Teoria generala a dreptului unitatea ii

2. NORMELE JURIDICE �I INTERPRETAREA LOR

�

�

�

Obiective specifice: La sfâr�itul capitolului, vei avea capacitatea:

• s� corelezi norma juridic� cu o situa�ie concret� de aplicare a legii; • s� descrii, în maximum dou� pagini, formele �i metodele interpret�rii

juridice; • s� dezvol�i într-un eseu de o pagin� expresia: „aplicarea dreptului nu se

poate realiza f�r� interpretarea sa”.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 4 ore �

Normele juridice 36

Interpretarea normelor juridice 60

Obiectivele specifice unit��ii de înv��are 35

Rezumat 70

Teste de autoevaluare 71

R�spunsuri la întreb�rile din testele de autoevaluare 71

Lucrare de verificare 71

Bibliografie minimal� 72

Hum� Ioan Normele juridice �i interpretarea lor

Teoria general� a dreptului 36

2.1. Normele juridice

2.1.1. Norm� social� �i norm� juridic�. Tr�s�turile normei juridice

Elemente de teorie general� a normelor

Originar, termenul de norm� avea, în limba latin�, în�elesul de rigl� sau instrument necesar pentru a trasa linii, fapt care a sugerat în timp un mijloc de direc�ionare spre ceva dinainte stabilit, regula sau cadrul de referin�� al ac�iunilor. Convie�uirea social� l-a deprins pe om s� manifeste încredere într-o directiv� anterior formulat�, întrucât aceasta era dedus� din experien�a genera�iilor. Nu exist� gen de activitate social� c�reia s� nu-i fie asociate anumite reguli sau norme de desf��urare. Norma este o regul� sau o propozi�ie prescriptiv� care stabile�te cum trebuie s� ac�ioneze sau s� se comporte un agent în condi�iile determinate, pentru ca interven�ia sa s� fie eficient� �i s� se bucure de o calificare favorabil�. Spre deosebire de propozi�iile declarative sau judec��ile ce descriu st�ri de fapt, normele prefigureaz� un câmp de evenimente viitoare; ele sunt mai degrab� prospective �i teleologice decât descriptive. Sunt prospective, deoarece contureaz�, mai mult sau mai pu�in precis, parametrii desf��ur�rii ac�iunilor viitoare. Ele sunt totodat� teleologice, pentru c� au la baz� o adeziune a legiuitorului sau emi��torului normei la un anumit scop, la o anumit� concep�ie despre reu�it� �i eficien�a unei ac�iuni.

Normele sunt tot atât de variate pe cât de variate sunt tipurile de activit��i umane. Dincolo îns� de imensa lor varietate, putem sesiza un num�r de tr�s�turi comune.

Mai întâi, trebuie men�ionat c� normele se adreseaz� unor agen�i poten�iali ai ac�iunii, prescriind fiec�rei categorii de agen�i un num�r de ac�iuni permise, anumite drepturi sau libert��i �i anume interdic�ii. De asemenea, normele sunt o modalitate de coordonare a ac�iunilor individuale �i de impunere a intereselor generale ale ac�iunii fa�� de fiecare dintre agen�ii participan�i. Pentru aceasta, sistemelor de norme le sunt asociate gratifica�ii �i sanc�iuni. Acestea exercit� o influen�� asupra participan�ilor la ac�iuni numai în m�sura în care exist� o putere politic�, economic� sau moral� în stare s� pedepseasc�ac�iunea deviant�, înc�lcarea normelor.

Normele ce reglementeaz� una �i aceea�i activitate trebuie s� fie reciproc consistente. Legiuitorul sau emi��torul de norme trebuie s� evite situa�ia în care unuia �i aceluia�i agent i se cere s� execute �i s� nu execute o ac�iune sau s�

Sub forma lor cea mai simpl�, de automatisme la mediu, ac�iunile umane sunt anterioare normelor, care s-au putut ivi în condi�iile unor forme mai evoluate ale existen�ei socio-umane, când se formeaz� �i ideea de “r�spundere” pentru cei care tulbur� echilibrul comunit��ii.



execute dou� ac�iuni diferite, irealizabile în acela�i timp �i de c�tre aceea�i persoan�. Un sistem de norme trebuie s� fie cuprinz�tor, s� nu lase situa�ii caracteristice, frecvente în realizarea unei ac�iuni, care s� nu fie prev�zute �i calificate normativ. Exist� norme sau prescrip�ii categorice, cu caracter absolut, necondi�ionate, cum ar fi imperativele morale “s� fii cinstit, modest, generos” etc., �i norme sau prescrip�ii condi�ionate, care reclam�, în situa�ii determinate, ac�iuni sau conduite determinate: “în caz de accident, e�ti obligat s� acorzi prim-ajutor” etc. În acest din urm� exemplu, norma asociaz� unei situa�ii determinate o conduit� determinat�. Marea majoritate a normelor juridice, a indica�iilor tehnologice etc. sunt astfel de propozi�ii condi�ionate care pun în leg�tur� o ipotez� sau o situa�ie ac�ional� cu o conduit� sau o comportare a unui agent.

În unele cazuri, normele sunt o proiectare ra�ional� a structurii formale �i a situa�iilor tipice în care se vor g�si agen�ii ac�iunii într-o specie de activitate pân� atunci neîncercat�. În aceast� împrejurare, activitatea de normare, întemeindu-se pe �tiin��, devine o modalitate de prospectare a viitorului (de exemplu, prospectarea direc�iilor evolutive ale unui subsistem social sau ale societ��ii omene�ti în întregul ei). În alte cazuri, geneza unei norme se întemeiaz� pe generalizarea adecvat� a experien�ei dobândite de o colectivitate uman� în exercitarea unor activit��i, normele fiind bilan�ul acestora.

A�a de exemplu, indica�iile privind metodele �i procedeele de realizare a unui

produs se instituie adesea în mod empiric, printr-o serie de încerc�ri �i erori,

prin desprinderea cazurilor care au dus la reu�it� �i a celor care au dus la

e�ec. Din cercetarea cazurilor care au dus la reu�it� se formuleaz� reguli sau

norme pozitive, care stabilesc anumite raporturi necesare între materia prim�,

condi�iile �i mijloacele ac�iunii �i opera�iile întreprinse de agent, acestea luând

forma unor indica�ii sau recomand�ri cu caracter obligatoriu. Din cercetarea

cazurilor de e�ec în alegerea �i folosirea condi�iilor, a mijloacelor de ac�iune

se desprind normele cu caracter preventiv, modul cum nu trebuie s� ac�ioneze

agentul, interdic�iile genului respectiv de activitate.

De asemenea, observarea existen�ei unor alternative care duc la înf�ptuirea cu succes a unei ac�iuni, cum ar fi, de exemplu, producerea unui obiect prin procedee tehnologice diferite, poate conduce la formularea unor permisiuni, alegeri sau libert��i de ac�iune ale agentului, fiecare dintre ele asigurând, deopotriv�, atingerea scopului propus.

Tradi�ia în orice gen de activitate con�ine, între altele, o serie de prescrip�ii �i indica�ii de ac�iune, dovedite eficiente în activitatea anterioar�. Dar în afar� de acestea, tradi�ia poate con�ine �i o serie de prescrip�ii sau recomand�ri discutabile, interdic�ii �i opera�ii care blocheaz� încerc�rile �i solu�iile noi. În consecin��, orice activitate empiric�, întemeiat� pe tradi�ii �i rutin�, trebuie analizat� critic.



Spre deosebire de prescrip�iile activit��ilor productive �i de normele morale, în geneza c�rora joac� un rol esen�ial activitatea spontan� a agen�ilor �i experien�a de zi cu zi, normele politice �i cele juridice sunt instituite deliberat de organele puterii politice.

De reguli �i norme sunt c�l�uzite �i alte tipuri de activit��i umane, cum ar fi competi�iile sportive, manifest�rile cultural-artistice, distractive, jocurile etc. Particularitatea lor rezid� în libera adeziune a agen�ilor la reguli �i norme, în lipsa oric�ror obliga�ii impuse din afar�.

Normele depind de natura �i condi�iile ac�iunii sociale; evolu�ia lor se produce în concordan�� cu modific�rile intervenite în sistemul ac�iunilor umane.

Agentul ac�iunii poate accepta spiritul �i con�inutul prevederilor normative pe temeiul adeziunii sale la �elurile fundamentale ale respectivei activit��i. În acest caz, normele sociale coincid cu convingerile �i aspira�iile sale �i tind s� fie interiorizate. Respectarea normelor morale �i a legilor nu are la baz� teama de sanc�iune, ci aspira�ia statornic� spre un �el social, în raport cu care normele apar ca mijloace de înf�ptuire.

În via�a social� nu sunt rare cazurile când un agent sau altul resping par�ial sau total regulile �i normele sociale omologate, când apar discrepan�e �i contradic�ii între interesele, aspira�iile individului �i exigen�ele normative sau regulamentare. În aceste cazuri, orice constrângere normativ� apare în raport cu individul ca o privare de libertate. Îndeplinirea prescrip�iilor normative, când are lor, se realizeaz� sub impulsul sentimentului de team�. Agentul aflat în aceast� situa�ie încearc� o stare de frustrare, a c�rei consecin�� este încercarea de a evita controlul, disimularea, neîncrederea fa�� de norme, nesupunerea, revolta.

Rezonan�a conduitei agen�ilor cu normele ac�iunii permite o în�elegere mai complex� a sensului conceptului de libertate. Libertatea unui individ nu depinde doar de m�sura în care acesta în�elege legile obiective ale naturii �i societ��ii, ci �i de m�sura în care el în�elege natura �i func�iile sistemului de norme ce ac�ioneaz� în raza sa de activitate.

Sarcina de lucru 1

Clarific� în 10-15 rânduri ideea de norm� social�.

�

�

�

�

�



Defini�ia normei de drept Element constitutiv al dreptului, normele juridice ofer� modelul de conduit�. Realizarea practic� a acestui model, prin comportarea nemijlocit� a oamenilor, garanteaz� împlinirea finalit��ii majore a dreptului, constând în asigurarea convie�uirii sociale, în promovarea cu mijloace juridice a idealurilor �i valorilor consacrate social.

Normele juridice reglementeaz� raporturi juridice, adic� acea categorie de rela�ii sociale care cuprinde drepturi �i obliga�ii normate juridic �i a c�ror manifestare, datorit� importan�ei lor, nu se poate produce întâmpl�tor.

Normele juridice reprezint� acea categorie a normelor sociale instituite sau recunoscute de stat, obligatorii în raporturile dintre subiectele de drept �i aplicate sub garan�ia for�ei publice, în cazul înc�lc�rii lor.

Ca regul� de conduit� social�, norma juridic� vizeaz� exclusiv rela�iile dintre oameni; nu se pot manifesta rela�ii juridice în cadrul regnului animal sau între om �i lucruri. Rela�iile omului cu lumea obiectelor pot avea implica�ii juridice(prin ceea ce afecteaz� interesele sociale derivând din aceste rela�ii), dar ele nu sunt ca atare rela�ii juridice.

Tr�s�turile normei juridice

Norma de drept comport� o seam� de însu�iri specifice, prin care se individualizeaz� în raport cu alte categorii de reguli sociale.

În primul rând, norma juridic� exprim� o regul� de conduit� general�, abstract�, tipic�, impersonal�, cu aplicabilitate repetat� la un num�r nelimitat de cazuri.

a. Ca regul� de conduit� general�, norma juridic� se aplic� unitar tuturor situa�iilor care cad sub inciden�a ei. Norma poate avea un grad maxim de generalitate, vizând toate subiectele sau toate situa�iile (o astfel de norm�const�, de exemplu, în obligativitatea respect�rii legilor de c�tre to�icet��enii; în acest sens, art.16 alin.2 din Constitu�ia României precizeaz�: “Nimeni nu este mai presus de lege”), ori un grad minim de generalitate, vizând chiar o situa�ie unic� sau specific� (de exemplu, o norm� de drept constitu�ional privind atribuirea unei func�ii unice în stat). În spa�iul de joc al acestor limite, norma presupune un grad de generalitate variabil în func�ie de sfera bine precizat� a situa�iilor �i subiectelor la care se face referire: proprietari, chiria�i, pensionari, func�ionari publici, aleg�tori etc. b. Ca regul� abstract� de conduit�, norma de drept este rezultatul prelucr�rii cazurilor concrete, individuale, ap�rute în practica legislativ�, administrativ�sau judiciar�, astfel încât, prin opera�iile logice de abstractizare �i esen�ializare, s� se realizeze trecerea de la concret la abstract, de la particular la general. Aceasta este traiectoria edific�rii normei de drept ca regul� de conduit� ce trebuie s� surprind� esen�ialul �i caracteristicul conduitei prescrise.



De�i abstract� prin normativitatea sa, totu�i regula se aplic� unor situa�ii �i raporturi juridice concrete. De aceea, la un caz dat, ireductibil prin concrete�ea sa, trebuie totu�i aplicat� acea norm� care, abstract� fiind, se aplic� cel mai bine cazului concret; aceast� norm� re�ine, prin abstractizare, tocmai aspectele caracteristice, esen�iale ale situa�iei concrete. Între caracterul abstract al normei �i concrete�ea situa�iei la care se aplic�exist�, cum se constat�, o tensiune obiectiv�, care dezv�luie antinomiile ac�iunii �i natura antinomic� a normelor. Normele de drept, ca �i acelea morale, sunt implicit un model comportamental. Norma, am v�zut, face abstrac�ie de factorii particulari, care exprim� insul �i con�tiin�a sa. Ace�ti factori “de culoare �i personalitate” imprim� îns� un caracter tensional lu�rii deciziei �i înf�ptuirii ac�iunii umane în general, în spe�� reac�iei individuale la exigen�ele normei juridice.

c. Norma juridic� exprim� un model comportamental, prescrie o conduit�tipic� pentru subiectul de drept. În aceast� ipostaz�, norma se legitimeaz�drept criteriu unic de apreciere a conformit��ii conduitei la exigen�ele sociale. Conduita poate fi licit� sau ilicit�, dac� se conformeaz� normei sau dac�, respectiv, nu i se conformeaz�. Dreptul devine în acest fel o m�sur�egal� pentru indivizii inerent inegali.

d. Caracterul impersonal al normei juridice rezid� în faptul c� ea nu se adreseaz� unui anume subiect, ci tuturor acelor care, întrunind condi�iile prev�zute, intr� sub inciden�a normei. Impersonalitatea normei nu înseamn�nicidecum inaplicabilitatea ei la persoane, ci calitatea ei de a se referi la un num�r indeterminat de împrejur�ri �i persoane. Chiar în situa�ia în care o norm� trimite la o func�ie unic� în stat sau la un num�r determinabil de persoane (de pild�, num�rul aleg�torilor dintr-o sec�ie sau circumscrip�ie electoral�), ea nu se adreseaz� unor persoane concrete �i de aceea r�mâne, �i în acest caz, impersonal�.

e. Deosebindu-se de actul juridic individual, pentru care efectul înceteaz�prin punerea lui în executare într-o situa�ie dat�, norma juridic� se aplic� în mod reperat. Amploarea repetabilit��ii se leag� atât de num�rul persoanelor �i al situa�iilor în care ele se afl�, cât �i de durata în care actul normativ este valabil.

