Morfologie Dentara 2

CAPITOLUL I -NOŢIUNI INTRODUCTIVE-

I.1Aparatul dento-maxilar este un ansamblu complex de ţesuturi şi organe reprezentate de:

oasele maxilare, dinţii şi arcadele dentare, muşchii mobilizatori ai mandibulei, muşchii orofaciali, muşchii limbii, articulaţia temporo-mandibulară şi glandele salivare.DENTIŢIA: reprezintă totalitatea dinţilor existenţi în cavitatea bucală. În decursul vieţii umane există două dentiţii: dentiţia temporară şi dentiţia permanentă. Unii autori mai descriu existenţa unei dentiţii, aşa numita dentiţie mixtă .DENTIŢIA TEMPORARĂ: se mai numeşte şi “dentiţia de lapte”. Este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 luni şi 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent). Dentiţia temporară este formată din 20 de dinţi: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini ( 2 superiori şi 2 inferiori), 8 molari (4 superiori şi 4 inferiori).DENTIŢIA MIXTĂ: este prezentă în cavitatea bucală în perioada de viaţă cuprinsă între 6 ani (vârsta apariţiei primului dinte permanent) şi 11-12 ani (perioada în care este pierdut ultimul dinte temporar).DENTIŢIA PERMANENTĂ: este alcatuită din 32 de dinţi repartizaţi astfel: 8 incisivi (4 superiori şi 4 inferiori), 4 canini (2 superiori şi 2 inferiori), 8 premolari (4 superiori şi 4 inferiori), 12 molari (6 superiori şi 6 inferiori).

I.2 GRUPURILE DINŢILOR PERMANENŢIÎn numar de 32, 16 pe arcada superioră şi 16 pe arcada inferioară ( câte 8 pe fiecare

hemiarcadă) , dinţii permanenţi sunt repartizaţi în 4 grupuri:1.Grupul incisivilor: câte 4 pe fiecare arcadă şi câte 2 pe fiecare hemiarcadă. În grupul incisivilor sunt cuprinşi incisivii centrali superiori (în număr de 2), incisivii centrali inferiori ( în număr de 2), incisivii laterali superiori ( în număr de 2 ) şi incisivii laterali inferiori ( în număr de 2).2.Grupul caninilor: câte doi pe fiecare arcadă , câte unul pe o hemiarcadă.3. Grupul premolarilor: câte patru pe fiecare arcadă ( doi pe o hemiarcadă). 4.Grupul molarilor: cîte 6 pe fiecare arcadă şi cîte 3 pe fiecare hemiarcadă.

Grupurile incisivilor şi caninilor formează împreună grupul dinţilor frontali.Grupurile dinţilor premolari şi molari formează împreună grupul dinţilor laterali.

Fig.I.1 arcadele dentare permanente-

1

I.3 SISTEME DE NOTARE A DINŢILORNumărul destul de mare al dinţilor precum şi necesitatea identificării precise şi rapide a

fiecărui dinte în parte a dus la aplicarea unui număr variat de sisteme de notare a acestor dinti. Sistemele folosite urmăresc atât facilitarea comunicării între personalul medical de specialitate cât şi posibilitatea realizării unor fişe individuale cât mai precise şi ergonomice. De asemenea, sistemele de notare a dinţilor permit utilizarea facilă a informaţiilor în cadrul unui sistem informaţional computerizat.

La ora actuală există în lume mai multe sisteme de notare care se află în practica uzuală cotidiană: anglo-saxon, francez, american, aritmetic şi internaţional. La noi în ţară se foloseşte sistemul internaţional elaborat de F.D.I.(Federaţia Dentară Internaţională ), sistem care îl vom prezenta şi folosi în continuare.

Acest sistem a fost acceptat şi introdus în utilizare în ţara noastră în 1971 cu ocazia sesiunii anuale a Federaţiei Dentare Internaţionale care s-a desfăşurat la Bucureşti. Principalele elemente ale acestui sistem sunt următoarele:1. Există o dreaptă orizontală care face demarcaţia între arcada superioară şi cea inferioară.2. Există o linie verticală care separă hemiarcadele drepte (superioară şi inferioară) de

hemiarcadele stângi (superioară şi inferioară). Această linie verticală va reprezenta linia mediană lângă care sunt plasaţi cei patru incisivi centrali. Feţele laterale ale dinţilor care privesc spre linia mediană se numesc feţe meziale iar cele opuse liniei mediene se numesc feţe distale. Intersecţia celor două drepte formează patru cadrane care sunt numerotate în sensul acelor de ceasornic cu 1, 2, 3, 4.

3. Hemiarcada maxilară dreaptă are numărul 1 iar cea stângă numărul 2. Hemiarcada mandibulară stângă are numărul 3 iar cea dreaptă are numărul 4.

4. Dinţii de pe fiecare hemiarcadă vor fi numerotaţi de la 1 la 8 începând cu incisivul central şi terminând cu molarul de minte. La fiecare dinte, în faţa numărului corespunzător se va ataşa ca prefix numărul care indică hemiarcada, după cum urmează:

Pentru hemiarcada superioară dreaptă:1.1-incisivul central 1.2-incisivul lateral1.3-caninul1.4-primul premolar1.5-al doilea premolar1.6-primul molar1.7-molarul secund1.8-molarul de minte

În mod similar vor fi notaţi şi dinţii de pe celelalte trei hemircade, schimbând, însă prefixul 1 cu cel corespunzător hemiarcadei pe care se află dintele în cauză. O exemplificare a sistemului de notare internaţional se poate observa în fig.I.2

Fig.I.2 sistemul internaţional de notare a dinţilor

2

I.4 ELEMENTE MORFOLOGICE DE BAZĂ ALE DINŢILOR UMANI PERMANENŢI

Fiecare dinte uman se compune din două elemente morfologice de bază: coroana dentară şi rădăcina dentară.COROANA DENTARĂ:-este componenta dintelui vizibilă în cavitatea bucală (extraalveolară) şi este acoperită de smalţul dentar.RĂDĂCINA DENTARĂ:-este componenta intraalveolară a dintelui şi este acoperită de cement.COLETUL DENTAR:- este linia de demarcaţie dintre cele două componente ale dintelui şi are un traiect sinuos.COROANA DENTARĂ:-are doua extremităţi:-una liberă ( margine incizală pentru dinţii frontali sau suprafaţă ocluzală pentru dinţii laterali).

-una inferioară reprezentată de coletul dentar. -la dintele implantat în alveolă, partea vizibilă în cavitatea bucală se

numeşte coroană clinică.În funcţie de locul inserţiei gingivale, între coroana clinică şi coroana anatomică pot exista

trei tipuri de relaţii:-coroana clinică=coroana anatomică--atunci cînd inserţia gingiei este la nivelul coletului.-coroana clinică este mai mare decît coroana anatomică : atunci cînd inserţia gingivală este

retrasă spre apex-coroana clinică este mai mică decît coroana anatomică: atunci cînd inserţia gingiei este

mai înaltă decît coletul dintelui.Forma coroanelor dentare este asemănătoare cu cea a unor corpuri geometrice: piramide

pentru dinţii frontali şi prisme pentru dinţii laterali.Fiecare coroană dentară prezintă mai multe feţe care sunt denumite după orientarea pe care

o au:1.Faţa VESTIBULARĂ: -este acea faţă a dintelui care vine în contact cu buzele (caz în care mai este denumită şi faţă labială) sau cu obrajii ( caz în care este denumită faţă jugală)2.Faţa ORALĂ -este acea faţă a dintelui care este orientată spre interiorul cavităţii bucale.La dinţii superiori ea este orientată spre bolta palatină, motiv pentru care este denumită şi faţă palatinală. La dinţii inferiori este orientată spre limba, motiv pentru care este denumită şi faţă linguală.3.Feţele PROXIMALE :-sunt acele feţe ale dintelui care privesc spre dinţii vecinii (sunt în număr de două). Faţa orientată spre mezial (spre linia mediană) este denumită faţă mezială. Faţa orientată spre înapoi (spre distal) este denumită faţă distală.4.Faţa OCLUZALĂ:-este reprezentată de extremitatea liberă a dintelui. În cazul dinţilor frontali există doar o muchie denumită margine incizală care are rol în tăierea alimentelor. În cazul dinţilor laterali avem de-a face cu o suprafaţă, denumită suprafaţă ocluzală care are rol în masticaţia alimentelor (măcinarea lor), motiv pentru care mai este denumită şi suprafaţă triturantă.

I.5 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR

3

Pentru a putea localiza cât mai precis elementele morfologice ale dinţilor (pe care le vom studia în capitolele următoare) vom diviza atât partea coronară cât şi cea radiculară după cum urmează:1.PARTEA CORONARĂ:

a).în sens mezio-distal: coroana va fi împărţită în trei: 1/3 mezială, 1/3 mijlocie şi 1/3 distală.

b).în sens vertical (cervico-incizal): coroana va fi împărţită tot în trei: 1/3 ocluzală ( sau incizală în cazul dinţilor frontali), 1/3 medie şi 1/3 cervicală.2.PARTEA RADICULARĂ: va fi împărţită în sens vertical (axial) tot în trei: 1/3 cervicală, 1/3 medie şi 1/3 apicală.

I.6 ELEMENTE DE RELIEF CORONAR COMUNE DINŢILOR UMANI PERMANENŢI

4

EXTREMITATEA APICALĂ

1/3 CERVICALĂ

1/3 MEDIE

1/3 INCIZALĂ

EXTREMITATEA INCIZALĂ

FAŢA VESTIBULARĂ

FAŢA ORALĂ

FAŢA DISTALĂ

FAŢA MEZIALĂ

Fig.I.3 REPERE LA NIVELUL DINŢILOR

1.LOBUL DENTAR: -reprezintă unitatea embriologică din care s-a format coroana dentară. Mai este denumit şi tubercul dentar. Dinţii frontali prezintă 3 lobi vestibulari şi 1 lob oral, mai redus ca dimensiuni şi care este denumit cingulum. La dinţii laterali lobul dentar are o formă caracteristică, piramidală, cu mai multe feţe (versante), creste (muchii), şanţuri şi un vârf denumit cuspid.2.CUSPIDUL: este extremitatea liberă a unui lob dentar. Cuspizii sunt proeminenţe piramidale ce se proiectează pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi pe marginea incizală a caninilor. Numărul şi situarea cuspizilor este diferită de la un grup dentar la altul:-dinţi monocuspidaţi -caninii-dinţi bicuspidaţi:- premolarii-dinţi pluricuspidaţi:- molarii.

În funcţie de poziţia lor pe suprafeţele ocluzale, cuspizii pot fi vestibulari şi orali (V si O), meziali (M) şi distali (D). Pentru nominalizarea şi precizarea poziţiei cuspizilor este necesară combinarea termenilor de V sau O cu M sau D. De exemplu, primul molar superior are 4 cuspizi: doi V şi doi P care se denumesc astfel: M-V, D-V, D-P, M-P.3.TUBERCULII DENTARI: -sunt formaţiuni mamelonate ce apar pe feţele V şi P ale molarilor ( atât temporari cât şi permanenţi). Ei reprezintă muguri dentari reduşi în cursul filogenezei, apariţia lor având semnificaţia unor fenomene atavice. Se deosebesc de cuspizi prin formă, volum, dimensiune. Ei nu ajung niciodată să atingă planul de ocluzie. Cei mai frevent întâlniţi tuberculi sunt:-tuberculul lui Carabelli: -pe faţa palatinală a primului molar superior permanent.-tuberculul lui Bolk:-pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar inferior-tuberculul lui Zuckerkandel: -pe faţa vestibulară a celui de-al doilea molar temporar.4.CRESTELE DE SMALŢ:-sunt proeminenţe de smalţ alungite, situate pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor. Există mai multe tipuri de creste:

A.Crestele marginale: - sunt proeminenţe liniare care se pot observa pe feţele orale ale dinţilor frontali şi la extremităţile M şi D ale suprafeţelor ocluzale ale dinţilor laterali. Ele delimitează spre M şi D atât feţele orale ale dinţilor frontali cât şi feţele ocluzale ale dinţilor laterali.

B.Creste cuspidiene: - aparţin cuspizilor şi sunt de două tipuri:1.creste sagitale (orientate în sens M-D): -delimitează spre V şi O suprafeţele

ocluzale. Aceste creste prezintă două pante (una M şi una D) dispuse angulat cu deschiderea spre colet.

2.creste ocluzo-vestibulare (pentru cuspizii V) şi ocluzo-orale (pentru cuspizii orali). Aceste creste pornesc de pe versantul ocluzal al cuspidului, intersectează creasta sagitală la

vârful cuspidului şi se termină pierdut pe versantul vestibular, respectiv oral al cuspidului. Aceste creste sunt alcătuite din două segmente:

-unul ocluzal = creasta esenţială- care împarte versantul ocluzal al cuspidului în două pante M şi D.

-unul vestibular ( respectiv oral).C.Creste ocluzale: -rezultă din succesiunea segmentelor ocluzale ale crestelor ocluzo-

vestibulare cu cele ale crestelor ocluzo-orale. Aceste creste pot fi transversale sau oblice.-crestele transversale : -sunt dispuse în sens V-O fiind perpendiculare pe crestele

sagitale. Ele se formează prin continuitatea a două creste esenţiale a doi cuspizi situaţi faţă în faţă.-creste oblice : - unesc doi cuspizi diametrali opuşi (la dinţii superiori cuspidul M-P

cu cel D-V). Aceste creste sunt prezente pe feţele ocluzale ale primilor doi molari superiori. -creste accesorii: sunt dispuse de o parte şi de alta a crestelor esenţiale. În general,

fiecare cuspid al dinţilor laterali are două creste accesorii.5.ŞANŢURILE:-sunt depresiuni liniare longitudinale situate pe diferitele feţe ale coroanelor dentare şi care separă convexităţile coronare. Şanţurile situate pe feţele axiale ale dinţilor se numesc şanţuri de descărcare. Şanţurile situate pe feţele ocluzale pot fi principale şi secundare.

1.şanţurile principale:-se mai numesc şi intercuspidiene.Ele pot fi

-şanţuri centrale (dacă direcţia lor principală este în sens M-D şi separă cuspizii V de cei O).

5

- şanţuri periferice (dacă direcţia lor principală este în sens V-O şi separă cuspizii M de cei D).

2.şanţuri secundare: - sunt situate pe versantele ocluzale cuspidiene de o parte şi de alta a crestelor esenţiale. Ele delimitează pe versantul ocluzal al cuspidului cei trei lobuli de creştere (unul central şi doi laterali).6.FISURILE: -sunt adâncituri liniare înguste, extrem de profunde situate în grosimea stratului de smalţ care, uneori ajung până la limita smalţ-dentină. Reprezintă locul de coalescenţă a lobilor dentari. Practic ele marchează locul de unire a doi lobi insuficient calcificaţi la marginile lor de coalescenţă.7.DEPRESIUNILE :-sunt foarte line şi apar mai frecvent pe feţele V ale frontalilor şi uneori a premolarilor, marcând delimitarea lobulilor de creştere.8.FOSELE: sunt prezente doar pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor laterali şi sunt de două feluri :

• fose centrale : sunt acele fose care iau naştere la intersecţia a două şanţuri principale.• fose marginale (proximale ):-sunt acele fose care se formează în locul în care un şanţ

principal M-D întâlneşte o creastă marginală.9.FOSETELE:-sunt depresiuni mai mult sau mai puţin exprimate situate exclusiv pe feţele V şi O. În cazul incisivilor superiori există o fosetă situată la întâlnirea cingulumului cu partea concavă a feţei palatinale şi denumită foramen caecum.În cazul primilor molari permanenţi superiori şi inferiori există o fosetă situată aproximativ la jumătatea feţelor V.

CAPITOLUL II-GRUPUL DINŢILOR FRONTALI-

II.1 INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR

6

A. DATE GENERALEIncisivii centrali superiori sunt situaţi în stânga şi dreapta liniei mediene a arcadei dentare

maxilare. Conform sistemului internaţional de notare, simbolurile pentru aceşti doi dinţi sunt:• 1.1-incisivul central superior drept• 2.1-incisivul central superior stâng.

Incisivii centrali superiori erup pe arcada dentară la vârsta de 7-8 ani dar rădăcina lor va fi complet edificată la 10 ani.

Dimensiunile medii ale incisivilor centrali superiori sunt următoarele:• înălţimea coronară: 10 mm• înălţimea rădăcinii : 13 mm• diametrul coronar M-D : 8,5-9 mm• diametrul coronar V-O : 7 mm

Numărul lobilor de dezvoltare:-3 lobuli de creştere pe faţa vestibulară -1 lob de creştere pe faţa palatinală care va forma cingulumul.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE

Incisivul central superior este dintele frontal cu cele mai mari dimensiuni atât în sens M-D cât şi V-O. Coroana sa are o formă de lopată . Perimetrul său este mai apropiat de forma unui pătrat decât de un dreptunghi. Prezintă patru feţe laterale (M, D, V, P) şi o muchie incizală.I. FAŢA VESTIBULARĂ:-este cea mai mare faţă a incisivului central superior.1. Dimensiuni:-diametrul maxim = 9mm este situat în zona marginii incizale -diametrul minim = 6,5mm este situat în zona coletului2.Perimetrul (conturul) - este format de patru laturi: mezială, incizală, distală şi cervicală.

a)marginea cervicală: are forma unui arc de cerc cu concavitatea spre incizal. Este mai mică decît marginea incizală.

b).marginea incizală - opusă marginii cervicale. Este rectilinie. La dinţii cu morfologie primară are un aspect uşor crenelat dat de forma celor trei lobi de creştere de pe faţa vestibulară. Are un traiect rectiliniu uşor înclinat în sens M-D.

c)marginea mezială:- este mai mare decât marginea distală. Este convexă şi convergentă spre colet. Formează cu marginea incizală un unghi drept (de 90grd) bine exprimat.

d).marginea distală:-este mai scurtă decât marginea mezială. Acest lucru face ca ea să fie mai convexă şi mai convergentă spre colet decît marginea mezială. Unghiul format de marginile distală şi incizală este mai aplatizat şi uşor rotunjit.3.Relieful:-este plan convex

-convexitatea maximă :-în sens M-D este situată în 1/3 mezială -în sens cervico-incizal în 1/3 cervicală.

-prezintă două şanţuri care o împart în 3 lobi : M, D, central. Lobul D este cel mai mare, cel M este mijlociu iar cel central este cel mai mic. Cele două şanţuri sunt mai accentuate în zona marginii incizale şi ele se pierd treptat spre jumătatea înălţimii feţei vestibulare.

II. FAŢA PALATINALĂ:1.Dimensiuni: -sunt puţin mai reduse decât cele ale feţei vestibulare2.Perimetrul (conturul): -este format de cele patru margini: M, D, cervicală şi incizală. Toate cele patru margini ale feţei palatinale respectă caracteristicile marginilor feţei vestibulare cu precizarea că sunt mai reduse ca dimensiuni decât acestea.3.Relieful:-este concav în 1/3 incizală şi 1/3 mijlocie şi convex în 1/3 cervicală.

a)zona concavă: -este delimitată de 2 creste marginale de smalţ. Crestele sunt mai proeminente şi mai puternice spre 1/3 cervicală a feţei palatinale unde se întâlnesc cu cingulumul.

7

-în zona concavă a feţei palatinale pot să mai apară două depresiuni longitudinale mai mult sau mai puţin vizibile.

b) zona convexă:-se găseşte în 1/3 cervicală a feţei palatinale şi este reprezentată de cingulum.

-cingulumul: -este o proeminenţă de smalţ emiseferică. El este format din cel de-al patrulea lob de creştere a incisivului central superior. Poate avea o formă bilobată sau trilobată

-foramen caecum (gaura oarbă):-este o fosetă situată la baza cingulumului şi care apare ca o discontinuitate a stratului de smalţ.

III. FAŢA MEZIALĂ:-are o formă triunghiulară cu vârful spre marginea incizală.1.Dimensiuni:- înălţimea : 9mm -diametrul V-O : 7mm -dimensiunile feţei M sunt mai mari decât cele ale feţei D.2.Conturul:-este reprezentat de marginile: P, V, cervicală.

a)marginea cervicală: -are forma unui “V” deschis spre rădăcină şi cu vârful uşor rotunjit. Este baza triunghiului format de laturile feţei M.

b)marginea vestibulară: -are forma unei linii curbe uşor convexe cu convexitatea maximă situată în 1/3 cervicală.

c)marginea palatinală: -are forma unei linii curbe care este convexă în 1/3 cervicală şi concavă în cele 2/3 incizale.

