Teoria Generala a Dreptului si Statului.

- 1 -

NOTA INTRODUCTIVĂ

Teoria generală a statului şi dreptului este o disciplină introductivă,

fundamentală, de sinteză în jurisprudenţă. Ea are o importanţă primordială în

pregătirea juriştilor de calificare superioară.

Teoria generală a statului şi dreptului:

1) Este o ştiinţă introductivă, deoarece ne cunoaştem cu noţiunile, categoriile,

principiile, conceptele iniţiale al ştiinţei juridice în ansamblu, ajutându-ne astfel să

studiem ştiinţele juridice de ramură.

De aici, rezultă ca fără cunoaşterea teoriei statului şi dreptului este imposibilă

cunoaşterea ştiinţelor juridice de ramură.

2)Teoria statului şi dreptului este o ştiinţă generală în sistemul ştiinţelor

juridice de ramură, deoarece ea cercetează problemele comune pentru aceste ştiinţe.

3)Teoria statului şi dreptului se prezintă ca o ştiinţă de orientare metodologică,

deoarece ea elaborează teze teoretice cardinale ce ne orientează la soluţionarea

problemelor în ştiinţele juridice de ramură.

Studiind disciplina în cauză, studentul trebuie să însuşescă anumite cunoştinţe,

să-şi formeze unele deprinderi, să opereze cu noţiuni, categorii, principii, legităţi

privind astfel de fenomene sociale şi politice specifice, precum sunt statul şi dreptul.

Studentul va conştientiza arta de a face analiza unor doctrine şi teorii privind statul şi

democraţia de azi, statului de drept, suveranităţii şi independenţei Republicii

Moldova, elementele normei juridice, etc. Predarea disciplinii Teoria generală a

statului şi dreptului se va afectua în plan comparativ- juridic, cu utilizarea

procedeelor logice (analiza, sinteza, inducţia, deducţia, analogia, definirea,

clasificarea ş.a.).

Manualul reese din diversitatea metodelor şi principiilor didactice oportune la

temele respective.

Generated by Foxit PDF Creator © Foxit Softwarehttp://www.foxitsoftware.com For evaluation only.

Administrator

Typewriter

Administrator

Typewriter

$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$ $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$

Administrator

Typewriter

Administrator

Text box

www.tgds11.wordpress.com Sit specializat In memoria profesorului Gheorghe Guzun

- 2 -

Teoria statului şi dreptului cuprinde partea conceptuală (filozofică) prin care

ştiinţa juridică judecă, explică şi modifică realizarea juridico-statală. Conchidem, că

necesitatea teoriei statului şi dreptului este solicitată atât de necesităţile teoretice, cît

şi de cele practice, iar scopul teoriei statului şi dreptului este de a îmbogăţi şi

intensifica cunoaşterea teoretică şi practică a statului şi dreptului.

Dr.,conferenţiar Guzun Gheorghe


Administrator

Text box


- 3 -

PLANUL

TEMA 1 . CARACTEISTICA GENERALĂ A TEORIEI STATULUI ŞI

DREPTULUI

1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre stat şi

drept.

2.Obiectul de studiu al teoriei generale a statului şi dreptului. Definiţia teoriei statului

şi dreptului.

3.Metoda teoriei statului şi dreptului

4.Locul şi rolul teoriei generale a statului şi dreptului în sistemul ştiinţelor juridice.

5.Practica-criteriul principal al veridicităţii teoriei generale a statului şi dreptului.

6.Sistemul cursului de teorie generală a statului şi dreptului.

7.Manuale şi materiale didactice la cursul de teorie generală a statului şi dreptului.

TEMA 2 . ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI

1. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea socială

prestatală.

2. Premizele economice sociale de apariţie a statului. Apariţia statului.

Elementele,particularităţile statului.

3. Originea şi apariţia dreptului. Semnele lui.

4. Analiza succintă a teoriilor despre aparişia statului şi dreptului(tehnologica,

rasiala,patriarhala,contractuala, a violenţei, psihologică ş.a.)


Administrator

Text box


- 4 -

TEMA 3 . NOŢIUNEA FUNDAMENTALĂ DESPRE STAT

1. Noţiunea statului şi puterii de stat. Semnele specifice ale statului. Definiţia

generală a statului.

2. Esenţa, scopul, sarcinile şi funcţiile statului

3. Mecanismul (aparatul ) statului.

4. Formele statului (de guvernămînt, a orînduirii de stat, regimul de stat (politic).

TEMA 4 . NOŢIUNI DE BAZĂ DE DREPT

1. Reglementarea normativă.

2. Esenţa dreptului. Semnele lui specifice.

Difiniţia generală a dreptului.

3. Dreptul şi statul. Corelaţia dintre stat şi drept.

4. Izvoarele(formele) dreptului şi felurile lor.

Legile şi actele normative juridice subordonate legii.

5. Funcţiile dreptului.

6. Tipul istoric de drept.

7. Dreptul şi normele juridice. Normele juridice şi relaţiile (raporturile) juridice.

Dreptul subiectiv şi obiectiv. Drepturile şi obligaţiunile subiective juridice

8. Faptele juridice şi felurile lor.

9. Dreptul şi conştiinţa juridică.

10. Cultura juridică

11. Dreptul, legalitatea, ordinea de drept şi ordinea publică.

12. Sistemul dreptului. Ramura şi instituţia de drept. Sistemul juridic.


Administrator

Text box


- 5 -

TEMA 5 . STATUL ŞI DREPTUL MODERN

1. Apariţa statului şi dreptului modern.

2. Baza economică, socială , esenţa ,sarcinile, şi funcţiile de bază al statului

modern.

3. Mecanismul statului modern.

4. Formele statului modern. Democraţia modernă.

5. Esenţa şi principiile de bază ale dreptului modern.

6. Formele (izvoarele dreptului modern).

7. Deosebirea sistemului juridico-germanic de sistemul juridic anglo-saxon

T E M A 6. UNELE DOCTRINE ŞI TEORII CONTEMPORANE PRIVIND

STATUL ŞI DEMOCRATIA

1. Caracterizarea generala a unor doctrine contemporane cu privire la stat,

(doctrina statului, bunăstării generale, doctrinei tehnocratică, doctrinei fascistă,

doctrinei satului de drept, doctrina marxist-leninistă ş.a )

2. Analiza succintă a unor doctrine şi teorii referitoare la democraţie ( teoria

democraţiei pluralistice, teoria grupurilor de presiune, aşa zisă democraţie

socialistă de tip superior ş.a ) .

TEMA 7. STATUL, DREPTL SOCIALIST(PRIN PRISMA ZILEI DE AZI)

1. Importanţa studierii problemei statului şi dreptului socialist.

2. Doctrina marxist-leninistă despre dictatura proletariatului.

3. Evoluţia democrat socialist după 1917.

4. Dreptul în regimul totalitar sovietic(independent).


Administrator

Text box


- 6 -

TEMA 8. NORMA JURIDICĂ

1. Noţiunea normelor sociale.

2. Caracteristicile normelor juridice.

3. Structura normei juridice.

4. Structura tehnico - legislativă a normei juridice.

TEMA 9. SISTEMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢII

1. Noţiunea sistemului juridic al societăţii

2. Discuţii terminologice: „sistemul juridic”, „sistemul dreptului”, „sistemul

juridic”, etc.

TEMA 10. INTERPRETAREA DREPTULUI

I. Noţiunea interpretării dreptului

II. Necesitatea interpretării dreptului.

3. Felurile interpretării dreptului


Administrator

Text box


- 7 -

TEMA 1. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEORIEI STATULUI ŞI

DREPTULUI

PLAN:

1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre

stat şi drept.

2.Obiectul de studiu al teoriei generale a statului şi dreptului. Definiţia teoriei

statului şi dreptului.


4.Locul şi rolul teoriei generale a statului şi dreptului în sistemul ştiinţelor

juridice.

5.Practica-criteriul principal al veridicităţii teoriei generale a statului şi

dreptului.

6.Sistemul cursului de teorie generală a statului şi dreptului.

7.Manuale şi materiale didactice la cursul de teorie generală a statului şi

dreptului.

1.Teoria statului şi dreptului ca un sistem al cunoştinţelor generalizate despre

stat şi drept.

Ce înseamnă noţiunea?

Noţiunea – o formă a gîndirii (un termen), care exprimă semnele esenţiale ale

obiectului, fenomenului, procesului.

Categorii - acestea sunt noţiuni mai largi, cele mai largi noţiuni.

Teoria - exprimare concentrată a practicii sociale.

Teoria statului şi dreptului - exprimarea concentrată a practicii juridico-

statale.


Administrator

Text box


- 8 -

Ştiinţa – un sistem de cunoştinţe despre natură, societate şi gîndire.

Aceste cunoştinţe sunt obţinute prin metoda corespunzătoare şi sînt exprimate

în noţiuni, cotegorii, principii (idei fundamentale) şi concepte (concepţii). Există un

sistem al ştiinţelor. Sistemul ştiinţelor se clasifică, adica se împarte în:

1.Ştiinţe ale naturii;

2.Ştiinţe despre societate;

3.Ştiinţe despre gîndire;

Ştiinţele sociale, adică ştiinţele despre societate (istoria, filozofia) urmăresc

scopul de a cunoaşte legităţile (legile) generale ale existenţei şi dezvoltării societăţii,

de a studia formele istorice de organizare socială şi modalităţile specifice de

manifestare a diverselor componente ale realităţii socioumane (politice, juridice etc).

Legalităţile generale au anumite trăsături ce le deosebesc de legile naturii în primul

rînd prin aceea, ca legităţile dezvoltării sociale se manifestă în însăşi ativitatea

oamenilor înzestraţi cu conştiinţă. Teoria generală a statului şi dreptului se referă la

ştiinţele sociale. Ea studiază astfel de fenomene sociale ca statul şi dreptul care apar

în societate şi se dezvoltă în legătură cu dezvoltarea societăţii umane. Din ştiinţele

sociale face parte nu numai Teoria generală a statului şi dreptului, dar toate ştiinţle

despre stat şi drept. Acestea ne propun un întreg sistem de cunoştinţe despre stat şi

drept. Este vorba de un şir de discipline ştiinţifice care în majoritatea cazurilor se

referă la ştiinţele speciale şi sînt consacrate numai anumitor laturi (aspecte) ale

activităţii statului sau sînt consacrate ramurilor de drept. Putem numi ştiinţa dreptului

constituţional, civil, penal, administrativ, financiar, familial, de muncă. Este

important să subliniem, că conţinutul lor este legat în fond de realizarea sarcinilor

practice - asigurarea însuşirii legilor, arată cum trebuie ele aplicate corect, contribuie

la formarea deprindelor alcătuirii diferitelor documente juridice: contracte, hotărîri,

decizii ale judecătoriilor ş.a.

Denumirea corectă a obiectului de studiu. Noi vom studia teoria generală a

statului şi dreptului. De ce?

1.Fiindcă vom studia anume teoria generală a statului şi dreptului în general

(sclavagist, feudal, burghez, socialist).


Administrator

Text box


- 9 -

2.Fiindcă ea studiază legităţile generale, sau cele mai generale trăsături ale


3.Ea este teoria generală pentru toate celelalte ştiinţe juridice de ramură.

Ce este statul ?

Statul – o organizaţie politică, un instrument (formă) a organizării şi dirjării cu

societatea. Statul este organizarea puterii politice, este instrument al organizării şi

dirijării (conducerii) cu societatea .

Ce este dreptul ?

Dreptul - sistemul regulilor (normelor) generale de comportare, ce expimă

voinţa de stat şi serveşte ca regulator al relaţiilor sociale.

Statul şi dreptul sînt nu numai fenomene politice deosebite, dar şi fenomene

sociale deosebite, strîns legate între ele. Ele apar, funcţionează şi se dezvoltă,

interacţionează recipoc. Teoria generală a statului şi dreptului este sistemul

cunoştinţelor generalizate despre stat şi drept. Ea este o ştiinţă socială ce reprezintă

în sine un sistem de cunoştinţe teoretice depre stat şi drept.

Ce reprezintă legităţile ?

Legităţile sînt legături:

1. Permanente (stabile)

2. Esenţiale

3. Proprii lăuntric obiectului, fenomenului dat

4. Ce se repetă şi

5. exprimă esenţa obiectelor fenomenelor, proceselor date.


Administrator

Text box


- 10 -

Iată de ce în teorie se studiază mai ales originea, esenţa statului şi dreptului,

legătura lor cu baza economică şi cu alte fenomene sociale, semnele lor specifice,

fundamentale, dezvoltarea, tipurile istorice, formele şi funcţiile lor.

Teoria statului şi dreptului examinează statul şi dreptul ca părţi ale

suprastructurii asupra bazei economice.

Ce este suprastructura şi baza economică ?

Baza economică - totalitatea relaţiilor de producţie şi consumului, adică a

relaţiilordin sfera de producţie a schimbului şi repartiţiei ce formează structura

economică a societăţii.

Suprastructura - totalitatea ideilor, conceptelor (părerilor), relaţiilor

ideologice şi instituţiilor ce le corespund. Suprastructura apare în baza unei anumite

baze economice, este strîns legată de ea, şi influenţează poziti asupra ei. Ea se

compune din: religie, idiologie, ştiinţă, stat şi drept. Suprastructura juridică a

societăţii se compune din totalitatea fenomenelor juridice. Suprastructura politică din

stat şi organele lui (instituţiile lui). Teoria statului şi dreptului studiază statul şi

dreptul- în unitatea şi interacţiunea lor (în acţiunea lor reciprocă unul asupra altuia).

Statul şi dreptil sînt instrumente ale organizării şi conducerii cu societatea.

2. Obiectul de studiu al teoriei generale a statului şi dreptului. Definiţia teoriei


Ce studiază această ştiinţă?

Astfel, întrebarea despre obiectul de studiu (de cercetare) al ştiinţei este

întrebarea aceea ce studiază această ştiinţă. Spre deosebire de ştiinţele speciale

juridice, teoria generală a statului şi dreptului este ştiinţă generalizatoare. Ea este

orientată spre studierea statului şi dreptului în întregime, spre stabilirea celor mai

generale semne (trăsături) ale lor. Teoria generalizează experienţa juridico-statală a


Administrator

Text box


- 11 -

reglementării vieţii societăţii pe parcursul dezvoltării ei (spre exemplu sec.XVIII

î.e.n. – yiua de azi). Astfel, teoria generală a statului şi dreptului nu studiază toate

aspectele activităţii statului, toate normele juridice concrete, practica aplicării lor.

Această sarcină este soluţionată de întregul sistem al ştiinţei despre stat şi drept.

Obiectul de cercetare al teoriei a statului şi dreptului sunt legităile de bază ale

statului şi dreptului, esenţa statului şi dreptului, rolul şi dezvoltarea lor.

DEFINIŢIA TEORIEI GENERALE A STATULUI ŞI DREPTULUI

I.Teoria generală a statului şi dreptului este un sistem de cunoştinţe generalizate

despre stat şi drept;

II. Despre legalităţile de bază ale statului şi dreptului (apariţia, dezvoltarea,

funcţionare, esenţa, rolul lor în societate).


În ce mod trebuie studiat statul şi dreptul ?

Metoda – calea spre adevăr, modul de cercetare a obiectelor, proceselor,

fenomenelor.

METODOLOGIA - ştiinţa despre metodele ştiinţifice de cercetare (a statului şi

dreptului).

1. Metoda istorică - statul şi dreptul se studiază în evoluţia lor istorică, atît

esenţialul cît şi neesenţialul şi dezvoltarea în ansamblul a statului şi dreptului,

începînd cu sec. 18 î.e.n. şi pînă azi.

2.Metoda logică – constă în studierea statului şi dreptului cu ajutorul

categoriilor, legilor logice. Metoda logică este o metodă universală de studiere

a)”INDUCŢIA”-de la particular la general.


Administrator

Text box


- 12 -

b)”DEDUCŢIA”-de la general la particular

c)”ANALIZA” –descompunerea convenţională întregului în părţi şi studierea

lor.

d)”SINTEZA”-sintetizăm convenţional, unim elementele într-un întreg şi îl

studiem

e)”ANALOGIA”-asemănăm cu ceva.

3. Metoda comparativă - se stabilesc semnele comune distinctive ale

fenomenelor, obiectelor, proceselor. Este vorba despre compararea unei legi vechi cu

una nouă. Dr. comparat - se compară.

4. Metoda sociologică - fenomenele juridico- statale se studiază în legătură cu

viaţa societăţii (ancheta sociologică, interviu, chestionar).

5. Metoda experimentală - se aplică cu precădere în ştiinţele naturii. Metoda

experimentală se aplică şi în jurisprudenţă.

6. Metoda statistică - pe baza cifrelor constatăm sporirea sau micşorarea

criminalităţii.

4.Locul şi rolul teoriei generale a statului şi dreptului în sistemul ştiinţelor

juridice.

Menţionăm, ca teoria statului şi dreptului este strîns legată de ştiinţele juridice

de ramură. Legătură este reciprocă, bilaterală.

Sistemul ştiinţelor juridice se compune din:

1.Teoria generală a statului şi dreptului.

2.Ştiinţele juridico- istorice

3.Ştiinţele juridice de ramură

4.Ştiinţele ajutătoare


Administrator

Text box


- 13 -

2)Ştiinţele juridico-istorice cercetează statul şi dreptul dintr-o anumită ţară

(ex. Istoria statului şi dreptului R.M.) sau dezvoltarea generală a fenomenelor

juridico-statale (ştiinţa despre stat şi drept scoate la iveală existenţa unor legităţi ale

apariţiei sau dispariţiei unor forme de stat şi drept. În numărul ştiinţei istorice intră

istoria doctrinelor politico-juridice (legităţi ce se referă la dezvoltarea gîndirii juridice

şi politice).

3) Ştiinţele juridice de ramură - studiază fenomene juridice particulare şi

anume ramurile al dreptului(ştiinţa dreptului constituţional, administrativ, civil,

penal).

4) Ştiinţele ajutătoare – strâns legate de ştiinţele juridice: criminalistica,

medicina legală, logica judiciară, statistica juridică. Ele ajută la cunoaşterea

fenomenelor juridico-statale, la aplicarea corectă a normelor de drept. Faţă de

ştiinţele juridice de ramură, teoriea statului şi dreptului se prezintă ca o ştiinţă

generalizatoare, deoarece ea elaborează noţiuni, categori, principii, concepte,

concluzii, recomandări, propuneri pentru toate ştiinţele juridice.

Teoria generală a statului şi dreptului:

1)Este o ştiinţă întroductivă, deoarece ne cunoaştem cu noţiunile, categoriile,

principiile, conceptele iniţiale al şiinţei juridice în ansamblu, ajutîndu-ne astfel să

studiem ştiinţele juridice de ramuă.

De aici, rezultă ca fără cunoaşterea teoriei statului şi dreptului este imposibilă

cunoaşterea ştiinţelor juridice de ramură.

2) Teoria statului şi dreptului este numită sociologia dreptului, filosofia

statului şi dreptului, enciclopedia juridică, alfabetul ştiinţei juridice.

3) Teoria statului şi dreptului este o ştiinţă generală în sistemul ştiinţelor

juridice de ramură, deoarece ea cercetază problemele comune. (Ex. tipurile statului şi

dreptului, interpretarea actelor normative, realizarea dreptului, funcţiile statului şi

dreptului, mecanizmul reglementării juridice ş.a.).


Administrator

Text box


- 14 -

4)Teoria statului şi dreptului se prezintă ca o ştiinţă de orientare metodologică,

deoarece ea elaborează teze teoretice cardinale ce ne orienteză la soluţionarea

problemelor în ştiinţele juridice de ramură (esenţa statului, dreptului). Teoria statului

şi dreptului cuprinde partea conceptuală (filozofică) prin care ştiinţa juridică judecă,

explică şi modifică realizarea juridico-statală. Coinchidem, că necesitatea teoriei

statului şi dreptului este solicitată atăt de necesităţile teoretice, cît şi de cele practice,

iar scopul teoriei statului şi dreptului este de a îmbogăţi şi intensifica cunoaşterea

teoretică şi practică a statului şi dreptului.

De rănd cu aceasta, teoria statului şi dreptului porneşte de la ajunsurile

ştiinţelor juridice de ramură, de la materialul faptic acumulat de acesta, de la

generalizările lor (ex. conceptul normei juridice înstruneşte trăsăturile particulare ale

tuturor normelor de drept). Deci, legătura teoriei statului şi dreptului cu ştiinţele

juridice de ramură este reciprocă, bilaterală.

5) Teoria statului şi dreptului- o ştiinţă de sinteză (generalizatoare).

Toate ştiinţele ce studiază statul şi dreptul constituie jurisprudenţa, care mai

înseamnă (practica juridică).

Jurisprudenţa-toate ştiinţele despre stat şi drept;

Jurisprudenţa - practica judiciară (al doilea sens).

5. Practica - criteriul principal al veridicităţii teoriei generale a statului şi

dreptului.

Statul şi dreptul trebuie studiate în legătură cu practica vieţii sociale, adică in

legătură cu practica juridico-statală. Se are în vedere studierea activităţii diferitelor

organe de stat (primării, preturi, prefecturi) adică structura şi activitatea statului,

organizarea şi activitatea organelor de stat, activitatea de aplicare şi ocrotire a

normelor de drept. Statul şi dreptul se studiază în legătură cu practica emiterii,

acţiunii eficiente a normelor juridice ce are o importanţă primordială în procesul

cunoaşterii statului şi dreptului (ex. studierea dosarelor penale concrete ne ajută să

cunoaştem mai profound normele juridice în genere şi, mai ales, cele ale dreptului


Administrator

Text box


- 15 -

penal). Practica determină scopurile studierii statului şi dreptului. Studierea statului şi

dreptului este cerută de necesităţile practicii, urmăreşte scopul de a-i ajuta ei. Practica

serveşte drept criteriu principal al veridicităţii concluziilor ştiinţifice, deoarece

justeţea lor se verifică în viaţă (ex. se adoptă nişte legi parcă echitabile, însă

aplicîndu-le în practică înţelegem că nu sînt drepte, sunt imperefecte). Studierea

practicii juridico-statale ajută să ne concentrăm atenţia asupra proceselor lăuntrice ale

statului şi dreptului (esenţa, rolul legislaţiei).

6. Sistemul cursului de teorie generală a statului şi dreptului.

Sistemul cursului teoriei statului şi dreptului reprezintă ordinea în care se

studiază materia de studiu, adică distribuirea ei pe teme. Temele sînt distribuite

astfel: răspunsul îl găsim în programa, manuale, materiale didactice, bibliografia la

cursul de teorie a statului şi dreptului.

7. Manuale şi materiale didactice la cursul de teorie generală a statului şi

dreptului.

Vezi bibliografia la teoria statului şi dreptului.

TEMA 2. ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI

5. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea

socială prestatală.

6. Premizele economice sociale de apariţie a statului. Apariţia statului.

Elementele, particularităţile statului.


8. Analiza succintă a teoriilor despre aparişia statului şi dreptului (tehnologica,

rasiala, patriarhala, contractuala, a violenţei, psihologică ş.a.)


Administrator

Text box


- 16 -

1. Caracterizarea puterii obşteşti şi normele de comportare în organizarea

socială prestatală.

Cauzele, condiţiile apariţiei statului şi dreptului s-au format în societatea

primitivă şi de aceea se cere făcută caracterizarea acestei societăţi.

Baza economică a societăţii primitive este factorul principal şi determinant în

viaţa ei, în apariţia statului şi dreptului. Baza economică a acestei societăţi se alcătuia

din proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producţie: împărţirea bunurilor

materiale se efectua în mod egal. Proprietatea colectivă asupra mijloacelor de

producţie era determinată de nivelul redus de dezvoltare a forţelor de producţie-

omul, mijloacele de producţie, uneltele. Uneltele de muncă în acea epocă erau

primitive. Productivitatea muncii putea fi joasă: oamenii nu cunoşteau bine realitatea.

Slăbiciunea lor în faţa naturii, condiţiile aspre de viaţă îi impuneau să se unească în

colective şi să muncească împreună (ginţi, triburi). Munca comună în mod inevitabil

conducea la proprietatea comună şi împărţirea produselor în baza egalităţii.

Particularităţile bazei economice a societăţii primitive au determinat structura socială,

viaţa spirituală, specificul puterii sociale şi a normelor sociale. Ginta- celula primară

a societăţii primitive. A apărut în rezultatul evoluţiei îndelungate a societăţii umane.

La începutul omenirii trăiau în turme, sub influienţa muncii ei căpătau “trăsăturile

omului social”. Munca a jucat rolul primordial în crearea ”omului social” şi al gintei.

Apariţia gintei înseamnă un pas înainte în dezvoltarea societăţii. Ea se prezintă ca un

organism social, o asociaţie ce constituie un colectiv de producţie, proprietar al

mijloacelor de producţie, organizator al muncii comune. Proprietatea comună asupra

pămîntului, obiectelor de consum, uneltelor, împărţirea lor egală au condiţionat

dominaţia puterii colective în gintă. Toţi membrii gintei erau oameni liberi, egali

legaţi prin rudenie; relaţiile dintre acestea se bazau pe frăţie, ajutor reciproc, nimeni

nu se bucurau de previlegii.

Pentru gintă, ca celulă primară a organizării sociale este caracteristic:


Administrator

Text box


- 17 -

1. Ginta este o alianţă personală şi nu teritorială, ceea ce înseamnă că ginta nu

depinde de teritoriu. Ea putea să se mute dintr-un loc în altul, dar ea se păstra ca

organizaţie.

2. În gintă există autoadministrarea socială, lipsea puterea publică politică, iar

puterea socială(publică) purta un caracter “părintesc” şi se baza pe autoritate,

respect şi tradiţie.

Exponentul puterii era întrega gintă (societatea). Puterea nu era separată de

societate, ci coincidea cu ea, aparţinea ei. Cele mai importante întrebări ale vieţii

societăţii: producţia, războiul, ritualurile religioase, rezvoltarea litigiilor între anumite

persoane şi altele se soluţionau de adunarea tuturor membrelor mature ai ginţii

(femei, bărbaţi)- adunarea populară. Adunarea populară apărută odată cu ginta era

puterea supremă. Pentru conducerea nemijlocită cu afacerile gintei adunarea

poporului alegea căpitenia (stareişina) şi comandantul oastei, care nu avea

precumpăniri materiale, muncea de rînd cu ceilalţi membri ai ginţii şi se bucurau de

autoritatea morală (şi nu politică). Aceste persoane puteau fi înlocuite de adunare

oricînd. Funcţiile şi le îndeplineau sub controlul ginţei. Hotătîrile adunării populare

erau strict obligatorii pentru toţi şi se concepeau ca exprimare a voinţei comune.

Puterea publică din societatea primitivă era destul de autoritară, capabilă de a

conduce eficient cu ginta. Ea avea posibilitatea de a-i constrînge pe cei ce încalcau

ordinea, însă nu dispunea de organe de specialitate, de constrîngere (poliţie,

jandarmerie). Dacă apărea necesitatea soluţionării chestiunilor legate de încălcare a

obiceiurilor, regulilor morale, religioase (şi tradare), apoi cu aceasta se ocupa

adunarea populară, adică întreaga gintă. Ea scoate hotărîrea despre pedeapsă:

- Punerea în vedere;

- Dojana;

- Mustrarea;

- Alungarea din gintă.

Legăturile cu alte ginţi au contribuit la formarea de uniuni de ginţi, care a

fost denumită “fratarie” în Grecia “curie” în Roma. Cîteva fratarii în măsura

dezvoltării societăţii se uneau în triburi. Au existat şi uniuni de tribri. În “fratarii”


Administrator

Text box


- 18 -

organizarea puterii se asemăna cu cea din gintă. În trib puterea socială se înfăptuia de

consiliul tribului în care intrau reprezentanţii “fratariilor”:

- Capiteniile (şeful tribului, preoţii);

- Comandanţii de oşti;

- Slujitorii cultelor (sacerdoţii).

Pentru gintă sînt caracteristice unitatea, colaborarea şi ajutorul reciproc. Ginta

este o organizaţie unică în care nu sînt interese lăuntrice, antagoniste. În gintă toate

problemele se rezolvă relative uşor. Toate acestea ne permit să vorbim ca această

putere reprezintă o autoconducere, o democraţie primitivă.

Concluzie:

1. Ginta ca celula primitivă a soietăţii a fost o organizaţie universală,

caracteristică pentru toate popoarele.

2. Pe treptele timpului ale epocii primitive a existat matriarhatul- rudenia se

socotea exlusiv pe linia mamei, deoarece în condiţiile căsătoriei în grup,

nimeni nu putea să-l ştie pe tatăl său. La această treaptă, cât şi mai târziu

femeia ocupa o situaţie dominantă în economie. Munca ei (culegerea fructelor,

prigătirea bucatelor, prelucrarea pământului cu ajutorul sapaligii), era pe atunci

un izvor cu mult mai efficient al existenţei decât munca bărbatului –vânător. În

cazul gintei matriarhale există diviziunea naturală a muncii – (grupuri de

bărbaţi, femei, bătrâni, copii se ocupau cu diferite feluri ale activităţii de

muncă). Treptat se îngustează cercul legăturilor de căsătorie, se formează

familia în perechi, ce reprezintă o alianţă nestabilă a căsătoriţilor, cu libertatea

divorţului din ambele părţi. Averea personală a membrilor gintei decedaţi era

moştenită de gintă.

Normele sociale din societatea primitivă.

În societatea primitivă existau anumite reguli de comportare a oamenilor, adică

normele sociale. La aceasta se referă obiceiurile – ce au jucat un rol important în

reglementarea producţiei, relaţiilor familiale şi a altor relaţii sociale.


Administrator

Text box


- 19 -

Obiceiurile erau reguli de comportare ce s-au format istoriceşte şi au intrat în

viaţa socităţii în rezultatul aplicării de mai multe ori pe parcursul unei perioade de

timp. Obiceiurile erau legate de normele moralei primitive_ de precripţiile

religioase. Se contopea cu ele. De aici denumirea de mononormă. Un colorit

religios purtau ritualurile. Existau diferite interziceri – tabu (oprelişti). Toate

acestea serveau serveau ca regulator al relaţiilor sociale.

Particularităţile obiceiului din societatea primitivă:

1. Obiceiurile exprimau interesele şi voinţa întregii ginţi, porneau de la gintă, de

la trib.

2. Obiceiurile reglementau comportarea oamenilor uniţi pe baza colaborării,

ajutorului reciproc.

3. Acţionau (funcţionau) obiceiurile în puterea obişnuinţei, iar în caz de

necesitate, executarea lor se asigura de întreaga gintă.

Drepturile şi oblgaiunile se contopeau: oamenii procedau astfel deoarece

aceasta era dictată de obişnuinţă. Exemple de obicei:

- obiceiul egalităţii tuturor membrilor gintei;

- obiceiul moştenirii în folosul gintei;

- răzbunarea prin sânge.

Dreptul era privit ca oblgaiunea, iar oblgaiunea – ca drept. Şi drept şi

oblgaiune era răzbunarea prin sânge, munca colectivă, vânătoarea.

2.Premizele economice, sociale de apariţie a statului. Apariţia statului.

Elementele, particularităţile statului.

Cauzele – dezvoltarea logică de neocolit (inevitabilă) a economiei comunei

primitive. Economia comunei primitive progresa pe masura perfecţionării uneltelor

de muncă. Pentru dezvoltarea economică o importanţă primordială a avut diviziunea

socială a muncii:

1. Prima mare diviziune socială a muncii - de la agricultură s-a separate vităritul.

2. A doua mare diviziune socială a muncii - separarea meşteşugului de la

agricultură. Cea de-a doua diviziune socială a muncii a dus cu sine o nouă


Administrator

Text box


- 20 -

împărţire a societăţiiîn în categorii sociale: deosebire dintre bogaţi şi săraci apare

odată cu deosebirea dintre robi şi liberi.

Dezvoltarea agriculturii, vităritul, meşteşugul, ca ramuri aparte a dus la o mai

mare acumulare a surplusului de produse. A apărut producţia pentru schimb,

producţia de mărfuri, iar odată cu ea comerţul, ce se ducea nu numai în interiorul

tribului (cea de a treia mare diviziune socială a muncii).

3. Apare a treia mare diviziune socială a muncii – comerţul. Astfel, apare o nouă

categorie socială, ce nu se ocupă cu producţia, dar numai cu schimbul produselor -

negustorii. Divizarea muncii şi perfecţionarea uneltelor de muncă au sporit

considerabil productivitatea muncii. A apărut surplusul de produse. În noile

condiţii economice o singură familie, un singur om putea nu numai să se asigure

cu mijloace pentru existenţă, dar şi să creieze un surplus. Apariţia surplusului de

produse a fost momentul – cheie, ce, nu în ultima analiză, a dus la prăbuşirea

organizării economice şi sociale a comunei primitive. Surplusul de produse le-a

creat anumitor familii, căpetenii gintei şi tribului, conducătorilor militari

posibilitatea de a concentra în mânile sale unetele de muncă, rezervele de mărfuri,

iar mai tîrziu şi sectoare de pământ. Aceasta s-a realizat în procesul schimbului

surplusul de produse. Ce a atras după sine inegalitatea de avere în gintă, în

interiorul ei. Aşa a apărut proprietatea privată.

Premizele sociale – societatea s-a scindat în oameni bogaţi şi săraci, ginta şi

tribul se scindează în oameni liberi - stăpânitori de robi şi robi. La popoarele ce nu

au cunoasut realităţile de producţie sclavagistă, descompunerea societăţii

primitive a cauzat apariţia societăţii feudale (aristocraţia funciară) şi tărani

dependenţi (şerbi). Deci în rezultatul descompunerii comunei primitive apare

robia sau în unele tări şerbia, creşte numărul robilor pe baza transformării

prizonierilor de război şi a oamenilor liberi ce nu pot achita datoriile, în robi. Are

loc trecerea de la ginta matriarhală la cea patriarhala. În cadrul ei se formează

familia patriarhala. Trecerea la patriarhat are cauzele sale sociale şi economice

(dezvoltarea agriculturii, vităritul meşteşugăritul, comerţul, succesiune averei de

copii – rolul hotărâtor al barbaţilor în economie). Patriarhatul a contribuit la


Administrator

Text box


- 21 -

apariţia comunelor săteşti (O.S.). Comunele săteşti se alcătuiau din familii

înrudite şi aveau la bază 2 feluri de proprietate:

- privată (locul pentru casă, grădină, lotul arabil)

- colectivă (păşunile, pădurile, iazurile) – sunt folosite de întreaga comună

sătească.

Următoarea formă de organizare socială, prin care trece comuna primitivă în

procesul descompunerii sale (perioada imediat premergătoare apariţiei statului) –

“democraţia militară” (în unele ţări “ierarhia militară”).

Democraţia militară – perioada de istorie, când democraţia primitivă se

transformă în democraţia militară. Această formă a puterii poporului includea:

- comandantul militar;

- consiliul comandantul militar;

- adunarea populară.

Războaiele au devenit fenomene bişnuite ale vieţii populare. Războaiele,

jafurile au concentrat mai multe bogăţii în mîine unor capi de familie din numărul

cărora apare aristocraţia gentilică – de trib, comandantul militar capătă mai multe

drepturi exepţionale (prerogative), iar puterea lui se transmite prin moştenire.

Astfel, se pune fundamentul puterii regelui (monarhului). Aşa dar, dezvoltarea

economică, apariţia proprietăţii private au condus la schimbări esenţiale în structura

şi organizarea socială a comunei primitive, la o diferenţiere a intereselor sociale a

diferitor categorii (grupuri sociale). Apar contradicţii sociale, ce pot fi soluţionate

numai prin victoria forţelor şi formelor noi de organizare statală a societăii. De acum

organizaţia gentilică de trib nu mai era comodă pentru a organiza şi a conduce

societatea: ea a devenit neputencioasă în faţa contradicţiilor din societate. Rolul ei

este preluat de stat.

Apariţia proprietăţii private, a categoriilor sociale cu o diferenţiere a intereselor

lor a fost o necesitate istorică, economică, socială, politică, un progres social.

Apariţia statului este, de asemenea, o necesitate istorică, economică, socială, politică

de neocolit. Statul are menirea să ţină conflictele sociale în limitele ordinii, să asigure

dominaţia unui grup de proprietari ai principalelor mijloace de producţie asupra


Administrator

Text box


- 22 -

majorităţii poporului (statul feudal, sclavagist), la etapa contemporană - a

deţinătorilor puterii de stat, ce reprezintă interesele majorităţii populaţiei (statul

modern). Deci de rînd cu dezvoltarea economică, apariţia proprietăţii private, cu

scindarea societăţii în grupuri sociale cu interese antagoniste, cu trecerea de la

societatea primitivă la cea sclavagistă are loc şi modificarea tipului puterii – puterea

obştească, ce se înlocuieşte cu puterea de stat (politică) concentrată în mîinele

sclavagiştilor şi în unele triburi a feudalilor. Procesul de apariţie a statului în diferite

condiţii istorice a avut particularităţile sale specifice.

Formele de bază a apariţiei statului:

1. forma ateniană (Atena, Grecia)

2. forma romană (Roma)

3. forma de apariţie a statului la germanii antici.

1. Apariţia statului în Atena, reprezintă forma pură (clasică). Aici statul apare

nemijlocit din contradicţiile sociale (dintre grupurile sociale) ce s-au dezvoltat în

interiorul societăţii gentilice, fără influenţa cărorva factori interni sau externi.

Apariţia statului sclavagist atenian este un exemplu tipic de apariţie a statului (fără

amstec – extern, fără alţi catalizatori interni, adică odată cu scindarea societăţii în

categorii sociale şi lupta dintre ele).

2. Apariţia statului în Roma, a vut loc ca şi la atenieni, însă acest proces a fost

urgentat de lupta plebeilor şi patricienilor.

Aşa dar, particularităţile apariţiei statului la romani constau în aceea că acest

proces a fost grăbit de lupta plebeilor împotriva aristocraţiei gentilice romane -

patricienilor.

Plebeii – oameni personal liberi din populaţia teritoriilor cotropite (supuse), dar

care se aflau în afara cetăţilor romane şi nu făceau parte din populaţia romană. Ei

aveau proprietate funciară, plăteau impozite, satisfăceau serviciul militar, dar nu

ocupau posturi în aparatul de stat.

Patricienii – oameni previligiaţi.


Administrator

Text box


- 23 -

3. Germanii antici au cucerit teritorii imense şi din Imperiul Roman. Germanii antici

nu aveau statalitate şi acest fapt – cucerirea, a grăbit procesul de scindare a societăţii

în grupuri sociale cu interese diferite, de apariţie a statului. Astfel, cuceririle au

accelerat acest proces. Triburile germane se aflau în faza orînduirii gentilice şi nu

puteau să conducă cu ajutorul organizaţiei gentilice cu provinciile ocupate. Se cerea

un aparat special de conducere şi constrângere (în locul statului roman sclavagist –

statul feudal). Statul la germanii antici apare nu ca stat sclavagist, dar ca stat feudal

timpuriu. Aceasta e particularitatea specifică a apariţiei statului la germanii antici. Ea

a fost condiionată de faptulcă în Imperiul Roman robia s-a învechit din punct de

vedere economic. Aici au apărut şi se consolidau relaţiile feudale de proprietate, pe

când triburile germane se aflau în situaţia descompunerii relaţiilor de producere

gentilice şi diferenţierii sociale.

Concluzia: Însă care nu ar fi specificul apariţiei statului la diferite popoare,

în toate cazurile el apare în ultima analiză sub influenţa dezvoltării economice, ca

rezultat al descintralizării societăţii primitive şi apariţiei societăţii cu grupuri

sociale antagonistice şi luptei lor pentru putere.

Elementele – din ce se compune sau care sunt părţile întregului. Ceterchi şi

Craiovan definesc statul: 1) o putere organizată, 2) asupra unei populaţii, 3) pe un

anumit teritoriu.

În definiţie sunt menţionate toate cele 3 elemente constituitive ale statului:

1) puterea organizată, 2) populaţia, 3) teritoriu, care sunt obligatorii pentru

existenţa unui stat.

Alţi autori vorbesc numai despre semnele, trăsurile statului. Semnele statului

sunt criterii ce ne permit a deosebi statutul de organele puterii sociale din comuna

primitivă, statul ca organizaţie politică de alte organizaţii politice.

La semne se referă:

1) Teritoriul (repartizarea teritorială a populaţiei, a supuşilor statului). Statul îi

uneşte pe oameni nu după semnul rudeniei, dar după locul de trai, pe baza

principiului teritorialităţii.


Administrator

Text box


- 24 -

2) Crearea puterii publice politice, ce nu coincide cu populaţia. Puterea publică

(socială) a existat şi în societatea primitivă, însă acolo ea coincidea nemijlocit cu

societatea, adică era putere publică nepolitică. Puterea publică politică se

înfăptuieşte de detaşamente speciale, ce execută funcţiile specifice de conducere şi

constrîngere (armata, poliţia, jandarmeria).

