Teoria Generala a Dreptului. Conceptul de Drept
4
TEORIA GENERALA A DREPTULUI 1.Introducere în teoria generala a dreptului 2.Dreptul în sisteul regleentarilor sociale !.Nora "uridic# $.I%&oarele dreptului '.Raportul "uridic (.)isteul dreptului* ela+orarea lui si aplicarea lui ,.Interpretarea norelor "uridice -.)tatul si dreptul Introducere în teoria general# a dreptului În sistemul ştiinţelor juridice se pot distinge, în funcţie de sfera ş dreptului, trei grupe şi anume: a) ştiinţele juridice teoretice globale b) ştiinţele juridice de ramură şi c) ştiinţele juridice istorice Teoria generală a dreptului se înscrie în prima grupă din cele trei ami ca ramură distinctă a ştiinţelor juridice, s-a constituit în secolul al secol şi mai pronunţat după al doilea răboi mondial, deşi au e!istat ş abordare teoretică generală a studiului dreptului. $%) Teoria generală a dreptului are ca obiect de studiu abordarea teore întregul său, studiul global al dreptului ca fenomen social, cu funcţi &eoarece teoria generală a dreptului studiaă dreptul în ansamblul său, integralitatea sa, studiaă ordinea juridică în globalitatea sa, ea for conceptele şi categoriile specifice dreptului şi cu care opereaă toate ea formuleaă o serie de principii generale "alabile pentru toate ştiin principiile legalităţii, ale supremaţiei legii, neretroacti"ităţii legi 'nimeni nu se poate scua că nu cunoaşte legea'. Teoria generală a drep asemenea, metodologia de cercetare folosită de ştiinţa dreptului, precu putere, dintre drept şi stat. $() Teoria generală a dreptului este, e"ident o ştiinţă, întruc t ea opereaă cu concept şi legităţi, dar are şi o importanţă practică, căci ser"eşte nemijlocit dreptului. $*) Teoria generală a dreptului este, e"ident, şi o disciplină de în"ăţăm introducere în studierea ştiinţelor juridice. +ceastă disciplină 'intro 'dreptului', îi desc#ide porţile uni"ersului juridic, al justiţiei, are noţiuni, concepte şi definiţii inerente şi în studierea &reptului omu noţiunii de stat de drept şi de făurire a democraţiei. ai mult ca oric co" rşitoare pentru de"oltarea societăţii noastre. onceptul de drept. &efiniţia dreptului. /entru a răspunde la întrebările ce este dreptul şi care este esenţa şi adică prin ce se deosebeşte de alte fenomene sociale cu rol şi funcţii trebuie să ne însuşim o terminologie adec"ată. $%) u" ntul drept şi corespondentele sale din alte limbi: droit, dirit
description
Note de curs
Transcript of Teoria Generala a Dreptului. Conceptul de Drept
Teoria Generala a Dreptului. Conceptul de Drept
TEORIA GENERALA A DREPTULUI1.Introducere n teoria generala a dreptului2.Dreptul n sistemul reglementarilor sociale3.Norma juridic4.Izvoarele dreptului5.Raportul juridic6.Sistemul dreptului; elaborarea lui si aplicarea lui7.Interpretarea normelor juridice8.Statul si dreptul
Introducere n teoria general a dreptuluin sistemul tiinelor juridice se pot distinge, n funcie de sfera i modul de abordare a studiului dreptului, trei grupe i anume:a) tiinele juridice teoretice globaleb) tiinele juridice de ramur ic) tiinele juridice istorice
Teoria general a dreptului se nscrie n prima grup din cele trei amintite. Teoria general a dreptului, ca ramur distinct a tiinelor juridice, s-a constituit n secolul al XX-lea, n prima jumtate a acestui secol i mai pronunat dup al doilea rzboi mondial, dei au existat i preocupri mai vechi de abordare teoretic general a studiului dreptului.
