Vitalie Colodrovschi Abstract

of 28 /28
1 MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Cu titlu de manuscris CZU 343.985 (043.3) COLODROVSCHI Vitalie ASISTENŢA TEHNICO-CRIMINALISTICĂ A DESCOPERIRII ŞI CERCETĂRII INFRACŢIUNILOR: REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE Specialitatea 12.00.08. – Drept penal (drept procesual-penal, criminalistică, expertiză judiciară) AUTOREFERAT AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT Chişinău – 2008

Transcript of Vitalie Colodrovschi Abstract

Page 1: Vitalie Colodrovschi Abstract

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

CZU 343.985 (043.3)

COLODROVSCHI Vitalie

ASISTENŢA TEHNICO-CRIMINALISTICĂ A DESCOPERIRII ŞI CERCETĂRII

INFRACŢIUNILOR: REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

Specialitatea 12.00.08. – Drept penal (drept procesual-penal, criminalistică, expertiză judiciară)

AUTOREFERAT

AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

Chişinău – 2008

Page 2: Vitalie Colodrovschi Abstract

2

Teza a fost elaborată la catedra “Drept penal”a

Facultăţii de Drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova

Conducător ştiinţific:

Golubenco Gheorghe, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Referenţi oficiali:

Cuşnir Valeriu, doctor habilitat în drept, profesor universitar;

Odagiu Iurie, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Membri ai Consiliului Ştiinţific Specializat:

BRÎNZĂ Sergiu – preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar;

STATI Vitalie – secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar universitar;

GHEORGHIŢĂ Mihail, doctor habilitat în drept, profesor universtar;

DORAŞ Simion, doctor în drept, conferenţiar universitar;

GUŢAN Eugen, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Susţinerea va avea loc pe data de 5 septembrie 2008, ora 14.00 în şedinţa Consiliului

Ştiinţific Specializat DH 30 12.00.08-12 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD 2069,

Republica Moldova, mun.Chişinău, str. Gh. Iablocikin 2/1, Bloc 7, sala103).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A.

(http://www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale din Moldova,

Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova

Autoreferatul a fost expediat la “5” august 2008

Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat, dr., conf. univ. STATI Vitalie Conducător ştiinţific, dr. conf.univ. GOLUBENCO Gheorghe Autor: COLODROVSCHI Vitalie

© Colodrovschi Vitalie, 2008

Page 3: Vitalie Colodrovschi Abstract

3

I. CARACTERIZAREA GENERALĂ A TEZEI

Actualitatea temei investigate. Criminalitatea, în diversele ei forme şi manifestări, nu are limite

nici în spaţiu şi nici în timp, măcinând ca o tumoare organismul social, deformând valorile general-

umane, economia ţării, ameninţând viaţa şi bunăstarea fiecărui cetăţean, diminuând calitatea vieţii

în ansamblu. În ţara noastră, în contextul unei descensiuni a numărului total de infracţiuni, rămîn a

fi în creştere cele ce privesc viaţa şi sănătatea omului (6,9%), viaţa sexuală (8,9%), sănătatea

publică şi convieţuirea socială (2,9%). La fel, îngrijorează şi faptul că numărul infracţiunilor

înregistrate la 10 mii de locuitori, constituind 65 de crime în medie pe republică, atinge cote înalte

în oraşele mari ale ţării.

În sistemul măsurilor de contracarare a acestui fenomen un rol important îl joacă metodele

şi mijloacele tehnico-criminalistice. Acestea contribuie efectiv la depistarea şi ridicarea urmelor

infracţiunii şi a făptuitorului, permit să se obţină informaţii utile pentru căutarea infractorilor şi

probarea vinovăţiei lor, asigurând, totodată, şi un nivel înalt de documentare a stărilor de fapt şi a

procedeelor probatorii.

În ultima perioadă, graţie realizărilor progresului tehnico-ştiinţific, au apărut o serie de

mijloace şi procedee bazate pe principiile noilor tehnologii informaţionale. Subdiviziunile

criminalistice şi laboratoarele de expertiză judiciară din ţara noastră treptat sunt înzestrate cu utilaj

modern, necesar investigării locului de explozie, cercetării accidentelor tehnogene, a celor de

circulaţie, a altor infracţiuni grave, precum şi cu tehnică şi tehnologii necesare automatizării locului

de muncă al expertului. Apar posibilităţi de a implementa sisteme automatizate de căutare cu

destinaţie criminalistică (dactiloscopic, gabitoscopic, balistic etc.), conectarea acestora la reţelele

informaţionale globale.

Însă devine tot mai limpede că tehnologiile moderne trebuie asigurate şi sub aspect juridic.

Acestea nu vor avea efect dacă nu se va elabora mecanismul respectiv de realizare, dacă nu se va

soluţiona problema pregătirii cadrelor (a ofiţerilor de urmărire penală, a specialiştilor criminalişti, a

experţilor etc.), alte aspecte ce ţin de asigurarea informaţională, organizarea ştiinţifică a muncii

tehnico-criminalistice, aprecierea adecvată a rezultatelor acesteia.

Astăzi, ca niciodată, a devenit clar că formele şi metodele tradiţionale de obţinere şi

utilizare a informaţiei probatorii şi de căutare, încetăţenite la noi, bazate mai cu seamă pe sursele

personale de colectare (în cadrul audierilor, al confruntărilor, percheziţiilor etc.) nu corespund întru

totul exigenţelor actuale de obiectivare a actului de Justiţie, asigurării principiului legalităţii şi al

contradictorialităţii. Din aceste surse, în cauzele penale se dobândeşte un mare volum de informaţie

probatoare, însă nu rareori în instanţa de judecată, unii martori şi chiar persoanele victimizate îşi

schimbă depoziţiile. În acest sens, utilizarea posibilităţilor criminalisticii, a probelor materiale, a aşa

Page 4: Vitalie Colodrovschi Abstract

4

- numiţilor “martori taciţi”, ar constitui o rezervă eficientă în activitatea profesională de probaţiune

a vinovăţiei făptuitorilor şi de combatere a infracţionalităţii, în ansamblu.

Acest factor influenţează negativ nu numai operativitatea procesului de căutare a

infractorilor cu identitate necunoscută, probarea vinovăţiei lor, dar şi randamentul muncii tuturor

subiecţilor activităţii orientate spre descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.

Rezultatele analizei practicii autohtone de descoperire şi cercetare a infracţiunilor permite

a evidenţia o serie de cauze ale rezultatelor nesemnificative ale statisticii oficiale în aplicarea

mijloacelor şi a metodelor tehnico-criminalistice. În linii mari, ea poate fi exprimată prin lacunele

de ordin organizatoric, ce ţin de reglementarea juridică a acestei activităţi, de dotarea insuficientă cu

echipament modern a subiecţilor aplicării acestor mijloace şi procedee, dar şi prin nivelul redus de

pregătire tehnico-criminalistică a acestora.

Această stare de lucruri poate fi lămurită, într-o măsură oarecare, şi prin particularităţile

de dezvoltare social-economică a ţării noastre. Aici, însă, nu în ultimul rând, au influenţat şi acele

tendinţe ale criminalisticii din ţara noastră care, pe parcursul acestei perioade, acordă o atenţie

sporită metodelor şi mijloacelor criminalistice concrete de colectare şi expertizare a probelor, în

detrimentul aspectelor cu caracter mai larg, ce ţin de perfecţionarea sistemului de asistenţă tehnico-

criminalistică, în ansamblu. Practica demonstrează cu prisosinţă că unele încercări de a dezvolta şi

restructura elementele acestui sistem în parte sunt sortite la insucces, întrucât sistemul poate fi

perfecţionat numai în ansamblul acestor elemente. Trebuie de avut în vedere şi faptul că s-a

complicat destul de simţitor şi tehnica modernă, metodele de expertizare a probelor materiale care,

în totalitatea lor, impun în mod obiectiv şi un nivel mai ridicat de organizare a utilizării acestora în

activitatea de descoperire şi cercetare a infracţiunilor. Crearea şi funcţionarea sistemelor

informaţionale de căutare moderne nu poate fi asigurată în cadrul aceloraşi forme juridice şi

organizatorice care au existat odinioară.

Privite prin optica obiectivelor cercetării noastre, aceasta înseamnă că însuşirea realizărilor

criminalistice contemporane, în special a mijloacelor de automatizare a muncii tehnico-

criminalistice, a evidenţelor cu relevanţă penală, a tehnicii de calcul dictează în mod iminent

necesitatea unei abordări bazate pe noi principii privind activitatea de perfecţionare a actualelor

metode şi elaborarea unor noi metode şi mijloace criminalistice, asigurarea reglementării juridice şi

a organizării aplicării lor în practica de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.

Gradul de studiere a temei investigate. Problema aplicării metodelor şi a mijloacelor

tehnico-ştiinţifice în scopul descoperirii şi al cercetării infracţiunilor în ansamblul componentelor

indicate mai sus prezintă un subiect în permanenţă actual în criminalistica mondială. Această temă a

fost abordată de o serie de savanţi de profil din străinătate în lucrările lor monografice, dintre care

Page 5: Vitalie Colodrovschi Abstract

5

amintim: Belkin R.S., Vinberg A.I., Volănski A.F., Volănski V.A., Granovski G.L, Gramovici G.I.,

Goncearenko V.I., Ionescu L., Кarlov V.I., Koldin V.I., Sandu D., Selivanov N.A., Stancu E.,

Bercheşan V., Văduva N. etc., precum şi de către unii cercetători autohtoni: Cuşnir V., Gheorghiţă

M., Golubenco Gh., Dolea I., Doraş S., Florea V., Odagiu Iu., Osoianu T. ş.a. Rezultatele studiilor

privind anumite direcţii specifice de muncă tehnico-criminalistică în scopul cercetării preliminare

a urmelor la faţa locului, a evidenţelor criminalistice, a organizării şi reglementării juridice a

utilizării cunoştinţelor de specialitate şi a mijloacelor criminalistice, a altor probleme ce ţin de

automatizarea acestor activităţi, de aplicarea tehnicii de calcul în acest sens, au fost tratate şi în

lucrările altor savanţi: Işcenko E.P., Mitricev V.S., Păşescu Gh., Polevoi N.S., Snetkov V.A.,

Ţvetkov S.I. ş.a.

