Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali Anul III, EPM

1

S t o l b u r u l S o l a n a c e e l o r

Balaban Alexandru│ Facultatea de Stiinte│Ecologie si protectia mediului;

Abstract Stolburul reprezintă cea mai gravă boală a solanaceelor în Sud-Estul Europei fiind

provocată de fitoplasme, organisme care se deosebesc de virusuri printr-o organizare celulară

asemănătoare celei bacteriene. Fitoplasmele care afectează cartoful sunt destul de frecvente în

zonele semi-aride ale lumii (climat continental cu perioade lungi de uscăciune). În ultimii ani

conditiile climatice au favorizat extinderea acestor organisme si ne putem astepta la pierderi

importante de productie. Simptome ale infectiei plantelor sunt: initial o dezvoltare mai viguroasă

decât cea normală, răsucirea frunzelor din vârf acompaniată de o decolorare purpurie sau în

functie de soi gălbuie, flori deformate si de culoare verde, tuberculi aerieni, o încoltire puternică

a mugurilor axilari, stoloni lungi cu un număr foarte mare de tuberculi cu textură purpurie,

tuberculi cu rădăcini si un număr foarte mare de tuberculi mici. Într-un stadiu mai avansat al

bolii tesuturile se usucă si întreaga plantă moare.

Cuvinte cheie: stolbur, vectori, phytoplasma, combatere, prevenire.

Nume: Potato Stolbur phytoplasma

Pozitie taxonomica: Bacteria: Tenericutes: Mollicutes: Phytoplasmas

Nume Comune: Stolbur (potato, tomato), big bud, lemnificarea fructelor (tomato), sterilitate

feminine a plantelor, tobacco (Engleza)

Stolbur (Franceza)

Simptome. La tomate au fost observate toate simptomele caracteristice stolburului. Datorita

perioadei mai indelungate de incubatie, stolburul apare in culturile de tomate in prima decada a

lunii august cand plantele de vinete, ardei sau cartof atacate sunt deja total sau partial uscate.

Primele simptome se manifesta prin decolorarea marginilor frunzelor tinere, in timp ce

nervurile capata o nuanta violacee, mai evidenta pe fata inferioara a limbului. In continuare,

plantele bolnave se disting in camp prin frunzisul saracacios si pozitia mai erecta a lastarilor,

frunzelor si inflorescentelor. Simptome caracteristice se observa la flori, care prezinrta pedunculi

ingrosati, alungiti si cu pozitie aproape verticala. Sepalele cresc mult in lungime si uneori se

unesc formand un caliciu tubular. Ovarul este umflat, iar axul care separa locul de insertie a

sepalelor si petalelor este alungit. Florile formate dupa infectie raman sterile iar fructele legate la

aparitia bolii raman mai mici si cand se coc au o culoare portocalie. Ele au gust neplacut, fiind

improprii pentru consum in stare proaspata sau conservata.

Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali Anul III, EPM

2

La vinete boala apare in luna iulie si se manifesta printr-o ingalbenire treptata a frunzelor si

incetinirea ritmului de crestere al plantelor. Marginile limbului se inconvoaie in sus, frunza luand

forma de lingurita. Dupa doua-trei saptamani de la aparitia bolii frunzele se ofilesc incepand cu

cele de la baza, se necrozeaza si cad, lasand plantele desfrunzite. Florile sufera deformari,

observandu-se in special hipertrofierea sepalelor. Multe flori raman sterile, iar fructele care se

formeaza sunt mici, au o culoare galbuie, isi pierd turgescenta si se vestejesc.

La ardei simptomele sunt asemanatoare cu cele de la vinete, cu deosebirea ca procesul de

ofilire se petrece intr-un timp mai indelungat.

La cartofi stolburul apare in prima jumatate a lunii iulie si se manifesta la inceput prin

ingalbenirea marginilor foliolelor frunzelor de la varful plantei. Foliolele se indoaie de-a lungul

nervurii principale, luand forma de lingurita. In functie de pigmentatia soiului, frunzele capata o

culoare roscata sau violacee datorita acumularii de antociani.

Plantele infectate isi incetinesc ritmul normal de crestere, au frunzele mai mici si

internodiile tulpinii mai scurte decat la plantele sanatoase. Dupa 7-14 zile de la aparitia primelor

simptome incepe ofilirea frunzelor, ca urmare a imbolnavirii radacinilor. Ofilirea incepe cu

frunzele de la baza apoi cuprinde intreaga planta care se usuca.

Agentul patogen. Boala este provocata dupa unii autori deChlorogenus

australiensis Holmes syn. Lycopersicum virus 5. Prin cercetari mai recente (Ploaie

Maramorosch, 1969) s-au descoperit in tesuturile plantelor atacate de stolbur si de alte boli

virotice particole de micoplasma care prin structura si dimensiuni se situeaza intre virusuri si

bacterii.

