Curs de Macroeconomie.[Conspecte.md]

38
Tema 1. OBIECTUL, SCOPUL ŞI METODELE MACROECONOMIEI. 1. Macroeconomia ca domeniu al ştiinţei economice. 2. Scopurile şi obiectul de studiu al macroeconomiei. 3. Metode specifice de analiză macroeconomică şi utilizarea acestor metode. 4. Indicatorii macroeconomici de rezultate. 5. Condiţiile generale ale echilibrului macroeconomic. 1. Macroeconomia ca domeniu al ştiinţei economice. În teoria economică, noţiunea de macroeconomie a fost introdusă de savanţii din Occident în anii 30 ai secolului XX în legătură cu apariţia teoriei keynesiste („Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor”). Prin această lucrare J. M. Keynes a încercat să explice realitatea economică existentă în acele timpuri (depresia economică din SUA), utilizând o abordare metodologică diferită de cea tradiţională a neoclasicilor. Abordarea dată se baza pe principiile metodologice ale teoriei generale a sistemului şi a teoriei relativităţii. Macroeconomia ca ştiinţă provine de la grecescul „macros”, care în traducere înseamnă „mare”, accentuând că se referă la probleme de dimensiuni mari, spre deosebire de microeconomie care se ocupă de probleme mici. Se consideră că o anumită problemă este macroeconomică atunci şi acolo unde aceasta reiese din formarea şi consolidarea unei anumite economii naţionale. Macroeconomia, ca un compartiment al teoriei economice, studiază mărimi economice agregate şi probleme economice generale de tipul: volumul de producţie a economie naţionale, structura economiei naţionale şi componentele ei, ciclurile economice, ocupaţia resurselor economice, inflaţia, creşterea economică, problemele financiare la nivelul economiei naţionale. Macroeconomia presupune analiza mişcării capitalului global şi a forţei de muncă globale în dependenţă de influenţa asupra acestei mişcări a statului sau în lipsa lui. Macroeconomia analizează esenţa diferitor politici macroeconomice (politica bugetar-fiscală, monetar-creditară, economică externă, socială etc.) cu scopul de a stabiliza cu ajutorul lor dezvoltarea economiei naţionale într-o anumită perioadă a ciclului economic. Din aceste definiţii reiese că obiectul de studiu al macroeconomiei presupune cercetarea proceselor economice la nivel de economie naţională luate ca un tot întreg sau analizate pe agregate sau părţi. Problemele macroeconomice joacă un rol important în realizarea relaţiilor economice internaţionale. Pentru a prognoza dezvoltarea economiei naţionale pe o perioadă îndelungată de timp e necesar de a analiza dinamica principalilor indicatori macroeconomici în perioada precedentă. 2. Scopurile şi obiectul de studiu al macroeconomiei. Macroeconomia are ca obiect de studiu comportamentul tuturor consumatorilor şi al producătorilor într-o economie naţională, în ansamblu, precum şi relaţiile care se întreţin cu alte economii. În plus, statul apare ca un agent economic esenţial în analiză, întrucât el utilizează o serie de instrumente economice specifice (politicile macroeconomice) al căror obiectiv este coordonarea de ansamblu a activităţii economice ce se desfăşoară la nivel individual. Obiectivele macroeconomiei sunt următoarele: * determinarea şi analiza variabilelor care permit evaluarea şi explicarea comportamentului grupelor de agenţi economici; * studierea relaţiilor dintre principalele variabile şi punerea în evidenţă a unor raporturi stabilite între acestea (relaţiile dintre venit şi consum, economii şi investiţii, etc.); 1

description

macro

Transcript of Curs de Macroeconomie.[Conspecte.md]

Tema 1

Tema 1. OBIECTUL, SCOPUL I METODELE MACROECONOMIEI.

1. Macroeconomia ca domeniu al tiinei economice.

2. Scopurile i obiectul de studiu al macroeconomiei.

3. Metode specifice de analiz macroeconomic i utilizarea acestor metode.

4. Indicatorii macroeconomici de rezultate.

5. Condiiile generale ale echilibrului macroeconomic.

1. Macroeconomia ca domeniu al tiinei economice.

n teoria economic, noiunea de macroeconomie a fost introdus de savanii din Occident n anii 30 ai secolului XX n legtur cu apariia teoriei keynesiste (Teoria general a ocuprii forei de munc, a dobnzii i a banilor). Prin aceast lucrare J. M. Keynes a ncercat s explice realitatea economic existent n acele timpuri (depresia economic din SUA), utiliznd o abordare metodologic diferit de cea tradiional a neoclasicilor. Abordarea dat se baza pe principiile metodologice ale teoriei generale a sistemului i a teoriei relativitii.

Macroeconomia ca tiin provine de la grecescul macros, care n traducere nseamn mare, accentund c se refer la probleme de dimensiuni mari, spre deosebire de microeconomie care se ocup de probleme mici. Se consider c o anumit problem este macroeconomic atunci i acolo unde aceasta reiese din formarea i consolidarea unei anumite economii naionale.

Macroeconomia, ca un compartiment al teoriei economice, studiaz mrimi economice agregate i probleme economice generale de tipul: volumul de producie a economie naionale, structura economiei naionale i componentele ei, ciclurile economice, ocupaia resurselor economice, inflaia, creterea economic, problemele financiare la nivelul economiei naionale. Macroeconomia presupune analiza micrii capitalului global i a forei de munc globale n dependen de influena asupra acestei micri a statului sau n lipsa lui.

Macroeconomia analizeaz esena diferitor politici macroeconomice (politica bugetar-fiscal, monetar-creditar, economic extern, social etc.) cu scopul de a stabiliza cu ajutorul lor dezvoltarea economiei naionale ntr-o anumit perioad a ciclului economic.

Din aceste definiii reiese c obiectul de studiu al macroeconomiei presupune cercetarea proceselor economice la nivel de economie naional luate ca un tot ntreg sau analizate pe agregate sau pri. Problemele macroeconomice joac un rol important n realizarea relaiilor economice internaionale. Pentru a prognoza dezvoltarea economiei naionale pe o perioad ndelungat de timp e necesar de a analiza dinamica principalilor indicatori macroeconomici n perioada precedent.

2. Scopurile i obiectul de studiu al macroeconomiei.

Macroeconomia are ca obiect de studiu comportamentul tuturor consumatorilor i al productorilor ntr-o economie naional, n ansamblu, precum i relaiile care se ntrein cu alte economii. n plus, statul apare ca un agent economic esenial n analiz, ntruct el utilizeaz o serie de instrumente economice specifice (politicile macroeconomice) al cror obiectiv este coordonarea de ansamblu a activitii economice ce se desfoar la nivel individual.

Obiectivele macroeconomiei sunt urmtoarele:

* determinarea i analiza variabilelor care permit evaluarea i explicarea comportamentului grupelor de ageni economici;

* studierea relaiilor dintre principalele variabile i punerea n eviden a unor raporturi stabilite ntre acestea (relaiile dintre venit i consum, economii i investiii, etc.);

* analiza principalelor dezechilibre care pot s apar ntre agregate (inflaia, omajul, deficitul bugetar, deficitul balanei de pli, etc.), n vederea determinrii i evitrii cauzelor acestor dezechilibre;

* studierea modalitilor de atingere a obiectivelor economice stabilite de societate, modaliti ce in de resortul politicilor macroeconomice.

Orice problem macroeconomic poate avea mai multe aspecte dect cel economic: aspect social, politic, demografic. n plus, orice problem macroeconomic are dou aspecte interdependente: pozitiv i negativ, unul care caracterizeaz sensul progresist al evoluiei, altul care ntrerupe temporar acest scop macroeconomic.

Macroeconomia se concretizeaz cu prioritate ctre analiza calitativ a mecanismului de funcionare al economiei naionale, a corelaiilor dintre variabilele macroeconomice, punnd un accent deosebit pe aspectele de msurare a influenelor directe i indirecte dintre acestea n vederea fundamentrii tiinifice a deciziilor de politic macroeconomic.

Macroeconomia se ocup, deci, cu studiul structurii funcionalitii i comportamentului de ansamblu al sistemului economiei naionale n strns legtur cu sistemul economiei mondiale i cu mediul nconjurtor.

3. Metode specifice de analiz macroeconomic i utilizarea acestor metode.

Ca orice tiin, macroeconomia dispune de o metod proprie de cercetare. Fiind o tiin tnr, ea a mprumutat mai multe instrumente i tehnici de la alte tiine anterior constituite. Baza metodologic a tiinei macroeconomice este totui dialectica i legitile ei (unitatea i lupta contrariilor, legea trecerii cantitii n calitate, legea negrii negaiei). Printre metodele dialecticii utilizate n macroeconomie pot fi numite: metoda deduciei, induciei, analiza comparativ, relaia cauz-efect etc.

n macroeconomie pe larg se folosete modelarea proceselor economice. Cu ajutorul acestei metode se creeaz modele economice care presupun teorii simplificate cu ajutorul crora se prezint a anumit situaie economic. n model deseori n form matematizat se exprim corelaia dintre diferite variabile economice: exogene i endogene. Principalele modele macroeconomice sunt modelul AD AS, IS LM, economiei mici deschise .a.

Din metodele statistice, pe larg se folosete metoda agregrii, care presupune unirea elementelor dintr-o totalitate de fenomene ntr-un tot ntreg i formarea agregatului (sunt 4 agregate: antreprenoriat, menaj, statul, mediul extern; 4 piee: piaa mrfurilor, piaa muncii, piaa monetar, piaa hrtiilor de valoare).

Pe lng aceste metode n macroeconomie cu succes se utilizeaz abordarea sistemic. Sistemul economiei naionale este un sistem foarte complex, avnd n componena sa mai multe subsisteme ce interacioneaz ntre ele ntr-un mediu economic comun. Printre subsistemele de baz pot fi numite: totalitatea agenilor economici (productori i consumatori; resursele naturale (atrase i neatrase n activitatea economic); resursele materiale acumulate; potenialul uman; stocul de tiin i tehnologie; stocul de nvmnt i sntate; stocul de cultur; principiul de repartiie a averii naionale).

