuul de ou, numit avidin, mpiedic absorbia biotinei. Avidina este ns dezactivat cnd oule sunt gtite.Soluia: consumai mai multe ou gtite, somon, avocado, ciuperci, conopid,fructeoleaginoase (alune, nuci , migdale), zmeur i banane.3. Couri (ca de acnee) pe obraji, brae, coapse i feseAr putea fi vorba despre o caren de: acizi grai eseniali i vitaminele A i D.Soluia: reducei drastic grsimile saturate i grsimile trans (ceea ce ar trebui s facei oricum) i consumai cantiti mai mari de grsimi nesaturate. ncercai s adugai n alimentaie cantiti mai mari de somon i sardele, nuci i migdale, semine bogate n uleiuri, precum cele de in i cnep. Pentru aportul de vitamina A, mncailegumecu frunze verzi, morcovi, cartofi dulci i ardei roii.Acetia furnizeaz beta-caroten, un precursor al vitaminei A, pe care organismul uman l folosete pentru a sintetiza aceast vitamin, spune dr. Blum. Totui, pentru vitamina D, eu recomand un supliment - 2.000 UI (uniti internaionale) pe zi, ntr-un preparat care conine i vitaminele A i K, care ajut la absorbia vitaminei D. Organismul uman are capacitatea de sintetiza singur vitamina D, sub influena luminii solare, dar muli oameni - att copii, ct i aduli - au n ziua de azi deficiene de vitamina D, deoarece petrec prea puin timp afar, n aer liber.4. Senzaie de furnicturi, nepturi i amoreal n mini, picioare sau alte regiuni ale corpuluiAr putea fi vorba despre o caren de: vitamine B precum folat (B9), B6 i B12.E o problem legat direct de nervii periferici i de terminaiile lor de la nivelul pielii, spune dr. Blum, amintind c aceste simptome pot fi nsoite de anxietate, depresie, anemie, oboseal i dezechilibre hormonale.Soluia: Mncai spanac, sparanghel, sfecl, fasole uscat, ou, scoici, carne de pui.5. Crampe musculare puternice, ca nite junghiuri foarte dureroase, n gambe, degetele picioarelor, bolta plantarAr putea fi vorba despre o caren de: magneziu, calciu i potasiu. Dac se ntmpl des aa ceva, e un indiciu clar c suferi de carene ale acestor elemente, spune dr. blum. Cei care fac exerciii fizice intense pot pierde i mai multe minerale (i vitamine solubile n ap) prin transpiraie intens.Soluia: mncai mai multe banane, migdale, alune, dovleac, ciree, mere, grepfruit, broccoli, varz chinezeasc, verdeuri precum spanac i ppdie.

Vitamina D, cruciala pentru sistemul imunitarIn lipsa acesteia, celulele T nu pot reactiona si combate infectiile grave care ameninta organismul uman, au descoperit cercetatorii de la Universitatea Copenhaga, Danemarca.Nu exista studii care sa stabileasca in mod definitiv doza optima de vitamina D, produsa deorganismul umanin mod natural prinexpunerea la soare,chiar daca medicii recomanda o doza zilnica cuprinsa intre 25 si 50 micrograme pe zi. De asemenea, se estimeaza ca o mare parte din populatia globului sufera de o deficienta a acestui important element.Potrivit modelului imunologic actual, pentru a putea proteja organismul deamenintarea virusurilor si bacteriilor, celulele T ale sistemului imunitar trebuie inainte de toate sa fie expuse la agentul patogen. Cand o celula T este expusa la un agent patogen, ea expune un dispozitiv de semnalare cunoscut ca receptor pentru vitamina D: acest lucru inseamna ca celula respectiva trebuie sa aiba la dispozitie vitamina D, altfel activarea va fi oprita."Daca celulele T nu reusesc sa gaseasca suficienta vitamina D in sange, nu se vor activa niciodata", au precizat cercetatorii.

In cursul studiului, oamenii de stiinta au reusit sa traseze si secventa biochimica a transformarii unei celule T din inactiva in activa, deschizand astfel drumul posibilitatii de a interveni in diferite puncte de pe acest traseu pentru a modula reactia imunitara. Elementul crucial descoperit in acest caz este ca celulele T inactive, sau "nave", nu contin nici un receptor pentruvitaminaD, si nici o molecula specifica (PLC-gamma1) care ar abilita-o sa dea un raspuns antigenic specific.Vitamina DNumit i antirahitic,vitamina Deste liposolubil, adic este absorbit de grsimi, fiind esenial n resorbia calciului i fosforului la nivelul intestinului, cataliznd totodat transformarea fosforului organic n anorganic i mobilizndu-l n esuturi. Oamenii de tiin au recunoscut de ceva timp proprietatea vitaminei D de a facilita absorbia calciului n organism, de a mentine densitatea osoasa i de a preveni osteoporoza. ns cele mai noi cercetri arat c vitamina D protejeaz i mpotriva unor boli cronice cum sunt cancerul, diabetul insulinodependent, artrita reumatoid, scleroza multipl i bolile autoimune.Cu toate acestea, muli aduli au nivele sczute de vitamina D n snge. Vitamina D nu este abundent n alimentele noastre obinuite. Cea mai mare parte a vitaminei D o prelum din expunerea la soare i din multivitamine. Problema este c soarele nu este recomandat tuturor.Anotimpul, momentul zilei, localizarea geografic, latitudinea, nivelul de poluare, culoarea pielii precum i vrsta toate afecteaz capacitatea pielii de a produce vitamina D. Mai mult, forma vitaminei D prezent n majoritatea multivitaminelor este vitamina D2, care nu elibereaz aceeai cantitate de vitamin organismului comparativ cu rvnita vitamin D3.Vitamina D este singura vitamina care este n acelai timp i un hormon. Dup producerea vitaminei D de ctre piele sau dupa ingestia ei, rinichii i ficatul o transform ntr-un hormon activ. Sub form de hormon, vitamina D controleaz absorbia calciului, contribuind la formarea unor oase i dini rezisteni i a unor muchi puternici.Dac aideficien de calciu i vitamina D, oasele tale sunt fragile, deoarece vor elibera calciul necesar restului organismului. Deficiena n vitamina D afecteaz mai mult dect doar scheletul tu. Deficiena n vitamina D determin o mas osoas redus i osteoporoz. Nivelele sczute de vitamina D au fost de asemenea asociate cu fora muscular redus i alte boli cronice, cum sunt bolile autoimune i unele forme de cancer.Vitamina D este de asemenea singura vitamin care nu trebuie consumat n alimentaie sau luat din suplimente alimentare, deoarece organismul nostru este capabil s o produc dup ce pielea noastr este direct expus la soare (nu printr-o fereastr). Dar nu toate expunerile solare sunt la fel, iar numeroi factori influeneaz absorbia razelor solare. n general, cu ct eti mai departe de Ecuator, cu att producia de vitamina D este mai eficient. Dar stratul de nori i poluarea aerului pot reine razele ultraviolete ale soarelui.Recomandarea standard de expunere solar pentru un aport suficient de vitamina D este de 10-15 minute de expunere solar pe brae i fa, de cteva ori pe sptmn, fr utilizarea unei creme de protecie solar (care blocheaz unele din razele ultraviolete necesare producerii vitaminei D).n afar de localizarea geografic, vrsta i pigmentarea pielii sunt de asemenea factori importani. n acest sens, vrstnicii precum i persoanele cu pielea nchis la culoare au n general nivele sczute de vitamina D.Pigmentul brun din piele reduce cu pn la 95 % capacitatea pielii de a sintetiza vitamina D din lumina soarelui. Persoanele cu pielea nchis la culoare necesit de 5-10 ori mai mult expunere solar pentru a putea sintetiza aceeai cantitate de vitamina D comparativ cu persoanele cu pielea deschis la culoare.n generalnu eti la risc de a te supradoza cu vitamina Ddin alimentaie, atta timp ct nu iei n exces ulei de pete (supliment alimentar). Iar soarele va produce doar atta vitamina D ct ai nevoie, deci nu trebuie s te temi c poi s te supradozezi cu vitamina D din razele soarelui.

