Prrnru Hnoor

STUDII DE

FILOSOFIE ANTICA

Traducere din limba francezi de

Pr. dr. CONSTANTIN TINGAlngrijirea critici a edigiei de

Conf univ. dr. CLAUDIU MESARO$

CUPRINS

CuvAntlnainte .................

L EXEGEZA, FILOSOFIE $I TEOLOGIE

1. Filosofie, exegezd.gi contrasens 11

2. De lectis non lecta conponere,

Ralionament teologic gi ragionament juridic 2I3. Teologie, exegezi., revelafe, Scripturi ln filosofia gteac| ......'. 35

II. PROBTEME DE VOCABUIAR

4. Despre multiplele sensuri ale cuvAntulu i pragma

ln tradigia filosofici greaci

5. Observagii asupra noliunilor de pblsis gi de natur,i

III. PROBLEME ISTORICE

6. Era Marcus Aurelius un opioman? 103

7. RefecAii asupre notiunii de mentalitate colectivi 123

lv. FItosoFIA - INVATATURA 5l VIATA

8. Diviziunile pirgilor filosofiei ln Antichitate 133

9. Filosofie, dialecticS, retorici ln,Antichiate 165

10. Doctrina orak a lui Pkton ,...".......... 199

1 1. Filosofia antici: o etici sau o practici? 2ll12. Figura lngeleptului in Antichitatea grecoJatini .........-,---......, 237

13. Dicpionarulfhsoflor antici '.'...' 263

i' u.ASIECTE DIVERSE AtE GANDIzuI ANTICE

14. Fizicitgi poezie in Timaios de Platon ...'..r........!...;. ...........-'- 279

15. Omul andc gi natura .......... 347

16. Geniul locului in Grecia antici ................'.......................... 319

17. Modele de fericire propuse de citre filosofii antici............... 327

18. SfArgitul piginismului 341

Indexde autori antici 375

Index de autori moderni ................... 379

6985

1

FILOSOFIE, EXEGEZA $l CONTRASENS*

Stim cu togii ce spunea $Thitehead: ,,filosofia occidentali nu

este decit o serie de Fufnoten la dialogurile lui Platon."'Afirma-

Eia poate lnsemna, in primul rAnd, ci problematica platoniciani

a marcat definitiy filosofia occidentali, ceea ce este inru totul

adevirat. Dar rnai poate insemna 9i faptul ci filosofia occidentali

a luat, concret, forma comentariilor, fie acestea la Platon, fie la

alEi filosofi, gi, de o manieri mai generali, ci a imbricat forma

exegyzri. Ceea ce, de asemenea, este adeverat lntr-o foarte mare

misuri. De buni seami, este cum nu se Poate mai important siconstatim cio vreme de aproape doui mii de ani, de la jumitatea

secolului al lV-lea i.Hr. 9i pani la finele secolului al XVIlea, filo-

sofia era conceputi ca o exegai, referindu-se la un numir redus

de texte ce proveneau de la ,,autorititi", lntre care cele mai im-

portante erau Platon gi Aristotel. $i este lntru tonrl legitim si ne

intrebim daci nu cumva, dupi rwolugia cartez.iani, filosofia incimai resimte desprinderea de acest uecut 9i daci nu cunrva nu va

fi rimas ea in continuare, pAni la un punct, o formi de uegezi.

* Comunicare prezentati la cel de-al XlVlea Congres Internagional de Fi-

losofie (2-9 septembrie 1968) gi publicati ln Ahtm des XIV Internationalzn

Kongress fir Phihnphie, Universitit Wien, Viena, 1968' t. I' pp. 333-339.

Notele de subsol sunt adiugate in anul 1998.I Process and Reality, The Mac Millan Co, 1929, p. 63.