Unele coli macroeconomice n elaborarea politicilor sale iau n consideraie factorul ateptrilor raionale (comportamentului raional), care se bazeaz pe un anumit nivel de informare economic i cunotine economice a populaiei n domeniul economic. Toi indicatorii macroeconomici se analizeaz folosind expresia lor valoric.

4. Indicatorii macroeconomici de rezultate.

Indicatorii ce caracterizeaz rezultatele activitii macroeconomice sunt PNB, PNN, PIB, PIN, VN, VND, VP, VPD i sunt prevzui n SCN (sistemul conturilor naionale) reprezint un sistem complex de eviden statistic i ofer imagine complet, sistematic i comparabil despre activitile economice desfurate n ar n cursul unei anumite perioade.

Indicatori de baz pot fi considerai PNB (produsul naional brut) i PIB (produsul intern brut).

PNB reflect valoarea de pia total a bunurilor i serviciilor finale, produse n economie ntr-o anumit perioad, de regul un an, obinute de factorii de producie aflai n proprietatea rezidenilor rii date.

PIB exprim valoarea de pia total a mrfurilor i serviciilor finale produse pe teritoriul rii date intr-un an, indiferent de apartenena factorilor de producie, att a celor rezideni ct i a celor nerezideni.

5. Condiiile generale ale echilibrului macroeconomic.

Echilibrul macroeconomic general se atinge avnd la baz dou poziii extreme, determinate de curentul care-l caracterizeaz:

a) neoclasicismul consider c echilibrul este atins n mod automat pe termen lung, la o utilizare integral a forei de munc (doar cu omaj natural), prin jocul liber al forelor pieei (flexibilitatea perfect a preurilor i salariilor), motorul principal fiind oferta. Aceast teorie recomand statului s intervin mai ales prin politica monetar n economie.

b) keynesismul consider c echilibrul general se produce doar prin intervenia sistematic i permanent a statului. Inclusiv ei consider c echilibrul trebuie analizat pe termen scurt, cnd exista subocupare, iar motorul este cererea agregat. Acest curent recomand statului s intervin n economie prin politica fiscal.

Tema 2: EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITII ECONOMICE.

1. Sistemul conturilor naionale i sistemul produciei materiale. Trsturile comune i deosebirile eseniale ale acestor sisteme.2. Principiile de baz ale msurrii rezultatelor activitii economice n sistemul conturilor naionale (SCN). 3. Caracteristica indicatorilor macroeconomici de rezultate (PIB, PNB, PIN, PNN, VN, VP, VPD). Metodele de evaluare.4. PNB nominal i real. Deflatorul PNB. Indicii preurilor Laspeyres, Paasche, Fisher.

5. Caracteristica indicatorilor macroeconomici n Republica Moldova.1. Sistemul conturilor naionale i sistemul produciei materiale. Trsturile comune i deosebirile eseniale ale acestor sisteme.

Exist dou sisteme de analiz macroeconomic:

1) sistemul conturilor naionale (SCN);

2) sistemul produciei materiale (SPM).

Asemnarea dintre aceste dou sisteme const n sintetizarea proceselor economice i msurarea rezultatelor prin indicatori sintetici cu scopul fundamentrii i perfecionrii politicilor macroeconomice.

Deosebirile dinte ele sunt urmtoarele:

1- interpretarea diferit a sferei productive: n SPM se consider doar ramurile produciei materiale productive, iar n SCN att sfera producie materiale, ct i din cea a serviciilor;

2- deosebirea dinte indicatorii analizai: n SPM principalul indicator este produsul social, iar n SCN Produsul Naional Brut (PNB), Venitul Naional (VN);

3- se acord o importan diferit fluxurilor din economie: SPM fluxuri materiale, iar SCN fluxuri financiare;

4- SPM este compus din un ir de balane, principala balana legturilor dintre ramuri (sau tabele input-output), iar SCN este format dintr-un ir de conturi: consum, producie, acumulare i strintate;

5- perioad diferit pentru care se face calculul: n SPM lunar, trimestrial, anual, iar n SCN indicatorii agregai se calculeaz pentru un an.

Produsul social reprezint totalitatea valorii de ntrebuinare create n sfera productiv n decursul unei perioade de timp. Poate fi analizat sub aspect material i valoric.

Sub aspect material este compus din mijloace de producie i obiectele de consum, iar sub aspect valoric poate fi: primare, intermediare (semifabricate), finale.

2. Principiile de baz ale msurrii rezultatelor activitii economice n sistemul conturilor naionale (SCN).Aceste principii deriv din teoria factorilor de producie ce constituie baza teoretic a SCN.

a) Principiul cuprinderii n indicatorul de rezultate numai a bunurilor i serviciilor ce sunt vndute pe pia, deoarece pentru evaluarea acestora avem la dispoziie preurile pieei.

Excepii de la acest principiu:

includerea n rezultatele activitii economice a tuturor bunurilor i serviciilor ce satisfac necesiti umane, deci i a celor obinute n gospodriile proprii i folosite pentru autoconsum, evaluate la preurile practicate pe pia pentru produsele similare;

includerea serviciilor guvernamentale, evaluate la costurile bunurilor i serviciilor consumate cu ocazia prestrii acestor servicii;

excluderea din calcul a bunurilor i serviciilor duntoare pentru societate, deci a celor interzise de lege.

b) Principiul includerii n rezultate numai a produselor i serviciilor ce sunt rezultatul activitii productive din perioada pentru care se face calculul i nicidecum a celor revndute care, de fapt, i schimb doar titlul de proprietate. Deci, se vor include doar cheltuielile legate de prestarea serviciilor de vnzare-cumprare.

c) Principiul evalurii rezultatelor pe baza veniturilor factorilor de producie, prin care se exclud din calcul transferurile bneti ce au loc ntre agenii economici, care nu sunt nsoite de un flux invers de bunuri i servicii (pensii, ajutoare, alocaii de la guvern etc.).

d) Principiul neadmiterii nregistrrilor repetate, care presupune c n calculul rezultatelor activitii nu se includ bunurile i serviciile produse i consumate n perioada de calcul n scopul producerii altor bunuri i servicii, acestea constituind consumul intermediar.

e) Principiul lurii n consideraie a teritoriului unde i desfoar activitatea agenii economici n sensul c:

- dac lum n considerare rezultatele activitii productive a tuturor agenilor din interiorul rii, obinem indicatorii care exprim produsul sau venitul intern (domestic) (PIB);

- dac lum n considerare numai rezultate activitii productive ale agenilor naionali, deci eliminm rezultatele activitii productive a agenilor strini pe teritoriul rii i includem rezultatele agenilor naionali n strintate, vom obine indicatori care exprim produsul sau venitul naional (PNB).

3. Caracteristica indicatorilor macroeconomici de rezultate (PIB, PNB, PIN, PNN, VN, VP, VPD). Metodele de evaluare.Pentru estimarea activitii economice n cadrul unei ri, dar i pentru estimarea nivelului calitii vieii se utilizeaz mai muli indicatori macroeconomici. ns, exist un indicator general care este n stare s includ toate elementele vieii economice ale unei ri i s reflecte nivelul dezvoltrii economice a rii date n comparaie cu alte ri sau alte perioade de timp.

PNB (produsul naional brut) reprezint valoarea tuturor bunurilor finale i a serviciilor produse ntr-o anumit perioad de timp de factorii de producie aflai n proprietatea unei ri. Prin urmare PNB este un indicator valoric. Pentru a avea posibilitatea de a aduna diverse produse ntr-un indicator sintetic se apeleaz la valoarea bneasc la aceste bunuri i servicii.

PNB const din valoarea produciei curente (se are n vedere producia din perioada de timp contemporan, casele vechi, anticariatul .a. nu sunt incluse). De asemenea n PNB nu sunt incluse plile de transfer, att publice, ct i private, operaiunile cu hrtiile de valoare, deoarece toate aceste operaiuni reprezint msuri de redistribuire a unor bunuri economice produse i nu activiti productive. PNB evalueaz bunurile la preurile pieei, pentru o mare parte a bunurilor aceste preuri includ taxe indirecte, accizele, taxele vamale, TVA, ceea ce face ca preurile de pe pia s nu coincid cu preul primit de vnztorul bunurilor respective. Preul net determinat ca diferena dintre preul pieei i taxele indirecte poart denumirea de cost al factorului de producie. PNB se evalueaz la preurile pieei i nu la costul factorilor de producie. Prin urmare, taxele indirecte sunt incluse n PNB.

PIB (produsul intern brut) reprezint valoarea bunurilor i serviciilor finale produse pe teritoriul unui stat, att de productorii autohtoni, ct i de productorii strini.

n calculul PNB se utilizeaz mai multe metode: a produciei (valorii adugate), a cheltuielilor i a veniturilor.

I. Metoda produciei are la baz evidena valorii adugate, prin care se subnelege acea parte a valorii unei mrfi pe care o adaug fiecare subdiviziune la o anumit etap de prelucrare a bunului dat.

Nr. d/oEtapele procesului de produciePreul de vnzare a producie, u.m.

1.Colectarea lnii6060

2.Industria textil (stof)10040

3.Industria de confecii (palton)250150

4.Comerul en-gros30050

5.Comerul en-detail500200

Total1210500

PNB=500 u.m.