3.Relieful: -este convex în dublu sens:-în sens V-O are convexitatea maximă în 1/3 cervicală. -în sens cervico-incizal are convexitatea maximă în 1/3 incizală unde există şi punctul de contact cu dintele vecin.

IV.FAŢA DISTALĂ:-are, de asemenea, o formă triunghiulară.1.Dimensiuni: sunt mai reduse decît cele ale feţei meziale2.Conturul: - este de formă triunghiulară format din marginile:P, V, şi cervicală.3.Relieful: -este mai convex decît cel al feţei meziale.

V.MARGINEA INCIZALĂ: -este situată la polul opus marginii cervicale şi reprezintă extremitatea liberă a incisivului central superior.

• are o formă rectilinie uşor oblică în sens M-D şi incizo-cervical• la dinţii cu morfologie primară are un aspect uşor crenelat cu 3 proeminenţe pe marginea incizală care corespund celor trei lobi de creştere vestibulari. În urma procesului de abraziune aceste proeminenţe dispar în timp.• Formează cu marginea mezială a feţei vestibulare un unghi drept, iar cu marginea distală un unghi obtuz cu vîrful rotunjit

8

9

A

CD

E

B

INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR DREPT

A. Faţa vestibulară B. Faţa palatinalăC. Faţa mezială D. Faţa distală

E. Marginea incizală

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE

Rădăcină unică, puternică, formă cilindro-conică. Secţiunea transversală la nivelul coletului este de formă triunghiulară cu unghiurile rotunjite. Vârful rădăcinii este uşor recurbat spre distal

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR CAMERA PULPARĂ:

are un volum de 3-4 ori mai mic decât cel al coroanei forma este asemănătoare cu cea a coroanei dar turtită V-P pe peretele incizal sunt prezente 3 coarne pulpare corespunzătoare celor 3 lobi de creştere

CANALUL RADICULAR Se găseşte în interiorul rădăcinii, fiind asemănător ca formă şi traiect cu aceasta. La nivel apical prezintă numeroase ramificaţii care formează “delta apicală”

10

A B

A:secţiune axială M-DB: secţiune axială V-P

MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVIVULUI CENTRAL SUPERIOR DREPT (1.1)

Modelajul în gips al incisivului central superior drept se va face la dimensiuni mai mari decît cele naturale, la o scară aproximativă de 2,5:1. Acest lucru este valabil pentru toţi dinţii pe care îi vom modela în cadrul acestui stagiu.Dimensiunile care le vom folosi pentru partea coronară sunt următoarele:Înălţimea părţii coronare: 24 mmDiametrul M-D: 20 mmDiametrul V-P: 20 mm

1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se va trasa o linie la 24 mm care va delimita înălţimea viitoarei părţi coronare a incisivului central superior. După delimitarea înălţimii părţii coronare se vor nota pe soclu feţele laterale ale blocului de gips M, D, V, P.2. Pe viitoarea faţă incizală se va desena un pătrat cu latura de 20 mm ca în fig.1

3. Se vor prelungi laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la linia care delimitează înălţimea părţii coronare.4. Se îndepărtează surplusul de gips delimitat de liniile care le-am trasat, în aşa fel încât să obţinem în zona părţii coronare un paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura de 20 mm.5. Pe faţa incizală a blocului de gips se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale blocului de gips.6. Pe faţa mezială a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.27.Pe faţa distală a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3.

11

24

2

2 2

20

4

VP

8 6

Fig.2 desenul fetei meziale

BA

Fig.1P

MD20

20

V

8. Pe faţa incizală a blocului de gips se unesc punctele A cu A’ şi B cu B’,rezultând astfel, două linii paralele. Suprafaţa cuprinsă între aceste două linii va delimita lăţimea marginii incizale a incisivului central superior.9. Pe faţa vestibulară se unesc punctele de pe marginile vestibulare ale desenelor de pe feţele mezială şi distală. Linia rezultată prin unirea acestor puncte va delimita zona de convexitate maximă a feţei V a incisivului central superior.10. Pe faţa palatinală se unesc punctele de pe marginile palatinale ale desenelor de pe feţele mezială şi distală. Linia rezultată prin unirea acestor două puncte va delimita zona de convexitate maximă a feţei palatinale a incisivului central superior.11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am trasat la etapele anterioare.

12

24

2

22

20

4

PV

86

Fig.3 desenul fetei distale

B’ A’

12. Pe faţa vestibulară a blocului de gips se aplică desenul feţei vestibulare din fig.4.13. Pe faţa palatinală a blocului de gips se aplică desenul feţei palatinale din fig.5

14. Pe faţa distală a blocului de gips se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe marginile distale ale desenelor de pe feţele vestibulară şi palatinală. Linia superioră ne va ajuta la modelarea unghiului disto-incizal mai rotunjit, în timp ce dreapta inferioară acesteia va delimita convexitatea maximă de pe faţa distală15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele omoloage de pe marginile meziale ale desenelor de pe feţele palatinală şi vestibulară. Această dreaptă va delimita convexitatea maximă a feţei meziale.

13

D

4

26

M

24

10

4 420

Fig.4 desenul fetei V4

Fig.5 desenul fetei P

6

24

D

10

4 420

M

2

16. Pe faţa incizală se vor uni printr-o dreaptă punctele de pe marginile incizale ale desenelor feţelor vestibulară şi palatinală. Această dreaptă va ajuta, de asemenea, la modelarea mai rotunjită a unghiului disto-incizal.17. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de dreptele pe care le-am trasat anterior.18.Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul feţei incizale din fig.6.

19. Punctele care delimitează desenul feţei incizale se vor prelungi după cum urmează:

• punctele A şi B se vor prelungi pe faţa vestibulară perpendicular pe baza acesteia. • punctul C se va prelungi pe faţa D în aşa fel încât linia trasată să fie paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare• Din punctul D se va trasa pe faţa mezială o dreaptă care să fie paralelă cu marginea mezială a feţei vestibulare.• punctul F se va uni cu punctul care delimitează convexitatea maximă a feţei palatinale.

Prin trasarea acestor linii vom delimita pe faţa palatinală o suprafaţă de gips care trebuie eliminată şi care se găseşte în zona supracingulară. Îndepărtarea ei va contribui la crearea zonei concave de pe faţa palatinală.

Pe marginile mezială şi distală ale feţei V şi pe marginile vestibulare ale feţelor M şi D se vor delimita două sectoare de surplus de gips prin îndepărtarea căruia vom obţine o îngustare a feţei V spre extremităţile ei M şi D.

După îndepărtarea surplusului de gips se va trece la finisarea incisivului central superior pe baza datelor morfologice coronare specifice acestui dinte.

14

D M

P

20

20

C2

2

4

46

Fig.6 desenul fetei incizale

BA

D

V

F

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL

SUPERIOR

1. COROANA MARE, VOLUMINOASĂ DE FORMĂ PĂTRATĂ ( ASEMĂNĂTOARE CU O LOPATĂ)

2. UNGHIUL MEZIO –INCIZAL ESTE DE APROXIMATIV 90 DE GRADE IAR CEL DISTO-INCIZAL ESTE OBTUZ ŞI ROTUNJIT

3. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI ÎNALTĂ DECÂT FAŢA DISTALĂ

4. FAŢA PALTINALĂ PREZINTĂ UN RELIEF BINE EXPRIMAT CU CINGULUM, FORAMEN CAECUM ŞI CRESTE MARGINALE DE SMALŢ

5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ,VOLUMINOASĂ ŞI CU APEXUL UŞOR RECURBATĂ SPRE DISTAL

II.2.INCISIVUL LATERAL SUPERIOR

A. DATE GENERALE:Incisivul lateral superior este al doilea dinte al arcadei maxilare după incisivul central

superior.Conform sistemului internaţional de notare codul său este :

1.2 pentru incisivul lateral superior drept 2.2 pentru incisivul lateral superior stâng.

Incisivii laterali superiori erup pe arcadă la vârsta de 8-9 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 11 ani.

Dimensiunile medii ale incisivilor laterali superiori sunt următoarele:

15NU UITA!

• -înălţimea totală : 21-22 mm• -înălţimea coronară : 9 mm• -înălţimea rădăcinii : 13 mm• -diametrul coronar M-D: 6,5 mm• -diametrul coronar V-P: 5 mm

Conform acestor dimensiuni incisivul lateral superior este cel mai mic dinte de pe arcada maxilară.

Numărul lobilor de dezvoltare: -4 lobi de creştere din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa palatinală din care se formează cingulumul.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:Coroana incisivului lateral superior este asemănătoare cu coroana incisivului central

superior, dar spre deosebire de acesta are dimensiuni mai mici şi o formă mai dreptunghiulară deoarece diferenţa dintre diametrul M-D şi cel V-P este mai mare decât în cazul incisivului central superior. Coroana prezintă aceleaşi patru feţe ca şi ceilalţi incisivi.I.FAŢA VESTIBULARĂ :

1.Dimensiuni :-diametrul M-D:-maxim =6,4 mm în zona cervicală -minim =4,4 mm 2.Forma :-are o formă dreptunghiulară mai alungită decât cea a incisivului central superior datorită diferenţei mai mari între înălţime şi lăţime.

3.Contur: este format din cele 4 margini caracteristice: D, M, incizală şi cervicală.a)marginea incizală: -este rectilinie dar mult mai oblică dinspre M spre D şi dinspre

incizal spre colet decât marginea incizală a centralului. Cu marginea M formează unghiul mezio-incizal care este mai ascuţit decât unghiul omolog al incisivului central. Cu marginea D formează un unghi disto-incizal mai rotunjit decât omologul centralului.

b).marginea de colet :-are forma unei linii curbe cu concavitatea spre incizalc c).marginea mezială: - este uşor curbată în 1/3 cervicalăd d).marginea distală :-este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.

4.Relieful:-este plan convex cu dublă convexitate în sens M-D şi cervico-incizal. -convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală în sens cervico-incizal şi în

1/3 mezială în sens M-D. În concluzie, convexitatea maximă se găseşte la întîlnirea 1/3 meziale cu 1/3 cervicală. -prezintă două şanţuri verticale ce delimitează trei lobi a căror ordine după dimensiune este următoarea: D, M, central.

16

17

A B

E

CD

A:FAŢA VESTIBULARĂ B: FAŢA PALATINALĂC: FAŢA MEZIALĂ D: FAŢA DISTALĂ

E: MARGINEA INCIZALĂ

INCISIVUL LATERAL SUPERIOR DREPT

II. FAŢA PALATINALĂ: 1.Contur:-are un contur asemănător cu cel al feţei vestibulare dar cu dimensiuni mult mai

reduse în ambele sensuri.2.Relieful:-este concav în cele 2/3 incizale şi convex în 1/3 de colet. În zona concavă există

două creste marginale de smalţ care se unesc cu cingulumul. Cingulumul poate avea forme şi dimensiuni variate. În general este proeminent. Supracingular se găseşte foramen caecum, ce apare mult mai frecvent decât la incisivul central.III. FAŢA MEZIALĂ: -are o formă triunghiulară cu vârful spre marginea incizală şi baza la nivelul coletului. Forma marginilor este identică cu profilul FV şi FP.IV. FAŢA DISTALĂ:

1 & 2. Dimensiuni şi Contur:- asemănător cu FM dar cu dimensiuni mai reduse în cele două sensuri : cervico-incizal şi vestibulo- oral. 3.Relieful :-este convex mai accentuat decât al FM. Linia de colet are concavitatea spre rădăcină , la fel ca la faţa mezială, dar mai puţin accentuată.

C. CARACTERSTICI MORFOLOGICE RADICULARE mai subţire decât a incisivului central este cea mai mică dintre rădăcinile frontalilor superiori are forma de con efilat pe secţiune orizontală are o formă ovalară aplatizată M-D prezintă patru feţe :V, P, D, M ( cea mai mare) pe feţele proximale poate prezenta un şanţ longitudinal

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR CAMERA PULPARĂ

Formă asemănătoare cu cea a coroanei dar cu un volum de 3-4 ori mai redus. Prezintă 3 coarne pulpare corespunzătoare celor 3 lobi de creştere.

CANALUL RADICULAR Aceeaşi formă cu cea a rădăcinii dar mult mai îngust.

MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL INCISIVULUI LATERAL SUPERIOR DREPT

18

AB

A: secţiune axială M-DB: secţiune axială V-P

1.2

Înălţimea părţii coronare: 22mmDiametrul M-D: 18 mmDiametrul V-O: 18 mm

1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 22 mm.2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips M, V, D, P.3. Pe viitoarea faţă incizală se aplică desenul din fig.1

4. Laturile pătratului care l-am desenat pe faţa incizală se vor prelungi pe feţele laterale ale blocului de gips pînă la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încît partea coronară să rămînă de forma unui paralelipiped cu înălţimea 22 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi vom prelungi această linie pe feţele M şi D ale blocului de gips.7. Pe faţa M a blocului de gips vom aplica desenul feţei M din fig.28. Pe faţa D a blocului de gips vom aplica desenul feţei D din fig.39. Pe faţa incizală se vor uni prin două drepte paralele punctele omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D. Aceste două drepte ne vor ajuta să delimităm grosimea viitoarei margini incizale a incisivului lateral superior.10. Pe faţa vestibulară se va trasa o dreaptă care să unească cele două puncte de pe marginile vestibulare ale feţelor M şi D. Această linie va delimita zona de convexitate maximă a feţei V.11. Pe faţa P se va trasa o dreaptă care să unească cele două puncte de pe marginile P ale feţelor M şi D. Această linie va delimita zona de convexitate maximă a feţei P.12. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am trasat.

19

P

Fig.1

DM

V

18

18

2 2

2

P

4

6

22

18

V


13. Pe faţa V a blocului de gips se va aplica desenul feţei V din fig.414. Pe faţa P a blocului de gips se va aplica desenul feţei P din fig.515. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească cele două puncte de pe marginile incizale ale feţelor V şi P.16. Pe faţa D se vor trasa două linii paralele care se obţin prin unirea punctelor omoloage de pe marginile D ale feţelor V şi P.17. Pe faţa M se va trasa o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi P.

20

2 2

2 4

6

22

18

PV



M

P18

D

6

8

24

42

22

Fig.5 desenul fetei V

DM

6

8

2

4

4 218

22

18. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în suprafeţele delimitate de liniile pe care le-am trasat.19. Se finisează incisivul lateral superior drept în funcţie de caracteristicile sale coronare.

21

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL

SUPERIOR

1. COROANA ESTE MAI ÎNGUSTĂ, MAI ALUNGITĂ ŞI MAI SCURTĂ DECÂT A INCISIVULUI CENTRAL SUPERIOR.

2. UNGHIUL MEZIO-INCIZAL ESTE ASCUŢIT IAR CEL DISTO-INCIZAL ROTUNJIT.

3. MARGINEA INCIZALĂ ESTE MAI ACCENTUAT OBLICĂ DINSPRE MEZIAL SPRE DISTAL DECÂT LA INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR

4. FAŢA PALATINALĂ ESTE MAI CONCAVĂ ÎN CELE 2/3 INCIZALE DECÂT LA INCISIVUL CENTRAL SUPERIOR.

5. RĂDĂCINA ESTE MICĂ, EFILATĂ, APLATIZATĂ MEZIO-DISTAL ŞI CU APEXUL RECURBAT SPRE DISTAL.

II.3 CANINUL SUPERIOR

22

NU UITA!

A. DATE GENERALE:Caninii superiori sunt cei mai voluminoşi dinţi ai grupului frontal. În număr de doi, ei sunt încadraţi pe arcadă de incisivul lateral superior (spre mezial) şi primul premolar superior (spre distal).

Conform sistemului internaţional de notare codul lor este urmatorul:• 1.3 pentru caninul superior drept • 2.3 pentru caninul superior stâng.

Caninii superiori erup pe arcada la vârsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 13-15 ani.Dimensiunile medii ale caninilor superiori sunt următoarele:

• înălţimea coronară : 10mm• înălţimea rădăcinii : 17 mm• diametrul coronar M-D: ,5 mm• diametrul coronar V-P: 8 mm

Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4,repartizaţi astfel: 3 pe faţa vestibulară, din care cel median este cel mai mare şi va forma vârful cuspidului caninului, iar cel de-al patrulea este situat pe faţa platinală şi va forma cingulumul.

B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:Coroana caninului superior are formă caracteristică piramidală, ce poate fi asemănată cu un

vârf de lance. Are patru feţe laterale şi o margine incizală.I.FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Contur: -pentagonal format de marginile cervicală, mezială, distală şi incizală prin braţele sale M şi D.

a).marginile proximale: -sunt convergente spre colet, marginea D este mai scurtă, mai convexă şi mai convergentă decît cea M.

b).marginea cervicală: -are forma unui semicerc cu convexitatea spre apex.c).marginea incizală: -are formă de unghi sau de “V” cu deschiderea spre cervical.

Cele două laturi ale “V”-ului sunt inegale. Latura M este mai scurtă decât cea D care este şi mai ascendentă. Inegalitatea laturilor situează vârful cuspidului mai aproape de marginea şi de unghiul mezio-incizal. Unghiurile care le face marginea incizală cu marginile proximale sunt obtuze. Unghiul D este mai mare decît cel M şi situat mai sus, aproape de 1/3 mijlocie.

2.Relieful:-este dublu convex, atât în sens vertical cât şi orizontal. -convexitatea maximă este situată M în 1/3 cervicală -lobii de creştere sunt mai evidenţi decât cei de la incisivi, fiind separaţi de două şanţuri. Lobul central este cel mai proeminent şi mai mare, lobul D este cel mijlociu iar cel M este cel mai mic.

II.FAŢA PALATINALĂ1.Contur:-este tot pentagonal ca şi la faţa vestibulară dar are dimensiuni mai reduse.2.Relieful : - este asemănător cu relieful feţelor palatinale ale incisivilor, dar în cazul

caninilor superiori toate elementele de relief sunt mult mai accentuate.a).cingulumul:-este foarte proeminent şi convex, având aspectul unui

rudiment de cuspid de la care pleacă două creste marginale şi o creastă mediană. Cingulumul este situat în 1/3 cervicală a feţei palatinale.

b).crestele marginale:- pornesc de la cingulum şi ajung la unghiurile incizo-proximale. Creasta mediană este orientată spre vârful cuspidului. Creasta mediană separă depresiunea feţei palatinale în două compartimente: unul M şi unul D.

23

24

CANINUL SUPERIOR DREPT

A: Faţa vestibulară B:Faţa palatinalăC: Faţa mezială D: Faţa distală

E: Marginea incizală

A B

CD

E

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):1.Contur:- are o formă triunghiulară (caracteristic pentru feţele proximale ale dinţilor

frontali). Triunghiul este orientat cu baza spre colet şi vârful spre marginea incizală.2.Relieful :-este convex în dublu sens (cervico-incizal şi V-P). În 1/3 cervicală a feţei M

există o uşoară depresiune. Faţa D are dimensiuni mai reduse decât faţa M dar are un relief mai accentuat. Convexităţile sunt mai pronunţate iar depresiunea din 1/3 cervicală apare mai accentuată. Linia coletului are forma literei “C” şi este mai deschisă decât cea de la faţa mezială.IV. MARGINEA INCIZALĂ:-reprezintă zona de întâlnire a feţei vestibulare cu faţa palatinală şi are aspectul asemănător cu cel al unei creste de smalţ. Forma şi caracteristicile sale sunt descrise la marginea incizală a feţei V.

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE foarte puternică, având cele mai mari dimensiuni atât în sens axial cât şi transversal pe secţiune transversală are formă ovalară care poate fi încadrată într-un triunghi în 1/3 mijlocie a feţelor proximale este prezentă câte o depresiune longitudinală apexul este uşor curbat spre distal


Foarte voluminoasă ( depăşeşte în dimensiuni celelalte camere pulpare ale dinţilor frontali) Forma este asemănătoare cu cea a coroanei Prezintă trei coarne pulpare (cornul central este cel mai mare).

CANALUL RADICULAR Cel mai larg şi mai lung Pe secţiune orizontală are aceeaşi formă cu secţiunea rădăcinii

25

A: secţiune axială M-DB: secţiune axială V-P

AB

MODELAJUL DIRIJAT ÎN GIPS AL CANINULUI SUPERIOR DREPT 1.3

ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ : 24 mmDIAMETRUL M-D: 20 mmDIAMETRUL V-P: 20 mm1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 24 mm.2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, P, D.3. Pe faţa incizală a blocului de gips se desenează un pătrat cu latura de 20mm ca în fig.1. Laturile pătratului se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips până la întâlnirea cu linia care delimitează înălţimea părţii coronare.