n prezentse recomand un aport de vitamina Dde cel puin 200 UI (uniti internaionale) pentru persoanele pn n 50 ani, cel puin 400 UI pentru persoanele ntre 50-70 ani i cel puin 600 UI pentru persoanele peste 70 ani. Necesarul crete odat cu vrsta deoarece pielea mai btrn produce mai puin vitamina D.Limita superioara de siguran pentru vitamina D este de 2.000 UI pe zi pentru copii, aduli ifemeigravide sau care alpteaz. Recomandrile actuale nu sunt ns adecvate pentru a proteja mpotriva bolilor cronice sau a osteoporozei. Cercetrile arat c att copiii ct i adulii pot tolera 1.000 UI pe zi n condiii de siguran, fr risc de toxicitate.Sursele cele mai bune de vitamina Dsunt laptele, iaurtul, margarina, cerealele, fructele de mare, sardinele, somonul, tonul i oule. Dar este dificil de a lua destul vitamina D din alimentaie daca nu i plac lactatele sau petele, aa c ajungem tot la expunerea la soare sau la administrarea unui supliment.Carentele de vitamine: Cum se manifesta si care sunt efectele lorDiverse probleme aparute la nivelul functionarii organismului pot fi cauzate de carente devitamine. Starile de oboseala, insomnia, scaderea imunitatii, starea de iritare pot fi cauzate si de faptul ca organismul nu dispune de vitaminele necesare unui ritm deviatasanatos.

mujerhoy.comprezinta cateva dintre cele mai frecvente carente de vitamine, efectele lor asupra sanatatii si alimentele in care se gasesc acestea.

Infectii si scaderea imunitatii? Corpul tau are nevoie de vitamina D

Aceasta carenta este frecventa la sfarsitul iernii. Slabiciciunea fizica, durerea la nivelul oaselor si muschilor, aftele si cariile sunt numai cateva dintre efectele carentei de vitamina D.

Vitamina D are un rol important si in absorbtia calciului si fixarea acestuia in oase.

Aceasta vitamina se gaseste in sardine, somon, ciuperci si galbenusul de ou. Totusi, expunerea la soare ramane principala sursa de vitamina D, astfel ca se recomanda o plimbare de 15-20 de minute la rasaritul soarelui, pentru reincarcarea bateriilor.

Nivelul vitaminei D din organism scade in perioada iernii, astfel ca se recomanda administarea suplimentelor.

Inflamatii la nivelul gurii? Iti lipseste vitamina B2

Vitaminele din complexul B sunt esentiale pentru starea buna a mucoaselor. Leziunile de la nivelul gurii, inflamatiile, crapaturile si diversele probleme aparute la nivelul buzelor indica un deficit de ribiflavina sau vitamina B2.

In acest sens se recomanda consumul de ficat (si al preparatelor pe baza de ficat), branza (in special roquefort si de capra, dar si emmentaler), ciuperci si oua.

Unghii fragile? Ai nevoie de magneziu

Daca ai dureri la nivelul membrelor inferioare, tremuraturi la nivelul ploapelor, iritabilitate si probleme cu somnul, atunci ai deficit de magneziu.

Incearca sa consumifructede mare,cerealeintegrale,ciocolatacu concentratie ridicata de cacao, fructe uscate si oleaginoase (50 de grame de migdale sau nuci de caju acopera jumatate din doza zilnica de magneziu recomandata).

Mergi pe mana unui factor inovator indietata, incluzand in salate wakame, o alga bogata in potasiu, sodiu, calciu, fosfor si magneziu.

Oboseala permanenta? Deficit de fier

Fierul este mineralul care permite hemoglobinei sa aduca oxigen la nivelul tuturor celulelor din corp. Daca esti mereu obosita, palida, nu ai pofta de mancare si transpiri in exces, trebuie sa ai grija: nivelul scazut de fier din organism poate duce la anemie.

Consuma carne rosie, ficat sau midii. Si legumele cu frunze verzi sunt foarte bogate in fier, insa acesta este absorbit de organism mai putin fata de fierul din carne sau peste.

Fierul se fixeaza in organism cu ajutorul vitaminei C. Evita produsele care ingreuneaza absorbtia acestuia, precum cafeaua, ceaiul sau lactatele.Vitamina D, cheia unei vieti indelungateNoile cercetari indica lipsa vitaminei D din corp drept una dintre cauzele bolilor de inima, subliniind astfel importanta soarelui in sintetizarea acestei vitamine.Pacientii care au un nivel scazut de vitamina D in sange sunt de doua ori mai predispusi sa moara din cauza unei boli de inima, in urmatorii opt ani, daca nu iau masuri de prevedere, avertizeaza medicii.Acestia au descoperit ca exista o legatura directa intre nivelul scazut de vitamina D si decesele cauzate de boli de inima. Cu toate astea, ei nu sfatuiesc oamenii sa ia suplimente de vitamina D in exces sau sa se expuna la soare mai mult decat este necesar.Supradozele de vitamina D sunt foarte periculoase, iar expunerea indelungata la soare este prima dintre cauzele cancerului de piele.Carenta de vitamina D, alaturi de lipsa activitatii sportive si regimului de viata nesanatos, sunt doar cativa dintre factorii care afecteaza sanatatea populatiilor din tarile dezvoltate.Studiul a fost efectuat pe 3 258femeisi barbati din Germania, si, ca urmare a acestuia, cercetatorii spera sa afle mai multe despre rolul acestei vitamine in prevenirea bolilor de inima, si prin urmare, a prelungirii duratei de viata.

