Preistoria bazinului pontic si metodele folosite in cercetare: arheologia, lingvistica, traditia istorica si literara. Popularea regiunilor din jurul Marii Negre inaintea aparitiei indoeuropenilor. Cimerienii in Rusia Meridionala si hititii in Asia Mica. Invazia scitilor. Imagini Daca urmarim cu fidelitate scurta schita cronologica ale carei trasaturi esentiale le-am expus mai sus, istoria regiunilor pontice ar trebui sa inceapa cu iranienii si cu grecii. dar nu este greu sa observam ca aceasta perioada a istoriei vechi nu este ea insasi decat o etapa a unei evolutii mult mai ample, ale carei limite sunt incomparabil mai indepartate, atat in spatiu cat si in timp. Sub un stratum iranian si grec, clar definit de sursele istorice si de numeroasele resturi ale unei bogate culturi materiale, se descopera, pe masura explorarii epocilor protoistorice sau preistorice, nivelul de locuire si de civilizatie cu mult mai vechi. Pentru a scoate la lumina aceste substraturi ale istoriei au fost folosite mai multe metode; fiecare ajunge la anumite rezultate, dar nu este intotdeauna usor sa se stabileasca concordanta dintre ele. Nu s-ar putea contesta, cu toate acestea, ca fiecare modalitate de cercetare ajunge la o parte de adevar si ii subliniaza cel putin unul din aspecte. Exista o metoda arheologica, care se intemeiaza pe rezultatele sapaturilor si se orienteaza dupa datele furnizate de ceramica, podoabe si arme sau de diversele unelte ingropate in pamant. Exista o metoda lingvistica, care tinde, de asemenea, sa distinga substraturile, dar se bazeaza pe ramasitele limbajului si construieste adesea, pe baze ipotetice teorii generale pe cat de interesante pe atat de indraznete. Trebuie sa se tina seama, in sfarsit, de traditia istorica si literara, care completeaza aceste informatii si le ofera uneori marturia sa in sprijin, cu toate ca este necesar, aproape intotdeauna, sa fie extrasa dintr-un amalgam de mituri si de legende. Aceasta inseamna ca studiul primelor grupari omenesti care pot fi identificate pe tarmurile Marii Negre se loveste de multe greutati. Arheologia preistorica, in afara catorva urme din paleolitic in Caucaz da la iveala mai ales asezari din epoca neolitica si distingem, regiunile situate la nordul Marii Negre, ariile de raspandire a trei culturi diferite. Una este caracterizata prin bordeie sau locuinte sapate in pamant (zemlianki) si pare sa fi fost opera unei populatii sedentare intr-un stadiu primitiv de dezvoltare. Locuintele se invecineaza cu cimitire in care au fost gasite urme de incineratie. Zona in care s-au descoperit vestigiile acestei culturi corespunde in general cu Ucraina actuala. Dar ea nu este singura. Venind de la est, dinspre Volga, si traversand Valea Donului, o alta cultura, inca si mai primitiva, isi trage numele de la "mormintele de ocru" (Ockergraber) care o caracterizeaza. Scheletele se afla in pozitie chircita si sunt acoperite cu o spoiala rosie (culoarea ocrului), ce trebuie sa provina de la culoarea cu care erau unse cadavrele. Acestea sunt urmele unei populatii sarace si fara indoiala nomade. In sfarsit, o a treia zona este situata in nord-vestul Ucrainei: ea se caracterizeaza prin monumentele megalitice, asemanatoare celor din nordul Europei si din regiunile baltice. Aflata intr-un stadiu mai avansat de evolutie, civilizatia populatiei ploscadki a produs o ceramica de un tip cu caracterisitci proprii, denumita de Tripoliedupa localitatea situata langa Kiev, unde a fost descoperita si studiata. Produsele ei sunt raspandite pe spatii foarte mari, pana la Basarabia (Petreni) si Moldova (Cucuteni). Ornamentele ei specifice se apropie de tipul egeean si mult timp s-a sustinut ca ea era un reflex al acestuia, dar unii specialisti in preistorie o considera anterioara. In ultimii ani dinaintea razboiului din 1939, o ceramica de o factura foarte asemanatoare a fost descoperita in Turkestan, in regiunile limitriofe ale Chinei. este oare o simpla coincidenta de forme si de motive, sau trebuie sa se deduca din aceasta similitudine existenta unei migratii, intro epoca atat de indepartata, incat textele istorice nu-i mai pastreaza amintirea? Aceasta migratie,