PNB = VAB, (valoarea adugat brut)

Valoarea adugat reprezint diferen dintre valoarea total a produsului fabricat de firm i plile ctre alt firm pentru produsele intermediare (materii prime, combustibil, etc.)Metoda produciei de calcul a PNB este: PNB=Qi*PiII. Metoda cheltuielilor. Pentru a calcula PNB dup aceast metod e necesar de a nsuma toate tipurile de cheltuieli ale tuturor subiecilor economici care consum PNB: menaje, firme, statul i strintatea. Aceste cheltuieli se mpart n 4 grupe:

1) Cheltuieli individuale ale consumatorilor (C), care includ:

- cheltuielile menajelor pentru procurarea bunurilor de consum de lung durat;

- cheltuielile menajelor pentru procurarea bunurilor de consum curent;

- cheltuieli pentru servicii;

2) Investiiile brute interne (Ib), care includ:

- procurarea tuturor tipurilor de utilaj de ctre ntreprinztor;

- cheltuieli legate de realizarea construciilor;

- modificarea stocurilor (Dac stocurile se micoreaz aceasta nseamn c firmele au realizat n anul curent producie ntr-o cantitate mai mare dect au produs, de aceea mrimea stocului trebuie s fie scoas din volumul PNB al anului curent. Dac stocurile sau mrit, situaia e invers producia a fost produs, dar a rmas o parte nerealizat, volumul ei intr n calculul volumului PNB).

n analiza investiiilor trebuie s deosebim investiiile brute, care includ n sine investiiile nete i producia tuturor mrfurilor investiionale, care au destinaia de a nlocui mainile, utilajele i construciile care au fost uzate n procesul de producie a anului curent (deprecierea capitalului amortizarea).

Investiiile nete reprezint orice adaos la volumul capitalului investit n economia naional (construirea noilor fabrici, uzine, lrgirea procesului de producie existent).

Ib = In + A, In investiii nete, A - amortizarea

3) Cheltuielile guvernamentale (G) sunt legate de procurarea mrfurilor i serviciilor efectuate de sectorul guvernamental, care sunt legate de producia mrfurilor finisate. n cheltuielile guvernamentale nu se introduce suma transferurilor (pensii, burse, ajutoare, etc.).4) Cheltuielile sectorului extern exportul net (Xn), care se calculeaz ca export minus import (Xn=X-M).

C+Ib+G+Xn=PNB

III. Metoda veniturilor prevede evaluarea PNB prin nsumarea veniturilor tuturor factorilor de producie, precum i a 2 componente ce nu constituie venituri: amortizarea i impozitele indirecte nete.PNB = VFP + A + IInVFP venitul factorilor de producie,

IIn II Subvenii

Deoarece n economie exist fluxul circular att la nivel micro, ct i la nivel macro, PNB calculat dup metoda cheltuielilor i a veniturilor, dup logic trebuie s ne dea una i aceeai sum. n realitate PNB dup cheltuieli, de obicei, e mai mare dect PNB dup venit. Se manifest specificul evidenei contabile a veniturilor, specificul impozitrii lor efectuat de ctre firme.

n evaluarea PNB exist mai multe probleme obiective de ordin metodologic, printre acestea pot fi numite urmtoarele:

- fiecare economie este afectat ntr-o anumit pondere de sectorul subteran;

- exist anumite activiti care nu pot fi n mod obiectiv evaluate i puse la eviden (problema costurilor implicite);

- prezena elementelor de economie natural, de asemenea provoac modificri n PNB.

Produsul Naional Net reprezint valoarea net a produsului naional:

PNN = PNB - A

PIN = PIB - AVenitul naional (VN) este un indicator care evideniaz:

- pe de o parte, veniturile ncasate de proprietarii factorilor de producie n schimbul resurselor furnizate unitilor productive din economie (sau veniturile din munc i proprietate care decurg din producia de bunuri i servicii);

- pe de alt parte, utilizarea veniturilor provenite din activitatea productiv pentru procurarea de bunuri i servicii i pentru economisire.

Evaluarea venitului naional se poate face, deci, prin 2 metode:

a) metoda nsumrii veniturilor factorilor de producie angajai n producerea bunurilor i serviciilor, metod cel mai des utilizat;

b) metoda nsumrii cheltuielilor pentru cumprarea de bunuri i servicii i pentru economisire.

VN=PNN-IIn, IIn=II Subvenii

Venitul Personal (VP) = VN - Profitul ntreprinderilor - contribuii la asigurri sociale profit nerepartizat + Dobnda + Transferuri

Venitul Personal Disponibil este o parte a venitului personal pentru a fi cheltuit sau economisit, VPD = VP Impozite pe venitul personal (alte pli pentru stat)innd cont de direciile utilizrii VPD avem urmtoarea egalitate: VPD = C + Sp,

C cheltuieli pentru consum,

Sp economii personale

Mrimea economiilor se calculeaz n dependen de tipul economiei:

1) economia simpl: S (economiile) = I (investiiile), unde nu exist statul i nici relaii cu strintatea;

2) economia deschis: Stotale = Sprivate + Sstatului + Ssectorului externSprivate = Yd C = Y T + TR C ; Yd = Y T + TR, unde Yd venitul disponibil, Y PNB cheltuieli, T taxe, TR transferuri, C consum.

Sstatului se determin ca diferena dintre veniturile statului (T) i cheltuielile lui (G):

Sstatului = T (G + TR)

Ssectorului extern = Import - Export = - Export net (Xn)

Economiile sectorului extern se calculeaz ca diferena dintre veniturile strintii obinut din importul n ara noastr i cheltuielile strintii pentru exportul nostru ctre exterior.

S economiile personale = VPD C (consum)

4. PNB nominal i real. Deflatorul PNB. Indicii preurilor Laspeyres, Paasche, Fisher.

PNB poate fi calculat att n valoare nominal, ct i real.

PNB nominal reprezint totalitatea bunurilor i serviciilor produse n anul curent i exprimate n preurile anului curent.

PNBn= P1*Q1

PNB real (PNBr) reprezint valoarea produciei create n anul curent, dar exprimat n preurile anului de baz.

PNBr= P0*Q1

Pentru a determina legturile cauzale dintre diferite fenomene macroeconomice, mai ales dintre legea cererii, legea ofertei i realizrile lor la nivel de macroeconomie, este necesar de a folosi noiunea de nivelul preului. ntr-o economie naional, calcularea nivelului preului este necesar de a fi efectuat din urmtoarele cauze:

- pentru a cunoate inflaia sau deflaia n economia naional;

- pentru a compara volumul PNB creat n diferite perioade de timp.

Nivelul preurilor se exprim sub form de indice a preului. n macroeconomie, cei mai rspndii indici ai preului sunt:

1) Indicele Laspeyres arat evoluia preurilor n dou perioade de timp comparabile, dac structura PNB - ului produs nu se modific:

IL = P1*Q0/ P0*Q0

Acest indice supraestimeaz prin ritmul de cretere a preurilor, deoarece modificrile n structura de bunuri, care genereaz efecte de substituire, nu se iau n consideraie.

2) Indicele Paashe parial nltur neajunsurile indicelui Laspeyres prin acceptarea n calitate de msur a structurii de producere a bunurilor n anul curent:

IP = P1*Q1/ P0*Q13) Indicile Fisher neutralizeaz imperfeciunile ambilor indici analizai:

IF = IL* IP4) Indicele preului PNB (deflatorul PNB) se folosete pentru corectarea volumului bnesc al PNB creat n anul curent, lund n consideraie modificarea preului: Deflatorul PNB = PNBn/PNBrTema 3. INSTABILITATEA MACROECONOMIC I FLUCTUAIILE CICLICE

1. Caracterul ciclic al economiei. Tipurile i particularitile ciclurilor economice.

2. Fluctuaiile i tipologia indicatorilor macroeconomici n funcie de faza ciclului economic. 3. Cauzele ciclicitii i rolul statului n stabilizarea economiei.

1. Caracterul ciclic al economiei. Tipurile i particularitile ciclurilor economice.

Privit n timp, din perspectiv dinamic, activitatea economic nu are o evoluie uniform, liniar, ci fluctuant. n viaa real exist mai multe tipuri de fluctuaii: sezoniere, accidentale (ntmpltoare) i ciclice:

* sezoniere: - apar pe parcursul unui an; - sunt explicabile i previzibile; - au la baz factori naturali, sociali etc..

* ntmpltoare, accidentale, generate de factori aleatori precum: - cataclisme naturale; - evenimente sociale i politice deosebite; - aciuni neateptate ale unor ageni economici etc..

* ciclice, caracterizate prin aceea c: - sunt determinate de factori interni ai activitii economice; - se reproduc cu o anumit regularitate de la nceputul secolului XIX (1825).

Fenomenele economice au deci o evoluie: - pulsatorie; - ondulatorie; - ciclica.

Ciclul afacerilor (economic) este un model de succesiune a fazelor de expansiune i de recesiune a activitii economice n jurul trendului de cretere economic.

Fluctuaiile ciclice sunt determinate de factori ce in de funcionarea activitii economice, de interdependenele dintre prile sale. Sunt fluctuaii agregate i se reproduc cu o anumit regularitate, dei nu pot fi ncadrate n termene riguroase, exacte. n caracterizarea ciclicitii, ca form de micare a activitii economice, se pornete de la succesiunea i repetabilitatea n timp a unor stri ale economiei (numite faze ale ciclului) care seamn n linii generale de la un ciclu la altul. n fiecare faz, starea i performanele agregate ale economiei (ritmul venitului naional, al produciei industriale i agricole, gradul de ocupare a forei de munc, dinamica nivelului de trai, cursul de schimb, rata inflaiei etc.) au anumite caracteristici, diferite de la o faz la alta.

Fazele micrii ciclice se condiioneaz reciproc i pregtesc premisele care asigur activitii economice continuitate, schimbri calitative i progres. De aceea, teoria economic a desprins concluzia c ciclicitatea reprezint forma normal de evoluie a activitii economice.

2. Fluctuaiile i tipologia indicatorilor macroeconomici n funcie de faza ciclului economic. Cel mai important criteriu de grupare a variabilelor macroeconomice ale fluctuaiilor economice l constituie felul cum reacioneaz la micrile ciclului economic, astfel, variabilele se mpart n:

a) variabilele prociclice sunt acele care au tendina de a crete n condiiile expansiunii afacerilor sau tendina de a se micora n fazele de contracie economic, cum ar fi: producia, profiturile, viteza de rotaie a banilor, nivelul preurilor, rata dobnzii pe termen scurt, etc.;

b) variabile contraciclice acelea care au tendina de a crete n fazele de contracie economic i de a se micora n fazele de expansiune economic, cum ar fi: rata omajului, stocurile bunurilor finale, numrul falimentelor, etc.;

c) variabile aciclice acelea care nu nregistreaz micri n dependen de ciclul economic, cum ar fi: exporturile, migraia forei de munc, etc..

