Sergiu Brinza Abstract

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris C.Z.U.: 343.3/.7

BRÎNZĂ Sergiu

OBIECTUL INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI

Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (drept penal)

AUTOREFERAT

al tezei de doctor habilitat în drept

Chişinău 2005

2

Teza a fost elaborată la Catedra Drept Penal şi Criminologie a Universităţii de Stat din Moldova

Consultant ştiinţific: BULAI Constantin, doctor în drept, profesor

Referenţi oficiali:

NISTOREANU Gheorghe, doctor în drept, profesor, Academia de Poliţie “Al.I. Cuza”, România

TOADER Tudorel, doctor în drept, profesor, Universitatea “Al.I. Cuza”, Iaşi, România

ANTONIU George, doctor în drept, profesor, Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române

Susţinerea va avea loc la „____”_____________200___, ora _____ în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D30/3412.00.08-10 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova şi al Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (MD 2009, mun.Chişinău, str. A.Mateevici, 60).

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Centrală a Universităţii de Stat din Moldova (mun.Chişinău, str. A.Mateevici, 60) şi la Biblioteca Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (mun.Chişinău, str. V.Pârcălab, 52).

Autoreferatul a fost expediat la __________________ 2005.

Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat Dolea Igor,

dr. în drept, conf. univ.

Consultant ştiinţific, Bulai Constantin, dr. în drept, profesor

Autor Brînză Sergiu

3

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia Necesitatea existenţei şi perfecţionării continue a ramurii dreptului

penal este motivată de nevoia imperioasă de apărare eficientă a valorilor primordiale ale societăţii. Fiinţarea şi dezvoltarea agregatului social ar fi de neconceput în lipsa asigurării unui climat în care sistemul de valori, pe care se întemeiază societatea, să fie pus la adăpost împotriva celor mai grave pericole.

Astăzi în Republica Moldova are loc o prefacere a tuturor valorilor. Un nou spirit obiectiv, un nou mod de a gândi şi de a fi, de a valoriza şi de a crea, o nouă sensibilitate sunt pe cale de a se institui. În general, două condiţii majore trebuie îndeplinite pentru ca reflecţia despre valori să devină prioritară: libertatea gândirii şi zguduirea sistemului existent de valori printr-un eveniment de mari proporţii, precum instaurarea democraţiei în Europa Centrală şi cea de Est. În societatea moldovenească, la fel ca în societatea românească, rusă, maghiară, bulgară etc., sistemul de valori se află într-un proces de restructurare radicală. În această reconstituire a sis-temului de valori locul principal este rezervat valorilor democratice şi umaniste. Iată de ce, în cadrul noii societăţi posttotalitare, persoana devine realmente, şi nu declarativ, valoarea socială supremă, care trebuie ocro-tită cu ajutorul tuturor mijloacelor juridice, dar în primul rând – pe calea aplicării mijloacelor dreptului penal.

Însă, apărarea penală a persoanei nu-şi poate produce efectul scontat, decât în strânsă legătură cu proteguirea, la fel de energică, a celorlalte valori care alcătuiesc ordinea de drept: orânduirea constituţională, suve-ranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, securitatea publică şi ordinea publică, pacea şi securitatea omenirii etc. Nu în ultimul rând, sub ocrotirea legii penale trebuie să se afle o astfel de componentă a ordinii de drept cum este patrimoniul şi, implicit, chint-esenţa acestuia – proprietatea. În condiţiile valorizării factorului uman creativ, protejarea patrimoniului şi a relaţiilor sociale cu privire la patri-moniu devine un imperativ al societăţii moldoveneşti care şi-a pus scopul de a edifica statul de drept. Patrimoniul, prin natura sa, în lipsa persoanei care beneficiază de atributele acestuia, este o himeră. Persoana şi doar persoana este temelia şi pivotul patrimoniului. Fără persoană acesta nu poate exista. Dar nici persoana nu poate exista fără patrimoniu. Aceasta rezultă chiar din principalele instrumente de drept internaţional la care a

4

aderat Republica Moldova. Astfel, conform art.17 al Declaraţiei Univer-sale a Drepturilor Omului, “nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa”. Potrivit art.1 al Primului protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, “orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Actualitatea temei investigate este condiţionată de faptul că obiectul infracţiunilor contra patrimoniului comportă o semnificaţie juridico-penală plurivalentă: a) apare în calitate de element constitutiv al conţinuturilor infracţiunilor specificate, fiind necesar motivării urmăririi penale; b) denotă în cel mai pregnant mod pericolul social al faptei penale concrete comise împotriva patrimoniului, precum şi periculozitatea făptuitorului acesteia; c) facilitează disocierea faptelor infracţionale, ale căror elemente consti-tutive sunt caracterizate prin similitudini pronunţate; d) concentrează în sine maximul de informaţie cu semnificaţie deosebită pentru crearea şi aplicarea dreptului; e) circumstanţiază întinderea apărării penale, precum şi trăsăturile caracteristice, obiective şi subiective, ale infracţiunilor contra patrimoniului; f) este esenţial în vederea formulării conceptului material al infracţiunilor menţionate; g) este unul dintre factorii de sistematizare a infracţiunilor în Partea Specială a dreptului penal etc.

De asemenea, actualitatea temei investigate este determinată de schim-bările care au avut loc în Republica Moldova în ultimele două decenii, schimbări care au influenţat în mod radical asupra apărării penale a patri-moniului. Tranziţia spre economia de piaţă, libertatea activităţii de între-prinzător, privatizarea activelor statului şi, ca urmare, sporirea importan-ţei sectorului privat al economiei naţionale au generat noi forme de atin-gere a patrimoniului, legate, într-un fel sau altul, de “activitatea de între-prinzător”. Imediat au apărut dificultăţi în calificarea juridico-penală a unor asemenea manifestări, deşi, din punctul de vedere al elementelor con-stitutive, unele din ele nimereau sub “traforeta” conţinuturilor de infracţiuni deja fixate în legea penală. Însă, asociativitatea (şi chiar cazualitatea) ra-ţiunii omeneşti, alături de unele stereotipuri formate în activitatea prac-tică, împiedică estimarea juridico-penală adecvată a unor astfel de situaţii. În acest sens, pornim de la teza că funcţia gândirii este aceea de a forma idei care să se dovedească utile în practică. Lucrarea de faţă compare în postura nu doar de a oferi celor interesaţi reţete de stabilire a obiectului

5

infracţiunilor contra patrimoniului, ci, mai ales, de a prezenta metodici fructuoase şi funcţionale în găsirea unor soluţii acceptabile la problemele şi nevoile vieţii concrete. În acest fel, pe lângă destinaţia gnoseologică, prezenta lucrare se vrea să transmită şi un mesaj stimulatoriu, propunând practicianului jurist să nu fie un simplu executor, ci să-şi exploateze întreaga potenţialitate creativă.

Incontestabil, studiul detaliat asupra obiectului infracţiunilor contra patrimoniului va contribui la descoperirea contradicţiilor şi distonanţelor specificate, precum şi la identificarea căilor şi mijloacelor de surmontare a deficienţelor existente. De soluţionarea acestor probleme depinde eficienţa interpretării şi aplicării incriminărilor referitoare la faptele infracţionale contra patrimoniului, deci şi atingerea scopurilor legii penale.

Cât priveşte gradul de studiere a temei investigate, se constată că, în comparaţie cu alte probleme abordate de ştiinţa dreptului penal, ea nu este îndeajuns explorată. În acelaşi timp, este necesar a menţiona că investi-gaţiile teoreticienilor care s-au dedicat activ elaborării concepţiei obiec-tului infracţiunii, în general, şi celei a obiectului infracţiunii contra patri-moniului, în special, au fost efectuate în alte condiţii economice, politice, juridice şi sociale de activitate a persoanei, societăţii şi statului, condiţii mult diferite de cele de astăzi. Totodată, trebuie consemnat şi faptul că în majoritate aceste investigaţii au fost desfăşurate pe baza legislaţiei şi a practicii juridice a altor state. Mai mult, aceste studii îşi aveau suportul, în mare măsură, doar în dreptul penal naţional respectiv, care, prin con-fruntare cu normele altor state, scoate la iveală mai multe deosebiri decât asemănări. Aceste deosebiri de ordin conceptual privesc: maniera de definire a noţiunilor “obiect juridic generic” şi “obiect juridic special” al infracţiunilor contra patrimoniului; modul de aşezare pe categorii a obiec-tului acestor fapte infracţionale; înţelegerea mecanismului atingerii aduse obiectului infracţiunilor contra patrimoniului; rolul relaţiilor sociale şi al valorilor sociale reprezentând obiectul infracţiunilor contra patrimoniu-lui; necesitatea perceperii obiectului produs prin infracţiune ca entitate de sine stătătoare în raport cu obiectul material al infracţiunii; necesitatea distingerii obiectului juridic facultativ al infracţiunii ca entitate aparte în raport cu obiectul juridic secundar al infracţiunii; corelaţia dintre obiectul infracţiunilor contra patrimoniului şi obiectul infracţiunilor economice; clasificarea infracţiunilor contra patrimoniului; abordarea înţelesului noţiu-nii actului de luare în contextul mai larg al noţiunii de sustragere; deter-minarea cadrului infracţiunilor contra patrimoniului, săvârşite prin sustra-

6

gere, şi a infracţiunilor contra patrimoniului, săvârşite prin fraudă; con-cepţia de corelare a obiectului juridic special al infracţiunilor contra pro-prietăţii intelectuale cu obiectul juridic generic al acestor infracţiuni etc.

O asemenea stare de lucruri dictează necesitatea înţelegerii noilor aspecte ale problemei obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, analizei comparative a prevederilor legislative în materie şi a identificării unor căi de utilizare uniformă a categoriilor terminologice ce ţin de esenţa infrac-ţiunilor menţionate. Cu siguranţă, acest pas în direcţia apropierii legisla-ţiilor penale naţionale ar fi în spiritul elaborării unei legislaţii penale euro-pene. Propunându-ne să sintetizăm stadiul gândirii juridico-penale, relativ la obiectul infracţiunilor contra patrimoniului, în societatea moldovenească, română, rusă etc., conştientizăm importanţa deosebită a acestui demers în actuala conjunctură, când se observă o internaţionalizare accentuată a infracţionalităţii, fapt ce determină o internaţionalizare a dreptului penal. În contextul general al unificării legislaţiei penale europene şi în cel special, al integrării europene a României, a Republicii Moldova şi a altor state din acelaşi spaţiu politico-geografic, internaţionalizarea dreptului penal trebuie să se exprime în sporirea numerică a elementelor comune în sistemele juridico-penale ale acestor ţări, precum şi în intensificarea interoperabilităţii şi a capacităţii lor de a se compatibiliza cu dreptul internaţional. În pofida semnificaţiei sale teoretice şi practice vădite, această problemă încă nu şi-a găsit o abordare pe măsură în ştiinţa dreptului penal al statelor specificate.

Într-o altă ordine de idei, lucrarea de faţă constituie o încercare de tratare interdisciplinară (juridico-penală, juridico-civilă, sociologică, filosofică, axiologică etc.) a problematicii privind obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. Până acum nu s-a acordat o atenţie cuvenită viziunilor extrapenale şi extrajuridice asupra obiectului infracţiunii şi, mai ales, asupra obiectului infracţiunilor contra patrimoniului. Însă, tocmai schimbările pe planul dreptului civil, al sociologiei, al filosofiei, al axiologiei etc. au deter-minat actualitatea crescândă a problematicii examinate. Chiar dacă au apărut unele publicaţii, în care autorii au încercat să reliefeze legătura dintre aspec-tele juridico-penale şi cele juridico-civile, complementare, ale subiectului în discuţie, acestea suferă de un şir de neajunsuri comune:

1) sunt nesistematizate şi examinează numitele aspecte făcând abstrac-ţie de conexiunea funcţiei regulatorii a dreptului cu funcţia protectoare a dreptului. Nu sunt întreprinse încercări de a stabili sfera problemelor, privitor la care reglementarea juridico-civilă are un impact major asupra dimensiunilor penale ale apărării patrimoniului;

7

2) majoritatea studiilor menţionate sunt cazuale, reprezentând în fapt reacţii la apariţia unor contradicţii în practica aplicării răspunderii pentru infracţiunile contra patrimoniului, şi rareori depăşesc limitele aplanării acestor contradicţii. În mod regretabil, şi legiuitorul a “contractat” această cazualitate, construind în capitolele, consacrate infracţiunilor contra patri-moniului, infracţiunilor economice şi altor infracţiuni, conţinuturi de infrac-ţiuni care îşi au prototipurile în faptele “periculoase” depistate în practica juridică. Aceste iniţiative au avut ca efect amplificarea dificultăţilor dife-renţierii unor conţinuturi de infracţiuni aparte;

3) tentativele de a privi obiectul infracţiunilor contra patrimoniului prin prisma ştiinţelor extrapenale nu au fost însoţite de “spargerea” unor stereotipuri care contravin prevederilor legislative şi care nu reuşesc să ţină pasul cu realizările progresului tehnico-ştiinţific (de exemplu, privind imposibilitatea sustragerii energiei care are o valoare economică, a bani-lor fără numerar, a titlurilor de valoare nematerializate etc.). Nu sunt rare încercările de a interpreta legea penală pe calea ajustării semnelor conţinu-turilor de infracţiuni din legea penală anterioară la formulările din legea penală în vigoare, ceea ce are ca efect operarea cu presupoziţii, prezen-tate drept voinţă a legiuitorului.

