Tema4. Contabilitatea creanţelor

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea creanţelor

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii ca creditor de a primi la scadenţa stabilită de contractele întocmite, cambiile primite sau de alte documente o sumă de bani, bunuri materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori.

Creanţele pot fi constatate ca active în cazul când se respectă următoarele cerinţe: sunt controlate de întreprindere ca rezultat al evenimentelor anterioare (în baza drepturilor

juridice asupra acestora); există o certitudine întemeiată că pe viitor acestea vor aduce avantaje economice; valoarea lor poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.

Creanţele întreprinderii se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se reflectă în rapoartele financiare în valuta naţională, prin aplicarea cursului de schimb valutar la data întocmirii documentelor justificative (privind livrarea produselor şi mărfurilor, prestarea serviciilor, eliberarea avansului spre decontare etc.), la finele perioadei de gestiune (data întocmirii Bilanţului contabil) şi la data achitării acestora.

Creanţele întreprinderii se clasifică după diverse criterii:

234

Criterii de clasificare a creanţelor

În funcţie de provenienţă (conţinutul economic)

În funcţie de termenul de achitare

În funcţie de gradul de asociere

a debitorilor

Creanţe comer-ciale,

inclusiv avansur

i acordat

e şi cambii primite

Creanţe privind decontările cu bugetul de stat

Creanţe pe termen lung (cu

terme-nul de achi-tare mai mare

de un an)

Creanţe pe termen scurt (cu terme-nul de achi-tare nu

mai mare de un an)

Creanţe ale

părţilor nelegate

Creanţe ale

părţilor legate

Creanţe ale

persona-lului

Creanţe privind venituri

le calculat

e

Alte creanţe

(ale compa-niilor

de asigurări, privind

pre-tenţiile

îna-intate şi

recunoscute etc.)

În funcţie de valuta în care se exprimă

Creanţe în valută naţională

Creanţe în valută străină

235

Schema 6.1. Clasificarea creanţelor

236

2. Evidenţa creanţelor comerciale

Creanţele comerciale reprezintă acea parte a creanţelor care apare în cazul când momentul transmiterii către cumpărători a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor şi altor active livrate, precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora.

Livrarea produselor (mărfurilor) şi prestarea serviciilor, în urma cărora apar creanţele comerciale, se efectuează în baza următoarelor documente primare: factura fiscală; factura de expediţie; procesul-verbal de primire-predare a serviciilor; ordin de plată; bonul de încasare; procesul-verbal de inventariere etc.

Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termene de formare şi de achitare a acestora.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor cu o durată nu mai mare de un an aferente decontărilor cu cumpărătorii şi clienţii pentru produsele (mărfurile) livrate, serviciile prestate şi avansurile acordate pot fi utilizate următoarele conturi sintetice din grupa 22 „Creanţe pe termen scurt”: 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 222 „Corecţii la creanţe dubioase”, 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”, 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.

Conturile de activ 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” şi 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate” sunt destinate pentru înregistrarea valorii contractuale (de piaţă) a produselor (mărfurilor) livrate şi serviciilor prestate, inclusiv TVA. În debitul conturilor nominalizate se reflectă formarea creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale, iar în credit – achitarea lor. Soldurile acestor conturi sunt debitoare şi reprezintă sumele creanţelor pe termen scurt ale părţilor nelegate şi legate la finele perioadei de gestiune.

La acordarea avansurilor pe un termen nu mai mare de un an în contul procurărilor ulterioare a activelor (serviciilor) se utilizează contul de activ 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”. În debitul lui se reflectă sumele avansurilor pe termen scurt acordate, iar în credit – sumele avansurilor utilizate pentru stingerea datoriilor faţă de furnizori sau antreprenori. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă avansurile acordate, însă neutilzate la finele perioadei de gestiune.

Respectarea principiului prudenţei necesită formarea la întreprindere a rezervelor pentru datorii dubioase. În astfel de cazuri se utilizează contul 222 „Corecţii la creanţe dubioase” cu funcţia de cont de pasiv este contrar în raport cu contul 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”. În creditul acestui cont se reflectă constituirea rezervelor pentru datoriile dubioase la sumele prognozate în baza calculelor şi analizei respective, iar în debit – utilizarea rezervelor la decontarea sumelor creanţelor compromise. Soldul contului este creditor şi reprezintă suma rezervelor neutilizată la finele perioadei de gestiune.

Soldurile tuturor conturilor de creanţe cu sold debitor se reflectă în subcapitolul 2.2 din Bilanţul contabil în mod obişnuit, iar ale contului 222 „Corecţii la creanţe dubioase” – cu semnul “minus”, adică în paranteze.

Examinăm modul de reflectare în contabilitate a creanţelor comerciale în baza unor exemple concrete, ţinând cont de formele de achitare posibile:

a) contra mijloace băneşti;b) prin schimb de active;c) pe seama avansurilor primite.

