VitaminăDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către organism, deci ele trebuie obținute din alimentație.

Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași esențiali sau aminoacizii esențiali.

Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se adaugă vitamine în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de fabricație. Una din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescență.

Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că nu este așa.

Cuprins  [ascunde] 

1 Istorie

2 Vitaminele umane

o 2.1 Deficiențe și excese de vitamine

3 Pseudo-vitamine

4 Nomenclatură

5 Clasificare

6 Utilizări colocviale ale termenilor

7 Vitamine non-umane

8 Efecte ale vitaminelor și surse ale acestora

9 Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]

Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu mult înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum știindu-se că este cauzată de o deficiență de vitamina A. În 1747, chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele și preparatele din ele previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect și caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute. În 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuși, descoperirea sa nu era unanim acceptată. În expedițiile Marinei Regale din secolul XIX, de exemplu, se credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei, exerciții fizice regulate și menținerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei diete bazată pe mâncare proaspătă, așa că aceste expediții au

continuat să fie compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut cele două expediții în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală general acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă contaminată.

În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit șoareci cu un amestec artificial de toți constituenții laptelui cunoscuți la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi, carbohidrați șisăruri. Aceștia au murit, în timp ce șoarecii hrăniți cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum că "un aliment natural ca laptele trebuie deci să conțină, pe lângă ingredientele principale cunoscute, mici cantități de substanțe necunoscute esențiale vieții" [1]. Concluzia trasă de el a fost respinsă de ceilalți cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O diferență a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalți cercetători au folosit zahăr din lapte (lactoză), care încă mai conținea cantități mici de vitamina B.

În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul celui decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că alimentele conțin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidrați, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului uman. Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienți a cărui bioactivitate fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele sunt amine, cuvântul era deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a se dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu avea componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre deosebire delimba engleză.

La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să identifice un număr de vitamine. Inițial, lipide din ulei de pește au fost folosite pentru vindecarearahitismului la șobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A". Între timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-adevăr o vitamină, fiind un derivat steroid.

Vitaminele umane[modificare | modificare sursă]

Pentru oameni există 13 vitamine, împărțite în două grupe, cele patru solubile în grăsimi (A, D, E și K) și cele nouă solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).

Numele

vitaminei

Denumire chimică Solubilitate

Deficiență, boală

Supradoză

Necesarul

minim zilnic mediu (M,19-30)[2]

Vitamina A Retinol Grăsimi

Orbire de noapte,Keratomalacia

25.000 ui 620μg

Vitamina B1

Tiamină Apă Beriberi - 1mg

Vitamina B2

Riboflavină Apă Ariboflavinoză - 1,1mg

Vitamina B3

Niacină Apă Pelagra 2.500 mg 12mg

Vitamina B5

Acid pantotenic Apă Paresteziază - -

Vitamina B6

Piridoxină Apă - 400 mg 1,1 mg

Vitamina B7

Biotină Apă - - 30 µg

Vitamina B9

Acid folic Apă * 1.000 µg 320 μg

Vitamina B12

Cianocobalamină Apă Anemie - 2 µg

Vitamina C Acid ascorbic Apă Scorbut - 75 mg

Vitamina D1-D4

Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihidrotachisterol, 7-dehidrositosterol Grăsimi Rahitism 50.000

IU

2 µg pentru toate vitaminele D

Vitamina E Tocoferol Grăsimi - 50.000

IU 12 mg

Vitamina K Naftoquinonă Grăsimi - - 75 µg

= Deficiența de acid folic (Vitamin B9) în timpul sarcinii este asociată cu boli congenitale

ale bebelușilor și este legată de apariția cancerului.

Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai veche. Vitamina B2 este numită și vitamina G. Vitamina B7, sau biotină este știută și ca "vitamina H". Vitamina B9, sau acid folic și alți folați precum "vitamina M (acid pteril-tri-glutamic)" sunt cunoscute drept folicină. Vitamina B3 apare și ca "vitamina PP", un nume derivat de la termenul învechit "factor prevenitor de pelagra". Multe alte substanțe esențiale ale dietei care erau numite la început vitamine sunt acum clasificate ca facând parte din alte grupuri.

Alte vitamine posibile sunt DMAE (pește, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul folinic (ficat), bioptrină (pește, ficat), PPQ (mai jos) și coenzima Q (carne, iaurt, soia).

Deficiențe și excese de vitamine[modificare | modificare sursă]Un organism poate supraviețui pentru un timp fără vitamine, deși deficitul prelungit de vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase și potențial fatale. Rezervele organismului de vitamine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B12 de un an sau mai mult înainte să se apară vreo boală, în timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai mult de două săptămâni.

Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism și sunt toxice când sunt luate în exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepția vitaminei B12, rezerva ei aflându-se în ficat.