În majoritatea acestor lucrări au fost formulate unele propuneri privind necesitatea

cercetării complexe, în sistem a problemei în cauză sub aspect metodologic, juridic, organizatoric –

în conceptul nostru – sistem de asistenţă tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării

infracţiunilor. Însă nu au fost efectuate cercetări cu un scop bine determinat asupra acestei

probleme în perioada de consolidare a criminalisticii din ţara noastră. În tendinţa de a completa

acest gol, autorul concretizează esenţa asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării

infracţiunilor, stabileşte locul şi sarcinile ei în structura criminalisticii, examinează sintetic

conţinutul principalelor elemente structurale şi perspectivele de dezvoltare ale acestora. Analiza

eficacităţii funcţionării acestui sistem a permis formularea unei serii de propuneri orientate spre

perfecţionarea componentelor organizatorice, juridice, a asigurării lui sub aspect tehnico-ştiinţific,

metodico-didactic, informaţional.

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul acestei cercetări constă în aceea că, pornind de la

cerinţele şi exigenţele actuale de luptă contra criminalităţii, să se facă o analiză obiectivă şi

multilaterală a posibilităţilor de sporire a eficacităţii aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-

ştiinţifice în activitatea de descoperire şi cercetare a infracţiunilor, în baza căreia să fie marcate

unele perspective, direcţii de bază, măsuri practice şi ştiinţifico-metodice concrete în această

activitate.

Acest scop determină formularea şi soluţionarea următoarelor obiective de bază:

1. Stabilirea esenţei şi conţinutului asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare

a infracţiunilor ca sistem unic metodologic şi organizaţional, perfecţionarea şi sporirea

eficacităţii de funcţionare a căruia să aibă ca bază realizările tehnico-ştiinţifice

contemporane;

2. Analiza în complex a practicii existente de asistenţă tehnico-criminalistică a descoperirii şi

cercetării infracţiunilor şi stabilirea eficacităţii acestui gen de activitate la etapa actuală;

Page 6: Vitalie Colodrovschi Abstract

6

3. Studierea principalelor obiective ale asistenţei tehnico-criminalistice, inclusiv a celor

tehnologice situative şi relevarea capacităţilor profesionale ale ofiţerilor de urmărire penală,

procurorilor, specialiştilor-criminalişti, experţilor necesare soluţionarii acestora;

4. Evidenţierea şi analiza problemelor ce ţin de organizarea, reglementarea juridică, precum şi

de asigurarea tehnico-materială, metodico-didactică a specialiştilor-criminalişti în lumina

realizărilor ştiinţei şi tehnicii, dar şi a exigenţelor sporite faţă de ei în lupta cu

criminalitatea la etapa actuală.

Obiectul cercetării îl constituie relaţiile juridico-organizatorice, metodice şi tehnologice-

executive în sfera asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării infracţiunilor. De

asemenea, obiectul de studiu rezidă în analiza problemelor privind teoria şi practica funcţionării

sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică a activităţii de urmărire penală, prin prisma scopului

strategic – descoperirea şi cercetarea faptelor de natură penală.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute este determinată, întâi de toate, prin aceea că

este una dintre primele cercetări monografice ale unei probleme complexe şi deosebit de acute –

asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţiunilor în Republica Moldova. În

baza analizei stării actuale a sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică şi în baza calcului

nivelului de realizare a Reformei judiciare şi de drept din ţară, se propune o abordare de sistem întru

soluţionarea aceastei probleme – concept ce presupune optimizarea activităţii subdiviziunilor de

expertiză şi criminalistică ale Republicii Moldova la etapa actuală. Rezultatele investigaţiei realizate

şi-au găsit reflectare în tezele de bază şi concluziile ce se înaintează spre susţinere, după cum

urmează:

1. Noţiunea şi esenţa asistenţei tehnico-criminalistice ca sistem organizatoric-funcţional,

pentru subiecţii căruia este caracteristică activitatea de organizare şi dirijare dar şi cea

tehnologică-executivă;

2. Conţinutul şi scopul asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare a

infracţiunilor prevede, pe de o parte, crearea unor condiţii de pregătire tehnico-

criminalistică permanentă a subiecţilor acestui sistem (nivelul administrativ), iar pe de altă

parte, realizarea acestui scop prin descoperirea şi cercetarea infracţiunilor concrete (nivelul

tehnologic-executiv);

3. Clasificarea sarcinilor privind asistenţa tehnico-criminalistică de descoperire şi cercetare a

infracţiunilor;

4. Propunerea de a perfecţiona organizarea, reglementarea juridică a sistemului de asistenţă

tehnico-criminalsitică sprijinite pe rezultatele cercetărilor efectuate de către autor;

Page 7: Vitalie Colodrovschi Abstract

7

5. Propuneri de pregătire iniţială şi formare continuă a specialiştilor-criminalişti, a sistemului

de instruire tehnico-criminalistică a cadrelor de jurişti din instituţiile de învăţământ juridic

superior din republică;

6. Evidenţiera esenţei înregistrării criminalistice, necesitatea perfecţionării şi racordării ei la

rigorile actuale, ca componentă informaţională în sistemul de asistenţă tehnico-criminalistică

a descoperirii şi cercetării infracţiunilor.

Baza teoretico-metodologică a studiului. Metodologia de cercetare are ca suport metoda

dialectică de cunoaştere a realităţii obiective. În procesul de efectuare a cercetării au fost utilizate

metode sociologice, logico-juridice, istorice, de drept comparat, precum şi statistice.

Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ale

Codului penal şi de procedură penală ale Republicii Moldova în vigoare, Legea cu privire la

expertiza judiciară, alte acte normative departamentale ce ţin de domeniul criminalisticii, expertizei

judiciare, activităţii operative de investigaţie şi învăţământului juridic universitar.

Concluziile formulate în lucrare se bazează pe rezultatele analizei teoretice a literaturii

ştiinţifice în problemele de filozofie, criminologie, drept penal şi procedură penală, informatică,

teoria activităţii operative de investigaţie, organizarea ştiinţifică a muncii, teoria adoptării deciziilor,

statisticii şi ale altor ramuri ştiinţifice. O atenţie deosebită a fost acordată lucrărilor ce ţin de

informatică, starea contemporană şi perspectivele implementării mijloacelor automatizate şi a

tehnicii de calcul în activitatea de combatere a criminalităţii, precum şi lucrărilor consacrate

problemelor metodologice ce ţin de criminalistică şi teoria probaţiunii.

Baza pragmatică şi empirică a cercetării constituie însăşi experienţa practică de asistenţă

tehnico-criminalistică a cercetării infracţiunilor, starea actuală a organizării şi reglementării ei

juridice. Colectarea materialului empiric a fost efectuată prin anchetare şi intervievare. În procesul

de cercetare după un program elaborat special au fost analizate 350 de dosare penale privind

furturile din proprietatea privată cu pătrunderea în locuinţe în diverse zone ale republicii. Studierea

acestui gen de infracţiuni se explică prin faptul că obiectul cercetării au fost relaţiile organizaţionale

şi juridice ale subiecţilor asistenţei tehnico-criminalistice atât la nivel organizaţional, cât şi la cel

executiv. S-a luat în consideraţie că furturile cu pătrunderea în încăperi sub aspect criminalistic este

cel mai “informativ” şi cel mai reprezentativ gen de infracţiuni, posibilitatea creării de către

infractori a urmelor materiale este foarte înaltă, de unde şi posibilitatea sporită de a studia

rezultatele acrtivităţii specialiştilor criminalişti, dar şi a altor subiecţi ai asistenţei tenhnico-

criminalistice.

În baza unor chestionare special elaborate au fost intervievaţi 95 de ofiţeri de urmărire

penală şi lucrători operativi ai MAI al RM, 55 de experţi-criminalişti din subidiviziunile

Page 8: Vitalie Colodrovschi Abstract

8

criminalistice ale MAI al Republicii Moldova, precum şi 187 de absolvenţi ai instituţiilor de

învăţământ juridic superior de la Academia „Ştefan cel Mare”, facultatea de Drept a Universităţii de

Stat din Bălţi şi a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării

Importanţa teoretică şi valoarea practică a analizei efectuate constă în aceea că ea conţine

rezultatul unei analize complexe a stării actuale a acestui sistem în baza căruia şi, punând în balanţă

realizările tehnico-ştiinţifice de ultimă oră, exigenţele actuale ale practicii de luptă cu criminalitatea,

se formulează propuneri concrete şi recomandări practice, a căror realizare, în opinia autorului, vor

optimiza activitatea organelor de drept şi vor spori eficacitatea aplicării metodelor şi mijloacelor

criminalistice în activitatea profesională de combatere a infracţiunilor.

Având în vedere modul de abordare aplicat în lucrare, ea poate fi utilizată în mai multe

direcţii: ▪ în procesul de instruire juridică profesională a studenţilor, masteranzilor, dar şi a

practicienilor-criminalişti; ▪ în popularizarea cunoştinţelor juridice la general şi a celor

criminalistice, în special; ▪ în scopul stimulării cercetărilor în domeniul investigării managmentului

activităţii criminalistice, a eficacităţii acesteia prin prisma rezultatului final – descoperirea faptelor

de natură penală prin aplicarea mijloacelor tehnico-criminalistice; ▪ pentru cunoaşterea stării

actuale, a rezervelor şi a perspectivelor de perfecţionare a componentelor sistemului de asistenţă

tehnico-criminalistică în ţara noastră, racordarea acestora la exigenţele criminalisticii

contemporane.