Cele evocate permit a determina problema obiectului infracţiunilor contra patrimoniului ca fiind o problemă juridică de maximă actualitate, al cărei grad de studiere nu poate satisface nevoile curente ale teoriei şi practicii dreptului penal, de a cărei soluţionare depinde perspectiva refor-melor juridice, economice şi sociale din ţara noastră.

Scopul şi obiectivele tezei. Edificarea statului de drept şi democrati-zarea societăţii moldoveneşti presupun recunoaşterea priorităţii valorilor sociale fundamentale, printre care se numără şi patrimoniul. Stabilind răs-punderea penală pentru o faptă socialmente periculoasă sau pentru alta, societatea o face, în ultimă instanţă, pentru a apăra persoana, drepturile, libertăţile şi interesele ei. Elucidarea mecanismului apărării şi eficientiza-rea acestuia constituie una dintre principalele sarcini ale dreptului penal.

Reieşind din cele menţionate, scopul principal al prezentei teze constă în analiza complexă a obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, care ar servi ca bază pentru elaborarea de recomandări necesare optimizării interpretării şi aplicării normelor care prevăd răspunderea penală pentru infracţiunile contra patrimoniului, precum şi pentru infracţiunile adiacente.

Scopul propus se concretizează într-un şir de obiective. Astfel, obiec-tivele generale includ:

8

1) orientarea oamenilor de ştiinţă şi a specialiştilor în domeniul drep-tului penal spre aplicarea înaltelor standarde ale justiţiei, fapt important mai ales în condiţiile tranziţiei la valorile economiei de piaţă;

2) elaborarea direcţiilor prioritare de sporire a eficacităţii prevenirii şi combaterii infracţiunilor contra patrimoniului, care au fost şi sunt cele mai frecvente manifestări de conduită penalmente condamnabilă;

3) analiza juridico-penală a conţinuturilor infracţiunilor contra patri-moniului prin prisma prevederilor noului Cod penal al Republicii Moldova, adaptat rigorilor internaţionale de protecţie a drepturilor şi libertăţilor omului;

4) elucidarea naturii juridice şi a întinderii obiectului infracţiunilor contra patrimoniului în contextul reformei de drept şi judiciare din Re-publica Moldova, a cărei desfăşurare a fost dictată de nevoia reierarhi-zării valorilor sociale;

5) formularea de recomandări de lege ferenda în vederea perfecţio-nării şi optimizării legislaţiei penale în materie, asigurându-se un echi-libru între demersul coercitiv al statului şi interesele cetăţenilor;

6) înlesnirea reconectării cetăţenilor de rând la gândirea juridică şi la practicile unei societăţi şi ale unui stat bazat pe drept.

Obiectivele specifice ale tezei sunt următoarele: 1) argumentarea clară, completă şi convingătoare a aplicării răspun-

derii penale pentru infracţiunile contra patrimoniului, a interpretării legii penale în cauze concrete, a motivării şi corectării erorilor comise în prac-tica juridică la aplicarea incriminărilor privind furtul, tâlhăria, escrocheria şi alte asemenea fapte;

2) exegeza juridico-istorică a evoluţiei concepţiilor privind obiectul infracţiunilor, în general, şi al infracţiunilor contra patrimoniului, în special;

3) analiza juridico-comparativă a cadrului normativ al infracţiunilor contra patrimoniului, prin prisma corelaţiei dintre obiectul juridic generic şi obiectul juridic special al acestor infracţiuni;

4) alegerea metodologiei studierii aprofundate – în plan exegetic, teore-tic şi critic – a normelor penale dedicate infracţiunilor contra patrimoniului;

5) nu doar decelarea a ceea “ce spune” incriminarea concretă cu pri-vire la obiectul infracţiunii, ci şi argumentarea suficientă că s-a decelat normativ just şi justificator;

6) aducerea contribuţiei la corectarea dispoziţiilor penale, dacă ero-rile materiale sunt vădite, dacă au excese sau inadvertenţe privind forma dispoziţiei;

9

7) investigarea naturii şi caracterului schimbărilor intervenite în întin-derea obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, datorate adoptării în Republica Moldova a unei noi legi penale:

8) aşezarea pe categorii a obiectului infracţiunii în funcţie de necesi-tăţile politicii penale moderne;

9) tipologizarea sistemului tehnico-legislativ al infracţiunilor contra patrimoniului;

10) demonstrarea naturii valorico-relaţionale a obiectului infracţiunii; 11) demonstrarea oportunităţii constituirii în Partea Specială a Codului

penal al Republicii Moldova a unui capitol unitar consacrat infracţiunilor patrimoniale, care ar cuprinde în cele trei secţiuni ale sale incriminările privind: infracţiunile contra patrimoniului; infracţiunile economice; infrac-ţiunile contra proprietăţii intelectuale;

12) studiul, prin comparaţie, al infracţiunilor contra patrimoniului şi al infracţiunilor al căror obiect juridic secundar este format din relaţiile sociale cu privire la anumite atribute ale patrimoniului;

13) argumentarea necesităţii utilizării de către legiuitor a procedeului tehnico-legislativ, numit “ficţiune juridică”, în vederea extinderii inciden-ţei noţiunii de obiect material al sustragerii asupra unor entităţi incorporale;

14) aplicarea clasificării bunurilor, folosite în dreptul civil, în funcţie de facultatea unei sau altei categorii de bunuri de a fi obiect material al infracţiunilor contra patrimoniului;

15) postularea tezei că bunul, prin natura sa, nu poate constitui obiectul juridic al infracţiunilor contra patrimoniului;

16) susţinerea cu argumente a nevoii de reincriminare, în legea penală autohtonă, a faptelor penale contra proprietăţii intelectuale;

17) descoperirea punctelor convergente şi a celor divergente între conţinuturile faptelor contra proprietăţii intelectuale şi celelalte conţinu-turi ale infracţiunilor patrimoniale;

18) analiza obiectului infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale. Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Lucrarea conţine o totali-

tate de rezultate principial noi ce permit a formula concluzii, generalizări şi legităţi ştiinţifice net superioare celor antecedente, pasibile să implice rezolvări originale pentru ştiinţă şi practică. Concepută şi realizată după criterii ştiinţifice, dar având şi o destinaţie didactică formativă, teza con-stituie o primă încercare de a trata problema privind obiectul infracţiuni-lor contra patrimoniului prin prisma îmbinării sarcinilor ştiinţei dreptului penal cu sarcinile legisticii formale. Contribuţia autorului se exprimă în

10

propunerea de noţiuni, teze, concepţii inedite, care pun într-o nouă lumină cele mai controversate probleme ale ştiinţei şi practicii dreptului penal vizând obiectul infracţiunilor contra patrimoniului: a) a fost elucidată legă-tura dintre relaţiile sociale şi valorile sociale în contextul obiectului in-fracţiunii; b) a fost propusă o metodologie de stabilire a obiectului infrac-ţiunii din conţinutul incriminării; c) au fost diferenţiate noţiunile “atingere infracţională” şi “influenţare nemijlocită infracţională”; d) a fost deter-minat rolul obiectului juridic secundar la stabilirea corelaţiei dintre obiec-tul juridic special şi obiectul juridic generic al infracţiunii; e) au fost aduse argumente în favoarea tezei că nu elementele patrimoniului, ci atributele patrimoniului constituie valorile sociale specifice reprezentând obiectul infracţiunilor contra patrimoniului; f) a fost întreprinsă o cercetare com-plexă a obiectului juridic special şi a obiectului material ale infracţiunilor contra patrimoniului, prevăzute de legea penală moldovenească şi cea română; g) a fost demonstrată necesitatea extrapolării legislative a noţiunii de obiect material al sustragerii; h) a fost propusă o calificare a infracţiu-nilor contra patrimoniului care priveşte infracţiunile respective prevăzute atât în legea penală a Republicii Moldova, cât şi în legea penală română; i) au fost definite noţiunile “drept asupra bunurilor”, “acţiuni cu caracter patrimonial”, “bunuri încredinţate în administrarea făptuitorului” şi alte asemenea noţiuni de mare complexitate, necesare înţelegerii naturii obiec-tului unor infracţiuni contra patrimoniului; j) au fost stabilite intercone-xiunile între conceptele “patrimoniu”, “proprietate” şi “proprietate inte-lectuală”; k) a fost efectuată o analiză a obiectului infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale, în strictă concordanţă cu exigenţele ştiinţei drep-tului penal; l) a fost propusă o restructurare tehnico-legislativă a Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova, pornindu-se de la inter-ferenţele de ordin juridico-penal şi juridico-civil privind apărarea juridică a patrimoniului.

Printre cele mai notabile propuneri de perfecţionare a legii penale trebuie de nominalizat următoarele: 1) completarea Codului penal cu o normă în care noţiunea de sustragere să fie definită ca luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mobile din posesia sau detenţia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârşită în scop de cupiditate; 2) constituirea în Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova a unui capitol unic ce ar cuprinde toate normele privind infracţiunile patrimo-niale, capitol ce s-ar diviza în trei secţiuni, consacrate, respectiv, infracţiunilor contra patrimoniului, infracţiunilor economice şi nou-incriminatelor fapte

11

contra proprietăţii intelectuale); 3) secţiunea, dedicată faptelor infracţio-nale contra proprietăţii intelectuale, trebuie să înglobeze norme care ar prevedea răspundere pentru: violarea dreptului de autor, arogarea calităţii de autor; violarea drepturilor conexe; eludarea mijloacelor tehnice de pro-tecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe; violarea drepturilor re-zultând dintr-o invenţie sau model de utilitate etc. Dispoziţiile şi sancţiu-nile proiectatelor norme sunt reproduse integral în textul tezei de faţă.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării consistă, înainte de toate, în destinaţia ei de a soluţiona probleme teoretice şi practice pri-vitoare la obiectul infracţiunilor contra patrimoniului. Chemate să aducă un aport substanţial în opera de ridicare a standardelor ştiinţei dreptului penal în Republica Moldova, toate concluziile şi recomandările, propuse spre implementare în activitatea practică, sunt fundamentate teoretic, avându-şi suportul în cercetări concrete. Aceste cercetări au fost axate pe analiza aprofundată a opiniilor şi teoriilor consacrate materiei investigate. Există prea multe “pete albe” în conceperea obiectului infracţiunii, în gene-ral, şi a obiectului infracţiunilor contra patrimoniului, în special. Printre savanţii care s-au dedicat activ elaborării acestor concepţii se numără: V.Dongoroz, I.Tanoviceanu, C.Bulai, M.Zolyneak, M.Basarab, I.Oancea, C.Barbu, Gh.Râpeanu, B.Braunştein, V.Drăghici, B.S. Nikiforov, M.A. Ghelfer, V.K. Glistin, N.I. Zagorodnikov, G.A. Krigher, M.I. Fedo-rov, E.A. Frolov, G.P. Novoselov, N.I. Korjanski, V.A. Vladimirov, Iu.I. Leapunov şi alţii. Însă, problemele pe care le ridică studiul obiectului infracţiunii şi al obiectului infracţiunilor contra patrimoniului sunt de-a dreptul inepuizabile, generând noi şi noi discuţii. Totuşi, pentru ca pole-mica ştiinţifică să nu aibă un impact nefast asupra eficacităţii aplicării legii penale, toate propunerile înaintate, autorul urmărind scopul de a sin-croniza asimilarea materialului teoretic cu însuşirea unor aptitudini prac-tice, au fost condiţionate de necesităţile şi năzuinţele practicienilor în activitatea de prevenire şi contracarare a infracţiunilor contra patrimoniului.