Rolul vitaminei D in organismVitaminele, compusi chimici cu structuri diverse, sunt esentiale in procesele celulare. Atat lipsa lor din organism, cat si excesul, pot duce la tulburari metabolice cu declansarea unor afectiuni grave.Vitamina Dface parte dintr-un grup de prohormoni solubili in grasimi si este responsabila de absorbtia si metabolismul calciului si fosforului.Cum se produce vitamina D?Sinteza acestei vitamine se produce la nivelul pielii (in epiderm), dintr-un precursor (7-dehidrocolesterol), rezultandvitamina D3 (cholecalciferol). Acest proces are loc sub actiunea razelor ultraviolete (UV) B, cand indicele UV este mai mare decat 3, in regiunile temperate, in special primavara si vara. Foarte rar in regiunile arctice, iar la tropice, zilnic.Vitamina D se sintetizeaza cel mai bine prin expunerea la soareCantitatea de vitamina D rezultata in aceste conditii depinde foarte mult de timpul de expunere si este important sa stim ca se degradeaza la fel de rapid cum se produce. Pentru a sintetiza o cantitate optima de vitamina D, un adult are nevoie de o expunere la soare a fetei, bratelor, toracelui de 10-15 minute pe zi, cel putin 2 zile pe saptamana. Atentie insa la diferenta intre expunerea moderata la soare pentru stimularea productiei de vitamina D si expunerea necontrolata la orele amiezei! Expunerea in exces la radiatiile UV, odata cu producerea arsurilor cutanate repetate, creste implicit si riscul de a dezvolta cancer de piele!Alte surse de vitamina D: pestele, ciupercile, branzeturileIn afara procesului biochimic de sinteza datorat expunerii la UV, exista sialte resurse de vitamina D, cum ar fi o serie dealimente sau suplimente nutritive, utile in special persoanelor care nu se expun la soare si celor din regiuni cu climat rece (tarile nordice). Dintre alimentele bogate atat in vitamina D3, cat si invitamina D2 (ergocalciferol),sunt importante de mentionat pestele (in special somonul, tonul si macroul), uleiul din ficat de peste, ciupercile, ficatul de vita, branzeturile si galbenusul. De asemenea, in ideea combaterii carentei de vitamina D si, implicit, a rahitismului, recomandate sunt urmatoarele alimente: laptele si produsele lactate, cerealele, painea, pastele, margarina si uleiul.Ce functii indeplineste vitamina D in organism?Vitamina D activa in organism, sub formacalcitrioluluirezultat in urma unor procese chimice din vitamina D3, favorizeaza mineralizarea oaselor prin facilitarea absorbtiei calciului si fosforului din intestin si a reabsorbtiei in rinichi. Totodata, stimuleaza cresterea si remodelarea osoasa, previne tetania hipocalcemica, dar ia parte si la modularea functiei neuromusculare, reglarea sistemului imunitar. De altfel, vitamina D diminueaza procesele inflamatorii si influenteaza activitatea unor gene reglatoare ale proliferarii si diferentierii celulare.Conform unor studii realizate pe copii de catre Universitatea Harvard, Anglia, vitamina D poate reduce severitatea si frecventa simptomatologiei si a numarului de spitalizari la pacientii cu astm. Alte studii au demonstrat ca nivelul optim de vitamina D in organism reduce riscul aparitiei artritei reumatoide la femei si mentine optime functiile neurologice.Care este doza recomandata de vitamina D?Academia Americana de Pediatrie recomanda parintilor sa administreze bebelusilor alaptati partial sau exclusiv la san suplimente de 400 UI (unitati internationale) de vitamina D zilnic, imediat dupa nastere. Indicat copiilor hraniti artificial este consumul a minimum 1 l de lapte fortificat cu vitamina D. Copiii si adolescentii ar trebui sa consume zilnic 400 UI de vitamina D din lapte fortificat sau suplimente nutritive, conform aceleiasi recomandari.Pentru adultii pana in 50 de ani, cantitatea optima este de 200 UI pe ziPentru adultii pana in 50 de ani, o cantitate de 200 UI vitamina D pe zi este optima. Dupa aceasta varsta, ar trebui crescuta doza la 400 UI/zi. Stiind ca vitamina D si calciul au efecte sinergice, cercetatorii considera extrem de important ca necesarul zilnic de calciu al unui adult sa fie de 600-800 mg/zi, iar pentru un copil pana in 10 ani, aportul de calciu cumulat din alimentatie si suplimente sa se apropie de 1000 mg/zi.Testarea sangvina a vitamina D ar trebui facuta toamna sau iarnaTestarea sangvina a cantitatii de vitamina D ar trebui realizata, de preferat, toamna sau iarna, cand nivelul circulant este cel mai scazut. In anotimpul insorit, valorile sunt de cele mai multe ori fals crescute. Majoritatea expertilor au ajuns la concluzia ca valoarea optima a vitaminei D circulante (25-OH vitamina D) este 90-100 nmol/L sau 35-40 ng/ml.Carenta de vitamina DDeficitul de vitamina D din organism poate atinge valori semnificative fie din cauza expunerii inadecvate la soare, fie aportul din alimentatie este extrem de redus sau exista tulburari de absorbtie intestinala, disfunctii hepatice sau renale. Astfel, pot aparea o serie de tulburari inca din copilarie sau chiar in viata adulta tarzie, avand consecinte asupra starii de sanatate.Rahitismul, afectiune cauzata de lipsa calciului, fosforului si vitaminei DAceasta afectiune apare atat din cauza carentei de calciu, fosfor, cat si a lipsei de vitamina D, efectul fiind mineralizarea defectuoasa a oaselor lungi in perioada de formare si crestere a copilului. Oaselor le lipseste duritatea si devin distorsionate, prezentand curburi anormale. Afectiunea este extrem de raspandita si in zilele noastre, in special in tarile sarace din Africa, Asia sau Orientul Mijlociu, precum si la persoane cu anumite afectiuni genetice. La adult, pierderea masei minerale osoase (in special pierderea calciului) din cauza lipsei de vitamina D se numesteosteomalaciesi este insotita de obicei de dureri musculare cronice, slabiciune musculara si fragilitate osoasa.Cauzele aparitiei rahitismului au fost descoperite abia in anul 1920Rahitismula fost descris inca din anul 1650in literatura medicala de catre Francis Glissen, insa cauza acestei afectiuni nu a fost cunoscuta pana la inceputul secolului XX. In anul 1920, un medic englez a descoperit vitamina D, incercand sa trateze caini bolnavi de rahitism cu ulei de peste. Astfel, din 1930, in tarile vest-europene si in SUA, laptele a fost suplimentat cu vitamina D in scopul combaterii rahitismului care reprezenta o problema majora de sanatate in acea prima parte a secolului.Lipsa vitaminei D poate fi responsabila de aparitia unor tumoriPe langa aspectele prezentate mai sus, literatura de specialitate mai face referire la o serie de alte afectiuni care pot fi influentate de carenta vitaminei D. Cateva studii prezinta date referitoare la stimularea celulelor imunitare cu rol in apararea organismului impotriva infectiilor sub influenta vitaminei D. Alte cercetari au corelat nivelul scazut de vitamina D din anotimpul rece cu frecventa crescuta a imbolnavirilor de gripa, iar altele coreleaza chiar activitatea receptorilor celulari pentru vitamina D si polimorfismul acestora cu riscul de a dezvolta tumori.Atentie si lasupradozajul cu vitamina D!La adultul sanatos, un aport de 50 000 UI pe zi, pentru o perioada de cateva luni, va duce la toxicitate, iar persoanele cu anumite afectiuni vor dezvolta mai usor hipercalcemie. Dintre manifestarile hipervitaminozei D importante sunt anorexia, senzatia de greata si voma, frecvent urmate de poliurie (emisia unei cantitati mari de urina diluata), senzatia de sete, slabiciune, nervozitate si prurit. In cazurile severe se poate ajunge la insuficienta renala. Tratamentul consta in intreruperea imediata a administrarii oricarui supliment cu vitamina D si restrictia consumului de alimente bogate in calciu.Hipercalcemia secundara hipervitaminozei Dla femeile insarcinate poate avea repercusiuni asupra fatului pana la retard mental si deformari faciale. De aceea, femeile gravide ar trebui sa consulte medicul inainte de a apela la suplimente cu vitamina D.