Aprobarea rezultatelor. Tezele principale ale lucrării şi-au găsit reflectare în peste zece

articole ştiinţifice, inclusiv două lucrări publicate în reviste ştiinţifice cu recenzii, o parte fiind

raportate şi discutate în cadrul unor simpozioane criminlistice internaţionale şi conferinţe ştiinţifico-

practice, după cum urmează: ▪ simpozionul internaţional de criminalistică organizat în zilele de 24-

25 septembrie 2005 la Chişinău de Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, împreună cu

alte instituţii de învăţământ superior specializat şi organe pracice de ocrotire a normelor de drept; ▪

conferinţa ştiinţifico-practică internaţională organizată în zilele de 20-21 decembrie 2002 la

Chişinău de Academia „Ştefan cel Mare”; ▪ confernţa ştiinţifică anuală a profesorilor ULIM

desfăşurată în zilele de 26-27 aprilie 2002 la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova; ▪

confernţa ştiinţifico-didactică anuală a profesorilor, desfăşurată în zilele de 4-5 mai 2001 la

Universitatea Liberă Internaţională din Moldova ş.a.

Materiallele lucrării au fost discutate, apreciate pozitiv şi în cadrul şedinţelor catedrelor

respective ale facultăţilor de drept ale Universităţii de Stat din Bălţi şi Universităţii Libere

Internaţionale din Moldova. Unele consideraţii teoretice ale lucrării se aplică în procesul instructiv-

educativ ale acestor instituţii de învăţămînt prin note de curs, seminare, lucrări pactice.

Page 9: Vitalie Colodrovschi Abstract

9

Structura şi volumul tezei. Lucrarea este alcătuită din introducere, două capitole divizate

în şapte paragrafe, sinteza rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări, bibliografie, adnotare,

lista abrevierilor utilizate, trei anexe. Volumul total al tezei constituie 181 de pagini.

II. CONŢINUTUL LUCRĂRII

În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, sînt formulate scopul şi

obiectivele investigaţiilor, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, este elucidată noutatea

ştiinţifică a rezultatelor obţinute, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a cercetărilor şi sînt

dezvăluite modalităţile de aprobare a rezultatelor lucrării.

Capitolul I „Consideraţii generale despre noţiunea, conceptul şi starea actuală a asistenţei

tehnico-criminalistice privind descoperirrea şi cercetarea infracţiunilor” cuprinde 3 paragrafe şi

este consacrat aspectelor generale ale asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare a

infracţiunilor, a sarcinilor specifice soluţionate în cadrul acestei activităţi, precum şi analizei

eficacităţii sistemului actual de asistenţă tehnico-criminalistică a serviciului de expertiză judiciară şi

criminalistică al MAI al Republicii Moldova.

În paragraful întâi – Noţiunea, conţinutul şi subiecţii asistenţei tehnico-criminalistice, locul ei în

structura criminalisticii – autorul, sprijinindu-se pe rezultatele studierii practicii de urmărire penală

şi judiciară, porneşte de la faptul că reuşita luptei cu criminalitatea, alături de alţi factori, se află

într-o anumită dependenţă de aplicarea în aceste scopuri a metodelor şi mijloacelor criminalistice.

În sistemul acestor mijloace se acumulează cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii

contemporane, determinînd obiectiv necesitatea perfecţionării componentelor organizatorice,

reglementării procesuale a utilizării lor în procesul de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.

Aplicarea pe larg în activitatea infracţională contemporană a armelor de foc, a dispozitivelor

explozive, a unor procedee şi tehnici sofisticate, apariţia unui nou tip de infractor – mai abil, mai

organizat, mai dotat din punct de vedere tehnic şi intelectual, comparativ cu perioada precedentă –

pe de o parte, şi sporirea volumului şi conţinutului de sarcini ale organelor de urmărire penală şi

operative de investigaţie, ca o consecinţă a influenţei acestor factori, – pe de altă parte, dictează

obiectiv şi necesitatea aplicării mai intense a tehnologiilor informaţionale moderne şi a mijloacelor

criminalistice mai desăvîrşite în scopul descoperirii şi cercetării acestora. Acest lucru determină şi

necesitatea reformării sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică a activităţii organelor de

urmărire penală.

Anume aceste considerente au făcut să apară, pe la începutul anilor '80 ai sec. al XX-lea în

literatura de specialitate, iar mai tîrziu şi în actele normative departamentale, astfel de noţiuni ca

“asistenţa tehnico-criminalistică”, “asistenţa tehnico-ştiinţifică”, “însoţirea tehnico-criminalistică”

ş.a. care, în esenţă, prin optica realităţilor de azi, reflectă o nouă abordare a problemelor privind

Page 10: Vitalie Colodrovschi Abstract

10

aplicarea cunoştinţelor criminalistice de specialitate, a realizărilor de vîrf ale ştiinţei şi tehnicii

contemporane în practica de urmărire penală.

Autorul menţionează diverse puncte de vedere cu privire la noţiunea şi conţinutul noţiunii de

asistenţă tehnico-criminalistică (I. Glava, L. Vinberg, G. Gramovici, A. Şatalov, V. Volânski, P.

Scorcenko). Analizîndu-le, ajunge la concluzia că asistenţa tehnico-criminalistică este o activitate a

anumitor subiecţi, orientată spre crearea şi menţinerea unor condiţii de pregătire permanentă a

organelor de drept în vederea soluţionării eficiente a sarcinilor tehnico-criminalistice, precum şi

realizarea practică a acestor condiţii în cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor.

De asemenea se subliniază că asistenţa tehnico-criminalistică, privită ca activitate

complexă şi multilaterală, cuprinde o multitudine de elemente componente: totalitatea de mijloace

tehnice propriu-zise şi iniţierea elaborării, perfecţionării şi adaptării acestora la necesităţile Justiţiei;

iniţierea măsurilor de reglementare juridico-procesuală a aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-

criminalistice în urmărirea penală; pregătirea iniţială şi instruirea continuă a subiecţilor utilizării

tehnicii criminalistice (a specialiştilor-criminalişti, experţilor, ofiţerilor de urmărire penală,

procurorilor, lucrătorilor operativi ş.a.); organizarea folosirii şi aplicarea nemijlocită a metodelor şi

a mijloacelor tehnico-ştiinţifice în cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor

În lucrare se abordează atît problema formării continue a cadrelor, cît şi pregătirea

permanentă (zi de zi), a însuşi serviciilor operative şi a unităţilor organelor respective, prin care se

înţelege asigurarea lor tehnico-materială, informaţională, cu resurse, completate cu cadre pregătite

etc., care corespunde cerinţelor practicii de descoperire a infracţiunilor, precum şi nivelului actual

de dezvoltare al ştiinţei şi tehnicii.

Un asemenea nivel de pregătire a organelor în cauză poate fi obţinut şi menţinut numai

prin activităţi neîntrerupte, care ar cuprinde soluţionarea problemelor organizatorice, de

reglementare juridică, de asigurare tehnico-materială, metodice şi informaţionale.

Autorul susţine că aceasta trebuie să se manifeste prin elaborarea unei structuri

organizatorice optime a subdiviziunilor de expertiză judiciară şi criminalistică, completarea lor cu

cadre bine pregătite profesional, prin îmbunătăţirea formelor şi a metodelor de colaborare cu secţiile

operative de investigaţie, a metodelor şi mijloacelor criminalistice existente, în iniţierea

perfecţionării normelor juridice, care reglementează procesul şi aprecierea rezultatelor de folosire a

metodelor şi a mijloacelor tehnico-criminalistice în activitatea de urmărire penală.

Sistemul în cauză e destul de dinamic, elementele lui modificându-se permanent şi aflându-

se într-o strânsă legătură reciprocă. Respectiv, autorul menţionează două grupe de subiecţi ai

asistenţei tehnico-criminalistice de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.

Page 11: Vitalie Colodrovschi Abstract

11

Prima: colaboratorii structurilor de organizare şi dirijare a muncii tehnico-criminalistice, a

instituţiilor cu funcţii practico-ştiinţifice în ramura Criminalisticii şi Expertizei Judiciare (Direcţia

Tehnico-Criminalistică a MAI al RM, Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă

Ministerul de Justiţie, Academia “Ştefan cel Mare”, Centrul de Informaţie şi Evidenţă Operativă al

MAI al RM ş.a.).

A doua grupă: colaboratorii subdiviziunilor operative de investigaţie, ofiţerii de urmărire

penală, procurorii, experţii-criminalişti, specialiştii care sunt subiecţii nivelului executoriu.

Această diferenţiere a subiecţilor, luând în consideraţie funcţiile şi sarcinile lor, într-o

oarecare măsură, poartă un caracter convenţional-schematic.

Unii subiecţi (de exemplu, colaboratorii Direcţiei Tehnico-Criminalistice ai MAI al RM)

realizează în acelaşi timp activităţi de dirijare metodologică dar şi executivă, vizând folosirea

nemijlocită a metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice în cadrul efectuării acţiunilor de

urmărire penală şi a celor operative de investigaţie. La rândul lor, subiecţii nivelului executiv, în

anumite limite, îndeplinesc şi sarcini organizatorice, deoarece orice acţiune de urmărire penală sau

măsură operativă de investigaţie presupune elemente de organizare propriu-zisă (analiza situaţiei,

planificarea, interacţiunea).

În lucrare sînt supuse îndoielii opiniile unor savanţi (V. Volânski, A. Cerenkov, A. Şatalov

ş.a.) de a considera asistenţa tehnico-criminalistică ca pe o nouă teorie particulară, avînd ca obiect

de studiu “legităţile elaborării metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice ale sistemului de

implementare în lupta cu criminalitatea”. Autorul consideră că poate fi vorba, deocamdată, doar de

prezenţa unei direcţii relativ independente în ştiinţa criminalistică contemporană, care se sprijină pe

realizările atît ale criminalisticii însăşi, cît şi pe informatică, organizarea ştiinţifică a muncii, teoria

adoptării deciziilor, dar care îşi are obiectul său de studiu şi influenţă, problematica sa fiind relaţiile

juridico-organizaţionale în sfera asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării

infracţiunilor.

În opinia autorului, această problematică ţine de obiectul criminalisticii, întrucît una dintre

sarcinile acestei ştiinţe este elaborarea noilor metode şi mijloace criminalistice, a recomandărilor de

utilizare a lor, precum şi perfecţionarea celor deja existente. Criminalistica trebuie ea însăşi să-şi

organizeze implementarea acestor tehnici în activitatea de urmărire penală, iar soluţionarea acestor

probleme cere o anumită organizare, o asigurare legislativă, tehnică şi ştiinţifică. Locul asistenţei

tehnico-criminalistice în sistemul ştiinţei, dar şi al cursului de criminalistică, în opinia autorului,

trebuie să fie în “tezele generale” ale compartimentului de tehnică criminalistică.