Norma nu precizeaz� de câte ori se aplic�, ci în ce situa�ii sau condi�ii. Ea are în vedere un num�r nelimitat de cazuri. În toate aceste cazuri posibile, norma vizeaz� cu necesitate subiectele de drept; chiar �i atunci când ea pare a se referi doar la situa�ii (îndeosebi când ea confer� efecte juridice unor evenimente care nu angajeaz� voin�a individului, cum ar fi decesul, calamit��i care afecteaz�bunuri asigurate etc.), norma se raporteaz� tot la subiectele de drept (în exemplele luate e vorba de persoanele chemate la succesiune �i, respectiv, de

Hum� Ioan

Teoria general� a dreptului

persoanele beneficiare de despsuccesiune �i, în al doilea exemplu, de asigurare).Norma juridic� nu acunei situa�ii f� �elemente.

Nelimitarea cazurilor de aplicare a normei are în vprivind num�rul nedeterminat de persoane ce intrderivând din aplicarsubiect.

Concluzionând asupra primei trregul� de conduitun num�r nelimitat de cazuri, normei se produc unele antinomii (contradicidentific� integral cu modelul normativ, se iveliniaritatea modelului �i general al normei particular al subiectivitrelevându-se ca anticipare, ca posibilitate prospectivefectiv� decât în multim sens, dup�tinde s� cuprinda�a cum am precizat, nota lor genericpentru toate împrejur

În acest context, trebuie findividual sau doilea vizeaz� o conduitjuridice nominalizate. Este act juridic individual pentru solu�ionarea unei cauze, actul de

etc. �i actul juridic individual este obligatoriu exist� rezisten��scop realizarea practicexecutarea sa imediat

În al doilea rândconduit� reglementatnorm�, subiectele dide împrumut) sau când norma le permite, odatopteze pentru o anumitc�s�toriei), obligativitatea normei precizeaz� spa�subiectelor. Obligativitatea normei reprezintstabilit��ii în desf

Normele juridice �i interpretarea lor

a dreptului

persoanele beneficiare de desp�gubiri, în cadrul raporturilor juridice de �i, în al doilea exemplu, de asigurare).

Norma juridic� nu ac�ioneaz� prin simpla prezen�� a subiectului de drept�ii f�r� subiect; inciden�a normei presupune corelarea celor dou

Nelimitarea cazurilor de aplicare a normei are în vedere, pe lâng�rul nedeterminat de persoane ce intr� sub inciden�

derivând din aplicarea nedeterminat repetat� a aceleia�i norme la acela

Concluzionând asupra primei tr�s�turi a normei juridice, anume aceea de a fi o de conduit� general�, abstract�, impersonal�, de aplicabilitate repetat

r nelimitat de cazuri, putem afirma c� în orice situa�normei se produc unele antinomii (contradic�ii). Chiar atunci când individul se

integral cu modelul normativ, se ive�te o contradicliniaritatea modelului �i complexitatea situa�iei de fapt, între caracterul abstract i general al normei �i, respectiv, caracterul concret al situa

particular al subiectivit��ii umane. O alt� antinomie rezult� din faptul cse ca anticipare, ca posibilitate prospectiv�, nu devine

decât în m�sura în care se realizeaz� posticipat; ea existdup� ce s-a aplicat. Norma juridic�, ca �i aceea moral

cuprind� cazuri concrete, care nu exist� decât ca atare, dar abstrage, am precizat, nota lor generic�, omi�ând totu�i secundarul; fiind aceea

pentru toate împrejur�rile, ea se vrea valabil� pentru singularitatea fiec

În acest context, trebuie f�cut� distinc�ia între norma juridic�sau concret. Prima este, am constatat, general� �i impersonal� o conduit� anume, într-o situa�ie dat�, a unei persoane fizice ori

juridice nominalizate. Este act juridic individual hot�rârea judec

ionarea unei cauze, actul de numire într-o func�ie a unei persoane

i actul juridic individual este obligatoriu �i, în consecin�� rezisten�� la executarea sa - prin interven�ia for�ei publice. El are drept

scop realizarea practic� a normei sau normelor de drept, consumânduexecutarea sa imediat� sau în termenele stabilite.

În al doilea rând, prin caracterul ei obligatoriu, norma impune subiectelor o reglementat� dup� anumite cerin�e. Chiar �i în situa�

, subiectele dispun de libertatea de a intra în raporturi juridicede împrumut) sau când norma le permite, odat� intrate în raporturi juridice, sopteze pentru o anumit� conduit� (de exemplu, op�iunea numelui la încheierea

toriei), obligativitatea normei nu este afectat� pentru c spa�iul de joc al libert��ii de op�iune, limitele de mi

subiectelor. Obligativitatea normei reprezint� garan�ia ordinii de drept, a ii în desf��urarea rela�iilor sociale, în acord cu voin�a g


41

gubiri, în cadrul raporturilor juridice de

a subiectului de drept sau a a normei presupune corelarea celor dou�

edere, pe lâng� aspectul sub inciden�a ei, �i aspectul

�i norme la acela�i

turi a normei juridice, anume aceea de a fi o , de aplicabilitate repetat� la

în orice situa�ie de aplicare a ii). Chiar atunci când individul se

te o contradic�ie între t, între caracterul abstract

i, respectiv, caracterul concret al situa�iei �i acela � din faptul c� norma, , nu devine realitate

posticipat; ea exist�, în acest i aceea moral� de altfel,

decât ca atare, dar abstrage, i secundarul; fiind aceea�i

pentru singularitatea fiec�ruia.

norma juridic� �i actul juridic � �i impersonal�; al

, a unei persoane fizice ori rârea judec�toreasc�

�ie a unei persoane

i, în consecin��, garantat - când ei publice. El are drept

drept, consumându-se prin

, norma impune subiectelor o i în situa�ia în care, prin

spun de libertatea de a intra în raporturi juridice (de pild�, intrate în raporturi juridice, s�

iunea numelui la încheierea pentru c� ea îns��i

iune, limitele de mi�care a ia ordinii de drept, a

iilor sociale, în acord cu voin�a general�; ea se

Hum� Ioan


asigur�, în caz de nerespectare a normei, prin intervenprocesul realiz�

Norma de drept nu este o simplcomandament al voprescriptiv�, nufolosit în formulimperativ.

Caracterul prescriptiv al norcazul normelor (Ceterchi Ioan, 1993, pg. 36

Aici regula nu circumscrie un model comportamental Constitu�ia României, în Titlul I (caracteristicile �suveran �i independent, unitar drepturile �i libertpolitico-juridice fundamentale. Acestea nu sunt simple normeconsacr� principii care structureazmai general, sistemul socio

Normele - principiichiar legi care cuprind exprimând principiile privitoare la întreaga matericelorlalte norme opereazdefini�ii apar întrunor concepte. Caracterul lor normativ este dat de normelor conform sensului conceptului definit este art. 149, Cod penal precizeazdescenden�ii, fraprin înfiere, potrivit legii, astfel de rude”). Câtfixeaz� competencaracter general, întrucât aplicarea lor este contiunic act. (a�organizarea �i func

În al treilea rândnaturii �i societmanifest� independent de voinlegi juridice), deobiective, cu toate acestea ele sunt eminamente proCaracterul voli�subiectual�, adiccomand� social�


a dreptului

, în caz de nerespectare a normei, prin interven�ia forprocesul realiz�rii dreptului, pentru impunerea conduitei obligator

Norma de drept nu este o simpl� indica�ie ori o dolean��; ea reprezintcomandament al voin�ei publice devenit� putere de stat. Norma juridic

nu descriptiv�. În sistemul de drept, modul indicativ folosit în formul�ri - are de fapt, a�a cum justificat se apreciaz

Caracterul prescriptiv al normei juridice se reg�se�te cu nuannormelor - principii, al normelor - defini�ii �i al normelor

(Ceterchi Ioan, 1993, pg. 36-38).

Aici regula nu circumscrie un model comportamental în sens nemijlocit. Astfel, ia României, în Titlul I („Principii generale”), precizeaz

caracteristicile �i principiile fundamentale ale statului român, ca si independent, unitar �i indivizibil, ca stat de drept, pentru care �i libert��ile cet��enilor, pluralismul politic �.a. reprezint

juridice fundamentale. Acestea nu sunt simple norme obligatorii; ele principii care structureaz� însu�i sistemul nostru de drept

mai general, sistemul socio-politic al României contemporane.

principii sunt prezente �i în alte acte normative; existchiar legi care cuprind „Principii generale” sau „Dispoziexprimând principiile privitoare la întreaga materie. Aplicarea celorlalte norme opereaz� în conformitate cu principiile generale.

apar într-un act normativ cu scopul de a preciza un sens anumunor concepte. Caracterul lor normativ este dat de faptul cnormelor conform sensului conceptului definit este obligatorieart. 149, Cod penal precizeaz� c� “<<Rude apropiate>> sunt ascenden

�ii, fra�ii �i surorile, copiii acestora, precum �i persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude”). Cât prive�te normele prin care se

competen�a, atribu�iile sau sarcinile unor organecaracter general, întrucât aplicarea lor este continu�, neconsumânduunic act. (a�a sunt, de exemplu, acele hot�râri ale Guvernului privind organizarea �i func�ionarea unor ministere).

În al treilea rând, norma juridic� are un caracter voli�ional. În timp ce legile i societ��ii exprim� determinismul obiectiv al fenomenelor independent de voin�a omului, normele juridice (implicit legile ca ce), de�i �in seama sau trebuie s� �in� seama de cerin

obiective, cu toate acestea ele sunt eminamente produsul voinCaracterul voli�ional al normei nu înseamn� subiectivism, arbitrariu, ci

, adic� modul inerent subiectiv (mai bine spus subiectual) în care o social� este asimilat� de voin�a legiuitorului �i dobânde


42

�ia for�ei publice în rii dreptului, pentru impunerea conduitei obligatorii.

��; ea reprezint� un putere de stat. Norma juridic� este

În sistemul de drept, modul indicativ - când este a cum justificat se apreciaz�, un sens

te cu nuan�e specifice în normelor – sarcini.

sens nemijlocit. Astfel, Principii generale”), precizeaz�

i principiile fundamentale ale statului român, ca stat na�ional, i indivizibil, ca stat de drept, pentru care

reprezint� valori juridice fundamentale. Acestea nu sunt simple norme obligatorii; ele

i sistemul nostru de drept �i, pe plan politic al României contemporane.

i în alte acte normative; exist� coduri sau Dispozi�ii generale“,

e. Aplicarea �i interpretarea rmitate cu principiile generale. Normele -

un act normativ cu scopul de a preciza un sens anume al faptul c� interpretarea

obligatorie (de exemplu, “<<Rude apropiate>> sunt ascenden�ii �i

�i persoanele devenite normele prin care se

iile sau sarcinile unor organe, �i acestea au un , neconsumându-se într-un

râri ale Guvernului privind

. În timp ce legile determinismul obiectiv al fenomenelor �i se

a omului, normele juridice (implicit legile ca seama de cerin�ele legilor

dusul voin�ei umane. subiectivism, arbitrariu, ci form�

ctiv (mai bine spus subiectual) în care o �i dobânde�te prin



aceasta expresie subiectual�; astfel, norma juridic�, subiectual� în forma sa, este totodat� obiectiv� prin modul ei de determinare �i prin con�inutul reglement�rii. Trebuie s� existe o rezonan�� între voin�a care d� curs actelor umane licite din raporturile juridice �i voin�a legiuitorului, rezonan�� a c�rei absen�� antreneaz�r�spunderea juridic�. Emiterea �i încheierea actelor juridice, pentru a fi legal constituite, trebuie s� se fac� în acord cu voin�a legiuitorului. Solu�ionarea conflictului izvorât dintr-un act presupune, între altele, stabilirea voin�ei reale a p�r�ilor în func�ie de voin�a atribuit� de lege categoriei de acte juridice în cauz�.

În al patrulea rând, o tr�s�tur� proprie numai normei de drept, nu �i altor reguli sau norme sociale, �ine de faptul c� ea antreneaz� efecte juridice asupra subiectelor de drept intrate în rela�ie juridic�, efecte constând în generarea, modificarea sau desfiin�area de drepturi �i obliga�ii. Desigur, norma de drept, abstract� �i impersonal� fiind, nu genereaz� direct efecte juridice; e necesar�producerea unui fapt licit sau ilicit, c�ruia - prin aplicarea normei - i se atribuie o semnifica�ie juridic�, implicit acele efecte juridice preconizate de legiuitor la adoptarea normei.

În al cincilea rând, o tr�s�tur� proprie normei de drept const� în faptul c�, odat� înc�lcat�, atrage nemijlocit r�spunderea celui vinovat. Dup� natura normei afectate, r�spunderea juridic� poate fi civil�, penal�, administrativ� etc. Declan�area r�spunderii juridice este înso�it� de interven�ia constrângerii de stat împotriva celui care, înc�lcând norma, nu accept� efectele actului s�u ilicit. Putând viza bunurile �i veniturile celui vinovat sau îns��i persoana acestuia, constrângerea juridic� urm�re�te atât restaurarea drept��ii în cazul concret, cât �i restabilirea autorit��ii normei de drept înc�lcate.

