MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

CATEDRA TEORIA ŞI ISTORIA DREPTULUI

Cu titlul de manuscris

CZU: 340.12

Mihai POALELUNGI

Conduita legală şi justiţia

Specialitatea 12.00.01. – Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERAT

al tezei de doctor în drept

C H I Ş I N Ă U – 2006

2

Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova

Consultant ştiinţific: Gheorghe Avornic,

doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar

Referenţi oficiali: Ioan Humă, doctor în drept, profesor universitar, decanul Fa-cultăţii de Drept al Universităţii „Danibius” din Galaţi (România) Dumitru Baltaga, doctor în drept, conferenţiar universitar, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova

Susţinerea va avea loc la “___” “_____________” 2006, orele 10.00, în cadrul şedinţei Consiliului ştiinţific specializat DH 30-12.00.01-05 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (Republica Moldova, mun.Chişinău, str.A.Mateevici, 60, sala 222, blocul 4). Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi pe pagina Web a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (www.cnaa.acad.md). Autoreferatul a fost expediat la “______” “______________” 2006 Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, doctor în drept, conferenţiar universitar Valentina Coptileţ Consultant ştiinţific, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar Gheorghe Avornic Autor Mihai Poalelungi

© Mihai Poalelungi, 2006

3

CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Edificarea

statului de drept constituie la moment pentru Republica Moldova o finalitate ine-rentă întru instaurarea unei autentice şi reale democraţii.

Este evident că instituirea statului de drept nu poate fi o sarcină de ordin imediat, iar rezolvarea ei poate fi atinsă doar pe parcursul mai multor ani prin eforturi comune ale întregii societăţi. În acest scop este necesară pregătirea cetă-ţenilor de „lupta pentru dreptate”, ca o manifestare a datoriei cetăţeneşti, realizare a drepturilor sale prin intermediul legislaţiei şi în primul rînd a Constituţiei. Or, participarea în masă a cetăţenilor la acţiunile de stabilire a ordinii, bazate pe drept, constituie o condiţie obligatorie pentru instituirea statului de drept.

Celebra formulă a lui L.I. Iavici, citat în lucrare, indică faptul că dreptul este nimic, dacă dispoziţiile lui nu-şi găsesc realizarea în activitatea oamenilor şi a organizaţiilor lor, în relaţiile sociale, precum şi a A. Naschitz care menţionează că dreptul este un complex de reguli de conduită, avînd menirea sa, pe calea unor dispoziţii generale referitoare la raporturile generale tipice, să reglementeze, într-un anumit scop conduita previzibilă a oamenilor, cel puţin cît priveşte cadrul ei (căci regula nu ar avea sens) nu ar putea fi ocolite de cel care ar încerca să statueze şi să definească, în dimensiune juridică, rolul conduitei umane în realizarea dreptului.

Teoria dreptului era marcată timp îndelungat de o atitudine indiferentă faţă de om, de drepturile şi interesele lui. Salutabil, este că astăzi are loc, într-adevăr, o prefacere a tuturor valorilor, se poate spune că acum un nou spirit obiectiv, un nou mod de a gîndi şi a valorifica sunt pe cale de a se institui.

Astfel, reflecţia şi atenţia jurisprudenţei asupra problematicii conduitei lega-le, a devenit constantă în ştiinţa juridică, în momentul în care s-a conştientizat că procesul de instituire a normelor de drept şi realizarea lor, trebuie privite mai întîi de toate în calitate de conduită a subiectelor cărora acestea le sunt adresate.

Or, nu poate fi pus la îndoială faptul că nici o societate umană nu poate func-ţiona în lipsa unui ansamblu de norme care să reglementeze şi să orienteze conduita.

Cu titlu de consecinţă, alegerea temei de cercetare a fost dictată de oportuni-tatea şi importanţa conduitei legale în edificarea statului de drept.

În această ordine de idei, abordarea unei teorii generale a conduitei legale ca element inseparabil de celelalte instituţii şi categorii ale teoriei generale a dreptu-lui-ordinea juridică şi justiţia-par a fi de mare actualitate, în special astăzi, cînd se aduc multe critici justiţiei, uneori nemeritate, alteori justificate.

Deranjamentele care se observă în funcţionarea mecanismului justiţiei, pilon al democraţiei, nu sunt fără legătură cu ignoranţa oamenilor. Conduita cetăţeanu-lui într-un stat democratic depinde nu numai de calitatea legilor şi nivelul de dez-voltare a societăţii, dar şi de nivelul de cunoaştere a acestor legi, de încrederea pe care o au în instituţiile democratice. La momentul actual, justiţiei îi revine un rol determinant asupra conduitei legale a cetăţenilor.

4

Astfel, conştiinţa şi cultura juridică a cetăţeanului şi a întregii societăţi duce la înţelegerea ideii de drept, de interes general şi de datorie, aşa că nu se poate vorbi despre lupta pentru respectul dreptului şi edificarea unui stat de drept, cîtă vreme nu se va dezvolta prin supremaţia legii o conştiinţă puternică a fiecărui individ şi în fine o conduită legală.

În perioada actuală putem constata că în domeniul ştiinţelor juridice autohto-ne şi străine se constituie o orientare ştiinţifică de sine stătătoare, legată de forma-rea unei teorii generale a conduitei legale.

Totodată, deşi, interesul ştiinţei juridice pentru problema conduitei legale es-te mare, rezultatul cercetărilor în această direcţie nu este de loc la înălţimea aces-tui interes. Bogata literatură a chestiunii tratează numai unele dintre faţetele pro-blemei şi pe acestea, de cele mai multe ori incomplet şi neunivoc.

Ceea ce caracterizează prezentul studiu este analiza complexă şi unitară a conceptului de conduită legală, iar actualitatea problemei puse în discuţie este legată şi de numeroasele discuţii în legătură cu manifestările conduitei legale, inclusiv în cadrul înfăptuirii justiţiei şi contribuţia ei în instituirea ordinii juridice, tendinţele de evoluţie a ei .

Din aceste considerente, importanţa tematicii abordate în prezenta lucrare presupune o cercetare riguroasă a conduitei legale, în contextul studiului nostru fiind tratată multilateral atît sub aspect gnoseologic (interpretarea noţiunii de con-duită legală în corelaţia ei cu dreptul şi legea, formularea definiţiei), axiologic( impactul valorilor asupra conduitei legale) cît şi în plan ontologic (corelaţia ei cu procesele democratizării societăţii, consolidarea legalităţii şi ordinii de drept ).

Am încercat să demonstrăm că esenţa conduitei legale, nu trebuie căutată în însăşi cadrul normelor de drept, ci în cadrul relaţiilor care determină manifestările individuale, întrucît transpunerea evenimentelor sociale în limbajul juridic se efectuează printr-un sistem complex de elemente: necesitate, interes, motiv, voinţă. Analiza acestora se impune cu pertinenţă, pentru stabilirea diversităţii conduitei umane, întrucît anume cumulul acestor segmente, consolidat prin normele de drept, reprezintă în ultimă instanţă criteriul important de divizare a conduitei sub-iectelor de drept, conform normelor de drept, în conduită legală şi ilegală. Or, caracteristica juridică a conduitei legale este legalitatea.

Legalitatea ca principiu al statului de drept, nu poate fi înţeleasă fără un stu-diul amplu al atitudinii omului faţă de normele juridice, care se transpune în trei faţete, fiecare cu specificul său şi care în mare măsură, condiţionează ordonarea conduitei. Astfel, cînd cetăţenii sprijină norma juridică şi o traduc conştient în practica socială, suntem în prezenţa conformităţii comportamentale, atunci cînd cetăţenii sunt indiferenţi faţă de această normă vorbim de indiferenţă comporta-mentală şi cea mai nefavorabilă manifestare a atitudinii omului este cea de non-conformism, cînd cetăţenii acţionează contrar normelor de drept, adică de devianţă, care pune în pericol echilibrul vieţii sociale, care lezează ordinea de drept, bunul mers al lucrurilor în societate.

5

Art.7 al Constituţiei Republicii Moldova proclamă „ Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contra-vine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică”.

Astfel, o importanţă deosebită în formarea statutului de drept o are recunoaş-terea supremaţiei Constituţiei Republicii Moldova şi aplicarea ei nemijlocită.

În această ordine de idei, importanţa studierii conduitei legale rezidă din tra-tarea ei, atît, sub unghiul conduitei, omului în particular, cît şi a conduitei subiec-telor care au sarcina nemijlocită să contribuie la asigurarea legalităţii, responsabili de consolidarea ei, deci, a organelor puterii de stat, persoanelor oficiale, întrucît nu putem vorbi de ordine juridică, în afara unor reguli pe care societatea le înain-tează tuturor.

Prin reglementarea conduitei tuturor subiectelor se atinge ordinea. În acest sens, trebuie menţionat rolul actelor de conduită legală în procesul de instituire a dreptului şi în rezultatul căruia, se instituie ordinea de drept.

În opinia noastră, temelia pe care trebuie să se edifice statul de drept, la baza căreia stau toate reprezentările despre legalitate, de întruchipare a echităţii, egali-tăţii, libertăţii, prin instituirea unei conduite legale şi a unei ordini legale în Repu-blica Moldova, este deja găsită. Aceasta este Constituţia.

Astfel, prezenta lucrare se caracterizează în primul rînd printr-un punct de plecare foarte just şi anume prin distincţia de precizie pe care o face între concep-tele de conduită legală- drept- ordine juridică- justiţie- legalitate, categorii juridice şi procese confundate în literatura juridică.

Apreciind conduita legală ca element constitutiv esenţial al noţiunii de drept, pornim de la premisa că anume aceasta se află la baza interacţiunii, conexiunii celorlalte componente ale lui. Actualitatea lucrării constă şi în faptul că toate con-cluziile necesare din elementele prime ale problematicii conduitei legale şi justi-ţiei, se fac în raport cu celelalte elemente, fără însă a le afecta specificul lor: con-duita legală-mecanismul de realizare a dreptului şi legalităţii, conduita legală- societatea, conduita legală şi justiţia, conduita legală –subiectele de drept.

În legătură, indisolubil cu aspectul teoretic, este examinat şi aspectul practic. Faptul nu este întîmplător, deoarece orice teorie poate fi veridică numai în cazul în care se combină strîns cu realitatea socială imediată. Or, facem idealuri teoreti-ce, pentru a crea idealuri practice. În felul acesta, analiza conduitei legale în tema sa teoretică (explicarea conduitei, geneza, tipologie, noţiune), cît şi în cea practică (mecanismele de realizare a legalităţii) este mai mult ca indispensabilă.

Astfel, pornind de la ideea că responsabilitatea este o componentă a compor-tamentului individual, că acolo unde primează legea este şi răspunderea în faţa legii, este abordat aspectul practic al conduitei legale în cadrul controlului consti-tuţional, controlului parlamentar, controlului judiciar, controlului în contencios administrativ şi prin instituţia avocatului parlamentar (ombudsmanul).

Caracteristica fenomenelor în cauză fac determinarea garanţiilor juridice pri-vind protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanei, care ar asigura integritatea lor şi buna desfăşurare a acestora. În acest scop, am ţinut să accentuam rolul statului, în

6

crearea condiţiilor şi mecanismelor necesare pentru stabilirea conduitei legale a tuturor subiectelor de drept. Or, activitatea instituţiilor în forma controlului con-stituţional, controlului parlamentar, controlului judiciar, controlului în contencios administrativ şi instituţiei avocatului parlamentar (ombudsmanul), trebuie să adu-că un aport general privind legalitatea ca principiu inerent al unui stat de drept. Pornind de la aceste considerente, noutatea acestei investigaţii constă în aborda-rea inseparabilă în studiu a problematicii conduitei legale vis-a-vis de cea a justi-ţiei, întrucît garantarea reală a conduitei legale poate fi numai atunci cînd orice persoană are dreptul la satisfacţii efective din partea instanţelor judecătoreşti îm-potriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

În acest sens, suntem de părerea, că acestor instituţii, arătate supra le revine un viitor imperiar în propagarea conduitei legale şi justiţiei.