25-OH-vitamina Dnformatii generaleVitaminele D sau calciferolii sunt sintetizate din provitamine prin clivajul inelului B din molecula sterolica in timpul expunerii la lumina solara. Cele mai importante vitamine D sunt vitamina D2 (ergocalciferol) si vitamina D3 (colecalciferol)3.Vitamina D2 este forma derivata din plante (ergosterol sau provitamina D2). Vitamina D3 provine fie din alimente de origine animala (in special pestele gras sau uleiul de peste) sau suplimente nutritionale, fie este sintetizata la nivel cutanat din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3) sub actiunea radiatiilor ultraviolete6. Rata de formare a vitaminei D depinde in principal de durata si intensitatea expunerii. Folosirea cremelor de protectie solara, chiar si cu un SPF de 15, reduce productia acestei vitamine cu 99.9%. Formarea cutanata excesiva este prevenita prin conversia fotosensibila a vitaminei D in tachisterol sau lumisterol. Atat vitamina D2 cat si vitamina D3 nu au activitate biologica semnificativa, de aceea este nevoie sa fie metabolizate in forme hormonal active2.Activarea are loc in doua etape, mai intai la nivel hepatic si apoi la nivel renal. Vitamina D avand o structura liposolubila este transportata in circulatie sub forma unui complex cu o alfa1 globulina specifica proteina transportoare a vitaminei D (VDBP = vitamin D binding protein). La nivel hepatic vitamina D sufera prima hidroxilare pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un metabolit cu activitate biologica limitata6.25 hidroxivitamina D, cu un timp de injumatatire prelungit (2-3 saptamani), constituie principalul rezervor circulant si cel mai bunINDICATORal statusului global al vitaminei D2.Mai mult de 95% din 25-OH vitamina D dozabila in ser este reprezentata de 25-OH vitamina D3; 25-OH vitamina D2 creste in ser la nivele masurabile doar la pacientii care iau medicatie continand vitamina D26. Testul utilizat in laboratorul nostru determina 25-OH vitamina D totala1.Nivelul exact al 25-OH vitaminei D care reflecta o rezerva optima a organismului este necunoscut. Un deficit usor sau moderat poate fi asociat cu osteoporoza sau hiperparatiroidism secundar. Deficitul sever conduce la insuficienta mineralizarii tesutului osos nou format (osteoidului), avand drept consecinta dezvoltarea rahitismului la copil si a osteomalaciei la adult. Deoarece se dezvolta in perioada de crestere osoasa rahitismul are drept consecinta aparitia unor deformatii osoase caracteristice. Modificarile testelor de laborator in rahitism includ: hipocalcemie, hipofosfatemie, cresterea fosfatazei alcaline si a parathormonului. La adult deficitul de vitamina D este asociat cu dureri osoase si un risc crescut de fracturi.Consecintele deficitului de vitamina D asupra altor organe decat osul nu sunt pe deplin intelese, dar ar putea include o susceptibilitate crescuta fata de infectii, disconfort muscular, rezistenta lainsulina, diabet zaharat de tip I, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca, depresie, schizofrenie, autism, scleroza multipla, sindrom nefrotic, risc crescut de preeclampsie si de afectiuni maligne: cancer de colon, prostata, san, ovar, limfom non-nonhodgkinian3;4;5.Cauzele unui nivel suboptim de 25-OH vitamina D includ: expunere insuficienta la soare; aport alimentar inadecvat; deficit de absorbtie a vitaminei D la nivel intestinal (ciroza biliara, sindrom de intestin scurt, insuficienta pancreatica exocrina, boala Crohn, fibroza chistica , boala celiaca); catabolizare crescuta a vitaminei D (tratament cu barbiturice si anticonvulsivante, hiperparatiroidism primar); pierderi crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializa peritoneala); reducerea activitatii 25-hidroxilazei hepatice secundara unor boli hepatice severe3.Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decat se credea pana acum, in special in randul adolescentilor, femeilor si varstnicilor. Astfel, numeroase studii au aratat ca mai mult de 50% dintre varstnicii institutionalizati si de asemenea un procent similar de femei care urmeaza tratament pentru osteoporoza prezinta nivele inadecvate de vitamina D. De asemenea persoanele care locuiesc in regiunile din latitudinea nordica, cele cu tenul de culoare inchisa datorita unui continut crescut de melanina, cele care datorita unor obiceiuri religioase isi limiteaza expunerea la soare, pacientii obezi sau cu boli cronice severe, nou-nascutii din mame cu deficit asociaza un risc crescut de a dezvolta deficit de vitamina D2;4.Tratamentul deficitului de vitamina D consta in administrarea urmatoarelor preparate:-colecalciferol (vitamina D3); administrarea zilnica timp de 3 luni a 1000 UI determina o crestere cu 10 ng/mL a nivelului seric de 25-OH vitamina D;-ergocalciferol (vitamina D2); administrat sub forma unor capsule de 50 000 UI5.In comparatie cu prevalenta crescuta a deficitului de vitamina D, hipervitaminoza D este rara si este depistata numai in cazurile de expunere prelungita la doze mari de vitamina D. Aceasta conditie se caracterizeaza clinic prin anorexie, greata, varsaturi, diaree, hipotonie, nefrolitiaza, tulburari de ritm cardiac, iar ca modificari ale testelor de laborator se inregistreaza hipercalcemie si hiperfosfatemie severe, precum si valori scazute ale parathormonului4;5.Recomandari pentru determinarea 25-0H vitaminei D- diagnosticul deficitului de vitamina D;- diagnosticul diferential al cauzelor de rahitism si osteomalacie;- monitorizarea terapiei de substitutie cu vitamina D;- diagnosticul hipervitaminozei D4.Specimen recoltat-sange venos1.Recipient de recoltare-vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator1.Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare1.Volum proba minim 1 mL ser1.Cauze de respingerea probei specimen hemolizat specimen icteric, lipemic specimen contaminat bacterian1.Stabilitate proba-serul separat este stabil5 zilela 2-8Csitimp indelungatla -20C. Nu decongelati/recongelati1.Metodametoda imunochimica cu detectie prin chemiluminiscenta; este masurata vitamina D totala (vitamina D3, vitamina D2 si alti metaboliti hidroxilati ai vitaminei D)1.Valori de referintaCarenta: < 10 ng/mLNivel insuficient: 10-30 ng/mLNivel optim: 30-100 ng/mLToxicitate: >100 ng/mL.Factor de conversie: 1 ng/mL = 2.496 nmo/L1.Limita de detectie 4 ng/mL1.Interpretarea rezultatelorNivelul seric de 25-OH vitamina D reflecta ingestia de vitamina D din alimentatie si sinteza cutanata din provitamine sub influenta razelor ultraviolete; este influentat de varsta, sex, rasa si locatie geografica. De asemenea nivelul de 25-OH vitamina D poate avea variatii sezoniere (valorile din sezonul rece pot fi cu 40-50% mai scazute decat cele din sezonul cald datorita reducerii expunerii la radiatiile ultraviolete). Concentratiile metabolitilor vitaminei D sunt crescute in timpul sarcinii.Cunoasterea factorilor de influenta a condus la stabilirea unor valori normale in functie de sezon, pe esantioane de populatie din anumite zone geografice. Abordarea mentionata furnizeaza un interval de referinta insa acesta nu se suprapune cu intervalul optim pentru starea de sanatate daca de fapt un procent semnificativ din populatia de referinta este deficitar in vitamina D. De mai mare utilitate in practica clinica ar putea fivaloarea prag pentru un status nutritional adecvat,sub care un individ poate fi considerat ca avand deficit de vitamina D. Cativa cercetatori preocupati de aceasta problema au incercat sa stabileasca o corelatie intre concentratiile serice de 25-OH vitamina D si cele ale altor markeri biologici, cum ar fi calciul si parathormonul2;6.Desi nu exista un consens asupra valorilor optime de 25-OH vitamina D, majoritatea specialistilor defineste deficitul de vitamina D printr-un nivel seric 150 ng/mL (374 nmol/L)5. Determinarea nivelului de 25-OH vitamina D este utila pentru diagnosticul diferential cu afectiunile granulomatoase, in special sarcoidoza, in care pacientii prezinta de asemenea hipercalcemie, hiperfosfatemie si un nivel redus de PTH (prin conversia ectopica a 25-OH vitaminei D in 1,25-(OH)2vitamina D), insa valorile 25-OH vitaminei D sunt mult mai mici decat in hipervitaminoza D4.Limite si interferenteObtinerea unor valori >10 ng/mL de 25-OH vitamina D in prezenta unui tablou clinic sugestiv pentru deficitul de vitamina D impune determinarea 1,25-(OH)2vitamina D impreuna cu testarea functiei renale4.