daca a existat, a urmat calea marilor invazii din Asia catre Europa, sau s-a indreptat in sens contrar, din Ucraina spre centrul continentului Euro-Asiatic? Sunt tot atatea intrebari care isi asteapta raspunsul. Ceva mai tarziu, in epoca aramei, care precede imediat pe cea a bronzului, se dezvolta la nordestul Marii Negre centrul unei civilizatii foarte bogate, care folosea pe scara larga metalele. Regiunea Kubanului, din jurul Maikopolului, a furnizat direct obiectele cele mai caracteristice; reprezentarile de animale sunt foarte frecvente. s-a vazut aici, pe buna dreptate, o influenta asiatica, din tinuturile din sudul Caucazului, poate chiar din Mesopotamia. Leii si taurii care figureaza pe diversele sale ornamente amintesc motivele sculptorilor din Chaldeea si din Asiria. a existat oare un contact direct intre aceste regiuni indepartate, peste Marea Neagra, Caucaz si Persia, sau mai curand aceste civilizatii au derivat dintr-un prototip comun? Si aici problema ramane deschisa; ea este identica si in ceea ce priveste cronologia sapaturilor din Kuban. Rostotzev ii data obiectele la mijlocul celui de-al treilea mileniu dinaintea erei noastre; Ebert ii fixa data in anul 2200 inaintea lui Hristos; Tallgren nu le considera mai vech de secolul al XVI inaintea erei crestine. Intre aceste diverse ipoteze exista un decalaj de aproape un mileniu. Se pare, in tot cazul, ca civilizatia din Kuban nu mai poate fi caonsiderata ca o simpla anexa a hititilor din Asia Mica, pe care va trebui sa o mentionam in cele ce urmeaza: ea pare sa fie mai veche cu cateva secole. Aceste rezultate ale studiilor arheologiei preistorice, desi delimiteaza arii de civilizatii disticte, care trebuie sa fi caracterizat popoare diferite, nu ne lasa din nefericire nici un indiciu despre natura etnica, originea si legaturile acestor populatii. Potrivit unei teorii, cultura Tripoliear fi apartinut indo-europenilor, pentru care s-a voit sa se gaseasca habitatul primitiv, nu in Asia Centrala, unde s-a crezut initial ca se poate plasa leaganul lor, ci tocmai in vastul spatiu situat la nordul bazinului pontic, cuprinzand Ucraina actuala si reguinile vestice ale Rusiei. Un argument in favoarea acestei teze ar fi elementul comun al numelor de animale si de plante in limbile europene, avand aceeasi origine si care se refera la un anumit tip de animal sau vegetal propriu acestei regiuni geografice. Un altul ar fi prezenta nu departe de aici a limbii lituaniene, ce pare sa se apropie cel mai mult de anumite forme primitive ale limbajlui indo-european. Dar in ciuda acestor apropieri, este imposibil sa faci sa coincida exact spatiul desemnat indo-europenilor, cu cel ocupat de una sau alta din culturile preistorice pe care le-am mentionat mai sus. Cercetarile lingvistice ne orienteaza catre alte probleme, care, la randul lor, au favorizat numeroase ipoteze. Un fapt, totusi, pare sigur: indo-europenii, oricare ar fi vechimea lor relativa, au fost precedati pe tarmurile Marii Negre de popoare mai vechi a caror rasa este greu de precizat, dar care se foloseau de un alt limbaj. Stiinta filologica si lingvistica moderna a adoptat pentru aceste populatii denumiri deosebite, in privinta carora nu a fost posibil, inainte de razboi sa se realizeze o unitate de vederi si nici chiar de terminologie. Profesorul Hommel din Munchen le numea alarodieni, dupa o expresie a lui Herodot (III, 94); Contenau le numea asianici, de la un nume ce fusese adoptat de "Revista de studii hitite si asianice". In Rusia sovietica, limbile primitive au fost studiate de Nikolai Marr, fondatorul institutului si a studiilor iafetite. Acest nume, derivat de la cel al lui Iafet, descendentul biblic al lui Noe, se aplica popoarelor din Caucaz, dintre care unele par sa fie de origine foarte veche, anterioara venirii indo-europenilor. Marr descopersie o inrudire intre abhazii din Caucazul Occidental si basici si credea ca ar fi gasit totodata cheia originii comune a tuturor limbilor omenesti. fara a dori sa-l urmam pe un teren unde suntem inca redusi la presupuneri, contributia sa si cea a discipolior sai a suscitat cu toate acestea un viu interes. Ele scot in evidenta valoarea acestui veritabil muzeu etnografic si lingvistic pe care il ofera cercetatorilor populatia tinuturilor caucaziene, unde par a fi persistat, la

adapostul muntilor cei mai inalti cunoscuti la granitele Europei si Asiei, resturile popoarelor disparute ce au precedat venirea indo-europenilor. Existenta acestor populatii este atestata de o a treia sursa de informatie, ale carei date sunt, de asemenea, lipsite precizie, dar confirma cu toate acestea concluziile arheologiei si ale lingvisticii. Traditia istorica si literara asa cum ne-au pastrat-o scriitorii greci care, inainte si dupa Herodot, sau ocupat, de aproape ori de departe de regiunile pontice, semnaleaza aici intr-o epoca straveche popoare diverse, ale caror denumiri nu prezinta toate garantiile unei perfecte autenticitati. Acestea sunt: sauromatii, meotienii, sindienii, tauriscii, pentru a nu cita decat pe cele mai importante. Dar aceasta traditie destul de nesigura face totusi sa reiasa o trasatura esentiala a organizarii lor sociale, care pare sa fi fost comuna: este regimul matriarhatului, a carui influenta se intinde in domeniul religios, devreme ce divinitatea principala a acestor locuitori din Pontida preistorica era Marea Mama a zeilor. Aceasta organizare se opune net regimului patriarhal al indo-europenilor si demonstreaza clar existenta unei populatii ascultand de alte legi si de alte uzante, avand o conceptie diferita despre familie si societate. Legenda amazoanelor este o marturie intarziata; se stie ca ea are ca scena tarmurile Marii Negre, caci amazoanele, biruite pe malurile Thermodonului in Asia Mica ar fi trecut pe litoralul opus al Marii Negre, in tara scitilor cu care aceste razboinice infocate ar fi sfarsit prin a se uni, intemeind astfel o natiune mixta scito-amazoana. Mitul respectiv, adesea reprodus de autorii eleni, poate fi considerat ca simbolul fuziunii iranienilor, iesiti din marea familie indo-europeana, cu aceste populatii de origine mai veche. Indo-europenii isi fac aparitia in bazinul Marii Negre in epoca bronzului. Pe litoralul septentrional, de la limitele estice ale Romaniei pana la extremitatea orientala a Ucrainei, stapanesc cimerienii, cei despre care se crede ca sunt inruditi cu tracii, dar care se suprapun in realitate populatiilor preexistente. Civilizatia bronzului din Ucraina le este contemporana, iar sapaturile de la Adjaisk, Kolonteva sau de la Borodino din Basarabia au furnizat un material interesant. In sudul Marii Negre, apar in aceeasi epoca frigienii, de asemenea inruditi cu tracii, iar in partile nordice si centrale ale Asiei Mici, popoarele ce au dat nastere aceleli curioase civilizatii hitite, al carui imperiu rivaliza cu marile puteri din Asia Anterioara si tinea in loc expansiune a egipteana in Siria. Monumentele capitalei Hattus (astazi Bogaz-Koi), au facut obiectul a numeroase studii si scrierea a inceput sa fie descifrata si sa dezvaluie secretul limbii. Dar se pare ca nu au existat decat slabe contacte intre aceste doua grupuri de popoare indo-europene, stabilite in jurul bazinului pontic. Ineresele Imeriului hitit il orientau spre sud si sud-est si il puneau frecvent in legatura cu tari de veche civilizatie, Egiptul sau Mesopotamia. nu se gasesc decat foarte putine urme ale influentei sale la nordul Marii Negre si nu se prea poate cita alta marturie decat cea a statuetei gasite la Schenen, langa Memmel, la Marea Baltica, care prezinta o anumita asemanare cu basoreliefurile razboinicilor de la Bogaz-Koi. Fara indoiala ca a ajuns acolo pe calea legaturilor comerciale, despre care nu ramane o alta atestare pentru aceasta epoca atat de indepartata. Ce reprezinta din punct de vedere etnic duble dominatie indo-europena a cimerienilor la nord, a frigienilor si a hititilor la sud de Euxin? Se cunosc acum destul de bine caracterele esentiale ale limbii hitite, iar cea a cimerienilor ne-a lasat un anumit numar de nume proprii, care se aproprie de cele purtate de traci. Trebuie sa se traga concluzia unei disparitii totale a vechilor populatii, subjugate in urma invaziei indoeuropene? Experientele acumulate de istorie in regiunile pontice nu sunt in favoarea unei solutionari atat de radicale a problemei. De fapt, numele popoarelor pe care ni le transmit izvoarele istorice nu reprezinta niciodata totalitatea populatiei, ci mai curand clasa dominata,