În paragraful al doilea – Sarcinile asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi

cercetării infracţiunilor – se porneşte de la semnificaţia dublă a sistemului în cauză. La nivel

Page 12: Vitalie Colodrovschi Abstract

12

organizaţional administrativ, sarcinile principale sînt legate, mai cu seamă, de organizare şi dirijare,

de reglementarea juridică a aplicării mijloacelor tehnico-criminalistice, de formarea iniţială şi

perfecţionarea continuă a subiecţilor mijloacelor criminalistice. Aceste scopuri se concretizează în

legislaţia procesual-penală şi în actele departamentale. În ceea ce priveşte sarcinile tehnico-

criminalistice situative cuprinse în veriga de jos a sistemului, autorul menţionează depistarea,

desprinderea şi fixarea informaţiei cu semnificaţie criminalistică, sistematizînd aceste sarcini după

varietăţile de infracţiuni şi urmele specifice lor, precum şi după formele de utilizare a cunoştinţelor

de specialitate. Aici autorul clasifică aceste sarcini după subiecţii realizării lor, după temeiul juridic

şi organizatoric şi, în special, după genurile de urme şi particularităţile obiectelor purtătoare de

urme.

Analizînd noţiunea de eficacitate cu referinţă la asistenţa tehnico-criminalistică a

descoperirii şi cercetării infracţiunilor, în paragraful al treilea – Analiza eficacităţii sistemului de

asistenţă tehnico-criminalistică al MAI al Republicii Moldova, autorul ajunge la concluzia că

eficacitatea este gradul de pregătire potenţială a sistemului pentru realizarea sarcinilor legate de

descoperirea infracţiunilor. Aceasta este starea ei internă şi caracterizează, mai curînd, nivelul

superior (administrativ-organizatoric) al sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică.

Rezultativitatea (randamentul) este, însă, exprimarea în exterior a eficacităţii şi se manifestă ca

urmare a activităţii practice a subiecţilor nivelului funcţional-executiv (specialiştii, experţii judiciari

etc.). Pornind de la aceste teze generale şi, luînd în consideraţie caracterul polivalent al sistemului

de asistenţă tehnico-criminalistică, autorul lărgeşte şi concretizează criteriile de apreciere a

rezultatelor muncii de asistenţă tehnico-criminalistică. În lucrare este argumentată necesitatea şi

metodica aprecierii sub această optică a muncii serviciului de expertiză judiciară şi criminalistică al

MAI prin prisma scopului final al procedurii penale - descoperirea infracţiunii prin mijloace

tehnico-criminaistice, identificarea autorilor după urmele ridicate de către specialiştii criminalişti de

la faţa locului. Aceasta va permite mai clar să se observe cum influenţează serviciul criminalistic în

fapt asupra procesului de descoperire şi cercetare al infracţiunilor.

Capitolul II, „Perspectivele privind dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului de asistenţă tehnico-

criminalistică în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor”, cuprinde 4 paragrafe în care este

abordată problematica activităţii organizatorice în vederea perfecţionării sistemului de asistenţă

tehnico-criminalistică, reglementarea procesuală a activităţilor ce ţin de această problemă,

pregătirea iniţială şi formarea continuă a subiecţilor asistenţei tehnico-criminalistice, precum şi

ansamblul de probleme existente în subramura înregistrării criminalistice ca şi componentă

informaţională a sistemului în cauză.

Page 13: Vitalie Colodrovschi Abstract

13

În paragraful întîi – Activitatea organizatorică privnd perfecţionarea sistemului de asistenţă

tehnico-criminalistică în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, organizarea asistenţei tehnico-

criminalistice este definită ca o “totalitate de legături şi calităţi interne în cadrul cărora funcţionează

sistemul”.

Analizînd structura organizatorică a serviciului de expertiză şi criminalistică al MAI, este

argumentată propunerea de a modifica esenţial Regulamentul acestor subdiviziuni prin prisma noii

legislaţii procesuale a Republicii Moldova, inclusiv denumrea lor din „subdiviziuni de expertize şi

examinări criminalistice” în „subdiviziuni de expertiză şi criminalistcă”. Autorul consideră acest

serviciu drept veriga principală în actualul sistem de asistenţă tehnico-criminalistică, întrucît

specialiştii criminalişti ai MAI sînt responsabili de rezultativitatea cercetărilor la faţa locului,

precum şi de randamentul expertizei probelor ridicate din scena infracţiunii. Activitatea de cercetare

a locului faptei reclamă de la specialistul-criminalist cunoştinţe universale, deprinderi nu numai de a

detecta şi ridica urmele infracţiunii, dar şi priceperi de a le analiza în ansamblul şi conexiunea lor.

Specificul acestei activităţi presupune la subiecţii respectivi prezenţa unor calităţi psihologice şi

personale deosebite. Cumularea funcţiilor de specialişti-criminalişti şi de experţi existentă la ora

actuală în cadrul MAI al RM, are mai multe cusururi decît calităţi, devenind necesară separarea

organizatorică a acestora.

Se propune a crea, în primă etapă, subdiviziuni interraionale de expertiză judiciară

(separate în organele afacerilor interne), avînd ca scop principal efectuarea în exclusivitate doar a

expertizelor judiciare şi subdiviziuni tehnico-ştiinţifice de specialişti criminalişti, cărora să le revină

funcţia de a efectua constatări tehnico-ştiinţifice, participarea la acţiuni de urmărire penală şi

activităţi operative de investigaţie, administrarea evidenţelor criminalistice.

În a doua etapă, după crearea mecanismului respectiv, institutul de expertiză judiciară să

fie scos de sub auspiciile Ministerului Afacerilor Interne, subordonîndu-l Ministerului Justiţiei,

specialiştilor MAI revenindu-le funcţia de asistenţă tehnico-criminalistică a actelor de urmărire

penală, efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice, participarea la acţiuni operative de investigaţie,

precum şi administrarea evidenţelor criminalistice. Astfel, se creează condiţii pentru a se respecta,

într-o măsură oarecare, principiul independenţei expertului, asigurarea reală de sporire a

profesionalismului ambilor subiecţi ai asistenţei tehnico-criminalistice, în baza specializării înguste

a acestora, ceea ce va reduce simţitor volumul de sarcini, va spori şi responsabilitatea lor pentru

munca depusă.

Într-o perspectivă mai îndepărtată, nu se exclude realizarea unei idei mai radicale – de

instituire a unui Serviciu statal unic de expertiză judiciară, care ar cuprinde toate unităţile de

expertiză, inclusiv medico-legală, dispersate în cadrul diverselor ministere, departamente, etc.

Page 14: Vitalie Colodrovschi Abstract

14

Realizarea acestui concept ar permite formarea unei structuri statale independente de

interesele corporative şi departamentale, o mai eficientă utilizare a mijloacelor bugetare pentru

crearea unei baze tehnico-materiale unice, precum şi o politică unitară privind asistenţa tehnico-

ştiinţifică a activităţii procesuale a organelor de drept.

Ca balanţă a monopolismului acestui sistem statal de expertiză, va putea să se manifeste

Institutul de expertiză independentă, care astăzi este doar la început de cale şi care va trebui

dezvoltat şi susţinut în aspect jurdic şi metodic. Concurenţa dintre aceste sisteme va asigura, cu

certitudine, calitatea şi eficacitatea expertizelor judiciare.

Autorul consideră că reuşita implementării primei etape de divizare funcţională a

experţilor şi specialiştilor-criminaişti în cadrul organelor afacerilor interne va depinde în mare parte

de o seamă de factori conceptuali asiguratori pe care îi menţionează în lucrare.

Ţinând cont de independenţa procesuală a expertului, autorul pune la îndoială

modificările operate în Regulamentul Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lîngă

Ministerul Justiţiei, prin care directorului Centrului, conducătorilor de secţii, Consiliului metodico-

ştiinţific al Centrului li se acordă dreptul de a controla calitatea expertizelor, perfectarea rapoartelor

şi de a le remite expertului, pentru a introduce precizările şi modificările necesare. Mai mult decît

atît, prin art. 21 din aceast Regulament, directorului Centrului i se oferă şi dreptul ca, în cazurile

conflictuale, să dispună efectuarea expertizei litigioase unei comisii de experţi.

În acest context, se arumentează ideea de a testa o nouă formă de producere a expertizelor –

din numele persoanei juridice, la început în paralel cu cea actuală - din numele persoanei fizice. Un

astfel de sistem va înlătura contradicţia privind controlul asupa calităţii expertizelor şi independenţa

procesuală a expertului, va simplifica procedura de dispunere şi efectuare a acestora, va permite

folosirea cu mai mare eficienţă a expertizei complexe, va oferi posibilităţi mai mari de

implementare a tehnologiilor de vîrf şi a organizării ştiinţifice a muncii în activitatea practică de

expertiză, va înlătura problema statutului procesual al programatorilor (algoritmiştilor) şi autorilor

de soft-uri.

În paragraful al doilea – Starea actuală şi perspectivele reglementării procesuale ale

componentelor sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică – autorul analizează reglementările

actualului Cod de procedură penală privind utilizarea mijloacelor tehnico-criminalistice,

menţionează unele inadvertenţe care mărturisesc mai curînd imperfecţiunea a însuşi modului de

abordare a problemei. În Codul de procedură penală se încearcă a se enumera limitativ mijloacele

tehnice admisibile în cadrul urmăririi penale. Autorul consideră, că orice tentativă de a formula într-

un sistem de norme o listă a procedeelor şi mijloacelor tehnice ce pot fi prezumtiv aplicate în

urmărirea penală este sortită eşecului. Fiind o replică a ştiinţei şi practicii într-un anumit moment,

Page 15: Vitalie Colodrovschi Abstract

15

această enumerare, luînd în consideraţie faptul că dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii se află mereu în

ascensiune şi nu poate fi oprită, va fixa totdeauna starea zilei de ieri încă din clipa creării acestei

liste. Chiar şi sub aspectul tehnicii legislative este imposibil de inclus în lege un asemenea volum de

mijloace şi procedee ce pot fi aplicate ipotetic sau situaţiile cînd trebuie folosit un aparat sau altul.