Astfel, conduita legală, reflectînd aspectul obiectiv al normelor de drept şi contribuind la coordonarea compromisurilor sociale trebuie să alcătuiască indis-cutabil obiectul special a unui studiu.

Necesitatea unor cercetări obiective, a fost mai de mult simţită, dovadă sunt chiar diferitele încercări de a le defini dar în cadrul unor cursuri generale. Nu ne-găm faptul că sunt cercetători care tratează problemele puse de noi în discuţie, însă, fără a face o analiză complexă a acestor concepte.

Astfel, gradul de cercetare a problematicii rezultă din literatura ştiinţifică de specialitate de care am făcut uz în procesul de elaborare a investigaţiei noastre şi la care ne-am referit, printre care necesită a fi evidenţiaţi: Montesqueau, Kant, Hegel, B. Negru, C. Popa, D. Baltag, E. Speranţia, I. Ceterchi, I. Deleanu, I. Craiovan I. Humă, G. Vrabie, G. Boboş, G. Mihai, Radu I.Motică, S.Popescu, A. Smochină, S.Alekseev, V.Borisov, V. Lazarev, R. Livşiţ, Lucaşeva E., L.Miler, O. Muramets, N. Strucicov şi alţii.

Această enumerare denotă faptul că într-adevăr cercetătorii s-au ocupat cu această problematică, însă mai puţin decît ar fi trebuit. După modul lor de a studia subiectele vizate, îi putem grupa în mai multe categorii: unii au speculat asupra conduitei legale ca o noţiune abstractă, fără vre-o legătură cu justiţia, alţii au re-dus conduita legală numai la un fenomen social, subiectiv şi individual. Pe de altă parte, cei mai mulţi cugetători au alungat cu totul conduita legală din domeniul vieţii practice, limitînd-o la acela al domeniului teoretic. De aceea, cu problema conduitei legale s-au ocupat filozofii, sociologii, eticienii şi mai puţin juriştii. Aceştia însă au confundat aspectele speciale ale conduitei cu care se ocupa ştiinţa lor, de aceea tezele lor sunt unilaterale. Cu titlu de consecinţă, actualitatea inves-tigaţiei noastre, în mare parte, constă în interesul teoretic şi practic, în studiul di-mensiunii juridice, a problematicii abordate, cu ideea că preocupările practice determină la rîndul lor cercetări teoretice. Din considerentele menţionate nu pu-tem concepe şi limita insurmontabil studiul conduitei legale de cel al justiţiei.

Scopul şi obiectivele tezei. Cercetarea ştiinţifică începe cu identificarea şi evaluarea problemelor, nici una dintre acestea nefiind elaborată într-un vid con-

7

ceptual. Dacă nu avem o orientare generală, nici măcar nu vom şti ce trebuie să căutăm. Şi dacă orientarea noastră este îngustă, vom tinde să căutăm probleme minore.

În acest context, actualitatea subiectului cercetat, complexitatea şi dimensiu-nea multiaspectuală a prezentei lucrări, determinarea cu anticipare şi precizie a scopului şi obiectivelor acestei investigaţii, ne-a ajutat la formarea unei concepţii unitare şi de largă cuprindere, deci la orientarea cercetării către problemele sem-nificative ale conduitei legale şi justiţiei, adică spre întrebări ale căror răspunsuri provoacă schimbări radicale în înţelegerea lor.

Astfel, scopul prezentei investigaţii îl formează cercetarea fenomenului ju-ridic de edificare a statutului de drept, din perspectiva conduitei legale şi justiţiei.

Finalitatea propusă în demersurile teoretice pe care le-am întreprins a vizat formarea unei concepţii unitare asupra conduitei legale, în postură de concept fun-damental al dreptului, din perimetrul reflecţiei despre locul şi rolul conduitei lega-le în mecanismul realizării dreptului, relaţia ei cu justiţia. Din unghiul de vedere ales, în cercetarea şi analiza bidimensională a subiectului: conduita legală – justiţie, vom încerca să facem o clară deosebire între aceste două fenomene, care nu numai că nu se contrazic, ci se completează, stau într-un raport de dependenţă.

Întru atingerea acestui scop ne-am orientat spre realizarea următoarele obiective: - examinarea fenomenului stat de drept prin determinarea esenţei şi condiţii-

lor de edificare a lui; - analiza caracteristicilor, trăsăturilor esenţiale şi a principiilor ce stau la ba-

za statutului de drept; - analiza aspectelor teoretice ale noţiunii de conduită legală şi justiţie, prin

determinarea scopului, funcţiilor lor în edificarea statului de drept; - cercetarea, în plan conceptual, a noţiunii de conduită legală, formularea

propriei definiţii de „ conduită legală”; - cercetarea, în plan tipologic, a conduitei legale (clasificarea conduitei lega-

le şi analiza manifestărilor diferenţiale a conduitei legale); - cercetarea, în plan dinamic, a conduitei legale (evoluţia şi manifestarea

conduitei legale în dependenţă de mecanismul de realizare a dreptului); - cercetarea conduitei legale din perspectiva determinismului socio-politic; - determinarea locului conduitei legale în mecanismul de realizare a dreptului; - elucidarea problemelor ce ţin de rolul conduitei legale în mecanismul de

asigurare a legalităţii şi a ordinii de drept; - cercetarea aspectului axiologic al conduitei legale şi justiţiei; - analiza ordinii de drept, ca condiţie prioritară pentru statul de drept; - analiza domeniului receptivităţii normativităţii de către societate prin pris-

ma conduitei legale; - analiza multidimensională a conduitei legale (conduită legală-legalitate; con-

duită legală-ordine juridică; conduită legală-justiţie; conduită legală-control); - examinarea căilor principale de orientare legală a conduitei subiectelor de

drept, stabilirea factorilor care influenţează conformitatea - indiferenţa - devianţa comportamentală;

8

- analiza mecanismului de asigurare a legalităţii şi justiţiei (examinarea răs-punderii juridice ca o componentă a răspunderii sociale, analiza controlului con-stituţional, controlului parlamentar, controlului judiciar, controlului în contencios administrativ);

- elaborarea recomandărilor întru perfecţionarea ideii statului de drept; - propunerea unor modificări a reglementărilor juridice asupra fenomenelor

juridice supuse cercetării, a unor noţiuni şi categorii juridice noi legate de temati-ca investigaţiei.

Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a investigaţiei. Fiecare investiga-ţie într-o arie a realităţii este făcută printr-un anumit mod de abordare. Astfel, datorită utilizării unui set de metode - unele generale, altele particulare, am mode-lat programul de cercetare, deci şi rezultatele investigaţiei. Or, gîndirea fără me-todă, chiar dacă este benefică pentru societate, în mod frecvent nu este apreciată.

Fundamentul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetărilor efectuate îl formează lucrările teoreticienilor din domeniul dreptului şi a altor domenii cu care dreptul interacţionează, atît a doctrinarilor autohtoni cît şi a celor din alte ţări, cu un accent deosebit asupra reglementărilor internaţionale cum este Con-venţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Funda-mentale şi celor interne, Constituţia Republicii Moldova.

Baza metodologică a investigaţiei o constituie multitudinea căilor urmate în studiul obiectiv a realităţii dinamice a societăţii, care pulsează după ritmuri impu-se de normele juridice, pentru reflectarea elementelor şi fenomenelor cercetate.

Toate aceste obiective metodologice, au fost realizate printr-o serie de meto-de proprii dreptului, precum şi celor generale, comune tuturor ştiinţelor sociale.

Astfel, din metodele comune cu proeminenţă gîndirii juridice, am făcut uz de metodele bazate pe principii interpretative: metoda interpretării logice; metoda interpretării istorice, adică metoda diacronică, prin cercetarea straturilor adînci ale fenomenelor studiate, de la apariţia şi evoluţia lor istorică pînă în prezent; metoda prospectivă, prin previziunea evoluţiei fenomenelor studiate în viitor, cu valenţe predictive, în vederea evitării unor fenomene juridice sau non-juridice indezirabile; metoda comparatismului juridic, într-o manieră complexă, al acestor fenomene în sistemul de drept naţional, mondial, în vederea punerii în operă a asemănărilor şi a diferenţelor comparabile dintre acestea şi avînd drept finalităţi, argumentarea tendinţelor de unificare legislativă de fond (materială şi procesuală) la scara mondială; metoda sociologică prin cuantificarea fenomenelor juridice analizate, avînd menirea să redea ponderea unor efecte ale normativului în social şi în final, să releve caracterul benefic sau malefic; metoda statisticii judiciare, prin care s-au cercetat fenomenele, în scopul evidenţierii aspectelor cantitative, dar şi calitative, prin următoarele tehnici: sondaje, anchete, chestionare.

Afară de metodele proprii ştiinţei juridice, investigaţia s-a datorat şi utilizării metodelor general-ştiinţifice, cum sunt: metoda analitică; fenomenologică; siste-matică; intuitivă; pragmatică; cantitativă-prin utilizarea pe larg a tehnicii de calcul etc.

9

Astfel, baza metodologică şi tehnico-ştiinţifică enunţată a investigaţiei, anali-zele metodice variate, relevă faptul complexităţii analizei cercetării şi considerăm ca rezultat mai receptive în procesul de iluminare a zonelor necunoscute a feno-menelor studiate.

Opinăm pentru cercetarea problemelor generale ale conduitei legale şi justiţiei din două puncte de vedere: teoretic şi practic, pentru accentuarea legăturii dintre teorie şi practică şi trecerea de la datele teoretico-ştiinţifice la problemele practice.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Inovaţia ştiinţifică a lucrării constă în contribuţia adusă prin realizarea primului studiu complex în Republica Moldova asupra conduitei legale şi corelaţiei conduită legală-justiţie, ca elemente insepara-bile şi indispensabile ordinii de drept, rolului lor în edificarea statului de drept.

Totodată, cercetarea izvoarelor teoretice au confirmat faptul, că pînă la mo-mentul actual nu există un studiu amplu al conduitei legale, în care ar fi identifi-cate tendinţele şi particularităţile, stabilite unele perspective ale dezvoltării acestei instituţii fundamentale a dreptului, interferenţa ei cu justiţia.

Am pornit de la ideea că nici un corp de gîndire din sfera ştiinţelor nu poate exista prin sine însuşi, întrucît progresele teoretice se fac numai comparînd, con-fruntînd o idee cu alta sau suplinind vidurile teoretice care persistă astăzi în doc-trina juridică.

Din aceste considerente, întru continuarea efortului depus de gînditorii ju-rişti, filozofi, sociologi, dincolo de enunţurile deja existente asupra conceptului de conduită legală, prezenta lucrare este prima încercare de a supune unei analize pertinente cu expectanţe metodologico- analitice, praxiologice, pragmatice, lund în considerare şi determinismul social, pentru a pune bazele unei teorii generale a conduitei legale.

Noutatea ştiinţifică a prezentei lucrări este, pe bună dreptate, şi oferirea pro-priei noţiuni de conduită legală, cît şi analiza conduitei în două accepţiuni: con-duita legală manifestată în cadrul normelor sociale şi conduita legală manifestată în cadrul normelor juridice.