STUDII DE FILOSOFIE ANTICA

- indelunga perioadi a filosofiei ,,exegerice" este legati de unfenomen sociologic: existenga unor scoli filosofice, in care suntconseryate, cu o griji aproape religioasi, gindirea, stilul de viaEisi scrierile unui maesrru. Se pare ci fenomenul exista deja la pre-socratici. Dar cel mai bine il putem observa incepind cu platon,care a conferitAcademiei o organizare materiali. si juridici deose-bit de solidi. Conducitorii Academiei se vor succeda intr-un langneintrerupt pani la inchiderea scolii din Atena, de citre Iustinian,in anul 5292, iar activitatea de predare/invilare se va exercita dupi"metode fixe gi tradifonale. Celelalte gcoli importante - peripate-tici., stoici si epicureici - vor cunoaste o organizare similari. infiecare dintre aceste scoli, scrierile fondatorului vor servi c,r suportpentru invigare. Se va indica ordinea in care acesrea trebuie citi_te, penrru a dobindi formaEia optimi; asdel, avem la indeminiindrumiri ale platonicienilor privitoare la ordinea in care sunt decitit dialogurile lui Platon 9i putem constata ci., incepAnd cu se-colul al IV-lea d.Hr., textele de logici ale lui Aristotel se vor repar-tiza dupi o ordine didactici determinati. - Organonul-, .r. ,r,.,va mai cunoafte variagiuni pani in zilele noastre. Dar procesul deinvigare propriu-zis consta, mai cu seami., in a comenta pe platongi pe Aristotel, folosind pentru aceasta comentariile anterioare siadiuglnd, pe ici pe colo, cite o interpretare noui. Avem, ln acestsens' o mirturie interesant5. de la Porfir, cu referire la cursurile luiPlotin (Viapa lui Plotin, 14, ll):,,La cursuri punea si i se citeasci.fie din comentariile lui Severus, ale lui Cronius ori Numenios, fiedin cele intocmite de Gaius sau Atticus. Dintre peripateticieni,se folosea [de comentariile] lui Aspasios, Alexandru, Adrastos,precum si de cele potrivite subiectului. Dar niciodati nu vorbeadin ele, ci se dovedea origind, oferind el insqi o explicagie ge-nerall, (theoria) a sensului acelui text [din platon sauAristotel],czre se indepirta de ingelegerea comuni.. Cit despre explicarea

2 AfirmaEia esre inexacti: institulia fondati de ciue platon ;i-a rntrerupt ac-

tivitatea in secolul I i.Hr., cf. J. P Lynch, Aristotb's School A Sndy of GreehEducational Institution, lJniversity ofCalifornia prqs, 1972, pp. ti4-ZOZ .

FILOSOFIE, EXEGEZA $I CONTRASENS

detaliilor (exetasis), o ftcea dupi exegeza lui Ammonius." 3 Celdinti'i comentator aI dialogutui Timaios al lui Platon pare a fi fost

Crantor (in junrl anului 300 i.Hr.), iar activitatea comentatorilor la

scrierile lui Platon va conrinua pAnI la inchiderea gcolii din Aten4in secolul al M-lea, prelungindu-se gi in lumea arabi, 9i in Occi-dentul latin, pAni in perioada Rena;terii (Marsilio Ficino). Primulcomentator al luiAristotel este Andronicos (sec. I i.Hr.) - el este cel

dintii dintr-o serie care se va intinde pani in Renagtere (7.abarclla).

Pe lingi comentariile propriu-zise, activitatea exegetici a gcolilorfilosofice se uaduce fie prin ffatate dogmatice, dedicate unor locurianume ale exegezni, fie prin manuale sau introduceri, menite doarsi iniEieze in lectura operei maeguilor. Pe de alti parte, odati cu fi-neleAntichitigii asistim la apariEia, pe langi autoritiEile consacrate,

a;a ca Platon sau Aristotel, a textelor apocaliptice Biblia - pentruwrei gi crqtini, Oracolelt caldtene - pentru filosofii pagani. Iudais-mul, ca si crestinismul, intengiondnd a se prezenta lumii grecegti

asemenea unor curente filosofice, vor dezvolta, cu Philon mai intii,iar mai apoi cu Origen, o exegezi a Bibliei analogi exegezri tradi-

Eionale a lui Platon. Cit despre comentatorii pigani u Oranbbrcaldeane, asemenea lui Porfir sau Iamblicus sau Proclus, acegtia vorciuta si demonstreze ci invftatura ,,zrilor" coincide cu invi.gi.turalui Platon. Daci lngelegem teologia caexegez.S.ragionali a unui textsacru, putem spune ci, intr-o urmare fireasci, filosofia devine oteologie, si asa va rimAne pe tot parcursul Evului Mediu. Din acest

punct de vedere, scolastica medievdi se videgte a fi continuareafireasci a tradigiei exegetice antice. Daci, aga cum bine a subliniatM. D. Chenu, trisitura fireasci a scolasticii, este de a fi o ,,dialecti-ci aplicati inEelegerii unui text, fie acesta un to(t parcurs in vederea