În acest context, autorul susţine ideea de a prefigura în legea procesual-penală doar

principiile generale de admisibilitate în procedura penală a metodelor şi mijloacelor tehnico-

ştiinţifice, fără a le concretiza în lege. Această stare de lucruri ar deschide Justiţiei posibilităţi de

preluare a realizărilor de ultimă oră din domeniul ştiinţei şi tehnicii şi de folosire, potrivit

principiilor formulate în scopul soluţionării cauzelor concrete.

În linii mari, aceste principii vor viza necontrazicerea mijloacelor utilizate literei şi

spiritului legii, adică modurile de aplicare vor corespunde legalităţii şi exigenţelor etice ce exclud

ofensa, tratarea inumană sau degradantă a persoanelor. Mai mult, recunoaşterea faptului că un

mijloc ştiinţific poate fi admis în urmărirea penală va fi marcat şi de următoarele considerente:

caracterul inofensiv al acestuia pentru mediu, sănătatea şi viaţa persoanelor ce le folosesc sau

pentru care se aplică; procesul şi rezultatul utilizării va fi posibil de fixat, urmărit şi apreciat

integral de către organul de urmărire; temeinicia şi eficacitatea metodelor şi a mijloacelor utilizate,

validate de organisme ştiinţifice competente.

Autorul consideră că ar fi logic şi mai simplu pentru percepere dacă prescripţiile

legislative, în acest sens, ar fi stipulate într-un singur articol consacrat în mod special acestei

probleme.

Existenţa unui astfel de articol ar înlătura necesitatea de a enumera în repetate rînduri, de

multe ori într-un mod controversat, metodele şi mijloacele tehnice în alte articole ale Codului de

procedură penală.

În teză se argumentează excluderea p.5 al art.89 din Codul de procedură penală, care

prevede că specialistul nu poate lua parte în continuare la proces în calitate de expert dacă a

participat deja în calitate de specialist în cauza dată.

Tot în acest context, pornindu-se de la principiul contradictorialităţii, se propune ca în

dezbaterile judiciare să participe şi un oponent al expertului care a efectuat expertiza discutată în

şedinţă. Aceasta ar deschide posibilităţi instanţei de judecată de apreciere mai obiectivă a raportului

de expertiză, de înlăturare a unor prejudecăţi, dubii şi neîncredere privind necesitatea existenţei

Institului de expertiză independentă. Din această perspectivă, este argumentată necesitatea

modficării art.151 al Codului de procedură penală cu includerea unor elemente care ar facilita

posibilitatea de apreciere a raportului de expertiză de către instanţa de judecată şi organul de

Page 16: Vitalie Colodrovschi Abstract

16

urmărire penală. Acest element ţine de informaţii cu referinţă la metodele de cercetare folosite de

căte expert şi sursa lor emitentă.

Pornind de la principiul contradictorialităţii în ramura expertizei judiciare, în lucrare este

argumenttă necesitatea lărgirii cercului de subiecţi care ar trebui să dispună expertiza judiciară.

În ceea ce priveşte pregătirea cadrelor de experţi şi specialişti-criminalişti, autorul, în

paragraful al treilea – Problema pregătirii iniţiale şi a formării continue a subiecţilor asistenţei

tehnico-criminalistice – menţionează că eficacitatea aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-

criminalistice în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor de către ofiţerii de urmărire penală,

specialiştii-criminalişti, experţii judiciari în mare măsură depinde de nivelul profesional al acestora.

Intervievarea lor, dar şi a absolvenţiolr facultăţilor de drept ai unor Universităţi din ţară, denotă un

nivel scăzut de cunoştinţe şi abilităţi privind aplicarea în activitatea de combatere a criminalităţii a

unor metode şi mijloace crimnalistice, folosirea insuficientă a metodelor interactive de instruire în

soluţionarea sarcinilor tehnico-criminalistice concrete în procesul de pregătire iniţială a

criminaliştilor. Autorul înaintează un rînd de propuneri pentru ameliorarea situaţiei, propuneri ce

ţin de coordonarea Programelor de studii din sistemul de instruire iniţială cu cele ce privesc

formarea continuă a practicienilor criminalişti, pregătirea cadrelor de experţi judiciari pe baze

permanente, armonizarea orelor de studii ale criminalisticii cu alte disciline adiacente - procedura

penală, teoria activităţii operative de investigaţie, tehnica specială, expertiza judiciară ş.a.

În ultimul paragraf al lucrării – Înregistrarea criminalistică drept element informaţional al

sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică şi perspectivele automatizării evidenţelor

criminalistice, autorul îşi concentrează atenţia asupra componentei informaţionale a sistemului de

asistenţă tehnico-criminalistică de descoperire şi cercetare a infracţiunilor.

Acumulînd informaţii importante despre obiectele luate la evidenţă (persoane, evenimente,

lucruri şi obiecte), înregstrarea criminalistică este un sistem informaţional de stocare şi prelucrare a

informaţiei cu relevanţă criminalistică în scopul asistenţei activităţilor de luptă cu criminalitatea.

Analiza celor mai importante evidenţe republicane denotă că organizarea funcţionării

acestora sunt adaptate insuficient la cerinţele contemporane de luptă cu criminalitatea,

rezultativitatea lor rămînînd nesemnificativă.

Această stare de lucruri, în opinia autorului, se explică, pe de o parte, prin complexitatea

creării acestor evidenţe, precum şi prin aceea că sînt insuficiente resursele pentru colectarea şi

prelucrarea masivului de informaţii. De exemplu, evidenţa centrală a urmelor ridicate de la locurile

rămase cu autori necunoscuţi şi fişele dactiloscopice ale persoanelor cu antecedente penale,

conform ordinelor departamentale ale MAI, trebuie să se verifice reciproc, însă de multe ori acest

lucru se face de la caz la caz.

Page 17: Vitalie Colodrovschi Abstract

17

O multitudine de operaţii tehnologice nu este asigurată în privinţa altor genuri de evidenţă.

Logica abordării sistematice presupune că, de exemplu, evidenţa persoanelor puse în cartoteca

alfabetico-dactiloscopică, precum şi cele ce au părăsit locurile de detenţie şi se află în căutare,

prezentînd interes operativ, trebuie să fie conexat cu alte evidenţe criminalistice (spre exemplu, cu

cartoteca urmelor ridicate de la cauzele rămase cu autori necunoscuţi). O parte dintre evidenţele

centralizate sînt limitate neavînd mijloace contemporane de legătură, unele funcţionînd doar ziua,

fiind inaccesibile în timp de noapte cînd se intensifică cazurile de comitere a infracţiunilor.

În lucrare se propune a se conexa pe o bază normativă unică toate evidenţele criminalistice,

operative de informare, operative de căutare, auxiliare de informare.

Perspectivele sporirii eficacităţii înregistrării criminalistice, în opinia doctorandului, sînt

legate de automatizarea acestora. În acest sens, este analizată structura şi eficacitatea sistemului

automatizat de procesare a obiectelor de natură dactiloscopică „Dacto-2000”, implementat în

organele afacerior interne autohtone, dar şi altele de mare efcienţă (NEC, folosit în Japonia,

MORFO – Franţa, AFIS 2000 – PRINTRAK - SUA). Suficientă atenţie în lucrare s-a acordat şi

altor sisteme cu relevanţă criminalistică („IMAGETRAK”, „КОНДОР”, „Арсенал”, „IBIS”, „Drug

Fire”). Perspectivele evidenţelor criminalistice pot fi favorizate şi de crearea unui sistem unic de

înregistrare, de punera la evidenţă a unor noi obiecte cu semnificaţie criminalistică.

III. Concluzii şi recomandări

Rezultatele investigaţiilor efectuate permit a formula următoarele concluzii şi propuneri:

1. Realizările excepţionale ale progresului tehnico-ştiinţific la acest început de mileniu, pe

de o parte, şi complexitatea sporită a sarcinilor de luptă contra criminalităţii contemporane, pe de

altă parte, determină obiectiv necesitatea aplicării unui sistem mai efectiv de asistenţă tehnico-

criminalistică în activitatea profesională de combatere a criminalităţii.

2. Asistenţa tehnico-criminalistică este o activitate organizatorico-funcţională a anumitor

subiecţi ce ţine de formarea şi menţinerea unor condiţii privind pregătirea permanentă a organelor

de drept de a soluţiona sarcini tehnico-criminalistice, precum şi realizarea practică a acestui scop în

cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor.

Privită ca activitate complexă şi multilaterală, asistenţa tenico-criminalistică cuprinde o

serie de elemente componente: – totalitatea de mijloace tehnice propriu-zise şi iniţierea elaborării,

perfecţionării şi adaptării acestora la necesităţile Justiţiei; – iniţierea măsurilor de reglementare

juridico-procesuală a aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice în urmărirea penală;

– pregătirea iniţială şi instruirea continuă a subiecţilor utilizării tehnicii criminalistice (a

specialiştilor-criminalişti, experţilor, ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, lucrătorilor

Page 18: Vitalie Colodrovschi Abstract

18

operativi ş.a.); – organizarea folosirii şi aplicarea nemijlocită a metodelor şi a mijloacelor tehnico-

ştiinţifice în cadrul descoperirii şi cercetării infracţiunilor.

Subiecţii asistenţei tehnico-criminalistice sunt:

- în partea ce ţine de crearea condiţiilor de pregătire permanentă (activitatea

organizatorică şi ştiinţifică) – colaboratorii structurilor respective de conducere, dar şi a

instituţiilor republicane cu funcţii metodice şi de cercetare în domeniul criminalisticii,

expertizei judiciare, a instituţiilor de învăţământ specializat;

- în partea ce priveşte realizarea practică a acestei pregătiri (activitatea tehnologică-

executivă) – specialiştii-criminalişti, ofiţerii de urmărire penală, procurorii, experţii

judiciari.