4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel incât să obţinem pentru partea coronară un paralelipiped cu înălţimea de 24 mm şi baza un pătrat cu latura de 20mm.5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale blocului de gips.6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.27.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3

26

Fig.1

V

D M

P

20

20

P

8. Punctele de pe marginile incizale ale fetelor M şi D se unesc prin două linii paralele pe faţa incizală a blocului de gips. Aceste două linii paralele vor delimita grosimea marginii incizale a caninului superior drept.9. Punctele de pe marginile V ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa V a blocului de gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei vestibulare.10. Punctele de pe marginile palatinale ale feţelor M şi D se vor uni printr-o dreaptă pe faţa P a blocului de gips. Această linie va marca zona de convexitate maximă a reliefului feţei palatinale.11. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am trasat. 12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.413. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5

27

Fig.3 desenul fetei D

D

V

24

20

8

22

4 4

Fig.2 desenul fetei M

V

M

P

2

24

20

8

2

4 4

4 4

128

24

20

M D

4 4

812

24

20

M

D

Fig.4 desenul feţei vestibulare Fig.5 desenul feţei palatinale

2A

B

C

D

6

2 22

D’

C’

B’

A’

14. Pe faţa incizală a caninului se va trasa o dreaptă care va uni punctele B şi B’. Această dreaptă va marca vârful cuspidului caninului.15. Pe faţa mezială se unesc printr-o dreaptă punctele A şi A’ iar pe faţa distală se trasează dreapta CC’. Din punctul D de pe marginea distală a feţei V se trasează pe faţa distală o dreaptă perpendiculară pe baza feţei distale.16. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile rezultate prin trasarea dreptelor mai sus menţionate.17. Pe faţa incizală vom aplica desenul feţei incizale din fig.618. Se vor prelungi următoarele puncte: • Punctul A se prelungeşte pe faţa V printr-o dreaptă care este perpendiculară pe baza acestei feţe. • Punctul E se prelungeşte pe faţa meziala printr-o dreaptă paralelă cu marginea meziala a feţei V. • Punctul B se prelungeşte pe faţa distala printr-o dreaptă paralelă cu marginea distala a feţei

vestibulare.• Punctul C se prelungeşte până la unirea cu punctul care marcheaza convexitatea maxima a feţei

palatinale

19. Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile pe care le-am delimitat prin liniile trasate.20. Se finisează modelul caninului superior în conformitate cu caracterisiticile morfologice coronare ale acestui dinte

28

12 8

4

2

20

20

A

B

C

E

V

DM,

P


5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A CANINULUI SUPERIOR

1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DINTRE TOŢI DINŢII FRONTALI.

2. MARGINEA INCIZALĂ ARE FORMA DE “V”, EA REPREZENTÂND VÂRFUL CUSPIDULUI.

3. VERSANTUL DISTAL AL “V”-ULUI INCIZAL ESTE MAI LUNG DECÂT CEL MEZIAL.

4. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE MAI CONVEXĂ ŞI ESTE ÎMPĂRŢITĂ ÎN DOUĂ VERSANTE (MEZIAL ŞI DISTAL) DE O LINIE DE SMALŢ

29

NU UITA!

5. RĂDĂCINA ESTE FOARTE VOLUMINOASĂ, CU FORMĂ OVALĂ SAU TRIUNGHIULARĂ PE SECŢIUNE.

II.4. INCISIVUL CENTRAL INFERIOR

A. DATE GENERALE:Incisivii centrali inferiori ocupă primele poziţii în stânga şi în dreapta liniei mediene pe

arcada inferioară.În număr de doi , aceştia sunt notaţi în sistemul internaţional:

• 3.1-incisivul central inferior stâng • 4.1-incisivul central inferior drept.

Incisivii centrali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 6-7 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 9 ani

Dimensiunile medii ale incisivilor centrali inferiori sunt următoarele• înălţimea coronaei : 8,5-9mm• înălţimea rădăcinii : 12-12,5 mm• diametrul coronar M-D: 5-5,5mm• diametrul coronar V-L: 6 mm

Numărul lobilor de dezvoltare este tot de 4 din care 3 pe faţa vestibulară şi 1 pe faţa linguală care formează cingulumul.

B. CARACTERISITICI MORFOLOGICE CORONARE:Coroana are o formă de dăltiţă alungită, aplatizată în sens V-O mai puternic în cele 2/3

incizale şi în sens M-D în 1/ 3 cervicală.I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-înălţime:-8-9mm -lăţime (diametrul M-D):-5-5,5mm

2.Contur:-este dreptunghiular datorită diferenţei mari dintre valorile înălţimii şi lăţimii acestei feţe. -este format din patru laturi (margini):-mezială, distală, cervicală şi incizală.

a).marginea incizală:-orizontală. Formează cu laturile M şi D unghiuri drepte.b).marginea cervicală:-este o linie curbă cu concavitatea spre incizal, de dimensiuni

reduse.c).marginile proximale:-sunt egale ca dimensiuni şi sunt paralele între ele pe

porţiunea celor 2/3 incizale, devenind convergente în 1/3 de colet.3.Relief :-imediat după erupţie, pe faţa V sunt evidente cele două şanţuri care separă lobii

de creştere între ei. Cei trei lobi de creştere au dimensiuni egale.

II. FAŢA LINGUALĂ:

30

1.Dimensiuni:-înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare -diametrul M-D este uşor mai mic decât cel al feţei vestibulare.

2.Contur:-este format de marginile M, D, cervicală şi incizală3.Relieful:- este asemănător cu relieful feţelor palatinale de la incisivii centrali superiori.

- concavitatea din cele 2/3 incizale nu este aşa exprimată ca la incisivii centrali superiori

- convexitatea din 1/3 cervicală este mult mai puţin exprimată.Acest fapt a dus la afirmaţia că incisivii centrali inferiori nu au cingulum. Supracingular nu există foramen caecum.

- Crestele marginale sunt foarte şterse şi foarte rar sunt decelabile de un observator avizat.

31

32

INCISIVUL CENTRAL INFERIOR DREPT



A B

E

CD

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):1.Dimensiuni:-cele două feţe au dimensiuni aproximativ egale între ele.2.Contur:-conturul celor două feţe este triunghiular cu baza spre colet şi vârful spre

marginea incizală. Conturul este format de marginile: cervicală, vestibulară şi linguală.a).marginea vestibulară:-uşor convexă în zona coletului.b). marginea linguală:-este plană în 1/3 incizală, uşor concavă în 1/3 mijlocie şi

convexă în 1/3 cervicală.c).marginea cervicală:-are forma literei “V” cu vârful spre marginea incizală.

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE Este foarte mult aplatizată în sens M-D Cele patru feţe ale rădăciniisunt mai evidente în 1/3 de colet, dispărând apoi treptat spre apical pe măsură ce forma rădăcinii se rotunjeşte Feţele proximale sunt mai mari, mai plane, iar în 1/3 mijlocie prezintă un şanţ vertical. Feţele V şi L sunt mai rotunjite şi mai reduse ca dimensiuni.

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR CAMERA PULPARĂ: reproduce forma coroanei şi are dimensiuni foarte reduse. CANALUL RADICULAR: - continuă camera pulpară, este foarte îngust şi turtit M-D.

33

A. SECŢIUNE AXIALĂ M-D

B:SECŢIUNE AXIALĂ V-L

A B

MODELAJUL DIRIJAT IN GIPS AL INCISIVULUI CENTRAL INFERIOR DREPT. 4.1

ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE: 18 mmDIAMETRUL M-D: 10 mmDIAMETRUL V-L: 16mm

1. Pe blocul de gips se delimitează (pe feţele laterale) înălţimea viitoarei părţi coronare de 18 mm.2. Vom nota pe soclu feţele laterale ale incisivului central inferior: V, L, M, D.3. Pe faţa incizală a blocului de gips se va aplica desenul din fig.1.

4. Vom prelungi laturile dreptunghiului de pe faţa incizală a blocului de gips pe feţele laterale până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.5. Vom îndepărta surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 18 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 16 x 10 mm.6. Pe faţa incizală vom trasa linia mediană în sens M-D şi o vom prelungi pe feţele M şi D ale blocului de gips.7. Pe faţa M vom aplica desenul feţei din fig. 28. Pe faţa D vom aplica desenul feţei D din fig.3 9. Pe faţa incizală a blocului de gips vom trasa două linii paralele( AA’ şi BB’) care unesc punctele omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D.10. Pe faţa V vom trasa dreapta DD’ care uneşte cele două puncte de pe feţele M şi D rezultate din intersecţia dreptelor din desenele feţelor M şiD. Vom repeta acelaşi lucru şi pe faţa L unde vom trasa dreapta CC’.11. Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunea din afara ariei delimiate de liniile pe care le-am trasat.12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.413. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig5.14. Pe faţa D se trasează dreapta AA’ care uneşte punctele omoloage de pe laturile D ale feţelor V şi L.15. Pe faţa M se trasează dreapta BB’care uneşte punctele omoloage de pe marginile M ale feţelor V şi L.Cele două linii trasate vor marca zonele de convexitate maximă de pe feţele V şi L.

34

L

D M

V

16

10

Fig.1 fata incizala

16. Se îndepărtează surplusul de gips.17. Se finisează dintele din gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale incisivului central inferior.

35

2 2

22

88

18

16

2 2

22

88

18

16

D’

A A’B’B

C C’D

LV V

Fig.2 desenul fetei meziale Fig.3 desenul fetei distale

6

B

88

2 2 2 210 10

18 18

D D

M

A A’B’

Fig.4 desenul fetei vestibulare

6

Fig.5 desenul fetei linguale

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A INCISIVULUI CENTRAL

INFERIOR1. DINTELE CU COROANA CEA MAI PUŢIN

VOLUMINOASĂ DINTRE DINŢII ARCADEI INFERIOARE

2. UNGHIURILE MEZIO-INCIZAL ŞI DISTO-INCIZAL SUNT DREPTE ŞI APROXIMATIV EGALE.

3. CELE DOUĂ FEŢE PROXIMALE SUNT EGALE ŞI PARALELE ÎNTRE ELE.

4. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ ŞI APLATIZATĂ MEZIO-DISTAL

5. PE FAŢA DISTALĂ A RĂDĂCINII ESTE PREZENT UN ŞANŢ LONGITUDINAL MULT MAI ACCENTUAT DECÂT CEL DE PE FAŢA MEZIALĂ

36

NU UITA!

II.5 INCISIVUL LATERAL INFERIOR

A. DATE GENERALE:Incisivii laterali inferiori, în număr de doi (câte unul pe fiecare hemiaracadă mandibulară),

ocupă poziţia imediat următoare după incisivii centrali inferiori. În conformitate cu sistemul internaţional ei sunt notaţi după cum urmează:• 3.2-pentru incisivul lateral inferior stâng • 4.2-pentru incisivul lateral inferior drept.Incisivii laterali inferiori erup pe arcadă la vârsta de 7-8 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 10 ani.

Dimensiunile medii ale incisivilor laterali inferiori sunt următoarele:• diametrul coronar M-D: 5,5 – 6 mm• diametrul coronar V-L: 6,5 mm• înălţimea coroanei : 9,5 mm• înălţimea rădăcinii : 14 mm

Numărul lobilor de dezvoltare: faţa vestibulară se formează prin coalescenţa a 3 lobuli de creştere iar cel de-al patrulea va da naştere porţiunii cingulare de pe faţa linguală, dar care este mult mai puţin evidentă.

B. CARACTERSITICI MORFOLOGICE CORONARE:Forma coroanei incisivului lateral inferior este, de asemenea, asemănătoare cu cea a unei

dăltiţe ca şi la incisivul central inferior. Semnificativ este faptul că incisivul lateral inferior este mai mare în dimensiuni decât incisivul central inferior.I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Relief:- plan convex cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală. -în cele 2/3 cervicale pot fi observaţi cei trei lobi de creştere (mezial, central,

distal) aproximativ egali între ei.

II. FAŢA LINGUALĂ:-are un aspect dreptunghiular datorită diferenţei mari de dimensiune dintre cele două diametre.

-crestele de smalţ şi cingulumul sunt, de asemenea, şterse dar sunt mult mai evidente decât la incisivul central inferior.

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):-au formă triunghiulară cu baza spre colet şi vârful spre marginea incizală.

- Faţa distală este mai puţin înaltă decât faţa mezială ceea e duce şi la o înclinare spre distal a marginii incizale.

Relieful: acestor feţe este, în general, plan cu o uşoară convexitate spre 1/3 cervicală. Zonele de convexitate maximă reprezintă ariile de contact cu dinţii vecini .Convexitatea maximă a feţei distale este situată mai spre cervical decât la faţa mezială.

- Linia coletului are un aspect sinusoidal accentuat.

IV.MARGINEA INCIZALĂ: -deşi pare orizontală, această margine are, totuşi, o uşoară înclinare descendentă spre distal.Unghiul disto-incizal este uşor rotunjit comparativ cu cel mezio-incizal.

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE Are dimensiuni mai mari în toate sensurile decât rădăcina incisivului central inferior. Apexul este înclinat spre distal sau vestibular Pe feţele proximale prezintă câte un şanţ mai puţin evident decât la incisivul central inferior. Şanţurile sunt verticale şi paralele între ele.

37

38

INCISIVUL LATERAL INFERIOR DREPT



BA

E

CD

INCISIVUL LATERAL INFERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS.

ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ: 20 mmDIAMETRUL M-D :12 mmDIAMETRUL V-L:16 mm

1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare de 20mm2. Se notează feţele laterale ale blocului de gips : V, M, D, L.3. Pe faţa incizală se aplică desenul din fig.1

4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa incizală pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.5. Pe faţa incizală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale blocului de gips.6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.7. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3

8. Pe faţa incizală se unesc prin două linii paralele punctele omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D.

39

88

22

22


D

L

V20

16

88

22

22

V


M

L20

16

L

Fig.1

MD

V

16

12

9. Pe faţa V se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile V ale feţelor M şi D.10. Pe faţa L se trasează o linie care uneşte punctele de intersecţie a dreptelor de pe marginile L ale feţelor M şi D.11. Se îndepărtează surplusul de gips.12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.413. Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5

14. Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi L.15 .Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi L.16. Se îndepărtează surplusul de gips.17. Se finisează dintele în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale incisivului lateral inferior drept.

40


12

V

MD

22

68

20

Fig.5 desenul fetei L

D

8

122

6

20M

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A INCISIVULUI LATERAL

INFERIOR

1. DIMENSIUNILE CORONARE ŞI RADICULARE SUNT MAI MARI DECÂT CELE ALE INCISIVULUI CENTRAL INFERIOR.

2. UNGHIUL DISTO-INCIZAL ESTE UŞOR ROTUNJIT.3. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI ÎNALTĂ DECÂT FAŢA

DISTALĂ.4. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ACCENTUAT

DECÂT CEL AL INCISIVULUI CENTRAL INFERIOR.5. MARGINEA INCIZALĂ ESTE DESCENDENTĂ SPRE

DISTAL

II.6 CANINUL INFERIOR

A. DATE GENERALE:

41

NU UITA!

Caninii inferiori ocupă poziţiile 3 pe hemiracadele mandibulare ei fiind încadraţi de incisivii laterali inferiori spre mezial şi de primii premolari inferiori spre distal.

Conform sistemului internaţional de notare ei au următoarele coduri:• 3.3.:-pentru caninul inferior stâng• 4.3:-pentru caninul inferior drept

Caninii inferiori erup pe arcada dentară mandibulară la vârsta de 9-10 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 12-14 ani.

Dimensiunile medii ale caninilor inferiori sunt următoarele:• înălţimea coronară: 10 – 11mm• înălţimea rădăcinii : 16 mm• diametrul coronar M-D : 7mm• diametrul coronar V-L: 7,5-8 mm

Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (3 pe faţa V şi 1 pe faţa L).

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:Caninii inferiori seamănă cu cei superiori dar au dimensiuni mai reduse decât aceştia şi au o

formă alungită asemănătoare cu o lance. Caninii inferiori reprezintă dinţii de tranziţie între dinţii frontali şi cei laterali. Caninii inferiori sunt mult mai turtiţi M-D atât la nivel coronar cât şi radicular faţă cei superiori, ceea ce le dă o formă mai zveltă. I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Conturul:-este pentagonal format din laturile: cervicală, incizală (cu două pante: M şi D) şi laturile proximale M şi D.

a).marginea de colet:-este o linie curbă mai accentuată decât la caninul superior cu concavitatea orientată spre incizal

b)marginile proximale:- sunt mai puţin divergente spre incizal faţă de caninul superior.

c)marginea incizală:-este formată din două segmente (mezial şi distal) care prin unirea lor formează un unghi mult mai bine exprimat decât la caninul superior.

-este asimetrică deoarece latura mezială este mai scurtă şi mai puţin înclinată decât cea distală.Vârful cuspidului este mult mai mezializat decât la caninul superior.

3.Relieful:-este convex atât în sens M-D cât şi cervico-incizal - convexitatea maximă: -în sens cervico-incizal este situată în 1/3 cervicală

-pe faţa vestibulară sunt prezente două depresiuni care delimitează trei lobi de creştere. În ordinea mărimii lor aceştia sunt următorii: central, distal, mezial.

II. FAŢA LINGUALĂ(ORALĂ):1.Dimensiuni:-sunt mai reduse în toate sensurile decât la faţa vestibulară.2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare3.Relieful:-este similar cu cel al feţei palatinale a caninilor superiori cu deosebirea că aceste

elemente de relief sunt mai şterse (nu sunt aşa proeminente).- cingulumul este prezent dar este mai şters şi fără o delimitare netă.- Foramen caecum nu există- Sunt prezente cele două creste marginale precum şi creasta centrală care unesc

cingulumul cu marginea incizală dar sunt mult mai şterse decât la caninii superiori.

III. FEŢELE PROXIMALE:1.Dimensiuni:-sunt mai înalte decât la caninii superiori.

-diferenţa de înălţime dintre faţa M (mai înaltă) şi faţa D (mai joasă) este mai accentuată decât la caninul superior. -cele două feţe proximale sunt paralele între ele.

2.Conturul:-este triunghiular alungit datorită înălţimii mai mari comparativ cu lăţimea.3.Relieful:-prezintă o convexitate mai puţin pronunţată în sens V-O.

42

43



CANINUL INFERIOR DREPT

D

A B

E

C

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE Dimensiunile sunt mai reduse atât în sens axial cât şi transversal faţă de rădăcina caninului superior. Dimensiunile radiculare sunt cu mult mai mari decăt ale celorlaţi dinţi frontali inferori. Formă aplatizată în sens M-D. Pe feţele proximale sunt prezente câte un şanţ longitudinal. Apexul este orientat spre distal.

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR

CAMERA PULPARĂ Dimensiuni reduse

CANALUL RADICULAR Excepţional pot fi prezente două canale radiculare (V şi L)

44

A D B

C

A: -secţiune axială V-LB. –secţiune axială M-DC: - secţiune transversală la nivelul coletuluiD: - secţiune transversală la nivelul 1/3 apicale

CANINUL INFERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS.

ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ:22 mmDIAMETRUL M-D:16 mmDIAMETRUL V-L:20 mm1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 22 mm care să delimiteze înălţimea părţii coronare a caninului inferior drept.2. Pe soclu se notează feţele laterale ale caninului inferior drept : V, M, D, L.3. Pe faţa incizală a blocului de gips se aplică desenul din fig.1

4. Laturile dreptunghiului de pe faţa incizală se prelungesc pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.5. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară a caninului inferior drept să rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 22 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 20 x 16 mm.6. Pe faţa incizală se trasează linia mediana în sens M-D. Se prelungeşte această linie pe feţele M şi D ale părţii coronare.7 Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.2.8. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3.

9. Pe faţa incizală vom trasa două linii paralele care să unească punctele omoloage de pe marginile incizale ale feţelor M şi D.

45

V

2 2


L

88

2220

22

D

L


8

2 2

M

V

8

2220

22

V

L

MD

16

20

Fig. 1

10. Pe feţele V respectiv L vom trasa câte o linie care să unească punctele rezultate din intersecţia dreptelor din desenele feţelor M şi D.11. Vom îndepărta surplusul de gips.12. Pe faţa V a blocului de gips vom aplica desenul feţei V din fig.4 .13. Pe faţa L a blocului de gips vom aplica desenul feţei L din fig.5.

