pulpa dentara

Post on 09-Aug-2015

164 views 5 download

Transcript of pulpa dentara

Pulpa dentară. Date clinico-morfologice ale pulpei dentare. Particularități de vîrstă a pulpei

dentare. Schimbările distrofice în pulpă.

D.h.ș.m., prof. univ. Gh. Nicolau

PULPA DENTARĂ

Pulpa este alcătuită din țesut conjunctiv lax pe

suprafața căruia se găsește stratul de Odontoblaști alcătuit din celule înalt diferențiate. Pulpa este un țesut foarte fragil și bogat vascularizat derivînd din papila dentară. Pulpa îndeplinește funcția de apărare, nutriție, inervare, toate aceste funcții fiind deservite de vasele sangvine și nervi.

Localizarea pulpei dentare: Morfologic, organul pulpar imită forma lăcaşului inextensibil constituit de spaţiul endodontic, care este alcătuit dintr-o porţiune mai voluminoasă, pulpa coronară, care se unește cu pulpa radiculară, ce se termină la apex. Pulpa ocupă cavitatea centrală constituită din camera în partea coronară și din canalele pulpare în rădăcinile dintelui. Forma pulpei corespunde cu forma exterioară a dintelui.Sub fiecare cuspid există o prelungire numită corn pulpar, foarte marcată la dinții tineri.Atît forma pulpei cât şi volumul său variază de la un dinte la altul. Cu înaintarea în vîrstă, cavitatea pulpară diminuează prin depunerea dentinei secundare.

Ligament periodontal

Os alveolar

Gingie

Epiteliu gingival

Şanţ gingival

Foramen apical

Smalţ

Pulpă

Dentină

Cement

Canal

Varietăți de camere pulpare

Structura pulpei dentare:Pulpa este alcătuită din celule și substanță extracelulară formată din fibre și o substanță fundamentală (mucoproteine, glicoproteine și mucopolizaharide). În plus, sunt vasele sangvine (arteriale,venoase), limfatice și nervii. În pulpa tînără elementul celular este foarte bine reprezentat, dar odată cu creșterea în vîrstă scade numărul de celule și crește numărul de fibre.

A – Pulpa dintelui; B – Dentina; C - Odontoblaști.

Celulele. Odontoblastele sunt celule sub formă de coloane cu nuclei ovali, fiecare avînd o prelungire protoplasmatică numită precesul odontoblastic, care ocupă canaliculele dentinare. Lungimea odontoblastelor variază în diferitele părți ale pulpei adulte, cele din partea coronară sunt mai lungi, la nivelul rădăcinii se scurtează, astfel încît aproape de apex devin aplatisate.

ODONTOBLASTUL

Prelungirea TOMES

Corpul celulei

Dentina manta

Dentina circumpulp

ară

Predentina

Imediat sub stratul de odontoblaste există o zonă acelulară: stratul bazal a lui Weil. Sub acest strat este o zonă îngustă de țesut pulpar în care celulele sunt mult mai numeroase decît în orice alt loc al pulpei. Aceasta se numește zona subodontoblastică și este bogat vascularizată.Fibroblastele sunt cele mai numeroase celule, alungite, turtite, cu un nucleu oval. Prezintă prelungiri sub formă de procese care conferă celulei o formă stelată. Conțin uncomplex Golgi și un reticul endoplasmic foarte bine reprezentat și numeroase mitocondrii.Fibrocitele care sunt fibroblaste mature conțin mai puține organite celulare.Celulele de apărare joacă un rol important în reacția inflamatorie a pulpei, avînd posibilitatea să acționeze ca macrofage. În pulpa sănătoasă aceste celule sunt inactive.

A - Fibre nervoase; B - Arteriole; C - Fibroblaști

De la periferie spre centru, în pulpa dentară se descriu 4 zone:1. zona odontoblaştilor 2. zona săracă în celule (acelulară Weil)3. zona bogată în celule4. zona centrală (pulpa propriu-zisă) .