3. Locul asistenţei tehnico-criminalistice în sistemul ştiinţei, dar şi al cursului de

criminalistică este compartimentul de tehnică criminalistică. Ea prezintă o direcţie relativ

independentă în criminalistica modernă, care se sprijină atât pe realizările criminalisticii ca atare,

cât şi pe informatică, organizarea ştiinţifică a muncii, teoria adoptării deciziilor etc., însă îşi are

obiectul său de studiu şi influenţă, problematica sa – relaţiile juridico-organizatorice în sfera

asistenţei tehnico-criminalistice a descoperirii şi cercetării infracţiunilor.

4. Semnificaţia dublă a sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică a descoperirii

infracţiunilor conduce la concretizarea obiectivelor acestui sistem. La nivel organizaţional-

administrativ, sarcinile principale ţin, mai cu seamă, de organizare şi dirijare, de reglementarea

juridică a aplicării mijloacelor tehnico-ştiinţifice, de formarea iniţială şi perfecţionarea continuă a

subiecţilor mijloacelor criminalistice. Aceste scopuri se concretizează în legislaţia procesual-penală,

în actele departamentale.

Cât priveşte sarcinile tehnico-criminalistice situative cuprinse în veriga de jos a sistemului în

cauză, trebuie menţionate depistarea, desprinderea şi fixarea informaţiei cu semnificaţie

criminalistică, sistematizarea acestor sarcini după varietăţile de infracţiuni şi urmele specifice lor,

precum şi după formele de utilizare a cunoştinţelor de specialitate. Aceste sarcini deţin paricularităţi

după subiecţii realizării lor, după temeiul juridic şi organizatoric şi, mai cu seamă, după genurile de

urme şi specificul obiectelor purtătoare de urme.

5. În lucrare se face distincţie între noţiunile de eficacitate şi rezultativitate a asistenţei

tehnico-criminalistice, concretizându-se şi criteriile de apreciere.

Eficacitatea asistenţei tehnico-criminalistice este gradul de pregătire potenţială a sistemului

pentru realizarea sarcinilor legate de descoperirea şi cercetarea infracţiunilor. Aceasta este starea ei

internă şi caracterizează, mai curând, nivelul superior (administrativ-organizatoric) al sistemului de

asistenţă tehnico-criminalistică. Rezultativitatea, însă, este exprimarea în exterior a eficacităţii şi se

Page 19: Vitalie Colodrovschi Abstract

19

manifestă în urma activităţii practice a subiecţilor nivelului funcţional – executiv (specialiştii,

experţii judiciari, etc.). Pornind de la aceste teze generale şi luând în consideraţie caracterul

polivalent al sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică, autorul lărgeşte şi concretizează criteriile

de apreciere a rezultativităţii muncii de asistenţă tehnico-criminalistică.

Se propune a se lua în consideraţie nu numai criteriile cantitative ce caracterizează unele

direcţii de muncă tehnico-criminalistică (numărul de participări în echipele de cercetare a locului

faptei, numărul de cercetări în cadrul cărora s-au ridicat probe materiale, numărul de expertize şi

constatări efectuate), dar şi calitatea acestei munci tehnico-criminalistice. În lucrare se

argumentează necesitatea aprecierii rezultativităţii asistenţei tehnico-criminalsitice, a cercetării

locului faptei, în special, după probele ce au contribuit efectiv la identificarea făptuitorilor prin

prisma scopului final – descoperirea infracţiunilor prin mijloace tehnco-criminalistice. La fel, se

propune a se lua în consideraţie dacă în actele procesuale, mai cu seamă în sentinţă, este sau nu

menţionată contribuţia metodelor sau mijloacelor criminalistice aplicate.

6. Analiza muncii specialiştilor – criminalişti la faţa locului a demonstrat nivelul redus al

rezultativităţii asistenţei tehnico-criminalistice: o urmă a făptaşului s-a ridicat în medie de la fiecare

a cincea participare la cercetarea locului faptei din totalul celor studiate şi numai în 5,5% de sentinţe

ale instanţelor de judecată acestea şi-au găsit reflectare în calitate de probe. Cauza principală a

acestei stări de lucru o constituie imperfecţiunea organizării, reglementării procesuale a sistemului

de asistenţă tehnico-criminalistică, pregătirea profesională slabă şi dotarea insuficientă a subiecţilor

acesteia.

7. Structura organizatorică a serviciului de expertiză judiciară şi criminalistică al MAI al

RM – principala verigă a sistemului de asistenţă tehnico-eriminalistică, obligaţiunile colaboratorilor

acestuia sunt orientate în principal la efectuarea expertizelor. Specializarea îngustă a lor nu le

permite să-şi îndeplinească adecvat rigorilor actuale multitudinea de sarcini ce le revin privind

asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţuinilor. Activînd în cadrul unui

organ cu funcţii de urmărire penală se compromite principiul independenţei expertului. Rezultatele

cercetărilor efectuate permit a înainta propunerea de delimitare a funcţiilor experţilor judiciari de

obligaţiunile specialiştilor-criminalişti în cadrul organelor afacerilor interne, cu crearea în prima

etapă a unităţilor interraionale de expertiză judiciară (separate, în cadrul acestor organe) şi a

subdiviziunilor tehnico-ştiinţifice cu funcţia de efectuare a constatărilor tehnico-ştiinţifice de teren,

participarea în actele de urmărire penală, în învestigaţiile operative, administrarea evidenţelor

criminalistice. Mai apoi, în a doua etapă, după crearea mecanismului respectiv, expertiza ca institut

să fie scoasă din organele MAI al RM, aşa cum prevede Conceptul Reformei Judiciare şi de Drept

în RM, şi plasată sub autoritatea Ministerului Justiţiei al RM.

Page 20: Vitalie Colodrovschi Abstract

20

Într-o perspectivă mai îndepărtată, nu se exclude realizarea unei idei mai radicale – de

instituire a unui Serviciu statal unic de expertiză judiciară, care ar cuprinde toate unităţile de

expertiză, inclusiv medico-legală, dispersate în cadrul diverselor ministere, departamente, etc.

Realizarea acestui concept ar permite formarea unei structuri statale independente de

interesele corporative şi departamentale, o mai eficientă utilizare a mijloacelor bugetare pentru

crearea unei baze tehnico-materiale unice, precum şi o politică unitară privind asistenţa tehnico-

ştiinţifică a activităţii procesuale a organelor de drept.

Ca balanţă a monopolismului acestui sistem statal de expertiză se va manifesta institutul

de expertiză independntă, care trebuie dezvoltat şi susţinut în aspect jurdic şi metodic. Concurenţa

dintre aceste sisteme va asigura calitatea şi eficacitatea expertizelor judiciare.

8. Reuşita implementării concepţiei de divizare funcţională a experţilor şi specialiştilor-

criminaişti în cadrul organelor afacerilor interne va depinde în mare parte de următoarele teze

conceptuale asiguratorii:

– specialstul-criminalist al organelor MAI, mai cu seamă în comisariatele teritoriale,

trebuie să devină principalul promotor şi tehnolog care organizează implementarea noilor tehnologii

de aplicare a mijloacelor tehnico-ştiinţifice în activitatea de descoperire şi cercetare a infracţiunilor;

– avînd în vedere însemnătatea enormă a muncii criminalistlui la faţa locului, pentru

activitatea de specialist-criminalist trebuie selectaţi şi numiţi în această fincţie doar experţi cu

vechime şi experienţă nu mai mică de doi-trei ani, atestaţi în efectuarea tuturor expertizelor

criminalistice tradiţionale, competenţi în mecanismul comiterii infracţiunilor şi în procesele fizice şi

biologice ale obiectelor nimerite în orbita infracţiunii;

– specialistul-criminalist trebuie să deţină un nivel superior de pregătire în bazele

expertizelor criminalistice tradiţionale şi deprinderi de depistare, fixare şi ridicare a materialelor de

probă ce se trimit în laboratoarele criminalistice. În aceste scopuri este necesar a i se asigura un

nivel înalt atât în formarea iniţială, cât şi în perfecţionarea continuă într-o instituţie de învţămînt

specializat din ţară sau străinătate;

– este necesar a promova cointeresarea specialistului-criminalist în rezultatele muncii sale

în cadrul cercetării la faţa locului, inclusiv prin acordarea de salarii mai mari, comparativ cu experţii

ce se ocupă numai de efectuarea expertizelor, dar şi încurajarea lor permanentă pentru ridicarea

urmelor „reale”, după care au fost identifcaţi autorii infracţiunii. Tot în aceste scopuri trebuie aplicat

un sistem de indici ai radamentului şi calităţii muncii specialistului, un „rating”, top al specialiştilor-

criminalişti, concursuri profesionale republicane larg mediatizate etc.;

– a asigura specialiştii-criminalişti cu cele mai noi metode şi mijloace de depistare, fixare

şi ridicare a urmelor şi altor obiecte din scena infracţiunii, inclusiv cu sisteme de căutare şi

Page 21: Vitalie Colodrovschi Abstract

21

informaţie automatizată de utilitate generală şi specializată (de exemplu, plasate în salonul

laboratorului criminalistic mobil);

– a efectua rotaţia specialiştilor şi exerţilor peste fiecare doi ani, urmărind un dublu scop:

1.Specialistul trebuie să-şi restabilească abilităţile de efectuare a expertizelor; 2. Expertul trebuie să-

şi reînoiască deprinderile de cercetare a locului faptei şi de participare în alte acţiuni de urmărire

penală;

În plan oganizatoric, în lucrare se argumentează şi alte propuneri:

– a modifica denumirea actuală a serviciului criminalistic al MAI al RM din „Subdiviziuni

de expertize şi examinări criminalistice” în “Serviciu de Expertiză şi Criminalistică al MAI al

RM”, actualizănd şi racordănd Regulamentul acestuia la cerinţele noului Cod de procedură penală şi

practica încetăţenită;

– a crea în cadrul Direcţiei Tehnico-criminalistice a MAI al RM un laborator ştiinţific cu

principalul obiectiv de elaborare şi implementare a metodelor şi mjloacelor tehnico-ştiinţifice de

teren în activitatea de urmărire penală;

– a opera modificări în activitatea Centrului Naţional de Expertize Judiciare, formulându-i

şi sarcina de cercetare ştiinţifică în ramura expertizei judiciare, ridicându-i statutul la nivel de

Institut;

– a testa o nouă formă de producere a expertizelor efectuate în sistemul unităţilor statale –

din numele persoanei juridice, la început în paralel cu forma actuală (din numele persoanei fizice);

– a modifica art.9 al Legii Cu privire la expertiza judiciară, în care sunt formulate mai întâi

drepturile expertului, iar apoi obligaţiile lui. Se argumentează necesitatea de a formula mai întăi

obligaţiile expertului, mai apoi drepturile acestuia, deoarece statutul expertului este subordonat

scopurilor procesului judiciar. Expertul nu are interese juridice în cauză, participarea lui la proces

nu este determinată de oarecare drepturi, ci de obligaţia principală – formularea concluziilor

obiective la întrebările puse de instanţa de judecată.