Incontestabil, toţi cei abilitaţi cu aplicarea legii penale, intrate de puţin timp în vigoare, simt nevoia acută de recomandări întemeiate în aplicarea prevederilor legii penale. Satisfacerea acestei trebuinţe a practicii juridice reprezintă sarcina primordială a ştiinţei dreptului penal, şi, pe cale de con-secinţă, a prezentei teze. În acest fel, dincolo de semnificaţia sa teoretică, teza vădeşte o semnificativă utilitate practică, constituind un instrument de cercetare, explicare şi orientare în labirintul ştiinţei dreptului penal. Înfăţişarea clară a relaţiilor şi valorilor sociale, care suferă atingere prin

12

comiterea infracţiunilor contra patrimoniului, precum şi a componentelor acestor relaţii şi valori, va ajuta organului de urmărire penală, procurorului, apărătorului, judecătorului să determine cu precizie: cărui subgrup al acestor infracţiuni aparţine fapta; nu este oare ea îndreptată împotriva unui cerc mai larg de relaţii şi valori sociale, ceea ce ar putea mărturisi despre concurs de infracţiuni; criteriile de delimitare a infracţiunilor adiacente etc. Ca rezultat, evidenţa particularităţilor obiectului infracţiunii, la evaluarea juridico-penală a infracţiunilor contra patrimoniului, va juca un rol nu mai puţin important decât trăsăturile altor elemente constitutive ale infracţiunii.

Ideile şi concepţiile din prezenta teză pot servi ca bază teoretică pentru perfecţionarea reglementărilor penale în materie (care suferă de multiple, şi uneori grave, disfuncţionalităţi), precum şi pentru elaborarea unor explicaţii de îndrumare, de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie, ce ar aduce claritate în interpretarea celor mai controversate chestiuni vizând infracţiunile contra patrimoniului.

De asemenea, materialul cules şi generalizările efectuate pot fi utili-zate în procesul investigaţiilor viitoare asupra obiectului infracţiunii. În special, de pe aceeaşi poziţie – a abordării temeinice a obiectului infrac-ţiunii – pot fi cercetate şi alte grupuri de infracţiuni.

În contextul elaborării strategiei de integrare a sferei de cercetare-dezvoltare în spaţiul european de cercetare, autorul este conştient pe deplin de faptul că o simplă compilare a opiniilor, exprimate în literatura de specialitate, nu mai poate mulţumi dorinţa crescândă a tinerilor de a studia subtilităţile obiectului infracţiunii. Pe acest făgaş, al perfecţionării pluriaspectuale a predării şi al asimilării materiei dreptului penal, în paginile tezei se sugerează o conversaţie vie, coparticipativă, menită să provoace destinatarul la o atitudine critică şi constructivă faţă de subiectele puse în dezbatere. În acest fel, se insistă asupra ideii formării conştiinţei juridice şi educării culturii juridice a unor cetăţeni cu mentalitate nouă, lipsită de prejudecăţi şi eliberată de dogmatism.

Aprobarea rezultatelor. Concepţiile şi concluziile de bază ale tezei au fost discutate la şedinţele Catedrei Drept penal şi Criminologie a Universi-tăţii de Stat din Moldova în anii 2001-2004, au fost expuse în numeroase publicaţii ştiinţifice şi au fost relatate la următoarele foruri ştiinţifice:

– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională a Academiei de Ştiinţe Juridice din Rusia, Moscova, 2001;

– Conferinţa teoretico-ştiinţifică internaţională „Statul de drept şi prob-lemele minorităţilor naţionale”, Bălţi, 2002;

13

– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Rolul pedepsei în socie-tatea de tranziţie”, Chişinău, 2002;


– Conferinţa teoretico-ştiinţifică internaţională „Funcţionarea instituţii-lor democratice în statul de drept”, Bălţi, 2003;

– Conferinţa teoretico-ştiinţifică internaţională „Aspecte juridice ale societăţii civile: realităţi şi perspective”, Chişinău, 2003;

– Conferinţa corpului didactico-ştiinţific „Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM pe anii 2001-2002”, Chişinău, 2003;

– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Violenţa în societatea de tranziţie”, Chişinău, 2003;

– Conferinţa practico-ştiinţifică internaţională dedicată jubileului de 7 ani ai Găgăuziei, Comrat, 2003;


– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Dezvoltarea constitu-ţională a Republicii Moldova la etapa actuală”, Chişinău, 2004;

– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Prevenirea şi combaterea corupţiei în Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice”, Chişinău, 2004;

– Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională „Probleme teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale”, Chişinău, 2004.

Rezultatele obţinute în procesul investigaţiilor au fost utilizate la elabo-rarea cursurilor universitare şi a manualelor pentru specialişti, recoman-date pentru publicare de Consiliul Profesoral al Facultăţii de Drept a USM. De ele s-a ţinut cont la elaborarea proiectului Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova “Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”.

EXPUNEREA CONŢINUTULUI LUCRĂRII

Lucrarea cuprinde: introducerea; patru capitole a câte două secţiuni fiecare şi, respectiv, şaisprezece paragrafe; sinteza rezultatelor obţinute; concluziile şi recomandările; bibliografia; adnotarea; cuvintele-cheie ale tezei; lista abrevierilor utilizate în teză.

În Introducere se argumentează actualitatea temei investigate şi gra-dul de studiere a acesteia, sunt determinate scopul şi obiectivele tezei, este reliefată noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, se elucidează sem-

14

nificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării, este relevată aprobarea rezultatelor.

Capitolul I – “Generalităţi privind obiectul infracţiunii”. În Secţiu-nea I – “Noţiunea de obiect al infracţiunii în teoria dreptului penal şi în legislaţia penală” – autorul conturează interdependenţa dintre noţiunea de infracţiune şi obiectul infracţiunii, dezvăluie rolul obiectului infracţiunii în conţinutul incriminării. În special, §1 “Noţiunea de infracţiune şi obiectul infracţiunii” este dedicat studierii problemei pericolului social (prejudicia-bilităţii) ca aspect material al infracţiunii. De asemenea, se demonstrează că obiectul infracţiunii îl formează relaţiile sociale cu privire la anumite valori sociale şi că prejudicierea acestor valori este mijlocul prin care sunt vătămate sau puse în pericol relaţiile sociale reprezentând obiectul infracţiunii. Autorul stabileşte condiţionarea reciprocă şi, în egală măsură, autonomia conceptelor de relaţii sociale şi valori sociale, în contextul cercetării obiectului infracţiunii. În definiţia dată noţiunii “obiectul infracţiunii” autorul susţine că acesta îl constituie relaţiile sociale care se formează, se desfăşoară şi se dezvoltă în jurul şi datorită unor entităţi care, prin aptitudinea şi rolul pe care îl au în formarea, desfăşurarea şi dezvoltarea relaţiilor sociale, reprezintă valori sociale. Aşadar, se accen-tuează că prin obiect al infracţiunii trebuie de înţeles şi valorile sociale (nu sau valorile sociale, nu doar valorile sociale) cele mai însemnate cărora li se aduce o vătămare efectivă sau potenţială.

În cadrul §2 “Obiectul infracţiunii în conţinutul incriminării” sunt descrise tehnicile de indicare a obiectului infracţiunii în conţinutul incri-minării, inclusiv în cazul infracţiunilor complexe. Din această perspectivă, sunt deosebite trei variante ale “mecanismului” de atingere infracţională asupra obiectului apărării penale: a) infracţiunea poate influenţa în mod nemijlocit asupra facultăţii sociale ocrotite de legea penală; b) infracţiunea se poate exprima în influenţarea nemijlocită asupra obiectului material al infracţiunii; c) infracţiunea poate fi realizată pe calea influenţării nemij-locite asupra victimei infracţiunii.

În Secţiunea II – “Categorii de obiecte ale infracţiunii” – autorul prezintă criteriile de distincţie şi categoriile de obiecte ale infracţiunii în raport cu aceste criterii, descoperă însemnătatea obiectului material al infracţiunii şi a obiectului juridic generic al infracţiunii. În special, §1 “Criterii de distincţie şi categorii de obiecte ale infracţiunii în raport cu aceste criterii” este consacrat aşezării obiectului infracţiunii pe categorii,

15

fundamentate ştiinţific. Astfel, obiectul juridic este deosebit de obiectul material, obiectul juridic generic de obiectul juridic special, obiectul simplu de obiectul complex, obiectul juridic principal de obiectul juridic secundar. Este recunoscută netemeinicia folosirii de către unii doctrinari a locuţiunii “obiect juridic social” în locul sintagmei corecte “obiect juridic”. Este stabilită conexiunea dintre noţiunile “relaţii sociale materiale” şi “valori sociale materiale”, pe de o parte, şi “obiectul material al infracţiunii”, pe de altă parte. În acest context, se arată că o valoare socială materială nu se confundă cu expresia ei corporală, cu proiecţia ei din realitatea palpabilă. Întru dezvoltarea acestei idei, se defineşte noţiunea de obiect material al infracţiunii. De asemenea, este denegată existenţa unei categorii aparte a obiectului infracţiunii, denumită “obiectul juridic facultativ al infracţiunii”. Totodată, se explică natura obiectului juridic secundar al infracţiunii, care are un caracter alternativ. Astfel, atunci când acţiunea adiacentă cu caracter alternativ (care îmbracă forma fie a unei modalităţi normative, fie a unei modalităţi faptice) din cadrul infracţiunii cu pluralitate de obiecte aduce atingere unei sau câtorva valori sociale, se vatămă nu altceva decât obiectul juridic secundar cu caracter alternativ al infracţiunii date.

În §2 “Însemnătatea obiectului material al infracţiunii” este stabilită deosebirea dintre noţiunea “obiectul infracţiunii” şi “obiectul acţiunii”. La fel, autorul argumentează că urmările prejudiciabile, ca elemente ale laturii obiective a infracţiunii, nu se identifică cu atingerea adusă obiectului infracţiunii, deşi se află într-o anumită legătură cu aceasta. Se explică natura noţiunii “influenţare nemijlocită infracţională”, precum şi deosebirile acestei noţiuni de conceptul “atingere infracţională”. În parti-cular, este demonstrat că, în raport cu obiectul material al infracţiunii, expresia “influenţare nemijlocită infracţională” desemnează nu numai contactul fizic, dar şi oricare alte forme de manipulare efectuate de către făptuitor asupra obiectului material al infracţiunii.

În §3 “Însemnătatea obiectului juridic generic al infracţiunii” auto-rul denotă că importanţa valorii sociale fundamentale se răsfrânge asupra tuturor infracţiunilor şi poate determina incidenţa unor instituţii juridico-penale pentru întregul grup. În alt context, sistematizarea infracţiunilor după obiectul lor juridic generic permite elaborarea şi aplicarea de poli-tici penale speciale privind prevenirea şi combaterea infracţiunilor din grupul respectiv şi a unor programe de reeducare post-penală.

16

Capitolul II – “Patrimoniul ca obiect al ocrotirii juridico-penale”. În Secţiunea I – “Noţiunea de patrimoniu şi necesitatea ocrotirii lui juridico-penale” – este caracterizată noţiunea de patrimoniu ca valoare socială şi se demonstrează necesitatea apărării penale a patrimoniului. Astfel, în §1 “Noţiunea de patrimoniu ca valoare socială” se stabileşte necesitatea studierii diferenţiate a celor două accepţiuni ale noţiunii de patrimoniu: 1) ca universalitate de drepturi şi obligaţii patrimoniale făcând parte din obiectul juridic generic al infracţiunilor contra patrimoniului; 2) ca univer-salitate de bunuri reprezentând obiectul material generic al acestor fapte. În acest fel, patrimoniul, ca universalitate abstractă, constituie valoarea socială fundamentală vătămată prin săvârşirea infracţiunilor contra patri-moniului. El este ipostaziat sub trei aspecte: 1) participare la raporturile juridice patrimoniale; 2) emanaţie a personalităţii; 3) fenomen din care derivă proprietatea. De asemenea, autorul stabileşte interdependenţa dintre conceptele “relaţii de producţie”, “relaţii economice”, “relaţii de proprie-tate”, relevă corelaţia dintre noţiunile “patrimoniu” şi “proprietate”, face deosebirea dintre tratamentul juridic penal al relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu şi tratamentul juridic penal al celorlalte relaţii sociale patrimoniale.

În §2 “Necesitatea apărării penale a patrimoniului” se dezvăluie în ce constă pericolul faptelor, prevăzute la art.186-200 CP RM, pentru normala şi paşnica formare, desfăşurare şi dezvoltare a relaţiilor sociale privitoare la patrimoniu. Totodată, este criticată decizia legiuitorului mol-dovean de a include şantajul printre infracţiunile contra patrimoniului, şi nu printre infracţiunile contra libertăţii – fizice sau psihice – a persoanei, analizei critice este supusă şi raţiunea lui de a prevedea pungăşia ca infracţiune deosebită de cea de furt, şi nu ca variantă specială a furtului. În aceeaşi ordine de idei, este reclamată necesitatea lărgirii cercului de victime ale infracţiunii prevăzute la art.193 şi 196 CP RM.