La livrarea produselor:Dt 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” sau Dt 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate” – la suma totală, inclusiv TVA Ct 611 „Venituri din vânzări”Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

La achitarea de către cumpărător a produselor livrate:

1

Dt 241 „Casa” sau 242 „Cont de decontare”, sau 243 „Cont valutar”Ct 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” sau Ct 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”

Stingerea reciprocă a creanţelor şi datoriilor provenite din schimbul de active:Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”Ct 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale” sauCt 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”Anularea creanţelor pe seama avansului primit:Dt 523 „Avansuri pe termen scurt primite”Ct 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

În cazul achitării creanţelor în valută străină pot apărea diferenţe de curs valutar.La diferenţa de curs valutar favorabilă aferentă creanţelor achitate:

Dt 243 „Cont valutar”Ct 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”Ct 622 „Venituri din activitatea financiară”Diferenţa de curs valutar nefavorabilă aferentă creanţelor comerciale:Dt 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare”Dt 243 „Cont valutar” Ct 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”

Creanţele pot apărea şi la acordarea avansurilor pentru procurarea activelor (serviciilor). Acordarea şi utilizarea avansurilor se reflectă în contabilitate prin întocmirea

următoarelor formule contabile: la acordarea avansurilor în contul livrării activelor (prestării serviciilor):

Dt 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”Ct 241 „Casa”Ct 242 „Cont de decontare”Ct 243 „Cont valutar”;

la utilizarea sumelor avansurilor acordate anterior pentru stingerea datoriilor faţă de furnizori şi antreprenori:

Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”Dt 522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”Ct 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”;

la restituirea avansurilor în cazul în care livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor nu a avut loc:

Dt 241 „Casa”Dt 242 „Cont de decontare”Dt 243 „Cont valutar”Ct 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.

Avansurile acordate, în contul cărora nu au fost livrate bunuri materiale sau prestate servicii, precum şi cele nerestituite în formă bănească după expirarea termenului de prescripţie se trec la cheltuieli prin formula contabilă:Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”Ct 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”.

Pentru majorarea volumului de vânzări întreprinderile acceptă vânzările de mărfuri şi servicii cu achitarea în rate. În astfel de situaţii unele sume nu vor fi achitate de cumpărători (clienţi), adică vor deveni creanţe dubioase.

Creanţele sunt considerate ca dubioase în următoarele cazuri: cumpărătorul (clientul) este considerat insolvabil, iar creanţa nu are acoperire garantată;

2

sunt întocmite documentele care permit de a considera dubioase careva datorii (reclamaţii, hotărâri ale organelor judiciare sau avizele privind falimentul şi lichidarea întreprinderii cumpărătoare publicate oficial);

termenul de prescripţie prevăzut de legislaţia în vigoare a expirat.

Decontarea creanţelor comerciale dubioase în contabilitatea financiară se efectuează în baza următoarelor documente:

- lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor;- ordinul conducătorului întreprinderii privind decontarea creanţelor.

Decontarea creanţelor comerciale dubioase este posibilă prin: raportarea directă a creanţelor dubioase la cheltuielile perioadei; decontarea creanţelor dubioase pe seama rezervelor pentru datoriile dubioase create

anterior.

Metoda decontării directe a creanţelor dubioase prevede raportarea acestora la cheltuieli în perioada de gestiune în care au fost constatate. La suma creanţelor dubioase anulate prin decontarea directă se întocmeşte formula contabilă:Dt 712 „Cheltuieli comerciale”Ct 221 „Creanţe pe termen scurt privind facturile comerciale”.

Metoda decontării creanţelor dubioase pe seama rezervelor permite reflectarea pierderilor privind datoriile dubioase în rapoartele financiare ale perioadei de gestiune în care au fost constatate veniturile aferente acestor pierderi, dar nu în perioada în care s-a constatat că clientul nu este în stare să achite datoria.

În astfel de cazuri metoda care prevede crearea rezervelor pentru datoriile dubioase poartă un caracter de evaluare. Evaluarea rezervelor respective poate fi efectuată prin:

1) calcularea cotei pierderilor;2) gruparea creanţelor comerciale după termenul de achitare.

La suma rezervelor create se întocmeşte formula contabilă:Dt 712 „Cheltuieli comerciale”Ct 222 „Corecţii la creanţe dubioase”

În cursul anului sumele creanţelor se decontează prin formula contabilă:Dt 222 „Corecţii la creanţe dubioase”Ct 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”.

Dacă întreprinderile-debitori recunoscute anterior ca insolvabile, creanţele lor fiind decontate, şi-au declarat disponibilitatea de a achita facturile, în contabilitatea furnizorului se întocmeşte formula contabilă inversă: Dt 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”Ct 222 „Corecţii la creanţe dubioase”.

3. Contabilitatea creanţelor privind decontările cu bugetul

Decontările cu bugetul au particularităţi datorită reglementării normative specifice a modului de determinare şi de achitare a creanţelor şi datoriilor faţă de bugetul de stat. Raporturile întreprinderii cu bugetul au un caracter multiplu şi divers, de aceea decontările cu bugetul se reflectă în conturi distincte privind datoriile şi creanţele.

Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a diferenţelor dintre sumele calculate şi achitate la buget ale impozitelor şi taxelor, a căror mod de administrare şi de contabilizare are un aspect complex. Situaţiile de apariţie a creanţelor sunt în dependenţă de specificul operaţiunilor economice, tipul impozitului şi cuprind sumele:

3

impozitului pe venit plătit în plus, achitat în avans în decursul anului, reţinut la sursa de plată, plătit în cursul anului în străinătate, reţinut în cazul plăţii anticipate a dividendelor intermediare;

TVA pentru trecerea în cont, TVA de recuperat, TVA calculată de la avansurile primite; accizelor aferente procurărilor pentru trecerea ulterioară în cont; altor impozite şi taxe republicane şi locale achitate în avans sau plătite în plus.

Sumele calculate şi achitate ale creanţelor bugetului se înregistrează în contabilitate în baza documentelor primare: calcule şi note contabile, facturi fiscale, dispoziţii de plată trezoreriale, ordine şi decizii ale unităţilor economice sau organelor de stat etc.

Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul se ţine pe feluri de impozite şi plăţi, pe termene de recuperare a acestora din buget.

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor aferente decontărilor cu bugetul cuvenite întreprinderii din buget, conform legislaţiei în vigoare, este destinat contul de activ 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”. În debitul acestui cont se înregistrează avansurile vărsate la buget privind impozitele stabilite de legislaţie (cu excepţia TVA), sumele plătite în plus la buget, precum şi diferenţele dintre sumele taxei pe valoarea adăugată plătită sau de plătit şi primită sau de primit, iar în credit – sumele trecute în cont pentru stingerea datoriilor aferente decontărilor cu bugetul efectuate în perioadele de gestiune curente sau ulterioare, precum şi plăţile în plus recuperate din buget. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă datoriile bugetului de stat faţă de întreprindere la finele perioadei de gestiune.

Contabilitatea creanţelor privind impozitul pe venit Suma impozitului pe venit de achitat (spre restituire) se determină la sfârşitul anului de gestiune de către întreprindere de sine stătător, în funcţie de mărimea impozitului pe venit achitat în cursul anului de gestiune care poate fi plătit direct, în rate trimestriale şi/sau indirect, prin reţineri la sursa de plată care reprezintă avansuri ale impozitului pe venit.

Plăţile în avans ale impozitului pe venit se determină la începutul anului de gestiune şi se achită în decursul perioadei de gestiune, conform uneia din cele două metode, fiind egale cu:

sumele trimestriale ale impozitului pe venit calculat sub formă de prognoză conform Codului fiscal pe anul respectiv. Venitul impozabil şi impozitul pe venit se prognozează, pornind de la sumele planificate ale cheltuielilor şi veniturilor în contabilitate, ale ajustărilor cheltuielilor şi veniturilor conform legislaţiei fiscale, a impozitului pe venit trecut în cont, facilităţilor la impozitul pe venit, precum şi în funcţie de alţi factori. Eroarea prognozării sumei impozitului pe venit calculat şi de achitat în decursul anului de gestiune poate fi de cel mult 20% din datoria efectivă privind impozitul pe venit calculată la sfârşitul anului. La depăşirea acestei limite se aplică penalităţi pentru neachitarea impozitului pe venit în rate sau achitarea în mărime mai mică decât cea calculată efectiv pentru fiecare trimestru;

sumele egale cu 1/4 din impozitul pe venit calculat spre plată pe anul precedent, dacă achitarea se face în patru etape sau sumele egale cu 1/4 şi 3/4, dacă plata se efectuează în două etape.

Suma impozitului spre plată se calculează, luându-se în consideraţie trecerile în cont care cuprind sumele impozitului pe venit reţinute la sursa de plată, în conformitate cu art.88, 89 şi 90 din Codul fiscal şi sumele impozitului pe venit achitate în decursul anului de gestiune, conform art.80, 82 şi 84 din Codul fiscal.

Trecerea în cont a impozitului pe venit reprezintă compensări şi reduceri ale sumelor calculate ale acestui impozit şi include: impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din suma serviciilor acordate conform art.90 din

Codul fiscal în mărime de 5 %. Acest impozit se reţine de către consumatorii de servicii pe

4

seama mijloacelor furnizorilor de servicii de la valoarea acestora (fără TVA) şi se plăteşte la bugetul de stat în termen de o lună următoare celei în care a avut loc reţinerea;

impozitul pe venit reţinut la sursa de plată din suma dobânzilor şi royalty (redevenţelor) conform art.89 alin.(1) din Codul fiscal în mărime de 20 % din plată;

impozitul pe veniturile din investiţii sau financiare achitat în străinătate, cu condiţia ca aceste venituri să fie supuse impozitării şi în Republica Moldova. Suma trecerii în cont nu trebuie să depăşească obligaţiile fiscale privind veniturile din investiţii sau financiare obţinute peste hotarele Republicii Moldova şi se efectuează la cota şi în anul în care veniturile specificate sunt supuse impozitării în Republica Moldova;

impozitul pe venit reţinut la plata dividendelor pe parcursul anului fiscal acţionarilor săi la cota impozitului pe venit în anul reţinerii.