Aşadar, originalitatea ştiinţifică a lucrării se prezintă în: elaborarea unei definiţii complexe de „conduită legală”, ce individualizea-

ză şi singularizează acest concept de alte fenomene juridice; evidenţierea rolului conduitei legale în edificarea statului de drept; analiza

domeniului receptivităţii normativităţii de către societate, prin prisma conduitei legale; analiza multidimensională a conduitei legale şi justiţiei (conduită legală-

legalitate-justiţie; conduită legală - ordine juridică - justiţie; conduită legală - con-trol);examinarea căilor principale de orientare legală a conduitei subiectelor de drept, stabilirea factorilor care, influenţează conformitatea legală, indiferenţa le-gală şi devianţa legală;

investigaţia complexă a principalelor aspecte ale realizării conduitei le-gale în diverse state ale lumii, în conformitate cu principalele modele afirmate în acest domeniu, cu tradiţia de drept şi probleme interne;

10

interferenţa studiului problemelor conduitei legale cu cel al justiţiei, al me-canismelor de asigurare a legalităţii şi ordinii de drept-răspunderii juridice, con-trolul constituţional, controlul parlamentar, controlul judiciar, controlul în con-tencios administrativ;

determinarea rolului valorilor - Dreptate, Echitate, Justiţie - în ghidarea conduitei subiectelor de drept;

elaborarea unor concluzii şi recomandări care ar putea servi cadrului teore-tic şi practic al conduitei legale şi justiţiei în Republica Moldova.

În concluzie, contribuţia originală la elaborarea lucrării se exprimă prin nou-tatea unei mari părţi a subiectului, cît şi prin analiza temeinică, argumentată şi influenta pe care o facem cu privire la problematica tratată.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Una din sarcinile principale ale cercetărilor în domeniul dreptului, o constituie studierea formelor de consolidare a ordinii legale în scopul instituirii statutului de drept, democraţiei, societăţii civile în Republica Moldova. Astfel, în procesul de instituire a dreptului şi în rezultat a ordinii legale, justiţiei, rolul actelor de conduită este incontestabil.

Investigaţiile asupra relaţiei conduitei legală şi justiţiei, ar putea constitui un punct de plecare, în mod logic de nedepăşit, pentru a reflecta asupra ideii statului de drept.

Luînd în considerare faptul că cercetării conduitei legale şi relaţiei conduită legală-justiţie i-au fost consacrate puţine lucrări, mai multe în România şi Federa-ţia Rusă şi practic toate în legătură cu cercetarea altor probleme: legalitate, relaţii de drept, aplicarea dreptului, a sancţiunilor, a răspunderii juridice, considerăm că prezenta investigaţie va constitui un suport ştiinţifico-informaţional util pentru înţelegerea esenţei conduitei legale sub aspectul ideii de stat de drept, manifestările ei în spectrul reglementărilor juridice, relaţiilor sociale, subiectelor de drept, justiţiei.

Astfel, după cum menţionează Leon Duguit, în lucrarea citată în teza de doctor, fiecare individ are o sarcină socială de îndeplinit şi aceasta este regula de drept ce se impune tuturor mari şi mici, guvernanţi şi guvernaţi.

În această ordine de idei, analiza conduitei legale, prin prisma conduitei omului, în particular, cît şi a conduitei subiectelor care au sarcina nemijlocită să contribuie la asigurarea legalităţii, responsabili de consolidarea ei, deci, a organe-lor puterii de stat, persoanelor oficiale şi mecanismelor de asigurare a legalităţii în caz de derogare de la regula de drept, prezintă o abordare teoretică importantă, care nu este consumată şi poate fi continuată de doctrina juridică.

Cu toate dificultăţile temei, deşi, cum am menţionat, lucrările ştiinţifice în această materie sunt puţine, datorită lor şi propriilor cercetări, rezultate cu noi concepţii, s-a încercat abordarea cuprinzătoare a problematicii în materie, precum şi aprofundarea teoretică a unei cazuistici semnificative, selectate potrivit exigen-ţelor fundamentării unor soluţii de principiu.

Prezentul studiu indică şi la noi direcţii de investigaţie, contribuind la soluţi-onarea unor probleme cu caracter ştiinţifico-teoretic, dar şi aplicativ.

11

Fundamentarea teoretică a subiectului ales constă în necesitatea clarificării, prin prisma unei analize de drept intern, dar şi de drept comparat, a numeroaselor aspecte juridice pe care acest subiect le ridică.

Din punct de vedere practic, importanţa lucrării este dată de faptul că ea cu-noaşte o largă aplicare în jurisprudenţă şi legislaţie, fiind vorba de o materie care priveşte concepte fundamentale ale dreptului şi anume cel de justiţie şi conduită legală.

Astfel, considerăm că prin subiectul abordat, prezentul studiu are o valoarea teoretică şi aplicativă pentru juriştii interesaţi în studierea problematicii foarte bogate şi variate a conduitei legale şi justiţiei.

În plan teoretic, investigaţia poate servi la aprofundarea cunoştinţelor din domeniu atît a oamenilor de ştiinţă, politicienilor, precum şi a studenţilor, maste-ranzilor, doctoranzilor, practicienilor, care, în ansamblu, pot contribui la promo-varea statului de drept pus în serviciul cetăţenilor lui.

Aprobarea rezultatelor. Lucrarea a fost realizată la Catedra Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova, unde a fost analizată şi înaintată spre susţinere.

Prezenta cercetare teoretică şi practică a fost predeterminată de un studiu amplu al acestor concepte şi fenomene publicate de autor în multiple articole ştiinţifice din culegeri, reviste de specialitate, elaborate de sine stătător şi cu participarea altor autori.

Astfel, interferenţa conduitei legale şi ordinii de drept, a fost expusă în arti-colul „ Ordinea de drept-condiţie prioritară pentru instituirea statului de drept” publicată în Analele ştiinţifice ale Universităţii de stat din Moldova în anul 2002. Un alt aspect al conduitei legale, a fost văzut şi cercetat prin prisma activităţii instanţelor judecătoreşti. Exigenţele inerente funcţiei de judecător au devenit normă în societatea noastră, însă înainte de a cere, este necesară instruirea la cel mai înalt nivel, condiţie sine qua non în pregătirea judiciarului. În acest sens, o analiză ghidată, a unui aspect a conduitei judecătorilor, văzută ca un segment a conduitei legale, în ansamblu, a fost expusă în lucrările „Modele de acte judecă-toreşti” (anul 2002) şi „Modele de acte judecătoreşti”(ediţia a II-a, revizuită şi adnotată cu jurisprudenţa CEDO), în anul 2005, care au menirea de a asista judi-ciarul în exercitarea funcţiei de înfăptuire a justiţiei şi a creditului de încredere a cetăţeanului în actul de justiţie.

Pe baza considerentelor despre conduita legală ce presupune activitatea sub-iectelor de drept în conformitate cu normele de drept, manifestarea practică a ei a fost abordată în „Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel (august 1996-aprilie 1999), „Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel (aprilie1999-mai 2000), „Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel mai 2000-decembrie 2001), „Culegere de practică judiciară a Curţii de Apel (2002).

Urmează de menţionat aportul asupra elaborării prezentei lucrări şi a materia-lelor informaţionale abordate la Conferinţa a 22-a a Miniştrilor europeni de Justi-ţie cu genericul „Independenţa şi imparţialitatea judecătorilor” (17-18 iunie 1999, Chişinău, Moldova); 1-a reuniune a Consiliului Consultativ a Judecătorilor Euro-

12

peni de pe lîngă Consiliul Europei (08-10 noiembrie 2000, Strasbourg, Franţa); a II-a reuniune a CCJE CE cu genericul „Independenţa şi inamovibilitatea judecăto-rilor” (21-23 noiembrie 2001, Strasbourg, Franţa); a III-a reuniune a CCJE CE cu genericul „Eficacitatea justiţiei, comportamentul şi imparţialitatea judecătorilor” (13-15 noiembrie 2002, Strasbourg, Franţa); a IV-a reuniune a CCJE CE cu gene-ricul „Formarea iniţială şi continuă a judecătorilor” (22-24 noiembrie 2004, Strasbourg, Franţa); a V-a reuniune a CCJE CE cu genericul „Proces echitabil într-un termen rezonabil şi rolul judecătorilor în proces, inclusiv în cadrul modu-lui alternativ de reglementare a litigiilor ” (22-24 noiembrie 2004, Strasbourg, Franţa); la I-a Conferinţă a judecătorilor europeni cu genericul „ Reglementarea amiabilă a litigiilor şi rolul judecătorilor” (24-25 noiembrie, Strasbourg, Franţa); a II-a Conferinţă a judecătorilor europeni cu genericul „Justiţia şi Mass-Media (25-26 aprilie 2005, Cracovia Polonia); Recomandarea Rec[2002], a Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei, statelor membre asupra accesului la documen-tele publice şi motivarea acestuia.

Structura şi volumul lucrării. Ţinînd cont de actualitatea şi importanţa sub-iectului cercetat, de complexitatea şi caracterul comparativ, de nivelul investiga-ţiei în conformitate cu principiile metodologico-ştiinţifice, teza a fost organizată în conformitate cu sarcinile cercetării, astfel încît această lucrare va cuprinde pa-tru capitole succedate logic şi organic, divizate în secţiuni: cel dintîi capitol, după o vastă introducere generală ce prefigurează actualitatea, importanţa şi inovaţia lucrării, este consacrat concepţiei conduitei legale sub aspectul ideii de stat şi de drept, cel de-al doilea-dimensiunii axiologice a conduitei legale şi justiţiei, cel de-al treilea - ordinii de drept - finalitate în statul de drept şi, în fine, al patrulea - mecanis-melor de asigurare a legalităţii şi justiţiei. După încheierea ce înglobează conclu-zii şi recomandări, am socotit necesar să-i adăugam 3 anexe –ca suport explicativ al prevederilor esenţiale ale tezei; precum şi precizări la utilizarea surselor documen-tare: referinţe; bibliografie; rezumat, precum şi cuvintele-cheie ale tezei.

CONŢINUTUL LUCRĂRII În Introducere este argumentată alegerea şi actualitatea problemei supuse

investigaţiei, sînt formulate scopul şi sarcinile lucrării, este specificat suportul metodologic şi cel teoretico-ştiinţific, se accentuează noutatea ştiinţifică, semnifi-caţia teoretică şi valoarea aplicativă a rezultatelor cercetărilor, sînt descrise moda-lităţile de aprobare a acestora.

Capitolul 1 – Concepţia conduitei legale sub aspectul ideii de stat şi de drept – este partea lucrării ce deschide perspectivele teoretice a întregii cercetării. În cadrul acestui capitol se realizează o analiză cît mai cuprinzătoare a conduitei legale, tratînd diferenţe conceptuale în definirea termenului, tipologia conduitei legale, locul conduitei legale în realizarea dreptului, corelaţia dintre conduita legală şi alţi termeni corelativi, cum ar fi spre exemplu cel de act legal.

Fiecare dintre aspectele incluse în cadrul acestui capitol se tratează din per-spectiva unei analize comparative care facilitează în fine clarificarea terminologi-că şi permite evidenţierea elementelor de importanţă majoră pentru cercetarea

13

problemei pe care ne-am propus-o şi care poate fi tratată din diverse unghiuri de vedere, fapt menţionat şi în conţinutul lucrării. Ca consecinţă a utilizării metodei comparative, sa reuşit analiza unor noţiuni cheie, cum ar fi “acţiune”, “faptă”, “conduită”, “activitate”, etc., utilizaţi în diverse domenii, şi redarea esenţei aces-tora fiind raportate dreptului.