14. Pe faţa incizală vom trasa o linie care să unească punctele A şi A’ de pe marginile incizale ale feţelor V şi L. Această linie va marca vârful cuspidului caninului inferior.15. Pe faţa M vom trasa două linii paralele BB’ şi CC’ care să unească punctele omoloage de pe marginile M ale feţelor V şi L. Aceste două linii vor marca relieful feţei M a caninului inferior.16. Pe faţa D vom trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care să unească punctele omoloage de pe marginile D ale feţelor V şi L. Aceste linii vor marca relieful feţei D a caninului inferior.17.Vom îndepărta surplusul de gips.

18. Pe faţa incizală a blocului de gips vom aplica desenul feţei incizale din fig.619.Vom prelungi punctul A de pe marginea vestibulară perpendicular pe baza feţei V.

46

D22

16

86

42

22

L

Fig.5 desenul fetei L

MD

V

22

16

8

6

4 2

22


10 106 6A A’

B’B

C C’

D’

E’E

D

20. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii V le vom prelungi pe feţele M şi D paralel cu marginile M şi D ale feţei V.21. Punctele B şi C de pe marginile M şi D ale laturii L le vom prelungi pe feţele M şi D până la unirea cu punctele care marchează convexitatea maximă a feţelor proximale.22. Se îndepărtează surplusul de gips.23. Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale caninului inferior drept.

47


6 10

16

202

2

A

B C

V

L

M D

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A CANINULUI INFERIOR

1. COROANA ESTE MAI ALUNGITĂ (DATORITĂ DIFERENŢEI MARI DINTRE ÎNALŢIME ŞI LĂŢIME)

2. “V”-UL INCIZAL ESTE MULT MAI PRONUNŢAT, CU VERSANTUL DISTAL MAI LUNG ŞI MAI ÎNCLINAT.

3. RELIEFUL FEŢEI LINGUALE ESTE MAI ŞTERS COMPARATIV CU CEL AL CANINULUI OMOLOG.

4. FAŢA MEZIALĂ A COROANEI SE CONTINUĂ CU FAŢA MEZIALĂ A RĂDĂCINII .

5. ÎN MOD EXCEPŢIONAL RĂDĂCINA POATE FI DUBLĂ SAU UNICĂ DAR CU DOUĂ CANALE.

48

NU UITA!

CAPITOLUL III-GRUPUL DINŢILOR LATERALI-

III.1. GRUPUL PREMOLARILOR

III.1.1 PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR

A. DATE GENERALE:Primii premolari superiori ocupă poziţiile 4 pe cele două hemiaracade maxilare fiind vecini

cu caninii superiori spre mezial şi cu premolarii doi superiori spre distal. În conformitate cu sistemul internaţional de notare codurile acestor dinţi sunt următoarele:• 1.4-pentru primul premolar superior drept• 2.4-pentru primul premolar superior stâng.

Primii premolari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 10-11 ani, iar rădăcina lor va fi complet edificată la 12 – 13 ani.

Dimensiunile medii ale primilor premolari superiori sunt următoarele:• înălţimea coroanei : 8-8,5 mm• înălţime rădăcinii : 14 mm• diametrul coronar M-D: 7 mm• diametrul coronar V-P: 9 mm

Numărul lobilor de dezvoltare pentru aceşti dinţi este de 2 (unul V şi unul P), fiecare din aceşti doi lobi de creştere având la rîndul lor câte 3 lobuli de dezvoltare.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:Premolarii primi superiori sunt primii dinţi din grupul dinţilor laterali şi fac parte din aşa

zisul grup al dinţilor “bicuspidaţi”(grupul premolarilor). Aceştia sunt consideraţi ca fiind dinţii de tranziţie de la dinţii frontali la molari.Coroana primului premolar superior are o formă paralelipipedică iar pe secţiune arată ca un dreptunghi cu colţurile uşor rotunjite şi turtit în sens M-D. Prezintă 4 feţe laterale (V, P, M, D) şi o faţă ocluzală.I. FAŢA VESTIBULARĂ: -seamănă cu faţa vestibulară a caninului dar este mai mică şi mai rotunjită.

1.Dimensiuni :-înălţime: 8-8,2 mm -lăţime : 7 mm -dimensiunile sunt mai reduse decât la canin în ambele sensuri (cervico-incizal şi M-D).

2.Contur:- este format din cele două margini proximale (M şi D) , o margine cervicala şi o margine ocluzală

a).marginile proximale (M şi D): -sunt verticale , uşor convergente spre colet.b).marginea cervicală (linia coletului):-are forma unui semicerc cu concavitatea

spre ocluzal. Este mai puţin concavă decât la canin.c)marginea ocluzală: este formată din două segmente inegale (unul mezial şi unul

distal). Segmentul mezial este mai lung decât cel distal. Împreună, cele două segmete formează un “V” mai deschis şi mai rotunjit decât cel de la cuspidul caninului.

3.Relieful :-este convex în ambele sensuri. -convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală mezial.

-în jumătatea ocluzală a feţei vestibulare sunt vizibile două şanţuri verticale care delimitează cei 3 lobi de creştere ai lobului vestibular. Lobul central este cel mai mare, urmează cel distal iar cel mezial este cel mai mic.

49

II. FAŢA PALATINALĂ:1.Dimensiuni : - sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.

-înălţimea ~7 mm -lăţimea ~6 mm

2.Contur:-prezintă aceleaşi margini ca şi faţa vestibulară dar au dimensiuni mai reduse.a).marginea ocluzală:-are tot formă de “V” dar este mai rotunjit decât cel de pe faţa

vestibulară. -pe secţiune orizontală conturul acestei feţe este de semicerc.

3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum la unirea 1/3 mijlocii cu 1/3 mezială.

-începând cu 1/3 mijlocie această faţă este înclinată oblic spre V în sens cervico-ocluzal.

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ): -datorită faptului că acest dinte este turtit în sens M-D aceste două feţe sunt cele mai mari. Ele sunt uşor convergente spre palatinal.

A)FAŢA MEZIALĂ:1.Dimensiuni: înălţimea 7,5 mm

lăţimea 9 mm2.Conturul:-este format de patru margini: cervicală, ocluzală, palatinală şi

vestibulară. Aceste margini dau forma unui trapez cu baza mare la colet.a).marginea cervicală:-reprezintă baza mare a trapezului şi are forma unei

linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.b).marginea ocluzală: formează baza mică a trapezului şi are forma unui

“V” larg deschis cu deschiderea spre ocluzalc).marginea vestibulară:-linie curbă cu convexitatea maximă în 1/3 cervicalăd).marginea palatinala:-linie curba cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie.

Este mai scurtă decât marginea vestibulară.3.Relieful: -în 1/3 ocluzală este convex mai accentuat în 1/3 vestibulară unde există

şi punctul de contact cu dintele vecin. -în 1/3 cervicală este plană cu o uşoară depresiune care se adînceşte mai mult chiar la colet şi se continuă în şanţul interradicular.

B).FAŢA DISTALĂ:1.Dimensiuni:-mai mici decât ale feţei meziale2.Contur:-asemănător cu cel al feţei meziale3.Relief:-este mai convex decât cel al feţei meziale.

-aria de contact cu dintele vecin este mai spre V şi mai spre cervical decât la faţa mezială.

50

51


E: Faţa ocluzală

PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT

A B

E

CD

IV. FAŢA OCLUZALĂ:1.Dimensiuni:-diametrul maxim este în sens V-P: 9 mm

-diametrul minim este în sens M-D : 7 mm2.Contur:-este format de patru margini:M, P, V şi D. Împreună formează un dreptunghi cu

unghiurile rotunjite.a).marginea vestibulară:-are o formă convexă cu două depresiuni ce corespund

celor două şanţuri de pe faţa vestibulară care separă cei 3 lobi de creştere.b).marginea palatinală: -formă de semicerc. Este mai mică decât marginea

vestibulară.c).marginea mezială: are forma unei linii uşor curbate.d). marginea distală: este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.

Marginile mezială şi distală au o orientare uşor convergentă spre palatinal.3.Relieful:-este format din următoarele elemente:2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, 2

creste de smalţ marginale, 2 creste de smalţ esenţiale şi 2 creste de smalţ sagitale (ale cuspizilor V şi P).

a).cuspidul vestibular: -este mai voluminos şi mai proeminent decât cel palatinal. Prezintă o creastă ocluzală sagitală situată la 1 mm de marginea vestibulară spre deosebire de creasta sagitală a cuspidului palatinal care este la 1,5-2 mm de marginea palatinală.

b).crestele esentiale:- se mai numesc şi creste axiale. Au o extremitate pe vârful cuspidului (mai evidentă ) şi una în sanţul intercuspidian (mai ştearsă). Crestele ambelor cuspizi au aspectul unor segmente convexe mai apropiate de marginea mezială. Ele separă jumătatea ocluzală a cuspidului în 2 versante: unul M (mai mic) şi unul D (mai mare). Paralel cu crestele esenţiale există şi alte creste mai mici numite creste accesorii (creste de descărcare sau secundare).

c).şanţul intercuspidian:-are forma unei linii drepte cu orientare M-D. Este mai aproape de marginea P a feţei ocluzale.

d).fosetele:-sunt situate la extremităţile şanţului intercuspidian şi au o formă triunghiulară. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.

e).crestele marginale (proximale): delimitează la exterior fosetele marginale. Ele se unesc cu crestele sagitale ale celor doi cuspizi delimitând, astfel, depresiunea feţei ocluzale.

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE pot apare mai multe variante:

1. cel mai frecvent: două rădăcini: una vestibulară (mai lungă şi mai voluminoasă) şi una palatinală (mai redusă ca dimensiuni). Cele două rădăcini sunt separate de la nivelul coletului iar direcţia lor poate fi paralelă sau divergentă spre apex.2. Rădăcina bifidă: este o rădăcină unică care se separă în 1/3 apicală. Prezintă două canale radiculare.3. Rădăcină unică4. Foarte rar pot apare trei rădăcini ( 2 vestibular şi una palatinal).


Are dimensiuni relativ mari Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare cuspizilor vestibular şi palatinal.

CANALUL RADICULAR: continuă camera pulpară şi poate fi unic sau dublu în funcţie de tipul rădăcinii

52

PRIMUL PREMOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS

Dimensiuni:-înălţimea coroanei : 20 mm -diametrul M-D: 16 mm

53

A. –secţiune axială V-L

B: - Secţiune axială M-D

C: D- secţiuni transversale la nivelul coletului

A C B D

-diametrul V-P: 20 mm1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea viitoarei coroane la 20mm2. Pe viitoarea faţă ocluzală se desenează un dreptunghi cu laturile 16 x 20 mm.(vezi fig.1)

3. Se notează feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât feţele V şi P să aibă lăţimea de 16 mm iar feţele M şi D de 20 mm.4. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.5. Se îndepărtează surplusul de gips de pe feţele laterale ale blocului de gips în aşa fel încât la final să se obţină un paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi faţa ocluzală de 16 x 20mm.6 Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte pe feţele M şi D ale blocului de gips.7. Se aplică desenul feţei M din fig.( 2 ) pe faţa M a blocului de gips.1. Se aplică desenul feţei D din fig.( 3 ) pe faţa D a blocului de gips.9. După ce s-au aplicat cele două desene pe feţele M şi D ale blocului de gips se vor uni pe feţele V, P şi ocluzală următoarele puncte: -pe faţa V şi P:-punctele care delimitează zona de convexitate maximă : D şi D’ respectiv E şi E’-pe faţa P punctele care delimitează înălţimea cuspidului P: A cu A’-pe faţa ocluzală punctele care delimitează înălţimea cuspidului V şi punctele care delimitează înălţimea cuspidului P ( A cu A’ şi C cu C’).2. După ce s-au unit aceste puncte

se îndepărtează surplusul de material care este cuprins

în ariile formate prin unirea punctelor mai sus menţionate.

54

V

M

20

D

16

Fig. 1

P

42

2

2 2

2

6


20

20

A

B

C

E

P V

55

4 2

2

2

22

20

20

P

A’

B’

C’

D’ E’

V


11. Se aplică desenul feţei V din fig.( 4 ) pe faţa V a blocului de gips.12. Se aplică desenul feţei P din fig.( 5 ) pe faţa P a blocului de gips.

13. După ce s-au aplicat cele două desene, se vor uni pe feţele M şi D

56

A’9 7

4 2

44

20

D M

2

16


E’

D’C’

B’

B

97

42

44

20

DM

2216


A

CD

E

punctele omoloage ( BB’, CC’, DD’, EE’ ) iar pe faţa ocluzală punctele care reprezintă vârfurile cuspizilor V şi P (AA’).14. Se îndepărtează surplusul de material.15. Se aplică pe faţa ocluzală desenul feţei ocluzale din fig.( 6 )

16. Punctele care delimitează poligonul de pe faţa ocluzală se vor prelungi astfel:• Punctul B printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei vestibulare.• Punctul E printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei palatinale.• Punctul F printr-o dreaptă pe faţa distală, paralelă cu marginea distală a feţei palatinale• Punctul D printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea mezială a feţei palatinale.• Punctul A printr-o dreaptă pe faţa distală paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare• Punctul C printr-o dreaptă pe faţa mezială paralelă cu marginea M a feţei vestibulare.

17. Se îndepărtează surplusul de substanţă care este cuprins în ariile rezultate din prelungirea tuturor acestor puncte.18. Se finisează modelul conform caracteristicilor morfologice coronare ale primului premolar superior.

57

V 79 B

42C

A

MD

20

F D2 2

2 2P E

16

Fig.6 desenul fetei ocluzale

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR

SUPERIOR1. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE ASEMĂNĂTOARE CU

CEA A CANINULUI (FORMĂ PENTAGONALĂ CU PREZENŢA “V”-ULUI INCIZAL)

2. FAŢA MEZIALĂ ESTE CEA MAI ÎNALTĂ DINTRE FEŢELE PROXIMALE ALE DINŢILOR LATERALI.

3. FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI (CEL VESTIBULAR ESTE MAI MARE DECÂT CEL PALATINAL)

4. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR CU ORIENTARE MEZIO-DISTALĂ ŞI POZIŢIONAT MAI APROAPE DE CUSPIDUL PALATINAL.

5. CEL MAI FRECVENT PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( UNA VESTIBULARĂ ŞI UNA PALATINALĂ) SAU O RĂDĂCINĂ BIFIDĂ APLATIZATĂ UŞOR MEZIO-DISTAL. ESTE SINGURUL PREMOLAR CARE POATE PREZENTA DOUĂ RĂDĂCINI.

III.1.2 PREMOLARUL SECUND SUPERIOR

58

NU UITA!

A. DATE GENERALE:Premolarii doi superiori ocupă poziţiile cu numărul 5 de pe hemiaracadele maxilare, ei fiind

vecini cu primul premolar superior spre mezial şi cu primul molar superior spre distal. Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:• 1.5 pentru cel de-al doilea premolar superior drept• 2.5 pentru cel de-al doilea premolar superior stâng.

Premolarii secunzi superiori erup pe hemiarcadele maxilare la vârsta de 10-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la 12-14 ani.

Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:• înălţimea coroanei: 7,5 – 8,5 mm• înălţimea rădăcinii: 14 mm• diametrul coronar M-D: 6,5-7 mm• diametrul coronar V-P: 8,5-9mm

Numărul lobilor de dezvoltare este de 2 (câte unul V şi unul P). Fiecare din aceşti doi lobi de dezvoltare este format din câte 3 lobuli de creştere.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:Premolarul secund superior este asemănător în multe privinţe cu primul premolar superior,

deseori aceşti doi dinţi putând fi confundaţi între ei. În general, însă, cel de-al doilea premolar superior are dimensiuni mai reduse în toate sensurile decât primul premolar. Un alt aspect diferenţial este faptul că la primul premolar cuspizii sunt mai ascuţiţi asemănător caninilor iar la cel de-al doilea aceştia sunt mai rotunjiţi ca la molari.I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea : 7,5 mm -lăţimea : 6,5mm

2.Conturul: asemănător cu cel al feţei vestibulare de la primul premolar dar este mai mic şi mai rotunjit.

3.Relieful: este convex în ambele sensuri dar atât cele două şanţuri cât şi cei trei lobi de creştere pe care îi separă sunt mai şterşi.II. FAŢA PALATINALĂ:

1.Dimensiuni:- înălţimea este egală cu cea a feţei vestibulare (7,5 mm).2.Conturul: are forma unui patrulater3.Relieful: similar cu cel de la faţa palatinală a primului premolar superior.

III. FEŢELE PROXIMALE (MEZIALĂ şi DISTALĂ):1.Dimensiuni:-sunt mai mult late decât înalte

-înălţimea : 7,4 mm -lăţimea : 9mm

2.Relieful: -este plan convex, faţa distală având o convexitate mult mai exprimată decât faţa mezială.IV.FAŢA OCLUZALĂ:-are un relief similar cu faţa ocluzală de la primul premolar, cu următoarele deosebiri:• cei doi cuspizi ( V şi P) sunt egali între ei.• şanţul intercuspidian este situat la jumătatea feţei ocluzale.

59

60


E: Faţa ocluzală

PREMOLARUL SECUND SUPERIOR DREPT

A B

E

CD

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE cel mai frecvent este unică dar pot exista cazuri cu două rădăcini rădăcina unică este foarte mult aplatizată în sens M-D cu câte un şanţ longitudinal pe fiecare din cele două feţe proximale

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR CAMERA PULPARĂ: -are dimensiuni destul de mari. Prezintă două coarne pulpare corespunzătoare celor doi cuspizi CANALUL RADICULAR: -are pe secţiune forma rădăcinii. Uneori pot exista două canale radiculare separate printr-un sept subţire.

61

A B

C

A:- Secţiune axială V-L

B: Secţiune axială M-D

C:- secţiune transversală la nivelul coletului

AL DOILEA PREMOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS

ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE : 20 mmDIAMETRUL M-D :14 mmDIAMETRUL V-O :20 mm

1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 20 mm de unul din capete, linie care va separa partea coronară de soclu. Pe soclu vom nota feţele laterale ale celui de-al doilea premolar superior drept:V, M, D, P.2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1

3. Se prelungesc laturile dreptunghiului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia lor cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 20 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 20 x 14 mm.5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.26. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.37. Pe faţa ocluzală se vor trasa următoarele drepte :AA’, BB’, CC’. Dreapta AA’ va marca înălţimea cuspidului P. Dreapta CC’ va marca înălţimea cuspidului V iar dreapta BB’ va marca şanţul principal M-D.

62

V

14

20

P

Fig.1

MD

22

442 2

44

22

6 88 6

4

4

2020 DDM

1414

Fig.5 desenul fetei palatinaleFig.4 desenul fetei vestibulare

A

B

C

D

E

A’

B’

E’

D’

C’

C’ A’22

B’

PV

20E’D’

66

2 2

20


CA 22

B

P V20

E D

66

2 2

20


M

8. Pe faţa P se va trasa dreapta EE’ care va marca convexitatea maximă a feţei P.9. Pe faţa V se va trasa dreapta DD’ care va marca convexitatea maximă a feţei V.10. Se îndepărtează surplusul de gips.11. Pe faţa V se aplică desenul feţei V din fig.412. Pe faţa P se aplică desenul feţei P din fig.513. Pe faţa ocluzală se trasează dreapta AA’ care uneşte punctele de pe marginile ocluzale ale feţelor V şi P.14. Pe faţa M se trasează două drepte paralele DD’ şi EE’ care rezultă prin unirea punctelor omoloage de pe marginile M ale feţelor V şi P. Aceste drepte vor ajuta la configurarea reliefului feţei M.15. Pe faţa D se vor trasa două drepte paralele BB’ şi CC’ care rezultă prin unirea punctelor omoloage de pe marginile D ale feţelor V şi P. Aceste două drepte vor ajuta la marcharea reliefului feţei P.16. Se îndepărtează surplusul de gips.17. Pe faţa ocluzală se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6.18. Punctele A şi D se vor prelungi pe faţa V respectiv P prin cîte o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei respective.

• Punctul F se va prelungi pe faţa M printr-o dreaptă paralelă cu marginea M a feţei V .• Punctul B se va prelungi pe faţa D printr-o dreaptă paralelă cu marginea D a feţei vestibulare.• Punctul E se va prelungi:-pe faţa P printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei P. –pe faţa M printr-o dreaptă paralelă cu marginea M a feţei P• Punctul C se va prelungi pe faţa P printr-o dreaptă perpendiculară pe marginea cervicală a feţei palatinale, iar pe faţa D printr-o dreaptă paralelă cu marginea D a feţei P.

19. Se îndepărtează surplusul de gips.20.Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale celui de-al doilea premolar superior.

63

68 A

42B

F

20

E C22

2 214

D


5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A PREMOLARULUI

SECUND SUPERIOR

64

NU UITA!