În Secţiunea II – “Structura patrimoniului şi ocrotirea penală” – se face o prezentare a elementelor patrimoniului şi a clasificării acestora, după care este pertractată problema apărării penale a elementelor patrimo-niului. În special, §1 “Elementele patrimoniului şi clasificarea acestora” este consacrat identificării şi clasificării elementelor patrimoniului. Tot-odată, este argumentată necesitatea apărării penale a patrimoniului. Se aduc argumente în favoarea extinderii, pe cale tehnico-juridică, a noţiunii de bun mobil ca obiect material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere.

17

Este demonstrată teza că bunurile imobile nu pot forma obiectul material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere. Autorul evidenţiază trei tipuri de relaţii sociale cu privire la patrimoniu, sub aspectul modului de apărare a acestora împotriva ingerinţelor din afară. În special, se argumentează necesitatea apărării penale a relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu, care apar între proprietarul bunurilor şi titularul posesiunii legitime a acestora, împotriva faptelor ilegale ale proprietarului.

În §2 “Problema apărării penale a elementelor patrimoniului” este dat un răspuns ştiinţific argumentat la întrebarea dacă elementele patri-moniului pot constitui obiectul apărării penale. Astfel, se demonstrează teza că atributele patrimoniului, dar nu elementele patrimoniului, consti-tuie valorile sociale specifice apărate de legea penală împotriva infracţiu-nilor contra patrimoniului. De asemenea, este pusă în atenţie chestiunea posesiei ca obiect de ocrotire juridico-penală. Se determină modul în care legea penală apără posesia viciată, neviciată, de bună- sau de rea-credinţă, legitimă sau nelegitimă.

Capitolul III – “Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului în legea penală”. Secţiunea I – “Patrimoniul ca obiect juridic generic” – este axată pe studiul infracţiunilor contra patrimoniului în legea penală, precum şi pe investigarea corelaţiei dintre obiectul juridic generic şi obiectul juridic special ale infracţiunilor contra patrimoniului.

Astfel, în §1 “Infracţiuni contra patrimoniului în legea penală” se evaluează interdependenţa şi influenţele reciproce între normele penale vizând infracţiunile contra patrimoniului din legislaţia Republicii Moldova şi normele penale în materie din legislaţia altor state. Autorul accentuează că nu diferenţele privind concepţia legislativă asupra obiectului infracţiu-nilor contra patrimoniului, ci, mai cu seamă, aspectele comune, care vizează concepţia dată, trebuie să fie în prim-planul cercetării experienţei străine. Totodată, se menţionează că armonizarea legislaţiei noastre penale cu in-strumentele juridice ale Uniunii Europene, precum şi perspectiva elabo-rării unei legislaţii penale europene, nu trebuie să conducă la un cosmo-politism în dreptul penal autohton.

§2 “Corelaţia dintre obiectul juridic generic şi obiectul juridic spe-cial ale infracţiunilor contra patrimoniului” este dedicat principiilor şi temeiurilor includerii faptelor infracţionale în rândul infracţiunilor contra patrimoniului. În acest plan, se arată că la infracţiunile contra patrimo-niului trebuie referite numai acele fapte, pe care legiuitorul le-a declarat ca

18

infracţionale în virtutea pericolului lor deosebit tocmai în raport cu valoarea socială fundamentală nominalizată. În alţi termeni, se au în vedere asemenea fapte, a căror comitere vatămă, efectiv sau potenţial, relaţiile sociale cu privire la patrimoniu în condiţii de inevitabilitate. De asemenea, autorul consemnează că, în vederea determinării apartenenţei unei sau altei infracţiuni pluriobiectuale la grupul infracţiunilor contra patrimoniu-lui, trebuie stabilite: metoda de operare, caracterul prejudiciabil, ambianţa de săvârşire a faptei, motivul, scopul, precum şi alte semne obiective şi subiective ale infracţiunii. Întru dezvoltarea ideii date, se explică de ce în cazul unor infracţiuni pluriobiectuale relaţiile sociale specifice, care derivă din relaţiile sociale cu privire la patrimoniu, au calitatea de obiect juridic principal, iar în cazul altor infracţiuni pluriobiectuale aceste relaţii au calitatea de obiect juridic secundar. La fel, autorul stabileşte modul în care obiectul juridic special se integrează în obiectul juridic generic, împrumutând de la acesta importanţa social-economică a valorii pe care o reprezintă obiectul infracţiunii şi, implicit, gravitatea infracţiunii. Toate aceste rezultate prealabile sunt puse la baza definirii noţiunii “infracţiuni contra patrimoniului”.

În Secţiunea II – “Cadrul infracţiunilor contra patrimoniului şi obiec-tul acestora” – se efectuează analiza obiectului infracţiunilor contra patrimoniului săvârşite prin sustragere, prin fraudă (abuz sau amăgire), precum şi prin distrugere sau tulburare de posesie. Astfel, în §1 “Infrac-ţiuni săvârşite prin sustragere” este circumstanţiat cadrul infracţiunilor, săvârşite prin sustragere, prevăzut în legislaţia Republicii Moldova şi a României. Este definită noţiunea de sustragere. Se identifică trăsăturile caracteristice ale obiectelor juridice speciale şi ale obiectelor materiale vătămate prin infracţiunile săvârşite prin sustragere. §2 “Infracţiuni contra patrimoniului săvârşite prin fraudă (abuz sau amăgire)” cuprinde exa-minarea multiaspectuală a obiectelor juridice speciale şi a obiectelor materiale ale infracţiunilor prevăzute la art.190, 191 şi 196 CP RM, precum şi la art.213-216 CP Rom. În fine, în §3 “Infracţiuni săvârşite prin distrugere sau tulburare de posesie”, după prezentarea caracteristi-cilor comune ale faptelor, prevăzute la art.193, 197 şi 198 CP RM, precum şi la art.217-220 CP Rom., se identifică trăsăturile obiectelor juridice speciale şi ale obiectelor materiale lezate prin săvârşirea infracţiunilor din această categorie.

Capitolul IV – “Proprietatea intelectuală ca obiect de ocrotire”. În Secţiunea I – “Generalităţi asupra proprietăţii intelectuale” – autorul

19

caracterizează noţiunea de proprietate intelectuală şi analizează formele dreptului de proprietate intelectuală. Definiţia acestui concept este dată în §1 “Noţiunea de proprietate intelectuală şi caracterizarea acesteia”. Tot aici se face distingerea acestuia în raport cu noţiunea “drepturi de proprietate intelectuală”. Se stabilesc conexiunile între noţiunile “patri-moniu” şi “proprietate intelectuală”.

În §2 “Formele dreptului de proprietate intelectuală” sunt identifi-cate segmentele şi formele juridice ale noţiunii de proprietate intelectuală. Pornindu-se de la prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi ale Româ-niei, se examinează trăsăturile dreptului de autor, ale drepturilor conexe, ale dreptului asupra invenţiei, ale dreptului asupra modelului de utilitate, ale dreptului asupra noilor soiuri de plante, ale dreptului asupra desene-lor şi modelelor industriale, ale dreptului asupra topografiilor circuitelor integrate, ale dreptului asupra mărcilor şi denumirilor de origine a produ-selor (indicaţiilor geografice), precum şi ale dreptului asupra numelor sau a denumirii comerciale (firmei) şi emblemei comerciale.

Secţiunea II este intitulată “Infracţiuni contra proprietăţii intelec-tuale în special”, acestea nefiind reglementate de legea penală a Republicii Moldova. Din aceste considerente ele au fost supuse analizei în contextul dreptului penal român. Ţinându-se cont de caracterul complex al infracţiu-nilor contra proprietăţii intelectuale, se demonstrează nevoia împărţirii pe categorii, pentapartite, a obiectului infracţiunilor contra proprietăţii inte-lectuale. Se estimează avantajele şi dezavantajele reglementărilor române în materia apărării penale a proprietăţii intelectuale, din perspectiva prelevării acestui model reglementar de către sistemul legislativ al Repub-licii Moldova. Este demonstrată oportunitatea revizuirii structurii actuale a Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova, în vederea con-stituirii unei diviziuni distincte consacrate infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale, astfel încât obiectul juridic special al acestor infracţiuni să fie corelat corect cu obiectul juridic generic al lor.

SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE

Rezultatele obţinute în urma investigaţiilor efectuate constau în: 1. Demonstrarea tezei că obiectul infracţiunii îl formează relaţiile so-

ciale cu privire la anumite valori sociale şi că prejudicierea acestor valori este mijlocul prin care sunt vătămate sau puse în pericol relaţiile sociale ce constituie obiectul infracţiunii.

20

2. Descrierea tehnicilor de indicare a obiectului infracţiunii în conţi-nutul incriminării.

3. Stabilirea legăturilor între noţiunile “relaţii sociale “materiale”” şi “valori sociale materiale”, pe de o parte, şi “obiectul material al infracţiu-nii”, pe de altă parte.

4. Determinarea însemnătăţii obiectului material al infracţiunii şi a obiectului juridic generic al infracţiunii.

5. Explicarea naturii noţiunii “influenţare nemijlocită infracţională”, precum şi a deosebirilor acestei noţiuni în raport cu conceptul de atingere infracţională.

6. Stabilirea necesităţii studierii diferenţiate a celor două accepţiuni ale noţiunii de patrimoniu: 1) ca universalitate de drepturi şi obligaţii patri-moniale făcând parte din obiectul juridic generic al infracţiunilor contra patrimoniului; 2) ca universalitate de bunuri reprezentând obiectul mate-rial generic al acestor fapte.

7. Stabilirea interdependenţelor între conceptele “relaţii de producţie”, “relaţii economice”, “relaţii de proprietate”.

8. Demonstrarea tezei că bunurile imobile nu pot forma obiectul ma-terial al infracţiunilor săvârşite prin sustragere.

9. Argumentarea necesităţilor extinderii, pe cale tehnico-juridică, a noţiunii de bun mobil ca obiect material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere.

10. Argumentarea necesităţii apărării penale a relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu, care apar între proprietarul bunurilor şi titularul posesiunii lor legitime, împotriva faptelor ilegale ale proprietarului.

11. Demonstrarea tezei că atributele patrimoniului, dar nu elementele patrimoniului, constituie valorile sociale specifice apărate de legea penală împotriva infracţiunilor contra patrimoniului.

12. Explicarea faptului de ce în cazul unor infracţiuni pluriobiectuale relaţiile sociale specifice, care derivă din relaţiile sociale cu privire la patrimoniu, au calitatea de obiect juridic principal, iar în cazul altor infracţiuni pluriobiectuale aceste relaţii au calitatea de obiect juridic secundar.

13. Definirea noţiunii “proprietate intelectuală” şi distingerea aces-teia de conceptul “drepturi de proprietate intelectuală”.

14. Stabilirea conexiunilor între noţiunile “patrimoniu” şi “proprie-tate intelectuală”.

21

15. Demonstrarea oportunităţii revizuirii structurii actuale a Părţii Spe-ciale a Codului penal al Republicii Moldova, în vederea constituirii unei diviziuni distincte consacrate infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale, astfel încât obiectul juridic special al acestor infracţiuni să fie corelat corect cu obiectul juridic generic al lor.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Analiza şi generalizarea materiei expuse în teză ne permite formu-larea următoarelor concluzii:

1. Ţinând seama de faptul că relaţiile sociale sunt nu doar obiectul apărării penale, dar şi obiectul apărării de alte tipuri, prin obiect al infrac-ţiunii trebuie de înţeles şi valorile sociale (nu sau valorile sociale, nu doar valorile sociale) cele mai însemnate cărora li se aduce o vătămare efectivă sau potenţială. În cazul infracţiunii, vătămarea relaţiilor sociale are loc necesarmente prin vătămarea valorii sociale, în jurul şi datorită căreia există acele relaţii.

2. Obiectul material există nu la toate infracţiunile, ci numai la acelea la care valoarea socială vătămată prin săvârşirea lor se proiectează (nu constă, nici nu se exprimă) într-o entitate materială (corporală). Valorile sociale nu trebuie înţelese ca obiecte perceptibile cu ajutorul simţurilor, ci ca valori spirituale ale ordinii sociale.

3. Denumirea “Infracţiuni contra patrimoniului” (atribuită Capitolu-lui VI din Partea Specială a Codului penal al Republicii Moldova) este, în raport cu ocrotirea pe care o asigură legea penală, mai adecvată decât denumirea “Infracţiuni contra proprietăţii” (atribuită capitolului corespon-dent din legea penală anterioară), de vreme ce legea penală exercită această ocrotire sub aspectul menţinerii poziţiei faptice a bunurilor, poziţie care poate să derive din alte drepturi reale decât din dreptul de proprietate.