De asemeni, trebuie de menţionat că datorită faptului că analiza exhaustivă a unui fenomen necesită şi o abordare istorică, deoarece ţinînd cont de particularită-ţile regimului politico-juridic stabilit în stat putem conştientiza natura socială a acestuia, în cazul de faţă în studiul conduitei legale sa recurs la analiza retrospec-tivă.

Menţionînd necesitatea implicării esenţei dreptului şi statului de drept în ex-plicitarea conduitei legale, ţinem cont de trei aspecte în tratarea fenomenului dreptului: aspectul ontologic, aspectul gnoseologic, aspectul axiologic. Datorită acestor aspecte înţelegerea dreptului devine mai profundă, accentuînd şi dezvă-luind esenţa acestuia.

În aceeaşi ordine de idei, în conţinutul acestui capitol abordînd corelaţia din-tre drept şi comportamentul individului, menţionăm că prin comportament subîn-ţelegem manifestarea atitudinilor volitive, conştiente, sociale raportate mediului exterior. Anume acest tip de conduită, considerăm, reprezintă obiectul reglemen-tării normative juridice. În acelaşi timp, esenţa conduitei legale, nu este în însăşi cadrul normelor de drept, ci în caracterul relaţiilor care determină manifestările individule.

Analizînd esenţa conduitei legale, sintetizînd diversele opinii, comparînd no-ţiunea de conduită legală şi comportament legal, demonstrăm că între aceşti doi termeni există diferenţă semantică şi mai îndreptăţită este utilizarea noţinii de conduită legală, argumentînd acest fapt. Ca rezultat reuşim să deducem că noţiu-nea “conduita legală” poate fi definită în sens larg şi în sens îngust, dar între care există o corelaţie organică foarte strînsă.

În acelaşi timp tratăm tipologia conduitei legale. În cadrul capitolului I pre-zentăm analiza diverselor tipuri de conduită legală care sunt un rezultat al faptului că la baza acestora se pot afla diverse criterii, cum ar fi: în dependenţă de locul şi modalitatea exercitării normelor de drept; sfera vieţii sociale; subiectele normelor de drept; în dependenţă de tipul relaţiilor juridice aplicate; gradul utilităţii sociale; caracterul motivaţiilor, etc. În consecinţă se relevă ideia că analiza conduitei lega-le se află în corelaţie cu fapta juridică şi actul juridic, dar care nu trebuiesc con-fundate. Noţiunea de conduită legală fixează dependenţele sociale necesare atît în interiorul dreptului, care examinează conduita din punct de vedere al reglementă-rii normative, cît şi între drept şi voinţa de stat, realizată prin comportamentul oamenilor, ei exprimîndu-şi astfel atitudinea faţă de drept.

În Capitolul 2 – Dimensiunea axiologică a conduitei legale – se pune ac-centul pe valori cu profundă semnificaţie teoretică şi practică. Acest capitol orga-nic se înscrie în tema generală a lucrării, deoarece nu putem pune în discuţie pro-

14

blema conduitei legale fără a ţine cond de dreptate, echitate, justiţie. Or, conduita legală alături de norme este o prezenţă definitorie a vieţii şi conduitei sociale a individului. Astfel în contextul acestui capitol analizăm fiecare dintre aceste con-cepte, redînd esenţă fiecăruia în parte, deoarece în doctrina juridică constatăm confuzii, unii considerîndu-le sinonime, alţii apreciindu-le ca valori de principiu, unii chiar trecîndu-le cu vederea şi considerîndu-le nu prea importante. Din aceste considerente sa recurs la analiza fiecărui concept în parte pentru ca în fine sa se realizeze o abordare convergentă a acestora, necătînd la acele deosebiri care au fost menţionate în lucrare. Fiecare dintre aceste concepte pe lîngă faptul că se caracterizează ca valori morale, posedă profunde valenţe de natură juridică. Fapt expres menţionat în conţinutul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Anume modul de abordare convergent şi nu cel divergent trebuie preluat atunci cînd recurgem la analize complexe, cu semni-ficaţie atît teoretică, cît şi practică.

În special atunci cînd vorbim de conduita legală, amintim de Dreptate, Justi-ţie, Echitate, ca fiind acele valori ce ghidează societatea în eforturile sale de for-mare, determină funcţionarea socio-umană, oferă modele ideale de acţiune, con-tribuie la stabilirea scopului, alegerea mijloacelor de acţiune, furnizează modele de înhibare a conduitelor antisociale; orientează acţiunea umană, prin selectarea, ierarhizarea, motivarea şi corelarea necesităţilor şi aspiraţiilor, cu diverse modele de acţiune socială acceptate sau respinse de societate, apreciază şi evaluează con-duita subiectelor.

Deci, conduita legală, alături de norme este o prezenţă definitorie a vieţii şi conduitei sociale şi individuale. Iar normele, ca reguli care orientează conduitele umane sunt o prezenţă definitorie a vieţii sociale şi individuale, fiind impuse de cerinţe obiective, de nevoia de sens, scop şi eficienţă a acţiunilor umane.

Se menţionează că norma juridică, prin unitatea trăsăturilor sale definitorii ca: violabilitatea, generalitatea şi impresionalitatea, tipicitatea, imperativitatea, vizează un raport intersubiectiv, se află în relaţii complexe cu valoarea. Din cele menţio-nate deducem că norma juridică este o regulă socială obligatorie. Iar normele în general, ca reguli care orientează conduitele umane sunt o prezenţă definitorie a vieţii sociale şi individuale, fiind impuse de cerinţe obiective, de nevoia de sens, scop şi eficienţă a acţiunilor umane.

Astfel, în totalitatea normelor sociale, dar cu importanţă majoră ramîne a fi norma juridică, care corelează cu legalitatea, caracteristică a dreptului în ansam-blu şi care se manifestă sub forma unor cerinţe fundamentale în toate ramurile dreptului, în întregul sistem de drept. Şi în acest context se analizează particulari-tăţile legalităţii, formulîndu-se generalizări şi demonstrînd că legalitatea este un principiu al vieţii sociale şi de stat, care constă în îndeplinirea exactă, neabătută şi uniformă a normelor juridice de către toţi participanţii la relaţiile sociale: autorită-ţile publice, persoane oficiale, organizaţii, întreprinderi, instituţii, cetăţeni etc., presupune lupta continuă cu încălcările de drept şi neadmiterea samovolniciei în

15

viaţa socială, respectarea strictă şi uniformă, executarea normelor juridice de către orice etapă istorică de dezvoltare.

Capitolul 3 – Ordinea de drept – finalitate în statul de drept. În capitolele precedente am examinat esenţa noţiunii de conduită legală a participanţilor la relaţiile sociale, şi în acest cadru teoretic s-a menţionat că, fiind forma optimă a corelaţiei subiectelor vieţii sociale în actualele condiţii social-istorice, conduita legală este destul de variată în manifestările ei. În acest sens, trebuie menţionat rolul actelor de conduită legală în procesul de instituire a dreptului şi, în rezultatul căruia, se instituie ordinea de drept. În acest mod ordinea de drept sintetizează manifestările legale la nivelul relaţiilor sociale reale, contribuie la reflectarea în ansamblu a interacţiunii relaţiilor legale, a drepturilor şi obligaţiilor subiective, reprezentând un plan social unic cu funcţia lor coordonatoare a structurii sociale.

Din această cauză în prezentul capitol propunem spre examinare unul din as-pectele teoriei ordinii de drept care ţine de definirea structurii sale. Plus la aceas-ta, una din sarcinile principale ale cercetărilor în domeniul dreptului, o constituie studierea formelor de consolidare a ordinii legale în scopul instituirii societăţii civile de drept.

Capitolul prezent include în acest mod atît analiza teoretică, cît şi raportarea la realitatea socială, practică. Astfel, de pe o poziţie este supus cercetării şi anali-zei mecanismul şi instituţiile, chemate să asigure garantarea drepturilor omului, declarate de Constituţie şi ordinea de drept corespunzătoare, iar de pe altă poziţie - drepturile şi libertăţile, ordinea de drept sînt cercetate sub aspectul instituirii statului de drept, adică în perspectiva de a se putea realiza în viitor, ca idealuri preconizate.

Dat fiind faptul că problema ordinii în general, şi a ordinii juridice, în spe-cial, e o problemă complexă, care derivă din faptul că în condiţiile actuale, orga-nizarea vieţii sociale capătă un caracter calitativ nou, trebuie ca aceasta să fie pu-să în prim-plan. Ţinînd cont de toate modificările, şi caracteristicile noi obţinute, problema ordinii de drept se cercetează din perspectiva conduitei legale, a dreptu-lui privat, a dreptului public, şi în corelaţie cu justiţia, acest mod de abordare fiind determinat de cauze de ordin strict pragmatic. În acest context, conduita legală este examinată fiind raportată la caracteristicile diferitor relaţii de drept, facîndu-se trimiteri, pentru fundamentare la acte legislative, Constituţie. Ca urmare, prin diferenţe se relevă caracteristici noi ale conduitei legale, căci dacă prin conduita legală a subiectelor în sfera dreptului privat a vieţii sociale sînt promovate princi-piile societăţii civile, atunci prin conduita, care transpune în viaţă normele dreptu-lui public, sînt realizate în primul rînd interesele de stat.

Datorită aspectului multilateral de abordare a ordinii de drept, în acest capitol se examinează opiniile diverşilor autori (H. Kelsen, Ehrlich, I. Vlăduţ, Al. Vălli-mărescu, C. Voicu, I.Craiovan, N.G. Alexandrov, S.F.Kecekian etc.) preocupaţi de studiul acestei probleme, cu scopul de a dezvălui esenţa ordinii de drept. Deducem, că chiar dacă ordinea de drept se află în atenţia savanţilor, nu există deocamdată o

16

concepţie unitară, dar ceea ce este important, e menţionat de fiecare dintre aceştia – necesitatea transpunerii în viaţă a normelor juridice, a dreptului. Însă, oricît de perfecte n-ar fi normele de drept, acestea pot rămîne doar prescripţii, dacă nu se vor obiectiva în conduita cetăţenilor.

Astfel, analizînd prin comparaţii diversele tipuri de realizare a ordinii sociale, luînd în consideraţie diversitatea relaţiilor sociale se indică mecanismele de reali-zare a ordinii de drept, care în fine contribuie la edificarea şi consolidarea statului de drept.

Statul de drept avînd ca trăsătură definitorie prioritară ordinea de drept aprio-ric consfinţeşte necesitatea existenţei unui mecanism de garantare a ordinii legale. Considerăm că un rol major în asigurarea şi restabilirea ordinii de drept le revine instanţelor judecătoreşti, care au misiunea de a înfăptui Justiţia.

Partea finală a capitolului este dedicată anume analizei corelaţiei ordine de drept –justiţie – înfăptuirea justiţiei. Analiza acestei corelaţii se completează cu analiza şi descrierea imaginii justiţiei în RM, cu menţionarea cauzelor care au contribuit la formarea acestei imagini şi stabilirea unor măsuri de redresare a situaţiei.