3) Populaţia - statul nu poate fi conceput fără populaţie. Cetăţenia este apartenenţa

oamenilor unui anumit stat. Deosebim:

1. cetăţeni ai unuim stat concret (România, RM);

2. cetăţeni străini;

3. apatrizi - persoane fără cetăţenie ( în Moldova peste sunt 101 persoane )

4) Impozitele – pentru întreţinerea aparatului de stat ce se dezvoltă, sporeşte

numeric, pe măsura dezvoltării societăţii se înlătură o parte mare de oameni din

producţie, se cer mijloace materiale. Acestea se percep de la populaţie pe calea

impozitelor şi taxelor.

5) Suveranitatea - are 2 aspecte

Aspectul interior şi exterior.

Aspectul interior – nici o altă formă de autoritate nu este superioară puterii de

stat.

Aspectul exterior – constă în raporturile statului cu alte state, adică

independentă, neatîrnarea lui, libertatea statului.

6) Legislaţia (dreptul) ca semn al statului.

7) Azi se vorbeşte mult şi despre simbolurile statului ca semne ale statului (stema,

drapelul).


Odată cu procesul apariţiei statului are loc şi procesul formării dreptului.

Cauzele apariţiei dreptului sunt aceleaşi ca şi la apariţia statului

Cum apare dreptul? Dreptul apare pe 3 căi:


Administrator

Text box


- 25 -

1. pe calea transformării obiceiurilor primitive în normele obiceiului juridic. Pe

măsura descompunerii orînduirii primitive unele obiceiuri care mai înainte

exprimau voinţa intregii ginţi, se schimbă după conţinut. Ele au început să

exprime voinţa unor grupuri sociale. Concomitent cu acesta statul asigură

obiceiurile prin constrîngere, adică a început să le susţină prin puterea sa de

constrîngere.

2. pe calea creării lui ( a dreptului) de către organele de stat. Organele de stat au

început să creeze şi să fixeze norme juridice în diferite acte juridice (legi,

coduri). Cu timpul acest canal devine principala cale de creare a dreptului.

3. pe calea precedentului juridic sau administrativ în crearea normelor juridice.

Un rol esenţial au jucat organele judiciare sau administrative (Anglia, SUA

Canada).

Precedentul juridic - hotărîrile concrete ale organelor judiciare sau

administrative servesc ca model pentru rezolvarea tuturor cazurilor similare pe

viitor:

1. normele de drept apar la o anumită treaptă a dezvoltării societăţii.

2. sunt adoptate sau sancţionate şi asigurate de organele de stat prin

convingere şi constrîngere.

3. normele juridice reglementează cele mai importante relaţii sociale.

4. poartă un character, general-obligatoriu , formal-determinat.

5. sunt un mijloc de impunere a voinţei statului întregii populaţii.

4. Analiza succintă a teoriilor despre aparişia statului şi dreptului (tehnologica,

rasiala, patriarhala, contractuala, a violenţei, psihologică ş.a.)

Există o mulţime de concepţii, teorii, scoli, curente referitoare la apariţia

statului şi dreptului. Noi le vom evidenţia pe principalele:

1. teoria teologică – este una din cele mai vechi teorii ale apariţiei statului şi

dreptului. Exponenţii ei Tomas dAquino, Mariten (sociolog). Ei susţin că


Administrator

Text box


- 26 -

statul şi dreptul sunt produse ale unei forme supranaturale, divine, adică statul

şi dreptul provine de la Dumnezeu.

2. teoria patriarhală – reprezentaţii ei: Aristotel, Mihailovschi, Filmer.

Exponenţii teoriei patriarhale pornesc de la ideea, că statul parvine de la

familie; este rezultatul creşterii, ramificării dezvoltării ei. Filmer afirmă, că

puterea absolută a monarhului este continuarea puterii tatălui în familie.

Puterea monarhului poartă un carcter puternic.

3. teoria de contact ( contractuală) – reprezentanţii ei: Epicur( filosof antic,

Grecia), Hugo Groţius, Benedict Spinosa (Olanda), J. Locke, Hobbs,

Rouseau(France), Peşteli, Radişţev (Rusia). Aceştea examinează puterea de

stat ca rezultat al asocierii oamenilor pe baza înţelegerii receproce benevole,

adică pe baza contractului, deci, părtaşii teoriei admit faptul că au fost

perioade cînd statul nu a existat. Ce a precedat statului? Hoobs spunea, că a

fost un război al oamenilor şi ei au fost nevoiţi să încheie un contract. Apare

statul pentru a menţine pacea. Statul apare pentru a pune capăt nelegiuirilor.

În secolul XVII-XVIII reprezentanţii teoriei contractuale reieşeau din

aceea, că în rezultatul contractului despre crearea statului oamenii au

transmis puterii de stat o parte din drepturile sale naturale şi în schimb

statul şi-a asumat obligaţiunile de a ocroti proprietatea şi securitatea lor.

4. teoria violenţei - exponenţii ei Kauţkii(Rusia), Diuring Eugen(Germania).

Teoria violenţei susţine că puterea de stat apare ca rezultat al acţiunii

factorilor militaro-politice, cuceririi unui trib de către altul.

5. teoria psihologică –la baza ei stau particul. psihice, instinctele. Exponenţii ei:

Tard, Frezer. Cauza apariţiei statului şi dreptului trebuia căutată în psihologia

omului, care este o fiinţă sociabilă şi tinde spre societate. Omul nu poate trăi

izolat de alţi indivizi de felul său, adică izolat de societate. Teoria psihologică

explică provenirea statului şi dreptului prin necesităţile psihice ale omului de

a se supune.

6. teoria organică – juristul elveţian Bliunciuli, Spenser ( Anglia). Ei încearcă

să răspîndească legitităţile dezvoltării organismelor vii asupra dezvoltării


Administrator

Text box


- 27 -

societăţii, adică societatea statul se dezvoltă conform aceloraşi legit. ca şi

organizmelor vii.

7. teoria rasială - statul şi dreptul sunt fenomene inevitabile, dar nu fiecare

popor este în stare să-şi creeze statul şi dreptul său. De aceea naţiunea

capabilă trebuie să ajute altor naţiuni mai puţin capabile în crearea statului şi

dreptului. Nu există naţiuni (popoare) incapabile, incapabil poate fi un individ

luat aparte.

TEMA 3. NOŢIUNEA FUNDAMENTALĂ DESPRE STAT

PLAN:



2. Esenţa, scopul, sarcinile şi funcţiile statului.

3. Mecanismul (aparatul) statului.

4. Formele statului (forma de guvernămînt, a orînduirii de stat), regimul de stat

(politic).



Omul este o fiinţă raţională, psihofizică, ce trăieşte în societate. Personalitatea

este omul ce are în societate o situaţie (statut), autonomă şi în corespundere cu ea

posedă un complex de drepturi, libertăţii şi obligaţiei.

PUTEREA –reprezintă relaţiile ale dominaţiei şi supunerii, cînd voinţa şi

acţiunile unor persoane (guvernanţi) domină asupra voinţei şi acţiunile altor persoane

(guvernate).


Administrator

Text box


- 28 -

SOCIETATEA- o comunitate a oamenilor pe un anumit teritoriu ce se

caracterizează prin unitatea economică, spirituală şi integră al organizării vieţii.

Societatea nu este un conglomerat de oameni, ci este produsul interacţiunii,

colaborării oamenilor. Societatea este un organism complicat. Precum se ştie oricare

societate există în orice societate, organizaţie obştească. În ramura familiei puterea

socială reprezintă un anumit sistem al supunerii oamenilor, gradul organizării

relaţilor sociale ce există în societate.

În societatea cu grupuri sociale, cu interese opuse cea mai importantă varietate

a puterii sociale este puterea politică.

CE ESTE POLITICA?

POLITICA – ştiinţa guvernării statelor. În manualele de POLITOLOGIE,

politica este reprezentată ca fiind ceea ce se referă la stat, la guvernare. Platon (a.a.

427 î.e.n.-344 î.e.n.) afirmă că politica este arta de a-i conduce pe oameni prin

consimţămîntul lor. Homer spunea , că politica este o artă a conducerii cetăţii (stat)

pe timp de pace şi război. Necesitatea puterii politice este determinateă în mod

inevitabil de structura economică şi socială a societăţii. Prin urmare, puterea politică

este rezultatul firesc al dezvoltării bazei economice, structurii economice.

Statul, puterea de stat, puterea politică.

Statul nu poate fi conceput fără puterea de stat. Puterea de stat este o putere

politică, Statul este principala instituţie prin care se exercită puterea de stat, politică.

Nu întîmplător unii autorii ( “Politologiei” (1992), (p.55) susţin, că statul poate fi

definit ca fiind principala instituţie prin care se exercită puterea politică în societate,

în limitele unui anumit teritoriu de către un grup organizat de oameni ce-şi impun

voinţa societăţii privind modul de organizare şi conducere a societăţii.

Puterea de stat şi puterea politică

1. puterea de stat este puterea politică;

2. puterea de stat- o putere organizată;

3. puterea de stat-o putere de comandă;


Administrator

Text box


- 29 -

4. puterea de stat –o putere unică;

5. puterea de stat este suverană;

6. puterea de stat are vocaţia globalităţii (universalităţii), adică de extinde

asupra întregii populaţii, a întregului teritoriu.

STATUL este instrumentul puterii de stat (politice) el este forma de

organizare şi conducere cu societatea .

Semnele specifice ale statului.

1. Statul este o organizare unică politico-teritorială a puterii pe scara integrării

societăţii. El este legat de un anumit teritoriu asupra căruia îşi extinde

puterea sa. Din acest punct de vedere “STAT” şi”ŢARĂ” (noţiunea

politico-geografică) coincid.

2. STATUL este o organizaţie deosebită a puterii publice politice. Puterea

publică politică este semnul determinat al statului. În primul rînd, înseamnă

ca statul este o putere ce nu se contopeşte cu societatea. În al doilea rînd, că

puterea de stat reprezintă întreaga societate în exterior şi interior oficial,

apare ca un organ special de conducere în societate.

3. STATUL este organizarea puterii, baza căreia o constituie un aparat special

de conducere şi constrîngere.

4. STATUL este organizarea puterii ce atribuie prescripţiilor sale un caracter

obligatoriu pentru populaţia întregii ţări.

5. STATUL este organizarea suverană a puterii.

SUVERANITATEA statului este supremaţia statului în interiorul ţării şi

independenţa lui în exterior.

Definiţia generală a statului.


Administrator

Text box


- 30 -

I. STATUL- o organizaţie politico teritorială unică, deosebită, suverană a

puterii, care dispune de un aparat special de conducere şi constrîngere,

capabilă de a face prescripţiile sale obligatorii pentru populaţia întregii

ţări.

II. STATUL- un instrument pentru organizarea şi conducerea societăţii în

serviciul forţelor sociale, politice ce deţin puterea.

Tip istoric de stat (drept) - totalitatea celor mai esenţiale semne caracteristice

statului (sau sistemelor juridice) ale formaţiei social economice unice (sau unei

anumite baze economice sau unei anumite societăţi economice). Tipul statului şi

dreptului sînt noţiuni fundamentale ale teoriei statului şi dreptului. Aceste noţiuni

conţin constituirea concentrată despre semnele esenţiale privind anumite state şi

sisteme juridice. Dacă de exemplu, se afirmă că acest stat se referă la statutul feudal,

apoi se dă informaţia despre cele mai esenţiale semne ale lui. În corespundere cu

noţiunele examinate are loc clasificarea (tipologia), gruparea tuturor statelor şi

sistemelor juridice ce au existat sau există. La baza acestei clasificări se pun cele mai

esenţiale semne ale statului şi dreptului. Momentul hotărîrilor sînt noţiunile de

formaţie social-economice, tipul istoric societăţii bazate pe un anumit mod de

producere sau baza economică. Fiecărui tip istoric de societate îi este caracteristic un

anumit tip de relaţii de producţie (baza economică) şi o suprastructură.

Statul şi dreptul sînt cele mai importante părţi ale suprastructurii (esenţa,

conţinutul lor sînt determinate de baza economică). Fiecărui tip al relaţiilor de

producţie îi corespunde tipul său de stat şi drept. Istoria cunoaşte 4 tipuri de formaţii

social-economice cu diviziune în grupuri sociale, politice (sclavagist, feudal, modern,

socialist), 4 tipuri de bază economică cărora le corespunde şi 4 tipuri de stat şi drept.

Unii autori recunosc numai 2 tipuri de stat şi drept (democratic şi antidemocratic).

Clasificarea statelor:


Administrator

Text box


- 31 -

I. După marxism:

1. state sclavagiste

2. state feudale

3.state burgheze

4. state socialiste

II. State ţărăneşti, industriale, postindustriale.

III. State mici, mijlocii, mari.

IV. După epoci istorice:

1. State antice

2. Statele Evului Mediu

3. State moderne

4. State socialiste

2. Esenţa, scopul, sarcinile şi funcţiile statului.

ESENŢA STATULUI- ale cui interese şi voinţă exprimă.

Ea este elementul principal, determinant în conţinutul activităţii statului.

Scopul statului – rezultatul final spre care tinde societatea, statul. Se spune, că

scopul, statului contemporan democratic este de a promova şi apăra drepturile şi

libertăţile fundamentale ale omului.

- Scopul statului sclavagist – nu corespunde noţiunii date.

- Scopul statului feudal – la fel

- Statul modern – exprimă şi apără interesele generale

- Scopul statului socialist - construcţia socialismului şi comunismului .

Sarcinile statului - probleme pe care statul trebuie să le soluţioneze în

exteriorul şi interiorul său. În exterior: problemele comerciale, economice ale păcii.


Administrator

Text box


- 32 -

Funcţiile statuluiu (”Funcţio”- executare, îndeplinire, competenţă). Funcţiile de

bază sînt direcţiile principale ale activităţii statului ce exprimă esenţa şi menirea

(rolul) lui în societate. Este cunoscut ca statut îşi înfăptuieşte activitatea în cele mai

diferite direcţii. Toate acestea pot fi numite funcţii, dar teoria statului şi dreptului

separă funcţiile de bază –direcţiile principale, ce exprimă esenţa şi menirea lui în

societate (adică cu care întrebări se ocupă statul).

I.Funcţiile statului se împart în:

1.Funcţii de bază, principale;

2.Funcţii secundare (serviciul poştal, gospodăria comună, statistica).

II.Funcţiile statului se pot subîmpărţi:

1.Funcţiile interne (rolul statului în interior, în viaţa internă;

2.Funcţiile externe (rolul statului în exterior).

La funcţiile interne putem referi:

1.Funcţia de înăbuşire a adversarilor de clasă (în trecut) –statele sclavagist şi feudal;

2.Funcţia de menţinere a ordinii publice şi de drept-la orice stat;

3.Funcţia economică la orice stat, unele elemente ale funcţiei date chiar şi la statul

sclavagist;

4.Funcţia de ocrotire a proprietăţii -la orice stat;

5.Funcţia ideologică (în trecut) ––statele sclavagist şi feudal.

La funcţiile externe putem referi:

1.Funcţia de apărare a ţării;

2.Funcţia de apărare a păcii, liniştei proprii ( statului modern şi statului socialist);

3.Funcţia de colaborare economică, socială, culturală, tehnică şi ştiinţifică.

III. Funcţii permanente şi funcţii provizorii (vremelnice).


Administrator

Text box


- 33 -

Statul îşi înfăptuieşte funcţiile sale în anumite forme juridice.

1.Elaborarea şi adoptarea normelor juridice - această formă se manifestă

în emiterea actelor normative, adică, a actelor ce instituie norme juridice, le

modifică, le anulează (abrogă) pe cele vechi.

2.Activitatea de executare a normelor juridice ce constă în măsurile luate

privind executarea normelor juridice (se emit hotărîri, dispoziţii, acte

individuale prin care persoana concretă e numită în post sau i se înmînează

orderul la locuinţă ).

3.Activitatea de ocrotire a normelor juridice (sau mai precis de ocrotire a

relaţiilor sociale): condamnarea , aplicarea pedepselor.

Profesorul Alexeev în “Gosudarstvo i pravo” vorbeşte astfel despre

funcţiile statului . La funcţiile statului el indică doar 2:

1. Funcţiile de organizare-asigurare

2. Funcţiile de ocrotire

3. Mecanismul (aparatul) statului.

MECANISMUL STATULUI - un sistem de organe cu ajutorul cărora se

realizează în practică sarcinile şi funcţiile statului. Mecanismul (aparat, st.) nu este o

simplă totalitate de organe, ci un sistem. Ap. de stat se compune numai din organele

de stat, examinate în unitatea şi interacţiunea lor.

ORGANUL DE STAT este parte a ap. de stat , o instituţie politică cu o

anumită structură, competenţă şi împuterniciri autoritare de stat

4. Formele statului (forma de guvernămînt, a orînduirii de stat), regimul de stat

(politic).

Statele au o anumită formă. Forma statului este examinat în 3 aspecte:

1.forma cîrmuirii (de guvernămînt )


Administrator

Text box


- 34 -

2. structura de stat

3. regimul de stat(politic)

Forma de guvernămînt- organizarea puterii supreme în stat. După forma

cîrmuirii statale se împart în: monarhii şi republici. Semnul dinstinctiv al monarhiei

este concentrarea deplină (totală) sau parţială a puterii supreme în mîinile şefului

unipersonal al statului (faraon, rege, ţar, împărat, şah).

Se deosebesc monarhii:

1.Limitate, în feudalism în Europa (de parlament în Anglia, de statele generale

în Franţa, de Cortese în Spania).

2.Nelimitate (absolute)- toată puterea supremă e concentrată în mîinile şefului

unipersonal al statului. Puterea monarhului se transmite prin moştenire, (el uneori se

alege). E.A. Unite,Malaysia.

Republica -în republică organele supreme ale puterii de stat sînt colegiale şi în

fond elective (se alege preşedintele, parlamentul) ele se aleg de populaţie pe un

termen.

Republici au existat ca:

1.Republici aristocratice (sclavagism şi feudalism);

2.Republici democratice (capitalism, socialism şi sclavagism).

În statele moderne, contemporane republicile au existat şi există ca:

1.Republica parlamentară (puterea executivă aparţine guvernului – India).

2.Republica prezidenţială (puterea executivă aparţine preşedintelui).

Structura de stat ( forma sau orînduirea de stat).

STRUCTURA DE STAT –organizarea administrativ teritorială a puterii. Prin

această noţiune se înţelege componenţa statului şi principiile relaţiilor reciproce

dintre centru şi locuri. După structura de stat avem:

1.State unitare


Administrator

Text box


- 35 -

2.State federative

3.State confederative (nu-s state noi, ci alianţe dintre state).

STATUL UNITAR- este format parcă dintr-o singură bucată. El nu are în

componenţa sa alte state.

State unitare: România, Franţa, Polonoia, Moldova.

STATE FEDERATIVE- Unirea a 2 sau mai multor state (ex. URSS,

Cehoslovacia, Belgia din 1993, Brazilia, SUA, Elveţia, Mexic, R.F. Germană,

Federaţia Rusă, Iugoslavia, India, Australia, Nigeria) . Federaţia este un stat unit

unional, adică suprastat. Statul federativ este subiect al comunităţii internaţionale are

cetăţenia sa, organele proprii ale puterii şi administraţiei de stat, are armată,

constituţie, suveranitate. În prezent există 24 de federaţii.

CONFEDERAŢIA- o alianţă statală formată pentru atingerea scopurilor de stat

(economice, militare, diplomatice). Confederaţie: SUA(1776-1787), Germania(1815-

1867), Elveţia(pînă la 1848).

Confederaţia reprezintă o formaţiune statală provizorie, slabă.

Confederaţiile există comparativ puţin timp. Ele ori se descompun, ori se

transformă în state federative. Ele se formează benevol. Imperiul se crează pe calea

violentă şi se referă la statele compuse. Au existat în sclavagism, în feudalism, în

capitalism.

Regimul de stat (politic)- totalitatea procedeelor, metodelor de înfăptuire a

puterii de stat este regimul de stat. De regimul de stat, trebuie deosebit regimul

politic, care caracterizează viaţa politică a societăţii în ansamblu şi este strîns legat de

sistemul politic al societăţii.

SISTEMUL POLITIC AL SOCIETĂŢII – totalitatea organizaţiilor de stat şi

nestatale care participă la înfăptuirea puterii politice. Statul este nucleul principal al

sistemului politic. În sistemul politic în afară de stat intră: partidele politice, mişcările

social-politice, organizaţiile obşteşti, organizaţiile sindicale, organizaţiile sportive,

organizaţiile religioase, cooperatiste.


Administrator

Text box


- 36 -

Regimul politic e o noţiune mai largă decât regimul de stat. El poate fi inclus

în forma de stat numai parţial, cel de stat – în întregime.

Regimul politic este constituit din ansamblul instituţiilor, metodelor şi

mijloacelor prin care se realizează puterea politică. Se deosebesc 2 tipuri de regim

politic:

- regim democratic

- regim autoritar

REGIMUL DEMOCRATIC - democraţia ca formă de guvernare şi tip de

funcţionare a regimului politic se caracterizează prin:

- puterea aparţine poporului,

- pluralism politic

- se aplică principiul majorităţii, prin libertatea recunoaşterii opoziţiei,

promovarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale

ÎN REGIMURILE NEDEMOCRATICE – statul se manifestă ca un organ

dominator. El intervine în toate domeniile vieţii sociale, domină şi dictează totul.

Regimurile nedemocratice nu recunosc pluralismul pololitic, dreptul la opoziţie,

separaţia puterii în stat, ignorează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

TEMA 4. NOŢIUNI DE BAZĂ DE DREPT

P L A N:


2. Esenţa dreptului. Semnele lui specifice. Definiţia generală a dreptului.


4. Izvoarele (formele) dreptului şi felurile lor. Legile şi actele normative juridice

subordonate legii.


6. Tipul istoric de drept.


Administrator

Text box


- 37 -

7. Dreptul şi normele juridice. Normele juridice şi relaţiile (raporturile) juridice.

Dreptul subiectiv şi obiectiv. Drepturile şi obligaţiunile subiective juridice.



15. Cultura juridică




Termenul «regularea» este de provenienţă latină, ce înseamnă a supune, a

regla, a reglementa, a pune la punct, a organiza. Referitor la societate, a regula

înseamnă «a îndrepta pe o anumită cale», «a orienta», «a pune în ordine

comportarea oamenilor», activitatea organizaţiilor obşteşti, a colectivelor de

muncă, a societăţii în ansamblu. Obiect al reglementării normative sînt relaţiile

sociale.

Regularea relaţiilor sociale cu ajutorul normelor sociale. Noţiunea

reglementării normative este întălnită în lucrările sociologilor, psihologilor, în etică,

în literatura juridică, şi în primul rînd, în Teoria statului şi dreptului. Importanţa

acestei noţiuni sporeşte în legătură cu existenţa altei noţiuni înrudite cu ea –

reglementarea juridică.

REGLEMENTAREA JURIDICĂ este o parte a reglementării normative şi

pentru a înţelege profund esenţa reglementării juridice se cere înţeleasă noţiunea -

reglementării normative.

Coraportul dintre reglementările normative şi reglementările juridice.


Administrator

Text box


- 38 -

REGLEMENTĂRILE NORMATIVE – influenţează cu un anumit scop

asupra purtării conştiente, volitive a oamenilor, înfăptuită cu ajutorul normelor

sociale, adică comportării.

Reglementare normativă conduce la coordonarea faptelor oamenilor atît de

necesară societăţii şi fiecărul individ luat aparte. Ea conduce la o anumită orientare

socială a acţiunilor indivizilor, a activităţilor colectivelor, grupelor sociale, societăţii

în ansamblu. Ea a existat în toate societăţile, inclusiv în societatea primitivă.

Noţiunea de reglementare normativă este întîlnită în diferite domenii ale

ştiinţei, ea poartă un caracter obiectiv şi subiectiv.

NORMELE SOCIALE

Reglementare normativă e legată de apariţia şi dezvoltarea normelor sociale.

NORMELE SOCIALE- regului de purtare, în fond, cu caracter general, ce

se răspîndeşte asupra unui grup, colectiv de oameni sau asupra societăţii în

ansamblu.

Normele sociale sunt diferite. Din ele fac parte:

1. obiceiul;

2. normele morale;

3. normele organizaţiei obşteşti (normele corporative);

4. normele de drept;

5. normele religioase;

6. normele politice;

7. normele estetice;

8. normele tehnice;

9. normele sportive, etc.

Normele sociale sînt reguli de purtare social-volitive ce s-au format

istoriceşte . Ele pot fi privite ca metode de purtare, adică arată cum trebuie şă fie

purtarea din punct de vedere al colectivului, grupului social, organizaţiei obşteşti,

societăţii.


Administrator

Text box


- 39 -

1. Normele sociale nu sunt pur şi simplu reguli, deoarece reguli există şi în

formaţiile nesociale, matematică, gramatică, tehnică. Ele sunt reguli cu

caracteristici, în fond, general determinate de baza economică şi regulează purtarea

oamenilor în societate. De aici şi cracteristica lor- ele sunt neconcrete, deoarece ele

nu arată concret cui sunt adresate (abstracţie, imporsonale);

2. Normele sociale prescriu o anumită comportare a oamenilor, stabilesc interziceri,

arată modele de comportare;

3. În unitatea lor normele sociale asigură o influenţă profundă şi multilaterală asupra

relaţiilor sociale.

CLASIFICARE A NORMELOR SOCIALE

I Normele sociale pot fi clasificate după sfera relaţiilor sociale reglementate , prin

urmare, după conţinutul lor: politice, tehnice, economice, religioase, etice, estetice,

sportive, etc.

II După particularităţile regulative normele sociale se împart în 4 varietăţi de bază:

1. normele de drept;

2. normele morale;

3. normele organizaţiilor obşteşti

4. obiceiurile.

NORMELE MORALE - reguli sau principii de purtare cu caracter, în fond,

general privite prin prisma binelui-raiului, dreptăţii-nedreptăţii, lăudabilului-

ruşinosului, dreptului-obligaţiunii ş.a, susţinute de opinia publică, adică asigurate de

societate(prin blamare morală).

OBICEIURILE- reguli de purtare cu caracter, în fond, general ce s-au format

istoriceşte pe parcursul repetării lor de mai multe ori.

NORMELE ORGANIZAŢIILOR OBŞTEŞTI- reguli de purtare ce se

stabilesc de organizaţiile obşteşti şi se extind, în primul rînd, asupra membrilor

organizaţiei obşteşti date. Normele organizaţiilor obşteşti expuse în programul şi


Administrator

Text box


- 40 -

statutul lor se asigură prin influenţa organizaţională (punere în vedere, avertismentul,

mustrare, mustrare aspră, excluderea din rîndul membrilor acestei organizaţii)

2. Esenţa dreptului. Semnele lui specifice. Definiţia generală a dreptului.

Esenţa dreptului înseamnă ale cui interese şi voinţă exprimă dreptul dat (de

lămurit esenţa dreptului sclavagist, feudal, modern, socialist)

SEMNELE SPECIFICE ALE DREPTULUI

1. Dreptul are semne specifice ce îl deosebesc de alte norme sociale ale societăţii.

Semnele specifice ale dreptului care exprimă particularităţile lui ca voinţă,

înălţată la rangul de lege sunt: dreptul e alcătuit din norme, adică reguli de

comportare cu caracter general.

Art.12 din Codul penal al RM ne vorbeşte despre săvîrşirea infracţiunii în stare

de ebrietate (oricine va săvîrşi infracţiunea)

2. Dreptul se constituie din norme ce au un caracter nu numai general, dar

general-obligatoriu, care exprimă voinţa de stat.

Normele de drept se răspîndesc asupra tuturor persoanelor cărora ele le

sunt adresate. Ex. Tinerii ce au atins vîrsta de 18 ani sunt obligaţi să-şi

satisfacă serviciul militar. Excepţie: bolnavii şi cei ce au amînare (nu sunt

obligaţi).

3. Dreptul reprezintă, un sistem de norme. Normele ce formează dreptul sunt

sunt strîns legate între ele. Ele acţionează în unitatea lor, în sistem. Din ele se

formează instituţiile şi ramurile dreptului. În multe cazuri acţiunea unei norme

presupune, cheamă acţiunea altor norme.

4. Dreptul este sistemul normelor formal-determinate.

FORMAL- fixarea consfinţirea normelor de drept în legi sau alte acte

normative-(“de iure” şi “de facto”)

CARACTERUL DETERMINAT- normele de drept arată mai mult sau mai

puţin precis drepturile şi obligaţiile persoanelor sau lipsa lor.


Administrator

Text box


- 41 -

5. Dreptul este instituit sau sancţionat şi garantat de stat, este susţinut de forţa de

constrîngere. Dreptul e garantat de stat, adică dacă normele de drept nu se

execută benevol, statul iau măsuri pentru executarea lor forţată, influenţează

asupra violatorului normelor de drept. Astfel statul asigură caracterul general-

obligatoriu al normelor de drept.

DEFINIŢIA GENERALĂ A DREPTULUI

Dreptul este un sistem de norme generale –obligatorii, formal-

determinate, instituite sau sancţionate şi garantate de stat, care exprimă

voinţa de stat, înălţată la rangul de lege, determinată economic şi apar în

calitate de regulator al relaţiilor sociale.


S-a spus deja, că statul şi dreptul sunt 2 părţi străns legate între ele, ale

suprastructurii, sînt fenomene politice deosebite, deci, pe ele le uneşte politica, un

fenomen social mai larg. Ele au apărut odată, există, funcţionează, se dezvoltă

împreună. Totodată, statul şi dreptul sînt fenomene sociale diferite. Statul reprezintă

organizaţia puterii politice, exprimată în anumite organe de stat. Dreptul este

regulator al relaţiilor sociale şi e alcătuit din norme, din reguli cu caracter general.

Statul şi dreptul se află în interacţiune strînsă, şi satul depinde de drept, şi

dreptul depinde de stat. Dreptul este un instrument necesar în mîinele statului. Statul

nu poate exista fără drept. Cu ajutorul dreptului statul îşi înfăptuieşte funcţiile sale,

impune voinţa sa întregii societăţi. Dreptul este un mijloc de organizare a puterii de

stat (doar Constituţia, alte legi stau la baza formării şi activităţii organelor de drept).

La rîndul său dreptul nu poate exista fără stat, care este capabil să constrîngă

pentru a fi respectate normele juridice.

Normele juridice îşi au începutul de la stat. Statul le concretizează în actele

sale individuale, le asigură prin puterea sa de contrîngere. Dependenţa dreptului de


Administrator

Text box


- 42 -

stat se exprimă şi în formele înfăptuirii funcţiilor statului care crează dreptul, adică

instituie, modifică, anulează normele juridice, atribuie un caracter juridic altor norme

sociale (de exmplu: obiceiurile), concretizează normele juridice în actele individuale

(activitate de executare a dreptului), adoptă măsuri privind asigurarea normelor

juridice (activitatea de ocrotire a normelor juridice).

4. Izvoarele(formele) dreptului şi felurile lor.

Legile şi actele normative juridice subordonate legii.

Termenul “lege” se foloseşte în 2 sensuri, în:

1 Sens îngust;

2 Sens larg.

În sens îngust – actul normativ, adoptat de organul suprem legislativ, într-un

anumit mod, care are mai mare putere juridică şi reglementează cele mai

importante relaţii sociale.

În sens larg – diferite hotărîri a diferitor instituţii obşteşti şi de stat ş, a. – orice

act adoptat de un organ care se situiază mai jos de Parlament. Ele nu trebuie să

contravină regulilor adoptate de Parlament.

IZVORUL DREPTULUI (forma dreptului) majoritatea savanţilor folosesc

termenul “izvorul dreptului”- model oficial de stat de fixare, exprimare şi

existenţă a normelor de drept. Izvor al dreptului este un termen juridic special.

IZVOARELE DREPTULUI

Izvoarele dreptului sunt legate de activitatea statului privind înălţarea voinţei

de stat la rang de lege, ce are 2 varietăţi:

1. elaborarea şi emiterea normelor juridice ;

2. aribuirea puterii juridice altor norme sociale.


Administrator

Text box


- 43 -

De ex. obiceiurilor, normelor organizaţiilor obşteşti. Ceea ce însemnă

aprobarea sau sancţionarea lor. În funcţie de modul înălţării voinţei de stat la rang de

lege se deosebesc 4 izvoare de bază ale dreptului:

1. atele normative juridice- documente normative, ce sunt acte ale activităţii de

creare a dreptului şi conţine norme de drept. (Ex. Legi, acte normative ale

Guvernului, ministerului, departamentului, etc.)

În limitele statului aceste acte se unesc, se sistematizează. Cele mai

importante acte sistematizate sînt codurile. Sistematizarea apare ca codificare şi

incorporare juridică (unii savanţi vorbesc şi de consolidare).

2. Obiceiurile sancţionate –sînt obiceiuri cărora statul le-a atribuit o importanţă

general-obligatorie şi respectarea căror e asigurată prin puterea de constrîngere a

statului.

3. Precedentul juridic- o hotărîre juridică sau administrativă asupra unui dosar

concret, căruia i se atribuie o importanţă general-obligatorie, de care sunt obligate să

se conducă judecătoriile în cazul dosarelor asemănătoare (SUA, Anglia).

4. Contractele normative – sînt o varietate specială a actelor normative (pot fi

incluse în primul izvor de drept). În ele se exprimă voinţa coordonată a cîtorva state

(în dreptul internaţional cînd se formează statul federativ, în dreptul muncii-

contractul colectiv de muncă).


Dreptul după menirea sa socială e un regulator al relaţiilor sociale, chemat să

asigure organizarea, reglementare a vieţii sociale, adică a fi baza vieţii normale a

societăţii. Practic dreptul este un criteriu al purtării legitime sau nelegitime (adică

pe baza normelor juridice stabilim ce e legitim şi ce nu e legitim, de aici funcţia de

apreciere a dreptului).

Definiţia funcţiilor dreptului – menirea socială a dreptului se exprimă în funcţiile

lui, adică în direcţiile de bază ale influenţei juridice.


Administrator

Text box


- 44 -

În procesul influenţei juridice rolul principal în joacă funcţiile regulative, îndreptate

spre influenţa juridică pozitivă, adică spre reglementarea relaţiilor sociale,

întroducerea lor în anumite limite, contribuind la dezvoltarea lor. În acelaşi timp

dreptul în procesul regulării îi este propie şi-o altă funcţie, funcţia de ocrotire a

relaţiilor sociale, la înfăptuirea căruia are loc înlăturarea relaţiilor străine orînduirii

date. Dreptul îndeplineşte două funcţii regulative:

1. fixează relaţiile sociale dominante;

2. asigură dezvoltarea, dinamismul lor.

În corespundere cu aceasta deosebim funcţiile regulative:

a) statică (de fixare);

b) dinamică (de dezvoltare)

Mijlocul juridic principal al infăptuirii funcţiei statice este depunerea

asupra persoanelor a interzicerilor, adică a obligaţiunilor pasive de ase abţine de la

anumite acţiuni (ex. de a nu încălca drepturile proprietarului, autorului);

Funcţia dinamică se realizează prin alte mijloace juridice: persoanele sunt

obligate să săvîrşească acţiuni pozitive, active (ex. plata chiriei, îndeplinirea

obligaţiunilor de serviciu).

A treia funcţie a dreptului este funcţia de ocrotire a normelor de drept (mai

precis a relaţiilor sociale).

Şi a 4 funcţie – funcţia de apreciere a comportării oamenilor în baza normelor

juridice, adică au o comportare legitimă sau nelegitimă.

6. Tip istoric de drept-independent

7. Dreptul şi normele juridice. Normele juridice şi relaţiile (raporturile)

juridice. Dreptul subiectiv şi obiectiv. Drepturile şi obligaţiunile subiective

juridice

NORMA JURIDICĂ - o regulă de comportament a oamenilor cu caracter

general, instituită sau sancţionată şi garantată de stat.


Administrator

Text box


- 45 -

Norma juridică este model, etalon al comportării omului. Norma juridică arată

care drepturi sau obligaţiuni poate sau nu poate avea omul. Ex. Ciobanu e privată de

drepturi părinteşti, dar ea poate schimba apartamentul.

CORELAŢIA DREPTULUI ŞI A NORMELOR JURIDICE

Dreptul este sistemul tuturor normelor juridice. Norma juridică este o parte a

dreptului, deci corelaţia lor e echivalentă cu corelaţia dintre întreg şi parte.

Normele juridice şi relaţiile (raporturile) juridice.

Raportul juridic - în manualul de “Teorie” sub redacţia lui Alexeev 1985 la pag.57 se

accentuează:

“… relaţiile juridice sunt legătura dintre persoane bazate pe normele juridice,

participanţii cărora au drepturi şi obligaţiuni (legături juridice).

Halfina R., Osipovna, Boboş (1992), Ceterchi, Craioval:

Relaţiile juridice –relaţiile sociale reglementate de norme juridice (1961, 74, 98). În

dreptul familiei încheierea căsătoriei – înregistrarea ei.

DREPTUL OBIECTIV ŞI DREPTUL SUBIECTIV

Dreptul obiectiv- 1) reprezintă toate normele juridice sau întregul sistem al

normelor juridice existente într-un stat sau 2) reprezintă toate normele juridice din

legislaţie.

Dreptul subiectiv –reprezintă posibilităţile juridice concrete ale persoanelor

(posibilităţile juridice pe care omul le poate avea sau nu le poate avea). (ex. Elvira

Cârpală are dreptul să schimbe spaţiul locativ )

Unii savanţi văd dreptul subiectului doar în relaţiile juridice (împuterniciri concrete).

Acest fapt nu este precis, deoarece există dreptul constituţional la muncă, învăţătură,

la asigurare la odihnă în afara relaţiilor juridice.

Relaţiile juridice se constituie din drept şi obligaţiuni subiective (conţinutul

lor). Ele se numesc “subiective “, deoarece purtătorii lor sînt subiecte concrete.


Administrator

Text box


- 46 -

Dreptul şi obligaţiile subiectelor concrete din relaţiile juridice se mai numesc

“juridice”, pentru că ele sunt prevăzute în normele de drept. De aici şi numirea de

“drepturi şi obligaţiuni subiective juridice”.

REGLEMENTAREA JURIDICĂ

Funcţionarea şi realizarea drepturilor se manifestă (exprimă) în reglementarea

juridică.

Reglementarea juridică este influenţa realizată cu ajutorul sistemului special

de mijloace juridice asupra relaţiilor sociale (asupra vieţii sociale).

Reglementarea juridică şi influenţa juridică.

Influenţa juridică- o noţiune mai largă decît noţiunea “reglementarea juridică”.

Mecanizmul reglementării juridice – sistemul mijloacelor juridice speciale, luate în

unitatea şi interacţiunea lor cu ajutorul cărora se realizează reglemenarea juridică

rezultativă (eficienţa) a relaţiilor sociale.


FAPTELE JURIDICE - circumstanţe din viaţa de care legea (normele juridice)

leagă apariţia, modificarea sau încetarea (stingerea) relaţiilor juridice. (Ex.

înregistrarea căsătoriei- fapt juridic, încheierea contractului, moartea persoanei, ş.a.)

(În virtutea contractului de vînzare–cumpărare încheiat, o persoană devinde

purtătorul drepturilor şi obligaţiunilor vînzătorului, iar alta drepturilor şi obligaţiunilor

cumpărătorului).

Actele de aplicare a drepturilor

Uneori pentru realizarea cerinţelor (prescripţiile) normelor juridice se cer adoptate

acte suplimentare ale organelor competente de stat. Ele sînt necesare atunci cînd

subiectele nu îndeplinesc binevol obligaţiunile lor. În asemenea cazuri se pronunţă

sentinţe, hotărîri, decizii ale judecătoriei, hotărîri ale altor organe de stat pentru

aplicarea normelor juridice (hotărîrea preturii- de amînare a ordinului pentru

primirea locuinţei).


Administrator

Text box


- 47 -

Subiectele dreptului

Subiect al dreptului sunt:

1) părtaşii relaţiilor juridice;

2) persoanele înzestrate cu drepturi şi obligaţiuni (cetăţeni, organizaţii), adică

persoanele juridice şi fizice.

În diferite ramuri ale dreptului sunt diferite subiecte ale dreptului (drept penal –

infractor, drept civil- delicvent, drept administrativ -contravenient).


CONŞTIINŢA JURIDICĂ- un ansamblu de idei, teorii, reprezentări,

concepţii, convingeri şi sentimente (emoţii) ce exprimă atitudinea subiectivă a

oamenilor faţă de drept , legi, faţă de fenomene juridico-statale în ansamblu.

Aici se manifestă atitudinea (raportul) faţa de legea veche, cea în vigoare şi cea

viitoare.