Sarcina de lucru 2

Identific� cel pu�in 3 tr�s�turi ale normei juridice care sunt comune diferitelor tipuri de normativitate social�.�

�

�

�

�

2.1.2. Structura �i clasificarea normelor juridice

Structura logico-juridic� a normei

Prescrip�ia stabilit� în conformitate cu voin�a de stat, reprezentând con�inutul normei juridice, are o structur� intern� (structura logico-juridic� a normei), precum �i o construc�ie extern�, legat� de modul de exprimare în cadrul



actului normativ sau al altui izvor de drept (structura tehnico-juridic� sau tehnico-legislativ� a normei).

Structura logico-juridic� a normei indic� elementele componente �i reciproc dependente care asigur� organizarea logic� a prescrip�iei normei, indiferent de formularea ei literal� �i de ramura de drept din care face parte

Aceste elemente structurale sunt ipoteza, dispozi�ia �i sanc�iunea normei juridice. Componen�a trihotomic� a normei nu este întâmpl�toare; ea corespunde exigen�ei logice dup� care orice prescrip�ie, pentru a dobândi semnifica�ia �i autoritatea unei norme juridice, trebuie s� stipuleze condi�iile în care unele categorii de subiecte vor manifesta o anumit� conduit�, s� precizeze în ce const� aceast� conduit� �i care sunt urm�rile ce decurg din nerespectarea ei. Schema structurii logico-juridice a normei se poate exprima prin formula: “în cazul în care (dac� cineva) ...atunci trebuie... altfel...”.

A. Ipoteza este acea parte component� a normei juridice care precizeaz�condi�iile, împrejur�rile sau faptele în raport cu care se aplic� dispozi�ia normei de drept, precum �i categoria subiectelor la care trimite con�inutul dispozi�iei. De exemplu, prime�te o mo�tenire persoana care poate dovedi voca�ia succesoral� �i faptul c� a acceptat mo�tenirea în termenul stabilit. Sau: pentru a-�i putea manifesta op�iunea politic�, cet��eanul trebuie s� fie major �i s� nu fie dec�zut din drepturi.

Dup� criteriul preciziei cu care sunt formulate, distingem ipoteze determinate �i ipoteze relativ determinate (subîn�elese).

Ipoteza determinat� fixeaz� cu exactitate condi�iile de aplicare a dispozi�iei. Bun�oar�, în stabilirea dreptului la pensie ( pentru limit� de vârst�, pentru invaliditate sau urma�), legea prevede toate condi�iile pe care trebuie s� le întruneasc� o persoan� pentru a primi pensie, cu un anumit cuantum.

Ipoteza relativ determinat� (subîn�eleas�) indic� împrejur�rile de aplicare a normei, dar las� con�inutul faptic concret la aprecierea subiectului de drept. De pild�, se poate dispune prin testament (art. 887 din Codul civil) de întreaga avere, de o parte din ea ori de unul sau de anumite obiecte.

În scopul evit�rii arbitrariului �i a interpret�rilor eronate, în drept se urm�re�te o determinare pe cât posibil exact� a ipotezei, ob�inându-se astfel o garan�ie a respect�rii �i aplic�rii riguroase a normei juridice.

Dup� gradul de complexitate a împrejur�rilor luate în considerare, ipotezele pot fi simple sau complexe.

Hum� Ioan


Ipotezele sunt realizarea c�reia norma devine aplicabilCodul penal, infraccomplexe (când prevaplicarea normei; de pildcând s-a s�vâr�închisoarea mai mare de doi ani prezint� un pericol pentru ordinea publicprocedur� penal�

În func�ie de numnormei, ipoteza poate fi

Ipoteza este unicdeclan�eze incidenconform art. 37, alin.2 din Codul familiei, prin dimai multe modalit213 din Codul penal, comite abuz de încredere cel cun bun mobil al altuia, l restituie).

Trebuie precizat ceste exclus� posibilitatea ca împrejurarea prevmodalit��i concrete foarte diferite de realizare. În cadrul de pild�, norma nu face referiri asupra calitasupra locului �pentru producerea ei (cu excepomor).

Ipotezele se diferenaplicare. În acest sens, ipotezele pot fi anumit tip de împrejurare prin a c(când ele enun��norma).

Ipotezei, ca element de conreduce la justificarea elementelor factuale, ci vizra�iunea îns��i a normei de drept promovate prin mcondi�ional: dac�temeiul, M este evenimentul, iar S reprezint�tiin�ele privind fenomenele naturii S este despre om S este un eveniment cu valoare, valoare pfiin�e valorizatoare, care d


a dreptului

Ipotezele sunt simple (când precizeaz� o singur� modalitate, tipic�reia norma devine aplicabil�; de exemplu, conform art. 174 din

Codul penal, infrac�iunea de omor const� în uciderea unei persoane) sau (când prev�d mai multe situa�ii prin cumularea c�rora este posibil

aplicarea normei; de pild�, se poate dispune arestarea unei persoane atunci �vâr�it o infrac�iune pentru care se prevede prin lege o pedeaps

închisoarea mai mare de doi ani �i când l�sarea în libertate a autorului faptei un pericol pentru ordinea public� - art. 148, lit. h din Codul de

penal�).

num�rul împrejur�rilor luate în considerare pentru aplicarea normei, ipoteza poate fi unic� sau alternativ�.

unic� (ea prevede numai o singur� împrejurare de natureze inciden�a legii; de exemplu, desfacerea c�s�toriei se produce,

conform art. 37, alin.2 din Codul familiei, prin divor�) sau alternativmai multe modalit��i de realizare a inciden�ei legii; de exemplu, conform art. 213 din Codul penal, comite abuz de încredere cel care, de�inând, cu orice titlu, un bun mobil al altuia, �i-l însu�e�te, dispune de acesta pe nedrept ori refuz

Trebuie precizat c�, spre deosebire de ipoteza unic�, în cazul ipotezei simple nu � posibilitatea ca împrejurarea prev�zut� de ea s

i concrete foarte diferite de realizare. În cadrul infrac, norma nu face referiri asupra calit��ii f�ptuitorului

asupra locului �i timpului s�vâr�irii faptei sau cu privire la mijloacele folosite pentru producerea ei (cu excep�ia formelor calificate sau deosebit de grave de

Ipotezele se diferen�iaz� �i dup� modul de enun�are a condi. În acest sens, ipotezele pot fi generice (întrucât precizeaz

anumit tip de împrejurare prin a c�rei producere se aplic� norma) (când ele enun�� limitativ sau exemplificativ împrejur�rile în care se aplic

Ipotezei, ca element de con�inut al normei de drept, îi revine un rol care nu sreduce la justificarea elementelor factuale, ci vizeaz� obiective care rezid

��i a normei de drept �i care privesc temeiurile valoricepromovate prin mijlocirea ei. Structura temeiului unei reguli este

ional: dac� M, atunci C; ceea ce se scrie T = M => S, în care temeiul, M este evenimentul, iar S reprezint� scopul sau consecin

ele privind fenomenele naturii S este un efect ca oricare altul, în despre om S este un eveniment cu valoare, valoare pe care o atribuim noi ca

e valorizatoare, care d�m un sens valoric lumii. În acest context, enun


45

modalitate, tipic�, prin ; de exemplu, conform art. 174 din

în uciderea unei persoane) sau �rora este posibil�

, se poate dispune arestarea unei persoane atunci iune pentru care se prevede prin lege o pedeaps� cu

sarea în libertate a autorului faptei art. 148, lit. h din Codul de

pentru aplicarea

împrejurare de natur� s��toriei se produce,

alternativ� (implicit i legii; de exemplu, conform art.

�inând, cu orice titlu, te, dispune de acesta pe nedrept ori refuz� s�-

, în cazul ipotezei simple nu de ea s� presupun�

infrac�iunii de omor, ptuitorului ori a victimei,

irii faptei sau cu privire la mijloacele folosite ia formelor calificate sau deosebit de grave de

are a condi�iilor de (întrucât precizeaz� un � norma) �i cazuale

rile în care se aplic�

inut al normei de drept, îi revine un rol care nu se obiective care rezid� în

temeiurile valorice ce sunt ijlocirea ei. Structura temeiului unei reguli este un enun�

M, atunci C; ceea ce se scrie T = M => S, în care T este scopul sau consecin�a. Dac� în

un efect ca oricare altul, în �tiin�ele e care o atribuim noi ca

m un sens valoric lumii. În acest context, enun�urile



de legi le complet�m cu enun�uri de valoare. În felul acesta, normativitatea intr� sub controlul ra�iunii �i experien�ei. �i în materia normelor juridice orice ac�iune este orientat� spre un scop, iar temeiurile normative sunt dirijate de valori. Prin etalonul valoric de apreciere a ac�iunilor se realizeaz� calificarea concret� a unui fapt �i numai dup� aceea se stabile�te norma de drept care se aplic� în spe�� .

B. Dispozi�ia. Ca partea cea mai important� a normei juridice,

dispozi�ia se refer� la conduita ca atare pe care trebuie s� o realizeze cei c�rora li se adreseaz�; ea ofer� r�spuns la întrebarea: “ce trebuie s� fac� ori s� nu fac�” sau “ce este îndrept��it� s� fac� persoana aflat� în situa�ia prev�zut� de norm�“. Dispozi�ia prevede fie obliga�ia de a înf�ptui anumite ac�iuni, fie obliga�ia ab�inerii de la ‘înf�ptuirea unor ac�iuni, dup� cum poate numai s� permit�, s� recomande sau s� stimuleze o arie de ac�iuni umane dezirabile.

Dup� criteriul conduitei prescrise, dispozi�iile normelor juridice se diferen�iaz� dup� cum urmeaz�: dispozi�ii onerative, dispozi�ii prohibitive, dispozi�iile permisive, dispozi�iilor supletive (o varietate a dispozi�iilor supletive).

a) Dispozi�ii onerative, care oblig� la împlinirea anumitor ac�iuni (de exemplu: “Tutorele este dator s� prezinte anual autorit��ii tutelare o dare de seam� despre modul cum a îngrijit de persoana minorului, precum �i despre administrarea bunurilor acestuia” - art. 134 Codul Familiei).

b) Dispozi�ii prohibitive, care interzic înf�ptuirea unor ac�iuni (de exemplu: “Este oprit s� se c�s�toreasc� b�rbatul care este c�s�torit sau femeia care este c�s�torit�” - art. 5, Codul familiei).

Deoarece impun un anumit comportament, atât dispozi�iile onerative cât �i cele prohibitive se mai numesc imperative sau categorice. Cu toate acestea, normele juridice nu sunt pur �i simplu ordine. De�i dreptul nu se dispenseaz�de ordine, servindu-se de ele în procedurile de judecat�, în m�suri care merg pân� la privarea de libertate, în anul�ri de acte etc., totu�i ordinul sau comanda de care dreptul se folose�te reprezint� un mijloc impus de situa�ii, nu un element de con�inut. Esen�a dreptului const� în valoarea juridic� promovat�prin norm�, nu în ideea de ordin.

c) Dispozi�iile permisive ofer� p�r�ilor posibilitatea s� opteze pentru conduita ce doresc s� o urmeze, f�r� deci s� impun� sau s� interzic� s�vâr�irea unor ac�iuni (de exemplu: “Succesiunea poate fi acceptat� curat �i simplu sau sub beneficiu de inventar“- art. 685, Cod civil).



În situa�ia în care persoanele, având posibilitatea op�iunii pentru conduita dorit�, nu se hot�r�sc s�-�i exprime voin�a, intervine organul de stat competent �i supline�te voin�a lor pe baza dispozi�iilor supletive. Acestea sunt o varietate a dispozi�iilor permisive. (de exemplu, conform art. 40 din Codul familiei, la desfacerea c�s�toriei prin divor�, so�ii se pot învoi ca so�ul care a purtat ‘n timpul c�s�toriei numele de familie al celuilalt so� s� poarte acest nume �i dup�desfacerea c�s�toriei. Acela�i articol mai precizeaz�: “Dac� nu a intervenit o învoial� sau dac� instan�a nu a dat încuviin�area, fiecare dintre fo�tii so�i va purta numele ce avea înainte de c�s�torie”).

În func�ie de sfera aplic�rii lor, de gradul lor de generalitate, dispozi�iile normelor juridice se diferen�iaz� ‘n dispozi�ii generale, speciale �i de excep�ie.

Dispozi�iile generale au o sfer� larg� de aplicare �i circumscriu de obicei o ramur� de drept.

Dispozi�iile speciale se refer� la o anumit� categorie de rela�ii dintr-o ramur�de drept. Deosebim, de pild�, dispozi�ii ale p�r�ii generale �i dispozi�ii ale p�r�ii speciale din Codul penal. Nu trebuie s� abord�m rigid deosebirea dintre dispozi�iile generale �i acelea speciale; ele se pot transforma reciproc. Ceea ce este “general” sau “special” are o valoare relativ�, se eviden�iaz� numai prin comparare. În raport cu o dispozi�ie cu aplicare mai larg�, o dispozi�ie dat� este apreciat� ca special�, dar ea se manifest� ca dispozi�ie general� fa�� de o alta care are o sfer� mai restrâns� de aplicare.

Dispozi�iile de excep�ie completeaz� dispozi�iile generale sau pe acelea speciale (de exemplu, art. 4 al Codului familiei, stabilind vârsta c�s�toriei la 18 ani pentru b�rba�i �i 16 ani pentru femei, cuprinde �i o dispozi�ie de excep�ie:“... cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviin�a c�s�toria femeii care a împlinit cincisprezece ani”).

Dispozi�iile de excep�ie au la baz� dorin�a legiuitorului de a ap�ra mai eficient o serie de valori.

C. Sanc�iunea reprezint� acel element al normei juridice care fixeaz�urm�rile înc�lc�rii dispozi�iei; ea d� r�spuns întreb�rii: “care sunt consecin�ele înc�lc�rii dispozi�iei?”. Sanc�iunea constituie m�sura luat�împotriva dorin�ei sau voin�ei aceluia care nesocote�te dispozi�iile normelor juridice.

Ea este aplicat� de organe special împuternicite �i urm�re�te restabilirea ordinii înc�lcate, prevenirea înc�lc�rii normelor de drept în viitor �i îndreptarea celui vinovat. Rezult� c� scopul sanc�iunii este eminamente constructiv, neurm�rind r�zbunarea frust�.