Capitolul 4 – Mecanisme de asigurare a conduitei legale şi justiţiei - mai degrabă ar putea fi considerat unul de natură practică decât teoretică. În cadrul acestui capitol se analizează acele elemente de natură interioară a individului cît şi cele de natură exterioară a acestuia, ce formează realitatea socială şi care de-termină existenţa unor pîrghii ce fac posibilă existenţa şi asigurarea conduitei legale. Iniţiem subiectul anunţat în titlul acestui capitol printr-o analiză a respon-sabilităţii, plasată la nivel individual şi social, iar în cadrul celui din urmă nivel distingem specificul răspunderii juridice. Redăm în cadrul respectiv esenţa răs-punderii juridice, formele de manifestare a acestuia. O atenţie deosebită se atrage analizei şi dezvăluirii esenţei principiilor, care sunt reflectate în normele de drept şi care prevăd condiţiile, modalităţile în care sunt antrenate formele răspunderii juridice. La acestea pot fi atribuite următoarele: principiul legalităţii răspunderii; principiul răspunderii pentru fapta săvîrşită cu vinovăţie; principiul răspunderii personale; principiul prezumţiei nevinovăţiei; principiul justeţei sancţiunii; prin-cipiul operativităţii răspunderii; principiul “non bis in idem”; principiul umanis-mului răspunderii etc. Ca rezultat al analizei specificului principiilor răspundrii se reliefează anumite condiţii care facilitează intervenţia răspunderii juridice. Condi-ţiile în cauză (fapta ilicită; legătura cauzală dintre fapta ilicită şi rezultatul produs; existenţa vinovăţiei; inexistenţa unor împrejurări care exclud răspunderea juridică) sunt implicate în conţinutul lucrării şi analizate.

Astfel deschizînd direcţiile posibile de cercetare, considerăm că rolul major în crearea şi existenţa unei conduite legale şi a justiţiei în cadrul tendinţelor de creare a unui stat de drept îl au acele mecanisme care ar putea facilita aceste reali-tăţi sociale. Unul dintre acestea este Controlul Constituţional, căci Constituţia este aşezămîntul politic şi juridic fundamental al unui stat. Descriind cele două modele de control constituţional (modelul american şi modelul european), caracterizăm

17

specificul controlului constituţional al Republicii Moldova şi atribuţiile de control şi atribuţiile consultative ale Curţii Constituţionale, fiecare dintre ele jucînd un rol important în respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Alt mecanism, studiat în lucrare este Controlul Parlamentar, care este un mij-loc de realizare a principiului separării puterilor în stat, de întărire a legalităţii şi ordinii de drept şi finalizează uneori prin sancţiuni constituţionale, politice, juri-dice sau politico-juridice.

Următorul mecanism este Avocatul Parlamentar, căci asigurarea respectului pentru demnitatea omului, promovarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor, întotdeauna a fost o problemă majoră.

Un alt mecanism invocat într-u asigurarea conduitei legale este Controlul ju-diciar, deoarece orice proces de conducere social-politică, care se desfăşoară în vederea realizării unor obiective de interes general sau prin care se urmăreşte bi-nele comun al naţiunii, presupune specializarea activităţilor statale, instituindu-se în acest scop organisme învestite cu autoritate, capabile să desfăşoare continuu acelaşi tip de activităţi şi practici. Astfel în acest cadru se începe de la analiza principiului separaţiei puterilor reuşindu-se ca în fine să redăm esenţa, rolul, func-ţiile Justiţiei în stat, raportat la realitatea Republicii Moldova. Şi în fine se studia-ză Controlul în conticiosul administrativ. Analiza momentelor menţionate supra ne permit de a formula concluziile de baza a lucrării, de a formula recomandări practice care ar determina sporirea conduitei legale a cetăţenilor şi a calităţii actu-lui de justiţie într-un stat de drept.

SINTEZA REZULTATELOR OBŢINUTE CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Rezultatele obţinute în urma investigaţiilor efectuate constă în: Pentru a afla natura normelor juridice şi implicit a dreptului, trebuie avute în

vedere actele şi faptele umane, respectiv conduitele umane-supuse unor legi-şi pe care nu le putem concepe în afara unui studiu amplu la această temă.

În viziune teoretică, ştiinţa explică lumea prin valori logice, dar tot ea are tendinţa de a o transforma conform unor idealuri practice. În felul acesta, orice cercetare ştiinţifică întru eficacitatea şi utilitatea unui studiu, urmează să cuprindă fenomenele cercetate atît în tema sa teoretică: explicarea fenomenului, cît şi în cea practică: transformarea fenomenului. Or, omul cunoaşte realitatea pentru a se folosi de ea.

Într-adevăr, tot ceea ce este teoretic se întrepătrunde cu ceea ce este practic, căci ceea ce rezultă din teorie, din cunoştinţă, e apreciat, e pus în practică, precum şi problemele practice determină la rîndul lor cercetări teoretice.

În această perspectivă, a fost concepută prezenta investigaţie, cu analiza unor categorii şi instituţii juridice, cum sunt: conduita legală, justiţia, ordinea de drept şi statutul de drept, care după cum am arătat în acest studiu formează finalităţi indispensabile pentru instaurarea unei autentice şi reale democraţii în Republica Moldova.

18

În plan teoretico-ştiinţific, analizînd problematica conduitei legale, studiind trăsăturile, cunoscîndu-i separat părţile, caracteristicile, avem posibilitate să cu-noaştem fenomenul propriu-zis în ansamblu. Astfel, pornind de la cele enunţate şi din conexiunea conduitei legale cu categoriile generale ale dreptului, rolului ei în edificarea statului de drept în Republica Moldova, conchidem următoarele:

1) Statul de drept ar fi statul în care domneşte dreptul, în care toţi sunt egali în faţa legii, în care nimeni, nici chiar statul nu este mai presus de lege;

2) Conduita legală poate fi definită în două accepţiuni: a) de lato sensus şi b) de stricto sensus :

a) Conduită legală, în sens larg, reprezintă un concept general, care defineşte fenomenul conformităţii activităţii umane faţă de normele sociale, normele etice (morale), normele obişnuielnice, normele tehnice, normele politice, normele reli-gioase, normele juridice, normele de convieţuire socială.

b) Conduita legală, în sens îngust, care formează obiectul prezentului studiu, poate fi definită ca fiind o manifestare obiectivă a realităţii juridice, realizată prin activitatea subiectelor de drept, în cadrul îndepliniri obligaţiunilor juridice, apli-carea drepturilor subiective şi respectarea restricţiilor legale.

3) Conduita legală, în aspect teoretic, este o categorie juridică, parte integrantă a ştiinţei şi disciplinei teoriei generale a dreptului, care studiază aspectele teoretice ale noţiunii de conduită legală, prin explicarea legităţilor care o determină, interferenţa ei cu alte fenomene juridice, determinarea scopului şi funcţiilor ei în edificarea statului de drept.

4) În contextul definiţiei formulate de noi conduitei legale, cu un caracter exploratoriu, contemplativ şi coerent vom enunţa principalele caracteristici defi-nitorii ale conduitei legale. Cu titlu de consecinţă, conduita legală:

- contribuie la realizarea dreptului, care, în ansamblu, apare ca un sistem co-ordonator social general, de mecanism al armonizării relaţiilor sociale şi stabilirii unui consens general;

- în dependenţă de atitudinea subiectelor de drept faţă de normele juridice, se transpune în trei faţete: conformitate comportamentală- cînd cetăţenii sprijină norma juridică şi o traduc conştient în practica socială, indiferenţă comportamen-tală-atunci cînd cetăţenii sunt indiferenţi faţă de această normă, nonconformitate (devianţă)-lipsa de adeziune la normele juridice, care pune în pericol echilibrul vieţii sociale şi lezează ordinea de drept, bunul mers al lucrurilor în societate;

- este o constantă activă în cadrul unui stat cu regim politico-democratic, mai cu seamă în statul de drept;

- alături de Justiţie se încadrează în categoria valorilor instrumentale care îşi aduc contribuţie directă pentru atingerea valorilor fundamentale – Dreptate-Echitate- Stat de drept;

- este conformată şi determinată de interacţiunea factorilor obiectivi şi sub-iectivi: necesitate, interes, motiv şi voinţă, care predetermină manifestarea orică-rei acţiuni, influenţînd evoluţia acesteia, constituind o verigă de legătură cu nor-mele de drept;

19

- este diversificată în dependenţă de specificul intereselor care generează ob-iectul necesităţii;

- are ca trăsătură juridică definitorie –legalitatea şi sub aspect formal juridic se realizează în măsura în care acţiunile subiectului corespund modelului ideal, stabilit de normele de drept;

- este influenţată de elementele normelor de drept, caracteristice diverselor etape ale mecanismului de reglementare juridică: ipoteza normei juridice stabileş-te anumit tip de conduită; dispoziţia-conduita ce trebuie urmată în cazul îndeplini-rii condiţiilor din ipoteză; sancţiunea – reprezintă modul de răspuns, răspunsul juridic al societăţii faţă de conduita neconformă (ilegală) cu dispoziţia normei de drept, totodată determină conduita pentru persoanele desemnate să tragă la răs-pundere infractorii şi să asigure respectarea legii în cadrul procedurii.

5) Conceptul conduitei legale este unul foarte variat în manifestările sale. În opinia noastră poate fi tratată ca un sistem, caracterizat prin coeziune interioară şi integritate, complex întrucît prezintă conduita legală ca o manifestare obiectivă a realităţii sociale, inclusiv de îndeplinire a obligaţiunilor juridice, de aplicare a drepturilor subiective, de respectare a prescripţiilor legale, reflectă atitudinea sub-iectivă faţă de principiile de drept, valorile şi normele de drept şi se transformă, în virtutea acestora ca o valoare socială. Noţiunea de conduită legală mai încorpo-rează şi conduita care determină apariţia, modificarea şi stingerea raporturilor juridice, precum şi a altor efecte juridice;

6) Ţinînd cont de criteriile de clasificare a acţiunilor legale, produse de lite-ratura juridică, considerăm că tipologia conduitei legale poate fi definită după următoarele criterii:

După modul de reglementare a conduitei: a) executarea normelor de drept; b) exercitarea dreptului; c) respectarea normelor de drept; d) aplicarea normelor de drept.

După sfera relaţiilor sociale: a) conduita legală în sfera dreptului public; b) conduita legală în sfera dreptului privat.

După subiectele de drept: a) conduita legală a subiectelor de drept public; b) conduita legală a subiectelor de drept privat.

După tipul raporturilor juridice: a) conduită legală coordonatoare, b) condui-tă legală protecţionistă.

După motivaţia ce se află la baza ei: a) cea bazată pe convingerea fermă a persoanei în necesitatea dreptului şi necesitatea realizării conştiente a tuturor pre-vederilor normativ-juridice, b) subordonarea conformistă a persoanei prevederilor normativ-juridice; c) ceea ce rezultă din frica de răspundere pentru încălcarea normelor juridice;

7) Locul conduitei legale în mecanismul de realizare a dreptului poate să se manifeste dublu:

În primul rînd, ca un element de bază al mecanismului de realizare a dreptu-lui, adică ca acte de realizare a drepturilor şi obligaţiunilor juridice;

20

În al doilea rînd, ca un element auxiliar, ca împrejurare de care normele juridi-ce leagă apariţia, modificarea, stingerea raporturilor juridice, adică ca fapte juridice.