Vitamina D vitamina soareluiVitamina D este o vitamin liposolubil ce n mod natural se gsete n foarte puine alimente i care poate fi sintetizat de organism n prezena razelor solare (UV). Vitamina D reprezint un grup de vitamine, iar cele mai importante sunt D2 (ergocalciferol) si D3 (colecalciferol).Vitaminele D din alimente, suplimente i produse de organism sunt inactive. Pentru a fi activate trebuie s fie prelucrate la nivelul ficatului unde se obine calcidiol i apoi la nivelul rinichilor unde se formeaz calcitriol.Vitamina D faciliteaz absorbia calciului la nivelul intestinelor i menine un nivel normal de calciu n snge. Este folosit de organism i pentru creterea i remodelarea oaselor i pentru prevenirea osteoporozei.Aceasta vitamin mai are i alte roluri n organism: stimuleaz sistemul imunitar i creterea celulelor, rol antiinflamator etc.Carena de vitamina DCarenele nutriionale sunt de obicei provocate de alimentaie inadecvat, absorbie deficitar, cerine ridicate sau excreie excesiv. Carena de vitamina D poate s apar atunci cnd expunerea la soare este limitat, rinichii nu pot activa vitamina, alimentaia nu este adecvat.Deficiena este asociat cu alergiile la lapte, intolerana la lactoz i dietele ovo-vegetarian i vegan.Rahitismul i osteomalacia sunt afeciuni clasice produse de lipsa de vitamina D. Rahitismul este des ntalnit n cazul copiilor i este caracterizat de o mineralizare insuficienta a oaselor, ceea ce duce la oase moi i deformate.Alptarea prelungit fr suplimentarea cantitii de vitamina D poate produce rahitism. Persoanele cu risc crescut sunt: cele cu pielea nchis la culoare, persoanele care folosesc excesiv cremele solare, copiii care sunt n cree sau grdinite expunerea la soare este redus.n cazul adulilor, carena de vitamina D produce osteomalacia ce se manifest prin creterea fragilitii oaselor. Primele simptome sunt durerile osoase i musculare.Grupuri cu risc crescut de caren- sugarii nu pot obine cantitatea necesar din laptele mamei pentru ca acesta furnizeaza doar 25-78 UI/L i se recomand suplimentarea cantitii de vitamina D cu 300-400 UI/zi.- vrstnici pielea sintetizeaza mai puin vitamin, petrec mai mult timp n casa i absorbia este mai slab.- persoanele ce fug de soare, poarta haine lungi, lucreaz n medii fr lumin (mine) sau care din motive medicale sunt imobilizate.- persoanele cu pielea nchisa la culoare.- persoanele obeze i care au stomacul micorat.- persoanele cu o absorbie defectuoas a lipidelor fiind o vitamin liposolubil are nevoie de grsimi pentru a fi absorbit.Doza zilnic recomandat de vitamina D este calculat pentru persoanele cu o expunere solar minim i este reprezentat n UI i g 40 UI=1 g.Doza zilnic recomandat de vitamina D

VrstBrbaiFemeiSarcinAlptare

0-12 luni400 UI (10 mcg)400 UI (10 mcg)--

1-13 ani600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)--

14-18 ani600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)

19-50 ani600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)

51-70 ani600 UI (15 mcg)600 UI (15 mcg)--

>70 ani800 UI (20 mcg)800 UI (20 mcg)--

Excesde vitamina DExcesul de vitamina D poate produce anorexie, ritm cardiac neregulat, creterea nivelului de calciu din snge. Ocantitate prea mare de calciupoate produce calcifierea esuturilor i vaselor de snge. Calcifierea afecteaz inima, rinichii i vasele de snge.n cazul femeilor aflate la menopauz, folosirea suplimentelor alimentare cu calciu si vitamina D (1000 mg Ca/400 UI Vit. D) a dus la creterea riscului dezvoltrii pietrelor la rinichi cu 17%.n urma studiilor s-a descoperit ca o cantitate mare de vitamina D crete rata de deces (toate afeciunile) i poate crete riscul de cancer i boli cardiovasculare.Vitamina D obinut din surse alimentare i prin expunerea la razele UV nu este toxic i cazurile de exces de vitamina D sunt asociate cu suplimentele alimentare.Limita maxim admis de vitamina D

VrstBrbaiFemeiSarcinAlptare

0-6 luni1,000 UI (25 g)1,000 UI (25 g)--

7-12 luni1,500 UI (38 g)1,500 UI (38 g)--

1-3 luni2,500 UI (63 g)2,500 UI (63 g)--

4-8 luni3,000 UI (75 g)3,000 UI (75 g)--

9 ani4,000 UI (100 g)4,000 UI (100 g)4,000 UI (100 g)4,000 UI (100 g)

Surse de vitamina DFoarte puine alimente conin vitamina D. Cele mai bune surse sunt produsele din pete gras ca somonul, tonul i macroul. Mici cantiti se gasesc i n ficatul de vit, branz i glbenuul de ou.Aceast vitamin poate fi produs i prin expunerea pielii la aciunea razelor UV. Aceste raze nu patrund prin sticl i crem solar cu un FP mai mare de opt.Cercetrile au artat ca 5-30 de minute (dimineaa sau seara) de expunere la soare, de 2-3 ori pe sptmn, fr s folosim creme de protecie, asigur necesarul zilnic de vitamina D. Chiar dac soarele este foarte important pentru sinteza acestei vitamine, cercettorii nu recomand expunerea prelungit la soare. Din cauza radiatiilor solare peste 1.5 milioane de persoane fac cancer de piele anual n SUA, iar 8000 decedeaz.Suplimentele alimentare i alimentele mbogite sunt o alt surs de vitamina D i trebuie folosite doar dac nu beneficiem de soare, avem o alimentaie necorespunzatoare sau ne sunt recomandate de un medic specialist.Rahitismul - deficitul de vitamina D la copiiGeneralitatiSusRahitismul este o afectiune specifica celor mici, care se datoreaza unui deficit devitamina D, calciu si fosfati, care impiedica procesul de cresterea si dezvoltare normala a oaselor. Corespondentul acestei afectiuni la adult se numeste osteomalacie. In absenta acestei vitamine si a unor minerale esentiale, oasele isi pot pierde din rezistenta naturala, devin fragile si se pot rupe usor, chiar in urma unor traumatisme minore.