Pseudo-vitamine[modificare | modificare sursă]

Vitamina F este termenul care desemna la început acizii grași esențiali pe care corpul nu

îi poate sintetiza. Au fost excluși din categoria vitaminelor pentru că sunt acizi grași.

Acizii grași sunt o componentă majoră a grăsimilor care, ca și apa, sunt necesare

organismului în cantități mari și deci nu sunt sub incidența definiției vitaminelor, care sunt

necesare în cantități mici.

Herbalists and naturopaths a numit diferite substanțe chimice terapeutice "vitamine",

deși nu sunt, printre care vitamina T, vitamina U și vitamina X.

Unele autorități în domeniu spun că ubiquinona, numită și coenzima Q10, este o vitamină.

Ubiquinona este produsă în cantități mici de organism, ca și vitamina D.

Vitamina B15 (Acid pangamic); substanța înrudită dimetilglicina este numită

greșit vitamina B15, dar numită și B16.

Toxinele Laetrile și amigdalina sunt numite uneori vitamina B17. Și acidul pangamic, și

laetrile au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost

recunoscută drept vitamină de comunitatea medicală. Capacitățile vitaminei B17 de a

combate cancerul au fost negate de multe experimente.

Flavonoizii  sunt numiți uneori și vitamina P.

Factorii de creștere a animalelor au fost desemnați vitamine, precum acidul para-

aminobenzoic (PABA), care este factorul datorită căruia cresc penele păsărilor (vitamina

B10), folacina (vezi acid folic) acid pteril-heptaglutamic este factorul de creștere a

păsărilor (vitamina B11 sau vitamina Bc-conjugată) și acidul orotic ca vitamina B13 pentru

șobolani.

Câteva substanțe erau crezute a fi vitamine complexe B și sunt numite vitamine B în

literatura veche, incluzând B4 (adenină) și B8 (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute

ca vitamine.

Doctorii mici au etichetat și unele analgezice și antibiotice ca vitamine.

Nomenclatură[modificare | modificare sursă]

Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:

DENUMIREA ALFABETICA:

se folosesc literele mari ale alfabetuluiu A,B, C,D,E K și diferiți indici în cadrul unui tip de vitamină D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.

DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei

A1 RETINOL

B1 TIAMINĂ

B2 RIBOFLAVINĂ

B6 PIRIDOXINA

C ACID ASCORBIC

E TOCOFEROL

H1 ACID PARAAMINOBENZOIC

K FITOMENADIONĂ

DENUMIREA TERAPEUTICĂ după efectul terapeutic

A ANTIXEROFTALMICA

C ANTISCORBUTICĂ

D ANTIRAHITICĂ

E ANTISTERILITĂȚII

PP ANTIPELAGRĂ

K ANTIHEMORAGICA

Clasificare[modificare | modificare sursă]

S-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși nu este pe deplin cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcționează ca atare sau după o prealabilă biotransformare, formând coenzime ale unor enzimespecifice (toate vitaminele B, biotina, vitaminele A și K). Altele acționează pe căi asemănătoare hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca sisteme antioxidante față de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități particulare de acțiune. O clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în funcție de solubilitatea lor: - vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B, biotina, acidul ascorbic; - vitamine liposolubile, insolubile în apă, solubile în lipide (grăsimi), din care fac parte vitaminele A,D,E și K. Există o serie de substanțe, numite antivitaminecare prezintă o acțiune antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor respective. În principiu fiecare vitamină poate avea una sau mai multe antivitamine.

SOLUBILITATE:

LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile în grăsimi).

HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile în apă).

MECANISM DE ACȚIUNEEFECT NUCLEAR – actionează influențînd transcripția ADN : vitamina A și vitamina D. EFECT MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în organism vitamina E, vitamina C. TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCȚIONALE (CO2, CH3, NH2)

vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI : Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.

VITAMINELE HIDROSOLUBILEDin această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și funcții biochimice foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente în drojdie, în semințe de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentație, provoacă stări de policarență și nu de hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului subțire, trecând în circulația portală. Se stochează în cantități foarte mici și sunt eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin alimentație . Excesul este, în general bine tolerat, surplusul eliminându-se urinar, fară afectarea organismului. Excepție face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic și vitamina B6

Utilizări colocviale ale termenilor[modificare | modificare sursă]

Vitamina A și vitamina C sunt folosite în argou ca reprezentând băuturi alcoolice și,

respectiv, cafeină.

Sedativul ketamină este numit deseori vitamina K când este folosit ca drog.

Vitamina Dragoste este menționată în cântecul lui Patti Page, I Don't Care if the Sun

Don't Shine, referindu-se la dragostea însăși.

Vitamina V este un colocvialism pentru Viagra, vitamina Z pentru Zoloft și vitamina

R pentru ritalină (în special când se sugerează că acestea sunt recomandate când nu

este nevoie (sau hiperbolic: luate la fel de comun ca și vitaminele)).