4. Analiza sistemică a unor prevederi din legislaţia Republicii Moldova arată că energia electrică şi energia termică constituie bunuri mobile.

5. Semnalul video şi serviciul telefonic, ca şi alte servicii de teleco-municaţii, pot fi raportate la noţiunea de bun mobil doar prin aplicarea procedeului tehnico-legislativ numit “ficţiune”.

6. Valorile mobiliare (titlurile de valoare, hârtiile de valoare) constituie obiecte ale drepturilor reale şi pot fi asimilate bunurilor mobile.

7. Dauna pricinuită obiectului juridic al infracţiunii întotdeauna poartă un caracter social şi se exprimă în lichidarea sau schimbarea considerabilă a relaţiilor sociale ocrotite penaliceşte. Pe de altă parte, dauna cauzată prin

22

influenţare infracţională obiectului material al infracţiunii poartă un caracter fizic, material, constând în distrugerea, deteriorarea entităţii materiale corespunzătoare. În general, cauzarea de daune obiectului material al infrac-ţiunii depinde de specificul unei sau altei infracţiuni, pe când cauzarea de daune obiectului juridic al infracţiunii este întotdeauna un indice obliga-toriu al oricărei infracţiuni.

8. Nu poate fi susţinută ideea de a caracteriza infracţiunile din capi-tolul dedicat infracţiunilor contra patrimoniului ca fiind îndreptate contra bunurilor care fac parte din patrimoniu. Or, reducerea mărimii activelor patrimoniale se poate datora nu doar furtului, escrocheriei, distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor etc., dar şi altor infracţiuni (neglijenţa în serviciu, diversiunea, vandalismul etc.). Dacă vom recunoaşte bunul în calitate de obiect juridic al infracţiunii, nu vom putea delimita unele infracţiuni de altele.

9. Dacă patrimoniul se compune din anumite elemente, nu înseamnă că obiectul juridic special al infracţiunilor contra patrimoniului trebuie să-l formeze în mod necesar un oarecare element al patrimoniului. În deri-vaţia de la obiectul juridic generic spre obiectul juridic special trebuie să se ajungă la atributele patrimoniului, nu la elementele acestuia.

10. La infracţiuni contra patrimoniului trebuie raportate numai acele fapte, pe care legiuitorul le-a declarat ca infracţionale în virtutea perico-lului lor deosebit tocmai în raport cu valoarea socială fundamentală nomi-nalizată (patrimoniul). În alţi termeni, se au în vedere asemenea fapte, a căror comitere vatămă, efectiv sau potenţial, relaţiile sociale cu privire la patrimoniu în condiţii de inevitabilitate. De asemenea, în vederea deter-minării apartenenţei unei sau altei infracţiuni pluriobiectuale la grupul infracţiunilor contra patrimoniului trebuie stabilite: metoda de operare, caracterul prejudiciabil, ambianţa de săvârşire a faptei, motivul, scopul, precum şi alte semne obiective şi subiective ale infracţiunii.

11. Noţiunea de infracţiuni contra patrimoniului trebuie înţeleasă ca: grup de infracţiuni, intenţionate sau imprudente, a căror săvârşire se exprimă printr-un deficit în masa de bunuri (gol patrimonial), ca rezultat al sustragerii sau distrugerii, deteriorării, ocupării, tăinuirii sau dobândirii acestor bunuri, infracţiuni care aduc atingere în principal unor valori şi rela-ţii sociale specifice care derivă din relaţiile sociale cu privire la patrimoniu.

12. Termenul “luare” caracterizează cel mai deplin şi corect toate for-mele posibile ale sustragerii, deoarece: 1) acest termen indică asupra fap-tului că până la săvârşirea activităţilor ilicite bunul se găsea în posesia

23

altuia; 2) prin conţinutul său semantic, acest termen mărturiseşte despre inevitabilitatea cauzării prejudiciului material ca urmare a săvârşirii sustra-gerii; 3) arătând la mecanismul de cauzare a atingerii obiectului pro-tecţiei penale, acest termen reflectă cel mai exact însuşi procesul exterior de influenţare nemijlocită infracţională asupra bunului altuia, privit ca obiect material al sustragerii; 4) termenul dat pune în lumină obiectul juridic principal al infracţiunii, de vreme ce luarea are loc din posesia străină, deci luarea unui bun ce se află într-o masă patrimonială străină.

13. Şantajul (art.189 CP RM) nu este o formă a sustragerii, deşi com-portă unele similitudini cu sustragerea.

14. Prin “proprietate intelectuală” trebuie înţeleasă creaţia intelectuală şi valorificarea exclusivă a rezultatelor activităţii intelectuale sau a atri-butelor de identificare şi de individualizare a participanţilor la circuitul civil. Proprietatea intelectuală este un gen aparte al proprietăţii.

15. În contextul dreptului penal român, caracterul complex al infrac-ţiunilor contra proprietăţii intelectuale reclamă nevoia împărţirii pe catego-rii, pentapartite, a obiectului acestor infracţiuni: 1) obiectul juridic gene-ric, care priveşte infracţiunile cuprinse în Titlul VI din Partea Specială a Codului penal al României; 2) obiectul juridic de subgrup, care se referă la faptele infracţionale prevăzute în Capitolul IV “Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege” din titlul sus-amintit; 3) obiectul juridic coordonator, care corespunde tuturor infrac-ţiunilor contra proprietăţii intelectuale; 4) obiectul juridic de combinaţie, care vizează toate infracţiunile ce sunt săvârşite în cadrul unui domeniu al proprietăţii intelectuale, supus reglementării printr-o lege specială; 5) obiec-tul juridic special, apărat împotriva fiecărei infracţiuni contra proprietăţii intelectuale în parte.

16. Operele de creaţie intelectuală şi alte bunuri intelectuale, dată fiind existenţa lor incorporală, nu pot forma obiectul material al infracţiunii, în general, şi al infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale, în special.

17. Compartimentarea preconizatului capitol, ce ar îngloba toate infrac-ţiunile patrimoniale, în cele trei secţiuni dedicate, respectiv, infracţiunilor contra patrimoniului, infracţiunilor economice şi infracţiunilor contra pro-prietăţii intelectuale, are o fundamentare juridico-civilă, de vreme ce cores-punde divizării tripartite a drepturilor patrimoniale, divizare adoptată în doctrina juridică civilă.

18. Relaţiile sociale privitoare la proprietatea intelectuală derivă în mod organic din relaţiile sociale economice înţelese lato sensu. De aici se

24

desprinde ideea că valoarea socială, apărată prin incriminarea faptelor infracţionale contra proprietăţii intelectuale, o formează proprietatea intelectuală privită în accepţiune economică. Totodată, drepturile de pro-prietate intelectuală fac parte din alcătuirea obiectului juridic al infracţiu-nilor contra proprietăţii intelectuale, însă nu se identifică cu acest obiect, aşa cum partea nu se identifică cu întregul.

În vederea perfecţionării legii penale şi a practicii judiciare, facem următoarele recomandări:

1. În scopul prevenirii acţionării proprietarilor neoneşti ai imobilelor în detrimentul intereselor legitime ale posesorilor legitimi ai aceloraşi imo-bile, cuvântul “proprietatea” din textul alin.(1) şi lit.b) alin.(2) art.193 CP RM să fie substituit prin termenul “posesiunea”.

2. În vederea prevenirii cauzării de către proprietar, prin înşelăciune sau abuz de încredere, a daunelor materiale posesorului legitim, termenul “proprietarului” din dispoziţia alin.(1) art.196 CP RM să fie înlocuit prin cuvântul “posesorului”.

3. În contextul incriminării de la art.200 CP RM – “Neglijenţa crimi-nală faţă de paza bunurilor proprietarului” – considerăm că, în condiţiile în care proporţia sectorului privat devine tot mai mare în economia naţio-nală, sunt necesare alte pârghii de asigurare a disciplinei de muncă a persoa-nelor, cărora bunurile le-au fost încredinţate pentru pază. Asemenea pâr-ghii extrapenale sunt suficiente, de aceea se impune abrogarea prevederii de la art.200 CP RM.

4. În scopul respectării principiului legalităţii la calificarea infracţiu-nilor săvârşite prin sustragere, Capitolul XIII din Partea Generală a CP RM să fie completat cu o nouă normă după cum urmează:

“Articolul 1261. Sustragere (1) Prin sustragere se înţelege luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mo-

bile din posesia sau detenţia altuia, care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârşită în scop de cupiditate.

(2) Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi banii fără numerar, titlurile (hârtiile) de valoare (inclusiv cele nematerializate), care sunt recunoscute în această calitate în legislaţie.

(3) Prin sustragere se are în vedere şi folosirea mijloacelor de teleco-municaţii sau racordarea la mijloacele audio-vizuale ale unei persoane – ilegală şi gratuită – care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestei persoane, săvârşită în scop de cupiditate”.

25

5. În vederea adecvării denumirii Capitolului VI “Infracţiuni contra patrimoniului” al Părţii Speciale a CP RM cu conţinutul acestui capitol, precum şi în scopul asigurării ocrotirii eficiente a relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu, care apar între proprietarul bunurilor şi titularul posesiunii legitime (în baza unui drept real principal derivat sau a unui drept real accesoriu), art.186 CP RM să fie completat cu un nou alineat – al cincilea – având următorul conţinut:

“(5) Obiectul material al infracţiunilor prevăzute la art.186-200 din prezentul Cod îl formează inclusiv bunurile aparţinând cu drept de pro-prietate făptuitorului, dacă ele, în momentul săvârşirii infracţiunii, se află în posesia legitimă a altei persoane, în virtutea unui drept real”.

6. Pentru a exclude contradicţiile privind calificarea infracţiunilor săvâr-şite prin sustragere asupra titlurilor (hârtiilor) de valoare, Hotărârea de îndrumare a Plenului Curţii Supreme de Justiţie “Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragere” să fie completată cu urmă-toarele explicaţii:

“Sustragerea titlurilor de valoare la purtător şi a titlurilor de valoare de ordin, girate în alb, trebuie considerată consumată din momentul luării lor fizice şi trecerii lor în folosul făptuitorului. Sustragerea titlurilor de valoare nominative şi a titlurilor de valoare la ordin, girate la ordin, trebuie considerată consumată din momentul înregistrării transferului de drepturi asupra acestor titluri de valoare în sistemul de ţinere a registrului deţinăto-rilor titlurilor de valoare sau din momentul în care făptuitorul a obţinut posibilitatea de a exercita drepturile care rezultă din acele titluri de valoare”.

7. De vreme ce normele penale trebuie interpretate sistematic în raport cu alte norme juridice şi întrucât extinderea regimului dreptului de proprie-tate asupra obiectelor naturale neindividualizate (apele curgătoare, anima-lele şi păsările migratoare etc.) nu este justificată, expresia “proprietate publică” de la alin.(4) art.124 al Constituţiei Republicii Moldova şi de la alin.(3) art.296 CC RM trebuie substituită prin “avuţie publică”.

8. Întru eficientizarea aplicării prevederilor art.189 CP RM – “Şanta-jul” – într-o eventuală hotărâre de îndrumare a Plenului Curţii Supreme de Justiţie, dedicată practicii judiciare în procesele penale privind şantajul, să fie prevăzută următoarea explicaţie:

“În sensul art.189 CP RM, prin “acţiuni cu caracter patrimonial” trebuie de înţeles executarea de lucrări şi acordarea de servicii, atunci când acestea nimeresc sub incidenţa legislaţiei civile, constituind obiectul unor raporturi juridice obligaţionale”.

26

9. Întrucât drepturile patrimoniale se compun din drepturi reale, drep-turi personale (obligaţionale) şi drepturi de proprietate intelectuală, existând astfel o fundamentare juridico-civilă a prezentei recomandări, în Partea Specială a CP RM să fie constituit un capitol unic ce ar cuprinde toate incriminările privind infracţiunile patrimoniale, capitol ce s-ar diviza în trei secţiuni, consacrate, respectiv, infracţiunilor contra patrimoniului, infracţiunilor economice şi nou-incriminatelor fapte contra proprietăţii intelectuale. Prin această omogenizare a reglementărilor, relative la infrac-ţiunile patrimoniale, s-ar asigura o interdependenţă concepţională şi func-ţională între normele penale şi normele civile de referinţă, privite în cali-tate de componente ale aceluiaşi sistem de drept unitar.