�inând seama de natura juridic� a normei înc�lcate, distingem sanc�iuni penale, civile, administrative, disciplinare, în conformitate cu ramurile de drept în care opereaz�.

Dup� scopul pe care îl urm�resc, sanc�iunile sunt reparatorii (vizând repararea ori dezd�unarea pentru paguba produs�), expiatorii (urm�rind isp��irea pentru fapta antisocial� comis�), de anulare a actului lovit de nulitate.

În func�ie de con�inutul lor, sanc�iunile sunt patrimoniale (pecuniare �i nepatrimoniale (personale).

Primele se refer� la bunurile �i veniturile persoanei sanc�ionate (de exemplu, amenda, confiscarea averii, penalit��ile), celelalte privesc nemijlocit persoana celui vinovat (de exemplu, sanc�iunea închisorii, avertismentul, interdic�ia de exercitare a drepturilor electorale �.a.).

În conformitate cu modul lor de determinare, distingem sanc�iuni absolut determinate �i sanc�iuni relativ determinate.

Sunt sanc�iuni absolut determinate (de pild�, nulitatea absolut�, cum ar fi în cazul contractului de vânzare-cump�rare care are ca obiect un bun care nu mai exist�) �i sanc�iuni relativ determinate (de exemplu, între un minim �i un maxim prev�zut de lege pentru amend� sau pentru durata priv�rii de libertate). Organul de aplicare a sanc�iunilor opteaz� între limitele legale prev�zute.

Dup� num�rul lor, sanc�iunile pot fi unice sau multiple (alternative saucumulative).

Sanc�iunile se deosebesc �i dup� num�rul lor: unele pot fi unice, când se prevede un singur gen de sanc�iune pentru comiterea unei fapte (cum este cazul omorului, pentru care se prevede numai pedeapsa închisorii), sau multiple. Sanc�iunile multiple pot fi alternative (deoarece se prev�d mai multe categorii de sanc�iuni între care se poate opta, precum între amend� �i închisoare) �i cumulative (pentru c� sunt prev�zute pentru aceea�i fapt� mai multe sanc�iuni ce difer� ca finalitate, cum ar fi închisoarea �i confiscarea par�ial� a averii). Dac� în cazul sanc�iunilor alternative organele de aplicare pot opta pentru un gen de sanc�iune, sanc�iunile cumulative se aplic� în totalitatea lor dup�dispozi�iile legale.

Exist� îns� principiul c� pentru o abatere sau fapt� ilicit� nu se pot aplica mai multe sanc�iuni de acela�i tip, dar pot fi cumulate sanc�iuni diferite sub aspectul con�inutului �i al scopului.



Sanc�iunea este aceea care asigur� în ultim� instan�� respectarea normei de drept �i restabilirea ordinii juridice. Din acest motiv ea constituie un element foarte important al normei juridice.

Cu toate c� apar�ine domeniului general al constrângerii, totu�i sanc�iunea juridic� nu e sinonim� constrângerii etatice. Aplicarea sanc�iunilor nu reclam�‘n toate situa�iile interven�ia for�ei publice; este cazul sanc�iunilor de anulare, de reparare �i de dezd�unare, a celor disciplinare, precum �i a unora contraven�ionale. Doar când ele nu se execut� de bun�voie are loc execu�ia silit� prin interven�ia for�ei constrâng�toare a statului. Sanc�iunile penale �i unele contraven�ionale comport� îns�, în principiu, un caracter coercitiv.

În statul de drept, aplicarea sanc�iunilor este un act de putere antrenând o mare r�spundere politic� �i juridic�; ea trebuie f�cut� numai de c�tre organele competente, cu respectarea literei �i spiritului legii, a drepturilor �i libert��ilor omului.

De�i este un element al structurii logico-juridice a normei, sanc�iunea implic�ea îns��i o norm�: o norm� sui-generis de conduit�, care trimite la subiectul vinovat de înc�lcarea dispozi�iei �i la organul de stat competent s� aplice sanc�iunea legal�.

Sarcina de lucru 3

Prezint� în 10-15 rânduri criteriile de diferen�iere a ipotezelor, a dispozi�iilor, precum �i a sanc�iunilor.

�

�

�

�

�

Structura tehnico-juridic� a normei

Structura tehnico-juridic� a normei trimite la forma de exprimare a con�inutului �i a structurii logice a normei prin textul legal.

Norma de drept este, de regul�, o parte a unui act normativ, el însu�i structurat în capitole, sec�iuni, articole, alineate. Ca element structural de baz� al actului normativ, articolul con�ine, obi�nuit, o dispozi�ie de sine st�t�toare. Sunt situa�ii în care un articol con�ine mai multe norme, dup� cum, în altele, o norm� se exprim� prin mai multe articole coroborate.

Specificul normelor constitu�ionale, al celor de organizare �.a. eviden�iaz� c�, de obicei, normele juridice nu sunt redactate dup� schema ipotez�-dispozi�ie-sanc�iune. Cel mai adesea, normele de drept cuprind fie ipoteza �i dispozi�ia,



fie dispozi�ia �i sanc�iunea ori numai dispozi�ia. În unele situa�ii, dispozi�iile legale îmbrac� forma unor principii generale, a unor defini�ii sau clarific�ri conceptuale. Încât, se constat� o mare diferen�iere în modul de formulare a normelor, motiv pentru care, pe planul doctrinei, unele categorii de norme nici nu mai sunt apreciate ca norme propriu-zise, ci ca “dispozi�ii legale” ce ar fiin�a în paralel cu normele juridice luate în sens restrâns; acestea din urm� ar fi adev�ratele norme juridice, întrucât se adreseaz� direct conduitei oamenilor. Nu avem îns� motive s� minimaliz�m rolul normativ al dispozi�iilor legale cu con�inut general, chiar dac� ele nu creeaz�, precum normele juridice considerate în sens strict, modele nemijlocite de comportament. Principiile generale, defini�iile �i alte asemenea dispozi�ii legale confer� normelor propriu-zise dimensiunea de substan��, structurându-le axiologic �i precizându-le, în consecin��, finalitatea social�. De pild�, o dispozi�ie legal� prin care legiuitorul circumscrie defini�ional un termen trebuie s� se reg�seasc� în orice alt text normativ care cuprinde acest termen; o astfel de norm� indirect� nu poate s� nu fac� parte din câmpul dat al reglement�rii juridice.

În ce prive�te îns� norma în sens strict, acesta, dincolo de modul în care este formulat�, trebuie s� precizeze o conduit� de urmat, o dispozi�ie, sub forma unor drepturi �i obliga�ii juridice. Cu toate acestea, tehnica legislativ� nu reclam� formularea expres� atât a îndrituirii cât �i a obliga�iei. Îndeob�te, legiuitorul formuleaz� acea latur� ce dore�te s� o accentueze (astfel, art. 998 Cod civil precizeaz� obliga�ia de reparare a prejudiciului, dar subîn�elegedreptul de reparare).

Formularea neschematic�, netipic�, uneori parcimonioas� a textului unei norme de drept nu este de regul� rezultatul economiei de gândire a legiuitorului, ci a economiei de mijloace în exprimarea voin�ei sale, economie de mijloace originat� ea îns��i în ideea intercondi�ion�rii sistemice a normelor în ansamblul dreptului. Ceea ce exige eliminarea detaliilor redundante, cre�terea gradului de sintetizare a limbajului juridic �i de comprimare a textelor normative, în m�sur� s� sporeasc� integrarea organic� a unei norme juridice în sistemul dreptului, în raport cu care, de fapt, ea î�i fixeaz�, prin întregire, sensul �i semnifica�ia. A�adar, tocmai coeren�a sistemului de drept reclam�, nu o dat�, comprimarea structurii logico-juridice a normelor sale, caracterul netipic al exprim�rii lor tehnico-juridice.

În ce prive�te îns� structura normei penale speciale, norm� eminamente sanc�ionatorie, este foarte important ca fapta incriminat�, care lezeaz� grav o valoare protejat� de lege, s� fie descris� în toate elementele �i componentele. În acest caz dispozi�ia este evident�, iar interdic�ia s�vâr�irii faptei (ori, dup�situa�ie, obliga�ia producerii ei) este implicat�; nerespectarea interdic�iei determin� aplicarea sanc�iunii.



În leg�tur� cu formularea sanc�iunii normei juridice, trebuie subliniat c�sanc�iunea nu este o alternativ� a conduitei stabilite în norm�, pe care oamenii pot s� o aleag� atunci când nu sunt de acord cu dispozi�ia. Ordinea social� se asigur� numai dac� în aplicarea normei de drept se respect� dispozi�ia.

În ultim� analiz�, sanc�iunea indic� �i ea, cum am precizat, o anumit�comportare: dar o comportare impus�, întrucât nu s-a respectat dispozi�ia, �i care tocmai urm�re�te s� asigure respectarea ei. Sanc�iunea este individualizat�, adaptându-se specificului normei pe care o ap�r�.

Analiza structurii tehnice a normelor de drept eviden�iaz� c� nu putem concepe simplist c� fiecare norm� ar dispune de o sanc�iune proprie. Interdependen�a normelor juridice permite acelor norme f�r� o sanc�iune proprie s� fie asigurate, în realizarea lor, prin înf�ptuirea cerin�elor altor norme ce cuprind sanc�iuni determinate.

Anumite tipuri de sanc�iuni, precum acelea de anulare, de reparate �i dezd�unare ori cele disciplinare, sunt integrate în actele normative care reglementeaz� diferite domenii ale rela�iilor sociale (Codul civil, Codul familiei �.a.). În schimb, sanc�iunile penale se integreaz�, în principiu, într-un act normativ distinct. Normele acestui act alc�tuiesc o grup� specific� de norme sanc�ionatorii: normele penale, în m�sur� s� stabileasc� cazurile de înc�lcare a normelor juridice, cazuri cu periculozitate social� sporit�(infrac�iunile), precum �i sanc�iunile corespunz�toare.

Normele penale asigur� respectarea normelor juridice din celelalte ramuri ale dreptului (atunci când ele nu au prev�zut� o alt� sanc�iune sau au prev�zute sanc�iuni pentru acte mai pun grave, cum ar fi sanc�iunile disciplinare) în situa�ia în care s-au s�vâr�it fapte cu o periculozitate sporit�, calificate ca infrac�iuni. Dar normele penale nu sunt numai sanc�iuni ale dispozi�iilor din alte norme. Având autonomie �i alc�tuind institu�ii distincte, normele penale se integreaz� într-o ramur� distinct� de drept.

În absen�a unei corecte în�elegeri a raportului dintre structura logic�(elementele normei) �i structura tehnico-juridic� (modul de formulare legislativ� a regulii de drept), nu s-ar putea evita interpretarea �i aplicarea diferit� a dreptului, fapt ce ar contrazice voin�a, unic� �i unitar�, a legiuitorului.

Clasificarea normelor juridice

Normele juridice se clasific� dup� mai multe criterii. Clasificarea lor faciliteaz�în�elegerea sensului �i caracterului normei, a conduitei prescrise subiectului de drept.

Distingem în primul rând o clasificare a normelor juridice dup� obiectul �i metoda de reglementare, cu alte cuvinte dup� criteriul naturii juridice a raporturilor de drept la baza c�rora stau. Aceast� clasificare se realizeaz� prin

�



disciplinele juridice de ramur� (dreptul constitu�ional, dreptul civil, dreptul penal etc.).

Studiul normelor opereaz� �i dup� criteriul for�ei lor juridice, for�� care depinde de actele normative care le con�in (legi, decrete, hot�râri etc.). Aceast�clasificare este prezentat� de sine-st�t�tor în cadrul fiec�rei discipline a ramurii de drept, în partea introductiv�, în leg�tur� cu izvoarele ramurii respective. Ea este relevant� mai cu seam� în situa�ia în care un fapt sau o rela�ie sunt reglementate prin mai multe norme apar�inând unor acte normative distincte, norme între care apar contradic�ii. În aceast� împrejurare, se va aplica norma apar�inând actului cu for�� juridic� superioar�. Orice act normativ cu o for��juridic� inferioar� aceleia a actului normativ contrazis î�i va pierde valabilitatea.

Pentru interesul problemei, vom prezenta urm�toarele criterii de clasificare: a) dup� conduita prescris�; b) dup� finalitatea imediat� a normelor; c) dup� gradul lor de generalitate; d) dup� modul de redactare a normelor.

a) Dup� conduita prescris� subiectelor, distingem norme imperative (care pot fi onerative sau prohibitive) �i dispozitive.

Normele care prescriu obliga�ia de a înf�ptui o anumit� ac�iune �i care, în consecin��, sanc�ioneaz� conduita pasiv�, inactiv�, se numesc onerative.

Astfel, conform art. 5, lit. h din Hot�rârea nr. 1290/1990 a Guvernului privindorganizarea �i func�ionarea corpului de control comercial în cadrul prim�riilor �i prefecturilor, controlorii din corpul de control comercial al prefecturilor �i

prim�riilor au îndatorirea de a da dispozi�ii obligatorii în scris agen�ilor

economici controla�i în scopul înl�tur�rii neajunsurilor constatate). În redactarea normelor onerative este caracteristic� folosirea expresiilor “trebuie”, „este obligat”, „are îndatorirea” �.a. Desigur, ele pot lipsi, contextul normei implicându-le îns�.

Normele care interzic s�vâr�irea unei ac�iuni �i care, în caz de înc�lcare a inac�iunii prescrise, sanc�ioneaz� conduita ilegal activ�, se numesc norme prohibitive (a�a cum sunt cele mai multe norme penale care sanc�ioneaz�omorul, furtul, tâlh�ria etc.).

Tipic normelor prohibitive sunt expresiile “se interzice”, “nu poate”, “este oprit” �.a.

Acele norme care, neobligând sau neinterzicând o anumit� ac�iune, recunosc subiectului de drept posibilitatea op�iunii pentru o anumit� conduit� în



cadrul regulii juridice, se numesc norme dispozitive.

Majoritatea normelor civile reglementând contractele se integreaz� în aceast�categorie. Normele dispozitive folosesc termeni precum “poate”, este liber s�” etc.

Atunci când normele dispozitive consacr� drepturi subiective �i libert��i al c�ror exerci�iu nu este obligatoriu (ca în cazul drepturilor �i libert��ilor fundamentale ale cet��enilor ori al drepturilor subiective civile), ele se manifest� ca norme de împuternicire (atributive).