Virarea la buget a plăţilor în rate a impozitului pe venit în cursul perioadei de gestiune se reflectă în felul următor: Dt 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”Ct 241 „Casa”Ct 242 „Cont de decontare”Ct 243 „Cont valutar”.

Suma impozitului pe venit în avans spre achitare la buget se reflectă concomitent în creditul contului 535 „Datorii preliminate”, în corespondenţă cu debitul contului 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”.

Trecerea în cont a sumelor avansurilor privind impozitul pe venit:Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” Ct 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”

Impozitul pe venit reţinut la plata dividendelor pe parcursul anului fiscal acţionarilor săi la cota impozitului pe venit în anul reţinerii se reflectă:Dt 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”

şiDt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”Ct 242 „Cont de decontare”.

La sfârşitul anului suma impozitului pe venit trecută în cont se reflectă prin reducerea datoriei curente privind impozitul pe venit:Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”Ct 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.

Dacă suma impozitului pe venit achitată în decursul anului de gestiune depăşeşte suma calculată la sfârşitul anului de gestiune, diferenţa se înregistrează în debitul contului 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.

Contabilitatea creanţelor privind taxa pe valoarea adăugată Creanţele bugetului apar în legătură cu administrarea şi contabilizarea taxei pe valoarea adăugată. Dacă suma TVA aferentă procurărilor depăşeşte suma TVA aferentă volumului livrărilor în perioada fiscală (o lună) diferenţa la sfârşitul lunii se trece în categoria creanţelor pe termen scurt.

Sumele primite în avans contra livrărilor impozabile ulterioare condiţionează apariţia obligaţiei de plată a taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată aferentă avansurilor primite se determină utilizând cota de 16,67% de la suma avansului primit şi se reflectă ca creanţă a bugetului până la data efectivă a livrărilor impozabile.

Soldul debitor al contului 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” privind TVA, suma TVA spre restituire şi suma TVA aferentă avansurilor primite se reflectă prin formula contabilă:Dt 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.

5

În perioadele de gestiune ulterioare are loc trecerea în cont a sumelor TVA aferente avansurilor, restabilirea soldului debitor al taxei pe valoarea adăugată care se reflectă în contabilitate prin formulă contabilă anterioară la sume negative sau prin formula contabilă inversă:Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”Ct 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.

Contabilitatea creanţelor privind accizele La efectuarea operaţiunilor economice cu mărfurile supuse accizelor agenţii economici calculează şi contabilizează creanţele şi datoriile faţă de buget privind accizele.

La procurarea mărfurilor supuse accizelor în scopul prelucrării sau producerii altor mărfuri supuse accizelor, suma accizelor se reflectă ca creanţă a bugetului şi poate fi trecută în cont în cazul respectării condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare: trecerea în cont are loc numai la producătorul sau prelucrătorul mărfurilor supuse accizelor care a utilizat ca materie primă mărfuri supuse accizelor; suma accizelor trecută în cont este egală cu mărimea accizelor calculate de la cantitatea mărfurilor supuse accizelor, care a fost utilizată la prelucrarea sau producerea altor mărfuri supuse accizelor, conform normelor tehnologice, cu condiţia că această suma a accizelor a fost achitată cu mijloace băneşti, acest lucru fiind indicat în factura fiscală; data trecerii în cont constituie momentul livrării (transportării) mărfurilor supuse accizelor din încăperea de acciz.

La suma accizelor aferentă procurărilor de mărfuri supuse accizelor se întocmeşte formula contabilă:Dt 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”Ct 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.

Trecerea în cont a sumei accizelor în perioadele ulterioare se reflectă prin formula contabilă:Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”Ct 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”.

4. Evidenţa creanţelor personalului

Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere şi apar în urma:

acordării avansurilor spre decontare (titularilor de avans); procurării de către angajaţi a mărfurilor cu achitarea în rate; recuperării de către gestionari a daunei materiale cauzate; altor datorii (privind pensiile alimentare şi alte titluri executorii, privind plăţile efectuate

în folosul angajaţilor pentru serviciile comunale etc.).

Creanţele personalului se înregistrează în contabilitate în baza următoarelor documente primare: dispoziţia de plată; lista (statul) de plată; documentele cu titluri executorii; lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor; decizia privind recuperarea daunelor materiale cauzate; angajamentul de plată.

Evidenţa analitică a creanţelor personalului se ţine pe fiecare debitor, pe tipuri de creanţe, pe termene de apariţie şi de achitare a acestora.

Pentru evidenţa sintetică a creanţelor pe termen scurt ale personalului se utilizează contul de activ 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”. Acesta este destinat generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor nominalizate. În debitul contului 227 se reflectă apariţia creanţelor pe termen scurt ale personalului, iar în credit – achitarea

6

acestora. Soldul contului este debitor şi reprezintă creanţele personalului faţă de întreprindere la finele perioadei de gestiune.