Agentul patogen se transmite experimental prin altoire. In natura se transmite prin

insecta Hyalecthes obsoletus Sing. Aceasta ierneaza pe radacinile plantelor spontane, in special

a celor de volbura.

Hyalesthes obsoletus sunt specii (coelenterate in forma de saculet fixat cu gura inconjurate

de tentacule)care se hranesc cu lemn,cunoscute ca vector al fitoplasmei,solbur pe vita de vie.

Sunt specii comune in materie de volbura(Convulvus arvensis),de asemnea sun prezente si pe

urzica(Urtica sp),Ranunculus sp,Senecio sp si Artemisia sp.Insectele adulte sunt active de la

sfarsitul lunii mai pana la mijlocul lunii august.Dimensiunile adultilor variaza de la 3 la 6

mm.Femelele sunt mai mari decat masculii.Larva traieste in sol si hrana pt animale pe radacini

de plante gazda.Cu toate ca aceasta insecta nu este frecventa in podgorii,rolul sau in fitoplasma

stolbur este semnificativa deoarece traieste pe productiile de vita de vie.Aceste greiere este

cunoscut ca un vector al fitoplasmei stolbur de pe rosii si cartofi.

Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali Anul III, EPM

3

Transmitere si raspandire

Mycoplasma este cunoscuta ca parazita pe 80 specii de plante ce apartin la 10 familii

botanice. Transmiterea agentului patogen in natura este asigurata de cuscuta si de insecte. La

speciile lemnoase transmiterea mycoplasmei se realizeaza prin altoiri. In natura pagubele

produse de mycoplasma sunt direct proportionale cu raspandirea insectei ce transmite

mycoplasma.

In anul 1996 a fost un an deosebit de favorabil extinderii stolburului, din cauza verii

deosebit de secetoase (cu atac mare de Hyalestes) asa incat, stolburul a produs ofiliri grave ale

cartofului chiar si in zonele mai nordice Botosani, Suceava. In anii cu primaveri si veri

ploioase si racoroase, datorita distrugerii insectei, atacul de stolbur este doar sporadic si nu da

pagube insemnate.

Masuri de prevenire si combatere

Principalul mijloc de combatere este de plantare a plantelor gazda astfel incat sa se evite

suprapunerea epocii de productie maxima, a culturilor sensibile cu intensitate maxima a migrarii

cicadelor de pe buruienile infectate pe plantele cultivate. Plantatul cartofilor in zone expuse

atacului se va face cat mai timpuriu si cu soiuri precoce astfell ca recoltatul tuberculilor sa se

poiata realiza in prima decada a lunii iunie.

In cazul tomatelor se recomanda de asemenea plantarea timpurie si cultivarea de soiuri

precoce care sa realizeze productia inainte de aparitia Stolburului. In culturile de vinete si ardei

distanta de plantare asigura o mai buna umbrire a plantelor si creeea za cinditii neprielnice

pentru insectele vectoare. In scopul distrugerii focarelor de infectie, se vor lua masuri severe de

distrugere a buruienilor purtatoare de virus si a insectelor vectoare. Pentru acestea se vor executa

tratamente in culturile plantelor gazda, cu insecticide de mare eficacitate. Primul tratament se va

efectua la inceputul migrarii cicadelor pe solanaceele cultivate, apoi se repeta de 2-3 ori la

intervale de 5 zile.

Tot in acest scop se vor lua masuri de distrugere a volburei care este buruiana purtatoare de

virus si de insecte vectoare. Acest lucru se realizeaza cu insecticide de mare eficacitate.

Cultivarea de soiuri si hibrizi cu rezistenta la Stolbur, este de asemenea o solutie.

Referat biologia si ecologia parazitilor vegetali Anul III, EPM

4

BIBLIOGRAFIE

Seşan Tatiana Eugenia, Crişan Aurelia - Putregaiul alb al plantelor de cultură

Sclerotinia sclerotiorum - prevenire şi combatere. Ed. CERES, Bucureşti, 1998.

Seşan Tatiana, Diescu H. - Posibilităţi şi perspective în combaterea biologică a

micozelor plantelor de cultură. Ed. de Propagandă Tehnică Agricolă,

Bucureşti, 1984.

Smith I.M., Dunez J., Phillips D.H. - European handbook of plant diseases. Ed.

Blackwell scientic publication,London,1988.

Sorauer P. - Hanbuch der Planzenkrankheiten. Bând II, III. Ed. Paul Parey,

Berlin und Hamburg, Germania, 1956-1962.

Şandru D.I. - Protecţia culturilor agricole cu ajutorul pesticidelor. Ed. Helicon,

Timişoara, 1996.

Viennot Bourgin - Les champignons parasites des plantes cultivees. Ed.

Masson,Paris, Franţa, 1949. x x x - Dăunătorii, paraziţii şi buruienile de carantină.

Ed. Agro-Silvică de stat, Bucureşti, 1958.