În situa�ia în care, existând libertatea de ac�iune �i de op�iune a p�r�ilor raportului juridic, acestea nu-�i exercit� totu�i conduita prescris�, este posibil� - prin acele norme supletive ca variant� a normelor dispozitive - interven�ia organelor de stat care suplinesc absen�a manifest�rii de voin�� a subiectului.

În cadrul normelor dispozitive, distingem �i normele de stimulare care, având ca scop încurajarea unei ac�iuni, r�spl�tesc pe autorul ei. (Este cazul normelor care stabilesc recompense morale �i materiale pentru merite deosebite, prev�zând acordarea, dup� criterii precizate, a unor decora�ii, titluri de onoare, premii).

Normele de recomandare fac �i ele parte din categoria mai cuprinz�toare a normelor dispozitive �i propun o anumit� conduit�, neobligatorie îns�, care poate fi urmat� �i de alte subiecte de drept decât acelea c�rora le este destinat actul normativ. Ca autor al reglement�rii, statul propune diferite prevederi persoanelor juridice private, organiza�iilor nestatale, asocia�iilor profesionale �.a. în diverse domenii (salarizare, protec�ia muncii), pentru ca acestea s�-�i însu�easc� prevederile în cauz�. Dup� cum se apreciaz�, normele de recomandare vor putea viza în viitor �i conduita titularilor dreptului de proprietate funciar�; deoarece p�mântul reprezint� nu doar obiectul dreptului de proprietate individual�, ci �i al unor rela�ii, de ordin mai cuprinz�tor, dintre stat �i cet��eni, el este totodat� �i un bun al întregii ��ri, motiv pentru care statul, în conformitate cu Constitu�ia, trebuia s�asigure exploatarea p�mântului �i în concordan�� cu interesul na�ional, nu numai cu acela personal.

b) Dup� finalitatea lor imediat�, distingem norme de organizare (precum acelea ale legii nr. 37/1990, referitoare la modul de organizare �i atribu�iile Guvernului, ale primului ministru, mini�trilor, mini�trilor de stat etc.) �i norme sanc�ionatorii (cum sunt acelea ale Codului penal, ce precizeaz� faptele care constituie infrac�iuni �i pedepsele corespunz�toare gravit��ii lor).

c) În func�ie de gradul de generalitate sau sfera de aplicabilitate, normele pot fi generale, speciale �i de excep�ie. Având sfera cea mai larg�, normele generale



se aplic� tuturor rela�iilor sociale ce intr� sub inciden�a unei ramuri date de drept. Normele speciale privesc doar o anumit� categorie de rela�ii din aceea�i ramur�. În raport cu cele speciale sau de excep�ie, normele generale mai sunt denumite �i norme de “drept comun”. (Putem distinge, de pild�, normele juridice ale p�r�ii generale �i cele ale p�r�ii speciale din Codul penal.) Deosebirea dintre normele generale �i acelea speciale este relativ�; o norm�este special� în raport cu o norm� de aplica�ie mai larg�, dar ea poate fi totodat� �i general� în raport cu alta care are o sfer� mai restrâns� decât a ei.

Normele de excep�ie se refer� la situa�ii deosebite care derog� de la regula general� sau special�. (Astfel, art. 4, alin. 2 din Codul familiei încuviin�eaz�, pentru motive temeinice, c�s�toria femeii care a împlinit vârsta de 15 ani, de�i aceast� vârst� este fixat� printr-o prevedere special� la 16 ani împlini�i.)

Distinc�ia f�cut� între norme generale, speciale �i de excep�ie are o deosebit�importan�� pentru interpretarea dreptului. Pentru situa�ii derogatorii de la norma general�, devin aplicabile normele speciale sau de excep�ie, iar în caz de concurs între norma special� �i cea de excep�ie în solu�ionarea aceluia�i caz, va fi aplicat� norma de excep�ie.

d) Dup� un alt criteriu, anume modul lor de redactare, normele pot fi complete �i incomplete. Normele juridice au o form� complet� când cuprind toate elementele structurale (ipoteza, dispozi�ia �i sanc�iunea) în cadrul aceluia�i text juridic. În situa�ia în care norma nu apare complet în actul normativ prin care este edictat�, ci trimite la dispozi�iile cuprinse în alte acte existen�e, avem de-a face cu o norm� de trimitere. Atunci când unele elemente ale normei urmeaz�s� fie precizate printr-un act normativ care s� fie adoptat ulterior, avem de-a face cu ceea ce poart� denumirea de norm� în alb. (Un exemplu de norm� de trimitere îl afl�m în art. 103, alin. 2 din Codul muncii, care precizeaz� c�, în ipoteza în care o persoan� încadrat� în munc� produce unit��ii la care este angajat� o pagub� printr-o fapt� de natur� infrac�ional�, repararea ei se va produce conform prevederilor legii penale la care trimite. Normele în alb sunt întâlnite frecvent în materie contraven�ional�, unde legea, reglementând anumite activit��i, stipuleaz� c� faptele ce reprezint� abateri de la prevederile ei, precum �i sanc�iunile ce se vor fixa corespunz�tor urmeaz� s� fie stabilite prin hot�rârea Guvernului.)

Dincolo de criteriile deja enun�ate, în clasificarea normelor juridice mai pot fi invocate �i alte criterii, precum: con�inutul lor (în func�ie de care distingem norme materiale sau de con�inut �i norme procedurale sau de form�) sau durata ac�iunii lor (în raport cu care avem norme stabile sau cu durat�nedeterminat� �i norme temporare sau cu durat� determinat�). De asemenea, normele de drept se mai diferen�iaz� în norme care reglementeaz�direct conduita oamenilor - întrucât se adreseaz� nemijlocit acelora afla�i într-o situa�ie avut� în vedere de legiuitor - �i norme care reglementeaz� indirectconduita - deoarece se prezint� ca principii, norme - cadru, defini�ii etc. (De

�



exemplu, dac� art.28, alin.1 din Codul familiei cuprinde o norm� direct�: “So�ii sunt obliga�i s� poarte în timpul c�s�toriei numele comun declarat” , în schimb art.1, alin.3 din acela�i cod cuprinde o norm� indirect�: “Familia are la baz�c�s�toria liber consim�it� între so�i”.)

Sarcina de lucru 4

Redacteaz� un eseu (maximum o pagin�)în care s� prezin�i semnifica�ia corobor�rii normelor din perspectiva structurii lor logico - juridice.

�

2.1.3. Ac�iunea normelor juridice în timp, în spa�iu �i asupra persoanelor

Ac�iunea normelor în timp

Ac�iunea normelor juridice comport� trei dimensiuni necesare: una temporal�, vizând succesiunea normelor, una spa�ial�, privind producerea efectelor în teritoriu, �i dimensiunea personal�, trimi�ând la conduita subiectelor de drept, persoane fizice �i juridice. Ultimele dou� dimensiuni sunt organic legate; principiul suveranit��ii puterii de stat presupune consubsta�ialitatea suveranit��ii teritoriale cu aceea care ia forma leg�turii dintre stat �i persoane prin cet��enie.

Perioada în care o norm� de drept este în vigoare reprezint� �i intervalul de timp în care ea produce efecte juridice.

Întrucât se aplic� faptelor care se suprapun temporal cu valabilitatea normei, aceasta nu este nici retroactiv�, nici ultraactiv�: nu se aplic� faptelor care preced intrarea ei în vigoare �i, respectiv, acelora survenite dup� ie�irea ei din vigoare. În principiu, o lege nou� nu opereaz� asupra trecutului întrucât ea este un comandament adresat conduitei umane vii, c�reia îi permite sau îi interzice ac�iuni determinate. Nimeni nu poate fi supus unei norme care nu exist�. Deci nimeni nu poate fi tras la r�spundere pentru o fapt� care la data s�vâr�irii ei era admis�.

Stabilirea normei, în ce prive�te manifestarea ei în timp, reclam� precizarea momentului ini�ial �i a momentului final al ac�iunii legii ori a altor acte normative, în care norma este integrat�. În �ara noastr� actele normative intr� în vigoare, în principiu, o dat� cu publicarea lor în Monitorul Oficial al României. Sunt �i cazuri în care se stabile�te în mod expres data la care acestea intr� în vigoare. Atunci când, de pild�, aplicarea unei legi impune m�suri organizatorice speciale sau implic� schimb�ri esen�iale în materie, ac�iunea ei



trebuie preg�tit�, fapt care determin�, între altele, �i stabilirea unei date ulterioare de intrare în vigoare.

În regul� general�, legea provoac� efecte doar asupra faptelor produse ulterior intr�rii ei în vigoare. Ceea ce se explic� prin aceea c� oamenii, pentru a-�i racorda conduita la exigen�ele legii, trebuie s� ia cuno�tin�� în prealabil de con�inutul ei.

Sunt situa�ii în care unele acte normative se aplic� cu efect retroactiv, vizând deci �i acele fapte petrecute înainte de intrarea lor în vigoare. Situa�iile respective refer� la: a) legea penal� mai blând�; b) prevederea expres� c�legea opereaz� �i asupra unor fapte s�vâr�ite anterior; c) legile interpretative.

Dac� din punctul de vedere al legiuitorului o fapt� prezint� o periculozitate social� mai redus� sau nu mai provoac� nici un pericol social, atunci intervine ac�iunea retroactiv� a legii penale mai blânde, întrucât este firesc ca f�ptuitorul, care n-a fost înc� sanc�ionat printr-o hot�râre definitiv�, s� fie pedepsit mai u�or, respectiv s� fie absolvit de pedeaps�.

Legile interpretative nu provoac� o nou� normativitate juridic�; ele explic�sensul legii la care fac trimitere �i cu care alc�tuiesc apoi corp comun. De aceea, legile interpretative intr� în vigoare la data prev�zut� pentru intrarea în vigoare a legii interpretate.

În principiu, în actele normative nu se precizeaz� durata valabilit��ii lor. Este normal ca necesitatea elabor�rii unui act normativ s� nu fie dedus� din durata valabilit��ii lui. Actul normativ opereaz� pân� la abrogarea sa printr-un nou act, care trebuie s� aib� acela�i rang normativ sau unul superior.

Încetarea ac�iunii unei norme juridice se nume�te abrogare. Când într-un act normativ se afirm� expres c� un altul anterior sau doar anumite articole ale sale se anuleaz�, avem de-a face cu abrogarea expres�-direct. Când legea nou� men�ioneaz� doar c� se abrog� acele dispozi�ii anterioare care vin în contrazicere cu prevederile ei, f�r� s� specifice direct actul normativ care se anuleaz� sau care dintre articolele lui, avem cazul abrog�rii exprese-indirect.

Dac� noul sau noile acte normative nu anuleaz� expres pe cele anterioare, dar se abat prin prevederile prescrise de la reglementarea veche, atunci abrogarea are un caracter tacit. Aceast� abrogare, de�i tacit� (sau implicit�), este totu�i �i ea o manifestare de voin�� a legiuitorului, exprimat� într-un act normativ adecvat. De�i nu cuprinde nici o clauz� expres� de abrogare, acest act normativ va fi act de abrogare; fiind posterior, anuleaz� orice dispozi�ie anterioar�contrar� lui.



În domeniul dreptului penal trebuie s� deosebim abrogarea de dezincriminare Abrogarea unui text normativ care incrimineaz� o fapt� determinat� nu presupune numaidecât dezincriminarea faptei ca atare, anularea caracterului ei ilicit; ea poate s� r�mân� în continuare incriminat� printr-un alt text normativ.

Exist� �i legi care au o ac�iune precis stabilit� în timp. Acestea sunt legi temporare. Când temporaritatea lor �ine de o dat� fix�, ele se numesc legi cu termen.

Sunt temporare acele acte normative care vizeaz� situa�ii provizorii, precum starea de r�zboi, calamit��i naturale, epidemii �.a. Odat� cu încetarea situa�iilor excep�ionale, actele normative în cauz� î�i pierd efectul. Emiterea actelor normative cu termen este posibil� atunci când intervalul de timp necesar aplic�rii lor se poate stabili cu exactitate.

Încetarea ac�iunii în timp a normelor poate decurge �i din c�derea lor în desuetudine ca urmare a transform�rilor radicale din domeniul socio-economic �i politic, în raport cu care vechile norme juridice, de�i nu au fost abrogate printr-un nou act juridic, nu mai sunt aplicabile.

În anumite cazuri, unele acte normative ultraactiveaz�, cu alte cuvinte ele supravie�uiesc prin efectele pe care le produc �i dup� data ie�irii lor din vigoare.

Avem în vedere aici:

- legile anterioare, ale c�ror situa�ii de aplicare, durat� ori dat� pân� la care mai ac�ioneaz� sunt prev�zute de noile acte normative, care le recunosc �i efectele juridice, concomitent cu noile reglement�ri; - legile temporare sau cu termen, care se aplic� situa�iilor ivite sub ac�iunea lor, inclusiv acelora nesolu�ionate, chiar dac� aceste legi au încetat s� mai fie în vigoare, precum este cazul actelor normative edictate pentru situa�ii provizorii (de exemplu, Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporar� a înstr�in�rii terenurilor prin acte între vii a avut efecte pân� la adoptarea Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar); - legile (mai favorabile) care nu incriminau sau care dezincriminau ori sanc�ionau mai u�or unele fapte se aplic� acelora care le-au s�vâr�it sub autoritatea vechii legi dac� sanc�iunile nu au fost aplicate sau, de�i aplicate, nu au fost executate, chiar dac� între timp a fost elaborat� o lege care incrimineaz� sau sanc�ioneaz� mai sever faptele în cauz� (art. 13 din Codul Penal �i art. 49. alin. 2 din Legea nr. 32/1968 referitoare la stabilirea �i sanc�ionarea contraven�iilor); - unele prevederi ale legilor procesuale anterioare privind, de pild�, instan�ele de judecat� sesizate �i r�mase competente în rezolvarea unor cauze aflate pe rol, termenele procesuale etc. pot s� r�mân� valabile când apar noi reglement�ri, pentru situa�iile în curs de solu�ionare aplicându-se legea în vigoare în acel moment.

�



Sarcina de lucru 5

Enun�� situa�iile în care normele retroactiveaz� sau, dimpotriv�, ultraactiveaz�(maximum 15 rânduri).