1. COROANA ARE DIMENSIUNI MAI REDUSE DECÂT CELE ALE PRIMULUI PREMOLAR SUPERIOR.2. FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ DOI CUSPIZI EGALI.3. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE LINIAR ŞI SITUAT PE MIJLOCUL FEŢEI OCLUZALE.4. FAŢA MEZIALĂ ESTE MAI CONVEXĂ DECÂT CEA A PRIMULUI PREMOLAR.5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ, REDUSĂ CA DIMENSIUNI ŞI FOARTE MULT TURTITĂ MEZIO-DISTAL.

III.1.3 PRIMUL PREMOLAR INFERIOR

A. DATE GENERALE:Primii premolari inferiori ocupă poziţiile 4 de pe cele două hemiarcade mandibulare, fiind

încadraţi de caninii inferiori spre mezial şi de premolarii secunzi inferiori spre distal. Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:• 3.4-pentru primul premolar inferior stâng• 4.4-pentru primul premolar inferior drept.

Primii premolari inferiori erup pe arcada mandibulară la vârsta de 10-12 ani, iar rădăcina lor va fi complet edificată la 12-13 ani.

Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:• înălţimea coroanei : 8-8,5 mm• înălţimea rădăcinii : 14 mm• diametrul coronar M-D: 7 mm• diametrul coronar V-L: 7,5 mm

Primii premolari inferiori prezintă 2 lobi de creştere( 1 V şi 1 L) fiecare din aceştia fiind format din câte 3 lobuli de creştere.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:Coroana primului premolar inferior are o formă aproape cilindrică cu patru feţe laterale şi o

faţă ocluzală.I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea : 8 mm -lăţimea : 6,5-6,9mm

65

2.Conturul: este format din laturile proximale (mezială şi distală), cervicală şi ocluzală. -este asemănător cu cel al caninului inferior dar are dimensiuni mai reduse iar “V”-ul ocluzal este mult mai deschis.

a)marginile proximale:-uşor curbe şi convergente spre colet. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât marginea mezială.

b)marginea proximală: formă de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.c)marginea ocluzală: este asemănătoare cu cea a caninului dar este mai mică şi cu

unghiul “V”-ului mult mai deschis.3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea în sens mezio-distal este evidentă

pe toată lungimea coroanei. -convexitatea maximă se găseşte la unirea 1/3 meziale cu 1/3 cervicală. -prezintă două şanţuri verticale care separă cei trei lobi de creştere. Lobul central este cel mai proeminent.II.FAŢA LINGUALĂ:

1.Dimensiuni: -mult mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. De multe ori înălţimea feţei linguale reprezintă doar 2/3 sau chiar ½ din cea a feţei vestibulare. Înălţimea feţei linguale este în strânsă legătură cu gradul de dezvoltare a cuspidului lingual care decide înălţimea acestei feţe.

2.Relieful: -convex destul de accentuat în sens transversal şi axial. Convexitatea maximă se găseşte în 1/3 cervicală.III.FEŢELE PROXIMALE:

1.Contur:-are forma unui trapez cu baza mică spre colet şi baza mare spre ocluzal. Este conturul de trecere de la canin la dinţii laterali deoarece marginea ocluzală are forma unui “V” cu vârful spre colet.

2.Relieful: -convex în sens V-L. Cele două feţe proximale sunt convergente spre lingual.

IV.FAŢA OCLUZALĂ:1.Contur:- aproximativ circular cu o uşoară turtire în sens M-D.2.Relieful: -cuprinde: 2 cuspizi, 2 fosete, 1 şanţ intercuspidian, câteva creste de smalţ

accesorii a)cuspizii: -cuspidul vestibular este cel mai mare, el având o dimensiune dublă faţă

de cel lingual. Această diferenţă mare între dimensiuni face ca faţa ocluzală să aibă o înclinare de aproximativ 45 grd. spre lingual.

b).crestele de smalţ: -cele două creste esenţiale ale cuspizilor separă faţa ocluzală în patru versante : 2 meziale şi 2 distale, câte unul pentru V şi L (M-L şi M-V , D-L şi D-V). -creasta ocluzală a cuspidului vestibular este mai mare şi mai pronunţată decât la cuspidul lingual.

c).şanţul intercuspidian:-uneşte fosetele mezială şi distală. Este scurt şi are o formă concavă spre vestibular. Este situat mai aproape de marginea linguală şi are o adâncime redusă ceea ce face ca cei doi cuspizi să pară că sunt uniţi între ei.

d).fosetele:-foseta distală este mai largă decât cea mezială.

66

67


E: Faţa ocluzală

PRIMUL PREMOLAR INFERIOR DREPT

A A

A

A B

E

CD

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE are întotdeauna o singură rădăcină formă de con efilat uşor aplatizat M-D prezintă două şanţuri longitudinale pe cele două feţe proximale ( cel M este mai accentuat)

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR CAMERA PULPARA: are dimensiuni mai reduse; prezintă două coarne pulpare corespunzătoare celor doi cuspizi ( cel V este mult mai mare decât cel L) CANALUL RADICULAR: are un diametru destul de mare

PRIMUL PREMOLAR INFERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS

68

A:- Secţiune axială V-LB:- Secţiune axială M-D

A B

ÎNĂLŢIMEA PĂRŢII CORONARE :18 mmDIAMETRUL M-D:14 mmDIAMETRUL V-O : 14 mm

1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 18 mm de unul din capete. Partea blocului de gips cu înălţimea de 18 mm va reprezenta partea coronară a primului premolar inferior drept iar cealaltă parte va fi soclul. Pe soclu se notează feţele laterale ale dintelui V, M, D, L.2. Pe faţa ocluzală a părţii coronare se desenează un pătrat cu latura de 14 mm ca în fig.13 .Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale părţii coronare până la intersecţia lor cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.

3.Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.24. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3

5. Pe faţa ocluzală vom trasa dreptele AA’ şi BB’. Dreapta AA’ va marca înălţimea cuspidului V iar dreapta BB’ va marca şanţul M-D.6. Pe faţa V vom trasa dreapta EE’ care va marca convexitatea maximă a feţei V.7. Pe faţa P vom trasa dreptele CC’ şi DD’ paralele între ele care vor marca relieful feţei P.8. Se îndepărtează surplusul de gips.

69

L

14

D 14 M

V

Fig.1

444 4

661212

LL18

VV 66

6666

222214 14

18

Fig. 3 desenul fetei distaleFig. 2 desenul fetei meziale

A’

B’B C’C

E’E D’D

A 444 4

661212

18

VV 66

6666

222214 14

18

Fig. 3 desenul fetei distaleFig. 2 desenul fetei meziale

9. Pe faţa V a părţii coronare se aplică desenul feţei V din fig.410. Pe faţa P a părţii coronare se aplică desenul feţei P din fig.5.

11.După ce s-au aplicat aceste desene se vor prelungi sau uni următoarele puncte:• Punctul A se prelungeşte perpendicular pe şanţul intercuspidian.• Pe faţa M punctul C se prelungeşte cu o linie până la şanţul intercuspidian. Acelaşi lucru se va

face pe faţa D cu punctul B.• Pe faţa D se unesc punctele E cu H iar pe faţa M se unesc punctele H cu E.12. Se îndepărtează surplusul de gips.13. Pe faţa ocluzală se aplică desenul feţei ocluzale.14. Se prelungesc următoarele puncte:• Punctul A printr-o dreaptă pe faţa vestibulară perpendiculară pe marginea cervicală a feţei

vestibulare• Punctul B se prelungeşte pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea D a feţei vestibulare.• Punctul F se prelungeşte pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea M a feţei

vestibulare.• Punctul C se prelungeşte pe:-faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei

palatinale. -pe faţa palatinală printr-o linie perpendiculară pe marginea cervicală a feţei palatinale.• Punctul E se prelungeşte pe :-faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei

palatinale. -faţa palatinală printr-o linie perpendiculară pe marginea cervicală a feţei palatinale.• Punctul D se prelungeşte printr-o linie pe faţa palatinală, perpendiculară pe marginea cervicală

a feţei palatinale.15. Se îndepărtează surplusul de gips.16. Se finisează modelul de gips în funcţie de caracteristicile morfologice coronare ale primului premolar inferior.

70

68

266

4

62 2

1818MM DD

222 2

1414

4

Fig.4 desenul fetei LFig.3 desenul fetei V

A

BC

D

E

F G

HI

71

2

V 86

44

2

DM

2 2

642 2

14

14


L

D B

A

C

D

E

F

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A PRIMULUI PREMOLAR

INFERIOR

1. FAŢA VESTIBULARĂ ESTE MULT MAI ÎNALTĂ DECÂT CEA LINGUALĂ.2. CUSPIDUL VESTIBULAR ESTE DUBLU CA VOLUM FAŢĂ DE CEL LINGUAL.3. ŞANŢUL INTERCUSPIDIAN ESTE CONCAV SPRE VESTIBULAR.4. FOSETA DISTALĂ ESTE MAI LARGĂ DECÂT CEA MEZIALĂ.5. RĂDĂCINA UNICĂ, ARE FORMA DE CON UŞOR EFILAT ŞI ESTE APLATIZATĂ UŞOR MEZIODISTAL.

72

NU UITA!

III.1.4 PREMOLARUL SECUND INFERIOR

A. DATE GENERALE:Premolarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 5 pe hemiarcadele mandibulare ei

fiind încadraţi de primii premolari inferiori spre mezial şi de primii molarii inferiori spre distal. Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:

• 4.5-pentru premolarul secund inferior drept• 3.5-pentru premolarul secund inferior stâng.

Premolarii secunzi inferiori erup pe arcada mandibulară la vîrsta de 11-12 ani iar rădăcina lor va fi complet edificată la vârsta de 13-14 ani.Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:• înălţimea coronară : 8 mm• înălţimea rădăcinii: 14-14,5 mm• diametrul coronar M-D: 7-7,5 mm• diametrul coronar V-L: 8-8,5 mmDin punct de vedere al numărului lobilor de dezvoltare premolarii secunzi inferiori pot prezenta două variante:1. 2 lobi de dezvoltare (unul V şi unul L), fiecare dintre ei având la rândul lor câte 3 lobuli de

creştere.2. 3 lobi de dezvoltare, 1 vestibular şi 2 linguali

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:Coroana acestui premolar are o formă cuboidală şi prezintă caractere foarte apropiate de

cele ale molarilor. Foarte frecvent acest premolar poate prezenta 3 cuspizi ( doi linguali). Este cel mai mare premolar.I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea 8 mm -diametrul M-D: 7,2-7,4 mm

2.Contur:-este format de cele patru laturi: M, D, cervicală şi ocluzală.a).marginile proximale: au dimensiuni egale cu cele ale primului premolar inferior.

Ele converg uşor spre cervical. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.b). marginile cervicală şi ocluzală: au dimensiuni mai mari decât omoloagele lor de

la primul premolar inferior. Forma marginii cervicale este de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.”V”-ul ocluzal este mai aplatizat decât la ceilalţi premolari. Unghiul distal este mai rotunjit decât cel mezial.

3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală.e -în 1/3 ocluzală sunt vizibile două şanţuri verticale care delimitează cei trei lobi

de creştere. Lobulul central este cel în care se găseşte şi vârful cuspidului vestibular şi de aceea este mai înalt decât ceilalţi.

f Faţa vestibulară este înclinată spre lingual dinspre cervical spre ocluzal.II.FAŢA LINGUALĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea : 6,5 mm -toate dimensiunile sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.

2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare.a)marginea cervicală:-linie curbă cu concavitatea spre ocluzalb). marginile proximale:-convergente spre cervicalc). marginea ocluzală:

în varianta cu doi cuspizi, marginea ocluzală are un singur vârf foarte şters

73

în varianta cu trei cuspizi: marginea ocluzală are forma literei “M” cu vârfurile rotunjite. Acest aspect este dat de prezenţa micului şanţ care separă cei doi cuspizi linguali şi care dispare în imediata vecinătate a feţei ocluzale.

3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum în 1/3 mijlocie. Datorită faptului că feţele vestibulară şi linguală sunt convergente spre ocluzal diametrul maxim M-D este situat în 1/3 cervicală iar diametrul minim la nivelul marginii ocluzale.

III.FEŢELE PROXIMALE:1.Dimensiuni: -înălţimea este mai mică decât lăţimea. Au aceeaşi formă de trapez ca şi

feţele proximale ale primilor premolari inferiori.2.Relief: -faţa distală este mai scurtă şi mai convexă decât faţa mezială.

-zonele de contact cu dinţii vecini sunt dispuse astfel:• în sens cervico-ocluzal: la joncţiunea 1/3 ocluzale cu 1/3 medie• în sens V-L: la jonctiunea 1/3 medii cu 1/3 vestibulară.

IV. FAŢA OCLUZALĂ:1.Contur:-are forma unui patrulater cu unghiurile rotunjite, delimitată de cele patru

margini:V, L, M, D.a).marginile vestibulară şi linguală:-marginea vestibulară este mai mare decât cea

linguală. Ambele margini sunt formate de crestele sagitale de smalţ ale cuspizilor V şi L.b)marginile proximale: -marginea mezială este mai mare decât cea distală. Ambele

margini sunt convergente spre lingual.2.Relief:-faţa ocluzală este înclinată spre lingual în sens ocluzo-cervical cu 15 grd (spre

deosebire de situaţia primului premolar inferior unde înclinarea era de 45 grd.). -relieful feţei ocluzale la premolarul secund inferior poate prezenta două variante morfologice: bicuspidat şi tricuspidat.

a).varianta bicuspidată:-este mai rară. -cuspidul V este mai mare decât cel lingual• şanţul intercuspidian M-D are forma unei linii curbe cu

concavitatea spre V• fosetele marginale (mezială şi distală) sunt mai aproape

de regiunea vestibulară a coroanei. Foseta distală este mai mare decât cea mezială.b).varianta tricuspidată: -este mai frecventă

• conturul are o formă mai pătrată cu latura linguală mai mare decât cea vestibulară.• Prezintă doi cuspizi linguali : M-L şi D-L.• În mijlocul feţei ocluzale există o fosetă centrală din care pornesc trei şanţuri în formă de “Y”:centro-mezial, centro-distal şi centro-lingual.• În această variantă pe faţa ocluzală vor exista 3 creste esenţiale.• Cei trei cuspizi, în ordinea mărimii lor sunt :V, M-L, D-L.

74

75


E: Faţa ocluzală

PREMOLARUL SECUND INFERIOR DREPT

A B

E

CD

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE Unică, cu dimensiuni mai mari decât rădăcina primului premolar inferior Pe secţiune are un aspect rotunjit Apexul este recurbat spre distal Nu prezintă şanţuri longitudinale pe feţele proximale .

AL DOILEA PREMOLAR INFERIOR. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS

76

A: - Secţiune axială V-LB: - Secţiune axială M-D

BA

ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ: 18mmDIAMETRUL M-D: 16mmDIAMETRUL V-L: 16 mm1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 18mm care va marca înălţimea părţii coronare. Pe soclu se vor nota feţele laterale ale premolarului secund inferior M, V, L, D.2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips se desenează un pătrat cu latura de 16 mm ca în fig.1

3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.4. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 18mm şi baza un pătrat cu latura de 16 mm.5. Pe faţa M a părţii coronare se aplică desenul feţei M din fig.26. Pe faţa D a părţii coronare se aplică desenul feţei D din fig.3

77

Fig.1

16 DM

L

16

V

A’A C’C 5555 44 2 2

D’DB’B 2 2

6 6 1212

E’E 1818

LL VV

F’F1010

66

22221616

Fig.3 desenul fetei distaleFig.2 desenul fetei meziale

Pe faţa ocluzală a modelului de gips se vor trasa următoarele linii:• AA’-care marchează înălţimea cuspidului V.• CC”- care marchează înălţimea cuspidului L.• BB’- care marchează poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian9. Pe faţa V se trasează linia FF’ care marchează poziţia convexităţii maxime a feţei vestibulare10.Pe faţa L se trasează liniile DD’ şi EE’ care vor marca zona de convexitate maximă a feţei L.11.Se îndepărtează surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.12.Pe faţa vestibulară se aplică desenul din fig.4 iar pe faţa linguală desenul din fig.5.

13.Pe faţa ocluzală punctele A şi A’ se vor prelungi până la intersecţia cu şanţul intercuspidian.14. Pe faţa mezială se vor trasa nişte linii care vor uni punctele B şi B’ cu extremitatea mezială a şanţului intercuspidian.15.Pe faţa distală se vor trasa nişte linii care vor uni punctele E şi E’ cu extremitatea distală a şanţului intercuspidian.16.Punctele C şi D se prelungesc perpendicular pe faţa mezială respectiv distală.17.Se îndepărtează surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am trasat.18.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6

78

1010 662

44

6

DD

MM

6

18

1018

8

22221616

Fig.5 desenul fetei lingualeFig.4 desenul fetei vestibulare

A

B

C

D

E

A’

B’

E’

19.După aplicarea desenului feţei ocluzale vom prelungi următoarele puncte.• Punctul A -se va prelungi perpendicular pe marginea cervicală a feţei vestibulare.• PunctulB: -se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei

vestibulare• Punctul C: -se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei

linguale• Punctele D şi E :-se vor prelungi prin două linii paralele între ele şi perpendiculare pe marginea

cervicală a feţei linguale• Punctul F - se va prelungi pe fata mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei

linguale• Punctul G se va prelungi pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei

vestibulare.20.Se îndepărtează surplusul de gips care este reprezentat de porţiunile cuprinse în ariile delimitate de liniile pe care le-am trasat.21.Se finisează modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale premolarului secund inferior.

79

V

1064

DM

2

16

22

66416

L


A

B

C

DE

F

G

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A PREMOLARULUI

SECUND INFERIOR

1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DINTRE TOŢI PREMOLARII.

2. CEI DOI CUSPIZI SUNT EGALI ÎNTRE EI.3. FRECVENT, CUSPIDUL LINGUAL ESTE BILOBAT.4. CONTURUL FEŢEI OCLUZALE ESTE PĂTRAT.5. RĂDĂCINA ESTE UNICĂ, CU APEXUL UŞOR

ROTUNJIT ŞI RECURBAT SPRE DISTAL.

III.2. GRUPUL MOLARILORIII.2.1 PRIMUL MOLAR SUPERIOR

80

NU UITA!

A. DATE GENERALEPrimii molari superiori ocupă poziţiile 6 pe arcadele dentare fiind vecini cu premolarii

secunzi superiori (spre mezial) şi cu molarii secunzi superiori (spre distal). Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:• 1.6-pentru molarul prim superior drept• 2.6-pentru molarul prim superior stâng

Primii molari superiori erup pe arcada maxilară la vârsta de 6 ani (de aceea ei mai sunt denumiţi şi ”molarii de 6 ani”), iar rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 9-10 ani.

Dimensiunile medii ale primilor molari superiori sunt următoarele:• înălţimea coronară:-7,5 mm• înălţimea rădăcinii palatinale: 13 mm• lungimea totală medie : 20,5 mm• diametrul coronar M-D: -vestibular 10 mm iar palatinal 11 mm• diametrul coronar V-P: 10 mm

Numărul lobilor de dezvoltare variază între 4 şi 5 (2 V şi 2P), uneori mai existând ataşat un lob M-P care este denumit tuberculul lui Crabelli (acesta este un mugure dentar redus în cursul filogenezei).

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONAREAre o formă cuboidală formată din patru lobi şi având patru feţe laterale şi o faţă ocluzală.I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea 7,5 mm -lăţimea maximă 10 mm ( în 1/3 ocluzală)

-lăţimea minimă 7,4 mm (cervical)2.Conturul:-are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal. Este format din patru

margini: M, D, cervicală şi ocluzalăa)marginea ocluzală:-are forma unei linii frânte asemănătoare literei “W”. ”V”-ul

mezial este mai mare decât cel distal. Braţele acestor “V”-uri sunt mult deschise, ele reprezentând relieful cuspizilor M-V şi D-V.

b) marginea cervicală:-are forma unei linii foarte puţin curbate (aproape orizontală) cu o uşoară denivelare în zona bifurcaţiei rădăcinilor vestibulare.

c).marginile proximale:-sunt uşor convexe şi puţin convergente spre colet. Marginea distală este mai scurtă, mai convexă şi mai convergentă decît cea mezială.

3.Relieful:-este convex în ambele sensuri cu convexitatea maximă în 1/3 cervicală spre mezial.