Analiznd ciclul economic se poate observa, de asemenea, cum are loc devierea produciei reale de la cea potenial.

Producia potenial poate fi obinut n cazul utilizrii integrale a factorilor de producie, ceea ce presupune existena omajului natural (cca 6%), meninerea ponderii de folosire a capacitilor de producie neutilizate la nivelul de 10-20 %, etc..

3. Cauzele ciclicitii i rolul statului n stabilizarea economiei.Statul are un rol important n stabilizarea economic i anume prin politicile elaborate, ndreptate att ctre cererea agregat, ct i ctre oferta agregat.

Politicile ndreptate ctre cererea agregat (teoria lui Keynes). Atenuarea efectelor negative ale fluctuaiei ciclice se realizeaz cu mijloace i instrumente de politici economice: cheltuieli publice, sisteme de impozite i taxe, rata dobnzii i masa monetar, sistemul asigurrilor sociale etc. Aceste msuri pot fi grupate n 3 mari categorii: politici ale cheltuielilor publice; politici monetare i de credit; politici fiscale:

- politica cheltuielilor publice se bazeaz pe majorarea cheltuielilor bugetului administraiei centrale n faza de recesiune chiar cu preul unui deficit bugetar cu scopul de a menine sau impulsiona cererea agregat (pentru a stimula producia n vederea trecerii la faza de expansiune);

politicile monetare i de credit au ca principale instrumente rata dobnzii, creditul i masa monetar. Ele se aplic difereniat n funcie de starea conjuncturii economice;

politica fiscal utilizeaz sistemul de impozite i taxe n scopuri anticiclice. Astfel, n caz de recesiune, se poate reduce fiscalitatea (gradul de impozitare direct a veniturilor i de taxare a consumului), n condiii de boom crete fiscalitatea pentru a frna cererea de bunuri i investiii, chiar inflaia;

Mecanismele de funcionare a economiei n rile dezvoltate s-au folosit de stabilizatori automai ai cererii agregate care pot fi:

sistemul fiscal progresiv asupra veniturilor care atenueaz scderea cererii i consumului agregat n perioadele de recesiune i alimenteaz creterea cheltuielilor pentru consum n perioada de expansiune;

generalizarea asistenei pentru omaj i de ajutor social pentru anumite categorii ale populaiei;

relativa rigiditate a preurilor, salariilor i altor categorii de venituri n raport de evoluia conjuncturii economice; creterea rolului firmelor mari, puternice care prin politicile de gestiune a stocurilor i a programelor de investiii pe termen lung, a importantelor resurse de autofinanare .a., menin un trend relativ stabil investiiilor, independent de faza ciclului decenal.

Politici bazate pe ofert pornesc de la filozofia c pentru a influena conjunctura n situaii nefavorabile este esenial ameliorarea stimulentelor pentru a-i incita pe productori s mreasc oferta agregat prin urmtoarele msuri (politici):

efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea concurenei i preuri libere;

folosirea unor prghii economice care s mbunteasc perspectivele de profit ale produciei stimulndu-i astfel s-i menin i dup caz, s sporeasc oferta de bunuri.

Tema 4. PIAA MUNCII I DEZECHILIBRELE EI

1. Piaa muncii i componentele ei. Echilibrul pe piaa muncii. Modelul pieei muncii: ecuaiile i interpretarea grafic.

2. Formele i cauzele omajului. Modelul ratei naturale a omajului. Histereza omajului.

3. Costurile omajului. Legea lui Okun. Durata omajului.

1. Piaa muncii i componentele ei. Echilibrul pe piaa muncii. Modelul pieei muncii: ecuaiile i interpretarea grafic.Munca n calitate de factor de producie, se tranzacioneaz pe piaa muncii, pia pe care se ntlnesc cererea i oferta de munc i se formeaz preul muncii.

Cererea de munc reprezint nevoia de munc salariat care se formeaz n economie ntr-o anumit perioad de timp.

Costul fiecrui angajat este salariul nominal pe care firma i-l pltete. Salariul reprezint pentru firm costul marginal al muncii. Salariul real exprim puterea de cumprare a salariului nominal.

Oferta de munc reprezint cantitatea de munc pe care o pot depune membrii societii n condiii salariale.

Examinarea problemelor ce in de ocuparea forei de munc i omaj necesit evidenierea n rndurile populaiei totale a rii a diferitor grupuri de persoane.

Ocuparea forei de munc caracterizeaz participarea populaiei apte de munc la activitile utile dintr-o ar.

Ocuparea forei de munc poate fi exprimat:

a) ca ocupare absolut prin numrul persoanelor care particip la activitile utile societii, populaia apt ocupat;

b) ca ocupare relativ prin rata ocuprii forei de munc Ro, se determin ca raportul dintre numrul de persoane ocupate i numrul populaiei active.

Ro = (PAO / PA)* 100%

2. Formele i cauzele omajului. Modelul ratei naturale a omajului. Histereza omajului.

Ocuparea forei de munc n activitile economico-sociale i omajul dovedesc cum funcioneaz piaa muncii ntr-o perioad sau un moment dat.

omajul este o stare a pieei muncii caracterizat printr-o ofert a forei de munc mai mare dect cererea din ea.

Din punct de vedere al cauzelor care genereaz omajul distingem urmtoarele forme de omaj:

1. omajul fricional, datorat fluctuaiei normale a forei de munc (de exemplu, persoane care i schimb localitatea, sau tinerii nou intrai pe piaa muncii). Este un omaj benevol i de scurt durat, persoanele respective posed deprinderi de munc pe care le pot propune imediat pe piaa muncii.2. omajul structural, este o consecin a modificrilor structurale din economie i ca urmare n structura cererii din fora de munc; afecteaz persoanele ale cror profesii devin nvechite sau mai puin solicitate, are un caracter forat, de lung durat; persoanele afectate au nevoie de o nou pregtire profesional pentru a se angaja n cmpul muncii.3. omajul ciclic apare n perioadele de recesiune i criz economic, n perioad de subproducie omajul ciclic completeaz omajul fricional i cel structural, iar n situaie de supraproducie omajul ciclic lipsete.omajul natural este acel nivel al omajului pentru care preurile se stabilizeaz i corespunde potenialului economiei naionale pe o anumit perioada. omajul natural include numai omaj fricional i omaj structural, ceea ce nseamn c la nivelul potenial al PNB omajul ciclic este zero. Rata natural a omajului nu are o mrime predeterminat, la care s se alinieze toate economiile naionale. De exemplu, la mijlocul ultimului deceniu al secolului XX, ea era estimat la 14% pentru economiile n tranziie, la 6-12 % pentru rile U.E. i la 4-5 % pentru S.U.A. Mai mult dect att, rata natural a omajului se modific n timp, iar experiena istoric demonstreaz, c tendina general este de cretere. Care ar fi explicaia creterii ratei naturale a omajului? Un fenomen interesant este cel al hazardului moral: creterea cuantumului i duratei ajutorului de omaj mrete costul oportun al timpului de munc, astfel c numrul omerilor voluntari crete. Pe de alt parte, omajul manifestat pe o perioad ndelungat este perceput de firme ca o depreciere a aptitudinilor i priceperii salariailor care nu lucreaz, rezultatul fiind faptul c firmele se abin s angajeze omeri. O alt explicaie se afl n evoluia demografic: reducerea ponderii tinerilor n totalul populaiei, categorie caracterizat n general printr-un grad mare al ocuprii, este de natur s determine creterea ratei omajului.omajul poate fi exprimat:a) omaj absolut prin numrul omerilor;

b) omaj relativ prin rata omajului, r (U) r (U)= ( / PA) * 100%Populaia apt = numrul omerilor+populaia apt ocupat.

omajul mai poate fi caracterizat dup:

a) frecvena (ct de des se afl o persoan n omaj timp de o perioad de timp(un an));

b) durata (timpul de aflare a persoanei n omaj);

c) distribuia (reprezentat dup vrst, sex, profesii).

3. Costurile omajului. Legea lui Okun. Durata omajului.

Costul social al omajului reprezint efortul total pe care-l suport persoanele, grupele de persoane, economia i societatea afectate de acest fenomen complex.

Efectele omajului sunt uor de dedus, cele mai importante efecte economice i sociale ale omajului sunt:a) creterea cheltuielilor cu protecia social;

b) reducerea eficienei forei de munc;

c) reducerea veniturilor individuale ale salariailor concediai, care antreneaz o reducere a consumului acestora i o extindere a srciei;

d) efecte sociale generale - creterea criminalitii, sinuciderilor, ceretorilor etc.;

e) efecte asupra sntii psihice a omerului: stri depresive, sentimentul de excludere din societate etc.;

f) reducerea PNB.

Economistul Arthur Okun a descris relaia dintre rata omajului i PNB. sub forma unei legi care i poart numele. Ea are 2 interpretri:

1) dac rata efectiv a omajului depete rata natural cu 1 %, atunci producia real va fi mai mic ca producia potenial cu %.Y Y* / Y* = - (U U*), unde: Y producia real, efectiv (PNB)

Y* - producia potenial; U rata efectiv a omajului fricional i structural

U* - rata natural a omajului; coeficientul sensibilitii produciei reale la dinamica omajului ciclic are valori de la 2% pn la 3%;Y Y* / Y* - abaterea relativ a produciei reale de la cea potenial;

U U* - rata omajului ciclic

2) dac rata omajului nu se modific, producia real crete anual cu 3% (datorit creterii numrului populaiei, acumulrii de capital, perfecionarea tehnologiilor, etc.); dac ns rata efectiv crete cu 1%, atunci ritmul de cretere a Y se reduce cu 2%.(Y1 Y0) / Y0 = 3% - 2 (U1 U0)

(Y1 Y0) / Y0 ritmul de cretere a produciei reale;

U1 U0 = 0 => 3%

1% => 1%

2% => -1%

Mai important dect protecia omerilor este diminuarea omajului, iar principalele ci sunt:

a) Stimularea cererii agregate, n condiiile n care oferta agregat poate s creasc, exist ns pericolul inflaiei, msura putnd fi aplicat mai ales n condiii de deflaie.

b) Reforma pieei muncii n sensul asigurrii unei mai mari flexibiliti a salariului.c) Reducerea efectului de hysteresis, prin eliminarea hazardului moral. Se propune limitarea perioadei de acordare a ajutorului de omaj, impunerea unor cursuri obligatorii pentru omeri, a obligativitii acestora de a efectua munci publice etc.d) O atenie mai mare acordat educaiei i pregtirii profesionale n concordana cu cerinele de munc viitoare.