Conştiinţa juridică este înaltă, redusă şi nicidecum nu se spune că la om nu

există elemente ale conştiinţei juridică. Poate fi: cotidiană, personală, profesională,

ştiinţifică, colectivă. Unul din elementul conştiinţei juridice este ideologia juridică,

altul e psihologia juridică (aceasta e structura conştiinţei juridice).

10.Cultura juridică

Termenul “Cultura juridică” se foloseşte în sens de cunoaştere, înţelegere a

legilor, a actelor normative. Pentru ridicarea nivelului culturii juridice se înfăptiuieşte

educaţia juridică.

Cultura juridică - cunoaşterea şi aplicarea corectă a legilor şi a actelor

normative juridice. Dar momentul – cheie la conştiinţa juridică e cunoaşterea

conţinutului, sensului normei juridice, a legilor statului ce se obţin prin experienţa

de viaţă, instruire aşezeminte de învăţămînt, prin educaţie juridică, autoinstruirea

juridică. Cultura juridică e o noţiune mai largă decăt “conştiinţa juridică”.


Administrator

Text box


- 48 -


LEGALITATEA – este privită ca un regim al vieţii sociale ca un principiu

al dreptului, al activităţii statului, al activităţii de creare a dreptului, al activităţii de

aplicare a dreptului ,etc.

Legalitatea - este cerinţa care se exprimă în cea mai strictă respectare şi

executare a legilor şi a normelor juridice subordonate legii de toate persoanele

fizice şi de persoanele oficiale, organizaţii de stat şi obşteşti, partide politice şi

cetăţeni, mişcări sociale –politice (majoritatea savanţilor o susţin).

Este vorba de respectarea şi executarea cea mai riguroasă, strictă a

normelor juridice de către toate persoanele fizice şi juridice, adică de toate

subiectele dreptului.

ORDINEA DE DREPT (legală) - rezultatul acţiunii legalităţii, realizării ei.

Definiţie: ORDINEA DE DREPT - o astfel de stare a relaţiilor sociale ce

corespunde normelor juridice. Ea poate fi considerată ca rezultatul final al relizării

normelor juridice. Astăzi ordinea de drept este strictă sau se încalcă?

Definiţie: ORDINEA PUBLICĂ- o astfel de stare a relaţiilor sociale, care

corespunde tuturor normelor sociale.

- ordinea publică

- ordinea legală

Încălcarea ordinei de drept este şi încălcarea ordinei publice, pe cînd

încălcarea ordinei publice nu întotdeauna este şi încălcarea ordinei de drept.


SISTEMUL DE DREPT


Administrator

Text box


- 49 -

În cadrul statului normele juridice formează un sistem unic, regulat, care are

subdiviziuni lăuntrice- ramurile dreptului şi instituţii juridice (instituţiile dreptului de

proprietate, instituţia contra crimelor statului, infracţiunilor comise de persoane

oficiale, cu funcţii de răspundere).

RAMURA DE DREPT - o totalitate de norme ce formează o parte a

sistemului de drept, ce regulează printr- o metodă specifică relaţiile sociale calitativ

omogene (de acelaşi fel).

INSTITUŢIA JURIDICĂ- o totalitate de norme juridice ce formează o parte

izolată a ramurii de drept şi reglementează o varietate, un gen aparte a relaţiilor

sociale din ramura dată. Luate împreună ramurile de drept şi instituţiile juridice ce

întră în ele constituie “sistemul dreptului”.

SISTEMUL JURIDIC – o noţiune mai largă decît noţiunea “sistemul

dreptului”. Sistemul juridic este dreptul examinat pe scara întregii ţări, luat în unitate

din activitatea organelor de drept. Organele de stat pot institui, modifica, anula sau

sancţiona normele juridice (guvern, parlament, preşedenţie) (dreptul +practica

juridică+ideologia juridică).

ORGANUL DE OCROTIRE A NORMELOR JURIDICE – este organul ce

asigură traducerea în viaţă a normelor juridice. Prin urmare, sistemul juridic e o

noţiune mai largă, de rănd cu dreptul el cuprinde şi astfel de fenomene juridice, în

particular rezultatul activităţii organelor de creare a dreprului, precum şi actele de

ocrotire a normelor juridice (sentinţe, decziile, hotărîrile judiciare ). Dar trebuie de

memorizat, că nucleul sistemului juridic al unei ţări este dreptul, ca un sistem de

norme juridice.

Sistemul juridic adesea e identificat cu sistemul dreptului.

Deşi, deosebim noţiunea de “sistemul dreptului “, “sistemul juridic”, “sistemul

legislativ”.

TEMA 5. STATUL ŞI DREPTUL MODERN


Administrator

Text box


- 50 -

PLAN:


8. Baza economică, socială, esenţa, sarcinile şi funcţiile de bază al

statului modern.





13. Deosebirea sistemului juridic romano-germanic de sistemul juridic

anglo-saxon.


În însăşi societatea feudală, în perioada decăderii şi descompunerii, ei apare

modul de producere burghez, bazat pe munca lucrătorilor personal liberi. Acesta este

mai progresiv ca cel feudal, ce se baza pe munca ţăranilor şerbi, însă dezvoltarea

modului de producere nou cu mult mai progresist, era împiedicată de relaţiile feudale

de producţie, ocrotite de statul şi de dreptul feudal. Relaţiile feudale de producţie

perimate şi statul feudal, tot mai mult deveneau o frînă în calea dezvoltării forţelor de

producţie. Ascuţirea contradicţiilor în societatea feudală a adus după sine în sec.

XVI-XVIII un şir de revoluţii burgheze în rezultatul cărora statul şi dreptul feudal au

fost înlocuite cu statul şi dreptul modern.

Prima revoluţie a fost revoluţia din Ţările de Jos la sf. sec.XVI, apoi a urmat

revoluţia din Anglia (sc.XVII). Cea mai radicală a fost Marea revoluţie modernă din

Franţa (1789-1794). Destul de importantă a fost în lupta cu feudalismul revoluţia

americană de la finele sec.XVIII.

O importanţă mare pentru dezvoltarea statalităţii burgheze a avut revoluţia

din 1848.

SCOPUL STATULUI MODERN.


Administrator

Text box


- 51 -

Statul este folosit în interesul omului, al satisfacerii binelui comun, a

drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor: de a promova drepturi şi libertăţi fundamentale

ale omului.

2.Baza economică, socială, esenţa, sarcinile şi funcţiile de bază al statului

modern.

Baza economică a statului burghez, este proprietatea privată asupra uneltelor şi

mijloacelor de producţie, folosirea muncii salariale, libera concurenţă. În capitalism

mai există şi proprietatea de mică gospodărie ţărănească (de fermier) asupra uneltelor

şi mijloacelor de producţie. Acesteia îi aparţin poziţii considerabile în producţia

produselor agricole.

Baza socială a statului burghez: În societatea burgheză se deosebesc 2 mari

forţe (grupuri) sociale(capitaliştii) şi lucrătorii (muncitorii). În afară de aceste grupuri

secundare – moşierii şi ţăranii, cît şi pătura socială-inteligenţia.

ESENŢA STATULUI MODERN:

Statul modern exprimă interesele şi voinţa naţiunii respective, a poporului.

Statul burghez se află în slujba poporului (şi nu a bancherilor, fabricanţilor, stăpînilor

de uzine).

SARCININLE ŞI FUNCŢIILE STATULUI BURGHEZ:

Autorii monografiei colective “politologia” (C. Vîlsan)-1992, la pag.59-60

vorbeşte despre funcţiile statului în general, mărind numărul funcţiilor interne.

Reeşind din tezele lor şi a altor autori, concluzionăm că, statul burghez neapărat

îndeplineşte următoarele funcţii interne:

1. Legislativă - prin care statul adoptă întreaga legislaţie din societate (puterea

legislativă).


Administrator

Text box


- 52 -

2. Organizatorică - transpunerea în viaţă a actelor normative juiridice, organizarea

întregii vieţi sociale mai ales de executiv.

3. Judecătorescă- prin care se supraveghează aplicarea corectă a legilor şi

pedepsirea infractorilor.

4. Economică – statul este organizatorul direct al producţiei, adoptă programe

anticriză, asigură promovarea programelor dezvoltării economice, care

determină volumul şi perspectivele dezvoltării producţiei.

5. Socială – funcţia socială e îndreptată spre organizarea învăţămîntului, ocrotirea

sănătăţii, protecţia socială (ca toţi cetăţenii să ducă o viaţă decentă).

6. Administrativă - prin care se asigură servicii pentru întrega societate, pentru

întreaga populaţie, pentru desfăşurarea normală a tuturor activităţilor: energie,

apă, reparaţii publice.

7. Culturală-prevede crearea de condiţii pentru instruire, educaţia tuturor

cetăţenilor pentru cercetările ştiinţifice, pregătirea cadrelor.

8. De ocrotire ( apărarea) ordinii sociale şi asigurarea conveţuirii normale- această

funcţie e îndreptată împotriva diversioniştilor, spionilor, hoţilor, ş.a. Tot aici

este vorba despre apărarea ordinii de drept.

9. Funcţia de apărare a sistemului economic şi a proprietăţii private şi publice.

10. Funcţia ecologică - prevede apărarea şi conservarea mediului ambiant, biologic

prin măsuri îndreptate împotriva tuturor surselor sau agenţilor de poluare.

FUNCŢIILE EXTERNE ALE STATULUI MODERN:

1. Funcţiile de apărare a ţării, a independenţii şi suveranităţii statale, a

integrităţii teritoriale.

2. Funcţiile de organizare a colaborării cu alte ţări (politice, economice,

culturale, diplomatice, ştiinţifice.)

3. Funcţiile de apărare a păcii, liniştii şi înţelegerii între popoare.



Administrator

Text box


- 53 -

Moldova tinde a însuşi principiile democratice şi formele de constituire şi

funcţionare a mecanismului de stat al SUA. Menţionăm că principala trăsătură

calitativă a organelor puterii, administrării ale SUA rezidă în faptul că ele în

ansamblul şi fiecare în parte formează şi exprimă voinţa majorităţii cetăţenilor. De

aici, mecanismul de stat al SUA în ansamblu, adică de la Congres, Preşedinte pînă la

organe municipale are menirea să exprime voinţa poporului şi să slujească intereselor

lor. Moldova suverană şi independentă recepţionează principiile democratice ale

societăţii americane, sistemul tuturor organelor din statul modern, adică-

reprezentative, militare, poliţieneşti, judiciare ş.a, care alcătuiesc mecanismul de stat,

chemat să înfăptuiească organizarea şi conducerea politică a societăţii (în SUA sunt

2,5 mln. funcţionari, în Moldova 1,7 % din populaţie). Pentru mecanismul statului

burghez e caracteristică existenţa parlamentului - organ reprezentativ, legislativ,

proclamat ca purtător al puterii supreme în ţară (Congres, Reihstag).

Guvernul ca organ executiv suprem stă în fruntea aparatului de stat modern, ce e

alcătuit din armate de cinovnici ai ministerelor, departamentelor, organelor locale,

armata permanentă, jandarmeria, poliţia, judecătoria, serviciul de informaţie şi

contrainformaţie.


Forma cârmuirii (de guvernămînt):După forma cîrmuirii statale burgheze se

împart în republici şi monarhii.

Republica burgheză se împarte în:

1.Republici prezidenţiale;

2.Republici parlamentare.

1.Republici prezidenţiale –(SUA, Filipine, Franţa, Argentina, Mexicul, Brazilia)

se caracterizează prin concentrarea în mîinile prezidentului a împuternicirii şefului

statului şi guvernului. Preşedintele republicii prezidente nu se alege de parlament, ci


Administrator

Text box


- 54 -

printr-o procedură specială. Spre ex., în SUA preşedintele se alege de Colegiul de

delegaţi (delegaţi de alegători pentru a alege pe cineva), care la rîndul lor, se alege de

către populaţia statelor, în număr ce corespunde numărului reprezentanţilor fiecărui

membru al federaţiei în Congres.

Puterea legislatăvă în republica prezidenţială îi aparţine organului reprezentativ

– Parlamentului. Prezidentul formează Guvernul din persoane ce fac parte din

partidul prezidentului, ce a obţinut victoria la alegerile prezidenţiale. Guvernul, fiind

format din Prezident, răspunde în faţa lui. Prezidentul nu are dreptul să dizolve

Parlamentul.

Republica parlamentară. În republica parlamentară (RFG, Italia, Turcia, India,

Finlanda, Grecia), şeful statului se alege de către parlament şi el are dreptul de a

dizolva parlamentul. Guvernul se formează de către parlament şi poartă răspunderea

politică pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. Parlamentul formează guvernul

din reprezentanţii ce au majoritatea locurilor din parlament. Parlamentul poate

exprima Guvernului neîncredere, după care urmează demisia lui. În republica

parlamentară Prezidentul se alege de Parlament (Turcia); sau de Parlament şi

reprezantanţii de pe locuri ( Italia, RFG), iar uneori şi de alegători (Finlanda).

Prezidentul este numai şef al statului. Guvernul e condus de prim-ministru (cancelar

federal-Austria, RFG) şi e responsabil şi în faţa Parlamentului.

Monarhia constituţională. Monarhia constituţională în statele burgheze are 2

varietăţi:

1.Monarhia parlamentară;

2.Monarhia dualistică.

În monarhia parlamentară - puterea monarhului este limitată nu numai în sfera

legislativă, dar şi în cea executivă (Anglia). Acest moment îşi găsesc exprimare în

răspunderea Guvernului în faţa Parlamentului ce la format. Ex. de monarhie

parlamentară – Anglia, Belgia, Olanda, Suiedia, Norvegia Japonia ş.a. Monarhia

constituţională- e o formă pur burgheză a cîrmuirii, deoarece elementul feudal în ea

este esenţial.


Administrator

Text box


- 55 -

Monarhia dualistică- reprezintă o formă de cîrmuire, de trecere de la

absolutismul feudal la statul burghez. Ca particularităţi ale monarhiei dualistice

menţionăm limitarea puterea monarhului de un parlament slab în domeniul legislativ.

În sfera executivă monarhul are prerogative considerabile: el numeşte Guvernul şi-i

controlează activitatea. Guvernul e responsabil în faţa monarhului (în trecut în Prusia,

Grecia, Austria, Italia, Iran –pînă nu demult în Etiopia) pe măsura dezvoltării

capitalismului monarhia dualistică dispare.

Structura de stat (vezi noţiunea fundamentală despre stat) - de vorbit despre

statul federativ şi confederativ, unitar, despre regimul politic democrat şi

antidemocrat).

Democraţia statului modern.

1.Orînduirea capitalistă a dat libertate forţelor de muncă ce a determinat şi

libertatea politică a individului şi a organizării democratice a vieţii societăţii.

2.Capitalismul a pus politica în slujba economiei, ce a permis dezvoltarea fără

precedent a vieţii economice, a gradului de civilizaţie materială şi spirituală a

omenirii. În această privinţă capitalismul a făcut ca forţele de producţie să se dezvolte

mai mult decât în toate orînduirile precedente luate la un loc.

3.Pluralismul politic, pluripartidismul.

În condiţiile contemporane noţiunea de “democraţie” este indisolubil legată de

noţiunea de “pluralism”. Se consideră că nu poate exista democraţie fără de pluralism

politic. Noţiunea de “pluralism” provine de la latinescul “pluralis”- compus din mai

multe elemente. Pluralismul îşi găseşte concretizarea în mulţimea de partide şi

organizaţii politice, sindicale, religioase etc. Aici e vorba de diferite organizaţii ce se

află între individ şi stat, şi care urmăresc scopul să stăpînească mecanismul social. O

asemenea diversificare pe care ne-o dă sistemul politic pluralist şi practica politică în

care ea se exprimă- asigurînd că nici o forţă politică şi nici o categorie socială să nu

poată exclude forţe sau categorii, să nu poată supune societatea pentru sine. La rîndul

său doar o societate democrată poate garanta afirmarea pluralismului politic.

Noţiunile de “pluralism” şi “democraţie” se dovedesc a fi corelative, se presupun şi


Administrator

Text box


- 56 -

se condiţionează reciproc, neputînd exista democraţia autentică fără pluralism politic

şi nici invers - pluralism politic fără democraţie autentică. Pluralismul presupune

competiţie- întrecere între forţele politice.

Pluripartitismul- nu un singur partid ca în ex. URSS, dar 2 şi mai multe .

4.Separarea puterilor în stat- separarea puterii în legislativa, executivă şi

juridică.

5.Votul universal liber exprimat.

6.Independenţa mijloacelor de informare în masă ( mass-media).

7. Dreptul la asocierea (unirii) şi libera exprimare a tuturor cetăţenilor.

În acelaşi timp democraţia statului modern se caracterizează prin:

1. Şi democraţiile occidentale sînt nedepline şi inperfecte.

2.Faptul că unii sînt proprietari, iar alţii sînt lipsiţi de proprietate fac ca libertatea

să nu să se exercite în mod egal.

3.În situaţii de criză se înlătură democraţia şi se instaurează dictaturi totalitare

(fascismul, nazismul).

4.Lupta maselor populare pentru drepturi şi libertăţi a contribuit la dezvoltarea

democraţiei moderne.

5.Democraţia chiar şi în statele moderne depinde de coraportul forţelor dintre

conducător şi conduşi.

6.Lupta îndelungată prin intermediul sindicatelor a contribuit la dezvoltarea şi

perfecţionarea democraţiei moderne.


Dreptul modern apare odată cu statul modern în rezultatul revoluţiilor

burgheze. Esenţa dreptului modern - dreptul modern exprimă şi apără interesele şi

voinţa de stat a poporului său sau a naţiunii.

Dreptul modern în raport cu dreptul feudal a fost şi este cu mult mai progresist.

În dreptul modern au fost fixate diferite principii demografice ale frăţiei, libertăţii,


Administrator

Text box


- 57 -

egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii. Acest rol progresiv a fost determinat de

acţiunea legilor economice obiective, ce cereau eliberarea ţăranilor şerbi de

dependenţă feudală. Patronii noi aveau nevoie de lucrători liberi, înzestraţi cu anumite

libertăţi şi drepturi (civile, politice). Iată de ce dreptul burghez, chiar din primele zile

ale existenţei sale consfinţeşte principiile: 1. libertatea persoanei, 2. libertatea

stăpînirii, folosirii, dispunerii cu proprietatea privată, libertatea cuvăntului, presei,

adunărilor, conştiinţei, libertăţii în relaţiile familiale, personale şi patrimoniale,

inviolabilitatea persoanei, corespondenţei.

De rînd cu acesta se proclamă principiul libertăţii contractelor, principiul

legalităţii în activitatea organelor administrative şi judiciare. În codurile penale se

fixează o astfel de cerinţă importantă: “nu-i crimă, fără a fi aceasta în lege şi pedeapsa

trebuie să corespundă crimei”.

Principiile de bază ale drepturilor moderne sunt ideiile principale fixate în el,

ce exprimă esenţa şi rolul lui în societate.

Principiile de bază sunt:

1. libertatea persoanei;

2. dreptul modern consfinţeşte şi apătă prin normele sale proprietatea privată,

declarînd-o sfîntă şi de neclintit (dreptul la proprietatea privată este dreptul

natural, sfînt şi de neclintit);

Astfel, instituţia proprietăţii private este instituţia principală a dreptului modern;

3. dreptul modern legalizează puterea politică a poporului, a naţiunii;

4. principiul folosirii muncii salariale. În trecut numeau şi principiul formalizmului

(nu erau garantate drepturile). Acum îl folosim vorbind despre dreptul socialist.

5. principiul libertăţii contractelor – juridic libertatea contractului apare în faţa

noastră, astfel contractul se încheie pe baza înţelegerii libere a părţilor

contractuale, înţelegere conform căruia lucrătorul îi oferă patronului

(fabricantului, banchirului) forţa sa de muncă, iar patronul îi plăteşte lucrătorului

salariul. Aici e vorba depsre drepturi, libertăţi, posibilităţi egale sau şanse egale.

6. dreptul modern se caracterizează prin împărţirea sa în drept privat şi drept public.

La dreptul privat se referă acele ramuri ale dreptului modern (civil, comercial,


Administrator

Text box


- 58 -

familiar), care sunt orientate spre apărarea intereselor private. La drept public se

referă acele ramuri ale dreptului, ce sunt orientate spre apărarea intereselor

generale în ansamblu (dreptul de stat, penal, administrativ).


Dreptul modern se caracterizează printr-o pluralitate de izvoare:

a) Actele normative (legi, legislaţia delegată ”parlamentului” cedează

Guvernului puterea legislativă). Acestea emit ordonanţe, ordine, decrete;

b) Precedentul juridic (SUA,Canada, Anglia, Irlanda);

c) Obiceiurile juridice;

d) Contractul normativ (face parte din actul normativ).

7. Deosebirea sistemului juridic romano -germanic de sistemul juridic anglo-

saxon.

În doctrina juridică contemporană comparatitivistul francez Rene David a

propus clasificarea sistemului juridic în “familii”.

Primul criteriu ce a stat la baza clasificării – cunoştinţele teoretice, practice

şi temeinice, care oferă unui jurist orientarea într-un anumit tip de drept (în lipsa

acestor elemente cuvinte, care se regăsesc în activitatea limbajului juridic, a

conceptelor juridice, a izvoarelor de drept şi a metodelor juridice).

Al doilea criteriu - de integrare a sistemului juridic, în aceleaşi familii este

substratul lor comun sub aspect filosofic, politic, economic. Teoriticianul R.David a

identificat următoarele familii de drept:

1. familia romano-gernană;

2. anglo –saxonă;

3. socialistă;


Administrator

Text box


- 59 -

4. sisteme filosofice şi religioase (dreptul musulman, dreptul chinez, indian,

african, al Madagascarului)

Sistemele juridice, ale sistemului modern sunt diverse. Cu toate acestea

convenţional ele se pot reduce la 2 grupuri de bază:

1. Sistemul juridic anglo-saxon;

2. sistemul juridic al Europei continentale (romano-germanic).

La sfârşitul sec. 19 dreptul englez şi francez sau răspândit pe tot globul

pământesc şi au influenţat puternic asupra dreptului altor state. Aceasta se explică

în primul rând prin acea, că pe parcursul sec.19, Anglia şi Franţa reprezentau cele

mai bogate, dezvoltate şi influente state, ce au devenit şi cele mai mari ţinuturi

coloniale. Burghezia franceză şi engleză a exportat dreptul său împreuna cu

mărfurile, capitalul şi ideile sale, l-au înrădăcinat cu forţa în colonii şi în ţările

dependente de capitalul european.

Sistemul juridic anglo-saxonic

La bază a stat dreptul burghez, arhaic prin forma (sec. 11-12 ) şi complicat prin

conţinutul său. Acest sistem juridic se caracterizează prin următoarele momente :

1. nu are împărţire în dreptul privat şi drept public;

2. în acest sistem juridic lipseşte delimitarea strictă în dreptul material şi dreptul

procesual;

3.Dreptul nu este codificat (dreptul nu ştie de codificare, adică de ordinea

anumită a actelor normative), dar cel din SUA – ştie de codificari;

Ca urmare dreptul burghez englez este monopolul juriştilor, deoarece omul ce

nu cunoaşte “secretele juridice” nu poate înţelege culegerile de hotărîri judiciare în

număr mai mare de 1800.

4. Izvorul principal al dreptului în aceste ţări este precedentul juridic, care se

consideră obligatoriu pentru toate judecătoriile la examinarea dosarelor similare.

5. Judecătoriile creeaza drepturile, ele creeaza nu norme generale, ci norme

individuale, adică norme pentru rezolvarea cazului concret.

6. Legea parlamentară devine drept al ţării atunci cînd ea este interpretată şi

aplicată de judecătorie.


Administrator

Text box


- 60 -

Sistemul juridic romano-germanic

El s-a format sub influenţa puternică a ideilor dreptului roman.

Acest sistem juridic s-a consolidat în astfel de ţări ca ; Olanda, Franţa, Belgia,

Spania, Germania. În sec.19, în virtutea tradiţiilor romano-spaniole, aceste sisteme au

fost recepţionate de toate republicile latino-americane, în coloniile africane şi asiatice

ale Franţei, Olanda, Belgia. Prin ce se deosebesc aceste sisteme juridice:

1.Pentru sistemul juridic continental ca şi pentru dreptul roman e caracteristică

împărţirea în drept public şi drept privat;

2.Sistemul juridic continental delimiteaza clar dreptul material şi dreptul

procesual;

3.O altă trăsătură specifică a sistemului juridic continental –apariţia căreaia se

refera la sec.19, e codificarea dreptului (codului lui Napoleon din 1804 );

4.Izvorul principal al dreptului în sistemul juridic continental este legea; anume

legea, dar nu precedentul juridic.

5.Din punct de vedere formal- juridic în sistemul juridic continental orice

hotărîre a judecăţii trebuie să se bazeze pe dreptul scris, - pe lege.

6.Numai la sfirşitul sec. 19 în ţările ce se refera la sistemul jurdic continental are

loc slăbirea rolului legii şi creşterea rolului precedentului juridic.

T E M A 6. UNELE DOCTRINE ŞI TEORII CONTEMPORANE

PRIVIND STATUL ŞI DEMOCRATIA

P L A N:

1.Caracterizarea generala a unor doctrine contemporane cu privire la stat,


Administrator

Text box


- 61 -

(doctrina statului bunăstării generale, doctrina tehnogratică, doctrina fascistă,

doctrina staului de drept, doctrina marxist-leninistă ş.a )

2.Analiza succintă a unor doctrine şi teorii referitoare la democraţie (teoria


socialistă de tip superior ş.a).

1.Caracterizarea generala a unor doctrine contemporane cu privire la stat,

(doctrina statului bunăstării generale, doctrina tehnogratică, doctrina

fascistă, doctrina staului de drept, doctrina marxist-leninistă ş.a )

În literatura contemporana există o mulţime de doctrine privind esenţa, rolul si

forma de manifestare a statului, ca principala instituţie a organizaţiei politice şi a

societăţii.

Ce este doctrina?

DOCTRINA – 1) o învaţătură, un ansamblu de principii; 2) o teorie economică

filosofică, politică, ştiinţifică, militară; 3)program politic.

DOCTRINA POLITICĂ- reprezintă o formă specifică a doctrinei generale

privind lumea şi societaea, în care exista şi se dezvoltă personalitatea umană. Aceasta

doctrină reprezintă o orientare importantă, punînd statul deasupra claselor sociale.

Aparatul de stat apare în aceasta doctrină ca arbitrul, însufleţitor şi integrator al

voinţelor de dezvoltare economica şi socială, devenind agentul însuşi al devoltării.

Se consideră, că statul bunăstării generale este deja prezent în SUA, Japonia, Europa,

Occidentul. Statul abundenţei se carcaterizează prin orientarea sectoarelor principale

ale economiei spre producerea bunurilor de consum, de folosinţă îdelungată şi spre

servicii, creşterea venitului real pe cap de locuitor la nivelul unui consum ce

depăşeşte necesarul de hrană, de locuinţă şi îmbrăcăminte, modificarea structurii

forţei de muncă, creşterea populaţiei urbane, acelei ce lucrează în industria de vîrf şi

în servicii, alocare unor sume importante pentru asistenţă şi securitatea socială.


Administrator

Text box


- 62 -

DOCTRINA TEHNOCRATICĂ- tehnocraţia reprezintă o doctrină politică, o

teorie ce prevede o organizare şi conducere a societăţii pe baze raţionale, ştiinţifice,

concentrîndu-şi atenţia, deasemenea, asupra ramurilor productive. Puterea politică nu

trebuie să aparţină factorilor politici (Parlament,Guvern ), ci oamenilor de ştiinţă,

specialiştilor, managerilor, organizatorilor producţiei (managerilor). Reprezentanţii

tehnocraţiei susţin ideea tehnicii ştiinţifice formată din specialişti, care să funcţioneze

cu maximum de eficienţă şi să înlăture orice fel de dominaţie cu caracter politic. În

această situaţie transformarea statului politic în unul democratic nu presupune o

revoluţie politică, ci o aplicare a tehnicii ştiinţifice în mod treptat la toate nivelurile

de conducere socială. În aceasta situaţie statul nu v-a mai avea funcţii politice, ci

doar funcţii tehnico-organizatorice.

Doctrina tehnocratică are multe elemente raţionale , dar în cele din urmă ea

devine o variantă a elitismului (elita), deoarece specialiştii constituie o minoritate şi

pot căpăta un caracter de grup aristocrat promovînd interesele de castă (grupuri

sociale închise, ce ocupă în societate o poziţie privelegiată consfinţită prin legi şi

tradiţii), ce pot veni în contradictţii cu interesele majorităţii, cu principiile

democratice. Se mai afirmă, că doctrina tehnocratică, facînd abstracţie totală de

factorii politici, are şi un caracter utopic. Elementele pozitive, raţionale ale doctrinei

tehnocratice constau în faptul că ea pune în evidenţă necesitatea valorificării

(folosirii) performanţelor ştiintelor în conducerea societăţii, lucrul ce trebuiue facut

nu prin eliminarea factorilor politici, dar în conlucrarea cu aceştia.

DOCTRINA FASCISTĂ - doctrina politică fascistă are la bază ideologia

fascistă cu elementele sale principale rasismul, sovinismul, antisemitismul, mitul

conducatorilor. Doctrina politică fascistă privind organizarea şi conducerea societăţii

se călăuzeşte după principiul instaurării puterii politice prin orice mijloace, mai ales,

pe calea forţei, prin supunerea totală a individului STATULUI, nesocotirea

(ignorarea) drepturilor şi libertăţii cetăţenilor şi înlocuirea statului de drept, care se

consideră prezent în Germania de la sf. Sec. 19 (1884…), cu statul poliţienesc, prin

suprimare (lichidare) pluralismului politic, menţionîndu-se un singur partid – cel

fascist, care, de regula, se confundă cu statul.


Administrator

Text box


- 63 -

Această doctrină politică s-a conturat şi a fost plicată după primul război

modial sub cele doua forme ale sale principale:

1)fascismul lui Musollini în Italia;

2)nazismul lui Hitler În Germania.

Au existat şi alte varietăţi precum:

1. Hortismul (Ungaria),

2. Franchismul (Spania),

3. Mişcarea legionară (România).

Caracteristic nazismului german a fost nu numai suprimarea brutală a

drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, exterminarea în masă a unor categorii de

oameni, ci şi o politică agresivă în exterior, prin dezlănţuirea celui de-al doilea război

mondial, prin care se urmărea subjugarea şi dominarea popoarelor, hegemonia

germană pe plan mondial; prin învingerea fascismului în cel de-al doilea război

doilea mondial, prin condamnarea şi încriminarea fascismului ca ideologie, doctrina

politică fascistă şi-a pierdut baza s-a în cercurile largi ale opiniei publice. Cu toate

acestea ideologia şi doctrina fascistă se întîlneşte şi în prezent sub formă neo-

fascismului.

DOCTRINA STATULUI DE DREPT este doctrina politică cu cea mai largă

răspîndire în practica socială privind statul şi dreptul. Geneză (originea) acestei

doctrine îşi are punctul de plecare, legat de începutul epocii moderne, în perioada

iluminista, avînd ca protagonişti (animatori a unei mişcări) pe John Locke,

Montesqueu, J.J. Rousseau. În epoca contemporană acestă doctrină e împărtăşită de

majoritatea politologilor şi a oamenilor politici ce acţionează în practica pentru

materialzarea ei. Bazîndu-se pe separarea puterii în stat, pe alegerea libera a

organelor puterii politice în condiţiile pluralisnului politic, pe liberatea de exprimarea

şi orgazare, fundamentate pe lege, statul de drept reprezintă astăzi cea mai populară

instituţie politică avînd un rol de prim ordin în asigurarea unei vieţi prospere şi

civilizate. (Civilizaţie- nivel de dezvoltare a culturii materiale şi spirituale a societăţii

dintr-o epocă dată a unui popor).


Administrator

Text box


- 64 -

DOCTRINA MARXIST-LENINISTĂ- potrivit ei statul reprezintă un

instrument de dominaţie a unei clase asupra altei clase, fiind în esenţă o dictatură de

clasa specifică orînduirii societăţii respective precum: statul sclavagist cu dictatura

stapîn, de sclavi, feudal- dictatură feudală, capitalist- dictatura burgheziei, socialistă-

dictatura proletariatului. Dictatura proletarităţii se consideră ca fiind superioară

celorlalte dictaturi, deoarece ea ar reprezenta dicatura majorităţii împotriva

minorităţii. Foarte des marxiştii (Lenin, Stalin) denumeau statul „un aparat al

dominaţiei de clasă’’, „o forţă specială de reptimare „ în vederea reprimării anumitei

clase sau „o maşină pentru menţinerea dominaţiei unei clase asupra alteia”. Ignorînd

normele de drept, Lenin, Stalin defineau dictatura proletariată ca o dictatură ce se

manifestă în cadrul şi în afara legii. Doctrina marxist-leninistă mai susţine că odata

cu edificarea unei societăţi fară clase statul ar dispărea.

2.Analiza succintă a unor doctrine şi teorii referitoare la democraţie (teoria


socialistă de tip superior ş.a).

În epoca noastră, mai ales după cel de-al doilea război mondial, au existat şi

există două doctrine principale ce au abordat problema democraţiei:

1.doctrina politică din tările occidentale cu vechi tradiţii democratice;

2. şi doctrina politică privind democraţia în socialism.

Doctrinele democratice în ţările occidentale se carcaterizează prin :

1. pluralismul şi pluripartidismul;

2. separarea puterii în stat;

3. votul universal liber exprimat;

4. independenţa mijloacelor de informaţie în masă (mass-media);

5. dreptul la asociere şi libera exprimare a tuturor cetăţenilor.

Această doctrină a cunoscut şi cunoaşte o dezvotare deosebită odată cu

extinderea ei aproape în toate ţările lumii, inclusiv în cele din est (ex-sovietice). În


Administrator

Text box


- 65 -

cadrul acestei doctrine deosebim nuanţe diferite în dependenţă de etapă, ţară

punîndu-se accentul pe elementele democratice .

TEORIA DEMOCRAŢIEI PLURALISTICE- înaintează pe bună dreptate ideea

că o adevărată democraţie are la bază un sistem social (o societate), inclusiv existenţa

unor organizaţii cu caracter profesional (sindicale cooparatiste) şi a unor partide

politice puternice care asigură libertatea deplină de gîndire şi acţiune a cetăţenilor ce

iau parte la conducerea întregii societăţi prin reprezentanţii lor. Statul este principala

instituţie a înfăptuirii puterii politice, dar statul nu e unicul instrument al înfăturii

puterii politice. În afară de stat i-au parte diferite organizaţii profesionale (partide

politice, mişcări social-politice), organizaţii obşteşti. Reprezentanţii teoriei

democraţiei pluralistice despre difuzia puterii. Momentul pozitiv al acestei teorii

constă în faptul că admite participarea în masă a truditorilor prin intermediul

organizaţiilor obşteşti la înfaptuirea puterii politice.

Teoria democraţiei pluralistice are un caracter dominant în cadrul întregii

democraţii din epoca contemporană.

TEORIA GRUPURILOR DE PRESIUNE a fost dezvoltată la început în SUA,

iar apoi în Europa Occidentală. În conformitate cu ea grupurile de presiune sînt

asocieri (uniuni) de indivizi ce i-au naştere pe baza intereselor de moment sau de

perspectivă, fără a avea o organizare clară, un program şi un statut, care să afirme

interesele respective. Grupurile de presiune se pot forma în legătură cu un anumit

eveniment sau sunt constituite pe baza unor interese proprii. Ele pot acţiona asupra

aparatului de stat în anumite împrejurări pentru a determina un anumit curs al vieţii

politice. Grupurile de presiune pot avea un rol pozitiv, atunci cînd promovează

idealurile idenice cu aspiraţiile democraţiei.

Deosebim grupuri de presiune:

1). Grup de presiune în sens îngust;

2). Grup de presiune în sens larg al cuvîntului(şi organizaţiile obşteşti -

sindicatul);

3). Lobiştii în parlament (lobi-culuar).


Administrator

Text box


- 66 -

TEMA 7. STATUL, DREPTL SOCIALIST

(PRIN PRISMA ZILEI DE AZI)

PLAN:



3. Evoluţia democraţiei socialiste după 1917.

4. Dreptul în regimul totalitar sovietic (independent).


Importanţa studierii statului şi dreptului socialist :

1. Fiindca statul şi dreptul socialist au existat 74 de ani în Rusia şi în Moldova

(există şi azi în Transnistria );

2. Deoarece există şi în anumite ţări (Cuba, China, Vietnam, Coreea de Nord);

3. Nu tot ce s-a făcut în perioada statului şi dreptului socialist a fost negative

(«drujinile populare», organele centralizate de aprovizionare, organizaţii

pentru copii );

4. Pentru a cunoaşte prezentul, a prezice viitorul trebie să cunoaştem trecutul.


Doctrina politică comunistă are la bază principiile ideologiei marxist-leniniste ai

cărei fondatori au fost Marx , Enghels şi Lenin.

Potrivit acestei ideologii orîduirea capitalistă v-a fi înlocuită inevitabil de noua

societate, cea socialista, ca prima fază a comunismului. Acest proces are loc pe calea

revoluţiei socialiste, menită să duca la schimbări radicale atît în domeniul politic –

prin instaurarea dictaturii poletariatului, cît şi în domeniul economiei prin înlocuirea

proprietăţii private cu proprietatea socialistă asupra uneltelor şi mijloacelor de

producţie. Doctrina politică comunistă priveşte organizarea şi conducerea societăţii


Administrator

Text box


- 67 -

prin dictatura proletariatului, care după afirmaţia lui Lenin şi Stalin se manifestă în

cadrul şi în afara legii, pe baza activităţii unui singur partid – partidul communist .

Dictatura proletariatului reprezintă, în concepţia fondatorilor acestei doctrine, o

forma superioară de organizare şi conducere politică a societăţii, deoarece ar

reprezenta, chipurile, o dictatură a majorităţii exploatate împotriva unei minorităţi

exploatatoare. Ca urmare principiile pluralismului politic ale separaţiei puterilor în

stat, supremaţia legii, drepturilor şi libertaţilor cetăţenilor sunt eliminate (lichidate).

Dictatura proletară, ca formă de organizare şi conducere politică a societăţii, a dus

prin eliminarea pluralismului politic şi a altor principii democratice, la dictatura de

fapt a unui grup restrîns şi în multe situaţii la dictatura unei singure familii sau a unei

singure personae.

Doctrina politică comunistă, concepînd organizarea şi conducerea societăţii

pe baza dictaturii proletariatului, a promovat represiunea ca principiul al politicii de

stat cu ajutorul unui aparat poliţienesc riguros organizat, fără a fi supus controlului

public, al legilor şi chiar al unor autorităţi ale statului. Deşi fondatorii acestei doctrine

şi alţi teoriticieni susţineau, că dictatura proletariatului constituie o forma de

organizare şi conducere politică a societăţii numai pentru perioada de trecere de la

capitalism la socialism (cînd se avea în vedere lichidarea claselor exploatatoare şi

instaurarea proprietăţii socialiste în întreaga economie), afirmînd, că după aceasta

dictatură a proletariatului, urma să dispară şi să treacă la o organizare şi conducere

democratică a societăţii. În practică acest lucru nu s-a petrecut şi nici nu se putea

întîmpla. Lipsa pluralismului politic, existenţa unui singur partid, inexistenţa

agentilor economici ca urmare a proprietăţii socialiste nu au făcut altecva decît să

înveşnicească dictatura unei ideologii marxist-leniniste. Marxiştii chinezi susţin

principiul dictaturii proletariatului ca formă de organizare şi conducere politică a

societăţii pe o perioadă nedefinită.

Revoluţia burghezo-democratică din Rusia din februarie 1917, ar fi putut

permite dezvoltarea unei societăţi democratice pluralistice, proces însă, oprit prin

lovitură de stat a bolşevicilor din octombrie 1917, care a instaurat dictatura

proletariatului şi dreptul proletar. De remarcat, că o societate rusă democratică, după


Administrator

Text box


- 68 -

revoluţia din februarie 1917 nu s-a putut dezvolta şi maturiza în cîteva luni

(februarie- octombrie 1917), cind din punct de vedere economic şi social, Rusia se

află în stadiul unui imperialism feudal primitiv şi autocratic, ale cărui tradiţii

absolutiste şi represive au fost perfecţionate de noul ţarism al partidului bolşevic.

3.Evoluţia democraţiei socialiste după 1917.

Menţionăm, că în sec. 20, democraţia a primit puternice lovituri prin apariţia

unor regimuri totalitare ca cele fasciste (Italia), naţiste (Germania) şi cele socialiste

(comuniste). Dacă regimurile fasciste s-a instaurat dictatura în mod deschis (făţiş),

cele comuniste au făcut-o în bună parte în numele unei democraţii noi, considerată de

tip superior – democraţia socialistă. Statornicirea sistemului socialist într-un şir de

ţări după primul război mondial (Rusia şi Mongolia) şi cel de –al doilea război

mondial prin trăsăturile sale de bază, exclude din start democraţia, ca formă de

organizare şi conducere cu societatea, bazîndu-se pe regimuri totalitare, pe dictaturi

aproape fără precedent în istoria omenirii.