10. Dezvoltând prevederile art.10 din Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, sub denumirea “Violarea dreptului de autor”, având următorul conţinut:

“Efectuarea, fără autorizarea sau consimţământul titularului dreptului de autor, a următoarelor acţiuni:

a) reproducerea operei; b) difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare, închi-

riere sau prin alte modalităţi; c) importarea exemplarelor operei pentru difuzare, inclusiv a exempla-

relor confecţionate cu permisiunea autorului sau a altui titular al dreptu-lui de autor;

d) demonstrarea publică a operei; e) interpretarea publică a operei; f) comunicarea publică a operei, inclusiv prin retransmisie; g) traducerea operei; h) prelucrarea, adaptarea, aranjamentul şi alte asemenea modificări

ale operei; i) comunicarea pentru informare generală a operei în asemenea mod,

ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la operă din orice loc şi în orice timp;

j) comunicarea operei prin eter (inclusiv prin satelit) sau prin cablu se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi con-

venţionale sau cu închisoare de până la 3 ani.” 11. Dezvoltând prevederile art.9 din Legea Republicii Moldova

privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Codul penal al Republicii

27

Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, numit “Arogarea calităţii de autor”, având următorul conţinut:

“Arogarea calităţii de autor, modificarea operei care prejudiciază onoarea şi demnitatea autorului sau aducerea la cunoştinţă publică a unei opere sub alt nume decât acela decis de autor

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi con-venţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.”

12. Dezvoltând prevederile art.27-29 din Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, sub denumirea “Violarea drepturilor conexe”, având următorul conţinut:

“Efectuarea, fără consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege, a următoarelor acţiuni:

a) imprimarea interpretării încă neimprimate sau a emisiunii; b) reproducerea interpretărilor sale înregistrate pe fonograme, a fono-

gramelor sale sau a imprimării emisiunii; c) comunicarea interpretării pe cale radioelectrică sau prin cablu ori

altă comunicare publică a interpretării, inclusiv prin retransmisie, cu excep-ţia cazurilor când pentru comunicare se foloseşte imprimarea interpretării efectuată anterior cu consimţământul interpretului, sau interpretarea ante-rior difuzată pe cale radioelectrică ori distribuită prin cablu;

d) darea în chirie a originalului şi a exemplarelor interpretărilor înre-gistrare pe fonograme, chiar şi după difuzarea lor, cu acordul interpretu-lui şi indiferent de dreptul de proprietate asupra exemplarelor;

e) difuzarea originalului sau a exemplarelor interpretărilor înregistrate pe fonograme, ori a exemplarelor de fonogramă;

f) modificarea sau transformarea în orice alt mod a fonogramei; g) importul exemplarelor de fonogramă în scopul difuzării, inclusiv a

exemplarelor produse cu autorizaţia producătorului acestei fonograme; h) translarea simultană pe cale radioelectrică sau prin cablu a emisiunii

sale de către o altă organizaţie de difuziune (retranslarea emisiunii); i) translarea emisiunii pe cale radioelectrică sau prin cablu; j) translarea emisiunii în locurile în care intrarea este cu plată; k) comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloa-

cele comunicării radioelectrice, a interpretării înregistrate pe fonogramă, a fonogramei sau a emisiunii în asemenea mod ca reprezentanţii publicu-

28

lui, la alegerea lor personală, să poată avea acces la interpretare, fono-gramă sau emisiune din orice loc şi orice timp

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de până şa 3 ani.”

13. Dezvoltând pevederile lit.a) şi b) art.371 din Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infrac-ţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, sub denumirea “Eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe”, având următorul conţinut:

“Încălcarea legislaţiei Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe, exprimată în:

a) eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;

b) confecţionarea, importul, difuzarea, publicitatea oricărui echipament sau a componentelor sale, deţinerea, în scopuri comerciale şi pentru presta-rea serviciilor, a oricărui echipament sau a componentelor sale care sunt date publicităţii sau sunt propuse spre vânzare în scopul eludării mijloa-celor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, ori care au ca scop principal al utilizării şi/sau al rezultatului utilizării eluda-rea oricăror mijloace tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a dreptu-rilor conexe, ori care iniţial sunt destinate, ajustate sau executate în scopul de a oferi posibilitatea eludării sau de a facilita eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de până şa 2 ani.”

14. Dezvoltând prevederile Secţiunii II “Modele de utilitate” din Hotă-rârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la protecţia proprietăţii industriale în Republica Moldova, nr.456 din 26.07.1993, precum şi ale art.22-23 din Legea Republicii Moldova privind brevetele de invenţie, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol având denumirea “Violarea drepturilor rezultând dintr-o invenţie sau model de utilitate” şi următorul conţinut:

“Fabricarea sau folosirea, fără drept, a obiectului unei invenţii ori a obiectului unui model de utilitate, ori punerea în circulaţie a produselor realizate ca urmare a fabricării sau folosirii fără drept a obiectului unei invenţii ori a obiectului unui model de utilitate

29

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 400 la 800 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.”

15. Dezvoltând prevederile alin.(9) art.10 din Legea Republicii Mol-dova privind brevetele de invenţie, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol, sub denumirea “Divulgarea datelor cuprinse în cererea de brevet”, care să aibă următorul conţinut:

“Divulgarea de către personalul Agenţiei de Stat pentru Protecţia Pro-prietăţii Industriale sau de către persoanele, care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile, a datelor conţinute în cererea de brevet, până la publicarea lor

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita o anumită activi-tate pe un termen de până la 5 ani.”

16. Dezvoltând prevederile art.13 şi 35 din Legea Republicii Moldova privind protecţia soiurilor de plante, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprie-tăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol care ar avea denumirea “Violarea drepturilor titularului brevetului de soi” şi următorul conţinut:

“Efectuarea, fără autorizaţia titularului brevetului de soi, a următoa-relor acţiuni:

a) producerea sau reproducerea materialului soiului în scopul înmul-ţirii;

b) condiţionarea materialului soiului în scopul înmulţirii; c) oferirea spre vânzare a materialului soiului; d) vânzarea sau alte forme de comercializare a materialului soiului; e) exportarea materialului soiului; f) importarea materialului soiului; g) stocarea materialului soiului în scopul efectuării acţiunilor menţio-

nate la lit.a)-f); h) divulgarea datelor ce constituie secret comercial despre soiul care

face obiectul cererii de brevet; i) desemnarea materialului soiului produs şi comercializat printr-o

denumire ce diferă de cea cu care este înregistrat acest soi; j) desemnarea materialului soiului produs şi comercializat prin denu-

mirea unui soi înregistrat, cunoscându-se faptul că materialul produs şi comercializat nu aparţine de acest soi;

30

k) desemnarea materialului soiului produs şi comercializat printr-o denumire atât de asemănătoare cu cea a soiului înregistrat, încât ele pot fi confundate;

l) comercializarea materialului soiului pentru care nu a fost eliberat brevet, inducând în mod conştient în eroare consumatorii;

m) declaraţiile false privind rezultatele încercării noului soi; n) operarea de înscrieri false sau darea de indicaţii privind operarea

de înscrieri false în Registrul brevetelor pentru soiurile de plante şi în documentaţia de gestiune;

o) contrafacerea documentelor necesare pentru îndeplinirea prevede-rilor legislaţiei privind protecţia soiurilor de plante, confecţionarea sau darea de indicaţii privind confecţionarea documentelor contrafăcute;

p) prezentarea către titularul brevetului de soi a documentelor cu date false de către cei care folosesc soiul

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita o anumită activi-tate pe un termen de până la 5 ani”.

17. Dezvoltând prevederile art.2, 22, 23 şi 33 din Legea Republicii Moldova privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, Codul penal al Republicii Moldova să fie completat cu un nou articol având denumirea “Violarea drepturilor titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial” cu următorul conţinut:

“(1) Arogarea calităţii de autor al desenului sau modelului industrial se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi conven-

ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani. (2) Fabricarea, vânzarea, importul, exportul sau altă introducere în cir-

cuitul economic ori stocarea în scopuri comerciale a produsului obţinut prin aplicarea desenului sau modelului industrial protejat, fătă acordul titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului indus-trial, dacă acest produs, în totalitate sau într-o măsură substanţială, este o copie a acestui desen sau model industrial

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Divulgarea, de către personalul Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale sau de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu desenele şi modelele industriale, a esenţei cererii de înregis-

31

trare a desenului sau modelului industrial până la publicarea hotărârii de înregistrare a desenului sau modelului industrial

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 700 la 1000 unităţi conven-ţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de a exercita o anumită activi-tate pe un termen de până la 5 ani.”

18. Dezvoltând prevederile art.4 din Legea Republicii Moldova privind protecţia topografiilor circuitelor integrate, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol care ar avea denumirea “Violarea drepturilor titularului certificatului de înregistrare a topografiei circuitului integrat” şi următorul conţinut:

“Exploatarea, fără autorizaţia titularului, a unei topografii a circuitu-lui integrat înregistrate


19. Dezvoltând prevederile art.3 şi 25 din Legea Republicii Moldova privind mărcile şi denumirile de origine a produselor, Codul penal al Re-publicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infracţiu-nilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol – “Folosirea ilicită a mărcii sau a denumirii de origine a produsului” – cu următorul conţinut:

“Folosirea ilicită a mărcii, a denumirii de origine a produsului prote-jate sau a indicaţiei geografice pentru desemnarea produselor sau servi-ciilor pentru care ele au obţinut protecţie, fie a produselor sau serviciilor de acelaşi fel, ori fabricarea, folosirea, importarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, orice altă punere în circuitul economic sau stocarea în aceste scopuri a produselor la care se referă marca înregistrată, denumirea de origine a produsului înregistrată sau indicaţia geografică autorizată


20. Dezvoltând prevederile art.8 din Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia concurenţei, precum şi ale art.24-26 din Legea Re-publicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Codul penal al Republicii Moldova (şi anume – preconizata secţiune consacrată infrac-ţiunilor contra proprietăţii intelectuale) să fie completat cu un nou articol – “Concurenţa neloială” – având următorul conţinut:

32

“Săvârşirea cu intenţie a oricăreia din următoarele acţiuni: a) folosirea neautorizată, integrală sau parţială, a numelui comercial

străin, a denumirii comerciale străine sau a emblemei comerciale străine; b) obţinerea, folosirea sau divulgarea neautorizată a informaţiilor ce

constituie secret comercial se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 800 unităţi conven-

ţionale sau cu închisoare de până la 2 ani.”.

La tema tezei au fost publicate următoarele lucrări ştiinţifice

1. Brînză S. Infracţiuni contra proprietăţii în Codul penal al SUA. Sinteză // Revista Naţională de Drept. - 2000. - Nr.2, 0,3 c.a.

2. Brînză S. Protecţia proprietăţii în Legea lui Manu prin mijloace de drept penal // Revista Naţională de Drept. - 2000. - Nr.3, 0,3 c.a.

3. Brînză S. Rolul dreptului în protejarea proprietăţii la geto-daci // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.1, 0,3 c.a.

4. Brînză S. Infracţiuni contra proprietăţii. Tâlhăria în SUA. Evoluţia // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.2, 0,3 c.a.

5. Brînză S. Crime contra proprietăţii reflectate în Codul penal al SUA // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.3, 0,3 c.a.

6. Brînză S. Apărarea proprietăţii împotriva faptelor penale în Legea Salică la franci // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.4, 0,5 c.a.

7. Brînză S. Răspunderea penală pentru infracţiunile contra proprietăţii (în regle-mentarea Legilor din Eşnuna şi Hammurabi) // Avocatul poporului. - 2001. - Nr.1-3, 0,3 c.a.

8. Brînză S. Penalizarea crimelor şi delictelor contra proprietăţii în Codul penal din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.5, 1,0 c.a.

9. Brînză S. Apărarea penală a proprietăţii în Roma Antică // Analele Ştiinţifice аle USM. Facultatea de Drept. - 2000. - Nr.4, 1,0 c.a.

10. Брынза С. Уголовно – правовой анализ преступлений против собствен-ности по уголовному праву Румынии: сравнительно – правоведческое исследование // Analele Ştiinţifice аle USM. Facultatea de Drept. - 2000. - Nr.4, 1,0 c.a.

11. Brînză S. Situaţia apărării instituţiei proprietăţii în Codul penal // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.6, 0,5 c.a.

12. Brînză S. Evoluţia reglementărilor privind protecţia penală a proprietăţii pe teritoriul Republicii Moldova: Monografie / Colecţia CODEX. - Chişinău: ARC, 2001, 25 c.a.

13. Brînză S. Proteguirea penală a proprietăţii în sistemul normativ „Legea ţării” // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.7, 0,5 c.a.

