Sistemul de retribuire

1.1. Sistemul de retribuire: componenţă şi structură.

1.2. Formele de retribuire: în acord şi în regie. Acord direct şi progresiv, individual, colectiv şi global.

1.3. Salariul: conţinut şi forme. Salariul teoretic şi efectiv, nominal şi real.

1.1. Sistemul de retribuire: componenţă şi structură.

Sistemul de retribuire cuprinde ansamblul prevederilor prin care se stabilesc salariile individuale,

în raport cu munca depusă şi eficienţa acesteia.

În condiţiile economiei de piaţă, firmele cu capital privat îşi pot stabili propriul sistem de salarizare,

iar pentru firmele cu capital de stat sau majoritar de stat se asigură încă o îndrumare centralizată privind

întocmirea sistemelor de salarizare.

Sistemul de retribuire cuprinde:

a.) salariul tarifar;

b.) reţele tarifare;

c.) indicatoare de calificare.

Salariul tarifar reprezintă salariul pe unitate de timp:(oră, zi, lună), stabilit prin contractul de muncă.

Reţelele tarifare asigură diferenţierea salariilor în funcţie de nivelul de calificare a muncitorilor, respectiv

de nivelul de complexitate a lucrărilor pe care aceştia le execută.

Indicatoarele de calificare stabilesc, pe meserii, cunoştinţele teoretice şi practice pe care trebuie să le

posede un muncitor pentru executarea lucrărilor cu un anumit grad de complexitate. În cazul în care un

salariat execută lucrări de nivel superior nivelului său de calificare, atunci el trebuie să fie salarizat

corespunzător categoriei lucrărilor executate.

Pentru alte categorii de personal în afară de muncitori, stabilirea salariilor tarifare se realizează pe clase şi

funcţii în mod diferenţiat, ţinând seama de complexitatea lucrărilor, de gradul de răspundere şi de nivelul

de pregătire necesar pentru realizarea sarcinilor.

1.2. Formele de retribuire: în acord şi în regie. Acord direct şi progresiv, individual, colectiv şi

global.

În cadrul sistemelor proprii de salarizare, conducerile firmelor împreună cu reprezentanţii

salariaţilor stabilesc, prin contractul colectiv de muncă, formele de salarizare ce vor fi aplicate în firmă.

În general se utilizează : salarizarea după timpul lucrat(în regie), şi salarizarea în acord.

Salarizarea în regie presupune stabilirea nivelului salariului, nu numai în funcţie de timpul lucrat,

ci şi de modul în care salariatul şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin prin fişa postului.

Salarizarea în acord corespunde atât intereselor salariaţilor, cât şi conducerilor firmelor, deoarece

drepturile salariale ale acestora sunt determinate de cantitatea şi calitatea produselor sau serviciilor

realizate şi de tarifele calculate pe baza normelor de timp sau de producţie.

Salarizarea în acord se aplică sub diferite forme ce pot fi clasificate după mai mulkte criterii:

1. După modul de calcul acordul poate fi:

a. Acord direct simplu – este acea firmă de salarizare în acord, în funcţie de care fiecare unitate de

produs se plăteşte cu acelaşi tarif fix.

b. Acord progresiv – tarif fix se aplică de regulă numai pentru producţia realizată în cadrul normei,

iar pentru producţia realizată prin depăşirea normei se aplică tarife majorate.

2. După modul de evidenţă şi de stabilire a normei de muncă :

a. Acord individual – este preferat de muncitori deoarece nivelul salariului este condiţionat de

capacitatea şi efortul propriu, deci acesta constituie un stimulent direct pentru muncitori şi are ca

rezultat creşterea productivităţii muncii.

b. Acord direct colectiv – se utilizează numai acolo unde el este necesar şi eficient, în acest caz

salariile se repartizează între membrii colectivului de muncă, în funcţie de salariul lunar de bază a

fiecăruia şi de timpul cât a participat la realizarea producţiei.

1.3. Salariul: conţinut şi forme. Salariul teoretic şi efectiv, nominal şi real.

Potrivit reglementărilor legale în vigoare, nivelul salariilor individuale trebuie stabilit astfel încât

firma să le acopere din veniturile proprii.

Limita inferioară a salariului individual nu poate fi stabilită sub nivelul salariului minim brut pe

economie, deoarece prin sistemul de salarizare se urmăreşte asigurarea cointeresării materiale a salariaţilor,

dar şi unele măsuri de protecţie socială.

Salariul reprezintă o parte a veniturilor exprimată în formă bănească şi care intră în posesia

salariatului în conformitate cu cantitatea şi calitatea muncii depuse.

Organizarea salarizării se bazează pe următoarele principii:

Retribuţie egală pentru o muncă egală;

Asigurarea depăşirii ritmurilor de sporire a productivităţii muncii faţă de ritmurile creşterii

salariilor;

Dependenţa dintre rezultatele muncii şi salarizare.

Creşterea productivităţii muncii creşterea volumului de producţie creşterea beneficiilor organizaţiei creşterea fondului de stimulare materială creşterea salariului real a salariaţilor.