4.Dreptul în regimul totalitar sovietic(independent).

Elementele(trăsăturile) democraţiei de tip socialist:

1. Economia a fost subordonată politicii, iar dictatura şi constrîngerea au devenit

elemente specifice ale regimulu politic. Instaurarea proprietăţii socialiste care s-a

realizat prin intermediul politicii dictatoriale nu numai că nu a creat baza unei noi

democraţii, aşa cum au pretins comuniştii, ci dimpotrivă a creat fundamentul

economic al statului totalitar.

2. Egalitatea cetăţenilor prin intermediul proprietăţii socialiste faţă de mijloacele

de producţie afirmate zgomotos de ideologia comunistă a constituit de fapt calea prin

care cetăţenii au fost lipsiţi de toate drepturile şi libertăţile lor fireşti fiind

subordonaţi direct statului. Afirmaţiile că interesele individuale sunt subordinate

celor generale au condus la ştirbirea drepturilor şi libertăţilor individuale. Pe aceste


Administrator

Text box


- 69 -

căi s-a ajuns la un singur partid conducător cu monstruoase manifestări dictatoriale

staliniste, ceauşiste şi altele.

3. Regimurile comuniste, prin specificul şi natura lor, au fost nu numai regimuri

dictatoriale, ci şi abuzive, corupte, încărcate de fenomene ce au înjosit omul, ridicînd

cultul personalităţii, demagogia, minciuna, crima ş. a. la rangul de principii ale

politicii de stat. Chiar şi legislaţia socialistă, inclusiv Constituţia era încălcată, statul

nemaifiind un stat de drept,ci unul bazat pe forţă, pe represiune , pe dictatură .

Comuniştii în temeiul luptei de clasă şi prin aceasta ura faţă de om.

4. Termenul de “dictatură” provine din latinescul “Dictatura” derivat din

“dictare” – a porunci. Dictatura- dominaţia nelimitată a unui grup social, a unei

personae, a unei familii. Dictatură este persoana care exercită conducerea fără nici un

control al statului .

5. Negarea(tăgăduirea) valorilor reale ale democraţiei de pînă la 1917.

6. Instaurarea democraţiei pe calea instaurării dictaturii proletariatului.

7. Existenţa unui singur partid deţinător al puterii politice în stat.

8. Eliminarea (excluderea) principiului separaţiei puterilor în stat.

9. Lipsa oricărei independeneţi a mass-mediei , subordinate total partidului unic

conducător(există cenzura riguroasă).

10. Absenţa garanţiilor legale(prevăzute de legi) despre apărarea drepturilor

şi libertăţilor cetăţenilor.

11. Ruptura totală între declaraţii şi fapte.

12. În numele unor idealuri de dreptate şi echitate socială, în numele

poporului (“duşman al poporului”) se săvîrşea tot felul de abuzuri, crime, statul fiind

un stat al forţei şi nu al dreptăţii. După cum se ştie, marxiştii au înaintat ideia că

pentru trecerea la socialism este nevoie de dictatura proletariatului pe care o

considerau că fiind mai democratică decît orice altă democraţie. Acest lucru rezultă,

după aprecierea marxiştilor, din faptul că dictatura proletariatului reprezintă dictatura

majorităţii exploatate împotriva minorităţii exploatatoare. Trebuie de menţionat, în

primul rind, că în general nu poate fi admisă ideia, că în vederea instaurării unei


Administrator

Text box


- 70 -

societăţi mai bune şi mai drepte, cum le plăcea marxiştilor să spună, să se instaureze

o dictatură fie ea chiar dictatură proletariat sau a majorităţii.

Dictatura instaurată de comunişti nu a fost o dictatură a proletariatului, dar o

dictatură a unui grup restrîns din cadrul partidului communist ce a înaintat în frunte o

persoană care i-a atribuit puteri nelimitate, devnind dictator sîngeros(Stalin,

Ceauşescu).

În timpul şi după cel de-al doilea război mondial a avut loc o împărţire a sferelor

de influenţă între marile puteri, ce a favorizat extinderea regimurilor dictatoriale. În

multe din aceste ţări la sfîrşitul perioadei de trecere de la capitalism la socialism,

partidele comuniste dîndu-şi seama de discreditarea completă în ochii popoarelor a

oricărui fel de dictatură, a lansat teza democraţiei socialiste ca tip superior de

democraţie, ce ar exista în aceste ţări, luînd în acelaşi timp măsuri pentru a crea o

aparenţă de democraţie.

TEMA 8. NORMA JURIDICĂ

I. Noţiunea normelor sociale.

II. Caracteristicile normelor juridice.

III. Structura normei juridice.

IV. Structura tehnico - legislativă a normei juridice.

I. Normele sociale. Fireşte, e absolut necesar ca dreptul să fie cercetat numai în

cadrul sistemului normelor sociale ca un element al acestuia. Deci, dreptul trebuie

examinat ca o parte integrantă a normelor sociale. Numai sistemul integrat al normelor

sociale poate servi ca un mijloc eficient de organizare, de administrare socială, de

reglementare a relaţiilor sociale.


Administrator

Text box


- 71 -

Norma este deci o regulă care stabileşte cum trebuie să acţioneze sau să se

comporte membrii societăţii în anumite condiţii determinate, pentru ca acţiunea lor

să fie eficientă şi apreciată pozitiv.

Normele sociale sunt reguli de comportare în fond cu caracter general care se

extind asupra unui grup, colectiv de oameni sau asupra societăţii în ansamblu.

Normele sociale sunt reguli de comportare social-volitive care s-au format

istoriceşte. Ele pot fi examinate ca modele, etalon de comportare, adică ele arată cum

trebuie să fie conduita (faptele) oamenilor din punctul de vedere al grupului social, al

colectivului, al organizaţiei obşteşti sau al societăţii în ansamblu. În unitatea lor

normele sociale asigură o influenţă profundă şi multiaspectuală asupra relaţiilor

sociale asigurând un regim normal al vieţii în societate.

Întrucât relaţiile sociale sunt foarte variate (diverse), variate (diverse) sunt şi normele

sociale, care reglementează aceste relaţii.

În cadrul lor am putea distinge:

- obiceiurile (sau normele obişnuielnice, precum le numeşte

Nicolae Popa);

- normele morale;

- norme ale organizaţiilor obşteşti;

- normele politice;

- normele tehnice;

- normele sportive;

- normele de cultură;

- normele estetice;

- normele religioase;

- normele juridice ş. a.

Obiceiurile. Obiceiurile sunt norme sociale care s-au format istoriceşte pe

parcursul repetării lor de mai multe ori. Ele au intrat în obişnuinţa oamenilor în

rezultatul existenţei şi repetării de mai multe ori a anumitor relaţii sociale.

Oamenii respectă cerinţele obiceiurilor pentru că s-au obişnuit să procedeze

astfel şi nu altfel.


Administrator

Text box


- 72 -

Foarte aproape de obiceiuri sunt tradiţiile. Tradiţiile reprezintă modul

comportării oamenilor, grupurilor sociale care se transmite din generaţie în generaţie.

Normele morale. Normele morale sunt reguli sau principii de comportament

apărute în societate şi examinate prin prisma binelui-răului, dreptăţii-nedreptăţii,

lăudabilului-ruşinosului etc. Ele sunt asigurate de societate (susţinute de opinia

publică) prin acte de blamare a comportării imorale a persoanei.

Normele organizaţiilor obşteşti. Acestea sunt reguli de conduită care se

stabilesc (se instituie) de organizaţiile obşteşti şi se extind, în primul rând, asupra

membrilor organizaţiilor obşteşti concrete. Ele se asigură prin măsuri organizaţionale,

adică influenţă obştească (avertisment, mustrare, mustrare aspră, excluderea din

componenţa organizaţiei respective).

Normele politice. Reprezintă importante norme sociale. Ele exprimă participarea

poporului în afacerile statului, reglementează relaţiile politice dintre organele de stat

dintre organele de stat şi cetăţeni, dintre popoare (naţiuni), dintre state etc.

Normele tehnice. Ele sunt reguli de comportare (mânuire) necesară şi raţională a

oamenilor cu obiectele naturii, uneltele muncii şi alte mijloace tehnice.

Nerespectarea lor conduce la consecinţe imprevizibile (avaria de la staţia atomo -

electrică Cernobâl).

Normele sportive. Se prezintă ca reguli aplicabile la competiţii şi antrenamente

sportive....

Normele de cultură. Reprezintă regulile comportării culturale, civilizate a

oamenilor. Ele conţin regulile de bunăcuviinţă, bonton, condamnă făţărnicia şi

comportarea fără tact etc.

Normele estetice. Stabilesc reguli de comportare a oamenilor în legătură cu

reprezentările lor privind frumuseţea faptelor umane (normele de etichetă, manieră,

stilul comportării etc.)

Normele religioase. Ele, de asemenea, constituie un sistem de norme sau porunci

întemeiate pe învăţătura cărţilor sfinte sau pe autoritatea întemeietorilor, profeţilor,

învăţătorilor etc., un mod de viaţă recunoscut ca obligatoriu de adevăraţii credincioşi.


Administrator

Text box


- 73 -

Normele juridice. Norma juridică face parte din ansamblul de noţiuni-cheie ale

gândirii juridice prin intermediul căreia este explicată întreaga realitate juridică.

Totodată, norma juridică prin care mesajul legiuitorului ajunge la subiect,

reprezintă unul din elementele fundamentale ale mecanismului reglementării

juridice a relaţiilor sociale, care nu înlătură celelalte norme sociale, ci conlucrează

fructuos cu ele.

Ţinând cont de importanţa normelor juridice în reglementarea relaţiilor

sociale vom vorbi detaliat despre ele.

II. Caracteristicile normelor juridice

Normele juridice posedă un şir de caracteristici care ne ajută să le distingem

de alte norme sociale.

În literatura juridica nu exista o poziţie consecvenţa cu privire

caracteristicile regulilor de drept. Elementul constant este acela

„regulă de conduita umana”. Aceasta însă nu-i o caracteristica.

Caracteristicile privesc distincţia specifică, conţinutul propriu al

noţiunii de normă juridică. Sub acest aspect de la un autor la alt

întâlnim diverse opinii sau nuanţări deosebite. Domină

opinia potrivit căreia aceste trăsături ar fi generalitatea,

obligativitatea şi caracterul coercitiv.

Gh. Boboş enumera următoarele caracteristici specifice ale normelor juridice:

a. Caracterul general;

b. Caracterul volitiv:

c. Ele pot sa prevadă naşterea unor efecte juridice;

d. Ele se pot realiza în viaţa practică, numai trecând prin

conştiinţa oamenilor. întrucât conduita este subordonată

voinţei lor;


Administrator

Text box


- 74 -

e. Ele se realizează, la nevoie, prin constrângere statală.

M. Dvoracek şi Lupu, consideră că normei juridice îi sunt absolut inerente

următoarele trăsături caracteristice, fără de care ea nu poate fi concepută:

Caracterul statal;

Caracterul coercitiv;

Generalitatea;

Obligativitatea.

Autorul rus V. H. Hropaniuc menţionează 4 caracteristici esenţiale ale normei

juridice:

1. Caracterul statal, adică norma juridică se instituie sau se

sancţionează de stat;

2. Norma juridică are un caracter de acordare-obligare, adică

ea nu numai acordă drepturi unor subiecte, dar şi depune

obligaţiuni asupra altor subiecte, deoarece nu se poate

realiza dreptul fără obligaţiune şi obligaţiunea fără drept;

3. Realizarea normei juridice în cazurile necesare se asigură

prin măsurile coercitive ale statului;

4. Normele juridice se prezintă ca reglementatori de stat ai

relaţiilor sociale tipice (de exemplu, a relaţiilor de

subordonare a organelor de stat, a relaţiilor legate de

cumpărare - vânzare) în care se manifestă rolul social al

normelor juridice.

A.V. Malico subliniază că norma de drept este o regulă de comportare cu

caracter general-obligatoriu, formal - determinat, instituită, asigurată de către stat şi

orientată la reglementarea "relaţiilor sociale.''

Autorul rus V.D.Perevalov stă cam pa aceleaşi poziţii în chestiunea

caracteristicilor normei juridice.

La rândul nostru, am indica următoarele caracteristici ale normei juridice:

1.Norma juridică e o regulă, o măsură a manifestării de


Administrator

Text box


- 75 -

voinţă şi a comportării omului;

2.Norma juridică nu este pur şi simplu o regula de

comportare a omului, ci o regulă cu caracter general

obligatoriu, adică, în primul rând, reprezintă o regulă de

purtare cu caracter general (pentru toţi), iar în al doilea

rând, este obligatorie pentru executare, respectare de

orice persoană, indiferent de voinţa şi dorinţa acestuia.

Aceasta nu înseamnă că orice normă juridică trebuie să fie

executată, respectată absolut de orişicare, de fiecare.

Caracterul general obligatoriu al normei de drept

înseamnă executarea, respectarea obligatorie a

prescripţiilor ei de oricare persoană care nimereşte in

condiţiile prevăzute (stipulate) în această normă.

Caracterul general al normei de drept rezidă şi în faptul că ea reglementează un

anumit tip de relaţii sociale, după cum, s−a menţionat, este adresată unui cerc

nedeterminat de persoane şi organizaţii, este calculată pentru un număr infinit de

întâmplări tipice şi acţionează în continuu;

3. Normele juridice ni se prezintă ca reguli de comportament cu caracter formal

- determinat. Ce înseamnă aceasta ?

Caracterul formal al normei juridice presupune perfectarea şi consfinţirea

(fixarea) exterioară a conţinutului ei în lege sau în alte acte normative juridice.

Caracterul determinat al normei juridice rezidă in faptul ca în conţinutul normei

juridice se fixează mai mult sau mai puţin precis, ce fel de drepturi şi obligaţiuni

juridice pot sau nu pot apărea în baza normei de drept, sunt date formulări

determinate.

4. Normele juridice se instituie (se stabilesc, se creează; sau

se sancţionează (aprobă) de organele competente ale

statului (uneori, mai ales în trecut, se adoptau şi de unele

organizaţii obşteşti împuternicite de stat);

5. Normele juridice se traduc în viaţă, de regulă, benevol,


Administrator

Text box


- 76 -

însă în unele cazuri, spre deosebire de alte norme sociale,

se ocrotesc de stat. Doar dreptul prevede şi posibilitatea

aplicării măsurilor constrângerii de stat, adică în drept sunt

consfinţite sancţiuni juridice care, la nevoie, se aplică de

organele competente (procuratură, judecătorie, organele

de interne etc.), evident, numai în cazurile nerespectării

normelor juridice.

6. Norma juridică se instituie (se stabileşte, se creează) în

rezultatul activităţii conştient-volitive a oamenilor, întrucât

ea se elaborează, se emite şi se asigură în acţiune de către

stat, voinţa căruia se manifestă (se exprimă) în ea.

7. Norma juridică nu reglementează toate relaţiile sociale,

ceea ce ar fi uneori inutil şi chiar dăunător. Ea

reglementează numai cele mai importante relaţii sociale

din punctul de vedere al cetăţenilor, grupurilor de cetăţeni,

colectivelor, categoriilor sociale, societăţii şi statului.

Pornind de la caracteristicile analizate, am putea defini norma juridică ca

regulă de comportare cu caracter general-obligatoriu, formal-determinat,

instituită sau sancţionată şi ocrotită de stat care reglementează cele mai

importante relaţii sociale.

Aşadar, din cele expuse, putem conchide că norma juridică înmănunchează o

seamă de caracteristici specifice prin care se individualizează, se delimitează în

raport cu alte categorii de norme sociale.

Norma juridică în ultima instanţă este determinată (condiţionată) de baza

economică a societăţii respective.


Administrator

Text box


- 77 -

III. Structura normei juridice

În primul rând, e necesar să stabilim ce înţelegem prin structura normei de

drept. Prin structura normei juridice trebuie de înţeles construcţia ei lăuntrică, adică

din care elemente, (părţi) ea este compusă.

Legiuitorul va descrie în norma juridică o anumită conduită (un complex de

drepturi şi obligaţii), conduită cerută subiectului în circumstanţele date (un

ansamblu de împrejurări) şi în legătură cu care este fixată şi o anumită formă de

reacţie (sancţiune).

Luând cunoştinţa de normă, subiectul dreptului va acţiona în conformitate cu

conduita prevăzută de normă, va refuza un scop interzis de o prescripţie normativă,

abţinându-se de la o acţiune sau, dimpotrivă, îşi va asuma riscul sancţiunii,

neglijind prescripţia sau încălcând-o. Toate acestea - condiţiile, conduita, sancţiunea

- alcătuiesc elementele noimei juridice; denumite şi structura normei juridice.

Structura normei juridice apare ca o lege a legăturii dintre elementele ei.

Norma juridică constituind elementul primar al sistemului de drept, celula

principală din care se construieşte întregul edificiul al dreptului pentru a putea fi

concepută, înţeleasă de către toţi subiecţii de drept, trebuie să aibă o

anumită structură logică din care să rezulte cât mai exact răspunsul

la câteva întrebări:

a. cui îi este adresată şi în ce împrejurări(condiţii) acţionează?

b. Ce variantă de conduită prescrie statul subiectului de drept, adică ce trebuie

să facă sau ce nu trebuie să facă subiectul?

c. Care vor fi consecinţele nerespectării dispoziţiei normei juridice?

Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit în elementele normei juridice, care în

ansamblul lor formează structura normei juridice. Astfel, structura normei juridice

schematic poate fi reprezentată în felul urmatei:

"dacă –atunci - în caz contrar..." sau "aflându-ne pe teritoriul statului (sau fiind

cetăţeni ai statului), trebuie sa respectăm legile acestui stat; în caz contrar statul va

aplica infractorului de norme de drept masuri de constrângere". Concretizarea acestor


Administrator

Text box


- 78 -

prevederi raportată la anumite norme da posibilitatea sa determinăm cine şi în ce

condiţii trebuie să respecte norma, ce anume trebuie să se facă pentru realizarea ei,

prin ce măsuri de constrângere din partea statului această normă este ocrotită în faţa

încălcărilor."

Pentru ca o normă de drept să fie clară, ea trebuie să aibă o anumită structură logică,

din care să se deducă exact sau cât mai exact la ce împrejurări se referă sau la ce fel

de persoane (calitatea subiectelor), ce atitudine, comportament se cere în aceste

condiţii şi care sunt consecinţele nerspectării normei.

Structura normei juridice are 2 aspecte:

- Structura internă

- Structura externă

Primul aspect are în vedere structura logico-juridică a normei, iar cei de-al doilea

- construcţia ei externa, care este legată de modul de exprimare în cadrul unui act

normativ, juridic, adică structura tehnico - legislativă.

La concret vorbind, orice normă juridică, prescriind în mod necesar o

anumită conduită, trebuie în acelaşi timp să arate condiţiile, împrejurările

sau cazurile la care se aplică această conduită, cum trebuie să fie conduita,

precum şi consecinţele nerespectării acestei conduite, adică sancţiunea.

Ipoteza răspunde la întrebarea în ce împrejurări sau la care categorii de

persoane se aplică norma data.

Dispoziţia dă răspuns la întrebarea ce trebuie să facă sau ce nu trebuie să

facă sau ce este abilitat să facă cel ce se află în situaţia descrisă de normă.

Sancţiunea ar răspunde la întrebarea care sunt consecinţele nerespectării

dispoziţiei.

Autorii manualului "Introducere în teoria generala a dreptului", Ioan Cetrechi şi

Ion Craiovan, savanţi − jurişti din România, susţin ca:


Administrator

Text box


- 79 -

"Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileşte condiţiile, împrejurările

sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită conduită, precum şi categoria

subiecţilor la care se referă prevederile dispoziţiei"."

De exemplu, în art. 337 Cod penal al Republicii Moldova se spune:

(1)"Trădarea de Patrie, adică fapta săvârşită intenţionat de un cetăţean al

Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a

securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a Republicii Moldova, prin

trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgarea secretului de stat unui stat străin,

unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor unui

stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova - se

pedepseşte cu închisoare de la 16 la 25 de ani sau cu detenţiune pe viaţă"

Partea subliniată a textului normei de mai sus reprezintă formularea ipotezei.

Oricărei norme i se poate stabili ipoteza, chiar dacă aceasta nu este direct

formulată (pe cale logică). Drept exemplu putem folosi art. 186 din acelaşi Cod

penal:

(1)"Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane - se

pedepseşte cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale sau cu

închisoare de până la 3 ani".

Ipoteza aici lipseşte, dar se poate deduce pe cale logică, utilizând cunoştinţele cu

referire la componenţa de infracţiune. Norma privind răspunderea penală pentru furt ar

avea următorul conţinut:

"Dacă un cetăţean al Republicii Moldova, un cetăţean străin sau un apatrid,

responsabili, care în momentul săvârşirii infracţiunii aveau vârsta de paisprezece

ani, îşi dădeau seama de ilegalitatea şi caracterul prejudiciabil al acţiunii şi de

urmările ei şi le-au dorit, sustrăgând pe ascuns bunuri din avutul proprietarului,

atunci acţiunile lor se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de până la

trei ani sau cu amendă în mărime de până la 300 unităţi convenţionale."

Ipotezele pot fi de diferite genuri, în funcţie de gradul de precizie al formulării.

Ipotezele, care stabilesc exact condiţiile de aplicare a dispoziţiei, se numesc

ipoteze strict determinate. De exemplu, în cazul stabilirii pensiei unei persoane,


Administrator

Text box


- 80 -

pentru a fi încadrată întruna din categoriile de pensionare, pentru a i se stabili

cuantumul acesteia.

Ipoteza este relativ - determinată atunci când împrejurările de aplicare a

dispoziţiei prin natura lor, nu pot fi formulate în toate detaliile. Ipoteza poate să fie

simplă sau complexă. Ipoteza este simpla atunci când se are în vedere o singură

împrejurare în care se aplica dispoziţia şi complexă atunci când se au în vedere o

multitudine de împrejurări în care toate sau fiecare în parte pot să determine

aplicarea dispoziţiei.

Dispoziţia este acel element al normei juridice care prevede conduita ce trebuie

urmată în prezenţa ipotezei date, mai precis, care sunt drepturile şi obligaţiunile

corespunzătoare ale subiecţilor vizate de norma juridică respectivă. Singurul element

care nu poate lipsi dintr−o norma juridică este dispoziţia. În multe norme, dispoziţia

u este exprimată explicit şi atunci o deducem printr−o interpretare logică. Dispoziţia

este însăşi regula de comportare, este comandamentul statului, modelul conduitei

care trebuie respectat, urmat.

Dispoziţia poate să prevadă fie săvârşirea unei acţiuni (de exemplu

obligaţiunea de a acorda ajutor celui accidentat), fie abţinerea de la săvârşirea

unor fapte (ca exemplu pot servi interdicţiile penale, administrative etc.). La fel,

dispoziţia poate sa impună o anumită conduita (a face), sa interzică o

anumită comportare (a nu face), să lase la aprecierea proprie a

persoanelor alegerea unui anumit comportament.

În funcţie de modul cum este formulată, dispoziţia poate fi determinată

(art.24 Cod penal), stabilind categoric şi fără nici o posibilitate de abatere

drepturile şi obligaţiunile subecţilor vizaţi relativ determinată, atunci când se

prevăd variante sau limite ale conduitei, urmând ca subiecţii să aleagă una dintre

ele sau în cazul acestor limite-conduita dorită.( art.951 Cod civil RM Dreptul

antreprenorului de a rezilia contractul).

Dispoziţia este elementul principal al normei juridice, deoarece ea prevede

conduita ce trebuie urmată, iar absenţa ei ar lipsi de conţinut şi sens norma juridică.


Administrator

Text box


- 81 -

(4) Retragere a gradului militar, a unui titlu special, a gradului

de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se aplică numai în calitate de

pedeapsă complementară.

Iar acum să urmărim c alegoriile pedepselor aplicate persoanelor

juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător (ad.63 Cod penal

RM.)

"(1) Persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător

li se pot aplica următoarele pedepse:

a. Amenda;

b. Privarea de dreptul do a exercita o anumită activitate;

c. Lichidarea.

(2)Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principala.

(3)Privarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de

întreprinzător de dreptul de a exercita o anumită activitate şi

lichidarea acesteia se aplică atât ca pedepse principale, cît şi ca

pedepse complementare".

După scopul lor, sancţiunile se clasifică în :sancţiuni de anulare a actelor

ilicite, sancţiuni reparatorii, sancţiuni expiatorii.

Astfel, unele sancţiuni urmăresc anularea actului ilicit şi restabilirea situaţiei

legale iniţiale sau repararea prejudiciului produs. Alte sancţiuni prevăd

aplicarea unor măsuri de constrângere în vederea ispăşirii vinovăţiei pentru

fapta antisocială săvârşită şi prevenirii unor noi încălcări.

După gradul de determinare, sancţiunile pot fi: absolut determinate (în

dreptul penal nu există, există în dreptul administrativ); relativ-determinate;

alternative; cumulative; (art.191,192 din Codul penal RM).

Sancţiunile absolut determinate sunt acelea în care sancţiunea este stabilită

precis şi nu se poate face nici o altă interpretare sau deviere de la ea .

Sancţiunile relativ-determinate sunt acelea care se pot stabili într-un cadru mai

larg. Aici trebuie să precizăm faptul că sancţiunile unor norme juridice, în special,

cele cuprinse în Constituţie şi alte legi cu valoare constituţională, sunt foarte greu


Administrator

Text box


- 82 -

de determinat, pentru nerespectarea lor nefiind posibilă intentarea unei acţiuni în

justiţie şi sancţionarea celui ce a violat cerinţa normei. Relativ determinate sunt,

de regulă, sancţiunile penale, unde cel care le aplică poate să aprecieze între

anumite limite cuantumul sancţiunii aplicate, (art.243 Cod penal RM "Spălarea

banilor").

Sancţiunile alternative sunt acele sancţiuni, unde acel care le aplică are de ales

între mai multe sancţiuni (de exemplu: închisoare sau amendă, conform

sancţiunii din art.333- luarea de mită - Cod penal RM).

Sancţiuni cumulative sunt acele sancţiuni, în cadrul cărora, organele

competente de aplicare a dreptului trebuie să aplice două sau mai multe sancţiuni

(închisoare şi confiscarea averi; etc., art.186 Cod penal RM "Furtul").

Sancţiunea este o parte integrantă foarte importantă a normei juridice, care asigură

de fapt respectarea normei juridice, restabilirea ordinii de drept. Cu toate că

sancţiunea ţine de domeniul general al constrângerii, ea nu trebuie identificată cu

constrângerea statală, deoarece sunt sancţiuni care nu necesită intervenţia forţei de

constrângere a statului şi care se execută benevol. Totodată, unele sancţiuni necesită

intervenţia autorităţilor publice judiciare şi administrative. Aplicare sancţiunilor

reprezintă un act al organelor de stat de mare răspundere într−un stat de drept, act,

care trebuie făcut numai de organele competente cu stricta respectare a prevederilor

legii, respectându−se drepturile, libertăţile cetăţenilor, cât şi dreptul lor la apărare.

IV. Structura tehnico - legislativă a normei juridice

Structura tehnico - legislativă a normei rezidă în forma externa de exprimare a

conţinutului şi structurii logice ale normei prin textul legii.

Norma de drept este, de regulă, o parte a unui act normativ juridic, el însuşi fiind

structurat în părţi, titluri, capitole, secţiuni, articole, alineate. Ca element

structural de bază al actului normativ juridic, articolul conţine o dispoziţie

autonoma (de sine stătătoare). Sunt situaţii în care un articol conţine mai multe

norme, după cum o normă se exprimă în mai multe articole.


Administrator

Text box


- 83 -

Specificul normelor constituţionale, cât şi ale celor de organizare etc.

evidenţiază că nu toate normele juridice sunt redactate după schema: ipoteză -

dispoziţie - sancţiune. Orice normă, însă dincolo de modul în care este formulată,

trebuie să precizeze o conduită de urmat, o dispoziţie sub forma unor drepturi şi

obligaţiuni juridice. Cu toate acestea, tehnica legislativă nu cere formularea lămurită

atât a dreptului, cât şi a obligaţiei. În genere, legiuitorul formulează clar acea latură

pe care doreşte s-o evidenţieze.

În ce priveşte structura normei penale speciale, norma prin excelenţă

sancţionatorie, este important că fapta incriminată, care lezează grav valoarea

protejată de lege, să fie descrisă în toate elementele ei componente. În acest caz

dispoziţia este evidentă, iar interdicţia săvârşirii faptei (ori, după situaţie, obligaţia

producerii ei) este implicată, nerespectarea interdicţiei determină aplicarea

sancţiunii."

În legătură cu formularea sancţiunii normei juridice, trebuie de subliniat că

sancţiunea nu este o alternativă a conduitei stabilită în norma de drept, pe care

oamenii să o aleagă atunci când nu sunt de acord cu dispoziţia. Ordinea publică se

asigură numai dacă, în aplicarea normei de drept, se respectă dispoziţia.

În ultimă analiză, sancţiunea indică şi ea o anumită comportare, dar o

comportare impusă, întrucât nu s-a respectat dispoziţia şi care tocmai urmăreşte să

asigure respectarea ei. Sancţiunea este individualizată, adaptându - se la specificul

normei pe care o apără.

Analiza structurii tehnico - legislativă a normelor de drept demonstrează că nu

putem concepe în mod simplist că fiecare normă ar dispune de o sancţiune proprie.

Interdependenţa normelor juridice permite acelor norme fără o sancţiune proprie să

fie asigurate, în realizarea lor, prin înfăptuirea cerinţelor altor norme ce cuprind

sancţiuni determinate.

Am sublinia în mod deosebit că anumite tipuri de sancţiuni,

precum acelea de anulare, de reparare şi dezdăunare ori cele

disciplinare sunt integrate în actele normative juridice care

reglementează diferite domenii ale relaţiilor sociale (Codul civil,


Administrator

Text box


- 84 -

Codul familiei ş.a.) în schimb, sancţiunile penale se integrează, în

principiu, într-un act normativ juridic distinct. Normele acestui act

alcătuiesc un mare grup specific de norme sancţionatorii: normele

penale, în măsură să stabilească cazurile de încălcare a normelor

juridice, cazuri cu periculozitate sporită (infracţiunile) precum si

sancţiunile corespunzătoare.

Normele penale asigură respectarea normelor juridice din celelalte ramuri ale

dreptului (atunci când ele nu au prevăzută o altă sancţiune sau au prevăzute

sancţiuni pentru acte mai puţin grave, cum ar fi sancţiunile disciplinare) în situaţia

în care s−au săvârşit fapte cu o periculozitate sporită, calificate ca infracţiuni. Dar

normele penale nu sunt numai sancţiuni ale încălcării dispoziţiilor din alte norme.

Având autonomie şi alcătuind instituţii distincte, normele penale se integrează

într−o ramură distinctă de drept

Este important de a sublinia că aplicarea sancţiunilor juridice se face printr−un

act al unui organ de stat, abilitat în acest scop. Şi aceasta nu reclama în toate

situaţiile intervenţia forţei coercitive a stalului: este cazul sancţiunilor de anulare, de

reparare şi dezdăunare, a celor disciplinare, precum şi a unora

contravenţionale. Doar când ele nu se execută de bună voie, are loc executarea

forţată, prin forţa de constrângere a statului. Sancţiunile penale şi unele

contravenţionale, poartă, însă, în principiu, un caracter coercitiv.

În lipsa justei înţelegeri a raportului dintre structura logica (elementele normei)

şi structura tehnico-legislativă (modul de formulare legislativă a regulii de drept),

nu s-ar evita interpretarea şi aplicarea neuniformă, diferită a dreptului, fapt ce ar

veni in contrazicere cu voinţa unică a legiuitorului.

În continuare trebuie să vorbim despre corelaţia dintre norma juridică şi articolul

din actul normativ juridic. E ştiut cu certitudine că elementul structural de bază al

actului normativ juridic este articolul. Acesta conţine, de regulă, o dispoziţie

autonomă. El poate fi alcătuit din unul sau mai multe alineate, atunci când

dispoziţia pe care o conţine este exprimată prin mai multe propoziţii sau cuprinde

mai multe probleme.


Administrator

Text box


- 85 -

Norma juridică şi articolul din actul normativ juridic, de regulă, coincid. Dar o

astfel de coincidenţă nu are lor întotdeauna. În multe articole se fixează nu o normă,

dar câteva. De exemplu, articolul 765 din Codul civil RM conţine şase norme

juridice.

Articolul 64 ("Amenda") din Codul penal al Republici Moldova conţine 7 norme

juridice, articolul 170 din acelaşi cod - o normă juridică etc.

Uneori însă, în articolul actului normativ nu sunt expuse toate elementele

normelor juridice.

Se deosebesc următoarele moduri de expunere a elementelor normelor

juridice în articolele actului normativ juridic:

1. Simplu (direct) - totul se fixează într-un articol;

2. De trimitere (de referire);

3.De blanchetă (blanchetar).

Modul simplu (direct) constă în expunerea elementelor normelor juridice

direct în articolul actului normativ juridic ce fixează această normă. Acesta e

modul exprimării majorităţii normelor de drept.

Modul de trimitere(de referire) - la expunerea prin trimitere a elementele

normelor juridice ele nu se dezvăluie complet într-un articol, ci se face trimitere la

alte articole. Datele din aceste articole completează formularea articolului care face

trimitere. În Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 24.03.1961, spre

exemplu, art,89 - omorul intenţionat fără circumstanţe agravante, în ipoteză

circumstanţele agravante nu se enumerau, ci se făcea trimitere la art.88 din Codul

penal în care ele erau enumerate.

În Codul penal nou (2002) al Republicii Moldova articolele 265 ("Punerea în

exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite") şi art. 266

("Părăsirea locului accidentului rutier") fac trimitere la articolul 264 referitor la

urmările indicate în ultimul. De trimitere sunt normele din articolele

767,769,804Codului civil RM care fac referinţă respectiv la art.764,617,772.


Administrator

Text box


- 86 -

Modul blanchetar în cazul în care în articolul dat nu sunt descrise toate

elementele normei juridice, atunci pentru dezvăluirea acestora se fac trimiteri la

alte norme juridice din alte acte normative juridice.

De blanchetă sunt, bunăoară, dispoziţiile articolului 264 Cod penal al Republicii

Moldova ce stabileşte pedeapsa penală pentru:

"(1) încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudenţa o vătămare medie a integrităţii corporale

sau a sănătăţii ori daune materiale în proporţii mari..." şi ale articolelor mari ..."

art.233 ("Vânatul ilegal"), art. 234 ("îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vânatul sau

cu alte exploatări ale apelor").

Expunerea de trimitere şi cea blanchetară ne permite să evităm repetări inutile. Cu

toate acestea, în folosirea practică e mai mai convenabilă expunerea directa,

simpla. Teoria dreptului mai deosebeşte expunerea cauzală şi abstractă a ipotezei şi

dispoziţiei. Expunerea cauzală a ipotezei, dispoziţiei este expunerea pe calea

enumerării simple a împrejurărilor reale, reglementate de normă sau a acţiunilor

prescrise de ea. Aici ca exemplu în trecutul nu prea îndepărtat servea art. 196 din

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, în care se da enumerarea

rechizitelor ce trebuia să se conţină în decizia instanţei de judecată: timpul şi locul

pronunţării deciziei, denumirea judecătoriei, componenţa ei, .părţile, obiectul

litigiului. probele etc., (în total vreo 20 de rechizite).

În prezent proiectul Codului procesul-civil al Republici Moldova , art. 274

("Cuprinsul procesului-verbal") enumera 14 momente esenţiale ale dezbaterii

judiciare a pricinii.

La expunerea cauzală pot servi ca exemplu şi articolele 241; 240 din acelaşi Cod.

Expunerea abstractă a ipotezei şi a dispoziţiei este expunerea pe calea generalizării

împrejurărilor reale sau a acţiunilor prescrise de norma cu folosirea semnelor de

gen, de generalizare. În dreptul civil se foloseşte pe larg art.55. termenul generalizator

"persoana juridică ” şi „organizaţia” art. 1596-1598 Cod civil al RM.


Administrator

Text box


- 87 -

Toate organizaţiile, toate persoanele juridice în normele juridice nu se

enumeră, dar se includ automat în aceşti termeni. Aceasta expunere ne permite să

formulăm scurt şi precis norma juridică.

Expunerea cauzală sporeşte volumul legislaţiei şi lasă loc pentru lacune,

deoarece nu se pot prevedea toate împrejurările concrete din viaţa şi enumera în

normele juridice corespunzătoare.

TEMA 9. SISTEMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢII

I. Noţiunea sistemului juridic al societăţii

II. Discuţii terminologice: „sistemul juridic”, „sistemul dreptului”, „sistemul

juridic”, etc.

I. Noţiunea sistemului juridic al societăţii

Harta juridică a lumii contemporane dezvăluie o diversitate a sistemelor

juridice şi în acelaşi timp mărturiseşte despre tendinţa statelor spre apropiere, unitate în

legislaţie, în activitatea de aplicare a dreptului în domeniul reglementării relaţiilor de

piaţă, ocrotirii mediului ambiant, cât şi în reglementarea altor sfere ale vieţii sociale şi

de stat.

Contribuie mult la lărgirea interacţiunii sistemelor juridice contemporane

activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite (care numără în componenţa sa peste 200

de state membre» şi alte organisme internaţionale (Uniunea Europeană. O. S. CE..

CE.).


Administrator

Text box


- 88 -

Deopotrivă cu noţiunea de sistem juridic al societăţii, în literatura juridică se

utilizează şi termeni apropiaţi după sens şi volum, dar care au o importanţă autonomă,

precum suprastructura juridică, mecanismul reglementării juridice, sistemul de drept

(sistemul dreptului), dreptul.

Noţiunea suprastructura juridică dezvăluie amplasarea tuturor fenomenelor

juridice în sistemul social referitor la baza economică.

Categoria mecanismul reglementării juridice atrage atenţia asupra laturii

funcţionale, asupra procesului reglementării juridice a relaţiilor sociale.

Sintagma sistemul dreptului caracterizează construcţia lăuntrică a bazei

normative a sistemului juridic, adică a dreptului ca atare, pe când sistemul juridic

întruneşte toate fenomenele juridice la scară de stat şi societate.

II. Discuţii terminologice: „sistemul juridic”, „sistemul dreptului”, sistemul

juridic etc.

În jurisprudenţa ştiinţifică a fost argumentată şi s-a afirmat noţiunea de sistem juridic.

Această noţiune înmănunchează un cerc larg de fenomene juridice incluzând aspectele

normative, organizaţionale, social-culturale, laturi ale fenomenelor juridice.

Menţionăm că diferiţi autori expun diverse viziuni privind elementele sistemului

juridic, dar în principal ele coincid. În operele unor autori structura sistemului

juridic se caracterizează prin trei grupuri ale fenomenelor juridice:

1. Normele juridice, principiile şi instituţiile (latura

normativă);

2. Totalitatea instituţiilor juridice (latura organizaţională);

3. Totalitatea concepţiilor, reprezentărilor ideilor juridice

caracteristice societăţii date, cultura juridică.

Unii autori-jurişti interpretează sistemul juridic ca pe un drept în sens larg,

incluzând în calitate de elemente de bază ale acestei structuri complexe conştiinţa

juridică, normele de drept, raporturile juridice, instituţiile juridice, cultura juridică.


Administrator

Text box


- 89 -

A.V. Maliko defineşte sistemul juridic al societăţii în felul următor: „Sistemul juridic

al societăţii este totalitatea concret - istorică a dreptului, a practicii juridice şi a

ideologiei juridice dominante a unui stat aparte".

După părerea lui A.V. Maliko, în structura sistemului juridic intră următoarele

elemente principale:

1. Dreptul (legislaţia);

2. Practica juridică;

3. Ideologia juridică dominantă.

Cu un an mai înainte (1996) membrul-corespondent al AŞ a Federaţiei Ruse,

profesorul universitar S. S. Alexeev, susţinea că sistemul juridic este dreptul examinat

în unitate cu alte elemente active ale realităţii juridice cu ideologia juridică şi practica

judiciară (juridică).

După cum se vede, savantul jurist rus introduce în circuitul ştiinţific cea mai

largă noţiune juridică - realitatea juridică, care cuprinde toate fenomenele juridice fără

nici o excepţie. Aici se enumera dreptul ca un sistem de reguli de comportare general

obligatorii, formal determinate, instituite sau sancţionate şi ocrotite de stat, exprimate în

legi, în alte izvoare recunoscute de stat; ideologia juridică (ansamblul de concepţii,

reprezentări, idei juridice) latura cea mai activă a conştiinţei juridice; practica judiciară

(juridică).