PULPA DENTARĂ

d-dentina; pd-predentina; o-zona odontoblastică; cfz-zona acelulară Weil; crz-zona bogat celulară; mp-miezul pulpei

mp

Celulele sunt reprezentate de: histiocite, b) celule mezenchimale nediferențiate, c) celule limfoide migratoare.a) Histiocitele au formă ovală, turtită, cu nucleul mai mic decît al fibroblastelor și cu o citoplasmă cu conținut granular. În timpul inflamației se transformă în macrofage. Fac parte din sistemul reticulo-endotelial.b) Celulele mezenchimale nediferențiate sunt mai mici decît fibroblastele, se găsesc de obicei în apropierea vaselor sanguine și au posibilitatea să se transforme în alte tipuri de celule conjunctive. În inflamația pulpei se transformă în macrofage.c) Celulele limfoide migratoare au origine sanguină putînd acționa ca macrofage, variind în mărime și formă.

Fibrele. La nivelul pulpei fibrele sunt foarte fine, cu o poziție neregulată; ele colorîndu-se cu argint în negru, denumindu-se astfel fibre argilofile. În pulpă nu există fibreelastice cu excepția celor din pereții vaselor sanguine.

Vasele sanguine. Vascularizația pulpei este foarte bogată și este formată din arteriole care trec prin foramenul apical în grupuri de cîte trei sau mai multe vase. Traiectul lor este de-a lungul axului pulpei, ramificîndu-se și dînd anastomoze mai ales la nivelul camerei pulpare. Există și vase sanguine mai mici, dispuse între canalele radiculare și membrana periodontală. Fiecare arteriolă constă dintr-un endoteliu, o tunică medie slab dezvoltată și o adventice foarte fragilă. Arteriolele formează un bogat plex capilar subodontoblastic. Sîngele din plexul capilar este colectat în venule cu pereți foarte subțiri, ,care se continuă la rîndul lor cu 2-3 vene, părăsind dintele prin foramenul apical. Două tipuri de capilare se găsesc la nivelul pulpei, unul cu endoteliu continuu, iar celălalt cu un endoteliu fenestrat prezentînd numeroși pori.

Vasele sangvine ale pulpei dentare.

Secțiune longitudinală în premolar și molar inferior demonstrînd canalele accesorii: 1 – canal accesoriu, 2 – orificiul apical.

Vasele limfatice. Nu se pot distinge bine histologic de capilarele sanguine, ele putînd fi demonstrate prin introducerea unor indicatori în pulpă, particule din acest indicator apărînd în ganglionii limfatici regionali. Limfaticele pulpei sunt descrise ca fiind de obicei perivasculare. Limfaticele pulpei comunică cu cele ale membranei parodontale.

Inervația. Se găsesc două tipuri de fibre nervoase: 1. Fibre nervoase nemielinizate ale sistemului nervos vegetativ care se află de-a lungul vaselor sanguine controlînd activitatea musculaturii netede din pereții vasculari. 2. Fibre nervoase mielinizate senzitive ale sistemului nervos somatic care transmit sensibilitatea la cortex, singura senzație percepută fiind cea de durere. Inervația pulpei este foarte bogată, majoritatea nervilor aflîndu-se în apropierea vaselor sanguine, fibrele nervoase fiind foarte numeroase în coarnele pulpare. La incisivi și la canini fibrele nervoase ale trunchiului principal au un traseu liniar către coarnele pulpare. În celelalte regiuni ale pulpei, majoritatea fibrelor nervoase își schimbă direcția, în apropierea zonei subodontoblastice.Fibrele se ramnifică în direcții variate, rezultînd o rețea de fibre nervoase pe tavanul și pe pereții camerei pulpare formînd plexul lui Raschkow.

Fibre din plexul Raschkow traversează zona celulară a lui Weil, ajungînd la stratul de odontoblaste, de aici dînd ramnificații spre dentină sau înapoi spre pulpă. Ajungînd la nivelul predentinei, majoritatea fibrelor se întorc din nou și se divid formînd un plex marginal pe suprafața predentinei. Ramuri din acest plex se găsesc în substanța predentinei și canaliculelor dentinare, pe care le pot străbate pe o anumită distanþă. Fibrele plexului marginal sunt nemielinizate, la fel ca și cele din plexul lui Raschkow.