Colocvial, cuvântul vitamină se referă în general la suplimentele de vitamine, produse,

de obicei, sub formă de pilulă, care conțin una sau mai multe vitamine pure, folosite

pentru a suplimenta conținutul în vitamine al unei diete.

Colocvialisme mai puțin cunoscute:

Vitamina G este argou pentru berea Guinness.

Vitamina J este folosit pentru a se referi la Jägermeister, care este o băutură alcoolică

din plante exportată din Germania.

Biotina mai este găsită ca vitamina H.

Vitamina I este utilizată pentru ibuprofen.

Vitamina S este argou pentru steroizi.

Vitamina W este folosit pentru apă.

Vitamine non-umane[modificare | modificare sursă]

Organisme diferite au nevoie de substanțe organice diferite. Majoritatea mamiferelor au nevoie, cu unele excepții, de aceleași vitamine ca și oamenii. O excepție importantă este vitamina D; majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai puțin înrudită

cu mamiferele, cu atât cerințele organismului devin mai diferite. De exemplu, unelebacterii au nevoie de adenină. Quinona pirroloquinolina (PQQ), care se găsește în iaurt, a fost descoperită ca vitamină pentru șoareci în 2003. Pisicile de casă au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o vitamină pentru ele, dar nu și pentru oameni, pentru că ei și-o pot sintetiza.

Efecte ale vitaminelor și surse ale acestora[modificare | modificare sursă]

Vitamina Efecte Surse

A

întreține vederea, în special cea

nocturnă

ajută la

formarea oaselor și dinților

întreține sănătatea pielii,

gingiilor, mucoaselor

protejează contra infecțiilor

reglează multiplicarea celulară

și troficitatea mucoaselor și

ațesuturilor

necesară în funcția

de reproducere

protejează celulele de

acțiunea radicalilor liberi

morcovi, ardei kapia, ardei gras, sfeclă roșie, spanac, varză roșie, tomate, salată verde, unt, brânză, ouă, lapte,urzică

B1 ajută la

transformarea glucidelor și gră

similor în energie

are valoare în transmiterea

influxului nervos

are rol important în combaterea

unor afecțiuni ca:

polinevrite de diferite

origini

pareze , paralizii medulare

și ale nervilor periferici și

legume uscate, fulgi de cereale, orez integral, pâine integrală, drojdie de bere, tărâțe de grâu, lapte

boli infecțioase

ale sistemului nervos

accidente vasculare și

afecțiuni cardiovasculare

afecțiuni hepatice și ale

căilor biliare

stări de

dezechilibru acido-bazic

B2

este esențială în producerea de

energie

participă la

degradarea proteinelor, glucide

lor și grăsimilor

indicată la alăptare

este indicată în:

conjunctivită , keratită

catar de primăvară,

afecțiuni alergice

hemoragii  retiniene,

blefarospasm, fotofobie, h

emeralopie

enterocolite , porfinurie,

insuficiență hepatică

anemii , tulburări de

absorbție a fierului

cereale integrale, drojdie de bere,ouă, lactate

D favorizează

absorbția calciului și fosforului

indirect stimulează depunerea

sărurilor minerale în oase

indicații:

rahitism , osteomalacie, fac

turi

carii  repetate

gălbenuș de ou, unt, lapte de vacă

decalcifiere în

timpul sarcinii

psoriazis , leziuni cutanate,

lupus tuberculos

contraindicații:

nefrite , litiază renală

procese degenerative

cardiovasculare

arterioscleroză

nu se administrează doze

mari în timpul sarcinii!

E

protejează organismul față de

acțiunea radicalilor liberi

participă la formarea și

protejarea globulelor roșii și

ale țesuturilor

indicații:

sterilitate (la ambele sexe)

avort  habitual, iminență de

avort

vărsături

tulburări neuromusculare

survenite în cursul sarcinii

prurit vulvar

hepatită  epidemică și

cronică

distrofii musculare

reumatism muscular

insuficiență cardiacă

infarct miocardic

psoriazis

acnee

sclerodermie

ulei de germeni de porumb, ulei de germeni de floarea soarelui, semințe de floarea soarelui, alune, spanac, pâine neagră, unt, cartofi prăjiți, făină de grâu, varză, ouă

K

participă la formarea de

protrombină (un coagulant

natural alsângelui)

participă la formarea oaselor

indicat în

prevenirea hemoragiilor cu

diverse localizări

spanac, salată verde, urzici, roșii, mazăre, cereale, uleiuri vegetale, ouă, lactate

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vitaminele care ne îmbolnăvesc , 22 octombrie 2011, Maria Olaru, Descoperă

Când avem cu adevărat nevoie de suplimente alimentare? , 16 aprilie 2013, Elena

Diaconu, Adevărul[ascunde]

v • d • mVitamine

Toate vitaminele B Toate vitaminele DRetinol (A) | Tiamină (B1) | Riboflavină (B2) | Niacină (B3) | Acid pantotenic (B5) | Piridoxină (B6) | Biotină (B7) | Acid folic (B9) | Cianocobalamină