8) Prin” fapte juridice”, înţelegem acele împrejurări de fapt de care norma juridică leagă consecinţe juridice;

9) Prin „act juridic” poate fi definită manifestarea de voinţă făcută cu scopul de a produce efecte juridice şi fără de care aceste fapte nu s-ar produce. Actele juridice-conduitele legale-sunt nu numai un imbold cu ajutorul căruia se pune în mişcare mecanismul realizării dreptului, ci o modalitate cu ajutorul căreia, într-o măsură mai mare sau mai mică, se concretizează conţinutul raporturilor juridice;

10) Propunem următoarea definiţie a legalităţii. Legalitatea este cerinţa adre-sată tuturor subiectelor vieţii sociale, care constă în realizarea exactă, neabătută şi uniformă a normelor juridice. Legalitatea se manifestă sub forma unor cerinţe funda-mentale: a) supremaţia legii, b) universalitatea legii; c) unicitatea legii, d) oportunita-tea legii; e) realitatea legii, f) asigurarea demnităţii omului, drepturilor şi libertăţi-lor lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic;

11) În sistemul juridic al nostru, constatăm că Constituţia este supremă, deoarece: - legitimează puterea, organizînd şi orientînd voinţele şi acţiunile individuale

sau colective în crearea voinţei de stat; - conferă guvernanţilor autoritatea, îndreptăţind deciziile luate şi garantînd

aplicarea acestora; - determină funcţiile şi atribuţiile ce revin autorităţilor publice; - consacră drepturile, libertăţile şi îndatoriile fundamentale, conduce şi dirijează

raporturile dintre cetăţeni, dintre autorităţi, dintre autorităţile publice şi cetăţeni; - indică sensul şi scopul activităţii statale, valorile politice, ideologice şi mo-

rale sub al căror semn este organizat şi funcţionează sistemul politic; - reprezintă temeiul şi garanţia esenţială a ordinii de drept; - este reperul necesar aprecierii validităţii tuturor aspectelor şi faptelor juri-

dice. 12) Conştiinţa juridică reprezintă un ansamblu de concepte, teorii, atitudini,

sentimente etc., în care se reflectă realitatea juridică şi tendinţele evoluţiei acesteia; 13) Propunem următoare definiţie a principiilor juridice. Principiile juridice

sunt idei diriguitoare ce reprezintă o reacţie socială faţă de necesităţile realităţii juridice, în care se realizează problemele reglementării relaţiilor sociale care au fost verificate în timp;

14) Propunem următoarea definiţie a ordinii de drept. Ordinea de drept re-prezintă un sistem al relaţiilor sociale reglementate în baza normelor de drept şi coordonate în rezultatul afirmări conduitei legale a subiectelor în viaţa socială;

15) Propunem următoarea noţiune a conformităţii. Conformitatea este ten-dinţa conduitei umane de a fi în concordanţă cu normele juridice şi exigenţele acestora, fenomen social specific apărut în rezultatul activităţii mecanismului de reglementarea juridică, şi constituie o mărturie a faptului că prin conduita concre-tă a subiectelor se materializează prescripţiile legale şi se obiectivează ideile şi principiile normelor de drept;

21

16) Spre deosebire de ordinea socială care este un element static al binelui comun, justiţia constituie elementul dinamic al acestuia. Ele se susţin una pe alta, justiţia făcînd ca ordinea să fie acceptată, ordinea făcînd ca justiţia să fie dorită;

17) Propunem următoarele noţiuni de dreptate, echitate şi justiţie : a) Dreptatea este o categorie juridică, care constă în a pune pe fiecare con-

form normelor de drept; b) Echitatea este o categorie juridică, care constă în a pune pe fiecare pe picior

de egalitate; c) Justiţia este o categorie juridică, care constă în conformitatea subiectelor

de drept la un drept pozitiv (lege) sau natural (echitate). 18) Propunem următoarea noţiune a controlului constituţionalităţii legilor.

Controlul constituţionalităţii legilor este instrumentul juridic cel mai important prin care se garantează respectarea constituţiei;

19) Prin control parlamentar, înţelegem un mijloc de realizare a principiu-lui separării puterilor în stat, de întărire a legalităţii şi ordinii de drept;

20) Ombudsmandul este un mecanism oportun instituit întru evitarea abuzu-lui statutului, asigurarea respectului pentru demnitatea omului, promovarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

21) Prin control judiciar înţelegem, activitatea instanţelor judecătoreşti de a căuta şi a stabili ceea ce este just, adică de a înfăptui justiţia;

22) „Juristocraţia” presupune contopirea puterii judecătoreşti cu cea legis-lativă, transformarea judecătorului în legiuitor, de natură a provoca exercitarea arbitrară a puterii asupra vieţii şi libertăţii cetăţenilor, formarea unei caste închise a judecătorilor, ruptă de cetăţeni, precum şi transformarea puterii sau funcţiei judiciare într-o putere politico-constituţională, greu de menţinut în limite precise;

23) Propunem următoare noţiune a controlului în contencios administrativ. Controlul în contencios administrativ este activitatea îndreptată întru restabilirea ordinii de drept încălcată prin actele administrative şi faptele materiale ale organelor administraţiei publice, în procesul aplicării şi funcţionarii serviciilor publice;

24) În concluzii finale putem conchide că în procesul anevoios al Republicii Moldova întru edificarea statutului de drept, premisele au fost deja instituite, rămîne doar cît mai rapid şi calitativ să suplinim deficienţele existente la moment în regle-mentările erodate de timp privind statul şi dreptul şi vom realiza sarcina spre care aspirăm.

În plan practico-aplicativ, analizînd realitatea lucrurilor în Republica Mol-dova, în contextul edificării statului de drept, la capitolul conduita legală şi justi-ţia, propunem următoarele concluzii şi recomandări:

1) Experienţa mondială a dezvoltării constituţionale constituie o dovadă a faptului că ea este concepută în baza ideii despre drepturile omului. In fond ele formează acele condiţii şi mijloace de activitate socială a oamenilor care sînt ob-iectiv necesare pentru funcţionarea normală a persoanei, societăţii, statului. O importanţă deosebită i se acordă înscrierii acestor drepturi în Legea fundamentală.

22

Realizarea practică a drepturilor şi libertăţilor, remodelarea statutului juridic al personalităţii este anevoioasă, dificilă. O Constituţie, cum n-ar fi ea de desăvîrşită, poate rămîne doar o declaraţie de bune intenţii, dacă nu va fi completată, concre-tizată şi realizată de un mecanism juridic efectiv şi de o atmosferă socială con-structivă.

În această ordine de idei, adoptarea Constituţiei Republicii Moldova impune necesitatea unei reforme umanitare în statul nostru. Reforma umanitară pune la bază anumite principii unanim recunoscute:

a) universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale; b) neretroactivitatea legii; c) egalitatea în drepturi a cetăţenilor; d) ocuparea funcţiilor si demnităţilor publice numai de persoanele care au

cetăţenia Republicii Moldova; e) protecţia cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate; f) protecţia juridică a cetăţenilor străini şi apatrizilor; g) cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară; h) prioritatea reglementărilor internaţionale faţă de cele naţionale; i) accesul liber la justiţie; j) caracterul de excepţie al restrîngerii exerciţiului unor drepturi sau al unor

libertăţi. Bineînţeles, o reformă poate fi aplicată la justa ei valoare nu numai din punct

de vedere al Legii Supreme, ci şi în perspectiva legilor speciale. Din aceste consi-derente, credem că nu vom exagera afirmînd că de felul cum vor fi abordate pro-blemele la concret depinde soarta reformei umanitare. Propriu-zis, fiecare drept, fiecare libertate consfinţită constituţional ne obligă la adoptarea unor legi speciale care ar prevedea mecanismul ce ne-ar permite traducerea practică în viaţă de toate zilele a acestor prevederi. În lipsa unor mecanisme de realizare practică aceste drepturi şi libertăţi vor fi doar un decor.

Pentru Republica Moldova problema dată este actuală şi se datorează faptului că conştiinţa juridică a populaţiei este agravată de nivelul scăzut al culturii juridi-ce al persoanelor oficiale. Din aceste considerente sarcina principală constă în promovarea Constituţiei Republicii Moldova, a garanţiilor ei de protejare a drep-turilor omului şi instituirea acesteia în calitate de lege de bază;

2) În legătură cu subiectul cercetat, credem că este foarte important faptul cunoaşterii de către cetăţeni a drepturilor sale subiective şi a obligaţiilor juridice, cît şi transpunerea nemijlocită a acestora într-o conduita legală;

3) Actualmente atitudinea cetăţenilor faţă de justiţie este destul de negativă, situaţie în care, justiţia nu poate avea mare impact asupra unei conduite legale a cetăţenilor. Influenţa justiţiei asupra conduitei legale a cetăţenilor, la momentul actual, este determinată şi de neexecutărea unei bune părţi a hotărârilor judecăto-reşti, prin ce se minimalizează rolul actului de justiţie în societate.

În acest aspect considerăm oportun investirea Departamentului de executare a deciziilor judiciare de pe lîngă Ministerul Justiţiei cu drepturi suplimentare, care

23

ar consta în căutarea debitorilor şi a bunurilor acestora. În legătură cu aceasta ar fi necesar instituirea unei direcţii operative în cadrul Departamentului menţionat;

4) Cu părere de rău, mai ales în ultimul timp, la propagarea unei imagini ne-gative a justiţiei în societate şi-a adus în mare parte „aportul său” legislativul şi executivul statului, care pe parcursul a mai multor ani critică întemeiat şi neînte-meiat sistemul judiciar. Considerăm că critica instanţelor judecătoreşti din partea puterii legislative şi executive trebuie să fie numai constructivă şi în limitele în care nu lezează imaginea justiţiei în faţa justiţiabililor;

5) Un rol deosebit în asigurarea unei conduite legale îi revine şi mass-media, care, fiind un „cîine de gardă a societăţii”, trebuie să aducă la cunoştinţa cetăţeni-lor realitatea obiectivă existentă în ţară, inclusiv şi în justiţie, dar nu numai să slujească interesele politice sau private;

6) Trebuie de menţionat că lipseşte totalmente o şcolarizare a populaţiei, chiar şi la cel mai mic nivel, în ceea ce ţine de legislaţia pertinentă naţională şi internaţională în domeniul respectării drepturilor omului, accesului la justiţie.

Situaţia în cauză a generat, din partea cetăţenilor, nenumărate adresări către executivul şi legislativul ţării cu privire la influenţa acestora asupra justiţiei. Este necesar ca în societate să fie promovată cu insistenţă ideea separării puterilor şi supunerea acestora numai legii;

7) Realizarea corectă a funcţiilor justiţiei la judecarea pricinilor, de aplicare a legislaţiei naţionale şi internaţionale, ţin de respectarea principiilor publicităţii, contradictorialităţii, posibilităţii exercitării căilor de atac, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Însă actualmente, avînd în vedere tensiunile sociale în stat, este exprimată o neîncredere faţă de puterea judecătorească, promovîndu-se ideea că judecătorii nu exprimă de fiecare dată voinţa poporului. Vorbindu-se la general că judecătorii reprezintă interesele Guvernului, se ignoră des faptul că judecătorii au obligaţia de a aplica legea cu echitate şi imparţialitate. Difuzarea informaţiei adecvate privind funcţiile şi misiunea puterii judecătoreşti, inclusiv şi din partea executivului şi legislativului statului, pot să ajute de a înţelege mai bine că, instanţele judecătoreşti sunt fundamentul democraţiei;

8) Cunoştinţele pe care le au majoritatea cetăţenilor despre sistemul judiciar, se bazează, în majoritatea cazurilor, doar pe experienţa lor în calitate de parte sau participant la proces. Aceasta, pe de o parte, demonstrează că mass-media are un rol fundamental în difuzarea informaţiei despre funcţiile, activitatea şi rolul in-stanţelor judecătoreşti în societate.

Pe de altă parte, justiţia, trebuie să iasă din găoacele în care s-a închis, lărgindu-şi şi ameliorîndu-şi „rolul educativ”, nelimitîndu-se numai la emiterea hotărîrilor. Trebuie ca justiţia să joace şi un rol de comunicator cu cetăţenii, depăşind bariera care există între aşteptările cetăţenilor şi misiunea instanţelor judecătoreşti.

În opinia noastră este necesar de a depăşi toate inconvenientele statuate şi de a promova ideea că anume instanţele judecătoreşti sunt principalii promotori ai „culturii legii” şi conduitei legale.