care guverneaza si se afla din acest motiv in raporturi mai frecvente cu strainatatea. s-a vazut in epoca mongola o minoritate de cuceritori ce si-a impus dominatia la o suta de popoare diverse, iar, mai aproape de noi, mozaicul de nationalitati acoperit de Imperiul tarilor si pe care il dezvaluie constituirea Uniunii Sovietice. Pe de alta parte, se intampla ca o populatie sa isi piarda limba si insasi constiinta trasaturilor sale specifice, pentru a le adopta pe cele care ii sunt impuse de contactul cu o civilizatie superioara, sau cu o limba de mai mare circulatie. Atunci ea continua sa existe numai din punct de vedere biologic si pastreaza unele trasaturi etnice sau cateva particularitati ale costumului, care parvin pana in perioadele noi, ca martorii unor epoci trecute. Conditiile popularii regiunilor din jurul Marii Negre ofera mai multe exemple de astfel de mutatii; cateva sunt scoase in relief in lucrarea lui Alexandru Bachmakoff, Cinquante siecles d'evolution ethnique autour de la mer Noire, bazata pe cercetari antropologice foarte vaste. Intr-un capitol intitulat "Popoarele Rusiei Meridionale si urmele lor preistorice" el ajunge la concluzia ca o parte a tatarilor din Crimeea, cu toate ca sunt de religie musulmana si de limba tatara, au o cu totul alta origine etnica si reprezinta ramasitele acelei populatii indigene stravechi, care ar fi sfarsit prin a adopta, in evul mediu, credinta si vorbirea cuceritorilor mongoli. Aceasta ipoteza, desigur interesanta, ramane de verificat, iar responsabilitatea pentru ea va reveni autorului pana ce un fapt nou nu vine sa o modifice. Dar ea nu este imposibila si gaseste, de altfel, o paralela pe tarmul opus, in "problema hitita", asa cum a expuso Cavaignac. Este evident ca, de milenii, n-a mai ramas nici o urma din limba si din civilizatia acestui popor, in afara monumentelor si inscriptiilor al caror studiu a fost intreprins la o data recenta. A disparut oare, fara sa lase dupa el nici cea mai mica urma, sa fi fost oare vorba de una din acele exterminari totale relatate de istoria antica? Cu toate acestea, cei ce au studiat Asia Mica actuala, fara sa se lase convinsi de anumite teorii excesive privind continuitatea popularii, au consemnat totusi asemanarea intre costumele taranilor anatolieni si acelea reprezentate pe basoreliefurile din Bogaz-Koi. Avem de a face cu un element de permanenta de-a lungul timpului, care sa dovedeasca ca obiceiurile sau, mai bine zis, un anume habitus complex de trasaturi fizice si morale, pot dura mai mult decat formele unei organizari politice, decat credintele sau chiar decat limba si constiinta unei nationalitati distincte. In cazul Anatoliei este clar ca vechile populatii au fost mai intai elenizate, insusindu-si in intregime limba si cultura greaca, carora le-au ramas credincioase panma la emigrarea masiva a turcilor seleucizi si otomani, din secolul al XI-lea pana in secolul al XIV-lea. Sub aceasta noua influenta ele au trecut, incetul cu incetul, la Islam si au adoptat limbajul cuceritorilor, dar nu este imposibil ca, investigandu-se vechea lor origine, taranii de limba si nationalitate turca, de astazi sa fie, fara sa stie, autentici descendenti ai locuitorilor primitivi din tara lor. Aceleasi motive pot fi invocate pentru a explica, la cealata extremitate a Marii Negre, disparitia unui alt mare popor al antichitatii: dacii. In discutia, veche de aproape doua secole, despre originile si continuitatea daco-romana, argumentul a fost adesea folosit, adica faptul ca nu a mai ramas nici o urma a limbii acestui popor si a eventualei sale contopiri cu colonistii romani, pentru a conchide asupra disparitiei sale, totale si asupra disparitiei sale a sustine teza unei romanizari complete a bastinasilor din Dacia, timp de un secol si jumatate cat a durat ocupatia romana. Dar si acolo, persistenta remarcabila a anumitor trasaturi fizice si ale costumului traditional al populatiei rurale demonstreaza ca limba a putut fi abandonata si ca nationalitatea sa topit in cea care s-a format in urma patrunderii latine si a trecerii invaziilor, dar ca fondul etnic persista. Un specialist cunoscut in preistorie, Schuchhardt, rezumase edificator datele esentiale ale acestei probleme generale, cand scria la sfarsitul cartii sale despre "Europa veche":"Limba se schimba mai usor, cultura, adica portul, uneltele, amplasarea caselor si mormintelor, credinta in zei se pastreaza mult mai darz. De aceea, arheologia ofera in realitatea puncte de sprijin mai puternice pentru istoria unui popor decat limba". Trebuie insa sa-i poti interpreta mai mult sau