3 Cu privire la textul acesta, vezi M.-O. Goulet-Caz6, ,,larriErc-plan scolaire

de la Vie de Plotin", in Porphyre. La Vie de Plotin, l, Tiauaux prllirninaires,de L. Brisson, Paris, 1982, p.263. lin lb. rom., vezi Porphyrios, Viaya luiPitagora. Viaya lui Phtin, trad. rom. de Adelina Piatkowski, Cristian Bidili$i9i Cristian Ga;par, Ed. Polirom, Ia;i, 1998, p. 138. Versiunea propusi de noidiferi pe alocuri de aceasta, avAnd in vedere faptul ci am fnut cont si de ver-siunea in limba francezi, a autorului. - n.tr.l

STUDII DE FILOSOFIE ANTICA

alcituirii unui comentariu, fie texte alese ca fundament si dovadipenffu o construcfie speculadvi", daci scolastica,,este o formi ragi-

onali a gAndirii care se elaboreazS. congrient si voluntar, pornind dela un text socotit a fi normatif'4, purem spune ci" scolastica nu face

decAt si reia demersurile folosite in mod tradiEional de citre majo-ritatea scolilor filosofice ale Antichitigii gi ci aceste scoli filosoficepracticau deja o scolastici. in Evul Mediu, invilitura continui sifie, in esengi, comentariu de text (fie acestaal, Bibliei, al lui Aristotelsau Boetiu, fie cu referire laSentinpeblui Petru Lombardul).

Aceste fapte au, in ansamblu, consecinge deosebit de impor-tante pentru interpretarea generali a istoriei filosofiei, mai ales

in perioada sa pre-carreziani. in misura in care filosofia a fostconceputi cao exegezl, ciutarea adevirului s-a identificat, de-alungul acestei intregi perioade, cu stridania de a descoperi sen-sul textelor,,autentice", a textelor normative. Adevirul se afi inaceste texte: adevirul este deEinut de aceste text€, este proprie-tatea lor, iar autorii, la randul lor, sunt proprietatea grupurilorce recunosc autoritatea acestor autori gi a acestor texte si sunt,,mostenitori" ai acestui adevir original.

Problemele filosofice se pun, a;adar, in termeni exegetici.Asa, de exemplu, il putem vedea pe Plotin scriind cu privire laproblema riului: ,,Thebuie cercetar, insi, gi ceea ce a spus <Pla-ton, si anum e cL> nu popi scripa de rele, cilci existd. din necesitdte."(Enn.,I,8, 6, 1)5. Iar cercetarea despre care se vorbeste va con-sta efectiv in analiza termenilor folosiEi de Platon in Theaitetos,

176a, 5-8. Celebra ceattl. a Universaliilo r, care a divizat intregulEv Mediu, este legati de interpretarea unei fraze din Isagogia luiPorfir. De altfel, s-ar putea alcitui o culegere - gi ar 6 una destulde subpire - a textelor disputate, care se afli,labazaintregii pro-blematici anrice si medievale: cAteva fragmente din Platon (mai

a Introduction I l'indz de saint Thomas dAquin, Paris, 1954, p. 55.5 in limba romXni, vezi Plotin, Enneada I, 8, 51, 6, in vol. Ennea* I-II, edifebilingvi, traducere ;i comenarii de Vasile Rr-s, Liliana Peculea, Alexander Baum-garten, Gabriel Chindea, Ed. IRI, Bucurqti, 2003, p. 277. - n.tr.

-r4- -rr-

FILOSOFIE, EXEGEZA $I CONTRASENS

ales din Timaio), din Aristotel, din Boegiu, primul capitol dinCartea Facerii, prologul d,ela Euanghelia dupd loan.