24

În acest aspect înaintăm următoarele propuneri : a) numirea în fiecare instanţă judecătorească a unei persoane responsabile de

relaţiile cu mass-media; b) difuzarea informaţiei pertinente ce ţine de funcţionarea sistemului judiciar,

cum ar fi: - performanţa sistemului judecătoresc; - natura procedurilor care pot fi angajate; - durata procedurilor în instanţele judecătoreşti, inclusiv pînă la pronunţarea

hotărârii judecătoreşti; - mărimea taxei de stat care urmează a fi plătită; - metodele alternative de reglementare a litigiilor; - cele mai importante hotărîrii judecătoreşti în fiecare categorie de litigii; c) publicarea ghidului cetăţeanului în materie de procedură civilă, penală,

administrativă; d) difuzarea de către fiecare instanţă judecătorească a informaţiei pertinente

despre activitatea sa; e) includerea în programele şcolare a descrierii sistemului judiciar şi vizitelor

în instanţele judecătoreşti; f) adoptarea, cel puţin pentru unele categorii de litigii mai frecvente, a forme-

lor simplificate şi standardizate a documentelor necesare pentru angajarea unui proces judiciar cît şi publicarea acestora pe site-le Internet;

g) publicarea manualului judecătorului ca ghid la examinarea cauzelor pena-le, civile, administrative;

h) publicarea unui manual în ceea ce ţine de pregătirea pricinilor civile pen-tru dezbaterile judiciare;

i) întru eficientizarea accesului la justiţie în cadrul litigiilor economice, lichi-darea instanţelor judecătoreşti economice şi transmiterea competenţelor acestora instanţelor de drept comun;

î) din cauza volumului mic de lucru şi respectiva ineficienţă a judecătoriei militare, considerăm oportun lichidarea acesteia şi transmiterea competenţei jude-cătoriilor de drept comun.

9) Cu părere de rău, în Republica Moldova, potrivit art.25 al Legii cu privire la Curtea Constituţională, cetăţenii nu sunt înzestraţi cu dreptul de a sesiza Curtea Con-stituţională. Dreptul în cauză îl au: Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, Mi-nistrul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie, Judecătoria economică, Procurorul Gene-ral, deputaţii în Parlament, fracţiunea Parlamentară şi avocatul Parlamentar.

Considerăm că în situaţia în cauză, instanţele judecătoreşti, precum şi Curtea Constituţională, nu se află în situaţia unei protecţii perfecte a drepturilor şi liber-tăţilor constituţionale, a ordinii publice şi din care considerente suntem de opinia necesităţii modificării legislaţiei privind justiţia constituţională şi anume:

a) de a înzestra cetăţenii cu dreptul de sesizare în mod direct a Curţii Consti-tuţionale;

25

b) de a înzestra toate instanţele judecătoreşti cu dreptul de a sesiza direct Curtea Constituţională, deoarece cele mai dese cazuri de încălcări ale drepturilor şi libertăţilor constituţionale sunt ridicate anume în faţa instanţelor judecătoreşti;

c) este necesar ca toate proiectele de lege cît şi toate actele normative subor-donate legii, care aduc atingere drepturilor şi libertăţilor constituţionale să fie obiectul controlului constituţionalităţii;

d) pentru optimizarea activităţii Curţii Constituţionale este necesar ca numă-rul de judecători a Curţii să fie impar.

10) Realizarea independenţei justiţiei ridică multe probleme ce ţin de organi-zarea şi funcţionarea acesteia :

a) Una dintre acestea constă în a şti dacă pentru edificarea statului de drept e preferabil ca organele cu competenţă jurisdicţională să fie cuprinse într-o structu-ră organizatorică unică sau să existe o pluralitate de asemenea structuri în funcţie de specificul litigiilor ce urmează să fie soluţionate. După cum arată practica de pînă acum, organizarea justiţiei pe baze unitare creează un cadru mai poprice pentru asigurarea independenţei justiţiei. Într-adevăr, fracţionarea justiţiei între mai multe sisteme de organe este de natură să stabilească poziţia organelor judiciare faţă de puterea legiuitoare şi cea executivă. În locul unei justiţii unice şi deci puternice, se ajunge la o justiţie divizată, mai uşor influenţabilă de executiv sau legislativ.

b) Independenţa justiţiei este însă în funcţie şi de alţi factori, printre care în primul rînd de modul de recrutare a judecătorilor.

Fără îndoială, sistemul tragerii la sorţi ar fi în măsură să asigure în condiţii optime independenţa justiţiei, o dată ce, în cadrul lui, orice amestec al executivu-lui sau legislativului în desemnarea juraţilor este exclus. Cum însă, în acest sis-tem, tragerea la sorţi are loc dintr-o listă mai mult sau mai puţin largă de cetăţeni, cărora nu li se cere o calificare juridică, practic el îşi găseşte aplicare numai în procese penale, în cadrul cărora juraţii se pronunţă asupra vinovăţiei inculpaţilor, în timp ce pedeapsa e stabilită de magistraţi de carieră, în funcţie de starea de drept stabilită de juriu.

c) Pe de altă parte, pentru ca avansarea judecătorilor să nu poată fi utilizată de organele puterii politice, cărora le revine această competenţă, în scopul influ-enţării lor, o serie de măsuri au fost preconizate sau chiar puse în practică, uneori combinate între ele.

Astfel, prin Legea nr.174-XVI din 22 iulie 2005 a fost modificat art.11 al Legii cu privire la statutul judecătorului, circumstanţă pentru care am pledat la pregătirea lucrării în cauză, şi actualmente Preşedintele Republicii Moldova nu poate nemotivat să respingă candidatura judecătorului. Or, o dată fiind respinsă şi înaintată repetat de către Consiliul Superior al Magistraturii, Preşedintele Repu-blicii Moldova, în termen de 30 de zile de la parvenirea propunerii repetate, emite un decret privind numirea în funcţia de judecător;

11) Din luna februarie 2004, fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie are un asistent personal numit referent. Considerăm că este absolut necesară re-

26

glementarea juridică a statutului lor pentru a clarifica rolul, drepturile şi obligaţii-le acestora.

Este necesar ca toţi judecătorii, în toate instanţele judecătoreşti din ţară să dispună de un referent;

12) Ne pronunţăm împotriva practicii de a propune din partea Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un loc vacant de preşedinte sau vice-preşedinte a instanţei judecătoreşti a mai multe candidaturi. Aceasta poate duce la unele abu-zuri şi erori, sau chiar la refuz neîntemeiat;

13) Considerăm oportune de asemenea modificările în ceea ce priveşte numi-rea procurorilor. Ar fi cazul ca procurorii să fie magistraţi şi Consiliul Superior la Magistraturii să se pronunţe şi pe marginea candidaţilor la funcţia de procuror. În viziunea noastră, ar fi mai oportun ca Procurorul General să fie numit de Parla-ment la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, iar ceilalţi procurori – de Procurorul General la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii;

14) Considerăm că puterea legislativă şi executivă este obligată să susţină puterea judecătorească şi să contribuie la promovarea ideii unei justiţii indepen-dente în stat şi nici de cum, în cazul pronunţării unor decizii nefavorabile acestor puteri, să recurgă la defăimarea acesteia în faţa societăţii;

15) Considerăm necesar a revedea posibilităţile de asigurare materială a ju-decătorilor din partea statului, inclusiv salariul, condiţii de lucru, pentru a avea posibilitatea de a selecta în instanţele judecătoreşti pe cei mai buni jurişti din ţară, necesitate care, la momentul actual este una dintre cele mai stringente în formarea corpului de judecători;

16) Avînd în vedere că numărul şi complexitatea cauzelor se măreşte din an în an, considerăm necesar, pentru a avea o justiţie eficientă şi calitativă în stat, efectuarea unui studiu de profil ce ar permite de a stabili numărul de cauze, care ar trebui să fie examinate de către un judecător, inclusiv şi pentru a permite aces-tora să se autoperfecţioneze în vederea ridicării nivelului profesional;

17) Considerăm oportun, pentru menţinerea unui nivel înalt de profesiona-lism al judecătorilor, ca o dată la trei ani, toţi judecătorii, în afară de cei care deţin gradul superior de calificare, să fie supuşi obligatoriu atestării;

18) Considerăm de necesitate stringentă crearea Institutului Naţional al Ma-gistraturii, unde ar fi instruiţi judecători şi procurori. În acelaşi timp ne pronunţăm împotriva instruirii în cadrul Institutului menţionat, după cum se preconizează de Guvern, a grefierilor, avocaţilor, notarilor, executorilor judecătoreşti etc.;

19) O problemă primordială pentru societate o constituie şi sediile instanţelor judecătoreşti. Efectuarea justiţiei, în marea majoritate a cazurilor în birouri mici şi nu în săli de şedinţă, din lipsă de existenţă, confirmă necesitatea unui program special la nivel de stat de asigurare a instanţelor judecătoreşti cu sedii-tip;

20) Este necesară crearea, pe lîngă Consiliul Superior al Magistraturii, a unui Departament de administrare judiciară, care ar fi executivul organului constituţio-nal de autoadministrare judecătorească şi care ar putea în mod independent să exercite atribuţiile de asigurare a activităţii organizatorice şi materiale a instanţe-lor judecătoreşti, precum şi controlul executării bugetului instanţelor.

27

Conţinutul de esenţă al lucrării a fost reflectat în următoarele publicaţii:

1. Mihai Poalelungi. Republica Moldova, Curtea de Apel, Culegere de practică judiciară. (august 1996-aprilie 1999), Garuda-art, 1999, 14 c.a.

2. Mihai Poalelungi. Teoria şi practica aplicării legislaţiei în regimul constituţi-onal în Republica Moldova. Analele Universităţii de Stat din Moldova, Ştiin-ţe Juridice, seria nouă, Nr. 3, Chişinău, 1999, ISBN 9975-79-028-3.

3. Mihai Poalelungi. Republica Moldova, Curtea de Apel, Culegere de practică judiciară (aprilie 1999-mai 2000), Asociaţia Judecătorilor din Republica Moldova, Centrul de Drept, ISBN 9975-9588-5-0. 267 p. - 16 c.a.

4. Mihai Poalelungi. Proprietatea şi reglementarea ei juridică. Analele Universi-tăţii de Stat din Moldova, Ştiinţe Juridice, seria nouă, Nr. 4, Chişinău, 2000, ISBN 9975-70-022-5.

5. Mihai Poalelungi. Curtea de Apel. Culegere de practică judiciară 2000-2001.-Ed. 1. Cartier, 2002, (Colecţia Cartier Juridic). ISBN 9975-79-153-0. 160 p. – 10 c.a.

6. Mihai Poalelungi. Curtea de Apel. Culegere de practică judiciară 2001-2002. - Ed. 1. Cartier, 2002, (Colecţia Cartier Juridic). ISBN 9975-79-183-2. 176 p. – 11 c.a.

7. Mihai Poalelungi. Modele de acte judecătoreşti – Ed. 1. Cartier, 2002, (Co-lecţia Cartier Juridic). ISBN 9975-79-154-9. 232 pag. – 15 c.a.

8. Mihai Poalelungi. Probleme actuale ale jurisprudenţei: realizări şi perspecti-ve. Analele Universităţii de Stat din Moldova, Ştiinţe Juridice, seria nouă, Nr. 6, Chişinău, 2002, ISBN 9975-70-292-9.

9. Mihai Poalelungi. Modele de acte judecătoreşti. Procuratura civilă – Ed. a II-a, adnotat cu legislaţie şi jurisprudenţa CEDO. – Ch.:Cartdidact 2005 (Tipogra-fia „Reclama”) – 512 pag. ISBN 9975-940-86-2. 512p.,- 32c.a.