mai putin exact marturiile, care sunt cel mai adesea de o imprecizie notorie. Dar este evident ca nu s-ar putea determina existenta unui popor si destinul sau doar prin criteriul limbajului; exista aici cu siguranta un element esential, dar se cuvine sa fie plasat in cadrul mai general cu Ucraina manifestarilor vietii omenesti, care este de o diversitate nesfarsita. In ceea ce priveste procesul de romanizare a Daciei, argumentul "exterminarii dacilor" si a rastimpului prea scurt al duratei ocupatiei romane a fost respins de multa vreme printr-o examinare mai aprofundata a ansamblului conditiilor de existenta in aceasta provincie inainte si dupa cucerirea lui Traian. "Independent de natiunile care il locuiesc,scria Parvan in lucrarea sa de sinteza asupra disparitiei sale, bazinul Dunarii a fost, prin definitie, din vremurile cele mai indepartate [...] o singura lume, un singur organism de geografie umana. Din momentul in care lupta dintre daci si romani s-a hotarat in folosul acestora din urma [...], romanii au influentat si au fost influentati si o intreaga cultura deosebita, romanismul dunarean, diferit de cel gallic sau de cel spaniol, a luat nastere". Dar aceasta inseamna o anticipare asupra disparitiei sale propriu-zise. Am mentionat aceste probleme care ne poarta in epocile indepartate ale preistoriei, pentru ca ele fac sa transpara caracterul atat de complex al problemei pontice, inca din vremea primelor asezari umane de-a lungul litoralului Marii Nergre. In fiecare moment, cercetarea trebuie sa mearga pe urmele care o indreapta spre regiunile mediteraneene, Golful Persic, Asia Centrala, Europa de nord sau Cantrala. Interdependenta tinuturilor cuprinse in aceasta regiune geografica se evidentiaza, deasemenea, cu o forta specifica. In Ucraina, ca si in Asia Mica, pe teritoriul Romaniei actuale, ca si in Crimeea sau in Cucaz, fenomenele de migratie de intrepatrundere a popoarelor urmeaza un ritm analog si se supun in general cu Ucraina, pastreaza aceleasi "permanente". Inainte de a-i studia consecintele in suita evolutiei, era necesar sa fie marcate caracteristicile inca din zorii timpurilor istorice. Observatia atat de judicioasa a lui Rostovtzev nu este valabila numai pentru Rusia Meridionala, in legatura cu care el formula un principiu ce nu a mai fost abandonat de cercetarea istorica: "Nu trebuie sa se separe in mod artificial, ca si cum ar fi vorba de doua subiecte diferite, istoria rasei si istoria tarii care a devenit arena acestei rase". Avem aici una din conditiile generale indispensabile intelegerii dezvoltarii istorice in intreg bazinul Marii Negre. Pentru a reveni la primele dominatii indo-europene, atestate de izvoarele istorice, se cuvine inca sa amintim ca cea a cimerienilor a lasat urme in monumentele literare cele mai ilustre ale antichitatii timpurii. Ei sunt mentionati de Odiseea, unde apar ca locuind in adancimea tarii intunericului, acolo unde Helios nu-si revarsa razele. Exista o vaga notiune despre tarile din spatiul boreal si despre lunga lor noapte polara, dar scriitorul care o culesese nu-i cunostea latitudinea si plasa acolo popoarele aflate in realitate mult mai spre sud. Ei mai sunt pomenti si in izvoarele asiriene, care ne informeaza despre invaziile ce au devastat Asia Mica, mult timp dupa caderea Imperiului hitit, in secolele VIII si VII inaintea erei noastre. Un indoit curent de invadatori se dezlantuie atunci in podisul anatolian: unii vin dinspre Kuban si se infiltraza de-a lungul Caucazului, in timp ce altii trec Bosforul si se avanta asupra disparitiei sale. Documentele asiriene disting printre aceste popoare in miscare pe Gimirri, care sunt cimerienii (Gomer din Biblie, cartea I a lui Moise), si pe Ashguzai in care se recunosc scitii. Cu acestia un nou element patrunde pe scena istoriei, cel putin in masura in care ne-a ajuns la cunostiinta: asaltul nomazilor din stepa impotriva populatiilor sedentare. Scitii reprezinta defapt primul val pe care il putem identifica cu siguranta, din marele val de invazii ce s-a revarsat timp de mai bine de doua milenii din adancimile stepei asiatice spre Europa. Prezenta lor in acelasi moment cu cea a cimerienilor in razboaiele care devasteaza Asia Mica in secolele VIII si VII se explica cu usurinta. Socul se va fi produs la nordul Marii Negre, pe campul de lupta, ce va deveni ca sa zicem asa clasic, al campiior ucrainiene, de unde cimerienii invinsi s-au intors spre

sud si spre sud-vest, traversand astfel concomitent Caucazul si Balcanii si patrunzand in Asia Mica prin cele doua extremitati ale sale, cea din est si cea din vest. Ei s-au ciocnit atunci de puterile Orientului Mijlociu, dintre care Asiria exercita o hegemonie incontestata. Dar scitii victoriosi erau pe urmele lor si au devenit din acest motiv aliatii normali ai regilor asirieni. Aparitia lor deschide un nou capitol in analele istoriei pontice: acesti primi invadatori nomazi vor intemeia un imperiu iranian, al carui putere va garanta drumurile marelui trafic, asigurand astfel inflorirea unei civilizatii cu caracter mixt, unde se afla reunite intr-o prima sinteza influentele Mediteranei elenice si cea a stepelor din Asia.

PaleoliticPrima epoc din istoria omenirii, cunoscut sub denumirea de epoca pietrei cioplite sau paleolitic: palaios = vechi i lithos = piatr (cuvinte grecesti), cuprinde cea mai lung perioad de timp (aproximativ ntre 1.000.000 i 10.000/8000 . Chr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciaiunilor din perioada cuaternar, cnd n structura geomorfologic a pmntului au loc schimbri importante, valabile i pentru lumea vegetal i animal. Rcirea climei a determinat cele mai importante glaciaii din istoria pmntului, cunoscute ndeosebi datorit cercetrilor din muntii Alpi sub denumirea:

glaciatia Gunz, circa 1.200.000-700.000 ani; glaciatia Mindel, circa 650.000-350.000 ani; glaciatia Riss,circa 300.000-120.000 ani; glaciatia Wurn, circa 80.000-15.000 ani.

La rndul lor, aceste patru glaciaii au fost separate ntre ele prin trei faze interglaciare de retragere a ghearilor, caracterizate printr-o clim mai cald. Cercetri mai recente au dovedit existena unor glaciaii noi: Biber, Donau, precum i a unor stadii de retragere i naintare a ghearilor n cadrul glaciaiunilor cunoscute mai de mult. Arheologic, acestor glaciaii le corespund n timp mai multe faze de cultur material, grupate pe baza elementelor specifice vieii materiale n trei perioade: paleoliticul inferior, paleoliticul mijlociu i superior. Paleoliticul romnesc este divizat n cinci faze: Protopaleolitic, Paleoliticul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior i Epipaleolitic.

Cuprins1 Protopaleolitic

2 Paleolitic inferior 3 Paleoliticul de mijloc 4 Paleolitic superior 5 Economia 6 Relatii sociale 7 Viata spirituala 8 Arta 9 Referintie 10 Legaturi externe

ProtopaleoliticProtopaleoliticul romnesc(circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariia uneltelor rupestre, aa-numitele "Pebble culture" (Cultura de prund din Romania). Aceste unelte i-au fost atribuite lui Homo erectus, tipul hominid.

Paleolitic inferior

Paleoliticul romnesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariia a dou unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din piatra (chopping tools; at first, the Abbevillian, later Clactonian type), and the stone chip (at first, Acheulean, later the Levalloisian type). Aceste unelte au fost atribuite lui Pithecantropus erectus speciilor hominid. De o importanta majora este descoperirea unui numar de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilitatii hominidului de a stapanii focul pe teritoriul ce astazi se numeste Romania.