Privat de aceste elemente, osteoidul nu se poate calcifica si matura. Desi deficitul de vitamina D apare si la adulti sau batrani, forma cea mai severa si frecvent intalnita este cea de rahitism, care afecteaza mai ales copii ce sufera demalnutritiesevera, de infometare sau de un regim dietetic inadecvat necestatilor lor. Specialistii considera ca cel mai ridicat risc de aparitie a rahitismului il au nou nascutii alaptati la san ai caror mame nu se expun la soare, nou nascutii hraniti natural care nu sunt expusi la soare, micutii care au intoleranta la lactoza si nu pot consuma lapte fortifiat.Vitamina D3 este o vitamina pe care organismul o poate sintetiza din derivati de colesterol, sub influenta radiatiilor ultraviolete de tip B. Ea este unul din factorii principali care stimuleaza absorbtia de calciu sifosfordin tractul gastrointestinal. Daca nivelul ei este insuficient, nu numai ca nu se va mai absorbi suficient calciu, insa va debuta si procesul de demineralizare osoasa, deoarece vitamina D este implicata si in concentrarea calciului in interiorul osului, conferindu-i astfel forta si rezistenta.

Suplimentarea dietetica prompta cu vitamina D sau calciu este foarte importanta in corectarea unor astfel de dezechilibre care pot sa apara in cadrul procesului de crestere si dezvoltare a copiilor. Daca insa din diverse motive, rahitismul nu este corectat la timp, exista posibilitatea ca in timp sa apara malformatii osoase care sa necesite tratament chirugical.

Frecventa de aparitie a rahitismului variaza in functie de conditiile socioeconomice ale familiei in care s-a nascut copilul, precum si al regiunii natale in general, precum si de factori climatici (expunerea la soare).Cuprins articol1. Generalitati2. Cauze3. Simptomatologie4. Investigatii paraclinice5. Tratament6. Prognostic7. Complicatii8. Consultarea unui specialist9. PreventieCauzeSusRahitismul apare datorita deficitului de vitamina D,calciusi fosfor. Vitamina D3, numita si colecalciferol, se formeaza in piele plecand de la un compus colesterolic. Aceasta trece prin mai multe modificari enzimatice pana sa ajunga la forma de vitamina D3. In prima faza se formeaza calcidiol, la nivel hepatic. Acesta este de fapt forma circulanta cea mai abundenta de vitamina D. Prin dozarea concentratiei sale plasmatice specialistii pot aprecia daca exista sau nu un deficit de vitamina D in organism.

Urmatoarea modificare enzimatica are loc la nivelulrinichiului, unde calciferolul este transformat intr-un compus activ.Calcitrioluleste un compus care poate regla metabolismul calciului in nenumarate feluri. El promoveaza absorbtia calciului si fosforului din intestin, creste reabsorbtia renala a fosforului si poate facilita in mod direct calcificarea osoasa. Prin aceste influente calcitriolul stimuleaza calcificarea osteoidului, atat in general, in intregul sistem scheletic, cat mai ales la nivel metafizar.

Deficitul de vitamina D determina aparitiahipocalcemiei. Starile hipocalcemice declanseaza o sinteza si secretie crescuta de hormoni paratiroidienei, care stimuleaza pierderile renale de fosfor si care vor determina o demineralizare osoasa cu scopul de a corecta concentratia calciului. Vitamina D este absorbita din surse alimentare, sau este produsa, in mare parte, sub influenta radiatiilor solare.Copiii predispusi riscului de aparitie a deficitului de vitamina D sunt in principal:- Cei care locuiesc in regiuni cu soare putin;- Cei care nu ies afara si stau in casa foarte mult timp;- Cei cu o dieta vegetariana;- Cei cuintoleranta la lactozasau cei care nu consuma produse lactate.

Bebelusii alimentati exclusiv la san pot dezvolta si ei rahitism in timp, in cazul in care nu li se administreaza profilactic vitamina D si calciu in primle zile de viata, deoarece laptele de mama nu este o sursa foarte buna de vitamina D. Aceasta problema este chiar mai importanta la copiii cu pielea mai inchisa, in timpul zilelor de iarna (cand sunt mai putine ore insorite).

Acumularea acestor factori sporeste semnificativ riscul de aparitie a rahitismului. Rahitismul sau osteomalacia pot sa apara si ca rezultat exclusiv al unei diete sarace in vitamina D, insa in prezent o astfel de etiologie a bolilor este mai putin intalnita deoarece majoritatea alimentelor sunt imbogatite cu vitamina D si fortifiate cu calciu. Cele mai bune surse de calciu si fosfor sunt produselele lactate silegumeleverzi, iar acestea sunt disponibile intr-o gama foarte variata, fiind si accesibile.

Aparitia rahitismului pare a avea si o componenta genetica, deoarece exista cazuri de rahitism transmis ereditar de la o generatie la alta. In acest caz rahitismul apare in cadrul unor sindroame ce se caracterizeaza prin incapacitatea rinichiului de a pastra in organism fosfatii minerali (afectiune numita hipofosfatemie X linkata), sau prin existenta unei acidoza tubulare renale (patologie in cadrul careia rinchiul nu poate excreta acizi prin urina).

Absorbtia vitaminei D este influentata si de afectiuni care interfera cu absorbtia intestinala a lipidelor dietetice. Ocazional, rahitismul apare la copiii care au boli hepatice si care nu pot transforma precursorii vitaminei D in compusi activi, capabili de a realiza efecte biologice in organism.

Rahitismul apare mai rar in tarile dezvoltate, el caracterizand economiile in curs de dezvoltare si tarile sarace. Boala este prezenta in special in perioada de crestere a organismului, cand necesarul de fosfor si calciu este crescut si trebuie acoperit cat mai bine. Rahitismul poate fi diagnosticat la copii cu varsta intre 6- 24 de luni, si este relativ rar la nou nascutii (din punct de vedere al tabloului clinic).SimptomatologieSusRahitismul se caracterizeaza prin deficit de vitamina D care va induce o serie de modificari generale in organism, ce pot deveni manifeste uneori cand poate fi prea tarziu si deformarile scheletice trebuie indreptate doar prin interventie chirugicala.Cand tabloul clinic al rahitismul este manifest, cele mai frecvente semne si simptome sunt:- Malformatii scheletice: sunt localizate in special la nivelul membrelor inferioare, la nivelul coloanei vertebrale, pelvisului si sternului. Specialistii au descris urmatoarele modificari aparute la scheletul pacientilor cu rahitism: stern in carena, bombat anterior, tibie in iatagan, cand oasele gambei sunt incurbate, matanii costale (proeminente aparute la nivelul coastelor, pe toracele anterior), cifoze,scolioze, sau chiar cifoscolioze (daca rahitismul apare la copiii mai mari de 2 ani), tasari de corpuri vertebrale, cranio tabes (craniu malformat);- Inchiderea tardiva a fontanelei anterioare si aparitia unei boseluri frontale;- Dureri sau sensibilitate osoasa: la nivelul oaselor lungi si coloanei vertebrale precum si la nivelul centurilor scapulara si pelvina. Sunt adeseadureri cronice, de intensitate moderata;- Spasme musculare generalizate (tetanie) si hipocalcemie;- Hiperplazie metafizara care determina aparitia semnului dublei maleole, care poate fi perceput la nivelul tibiei;-Hipotonie muscularageneralizata;- Astenie musculara;- Oase fragile, usor traumatizate: copiii cu rahitism sunt predispusi unor fracturi in lemn verde, cum le numesc spcialistii, cand osul efectiv pare a se frange, iar aspectul radiografic este foarte similar cu cel al unei crengi verzi pe care incercam sa o rupem si care crapa la mijloc;- Crestere si dezvoltare anormale: copii au o talie mai mica decat media normala pentru varsta lor;- Malformatii dentare:eruptii dentareintarziate si dinti cu aspect si structura modificata, smalt poros, predispozitie la aparitia cariilor dentare.Investigatii paracliniceSusIn vederea diagnosticarii rahitismului este esentiala realizarea unui examen fizic amanuntit, care sa poata decela existenta unor semne specifice acestei boli. De asemenea, la examenul fizic se pot evidentia durerea sau sensibilitatea la palpare a scheletului. Diagnosticul de certitudine necesita efectuarea unor teste si investigatii paraclinice, care sa poata ajuta medicul sa diferentieaza aceasta afectiune de altele cu un spectru clinic similar.