33

14. Brînză S. Generaţie avansată de legi penale // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.8, 0,5 c.a.

15. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii. Relaţiile sociale ca obiect al infracţiunii penale // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe sociouma-nistice”. Vol.1. - Chişinău, 2001, 2,5 c.a.

16. Brînză S. Apărarea penală a proprietăţii în perioada aflării Basarabiei sub dominaţia Imperiului Rus // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău, 2001, 2,2 c.a.

17. Brînză S., Namatov A. Atentate criminale la proprietate. Sinteză anglo-americană // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău, 2001, 0,9 c.a.

18. Брынза С., Наматов А. Преследование за разбойное нападение согласно уголовному законодательству Республики Молдова, Российской Феде-рации и Румынии // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socioumanis-tice”. Vol.1. - Chişinău, 2001, 0,6 c.a.

19. Brînză S., Namatov A. Antologia crimelor contra proprietăţii în SUA // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.9, 0,4 c.a.

20. Brînză S., Namatov A. Antologia crimelor contra proprietăţii în SUA // Revista Naţională de Drept. - 2001. - Nr.10, 0,5 c.a.

21. Брынза С. Развитие норм об уголовно-правовой охране собственности в период реставрации рыночной экономики в Республике Молдова // Объединенный научный журнал. - Москва: Тезаурус, 2001, № 16, с.4-13.

22. Brînză S. Tâlhăria săvârşită în urma înţelegerii de către un grup de persoane // MOLDOSCOPIE. Probleme de analiză politică. Partea XVII. CARTES. - Chişinău: CE USM, 2001, 0,5 c.a.

23. Брынза С. Эволюция регламентации охраны собственности в Уголовном Праве РМ на рубеже XX-XXI веков // PRO LEGEA. - 2001. - Nr.5, 0,5 c.a.

24. Брынза С. Законодательное регулирование преступлений против собст-венности в Молдове и России // Гражданин и право. (Москва). - 2001. - № 12. - C.36-44, 0,7 c.a.

25. Брынза С. Уголовно-правовая охрана собственности в случае мошен-нического посягательства // Закон и жизнь. - 2002. - Nr.1, 0,5 c.a.

26. Брынза С. Мнение по поводу возможной криминализации компью-терного мошенничества // Закон и жизнь. - 2002. - №2, 0,5 c.a.

27. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii. Relaţiile sociale ca obiect al ocrotirii penale // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.3, 0,5 c.a.

28. Брынза С. Проблемы назначения наказания за посягательства против собственности // Закон и жизнь. - 2002. - №3, 0,5 c.a.

29. Брынза С. Положения проекта УК Республики Молдова об ответствен-ности за посягательства в экономической сфере. – В: «Налоговые и иные

34

экономические преступления»: Сборник научных статей. Выпуск 5. - Ярославль, 2002, 0,7 c.a.

30. Brînză S. Ce este relaţia socială în contextul apărării penale a proprietăţii? // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.4, 0,5 c.a.

31. Brînză S. Componenţa, funcţiile şi interconexiunea elementelor care for-mează relaţia socială, privite prin prisma ocrotirii penale a proprietăţii // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.5, 0,5 c.a.

32. Брынза С. Проблемы назначения наказания за посягательства против собственности // Закон и жизнь. - 2002. - Nr.4, 0,5 c.a.

33. Брынза С. Общая характеристика объективной стороны причинения имущественного ущерба путем обмана или злоупотребления доверием // Закон и жизнь. - 2002. - Nr.5. - C.28-31, 0,4 c.a.

34. Брынза С. Групповое хищение и проблема специального субъекта // Закон и жизнь. - 2002. - №6. - C.23-27, 0,4 c.a.

35. Брынза С. Особенности квалификации хищения в особо крупных разме-рах // Закон и жизнь. - 2002. - №7. - C.14-18, 0,4 c.a.

36. Брынза С. Проблема уголовно-правовой охраны права собственности и национального равноправия в процессе построения правового госу-дарства // Statul de drept şi problemele minorităţilor naţionale. Materialele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale (Bălţi, 11-12 ianuarie, 2002), 0,5 c.a.

37. Brînză S. Protecţia penală a proprietăţii în Pravilele aplicate pe teritoriul Moldovei Medievale // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socio-umanistice”. V.I. - Chişinău: CE USM, 2002, p.150-167, 2,6 c.a.

38. Brînză S. Reglementarea infracţiunilor contra proprietăţii în contextul activităţii legislative intense din Moldova secolelor XVIII-XIX // Analele Ştiinţifice аle USM. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.I. - Chişinău: CE USM, 2002, p.168-177, 1,5 c.a.

39. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii: argumente în favoarea naturii relaţionale a acestuia // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.6. - P.23-30, 0,5 c.a.

40. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra proprietăţii: argumente în favoarea naturii relaţionale a acestuia // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.7. - P.5-10, 0,5 c.a.

41. Brînză S. Proprietatea ca obiect al ocrotirii penale: aspecte introductive // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.8. - P.4-13, 0,5 c.a.

42. Brînză S. Natura şi tipologia obiectului infracţiunilor contra proprietăţii // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.9. - P.4-11, 0,4 c.a.

43. Brînză S. Originile reglementării infracţiunilor contra proprietăţii în izvoa-rele scrise din Moldova Feudală // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.10. - P.24-29, 0,4 c.a.

35

44. Брынза С. Ответственность за преступления против собственности по уголовному праву Румынии // Российский следователь. - Москва: Юрист. - 2002. - №5. - С.44-48, 0,4 c.a.

45. Брынза С. Уголовная ответственность за разбой в законодательствах Российской Федерации, Республики Молдова и Румынии // Российский следователь. - Москва: Юрист. - 2002. - №6. - C.28-34, 0,7 c.a.

46. Брынза С. Наказание за преступления против собственности по уголов-ному законодательству Республики Молдова // Российский следова-тель. - Москва: Юрист. - 2002. - №6. - С.37-46, 0,9 c.a.

47. Brînză S. Pedeapsa pentru infracţiunile contra proprietăţii în contextul tranziţiei spre economia de piaţă şi statul de drept // Rolul pedepsei în societatea de tranziţie. Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională. - Chişinău, 2002, p.38-49, 0,6 c.a.

48. Brînză S. Aplicarea privaţiunii de drept de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate în cazul comiterii infracţiunilor contra proprietăţii // Rolul pedepsei în societatea de tranziţie. Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională. - Chişinău, 2002, p.307-311, 0,3 c.a.

49. Brînză S., Laşcu M. Eficientizarea aplicării pedepsei sub formă de amendă pentru infracţiunile contra proprietăţii // Rolul pedepsei în societatea de tranziţie. Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională. - Chişinău, 2002, p.311-314, 0,3 c.a.

50. Брынза С. Преступления против собственности в системе обычного права Молдовы // Российский следователь. - Москва: Юрист. - 2002. - №10. - C.42-45, 0,4 c.a.

51. Брынза С. Объект посягательств против имущества: противоречия и решения // Закон и жизнь. - 2002. - №11. - C.16-20, 0,4 c.a.

52. Brînză S. Răspunderea penală pentru furt conform Pravilei lui Vasile Lupu // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.11. - P.18-25, 0,4 c.a.

53. Brînză S. Problema unor cazuri speciale de furt şi a faptelor asimilate acestuia în reglementarea Pravilei lui Vasile Lupu // Revista Naţională de Drept. - 2002. - Nr.12. - P.6-12, 0,4 c.a.

54. Брынза С. Уголовно-правовая охрана имущества согласно уголовному законодательству Румынии // Закон и жизнь. - 2002. - №12. - C.9-14, 0,4 c.a.

55. Брынза С. Наказание за преступления против собственности по уго-ловному законодательству Республики Молдова // Научные труды. Российская академия юридических наук. Выпуск 2. В 2-х томах. Том 1. - Москва: Юрист, 2002, с.387-405, 0,5 c.a.

56. Brînză S. Aplicarea culegerilor necodificate în combaterea infracţiunilor contra proprietăţii în Moldova secolelor XVIII-XIX // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.1. - P.9-13, 0,3 c.a.

36

57. Брынза С. Проблемы объекта преступлений против собственности в но-вом уголовном законодательстве // Закон и жизнь. - 2003. - №1. - С.4-8, 0,4 c.a.

58. Brînză S. Răspunderea pentru infracţiunile contra proprietăţii conform Condicii Criminaliceşti a Moldovei // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.2. - P.10-16, 0,4 c.a.

59. Брынза С. Кража в уголовном праве Румынии: вопросы предмета преступления // Закон и жизнь. - 2003. - №2. - С.10-14, 0,3 c.a.

60. Brînză S. Analiza evoluţiei noţiunii de sustragere // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.3. - P.4-8, 0,3 c.a.

61. Брынза С. Объект составных преступлений, посягающих на собствен-ность, в Румынском уголовном праве // Закон и жизнь. - 2003. - №3. - С.23-27, 0,3 c.a.

62. Брынза С. Проблемы и перспективы охраны имущественных отношений в связи с принятием нового Уголовного кодекса Республики Молдова // Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de drept. Materialele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale, 25-26 ianuarie 2003 (mun.Bălţi). - Chişinău, 2003, p.471-475, 0,3 c.a.

63. Brînză S. Rolul legii penale în apărarea patrimoniului: de la tradiţie la mo-dernitate // Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de drept. Materia-lele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale, 25-26 ianuarie 2003 (mun.Bălţi). - Chişinău, 2003, p.766-770, 0,3 c.a.

64. Brînză S. Necesitatea ocrotirii juridico-penale a patrimoniului în noile con-diţii social-economice // Funcţionarea instituţiilor democratice în statul de drept. Materialele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale, 25-26 ianua-rie 2003 (mun.Bălţi). - Chişinău, 2003, p.806-810, 0,3 c.a.

65. Брынза С. Уголовно-правовая охрана собственности в условиях граж-данского общества // Aspecte juridice ale societăţii civile: realităţi şi perspec-tive. Materialele Conferinţei teoretico-ştiinţifice internaţionale, 26-27 februarie 2003. - Chişinău, 2003, p.253-259, 0,5 c.a.

66. Брынза С. О необходимости научной обоснованности концепции об объекте преступлений против имущества согласно уголовному праву Республики Молдова // ПРАВО: теория и практика. - 2003. - №1-2 (16-17). - Москва ТЕЗАУРУС, c.29-34, 0,5 c.a.

67. Брынза С. Объект преступлений против имущества по уголовному праву Румынии // Право: теория и практика. - 2003. - №1-2 (16-17). - Москва: Тезаурус, c.35-39, 0,5 c.a.

68. Brînză S. Răspunderea penală pentru pungăşie conform noului Cod penal al Republicii Moldova // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.4, p.9-13, 0,3 c.a.

37

69. Brînză S. Corelaţia dintre relaţia socială şi valoarea socială în contextul obiectului infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.6. - P.16-20, 0,3 c.a.

70. Brînză S. Configuraţia obiectului infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.7. - P.7-12, 0,3 c.a.

71. Brînză S. Natura şi esenţa obiectului infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.8. - P.4-8, 0,3 c.a.

72. Брынза С. Посягательства против имущества в проекте Уголовного кодекса Румынии // Закон и жизнь. - 2003. - №6. - C.11-15, 0,3 c.a.

73. Brînză S. Proprietatea privită în calitate de componentă a ordinii de drept ocrotită de legea penală // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2003, p.94-102, 0,4 c.a.

74. Brînză S. Raportul dintre noţiunile “patrimoniu” şi “proprietate” în contex-tul apărării penale // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2003, p.102-110, 0,5 c.a.

75. Брынза С. Критические замечания по поводу законодательного регули-рования проблем, связанных с объектом преступлений против собст-венности, в уголовном праве Республики Молдова // Российский сле-дователь. - Москва: Юрист. - 2003. - №1. - С.42-44, 0,3 c.a.

76. Брынза С., Захария С. Предмет кражи согласно уголовному праву Румы-нии // Российский следователь. - Москва: Юрист. - 2003. - №6. - C.44-46, 0,4 c.a.

77. Brînză S. Obiectul juridic al infracţiunii şi obiectul material al infracţiunii: consideraţii preliminare // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.9. - P.4-9, 0,4 c.a.

78. Brînză S. Pungăşia // Conferinţa corpului didactico-ştiinţific. “Bilanţul activită-ţii ştiinţifice a USM pe anii 2001/2002”, USM, 30 septembrie - 6 octombrie 2003. Rezumatele comunicărilor. - Chişinău: CEP USM, 2003.

79. Brînză S. Violenţa în contextul infracţiunilor contra patrimoniului // Conferinţa ştiinţifico-practică internaţională cu genericul “Violenţa în societatea de tranziţie”, Universitatea de Criminologie, Moldova, Chişinău, 16-17 mai 2003, 0,5 c.a.