Tema 5. PROCESELE INFLAIONISTE I ASIGURAREA STABILITII PREURILOR

1. Cauzele, formele i natura inflaiei contemporane. Modelul inflaiei prin cerere. Modelul inflaiei prin ofert. Evaluarea inflaiei.2. Curba lui Phillips i interpretarea ei. Ecuaia curbei lui Phillips i sensul ei economic.

3. Inflaia i creterea economic. Rata de sacrificiu.4. Costurile inflaiei i politici antiinflaioniste.

1. Cauzele, formele i natura inflaiei contemporane. Modelele inflaiei prin cerere. Modelul inflaiei prin ofert. Evaluarea inflaiei.

Din punct de vedere al naturii sale, a cauzelor i mecanismelor declanatoare, inflaia este cea mai controversat form a dezechilibrului macroeconomic. Caracteristicile principale ale inflaiei contemporane sunt:

a) este un proces de depreciere a banilor att pe plan naional ct i n raport cu alte valute;

b) este un proces de cretere durabil i generalizat a preurilor i tarifelor;

c) este expresia unui dezechilibru monetar i material manifestat att pe piaa monetar ct i pe piaa mrfurilor;

d) este influenat de diverse aspecte psihologice.

Inflaia contemporan este un dezechilibru macroeconomic monetaro-material care exprim existena n circulaie a unei mase monetare ce depete necesitile reale ale economiei. Ca urmare, are loc deprecierea banilor i creterea nivelului mediu al preurilor.

n macroeconomie s-au conturat 2 puncte de vedere care explic natura inflaiei:

1) accentul se pune pe cauzele de ordin material al inflaiei, aceasta fiind o consecin a dezechilibrului dintre cererea agregat i oferta agregat; atunci cnd creterea cererii nu este nsoit de o cretere a ofertei se declaneaz fenomenul de inflaie;

2) accentul se pune pe cauzele de ordin monetar ale inflaiei; explicaia inflaiei n aa caz are la baz urmtoarea ecuaie:

M*V = P*Y

n cazul unei oferte agregate inelastice (% Y = 0) i a unei viteze de circulaie a monedei constante (%V = 0) modificarea cantitii de moned n circulaie va influena nemijlocit nivelul mediu al preurilor.

Dac %V = 0, atunci % M > %Y => P

% M = %Y => P const

% M < %Y => P

Mecanismele inflaiei sunt legate nemijlocit de cauzele care provoac inflaia. n acest context se delimiteaz:

a) inflaia prin cerere; b) inflaia prin costuri (ofert).

Inflaia prin cerere este o consecin a creterii cererii agregate n condiiile caracteristice utilizrii integrale a factorilor de producie. Aceleai consecine vor fi i n cazul cnd cererea agregat crete ntr-un ritm mai rapid dect oferta agregat.

Drept cauze principale ale inflaiei prin cerere pot fi considerate:

- creterea cantitii de moned n circulaie;

- creterea cheltuielilor publice;

- creterea exporturilor, etc..

Inflaia prin costuri (ofert) este o consecin a creterii costurilor de producie i a reducerii ca urmare a ofertei agregate. La nivelul existent al cererii agregate se va nregistra o cretere a nivelului mediu al preurilor. Concomitent producia se va micora, iar omajul va crete, altfel spus inflaia prin costuri conduce la fenomenul de stagflaie.

Drept cauze principale ale inflaiei prin costuri pot fi:

- creterea salariilor nominale ntr-un ritm mai rapid dect productivitatea muncii;

- creterea preurilor la materii prime i materiale, inclusiv resurse energetice;

- creterea presiunii fiscale, etc..

Pentru evaluarea inflaiei se calculeaz rata inflaiei care exprim modificarea relativ a nivelului mediu al preurilor n 2 perioade diferite.

= (P1 P0) / P0 * 100%, unde P1 , P0 nivelul mediu al preurilor n perioada curent i perioada precedent.

Pentru ambele perioade indicii preurilor se iau n raport cu aceeai perioad de baz.

n funcie de valorile ratei inflaiei se disting mai multe tipuri de inflaie i anume:

- inflaie trtoare (latent) 3-4 % anual (Se caracterizeaz prin faptul c preurile cresc ncet i previzibil. n consecin, exist o relativ stabilitate a banilor, astfel nct oamenii au ncredere n moned i o folosesc ca mijloc de rezerv i de schimb);

- inflaie deschis (moderat) 5- 10% anual;

- inflaie galopant peste 10 % anual (Destabilizeaz, n general, economia i presupune o lips de ncredere a cetenilor n moneda naional. De cele mai multe ori, moneda este substituit n funciile ei cu o valut stabil, adesea dolarul american. n aceste condiii, moneda naional se devalorizeaz foarte rapid, piaa financiar este extrem de instabil, iar capitalul foarte volatil);

- megainflaie 100 500 % anual

- hiperinflaie peste 500 % anual (Este un fenomen foarte grav, determinnd demonetizarea economiei i un mediu economic mult prea incert pentru orice investiie. rile cu hiperinflaie sunt considerate foarte riscante pentru afaceri, ceea ce ncetinete creterea ofertei de bunuri i servicii i agraveaz inflaia).

2. Curba lui Phillips i interpretarea ei. Ecuaia curbei lui Phillips i sensul ei economic.

Cercettorul neozeelandez A. Phillips a evideniat, pe baza unei cercetri minuioase, relaia ntre rata de cretere a salariilor nominale i rata omajului. El a ajuns la concluzia c cele dou se afl n relaie negativ. Cnd rata omajului este ridicat revendicrile salariale ale sindicatelor i angajailor sunt reduse.

Ecuaia lui Phillips:

= e (U U*) + ,

unde inflaia, e inflaia ateptat (anticipat),

U rata efectiv a omajului, U* rata natural a omajului, coeficientul sensibilitii inflaiei la dinamica omajului ciclic; ocurile ofertei.

Pe baza acestei relaii A. Phillips a construit curba care-i poart numele, esena economic a creia const n aceea c odat cu micorarea omajului are loc creterea inflaiei, i invers. Aceasta se explic astfel: dac rata omajului scade => numrul populaiei ocupate crete => volumul salariilor din economie cresc => salariul este cheltuit pe pia => pe pia sunt mai muli bani => indicele general al preului crete => rata inflaiei crete.

Curba lui Phillips

Aceast relaie este valabil pentru termen scurt, n perioad ndelungat, ea are form vertical, adic arat c oricare ar fi nivelul inflaiei n economie ntotdeauna exist un omaj natural.

=e + f((Y-Y*)/Y*)+

unde Y PNB efectiv,

Y* - PNB potenial.

n perioada lung de timp, dependena invers proporional dintre rata omajului i rata inflaiei nu se respect, deoarece nivelul omajului corespunde celui natural, iar curba lui Phillips este o dreapt vertical.

3. Inflaia i creterea economic. Rata de sacrificiu.

Orice economie manifest pe termen lung o tendin de cretere i de ameliorare a condiiilor de via ale oamenilor. Prin creterea economic nelegem creterea potenialului productiv al economiei naionale, ceea ce echivaleaz cu creterea PNB potenial, deci a ofertei agregate pe termen lung. Creterea economic se msoar cu ajutorul a doi indicatori: creterea real a PNB i creterea real a PNB pe locuitor. Creterea economic este pozitiv atunci cnd PNB pe locuitor crete, negativ n situaie invers i zero cnd PNB/locuitor este constant.

n funcie de relaia dintre creterea PNB real i cea a preurilor, procesele de cretere economic se clasific n:

a) cretere economic neinflaionist, cnd preurile cresc mai ncet dect PNB real;

b) creterea economic inflaionist, cnd PNB crete mai ncet dect preurile;

c) stagflaie, cnd PNB stagneaz, iar preurile cresc;

d) slumpflaie, cnd PNB scade, iar preurile cresc.

Exist cretere economic: - intensiv; - extensiv.

Factorii ce influeneaz creterea economic:

- factori economici; - sociali; - tehnici i tehnologici; - instituionali.

Rata sacrificiului arat preul inflaiei n cazul cnd statul intervine n micorarea omajului.

U U* = (-1/)*Pi - Pi-1

, unde 2< A => economia se afl n perioada de cretere;

Inete=A => stagnare;

Inete descretere economic.

3) achiziii guvernamentale pentru procurarea de bunuri i servicii (G);

4) exportul net (Xn).

Ecuaia cererii agregate este: AD = C + Ib + G + XnDeterminanii AD sunt:

1) Modificarea cheltuielilor de consum consumul poate fi influenat de venitul disponibil a persoanelor fizice, nivelul impozitului pe venitul persoanelor fizice, nclinaia marginal spre consum, nivelul prognozat al venitului i al preurilor.

2) Modificarea cheltuielilor de investiii, care este influenat de nivelul dezvoltrii economice, nivelul impozitului pe venit, rata dobnzii, rata prognozat a profitului, anticiprile inflaioniste, riscurile economice.

3) Modificarea cheltuielilor guvernamentale se consider constante deoarece se stabilesc la nceputul anului prin bugetul de stat i pot fi modificate la intervenia guvernului n cazuri extreme.

4) Modificarea exportului net este influenat de cursul valutar i de venitul altor ri.

Curba cererii agregate reprezint cantitatea total de bunuri i servicii cerut n economie de ctre toi agenii economici la un anumit nivel al preului.

Dependena invers a cererii agregate i a preurilor poate fi explicat prin dou modaliti:

1) Conform teoriei cantitative a banilor.

M*V = P*Q, unde M masa monetar, V viteza de rotaie a capitalului, P preul, Q cantitatea de producie.