Creanţe pe termen scurt ale titularilor de avans Titulari de avans sunt angajaţii întreprinderii, cărora li se eliberează mijloace băneşti spre decontare. Avansul eliberat este destinat acoperirii cheltuielilor care urmează a fi suportate de către angajatul respectiv, cum sunt cheltuielile de deplasare (aferente deplasării angajatului în interes de serviciu) şi cheltuielile gospodăreşti (aferente procurării unor active).

Deplasarea în interes de serviciu este o detaşare a angajatului în vederea executării în altă localitate a unor anumite lucrări (servicii) legate nemijlocit de activitatea întreprinderii.

Detaşarea angajatului se efectuează conform dispoziţiei conducătorului întreprinderii şi se perfectează prin eliberarea legitimaţiei de deplasare.

Cheltuielile de deplasare recuperate de întreprindere angajaţilor detaşaţi cuprind: cheltuielile de transport; diurnele; cheltuielile de cazare.

Modul de determinare şi de recuperare a cheltuielilor de deplasare este stabilit în Regulamentul cu privire la detaşarea angajaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova (în continuare – Regulament) aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.836 din 24.06.2002.

Necesitatea cheltuielilor suportate de către angajatul detaşat şi reflectate în decontul de avans se confirmă de către conducătorul subdiviziunii structurale a întreprinderii (secţie, serviciu etc.), în funcţie de destinaţia deplasării. După verificarea de către contabil, decontul de avans se aprobă de conducătorul întreprinderii şi se acceptă spre contabilizare.

la eliberarea avansului spre decontare:Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2272 „Creanţe pe termen scurt

ale titularilor de avans”Ct 241 „Casa”Ct 242 „Cont de decontare”Ct 243 „Cont valutar”;

la trecerea în cont a cheltuielilor efectuate de către titularii de avans (în baza decontului de avans):

- la suma cheltuielilor de delegaţie efectuate în scopuri gospodăreşti şi generale de producţie:

Dt 712 „Cheltuieli comerciale”Dt 713 „Cheltuieli generale şi administrative”Dt 813 „Consumuri indirecte de producţie”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2272 “Creanţe pe termen scurt

ale titularilor de avans”;

- la suma consumurilor aferente procurării activelor, inclusiv consumurile de transport-aprovizionare:

Dt 111 „Active nemateriale”Dt 123 „Mijloace fixe”Dt 211 „Materiale”Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”Dt 217 „Mărfuri” etc.Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subontul 5342 „Datorii privind taxa pe

valoarea adăugată”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2272 „Creanţe pe termen scurt

ale titularilor de avans”.

7

În cazul în care suma cheltuielilor efective confirmate depăşeşte suma avansului eliberat spre decontare, diferenţa respectivă se recuperează titularului de avans. Această operaţiune se reflectă prin formula contabilă:Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2272 „Creanţe pe termen scurt

ale titularilor de avans”Ct 241 „Casa”.

Dacă titularul de avans nu a folosit toată suma avansului acordat sau a efectuat cheltuieli din contul avansului, dar care nu sunt confirmate în modul stabilit, la suma respectivă se întocmesc formulele contabile:

- la suma restituită a avansului:Dt 241 „Casa”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2272 „Creanţe pe termen scurt

ale titularilor de avans”;

- la suma reţinută din salariul calculat titularului de avans (în cazul nerestituirii sumei nefolosite):

Dt 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2272 „Creanţe pe termen scurt

ale titularilor de avans”.

Creanţe pe termen scurt privind mărfurile vândute în rate Întreprinderile pot să presteze angajaţilor săi servicii de intermediere (în calitate de garant) în vederea achitării mărfurilor procurate de către aceştia în rate. Achitarea în astfel de cazuri poate fi efectuată: pe seama creditelor bancare acordate angajaţilor întreprinderii; prin reţinerea din salariile calculate angajaţilor a sumelor spre achitare.

Achitarea mărfurilor şi altor cheltuieli pe seama creditelor bancare se reflectă în contabilitate prin următoarele formule contabile:

la suma creditului bancar transferat direct unităţii de comerţ (magazinului) în vederea achitării mărfurilor procurate în rate de către angajaţii întreprinderii:

Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2273 „Creanţe pe termen scurt privind mărfurile vândute în credit”

Ct 412 „Credite bancare pe termen lung pentru salariaţi” sauCt 512 „Credite bancare pe termen scurt pentru salariaţi”;

la sumele plătite în numerar în casieria întreprinderii sau reţinute din salariul angajatului în contul achitării creditului bancar :

Dt 241 „Casa” sauDt 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”;

la suma creditului rambursat băncii în urma reţinerilor din salarii:Dt 412 „Credite bancare pe termen lung pentru salariaţi”Dt 512 „Credite bancare pe termen scurt pentru salariaţi”Ct 242 „Cont de decontare”.