Paleoliticul de mijlocPaleoliticul de mijloc n Romnia (circa 120.000 - 35.000) este caracterizat prin persistena culturii Mousterian. De-a lungul acestei perioade, uneltele din piatr au nceput s se diferenieze n funcie de funcionalitatea acestora, i apare prima unealta din os. Aceste produse au fost atribuite Neanderthalilor.

Paleolitic superiorn 2002, cel mai n vrst om modern(Homo sapiens sapiens) rmas n Europa, a fost descoperit n (Pestera cu Oase), lnga Anina. [1] numit (Ion din Anina), rmiele sale (maxilarul inferior) sunt datate cu aproximaie ca avnd 42.000 de ani.

EconomiaCaracteristica epocii paleolitice este totala dependen a hominizilor de natur. Comunitile umane se hrneau cu ceea ce le oferea natura: plante, muguri, alge marine, fructe, rdcini, semine, bulbi, ciuperci, melci, insecte, ou, oprle, peti i alte animale mici. Deci, economia avea un caracter prdalnic. Sursa principal de alimentaie o oferea vntoarea realizat n colectiv. n pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vntoare i cules: unelte rudimentare din achii i bolovani de ru cu o muchie tioas pentru cioplit, tiat i rzuit atribuite culturii de prund (sud-vestul Europei pn n sud-vestul Asiei i Sudul Africii). Aceste unelte evolueaz ctre toporaele de mn n forma smburelui de migdal, lucrate prin lovituri date pe ambele fee (Africa de Nord, zona central i de rsrit). Apare folosirea focului, schimbndu-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modificri i n structura anatomic. n paleoliticul mijlociu, Neanderthalul folosea arme de silex, rzuitoare (racloare) pentru curarea pieilor de animale i cojitul lemnului, vrfuri din silex pentru mpuns i tiat, folosite probabil i ca vrfuri de lance pentru vntoare, vrfuri bicefale, mai reduse numeric: burine i gratoare ntrebuinate pentru rcit i tiat. n aceast perioad se ajunge la o diviziune natural a muncii: vnatul - ndeletnicire a brbailor, iar culesul - practicat de femei. O alt ndeletnicire era aceea a pescuitului. n paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuite, strpungtoare, rzuitoare i dli lucrate prin tehnica achierii, avnd ambele margini ascuite. Sunt realizate n mare cantitate vrfurile de silex pentru sulie de aruncat, sau pentru sgeile lansate cu propul-sorul. Apare tehnica prelucrrii osului, fildeului i cornului (pentru sulie, harpoane, ace de cusut). n paleoliticul superior, vntoarea se realiza i cu ajutorul ar-cului (descoperiri n nordul Europei). Aezri i locuine. La nceput, strmoii oamenilor triau n aezrile n aer liber, dar cutau s se adposteasc i n peteri, pentru ca, n paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii s-i construiasc colibe prevzute chiar i cu vetre, spaiu pentru dormit, activiti domestice sau evacuare. Se constat o cretere a densitii i o oarecare stabilitate ntr-un anumit loc. n aceeai vreme, n continuare, erau folosite i adposturi sub stnci. Apare, totodat, tendina de concentrare a grupurilor umane i de revenire periodic n acelai loc.

Relatii socialePentru paleoliticul inferior, dovezile arheologice care pot aduce elemente n aceast problem sunt srace. Desigur, o societate bazat economic pe cules, pescuit i vntoare cu ajutorul unor arme i unelte primitive, n strns legtur cu o munc puin productiv, avea un caracter egalitar, bazat pe solidaritatea grupurilor sociale. n paleoliticul superior, femeia obine n cadrul societii o poziie deosebit (dovad: descoperirea unor figurine antropomorfe i a unor nmormntri cu ocru rou, precum i a unor morminte cu podoabe ce au aparinut unor femei).

Viata spiritualaDin paleoliticul mijlociu exist dovezi materiale privind grija fa de cei mori: depuneri rituale, dar concomitent se practicau i unele sacrificii rituale umane. Alturi de cel nmormntat se depuneau ofrande: unelte din piatr, dini de ren sau de cerb, coarne de capr de munte. Corpul era presrat cu ocru rou.

ArtaApar: capacitatea de a percepe realitatea n culori, reproducerea artistic a activitii productive, a omului primitiv. Exist reprezentri fantastice despre om i realitatea nconjurtoare (magia, totemismul .a.). Arta plastic se manifest prin decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografic larg: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argil, piatr, os sau filde cu o semnificaie i funcie magic. n paleoliticul superior se remarc pictura i gravura rupestr (sudul Franei, nordul, estul i sudul peninsulei Iberice, regiunea Saharei, munii Tassili). Sunt redate figuri de animale n micare (urs, bizon, cal, cerb, ap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar figuri umane; mai rar apar psri, iar plante deloc. Arta paleoliticului superior avea o funcie preponderent magic - La Ferrasse, Niaux, Lascaux (Franta), Altamira (Spania) .a.

MezoliticMezoliticul (Epoca de Mijloc a Pietrei), epoc denumit i Epipaleolitic, ncadrat aproximativ ntre 10.000/8.000 i 5.500 .Hr., este perioada de retragere i dispariie a glaciatiunii Wurm, precum i a variaiunilor climaterice care au condus i la schimbri ale vegetaiei i faunei.

Cuprins1 Economia

2 Asezari si locuinte 3 Relatii sociale 4 Viata spirituala 5 Arta

EconomiaUneltele devin diverse. Se generalizeaza folosirea arcului cu sageti in interdependenta cu practicarea vanatului mic. Se remarca marea raspandire a tehnicii microlitelor, care duce la marirea productivitatii muncii si la cresterea rezervelor permanente de hrana - carne sau plante; dovada: prezenta unor gropi de provizii in asezari (exemplu: Shanidar). Economia este intemeiata pe vanatoare, pe pescuitul foarte dezvoltat cu noi unelte: plasele si varsele, si pe culegerea, foarte dezvoltata, care va duce treptat la recoltare. Se dezvolta totodata extragerea materiei prime si incepe schimbul la mari distante.

Asezari si locuinteSe accentueaza procesul de stabilizare, bazat pe o economie mai avansata.

Relatii socialeIn urma progreselor realizate in domeniul economic, comunitatile gentilice sunt mai strans legate intre ele. Apar premisele organizarii tribale, constituita din mai multe ginti inrudite. Existenta mormintelor singulare sau a cimitirelor de mici dimensiuni trebuie puse in legatura cu aparitia unor mici nuclee: familii pereche.

Viata spiritualaSe pastreaza, se pare, cultul fecunditatii.