Cuvintele-cheie ale tezei: stat de drept, conduita legală, justiţie, comportament, acţiune, fapt, activitate, formele conduitei legale, executarea normelor de drept, exercitarea dreptului, respectarea normelor de drept, aplicarea dreptului, locul conduitei legale în mecanismul de realizare a dreptului, atitudinea omului faţă de normele juridice, conformitate comportamentală, devianţă comportamentală, nonconformitate, indiferenţă comportamentală, fapt juridic, norme sociale, norma juridică, legalitate, lege, supremaţia legii, unicitatea legii, oportunitatea legii, rea-lizarea legalităţii, societate, ordine socială, ordinea juridică, drept, drept public, dreptul privat, valori juridice, drepturile şi libertăţile omului, dreptate, pluralismul politic, valori supreme şi garantate, conştiinţa juridică, principii de drept, princi-

28

piul separaţiei puterilor în stat, accesul liber la justiţie, conduita legală a subiecţi-lor în sfera dreptului public, proprietatea publică, conduita legală a subiecţilor în sfera dreptului privat, proprietatea privată, Constituţia Republicii Moldova, lega-litatea constituţională, conduita subiecţilor la înfăptuirea justiţiei, conduita instan-ţelor judecătoreşti, mecanisme de asigurare a legalităţii şi ordinii legale, răspunde-rea juridică, control constituţional, avocatul parlamentar (ombudsmanul), control judiciar, controlul în contencios administrativ.

Ключевые слова диссертационной работы: правовое государство, право-мерное поведение, юстиция, поведение, действие, факт, деятельность, формы правомерного поведения, исполнение правовых норм, применение права, соблюдение права, реализация права, место правомерного поведения в механизме реализации права, отношение людей к правовым норм, кон-формистское поведение, противоправное поведение, нонконформистское поведение, безразличное поведение, юридический факт, социальные нормы, норма права, законность, закон, верховенство закона, единство законна, целесообразность закона, реализация законности, общество, общественный порядок, правовой порядок, право, публичное право, частное право, юриди-ческие ценности, права и свободы человека, справедливость, политический плюрализм, высшие и обеспеченные ценности, правосознание, принципы права, принцип разделения властей, свободный доступ граждан к право-судию, правомерное поведение субъектов в области публичного права, публичная собственность, правомерное поведение субъектов частного права, частная собственность, Конституция Республики Молдовы, консти-туционная законность, поведение субъектов при осуществлении право-судия, поведение судебных инстанций, механизмы обеспечения законности и правопорядка, юридическая ответственность, конституционный контроль, парламентский адвокат, судебный контроль, административный контроль.

Key terms of the paper: legal state, legal behavior, justice, action, fact, activity, forms of legal behavior, execution of legal regulations, exercitation of law, observance of legal regulations, application of law, legal behavior and mechanism of the realization of law, human attitude towards the legal regulations, conformist behavior, illegal behavior, indifferent behavior, law fact, social regulations, legal regulation, legality, law, primacy of law, unity of law, opportunity of law, realization of legality, society, social order, legal order, law, public law, private law, legal values, human rights and freedoms, equity, political pluralism, supreme and guaranteed values, legal conscience, legal principles, principle of power separation in a state, free access to justice, legal behavior in private law, private property, Constitution of the Republic of Moldova, constitutional legality, subjects’ behavior during the realization of justice, judicial instances’ behavior, mechanisms of maintenance of legality and of legal order, judicial responsibility, constitutional control, ombudsman, judiciary control, administrative control.

29

ADNOTAREA la teza de doctor în drept „Conduita legală şi Justiţia”,

realizată de Mihail Poalelungi Specialitatea 12.00.01: Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept. Universitatea de Stat din Moldova, 2005. Manuscris.

Scopul de bază al investigaţiei cuprinse în cadrul acestei lucrări îl formează cer-cetarea fenomenului juridic de edificare a statului de drept, din perspectiva conduitei legale şi justiţiei.

Finalitatea propusă în demersurile teoretice pe care le-am întreprins a vizat for-marea unei concepţii unitare asupra conduitei legale, în postură de concept fundamen-tal al dreptului, din perimetrul reflecţiei despre locul şi rolul conduitei legale în meca-nismul realizării dreptului, relaţia ei cu justiţia. Din unghiul de vedere ales, în cerceta-rea şi analiza bidimensională a subiectului: conduita legală – justiţie, am încercat să facem o clară deosebire între aceste două fenomene, care nu numai că nu se contrazic, ci se completează, fiind într-un raport de dependenţă.

Fiecare investigaţie într-o arie a realităţii este făcută printr-un anumit mod de abordare. Astfel, datorită utilizării unui set de metode - unele generale, altele particulare, am modelat programul de cercetare, deci şi rezultatele investigaţiei. Or, gândirea fără metodă, chiar dacă este benefică pentru societate, în mod frecvent nu este apreciată.

Fundamentul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetărilor efectuate îl for-mează lucrările teoreticienilor din domeniul dreptului şi a altor domenii cu care drep-tul interacţionează, atât a doctrinarilor autohtoni, cît şi a celor din alte ţări, cu un ac-cent deosebit asupra reglementărilor internaţionale cum este Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi celor interne, Constituţia Republicii Moldova.

Baza metodologică şi tehnico-ştiinţifică a investigaţiei date, analizele metodice variate, relevă faptul complexităţii analizei cercetării şi considerăm ca rezultat mai receptive în procesul de iluminare a zonelor necunoscute a fenomenelor studiate.

Am opinat pentru cercetarea problemelor generale ale conduitei legale şi justiţiei din două puncte de vedere: teoretic şi practic, în vederea accentuării legăturii dintre teorie şi practică şi trecerea de la datele teoretico-ştiinţifice la problemele practice.

Inovaţia ştiinţifică a lucrării constă în contribuţia adusă prin realizarea primului studiu complex în Republica Moldova asupra conduitei legale şi corelaţiei conduită legală-justiţie, ca elemente inseparabile şi indispensabile ordinii de drept, rolului lor în edificarea statului de drept.

Am pornit de la ideea că nici un corp de gândire din sfera ştiinţelor nu poate exis-ta prin sine însuşi, întrucât progresele teoretice se fac numai comparând, confruntând o idee cu alta sau suplinind vidurile teoretice care persistă astăzi în doctrina juridică.

Din aceste considerente, întru continuarea efortului depus de gânditorii jurişti, fi-lozofi, sociologi, dincolo de enunţurile deja existente asupra conceptului de conduită legală, prezenta lucrare este prima încercare de a supune unei analize pertinente cu expectanţe metodologico- analitice, praxiologice, pragmatice, luând în considerare şi determinismul social, pentru a pune bazele unei teorii generale a legăturii indispensa-bile a conduitei legale şi justiţiei.

АННОТАЦИЯ

30

к докторской диссертации на соискание ученной степени кандидата юридических наук „Правовое поведения и Юстиция”

выполненной Поалелунжь Михаилом

Основной целью данной работы является исследование юридического феномена правового государства через призму правового поведения и юстиции.

Поставленная цель касается определения единой концепции правового поведения как основной концепции права, через призму места и роли правового поведения в механизме реализации права, связи «правовое поведение – юстиция».

Исходя из этого, в исследовании и двустороннем анализе субъекта „пра-вовое поведение и юстиция” мы попытались определить разницу между этими двумя категориями, которые не только не противоречат друг другу, но и дополняют друг друга, находясь в взаимозависимости.

Любое исследование в реальности, проведено через определенную методо-логию. Так, используя множество методов – некоторые общие, некоторые особенн-ые, мы определяем задачи и результаты исследования. Следует отметить, что мышление без метода, если даже необходимо для общества, часто не находит должной оценки.

Методологическая и научно-теоретическая основа исследования опреде-лена работами ученых правоведов а также и других областей науки, с которыми соприкасается право, как молдавских, так и зарубежных, основываясь в осо-бенности на международных нормах, таких как Европейская Конвенция по Правам Человека, и национальных нормах, в особенности на Конституцию Республики Молдова.

Методологическая и научно – теоретическая база данного исследования, множество методологических анализов, указывают на сложность проведенного исследования и полагаем что в результате поставленные цели достигнуты.

Мы основывались на исследовании общих проблем правового поведения и юстиции, исходя их двух аспектов: как теоретического, так и практического, указывая на связь теории и практики и переходя от научно-теоретических к практическим задачам.

Научная инновация данной проблемы состоит из вклада автора в реали-зацию первого комплексного исследования в Республике Молдова, проблемы правового поведения, неразрывной связи категории „правовое поведение – юстиция”, как взаимосвязанных между собой и с категорией „правопорядок”, их роль в построении правового государства.

Мы исходили из идеи, что ни одно мыслящее существо из области науки не может существовать обособленно, так как научно-теоретический прогресс реали-зовывается только в сравнении, сопоставляя одну мысль с другой и устраняет теоретические пробелы, которые существуют на настоящий момент в юри-дической науке.

Исходя из этого, продолжая вклад мыслителей - юристов, философов, социологов в области правового поведения, настоящей работе принадлежит первенство в исследовании теоретических основ неразрывной связи правового поведения и юстиции.

31

ADNOTATION To the dissertation for PhD in Right “The Legal Behavior and the Justice”

By Mihail Poalelungi Specialty: 12.00.01: The General Theory of Right, History of State and Right, History of the Political and Right Doctrines. Moldova State University, 2006.

The main objective of the investigation presented in this dissertation consists in the researching the judicial phenomenon of edification of the state of right, seen from the point of view of the legal behavior and justice.

The objective found in my theoretical ideas pursued the formation of a unitary concept of the legal behavior as a fundamental concept of the right, and its relationship with the justice. From this point of view and through a bi-dimensional analysis of the subject – legal behavior and justice – I tried to make a clear difference between these two phenomena that complete each other without any contradiction, which are definitely interdependent.

Each investigation is made in a definite way. Thus thanks to using a bright set of methods – some of them being general, other specific – I changed the research model, and thus also the investigation’s results, because thinking without any particular method often is not appreciated, even sometimes it’s benefic for the society.

The methodological and scientifically theoretical basis of the undertaken researches is formed by some textbooks of theorists in the field of the right and other subjects related to it, both from our country and from other countries, stressing out the international legislation like the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as well as other internal conventions and the Constitution of the Republic of Moldova.

The methodological and scientifical basis of the present investigation, the various methodical analyses show the complexity of the research’s analysis and is considered to be more receptive in the process of studying the unknown areas of the mentioned phenomena.

I researched the general problems of the legal behavior and justice from two points of view: theoretical and practical, just to stress out the liaison between theory and practice, and to show the importance to go from the theoretical to the practical problems.

The scientifical innovation of the present research consists in writing the first complex study in the Republic of Moldova about the legal behavior and the relationship between the legal behavior and justice as an indispensable part of the rightful order, and its importance in the edification of a state of right.

I started from the idea that no science can exist by itself because the theoretical progresses can appear only if ideas are compared and contrasted with each other. This helps then to fill out the existing goals in the juridical doctrines.

In order to continue the efforts of various jurists, philosophical and other kinds of scientists, the present research is the first try to make an analysis with some methodological, analytical, practical, and pragmatic expectances, taking into consideration the social determinism, and to set up the bases for a indispensable relationship between the legal behavior and the justice.

32

Mihai POALELUNGI

Conduita legală şi justiţia

Specialitatea 12.00.01. – Teoria generală a dreptului;

Istoria statului şi dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

AUTOREFERAT al tezei de doctor în drept

Bun de tipar 02.02.2006. Formatul 60×84 1/16 Coli de tipar 2,5. Coli editoriale 2,0.

Comanda 25. Tirajul 50 ex.

Centrul Editorial-Poligrafic al USM str.A.Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009