Daci textele autentice ridici probleme, aceasta nu se dato-reazi vreunei imperfecgiuni care le-ar fi inerenti: obscuritatea loreste doar o metodi a maestrului. IntengionAnd a lisa si se inge-

leagi mai mult, acesta, intr-un fel sau altul, a inviluit ,,adevirul"in formulele sale. Prin urmare, orice sens posibil, atAta timp cAt

sadsface doctrina maestrului, va putea fi considerat corect. Ceea

ce Ch. Thurot a afirmat cu privire la glosatorii lui Priscianus se

poate aplica oricirui filosof-exeget:,,ExplicAnd textul maestrului,

glosatorii nu cauti si ingeleagi gindirea autorului, ci si predea

invigitura insi;i, ce se credea ci e conginuti in textul acela. Unautor autentic, dupi cum spuneam adineauri, nu poate nici sise ingele, nici si se contrazici, nici si urmeze un plan gregit, nicisi fie in dezacard cu un alt autor autentic. S-au folosit artificiiexegetice dintre cele mai forgate, pentru a face astfel incit literatexrului si se acomodeze cu ceea ce era considerat afi adevirul."6

Ideea era ci adevirul este un ,dat", aflat, dincolo de orice in-doiali, in textele maestrului, si ci nu trebuie decit scos la ivealigi explicitat. ,y{firmagiile noastre nu sunt noi si nici de acum, ci

[...] "u fost enungate demult, chiar daci nu explicit, gi [...] cele

spuse acum au fost nigte explicagii ale <vechilor teorii>, sprijinin-du-se pe scrierile lui Platon insugi, care dau mirturie de vechimea

acestor invigituri." (Enn.,Y, 1, 8, 10)7. Regisim aici un alt aspect

al concepEiei despre adevir, pe care o implici filosofia,,exegetici".

Fiecare gcoali sau fiecare grupare filosofici sau religioasi consi-

deri ci se afli in posesia unui adevir tradiEional, transmis lncide la inceput de citre divinitate unor ingelepgi anume, 9i ca atare

se poate pretinde a fi deEinitoare legitimi a adevirului. Asupra

acestui pund de vedere, plini de invigiminte este controversa

6 Exnaits de [. ..] manascrits latins pour seruir I I'histoire dzs doctrines gramma-ticales[...], Paris, 1869, p. 103.7 in limba romini, vezi Plotin, EnneadaaY-a,1, 10, 8-9, invol. Ennea*lll-Y,ed. cit., 2005, p. 501. - n.tr.

STUDII DE FILOSOFIE ANTICA

dintre pigini si crqtini, care debuteazi in secolul al Il-lea d.Hr.Pagani gi cregtini deopotrivi, recunoscind aseminirile existente

intre doctrinele lor, se vor acuza mutual de furt: unii vor afirmaci Platon l-a plagiat pe Moise, in vreme ce algii, dimpotrivi, se

vor lisa antrenagi in dispute cronologice, pentru a afla care din-tre cei doi a triit, istoricqte vorbind, mai intii. Pentru ClementAlexandrinul, furtul acesta este un act comis inci mai inainte defacerea omului. Un inger ri.u a cunoscut un fragment din adevi.r

gi, neputAnd gine in el aceasta, a insuflat mai apoi oamenilorceea ce stia gi astfel i-a invigat o filosofie fwati. (Snom., I, 17,81,4)8. Dar, in mod deosebit, plginii si crestinii vor insistacu preci.dere asupra explicagiilor referitoare la elementele ca-re-i deosebesc pe unii de algii si, in ciuda anumitor aseminS.ri,acestea sunt prezente in invigitura lor 9i subzisti acolo dinpricina unei neingelegeri sau, mai bine zis, din pricina uneiexegeze gresite a textelor astfel furate. Pentru Celsus, concep-

fla cregtini despre smerenie nu este decAt rezultatul unei inter-preteri eronate a unui fragment din Legile lui Platon (7t6a1,ideea de impirigie a lui Dumnezeu este un contrasens generatde lectura textului lui Platon despre Regele ruturor lucruri-lore (Epistola aIl-a,3l2a), nofiunea de inviere nu este nimicalta decAt noliunea de transmigragie gregit ingeleasi. Dinsprepartea crestini, Iustin afirmi ci unele formuliri ale lui Platondenoti ci filosoful nu ar fi ingeles, de fapt, textul lui Moiselo.

t in limba romAni, vezi Clement Alexandrinul, Stromatele,I, XWI, 81, 4, invol. Scrieri. Partea a doaa, ttad. rom. Pr. D. Fecioru, Editura Institutului Bi-blic 9i de Misiune al Bisericii Ortodoxe RomAne, coll. PS4 vol. !, Bucuresti,p. 60. - n.tr.e in traducerea romineasci: ,,Regele a toate". Cf. Platon, Scrisorile. Dia-loguri suspecte. Dialoguri apocrife, trad., introd. gi note de $t. Bezdechi,Bucuregti, lJnivers Enciclopedic Gold, 2011, p. 60.t0 ff C. Andresen, Logos and Nomos,Berlin,1955, p. 146 sq., care aantologattextele lui Celsus si ale lui Iustin si, cu privire la semnificaEia nogiunii de ,,pro-prietate asupra adeviruhti", cf, H. Blumenberg, Die lregitimitlt der Neuzeit,Frankfi.rrt am Main, 1966, p. 47.