9. A reglementa procesual într-un articol separat al Codului de procedură penală principiile

de utilizare a metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice în activitatea de urmărire penală, fără a

concretiza aceste metode şi mijloace, în ce acţiuni de urmărire acestea pot fi sau trebuie folosite. O

astfel de normă ar putea fi întitulată: “Aplicarea metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice în

urmărirea penală” cu următorul conţinut:

(1) În cursul efectuării actelor de urmărire penală pentru depistarea, fixarea şi ridicarea

urmelor, a altor mijloace de probă, precum şi în scopul stabilirii legăturii acestora cu evenimentul

infracţional, pot fi utilizate mijloace tehnice de fotografiere, înregistrare audio-video, tehnică de

calcul, utilaje de detectare, reactivi chimici, se pot întocmi schiţe, se pot face mulaje şi copii de pe

Page 22: Vitalie Colodrovschi Abstract

22

urme. Utilizarea mijloacelor tehnice, validate ştiinţific, se admite doar în cazul în care acestea sunt

inofensive pentru mediu, sănătatea şi viaţa persoanelor.

(2) Înainte de a aplica mijloacele tehnice, participanţii la actul de urmărire penală se

înştiinţează despre acest fapt, iar în încheierea acţiunilor efectuate li se demonstrează efectele

aplicării acestor mijloace.

(3) Faptul folosirii mijloacelor tehnice se consemnează în procesul-verbal al actului de

urmărire, menţionându-se tipul, parametrii tehnici ai acestora, scopul, locul şi condiţiile aplicării,

precum şi rezultatele obţinute.

Existenţa unui astfel de articol ar înlătura necesitatea de a enumera în repetate rânduri, de

multe ori într-un mod controversat, metodele şi mijloacele tehnice în alte articole ale Codului de

procedură penală.

10. A anula alin.5 al art.89 al Codului de procedură penală, care limitează dreptul expertului

de a efectua expertiza dacă el a luat parte pe această cauză în calitate de specialist.

11. Pornind de la principiul contradictorialităţii, care presupune totdeauna o competiţie

destul de dură dintre părţi cu efecte benefice pentru aflarea adevărului în cauzele cercetate, este

necesar ca în dezbaterile judiciare, odată cu dezvoltarea instituţiilor de expertiză independentă, să

participe şi un oponent al expertului, care a efectuat expertiza prezentată în şedinţă. Numai aşa ar fi

posibil ca instanţa de judecată să poată aprecia cu o mai bună cunoaştere raportul de expertiză.

Tot în acest context, în scopul facilitării aprecierii raportului de expertiză de către organul

de urmărire penală şi instanţa de judecată, se propune a suplimenta alin. 2 al art.151 cu informaţii

privind metodele de cercetare folosite de căte expert şi sursa lor emitentă în următoarea redacţie:

“În raportul expertului trebuie să fie indicate când, unde şi de către cine se efectuează expertiza

(numele şi prenumele, studiile, specialitatea, vechimea în muncă ca specialist, titlul şi gradul

ştiinţific, funcţia actuală), că expertul a luat cunoştinţă despre răspunderea penală pentru

prezentarea cu bună ştiinţă a concluziilor false, cine a asistat la efectuarea expertizei, ce materiale a

utilizat expertul, ce investigaţii a efectuat, ce metode au fost aplicate şi dacă acestea sunt

fundamentate ştiinţific (când, unde şi cine le-a elaborat, când, unde şi cine le-a recomandat pentru

implementare, precum şi sursele bibliografice în care au fost publicate), ce întrebări au fost

formulate în faţa expertului şi răspunsurile motivate ale acestuia” (în continuare – după text).

12.Principiul contradictorialităţii în ramura expertizei judiciare presupune necesitatea lărgirii

cercului de subiecţi care ar trebui să dispună expertiza judiciară. În acest sens, trebuie abilitat

apărătorul cu dreptul de a ordona din propria iniţiativă sau la dorinţa învinuitului expertiza primară,

dispunând-o expertului ales de către apărător împreună cu clientul său. Mai mult, apărătorul, la fel

ca şi organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, trebuie să poată dispune şi expertiza

Page 23: Vitalie Colodrovschi Abstract

23

repetată sau suplimentară în toate cazurile, inclusiv când prima expertiză a fost numită de către

organul de urmărire penală.

13. Eficacitatea aplicării metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice în descoperirea şi

cercetarea infracţiunilor de către ofiţerii de urmărire penală, specialiştii-criminalişti, experţii

judiciari în mare măsură depinde de nivelul de pregătire profesională al acestora. Intervievarea lor,

dar şi a absolvenţiolr facultăţilor de drept a unui rând de Universităţi din ţară, denotă un nivel scăzut

de cunoştinţe şi abilităţi de a aplica în activitatea de combatere a criminalităţii a unor metode şi

mijloace criminalistice, lipsa continuităţii de perfecţionare a cadrelor practice, folosirea insuficientă

în procesul de pregătire iniţială a criminaliştilor a metodelor interactive de instruire în soluţionarea

sarcinilor tehnico-criminalistice concrete. Se propune:

– A coordona Programele de studii din sistemul de învăţământ al Academiei MAI „Ştefan

cel Mare” cu alte niveluri, inclusiv cu sistemul de formare continuă în cadrul pregătirii

speciale a cadrelor practice de experţi şi specialişti-criminalişti, asigurându-se principiul

acumulării progresive a cunoştinţelor.

– Cât priveşte pregătirea cadrelor de experţi judiciari, luând în considerare educarea lor într-

un spirit realmente independent, se propune a-i pregăti în instituţii civile de învăţământ,

adică în universităţi (spre exemplu, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova sau

Univeristatea de Stat din Moldova). Această idee ar fi posibil de realizat cu specializarea

unui grup de masteranzi de la facultăţile de drept în această ramură, după includerea în

nomenclatorul de stat al specialităţilor şi specializării de „expert-judiciar”. Realizarea

acestei idei ar soluţiona şi problema pregătirii specialiştilor pe baze permanente pentru toate

unităţile de expertiză din Moldova şi a experţilor-fizicieni, chimişti, biologi, care, de

asemenea, nu sunt pregătiţi nicăieri în mod special. În acest caz ar dispărea şi cheltuielile

bugetare necesare pregătirii acestor specialişti. Studiile în mare parte se vor desfăşura în

formă de aplicaţii practice, jocuri pe roluri, analiza experizelor practice, a erorilor comise

ş.a.

– A armoniza orele de studii, volumul cunoştinţelor ce ţin de problematica aplicării

metodelor şi mijloacelor tehnico-criminalistice cu disciplinele adiacente criminalisticii –

procedura penală, teoria activităţii operative de investigaţie, tehnica specială, expertiza

judiciară ş.a. Nu se exclude posibilitatea creării unui curs special sintetizat ce ţine de

problematica asistenţei tehnico-criminalistice şi a metodicii de descoperire şi cercetare a

infracţiunilor în ansamblu - “Metodica descoperirii şi a cercetării infracţiunilor”. Realizarea

acestei idei ar înlătura dublarea nejustificată a temelor în procesul de studii. În acest curs ar

Page 24: Vitalie Colodrovschi Abstract

24

putea fi incluse toate realizările actuale ale ştiinţei şi tehnicii, inclusiv din medicina legală,

psihiatria judiciară, informatică etc.

14. Înregistrarea criminalistică, acumulând informaţii importante despre obiectele luate la

evidenţă (persoane, evenimente, lucruri şi obiecte), prezintă un sistem informaţional de stocare şi

prelucrare a informaţiei cu relevanţă criminalistică în scopul asistenţei activităţilor de luptă cu

criminalitatea.

Analiza celor mai importante evidenţe republicane denotă că organizarea funcţionării

acestora sunt adaptate insuficient la cerinţele contemporane de luptă cu criminalitatea,

rezultativitatea lor rămânând nesemnificativă. Se propune a se conexa pe o bază normativă unică

toate evidenţele criminalistice, operative de informare, operative de căutare, auxiliare de informare.

Perspectivele sporirii eficacităţii înregistrării criminalistice sunt legate, pe lângă

automatizarea lor, crearea unui sistem unic de înregistrare, etc. şi de punera la evidenţă a unor noi

obiecte cu semnificaţie criminalistică. Se are în vedere exploatarea urmelor de miros (odorologia

judiciară), a urmelor fonoscopice (vocalografia criminalistică), a urmelor genetice (ADN-

dactiloscopia), etc., crearea unui sistem informaţional unificat despre infractor cu posibilităţi de

identificare nu numai după amprentele dactiloscopice sau după portretul-robot, alte evidenţe

tradiţionale, dar şi după voce şi vorbire, după mirosul lui individual, după scris, după resturile

genetice, etc. va permite să obţinem informaţie integrală despre făptuitor chiar şi după un element al

acestui sistem depistat la faţa locului. Credem că aceste direcţii noi în criminalistica modernă vor fi

înlesnite de tehnologiile biometrice ce se implementează astăzi în statele economic dezvoltate, care

pătrund uşor şi în spaţiul ţării noastre.

Tezele principale ale lucrării sînt reflectate în următoarele publicaţii:

1. Colodrovschi V. Asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţiunilor:

noţiune, obiect, conţinut. // Simposia professorum, seria Drept. Materialele Sesiunii ştiinţifice

din 4-5 mai 2001, – Chişinău, ULIM, p.56-59.