P = (M*V)/Q

Q = (M*V)/P

Dac P crete, rezult c Q scade i invers.

2) Conform efectelor cererii agregate:

a) efectul ratei dobnzii creterea preurilor duce la micorarea ofertei reale de bani, la majorarea cererii de bani, respectiv la creterea ratei dobnzii pe piaa monetar, ca urmare investiiile scad i cererea agregat scade;

b) efectul bogiei care arat c dac preurile cresc, ca urmare valoarea bogiei acumulate de populaie se reduce, ca urmare se micoreaz cererea din partea menajelor, ceea ce duce la micorarea cererii agregate;

c) efectul importului creterea preurilor mrfurilor interne duce la majorarea cererii populaiei pentru bunurile importate, care duce la micorarea exportului net i ca urmare la reducerea cererii agregate.

Orice modificare a nivelului preului va determina o deplasare de-a lungul curbei cererii agregate.

Orice modificare a componentelor cererii agregate, la acelai nivel al preurilor, va determina o deplasare n spaiu a curbei cererii agregate.

Creterea oricrei componente duce la creterea cererii agregate i ca urmare curba AD se deplaseaz n sus n dreapta, i invers.

Fiecare din componentele AD este influenat de anumii factori, corelaiile dintre acestea fiind reflectate prin anumite funcii:1) Funcia consumului are urmtoarea form general:

C = a + MPC*Yd, unde: a consum autonom, MPC nclinaia marginal spre consum, Yd venitul disponibil

Yd = Y T

T = (1 - t)*Y, unde t rata taxelor i impozitelor

MPC exprim ponderea modificrii cheltuielilor pentru consum n urma modificrii venitului disponibil: MPC = C / Yd

Similar se determin nclinaia medie spre consum care exprim ponderea cheltuielilor pentru consum n venitul disponibil: APC = C / Yd

Din funcia consumului se poate deduce funcia economisirii:

S = MPS * Yd a; MPS = S / Yd

APS = S / Yd

ntre MPC i MPS, i APC i APS exist urmtoarele relaii: MPC + MPS = 1,

APC + APS = 1

Economiile pot fi pozitive, ct i negative. n cazul cnd C >Yd, S < 0 i invers.

2) Prin investiii se nelege totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumprarea bunurilor de capital n vederea sporirii avuiei societii.Suma investiiilor de nlocuire i a investiiilor nete, de dezvoltare, formeaz investiiile brute de capital, ce contribuie la formarea brut a capitalului tehnic.

Funcia investiiilor n varianta cea mai simpl este:

I = e d * r, unde I cheltuielile investiionale; e investiii autonome; r rata real a dobnzii; d coeficientul ce caracterizeaz sensibilitatea investiiilor la modificarea ratei dobnzii.

n procesul de efectuare a investiiilor se compar rata dobnzii cu rata ateptat a profitului: dac r > rata profitului, atunci nu este rentabil de a lua credit pentru investiii.

innd cont de dependena direct proporional dintre investiii i nivelul venitului, funcia investiiilor are forma:

I = e d * r + * Y, unde nclinaia marginal spre investiii

= I / YRata dobnzii nominal este numit procentul bancar pentru depozitele la termen, iar mrimea puterii de cumprare a consumatorilor este numit rata dobnzii real. Dac rata dobnzii nominal este i, iar rata dobnzii real cu r, inflaia cu , atunci relaia dintre ele este:

r = i de aici rezult c i = r +

Aceast ecuaie arat c rata dobnzii nominale se poate modifica din 2 motive: n rezultatul modificrii ratei dobnzii reale i n rezultatul modificrii ritmului inflaiei.

n conformitate cu teoria cantitativ a banilor, mrimea ritmurilor de cretere a masei monetare cu 1 % duce la creterea ritmului inflaiei, la fel, cu 1%. n conformitate cu ecuaia lui Fisher, mrimea ritmului inflaiei cu 1%, la rndul su, duce la creterea ratei dobnzii nominale cu 1%. Aceast relaie dintre ritmul inflaiei i rata dobnzii nominale a primit denumirea de efectul lui Fisher.2. Oferta agregat i determinanii ei. Curba ofertei agregate i ecuaia ei. Modelul keynesian al ofertei agregate. Modelul clasic al ofertei agregate.

Oferta agregat (AS) reprezint totalitatea bunurilor i serviciilor produse ntr-o economie de toi agenii economici exprimat n form valoric.

AS = Y = reprezint nivelul venitului sau nivelul produciei

PIB dup venit= A+II+S+R+D+Profitul ntreprinderilor => reprezint AS

Determinanii AS:

1) modificarea preurilor la resurse - creterea costurilor duce la reducerea ofertei agregate;

2) schimbrile n productivitate:

3) schimbrile n normele juridice (ex: majorarea taxelor duce la creterea costurilor respectiv la reducerea AS).

Curba ofertei agregate reprezint cantitatea de bunuri i servicii oferite pe pia la un anumit nivel al preurilor.

a) cnd se modific preul (crete) are loc deplasarea de-a lungul curbei AS;

b) cnd are loc modificarea cantitii oferite indiferent de nivelul preurilor are loc deplasarea curbei AS n stnga sau n dreapta, n cazul dat nivelul produciei se modific, iar preul rmne constant.

Modelul keynesian al ofertei agregate. Acest model a fost analizat n anii 60 i are urmtoarele caracteristici:

- economia funcioneaz n condiiile ocuprii necomplete a factorilor de producie;

- preurile sunt fixe i foarte lent reacioneaz la fluctuaiile pieei;

- mrimile reale sunt relativ flexibile i se modific n dependen de modificarea pieein conformitate cu teoria keynesian: a) curba AS este o dreapt orizontal (preurile i salariile nominale sunt rigide):

b) curba AS are pant cresctoare n cazul salariilor nominale rigide i a preurilor relativ flexibile:

n cazul cnd preurile sunt relativ flexibile AS are o nclinaie pozitiv, adic odat cu creterea preului are loc o cretere a cantitii oferite.

Modelul clasic al ofertei agregate.

Modelul clasic caracterizeaz oferta agregat n perioad lung de timp (LRAS) i are urmtoarele caracteristici:

- volumul produciei se afl la nivelul su potenial;

- volumul produciei este influenat doar de modificarea factorilor de producie i nu este influenat de modificarea preurilor;

- modificarea factorilor de producie n perioad lung este relativ lent;

- preurile i salariul real sunt flexibile i modificarea lor menine echilibrul

- orice modificarea nivelului preului este influenat de modificarea AD.

Graficul modelului clasic

Dac AD se mrete, atunci curba AD se deplaseaz n sus, ca urmare preul de echilibru se majoreaz, iar nivelul produciei este constant.

Orice modificare n factorii de producie va deplasa curba LRAS => crete oferta agregat n condiiile ocuprii depline a tuturor factorilor de producie (Y*) (K, L).

Dac AD rmne constant, atunci nivelul produciei poteniale (Y*) crete, iar nivelul preului se micoreaz.

3. Echilibrul macroeconomic general n modelul AD-AS. Echilibrul n perioad scurt i lung.n macroeconomie ca i n microeconomie conceptul de baz este realizarea echilibrului. Acest concept n macroeconomie se realizeaz datorit confruntrii cererii i ofertei agregate. Toate politicile macroeconomice propuse de diferite coli sunt ndreptate spre obinerea echilibrului.

Echilibrul macroeconomic general n modelul AD-AS se analizeaz innd cont de diferite variante ale ofertei.

Echilibrul n perioad lung.

Modificrile n nivelul cererii agregate vor influena doar nivelul preurilor.

AD=>P

AD=>P

Echilibrul n perioad scurt.

Modificrile n aa caz n nivelul cererii agregate vor influena doar volumul produciei.

n cazul n care curba ofertei agregate pe termen scurt are pant cresctoare, modificarea cererii agregate va influena att nivelul produciei, ct i nivelul preurilor.

S presupunem c n situaia iniial economia se afl n echilibru pe termen lung.

Echilibrul pe termen lung corespunde punctului A, n care curba AD0 intersecteaz curba LRAS. Preurile se stabilesc la nivelul P0, care menine acest echilibru. Din aceste considerente curba SRAS trece prin acest punct.Dac Banca central va majora oferta de moned, AD crete (masa monetar crete), atunci AD se deplaseaz de la AD0 la AD1.

Punctul A reprezint echilibrul macroeconomic general.

Punctul B caracterizeaz echilibrul pe termen scurt (Y1>Y*) i ntr-o anumit perioad de timp bunurile se realizeaz la aceleai preuri. Treptat ns cresc cheltuielile de producie din cauza insuficienei resurselor i a creterii preurilor la ele. Aceasta duce la creterea preurilor la produsele finite, ca rezultat are loc deplasarea de-a lungul AD din punctul B n punctul C.

Punctul C caracterizeaz echilibrul pe termen lung care se stabilete la un nivel mai nalt al preurilor i la nivelul produciei poteniale.

Acest proces se numete procesul de corectare al preurilor. Corectarea preurilor ca urmare a modificrii AD are loc treptat, pe cnd acomodarea volumului de producie i volumului ocuprii are loc mai repede.

4. ocurile AD i AS. Politici de stabilizare.Factorii care influeneaz echilibrul macroeconomic sunt factorii care modific nemijlocit cererea i oferta agregat. Astfel de modificri sub influena factorilor externi, care nu vin nemijlocit din economie, sunt numite ocuri economice.Modelul AD-AS explic cum ocurile cererii agregate i ofertei agregate determin fluctuaiile macroeconomice. Totodat el este util pentru a stabili cum politica macroeconomic poate reaciona la astfel de ocuri pentru a regla fluctuaiile macroeconomice. Politica care are drept obiectiv meninerea produciei i a ocuprii la nivelul potenial este numit politica de stabilizare. ocurile AD sunt:

- modificarea masei monetare;

- modificarea vitezei de circulaie a banilor;

- modificarea cererii de investiii.

ocurile AS sunt legate de:

- cursul de schimb ():

- schimbarea brusc a preurilor la resurse;

- calamiti naturale;

- schimbarea legislaiei.