�

Ac�iunea normelor juridice în spa�iu �i asupra persoanelor

Normele juridice ac�ioneaz� nu numai pe coordonata timpului, ci �i pe aceea a spa�iului, adic� pe un teritoriu determinat; ele sunt emana�ia statului �i a organelor sale, caracterizate printr-o anumit� competen�� teritorial�. Ac�iunea normelor în limite teritoriale strict delimitate reprezint� de fapt ac�iunea lor asupra persoanelor aflate în acest spa�iu; oamenii sunt propriu-zis obiectul reglement�rii juridice.

Cercetarea coordonatei spa�iale a ac�iunii normelor implic� atât aspectul intern, cât �i acela interna�ional.

a) Suprema�ia puterii de stat, manifestare pe plan intern a suveranit��ii statului, implic� obligativitatea normelor de drept pentru to�i cet��enii statului, cât �i pentru toate institu�iile sociale aflate pe teritoriul s�u.

Ac�iunea actelor normative în spa�iu este în func�ie de competen�a teritorial� a organului de stat emitent. În statele unitare, precum România, exist� un singur rând de organe supreme ale puterii de stat �i ale administra�iei de stat, actele lor normative ac�ionând pe întreg teritoriul. Organele locale ale puterii �i administra�iei de stat emit acte normative cu aplicabilitate la unitatea administrativ-teritorial� aflat� sub autoritatea lor (jude�, ora�, comun�). În anumite situa�ii, �i ac�iunea unor acte normative ale organelor centrale poate fi limitat� la o parte determinat� a teritoriului (zona de frontier�, zone delimitate în cazul unor calamit��i naturale, al unor epidemii etc.).

În statele cu structur� compus�, precum statul federativ, actele normative ale organelor federale creeaz� efecte asupra teritoriului tuturor statelor federate, în timp ce actele normative ale unui stat federat sunt valabile în limitele sale teritoriale. În situa�ia în care se produce un conflict între legile federale �i legile unui stat federat, se aplic� de regul� legea federal�, când nu ac�ioneaz� o alt�lege indicat� în normele ce reglementeaz� conflictele de legi dintre autoritatea central� �i aceea local�.

b) Sub aspect interna�ional, ac�iunea normelor juridice în spa�iu ridic�numeroase probleme, constituind obiectul preocup�rilor unor discipline de ramur� (dreptul interna�ional privat, dreptul interna�ional comercial etc.). Re�inem în cele ce urmeaz� doar câteva probleme de principiu.



Solu�ionarea efectului actelor normative în spa�iu din perspectiva componentei ei interna�ionale trebuie s� respecte principiul suveranit��ii statului asupra teritoriului �i popula�iei. În context, aceasta înseamn� excluderea ac�iunii pe teritoriul statului �i asupra persoanelor aflate pe el a normelor de drept ale altor state.

Practica rela�iilor dintre state, legat� de asigurarea �i dezvoltarea rela�iilor politice, economice �i culturale pe plan interna�ional a condus la acceptarea unor excep�ii de la principiul suveranit��ii normative teritoriale (principiul teritorialit��ii), excep�ii care nu încalc� suveranitatea lor real� dac� se respect�liberul consim��mânt al statelor. Se accept�, în consecin��, c� pe teritoriul unui stat pot exista, în condi�ii determinate, persoane �i anume locuri (precum lega�iile, ambasadele, navele) asupra c�rora nu ac�ioneaz�, în anumite privin�e, normele de drept ale statului în cauz�. Avem în vedere, mai ales, imunitatea diplomatic�, statutul juridic al consulilor, regimul specific unor categorii de str�ini.

Imunitatea diplomatic� rezid� în inviolabilitatea personal� a reprezentan�ilor diplomatici �i inviolabilitatea cl�dirilor reprezentan�ei diplomatice. Inviolabilitatea vizeaz�, de asemenea, mijloacele de transport ale agen�ilor diplomatici. Ace�tia sunt excepta�i de la jurisdic�ia penal�, civil� �i administrativ� a statului unde sunt acredita�i. Desigur, coresponden�a personalului diplomatic beneficiaz� �i ea de regimul imunit��ii diplomatice.

Sub acoperi�ul imunit��ii diplomatice nu se admite îns� nesocotirea legilor ��rii de re�edin��. Guvernul acesteia poate s�-l declare “persona non grata“pe reprezentantul diplomatic culpabil, ceea ce implic� rechemarea sau expulzarea sa. De asemenea, atunci când drepturile patrimoniale ale unui reprezentant diplomatic nu sunt legate de atribu�ii de serviciu, ele nu sunt inviolabile.

Pe baz� de reciprocitate, reprezentan�ii consulari ai statelor str�ine beneficiaz�de scutiri de impozite, de presta�ii, de jurisdic�ia instan�elor judec�tore�ti ale ��rii de re�edin�� în cauze referitoare la infrac�iunile de serviciu etc.

Pentru cet��eni str�ini se aplic� un regim juridic diferit în raport cu acela al cet��enilor statului respectiv. Distingem, astfel, trei regimuri juridice pentru str�ini: regimul na�ional (în care str�inii se bucur� de acelea�i drepturi civile ca �i cet��enii statului de re�edin��), regimul special (în care drepturile str�inilor sunt stabilite în mod special, prin legi ori tratate interna�ionale) �i regimul clauzei na�iunii celei mai favorizate (dup� care statul de re�edin�� conced� cet��enilor unui alt stat, afla�i pe teritoriul s�u, o seam� de drepturi, care nu pot fi îns� mai restrânse decât drepturile recunoscute cet��enilor oric�rui alt stat).

Cet��enii str�ini �i persoanele f�r� cet��enie (apatrizii) se bucur� în România de drepturile fundamentale care revin cet��enilor români (cu excep�ia, fire�te, a drepturilor politice), de drepturile civile, ca �i orice alte drepturi prev�zute în



lege sau rezultând din acorduri interna�ionale semnate �i de �ara noastr�. Articolul 18, alin. 1 din Constitu�ia României precizeaz�: „Cet��enii str�ini �i

apatrizii care locuiesc în România se bucur� de protec�ia general� a

persoanelor �i a averilor, garantat� de Constitu�ie �i de alte legi“.

Totodat�, str�inii reziden�i în România sunt datori s� se conformeze legilor statului nostru.

Principiul general al ac�iunii legii statului pe teritoriul s�u implic� unele excep�ii �i pentru situa�ia în care unele fapte se produc pe teritoriul mai multor state. De pild�, contractarea unei c�s�torii într-un stat �i convie�uirea sau desfacerea c�s�toriei în alt� �ar�. Conflictele care pot ap�rea între normele juridice ale acestor state se solu�ioneaz� prin conven�ii interna�ionale, pe baza unor practici interna�ionale sau în acord cu dispozi�iile legale ale statului respectiv. Dificult��i sporite, rezultând din aceste conflicte, se ivesc atunci când într-una dintre ��ri exist� reglement�ri neunitare pentru o aceea�i rela�ie social�.

Necesitatea promov�rii �i ap�r�rii unor interese majore pentru un stat creeaz�situa�ii în care, de�i suveranitatea sa se manifest� numai în limitele grani�elor sale, legea lui se extinde la fapte produse dincolo de grani�e.

Cet��enii acestui stat, chiar dac� au s�vâr�it anumite fapte în str�in�tate, sunt supu�i normativit��ii statului lor care, ap�rându-le interesele, le impune totodat� obliga�ia respect�rii legilor ��rii lor. Se întâlnesc �i situa�ii în care statul extinde legile proprii �i asupra str�inilor care au comis unele fapte, atunci când sunt lezate interesele fundamentale ale acestui stat sau ale altuia �i în condi�iile în care statul ‘n cauz� s-a obligat la aceasta prin conven�ii interna�ionale. (Codul penal român precizeaz� în art.4 c� legea penal� opereaz�asupra infrac�iunilor s�vâr�ite în afara grani�elor dac� infractorul este cet��ean român sau dac�, de�i nu are nici o cet��enie, domiciliaz� în România. Art. 5 precizeaz� c� legea penal� se aplic� infrac�iunilor s�vâr�ite în afara teritoriului ��rii, contra statului român sau contra vie�ii unui cet��ean român ori prin care s-a adus o v�t�mare grav� integrit��ii corporale sau s�n�t��ii unui cet��ean român, când sunt s�vâr�ite de c�tre un cet��ean str�in sau de o persoan� f�r� cet��enie care nu domiciliaz� pe teritoriul ��rii.)

În ipoteza în care situa�iile juridice privesc �i un subiect str�in (na�tere, c�s�torie, deces, dobândirea sau pierderea propriet��ii �.a.), solu�ionarea unor astfel de cazuri individuale antreneaz� inciden�a legii str�ine pe teritoriul românesc. În cazuri de acest fel, efectele produse de legea str�in� nu se întemeiaz� în propria ei autoritate asupra teritoriului nostru, ceea ce ar contraveni suveranit��ii statului român, ci în legea intern� �i în dreptul na�ional, ale c�rui norme conflictuale precizeaz� cazurile �i condi�iile de aplicare limitativ� a legii str�ine. Aplicarea legii str�ine este admis� atât în func�ie de compatibilitatea ei cu principiile de baz� ale dreptului nostru, cât �i în func�ie de existen�a reciprocit��ii juridice intre statul român �i cel str�in în cauza dat�.



Sarcina de lucru 6

Redacteaz� un eseu de 10 rânduri în care s� compari diferitele tipuri de regimuri juridice pentru str�ini.

�

2.2. Interpretarea normelor juridice

2.2.1. Necesitatea interpret�rii normelor juridice �i sensul interpret�rii

Necesitatea interpret�rii Interpretarea normelor juridice reprezint� un moment al aplic�rii dreptului. Prin natura lor, normele juridice au, a�a cum am eviden�iat în alt� ordine, un caracter general; ele se refer� la situa�ii ipotetice. Dar aplicarea lor prive�te cazuri concrete. De aici rezult� o seam� de implica�ii, care eviden�iaz�necesitatea interpret�rii normelor juridice.

În primul rând, legiuitorul nu poate avea în vedere atunci când elaboreaz�normele juridice toate situa�iile, ireductibile în specificul lor, care se pot ivi în aplicarea dreptului. De aceea, el trebuie s� r�mân� la un nivel de generalitate, care impune, pentru racordarea normei la situa�ie, interpretarea ei.

În al doilea rând, necesitatea interpret�rii normelor juridice rezult� �i din faptul c� legiuitorul, redactând normele, se exprim� concis, concentrând la maximum con�inutul exprimat. De aici rezult�, pentru organul de interpretare, necesitatea dezv�luirii con�inutului real al normei �i a sferei situa�iilor avute în vedere de legiuitor cu prilejul redact�rii normei. O norm�juridic� ridic� pu�ine probleme de interpretare atunci când reglement�rile ce le cuprind sunt mai minu�ioase, urm�rind s� acopere o diversitate de elemente.

În al treilea rând, se �tie c� pe timpul cât o norm� este în vigoare, pot s�apar� fapte noi care, întrucât nu existau în momentul elabor�rii ei, nu puteau fi prev�zute în mod direct. Ceea ce duce la elaborarea unor noi norme, care intersecteaz� sfera de aplicare a celor deja existente. În aceast� situa�ie, se impune interpretarea noilor acte normative, comparându-le �i studiindu-le împreun� cu alte dispozi�ii legale.

În al patrulea rând, necesitatea interpret�rii deriv� �i din problemele care se pot ivi în leg�tur� cu redactarea gramatical� a textului de lege, cu o anumit�



pozi�ie a cuvintelor în text, cu folosirea semnelor de punctua�ie.

În al cincilea rând, în textele de lege sunt folosi�i de multe ori termeni al c�ror sens este diferit de acela obi�nuit. Din acest motiv, legiuitorul consider� uneori necesar s� fac� chiar în cuprinsul unor legi preciz�ri asupra în�elesului special al termenilor folosi�i în redactarea actului normativ

De pild�, în titlul VIII, Partea general� a Codului penal, legiuitorul clarific�

sensul unor termeni sau expresii din textul legii penale, precum: teritoriu,

infrac�iune s�vâr�it� pe teritoriul ��rii, consecin�e grave �i consecin�e

deosebit de grave, func�ionar, secrete de stat �i înscrisuri oficiale etc.

Un termen poate avea în�elesuri diferite pentru ramuri de drept diferite. Sesizarea sensului contextual revine interpret�rii, care asigur� o analiz� �i o explicare adecvat� a termenului în cauz�.

Aspectele enun�ate, la care se pot ad�uga �i altele, demonstreaz� necesitatea de a clarifica orice nuan�� semantic� a limbajului juridic, deoarece acesta nu poate reda întotdeauna cu maxim� claritate determin�rile de con�inut care exprim�voin�a legiuitorului. În aceast� situa�ie trebuie s� se recurg� la interpretarea normelor juridice în m�sur� s� surprind� concordan�a dintre voin�a real� a legiuitorului �i în�elesul nemijlocit al termenilor întrebuin�a�i.

No�iunea de interpretare a normelor juridice

În ce prive�te interpretarea normelor de drept, sunt folosite mai multe no�iuni. În leg�tur� nemijlocit� cu legea, ca principal izvor de drept, s-a folosit, cu sens restrictiv, no�iunea de interpretare a legii. Pentru a referi la interpretarea dreptului cutumiar �i a practicii judiciare fondate pe el, s-a folosit no�iunea de interpretare a dreptului; ulterior, aceast� no�iune a desemnat deopotriv�interpretarea dreptului scris �i a celui nescris. În momentul de fa�� ea are în vedere interpretarea dreptului scris, mai ales a celui con�inut în actele juridice normative.

�tiin�a noastr� juridic� folose�te frecvent no�iunea de interpretare a normelor juridice, care vizeaz� atât interpretarea legii, cât �i a dreptului în general.

Definind interpretarea normelor juridice, putem re�ine c� aceasta reprezint�opera�iunea logico-ra�ional� care se desf��oar� conform anumitor reguli �i metode specifice dreptului �i care const� în clarificarea con�inutului normelor juridice, în vederea aplic�rii lor unitare pe întreg teritoriul statului �i în mod echitabil fa�� de to�i cet��enii s�i.