2. Colodrovschi V. Organizarea cercetării locului faptei: noţiune, conţinut. // Symposia

Professorum, seria Drept. Materialele sesinii ştiinţifice din 26-27 aprilie 2002, – Chişinău,

ULIM, p. 214-219.

3. Golubenco Gh., Colodrovschi V. Consideraţii privind noţiunea şi caracterul cunoştineţlor ce fac

obiectul de studiu al tehnicii criminalistice // Symposia Professorum, seria Drept. Materialele

sesiunii ştiinţifice din 26-27 aprilie 2002, – Chişinu, ULIM, p.101-107.

4. Golubenco Gh., Colodrovsci V. Aprecierea raportului de expertiză în cadrul instruirii

specializate // Perfecţionarea continuă a cadrelor din organele afacerilor interne şi optimizarea

Page 25: Vitalie Colodrovschi Abstract

25

procesului de instruire profesională. Materialele conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale,

20-21 decembrie 2002, – Chişinău, Ştiinţa, 2003, p.186-189.

5. Golubenco Gh., Colodrovschi V. Asistenţa tehnico-criminalistică a descoperirii şi cercetării

infracţiunilor: esenţa şi specificul sarcinilor tehnologice situative // Legea şi viaţa, nr.5, –

Chişinău, 2003, p. 29-35.

6. Golubenco Gh., Colodrovschi V. Reflecţii asupra obiectivelor activităţii de asistenţă tehnico-

criminalistică a descoperirii şi cercetării infracţiunilor // Analele ştiinţifice ale ULIM, seria

Drept, vol. 4, – Chişinău, 2003, p. 31-40.

7. Colodrovschi V., Golubenco Gh. Eficacitatea sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică:

noţiune, conţinut, importanţă // Symposia Professorum, seria Drept. – Chişinu, ULIM, 2004, p.

65-67.

8. Colodrovschi V. Pregătirea iniţială şi formarea continuă a subiecţiolor asistenţei tehnico-

criminalistice // Analele ştiinţifice ale ULIM, seria Drept, vol.5. – Chişinău, ULIM, 2004,

p.164-166.

9. Colodrovschi V. Analiza eficacităţii sistemului de asistenţă tehnico-criminalistică şi rolul

serviciului de expertiză judiciară şi criminalistică al MAI al RM în această activitate //

Criminalistica la începutul mileniului trei: constatări, tendinţe, perspective. Materialele

Simpozionului criminalistic internaţional. Chişinău, 24-25 septembrie 2004, – Chişinău, Î.I.

„Angela Levinţa”, 2005, p. 323-337.

10. Colodrovschi V. Consideraţii privind drepturile părţilor în proces în cadrul dispunerii şi

efectuării expertizei judiciare // Avocatul poporului. – Chişinău, 2008, nr.7, p.12-14.

CUVINTELE – CHEIE ALE TEZEI: asistenţă tehnico-criminalistică, descoperirea şi cercetarea

infracţiunilor, mijloace tehnico-criminalistice, specialist, expertiză, constatare tehnico-ştiinţifică,

cunoştinţe de specialitate, tehnică criminalistică, urmărirea penală, urmă, evidenţe criminalistice,

sisteme automatizate de căutare şi identificare a persoanelor.

SUMMARY

For the doctor degree on the top theme “Technical-criminalistical assistance of crime revealing and investigation: realities and perspectives”, carried out by Colodrovschi V. Doctoral dissertation is an authentic manuscript at the speciality 12.00.08. criminal law ( criminal-

processual law, criminalistics, judicial expertise). State University of Moldova, Faculty of Law, Chisinau, 2008

The technico-criminalistical means and methods play an important role in the system of

measures of crime prevention. Their application contributes effectively to the revealing and

Page 26: Vitalie Colodrovschi Abstract

26

withdrawing of traces of the crime and the criminal as well as the obtaining of important

information necessary to identify and prove the guilt of the perpetrator.

The problem of application of technico-criminalistical methods in uncovering and

investigating crimes represents a subject of continuous discussion in the criminalistical literature in

our country and abroad. In these publications there are suggestions regarding the necessity of a

complex, systemic research of the problem in methodological, juridical and organizational aspects.

According to the concept of the author of the present work this is a system of technico-

criminalistical assistance of crime uncovering and investigation.

The technico-criminalistical assistance is an organizational and functional activity related to

the formation and preservation of certain conditions regarding the permanent training of specialists

as well as the practical realization of this training during the investigation of concrete crimes.

The main elements of this activity include: improvement of the legislative and normative basis

of application of technico-criminalistical means and methods; improvement of the organizational

structure of the subdivisions that carry out criminalistical and judicial expertise in our country;

creation and continuous perfection of the initial and subsequent professional training of criminal

investigation officers, criminalsts and other subjects of technico-criminalistical assistance;

improvement of the system of technico-material provision of the subjects of technico-criminalistical

assistance with the necessary equipment, modernization of the existent as well as the elaboration of

new methods and means in accordance with the actual conditions of crime prevention.

The author proposes to delimitate the functions of judicial experts from the obligations of the

criminalists within the framework of the internal affairs bodies that are now combined. On this basis

to create separate interregional expertise laboratories and technico-scientific subdivisions with the

exclusive function of technico-scientific investigation at the crime scene, participation in the

activity of criminal and operational investigation. Then in a more distant perspective, after the

creation of an appropriate mechanism, the expertise as an institute should be withdrawn out of the

framework of the Ministry o Internal Affairs of the Republic of Moldova – an organ with criminal

investigation functions.

In connection with this, the author brings arguments to sustain other suggestions: to regulate

in a separate article in the criminal procedure code the principles of application of technico-

scientific methods and measures in the activity of criminal investigation; to abrogate

unconditionally point 5 of article 89 of the criminal procedure code that limits the right of the expert

to carry out the expertise if he participated in the same case as a specialist; to modify point 2 of

article 151 of the criminal procedure code and so on.

Page 27: Vitalie Colodrovschi Abstract

27

The measures of improvement of the system of technico-criminalistical assistance of crime

uncovering and investigation put forward by the author have a complex character and aim at giving

the system an increased mobility and dynamism in order to use with maximum efficiency the

potential of technico-criminalistical measures in the professional activity of crime prevention at

present.

KEY-WORDS OF THE THESIS: technical-criminalistical assistence, crime revealing and

examination, technical-criminalistical means, specialist, expertise, technical-scientifical report,

speciality knowledge, criminalistical technique, criminal investigation, trace, criminalistical

registration, automatic systems of search and identification of people.

РЕЗЮМЕ

к докторской диссертации по теме «Технико-криминалистическое обеспечение раскрытия и расследования преступлений: реальности и перспективы»

автор Колодровский Виталий Диссертация в виде рукописи по специальности 12.00.08. Уголовное право (уголовно-

процессуальное право, криминалистика, судебная экспертиза). Государственный Университет Молдовы, Факультет Права, Кишинев, 2008

В системе мер борьбы с преступностъю важную роль играют технико-

криминалистические средства и методы. Их использование способствует эффективному

выявлению и изъятию следов преступления и преступника, позволяют получить важную

информацию для поиска и доказывания вины злоумышленников.

Проблема использования методов и средств криминалистической техники в раскрытии

и расследовании преступлений является предметом постоянного обсуждения в

криминалистической литературе в нашей стране и за рубежом. В этих публикациях,

относительно данной проблемы, формулируются предложения рассматривать все аспекты

системно, в комплксе методологических, юридических, организационных вопросов – в

понимании автора – системы технико-криминалистического обеспечения раскрытия и

расследования преступлений.

Такая система представляет собой организационно-функциональная деятельность

отдельных субъектов по созданию и поддержанию условий постоянной готовности

правовых органов для решения технико-криминалистических задач, а также практическая

реализация этой готовности при расследовании преступлений.

Главные элементы этой деятельности включают: совершенствование нормативно-

законодательной базы применения технико-криминалистических средств;

совершенствование организационной структуры экспертно-криминалистических

Page 28: Vitalie Colodrovschi Abstract

28

подразделений республики; инициирование и постоянное улучшение первоначальной и

последующей професиональной подготовки офицеров по уголовному преследованию,

специалистов-криминалистов и других субъектов технико-криминалистического

обеспечения раскрытия и расследования преступлений; улучшение системы материально-

технического снабжения субъектов технико-криминалистического обеспечения необходимой

аппаратурой и материалами, модернизация имеющихся и разработка новых методов и

средств соответственно условиям борьбы с преступностъю.

В работе предлагается отделить функционально деятельность судебных экспертов от

обязанностей специалистов-криминалистов, которые на сегодняшний день совмещены. На

этой базе, в рамках органов внутренних дел, сформировать межрайонные экспертные

лаборатории, а также технико-криминалистические подразделения для участия в действиях

по уголовному преследованию, в оперативно-розыскных мероприятиях, по выполнению

научно-технических заключений. Далее, в более далекой перспективе, после создания

соответствующего механизма, экспертиза как институт вывести за рамки МВД РМ,

являющегося органом с функциями уголовного преследования.

В контексте вышеотмеченного, аргументируются и другие предложения:

регламентировать в отдельной статье УПК РМ принципы использования научно-

технических средств и методов в деятельности по уголовному преследованию; отменить п.5

ст.89 УПК РМ, который ограничивает прaво эксперта проводить экспертизу если он

участвовал по этому делу в качестве специалиста; предлагается другая редакция ст.151 УПК

РМ и др.

Меры по совершенствованию системы технико-криминалистического обеспечения

раскрытия и расследования преступлений предложенных автором носят комплексный

характер, они направлены на придании системы повышенной мобильности и динамизма в

целях реализации с наибольшей эффективностью потенциальных возможностей технико –

криминалистических средств в борьбе с преступностью на современном этапе.

КЛЮЧЕВЫЕ СЛОВА: технико-криминалистическое обеспечение, раскрытие и

расследование преступлений, технико-криминалистические средства, специалист,

экспертиза, научно-техническое заключение, криминалистическая техника, уголовное

преследование, след, криминалистические учеты, автоматизированные поисковые и

идентификационные системы лиц.