Unii savanţi-jurişti tratează detaliat noţiunea de practică juridică. Practica juridică

este activitatea subiectelor competente referitoare la adoptarea (interpretarea,

aplicarea etc.) prescripţiilor juridice, luată în unitate cu experienţa social-juridică

acumulată. Practica juridică este activitatea juridică; este experienţa social-juridică:

este activitatea juridică împreună cu experienţa social-juridică.

Acest punct de vedere este împărtăşit de majoritatea

savanţilor jurişti.

Funcţiile practicii juridice sunt:

• de semnalizare-informare;

• de concretizare.

Funcţiile practicii juridice sunt:


Administrator

Text box


- 90 -

• de semnalizare-informare;

• de concretizare.

Varietăţile practicii juridice:

1. În funcţie de caracterul, modul transformării

relaţiilor sociale:

• de elaborare a dreptului;

• de aplicare a dreptului;

• de interpretare a dreptului;

2. In funcţie de subiecte:

• legislativă;

• executivă;

• judiciară;

• de anchetare;

• notarială etc.;

3. In funcţie de rolul funcţional:

• reglatoare;

• de ocrotire.

După cum se vede, noţiunile de practică juridică şi practică judiciară, deşi sunt

foarte apropiate, nu coincid pe deplin. Noţiunea de practică juridică după volum e

mai largă decât noţiunea de practică judiciară incluzând-o în componenţa sa.

Nediminuând valoarea ştiinţifică a celorlalte definiţii ale sistemului juridic al

societăţii, acceptăm definiţia dată de profesorul S. S. Alexeev, deoarece ea este mai

laconică, mai cuprinzătoare şi caracterizează în calitate de fenomene juridice

întreaga lor gamă.

Noţiunea de sistem juridic are o importanţă esenţiala pentru caracterizarea

dreptului dintr-o ţara concreta, folosindu-se sintagma „sistemul juridic

naţional, spre exemplu, al SUA, al Israelului, al Republicii Moldova, al Poloniei,

al României etc.


Administrator

Text box


- 91 -

Noţiunile de drept şi sistem juridic corelează ca parte şi întreg. Dreptul este

nucleul şi baza normativă a sistemului juridic al anumitei ţări. De aceea adeseori

dreptul este identificat cu sistemul juridic, iar sistemul juridic se identifică cu sistemul

dreptului, ceea ce este inadmisibil.

Exceptând asemănarea acestor expresii, este necesar a distinge clar două noţiuni:

sistemul dreptului (de drept) şi sistemul juridic. Sistemul dreptului se referă direct la

drept, la structura lui lăuntrică.

Sistemul dreptului, precum pe bună dreptate susţine S.S.Alexeev, este

structura dreptului, subîmpărţirea lui în ramuri şi instituţii. Aici am putea sublinia că

sistemul dreptului este structura lui lăuntrică, subdivizarea lui în ramuri, instituţii şi norme

juridice, doar normele juridice sunt veriga lui primară şi principală.

Sistemul juridic, precum am menţionat deja, reprezintă fenomenele juridice de bază

ale ţării date luate în unitatea lor: dreptul, ideologia juridică şi practica juridică, (în

literatura de specialitate se mai vorbeşte şi despre sistemul legislaţiei ca totalitate

a legilor luate în unitatea şi interacţiunea lor).

Deci, noţiunea de sistem juridic este o noţiune cu mult largă decât noţiunea de

sistem al dreptului (sistemul de drept).

TEMA 10. INTERPRETAREA DREPTULUI

III. Noţiunea interpretării dreptului

IV. Necesitatea interpretării dreptului.

III. Felurile interpretării dreptului


Administrator

Text box


- 92 -

I. Noţiunea interpretării dreptului

Interpretarea legii este una dintre verigile centrale atât în procesul de aplicare

a dreptului cât şi în procesul analizei normelor juridice, calificării juridice şi

adoptării deciziei. Din acest punct de vedere, fiecare act de aplicare a dreptului

este şi rezultatul interpretării legii.

Interpretare înseamnă clarificarea sensului, conţinutului legii sau al altui act

al puterii de stat.

Interpretare juridică înseamnă dezvăluirea conţinutului legii sau ai

normelor juridice.

Interpretarea dreptului este o activitate intelectual - volitivă privind stabilirea

conţinutului adevărat al actelor juridice în scopul realizării şi perfecţionării lor.

G. Vrabie şi S. Popescu determină cam în mod similar acest fenomen,

subliniind că interpretarea normelor juridice constituie o operaţiune logico-

raţională prin care se urmăreşte cunoaşterea deplină şi exactă a conţinutului real al

normelor juridice. în vederea aplicării lor unitare pe tot cuprinsul ţarii şi în mod

echitabil faţă de toţi cetăţenii ei. V.S.Nerseseant susţine că interpretarea

normelor juridice înseamnă explicarea pentru sine şi explicarea pentru alţii a

conţinutului lor adevărat, care este supus realizării în condiţiile concrete

acţiunii acestora.

În temeiul celor expuse, am menţiona că interpretarea normelor juridice este

clarificarea sensului lor, sau clarificarea conţinutului voinţei adevărate a

legislatorului.

Interpretarea conţine două elemente:

1. Explicarea pentru sine

2 . Explicarea pentru alţii

Explicarea pentru sine presupune dezvăluirea conţinutului normelor

juridice „pentru s ine” . Explicarea pentru a lţ ii presupune dezvăluirea

conţinutului normelor juridice pentru alţii. Explicarea pentru alţii se poate


Administrator

Text box


- 93 -

conţine în acte speciale (ele se numesc interpretative), dar ea poate fi inclusă şi

în actele de aplicare a dreptului. în astfel de acte ca decizia judecaţii pe un

dosar concret. Şi explicarea pentru sine a cerinţelor normelor juridice, ca un

proces intelectual lăuntric, şi explicarea pentru alţii, că exprimarea în exterior a

concluziilor sale privind conţinutul dreptului cu scopul de a demonstra, cum

trebuie înţeles actul juridic, foarte des sunt unite intr-o noţiune „interpretarea

dreptului".

Explicarea pentru sine constituie procesul înţelegerii, cunoaşterii,

conştientizării conţinutului „pentru sine". Explicarea pentru alţii este

lămurirea, aducerea conţinutului însuşit la cunoştinţa altora. In literatura juridică

au fost expuse diverse puncte de vedere cu privire la elementele indicate. Unii

savanţi examinau interpretarea numai ca explicare pentru sine, alţii o reduceau

exclusiv la explicare pentru alţii.

Au fost întreprinse încercări de a selecta elementul principal,

determinant. O asemenea abordare a chestiunii este greşită şi din punct de vedere

ştiinţific şi practic. Explicarea pentru s ine şi explicarea pentru a lţ ii sunt 2 laturi

dialectic legate al unui proces unic.

Explicarea pentru sine anticipează, însoţeşte şi finalizează p r o ce d ur a d e

e xplicare pentru alţii, deoarece înainte de a explica altora conţinutul normei,

interpretatorul trebuie să-si clarifice, să înţeleagă conţinutul el însuşi. Şi anume,

explicarea pentru alţii nu reprezintă bilanţul şi nici scopul interpretării. Ea se

realizează pentru aceea, ca conţinutul actului normativ juridic să fie înţeles, lămurit,

clar pentru alte persoane - subiectele realizării dreptului. Totodată, se cere a reţine, ca

interpretarea dreptului se înfăptuieşte nu pentru a cunoaşte obişnuinţa, pentru studierea

normelor jur id ice , ia r în scopul realizării lor. Circumstanţa nominalizată şi îi

atribuie particularităţi specifice procesului examinat, adică procesului de

interpretare.

La o analiză mai profundă putem caracteriza interpretarea dreptului ca o activitate

specifică, ca un fenomen social deosebit, ca un factor specific al culturii juridice,


Administrator

Text box


- 94 -

moment al existenţei şi dezvoltării dreptului, o condiţie necesară a reglementarii

juridice.

Hermeneutica este ştiinţa şi arta interpretării termenilor şi noţiunilor juridice,

este un fel de apogeu al măiestriei juridice, punctul culminant al activităţii juridice.

Anticipând chestiunea necesităţii interpretării, am sublinia că interpretarea

juridică e necesară în legătură cu aceea că legile, alte acte normative juridice

conţin teze legislative generale, deseori destul de abstracte, pe lângă aceasta

expuse nu numai în sistemul de semne, în aspect de limbă - logic, dar şi în "limbă

juridică".

Şi toate acestea cer o activitate a gândirii destul de intensă cu folosirea

cunoştinţelor juridice şi a altor cunoştinţe speciale, când se obţine, vorbind

convenţional, „traducerea inversă" a textelor juridice în sistemul de cuvinte şi

noţiuni, care permit a aplica corect şi precis legea. Cu atât mai mult că în anumite

legi, în alte acte normative juridice se întâlnesc imprecizii şi greşeli, momente

neclare.

Interpretarea este un proces de cunoaştere. Interpretarea juridică este o varietate

a cunoaşterii, adică un proces complicat al activităţii de gândire, în rezultatul

căreia are loc trecerea de la neştiinţă la cunoaştere, se reproduce tabloul real

veridic al lumii obiective.

Însă spre deosebire de alte genuri ale cunoaştem (teoretice, obişnuite), interpretarea

juridică reprezintă o cunoaştere specială, care se înfăptuieşte în scopurile realizării

practice a dreptului. La cunoaşterea specială în domeniul dreptului se referă, de

asemenea, activitatea judecătoriei, a altor organe de aplicare a dreptului privind

stabilirea circumstanţelor reale ale cauzei.

Interpretarea juridică căpătă o importanţă şi mai esenţială la aplicarea dreptului,

când ea devine un element al activităţii autoritare de stat, ce determină consecinţele

juridice obligatorii la soluţionarea cazului juridic. Aici şi însăşi interpretarea captă

o importanţă juridică obligatorie, în ea nu rareori e esenţial elementul explicării

pentru alţii şi ea direct influenţează asupra reglementarii juridice a relaţiilor

sociale.


Administrator

Text box


- 95 -

Rolul şi locul interpretării dreptului în viaţa societăţii sunt legate de regimul

politic şi de starea legalităţii. în regimul totalitar, în condiţiile fără de legii,

interpretarea des se foloseşte pentru aplicarea arbitrară a dreptului.

II. Necesitatea interpretării dreptului.

Esenţa interpretării ca activitate specifică constă în particularităţile dreptului ca

fenomen social. Aceste part icula r i t ă ţ i sunt de aşa natură că dictează

necesitatea interpretării. Acestea sunt caracterul normativ, caracterul general

obligatoriu, caracterul sistematic, caracterul formal - determinat şi constrângerea de

stat. Baza dreptului o constituie normele - reguli cu caracter general. Şi anume

caracterul normativ al dreptului e o particularitate deosebită, întrucât dreptul este o

măsură egală aplicată faţă de oamenii, de fapt. inegali. Întrucât legea e generală

(universală), iar întâmplarea situaţia la care ea se aplică este unică, subiectele care o

realizează sunt individuale, e necesară interpretarea normei generale, clarificarea

faptului dacă ea poate fi aplicată in cazul concret si faţă de subiecte concrete.

Subiectul realizării dreptului întotdeauna „probează" regula generală la fapte

concrete, persoane concrete, ţinând cont de particularităţile locului, timpului etc.

Interpretând norma, el prin aceasta determină, dacă ea este aplicabilă şi în ce măsură

la cazul concret, la persoana concretă. Şi aici subliniem că a duce generalul la un

caz izolat fără explicarea pentru sine e imposibilă. Se ştie că dreptul reprezintă un

fenomen social specific care are legităţ ile sale de dezvoltare, forme de

manifestare şi realizare, structură, construcţii, moduri şi tipuri de reglementare etc.

Particularităţile indicate, de asemenea, cer o activitate deosebită pentru clarificarea

sensului adevărat al normelor juridice. Este vorba nu numai de interpretare,

înţelegere a termenilor juridici speciali, dar şi despre evidenţa particularităţilor

reglementarii juridice.

Necesitatea interpretării în drept este chemată la viaţă şi de contradicţiile

posibile între forma şi conţinutul lui. Desigur, conţinutul dreptului îşi găseşte


Administrator

Text box


- 96 -

expresia în actele normative juridice, care nu întotdeauna exprimă corect voinţa

adevărată a legislatorului. Nivelul jos al tehnicii juridice, neajunsurile de ordin

tehnic, fără îndoială, conduc la lacune, contradicţii, la denaturarea conţ inutului

dreptului. în asemenea cazuri interpretarea constituie o condiţie obligatorie a

cunoaşterii conţinutului adevărat al prescripţiilor juridice.

În literatura juridică a fost expusă opinia că trebuie interpretate numai

normele neclare (confuze, vagi), iar cele clare. înţelese nu ar avea nevoie de

interpretare. O astfel de opinie e discutabilă. Doar pentru a determina dacă norma

data e înţeleasă, e clară, trebuie s-o clarificam, înţelegem, adică s-o interpretăm.

Interpretarea dreptului e necesara, de asemenea, în virtutea

contradicţiei între caracterul formal - determinat al normelor juridice şi

dinamismul vertiginos al relaţiilor sociale. În virtutea caracterului formal -

determinat prescripţiile juridice rămân invariabile stabile până la

modificarea lor

În acelaşi timp viata socială se schimbă permanent. De aceea nu rareori legea se

aplica în condiţii care s-au modificat esenţial în comparaţie cu momentul

emiterii ei.

Art.477 al Codului civil al Republicii Moldova în vigoare prevede răspunderea

pentru „dauna cauzată unui cetăţean prin acţiuni ilegale ale unor organizaţii de

stat şi obşteşti, precum şi ale unor persoane cu funcţii de răspundere în

exerciţiul funcţiunii pe tărâmul conducerii administrative, se repară potrivit cu

dispoziţiile generale (art.475 si art.476 din prezentul Cod, dacă legea nu prevede

altceva.

Se pune întrebarea - va fi compensată dauna, dacă ea e cauzată nu cetăţeanului

Republici Moldova, dar cetăţeanului străin sau persoanei fără cetăţenie? Probabil, aici

cuvântul „cetăţean" trebuie interpretat extensiv. În mod similar se interpretează

cuvântul „cetăţean" din articolul 475 al aceluiaşi Cod.


Administrator

Text box


- 97 -

III. Felurile interpretării dreptului

Interpretarea litera lă. În majoritatea cazurilor sensul normelor juridice

coincide în întregime cu textul articolului actului normativ juridic în care acestea

sunt formulate. În acest se spune că litera legii corespunde cu spiritul ei. Aplicarea

majorităţii normelor juridice are loc în conformitate cu textul lor, deoarece litera

şi spiritul lor coincid.

Dar există şi situaţii când această coincidenţă lipseşte.

De exemplu. alineatul 4 din art. 48 din Constituţia Republicii stipulează:

„Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor'". Cuvântul

„copiii e o noţiune foarte largă. Ea cuprinde şi pe copilul de 2 zile, şi pe

copilul de 16 - 17 ani, pe copilul major, copilul major, dar inapt de muncă. Pe

semne în cazul dat e vorba de copiii majori, apţi de muncă şi cu capacitate

de exerciţiu.

Nu întâmplător legislatorul în Codul familiei al Republicii Moldova (ari 80)

subliniază: „Copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină şi să-şi

îngrijească părinţii inapţi de muncă care necesită sprijin material. în căzui nostru

u l t e r io r (după adoptarea Constituţiei din 1994) însuşi legislatorul a apelat la

interpretarea restrictivă ( în 2000).

Interpretarea restrictivă. La interpretarea restrictivă textul normei juridice este

formulat mai larg decât sensul, conţinutul ei real. De exemplu, stipulările articolului

140 din Codul Penal privind răspunderea penală pentru încălcarea legislaţiei

muncii nu se referă la oricine şi orişicare, dar numai la persoanele cu funcţii de

răspundere.

În articolul 20 din Codul familiei se menţionează ca bunurile dobândite de câtre

soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie,

conform legislaţiei. însă sunt foarte multe cazuri, când soţii, nedesfăcând căsătoria,

trăiesc separat. Este oare averea lor proprietate devălmaşă? în acest caz. probabil,

este necesar a interpreta norma juridică restrictiv, adică nu orice bunuri, avere

dobândite în timpul căsătorii constituie proprietatea comună, devălmaşă.


Administrator

Text box


- 98 -

Conform Constituţiei Republicii Moldova (art.57) „Apărarea Patriei este un drept şi

o datorie sfântă a fiecărui cetăţean"15.

Din textul literalmente al legii poate fi înţeles că este vorba despre

obligaţiunile tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă, starea sănătăţii, activitate dar

într-adevăr după sensul legii se au în vedere numai cetăţenii care au atins vârsta de

18 ani şi nu mai mari de 50 de ani cu capacitate de exerciţiu, iar nu minorii şi cei fără

capacitate de exerciţiu. Deci, textul legii, într-adevăr, e mai larg în raport cu

conţinutul voinţei legislatorului şi de aceea este supus interpretării restrictive.

Interpretarea extensivă. La interpretarea extensivă textului normei juridice i se

atribuie un sens mai larg decât cel aparent

la prima vedere. ..

De exemplu, articolul 37 din Codul penal al Republicii Moldova enumera

circumstanţele care sunt recunoscute atenuante în cazul pronunţării de către instanţa

de judecata a măsurii de pedeapsă pentru infracţiunea comisă:

1. Preîntâmpinarea de către vinovat a urmărilor dăunătoare ale infracţiunii

săvârşite sau repararea voluntară a pagubei cauzate, sau înlăturarea daunei cauzate;

2. Săvârşirea infracţiunii în urma unui concurs de împrejurări grele de

ordin personal sau familial;

3. Săvârşirea infracţiunii fie sub influenţa unei ameninţări sau constrângeri, fie

datorită unei dependenţe materiale, de serviciu sau de altă natură;

4. Săvârşirea infracţiunii sub influenţa unei puternice frământări sufleteşti

provocate de acţiunile ilegale ale părţii vătămate;

5. Săvârşirea infracţiunii ca urmare a apărării împotriva unui atac social

periculos, chiar dacă au fost depăşite limitele legitimei apărări;

6. Săvârşirea infracţiunii de către un minor;

7. Săvârşirea infracţiunii de către o femeie gravidă;

8. Căinţa sinceră sau autodenunţarea;

9. Contribuirea activă la descoperirea infracţiunii.

După sensul legii această enumerare a circumstanţelor atenuante nu este

exhaustivă (completă) şi judecata poate lua în consideraţie şi alte circumstanţe, dacă


Administrator

Text box


- 99 -

le va recunoaşte atenuante. Prin urmare, art. 37 din Codul penal al Republicii Moldova

poate fi interpretat extensiv. Nu poate fi interpretat extensiv art. 38 din acelaşi Cod care

enumera circumstanţele agravante.

Sau să luam alt exemplu art. 74 din Codul familiei stipulează

obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii: "Părinţii sunt obligaţi

să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de munca care

necesită sprijin material".

Din sensul normei juridice citate mai sus rezulta ca şi înfiitorii echivalaţi

juridic cu părinţii de sânge au aceeaşi obligaţie fată de copiii înfiaţi anterior.

Deci, şi in acest caz avem de a face cu interpretarea extensivă.

În concluzie, am sublinia că interpretarea restrictivă cât şi cea extensivă ,

se înfăptuiesc strict în limitele normei interpretate şi nici una, nici cealaltă

nu „îngustează" şi nu „lărgeşte” conţinutul normei, ci numai scoate la iveală

sensul „ literei” normei juridice.


Administrator

Text box


- 100 -

BIBLIOGRAFIA

I. Literatura de bază:

1. Avornic Gheorghe. Teoria generală a dreptului. Ediţia a II-a. Cartier, 2004.

2. Teoria generală a dreptului(în întrebări şi răspunsuri)/Iurie Frunză, L.Cuşmir,

D.Cuşmir,....- Bălţi: Institutul Nistrean de Economie şi Drept, 2003(

Tipogr.Biznes- Elita).

3. Baltag Dumitru, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 2002

4. Starasciuc, R. Teoria generală a dreptului. Reprezentari schematice şi

comentarii /Starasciuc R.. - Chişinău : Academia "Ştefan cel Mare" a MAI,

2004.

5. Negru Boris, A.Negru. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău,

2006Popa, Nicolae. Teoria generală a dreptului / Nicolae Popa. - Bucureşti:

CH Beck, 2005.

6. Ceterchi, Ioan. Introducere în teoria generală a dreptului / Ioan Ceterchi ; Ion

Craiovan. - Bucureşti: All, 1998

7. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для

юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма

Инфра М, 1999.

8. Общая теория права и государства в схемах и определениях: (учебное

пособие) / Аурелий Гузун. – К.: МЭА, 2007.

http://www.ase.md/forum/files/else/TGD.doc

II. Literatura facultativă:

A. Documente oficiale

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994.

2. Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990.

3. Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991.

4. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990.

5. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.


Administrator

Text box


- 101 -

6. Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor

Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea

Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997.

7. Acte normative privind problemele economice şi bugetare (vol. 1-4),

Chişinău, Universitas.

8. Codul civil din 06.06.2002

9. Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002

10. Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993

11. Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985

12. Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000

13. Codul electoral din 21.11.1997

14. Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995

15. Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003

16. . Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003

17. Codul fiscal din 24.04.1997

18. Codul fiscal titlul V din 26.07.2001

19. Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000

20. Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003.

21. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000

22. Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983

23. Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998

24. Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003

25. Codul navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999

26. Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993

27. Codul funciar din 25.12.1991

28. Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993

29. Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996

30. Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din

15.04.2002


Administrator

Text box


- 102 -

31. Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii

Moldova din 01.03.2001

32. Legea Republicii Moldova nr. 780 – XV din 27.12.2001 privind actele

legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36 – 38 din

14.03.2002, art. 210)

33. Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de

publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale (Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr. 1 din 12.08.1994)

34. Legea Republicii Moldova nr. 317 – XV din 18.07.2003 privind actele

normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice

centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208 – 201(1301

– 1303) din 03.10.2003)

35. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulelor de

elaborare a proiectelor actelor normative prezentate Guvernului Republicii

Moldova nr. 699 din 21.09.1994

36. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulelor cu

privire la elaborarea actelor normative departamentale nr. 128 din 05.02.1998

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-27/189 din 26.03.1998)

37. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la modul de efectuare a

expertizei juridice şi înregistrării de stat a actelor normative departamentale nr.

1104 din 28.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-7/10 din

29.01.1998)

38. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea

Regulamentului Centrului Creaţie Legislativă nr. 642 din 23.05.2002

(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 69-70/734 din 30.05.2002)

39. Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990

40. Legea privind administraţia publică locală, nr. 123-XV din 18.03.2003

41. Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, nr.

192-XV din 27.12.2001

42. Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000


Administrator

Text box


- 103 -

43. Legea serviciului public, nr. 443-XIII din 04.05.1995

44. Legea privind statutul alesului local, nr. 768-XIV din 02.02.2000

45. Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 1349-XIII din 17.10.1997

46. Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova,

nr. 1234-XIV din 22.09.2000

47. Legea privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova, nr.

1111-XIII din 20.02.1997

48. Legea cu privire la finanţele publice locale, nr. 491-XIV din 09.07.1999

49. Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 02.04.1996

50. Legea despre statutul deputatului în Parlament, nr. 39-XIII din 07.04.1994

51. Legea cu privire la Curtea Constituţională, nr. 317-XIII din 13.12.1994

52. Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din

7.09.1991

53. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995

54. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995

55. Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-XIII din

17.05.1996

56. Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din

24.07.1996

57. Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din 19.07.1996

58. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din 26.03.1996

59. Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii.

60. Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie.

61. Hotărârile Curţii de Apel.

62. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000.

63. Jurisprudenţa Curţii Europene.

64. Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor.

Chişinău, 2000.

65. Statutul Academiei de Studii Economice din Moldova

66. Harta Academiei de Studii Economice din Moldova


Administrator

Text box


- 104 -

B. Literatura în limba română

1. Elena Arama. Istoria dreptului romanesc. Chisinau, 2003.

2. Arseni Alexandru. Drept constituţional şi instituţii politice. – Chişinău, Vol.

II.,1997.

3. Baltag D. Teoria generală a dreptului şi statului. – Cimişlia: Editura TipCim,

1996.

4. Boboş G. Teoria generală a dreptului. – Cluj-Napoca, Universitatea

Independentă “Dmitrie Cantemir”: Editura Dacia, 1994.

5. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. –

Bucureşti: Editura ALL, 1998.

6. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. –

Bucureşti: Editura ALL, 1993.

7. Constituţia R. M. Comentat articol cu articol / A. Arseni, I. Creangă, B. Negru

ş.a. – Chişinău: Civitas, 2000.

8. Djuvara M., Teoria generală a dreptului (Enciclopedia juridică). Drept raţional,

izvoare şi drept pozitiv. – Bucureşti: Ed. ALL BECK 1999.

9. Drăganu Tudor. Actele de drept administrativ. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică,

1959.

10. Drăganu Tudor. Introducere în teoria şi practica statului de drept. – Editura

Dacia, 1992.

11. Drepturile şi libertăţile omului în Republica Moldova, Raport naţional, 1999. –

Chişinău, 2000.

12. Dvorkin Ronald / Drepturile la modul serios. – Chişinău: Ed. ARC, 1998.

13. Elemente de drept / A. Nagoiţa D. Ştefănescu ş. a. – Bucureşti: Ed. Didactica

şi Pedagogică , 1993.

14. Frezer D. Folclorul în Vechiul Testament. – M., 1985.

15. Fundamentele dreptului: Teoria şi filozofia dreptului / Gheorghe C. Mihai,

Radu I. Motică. – Bucureşti: ALL, 1997, 270 p.

16. Georgescu Ştefan, Filosofia dreptului. – Bucureşti: Ed. ALL, 1998.

17. Hart H. L. A., Conceptul de drept. – Chişinău: Sigma, 1999.


Administrator

Text box


- 105 -

18. Hegel Georg WF, Principiile filosofiei dreptului sau elemente de drept natural

şi de ştiinţă a statului. – Bucureşti, 1996. – 335 p. – (colecţia Cogito).

19. Humă Ioan, Introducere în studiul dreptului. – Iaşi: Editura Fundaţiei

Chemarea, 1993.

20. Interpretarea juridică / Mihail Constantin Eremia. – Bucureşti: Ed. ALL.,1998.

21. Justiţia în Republica Moldova. – Chişinău: Prometeu, 1998.

22. Mazilu Dumitru, Teoria generală a statului şi dreptului. – Bucureşti: Editura

ALL BEK, 1999.

23. Muraru I. Drept constituţional şi instituţii politice, 1990.

24. Negru Boris, Drepturile şi libertăţile omului: realizări, perspective – Chişinău,

1998.

25. Negru Boris, Tehnica legislativă, note de curs. – Chişinău: FEP Tipografia

Centrală, 1997.

26. Popa N. Teoria generala a dreptului. – Bucureşti: Universitatea din Bucureşti,

facultatea de drept, 1994.

27. Popa V., Drept public. – Chişinău: Secţia Editare a Academiei de Administrare

Publică pe lângă Guvernul Republicii Moldova, 1998.

28. Popescu Adam, Teoria dreptului. – Bucureşti: 1999.

29. Popescu T., Drept civil. Partea generală, Vol. I, – Bucureşti: Editura OSCAR

PRINT, 1994.

30. Stroe Constantin, Compendiu de filosofia dreptului: o abordare sistematică a

problematicii. – Bucureşti: Ed. Lumina LEX, 1999.

31. Stroe Constantin. Reflecţii filosofice asupra dreptului. – Bucureşti: Lumina

LEX, 1998.

32. Şantai I. Introducere în studiul dreptului. – Sibiu, 1991.

33. Teoria generală a statului şi dreptului. Ceterchi I, Demeter ş.a. Bucureşti:

Editura Didactică şi Pedagogică, 1967.

34. Vallimărescu A., Tratat de enciclopedie a dreptului. – Bucureşti: Ed. Lumina

LEX, 1998.


Administrator

Text box


- 106 -

35. Vecchio Grigore Del, Lecţii de filosofie juridică. Bucureşti: Ed. Europa

Nova...

36. Zlătescu Victor Dan, Panorama marilor sisteme contemporane de drept /

Uniunea juriştilor din România – Bucureşti: Ed. Continent 21, 1994.

37. Zubco Valeriu. Curtea Constituţională – unica autoritate publică. Chişinău,

2000.

C. Literatura în limba rusă

1. Алексеев С.С. Государство и право. Начальный курс. – 2-е изд.,

переработанное и дополненное. – М.: Юрид. лит., 1994.

2. Алексеев С.С. Теория права. – М.: Издательство БЕК, 1994.

3. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч. 2. Теория права, т. 1. – М.:

Юрист, 1996.

4. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч.1. Теория государства – М.:

Юрист, 1996.

5. Государство. Законы. Политика / Платон М.: Мысль, 1998.

6. Иванов В. М. Демократия. Власть. Социальные контрасты. Изд. УЛИМA,

Кишинэу, 1998.

7. Исторя политических и правовых учений. Учебник для вузов. Изд 2, под

общ. ред. члена – корр РАН, доктора юр. наук, проф. Нерсесянца В.С. –

М.: Изд. Группа Норма Инфра. М, 1998.

8. История государства и права зарубежных стран. Федоров, Лисневский.

9. Коваленко А.И. Общая теория государства и права (в вопросах и

ответах). Учебное пособие. – М.: ТЕИС, 1996.

10. Кистяковский Б.А. Философия и социология права. – Санкт-Петерсбург,

1999.

11. Комаров С.А. Общая теория государства и права. – М.: Издательство

Манускрипт, 1996.

12. Малков В.П. Опубликование и вступление в силу законов и иных

нормативно-правовых актов. – Государство и право, 1995, №5.


Administrator

Text box


- 107 -

13. Малько А.В., Теория государства и права в вопросах и ответах: Учебно-

методическое пособие. – 2-е изд., переработанное и дополненное – М.:

Юрист, 1999.

14. Научные основы советского правотворчества (Гаврилов О.А., Колдакова

Н.П. и др.) Ответственный редактор Халфина Р.О. – М.: Наука, 1981.

15. Нерсесянц В.С. Юриспруденция. – М.: 1999.

16. Нерсесянц В.С. Философия права. Учебник для вузов. – М.: Издательская

группа Норма-Инфра – М., 1998.

17. Никитин А.М., Суркин Ю.А и другие. Экономика и право – М.: Юнити,

1999.

18. Oсновы государства и права. Учебное пособие для поступающих в юр.

вузы под ред. акад. О.Е. Кутафина. – М.: Юрист, 1998.

19. Основы государства и права. Учебное пособие / под ред. В.А. Ржевского

и др. – Ростов н/Д.: Феникс, 1995.

20. Основы права. С.А.Боголюбов и др. под общей ред. А. Мищкевича. М.:

Норма – Инфра, 1998.

21. Основы права/под редакцией А. Кафельника, др. проф. В.В. Лазарева –

М.: Юрист, 1998.

22. Право. Учебник для вузов / под ред. Н.А.Тепловой. – М.: Закон и право,

1998.

23. Проблемы общей теории права и государства. Учебник для вузов под.

общ. ред. член-корр. В. С. Нерсесянца. – М.: Издательская группа Норма

– Инфра, 1999.

24. Проблемы Теории государства и права. Учебник для вузов по

специальности «Правоведение». /Алексеев С.С., Дюрягин И.Я и др. – М.:

Юридическая литература, 1987.

25. Проблемы теории государства и права: Учебник / Под редакцией С.С.

Алексеева. – М.: Юридическая литература, 1979.

26. Право и правотворчество: Вопросы теории (сборник статей). – М.: И.Г.П.,

АН СССР, 1982.


Administrator

Text box


- 108 -

27. Происхождение государства и права: современные трактовки и новые

подходы / Кошанина – М.: Юрист, 1999. – 335 с.

28. Рене Давид, Жоффре-Спинозе К. Основные правовые системы

современности: перевод с французского. Туманова В. – М.:

Международные отношения, 1999.

29. Румянцев О.Г., Додонов В.Н. Юридический словарь. – М.: Норма-Инфра,

– М., 1996.

30. Спиридонов Л.И. Теория государства и права. – М.: «Статус ЛТД», 1996.

31. Теория государства и права. Учебник для вузов под ред М.М. Рассолова и

др. – М.: Юнити – Дана, 2000.

32. Теория государства и права: Учебник для вузов. /Под редакцией

профессора Алексеева С.С. – М: Юридическая литература, 1985.

33. Теория права и государства. Под ред. проф. Г.Н. Манова. Учебник для

вузов. – М.: Издательство БЕК, 1996.

34. Теория государства и права: Учебник для юр. вузов и факультетов. Под

редакцией В.М. Корельского и В.Д. Перевалова. – М.: Издательская

группа Норма – Инфра.: М, 1998.

35. Теория государства и права. Курс лекций. / Под ред. М.Н. Марченко – М:

Зерцало, 1999.

36. Теория права и государства в схемах и определениях: Учебное пособие –

В. Кабабаев и другие – М.: Юрист, 1999.

37. Теория государства и права: Курс лекций. / Под редакцией М.Н.

Марченко. – М.: 1996.

38. Тихомиров Ю.А. Теория закона. – М.: Наука, 1982.

39. Трубецкой Е.Н., Энциклопедия права. – Санкт-Петерсбург: 1998.

40. Хропанюк В.Н. Теория государства и права. Учебное пособие для вузов.

Под. редакцией профессора В.Г. Стрекозова, – М.: Добахов Ткачев,

Димов, 1995.

41. Хутыз М.Н., Сергейко П.Н. Энциклопедия права. – М.: «Былина», 1995.


Administrator

Text box


- 109 -

42. Черданцев А.Ф. Теория государства и права. Учебник. для вузов. – М.:

1999.

D. Ediţii periodice oficiale şi ştiinţifice

1. Avocatul poporului (ghidul avocatului, Tvoi advocat) (1998-2002).

2. Analele U S M.

3. Analele U L I M.

4. Buletinul Curţii Supreme de Justiţie.

5. Buletinul Uniunii notarilor din R.M.

6. Buletinul Centrului de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în

Republica Moldova, 1998, nr. 1-2.

7. Buletinul Judecătoriei Economice şi Serviciului Fiscal de Stat.

8. Curierul judiciar.

9. Dreptul (Uniunea juriştilor din România, Bucureşti).

10. Revista Economica.

11. Juristul Moldovei; Dreptul.

12. Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

13. Revista Naţională de Drept (Legea şi Viaţa).

14. Revista de filosofie şi drept.

15. Revista de ştiinţe juridice.

16. Scutul legii.

17. Studii de drept românesc.

18. Studia Universitas – Babeş – Bolyai – seria ştiinţe juridice.

19. Бизнес-право.

20. Вестник Московского Университета: серия право и экономика.

21. Государство и право.

22. Экономическое обозрение.

Informaţia web

http://tgds11.wordpress.com/


Administrator

Text box


- 110 -

http://www.ase.md/~guzun/

http://www.justice.md/

http://www.ase.md/

http://www.usm.md/

http://www.pll.md/

Organele de Stat

Site-ul oficial RM http://www.moldova.md/

Presedintele http://www.presedinte.md/

Prim-ministru http://www.primministru.moldova.md/

Parlament http://www.parlament.md/

Curtea Constitutionalahttp://www.ccrm.rol.md/

Curtea de Apel http://www.rol.md/Apel/index.htm

Serviciul de Informatii si Securitate http://www.sis.md/

Ministerul Justitiei http://www.rol.md/MinJust/index.htm

Curtea Suprema de Justitie http://www.rol.md/curt_rupr/index.htm

Procuratura Generala http://www.rol.md/Procurat/index.htm

Departamentul Controlului Financiar http://www.rol.md/fc/index.htm

Departamentul Controlului Vamal http://www.custom.md/

Judecatoria Economica http://www.rol.md/Econ/index.htm

MAI http://www.mai.md/

Ag. Nat. pentru Reglementare in Telecomunicatii si informatica (ANRTI)

http://www.anri.md/index_ru.htm

Agentia de Stat pentru protectia proprietatii industriale (AGEPI)

http://www.agepi.md/index_pages/index_rom.htm

Min.trans. http://www.mci.gov.md/

AN de turism http://www.turism.md

Dep. statisticii http://www.statistica.md


Administrator

Text box


- 111 -

Dep. privatizarii http://www.privatization.md

Dep.tehnologiilor inform. http://www.registru.md

Inspectoratul Fiscal de Stat http://www.fisk.md

Интеллектуальный портал Реальный голос http://www.real-voice.info/

Camera de Licentiere http://www.licentiere.moldova.md/

Cele mai frumoase escrocherii din lume.

Виды Мошенничества

http:/moldova.cc/fraude

DARTAX Consulting http://www.dartax.md/

DINU-LEX http://www.dinu-lex.by.ru

Drept civil al Moldovei http://www.ournet.md/`mdreptcivil

Jurist http://www.iatp.md/jurist/1.htm

'Moldova Consulting Legal & Business ' http://www.moldclb.com

Official web site of SIEDO http://www.siedo.moldnet.md/

The Center of Non-Commercial Law http://www.cdn.ngo.md/

Адвокатское Бюро Сергей Козма http://cosma.iscool.net/

Все о законе и криминале в Республике Молдова

Юридическая компания «BSMB Legal Counsellors»

http://www.iatp.md/

Агентство правовой информации и юридических услуг \\\\\\\\`ЛЕКСТОРИЯ\\\\\\\\` (LEX

TORIA) http://www.zacon.md/

Legislaţia altor state

România

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame

http://www.dsclex.ro

http://www.indaco.ro/


Administrator

Text box


- 112 -

http://www.avocatnet.ro/

http://legal.dntis.ro/

Rusia

http://www.rg.ru/oficial/h

ttp://www.e-pravo.ru/

http://legislature.ru/

Ucraina

http://www.nau.kiev.ua/

SUA

http://thomas.loc.gov/


Administrator

Text box


- 113 -

ANEXE

CRM/1994 ID intern unic: 311496

Republica Moldova

PARLAMENTUL

CONSTITUŢIA din 29.07.1994

CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA

Publicat : 18.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1 art Nr : 1 Data intrarii in vigoare : 27.08.1994

MODIFICAT

L185-XVI din 29.06.06, MO106/14.07.06 art.502 L344-XV din 25.07.03, MO170/08.08.03 art. 721 L1471-XV din 21.11.02, MO169/12.12.02 art.1294 L1470-XV din 21.11.02, MO169/12.12.02 art.1292 L1469-XV din 21.11.02, MO169/12.12.02 art.1290 L351-XV din 12.07.01, MO90/02.08.01 art.699 L1115-XIV din 05.07.00, MO88/28.07.00 art.661 L957-XIII din 19.07.96, MO54/15.08.96 art.517

Rectificare la art.75, M.Of. nr.10 din 20 octombrie 1994, pag.2 Rectificare la art.88, M.Of. nr.1, partea II, din 19 august 1994, pag.1

NOI, reprezentanţii plenipotenţiari ai poporului Republicii Moldova, deputaţi în Parlament, PORNIND de la aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, exprimate prin

proclamarea independenţei Republicii Moldova, AVÎND în vedere continuitatea statalităţii poporului moldovenesc în contextul istoric şi etnic al

devenirii lui ca naţiune, NĂZUIND spre satisfacerea intereselor cetăţenilor de altă origine etnică, care împreună cu

moldovenii constituie poporul Republicii Moldova, CONSIDERÎND statul de drept, pacea civică, democraţia, demnitatea omului, drepturile şi

libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic valori supreme,


Administrator

Text box


- 114 -

FIIND CONŞTIENŢI de responsabilitatea şi obligaţiile noastre faţă de generaţiile precedente, actuale şi viitoare,

REAFIRMÎND devotamentul nostru faţă de valorile general-umane, dorinţa de a trăi în pace şi bunăînţelegere cu toate popoarele lumii conform principiilor şi normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional,

adoptăm Constituţia Republicii Moldova, declarînd-o LEGE SUPREMĂ A SOCIETĂŢII ŞI A STATULUI.

Titlul I PRINCIPII GENERALE Articolul 1 Statul Republica Moldova (1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil. (2) Forma de guvernămînt a statului este republica. (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile

şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.

Articolul 2 Suveranitatea şi puterea de stat (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod

direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. (2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid

politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului.

Articolul 3 Teritoriul (1) Teritoriul Republicii Moldova este inalienabil. (2) Frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică, respectîndu-se principiile şi normele

unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se

aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.

Articolul 5 Democraţia şi pluralismul politic (1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile

pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul. (2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului. Articolul 6 Separaţia şi colaborarea puterilor În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi

colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei. Articolul 7 Constituţia, Lege Supremă Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care

contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică. Articolul 8


Administrator

Text box


- 115 -

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale (1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele

la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.