Referitor la obiectul interpret�rii, s-a pus întrebarea dac� el prive�te doar textul normativ supus analizei ori are în vedere identificarea voin�ei reale a legiuitorului când ea nu transpare direct din text. O prim� opinie sus�ine c�textul în sine �i norma juridic� ob�in, dup� ce au fost adoptate, o autonomie



total� în raport cu voin�a legiuitorului. A doua opinie consider�, dimpotriv�, c�actul normativ nu este decât prelungirea voin�ei legiuitorului. Dac� prima opinie se revendic� ideii voluntariste despre o pretins� libertate deplin� a interpret�rii, ambi�ionând s� fundamenteze doctrinar formarea unui drept nou pe calea interpret�rii judiciare, a doua opinie, prelungind mecanic voin�a legiuitorului în actul interpret�rii, contest� propriu-zis legitimarea interpret�rii normelor juridice. Opus� ambelor opinii, care mizeaz� absolutizant pe un aspect sau altul, este viziunea realist�, echilibrat�, pentru care interpretarea, f�r� a se pierde în litera legii, sau, dimpotriv�, a se îndep�rta de norma juridic�, trebuie s� porneasc� de la textul legal în determinarea voin�ei legiuitorului, stabilind sensurile autentice care se desprind din formul�rile conceptuale.

Interpretarea nu poate face abstrac�ie de con�tiin�a juridic� a autorului actului interpretativ, dup� cum nu poate opera independent de contextul social material �i spiritual �i, bineîn�eles, de evolu�ia legisla�iei în domeniul considerat.

Sarcina de lucru 7Eviden�iaz� în maximum 10 rânduri ce este interpretarea �i care este ra�iunea ei de a fi.

�

2.2.2. Formele, metodele �i rezultatele interpret�rii juridice

Formele de interpretare a normelor juridice

Interpretarea se prezint�, în func�ie de subiectul care o realizeaz�, ca interpretare oficial� sau neoficial�.

Interpretarea oficial� (obligatorie) este acea form� de interpretare înf�ptuit�de un organ sau autoritate de stat potrivit competen�ei sale, fiind folosit� în aplicarea normei.

Provenind de la un organ de stat ce are o împuternicire decurgând direct sau indirect din propria lege de organizare, aceast� form� de interpretare se mai nume�te autentic� sau legal�.

Atunci când se realizeaz� prin acte normative apar�inând legislativului ori executivului, interpretarea oficial� este general� (normativ�). Autorul ei poate fi organul emitent al actului supus interpret�rii sau un organ ierarhic superior. Interpretarea general� sau normativ� este reclamat� de situa�ia în care o



dispozi�ie sau o prevedere dintr-un act normativ este neclar� sau confuz�. Interpretarea normativ� a legilor revine exclusiv Parlamentului. Celelalte organe ale statului, neputând adopta acte normative prin care s� dea interpretare general-obligatorie legilor, emit îns� acte normative în temeiul �i pentru aplicarea legii. În situa�ia în care aceste organe constat� c� unele prevederi ale legii con�in inadverten�e sau sunt susceptibile de în�elegere neunitar�, vor sesiza pe cale ierarhic� forul competent în materie de interpretare (de exemplu, pentru ini�ierea unui proiect de lege cu caracter interpretativ va fi sesizat Guvernul).

Elaborarea �i adoptarea actului de interpretare urmeaz� procedura specific�actelor juridice ale organului care realizeaz� interpretarea, f�r� s� conteze dac� acesta interpreteaz� propriile acte sau acelea ale altor organe.

Referitor la efectele temporale ale interpret�rii, trebuie re�inut c� actul de interpretare are �i efect retroactiv; el intr� în vigoare de la o dat� ce precede adoptarea sa �i care marcheaz� perioada de timp de la data intr�rii în vigoare a actului interpretat. Totodat�, actul de interpretare creeaz� efecte pentru viitor, situa�iile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dat� între timp.

O alt� form� a interpret�rii oficiale, pe lâng� aceea general�, este interpretarea cazual�, care se produce în procesul de aplicare a normelor la cazuri concrete. Sunt subiecte ale acestei forme de interpretare organele statului chemate s�aplice normele în cazuri individuale. În cadrul interpret�rii cazuale, un loc distinct revine interpret�rii judiciare sau jurisdic�ionale, legat� de solu�ionarea, într-un litigiu judiciar, a împrejur�rilor de înc�lcare a legii, unde hot�rârea emis� are putere de lucru judecat.

�i interpretarea cazual� are drept obiect norma de drept, îns� din perspectiva aplic�rii ei unui caz concret. Uneori, frecven�a sporit� a aceleia�i probleme într-un num�r mare de situa�ii, eviden�iat� de interpretarea cazual�, conduce la producerea interpret�rii normative. În acest sens, se poate aprecia c�interpretarea cazual� devine premisa interpret�rii generale. Dar, dac� acesta din urm� se prezint� ca o regul� stabil� �i de sine st�t�toare, fiind posibil� în afara aplic�rii normei, cea dintâi se manifest� în rezolvarea unui caz determinat, f�r�a se configura de sine st�t�tor, ca un act distinct de interpretare.

Rezult� c� interpretarea cazual� se caracterizeaz� prin:

- aplicabilitate limitat� doar la un raport juridic determinat;

- obligativitatea ei numai în �i pentru situa�ia solu�ionat�;

- neobligativitatea ei pentru alte organe �i pentru împrejur�ri similare �i nici pentru aceea�i autoritate într-o împrejurare identic�.



Interpretarea neoficial�. Deoarece aceast� form� de interpretare se produce în afara procesului de emitere �i aplicare a dreptului, ea are un caracter facultativ, efectele sale nefiind obligatorii.

Între modalit��ile interpret�rii neoficiale distingem în primul rând pe aceea doctrinal�, ob�inut� în cercetarea riguroas� a institu�iilor juridice. Întemeiate pe argumente �tiin�ifice, concluziile ei pot fi re�inute de organele competente. De�i în cele mai multe sisteme contemporane de drept doctrinei juridice nu i se atribuie calitatea de izvor de drept, cu toate acestea ea a îndeplinit un rol important în istoria vie a dreptului. De pild�, în dreptul roman operele jurisconsul�ilor erau privite ca izvoare de drept; la fel, lucr�rile glosatorilor �i postglosatorilor din dreptul feudal.

Interpretarea oficioas�, o alt� modalitate de interpretare neoficial� a dreptului, de�i nu are efecte obligatorii, rezult� totu�i din opiniile unor conduc�tori ai organelor de autoritate public�, ale func�ionarilor �i deputa�ilor sau ale altor persoane oficiale, opinii exprimate cu prilejul dezbaterii proiectelor de acte normative sau al interpel�rilor parlamentare. Interpretarea neoficial� rezult� �i din opiniile unor juri�ti (procurori, avoca�i, jurisconsul�i) asupra unor probleme de drept ap�rute în procesele judiciare la care particip�. Interpret�rile provenind de la factorii aminti�i prezint� o anumit� valoare pentru organele care elaboreaz� sau aplic� dreptul, deoarece ele eviden�iaz� �i clarific� diferite sensuri ale reglement�rilor în vigoare �i semnifica�ia lor pentru cazul concret. Organul de stat �i le poate însu�i, în func�ie de prerogativele sale, pe cale normativ� sau prin acte individuale, asigurând astfel �i recunoa�terea juridic� a interpret�rii oficioase.

Interpretarea neoficial� cuprinde �i acea form� aparte care este interpretarea comun� a dreptului, realizat� de cet��eni, de mass-media, de factorii politici etc. Ea corespunde nivelului culturii �i educa�iei juridice �i const� în opinii despre dreptul existent, despre aplicarea �i perfec�ionarea sa.

Sarcina de lucru 8

Enun�� caracteristicile interpret�rii cazuale (10-15 rânduri).

�



Metodele de interpretare a normelor juridice

Tehnica interpret�rii dreptului trimite la procedeele de examinare a textelor normative. Bazându-se pe aceste procedee, organul de interpretare clarific�sensul textului. Deoarece procedeele tehnice utilizate au rolul unor metode, tehnica interpret�rii se mai nume�te �i metodologie a interpret�rii.

Dintre variatele procedee de interpretare folosite în dreptul contemporan, ne vom opri asupra urm�toarelor, considerate mai importante: gramatical�, sistematic�, istoric� �i logic�.

a. Interpretarea gramatical� presupune analiza textului normei sub aspect sintactic �i morfologic. Aceast� metod� trebuie folosit� mai ales atunci când textul normei este discutabil sub unul sau altul din cele dou� aspecte. De pild�, folosirea într-un text a conjunc�iilor „sau”, „�i „poate duce la în�elesuri diferite, pentru c� cea dintâi are un caracter alternativ în compara�ie cu acela cumulativ al celei de-a doua.

Astfel, art. 260 din Codul penal define�te m�rturia mincinoas� drept „fapta

martorului care într-o cauz� penal�, civil�, disciplinar� sau orice alt� cauz� în

care se ascult� martori, face afirma�ii mincinoase, ori nu spune tot ce �tie

privitor la împrejur�rile esen�iale asupra c�rora a fost întrebat”.

Analizând textul din punct de vedere gramatical, se pot eviden�ia cele dou�modalit��i alternative de s�vâr�ire a infrac�iunii (una activ�, rezultând din afirma�ii mincinoase, �i una pasiv�, constând în nedeclararea inten�ionat� a aspectelor semnificative cunoscute de martor), modalit��i care, neexcluzându-se reciproc, ar putea îmbr�ca într-un caz dat �i forma cumulativ�.

Interpretarea gramatical� este angajat� �i în clarificarea terminologiei juridice folosite, în leg�tur� cu care se disting trei categorii de no�iuni: cele care au în�elesul propriu limbajului �i care alc�tuiesc fondul de baz� al lexicului textelor normative (no�iuni precum so�, minor, ascendent, descendent etc.); apoi no�iunile care au un în�eles deosebit în limbajul juridic, cu toate c� apar�in limbajului comun (de exemplu, no�iunea de teritoriu, desemnând în limbajul obi�nuit o suprafa�� a uscatului, are în accep�iunea juridic� a teritoriului na�ional o sfer� mai larg�, incluzând, pe lâng� sol �i subsol, �i apele interioare, marea teritorial� �i spa�iul aerian aferent); în al treilea rând, no�iunile care primesc sensuri diferite de la o ramur� de drept la alta (precum no�iunea de familie, desemnând în dreptul familiei so�ii sau p�rin�ii �i copii lor minori, iar în legisla�ia civil� locativ�, pe lâng� ace�tia, �i persoanele care convie�uiesc ori se afl� în între�inere sau îngrijire).



b. Interpretarea sistematic� clarific� în�elesul unei norme juridice, a unui text normativ prin coroborarea normei sau textului în cauz� cu alte dispozi�ii normative, care �in de aceea�i institu�ie juridic� sau de aceea�i ramur� de drept. Sunt cazuri în care interpretarea sistematic� coroboreaz� texte normative ale unor ramuri de drept diferite.

Ra�iunea procedeelor sistematice de interpretare se întemeiaz� în natura sistemic� a ansamblului normelor de drept, în care normele se afl� într-o leg�tur� func�ional�, caracteristic� elementelor unei structuri. Am constatat, în alt� ordine, c� dreptul nu e o însumare de norme, ci o unitate sistemic� a elementelor sale componente: normele, încât fiecare norm� se completeaz� prin celelalte �i se reg�se�te în celelalte. Orice norm� î�i dezv�luie sensul întregitor în cadrul sistemului de norme care este dreptul. Astfel, normele din partea special� a codurilor se complinesc prin normele �i principiile din partea lor general�, dup� cum normele ramurilor de drept se expliciteaz� compensator prin normele constitu�ionale �.a.m.d. Interpretarea sistematic� este direct implicat� în ce prive�te normele incomplete: normele de trimitere, de referire �i în alb; ele î�i circumscriu con�inutul deplin prin complinirea ob�inut� interpretativ.

c. Interpretarea istoric� surprinde împrejur�rile în care a fost adoptat�norma juridic�. Ea reclam� cercetarea materialelor care au servit la elaborarea normei juridice, a expunerii de motive �i a discu�iilor ce au avut loc asupra actului care face obiectul interpret�rii.

Con�inutul unei norme se clarific� �i prin analiza materialului preliminar, legat de preg�tirea proiectului. Se dezv�luie astfel motiva�ia social� a actului normativ, factorii care au determinat legiuitorul s� reglementeze, într-un anumit mod �i nu în altul, o rela�ie social�. Totodat�, metoda istoric� are în vedere �i noile condi�ii în care se aplic� legea, condi�ii care nu o dat� difer� de cele ini�iale. Iat� o situa�ie ilustrativ� pentru metoda istoric�: comparativ cu vechiul context legislativ unde, între al�i termeni uzita�i, era �i acela de “ob�tesc” (de exemplu, autoritate ob�teasc�, domeniu ob�tesc, proprietate ob�teasc� etc.), în noul context legislativ, pentru care e valabil termenul de “public” , acele acte normative care continu� s� fie valabile �i care folosesc în cuprinsul lor termenul “ob�tesc” vor primi pentru acest termen, pe cale interpretativ�, semnifica�ia de “public” .

d. Interpretarea logic� se folose�te de legile logicii formale pentru a desprinde corectitudinea ra�ionamentelor în rela�ia logic� dintre elementele structurale ale normei: ipotez�-dispozi�ie-sanc�iune.



Unii autori au contestat legitimitatea metodei logice pe motiv c� gândirea logic� se reg�se�te în celelalte metode de interpretare, care nu pot vi valabile altfel decât ca metode coerente sub aspectul logicii gândirii. De bun� seam� c�aceast� exigen�� trebuie respectat� de orice demers metodologic de interpretare. Dar metoda logic� nu pretinde s� fie înc� o metod�, ad�ugat�celorlalte. Scopul ei este altul. Ea nu se pronun�� nemijlocit asupra valorii de adev�r �i deci asupra con�inutului, implicit asupra sensurilor textului normativ, ci asupra corectitudinii logice a desf��ur�rii argumenta�iei, deci asupra coeren�ei formale a gândirii care st� la baza actului normativ. Desigur, în ultim� instan�� legile logice nu sunt numai condi�iile formale ale oric�rui adev�r, ci au o valoare reflectorie, gnoseologic�, fiind adev�ruri de maxim�generalitate. Deoarece condi�ioneaz� formarea tuturor cuno�tin�elor, legile logice nu sunt numai legi ale corectitudinii gândirii, ci �i instrumente formale(logice) de eviden�iere prin demonstra�ie a con�inutului adev�rat al gândirii, inclusiv al gândirii legiuitorului, materializat� în textul normativ. Rezult� c�metoda este complementar� celorlalte metode de interpretare.