ArtaSe menine pictura rupestra, aprut n paleoliticul superior. Se practic sculptura n ronde-bosse, iar obiectele de uz casnic sunt, n continuare, decorate cu motive geometrice.Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Mezolitic

Neolitic

Piese neolitice

Skara Brae Scotia. Cel mai complet aezare neolitic din Europa

Hart cu distribuia celor mai importante complexe culturale neolitice n Europa aproximativ 4500 .C.

Neoliticul (sau epoca pietrei lustruite) este o perioad din istoria omenirii. Termenul a fost inventat n 1865 de istoricul John Lubbock. Neoliticul este penultima epoc a preistoriei i cea mai scurt, ea a urmat dup mezolitic i a precedat epoca metalelor, caracterizat prin folosirea uneltelor de piatr lustruit i metalurgiei primitive a cuprului, prin apariia agriculturii primitive, a creterii vitelor i a olriei. Epoca neolitica urmez pleistocenul final epipaleoliticul i holocenul timpuriu, mezoliticul. Neoliticul ncepe o dat cu practicarea agriculturii i se ncheie o dat cu apariia metalurgiei specializate a cuprului n epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se

refer la o perioad cronologic strict ns include o serie de manifestri economice comune cum ar fi uneltele din piatr lustruit, practicarea agriculturii i domesticirea animalelor. Unii specialiti au nlocuit termenul de neolitic cu termenul mai descriptiv de comunitati satesti timpurii (n englez: Early Village Communities) ns termenul nu a fost larg acceptat.

Cuprins1 Origine si evolutie locala

2 Organizare sociala 3 Agricultura 4 Domesticirea animalelor 5 Tehnologie 6 Situri celebre 7 Vezi si 8 Bibliografie 9 Legaturi externe

Origine si evolutie localan Orientul Apropiat culturile definite ca neolitice au aprut n mileniul al X-lea .Hr. Cele mai timpuri manifestri au loc n Levant (Neolitic aceramic A i Neolitic aceramic B)sau PPN (Prepottery neolithic) iar de aici se rspndesc spre est i vest. Culturi neolitice fiind atestate n sudestul Anatoliei i nordul Mesopotamiei la aproximativ 8000 .Hr. Printre siturile neolitice din Asia de Sud se numr Mehrgarh n regiunea Balochistan datat aproximativ 7000 .Hr. i Lahuradewa aproximativ 6200 .Hr. valea fluviului Gange n India. Unele descoperiri facute pe valea Gangelui indic aezri neolitice datate aproximativ 8000 .C. i polen de cereale datat 13000 .Hr. Aceste descoperiri pot indica o apariie mai timpurie a modului de via neolitic n aceast regiune. n Asia de Est cele mai timpurii situri includ cultura Peiligang datat aproximativ ntre 7000 i.Hr. pn n 5000 i.Hr.. n sud-estul Europei societile neolitice apar prin 7000 .Hr. iar n Europa Centrala aproximativ 5500 .C. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acest regiune se numr cultura Starcevo-Cris i cultura ceramicii liniare sau Linearbandkeramic. Printr-o combinaie de difuziune cultural i migraie, tradiiile neolitice s-au rspndit n ntreaga Europ pn n aproximativ 4500 .Hr. n America societile umane ating acest stadiu de evoluie (agricultur i mod de via sedentar) aproximativ 4500 .Hr. Se folosete termenul de 'Formative' n arheologia americana. Agricultura neolitic timpurie se rezum la un numr limitat de plante iar domesticirea animalelor se rezumn doar la oi si capre. ncepnd cu 7000 .Hr. ncepe domesticirea vacilor i porcilor, stabilirea unor aezri permanente i producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici ale neoliticului au aprut n aceiai ordine peste tot n lume. De exeplu societile neolitice din Orientul Apropiat nu utilizau ceramica la nceputul neoliticului. Socitile omeneti din Japonia utilizau ceramica nca din mezolitic.

Organizare sociala

Figur antropomorf neolitic

Nu exist foarte multe dovezi arheologice pentru demonstrarea unor ierarhii sociale n neolitic, acestea fiind asociate mai ales cu nceputul epocii bronzului. Cercetri arheologice efectuate n Europa Centrala i de sud-est au evideniat existena n jurul unor aezri neolitice a unor anuri circulare de mari dimensiuni. Pentru a fi construite, aceste structuri necesit lungi perioade de timp precum i o mare for de munc, ceea ce sugereaz o anumit organizare a societii. Acest organizare a forei de munc este considerat o form incipient a aristocraiei existente deja la nceputul epocii bronzului. Alte dovezi ale unui nceput de stratificare social sunt oferite de necropolele de la finalul neoliticului cum ar fi necropola de la Varna, unde se observ o puternic difereniere social ca urmare a inventarului mormintelor.

AgriculturaCea mai importanta schimbare comaprativ cu perioadele precedente este aparitia agriculturii. In zonele in care s-a introdus cultivarea plantelor se asista la o serie de schimbari economice si sociale: are loc un proces de sedentarizare, asezarile cresc ca urmare a nevoii de forta de munca pentru cultivarea terenurilor, locuintele devin mult mai solide si cresc uneori in dimensiuni. Aceasta tendinta se va mentine si in epocile urmatoare prin aparitia oraselor si a statelor unde o mare parte a populatiei se afla implicata in productia agricola. Un alt beneficiu al practicarii agriculturii a fost aparitia unui surplus de produse care a putut fi pastrat sau oferit la schimb unor alte comunitati. Schimbrile profunde n societile omeneti asociate cu apariia agriculturii n neolitic au fost definite ca revolutia neolitica, termenul fiind introdus de arheologul australian Vere Gordon Childe.

Domesticirea animalelorDomesticirea animalelor ca animale folosite la munc sau ca surs de hran este o alt inovaie a socetii neolitice. Animalele au fost folosite ca o important surs de hran dar i la schimbul de produse. Dejeciile animale s-au folosit ca ngrmnt natural, combustibil solid sau material de construcii. Pentru comunitile n care creterea animalelor a devenit ocupaia preponderent

apar noi schimbri sociale ca urmare a pstoritului. Unele comuniti se afl n continu micare cu turmele de animale, nu sunt att de sedentare precum comunitile a cror subzisten se bazeaz pe agricultur. Acest sistem de cretere a animalelor este cunoscut sub numele de transhumanta.

TehnologiePopulaiile neolitice au creat o serie de unelte necesare agriculturii cum ar fi seceri sau pietre de moar folosite la mcinat; au perfecionat tehnicile de vnatoare i pescuit prin apariia unor diverse tipuri de sgei, harpoane etc. Pentru pstrarea i gtitul produselor una din cele mai importante evoluii tehnologice este apariia vaselor ceramice. Pentru construcia locuielor s-au folosit crmizi de lut cum este cazul n Levant, Anatolia, Siria, nordul Mesopotamiei i n Asia Centala. n Europa locuinele sunt construite n general din lut amestecat cu materii organice pe structuri solide din lemn. Cu unele mici excepi o serie de populaii cum ar fi societile din America sau din insulele din Pacific au rmas n stadiul neolitic pn la contactul cu europenii.