(1) Teoria general a dreptului are ca obiect de studiu abordarea teoretic, general, a dreptului n ntregul su, studiul global al dreptului ca fenomen social, cu funciile i formele sale de manifestare. Deoarece teoria general a dreptului studiaz dreptul n ansamblul su, n generalitatea i integralitatea sa, studiaz ordinea juridic n globalitatea sa, ea formuleaz definiia dreptului, conceptele i categoriile specifice dreptului i cu care opereaz toate tiinele juridice. De asemenea, ea formuleaz o serie de principii generale valabile pentru toate tiinele juridice. De exemplu: principiile legalitii, ale supremaiei legii, neretroactivitii legii, prezumiei de cunoatere a legii: nimeni nu se poate scuza c nu cunoate legea. Teoria general a dreptului studiaz, de asemenea, metodologia de cercetare folosit de tiina dreptului, precum i corelaia dintre drept i putere, dintre drept i stat.
(2) Teoria general a dreptului este, evident, o tiin, ntruct ea opereaz cu concepte, teorii, principii i legiti, dar are i o importan practic, cci servete nemijlocit procesul de elaborare i aplicare a dreptului.
(3) Teoria general a dreptului este, evident, i o disciplin de nvmnt, avnd un caracter de introducere n studierea tiinelor juridice. Aceast disciplin introduce studentul n lumea dreptului, i deschide porile universului juridic, al justiiei, are rolul de a-l narma cu o serie de noiuni, concepte i definiii inerente i n studierea Dreptului Comunitii Europene, n nelegerea noiunii de stat de drept i de furire a democraiei. Mai mult ca oricnd, dreptul are o importan covritoare pentru dezvoltarea societii noastre.
Conceptul de drept. Definiia dreptului.
Pentru a rspunde la ntrebrile ce este dreptul i care este esena i care sunt particularitile sale, adic prin ce se deosebete de alte fenomene sociale cu rol i funcii asemntoare n societate, trebuie s ne nsuim o terminologie adecvat.
(1) Cuvntul drept i corespondentele sale din alte limbi: droit, diritto, dereche, dereito, Recht deriv din latinescul directus care evoc sensul de direct, rectiliniu, adic o regul de conduit fr specificarea coninutului. n limba romn, ca de altfel i n numeroase alte limbi, termenul drept este folosit n dou sensuri i anume: (a) ca ansamblu de reguli juridice de conduit sau normele juridice din societate, denumit i drept obiectiv i (b) dreptul ce aparine unei persoane (fizice sau juridice) n temeiul normei juridice, pe care-l denumim drept subiectiv. Dreptul obiectiv i dreptul subiectiv nu sunt dou noiuni antinomice, aa cum poate prea la prima vedere. Dreptul obiectiv nu vrea s nsemne c ansamblul de norme juridice cuprinse n legi au o existen independent de voina, interesul i contiina oamenilor, aa cum au legile i fenomenele naturii. Dimpotriv, dreptul obiectiv exprim voina i interesele societii sau ale unor grupuri sau categorii sociale, interese fixate i obiectivate n norme juridice sub form de legi sau alte acte aprate de puterea public. Deci, cnd avem n vedere ansamblul normelor juridice, indiferent de forma pe care au mbrcat-o de-a lungul timpului (legi, obiceiuri, acte), avem n vedere dreptul obiectiv. Dac vorbim ns de drepturile unei persoane (fie o persoan fizic, fie o persoan juridic), cum ar fi dreptul de proprietate asupra casei, terenului, asupra firmei comerciale, dreptul la vot, dreptul la salariu etc., atunci vorbim de dreptul subiectiv pe care persoana fizic l foloseste si l exercit. Evident, drepturile subiective snt legate organic de dreptul obiectiv, cci drepturile su- biective nu exist fr a fi prevzute n norme juridice. Evident c i existena dreptului obiectiv ar rmne fr sens, dac prescripiile normelor sale nu s-ar realiza prin drepturi subiective n relaii interumane. Prin urmare, drept obiectiv i drept subiectiv ca noiuni fundamentale de drept, nu numai c nu sunt antinomice, dar se condiioneaz reciproc, adic: drepturilor subiective le corespund obligaiile juridice.