Distingem urm�toarele reguli de principiu (“argumente”) folosite mai frecvent în interpretarea logic�:

- argumentul ad-absurdum, potrivit c�ruia adev�rul tezei de demonstrat se stabile�te prin infirmarea tezei pe care o contrazice (a�a-numita reducere la absurd). Astfel, potrivit Legii contenciosului administrativ (nr. 29 din 1990), dac� o persoan� apreciaz� c� a fost v�t�mat� în drepturile sale legale printr-un act administrativ, atunci ea poate cere instan�ei judec�tore�ti competente s� anuleze acel act. Prin argumentul ad-absurdum se deduce cu necesitate c�actul contestat nu poate fi decât individual (genereaz�, modific� sau desfiin�eaz� raporturi juridice concrete), pentru c� este absurd s� se admit�c� v�t�marea unor drepturi subiective se poate produce în mod direct prin norma de drept - abstract�, impersonal� prin natura sa - în absen�a unui act de aplicare concret� a acesteia;

- argumentul per a contrario se întemeiaz� pe legea ter�iului exclus, care permite gândirii s� treac� de la adev�rul unei judec��i la falsitatea judec��ii contradictorii �i invers, deoarece nu exist� o a treia posibilitate: ter�ul este exclus. Aici nu avem de-a face cu judec��i contrarii care, l�sând deschis� o a treia posibilitate, nu pot fi ambele adev�rate în acela�i timp, dar pot fi ambele false. Argumentul per a contrario vizeaz� tipul judec��ilor contradictorii, care nu pot fi ambele nici adev�rate, nici false în acela�i timp �i sub acela�i raport. De exemplu, art. 22 din Codul de procedur�penal� precizeaz� c� hot�rârea definitiv� a instan�ei penale are autoritatea de lucru judecat în fa�a instan�ei civile care judec� ac�iunea civil�. Hot�rârea definitiv� a instan�ei civile prin care s-a solu�ionat ac�iunea civil� nu are autoritate de lucru judecat în fa�a organului de urm�rire penal� �i a instan�ei penale. În aceast� problem� nu poate s� existe o a treia solu�ie. Folosirea



acestei argument�ri se face de cele mai multe ori în situa�ia în care ideea afirmat� în textul normei are un caracter de excep�ie, de abatere de la principiu, astfel încât ideea negat�, contradictorie în raport cu prima, s�exprime principiul;

- argumentul a fortiori rationae serve�te pentru a demonstra c� ra�iunea aplic�rii unei norme este mai puternic� într-o alt� ipostaz� decât aceea precizat� în norma respectiv�. De pild�, datorit� viciilor de consim��mânt, actele civile bilaterale, de�i sunt irevocabile în principiu, pot fi totu�i anulate. Se în�elege c� pentru actele civile unilaterale, care sunt revocabile, posibilitatea anul�rii lor este cu atât mai evident�;

- argumentul a minori ad majus înso�e�te argumentul a majori ad minus �i admite c� legea, interzicând mai pu�in, interzice implicit �i mai mult;

- argumentul a pari are la baz� ra�ionamentul dup� care situa�iile identice reclam� solu�ii identice: ubi eadem est ratio, eadem solutia esset debet.

S-a configurat o teorie a argument�rii ca parte constitutiv� a logicii juridice (Gheorghe, 1973, p. 138) �i care serve�te �i interpret�rii dreptului.

Rezultatele interpret�rii

Din perspectiva rezultatului s�u, demersul de interpretare a normelor juridice se poate încheia fie cu constatarea dup� care con�inutul lor coincide pe deplin cu textul ce le formuleaz� (situa�ie în care interpretarea trebuie s� fie literal�sau declarativ�), fie cu un rezultat extensiv sau, dimpotriv�, restrictiv. Interpretarea extensiv� l�rge�te con�inutul normei în raport cu formularea ei textual�; ea stabile�te c� voin�a legiuitorului are de fapt un caracter mai cuprinz�tor în raport cu acela întrev�zut în interpretarea primar� a normei în cauz�.

De exemplu, se poate accepta interpretarea extensiv� pentru textele normative

care cuprind enumer�ri exemplificative.

Interpretarea restrictiv� este acel rezultat al interpret�rii care restrânge con�inutul real al normei în raport cu formularea textului, formulare dovedit�ca fiind prea larg�.

Astfel, art. 239 Cod penal prevede infrac�iunea de ultraj contra autorit��ii,

infrac�iune care, cum rezult� prin interpretarea restrictiv�, se poate comite

împotriva unui func�ionar public numai dac� acesta se afl� în exerci�iul

func�iunii �i nu-�i dep��e�te atribu�iile legale.

Uneori legiuitorul omite s� reglementeze situa�ii care apar în practic� �i care î�i cer totu�i rezolvarea prin aplicarea dreptului. Pentru dep��irea lacunelor



legislative s-a creat institu�ia analogiei, în baza c�reia situa�iile ivite în activitatea juridic� a organelor de stat se rezolv� conform acelor norme în vigoare care reglementeaz� cauze asem�n�toare cu aceea dedus� solu�ion�rii.

Analogia juridic� se prezint� sub forma analogiei legii �i aceea a analogiei dreptului.

Analogia legii reprezint� procedeul prin care, atunci când lipse�te norma care s� reglementeze cazul dat, se utilizeaz� acea norm� care prive�te un caz asem�n�tor. Dac� în interpretarea extensiv� exist� un text normativ de baz�care se extinde �i la cazuri nereglementate, în analogia legii lipse�te însu�i textul. Astfel, furnizarea produselor între unit��ile economice de stat, neavând o reglementare juridic� expres�, se f�cea în baza regulilor contractului de vânzare-cump�rare din Codul civil. Analogia legii este consacrat� de Codul civil (art. 3), în raport cu prevederile c�ruia situa�iile practice au infinite posibilit��i de manifestare, dar ea a fost interzis� în dreptul penal, întrucât în materia infrac�iunilor nu se poate atribui caracter infrac�ional unor fapte prin analogie; antrenarea r�spunderii penale se leag� de principiul legalit��ii incrimin�rii.

Analogia dreptului se prezint� ca un procedeu de solu�ionare a unei situa�ii pentru care, nedispunându-se de nici un text normativ, se apeleaz� la principiile generale ale dreptului.

În aceast� privin��, nu vor putea fi recunoscute ca valabile prin efectele lor juridice acele acte sau fapte ori raporturi derivând din ele care sunt contrare ordinii de drept.

Analogia legii �i îndeosebi analogia dreptului trebuie astfel folosite, încât s� se evite înc�lcarea legii �i arbitrariul. Apelul la prevederile Constitu�iei, la spiritul ei reprezint� un demers necesar. Folosirea analogiei se face cu titlu excep�ional. De aceea, solu�ia dat� are putere juridic� numai în situa�ia respectiv� �i exclusiv asupra p�r�ilor implicate. Norma creat� prin deduc�ie de c�tre organul ce o �i aplic� nu dobânde�te în actul de solu�ionare calitatea de izvor de drept; ea este crea�ia exclusiv� a con�tiin�ei juridice a celui care aplic�dreptul, crea�ie care se fundamenteaz� în principiile �i valorile juridice, dar care nu subzist� decât prin actul unicei sale folosiri.

Hum� Ioan


Argumenteaz�

Rezumat

Diversitatea criteriilorcon�inuturilor sociale ra�iunilor de ordin tehnic ale reglementîn spa�iu �i asupra persoanelor, normele juridice se conformeaprincipii (precum acela al suveranitadmise din ramai blânde) sau din motive de coerenadmiterea, spre exemplu, a retroacelasticitate �opera�iune logicocu scopul clarificsubiectul care o realizeazneoficial� producând efecte diferite. O formoficiale, pe lângca obiect o normsubiecte determinate. Pentru depjuridic�, s-a creat institupentru situa�dat, ca analogie a dreptuluiaplic�rii dreptului reg�sit� în spiritul legii.


a dreptului

Sarcina de lucru 9 eaz� prin 3 fraze utilitatea institu�iei analogiei în interpretarea juridic

Rezumat

Diversitatea criteriilor de clasificare a normelor de drept se datoreazinuturilor sociale diferite pe care le reglementeaz� legiuitorul, dar

iunilor de ordin tehnic ale reglement�rii juridice. Ac�ionând în timp, �iu �i asupra persoanelor, normele juridice se conformea

principii (precum acela al suveranit��ii legislative), ale c�admise din ra�iuni sociale (precum aceea a retroactivit��ii legii penale mai blânde) sau din motive de coeren�� a aplic�rii dreptului ( prin admiterea, spre exemplu, a retroac�iunii normei interpretative), dau elasticitate �i viabilitate sistemului normativ. Interpretarea este o

iune logico-ra�ional� desf��urat� dup� anumite reguli cu scopul clarific�rii con�inutului normelor juridice. În funcsubiectul care o realizeaz�, interpretarea este oficial� (obligatorie) sau

producând efecte diferite. O form� important� a interpretoficiale, pe lâng� aceea general�, este �i interpretarea cazualca obiect o norm� de drept ce urmeaz� a se aplica la situa�subiecte determinate. Pentru dep��irea lacunelor în interpretarea

a creat institu�ia analogiei; ea opereaz� ca analogie a legiipentru situa�iile când nu exist� niciun text normativ aplicabil unui caz

analogie a dreptului. Interpretarea r�mâne un moment inerent al rii dreptului �i are scopul de a descifra voin�a real� a legiuitorului, � în spiritul legii.


71

iei analogiei în interpretarea juridic�.

de clasificare a normelor de drept se datoreaz� legiuitorul, dar �i �ionând în timp,

i asupra persoanelor, normele juridice se conformeaz� unor c�ror excep�ii ��ii legii penale

rii dreptului ( prin iunii normei interpretative), dau

stemului normativ. Interpretarea este o anumite reguli �i tehnici,

În func�ie de (obligatorie) sau � a interpret�rii

cazual�, care are a se aplica la situa�ii concrete �i irea lacunelor în interpretarea

analogie a legii ori, niciun text normativ aplicabil unui caz

mâne un moment inerent al � a legiuitorului,

Hum� Ioan


Teste de autoevaluare

1. Dac� o trmai putem admite c

a. da; b. nu; c. numai norme de excep

2. Anexele unui act normativ au caracter obligatoriu?a. da; b. nu; c. de la caz la caz.

3. Interpretarea normelor juridice se prezinta. interpretare a voinb. interpretare a legii;c. interpretare a

4. Interpretarea cazuala. neoficial�b. oficial�;c. ori una ori alta, de la caz la caz.

5. Este necesara. în toate situab. în nicio situac. numai atunci când legea nu este clar

R�spunsuri la întreb1.a; 2.a; 3.c; 4.b; 5.c.

Lucrare de verificareRedacteaz� un eseu structurat perânduri), în care surm�toarele intercondi

- rela�ia dintre Teoria general- raportul dintre con- precizeaz� situa

mai blând�;- compar� interpretarea oficial


a dreptului

Teste de autoevaluare

� o tr�s�tur� esen�ial� a normei juridice este generalitatea ei, atunci mai putem admite c� exist� �i norme speciale �i de excep�ie?

numai norme de excep�ie.

Anexele unui act normativ au caracter obligatoriu?

de la caz la caz.

Interpretarea normelor juridice se prezint� ca:interpretare a voin�ei legiuitorului;interpretare a legii;interpretare a textului normativ.

Interpretarea cazual� este interpretare:eoficial�;

oficial�;ori una ori alta, de la caz la caz.

Este necesar� folosirea analogiei în interpretarea juridic�în toate situa�iile în care se aplic� norma juridic�;în nicio situa�ie;numai atunci când legea nu este clar� sau tace.

spunsuri la întreb�rile din testele de autoevaluare 1.a; 2.a; 3.c; 4.b; 5.c.

Lucrare de verificare� un eseu structurat pe 60-70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5

rânduri), în care s� dezvol�i, pe lâng� idei �i informa�ii din alte surse, toarele intercondi�ion�ri:

ia dintre Teoria general� a dreptului �i disciplinele juridice de ramurraportul dintre con�inut �i form� în cadrul normativit��ii juridice;precizeaz� situa�iile în care retroactiveaz� sau ultraactiveazmai blând�;

� interpretarea oficial� a dreptului cu interpretarea oficioas


72

a normei juridice este generalitatea ei, atunci

folosirea analogiei în interpretarea juridic�?

rile din testele de autoevaluare

70 rânduri (12 Times New Roman la 1,5 �ii din alte surse,

i disciplinele juridice de ramur�;��ii juridice;

sau ultraactiveaz� legea penal�

a dreptului cu interpretarea oficioas�.

Hum� Ioan


N.B.: Lucrarea va fi transmisanun�ului de executare a ei, iar rezultatul evaluacesta sau prin platforma

Bibliografie minimal�

Mazilu, D. (2004). 237-263;

Popa, N. (2002).

Mihai, Gh. (1999). Bucure�ti: Lumina Lex

Hum�, I. (2005). Academiei, p. 32


a dreptului

: Lucrarea va fi transmis� tutorelui în termen de 7 zile de la data ului de executare a ei, iar rezultatul evalu�rii î�i va fi comunicat prin

acesta sau prin platforma e-learning.

Bibliografie minimal�

(2004). Tratat de teoria general� a dreptului. Bucure�ti:Lumina Lex

Popa, N. (2002). Teoria general� a dreptului. Bucure�ti: All Beck, p. 138

Mihai, Gh. (1999). Fundamentele dreptului. Argumentare �i interpretare în drept.

Lumina Lex, p. 43-64;

, I. (2005). Cunoa�tere �i interpretare în drept: accente axiologice

, p. 32-37; 87-108.��


73

tutorelui în termen de 7 zile de la data i va fi comunicat prin

�ti:Lumina Lex, p.

, p. 138-173;

i interpretare în drept.

i interpretare în drept: accente axiologice. Bucure�ti:

Teoria generala a dreptului unitatea ii

Documents

Transcript of Teoria generala a dreptului unitatea ii