La procurarea şi achitarea mărfurilor prin reţinerea sumelor spre achitare din salariile calculate angajaţilor se întocmesc următoarele formule contabile:

la valoarea mărfurilor procurate cu achitarea în rate:Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”Ct 539 „Alte datorii pe termen scurt”;

la sumele reţinute din salarii în contul achitării datoriei angajaţilor faţă de unităţile de comerţ (magazine):

8

Dt 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”;

la sumele reţinute din salariile angajaţilor şi transferate uniform unităţilor de comerţ (magazinelor):

Dt 539 „Alte datorii pe termen scurt”Ct 242 „Cont de decontare”Ct 243 „Cont valutar”.

Creanţe pe termen scurt privind recuperarea daunei materiale

Creanţele privind recuperarea daunei materiale apar în cazurile în care întreprinderii i-au fost cauzate anumite prejudicii, cum ar fi lipsurile de bunuri materiale din vina gestionarilor constatate cu ocazia inventarierii, rebuturile în producţie etc.

În conformitate cu paragraful 13 din S.N.C. 18 „Venitul”, suma prejudiciului material calculată la valoarea de piaţă a bunului material respectiv se reflectă ca venit în perioada de gestiune în care ea a fost recunoscută de vinovaţi sau adjudecată de organele judiciare. Ca urmare, creanţele privind recuperarea prejudiciului material se reflectă prin formula contabilă: Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2274 „Creanţe pe termen scurt

privind recuperarea daunei materiale” (inclusiv TVA)Ct 612 „Alte venituri operaţionale” – la suma prejudiciului material care urmează a fi

recuperat în perioada de gestiune curentăCt 515 „Venituri anticipate curente” – la suma daunei care urmează a fi recuperată în perioada

de gestiune ulterioară, dacă aceasta nu este mai mare de un anCt 422 „Venituri anticipate pe termen lung” – la suma daunei care urmează a fi recuperată în

perioada de gestiune ulterioară, dacă aceasta este mai mare de un anCt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA aferentă sumei totale a

prejudiciului material care urmează a fi recuperată de gestionari.

Recuperarea prejudiciului material cauzat întreprinderii se reflectă astfel: la vărsarea numerarului:Dt 241 „Casa”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”;

la reţinerea din salariile calculate:Dt 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”.

Creanţe pe termen scurt ale personalului privind alte operaţiuni

Relaţiile cu personalul la întreprindere generează şi alte creanţe, cum ar fi: creanţele personalului pentru serviciile acordate în scopuri personale (servicii comunale, de

transport, de tratament în instituţiile curative ale întreprinderii etc.); creanţele angajaţilor privind pensiile alimentare şi alte plăţi cu titluri executorii achitate de

către întreprindere în folosul altor persoane; creanţele privind împrumuturile acordate angajaţilor etc.

Pentru evidenţa acestor creanţe este destinat subcontul 2275 „Creanţe pe termen scurt ale personalului privind ale operaţii”.

Creanţele personalului în cazurile enumerate se reflectă în contabilitate prin întocmirea următoarelor formule contabile: la valoarea serviciilor acordate salariaţilor (fără TVA):Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2275 „Creanţe pe termen scurt

ale personalului privind alte operaţii”Ct 612 „Alte venituri operaţionale”;

9

la suma TVA aferentă serviciilor impozabile acordate:Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2275 „Creanţe pe termen scurt

ale personalului privind alte operaţii”Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”;

la suma creanţelor privind pensiile alimentare şi alte plăţi care urmează a fi achitate de către întreprindere altor persoane:

Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2275 „Creanţe pe termen scurt ale personalului privind alte operaţii”

Ct 539 „Alte datorii pe termen scurt”;

la suma achitată a datoriilor calculate:Dt 539 „Alte datorii pe termen scurt”Ct 242 „Cont de decontare”, 241 “Casa”.

Creanţele pe termen scurt ale personalului pot fi achitate:a) prin vărsarea numerarului:

Dt 241 „Casa”Dt 242 „Cont de decontare”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, subcontul 2275 „Creanţe pe termen scurt

ale personalului privind alte operaţii”;

b) prin reţinerea din retribuţiile calculate:Dt 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”.

Toate tipurile de creanţe ale personalului care nu pot fi achitate de acesta în cazuri justificate sau la care a expirat termenul de prescripţie se trec la cheltuieli (fără TVA) în felul următor:Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”.

Suma TVA aferentă creanţelor personalului trecută la cheltuieli (pierderi) şi justificată prin hotărârea organului judiciar se stornează prin formula contabilă:Dt 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”.

5. Contabilitatea creanţelor privind veniturile calculate

Creanţele privind veniturile calculate reprezintă sume datorate întreprinderii aferente veniturilor care sunt determinate în baza contractelor încheiate sau legislaţiei în vigoare. Veniturile calculate ale întreprinderii cuprind:

veniturile privind arenda; veniturile privind dobânzile şi redevenţele calculate; veniturile privind dividendele calculate; alte venituri.