A- Odontoblaști; B, zona acelulară Weil; C – plexul nervos Raschkow

Schimbări ale pulpei datorită vîrstei. În pulpa bătrînă celulele se reduc și conținutul în fibre crește. Totodată, vasele sanguine și nervii se reduc. Odontoblaștii sunt afectați și tind să degenereze în anumite zone dispărînd complet. Efectul fiind o vitalitate și o sensibilitate scăzută. O altă schimbare care survine odată cu vîrsta este apariția depozitelor de calciu sub formă de mase localizate (calculi pulpari) cîteodată destul de mari pentru a fi observați pe Rx., sau o calcifiere difuză în toată pulpă. Datorită formării dentinei secundare întreaga cavitate pulpară se reduce, coarnele pulpare se obliterează iar camera pulpară se micșorează foarte mult, mai ales la dinții pluriradiculari unde sunt depozite mari pe podea și tavan. Camera pulpară poate fi redusă și mai mult prin depunerea neregulată a dentinei secundare.

Schimbări datorită vîrstei în dinți:1- Abraziunea smalțului. 2- Creșterea stratului dentinar. 3- Dezgolirea coletului dentar. 4- Micșorarea camerei pulpare a dintelui. 5- Creșterea stratului cementar.

Schimbări datorită vîrstei a inervației și vascularizației:

A – Incisiv inferior la pacient de 30 ani.B – Incisiv inferior la pacient de 60 ani.

Depozite de calciu (calculi pulpari)

Considerații clinice. Orice agent care deschide canaliculele dentinare produce o reacție din partea pulpei, tipul reacției depinde de natura și severitatea stimulului. În cazul unui stimul cu intensitate moderată, pulpa produce dentină secundară, iar în cazul unei stimulări agresive pulpa răspunde printr-o reacție inflamatorie. În prepararea unei cavități trebuie avută multă grijă pentru ca deschiderea unui mare număr de canalicule să nu producă pulpită, reamintindu-se că tăierea unui mm2 de dentină produce deschiderea a 30.000 de canalicule dentinare. Trebuie evitată producerea de căldură prin folosirea unor freze ascuțite, pe perioade limitate, sub jet de apă; precum și de materiale de obturație iritante. Din moment ce vasele sanguine ale pulpei sunt conținute într-o cavitate inextensibilă, hiperemia și exudatul inflamator duc la o creștere în volum a țesutului care exercită o presiune asupra vaselor sangvine mai ales la nivelul apexului, producînd obliterarea lor. Durerea din pulpită se datorează efectului acestor presiuni care acționează pe fibrele nervoase.

Canalicule dentinare

Varietăți de ramificații a canalelor radiculare

Funcţiile pulpei dentare1. Funcţia inductivă , de diferenţiere a epiteliului

bucal în lamina dentară şi formarea organului smalţului.

2. Funcţia formativă , dentinogenetică.3. Funcţia nutritivă , asigurată de limfa dentinară care irigă întreaga ramificaţie a sistemului de canalicule dentinare principale şi secundare.4. Funcţia protectivă, asigurată de inervaţia pulpodentinară care răspunde prin durere la orice stimul şi declanşează răspunsuri vasomotorii pulpare direct prin reflex de axon sau prin eliberarea de mediatori de către terminaţiile nervoase libere.

5. Funcţia defensivă , tradusă prin depunerea dentinei secundare de reacţie.Prin desfăşurarea normală a funcţiilor sale metabolice, pulpa dentară contribuie la:- asigurarea rolului său major de sinteză, concentrat la periferie, unde se depune predentina;- facilitarea schimburilor tisulare în dentină, graţie pătrunderii prelungirii citoplasmatice periferice ale odontoblaştilor în canaliculele dentinare şi ramificaţiile acestora;- exercitarea funcţiei de organ senzorial, la deschiderea accidentală sau intenţionată a canaliculelor dentinare şi a camerei pulpare.

Vă mulțumesc pentru atenție !!!