Prezintă un şanţ vertical care separă cei doi lobi vestibulari şi care este situat mai spre distal (datorită faptului că lobul mezial este mai mare decât cel distal). La ½ feţei vestibulare şanţul vertical (denumit şi şanţ de descărcare) se termină într-o fosetă.II.FAŢA PALATINALĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea este mai mică decât cea a feţei vestibulare -marginea ocluzală are lăţimea de 10,2 mm

2.Contur: -are tot forma unui trapez cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.a).marginea ocluzală:-are tot forma unui “W” corespunzător celor doi lobi

palatinali.”V”-ul mezial este cu mult mai mare decât cel distal în conformitate şi cu diferenţa dintre cuspizii M-P şi D-P.

b).marginea cervicală –are forma unei linii uşor curbe cu convexitatea spre apex.c).marginile proximale:- sunt convergente spre cervical. Diferenţa dimensională

dintre cele două margini proximale este mult mai mare decât la faţa vestibulară.3.Relieful:-convex în dublu sens cu convexitatea maximă în 1/3 mijlocie

81

-există un şanţ palatinal cu originea pe faţa ocluzală care se pierde treptat spre marginea cervicală. Pe faţa palatinală traiectul acestui şanţ este situat mai spre distal datorită mărimii mai mari a lobului M-P.

-în 50-60% din cazuri pe lobul M-P apare o formaţiune mamelonată denumită tuberculul lui Carabelli. Acest tubercul are o mare variabilitate dimensională.III.FAŢA MEZIALĂ:

1.Dimensiuni:-este cea mai lată dintre toate feţele proximale ale dinţilor laterali. -diametrul V-P la nivel cervical:10 mm -diametrul V-P în 1/3 cervicală 11,7 mm -diametrul V-P la nivelul marginii ocluzale 11,7 mm -înălţimea feţei meziale : 7,5 mm

2.Conturul: are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal.3.Relieful: este plan în sens vertical şi convex în sen sens V-P.

convexitatea maximă este situată în apropierea marginii ocluzale în zona cervicală există o uşoară depresiuneIV.FAŢA DISTALĂ:

1.Contur şi dimensiuni: -conturul este asemănător cu cel al feţei meziale dar este mult mai redus .

2.relieful: - este convex în dublu sensV.FAŢA OCLUZALĂ:

1.Contur:-are forma unui paralelogram cu diametrul maxim între cuspidul M-V şi cel D-P. -conturul are unghiurile M-P şi D-V obtuze iar cele M-V şi D-P sunt ascuţitea)marginea vestibulară: -are o formă bilobată, convexă, şi corespunde crestelor

sagitale ale cuspizilor vestibulari. -şanţul interlobar o împarte în două părţi inegale( mezială mai mare decât distală)

-are o lungime de 10mm -este convergentă spre distal faţă de marginea palatinală.

b). marginea palatinală: -este tot bilobată cu partea mezială dublă faţă de cea distală.

• corespunde crestelor sagitale ale cuspizilor palatinali.• este mai mare decât marginea vestibulară

c).marginea mezială: -este cea mai mare margine (11,7 mm) -cu marginea vestibulară formează un unghi ascuţit iar cu cea palatinală un unghi obtuz. -este reprezentată de creasta marginală de smalţ.d).marginea distală :-este mai mică decât cea mezială (10,5 mm).

-este convexă. Cu marginea vestibulară formează un unghi obtuz iar cu cea palatinală un unghi ascuţit.

2.Relieful: este format din următoarele elemente: 4 cuspizi, 3 fosete, 3 şanţuri, mai multe creste de smalţ.

a).Cuspizii: - 2 vestibulari şi 2 palatinali. În ordinea mărimii: MP, MV, DV, DP. -între cuspizii MP şi DV există o creastă de smalţ care îi uneşte şi care se

numeşte creasta oblică de smalţ: -Are o formă angulată cu deschiderea unghiului spre mezial -separa între ei cuspizii MV şi DP.

-crestele esenţiale de smalţ ale cuspizilor sunt uşor convexe şi mai apropiate de marginea mezială. Acest fapt duce la existenţa unor pante meziale mai scurte şi mai abrupte decât cele distale.

b).Şanţurile intercuspidiene: sunt în număr de 3: MC, CV şi DP1. Şanţul intercuspidian mezio–central: -separă cuspizii MV şi MP. Extremităţile şanţului sunt plasate în câte o fosetă (fosetă mezială şi cea centrală).2. Şanţul intercuspidian vestibulo-central: -separă cuspizii MV şi DV. O extremitate se găseşte în foseta centrală iar traiectul său părăseşte faţa

82

ocluzală şi se termină în foseta de la ½ feţei vestibulare. Şanţul mezio- central şi cel vestibulo-central formează împreună un unghi aproape drept.3. Şanţul intercuspidian disto-platinal:- separă cuspidul MP de creasta oblică de smalţ şi se termină pe faţa palatinală..

c)fosetele: -2 fosete principale (una mezială şi una distală). Sunt delimtate de crestele marginale de smalţ. -1 foseta secundară –se găseşte la intersecţia şanţurilor vestibulo-central şi mezio-central.d) crestele de smalţ: -crestele marginale mezială şi distală se unesc cu crestele sagitale şi esenţiale ale cuspizilor.

83

84


E: Faţa ocluzală

PRIMUL MOLAR SUPERIOR DREPT

A B

E

CD

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE Are 3 rădăcini: 1 palatinală, 2 vestibulare (mezio- vestibulară şi disto-vestibulară) Rădăcina palatinală

Este cea mai mare Este aplatizată vestibulo-palatinal Pe faţa palatinală prezintă un şanţ longitudinal

Rădăcinile vestibulare Cea M-V este mai aplatizată în sens M-D decât rădăcina D-V. Rădăcina M-V prezintă câte un şanţ longitudinal pe ambele feţe Rădăcina D-V prezintă şanţ longitudinal numai pe faţa mezială Vârfurile celor două rădăcini vestibulare sunt recurbate unul spre altul cu toate că , în general , cele două rădăcini au o direcţie divergentă.

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE CAMERA PULPARĂ

Are forma coroanei, cu 4 coarne pulpare corespunzătoare celor 4 cuspizi. Este voluminoasă

CANALELE RADICULARE Canalul palatinal este cel mai larg, are o formă cilindro-conică, respectând forma rădăcinii Cele două canale vestibulare sunt mai înguste

85

A:- Secţiune transversală la nivelul coletuluiB:-Secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a rădăcinilorC: - Secţiune axială V-LD:- Secţiune axială M-D la nivelul rădăcinii palatinaleE: - Secţiune axială M-D la nivelul rădăcinilor vestibulare

A

B

C D E

PRIMUL MOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS

ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ:16 MMDIAMETRUL M-D: 20mmDIAMETRUL V-O : 20mm

1. Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare prin trasarea pe feţele laterale a unei linii la 16 mm de marginea ocluzală a blocului de gips. Pe soclu se notează feţele laterale ale molarului :V, P, M, D.

2. Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul din fig.1

3.Se prelungesc laturile pătratului de pe faţa ocluzală pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.4.Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D şi se prelungeşte această linie pe feţele M şi D ale blocului de gips.5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.26.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3

86

P

20

Fig. 1

M

V

20 D


2

2

2 2

2

2

2222

4 4

6

66

6

66

8 8 8 8

10

16 16

20 20

A A’

B B’

C C’

D’D

E E’

F F’


V

P P

7.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se vor trasa trei drepte paralele prin unirea punctelor A cu A’, B cu B’ şi C cu C’. Linia AA’ va reprezenta vârfurile cuspizilor P, linia BB’ va marca poziţia şanţului principal M-D iar linia CC’ va marca vârfurile cuspizilor V.8.Pe faţa P se vor trasa două linii paralele care rezultă prin unirea punctelor E cu E’ şi F cu F’.Aceste două drepte paralele vor marca relieful feţei P.9.Pe faţa V se va trasa linia DD’ care marchează convexitatea maximă a feţei V.10.Se îndepărtează surplusul de gips.11.Pe faţa V se aplică desenul feţei V din fig.412.Pe faţa P se aplică desenul feţei P din fig.5

13.Pe faţa M se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile M ale feţelor V şi O (vom trasa linia EE’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei M.14.Pe faţa D se trasează o linie care uneşte punctele de pe marginile D ale feţelor V şi P (vom trasa linia DD’). Această linie va marca convexitatea maximă a feţei D. 15.Pe faţa ocluzală vom prelungi următoarele puncte• Punctele A şi A’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul

intercuspidian M-D.• Punctele C şi C’ se vor prelungi prin câte o linie perpendiculară pe linia care marchează şanţul

intercuspidian M-D.• Punctele B şi B’ se prelungesc până pe marginile ocluzale ale feţelor vestibulară respectiv

palatinală iar de acolo se vor prelungi perpendicular pe linia care marchează şanţul intercuspidian.

• Punctul A: se prelungeşte cu încă două linii: una care uneşte punctul A cu extremitatea M a şanţului intercuspidian şi una care uneşte punctul A cu punctul de intersecţie a liniei care s-a dus în prelungirea punctului B cu şanţul intercuspidian. În mod similar se va prelungi şi punctul A’. La fel se va proceda şi cu punctele C şi C’ cu deosebirea că din cele două puncte se vor duce liniile care le unesc cu extremitatea distală a şanţului M-D.

15.Se îndepărtează surplusul de gips.16.Pe faţa ocluzală a blocului de gips se aplică desenul feţei ocluzale din fig.6.

87

D

P20

8

22

2

444


D

M

V

14

20

8

22

2

44 4

16

A A’

B B’

C C’

D D’E E’ M

Fig.5 desenul fetei palatinale

17.După aplicarea desenului feţei ocluzale se vor prelungi următoarele puncte:• Punctul A se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei

vestibulare.• Punctele B şi D se vor prelungi pe faţa vestibulară prin două linii paralele şi perpendiculare pe

marginea cervicală a feţei vestibulare.• Punctul E se va prelungi pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei

vestibulare• Punctul F se va prelungi pe faţa mezială printr-o linie paralelă cu marginea mezială a feţei

palatinale• Punctele G şi I se vor prelungi pe faţa palatinală prin două linii paralele perpendiculare pe

marginea cervicală a feţei palatinale.• Punctul J se va prelungi pe faţa distală printr-o linie paralelă cu marginea distală a feţei

palatinale.18. Se va îndepărta surplusul de gips reprezentat de porţiunile cuprinse în ariile delimitate de liniile pe care le-am trasat.19. Se va finisa modelul de gips în conformitate cu caracteristicile morfologice coronare ale primului molar superior.

88

P

8442

4

2

MD


B D

A EC

J F

GI

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A PRIMULUI MOLAR

SUPERIOR.1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE ARCADA

MAXILARĂ.2. PE FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ PATRU CUSPIZI

(CEL MEZIO-PALATINAL ESTE CEL MAI MARE). FRECVENT PREZINTĂ TUBERCULUL LUI CARABELLI

3. PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE PREZENTĂ CREASTA OBLICĂ DE SMALŢ CARE UNEŞTE CUSPIZII MEZIO-PALATINAL CU CEL DISTO-VESTIBULAR.

4. PREZINTĂ TREI RĂDĂCINI ( UNA PALATINALĂ ŞI DOUĂ VESTIBULARE)BINE DEZVOLTATE ŞI SEPARATE ÎNTRE ELE( DIVERGENTE DIN 1/3 CERVICALĂ).

5. RĂDĂCINA MEZIO-VESTIBULARĂ ESTE APLATIZATĂ MEZIO-DISTAL MULT MAI ACCENTUAT DECÂT RĂDĂCINA DISTO-VESTIBULARĂ ŞI PREZINTĂ PE AMBELE FEŢE CÂTE UN ŞANŢ LONGITUDINAL

III.2.2.MOLARUL SECUND SUPERIOR

89

NU UITA!

A. DATE GENERALE:Molarii secunzi superiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele maxilare şi sunt

vecini cu primii molari superiori spre mezial şi cu molarii de minte superiori spre distal.. Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:• 1.7- pentru molarul secund superior drept• 2.7 – pentru molarul secund superior stâng

Aceşti molari erup pe arcada maxilară la vârsta de 12-13 ani iar rădăcina lor va fi complet formată la vârsta de 14-16 ani.

Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:• înălţimea coroanei: 7mm• înălţimea rădăcinii : 12mm• diametrul coronar M-D: 9 mm• diametrul coronar V-P: 10,5-11,5mm

Numărul lobilor de dezvoltare este de 4 (2 spre vestibular şi 2 spre palatinal). Mai rar există varianta cu 3 lobi de dezvoltare repartizaţi 2 vestibular şi 1 palatinal.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARECoroana molarului secund superior are o formă asemănătoare cu cea a primului molar dar este

mult mai aplatizată în sens M-D decât acesta, păstrându-şi , totuşi, pe secţiune forma romboidală. Coroana molarului secund superior păstrează în general aceleaşi caracteristici cu cele ale ale coroanei primului molar superior şi de aceea vom trece în revistă, în continuare, doar acele caracteristici morfologice coronare care diferenţiază cei doi dinţi.1. Are dimensiuni mai reduse în toate sensurile2. Şanţurile interscuspidiene sunt mai superficiale3. Uneori în locul fosetei distale (care este foarte redusă ca dimensiuni) putem găsi un simplu

şănţuleţ.4. Faţa ocluzală are cuspizii DV şi DP mult mai mici. De multe ori cuspidul DP este foarte redus

dând senzaţia că este pe cale de dispariţie. Acest lucru face ca jumătatea distală a feţei ocluzale să fie mult mai mică decât cea mezială

5. Creasta oblică de smalţ este foarte redusă ca dimensiuni şi de multe ori chiar lipseşte.6. Nu prezintă tuberculul lui Carabelli

C. CARACTERSITICI MORFOLOGICE RADICULARE Aceleaşi trei rădăcini ca la primul molar superior, dar cu dimensiuni mai reduse Cele trei rădăcini nu mai sunt atât de divergente ca cele ale primului molar superior. Tendinţa lor este spre o convergenţă accentuată care începe cu o fuzionare încă de la nivelul coletului. Acest lucru este mai evident între rădăcinile palatinală şi M-V care , frecvent sunt unite de o lamă subţire de cement.

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE Camera pulpară este mult aplatizată M-D, prezintă patru coarne pulpare şi se continuă cu cele trei canale radiculare care respectă forma pe secţiune a rădăcinilor.

90

91

A: Faţa vestibulară B: Faţa PalatinalăC: Faţa mezială D: Faţa distală

E: Faţa ocluzală

MOLARUL SECUND SUPERIOR DREPT

A B

E

CD

92

A: -Secţiune axială V-L-

B: - Secţiune axială M-D la nivelul rădăcinii palatinale

C: - Secţiune axială La nivelul rădăcinilor vestibulare

D:- Secţiune transversală la nivelul coletului

E: - secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a rădăcinilor

A B C

E D

AL DOILEA MOLAR SUPERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS

ÎNĂLŢIMEA CORONARĂ :16mmDIAMETRUL M-D: 20mmDIAMETRUL V-O : 20mm

1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se trasează o linie la 16mm faţă de unul din capetele blocului. Această linie va demarca partea coronară a molarului doi superior de soclu. Pe feţele laterale ale soclului vom nota feţele laterale ale molarului doi superior: V, M, D, P.2.Pe faţa ocluzală a blocului de gips vom aplica desenul din fig.1.

3.Vom prelungi laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.4. Se îndepărtează surplusul de material în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 16 mm şi baza un pătrat cu latura de 20mm.5. Pe faţa ocluzală se trasează linia mediană în sens M-D care se prelungeşte şi pe feţele M şi D ale blocului de gips.6. Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.27. Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.3

93

V

20

MD 20

P

Fig.1

20

2

22

2 8

64

8

8

6

8

P

V


16

A

B

C

D

E

F

P

20

22

2 2

8

48

8

6

6

4

8

V


16

A’

B’

C’

D’E’

F’

8. Pe faţa palatinală se vor trasa dreptele EE’ şi FF’ care vor marca relieful feţei palatinale.9. Pe faţa vestibulară se va trasa dreapta DD’ care va marca zona de convexitate maximă a feţei vestibulare.10. Pe faţa ocluzală se vor trasa trei drepte paralele între ele: AA’, BB’ şi CC’. Dreptele AA’ şi CC’ vor marca înălţimea cuspizilor vestibulari respectiv palatinali în timp ce dreapta BB’ va marca poziţia şanţului intercuspidian M-D.11. Se îndepărtează surplusul de gips.12. Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.413. Pe faţa P a blocului de gips se aplică desenul feţei P din fig.5

14. Pe faţa mezială se va trasa linia FF’ care va marca zona de convexitate maximă a feţei meziale.15. Pe faţa distală se vor trasa două linii paralele DD’ şi EE’ care vor marca relieful feţei distale.16. Pe faţa ocluzală se vor trasa următoarele linii:• Punctele A, B, C, G se vor prelungi prin linii perpendiculare pe linia care marchează şanţul

intercuspidian M-D.• Din punctul A se va trasa o linie care să-l unească cu extremitatea mezială a şanţului

intercuspidian M-D şi o linie care să-l unească cu punctul de intersecţie dintre şanţul intercuspidian M-D cu linia care a prelungit punctul B. În mod similar se va proceda şi cu punctul C cu deosebirea că de la el se va trasa o linie spre extremitatea distală a şanţului intercuspidian.

• Din punctul G se vor trasa două linii care să-l unească cu extremităţile M şi D ale şanţului intercuspidian M-D.

17. Se îndepărtează surplusul de gips .18. Se finisează modelul de gips în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale molarului secund superior.

94

M

F’

M


16

20

12

88

6

6

44 2

2

22

2

D

Fig.5 desenul fetei palatinale

D

20

16

22

6

6

4

128A

B

C

D

E

F D’

E’

G

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A MOLARULUI SECUND

SUPERIOR1. VOLUMUL CORONAR MULT REDUS FAŢĂ DE CEL

AL PRIMULUI MOLAR SUPERIOR.2. CREASTĂ DE SMALŢ PE FAŢA OCLUZALĂ ESTE

FOARTE REDUSĂ, CEL MAI FRECVENT LIPSEŞTE.3. JUMĂTATEA MEZIALĂ A COROANEI ESTE MULT

MAI MARE DECÂT JUMĂTATEA DISTALĂ.4. FOSETA DISTALĂ ESTE REDUSĂ.5. RĂDĂCINILE SUNT MAI CONVERGENTE IAR

RĂDĂCINA PALATINALĂ ESTE UNITĂ DE CEA MEZIO-VESTIBULARĂ PRINTR-O LAMĂ SUBŢIRE DE CEMENT.

III.2.3. PRIMUL MOLAR INFERIOR

95

NU UITA!

A. DATE GENERALEMolarii primi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 6 de pe hemiarcadele mandibulare fiind

învecinaţi spre mezial cu premolarii secunzi inferiori iar spre distal cu molarii secunzi inferiori. Conform sistemului internaţional de notare codurile lor sunt următoarele:• 3.6 pentru primul molar inferior stâng• 4.6 pentru primul molar inferior dreptPrimii molari inferiori erup pe hemiarcadele mandibulare la vârsta de 6-7 ani iar rădăcinile lor vor fi complet edificate la vârsta de 9-10 ani.Dimensiunile medii ale acestor molari sunt următoarele:• înălţimea coronară: 7,5mm• înălţimea rădăcinii:14mm• diametrul coronar M-D:11mm• diametrul coronar V-L:10,5 mmNumărul lobilor de dezvoltare este de 5 din care 2L şi 3V, fiecare dintre aceştia fiind compus la rândul lui din câte 3 lobuli de creştere.