Constatarea creanţelor privind veniturile calculate se bazează pe principiile fundamentale ale contabilităţii, în special, pe principiul specializării exerciţiilor, care prevede constatarea şi înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în perioada efectuării lor, indiferent de momentul plăţii sau încasării mijloacelor băneşti, de aceea aceste creanţe apar şi sunt contabilizate în perioada în care au fost constatate veniturile corespunzătoare.

Creanţele privind veniturile calculate se determină şi se reflectă în contabilitate în baza contractelor comerciale, de arendă curentă sau de leasing, contractelor de depozit sau împrumut, notelor şi calculelor contabile, deciziilor privind plata dividendelor, actelor de prestare a serviciilor de arendă, facturilor fiscale, facturilor de plată, dispoziţiilor de plată etc.

10

Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor curente privind veniturile calculate este destinat contul de activ 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate”. În debitul acestui cont se reflectă înregistrarea creanţelor privind veniturile calculate, iar în credit – achitarea acestora. Soldul este debitor şi reprezintă suma creanţelor pe termen scurt aferente veniturilor calculate la finele perioadei de gestiune.

Veniturile calculate se înregistrează ca creanţe în debitul contului 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate” în contrapartidă cu conturile din clasa 6 „Venituri”, în funcţie de tipul activităţii în cadrul căruia au fost obţinute şi calculate veniturile. În contul 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate” nu se reflectă sumele veniturilor calculate din vânzări.

Creanţele privind veniturile calculate se reflectă în contabilitate prin formula contabilă:Dt 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate” – la suma totală a veniturilor

calculateCt 612 „Alte venituri operaţionale” – la suma plăţilor de arendă calculate în cazul arendei

operaţionaleCt 621 „Venituri din activitatea de investiţii” – la suma veniturilor sub formă de dobânzi

calculate aferente obligaţiunilor procurate, cambiilor primite, împrumuturilor acordate şi depozitelor, dividende calculate aferente acţiunilor procurate, creanţelor aferente veniturilor din participarea în capitalul statutar al altor întreprinderi

Ct 622 „Venituri din activitatea financiară” – la suma plăţilor din arenda finanţată calculate sub formă de redevenţe.

În componenţa creanţelor privind veniturile calculate se includ şi sumele taxei pe valoarea adăugată calculate de la suma veniturilor impozabile cu TVA – plăţile pentru arenda operaţională şi cea finanţată care se reflectă prin formula contabilă:Dt 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate”Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA calculată din mărimea plăţilor

în cazul arendei operaţionaleCt 535 „Datorii preliminate” – la suma TVA calculată în avans în cazul arendei finanţate.

Încasarea sumei creanţelor pe termen scurt privind veniturile calculate se reflectă prin înregistrarea:Dt 241 „Casa”Dt 242 „Cont de decontare”Dt 243 „Cont valutar”Ct 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate”.

Creanţele pot fi compensate printr-o datorie reciprocă faţă de debitorul respectiv:Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”Dt 522 „Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”Dt 539 „Alte datorii pe termen scurt”Ct 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate”.

6. Contabilitatea altor creanţe

În afară de creanţele comerciale, creanţele personalului, părţilor legate, bugetului, în procesul activităţii economice a întreprinderii apar şi alte creanţe:

privind recuperarea pierderilor; ale organelor de asigurări sociale; privind reclamaţiile înaintate şi recunoscute; ale băncilor comerciale; privind alte operaţiuni.

Creanţele privind recuperarea pierderilor reprezintă suma despăgubirilor calculate de la companiile de asigurări ca urmare a apariţiei cazului de risc asigurat de întreprindere sau suma

11

recompenselor calculate de la organele de stat sau alţi agenţi economici. Mărimea creanţelor specificate se determină în modul prevăzut de legislaţie şi conform condiţiilor contractuale în baza deciziei luate de companiile de asigurări sau alte unităţi economice.

Creanţele organelor de asigurări sociale apar în urma depăşirii sumelor virate Casei Naţionale de Asigurări Sociale (C.N.A.S.) asupra sumelor calculate, precum şi în cazul plăţilor excedentare a sumelor cuvenite din bugetul asigurărilor sociale, efectuate de întreprindere salariaţilor proprii.

Creanţele privind reclamaţiile apar în cazul prezentării unor pretenţii: furnizorilor şi antreprenorilor pentru încălcarea clauzelor contractuale; organelor bancare şi financiare pentru virarea greşită a banilor din cont; cumpărătorilor şi clienţilor pentru neachitarea în termen; organelor de control de stat pentru amenzi şi taxe calculate în mod neîntemeiat.

Reclamaţiile prezentate includ suma daunei materiale provocate, precum şi suma veniturilor ratate şi amenzilor sau penalităţilor, care pot fi stabilite sub forma unei sume fixe sau sub formă de cote procentuale din valoarea datoriei. Reclamaţiile se prezintă împreună cu documentele care justifică încălcarea condiţiilor contractuale şi mărimea daunei produse (procese-verbale de recepţie a materialelor, mărfurilor, acte de constatare a lipsurilor, rebuturilor, calităţii bunurilor, procese-verbale de inventariere, facturi, contracte etc.). Conform Codului civil, pentru reclamaţii sub formă de amenzi, penalităţi contractuale se aplică termenul de prescripţie de 6 luni.