Epoca BronzuluiEpoca Bronzului este o perioad din dezvoltarea civilizatiei cnd cele mai avansate tehnologii de prelucrare a metalelor (cel putin din punct de vedere al raspndirii) erau tehnicile de extragere a cuprului i staniului (cositor) din minereul disponibil, i apoi crearea unui aliaj din aceste metale pentru a turna bronzul. Epoca Bronzului face parte din sistemul celor trei epoci pentru societatile preistorice. n acest sistem, ea urmeaza neoliticului n unele zone de pe glob. n majoritatea Africii sub-sahariene, neoliticul este urmat direct de 'epoca fierului'.

Cuprins

1 Origini 2 Orientul Apropiat 3 Zona egeeana 4 Europa Centrala 5 Europa Nordica (1500-500 i.Hr.) 6 Insulele Britanice 7 Zona Anzilor 8 Asia 9 Bibliografie 10 Vezi si 11 Legaturi externe

OriginiPrimele dovezi de prelucrare a bronzului dateaz de la jumtatea mileniului al IV-lea . Hr. , Cultura Maikop n Caucaz. De aici, tehnologia s-a raspndit cu repeziciune n Orientul Apropiat, i apoi la Civilizatiile de pe Valea Indusului (vezi Meluhha).

Orientul ApropiatMetalurgia s-a dezvoltat nti n Anatolia, Turcia de astzi. Munii din zonele nalte ale Anatoliei aveau bogate depozite de cupru si staniu. Cuprul era de asemenea minat n Cipru, Egipt, Deertul Negev, Iran, i n jurul Golfului Persic. Cuprul era de obicei amestecat cu arsenic, nsa cererea crescnda a dus la stabilirea de rute comerciale la mare distanta n i din Anatolia. Cuprul era importat pe rute maritime ctre marile regate ale Egiptului Antic i Mesopotamiei. La nceputul epocii bronzului au aprut oraele state organizate, i a fost inventat scrierea (Perioada Uruk n mileniul al patrulea . Hr.). La jumtatea epocii bronzului, migraiile au schimbat parial situaia politic din Orientul Apropiat (amoritii, hittitii, hurrienii, hiksosii i, posibil, israelitiii). Sfritul epocii bronzului e caracterizat de regate puternice aflate n competiie, i statele lor vasale (Egiptul Antic, Asiria, Babilonia, Hittitii, Mitanni). Au existat contacte prelungite cu civilizaiile egeene (Ahaia, Alashiya), n care comerul cu cupru a jucat un rol important. Aceast perioad a avut drept finalitate aa-numita prabusire a epocii bronzului, care a afectat o mare parte a Mediteranei de Est i a Orientului Mijlociu. Prelucrarea fierului a nceput nc din perioada trzie a bronzului n Anatolia. Trecerea ctre epoca fierului, aproximativ 1200 .Hr., a fost mai mult politic dect determinat de noi descoperiri n domeniul prelucrrii metalelor.

Zona egeeana

Lingou din cupru din Epoca Bronzului, descoperit n Creta.

Civilizaiile epocii bronzului din zona Marii Egee au creat o reea comercial la mare distan. Aceast reea exporta cositor i crbune n Cipru, unde era minat cuprul i aliat cu cositorul pentru a produce bronzul. Obiectele din bronz erau apoi exportate peste tot, ncurajnd comerul. Analiza izotopica a cositorului din unele obiecte din bronz din zona mediteraneean a artat c acesta provenea din surse ndeprtate precum Marea Britanie. tiina navigatiei era bine dezvoltat, ajungnd la un nivel care nu va mai fi atins pn la descoperirea (sau poate redescoperirea) unei metode de a determina longitudinea, n jurul anului 1750. Civilizatia minoica cu baza la Knossos avea cea mai mare influen asupra comerului n epoca bronzului. O lips foarte important a acestei perioade a fost aceea c metodele moderne de contabilitate nu erau disponibile. Muli istorici consider c imperiile antice erau predispuse s subevalueze alimentele de baz fa de obiectele de lux, rezultnd astfel ntr-un comert neeconomic. Nu se tie cu exactitate ce a determinat sfritul epocii bronzului n aceast regiune. Exist dovezi c administraia miceniana a imperiului comercial regional a urmat declinului civilizaiei minoice. Exist de asemenea dovezi care susin teoria c mai multe state cliente minoice i-au pierdut o mare parte din populaie ca urmare a foametei i/sau epidemiilor, lucru care ar indica o prbuire a reelei comerciale, oprind comerul care ar fi putut ajuta populaiile nfometate, i ar fi putut mpiedica anumite boli (legate de nutriie). Se tie de asemenea c granarul imperiului minoic, zona de la nordul Marii Negre a suferit nsemnate pierderi demografice, i, probabil, a sczut i cultivarea de alimente n aceast perioad. Cercetrile recente au discreditat teoria conform creia defriarea pdurilor din Cipru a provocat sfritul comerului cu bronz. Se tie c pdurile cipriote au existat i n perioadele ulterioare, iar experimentele au artat c producia de carbune la scara necesar produciei de bronz de la sfritul epocii bronzului le-ar fi epuizat n mai puin de cincizeci de ani. O teorie susine c, deoarece uneltele de fier se rspndiser, dispruse justificarea central pentru comerul cu cositor, iar reeaua comercial a ncetat s mai funcioneze ca nainte. Coloniile Imperiului Minoic au suferit apoi de seceta, foamete sau razboaie, sau o combinaie a acestor trei, neavnd acces la resursele imperiului, prin intermediul crora i-ar fi putut reveni. O alt familie de teorii analizeaz situaia din Knossos. Eruptia din Thera a avut loc n aceast peroad, la 60 km de Creta. Unii istorici cred c un tsunami din Thera a distrus oraele cretane.