Tema 7. ECHILIBRUL MACROECONOMIC PE PIAA MRFURILOR. POLITICA BUGETAR - FISCAL.1. Cheltuielile planificate i cheltuielile efective. Crucea lui Keynes. Mecanismul de realizare a echilibrului pe piaa mrfurilor.

2. Fluctuaiile nivelului de echilibru al produciei n jurul potenialului economic. Multiplicatorul cheltuielilor autonome.

3. Obiectivele i instrumentele politicii bugetar-fiscale. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale. Multiplicatorul impozitelor. Multiplicatorul bugetului echilibrat.

1. Cheltuielile planificate i cheltuielile efective. Crucea lui Keynes. Mecanismul de realizare a echilibrului pe piaa mrfurilor.

Cheltuielile planificate reprezint cheltuielile pe care menajele, firmele, statul i lumea extern le planific pentru a procura mrfuri i servicii.Crucea lui Keynes este un model bazat pe egalitatea dintre cheltuielile planificate i cele efective. Anume n acest caz piaa bunurilor i serviciilor se afl n echilibru.Pentru a simplifica construirea crucii lui Keynes se presupune c nivelurile impozitelor, investiiilor, cheltuielilor guvernamentale i exportului net sunt fixate la un anumit nivel. __ __ __ __

T = T I = I G = G Xn = Xnn aa caz funcia cheltuielilor planificate are urmtoarea form:

__ __ __ __

E = a + MPC* (Y - T) + I + G + Xn Grafic se prezint astfel:

_ _ __

Mrimea cheltuielilor autonome A=a+I+G+Xn, determin cheltuielile autonome care nu depind de nivelul venitului.Un alt element al crucii lui Keynes este dreapta cu 45. Acesta determin punctele n care cheltuielile planificate sunt egale cu cheltuielile efective.

Notarea prin Y a cheltuielilor efective se explic prin faptul c PNB-ul are 2 semnificaii:- veniturile n economie;

- cheltuielile n economie.

De aceea Y reflect nu doar veniturile efective, dar i cheltuielile efective.

Reprezentnd n acelai sistem de axe graficul cheltuielilor planificate i dreapta cu panta de 45 obinem crucea lui Keynes.

Dac cheltuielile efective difer de cele planificate, firmele sunt nevoite s fac investiii neplanificate n stocuri sau s reduc stocurile. n aa mod se realizeaz echilibrul pe piaa bunurilor.

2. Fluctuaiile nivelului de echilibru al produciei n jurul potenialului economic. Multiplicatorul cheltuielilor autonome.

Nivelul de echilibru al produciei (venitului Y) este influenat de modificrile n componentele cererii agregate: C, I, G, Xn. Astfel, majorarea oricrei din aceste componente va deplasa curba cheltuielilor planificate n sus i va conduce la creterea nivelului de echilibru al produciei.

Reducerea oricrei componente a cheltuielilor agregate va deplasa graficul cheltuielilor planificate n jos i va reduce nivelul de echilibru al produciei.n cazul modificrii cheltuielilor autonome datorit efectului de multiplicare se nregistreaz o modificare mai esenial a produciei de echilibru.

Multiplicatorul cheltuielilor autonome se determin ca raportul dintre modificarea venitului/produciei de echilibru i modificarea cheltuielilor autonome.

m=Y/A, A=(a+I+G+Xn)

Practic, multiplicatorul arat de cte ori modificarea venitului depete modificarea iniial a cheltuielilor autonome.

Datorit efectului de multiplicare, modificri neeseniale n C, I, G i Xn pot cauza modificri eseniale n nivelul ocuprii i produciei. n aa mod, multiplicatorul este un factor al instabilitii macroeconomice. Din aceste considerente un obiectiv major al politicii bugetar-fiscale este crearea unor stabilizatori automai care ar permite de a minimiza efectul de multiplicare prin reducerea nclinaiei marginale spre consum.Un alt obiectiv a politicii este asigurarea egalitii dintre nivelul de echilibru al produciei efective i nivelul produciei poteniale.

Dac cererea agregat este insuficient, nivelul de echilibru al produciei va fi sub nivelul celui potenial:

Decalajul recesionist semnific mrimea care trebuie s creasc cererea agregat pentru ca nivelul de echilibru al produciei s ating nivelul potenial.Y = Mrimea decalajului recesionist * Multiplicatorul cheltuielilor autonome

Cererea agregat excedentar determin situaia n care nivelul de echilibru al produciei depete nivelul potenial. Firmele nu pot lrgi producia, drept rspuns la creterea cererii agregate, deoarece toate resursele sunt deja ocupate, ca urmare n economie se va nregistra creterea nivelului mediu din economie al preurilor.

Decalajul inflaionist semnific mrimea cu care trebuie s se reduc cererea agregat pentru ca nivelul de echilibru al produciei s ating nivelul potenial.

Y = - Mrimea decalajului inflaionist * Multiplicatorul cheltuielilor autonomeDecalajele analizate pot fi depite prin aplicarea instrumentelor politicii bugetar-fiscal.

3. Obiectivele i instrumentele politicii bugetar-fiscale. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale. Multiplicatorul impozitelor. Multiplicatorul bugetului echilibrat.

Politic bugetar-fiscal cuprinde diverse msuri menite s asigure utilizarea deplin a resurselor, echilibrarea balanei de pli externe, creterea economic neinflaionist, etc..

Politica bugetar-fiscal de ncurajare pentru o perioad scurt are drept obiectiv depirea recesiunii ciclice n economie i presupune majorarea cheltuielilor guvernamentale, reducerea impozitelor sau o mbinare a acestor msuri.

ntr-o perioad lung politica de reducere a impozitelor poate contribui la extinderea ofertei factorilor de producie i creterea potenialului economic.

Politica bugetar-fiscal de restrngere are drept obiectiv limitarea expansiunii ciclice n economie i presupune reducerea cheltuielilor guvernamentale, majorarea impozitelor sau o combinare a acestor msuri.

ntr-o perioad scurt aceste msuri permit de a stopa inflaia prin cerere n schimbul unei reduceri a produciei i creterii omajului.

n perioad lung de timp creterea presiunii fiscale poate conduce la reducerea ofertei agregate i derularea fenomenului de stagflaie.

Modificrile n politica bugetar-fiscal ntr-o perioad scurt sunt nsoite de efectele multiplicatorilor: cheltuielilor guvernamentale, impozitelor i bugetului echilibrat.

Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale arat de cte ori modificarea nivelului de echilibru a produciei sau venitului va depi modificarea cheltuielilor guvernamentale.

mg= Y / G

Y = mg * G

Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale mai poate fi calculat astfel:

a) mg = 1/(1-MPC); dac MPCatunci i mg

b) dac se ine cont de nivelul impozitelor, atunci:

mg=1/1-MPC*(1-t), t - rata spre impozitare, t=T/Y; dac tatunci mgc) pentru o economie deschis:

mg= 1/1-MPC*(1-t)+m', m' nclinaia marginal spre import

ntr-o economie deschis efectul de multiplicare a cheltuielilor guvernamentale este mai slab dect ntr-o economie nchis.

Multiplicatorul impozitelor: T =>Y

mt = Y / T sau mt = -MPC / 1-MPC

Multiplicatorul bugetului echilibrat: arat influena creterii concomitente a cheltuielilor guvernamentale i impozitelor asupra nivelului produciei/venitului.Efectul de multiplicare n cazul modificrii cheltuielilor guvernamentale este pronunat dect efectul de multiplicare n cazul modificrii impozitelor.

Dac cheltuielile guvernamentale i impozitele vor crete n aceeai proporie, nivelul de echilibru al produciei sau venitului va crete. n aa caz e vorba despre multiplicatorul bugetului echilibrat, valoarea cruia este egal sau mai mic dect 1.

TEMA 8: PIAA MONETAR I MECANISMELE EI.

1. Piaa monetar i componentele ei. Agregatele monetare.

2. Masa monetar i baza monetar. Efecte de multiplicare.

3. Oferta de bani i metode de reglementare a ofertei monetare.

4. Cererea de bani. Teoria preferinei pentru lichiditate.

5. Echilibrul pieei monetare.

1. Piaa monetar i componentele ei. Agregatele monetare.

Piaa monetar este caracterizat de cererea i oferta monetar. Oferta monetar mai este considerat masa monetar n economie. Echilibrul pe piaa monetar se stabilete n condiiile cnd cererea de bani (L) este egal cu oferta de bani (MS).

Operaiunile pe piaa monetar le efectueaz Banca Naional prin instrumentele politicii monetar-creditare. Totodat pe piaa monetar activeaz bncile comerciale care au relaii cu agenii economici, persoanele fizice i juridice.

Modificrile cantitative i structurale a masei monetare i componentele ei sunt analizate cu ajutorul noiunii de agregat monetar. Agregatul monetar este o parte constitutiv a masei monetare (M) i semi monetare automatizat prin funciile ei specifice, prin agenii specializai care emit instrumentele monetare prin instituiile financiar-bancare care le gestioneaz prin fluxurile economice reale pe care le mijlocesc. Includerea disponibilitilor bneti n agregatele monetare se face dup criteriul uurinei sau al dificultii transformrii lor n bani lichizi. Numrul agregatelor monetare n diferite ri, precum i denumirea lor difer.

Agregatele monetare sunt:

M1 suma banilor n numerar i diferite depuneri tranzacionale, inclusiv cecuri de cltorie. M1 se caracterizeaz prin cel mai mare grad de lichiditate.

M2 desemneaz masa monetar n sens larg, care cuprinde M1 plus depozitele la vedere aflate n conturile bancare neoperabile prin cecuri, depuneri la case de economii, depozite la termen i aciuni ale fondului de ajutor reciproc ce pot face obiectul unei tranzacii monetare.

M3 cuprinde M2 plus alte plasamente lichide pe termen scurt sau termen lung, i anume: depuneri pe termen nelimitat, depunerile i titlurile de comer n moned strin, bonurile de tezaur i certificate de stat, alte tipuri de obligaiuni i hrtii de valoare.