Cele mai frecvente afectiuni care sunt incluse in diagnosticul diferential al pacientilor cu rahitism includ:- Sindromul Jansen: este o afectiune genetica transmisa autozomal dominant in care copii prezinta condroplazie metafizara si nanism;- Afectiuni metabolice mai rare, inclusiv hipoposfatazia;-Deficit sever de calciu.

In cadrul investigatiilor ulterioare se pot realiza:- Determinarea calcemiei: precoce in cursul rahitismului fractiunea ionizata a calciului este scazuta; insa, cu timpul datorita stimularii secretiei de hormoni paratiroidieni calcemia revine la limita inferioara a normalului;- Determinarea calcidiolului: apare scazut (aceasta investigatie nu se face de rutina);- Determinarea nivelului calcitriolului: poate fi normal sau usor crescut datorita influentelor paratiroidiene;- Nivelul fosforului: este intotdeuna scazut, cu exceptia cazurilor in care pacientul a fost tinut la soare;- Determinarea nivelului hormonilor paratiroidieni;- Determinarea fosfatazei alcaline: poate sa apara crescuta;- Investigareagazelor sangvine: poate arata o usoaraacidoza metabolica;- Realizarea unei biopsii osoase: se poate face, insa doar in cazuri particulare este indicata;- Determinarea calciului excretat prin urina.

Investigatiile imagistice care pot fi realizate in cazul pacientilor suspicionati de rahitism include cel mai adesea radiografia simpla de membre inferioare. Aceasta investigatie este recomandata pacientilor cu varsta sub 3 ani, pentru a se observa aspectul genunchilor si al epifizelor femurale si tibiale. Aceste zone sunt considerate cele mai bune pentru investigarea unui posibil rahitism deoarece aici cresterea si dezvoltarea sunt foarte rapide.TratamentSusScopurile principale ale tratamentului sunt ameliorarea simptomelor si corectarea cauzei de aparitie a rahitismului. Cauza trebuie tratata curativ pentru a se stopa evolutia malformatiilor si pentru a se preveni recurenta deficitelor vitaminice si minerale. Majoritatea simptomelor vor disparea daca se suplimenteaza adecvat calciul, fosforul si vitamina D care lipsesc.

Cele mai bune surse alimentare de vitamina D sunt reprezentate depeste, ficat, lactate procesate si fortifiate cu aceasta vitamina. De aceea, specialistii insista ca astfel de alimente sa nu lipseasca din dieta zilnica. De asemenea, este incurajata si expunerea moderata la soare, deoarece radiatiile ultraviolete stimuleaza producerea endogena de vitamina D. In unele situatii, mai ales cand deficitul de vitamina D are un substrat metabolic, cel mai bine ar fi ca pacientul sa primeasca, pe langa o dieta imbogatita, si unsupliment vitaminiccare sa includa si vitamina D.

Tratamentul specific impotriva rahitismul poate fi administrat gradat in timp de cateva luni, sau intr-o doza unica de 600000 unitati internationale de vitamina D. In cazul in care se prefera administrarea gradata, pacientul va primi 5000 - 10000 UI zilnic, pentru o perioada de 2-3 luni, pana in momentul in care s-a stabilit ca procesul de vindecare este complet (cand fosfataza alcalina revine la valorile normale). Deoarece o astfel de schema terapeutica trebuie administrata zilnic, succesul depinde foarte mult de complianta pacientului dar si a parintilor care sunt responsabili de administrarea tratamentului.

In cazul in care vitamina D se administreaza intr-o singura doza, ea se fragmenteaza in 4-6 prize orale. Vitamina va fi apoi depozitata in organism si va fi eliberata treptat in cursul saptamanilor urmatoare. Foarte multi pacienti prefera aceasta metoda de tratament, deoarece nu trebuie sa isi administreze vitamina zilnic, pentru o perioada indelungata.

In cazul in care au aparut malformatiile osoase, cel mai probabil va fi necesara corectia lor chirugicala, insa doar dupa ce tratamentul medical al rahitismului a fost incheiat cu succes. De asemenea, pacientii pot avea indicatie de montare a unor aparate dentare care sa corecteze malformatiile aparute ca urmare a evolutiei bolii.De retinut!Laptele de mama are un continut relativ scazut in vitamina D sialaptareala san nu va proteja bebelusul de pericolul de aparitie al rahitismului. Laptele matern nu poate face fata necesitatilor, mai ales in cazul in care bebelusul a fost nascut prematur sau cu o greutate mica (in jur de 1500 grame). Totinou nascutii cu greutate micaau nevoie de un regim dietetic special conceput pentru ei, fortifiat cu vitamina D, calciu si fosfor, mai ales daca sunt predominant alaptati la san. Recomandarea unor suplimente specifice lor pentru primele saptamani de viata extrauterina este in prezent foarte indicata, sigura si eficienta in prevenirea rahitismului.PrognosticSusRahitismul raspunde foarte bine la corectarea deficitului de vitamina D si calciu. Dupa doar o saptamana de tratament corect, analizele incep sa se modifice, evolutia indicand vindecarea pacientului. In mod similar se pot observa ameliorari si la nivelul scheletului, cuantificate prin realizarea unor radiografii. Desi in unele cazuri este nevoie de un timp mai prelungit pentru observarea unor modificari pozitive ale starii generale, majoritatea pacientilor resimt o imbunatatire dupa prima saptamana. In cazul in care rahitismul nu este corectat cat mai rapid, si boala evolueaza in absenta tratamentului, deformarile scheletice, statura mica si malformatiile dentare care apar pot avea caracter permanent. O abordarea terapeutica corecta poate influenta evolutia acestor manifestari, care in timp vor disparea.ComplicatiiSusCele mai frecvente complicatii care pot sa apara in cadrul acestei afectiuni sunt:- Durere osoasa cronica;- Deformari scheletice ireversibile;-Fracturipatologice;Consultarea unui specialistSusParintii sunt sfatuiti sa se prezinte la un consult medical de specialitate in cazul in care copilul prezinta semne si simptome sugestive pentru rahitism, cum ar fi durere osoasa, hipotonie musculara, astenie fizica, sau modificari evidente ale scheletului.PreventieSusDesi in prezent se considera ca majoritatea copiilor si adolescentilor primesc o dieta cu o cantitate suficienta de calciu si beneficiaza de o expunerea adecvata la soare, care sa le stimuleze productia de vitamina D, rahitismul ramane inca o problema importanta de sanatate.