-16. '17-

FILOSOFIE, EXEGEZA $I CONTRASENS

Vedem deci ci, in acest orizont de gAndire, eroarea este

rezultatul unei exegeze gregite, a unui contrasens, este con-

secinga unei neingelegeri. La drept vorbind, in ochii istoricu-lui modern, toate demersurile gAndirii exegetice par a fi ele

insele nigte contrasensuri sau incomprehensiuni. Am putea

enumera, pe scurt, formele p€ care le pot lua aceste contra-

sensuri si aceste deformiri. Mai intii, exegefii sistematizeazi

arbitrar: ei alituri diverse formuliri ale unui autor, indePir-tate in contextul lor de origine, 9i le preiau formal, pentru a

reduce ansamblul textelor pe care igi propun si le explice la un

corpus doctrinar coerent. Aga s-a putut extrage din mai multedialoguri platoniciene o teorie despre ierarhia fiingelor Pe pa-

tru sau cinci etaje. Si inci nu este acesta lucrul cel mai grav.

Congtient sau nu, sistematizarea ajunge si amestece nofiunidisparate, provenite din doctrine diferite, uneori chiar contra-

dictorii. Aga s-a ajuns ca unii dintre comentatorii lui Aristotelsi aplice textelor aristoteliciene o exegezi operAnd cu notiunistoice gi platoniciene. Pe de alti parte, adeseori se intimpli,mai cu seami in cazul unor texte traduse, ca vreun comentator

si explice noliuni care nu existi defel in textul original. De

exemplu, acolo unde, in Psalmul ll3, 16, se spune: ,,Ceruleste cerul Domnului", Augustin, sprijinindu-se pe traducerea

greceasci a Bibliei, ingelege: ,,Cerul cerului este al Domnului"(Psalmul 113,24), gi pornind de aici, imagineazi o realitate

cosmologici pe care o asociazi lumii inteligibile gi cauti sd o

lege de ,,cerul" despre care se vorbegte in primul capitol dinCartea Facerii. Privind din perspectiva textului biblic, toatiaceasti construcfie este complet lipsiti de fundament. Firi a

merge atit de departe, adeseori se intimpli ca unele exegeze

si construiasci un intreg edificiu de interpretiri, pornind de

la o expresie banali sau de la un contrasens. Se pare c5, intrea-

ga exegez| neoplatoniciani la Parmenide ar putea fi un bunexemplu pentru acest fenomen.

Istoricul modern poate si rimAni perplex la descoperirea

unor asemenea ralionamente, atat de indepirtate de maniera

STUDII DE FILOSOFIE ANTICA

lui obignuiti de a gindi. Dar un lucru este de avut in vede-re: contrasensurile gi incomprehensiunile au jucat adeseori unrol esengial in evolugia istoriei filosofiei gi, mai ales, au con-dus la apariEia unor nofiuni noi. Exemplul cel mai interesantimi pare a fi distincgia dintre ,,a fi" si ,,a fiinga" care, asa cumaritam in alti partell, este imaginat5" de ci.tre Porfir pentru a

rezolva o problemi ridicati de un text al lui Platon. Acestaafr,rma in Parmenide (142b): ,,Daci Unul este, e cu putingica el insugi si fie, dar si nu participe la insusi faptul de a fifgr. ousia)?"t2 Pentru neoplatonicianul Porfir, Unul despre care

se vorbegte aici este Unul secund. Daci el participi la ousia,

atunci trebuie si presupunem ci. ousia ii premerge. Or, Unulprim, singurul care-i este anterior Unului secund, nu este de-fel ousia. in consecingi, Porfir ajunge si presupunS. c5. ousia se

referi aici la primul Unu, dar de o manieri enigmatici gi sim-bolici: primul (Jnu nu este ousia in sens de ,,substangi", ci esre