M4 reprezint M3 plus depozitele pe perioad ndelungat, diferite documente oficiale, obligaiuni ale statului.

2. Masa monetar i baza monetar. Efecte de multiplicare.

Masa monetar include numerarul din economie i depunerile la bncile comerciale.

M=N+D

M masa monetar,

N numerar,

D depuneri

Baza monetar (B) reprezint stocul de bani cu putere mare de cumprare.

B=N+R

R rezerve

Sursele bazei monetare sunt: aurul, valuta strin, creditele.

Procurarea oricrei surse contra schimbul alteia va duce la schimbarea structurii, dar mrimea va rmne constant. Orice surs din acestea se obine de Banca Central prin cumprarea ei, crend astfel obligaiuni ale persoanelor fizice i persoanelor juridice.

Multiplicatorul monetar (m) reprezint raportul dintre masa monetar i baza monetar. El se utilizeaz la determinarea masei monetare prin intermediul variabilei cheie. Multiplicatorul monetar poate fi simplu i compus. Multiplicatorul monetar este supraunitar, valoarea lui crete n msur ce sporete ponderea depozitelor n masa monetar i este cu att mai mare cu ct mai mic este ponderea rezervelor.

m = M / B

Procesul de creare a banilor n sistemul bancar:

1) depunerile iniiale 1000 u.m., dac rr=20% rezult c din duma dat banca rezerveaz obligatoriu 200 u.m., iar restul 800 u.m. le poate acorda sub form de credite ctre banca a doua;

2) banca a doua din suma de 800 u.m. 20% (160 u.m.) le depune ca reprezentnd rr, iar restul 640 le acord sub form de credit;

3) iar a treia banc, din suma de 640 u.m. 128 u.m. (20%) le depune sub form de rezerve obligatorii, iar restul le acord sub form de credit (522 u.m.).

Procesul dat este continuu. Efectul dat se numete efect de multiplicare, adic de creare a banilor n sistemul bancar, conform multiplicatorului bancar.

Multiplicatorul simplu (bancar):

m = 1 / rr

rr rata rezervelor obligatorii care caracterizeaz comportamentul bncilor comerciale;

rr = R / D.

Deoarece populaia influeneaz prin comportamentul su asupra stocului de bani din economie multiplicatorul monetar compus este:

m = 1+ cr / cr +rr

cr coeficientul depunerilor, caracterizeaz comportamentul populaiei i se calculeaz ca:

cr = N / D.

3. Oferta de bani i metode de reglementare a ofertei monetare.Oferta monetar (M=MS) reprezint cantitatea de bani existent n circulaie ntr-o anumit perioad de timp.

Reglarea ofertei monetare se face de ctre Banca Central prin dou modaliti:

1) emisiunea sau retragerea din numerar a banilor lichizi;

2) crearea sau retragerea de ctre bnci a unei cantiti de bani scripturali (de cont).

Emisiunea de bani are loc n urmtoarele situaii:

a) creterea cantitii de bunuri i servicii (valoarea bunurilor i serviciilor=M);

b) pentru acoperirea deficitului bugetar;

c) pentru stimularea cererii agregate;

d) pentru oferirea de moned naional n schimbul celei strine.

Retragerea de bani reprezint reducerea de bunuri i servicii cnd exist excedent bugetar, cnd se ofer moned strin n schimbul celei naionale.

Banca Central poate influena asupra masei monetare influennd asupra bazei monetare, adic asupra rezervei. Mai nti de toate banca influeneaz asupra B pe baza schimbrii obligaiunilor bncii fa de populaie i fa de sistemul bancar. Mai apoi se influeneaz asupra modificrii M prin procesul multiplicrii n sistemul bancar.

Oferta monetar poate fi influenat de instrumentele politicii monetar-creditare, influennd asupra B sau / i asupra multiplicatorului monetar.

Instrumentele politicii monetar-creditare, prin intermediul crora BC (Banca Central) (BNM) efectueaz reglementarea indirect a ofertei monetar creditare sunt:

1) schimbarea ratei de re-finanare (rata scontului rata cu care BC acord credite bncilor comerciale);

2) schimbarea rr;

3) obligaiunile pe piaa deschis open market (vnzarea sau cumprarea hrtiilor de valoare de stat);

4) rata dobnzii.

BC nu poate ns n totalitate controla M deoarece:

bncile comerciale i determin singure rezervele excedentare influennd astfel asupra rr i asupra multiplicatorului;

BC nu poate determina singur care va fi mrimea creditelor acordate de ctre bncile comerciale populaiei;

coeficientul depunerilor este determinat de comportamentul populaiei.

4. Cererea de bani. Teoria preferinei pentru lichiditate.

Teoria clasic a cererii de bani menioneaz c principalul factor care influeneaz asupra acesteia este venitul. Conform teoriei cantitative a banilor (M*V=P*Q), dac V (viteza de rotaie a monedei) este constant, atunci modificarea M trebuie s determine schimbarea proporional a PNB. Deoarece PNB se modific lent n urma modificrii factorilor de producie, modificarea PNB real va determina n principal modificarea nivelului preului, adic schimbarea cantitii de bani n circulaie va influena, n primul rnd, asupra schimbrii mrimilor nominale (P) i nu va influena asupra mrimilor reale (Y). Aceast teorie este numit neutralitatea banilor.

Velocitatea banilor reprezint viteza de circulaie a banilor.

Monetaritii utilizeaz aceast concepie pentru a arta dependena ntre dinamica M i nivelul preurilor n perioada ndelungat.

Pentru a evita inflaia statul trebuie s menin modificarea M la nivelul ritmurilor de modificare a PNB. Ecuaia cererii de bani este L = k*Y - h*r, adic L depinde direct de nivelul venitului (Y) i indirect de rata dobnzii (r).

Keynesitii menioneaz c principalul factor de influen a cererii de bani este rata dobnzii. Teoria keynesean privind cererea de bani este reprezentat de teoria preferinei pentru lichiditate. Conform acestei teorii exist 3 mobiluri care determin populaia s prefere bani lichizi:

1) Mobilul tranzaciilor st la baza cererii pentru bani pentru efectuarea tranzaciilor curente personale sau de afaceri. Are legtur cu funcia banilor ca mijloc de plat i mijloc de schimb.

2) Mobilul precauiilor este legat de necesitatea de a dispune n orice moment de lichiditi pentru situaii neprevzute.

3) Mobilul speculaiei este legat de funcia banilor de acumulare a avuiei, este legat de cumprarea unor active financiare i de obinerea de venit n urma vnzrii acestora la un pre mai nalt.

5. Echilibrul pieei monetare.

n varianta cea mai simpl modelul pieei monetare se bazeaz pe presupunerea c oferta nominal de bani este controlat de Banca central i fixat la nivelul M.

Nivelul preurilor de asemenea se accept stabil, fapt admisibil pentru o perioad scrut. Ca urmare oferta real de bani este fixata la nivelul M/P i se reprezint grafic prin dreapta vertical.

Reprezentnd n acelai sistem de axe curba cererii de moned i oferta de moned se obine modelul pieei monetare.

M se regleaz de ctre Banca Central cu ajutorul celor 3 instrumente (rata scontului, rata rezervelor obligatorii, operaiuni pe piaa deschis) i nu depinde de rata dobnzii.

Cererea de bani (L) este invers legat de rata dobnzii i depinde direct de nivelul venitului.

Dac venitul crete, cererea de bani crete i ca urmare rata dobnzii crete.

n punctul de echilibru cererea real de bani este egal cu oferta real de bani. Devierile de la punctul de echilibru se interpreteaz astfel:

a) r0>r*=>MS>L=>r

b) r1L>MS=>r

Dac statul crete sau micoreaz masa monetar, aceasta va influena asupra ratei dobnzii. n cazul micorrii ratei dobnzii oferta real de bani M/P se deplaseaz n sus n dreapta, i invers.

Tema 9. ECONOMIA DESCHIS I BALANA DE PLI EXTERNE.1. Economia deschis: caracteristici i factori de influen. Eficiena exportului i importului.

2. Piaa valutar i componentele ei. Cererea i oferta de valut. Rata de schimb i factorii ce o influeneaz. Evaluarea ratei de schimb nominale i reale. Sistemele ratelor fixe i flexibile .

3. Balana de pli externe i structura ei. Politica de echilibrare a balanei de pli.

1. Comerul exterior. Eficiena exportului i importului.

Comerul exterior include totalitatea tranzaciilor de vnzare-cumprare cu unul sau mai multe state. Comerul exterior poate fi:

1) comer vizibil (schimbul de bunuri materiale i mrfuri);

2) comerul invizibil (schimbul de servicii).

Comerul exterior este compus din 4 elemente:

- export;

- import;

- reexport;

- comerul de tranzit.

Eficiena comerului exterior este caracterizat de urmtorii indicatori:

1) Cursul de revenire brut la import (Cri) reprezint cantitatea de moned naional obinut prin vnzarea pe piaa intern a mrfii importate cu o unitate valutar.

Cri=(Pi-ti)/Piv>=

undePi preul mrfii pe piaa intern n lei,

ti taxele de import n lei,

Piv preul n valut strin de import,

cursul de schimb valutar.

Pentru ca comerul exterior s fie eficient Cri trebuie s fie mai mare sau egal ca cursul de schimb valutar.

2) Cursul de revenire brut la export (Cre) reprezint cheltuielile interne efectuate pentru a obine o unitate valutar.

Cre=(Pi+Cc)/PevAS

AS>AD

Y

E

E

E1

E0

__ __ __ __

E1=a1+MPC*(Y-T1)+I0+G0+Xn1

__ _ _ __

E0=a0+MPC*(Y-T0)+I0+G0+Xn0

Y0 Y1

Y

E=Y

Y

Xn

Xn=>Xn1>Xn0

M/P

r

__ _

M / P

MS

r

M/P

L

MS

r*

r1

E

r0

M/P

E

Y

E0

E1

E=Y

Y0 Y*

Decalaj recesionist

E

Y

E0

E1

E=Y

Y* Y0

Decalaj inflaionist

PAGE 1