Articolul 9 Principiile fundamentale privind proprietatea (1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale. (2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului. (3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei. Articolul 10 Unitatea poporului şi dreptul la identitate (1) Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este

patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. (2) Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea,

la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. Articolul 11 Republica Moldova, stat neutru (1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. (2) Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său. Articolul 12 Simbolurile statului (1) Republica Moldova are drapel, stemă şi imn. (2) Drapelul de Stat al Republicii Moldova este tricolor. Culorile sînt dispuse vertical, în

ordinea următoare, începînd de la lance: albastru, galben, roşu. În centru, pe fîşia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova.

(3) Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară - albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila cruciată) şi ţinînd în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stîngă un sceptru de aur.

(4) Imnul de Stat al Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică. (5) Drapelul, stema şi imnul sînt simbolurile de stat ale Republicii Moldova şi sînt ocrotite de

lege. Articolul 13 Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi (1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza

grafiei latine. (2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea

limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării. (3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională. (4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege

organică. Articolul 14 Capitala Capitala Republicii Moldova este oraşul Chişinău. Titlul II


Administrator

Text box


- 116 -

DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 15 Universalitatea Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate

prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. Articolul 16 Egalitatea (1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără

deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Articolul 17 Cetăţenia Republicii Moldova (1) Cetăţenia Republicii Moldova se dobîndeşte, se păstrează ori se pierde în condiţiile

prevăzute de legea organică. (2) Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba

cetăţenia. [Art.17 în redacţia L1469/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1290]

Originalul art.17

Articolul 18 Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova (1) Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de protecţia statului atît în ţară, cît şi în

străinătate. (2) Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară. [Art.18 în redacţia L1469/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1290]

Originalul art.18

Articolul 19 Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor (1) Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii

Moldova, cu excepţiile stabilite de lege. (2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale, în

condiţii de reciprocitate sau în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. (3) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor

internaţionale la care Republica Moldova este parte. [Art.19 în redacţia L1469/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1290]

Originalul art.19 Articolul 20 Accesul liber la justiţie (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea

instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie. Articolul 21 Prezumţia nevinovăţiei Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi

dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-


Administrator

Text box


- 117 -

au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Articolul 22 Neretroactivitatea legii Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu

constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.

Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle (1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop

statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative. Capitolul II DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE Articolul 24 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică (1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. (2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori

degradante. (3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă

şi nici executat . [Art.24 modificat prin L185-XVI din 29.06.06, MO106/14.07.06 art.502]

[Art.24 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699] Originalul art.24

Articolul 25 Libertatea individuală şi siguranţa persoanei (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şi cu

procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult

30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult pînă la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.


Articolul 26 Dreptul la apărare (1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea

drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din

oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se

pedepseşte prin lege. Articolul 27


Administrator

Text box


- 118 -

Dreptul la libera circulaţie (1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat. (2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau

reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară. Articolul 28 Viaţa intimă, familială şi privată Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată. Articolul 29 Inviolabilitatea domiciliului (1) Domiciliul şi reşedinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul

sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii: a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei

persoane; c) pentru prevenirea răspîndirii unei epidemii. (3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii. (4) Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant. Articolul 30 Secretul corespondenţei (1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor

telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în cazurile cînd această derogare

este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice şi în scopul prevenirii infracţiunilor.

[Art.30 al.(2) introdus prin L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699] Originalul art.30

Articolul 31 Libertatea conştiinţei (1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de

respect reciproc. (2) Cultele religioase sînt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile

legii. (3) În relaţiile dintre cultele religioase sînt interzise orice manifestări de învrăjbire. (4) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv

prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri şi în orfelinate. Articolul 32 Libertatea opiniei şi a exprimării (1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea

exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la

viziune proprie. (3) Sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea

statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

Articolul 33 Libertatea creaţiei (1) Libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este garantată. Creaţia nu este supusă cenzurii. (2) Dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în


Administrator

Text box


- 119 -

legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sînt apărate de lege. (3) Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei,

naţionale şi mondiale. Articolul 34 Dreptul la informaţie (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea

corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau

siguranţa naţională. (4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sînt obligate să asigure informarea

corectă a opiniei publice. (5) Mijloacele de informare publică nu sînt supuse cenzurii. Articolul 35 Dreptul la învăţătură (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu,

prin învăţămîntul liceal şi prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

(2) Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor.

(3) Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţămînt de toate gradele. (4) Învăţămîntul de stat este gratuit. (5) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară

activitatea în condiţiile legii. (6) Instituţiile de învăţămînt superior beneficiază de dreptul la autonomie. (7) Învăţămîntul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de

merit. (8) Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţămîntului religios. Învăţămîntul de stat este

laic. (9) Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor. Articolul 36 Dreptul la ocrotirea sănătăţii (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit. (3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a

sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice. Articolul 37 Dreptul la un mediu înconjurător sănătos (1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic

pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive. (2) Statul garantează fiecărui om dreptul la accesul liber şi la răspîndirea informaţiilor

veridice privitoare la starea mediului natural, la condiţiile de viaţă şi de muncă, la calitatea produselor alimentare şi a obiectelor de uz casnic.

(3) Tăinuirea sau falsificarea informaţiilor despre factorii ce sînt în detrimentul sănătăţii oamenilor se interzice prin lege.

(4) Persoanele fizice şi juridice răspund pentru daunele pricinuite sănătăţii şi avutului unei persoane ca urmare a unor contravenţii ecologice.

Articolul 38 Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales (1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă


Administrator

Text box


- 120 -

se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani, împliniţi pînă în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcînd cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.

Articolul 39 Dreptul la administrare (1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor

publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. (2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică. Articolul 40 Libertatea întrunirilor Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sînt libere şi se

pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme. Articolul 41 Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la

definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri. (2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii. (3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor

organizaţii social-politice. (4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor,

militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale.

(5) Asociaţiile secrete sînt interzise. (6) Activitatea partidelor constituite din cetăţeni străini este interzisă. (7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege

organică. Articolul 42 Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate (1) Orice salariat are dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea

intereselor sale. (2) Sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile

legii. Ele contribuie la apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. Articolul 43 Dreptul la muncă şi la protecţia muncii (1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi

satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. (2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena

muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămînii de muncă este de cel mult 40 de ore. (4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor

colective sînt garantate. Articolul 44 Interzicerea muncii forţate (1) Munca forţată este interzisă. (2) Nu constituie muncă forţată:


Administrator

Text box


- 121 -

a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care, potrivit legii, nu satisfac serviciul militar obligatoriu;

b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;

c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale, stabilite de lege.

Articolul 45 Dreptul la grevă (1) Dreptul la grevă este recunoscut. Grevele pot fi declanşate numai în scopul apărării

intereselor profesionale cu caracter economic şi social ale salariaţilor. (2) Legea stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru

declanşarea nelegitimă a grevelor. Articolul 46 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia (1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sînt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,

cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (3) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă. (4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate

numai în condiţiile legii. (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului

înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat. Articolul 47 Dreptul la asistenţă şi protecţie socială (1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i

asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

Articolul 48 Familia (1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la

ocrotire din partea societăţii şi a statului. (2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor

în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. (4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor. Articolul 49 Protecţia familiei şi a copiilor orfani (1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi

îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin. (2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare. (3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor

lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activitatea de binefacere faţă de aceşti copii.

Articolul 50


Administrator

Text box


- 122 -

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor (1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în

afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială. (2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor. (3) Statul acordă alocaţiile necesare pentru copii şi ajutoare

pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori handicapaţi. Alte forme de asistenţă socială pentru copii şi tineri se stabilesc prin lege.

(4) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sînt interzise.

(5) Autorităţile publice asigură condiţii pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

Articolul 51 Protecţia persoanelor handicapate (1) Persoanele handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi.

Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire şi de integrare socială.

(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decît în cazurile prevăzute de lege.

Articolul 52 Dreptul de petiţionare (1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în

numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor

pe care le reprezintă. Articolul 53 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ

sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

Articolul 54 Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile

şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute

de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge

existenţa dreptului sau a libertăţii. [Art.54 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]

Originalul art.54 Capitolul III ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE Articolul 55


Administrator

Text box


- 123 -

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără

să încalce drepturile şi libertăţile altora. [Art.55 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]

Originalul art.55 Articolul 56 Devotamentul faţă de ţară (1) Devotamentul faţă de ţară este sacru. (2) Cetăţenii cărora le sînt încredinţate funcţii publice, precum şi

militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurămîntul cerut de ea.

Articolul 57 Apărarea Patriei (1) Apărarea Patriei este un drept şi o datorie sfîntă a fiecărui cetăţean. (2) Serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei

frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii. Articolul 58 Contribuţii financiare (1) Cetăţenii au obligaţia sa contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege. Articolul 59 Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale

constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean. Titlul III AUTORITĂŢILE PUBLICE Capitolul IV PARLAMENTUL Secţiunea 1 Organizare şi funcţionare Articolul 60 Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ (1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica

autoritate legislativă a statului. (2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi. Articolul 61 Alegerea Parlamentului (1) Parlamentul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. (2) Modul de organizare şi de desfăşurare a alegerilor este stabilit prin lege organică. (3) Alegerile deputaţilor în Parlament se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea

mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent. Articolul 62 Validarea mandatului de deputat Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăşte validarea

mandatului de deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legislaţiei electorale. Articolul 63 Durata mandatului (1) Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică,

în caz de război sau de catastrofă.


Administrator

Text box


- 124 -

(2) Parlamentul se întruneşte, la convocarea Preşedintelui Republicii Moldova, în cel mult 30 de zile de la alegeri.

(3) Mandatul Parlamentului se prelungeşte pînă la întrunirea legală a noii componenţe. În această perioadă nu poate fi modificată Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

(4) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.

Articolul 64 Organizarea internă (1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele

financiare ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul aprobat de acesta. (2) Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor

aleşi, pe durata mandatului Parlamentului. El poate fi revocat în orice moment prin vot secret de către Parlament cu o majoritate de cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor.

(3) Vicepreşedinţii se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu consultarea fracţiunilor parlamentare.

Articolul 65 Caracterul public al şedinţelor (1) Şedinţele Parlamentului sînt publice. (2) Parlamentul poate hotărî ca anumite şedinţe să fie închise. Articolul 66 Atribuţiile de bază Parlamentul are următoarele atribuţii de bază: a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni; b) declară referendumuri; c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării; d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului; e) aprobă doctrina militară a statului; f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele

prevăzute de Constituţie; g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de

Republica Moldova; h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui; i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi

de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine;

j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege; k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova; l) declară mobilizarea parţială sau generală; m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război; n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii; o) suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de lege; p) adoptă acte privind amnistia; r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi. Articolul 67 Sesiuni (1) Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna

februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie.

(2) Parlamentul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea


Administrator

Text box


- 125 -

Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi. Secţiunea a 2-a Statutul deputaţilor Articolul 68 Mandatul reprezentativ (1) În exercitarea mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului. (2) Orice mandat imperativ este nul. Articolul 69 Mandatul deputaţilor (1) Deputaţii intră în exerciţiul mandatului sub condiţia validării. (2) Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Parlamentului nou ales, în caz

de demisie, de ridicare a mandatului, de incompatibilitate sau de deces. Articolul 70 Incompatibilităţi şi imunităţi (1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu

excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică. (3) Deputatul nu poate fi reţinut,arestat,percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune

flagrantă,sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa. [Art.70 modificat L1470/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1292]

Originalul art.70

Articolul 71 Independenţa opiniilor Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru

opiniile exprimate în exercitarea mandatului. Secţiunea a 3-a Legiferarea Articolul 72 Categorii de legi (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. (2) Legile constituţionale sînt cele de revizuire a Constituţiei. (3) Prin lege organică se reglementează: a) sistemul electoral; b) organizarea şi desfăşurarea referendumului; c) organizarea şi funcţionarea Parlamentului; d) organizarea şi funcţionarea Guvernului; c) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a

instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ; f) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind

autonomia locală; g) organizarea şi funcţionarea partidelor politice; h) modul de stabilire a zonei economice exclusive; i) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii; j) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială; k) organizarea generală a învăţămîntului; l) regimul general al cultelor religioase; m) regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război; n) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; o) acordarea amnistiei şi graţierii;


Administrator

Text box


- 126 -

p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice; r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice. (4) Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia celor rezervate

legilor constituţionale şi legilor organice. Articolul 73 Iniţiativa legislativă Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui

Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. [Art.73 modificat prin L344/25.07.03, MO170/08.08.03 art. 721]

Articolul 74 Adoptarea legilor şi a hotărîrilor (1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi după cel puţin două lecturi. (2) Legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. (3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile

legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sînt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

(4) Legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova. [Art.74 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.74 Articolul 75 Referendumul (1) Cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului sînt supuse referendumului. (2) Hotărîrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică

supremă. Articolul 76 Intrarea în vigoare a legii Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră

în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.

Capitolul V PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Articolul 77 Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului (1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului. (2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii,

independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Articolul 78 Alegerea Preşedintelui (1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret. (2) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de

ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat.

(3) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur.

(4) Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.


Administrator

Text box


- 127 -

(5) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.

(6) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică. [Art.78 în redacţia L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.78 Articolul 79 Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului (1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de

Curtea Constituţională. (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Parlamentului şi a Curţii

Constituţionale, cel tîrziu la 45 de zile după alegeri, următorul jurămînt: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect

Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei".

Articolul 80 Durata mandatului (1) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data

depunerii jurămîntului. (2) Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de

către Preşedintele nou ales. (3) Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova poate fi prelungit, prin lege organică, în caz

de război sau de catastrofă. (4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decît

pentru cel mult două mandate consecutive. [Art.80 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.80 Articolul 81 Incompatibilităţi şi imunităţi (1) Calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte

funcţii retribuite. (2) Preşedintele Republicii Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi tras la răspundere

juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului. (3) Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui

Republicii Moldova, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care săvîrşeşte o infracţiune. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept la data rămînerii definitive a sentinţei de condamnare. [Art.82 exclus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Articolul 82 Numirea Guvernului (1) După consultarea majorităţii parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova desemnează un

candidat pentru funcţia de Prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea Primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. [Art.83 exclus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Articolul 83 Participarea la şedinţele Guvernului. Consultarea Guvernului


Administrator

Text box


- 128 -

(1) Preşedintele Republicii Moldova poate lua parte la şedinţele Guvernului. El prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

(2) Preşedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul în probleme urgente şi de importanţă deosebită.

Articolul 84 Mesaje (1) Preşedintele Republicii Moldova poate lua parte la lucrările Parlamentului. (2) Preşedintele Republicii Moldova adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele

probleme ale naţiunii. Articolul 85 Dizolvarea Parlamentului (1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor

timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.

(2) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură.

(3) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului

Preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului prevăzut la articolul 78 alineatul (5), şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.


Articolul 86 Atribuţii în domeniul politicii externe (1) Preşedintele Republicii Moldova poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate

internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.

(2) Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Preşedintele Republicii Moldova primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova.

Articolul 87 Atribuţii în domeniul apărării (1) Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate. (2) Preşedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,

mobilizarea parţială sau generală. (3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova

ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.

Articolul 88 Alte atribuţii Preşedintele Republicii Moldova îndeplineşte şi următoarele atribuţii: a) conferă decoraţii şi titluri de onoare; b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;


Administrator

Text box


- 129 -

c) soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic; d) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; e) acordă graţiere individuală; f) poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes

naţional; g) acordă ranguri diplomatice; h) conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi

altor categorii de funcţionari, în condiţiile legii; i) suspendă actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a

Curţii Constituţionale; j) exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege. Articolul 89 Demiterea (1) În cazul săvîrşirii unor fapte prin care încalcă prevederile

Constituţiei, Preşedintele Republicii Moldova poate fi demis de către Parlament cu votul a două treimi din numărul deputaţilor aleşi.

(2) Propunerea de demitere poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi se aduce neîntîrziat la cunoştinţa Preşedintelui Republicii Moldova. Preşedintele poate da Parlamentului şi Curţii Constituţionale explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

[Art.89 în redacţia L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661] Originalul art.89

Articolul 90 Vacanţa funcţiei (1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în

caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

(2) Cererea de demisie a Preşedintelui Republicii Moldova este prezentată Parlamentului, care se pronunţă asupra ei.

(3) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor mai mult de 60 de zile de către Preşedintele Republicii Moldova este confirmată de Curtea Constituţională în termen de 30 zile de la sesizare.

(4) În termen de 2 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Preşedinte.


Articolul 91 Interimatul funcţiei Dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau

dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru.


Articolul 92 Răspunderea Preşedintelui interimar Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova

săvîrşeşte fapte grave, prin care încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 89 alineatul (1) şi articolul 91.


Administrator

Text box


- 130 -

Articolul 93 Promulgarea legilor (1) Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile. (2) Preşedintele Republicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi,

să o trimită, în termen de cel mult două saptămîni, spre reexaminare, Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea.

Articolul 94 Actele Preşedintelui (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite decrete,

obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Decretele emise de Preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 86 alineatul (2), articolul 87 alineatele (2), (3) şi (4) se contrasemnează de către Primul-ministru.

Articolul 95 Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui, indemnizaţia şi alte drepturi (1) Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui Republicii Moldova se aprobă, la

propunerea acestuia, de către Parlament şi se includ în bugetul de stat. (2) Indemnizaţia şi alte drepturi ale Preşedintelui Republicii Moldova se stabilesc prin lege. Capitolul VI G U V E R N U L Articolul 96 Rolul (1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea

generală a administraţiei publice. (2) În exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de

Parlament. Articolul 97 Structura Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi

alţi membri stabiliţi prin lege organică. Articolul 98 Învestitura (1) După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova

desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. (2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare,

votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului.

(3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(4) În baza votului de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul.

(5) Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua depunerii jurămîntului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii Moldova.

(6) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.


Articolul 99


Administrator

Text box


- 131 -

Incompatibilităţi (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte

funcţii retribuite. (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică. Articolul 100 Încetarea funcţiei de membru al Guvernului Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare, de

incompatibilitate sau de deces. [Art.100 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.100 Articolul 101 Prim-ministrul (1) Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia,

respectînd atribuţiile ce le revin. (2) În cazul imposibilităţii Prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile sau în cazul

decesului acestuia, Preşedintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor încetează, dacă Prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern.

(3) În cazul demisiei Prim-ministrului, demisionează întregul Guvern [Art.101 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.101 Articolul 102 Actele Guvernului (1) Guvernul adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii. (2) Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor. (3) Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 1062. (4) Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se

contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau ordonanţei.

(5) Dispoziţiile se emit de Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a Guvernului.

[Art.102 în redacţia L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661] Originalul art.102

Articolul 103 Încetarea mandatului (1) Guvernul îşi exercită mandatul pînă la data validării alegerilor pentru un nou Parlament. (2) Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei

Prim-ministrului sau în condiţiile alineatului (1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de către membrii noului Guvern.

Capitolul VII RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL Articolul 104 Informarea Parlamentului (1) Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă

informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi. (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa,

participarea lor este obligatorie. Articolul 105


Administrator

Text box


- 132 -

Întrebări şi interpelări (1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările sau la

interpelările formulate de deputaţi. (2) Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia faţă de obiectul

interpelării. Articolul 106 Exprimarea neîncrederii (1) Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi

poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor. (2) Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării în

Parlament. Articolul 1061 Angajarea răspunderii Guvernului (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei

declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacă moţiunea de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la

prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106.

(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.

[Art.1061 introdus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661] Articolul 1062 Delegarea legislativă (1) În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la

propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite ordonanţe.

(3) Ordonanţele intră în vigoare la data publicării, fără a fi promulgate. (4) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului.

Proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor se prezintă în termenul stabilit în legea de abilitare. Nerespectarea acestui termen atrage încetarea efectelor ordonanţei. Dacă Parlamentul nu respinge proiectul de lege privind aprobarea ordonanţelor, acestea rămîn în vigoare.

(5) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea ordonanţelor, acestea pot fi abrogate, suspendate sau modificate numai prin lege.

[Art.1062 introdus prin L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661] Capitolul VIII ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ Articolul 107 Administraţia publică centrală de specialitate (1) Organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul

legii, politica Guvernului, hotărîrile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor.

(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.

Articolul 108 Forţele armate


Administrator

Text box


- 133 -

(1) Forţele armate sînt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.

(2) Structura sistemului naţional de apărare se stabileşte prin lege organică. Articolul 109 Principiile de bază ale administrării publice locale (1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile

autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar. Articolul 110 Organizarea administrativ-teritorială (1) Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în

sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.

(2) Localităţilor din stînga Nistrului le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie în conformitate cu statutul special adoptat prin lege organică. (3) Statutul capitalei Republicii Moldova oraşul Chişinău se reglementează prin lege organică. [Art.110 modificat prin L344/25.07.03, MO170/08.08.03 art. 721]

Articolul 111 Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia (1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de

autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pămîntul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament. [Art.111 modificat prin L344/25.07.03, MO170/08.08.03 art. 721]

Articolul 112 Autorităţile săteşti şi orăşeneşti (1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi în

oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi. (2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative

autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.


Administrator

Text box


- 134 -

(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este stabilit de lege.

Articolul 113 Consiliul raional (1) Consiliul raional coordonează activitatea consiliilor săteşti şi orăşeneşti în vederea realizării

serviciilor publice de interes raional. (2) Consiliul raional este ales şi funcţionează în condiţiile legii. (3) Raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile

autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. Capitolul IX AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ Secţiunea 1 Instanţele judecătoreşti Articolul 114 Înfăptuirea justiţiei Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti. Articolul 115 Instanţele judecătoreşti (1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin

judecătorii. (2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate. (3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă. (4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt

stabilite prin lege organică. [Art.115 modificat L1471/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1294]

Originalul art.115 Articolul 116 Statutul judecătorilor (1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit

legii. (2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii

Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sînt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă, stabilit în condiţiile legii.

(3) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt numiţi în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4 ani.

(4) Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.

(5) Promovarea şi transferarea judecătorilor se fac numai cu acordul acestora. (6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea. (7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu

excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. [Art.116 în redacţia L1471/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1294] [Art.116 modificat L957/19.07.96, MO54/15.08.96 art.517]

Articolul 117 Caracterul public al dezbaterilor judiciare În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sînt

publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite numai în


Administrator

Text box


- 135 -

cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură. Articolul 118 Limba de procedură şi dreptul la interpret (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească. (2) Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua

cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret. (3) În condiţiile legii, procedura judiciară se poate efectua şi într-o limbă acceptabilă pentru

majoritatea persoanelor care participă la proces. Articolul 119 Folosirea căilor de atac Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita

căile de atac, în condiţiile legii. Articolul 120 Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri judecătoreşti definitive Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărîri definitive ale

instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti definitive.

Articolul 121 Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti, indemnizaţia şi alte drepturi (1) Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament şi sînt incluse în

bugetul de stat. (2) Indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sînt stabilite prin lege. (3) Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor Secţiunea a 2-a Consiliul Superior al Magistraturii Articolul 122 Componenţa (1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi

pentru o durată de 4 ani. (2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de

Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General. [Art.122 în redacţia L1471/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1294]

Originalul art.122 Articolul 123 Atribuţiile (1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în

funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători. (2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin

lege organică. [Art.123 în redacţia L1471/21.11.02, MO169/12.12.02 art.1294]

Originalul art.123 Secţiunea a 3-a Procuratura Articolul 124 Atribuţiile şi structura (1) Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum

şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.


Administrator

Text box


- 136 -

(2) Sistemul organelor Procuraturii cuprinde Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi procuraturile specializate.

(3) Organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii Procuraturii sînt stabilite prin lege.


Articolul 125 Mandatul procurorilor (1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui

acestuia. (2) Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi de Procurorul General şi îi sînt subordonaţi. (3) Mandatul procurorilor este de 5 ani. (4) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu

excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. (5) În exercitarea mandatului procurorii se supun numai legii. T i t l u l IV ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI FINANŢELE PUBLICE Articolul 126 Economia (1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare

socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. (2) Statul trebuie să asigure: a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în

condiţiile legii; b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui

cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie; c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; d) stimularea cercetărilor ştiinţifice; e) exploatarea raţională a pămîntului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu

interesele naţionale; f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului

ecologic; g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii; h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine. Articolul 127 Proprietatea (1) Statul ocroteşte proprietatea. (2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă

acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii. (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. (4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes

public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

Articolul 128 Proprietatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor (1) În Republica Moldova este ocrotită proprietatea altor state, a organizaţiilor internaţionale, a

cetăţenilor străini şi a apatrizilor. (2) Modul şi condiţiile de exercitare a dreptului de proprietate al persoanelor fizice şi juridice

străine, precum şi al apatrizilor, pe teritoriul Republicii Moldova sînt reglementate prin lege.


Administrator

Text box


- 137 -

Articolul 129 Activitatea economică externă (1) Parlamentul aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe, principiile

utilizării împrumuturilor şi creditelor străine. (2) Guvernul asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea

economică externă, promovează politica liberului schimb sau politica protecţionistă, pornind de la interesele naţionale.

Articolul 130 Sistemul financiar-creditar (1) Formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale

unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sînt reglementate prin lege. (2) Moneda naţională a Republicii Moldova este leul moldovenesc. (3) Dreptul exclusiv la emisia monetară aparţine Băncii Naţionale a Republicii Moldova.

Emisia se efectuează conform deciziei Parlamentului. Articolul 131 Bugetul public naţional (1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi

bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor. (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi

bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. În caz de formare a fondului extrabugetar, el se prezintă spre aprobare Parlamentului.

(3) Dacă bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate prin lege cu cel puţin trei zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern.

(5) Bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.

(6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fară stabilirea sursei de finanţare. [Art.131 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.131 Articolul 132 Sistemul fiscal (1) Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor

sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

(2) Orice alte prestări sînt interzise. Articolul 133 Curtea de Conturi (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de

întrebuinţare a resurselor financiare publice. (2) Curtea de Conturi este alcătuită din 7 membri. (3) Preşedintele Curţii de Conturi este numit de Parlament, la

propunerea Preşedintelui acestuia, pentru un termen de 5 ani. Membrii Curţii sînt numiţi de Parlament, la propunerea Preşedintelui acesteia.

(4) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice.

(5) Alte atribuţii, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, se stabilesc prin lege organică.


Administrator

Text box


- 138 -

T i t l u l V CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Articolul 134 Statutul (1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica

Moldova. (2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune

numai Constituţiei. (3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei,

asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

Articolul 135 Atribuţiile (1) Curtea Constituţională: a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, a

decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) interpretează Constituţia; c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane; e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova; f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui

Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;

h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid. (2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea

cu privire la Curtea Constituţională. [Art.135 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.135 Articolul 136 Structura (1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani. (2) Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al

Magistraturii. (3) Judecătorii Curtii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia. [Art.136 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.136 Articolul 137 Independenţa Judecătorii Curţii Constituţionale sînt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se

supun numai Constituţiei. Articolul 138 Condiţiile pentru numire Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă o pregătire juridică superioară, o înaltă

competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţămîntul juridic sau în activitatea ştiinţifică.


Administrator

Text box


- 139 -

Articolul 139 Incompatibilităţi Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu

oricare altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. Articolul 140 Hotărîrile Curţii Constituţionale (1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule,

din momentul adoptării hotărîrii corespunzătoare a Curţii Constituţionale. (2) Hotărîrile Curţii Constituţionale sînt definitive şi nu pot fi atacate. T i t l u l VI REVIZUIREA CONSTITUŢIEI Articolul 141 Iniţiativa revizuirii (1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de: a) un număr de cel puţin 200 000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetăţeni

care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate cel puţin 20000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative;

b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament; c) Guvern. (2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul

Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători. [Art.141 modificat L1115/05.07.00, MO88/28.07.00 art.661]

Originalul art.141 Articolul 142 Limitele revizuirii (1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele

referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război. Articolul 143 Legea privind modificarea Constituţiei (1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după

cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă.

T i t l u l VII DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul I (1) Prezenta Constituţie este adoptată de Parlament şi se promulgă de către Preşedintele

Republicii Moldova în termen de 3 zile. (2) Constituţia Republicii Moldova intră în vigoare la 27 august 1994. La aceeaşi dată,

Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978, cu modificările şi completările ulterioare, este în întregime abrogată.

Articolul II (1) Legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei

Constituţii.


Administrator

Text box


- 140 -

(2) Comisiile permanente ale Parlamentului, Guvernul, în decursul unui an de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, vor examina conformitatea legislaţiei cu Constituţia şi vor prezenta Parlamentului propunerile respective.

Articolul III (1) Instituţiile de stat, existente la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, rămîn în

funcţiune pînă la constituirea unor instituţii noi. (2) Parlamentul, constituit din 104 deputaţi, aleşi prin vot

universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului, conform Legii din 14 octombrie 1993 privind alegerea Parlamentului, rămîne în funcţiune pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.

(3) Preşedintele Republicii Moldova, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartidismului, pe un termen de 5 ani, conform Legii din 18 septembrie 1991 cu privire la alegerile Preşedintelui Republicii Moldova, rămîne în funcţiune pînă la expirarea mandatului pentru care a fost ales, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.

(4) Guvernul, învestit în funcţie de către Parlament, rămîne în exercitarea împuternicirilor pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.

(5) Organele locale ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat rămîn în exercitarea împuternicirilor pînă la expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor prevăzute în prezenta Constituţie.

(6) Asupra judecătorilor care, la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, au o vechime în muncă în judecătorii de cel puţin 5 ani, se răsfrînge principiul inamovibilităţii, conform articolului 116 alineatul (1), printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea ministrului justiţiei şi a Preşedintelui Judecătoriei Supreme.

(7) În decursul a 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii, sistemul instanţelor judecătoreşti va fi reorganizat, prin lege, conform articolului 115.

[Art.III modificat L957/19.07.96, MO54/15.08.96 art.517] Originalul art.III

Articolul IV Prevederile articolului 25 alineatul (4), ce ţin de termenul arestării, nu se răsfrîng, pînă la 1

ianuarie 1995, asupra persoanelor care au comis infracţiuni grave prevăzute de articolul 71 din Codul penal.*

_______________________________ *Aprobat prin Legea din 24 martie 1961 Articolul V (1) În decursul a 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei Constituţii se înfiinţează Curtea

Constituţională şi Curtea de Conturi. (2) În prima componenţă a Curţii Constituţionale judecătorii din partea Consiliului Superior al

Magistraturii sînt numiţi în funcţie de adunarea generală a judecătorilor populari şi a membrilor Judecătoriei Supreme.

Articolul VI Pînă la înfiinţarea Curţii Constituţionale, cazurile prevăzute în articolul

135 al prezentei Constituţii pot fi soluţionate, din iniţiativa Parlamentului, de către Judecătoria Supremă.

Articolul VII (1) Legea din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul

Republicii Moldova rămîne în vigoare în măsura în care nu contravine prezentei Constituţii. (2) Sus-numita lege poate fi modificată în decursul a 7 ani de la data intrării în vigoare a

prezentei Constituţii, cu votul a cel puţin două treimi din deputaţi.


Administrator

Text box


- 141 -

Articolul VIII Titlul VII, Dispoziţii finale şi tranzitorii, se consideră parte integrantă a prezentei Constituţii

şi reglementează problemele ce ţin de intrarea ei în vigoare.

CUPRINSUL CONSTITUŢIEI

Titlul I PRINCIPII GENERALE Art. 1. Statul Republica Moldova Art. 2. Suveranitatea şi puterea de stat Art. 3. Teritoriul Art. 4. Drepturile şi libertăţile omului Art. 5. Democraţia şi pluralismul politic Art. 6. Separaţia şi colaborarea puterilor Art. 7. Constituţia, Lege Supremă Art. 8. Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale Art. 9. Principiile fundamentale privind proprietatea Art. 10. Unitatea poporului şi dreptul la identitate Art. 11. Republica Moldova, stat neutru Art. 12. Simbolurile statului Art. 13. Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi Art. 14. Capitala Titlul II DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE CAPITOLUL I DISPOZIŢII GENERALE Art. 15. Universalitatea Art. 16. Egalitatea Art. 17. Cetăţenia Republicii Moldova Art. 18. Restricţii la cetăţenie şi protecţia cetăţenilor Art. 19. Drepturile şi îndatoririle cetăţenilor străini şi ale apatrizilor Art. 20. Accesul liber la justiţie Art. 21. Prezumţia nevinovăţiei Art. 22. Neretroactivitatea legii Art. 23. Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle Capitolul II DREPTURILE ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE Art. 24. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică Art. 25. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei Art. 26. Dreptul la apărare Art. 27. Dreptul la libera circulaţie Art. 28. Viaţa intimă, familială şi privată Art. 29. Inviolabilitatea domiciliului Art. 30. Secretul corespondenţei Art. 31. Libertatea conştiinţei Art. 32. Libertatea opiniei şi a exprimării Art. 33. Libertatea creaţiei Art. 34. Dreptul la informaţie Art. 35. Dreptul la învăţătură Art. 36. Dreptul la ocrotirea sănătăţii


Administrator

Text box


- 142 -

Art. 37. Dreptul la un mediu înconjurător sănătos Art. 38. Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales Art. 39. Dreptul la administrare Art. 40. Libertatea întrunirilor Art. 41. Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice Art. 42. Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate Art. 43. Dreptul la muncă şi la protecţia muncii Art. 44. Interzicerea muncii forţate Art. 45. Dreptul la grevă Art. 46. Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia Art. 47. Dreptul la asistenţă şi protecţie socială Art. 48. Familia Art. 49. Protecţia familiei şi a copiilor orfani Art. 50. Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor Art. 51. Protecţia persoanelor handicapate Art. 52. Dreptul de petiţionare Art. 53. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică Art. 54. Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi Capitolul III ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE Art. 55. Exercitarea în sistem a drepturilor şi a obligaţiilor Art. 56. Devotamentul faţă de ţară Art. 57. Apărarea Patriei Art. 58. Contribuţii financiare Art. 59. Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor Titlul III AUTORITĂŢILE PUBLICE Capitolul IV PARLAMENTUL Secţiunea 1 Organizare şi funcţionare Art. 60. Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ Art. 61. Alegerea Parlamentului Art. 62. Validarea mandatului de deputat Art. 63. Durata mandatului Art. 64. Organizarea internă Art. 65. Caracterul public al şedinţelor Art. 66. Atribuţiile de bază Art. 67. Sesiuni Secţiunea a 2-a Statutul deputaţilor Art. 68. Mandatul reprezentativ Art. 69. Mandatul deputaţilor Art. 70. Incompatibilităţi şi imunităţi Art. 71. Independenţa opiniilor Secţiunea a 3-a Legiferarea Art. 72. Categorii de legi Art. 73. Iniţiativa legislativă Art. 74. Adoptarea legilor şi a hotărîrilor


Administrator

Text box


- 143 -

Art. 75. Referendumul Art. 76. Intrarea în vigoare a legii Capitolul V PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Art. 77. Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului Art. 78. Alegerea Preşedintelui Art. 79. Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului Art. 80. Durata mandatului Art. 81. Incompatibilităţi şi imunităţi Art. 82. Numirea Guvernului Art. 83. Participarea la şedinţele Guvernului. Consultarea Guvernului Art. 84. Mesaje Art. 85. Dizolvarea Parlamentului Art. 86. Atribuţii în domeniul politicii externe Art. 87. Atribuţii în domeniul apărării Art. 88. Alte atribuţii Art. 89. Suspendarea din funcţie Art. 90. Vacanţa funcţiei Art. 91. Interimatul funcţiei Art. 92. Răspunderea Preşedintelui interimar Art. 93. Promulgarea legilor Art. 94. Actele Preşedintelui Art. 95. Resursele financiare ale aparatului Preşedintelui, indemnizaţia şi alte drepturi Capitolul VI G U V E R N U L Art. 96. Rolul Art. 97. Structura Art. 98. Învestitura Art. 99. Incompatibilităţi Art.100. Încetarea funcţiei de membru al Guvernului Art.101. Prim-ministrul Art.102. Actele Guvernului Art.103. Încetarea mandatului Capitolul VII RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL Art.104. Informarea Parlamentului Art.105. Întrebări şi interpelări Art.106. Exprimarea neîncrederii Capitolul VIII ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ Art.107. Administraţia publică centrală de specialitate Art.108. Forţele armate Art.109. Principiile de bază ale administrării publice locale Art.110. Organizarea administrativ-teritorială Art.111. Statutul special de autonomie Art.112. Autorităţile săteşti şi orăşeneşti Art.113. Consiliul raional Capitolul IX AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ


Administrator

Text box


- 144 -

Secţiunea 1 Instanţele judecătoreşti Art.114. Înfăptuirea justiţiei Art.115. Instanţele judecătoreşti Art.116. Statutul judecătorilor Art.117. Caracterul public al dezbaterilor judiciare Art.118. Limba de procedură şi dreptul la interpret Art.119. Folosirea căilor de atac Art.120. Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri judecătoreşti definitive Art.121. Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti, indemnizaţia şi alte drepturi Secţiunea a 2-a Consiliul Superior al Magistraturii Art.122. Componenţa Art.123. Atribuţiile Secţiunea a 3-a Procuratura Art.124. Atribuţiile şi structura Art.125. Mandatul procurorilor T i t l u l IV ECONOMIA NAŢIONALĂ ŞI FINANŢELE PUBLICE Art.126. Economia Art.127. Proprietatea Art.128. Proprietatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor Art.129. Activitatea economică externă Art.130. Sistemul financiar-creditar Art.131. Bugetul public naţional Art.132. Sistemul fiscal Art.133. Curtea de Conturi T i t l u l V CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Art.134. Statutul Art.135. Atribuţiile Art.136. Structura Art.137. Independenţa Art.138. Condiţiile pentru numire Art.139. Incompatibilităţi Art.140. Hotărîrile Curţii Constituţionale T i t l u l VI REVIZUIREA CONSTITUŢIEI Art.141. Iniţiativa revizuirii Art.142. Limitele revizuirii Art.143. Legea privind modificarea Constituţiei T i t l u l VII DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul I Articolul II Articolul III Articolul IV


Administrator

Text box


- 145 -

Articolul V Articolul VI Articolul VII Articolul VIII

LPO691/1991 ID intern unic: 313228

Republica Moldova PARLAMENTUL

LEGE Nr. 691 din 27.08.1991 privind Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova

Publicat : 27.08.1991 în Monitorul Oficial Nr. 011 art Nr : 103;118 Promulgat : 27.08.1991

Parlamentul Republicii Moldova d e c r e t e a z ă: 1. Se aprobă Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova (se anexează). 2. Prezenta Lege intră în vigoare în momentul adoptării ei. PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR Chişinău, 27 august 1991. Nr.691-XII. D E C L A R A Ţ I A DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA. PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit in urma unor alegeri libere şi

democratice, AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa

neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale; CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în

contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria-parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;

LUÎND ACT de faptul că Parlamentul multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională "Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia" prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;

SUBLINIIND că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească(Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul


Administrator

Text box


- 146 -

Suprem al U.R.S.S.,încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 "Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale", iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 "Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească", acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;

REAMINTIND că în ultimii ani mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotărîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii romăne ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat , din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;

PORNIND de la Declaraţia suveranităţii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;

ŢINÎND SEAMA de procesele ireversibile ce au loc în Europa şi în lume de democratizare, de afirmare a libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;

REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;

APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie , în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,

PROCLAMĂ solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a

Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi: REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT

ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.

În calitatea sa de STAT SUVERAN ŞI INDEPENDENT,REPUBLICA MOLDOVA: SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a

fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept internaţional şi practicii existente în lume în această materie;

ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisă ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;

DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;

CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;

HOTĂRĂŞTE ca pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;

GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor


Administrator

Text box


- 147 -

naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Adoptată la Chişinău, de Parlamentul Republicii Moldova, la 27 august 1991

HPO148/1990 ID intern unic: 308109

Republica Moldova

PARLAMENTUL

HOTĂRÎRE Nr. 148 din 23.06.1990

suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova.