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:Coroana primului molar inferior are o formă paralelipipedică dreptunghiulară cu 4 feţe laterale şi 1 faţă ocluzală.I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-diametrul maxim 11,2 mm (la nivel ocluzal) -diametrul minim 8,5 mm (la nivel cervical)

-înălţimea: 7,5 mm2.Contur : -are forma unui trapez cu baza mare spre ocluzal şi baza mică cervical. Este

format de patru laturi: ocluzală, cervicală, mezială şi distală.a).marginea ocluzală: -este cea mai mare. Prezintă două denivelări în dreptul celor

două şanţuri care separă cei trei cuspizi V. Are aspectul unei linii frânte formate din trei “V”-uri , corespunzătoare celor trei lobi de creştere. Cel mai mare “V” este cel mezial iar cel mai mic este cel distal.

b).marginea cervicală: -reprezintă baza mică a trapezului. Are un traiect uşor ondulat cu două mici convexităţi şi cu o prelungire corespunzătoare bifurcaţiei celor două rădăcini.

c).marginea mezială: -prezintă o uşoară convexitate ocluzală iar în porţiunea cervicală este rectilinie. Are lungimea de 7,7 mm

d).marginea distală: -este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.3.Relieful: -este cel mai complex dintre toate feţele laterale ale molarilor.

a).şanţurile: -sunt două şi delimitează cei trei lobi de creştere. Şanţul distal este mai scurt şi mai puţin profund decât cel mezial. Ambele şanţuri reprezintă continuarea şanţurilor de pe faţa ocluzală.Şanţul mezial se termină în foseta de pe faţa vestibulară iar cel distal se termină pierdut la ½ acestei feţe.

b).lobii de creştere :-în număr de trei, sunt dispuşi în ordine descrescătoare dinspre mezial spre distal.

c).convexitatea maximă: este situată în 1/3 cervicală.II.FAŢA LINGUALĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea :7mm -diametrul maxim: 10mm (este situat ocluzal)

2.Contur:-este tot de trapez cu baza mare ocluzală şi baza mică cervical dar are dimensiuni mai reduse decât cele ale feţei vestibulare. Este format din patru margini: cervicală, ocluzală , mezială şi distală.

a).marginea ocluzală: -are tot forma unei linii frânte dar este formată numai din două “V”-uri corespunzătoare celor doi lobi de creştere linguali. Lobul mezial este mai mare decât cel distal.

b).marginea cervicală: -are forma asemănătoare cu marginea cervicală a feţei vestibulare dar are dimensiuni mai reduse ca aceasta.

96

c.marginile proximale: -sunt divergente spre ocluzal şi sunt mai mici şi mai puţin convexe decât omoloagele lor de pe faţa vestibulară.

3.Relieful: -există un şanţ care separă cei doi lobi de creştere şi care este continuarea şanţului de pe faţa ocluzală. Acest şanţ se pierde treptat în 1/3 ocluzală a feţei linguale.

-convexitatea maximă în sens vertical este prezentă la ½ înălţimii feţei linguale.III.FAŢA MEZIALĂ:

1.Dimensiuni:-diametrul V-L: 10,3 mm2.Conturul : -este dat de patru margini: ocluzală, cervicală , vestibulară şi linguală.

a).marginea ocluzală: -are forma unui “V” larg deschis corespunzător cuspizilor MV şi ML de pe faţa ocluzală

b).marginea cervicală: -are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.c).marginea vestibulară: -este plană şi înclinată spre lingual cu o convexitate în 1/3

cervicală.d).marginea linguală: -uşor convexă cu un maxim la ½ înălţimii.

3.Relieful:-este plan convex -convexitatea maximă este situată în 1/3 ocluzală. La nivel cervical prezintă o

uşoră escavaţie.IV.FAŢA DISTALĂ:

1.Dimensiuni:-mai reduse decât cele ale feţei meziale.2.Conturul :-este identic cu cel al feţei meziale.3.Relieful: -convexitate accentuată atât în sens axial cât şi V-L.

V.FAŢA OCLUZALĂ:1.Dimensiuni:-diametrul maxim:11,2 mm (vestibular)2.Contur:-de trapez cu baza mare vestibular şi baza mică lingual.este format de patru laturi:

vestibulară, linguală, mezială şi distală.a).marginea vestibulară:- este formată de crestele sagitale ale celor trei cuspizi

vestibulari, întrerupte de cele două şanţuri de separare.b).marginea linguală: -este formată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali

întreruptă de şanţul de separare.Este mai mică decât marginea vestibulară.c).marginile proximale: -uşor curbe şi convergente spre lingual. Marginea distală

este mai scurtă şi mai convexă decât marginea mezială.3.Relieful: este format din: 5 cuspizi, 4 şanţuri intercuspidiene, 5 fosete (2 principale şi 3

secundare), 2 creste marginale de smalţ şi mai multe creste de smalţ sagitale şi esenţiale ale cuspizilor.

a).Cuspizii: -sunt repartizaţi 3 V şi 2L. În ordinea mărimii aceştia sunt ierarhizaţi astfel: ML, DL, MV, CV, DV. Cuspidul DV este cel mai mic fiind situat chiar în unghiul vestibulo-distal.

b)Şanţurile:-în numar de 4 , acestea sunt: MD, CL, CVM, CVD.1. Şanţul intercuspidian mezio-distal: - are extremităţile în fosetele M şi D. Separă cuspizii V de cei L. Are formă de “zig-zag” cu două convexităţi.2. Şanţul intercuspidian centro-lingual: - are o extremitate în foseta secundară centrală (situată la 1/3 mijlocie a feţei ocluzale), iar cealaltă extremitate se termină pierdut pe faţa linguală. Separă cuspidul ML de cel DL.3. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular mezial: - are o extremitate pe faţa ocluzală în foseta secundară de la 1/3 mezială a feţei ocluzale şi se termină pe faţa vestibulară într-o fosetă secundară. Separă cuspidul M-V de cel Centro-V.4. Şanţul intercuspidian ocluzo-vestibular distal: - are extremitatea ocluzală în foseta secundară situată în 1/3 distală a feţei ocluzale şi se termină pierdut pe faţa vestibulară. Separă cuspidul CV de cel DV.

97

c).Fosetele: -cele principale (mezială şi distală) au o formă triunghiulară şi sunt delimitate de crestele marginale de smalţ. Foseta mezială este mai mare decât cea distală.

-cele secundare:-sunt în număr de 3 şi se formează la intersecţia şanţului intercuspidian M-D cu celelalte 3 şanţuri (centro-lingual, centro-vestibular mezial şi centro-vestibular distal).d).Crestele de smalţ: -crestele sagitale de smalţ ale celor 5 cuspizi precum şi cele 2 creste marginale delimitează depresiunea feţei ocluzale.

-creasta sagitală a cuspizilor linguali este mai aproape de faţa linguală decât creasta sagitală a cuspizilor vestibulari de faţa vestibulară (care este situată la aproximativ 3 mm).

98

99

A: Faţa vestibulară B: Faţa lingualăC: Faţa mezială D: Faţa distală

E: Faţa ocluzală

A B

E

CD

PRIMUL MOLAR INFERIOR DREPT

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE Are două rădăcini: una mezială şi una distală. Sunt turtite puternic în sens M-D. Sunt curbate cu concavitatea spre distal. Diametrul V-L este triplu faţă de cel M-D. Pefeţele proximale, ambele rădăcini prezintă câte o depresiune longitudinală. Rădăcina M este mai mare decât cea D. Separarea celor două rădăcini începe cam la 4-5 mm de colet, până în acest punct ele fiind separate prin câte un şanţ interrardicular (V şi L).

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALELE RADICULARE Camera pulpară este mare şi prezintă cinci coarne pulpare corespunzătoare celor cinci cuspizi ocluzali. Camera pulpară se continuă cu trei canale radiculare ( 2 în rădăcina mezială : mezio-lingual şi mezio-vestibular; 1 canal mai mare şi mai larg în rădăcina distală).

100

A: - Secţiune axială V- L la nivelul rădăcinii distale

B: - Secţiune axială V-L la nivelul rădăcinii meziale

C. –Secţiune axială M-D

D: -Secţiune transversală la nivelul coletului

E: - Secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a rădăcinilor

A B C

D

E

6

6

M2

44 8 6 2

22

4

6

20

16

L


2

44 8 6 2

22

4

6

20

16

L

A’

B’D’

E’ F’

G’

PRIMUL MOLAR INFERIOR DREPT. MODELAJ DIRIJAT ÎN GIPS

Înălţimea coronară : 16 mmDiametrul M-D: 24 mmDiametrul V-O: 20 mm

1. Pe faţa laterală a blocului de gips se trasează o linie la .. mm de capătul său, pentru a delimita partea coronară de soclu.2. Se notează pe soclu feţele laterale : V, M, D, L.3. Pe faţa ocluzală se aplică desenul din fig.1

4. Se prelungesc laturile dreptunghiului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.5. Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 16 mm şi baza un dreptunghi cu laturile de 24 x 20 mm.6. Pe faţa M se aplică desenul feţei M din fig.27. Pe faţa D se aplică desenul feţei D din fig.3

101

L

20

24

MD

V

Fig.1

4

6

6

2 6 8 4

6

4

22

20

16

LV


A

B

C

D

EF

G

8. Pe faţa ocluzală se vor trasa liniile AA’, BB’, CC’. AA’ şi CC’ reprezintă înălţimea cuspizilor vestibulari, respectivi linguali iar BB’ reprezintă poziţia şanţului intercuspidian M-D.9. Pe faţa vestibulară se trasează liniile GG’ şi FF’, paralele între ele. Aceste două linii vor marca relieful feţei vestibulare.10. Pe faţa linguală se vor trasa dreptele DD’ şi EE’ paralele între ele. Aceste două linii vor marca relieful feţei linguale.11. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de liniile pe care le-am trasat.12. Pe faţaV se aplică desenul feţei V din fig.4.13. Pe faţa L se aplică desenul feţei L din fig.5

14. După ce am aplicat pe feţele vestibulară şi linguală desenele corespunzătoare , vom prelungi pe faţa ocluzală punctele A, B, C, D, E, J, K, L în aşa fel încât să obţinem desenul din fig.6. Vom proceda astfel:• Din punctele A, C, E, J, L vom duce perpendiculare pe şanţul intercuspidian M-D (cu linii

punctate).• PuncteleB, D, L se vor prelungi pînă la intersecţia cu marginea ocluzală a feţei vestibulare

respectiv linguale iar de acolo se vor duce perpendiculare pe linia care marchează şanţul intercuspidian M-D.

• Din punctul A se vor trasa liniile AP şi AQ care vor marca pantele cuspidului V-D.

102


6

M16

6

4

6

22

4 6 2 6 2 4

Fig. 4desenul fetei vestibulare

D

V

24 224

1622

2

10

6

6

6 4

4

4

L

M

A

B

C E

FI

H

J

K

L

F

N

OD

D

• Din punctul C se vor trasa liniile CQ şi CR care vor marca pantele cuspidului centro-vestibular.• Din punctul E se vor trasa liniile ER şi ES care vor marca pantele cuspidului mezio-vestibular• Din punctul J se vor trasa liniile JP şi JQ care vor marca pantele cuspidului disto-lingual.• Din punctul L se vor trasa liniile LS şi LQ care vor marca pantele cuspidului mezio-lingual.

15. Pe faţa mezială se va trasa linia MF care marchează zona de convexitate maximă a feţei meziale.16. Pe faţa distală se vor trasa liniile OI şi NH paralele între ele care vor marca relieful feţei distale.17. Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.18. Se vor trasa următoarele linii:• Din vârful cuspidului disto-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a feţei

vestibulare iar pe faţa distală se va trasa o linie paralelă cu marginea distală a feţei vestibulare.• Din vârful cuspidului mezio-vestibular se va duce o perpendiculară pe marginea cervicală a

feţei vestibulare , iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei vestibulare.

• Din vârful cuspidului mezio-lingual se va duce o linie perpendiculară pe marginea cervicală a feţei linguale iar pe faţa mezială se va duce o linie paralelă cu marginea mezială a feţei linguale.

• Din vârful cuspidului disto-lingual se va duce o linie perpendiculară pe marginea cervicală a feţei linguale iar pe faţa distală se va duce o linie paralelă cu marginea distală a feţei linguale.

19. Se va îndepărta surplusul de gips care este cuprins în ariile delimitate de marginile pe care le-am trasat.20. Se va finisa modelul de gips în concordanţă cu caracteristicile morfologice coronare ale primului molar inferior.

103

AB C D E

J K L

V

L

D M


P

Q

RS

104

NU UITA!

5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A PRIMULUI MOLAR

INFERIOR . 1. CEA MAI VOLUMINOASĂ COROANĂ DE PE

ARCADELE DENTARE.2. PREZINTĂ 5 CUSPIZI ( 3 VESTIBULARI ŞI 2

LINGUALI)3. FOSETA MEZIALĂ ESTE MAI MARE DECÂT CEA

DISTALĂ.4. CUSPIDUL DISTO-VESTIBULAR ESTE CEL MAI MIC

CUSPID IAR CEL MEZIO-LINGUAL ESTE CEL MAI MARE.

5. PREZINTĂ DOUĂ RĂDĂCINI ( CEA MEZIALĂ CU DOUĂ CANALE RADICULARE: MEZIO-LINGUAL ŞI MEZIO-VESTIBULAR), IAR RĂDĂCINA DISTALĂ PREZINTĂ UN SINGUR CANAL RADICULAR VOLUMINOS. AMBELE RĂDĂCINI SUNT APLATIZATE MEZIO-DISTAL.

III.2.4 MOLARUL SECUND INFERIOR

NOTIUNI DE MORFOLOGIE CORONARA A MOLARULUI SECUND INFERIOR

DATE GENERALE: Molarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 7 pe hemiarcadele mandibulare fiind vecini cu primii molari inferiori spre mezial şi cu molarii de minte inferiori spre distal. Conform sistemului internaţional de notare, codurile acestor doi dinţi sunt următoarele:• 3.7-pentru molarul secund inferior stâng• 4.7 pentru molarul secund inferior drept.

Molarul secund inferior erupe pe arcadă la vârsta de 11-13 ani ( se mai numeşte şi “molarul de 12 ani”) iar rădăcinile lui vor fi complet formate la vârsta de 14-15 ani.Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:

105

• înălţimea coroanei :7mm• înălţimea rădăcinii :13 mm• diametrul coronar M-D :10,5 mm• diametrul coronar V-L:8 mm

Numărul lobilor de dezvoltare la aceşti dinţi este de 4 repartizaţi 2V şi 2L, fiecare din aceştia având câte 3 lobuli de creştere.CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARECoroana molarului secund inferior are o formă cuboidală datorită diferenţei relativ mici dintre diametrul M-D (10,7 mm) şi cel V-L (10,1 mm).I .FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea 6,9mm -diametrul M-D:10,7 mm

2.Contur:-are forma unui trapz cu baza mare ocluzal şi baza mică cervical.a).marginea ocluzală:- este formată din două “V”-uri corespunzătoare celor doi

cuspizi, din care cel mezial este mai mare.3.Relief:-convex în ambele sensuri.Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală

mezial. -prezintă un şanţ vertical nu prea adânc care separă cei doi cuspizi vestibulari ( este

continuarea şanţului intercuspidian de pe faţa ocluzală) şi care se termină într-o fosetă situată la ½ înălţimii feţei vestibulare.

-şanţul vertical separă cei doi lobi vestibulari din care cel mezial este cel mai mare.II. FAŢA LINGUALĂ:

1.Contur şi dimensiuni:-are un contur asemănător cu cel al feţei vestibulare dar are toate dimensiunile mai reduse.III. FEŢELE PROXIMALE:-sunt asemănătoare din toate punctele de vedere cu omoloagele lor de la primul molar inferior dar au toate dimensiunile mai reduse.IV. FAŢA OCLUZALĂ:

1.Dimensiuni:-diametrul M-D:10,5 mm -diametrul V-L: 10 mm

2.Contur: are o formă pătrată datorită diferenţei mici dintre cele două diametre.

106

107

MOLARUL SECUND INFERIOR DREPT

A: Faţa vestibulară B: Faţa lingualăC: Faţa mezială D: Fţa distală

E: Faţa ocluzală

A B

E

CD

3.Relieful:-este compus din următoarele elemente: 4 cuspizi, 2 şanţuri intercuspidiene, 3 fosete( 2 principale şi 1 secundară), mai multe creste de smalţ.

a).Cuspizii: în număr de 4, ei sunt repartizaţi 2 V şi 2 L. În ordinea descrescătoare a mărimii, ei pot fi ordonaţi astfel: MV, ML, DV, DL. Când dintele este implantat pe arcada mandibulară cuspizii linguali sunt mult mai jos decât cei vestibulari datorită axului de implantare a dintelui în arcadă care este mult înclinat spre lingual.

b).Şanţurile intercuspidiene:-şanţul intercuspidian mezio-distal:-are extremităţile în fosetele marginale M şi D. El separă cuspizii vestibulari de cei linguali.

-şanţul intercuspidian vestibulo-lingual:-are o extremitate în foseta secundară de pe faţa vestibulară iar cealaltă se termină pierdut pe faţa linguală. Acest şanţ separă cuspizii M de cei D. El este situat mai aproape de extremitatea distală a feţei ocluzale.

c).Fosetele: -2 principale, mezială şi distală de formă triunghiulară sunt delimiate de crestele de smalţ marginale.

-foseta secundară este situată în centrul feţei ocluzale acolo unde se intersectează şanţurile intercuspidiene.

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE prezintă două rădăcini asemănătoare cu cele ale primului molar inferior dar de dimensiuni mult mai reduse. Rădăcinile au aceeaşi orientare dar prezintă o tendinţă mai accentuată de a se uni în 1/3 de colet. Rădăcina mezială este mult aplatizată în sens M-D şi nu întotdeauna conţine 2 canale radiculare.

D. CAMERA PULPARĂ ŞI CANALUL RADICULAR Camera pulpară are forma coroanei şi prezintă patru coarne pulpare. Camera pulpară se continua cu trei sau două canale radiculare.

108

A: Secţiune axială V-L la nivelul rădăcinii distale

B: Secţiune axială V-L la nivelul rădăcinii meziale

C: Secţiune axială M-D

D: Secţiune transversală la nivelul coletului

E: Secţiune transversală la nivelul 1/3 mijlocii a rădăcinilor

A B C

D

E

AL DOILEA MOLAR INFERIOR DREPT.MODELAJ DIRIJAT IN GIPS

Înălţimea coronară : 14 mmDiametrul M - D: 18 mmDiametrul V - O: 18 mm

1.Pe feţele laterale ale blocului de gips se delimitează înălţimea părţii coronare la 14 mm. Se notează pe soclu feţele laterale ale blocului de gips.2.Pe faţa ocluzală a blocului de de gips se aplică desenul din fig.1

3.Se prelungesc laturile pătratului pe feţele laterale ale blocului de gips până la intersecţia cu linia care marchează înălţimea părţii coronare.4.Se îndepărtează surplusul de gips în aşa fel încât partea coronară să rămână de forma unui paralelipiped cu înălţimea de 14 mm şi baza un pătrat cu latura de 18 mm.5.Pe faţa M a blocului de gips se aplică desenul feţei M din fig.26.Pe faţa D a blocului de gips se aplică desenul feţei D din fig.37.Pe faţa ocluzală vom trasa liniile:• AA’ care marchează înălţimea cuspizilor vestibulari• CC’ care marchează înălţimea cuspizilor linguali• BB’ care marchează poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian M-D.8. Pe faţa vestibulară vom trasa dreptele GG’ şi FF’ paralele între ele care marchează relieful feţei vestibulare.9.Pe faţa linguală vom trasa liniile DD’ si EE’ care marchează relieful feţei linguale (sunt paralele între ele.).10.Vom îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.7.Pe faţa V a blocului de gips se aplică desenul feţei V din fig.48.Pe faţa L a blocului de gips se aplică desenul feţei L din fig.5

109

L

Fig.1

V

MD 18

18

9.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se vor trasa următoarele trei drepte paralele:• AA’ care reprezintă înălţimea cuspizilor distali.• BB’ care reprezintă poziţia şi adâncimea şanţului intercuspidian vestibulo-lingual.• CC’ care reprezintă înălţimea cuspizilor meziali.10.Pe faţa distală a modelului de gips se vor trasa dreptele FF’ şi EE’ paralele între ele. Aceste două drepte reprezintă relieful feţei distale.11.Pe faţa mezială se va trasa linia DD’ care reprezintă zona de convexitate maximă a feţei meziale.12.Pe faţa ocluzală a modelului de gips se va realiza desenul din fig.6 prin trasarea următoarelor linii:• AP şi AQ-care vor delimita pantele cuspidului DV• CQ şi CR care vor delimita pantele cuspidului MV• A’P şi A’Q care vor delimita pantele cuspidului DL• C’Q şi C’R care vor marca pantele cuspidului ML13.Se va îndepărta surplusul de gips în conformitate cu liniile pe care le-am trasat.14.Se va finisa modelul de gips conform caracteristicilor morfologice coronare ale molarului secund inferior.