Alii afirm c poate un tsunami a distrus marina cretan n port, lucru care a dus la pierderea unor btlii navale de importan crucial, astfel nct, n jurul anului 1450 .Hr., oraele din Creta au fost distruse, iar civilizatia miceniana a preluat Knossosul. Dac erupia a avut loc la sfritul secolului al XVII-lea .Hr., (dup cum cred majoritatea cronologilor astzi), atunci efectele sale imediate aparin mai degrab trecerii de la epoca mijlocie a bronzului la epoca trzie a bronzului, i nu sfritului epocii bronzului; dar ar putea s fi provocat instabilitatea care a dus la prbuirea nti a Knossosului, i apoi a ntregii societi a Epocii Bronzului. O asemenea teorie privete rolul tiinei cretane de a administra imperiul, dup Thera. Dac aceast tiin era concentrat n Creta, atunic e posibil ca micenienii s fi fcut unele greeli politice i comerciale cruciale n administrarea imperiului cretan. Descoperirile arheologice recente, inclusiv cele de pe insula Thera (cunoscut astzi sub numele de Santorini), ar indica c centrul civilizaiei minoice n momentul erupiei se afla pe aceast insul, nu n Creta. Unii cred c aceasta este cunoscuta Atlantida (o hart desenat pe un perete al unui palat minoic din Creta nfieaz o insul asemntoare cu aceea descris de Platon i cu forma insulei Thera de dinainte de erupie). n conformitate cu aceast teorie, distrugerea catastrofic a centrului politic, administrativ i economic din cauza erupiei, precum i pagubele provocate de tsunami oraelor i satelor de pe coasta Cretei a grbit declinul Imperiului Minoic. O entitate politic slbit cu capaciti economice i militare reduse, i bogii imense, ar fi fost vulnerabil n faa altor invadatori. Fiecare dintre aceste teorii este convingatoare, si aspecte din fiecare ar putea avea importanta in desenarea sfarsitului epocii de bronz din aceasta regiune.

Europa Centrala

Arme din Epoca Bronzului din Romnia

n Europa Central, cultura Unetice de la nceputul epocii bronzului (1800 .Hr. - 1600 .Hr.) include mai multe grupuri mai mici, cum ar fi cultura Straubingen, cultura Adlerberg i cultura Hatvan. Unele morminte foarte bogate, cum ar fi cele de la Leubingen cu daruri de nmormntare din aur, indic o cretere a stratificrii sociale deja prezente n cultura Unetice. Cimitirele din aceast perioad sunt totui rare i de mici dimensiuni. Cultura Unetice este urmat de Epoca Mijlocie a Bronzului (1600 .Hr.-1200 .Hr.), Cultura tumulus, caracterizat prin nmormntri

prin inhumare n tumuli (gorgane). n Ungaria de est, pe afluenii Crisului, a aprut, la nceputul epocii bronzului, cultura Mako, urmat de culturile Ottomany i Gyulavarsand. Cultura campurilor de urne de la sfritul Epocii Bronzuui (1300 .Hr. - 700 .Hr.) e caracterizat de nmormntri prin incinerare. Ea include cultura lusatiana n estul Germaniei i n Polonia ( 100 .Hr. - 500 .Hr.) care continu n epoca fierului. Epoca Bronzului din Europa central este urmat de cultura Hallstatt a epocii fierului(700 . Hr.-450 . Hr.). Situri arheologice importante sunt:

Biskupin (Polonia) Nebra (Germania) Zug-Sumpf, Zug, Elvetia

Europa Nordica (1500-500 i.Hr.)n nordul Germaniei, Danemarca, Suedia i Norvegia, locuitorii Epocii Bronzului au creat numeroase obiecte distinctive i frumoase, cum ar fi perechea de lurere descoperite n Danemarca. Unii lingviti cred c o limba proto-indo-europeana a fost introdus n zon n jurul anului 2000 .Hr., care a devenit apoi strmoa a tuturor limbilor germanice. Acest lucru ar confirma evoluia epocii bronzului din Europa Nordic n epoca fierului pre-roman germanic Epoca este mprit n perioade I-VI de ctre Oscar Montelius. Perioada Montelius V deja ine de epoca fierului n alte regiuni.

Insulele Britanicen Marea Britanie, Epoca Bronzului este considerat a fi perioada ncepnd aproximativ cu 2100 .Hr. i pn n 700 .Hr. Prin imigratie, noi popoare au venit n insule de pe continent, cercetarea izotopilor de pe smalul dinilor scheletelor descoperite n mormintele de la nceputul Epocii Bronzului din apropiere de Stonehenge indicnd c mcar o parte din imigrani proveneau din Elvetia de astzi. Popoarele Beaker aveau un comportament diferit fa de populaiile neolitce care le-au precedat, schimbrile culturale fiind semnificative, dei integrarea se crede c a fost panic, de vreme ce multe din siturile henge timpurii au fost adoptate de noii-venii. Cultura Wessex s-a dezvoltat n sudul Marii Britanii n aceast perioad. n plus, clima se schimba, din cald i uscat devenind mult mai umed, oblignd populaia s prseasc locurile uor de aprat, din zonele nalte, pentru a locui n vile mai fertile. Au aprut ferme mari de vite n zonele joase, lucru care a contribuit la creterea economic, i a impulsionat defririle. Cultura Deverel-Rimbury a aprut n a doua jumtate a 'Epocii mijlocii a Bronzului' (c. 1400 . Hr.-1100 .Hr.) ca urmare a acestor schimbri. Zona Cornwall reprezenta o surs important de cositor pentru o mare parte a Europei Occidentale, iar cuprul era extras din locuri precum mina Great Orme n nordul Tarii Galilor. Grupurile sociale par s fi fost tribale, ns de o complexitate crescnd.

Zona AnzilorEpoca Bronzului n regiunea andina a Americii de Sud se crede c a nceput aproximativ n 900 .Hr., cnd artizanii chavini au descoperit cum s alieze cuprul cu cositorul. Primele obiecte produse erau mai mult utilitare, precum topoare, cuite, i obiecte agricole. Mai trziu, pe msur ce chavinii au ctigat mai mult experien n tehnologia prelucrrii bronzului, ei au creat

numeroase obiecte decorative ornate, n scopuri administrative, religioase sau ceremoniale, deoarece tradiia obiectelor decorative din aur, argint i cupru le era deja bine cunoscut.

AsiaEpoca Bronzului a nceput n China n jurul anului 2100 .Hr., n timpul Dinastiei Xia. La Ban Chiang, Thailand, (Asia de Sud-Est) au fost descoperite artefacte din bronz din secolul al XXIlea .Hr.[1]. Cultura Erlitou, Dinastia Shang i Cultura Sanxingdui din China timpurie foloseau vase din beonz pentru ritualuri, obiecte agricole i arme [2]. Perioada olariei Mumun din sudul Peninsulei Coreene a adoptat treptat producia de bronz, aproximativ n anii 700-600 .Hr., dup o perioad cnd pumnale i alte obiecte din bronz au fost schimbate pn n interiorul peninsulei (aproximativ 900-700 .Hr.). Bronzul a constituit un element important n ceremonii i ca ofrande mortuare pn n 100 d.Hr.