Publicat : 30.08.1990 în B.Of. Nr. 008 Promulgat : 23.06.1990 Data intrarii in vigoare : 23.06.1990

Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova de legislatura a douăsprezecea, întrunit la prima sa sesiune, recunoscînd adevărul că toţi oamenii sînt egali şi au dreptul inalienabil la viaţă, libertate şi prosperitate, fiind conştient de responsabilittea istorică pentru destinul Moldovei ce are istorie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitate al tuturor popoarelor, în scopul instituirii justiţiei, ocrotirii legalităţii şi stabilităţii sociale, exprimînd voinţa poporului, proclamă solemn: 1. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este condiţia firească şi necesară a existenţei statalităţii Moldovei. 2. Izvorul şi purtătorul suveranităţii este poporul. Suveranitatea este exercitată în interesul întregului popor de către organul reprezentativ suprem al puterii de stat a republicii. Nici o parte a poporului, nici un grup de cetăţeni, nici un partid politic sau o organizaţie obştească, nici o altă formaţiune, nici o persoană particulară nu poate să-şi asume dreptul de a exercita suveranitatea. 3. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat unitar indivizibil. Frontierele R.S.S. Moldova pot fi schimbate numai pe baza acordurilor reciproce dintre R.S.S. Moldova şi alte state suverane în corespundere cu voinţa poporului, adevărul istoric şi luînd în consideraţie normele dreptului internaţional general recunoscute. 4. Pămîntul, subsolul, apele, pădurile şi alte resurse naturale aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum şi întregul potenţial economic, financiar, tehnico-ştiinţific, valorile patrimoniului naţional constituie proprietatea exclusivă necondiţionată a R.S.S. Moldova şi sînt


Administrator

Text box


- 148 -

utilizate în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale poporului republicii. Întreprinderile, organizaţiile, instituţiile şi alte obiective ce aparţin comunităţii statelor suverane, statelor străine şi cetăţenilor lor, organizaţiilor internaţionale pot fi amplasate pe teritoriul R.S.S. Moldova şi pot utiliza resursele ei naturale numai cu consimţămîntul organelor respective ale puterii de stat a R.S.S. Moldova şi în modul stabilit de legislaţia republicii. 5. Pentru asigurarea garanţiilor social-economice, politice şi juridice ale suveranităţii republicii Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova stabileşte: plenitudinea puterii Republicii Sovietice Socialiste Moldova în rezolvarea tuturor problemelor vieţii de stat şi obşteşti; supremaţia Constituţiei şi a legilor R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul ei. Legile şi alte acte normative unionale acţionează în Moldova numai după ratificarea (aprobarea) lor de către Sovietul Suprem al Republicii, iar cele în vigoare ce contravin suveranităţii Moldovei se suspendă. 6. Republica Sovietică Socialistă Moldova recunoaşte drepturile suverane ale tuturor statelor. Ca stat suveran R.S.S. Moldova are dreptul să intre în uniuni de state, delegîndu-le benevol unele împuterniciri, să retragă aceste împuterniciri, sau să iasă din aceste uniuni în modul stabilit de tratatul respectiv. 7. Republica Sovietică Scialistă Moldova participă la exercitarea împuternicirilor pe care le-a transmis comunităţii statelor suverane, păstrîndu-şi plenipotenţa reprezentativă în alte state suverane. Divergenţele dintre R.S.S. Moldova şi comunitatea statelor suverane se aplanează în modul stabilit de Tratatul respectiv. 8. În Republica Sovietică Socialistă Moldova se instituie cetăţenia republicană. Tuturor cetăţenilor republicii, cetăţenilor străini şi persoanelor fără cetăţenie care locuiesc pe teritoriul R.S.S. Moldova se garantează drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie şi de alte acte legislative ale R.S.S. Moldova, de principiile şi normele dreptului internaţional unanim recunoscute şi ei se supun legilor republicii. Cetăţenii Moldovei care se află în afara Republicii sînt ocrotiţi de R.S.S. Moldova. 9. Republica Sovietică Socialistă Moldova garantează tuturor cetăţenilor, partidelor politice, organizaţiilor obşteşti, mişcărilor de masă şi organizaţiilor religioase, ce activează în conformitate cu prevederile Constituţiei R.S.S. Moldova, posibilităţi juridice egale de a participa la exercitarea funcţiilor de stat şi obşteşti. 10. Separarea puterii legislative, executive şi celei judiciare constituie principiul de bază al funcţionării R.S.S. Moldova ca stat democratic bazat pe drept. 11. Republica Sovietică Socialistă Moldova respectă Statutul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi îşi exprimă adeziunea faţă de principiile şi normele dreptului internaţional unanim recunoscute şi voinţa de a convieţui în pace şi bunăînţelegere cu toate ţările şi popoarele, de a nu admite confruntări în relaţiile internaţionale, interstatale şi interetnice, apărînd, totodată, interesele poporului R.S.S. Moldova. 12. Republica Sovietică Socialistă Moldova, ca subiect egal al relaţiilor şi contractelor internaţionale, se declară zonă demilitarizată, contribuie activ la întărirea păcii şi securităţii mondiale, participă direct la procesul european pentru colaborare şi securitate, în structurile europene. 13. Prezenta Declaraţie serveste drept bază pentru elaborarea noii Constituţii a R.S.S. Moldova, perfecţionarea legislaţiei republicane şi ca poziţie a R.S.S. Moldova pentru pregătirea şi încheierea Tratatului unional în cadrul comunităţii statelor suverane. SOVIETUL SUPREM AL REPUBLICII SOVIETICE SOCIALISTE MOLDOVA or. Chişinău, 23 iunie 1990.


Administrator

Text box


- 149 -

Nr.148-XII.

Declaratia universala a drepturilor omului Preambul

Considerând ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii în lume,

Considerând ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi în care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvântului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai înalta aspiratie a oamenilor,

Considerând ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta împotriva tiraniei si asupririi,

Considerând ca este esential a se încuraja dezvoltarea relatiilor prietensti între natiuni,

Considerând ca în Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarât sa favorizeze progresul social si îmbunatatirea conditiilor de viata în cadrul unei libertati mai mari,

Considerând ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,

Considerând ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,

Adunarea Generala proclama

Prezenta Declaratie Universala a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, având aceasta declaratie permanent în minte, ca prin învatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva atât în sânul popoarelor statelor membre, cât si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

Articolul 1.

Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.


Administrator

Text box


- 150 -

Articolul 2.

Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate în prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte împrejurari. În afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.

Articolul 3.

Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Articolul 4.

Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; slavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

Articolul 5.

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.

Articolul 6.

Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.

Articolul 7.

Toti oamenii sunt egali în fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala împotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si împotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.

Articolul 8.

Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente împotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.

Articolul 9.

Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat în mod arbitrar.

Articolul 10.

Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotarî fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari în materie penala îndreptata împotriva sa.

Articolul 11


Administrator

Text box


- 151 -

1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.

2. Nimeni nu va condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decât aceea care era aplicabila în momentul când a fost savârsit actul cu caracter penal.

Articolul 12.

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personala, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Articolul 13.

1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber si de a-si alege resedinta în interiorul granitelor unui stat.

2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni în tara sa.

Articolul 14.

1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil în alte tari.

2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmarire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 15.

1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba

cetatenia.

Articolul 16.

1. Cu începere de la împlinirea vârstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie în ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, în decursul casatoriei si la desfacererea ei.

2. Casatoria nu poate fi încheiata decât cu consimtamântul liber si deplin al viitorilor soti. 3. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si adre dreptul la ocrotire

din partea societatii si a statului.

Articolul 17.

1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atât singura, cât si în asociatie cu altii. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18.

Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea,


Administrator

Text box


- 152 -

singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât sl privat, prin învataturi, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor.

Articolul 19.

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opniii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20.

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica. 2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.

Articolul 21.

1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.

2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa. 3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie

exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc perioadic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmând o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

Articolul 22.

Orice persoana, în calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este îndreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinându-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.

Articolul 23.

1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea împotriva somajului.

2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala. 3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i

asigure atât lui, cât si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.

4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.

Articolul 24.

Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.

Articolul 25.

1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbracamintea, locuinta, îngrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de somaj, boala, invaliditate,


Administrator

Text box


- 153 -

vaduvie, batrânete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurari independente de vointa sa.

2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti în cadrul unei casatorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala.

Articolul 26.

1. Orice persoana are dreptul la învatatura. Învatamântul trebuie sa fie gratuit, cel putin în ceea ce priveste învatamântul elementar si general. Învatamântul tehnic si profesional trebuie sa fie la îndemâna tuturor, iar învatamântul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.

2. Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.

3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.

Articolul 27.

1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.

2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.

Articolul 28.

Orice persoana are dreptul la o orânduire sociala si internationala în care drepturile si libertatile expuse în prezenta declaratie pot fi pe deplin înfaptuite.

Articolul 29.

1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.

2. În exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale într-o societate democratica.

3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.

Articolul 30.

Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savârsi vreun act îndreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate în prezenta declaratie.

10 decembrie 1948 Adunarea Generala a O.N.U


Administrator

Text box


- 154 -

MINISTERUL EDUCAŢIEI al RM

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA. FACULTATEA ECONOMIE GENERALĂ ŞI DREPT.

CATEDRA “DREPT PUBLIC”.

APROBAT

DECAN

PROGRAMA ANALITICĂ LA DISCIPLINA “ TEORIA GENERALĂ A STATULUI ŞI DREPTULUI ”.

ŞEDINŢA CATEDREI NR. DIN

ŞEFUL CATEDREI

Elaborată: © lector univ. Aureliu Guzun

Chişinău:2005-2006


Administrator

Text box


- 155 -

Programa la disciplina “Teoria generală a Statului şi Dreptului”

a fost discutată şi aprobată la şedinţa catedrei “Drept public ”

(proces-verbal nr. din octombrie 2003

şi de Comisia metodică a facultăţii

„Economie Generală şi Drept”

(proces-verbal nr. din ianuarie 2004)


Administrator

Text box


- 156 -

Teoria generală a Statului şi Dreptului.

Teoria generală a dreptului este o ştiinţă socială, politică şi juridică care studiază, în baza unui ansamblu de teorii, concepţii, noţiuni cu privire la drept şi, într-o oarecare măsură, la stat, legităţile generale şi speciale referitoare la apariţia, evoluţia şi funcţionarea dreptului, atât în general, şi a sistemului de drept al ţării respective, în special.

Programa analitică la disciplina “ Teoria generală a Statului şi Dreptului ”este

adresată în primul rând studenţilor de la facultăţile de drept, în cele dinţii va contribui la formarea unei baze de cunoştinţe fundamentale şi în acelaşi timp elementare, dar absolut necesare în studiul dreptului. Or, Teoria generală a dreptului este temelia întregii ştiinţe juridice, fiind numită, pe bună dreptate, "Enciclopedia dreptului". Considerăm că studierea aprofundată a fenomenului juridic este de ne conceput fără a cunoaşte noţiunile şi definiţiile de bază ale dreptului.

Obiectivele generale ale cursului:

- formularea şi operarea termenilor juridici care sînt necesari şi utili pentru întreaga ştiinţă a dreptului;

- însuşirea şi aplicarea concepţiilor ce fundamentează ştiinţa dreptului; - formarea şi dezvoltarea de competenţe profesionale, adică a abilităţilor profesionale.

Fondul de timp Afectat cursurilor şi seminarelor.

Facultăţile Nr. Ore

Total Curs Seminare

Nr. Ctr.

Secţia de zi DE(4 ani). (5 ani).

104

60

44

Secţia F/F, DE. Total Curs Seminare

4 ani 32 28 4

5 ani ,6 ani 46 40 4 Secţia F/F, MAP Total Curs Seminare

4, 5 ,6 ani 20 16 4

Secţia de zi 44 30 14

STANDARD CURICULAR – F.O. 23.25. Teoria generală a Statului şi Dreptului.


Administrator

Text box


- 157 -

La nivel de cunoaştere şi înţelegere: - să determine obiectul de studiu al disciplinei; - să identifice metodele de cercetare în domeniu; - să determine şi să cunoască esenţa, conţinutul şi forma dreptului; - să cunoască bazele/fundamentele teoretice ale fenomenului juridic; - să cunoască esenţa justiţiei, legalităţii şi a ordinii de drept; - să identifice izvoarele de informare eficientă în domeniul dreptului; - să cunoască esenţa, temeiurile şi principiile răspunderii juridice; - să cunoască drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi clasificarea lor; - să determine esenţa şi structura sistemului naţional de drept al Republicii Moldova;

La nivel de aplicare:

- să explice teoriile cu privire la apariţia, esenţa, funcţiile şi tipurile de stat şi drept;

- sa identifice particularităţile procesului de elaborare a dreptului în diverse etape ale evoluţiei civilizaţiei umane; - să clasifice teoriile idealiste şi materialiste cu privire la diferite aspecte ale analizei fenomenului juridic; - să explice esenţa doctrinelor juridice; - să compare experienţa şi concepţiile cu privire la stat şi drept din diverse

etape ale evoluţiei civilizaţiei umane;

La nivel de integrare: - să stabilească rolul şi locul Teoriei generale a dreptului şi statului în dezvoltarea sistemului de ştiinţe juridice cu scopul de a opera şi a utiliza cunoştinţele respective în însuşirea mai eficientă a celorlalte ramuri ale dreptului; - să determine interdependenţa dintre particularităţile dinamice ale dezvol- tării statului şi dreptului şi specificul social-economic al perioadei concret- istorice; - să stabilească corelaţia funcţională dintre particularităţile diferitelor tipuri de experienţă şi dintre diversele concepţii despre stat şi drept.

Conţinutul disciplinei. Modulul I. Ştiinţa şi teoria generală a dreptului şi statului. Modulul II. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa

dreptului şi statului . Modulul III. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept. Modulul IV. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat. Modulul V. Statul de drept.

Modulul VI. Mari sisteme contemporane de drept. Modulul VII. Dreptul în sistemul normativ social.

Modulul VIII. Norma juridică. Modulul IX. Raportul juridic. Modulul X. Izvoarele (forma) dreptului.


Administrator

Text box


- 158 -

Modulul XI. Elaborarea normelor juridice. Modulul XII. Sistemul dreptului al societăţii. Modulul XIII. Interpretarea normelor juridice. Modulul XIV. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică. Modulul XV. Conştiinţa juridică, cultura juridică, educaţia juridică. Modulul XVI. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia. Modulul XVII. Răspunderea juridică.

Orele de curs şi orele de seminare pentru fiecare modul,

secţia zi, DE (4 şi 5 ani).

Nr. Modulul Ore/curs Seminare Total/ore

I. Ştiinţa şi teoria generală a dreptului şi statului.

4 3 7

II. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului.

4 3 7

III. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept.

4 3 7

IV. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat.

4 3 7

V. Statul de drept. 3 2 5

VI. Mari sisteme contemporane de drept.

4 3 7

VII. Dreptul în sistemul normativ social. 3 2 5

VIII. Norma juridică. 4 3 7

IX. Raportul juridic. 4 3 7

X. Izvoarele (forma) dreptului. 4 3 7

XI. Elaborarea normelor juridice. 4 2 6 XII. Sistemul dreptului al societăţii. 3 2 5

XIII. Interpretarea normelor juridice. 3 2 5

XIV. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică.

3 2 5

XV. Conştiinţa juridică, cultura juridică, educaţia juridică.

3 3 5

XVI. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia.

3 3 6

XVII. Răspunderea juridică. 3 2 5

Total/ore

Curs/seminare; 60 44 104


Administrator

Text box


- 159 -

Orele de curs şi orele de seminare pentru fiecare modul,

secţia F/F, DE (4; 5 şi 6 ani).

SECŢIA FĂRĂ FREGVENŢĂ

STUDIUL CU 4 ANI

STUDIUL CU 5 ŞI 6 ANI

Nr. Modulul Ore/ curs

Semi nare

Total /ore

Ore/ curs

Semi nare

Total /ore

I. Ştiinţa şi teoria generală a dreptului şi statului.

2 - 2 3 0,5 3,5

II. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului.

2 0,5 2,5

3 0,5 3,5

III. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept.

2 0,5 2,5 3 0,5 3,5

IV. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat.

2 0,5 2,5 3 0,5 3,5

V. Statul de drept. 2 0,5 2,5 3 - 3

VI. Mari sisteme contemporane de drept.

2 0,5 2,5

2 - 2

VII. Dreptul în sistemul normativ social.

1 - 1 2 - 2

VIII. Norma juridică. 2 0,5 2,5 3 0,5 3,5

IX. Raportul juridic. 2 0,5 2,5 2 0,5 2,5

X. Izvoarele (forma) dreptului. 2 - 2 2 0,5 2,5

XI. Elaborarea normelor juridice.

1 - 1 2 - 2

XII. Sistemul dreptului al societăţii.

2 0,5 2,5 2 - 2

XIII. Interpretarea normelor juridice.

1 - 1 2 0,5 2,5

XIV. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică.

1 - 1 2 0,5 2,5

XV. Conştiinţa juridică, cultura juridică, educaţia juridică.

2 - 2 2 0,5 2,5

XVI. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia.

1 - 1 2 0,5 2,5

XVII Răspunderea juridică. 1 - 1 2 0,5 2,5

Total/ore

Curs/seminare; 28 4 32 40 6 46


Administrator

Text box


- 160 -

CONŢINUTUL ORELOR DE CURS.

DENUMIREA ŞI CONŢINUTUL TEMELOR. TEMA I. Ştiinţa şi teoria generală a dreptului şi statului. I. Ştiinţa. Noţiuni introductive. II. Sistemul ştiinţelor juridice. III. Obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului şi a statului. IV. Baza metodologică a teoriei generale a dreptului şi a statului. V. Teoria generală a dreptului şi statului şi practica socială. VI. Privire istorică asupra teoriei generale a dreptului şi a statului.

Literatura de bază: Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 10-36; Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для

юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. p. 1-26

Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina, 1997. p. 14-31

Dvoracec M., Lupu Gh. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Ed. Fundaţia Chemarea, 1996. p. 17-30

Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994, p. 5-34

TEMA II. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa

dreptului şi statului . I. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului.

II. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (fondatorii, comentariul postulatelor, critica teoriilor în cauză).

Literatura de bază:

Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 37-51 Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,

Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 11-17 Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,

1993. , p. 8-16 Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для

юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. 27-68, 204-236



Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 99-111


- 161 -

TEMA III. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept.

I. Noţiuni introductive în privinţa esenţei noţiunii drept. II. Principiile dreptului. Literatura de bază:

Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 34-42, 113-130

Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu, 1993. , p. 5-18

Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 69-91

Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina, 1997. , p. 99-110

Dvoracec M., Lupu Gh. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Ed. Fundaţia Chemarea, 1996. , p. 40-61

Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994. , p. 112-138

TEMA IV. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat. I. Noţiuni introductive. II. Definiţiile noţiunii stat. III. Atributele (dimensiunile) statului. IV. Formele statului. V. Conceptul sistemului politic al societăţii. Literatura de bază:

Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 53-74 Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,



юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 27-91, 245-256

Dvoracec M., Lupu Gh. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Ed. Fundaţia

Chemarea, 1996. , p. 93-108 Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под

редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994. , p. 273-317

TEMA V. Statul de drept. I. Noţiuni introductive privind societatea civilă. II. Noţiunea statului de drept. III. Democraţia.


Administrator

Text box


- 162 -


Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 301-308 Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,


юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 277-381



Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994. p. 376-390

TEMA VI. Mari sisteme contemporane de drept. I. Consideraţiuni generale privind marile sisteme de drept contemporan. II. Sistemul de drept romano-germanic. III. Sistemul de drept anglo-saxon. IV. Sistemul de drept religios. V. Sistemul de drept tradiţional. VI. Sistemul african cutumiar (obiceiul – izvorul de drept principal). Literatura de bază:

Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 212-216 Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для




Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 256-272.

TEMA VII. Dreptul în sistemul normativ social. I. Consideraţii generale asupra activităţii sociale şi normării ei. II. Noţiunea normei sociale. III. Coraportul normelor juridice şi morale. Literatura de bază:



1993. , p. 21-31


Administrator

Text box


- 163 -





TEMA VIII. Norma juridică.

I. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică. II. Structura normei juridice. III. Coraportul normei juridice şi articolului din actul normativ juridic. IV. Clasificarea normelor juridice. Literatura de bază:







Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994, p. 146-150 TEMA IX. Raportul juridic. I. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic. II. Structura raportului juridic.

III. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni). Actele juridice (normative, individuale, de interpretare). Corpul juridic. Prezumţiile juridice. Stările juridice




1993. , p. 123-140


Administrator

Text box


- 164 -




1. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994, p. 176-193

TEMA X. Izvoarele (forma) dreptului. I. Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept.

II. Felurile izvoarelor dreptului


2. Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 157-183 3. Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,

Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 51-57 4. Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,

1993. , p. 34-45 5. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для


6. Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina, 1997. p. 86-98

7. Dvoracec M., Lupu Gh. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Ed. Fundaţia Chemarea, 1996. , p. 169-190


TEMA XI. Elaborarea normelor juridice.

I. Teoriile cu privire la elaborarea normelor juridice. II. Principiile creării normelor juridice.

III. Noţiunea de procedură legislativă

Literatura de bază: Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 183-187,

189-202 Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,

Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 58-60, 60-63 Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,

1993. , p. 49-53, 102-112 Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для

юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 475- 483, 415-430


Administrator

Text box


- 165 -

Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina, 1997. , p. 78-65, 184-195


TEMA XII. Sistemul dreptului al societăţii.

I. Noţiuni introductive privind termenul sistemul dreptului.

II. Criterii de delimitare a sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii juridice.

III. Sistematizarea actelor normative juridice în Republica Moldova. IV. Drept public şi drept privat. Criteriile de delimitare a lor.

Literatura de bază: Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 203-208 Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,




2. Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina, 1997. , p. 111-124



TEMA XIII. Interpretarea normelor juridice.

I. Noţiunea interpretării normelor juridice.

II. Metodele interpretării normelor juridice.

III. Genurile interpretării juridice.

IV. Lacunele în drept. Cauzele apariţiei lor (teoriile privind existenţa lacunelor în drept).

V. Căile de înlăturare a lacunelor în drept.



Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 72-75


Administrator

Text box


- 166 -






TEMA XIV. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică. I. Conceptul realizării normelor juridice. Definiţia ei. II. Formele realizării normelor juridice. III.Aplicarea normelor juridice – forma specială de realizare a normelor juridice. IV. Noţiunea reglementării juridice. Literatura de bază:








TEMA XV. Conştiinţa juridică, cultura juridică, educaţia juridică. I. Conştiinţa juridică. Noţiuni introductive. II. Interdependenţa dreptului şi conştiinţei juridice. III. Cultura juridică. Noţiuni introductive.

IV. Educaţia juridică





Administrator

Text box


- 167 -



TEMA XVI. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia. I. Noţiunea legalităţii. II. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept. III. Democraţia. Aspectele ei. Literatura de bază:





TEMA XVII. Răspunderea juridică I. Răspunderea juridică. Noţiunea răspunderii juridice. II. Circumstanţele care exclud răspunderea juridică.









CONŢINUTUL ACTIVITĂŢILOR PRACTICE ÎN FORMĂ DE SEMINARE

Tema 1. Ştiinţa şi teoria generală a Statului şi Dreptului

I . Ştiinţa. Noţiuni introductive:

A) definiţia noţiunii ştiinţă în general:


Administrator

Text box


- 168 -

B) clasificarea ştiinţelor: ştiinţele exacte; ştiinţele sociale; ştiinţele naturii; interacţiunea ştiinţelor.

C) Noţiunea ştiinţă socială. Interacţiunea ştiinţelor sociale (filosofia, politologia, istoria etc.) cu teoria generală a dreptului şi a statului.

II. Sistemul ştiinţelor juridice: A) reprezentarea schematică a ştiinţelor juridice:

1) ştiinţele juridice general teoretice; 2) ştiinţele juridice istorice; 3) ştiinţele juridice de ramură; 4) ştiinţele juridice auxiliare.

B) coraportul teoriei generale a dreptului şi a statului cu alte ştiinţe juridice.

Teoria generală a dreptului şi a statului este ştiinţă juridică: 1) generalizatoare; 2) introductivă; 3) generală; 4) de orientare metodologică.

III. Obiectul de studiu al teoriei generale a dreptului şi statului: A) definiţia obiectului de studiu al teoriei generale a dreptului şi a statului;

B) explicarea succintă a elementelor componente ale obiectului de studiu al teoriei generale a dreptului şi statului (dreptul, statul, legităţile dezvoltării lor).

IV. Baza metodologică a teoriei generale a dreptului şi a statului: A) definiţia noţiunii metodologie ştiinţifică; B) definiţia noţiunii metodă ştiinţifică; C) clasificarea şi explicarea metodelor utilizate în teoria generală a dreptului şi

statului: 1) metoda logică; 2) metoda istorică; 3) metoda comparativă; 4) metoda sociologică; 5) metoda cantitativă; 6) metoda experimentală etc.

V. Teoria generală a Dreptului şi Statului şi practica socială:


Administrator

Text box


- 169 -

A) corelaţia teoriei generale a dreptului şi statului şi practicii juridice;

B) însemnătatea studierii teoriei generale a dreptului şi statului în pregătirea profesională a juriştilor (teoria generală a dreptului şi statului permite de a obţine, crea, însuşi).

VI. Privire istorică asupra teoriei generale a Dreptului şi Statului: A) perioada de cercetare distinctă a fenomenelor dreptului şi a fenomenelor

ce ţin de activitatea statului; B) perioada apariţiei teoriei generale a dreptului şi a statului;

Literatura de bază: Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999, p. 10-36; Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для

юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. p. 1-26




Documente oficiale Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948. Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor

Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997 Tema 2. Caracterizarea unor teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului I. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului:

A) reprezentarea generală schematică a teoriilor cu privire la teoria generală a dreptului şi statului;

B) expunerea succintă a postulatelor, teoriilor cu privire la drept (concepţiile: psihologică, a dreptului natural, marxistă, normativistă, sociologică, integraţionistă);

C) expunerea succintă a postulatelor teoriilor juridice cu privire la stat (concepţiile: psihologică, teologică, marxistă, patriarhală, a violenţei, organică);

D) alte teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (teoriile: rasială, patrimonială, istorică, stat-naţiune);

E) concluzii privind reprezentarea generală a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (avantajele şi dezavantajele teoriilor, accepţiunile noţiunii drept, divizarea teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului ce pun accent pe formă şi pe conţinut).

II. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa Dreptului şi Statului (fondatorii,

comentariul postulatelor, critica teoriilor în cauză):

A) referitor la drept:


Administrator

Text box


- 170 -

1) teoria psihologică; 2) teoria dreptului natural; 3) teoria marxistă; 4) teoria normativistă; 5) teoria sociologică; 6) teoria integraţionistă;

B) referitor la stat: 1) teoria psihologică; 2) teoria dreptului natural; 3) teoria teologică; 4) teoria marxistă; 5) teoria patriarhală; 6) teoria violenţei; 7) teoria organică.

C) alte teorii cu privire la originea şi esenţa dreptului şi a statului: 1) teoria rasială; 2) teoria patrimonială; 3) teoria istorică; 4) teoria stat – naţiune.


Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 37-51 Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,



юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. 27-68, 204-236



7. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 99-111

Documente oficiale

Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948. Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale,

adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997 Tema 3. Consideraţiuni generale privind noţiunea drept I. Noţiuni introductive în privinţa esenţei noţiunii drept: A) esenţa şi definiţia noţiunii de drept. Varietatea definiţiilor noţiunii de drept; B) divizarea definiţiilor dreptului conform direcţiilor de gândire juridică:

1) direcţia pozitivistă; 2) direcţia dreptului natural:

caracterizarea generală a acestor direcţii; postulatele concepţiilor ce fac parte din aceste direcţii.


Administrator

Text box


- 171 -

C) reprezentarea definiţiilor dreptului în conformitate cu direcţiile gândirii juridice în: 1) definiţiile substanţiale ale dreptului; 2) definiţiile formale ale dreptului:

exemplele acestor definiţii (Ulpian, Kant, etc.); concluzii în privinţa diversităţii definiţiilor dreptului şi tendinţa spre îmbinarea celor

mai importante caracteristici ale dreptului evidenţiate de diverşi autori în definirea dreptului.

D) etimologia noţiunii drept. Valoarea, funcţiile, semnele (trăsăturile) dreptului; E) accepţiunile (sensurile) noţiunii drept:

1) drept cutumiar (al obiceiurilor); 2) drept ca dimensiune morală; 3) drept corporativ; 4) drept în sens juridic:

drept pozitiv (obiectiv); drept subiectiv.

II. Principiile dreptului: A) definiţia noţiunii principiul dreptului; B) clasificarea principiilor dreptului (fixarea de gală):

1) principiile generale ale dreptului; 2) principiile ramurale; 3) principiile interramurale;

C) sensul (esenţa) principiilor dreptului: 1) principiul libertăţii (Kant); 2) principiul echităţii (Aristotel, Cicero, Ulpian, Groţius etc.); 3) principiul egalităţii (Nersesianţ etc.).

D) concluzii la corelaţia noţiunii principiul dreptului cu noţiunea drept.


Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. p. 34-42, 113-130






Documente oficiale

Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.


Administrator

Text box


- 172 -

Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997

Codul civil din 06.06.2002 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 Codul fiscal din 24.04.1997 Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000 Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000 Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983

Tema 4. Consideraţiuni generale privind noţiunea stat I. Noţiuni introductive: A) originea termenului stat; B) sensurile termenului stat:

1) sens larg; 2) sens restrâns.

II. Definiţiile noţiunii stat: A) divizarea definiţiilor noţiunii stat în:

1) definiţiile pozitiviste; 2) definiţiile iustnaturaliste.

B) diversitatea opiniilor în privinţa scopurilor, sarcinilor, funcţiilor statului. III. Atributele (dimensiunile) statului: A) puterea publică; B) poporul (naţiunea); C) teritoriul. IV. Formele statului: A) forma de guvernământ (definiţia):

1. Republica:

parlamentară; prezidenţială; semi-parlamentară.

2. Monarhia: absolută; limitată; dualistă.

3. Structura statului (definiţia):


Administrator

Text box


- 173 -

1) stat unitar; 2) stat federativ; 3) confederaţie.

4. Regimul politic (de stat): 1) democratic; 2) antidemocratic:

totalitar; autoritar.

V. Conceptul sistemului politic al societăţii: A) definiţia sistemului politic al societăţii; B) structura sistemului politic al societăţii; C) principiile sistemului politic ale societăţii. Literatura de bază:




юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 27-91, 245-256



Documente oficiale

Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990. Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990 Codul electoral, nr. 1381-XIII din 21.11.1997 Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990 Legea privind administraţia publică locală, nr. 123-XV din 18.03.2003 Legea

privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, nr. 192-XV din 27.12.2001

Legea privind statutul alesului local, nr. 768-XIV din 02.02.2000 Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 1349-XIII din 17.10.1997 Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, nr.

1234-XIV din 22.09.2000 Legea privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova, nr. 1111-

XIII din 20.02.1997 Legea cu privire la finanţele publice locale, nr. 491-XIV din 09.07.1999 Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 02.04.1996


Administrator

Text box


- 174 -

Legea despre statutul deputatului în Parlament, nr. 39-XIII din 07.04.1994

Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din 17.09.1991

Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995

Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995

Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-XIII din 17.05.1996

Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din 24.07.1996

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din 19.07.1996

Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din 26.03.1996 Tema 5. Statul de drept I. Noţiuni introductive privind societatea civilă: A. laturile (aspectele) societăţii civile:

1) latura economică: definiţiile societăţii civile; relaţiile de piaţă – temelia societăţii civile; producători şi consumatori independenţi; proprietatea privată.

2) latura politică (statul de drept); societatea civilă şi dreptul natural; societatea civilă şi teoria contractului social.

3) latura spirituală. Accentul pe valorile umane: libertatea fiecărui om; independenţa cetăţenilor; egalitatea supuşilor statului.

B. Structura societăţii civile (în conformitate cu laturile ei). II. Noţiunea statului de drept: A) prevederile legale (constituţionale) cu privire la statul de drept; B) definiţiile doctrinare ale statului de drept; C) principiile statului de drept:

1) supremaţia (preeminenţa) dreptului: supremaţia legii (şi a Constituţiei); egalitatea tuturor faţă de lege; unitatea dreptului şi legii.

2) suveranitatea poporului; 3) separaţia puterilor în stat; 4) asigurarea reală a drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului şi omului; 5) alte principii.

D) perspectivele edificării statului de drept în Republica Moldova. III. Democraţia: A) prevederile legale (constituţionale) cu privire la democraţie. B) definiţiile doctrinare cu privire la democraţie. Noţiunile:


Administrator

Text box


- 175 -

1) pluralismul politic; 2) sistemul politic (şi structura lui); 3) politica. Democraţia politică.

C) democraţia. Aspectele ei: 1) aspectul conceptual (ideologic); 2) aspectul politic; 3) aspectul economic; 4) aspectul juridic.


Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 301-308 Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,





Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994. p. 376-390

Documente oficiale

Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990. Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948. Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor

Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997

Codul electoral, nr. 1381-XIII din 21.11.1997 Legea cu privire la Curtea Constituţională, nr. 317-XIII din 13.12.1994

Codul jurisdicţiei constituţionale, nr. 502-XIIl din 16.06.1995

Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din 17.09.1991

Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995

Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995

Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-XIII din 17.05.1996

Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din 24.07.1996


Administrator

Text box


- 176 -

Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din 19.07.1996 Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din 26.03.1996

Tema 6. Mari sisteme contemporane de drept I. Consideraţiuni generale privind marile sisteme de drept contemporan:

A) precizări terminologice (noţiunea sistemului de drept, sistemului juridic, sistemului naţional de drept, familia de drept);

B) criteriile de delimitare a marilor sisteme de drept contemporan: 1) criteriile ideologic şi tehnic (Rene David); 2) criteriul formaţiunilor social-economice (tipurile istorice ale dreptului şi statului).

II. Sistemul de drept romano-germanic A) apariţia şi dezvoltarea sistemului de drept romano-germanic:

1) perioada până la sec. XIII (perioada preeminenţei dreptului cutumiar); 2) sec. XIII – revenirea la studierea dreptului roman în universităţi; 3) perioada sec. XIX – preeminenţa legislaţiei. Performanţele dreptului natural pe

următoarele direcţii: drept public; codificare.

4) sistemul de drept romano-germanic în zilele noastre. B) specificul normei juridice în sistemul de drept romano-germanic; C) izvoarele de drept în sistemul de drept romano-germanic:

1) legea în sens formal şi material (codurile); 2) tratatele internaţionale; 3) practica judiciară; 4) doctrina juridică; 5) principiile dreptului; 6) obiceiul juridic (cutuma).

D) sistemul de drept sovietic: 1) asemănările sistemului de drept sovietic cu sistemul de drept romano-germanic (legea –

izvorul de bază în cadrul izvoarelor dreptului); 2) deosebirile sistemului de drept sovietic faţă de sistemul de drept romano-germanic:

în sistemul de drept romano-germanic legea este modul cel mai comod de exprimare a dreptului;

în sistemul de drept sovietic legea este modul firesc de creare a dreptului; legea în sens material şi formal; legalitatea în socialism; tranziţia R.M. de la stat care aparţine sistemului de drept sovietic la stat care aparţine

sistemului de drept romano-germanic. III. Sistemul de drept anglo-saxon A) apariţia şi dezvoltarea sistemului de drept anglo-saxon:

1) sec. XI-XII. Crearea sistemului judecătoresc centralizat (apariţia precedentelor judecătoreşti);

2) sec. XIV. Apariţia dreptului echităţii; 3) 1875 – aplicarea Common Law şi dreptului echităţii de aceleaşi instanţe judecătoreşti; 4) sistemul de drept anglo-saxon în zilele noastre (specificul doctrinei „stare decisis” –

obligativităţii precedentului judecătoresc). B) izvoarele dreptului în sistemul de drept anglo-saxon:

1) precedentul judecătoresc (practica judecătorească); 2) legea; 3) obiceiul juridic;


Administrator

Text box


- 177 -

4) doctrina şi principiile de drept; 5) tratatele internaţionale.

C) influenţa dreptului comun englez asupra dreptului din S U A: 1) asemănări (identitatea concepţiilor juridice, modului de rezolvare a litigiilor, teoria

izvoarelor dreptului); 2) deosebirile (în S U A – Constituţie scrisă etc.).

IV. Sistemul de drept religios A) sistemul de drept musulman. Clasificarea izvoarelor dreptului musulman:

1) coran; 2) suna; 3) idjma; 4) chiias.

B) sistemul de drept al Indiei. Clasificarea izvoarelor dreptului: 1) dharma; 2) dharma şastra; 3) nibadhaz; 4) principiile dreptului.

V. Sistemul de drept tradiţional A) sistemul de drept al Chinei;

1) temelia ideologică a sistemului – învăţătura lui Confucius (armonia universului); 2) ordinea soluţionării litigiilor (ordinea aplicării izvoarelor de drept):

principiul umanismului; riturile (morala); raţiunea (echitatea); norma juridică.

B) sistemul de drept al Japoniei. VI. Sistemul african cutumiar (obiceiul – izvorul de drept principal) Literatura de bază:

1. Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 212-216 2. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для




5. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994 p. 256-272.

Documente oficiale Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii.

Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie. Hotărârile Curţii de Apel. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000. Jurisprudenţa Curţii Europene.

Tema 7. Dreptul în sistemul normativ social I. Consideraţii generale asupra activităţii sociale şi normării ei:


Administrator

Text box


- 178 -

definiţia activităţii sociale; definiţia normării sociale (reglementării). Felurile reglementărilor; individuală; normativă.

II. Noţiunea normei sociale:

A) definiţia normei sociale; B) semnele comune ale tuturor normelor sociale; C) clasificarea normelor sociale:

1) normele juridice; 2) normele morale; 3) normele religioase; 4) obiceiurile, tradiţiile; 5) normele politice; 6) normele corporative; 7) normele tehnice.

III. Coraportul normelor juridice şi morale A) semnele distincte, conform criteriilor:

1) provenienţei normelor juridice şi morale (originii fenomenelor drept şi morală); 2) domeniului de reglementare a relaţiilor sociale; 3) felului libertăţii reglementate (libertatea internă şi externă);

B) interdependenţa normelor juridice şi normelor morale: norma juridică să nu prevadă ceva amoral; norma morală să nu ceară ceva ilegal.









Documente oficiale Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990 Statutul Academiei de Studii Economice din Moldova

Harta Academiei de Studii Economice din Moldova Tema 8. Norma juridică I. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică:


Administrator

Text box


- 179 -

definiţia normei juridice; semnele normei juridice: caracterul general obligatoriu; caracterul formal determinat; norma juridică este elaborată şi ocrotită de stat; norma juridică reglementează relaţiile sociale.

II. Structura normei juridice: A) ipoteza; B) dispoziţia; C) sancţiunea. III. Coraportul normei juridice şi articolului din actul normativ juridic:

A) directă; B) de trimitere; C) blanchetară. IV. Clasificarea normelor juridice:

A) conform criteriului ramurii de drept din care face parte (norma juridică de drept constituţional, penal, civil etc.);

B) conform criteriului rolului normelor juridice în reglementarea relaţiilor sociale (normele juridice regulative, de ocrotire, specializate);

C) conform criteriului caracterului obligaţional al normei juridice (norme juridice imperative şi dispozitive);

D) după criteriul volumului sferei acţiunii normei juridice (norme juridice generale, speciale, de excepţie);

E) norme juridice procesuale şi materiale conform criteriului structurii normei juridice (norme juridice complete şi incomplete) ş.a.








7. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов, под редакцией академика Лазарева В.В. – М.: Юрист, 1994, p. 146-150 Documente oficiale

Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de

publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994

Codul civil din 06.06.2002


Administrator

Text box


- 180 -

Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 . Codul fiscal din 24.04.1997 Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000 Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000 Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983

Tema 9. Raportul juridic I. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic: A) definiţiile raportului juridic şi interacţiunea lor cu noţiunea dreptului:

1) definiţiile pozitiviste ale raportului juridic; 2) definiţiile iustnaturaliste ale raportului de drept; 3) concluzii cu privire la interacţiunea definiţiilor dreptului şi definiţiile raportului juridic

(de drept). B) semnele raportului juridic:

1) caracterul social; 2) caracterul complex (absolut); 3) caracterul volitiv etc.

C) clasificarea raporturilor juridice: 1) conform criteriului ramurii de drept din care face parte norma juridică ce reglementează

relaţia socială respectivă (avem raporturi juridice de drept constituţional, penal, civil etc.);

2) conform criteriului rolului funcţional a normei juridice care reglementează relaţia socială respectivă (raporturi juridice regulative, de ocrotire);

3) conform criteriului naturii obligaţiilor subiectelor raportului juridic (raporturi juridice pasive şi active);

4) conform criteriului componenţei participanţilor la raportul juridic (raporturi juridice simple şi complexe);

5) conform criteriului duratei acţiunii raportului juridic (raporturi juridice de durată lungă şi scurtă) etc.

D) premisele raportului juridic (de drept): 1) norma juridică; 2) subiectele de drept; 3) faptele juridice; 4) diversitatea opiniilor în privinţa numărului premiselor raportului juridic (de drept).

II. Structura raportului juridic: A) conţinutul raportului juridic:

1) dreptul subiectiv: definiţia dreptului subiectiv;


Administrator

Text box


- 181 -

semnele dreptului subiectiv. 2) obligaţiunea juridică:

definiţia obligaţiei juridice; semnele obligaţiunii juridice.