Trebuie s remarcm ns c dreptul obiectiv sau ansamblul normelor juridice formeaz pilonul central, deoarece spre el sau de la el iradiaz toate celelalte manifestri ale fenomenului juridic cum ar fi: teoriile, ideile, relaiile i drepturile subiective.
n unele limbi, pentru cele dou ipostaze ale dreptului se utilizeaz chiar noiuni diferite: law (drept obiectiv) i right (drept subiectiv).
Romanii distingeau ntre norma agendi (drept obiectiv) i facultas agendi (drept subiectiv).
(2) Un alt termen ce evoc domeniul dreptului este i adjectivul juridic. Etimologia cuvntului este latinescul jus (drept). Cuvntul juridic este absolut indispensabil pentru a putea desemna ipostaze ale existenei i manifestrii dreptului n viaa social. Astfel, vorbim de acte juridice, raporturi juridice, contiin juridic, norme juridice, reglementare juridic, doctrin juridic, tiine juridice, limbaj juridic .a.
(3) Ce este prin urmare dreptul?
Dreptul este un ansamblu de norme sau reguli de conduit obligatorii destinate a reglementa comportarea oamenilor n societate. Ele consfinesc drepturi, liberti i obligaii ale oamenilor n relaiile lor reciproce, a cror respectare este asigurat la nevoie de ctre fora public.
Specificul acestor norme fa de alte norme sociale, finalitatea sau scopul acestor norme, mecanismul lor de acionare n societate, legturile dreptului cu statul, cu puterea public, toate aceste aspecte se constituie n tot attea ramuri i capitole de drept. Omul nu poate tri dect n societate i orice societate uman are nevoie de organizare, ordine i disciplin. Regulile i normele menite a organiza convieuirea oamenilor, a le armoniza i orienta interesele constituie normele de drept. Evoluia societii umane a confirmat dictonul ubi societas, ibi jus (unde este societate, acole este drept). Aristotel spunea c omul este o fiin politic, zoon politikon. Omul, ca fiin social, triete ntr-o colectivitate n care se formeaz anumite norme de conduit care la nceput au fost mai simple, mai rudimentare, dar care s-au constituit nc din vechime n adevrate momente legislative. Aa sunt de exemplu: legile lui Manu, n India, Codul lui Hammurabi la evrei, Legea celor 12 table la romani, Legile lui Solon la greci etc. Cu aceasta trecem la capitolul urmtor i anume la Apariia i dezvoltarea istoric a dreptului.
Primele norme de drept sau juridice, ce s-au impus mai nti ca deprinderi, obiceiuri i tradiii, apar n epoca primitiv. Erau impregnate de aspectul mistic, religios. Dar normele de conduit au evoluat i ele, adaptndu-se vieii sociale. Exemple de sanciuni atunci cnd erau violate normele de convieuire: rzbunarea sngelui i treptat expulzarea din gint sau trib: rscumprarea material etc. Apariia i formarea dreptului era, bineneles, un proces complex, dar primele norme erau difuze i mpletite cu o mulime de obiceiuri, datini, practici religioase etc.
Constituirea dreptului ca entitate conturat se poate spune c are loc n rile orientului antic i n antichitatea greco-roman, o dat cu constituirea puterii publice ca putere de stat. Ca fenomen social, dreptul este n evoluie istoric i poart amprenta epocilor i a particularitilor spirituale ale popoarelor. Clasificarea dreptului dup criteriul istoric este convenional, acest criteriu avnd n vedere mai ales evoluia societii. Dar evoluia dreptului nu este aceeai n toate rile, iar n cadrul unei societi dintr-o ar putem ntlni elemente aparintoare altui tip. n dezvoltarea sa, dreptul pstreaz elemente de continuitate. Aa se explic, de exemplu, existena n dreptul contemporan a unor categorii juridice aprute n dreptul roman sau influena dreptului islamic ntr-o serie de ri afro-asiatice. Dezvoltarea puternic a relaiilor internaionale i a colaborrii internaionale face posibil i necesar apropierea i influena reciproc a sistemelor de drept din toate rile existente pe glob. Cu att mai mult are loc o apropiere ce merge pn la unificare ntre sistemele de drept ale rilor cuprinse n diferite forme de colaborare internaional cum ar fi CEE, care a dus i la naterea unui sistem propriu de drept denumit dreptul comunitar pe care l vei studia i voi n acest an ncepnd cu semestrul II.