Fiinga in sensul unei acgiuni pure, transcendente, anterioareFiingirii, care este cea dintXi substangi si cea dintAi determi-nare. De altfel, toati istoria nogiunii de finpn este jalonati" deasemenea contrasensuri creatoare. Daci urmirim cu atenfieseria formati. de ousia lui Platon, ousialuiAristotel, ousia stoi-cilor, ousia neoplatonicienilor, substantia sau essentia PiringilorBisericii sau a scolasticilor, dimpreuni" cu toate contaminirilegi confuziile produse, vom observa c5. nogiunea de esengi este

una dintre cele mai ambigue dintre to"t.. intr-"lti" parte amarLtat c5. distincgia stabiliti de citre Boegiu intre esse qi quod est

nu avea, inigial, sensul pe care i-l va conferi Evul Mediu.Se vides,te, agadar, c5. istoricul filosofiei trebuie si manifeste o

prudengi sporiti, cAnd folosegte ideea de sistem pentru a ingele-

ge operele filosofice ale Antichitigii 9i ale Evului Mediu. Niciun

It P Hadot, Porplryre etVictorinus, Paris, 1968, p. 129-132.t2 in limba romXnl, vezi Platon, Parmenidz, l42b,invol. OpereYI, ed. Con,stantin Noica si Petru CreEia, trad. Sorin Vieru, Editura $tiinffici si Enciclo,pedici, Bucuregti, 1989, p. 105. - n.tr.

-r8-

FILOSOFIE, EXEGEZA $I CONTRASENS

demers filosofic nu este sistematic, in sens kantian sau hegelian.

Vreme de doui mii de ani, gindirea filosofici s-a folosit de me-

tode care o determinau si accepte incoerenge, asocieri disparate,

in misura in care se dorea a fi sistematici. In schimb, a studia

migcarea concreti a gindiri exegetice este in realitate aintrezLri

faptul ci gAndirea poate s5, funcEioneze de o manieri raEionali,

in moduri foarte diferite. Dar, mai ales, se pare ci noi, modernii,

am pierdut ingelegerea a ceea ce putea fi retorica antici.

Filosofia moderni a refuzat in mod defintiv argumentul

autoritigii, ea a recunoscut ci adevirul nu este un dat, ci este

rezultatul unei lucriri a ratiunii care se fundamenteazi pe sine

insigi. Dar, dupi o perioadi de optimism, cind am crezut inmitul unui inceput absolut, al unei origini fundamentale 9i a

unei autodispuneri a gAndirii, filosofia a devenit congtienti de

condigionarea ei istorici 9i lingvistici. Pare ci este cu putingisi ne reprezentim evolugia filosofiei moderne 9i contemporane

ca pe o reintoarcere la modul de a gAndi exegetic; doar ci de

data aceasta va fi vorba despre o exegez| referitoare la sensul

lucririlor omenegti in intregul lor gi despre o exegezi conttien-

ti de propriile ei demersuri gi de propriile ei limite.

2

DE LECTIS NON LECTA CONPONERE(Marius Victorinus, Adv. Arium, II, 7)

RATIONAMENT TEOLOGIC $I RATIONAMENTIURtDIC.

PrEzentarea de faEi nu-gi propune si. zugriveasci o teorie a

originilor rafionamentului teologic, ci si. ridice o problemi ce-lor ce se preocupi de istoria metodei teologice.

Problema pe care o propunem este pricinuiti de urmitorulfapc expresia lui Marius Victorinus in Adu. Ar.Il,7: de lec-

tis non lecta conponere - este inspirati,far| indoiali din rnodulcum descrie Cicero, ln De inuentione, II, 50, 152, silogisrnullegaJ., ratiocinatio legdli$ ex eo quod scriptarn sit ad id quod nonsit scriptum peraenire. Prin urmare, trebuie ca mai intii si sabi-lim raportul dintre cele doui expresii, iar mai apoi si formulimintrebarea care decurge din aceast raport.

I.Raportul dinne expresia lui Wcnrinus ;i cea a lui Cicero

Expresia de lectis non leca conponer,erispunde obiecEiei bine-cunoscute a acachienilor si a omiusienilor in contra cuvinnrlui

* Comunicare prezentati Ia Congresul de paaistici de la O:ford (1955) $ pu-

blicati ln Tixte und Untenuchangen zur Geschichn ds alahristl;chen Literatur,t. 63,

"Studia Parristica", vol. I, partea I, Berlin,1957, pp.209-220.