80. Брынза С. Что такое компьютерное мошенничество // Materialele Con-ferinţei internaţionale practico-ştiinţifice dedicate jubileului de 7 ani ai Găgăuziei, 21-23 decembrie 2001, Comrat, 2003, 0,5 c.a.

81. Brînză S. Semnificaţia juridico-penală a obiectului material al infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.10. - P.49-53.

82. Brînză S. Ierarhizarea valorilor sociale care fac obiectul infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.11. - P.7-13, 0,4 c.a.

38

83. Brînză S. Obiectul juridic principal al infracţiunii şi obiectul juridic secundar al infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2003. - Nr.12. - P.4-8, 0,4 c.a.

84. Брынза С. Концепция объекта преступлений против собственности в уголовном праве РМ: итоги и перспективы внедрения законодательного опыта Российской Федерации // Научные труды. Российская академия юридических наук. Выпуск 2. В 2-х томах. Том 1. - Москва: Юрист, 2003, с.417-426, 0,5 c.a.

85. Brînză S. Infracţiunile contra patrimoniului în proiectul Codului penal român: mostră de elevaţie juridică şi prilej de reflecţii // Revista de Criminologie, Drept penal şi Criminalistică. - 2003. - Nr.1-2. - P.54-59, 0,5 c.a.

86. Brînză S. Consideraţii privind natura obiectului juridic secundar al infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.1. - P.4-8, 0,4 c.a.

87. Brînză S. Însemnătatea obiectului material al infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.2. - P.4-8, 0,4 c.a.

88. Brînză S. Însemnătatea obiectului generic al infracţiunii // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.3. - P.4-7, 0,3 c.a.

89. Brînză S. Necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva unor fapte de sustragere (furt, jaf, tâlhărie) // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.4. - P.10-15, 0,5 c.a.

90. Brînză S. Necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva faptelor pre-văzute la art.189-200 ale Codului penal // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.5. - P.10-16, 0,5 c.a.

91. Brînză S. Bunurile mobile ca obiect material al sustragerii // Revista Naţio-nală de Drept. - 2004. - Nr.6. - P.4-8, 0,4 c.a.

92. Brînză S. Controverse privind obiectul material al sustragerii // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.7. - P.7-12, 0,4 c.a.

93. Brînză S. Semnalul video, traficul telefonic şi banii fără numerar ca posibile obiecte materiale ale sustragerii // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.8. - P.6-10, 0,5 c.a.

94. Brînză S. Hârtiile de valoare ca obiect material al sustragerii // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.9. - P.11-16, 0,4 c.a.

95. Brînză S. Apărarea juridico-penală a elementelor patrimoniului: controverse şi soluţii // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2004, p.159-166, 1,0 c.a.

96. Brînză S. Dreptul penal al contractelor – o provocare pentru sistemul de drept // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău : CEP USM, 2004, p.166-176, 1,2 c.a.

97. Brînză S. Regimul de circulaţie a bunurilor în contextul studiului obiectului material al infracţiunilor contra patrimoniului // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.10. - P.2-7, 0,4 c.a.

39

98. Brînză S. Pot oare bunurile fără stăpân şi bunurile nefolositoare să formeze obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului? // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.11. - P.2-5, 0,25 c.a.

99. Brînză S. Structura relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu apărate de legea penală // Revista Naţională de Drept. - 2004. - Nr.12. - P.5-8, 0,25 c.a.

100. Брынза С. Конституционные основы необходимости установления уго-ловной ответственности за преступления против интеллектуальной соб-ственности в законодательстве Республики Молдова // Научные труды РАЮН РФ. Вып. 4, Том 2. - Москва: Юрист, 2004, с.483-487, 0,5 c.a.

101. Brînză S. Necesitatea constituţionalizării legislaţiei penale în planul ocrotirii eficiente a proprietăţii intelectuale // Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală. Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţio-nale (Bălţi, 23-24 septembrie 2004). - Chişinău: Tipografia Centrală, 2004, p.1086-1094, 0,5 c.a.

102. Brînză S. Dobândirea ilicită a foloaselor necuvenite: faptă contra patrimoniului sau faptă de corupţie? // Prevenirea şi combaterea corupţiei în Republica Moldova: aspecte teoretice şi practice. Materialele Conferinţei ştiinţifico-prac-tice internaţionale (Chişinău, 19-20 noiembrie 2004). - Chişinău: Transpa-rency International, 2004, p.107-113, 0,4 c.a.

103. Brînză S. Oportunitatea recunoaşterii bunurilor imobile ca obiect material al sustragerii // Revista Naţională de Drept. - 2005. - Nr.1. - P.11-15, 0,3 c.a.

104. Brînză S. Posesia ca obiect al apărării penale // Revista Naţională de Drept. - 2005. - Nr.2. - P.8-12, 0,4 c.a.

105. Brînză S. Controverse legate de calitatea posesiei de a fi obiectul apărării penale // Revista Naţională de Drept. - 2005. - Nr.3. - P.2-6, 0,4 c.a.

106. Brînză S. Modele de elevaţie juridică pentru elaborarea concepţiei naţionale de combatere juridico-penală a încălcării drepturilor în domeniul proprietă-ţii intelectuale // Comunicări prezentate la ediţia a III-a a Conferinţei inter-naţionale ştiinţifico-practice cu genericul “Probleme teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale”, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Inte-lectuală a Republicii Moldova, Academia de Ştiinţe a Moldovei (Chişinău, 24-25 noiembrie 2004), 0,5 c.a.

107. Brînză S. Experienţa istorică – factor motivaţional în combaterea juridico-penală a încălcării drepturilor în domeniul proprietăţii intelectuale // Comu-nicări prezentate la ediţia a III-a a Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice cu genericul “Probleme teoretice şi practice ale economiei proprie-tăţii intelectuale”, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republi-cii Moldova, Academia de Ştiinţe a Moldovei (Chişinău, 24-25 noiembrie 2004), 0,4 c.a.

108. Brînză S. Circumstanţele care ajută la stabilirea obiectului juridic al infracţiu-nilor contra patrimoniului // Revista Naţională de Drept. - 2005. - Nr.4. - P.2-7, 0,5 c.a.

40

109. Brînză S. Reflecţii asupra corelaţiei dintre obiectul juridic generic şi obiec-tul special al infracţiunilor contra patrimoniului, prevăzute în Codul penal român şi în unele legi speciale // Institutul de Reforme Penale. Revista de Ştiinţe Penale. Anuar. Anul I. - Chişinău, 2005, p.91-99.

110. Brînză S. Reflecţii asupra naturii obiectului juridic al infracţiunilor săvârşite prin sustragere // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2005, p.261-274, 2,1 c.a.

111. Brînză S. Caracteristicile obiectului material al infracţiunii săvârşite prin sus-tragere // Analele Ştiinţifice аle Universităţii de Stat din Moldova. Seria “Ştiinţe socioumanistice”. Vol.1. - Chişinău: CEP USM, 2005, p.275-282, 1,2 c.a.

112. Brînză S. Obiectul infracţiunilor contra patrimoniului: Monografie. - Chişinău: Tipografia Centrală, 2005, 50,0 c.a.

Cuvintele-cheie ale tezei: obiectul infracţiunii; pericolul social al infracţiunii; relaţia socială; valoarea socială; obiectul juridic al infracţiunii; obiectul mate-rial al infracţiunii; obiectul juridic generic al infracţiunii; obiectul juridic spe-cial al infracţiunii; obiectul complex al infracţiunii; obiectul juridic principal al infracţiunii; obiectul juridic secundar al infracţiunii; patrimoniu; proprietate; elementele patrimoniului; infracţiunile contra patrimoniului; infracţiuni săvâr-şite prin sustragere; infracţiuni săvârşite prin fraudă; infracţiuni săvârşite prin distrugere sau tulburare de posesie; proprietate intelectuală.

Ключевые слова: Объект преступления; общественная опасность преступ-ления; общественная ценность; предмет преступления; родовой объект пре-ступления; непосредственный объект преступления; сложный объект пре-ступления; основной объект преступления; дополнительный объект престу-пления; имущество; собственность; элементы имущества; преступления против собственности; преступления совершенные путем хищения; престу-пления совершенные путем обмана; преступления совершенные путем унич-тожения либо нарушения владения; интеллектуальная собственность. Key-words: Object of the crime; social danger of the crime; social relationship; social value; material object of the crime; direct object of the crime; generic object of the crime; complex object of the crime; additional object of the crime; estate; property; elements of the estate; crimes against property; crimes by means of misappropriation; crimes by deception; crimes by destruction or by trespass; intellectual property.

41

РЕЗЮМЕ

БРЫНЗА Сергей. Объект преступлений против имущества: Диссертация на соискание ученой степени доктора хабилитат

юридических наук по специальности: 12.00.08 Уголовное право (уголовное право)

Диссертационная работа посвящена научному исследованию во-просов, связанных с понятием объекта преступлений против иму-щества. В частности, проанализировано понятие объекта преступле-ния в теории уголовного права и в уголовном законодательстве. Также, тщательно исследуются виды объектов уголовно-правовой охраны и значение родового объекта и предмета преступления в теории и практике уголовного права.

В работе поднимается сложнейшая проблема имущества как объекта уголовно-правовой охраны, анализируется суть имущества как общественного блага, аргументируется необходимость подклю-чения механизмов уголовного права для эффективной его охраны. Автор критически рассматривает возможность признания элемен-тов имущества в качестве объекта преступления. Убедительно пока-зывается роль и место имущества как родового объекта, анализи-руется связь между родовым и непосредственным объектами каж-дого из преступлений, направленных против имущества. В заключе-нии, догматический обзор, компаративизм и классификационные опыты позволили автору сформулировать выводы о правотворчес-ких приоритетах, связанных с рекриминализацией деяний против интеллектуальной собственности, которые должны быть приняты во внимание, считает автор, в отечественной науке.

Были использованы многочисленные нормативные источники, международно-правовые акты, постановления Пленума Высшей Су-дебной Палаты, акты Конституционного Суда, примеры из судеб-ной практики, а также теоретические работы отечественных и зару-бежных авторов. В результате проведенных исследований, автор раскрыл сущность объекта преступлений против имущества, обос-новал необходимость уголовно-правовой защиты имущества, разра-ботал предложения по совершенствованию законодательства. Полу-ченные результаты могут быть использованы в правоприменитель-ной и правотворческой деятельности, а также в учебном процессе и в научно-исследовательской работе.

42

SUMMARY

Brynza Sergey. Object of the crimes against property: Dissertation written in order to obtain a university degree of the

Doctor Habilitat in Law. Specialty 12.00.08 Criminal Law (criminal law)

This dissertation is dedicated to the scientific research of the questions, which are linked to the object of the crimes against property and its definition. Especially is analyzed the concept of the object as in penal doctrine both in penal legislation. Also, there are carefully examined types of the objects which are protected by Criminal Law, and importance of the generic and material object of the crime in theory and in practice of Criminal Law.

In this scientific research it is discussed about complex problem of estate, which forms the object protected by Criminal Law, is examined the essence of estate as a social value; is explained the necessity of Criminal Law involving in order to provide effective and proper protect-tion of estate. The author critically appreciates the possibility of the recognition of the estate’s elements as the object protected by law. At the same time he gives convincing arguments in order to demonstrate the important role and place of estate as a generic object.

In continuation, he examined the connection between generic and direct objects of each crime against property. As a result, there were applied different methods such as dogmatic survey, comparative research and experimental way of cognition, which gave the possibility to form different suggestions and conclusions, considered to be obligatory for our penal doctrine, and linked to the recriminalization of the offences against the intellectual property.

There were applied lot of normative acts, international treaties, deci-sions of the Supreme Court of Justice, acts of the Constitutional Court of Justice, cases from the judicial practice, and also scientific researches of the native and foreign authors. As a result of his investigation, author has examined the essence of the object of the crimes against property, has based his own arguments on facts of necessity of penal protection of the estate, has elaborated different suggestions in order to improve the legislation in force. Those results which were obtained can be applied as in the activity of the legal authorities both in the educational process and further scientific research.

43

BRÎNZĂ Sergiu

OBIECTUL INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI

Specialitatea: 12.00.08 Drept penal (drept penal)

AUTOREFERAT al tezei de doctor habilitat în drept

Bun de tipar 11.08.2005. Formatul 60×84 1/16

Coli de tipar 2,5. Coli editoriale 2,0. Comanda 160. Tirajul 70 ex.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM

str.A.Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009

Sergiu Brinza Abstract

Documents

Transcript of Sergiu Brinza Abstract