3) clasificarea drepturilor subiective şi obligaţiunilor juridice. B) subiectele raportului juridic:

1) definiţia subiectului juridic; 2) clasificarea subiectelor juridice (subiecte juridice individuale – colective, persoane

fizice, persoane juridice etc.); 3) definiţia capacităţii juridice (capacitatea juridică de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu).

Felurile capacităţii juridice: generală, ramurală şi specială; 4) statutul juridic al persoanei. Competenţa juridică a organelor de stat.

C) obiectul raportului juridic: varietatea definiţiilor obiectului raportului juridic; clasificarea obiectelor raportului juridic.

III. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni). Actele juridice (normative, individuale, de

interpretare). Corpul juridic. Prezumţiile juridice. Stările juridice. Literatura de bază:








Documente oficiale Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994 Codul civil din 06.06.2002 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 Codul fiscal din 24.04.1997 Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003


Administrator

Text box


- 182 -

Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000 Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000 Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983

Tema 10. Izvoarele (forma) dreptului I. Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept: A) termenul izvor de drept în sensurile:

1) material; 2) ideologic; 3) formal – juridic.

B) diversitatea opiniilor privind denumirea şi definiţia termenului izvor de drept: 1) forma dreptului; 2) izvorul dreptului.

II. Felurile izvoarelor dreptului: A) actele normative.

Clasificarea actelor normative: 1) legile: în sens formal şi material.

Clasificarea legilor: constituţionale (caracterizarea succintă a Constituţiei); organice; ordinare.

2) actele normative juridice subordonate legii. Clasificarea actelor normative subordonate legii: hotărârile Parlamentului; decretele Preşedintelui; hotărârile, ordonanţele Guvernului; hotărârile, instrucţiunile, ordinele ministerelor, departamentelor, inspectoratelor; dispoziţiile şi hotărârile organelor administraţiei publice locale cu caracter normativ.

3) tratatele internaţionale (la care R.M. este parte) – ca izvor de drept specific în legislaţia naţională.

B) Alte feluri de izvoare de drept: 1) practica judecătorească (precedentul judiciar); 2) obiceiul juridic; 3) doctrina juridică; 4) principiile dreptului; 5) conştiinţa juridică; 6) contractul normativ ş.a.







Administrator

Text box


- 183 -





Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997.

Codul civil din 06.06.2002 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 . Codul fiscal din 24.04.1997 Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000 Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000 Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983 Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii. Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie. Hotărârile Curţii de Apel. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000. Jurisprudenţa Curţii Europene. Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor.

Chişinău, 2000. Tema 11. Elaborarea normelor juridice I. Teoriile cu privire la elaborarea normelor juridice: A) teoriile pozitiviste (provenienţa dreptului este de la stat); B) teoriile iustnaturaliste (originea dreptului este în natură, raţiune etc.). II. Principiile creării normelor juridice: A) principiul democratismului; B) principiile legalităţii şi constituţionalităţii; C) principiul umanismului; D) principiul perfectării tehnicii actelor juridice;

tehnica legislativă ca principiu de creare a normelor juridice (de drept).


Administrator

Text box


- 184 -

III. Noţiunea de procedură legislativă:

A) definiţia procedurii legislative;

B) etapele procedurii legislative: 1) iniţiativa legislativă; 2) discutarea proiectului actului normativ juridic; 3) adoptarea şi promulgarea actului normativ; 4) publicarea actului normativ. Acţiunea actelor normative: în timp; în spaţiu; asupra persoanelor.

Literatura de bază: Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 183-187,

189-202 Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu,

Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 58-60, 60-63 Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu,

1993. , p. 49-53, 102-112 Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для

юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 475- 483, 415-430

Lupu Gh., Avornic Gh. Teoria generală a dreptului. – Chişinău: Editura Lumina, 1997. , p. 78-65, 184-195



Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997 Legea Republicii Moldova nr. 780 – XV din 27.12.2001 privind actele legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36 – 38 din 14.03.2002, art. 210)

Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994)

Legea Republicii Moldova nr. 317 – XV din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208 – 201(1301 – 1303) din 03.10.2003)

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulelor de elaborare a proiectelor actelor normative prezentate Guvernului Republicii Moldova nr. 699 din 21.09.1994

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulelor cu privire la elaborarea actelor normative departamentale nr. 128 din 05.02.1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-27/189 din 26.03.1998)


Administrator

Text box


- 185 -

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la modul de efectuare a expertizei juridice şi înregistrării de stat a actelor normative departamentale nr. 1104 din 28.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-7/10 din 29.01.1998) Tema 12. Sistemul dreptului al societăţii

I. Noţiuni introductive privind termenul sistemul dreptului:

A) definiţia sistemului dreptului; B) precizări terminologice (noţiunea sistemului juridic şi noţiunea sistemului de

drept etc.); C) trăsăturile sistemului dreptului; D) structura sistemului dreptului.

II. Criterii de delimitare a sistemului dreptului în ramuri de drept şi instituţii

juridice:

A) definiţia ramurii de drept;

B) criteriile de delimitare a ramurilor dreptului: 1) obiectul reglementării juridice; 2) metoda reglementării juridice; 3) specificul normei juridice.

C) caracterizarea succintă a unor ramuri de drept (drept constituţional, civil, penal etc.);

D) noţiunea instituţiei juridice. III. Sistematizarea actelor normative juridice în Republica Moldova:

A) definiţia sistematizării actelor normative juridice;

B) felurile sistematizării actelor normative juridice:

codificarea; incorporarea; consolidarea.

IV. Drept public şi drept privat. Criteriile de delimitare a lor: A) teoria utilităţii (interesului); B) teoria metodelor reglementării juridice; C) teoria obiectului reglementării juridice etc. Literatura de bază:



1993. , p. 87-102


Administrator

Text box


- 186 -

4. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 430-447




Documente oficiale Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Codul civil din 06.06.2002 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 . Codul fiscal din 24.04.1997 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000 Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000 Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983 Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998 Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003 Codul

navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999 Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993 Codul funciar din 25.12.1991 Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993 Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996 Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din

15.04.2002 Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii

Moldova din 01.03.2001

Tema 13. Interpretarea normelor juridice

I. Noţiunea interpretării normelor juridice:

A) definiţia interpretării normelor juridice;


Administrator

Text box


- 187 -

B) aspectele necesare de a fi luate în consideraţie la interpretarea normelor juridice;

C) necesitatea interpretării normelor juridice. II. Metodele interpretării normelor juridice: A) metoda gramaticală; B) metoda sistematică; C) metoda logică; D) metoda istorică; E) metoda comparativă; F) metoda specific-juridică etc. III. Genurile interpretării juridice: A) interpretarea juridică oficială:

1) autentică; 2) legală.

B) interpretarea juridică neoficială: 1) doctrinară; 2) oficioasă; 3) comună.

interpretarea juridică normativă şi cazuală; interpretarea după volum:

1) literală; 2) restrictivă; 3) extensivă.

IV. Lacunele în drept. Cauzele apariţiei lor (teoriile privind existenţa lacunelor în drept).

V. Căile de înlăturare a lacunelor în drept: analogia legii;

1. analogia dreptului. Literatura de bază:









Administrator

Text box


- 188 -


Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997

Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii. Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie. Hotărârile Curţii de Apel. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000. Jurisprudenţa Curţii Europene. Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor. Chişinău,

2000. Tema 14. Realizarea normelor juridice. Reglementarea juridică. I. Conceptul realizării normelor juridice. Definiţia ei.

II. Formele realizării normelor juridice: A) executarea normelor juridice; B) respectarea normelor juridice; C) folosirea normelor juridice; D) aplicarea normelor juridice. III. Aplicarea normelor juridice – forma specială de realizare a normelor

juridice: A) trăsăturile aplicării normelor juridice; B) stadiile procesului de aplicare a normelor juridice:

1) analiza circumstanţelor reale şi importante pentru examinarea litigiului în cauză;

2) alegerea şi analiza normei juridice necesare; 3) adoptarea deciziei de către organul competent.

IV. Noţiunea reglementării juridice: A) definiţia reglementării juridice şi mecanismul reglementării juridice; B) nivelele reglementării juridice:

1) informaţional; 2) psihologic.

C) definiţia mijloacelor reglementării juridice: 1) stimulentelor; 2) interdicţiilor.

D) interacţiunea dialectică a mijloacelor reglementării juridice; E) regimurile (tipurile) reglementării juridice:

este admis tot ce nu este expres interzis de lege (caracteristic pentru dreptul privat); este interzis tot ce nu este expres admis de lege (caracteristic pentru dreptul public).

F) coraportul reglementării juridice şi realizării normelor juridice (de drept). Procesul reglementării juridice.


1. Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 219-224


Administrator

Text box


- 189 -

2. Bazele statului şi dreptului ale Republicii Moldova, coordonator Vasile Creţu, Chişinău, Editura “Cartier”, 1997. , p. 64-71

3. Vrabie G., Popescu S. Teoria generală a dreptului. – Iaşi: Editura Ştefan Procopiu, 1993. , p. 112-122

4. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для юридических вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. , p. 482-488




Codul civil din 06.06.2002 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 Codul fiscal din 24.04.1997 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii. Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie. Hotărârile Curţii de Apel. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000. Jurisprudenţa Curţii Europene. Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor. Chişinău, 2000.

Tema 15. Conştiinţa juridică. Cultura juridică. Educaţia juridică I. Conştiinţa juridică. Noţiuni introductive: A) definiţia conştiinţei sociale; B) definiţia conştiinţei juridice; C) structura conştiinţei juridice:

1) ideologia juridică; 2) psihologia juridică.

D) funcţiile conştiinţei juridice: 1) funcţia cognitivă; 2) funcţia de evaluare; 3) funcţia regulativă.

E) felurile conştiinţei juridice: 1) clasificarea conform criteriului nivelului cunoştinţelor în privinţa dreptului, esenţei lui:

conştiinţa ştiinţifică;


Administrator

Text box


- 190 -

conştiinţa profesională; conştiinţa uzuală.

2) clasificarea conform criteriului numărului subiecţilor participanţi la interpretarea juridică: conştiinţa individuală; de grup; de masă (socială).

II. Interdependenţa dreptului şi conştiinţei juridice. III. Cultura juridică. Noţiuni introductive: A) definiţia culturii la general; B) definiţia culturii juridice:

1) a societăţii; 2) a unei personalităţi.

C) nihilismul juridic: 1) definiţia nihilismului juridic; 2) cauzele nihilismului juridic; 3) formele nihilismului.

D) idealismul. IV. Educaţia juridică: A) definiţia educaţiei juridice; B) stadiile educaţiei juridice; C) structura educaţiei juridice:

1) metodele educaţiei juridice; 2) formele educaţiei juridice.







Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997 Tema 16. Legalitatea. Ordinea de drept. Democraţia. I. Noţiunea legalităţii: A) definiţia legalităţii; B) principiile legalităţii:

1) corespunderea legilor dreptului (principiul preeminenţei dreptului); 2) principiul supremaţiei legii; 3) principiul oportunităţii; 4) principiul unităţii legalităţii; 5) principiul legalităţii reale.

C) garanţiile legalităţii: 1) garanţiile economice;


Administrator

Text box


- 191 -

2) garanţiile politice; 3) garanţiile juridice; 4) garanţiile ideologice.

II. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept: A) definiţia ordinii publice; B) definiţia ordinii de drept; C) coraportul dintre ele. III. Democraţia. Aspectele ei: A) aspectul conceptual (ideologic); B) aspectul politic; C) aspectul economic; D) aspectul juridic. Literatura de bază:

Negru Boris. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 1999. , p. 263-288 1. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для




Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990. Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948.

Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997

Codul civil din 06.06.2002 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003. Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 Codul fiscal din 24.04.1997 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001

Tema 17. Răspunderea juridică I. Răspunderea juridică. Noţiunea răspunderii juridice: A) definiţia răspunderii juridice; B) principiile răspunderii juridice:

1) principiul legalităţii răspunderii juridice; 2) principiul răspunderii pentru faptele săvârşite cu vinovăţie;


Administrator

Text box


- 192 -

3) principiul individualizării răspunderii (răspunderea personală); 4) prezumţia nevinovăţiei; 5) principiul proporţionalităţii pedepsei în raport cu gravitatea faptei ilicite; 6) principiul unei singure pedepse pentru o singură violare a normei juridice; 7) principiul operativităţii răspunderii juridice.

C) formele răspunderii juridice: 1) răspunderea juridică civilă; 2) răspunderea juridică penală; 3) răspunderea juridică administrativă; 4) răspunderea juridică disciplinară; 5) alte forme de răspundere juridică (constituţională, comercială, materială a angajaţilor,

familială etc.). D) condiţiile răspunderii juridice:

1) existenţa faptei ilicite; 2) condiţii în privinţa subiectului dreptului (existenţa la subiect a capacităţii juridice); 3) legătura cauzală; 4) rezultatul ilicit produs (tentativa); 5) vinovăţia.

II. Circumstanţele care exclud răspunderea juridică: A) iresponsabilitatea persoanei; B) constrângerea fizică sau psihică; C) forţa majoră; D) beţia involuntară; E) eroarea de fapt; F) extrema necesitate; G) legitima apărare; H) amnistia, graţierea etc. Literatura de bază:








Documente oficiale

Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. Codul civil din 06.06.2002 Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993


Administrator

Text box


- 193 -

Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 Codul electoral din 21.11.1997 Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 . Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 Codul fiscal din 24.04.1997 Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000 Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000 Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983 Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998

Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003 Codul navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999

Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993 Codul funciar din 25.12.1991 Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993 Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996 Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din

15.04.2002 Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii Moldova din

01.03.2001 Formele de activităţi didactice şi de evaluare.

Potrivit planului de studiu disciplinei „ Teoria generală a Statului şi Dreptului ” i-au fost rezervate 60 ore prelegeri şi 44 ore seminare la secţia zi. Discipluina Teoria generală a Statului şi Dreptului se ţine la secţia zi şi secţia fără frecvenţă. Orarul secţiei fără frecvenţă se întocmeşte reieşind din planul de studii, fiind divizat în două sesiuni.

Evaluarea cunoştinţelor, la secţia zi, se efectuiază în două trepte: evaluare curentă şi finală.

Evaluare curentă: Discuţiile pe temele programate şi soluţionare a speţelor; Lucrări de control, care se scriu de studenţi la temele desemnate de cadru didactic; Scrierea şi auduerea a cel puţin unui referat la o temă aleasă sau stabilită; Efectuarea obligatorie a două testări pentru evaluarea curentă.

Evaluare finală – examen. Subiectele de evaluare curentă şi finală

I. Tematica lucrărilor de control: Semestrul I

1.Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor juridice. 2. Obiectul de studiu a Teoriei generale a dreptului şi statului. 3. Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului şi a statului 4. Teoria generală a dreptului şi statului şi practica socială 5. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului 6. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii drept. 7. Principiile dreptului


Administrator

Text box


- 194 -

7. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii stat 8. Statul de drept

9. Principiile statului de drept 10. Structura normei juridice. Coraportul dintre normele juridice, articolele din

actele juridice normative şi actele juridice . 11. Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept 2. Clasificarea izvoarelor dreptului 3. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic 4. Structura raportului juridic Semestrul II 17. Criteriile delimitării domeniilor dreptului public şi privat 18. Tehnica juridică 19. Categoriile de acte legislative 20. Realizarea normelor juridice. 21. Interpretarea normelor juridice 22. Metodele interpretării normelor juridice 23. Genurile interpretării juridice 24. Conştiinţa juridică 25. Cultura juridică 26. Educaţia juridică 27. Democraţia. Aspectele ei. 28. Principiile răspunderii juridice.

II.Subiectele pentru evaluare curentă (testări): Semestrul I

Testarea Nr. 1

1. Ştiinţa. Noţiuni introductive 2. Teoria generală a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor . 3. Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor juridice.

4. Obiectul de studiu a Teoriei generale a dreptului şi statului. 5. Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului şi a statului 6. Teoria generală a dreptului şi statului şi practica socială 7. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului 8. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (fondatorii, comentariul

postulatelor, critica teoriilor în cauză) 9. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii drept. 10. Principiile dreptului 11. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii stat 12. Forma statului.

13. Statul de drept 14. Principiile statului de drept

Testarea Nr. 2

15. Sistemele de drept romano-germanic şi sovietic 16. Sistemul de drept anglo-saxon


Administrator

Text box


- 195 -

17. Sistemul de drept religios 18. Sistemul de drept tradiţional 19. Sistemul african cutumiar 20. Noţiunea normei sociale. Reglementarea juridică . 21. Clasificarea normelor sociale 22. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică 23. Structura normei juridice. Coraportul dintre normele juridice, articolele din

actele juridice normative şi actele juridice . 24. Clasificarea normelor juridice. 25. . Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept 26. Clasificarea izvoarelor dreptului 27. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic 28. Structura raportului juridic 29. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni) Semestrul II

Testarea Nr. 3 30. Sistemul dreptului al societăţii 31. Noţiunea ramurii de drept 32. Noţiunea instituţiei juridice 33. Criteriile delimitării domeniilor dreptului public şi privat 34. Tehnica juridică 35. Categoriile de acte legislative 36. Iniţierea elaborării actelor legislative 37. Elaborarea proiectului de act legislativ 38. Structura şi conţinutul actului legislativ 39. Procedeele tehnice aplicabile actelor legislative 40. Aplicarea actului legislativ în timp, în spaţiu şi cercului de persoane 41. Sistematizarea şi evidenţa oficială a actelor legislative 42. Realizarea normelor juridice. 43. Executarea normelor juridice. 44. Respectarea normelor juridice. 45. Folosirea normelor juridice. 46. Aplicarea normelor juridice. 47. Reglementarea juridică.

Testarea Nr. 4 48. Interpretarea normelor juridice 49. Metodele interpretării normelor juridice 50. Genurile interpretării juridice 51. Analogia legii 52. Analogia dreptului. 53. Conştiinţa juridică 54. Felurile conştiinţei juridice 55. Structura conştiinţei juridice


Administrator

Text box


- 196 -

56. Cultura juridică 57. Educaţia juridică 58. Noţiunea legalităţii. 59. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept. 60. Democraţia. Aspectele ei. 61. Noţiunea răspunderii juridice 62. Principiile răspunderii juridice

III. Subiectele pentru evaluarea finală (EXAMEN): Semestrul I

1. Ştiinţa. Noţiuni introductive 2. Teoria generală a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor . 3. Locul şi rolul Teoriei generale a dreptului şi statului în sistemul ştiinţelor juridice.

4. Obiectul de studiu a Teoriei generale a dreptului şi statului. 5. Baza metodologică a Teoriei generale a dreptului şi a statului 6. Teoria generală a dreptului şi statului şi practica socială 7. Reprezentarea schematică a teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului 8. Analiza teoriilor cu privire la originea şi esenţa dreptului şi statului (fondatorii, comentariul

postulatelor, critica teoriilor în cauză) 9. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii drept. 10. Principiile dreptului 11. Noţiuni introductive în privinţa noţiunii stat 12. Forma statului.

13. Statul de drept 14. Principiile statului de drept 15. Sistemele de drept romano-germanic şi sovietic 16. Sistemul de drept anglo-saxon 17. Sistemul de drept religios 18. Sistemul de drept tradiţional 19. Sistemul african cutumiar 20. Noţiunea normei sociale. Reglementarea juridică . 21. Clasificarea normelor sociale 22. Noţiuni introductive cu privire la norma juridică 23. Structura normei juridice. Coraportul dintre normele juridice, articolele din

actele juridice normative şi actele juridice . 24. Clasificarea normelor juridice. 25. . Noţiuni introductive privind termenul izvor (formă) de drept 26. Clasificarea izvoarelor dreptului 27. Noţiuni introductive cu privire la raportul juridic 28. Structura raportului juridic 29. Faptele juridice (evenimente şi acţiuni) Semestrul II 30. Sistemul dreptului al societăţii 31. Noţiunea ramurii de drept 32. Noţiunea instituţiei juridice 33. Criteriile delimitării domeniilor dreptului public şi privat


Administrator

Text box


- 197 -

34. Tehnica juridică 35. Categoriile de acte legislative 36. Iniţierea elaborării actelor legislative 37. Elaborarea proiectului de act legislativ 38. Structura şi conţinutul actului legislativ 39. Procedeele tehnice aplicabile actelor legislative 40. Aplicarea actului legislativ în timp, în spaţiu şi cercului de persoane 41. Sistematizarea şi evidenţa oficială a actelor legislative 42. Realizarea normelor juridice. 43. Executarea normelor juridice. 44. Respectarea normelor juridice. 45. Folosirea normelor juridice. 46. Aplicarea normelor juridice. 47. Reglementarea juridică. 48. Interpretarea normelor juridice 49. Metodele interpretării normelor juridice 50. Genurile interpretării juridice 51. Analogia legii 52. Analogia dreptului. 53. Conştiinţa juridică 54. Felurile conştiinţei juridice 55. Structura conştiinţei juridice 56. Cultura juridică 57. Educaţia juridică 58. Noţiunea legalităţii. 59. Coraportul legalităţii şi ordinii de drept. 60. Democraţia. Aspectele ei. 61. Noţiunea răspunderii juridice 62. Principiile răspunderii juridice

BIBLIOGRAFIE I. Literatura de bază:

9. Avornic Gheorghe. Teoria generală a dreptului. Ediţia a II-a. Cartier, 2004. 10. Teoria generală a dreptului(în întrebări şi răspunsuri)/Iurie Frunză, L.Cuşmir,

D.Cuşmir,....- Bălţi: Institutul Nistrean de Economie şi Drept, 2003( Tipogr.Biznes- Elita). 11. Baltag Dumitru, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 2002 12. Starasciuc, R. Teoria generală a dreptului. Reprezentari schematice şi comentarii

/Starasciuc R.. - Chişinău : Academia "Ştefan cel Mare" a MAI, 2004. 13. Negru Boris, A.Negru. Teoria generală a dreptului şi statului. Chişinău, 2006 14. Popa, Nicolae. Teoria generală a dreptului / Nicolae Popa. - Bucureşti: CH Beck, 2005. 15. Ceterchi, Ioan. Introducere în teoria generală a dreptului / Ioan Ceterchi ; Ion Craiovan. -

Bucureşti: All, 1998

. 16. Нерсесянц В.С. Общая теория права и государства. Учебник для юридических

вузов и факультетов. – М.: Издательская группа Норма Инфра М, 1999. 17. Общая теория права и государства в схемах и определениях: (учебное пособие) /

Аурелий Гузун. – К.: МЭА, 2007.


Administrator

Text box


- 198 -

II. Literatura facultativă: A. Documente oficiale 67. Constituţia Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994. 68. Declaraţia cu privire la suveranitatea R.M. din 23 iunie 1990. 69. Declaraţia cu privire la independenţă R.M. din 27 august 1991. 70. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990. 71. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948. 72. Convenţia Europeană cu privire la Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor

Fundamentale, adoptată la 4 noiembrie 1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997.

73. Acte normative privind problemele economice şi bugetare (vol. 1-4), Chişinău, Universitas.

74. Codul civil din 06.06.2002 75. Codul Penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 76. Codul de executare a sanctiunilor de drept penal din 22.06.1993 77. Codul cu privire la contraventiile administrative din 29.03.1985 78. Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 79. Codul electoral din 21.11.1997 80. Codul jurisdictiei constitutionale din 16.06.1995 81. Codul de procedura penala al Republicii Moldova din 14.03.2003 82. . Codul de procedura civila al Republicii Moldova din 30.05.2003 83. Codul fiscal din 24.04.1997 84. Codul fiscal titlul V din 26.07.2001 85. Codul vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000 86. Codul muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003. 87. Сodul familiei al Republicii Moldova din 26.10.2000 88. Codul cu privire la locuinte al R.S.S.Moldovenesti din 03.06.1983 89. Codul transporturilor auto al Republicii Moldova din 29.07.1998 90. Codul transportului feroviar al Republicii Moldova din 17.07.2003 91. Codul navigatiei maritime comerciale al Republicii Moldova din 30.09.1999 92. Codul apelor al Republicii Moldova din 22.06.1993 93. Codul funciar din 25.12.1991 94. Codul subsolului al Republicii Moldova din 15.06.1993 95. Codul silvic al Republicii Moldova din 21.06.1996 96. Codul privind activitatea practica a vinificatorului al Republicii Moldova din

15.04.2002 97. Codul privind conduita profesionala a auditorilor si contabililor al Republicii

Moldova din 01.03.2001 98. Legea Republicii Moldova nr. 780 – XV din 27.12.2001 privind actele

legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 36 – 38 din 14.03.2002, art. 210)

99. Legea Republicii Moldova nr. 173 – XIII din 06.07.1994 privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994)


Administrator

Text box


- 199 -

100. Legea Republicii Moldova nr. 317 – XV din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 208 – 201(1301 – 1303) din 03.10.2003)

101. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Regulelor de elaborare a proiectelor actelor normative prezentate Guvernului Republicii Moldova nr. 699 din 21.09.1994

102. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulelor cu privire la elaborarea actelor normative departamentale nr. 128 din 05.02.1998 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 26-27/189 din 26.03.1998)

103. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la modul de efectuare a expertizei juridice şi înregistrării de stat a actelor normative departamentale nr. 1104 din 28.11.1997 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 6-7/10 din 29.01.1998)

104. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului Centrului Creaţie Legislativă nr. 642 din 23.05.2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 69-70/734 din 30.05.2002)

105. Legea cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990 106. Legea privind administraţia publică locală, nr. 123-XV din 18.03.2003 107. Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii

Moldova, nr. 192-XV din 27.12.2001 108. Legea contenciosului administrativ, nr. 793-XIV din 10.02.2000 109. Legea serviciului public, nr. 443-XIII din 04.05.1995 110. Legea privind statutul alesului local, nr. 768-XIV din 02.02.2000 111. Legea cu privire la avocaţii parlamentari, nr. 1349-XIII din 17.10.1997 112. Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii

Moldova, nr. 1234-XIV din 22.09.2000 113. Legea privind asigurarea activităţii Preşedintelui Republicii Moldova,

nr. 1111-XIII din 20.02.1997 114. Legea cu privire la finanţele publice locale, nr. 491-XIV din 09.07.1999 115. Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-XIII din

02.04.1996 116. Legea despre statutul deputatului în Parlament, nr. 39-XIII din

07.04.1994 117. Legea cu privire la Curtea Constituţională, nr. 317-XIII din 13.12.1994 118. Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, nr. 718-XII din

7.09.1991 119. Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995 120. Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995 121. Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836-

XIII din 17.05.1996 122. Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, nr. 970-XIII din

24.07.1996 123. Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, nr. 947 din

19.07.1996


Administrator

Text box


- 200 -

124. Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, nr. 789-XIII din 26.03.1996

125. Curtea Constituţională. Culegeri de hotărâri, decizii. 126. Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie. 127. Hotărârile Curţii de Apel. 128. Sinteza practicii judiciare. Chişinău, 2000. 129. Jurisprudenţa Curţii Europene. 130. Jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Drept în problematica refugiaţilor.

Chişinău, 2000. 131. Statutul Academiei de Studii Economice din Moldova 132. Harta Academiei de Studii Economice din Moldova B. Literatura în limba română

38. Elena Arama. Istoria dreptului romanesc. Chisinau, 2003. 39. Arseni Alexandru. Drept constituţional şi instituţii politice. – Chişinău, Vol. II.,1997. 40. Baltag D. Teoria generală a dreptului şi statului. – Cimişlia: Editura TipCim, 1996. 41. Boboş G. Teoria generală a dreptului. – Cluj-Napoca, Universitatea Independentă “Dmitrie

Cantemir”: Editura Dacia, 1994. 42. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. – Bucureşti: Editura

ALL, 1998. 43. Ceterchi Ioan, Craiovan Ion. Introducere în Teoria generală a dreptului. – Bucureşti: Editura

ALL, 1993. 44. Constituţia R. M. Comentat articol cu articol / A. Arseni, I. Creangă, B. Negru ş.a. –

Chişinău: Civitas, 2000. 45. Djuvara M., Teoria generală a dreptului (Enciclopedia juridică). Drept raţional, izvoare şi

drept pozitiv. – Bucureşti: Ed. ALL BECK 1999. 46. Drăganu Tudor. Actele de drept administrativ. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1959. 47. Drăganu Tudor. Introducere în teoria şi practica statului de drept. – Editura Dacia, 1992. 48. Drepturile şi libertăţile omului în Republica Moldova, Raport naţional, 1999. – Chişinău,

2000. 49. Dvorkin Ronald / Drepturile la modul serios. – Chişinău: Ed. ARC, 1998. 50. Elemente de drept / A. Nagoiţa D. Ştefănescu ş. a. – Bucureşti: Ed. Didactica şi Pedagogică

, 1993. 51. Frezer D. Folclorul în Vechiul Testament. – M., 1985. 52. Fundamentele dreptului: Teoria şi filozofia dreptului / Gheorghe C. Mihai, Radu I. Motică.

– Bucureşti: ALL, 1997, 270 p. 53. Georgescu Ştefan, Filosofia dreptului. – Bucureşti: Ed. ALL, 1998. 54. Hart H. L. A., Conceptul de drept. – Chişinău: Sigma, 1999. 55. Hegel Georg WF, Principiile filosofiei dreptului sau elemente de drept natural şi de ştiinţă a

statului. – Bucureşti, 1996. – 335 p. – (colecţia Cogito). 56. Humă Ioan, Introducere în studiul dreptului. – Iaşi: Editura Fundaţiei Chemarea, 1993. 57. Interpretarea juridică / Mihail Constantin Eremia. – Bucureşti: Ed. ALL.,1998. 58. Justiţia în Republica Moldova. – Chişinău: Prometeu, 1998. 59. Mazilu Dumitru, Teoria generală a statului şi dreptului. – Bucureşti: Editura ALL BEK,

1999. 60. Muraru I. Drept constituţional şi instituţii politice, 1990. 61. Negru Boris, Drepturile şi libertăţile omului: realizări, perspective – Chişinău, 1998. 62. Negru Boris, Tehnica legislativă, note de curs. – Chişinău: FEP Tipografia Centrală, 1997. 63. Popa N. Teoria generala a dreptului. – Bucureşti: Universitatea din Bucureşti, facultatea de

drept, 1994.


Administrator

Text box


- 201 -

64. Popa V., Drept public. – Chişinău: Secţia Editare a Academiei de Administrare Publică pe lângă Guvernul Republicii Moldova, 1998.

65. Popescu Adam, Teoria dreptului. – Bucureşti: 1999. 66. Popescu T., Drept civil. Partea generală, Vol. I, – Bucureşti: Editura OSCAR PRINT, 1994. 67. Stroe Constantin, Compendiu de filosofia dreptului: o abordare sistematică a problematicii.

– Bucureşti: Ed. Lumina LEX, 1999. 68. Stroe Constantin. Reflecţii filosofice asupra dreptului. – Bucureşti: Lumina LEX, 1998. 69. Şantai I. Introducere în studiul dreptului. – Sibiu, 1991. 70. Teoria generală a statului şi dreptului. Ceterchi I, Demeter ş.a. Bucureşti: Editura Didactică

şi Pedagogică, 1967. 71. Vallimărescu A., Tratat de enciclopedie a dreptului. – Bucureşti: Ed. Lumina LEX, 1998. 72. Vecchio Grigore Del, Lecţii de filosofie juridică. Bucureşti: Ed. Europa Nova... 73. Zlătescu Victor Dan, Panorama marilor sisteme contemporane de drept / Uniunea juriştilor

din România – Bucureşti: Ed. Continent 21, 1994. 74. Zubco Valeriu. Curtea Constituţională – unica autoritate publică. Chişinău, 2000. C. Literatura în limba rusă

43. Алексеев С.С. Государство и право. Начальный курс. – 2-е изд., переработанное и дополненное. – М.: Юрид. лит., 1994.

44. Алексеев С.С. Теория права. – М.: Издательство БЕК, 1994. 45. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч. 2. Теория права, т. 1. – М.:

Юрист, 1996. 46. Венгеров А.Б. Теория государства и права ч.1. Теория государства – М.:

Юрист, 1996. 47. Государство. Законы. Политика / Платон М.: Мысль, 1998. 48. Иванов В. М. Демократия. Власть. Социальные контрасты. Изд. УЛИМA,

Кишинэу, 1998. 49. Исторя политических и правовых учений. Учебник для вузов. Изд 2, под

общ. ред. члена – корр РАН, доктора юр. наук, проф. Нерсесянца В.С. – М.: Изд. Группа Норма Инфра. М, 1998.

50. История государства и права зарубежных стран. Федоров, Лисневский. 51. Коваленко А.И. Общая теория государства и права (в вопросах и

ответах). Учебное пособие. – М.: ТЕИС, 1996. 52. Кистяковский Б.А. Философия и социология права. – Санкт-Петерсбург,

1999. 53. Комаров С.А. Общая теория государства и права. – М.: Издательство

Манускрипт, 1996. 54. Малков В.П. Опубликование и вступление в силу законов и иных

нормативно-правовых актов. – Государство и право, 1995, №5. 55. Малько А.В., Теория государства и права в вопросах и ответах: Учебно-

методическое пособие. – 2-е изд., переработанное и дополненное – М.: Юрист, 1999.

56. Научные основы советского правотворчества (Гаврилов О.А., Колдакова Н.П. и др.) Ответственный редактор Халфина Р.О. – М.: Наука, 1981.

57. Нерсесянц В.С. Юриспруденция. – М.: 1999. 58. Нерсесянц В.С. Философия права. Учебник для вузов. – М.: Издательская

группа Норма-Инфра – М., 1998.


Administrator

Text box


- 202 -

59. Никитин А.М., Суркин Ю.А и другие. Экономика и право – М.: Юнити, 1999.

60. Oсновы государства и права. Учебное пособие для поступающих в юр. вузы под ред. акад. О.Е. Кутафина. – М.: Юрист, 1998.

61. Основы государства и права. Учебное пособие / под ред. В.А. Ржевского и др. – Ростов н/Д.: Феникс, 1995.

62. Основы права. С.А.Боголюбов и др. под общей ред. А. Мищкевича. М.: Норма – Инфра, 1998.

63. Основы права/под редакцией А. Кафельника, др. проф. В.В. Лазарева – М.: Юрист, 1998.

64. Право. Учебник для вузов / под ред. Н.А.Тепловой. – М.: Закон и право, 1998.

65. Проблемы общей теории права и государства. Учебник для вузов под. общ. ред. член-корр. В. С. Нерсесянца. – М.: Издательская группа Норма – Инфра, 1999.

66. Проблемы Теории государства и права. Учебник для вузов по специальности «Правоведение». /Алексеев С.С., Дюрягин И.Я и др. – М.: Юридическая литература, 1987.

67. Проблемы теории государства и права: Учебник / Под редакцией С.С. Алексеева. – М.: Юридическая литература, 1979.

68. Право и правотворчество: Вопросы теории (сборник статей). – М.: И.Г.П., АН СССР, 1982.

69. Происхождение государства и права: современные трактовки и новые подходы / Кошанина – М.: Юрист, 1999. – 335 с.

70. Рене Давид, Жоффре-Спинозе К. Основные правовые системы современности: перевод с французского. Туманова В. – М.: Международные отношения, 1999.

71. Румянцев О.Г., Додонов В.Н. Юридический словарь. – М.: Норма-Инфра, – М., 1996.

72. Спиридонов Л.И. Теория государства и права. – М.: «Статус ЛТД», 1996. 73. Теория государства и права. Учебник для вузов под ред М.М. Рассолова и

др. – М.: Юнити – Дана, 2000. 74. Теория государства и права: Учебник для вузов. /Под редакцией

профессора Алексеева С.С. – М: Юридическая литература, 1985. 75. Теория права и государства. Под ред. проф. Г.Н. Манова. Учебник для

вузов. – М.: Издательство БЕК, 1996. 76. Теория государства и права: Учебник для юр. вузов и факультетов. Под

редакцией В.М. Корельского и В.Д. Перевалова. – М.: Издательская группа Норма – Инфра.: М, 1998.

77. Теория государства и права. Курс лекций. / Под ред. М.Н. Марченко – М: Зерцало, 1999.

78. Теория права и государства в схемах и определениях: Учебное пособие – В. Кабабаев и другие – М.: Юрист, 1999.

79. Теория государства и права: Курс лекций. / Под редакцией М.Н. Марченко. – М.: 1996.


Administrator

Text box


- 203 -

80. Тихомиров Ю.А. Теория закона. – М.: Наука, 1982. 81. Трубецкой Е.Н., Энциклопедия права. – Санкт-Петерсбург: 1998. 82. Хропанюк В.Н. Теория государства и права. Учебное пособие для вузов.

Под. редакцией профессора В.Г. Стрекозова, – М.: Добахов Ткачев, Димов, 1995.

83. Хутыз М.Н., Сергейко П.Н. Энциклопедия права. – М.: «Былина», 1995. 84. Черданцев А.Ф. Теория государства и права. Учебник. для вузов. – М.:

1999. D. Ediţii periodice oficiale şi ştiinţifice 22. Avocatul poporului (ghidul avocatului, Tvoi advocat) (1998-2002). 23. Analele U S M. 24. Analele U L I M. 25. Buletinul Curţii Supreme de Justiţie. 26. Buletinul Uniunii notarilor din R.M. 27. Buletinul Centrului de Informare şi Documentare al Consiliului Europei în

Republica Moldova, 1998, nr. 1-2. 28. Buletinul Judecătoriei Economice şi Serviciului Fiscal de Stat. 29. Curierul judiciar. 30. Dreptul (Uniunea juriştilor din România, Bucureşti). 31. Revista Economica. 32. Juristul Moldovei; Dreptul. 33. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 34. Revista Naţională de Drept (Legea şi Viaţa). 35. Revista de filosofie şi drept. 36. Revista de ştiinţe juridice. 37. Scutul legii. 38. Studii de drept românesc. 39. Studia Universitas – Babeş – Bolyai – seria ştiinţe juridice. 40. Бизнес-право. 41. Вестник Московского Университета: серия право и экономика. 42. Государство и право. 22. Экономическое обозрение. Informaţia web http://tgds.wordpress.com/ http://www.ase.md/~guzun/ http://www.tgd.info.md http://www.justice.md/

http://www.ase.md/ http://www.usm.md/ http://www.pll.md/

Organele de Stat

Site-ul oficial RM http://www.moldova.md/


Administrator

Text box


- 204 -

Presedintele http://www.presedinte.md/ Prim-ministru http://www.primministru.moldova.md/ Parlament http://www.parlament.md/ Curtea Constitutionalahttp://www.ccrm.rol.md/ Curtea de Apel http://www.rol.md/Apel/index.htm Serviciul de Informatii si Securitate http://www.sis.md/ Ministerul Justitiei http://www.rol.md/MinJust/index.htm Curtea Suprema de Justitie http://www.rol.md/curt_rupr/index.htm Procuratura Generala http://www.rol.md/Procurat/index.htm Departamentul Controlului Financiar http://www.rol.md/fc/index.htm Departamentul Controlului Vamal http://www.custom.md/ Judecatoria Economica http://www.rol.md/Econ/index.htm MAI http://www.mai.md/ Ag. Nat. pentru Reglementare in Telecomunicatii si informatica (ANRTI) http://www.anri.md/index_ru.htm Agentia de Stat pentru protectia proprietatii industriale (AGEPI) http://www.agepi.md/index_pages/index_rom.htm Min.trans. http://www.mci.gov.md/ AN de turism http://www.turism.md Dep. statisticii http://www.statistica.md Dep. privatizarii http://www.privatization.md Dep.tehnologiilor inform. http://www.registru.md Inspectoratul Fiscal de Stat http://www.fisk.md

Интеллектуальный портал Реальный голос http://www.real-voice.info/ Camera de Licentiere http://www.licentiere.moldova.md/

Cele mai frumoase escrocherii din lume. Виды Мошенничества http:/moldova.cc/fraude

DARTAX Consulting http://www.dartax.md/

DINU-LEX http://www.dinu-lex.by.ru Drept civil al Moldovei http://www.ournet.md/`mdreptcivil Jurist http://www.iatp.md/jurist/1.htm 'Moldova Consulting Legal & Business ' http://www.moldclb.com Official web site of SIEDO http://www.siedo.moldnet.md/ The Center of Non-Commercial Law http://www.cdn.ngo.md/ Адвокатское Бюро Сергей Козма http://cosma.iscool.net/ Все о законе и криминале в Республике Молдова Юридическая компания «BSMB Legal Counsellors» http://www.iatp.md/902


Administrator

Text box


- 205 -

Агентство правовой информации и юридических услуг \\\\\\\\`ЛЕКСТОРИЯ\\\\\\\\` (LEX TORIA)

http://www.zacon.md/ Legislaţia altor state România http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame http://www.dsclex.ro http://www.indaco.ro/ http://www.avocatnet.ro/ http://legal.dntis.ro/ Rusia http://www.rg.ru/oficial/h ttp://www.e-pravo.ru/ http://legislature.ru/ Ucraina http://www.nau.kiev.ua/ SUA http://thomas.loc.gov/


Administrator

Text box


Teoria Generala a Dreptului si Statului.

Documents

Transcript of Teoria Generala a Dreptului si Statului.