110

D


86 22

14

4

MD

2 218

2

B

A C

D

E

F


6 222

14

8

4

M

2218

A’

B’

C’

E’

F’

V L

18

14

6

4

4

4

4

2

4

2 2

22

68


A

BB

C

D

E

F

G

18

14

6

4

4

2 2

L


22 6 8A’

B’

C’

D’

E’

F’

G’

111

A B C

C’B’A’

P Q R MD

L

V


5 CRITERII DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A MOLARULUI SECUND INFERIOR

1. DIMESIUNI MAI REDUSE ÎN TOATE SENSURILE FAŢĂ DE PRIMUL MOLAR INFERIOR.

2. PE FAŢA OCLUZALĂ PREZINTĂ PATRU CUSPIZI SEPARAŢI ÎNTRE EI PRIN DOUĂ ŞANŢURI INTERCUSPIDIENE DISPUSE “ÎN CRUCE”

3. CUSPIDUL MEZIO-VESTIBULAR ESTE MAI VOLUMINOS DECÂT CEL DISTO-VESTIBULAR.

4. PE FAŢA VESTIBULARĂ PREZINTĂ UN ŞANŢ DE DESCĂRCARE CARE SE TERMINĂ ÎNTR-O FOSETĂ SITUATĂ LA ½ ÎNĂLŢIMII FEŢEI VESTIBULARE.

5. RĂDĂCINILE , ÎN NUMĂR DE DOUĂ ( MEZIALĂ ŞI DISTALĂ) SUNT FUZIONATE ÎN 1/3 CERVICALĂ , AU DIMENSIUNI MAI REDUSE ŞI SUNT MAI DREPTE DECÂT LA PRIMUL MOLAR INFERIOR.

112

NU UITA!

CAPITOLUL IV. IDENTIFICAREA ŞI PUNEREA ÎN POZIŢIE A DINŢILOR NATURALI

IV.1 ETAPELE GENERALE PENTRU IDENTIFICAREA ŞI POZIŢIONAREA UNUI DINTE NATURAL

1. Identificarea dintelui ( incisiv central, incisiv, lateral, canin,

premolar, molar).

2. Stabilirea arcadei căreia îi aparţine ( superioară sau

inferioară).

3. Precizarea hemiarcadei căreia îi aparţine ( dreaptă sau

stângă).

În cadrul fiecărei etape se vor preciza caracteristicile

morfologice coronare şi /sau radiculare care ajută la

identificare. În exemplele care urmează nu au fost folosite

decât câteva caracteristici morfologice specifice fiecărui dinte.

În cazul în care dintele natural prezintă, abraziuni, procese

carioase, etc. care împiedică identificarea anumitor

caracteristici specifice vor trebui luate în considerare alte

elemente morfologice coronare sau radiculare specifice

acestuia.

IV.2 EXEMPLE PRACTICE DE IDENTIFICARE ŞI POZIŢIONARE A DINŢILOR

113

EXERCIŢIUL NR.1

etapa identificarea Criterii care stau la baza identificării1. Incisiv central Coroana în formă de lopată, rădăcina

unică puternică, forma pătrată a coroanei

2. superior Mărimea coroanei, prezenţa reliefului bine exprimat de pe faţa palatinală, recurbarea apexului spre distal.

3. dreapta Unghiul disto-incizal rotunjitUnghiul mezio-incizal drept.Faţa mezială mai înaltă decât cea distală

EXERCIŢIUL NR.2

114

etapa identificarea Criterii care stau la baza identificării1. Primul premolar Coroana bicuspidată

Cuspidul vestibular mai mare decât cel oralFaţa vestibulară asemănătoare cu cea a caninului

2. Primul premolar superior Prezenţa a două rădăcini ( caracteristic pentru primul premolar superior)

3. Primul premolar superior drept Faţa mezială mai înaltă decât cea distalăMarginea ocluzală a feţei vestibulară formată din două segmente din care cel mezial este mai lung

EXERCIŢIUL NR.3

115

etapa identificarea Criterii care stau la baza identificării1. Molar Forma coronară cu 4 cuspizi

Prezenţa a trei rădăcini bine exprimate2. Primul molar superior Prezenţa crestei de smalţ care uneşte

cuspizii MP cu DVExistenţa celor 3 rădăcini din care cea palatinală este cea mai puternică

3. Primul molar superior drept Faţa mezială mai înaltă decât cea distalăCuspidul MP este cel mai voluminosRădăcina MV prezintă câte un şanţ longitudinal pe ambele feţe

CAPITOLUL V.

116

MODELAJUL DINŢILOR PRIN TEHNICA ADIŢIEI DE CEARĂ

V.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE.

În prima parte a acestui manual ne-am ocupat de caracteristicile morfologice coronare şi radiculare ale fiecărui dinte în mod individual. Dinţii nu sunt nişte entităţi de sine stătătoare, ci fac parte dintr-un sistem (sistemul stomatognat) deosebit de complex atât ca organizare cât şi ca funcţionare. Pentru a putea înţelege cât mai bine rolul dinţilor şi a caracteristicilor lor anatomice individuale în cadrul acestui sistem este timpul să ne mutăm cu studiul nostru la nivelul arcadelor dentare. Dacă până acum exerciţiul nostru a constat în modelarea izolată a fiecărui dinte în parte, în această nouă etapă vom trece la modelajul dinţilor la nivelul arcadelor dentare. În acest fel vom putea să înţelegem care sunt rapoartele fiecărui dinte cu vecinii săi atât în sens sagital cât şi vertical ( anatagoniştii). Acesta este primul pas spre înţelegerea noţiunilor de ocluzologie care sunt vitale pentru înţelegerea funcţiilor şi disfuncţiilor aparatului dento-maxilar.

Tehnica adiţiei de ceară este o metodă de construire a dinţilor pas cu pas prin adăugarea de mici picături de ceară pe baza unor reguli foarte stricte. Scopul acestei tehnici este acela de a permite reconstituirea unuia sau mai multor dinţi în mărime naturală, imitând secvenţele organogenezei dinţilor umani.

Tehnica adiţiei de ceară are două avantaje majore:1. Permite învăţarea morfologiei funcţionale a dinţilor şi arcadelor dentare, a ocluzologiei şi gnatologiei.2. Pregăteşte studenţii pentru disciplina de “Tehnologia protezelor dentare” din semestrele următoare în care vor trebui să modeleze machetele microprotezelor şi punţilor dentare respectând morfologia individuală funcţională a fiecărui caz în parte.

V.2. MATERIALE NECESARE1. Modele de lucru.2. Instrumentarul de modelaj din trusa “P.K.T.” 3. Un set multicolor de ceară de modelat.4. Pensulă5. Creioane colorate6. O spirtieră.

1. Modelele de lucru sunt reprezentate de modelele în gips dur ale celor două arcade antagoniste. Sunt modele la scara 1,5 ( utilizate şi în cadrul Facultăţii de stomatologie din Nantes). Ele permit reconstituirea feţelor ocluzale (după radierea lor prealabilă).

2. Instrumentarul de modelaj. Vom folosi trusa de adiţie de ceară a lui P.K. Thomas (una din cele mai cunoscute la ora actuală). Este compusă din 5 instrumente din care primele două sunt destinate adiţiei propriu zise a cerii (pot fi introduse în flacără). Celelalte trei instrumente sunt instrumente accesorii destinate modelării reliefului ocluzal ( nu vor fi introduse în flacără).

Instrumentul nr.1: o sondă foarte groasă cu vârful curbat. Ea va fi folosită succesiv pentru:a. plasarea conurilorb. în elaborarea metodică a versantelor cuspidiene,c. în realizarea crestelor marginale.

117

Fig.V.1 isntrumentul nr.1

Instrumentul nr.2: este o sondă dublă cu ambele capete recurbate şi mai fină decât nr.1. Serveşte la a a. o primă ajustare a şanţurilor şi a crestelor de smalţb b. adăugarea ulterioară a unei cantităţi infime de ceară pentru căutarea punctelor de contact

atunci când arcadele sunt în ocluzie.

Fig.V.2 instrumentul nr.2

Instrumentul nr.3: instrument activ la ambele capete. Părţile active au formă conică de grosimi diferite.Are o dublă utilizare:a. desenarea şanţurilor secundareb. desenarea şanţurilor principale.c. Realizarea ambrazurilor vestibulare, orale şi ocluzale.

FigV..3 instrumentul 3

Instrumentul nr.4: este o lamă tranşantă dublă cu două angulaţii. O lamă este activă doar în axul instrumentului iar cealaltă este activă şi perpendicular pe axul instrumentului având o formă curbă care permite realizarea convexităţilor şi concavităţilor.Serveşte la sculptura succesivă a :a. ambrazurilor.b. rebordurilor marginale.c. conturul vestibular şi lingual.d. liniilor de tranziţie.e. foselor şi depresiunilor


Instrumentul nr. 5: este un bisturiu dublu.Este folosit pentru modelajul:a. versantelor orale cuspidieneb. crestele triunghiulare şi oblicec. tuberculilor dentari.

118


În cazul lipsei trusei lui P.K. Thomas , se poate utiliza provizoriu:a. o sondă nr.23 modificată cu ajutorul unui disc de carborund prin tocirea vârfului şi realizarea a

patru feţe laterale.b. O sondă foarte fină nemodificată.c. Un bizotator de smalţ care poate fi transformat în instrumentul nr.5d. Un instrument de finisat conic din care se poate realiza instrumentul nr.3e. O spatulă Lang din care se poate realiza instrumentul nr.4

fig. V.6 ajustarea instrumentelor cu ajutorul discului de carborund

3. set multicolor de ceară de modelat . există pe piaţă mai multe tipuri de seturi de ceară de modelat: Whip Mix, Almore, Plastodent set ( Degussa). În general este o ceară de modelat inlay de tip regular. Culorile diferite sunt necesare pentru a putea modela fiecare element de relief coronar într-o culoare diferită. În acest fel cele mai fine detalii de morfologie coronară vor putea fi puse în evidenţă. Există un cod al culorilor propus în 1987 de Romerowski şi Bresson.

Codul culorilor recomandat de Romerowski şi Bresson(1987)

Elementul de relief coronar incisivi canini Dinţi cuspidaţiSuprafaţa de contact albastru albastru Albastru

Faţa proximală - - Galben

119

Creasta marginală - - VioletUnghiuri incizale Portocaliu Portocaliu -Marginea incizală Verde verde -

Con cuspidian

Primar - roşu Roşusecundar - - Albastru

Versant cuspidian (mezial, distal)

- verde Verde

Versant cuspidian ocluzal (central)

- - Portocaliu

Maxim de convexitate

Vestibular Portocaliu Portocaliu portocaliuoral portocaliu Portocaliu portocaliu

Creste vestibulare violet Violet VioletCreste orale şi cingulum violet Violet Violet

muchii alb Alb -Linii de tranziţie portocaliu portocaliu Portocaliu

finisări alb alb alb

4. Pensulele: pot fi sintetice (pentru curăţirea suprafeţelor coronare) sau din păr natural pentru manipularea pudrei de talc ( utilizată la depistarea contactelor cu dinţii vecini şi antagonişti).

5. Creioane colorate : vor fi folosite pentru marcarea pe modelul de lucru a zonelor în care vor fi realizate diferitele elemente de relief coronar.

6. Spirtiera : este sursa de căldură care permite încălzirea instrumentelor.

V.3. TEHNICA DE LUCRU

1. MANIPULAREA CERIIPentru a putea trece la modelarea unei coroane dentare din ceară va trebui întâi să învăţăm

să utilizăm instrumentele, ceară şi flacăra în aşa fel încât să putem manipula ceara picătură cu picătură.

Pentru aceasta va trebui întâi să ne poziţionăm corect la masa de lucru în aşa fel încât sa se formeze un triunghi între noi, flacără şi trusa de ceară. De asemenea, coatele trebuie să se sprijine pe masa de lucru şi se vor mişca doar în plan orizontal după axul de rotaţie al cotului.

Fig.V.7 Poziţia corectă la postul de lucru

2.ERORI DE EVITAT.a. Înainte de a lua ceară vom încălzi în flacără unul din vârfurile instrumentelor 1 sau 2. După ce pe vârful instrumentului am luat o picătură de ceară , reîncălzirea se va face prin reintroducerea în flacără a porţiunii mijlocii a instrumentului. Trebuie să evităm reîncălzirea vârfului sondei deoarece ceara va avea tendinţa de a se acumula pe partea intermediară a instrumentului şi nu vom mai putea manipula.

120

Fig.V.8 încălzirea vârfului instrumentului în flacără fig.V.9 prelevarea unei picături de ceară din trusă

Fig.V.10 reîncălzirea corectă a instrumentului Fig.V.11 reâncălzirea incorectă a instrumentului

b. Trebuie avut grijă să nu încălzim excesiv ceara deoarece se poate evapora sau îşi poate pierde prin supraîncălzire parametrii fizico-chimici. Deci, nu se va lăsa sonda prea mult timp în flacără şi se va trece rapid de la flacără la ceară sau de la flacără la model.c. Nu se vor utiliza cantităţi mari de ceară. Această eroare comisă cu scopul de a lucra mai rapid face ca executantul să se piardă rapid într-o masă de ceară fără formă şi volum precis. Va pierde astfel, timp preţios pentru a reda coroanei o morfologie naturală.

V.4 APLICAŢII PRACTICE

1. REALIZAREA CONURILOR DE CEARA

121

Prima etapă pentru realizarea unui cuspid consistă în depunerea unui con de ceară galbenă pe suprafaţa redusă a modelului de gips. Acest con de ceară constituie suportul destinat recepţionării următoarelor mici picături de ceară colorată diferit care vor forma volumul cuspidului. Plasarea conului trebuie realizată cu mare precizie , lungimea sa fiind în concordanţă cu reguli specifice pentru fiecare cuspid în parte.

Pentru obţinerea experienţei în lucrul cu instrumentele şi ceara se vor realiza o serie de 20 de conuri pe o foaie de hârtie de matematică. Exerciţiul constă în depunerea cu mare precizie a unei picături de ceară şi de a-I da forma dorită.

Vom utiliza instrumentul de ceară nr.1 pentru formarea conurilor de ceară. Atât acest instrument cât şi celelalte din trusă sunt realizate în aşa fel încât să se încălzească şi să se răcească foarte rapid.

Se va trece instrumentul prin flacără încercând să concentrăm temperatura maximă pe extremitatea sa pe o lungime de aproximativ 1 cm.

După ce au fost realizate cele 20 de conuri, le vom transforma în 20 piramide. În jurul fiecărui con vom depune picături de ceară ( roşie, verde, albastră) pentru a realiza trei feţe de culori diferite.

Fig.V.13 depunerea conurilor de ceară şi realizarea piramidelor cu feţe diferit colorate

2. REALIZAREA CUSPIZILOR DE CEARAa. În momentul depunerii la locul dorit a picăturii de ceară trebuie să facem o răcire lejeră înainte

de a retrage instrumentul. În acest fel vom evita ca ceara să rămână lipită de instrument.

FIG.V.14 sonda nu se retrage decât după o uşoară răcire punerea în poziţie a primelor picături de ceară

b. Nu trebuie să revenim cu ceară imediat în acelaşi loc. Prima picătură de ceară dacă nu s-a răcit şi solidificat destul picătura următoare se va aplatiza în loc să-şi păstreze forma sa rotundă. Trebuie, deci să plasăm o serie de picături care vor reprezenta baza viitoarelor conuri înainte de a reveni la prima.

122

Fig.15 Faza1=2 picături suprapuse faza2 =3 picături suprapuse faza3= realizarea versanţilor cuspidieni

c. Pentru transformarea imediată a unei picături în con este suficient să o depunem pe model şi să suflăm lejer în acelaşi timp cu ridicarea sondei pentru a întinde ceară în înălţime.

fig.V.16 întinderea cerii pentru realizarea conului unui cuspid. Executantul suflă uşor în timp ce retrage sonda.

3.TEHNICA ADITEI DE CEARA: REALIZAREA FETEI OCLUZALE A MOLARULUI 1.6 PE MODELELE PEDAGOGICE.

a.Prepararea modelului superior înainte de modelarea cerii.

Marcarea reperelor:1. cu un creion cu mină de grafit vom marca creasta sagitală a cuspizilor vestibulari. Creionul este

menţinut perpendicular pe vârfurile cuspidiene şi vom trasa o linie de la primul primul premolar superior până la al doilea molar superior. De aceeaşi manieră vom marca şi cuspizii platinali.

123

2. Vom prelungi liniile trasate pe feţele vestibulare respectiv palatinale , prelungind vârfurile cuspidiene până la rebordul gingival.

3. La 4 mm de vârfurile cuspidiene se va trasa o linie orizontală care va servi drept drept linie ghid după care se reduce faţa ocluzală.

4. Se va reteza faţa ocluzală a 1.6 până la linia orizontală.5. Vom determina aproximativ amplasarea cuspizilor originali pe suprafaţa obţinută prin

prelungirea reperelor vestibulare şi palatinale.6. Apoi vom trasa liniile cuspidiene vestibulare şi palatinale pe suprafaţa retezată.7. Intersecţia acestor repere va defini amplasarea bazelor conurilor cuspidiene.

124

b.Realizarea feţei ocluzale a molarului 1.6 în poziţia de intercuspidare maximă.Se va face în cocncordanţă cu caracteristicile morfollgice individuale ale molarului 1.6 dar şi cu respectarea contactelor ocluzale cu dinţii antagonişti.

A. vom trasa reperele pe faţa ocluzală retezată.

B. – vom poziţiona conurile de ceară galbenă.

♦ Cuspidul DV va depăşi cuspizii vestibulari mandibulari până la şanţul disto-vestibular al 4.6♦ Cuspidul MP va fi îndreptat până la fundul fosei centrale a 4.6♦ Cuspidul DP va fi dirijat până la contactul cu creasta marginală distală a 4.6♦ Cuspidul MV va fi dirijat să depăşească şanţul MV al 4.6; nu va veni în contact cu cuspidul MV al 4.6

C. realizarea crestelor marginale cu ceară albastră

D. realizarea stratului de smalţ şi restul feţei ocluzale cu ceară albă.

4.REALIZAREA FETEI OCLUZALE A 4.5, 4.6 PE MODELELE PEDAGOGICE.

Desenaţi:1. Pe faţa V şi L axele cuspidiene a fiecărui cuspid, prelungindu-le până la colet.2. Retezaţi faţa ocluzală a 4.5 până la 1mm sub punctele de contact proximale. Trasarea reperelor

pe platou, a liniilor vârfurilor cuspidiene vestibulare şi linguale până la şanţul principal.3. Pe platoul lui 4.5 vom proiecta vârfurile axelor cuspizilor V şi L aceste axe vor intersecta liniile

cuspidiene. Vom obţine, astfel, punctele care definesc poziţia bazelor conurilor cuspidiene.4. Construirea conurilor cu ceară galbenă.

a. Conul vestibular va intra în uşor contact cu crestele marginale ale 1.4 şi 1.5 între cele două puncte de contact.b. Conul lingual se va situa între 1.4 şi 1.5 dar fără să realizeze contact.c. Se vor realiza crestele marginale cu ceară albastră.d. Se va realiza restul feţei ocluzale cu ceară albă.

125

5. REALIZAREA FETEI OCLUZALE A PRIMULUI MOLAR MANDIBULAR.

Material şi metodă : la fel ca şi înainte,Construirea conurilor:

a. Conurile linguale: Conul M este situat între 1.5 şi 1.6 fără să atingă aceşti dinţi. Conul D se va poziţiona între cei doi cuspizi palatinali ai 1.6b. Conurile vestibulare : Conul D intră în contact uşor cu foseta distală a 1.6 . Conul M ajunge la acelaşi nivel cu fosa centrală a 1.6. Conul M în uşor contact cu crestele marginale ale 1.5 şi 1.6c. Realizarea crestelor marginale cu ceară albastră.d. Realizarea restului feţei ocluzale cu ceară albă.

Fig. V.17 Schema şanţurilor şi fosetelor schema simplificată a cuspizilor

126

Morfologie Dentara 2

Documents

Transcript of Morfologie Dentara 2

Curs Morfologie - Substantivul

PROTETICA DENTARA

Limba Latina sintaxa si morfologie

Albirea Dentara

gerontologie dentara

Lrc An2 Sem1 Morfologie Pitiriciu

Morfologie Romana

Lrc An2 Sem2 Pitiriciu Morfologie

Notiuni de Morfologie

Bogdan Neagota, Gurbane. Morfologie Si Istorie

morfologie ocluzala

Morfologie Note de Curs 2014

Elemente Clinice de Protetica Tehnica Dentara 2

Extractia dentara

Morfologie bacteriana FORMATIUNI FACULTATIVE

Parti de vorbire - morfologie

Morfologie Tot[1]

Maduva Spinarii Morfologie Externa Interna 2016

caria dentara

pg. 2 - Timișoara · 2011-05-13 · pg. 4 Cuprins I. Foaie de capăt 2 II. Borderou 3 IV. Studiu de morfologie urbană 6 4.1. Morfologie 6 4.2. Macrostructură Urbană 8 V. Studiu