Specialsitii recomanda, in vederea prevenirii aparitiei rahitismului, ca toti bebelusii alaptati la san sa primeasca zilnic 400 UI de vitamina D, administrata oral, in primele 2 luni de viata extrauterina. Administrarea trebuie mentinuta pana cand se trece la o formula de lapte fortifiat care sa poata fi consumat intr-o cantiatea de minim 500 ml. In general, suplimentele devitamina Dadresate sugarilor sunt sub forma de picaturi. Parintii sunt sfatuiti sa nu depaseasca doza maxima recomandata, deoarece vitamina D in cantitati mai mari poate fi toxica.

Calciul si fosforul sunt si ele foarte importante pentru procesul de mineralizare osoasa. Laptele matern este o sursa foarte buna de calciu, insa acest mineral se gaseste in cantitati suficiente si in majoritatea formulelor de lapte.

Dozele zilnice recomandate de calciu si fosfor sunt in jur de:- 500 mg pentru varsta de 1- 3 ani (sunt continute in doua portii de produse lactate pe zi);- 800 mg pentru varsta de 4-8 ani (adica 2-3 portii de produse lactate);- 1300 mg pentru varsta de 9-18 ani (patru portii de lactate);- 1000 mg pentru 19-50 ani (trei portii de lactate);- 1200 mg zilnic pentru persoanele trecute de 50 de ani (in jur de 4 portii de lactate).

Specialistii apreciaza ca un bebelus cu tenul si pielea deschise la culoare are nevoie de o expunere zilnica la soare de 20 minute pentru ca vitamina D sa fie sintetizata corespunzator. Cu cat pielea este insa mai inchisa, cu atat timpul necesar este mai crescut.In cazul in care organismul nu poate absorbi corespunzator vitamina D datorita unei problemerenale, aceasta trebuie rezolvata cat mai rapid. Pacientii cu astfel de afectiuni ar trebui sa fie monitorizati paraclinic permanent, in vederea determinari pierderilor de calciu si fosfor urinar.

Simptome si riscuri ale deficitului de vitamina DSusDurerea osoasa si slabiciunea musculara pot semnala lipsa de vitamina D. Cu toate acestea, in cazul multor persoane, simptomele sunt subtile. Nivelurile scazute din sange de vitamina D au fost asociate cu:- risc crescut de deces ca urmare abolilor cardiovasculare- tulburari congnitive la persoanele in varsta-astm bronsicsever la copii.-cancer.

Cercetarile sugereaza ca vitamina D ar putea avea un rol important in prevenirea si tratarea a diverse conditii, inclusivdiabetul de tip 1sidiabetul de tip 2,hipertensiunea arteriala, intoleranta la glucoza siscleroza multipla.Cauzele deficitului de vitamina DSusDeficienta de vitamina D poate sa apara din urmatoarele motive:

- Consumul insuficient de vitamina D de-a lungul timpului.In general, ca urmare a uneidiete vegetarienestricte, intrucat majoritatea surselor naturale de vitamina D sunt de origine animala, inclusiv pestele si uleiurile din peste, galbenusul de ou, branza si ficatul de vita.

- Expunerea limitata la soare.Organismul sintetizeaza vitamina D atunci cand pielea este expusa la lumina soarelui, iar perosanele care traiesc in tarile nordice, poarta haine largi sau au capul acoperit din motive religioase, nu isi expun suficient pielea la soare.

- Tenul inchis la culoare.Pigment al pielii, melanina reduce capacitatea acesteia de a produce vitamina D ca raspuns la lumina soarelui. Conform studiilor, adultii care au pielea mai inchisa la culoare sufera de deficit de vitamina D.- Rinichii nu mai pot converti vitamina D in forma sa activa. Pe masura ce oamenii inainteaza in varsta rinichii lor sunt din ce in ce mai putin capabili de a coverti vitamina D in forma sa activa sporind astfel riscul de deficit de vitamina D.

- Tractul digestiv nu poate absorbi in mod adecvat vitamina D.Unele probleme medicale, inclusivboala Crohn,fibroza chisticasiboala celiacapot afecta capacitatea intestinului de a absorbi vitamina D din alimentele pe care o persoana le consuma.

-Obezitatea.Vitamina D este extrasa din sange de celulele adipoase, care influenteaza eliberarea acesteia in circuitul sangvin. Oamenii cuindice de masa corporalade 30 sau mai mare, deseori au niveluri scazute de vitamina D in sange.Diagnosticarea deficitului de vitamina DSusModul cel mai exact prin care poate fi determinat cat de multa vitamina D se afla in organismul unei persoane este analiza 25-hidroxi vitamina D. In rinichi, 25-hidroxi vitamina D se transforma intr-o forma activa a vitaminei.

Forma activa a vitaminei poate fi masurata in sange. De asemenea, aceasta forma a vitaminei D ajuta la controlul nivelului de calciu si fosfat din organism. Limitele normale se incadreaza intre 30.0-74.0 ngml. Un nivel mai mic indica un deficit de vitamina D si trebuie intervenit medical.TratamentSusTratamentul pentru deficitul de vitamina D implica marirea cantitatii de vitamina D prin dieta, suplimente sau petrecerea unei perioade mai mari la soare. Persoanele care au o concentratie mai mica de 20 ngml de vitamina D necesita tratament.

Doza zilnica recomandata de vitamina D este de 600 UI pentru persoanele cu varsta cuprinsa intre 10-70 de ani si de 800 UI pentru adultii in varsta de peste 70 ani pentru optimizarea sanatatii oaselor.Protectia solarainhiba productia de vitamina D, de aceea se va discuta cu medicul despre optiunile privind administrarea de vitamina D sub forma de suplimente, mai ales daca sunt prezenti si alti factori de risc care predispun la deficitul de vitamina D.Vitamina D - menopauza si osteoporozaSusPe masura ce oamenii imbatranesc, organismul isi pierde capacitatea de a asimila vitamina D, un proces care contribuie la absobtia calciului. Acest lucru devine un factor major de risc al aparitieiosteoporozeimai ales in perioada post-menopauza.

Inca nu se poate spune exact cat de mult influenteaza hormonii sexuali conversia vitaminei D, dar se pare ca femeile intampina dificultati in stimularea mecanismului care contribuie la consolidarea tesuturilor osoase cand nivelurile de estrogen sunt scazute.

Conform studiilor, o dieta bogata in calciu si un nivel ridicat de vitamina D contribuie la controlul simptomelor specifice post-menopauzei anxietate, iritabilitate, stres. Fenomenul nu poate fi explicat clar, dar are legatura cu faptul ca sistemele organismului uman sunt interconectate.Vitamina D - greutatea si rezistenta la insulinaSusVitamina D fiind implicata in absorbtia de calciu este un factor implicat in modul in care organismul regleaza greutatea. Mai mult, persoanele care au o capacitate redusa de a asimila vitamina D au o greutate mai mare. Mai multe cercetari au demonstrat corelatia dintre nivelurile sanguine ridicate de vitamina D si masa corporala scazuta.

Deficitul de vitamina D poate contribui la aparitia unor afectiuni asociate cu sindromul metabolic, ca urmare a cresterii rezistentei organismului la insulina. Unele studii au confirmat ca vitamina D are un efect mai puternic decat doua dintre medicamentele eliberate pe baza de prescriptie medicala frecvent utilizate pentru tratarea diabetului de tip 2.

Orice persoana care sufera de probleme in care este implicata rezistenta la insulina sau cresterea in greutate ar trebui sa isi verifice nivelul de vitamina D.