Dei abordarea studiului dreptului i-a preocupat pe oamenii de tiin nc din antichitate, ncercrile de elaborare a unei teorii generale sau enciclopedice dateaz din Evul mediu: n 1275, Wilhelm Duvantis concepe lucrarea Speculum juris, n care autorul i-a propus s armonizeze dreptul laic cu cel canonic. Pn la nceputul secolului al XIX-lea, teoria dreptului a fost considerat o subdiviziune a filozofiei, a religiei, a eticii sau a politicii. Marii gnditori ai dreptului au fost nainte de toate filozofi, oameni ai bisericii sau politicieni. Influena spiritului enciclopedic de la sfritul secolului al XVIII-lea are efect i pe trmul tiinelor juridice: ideile filozofice ale lui Schelling i Hegel au creat un fundament mai robust Teoriei generale a dreptului, care-i propune s nlocuiasc Filozofia dreptului i Dreptul natural, care orientaser gndirea juridic de pn atunci pe o cale speculativ. n acest sens, un rol de seam i revine colii istorice reprezentate de Friederich Karl von Savigni i de Rudolf von Ihering care au studiat att originile dreptului ct i esena i legitile ce-l guverneaz. Ali autori importani, care au contribuit la dezvoltarea Teoriei generale a dreptului ca tiin autonom, se pot cita: Adolf Merkel, Victor Cousin, Franois Geny, Rudolf Stammler, John Austin etc.
Mircea Djuvara, jurist romn de recunoatere european (deceniul III al secolului nostru) considera c enciclopedia dreptului studiaz permanenele juridice, adic ceea ce este constant n orice relaiune juridic.
Ca disciplin de nvmnt, Teoria general a dreptului sau Enciclopedia juridic este ntlnit n toate planurile de nvmnt din rile europene, uneori sub denumirea de Introducere n tiina dreptului, iar n sistemul anglo-american Jurispruden sau Jurispruden general.
nvmntul juridic romnesc este n Romnia destul de vechi. Vod Caragea reorganizeaz prin 1816 coala Domneasc unde l numete profesor de drept pe logoftul Nestor, crturar al vremii. Regulamentul Organic nfiineaz un curs de legi cu ase discipline predate de Costache Moroiu. Primul curs de drept tiprit n limba romn i pstrat a fost Istoria dreptului romnesc sau a pravilelor romneti i a fost inut ca lecie de deschidere n 1830 n Moldova, unde i va ine n 1843 i M. Koglniceanu magistrala lecie intitulat Cuvnt introductiv n istoria naional (la Academia Mihilean).
n Moldova, facultatea de drept s-a nfiinat n 1836 la Iai, datorit lui Grigore Ghica Vod. La aceast facultate va preda ntre 1856-1864 un curs de Drept natural i al ginilor Simion Brnuiu, marele nvat ardelean, spirit enciclopedic i jurist de mare valoare.
Un curs de Enciclopedia dreptului i unul de Filozofia dreptului este predat i la Facultatea de drept din Cernui. n Transilvania, Filozofia dreptului este predat nc nainte de Unire, la Cluj, de ctre Felix omulo i tot astfel la Oradea. Catedra a fost onorat de nume de prestigiu ca: Iorgu Radu, Cassiu Maniu i Eugeniu Sperania, jurist, poet, filozof. Catedra din Bucureti a beneficiat n cursul timpului de nume ca: G. Mironescu, Basilescu, S. Longinescu, Mircea Djuvara i D. Vlimrescu.
![Teoria Generala a Dreptului.[Conspecte.md]](https://static.fdocumente.com/doc/165x107/577cd6cb1a28ab9e789d45d8/teoria-generala-a-dreptuluiconspectemd.jpg)