Reclamatul poate accepta total sau parţial suma reclamaţiei sau poate refuza satisfacerea acesteia. Reclamaţiile prezentate se constată ca venituri în contabilitate şi în scopuri de impozitare numai în cazul existenţei acordului în scris al persoanei vinovate privind satisfacerea pretenţiilor sau a deciziei organelor judiciare privind recuperarea reclamaţiei.

Veniturile sub formă de reclamaţie constatate la primirea documentelor menţionate se calculează, începând cu data aplicării clauzei penale stabilită în contract şi până la data executării complete a obligaţiilor contractuale.

Creanţele băncilor comerciale pot apărea în cazul virării greşite a mijloacelor băneşti din conturile curente ale întreprinderii, ca urmare a unei erori bancare sau indicării unor rechizite bancare incorecte ale beneficiarului în documentele de decontare ale plătitorului. De asemenea, pot fi constatate ca creanţe ale băncilor comerciale sumele mijloacelor băneşti virate pentru procurarea (vânzarea) valutei străine până la înregistrarea valutei procurate (vândute).

Ca bază pentru contabilizarea altor creanţe servesc diferite documente: contracte comerciale şi de asigurare, note de contabilitate, procese-verbale, titluri executorii, calcule ale contabilităţii, facturi etc.

Pentru generalizarea existenţei şi mişcării acestor creanţe este destinat contul de activ 229 „Alte creanţe pe termen scurt”. În debitul acestui cont se reflectă înregistrarea creanţelor pe termen scurt, iar în credit – achitarea lor. Soldul este debitor şi reprezintă suma creanţelor pe termen scurt la finele perioadei de gestiune.

Reflectarea sumei despăgubirii destinată încasării de la companiile de asigurări, alţi agenţi economici sau instituţii publice privind pierderile rezultate:

- din situaţii excepţionale:Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt”

Ct 623 „Venituri excepţionale”;

- în urma altor operaţiuni şi evenimente economice:Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt”Ct 612 „Alte venituri operaţionale”.

Creanţele organelor de asigurări sociale se constată la trecerea soldului debitor al contului 533 „Datorii privind asigurările” în contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt”, subcontul 2292 „Creanţe pe termen scurt ale organelor de asigurări sociale” şi se reflectă prin formula contabilă:

12

Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt”Ct 533 „Datorii privind asigurările”.

Aceste creanţe pot fi recuperate de la organele de asigurări sociale în contul curent sau pot fi trecute în contul plăţilor perioadelor viitoare.

La momentul acceptării în scris a reclamaţiei sau adoptării deciziei organelor judiciare cu privire la recuperarea reclamaţiei se înregistrează:Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt”Ct 612 „Alte venituri operaţionale”.

Suma mijloacelor băneşti transferate incorect din conturile curente ale întreprinderii se reflectă în felul următor:Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt”Ct 242 „Cont de decontare”Ct 244 „Conturi speciale la bănci” sauCt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”Ct 539 „Alte datorii pe termen scurt”.

Creanţele aferente vânzărilor de active pe termen lung se reflectă prin formulele contabile:Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt” – la preţul de vânzareCt 621 „Venituri din activitatea financiară” – la valoarea de vânzare (fără TVA)Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – la suma TVA aferentă livrărilor de active pe

termen lung.

Încasarea creanţelor privind decontările cu alţi debitori se reflectă prin formula contabilă :Dt 241 „Casa”Dt 242 „Cont de decontare”Dt 243 „Cont valutar”Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt”.

Creanţele privind decontările cu alţi debitori pot fi trecute în cont pe seama datoriilor faţă de aceiaşi debitori la efectuarea decontărilor prin compensarea cererilor reciproce, întocmindu-se formula contabilă: Dt 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”Dt 533 „Datorii privind asigurările”Dt 539 „Alte datorii pe termen scurt”Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt”.

Dacă creanţele analizate sunt considerate dubioase ca urmare a expirării termenului de prescripţie sau falimentului debitorului, acestea se trec la pierderi:Dt 714 „Alte cheltuieli operaţionale”Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt”.

Pentru asigurarea eficienţei analizei economico-financiare, aprecierii solvabilităţii şi lichidităţii întreprinderii este necesar de a contabiliza şi evidenţia distinct creanţele curente şi cele pe termen lung.

Cota-parte a creanţelor pe termen lung spre achitare în anul curent se trece în categoria creanţelor curente prin formula contabilă:Dt 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”Dt 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt”Ct 134 „Creanţe pe termen lung”.

Creanţele curente cu termenul de plată expirat nu sunt trecute în categoria creanţelor pe termen lung şi se reflectă pe un subcont separat al conturilor de evidenţă a creanţelor curente.

13

Operaţiunile privind decontările cu alţi debitori se reflectă în registrul pentru contul 229 „Alte creanţe pe termen scurt” elaborat de fiecare întreprindere de sine stătător şi structurat pe clienţi.

14