INSTITUTUL DE RELAŢII INTERNAŢIONALE DIN MOLDOVA

FACULTATEA ECONOMIE MONDIALĂ ŞI RELAŢII ECONOMICE

INTERNAŢIONALE

''Riscurile finantarii

Internationale''

A efectuat:

studentele gr.3EM1

Baciu Diana,Leu Iulia

Chisinau 2012

Piaţa financiară internaţională reprezintă ansamblul de instituţii, reglementări şi relaţii care

iau naştere în scopul mobilizării de resurse de capital de la deţinători din diferite ţări pentru a fi

plasate către beneficiari din afara ţărilor de origine a acestora. Relaţiile financiar-valutare

internaţionale sunt o componentă de bază a pieţei financiare internaţionale, reprezentând

ansamblul de mecanisme şi instrumente utilizate de diferite instituţii financiare sau direct de

operatorii economici pentru a mobiliza resurse financiare necesare derulării de operaţiuni

comerciale sau de cooperare în plan internaţional sau de realizarea unui proiect de investiţii întro

altă ţară. În prezent sfera relaţiilor financiar valutare s-a extins de la relaţiile financiare

internaţionale publice către fluxurile financiare private, volumul valoric al tranzacţiilor

financiare depăşind cu mult volumul tranzacţiilor comerciale din economia mondială.

Intr-o economie mondiala puternic competitiva, o structura adecvata de active si pasive a

companiei poate reprezenta cheia supravietuirii si chiar a succesului. Astfel, investitiile, ca

promotor al inovatiei si progresului, devin o componente din ce în ce mai importanta în

functionare economiei de piata. O axioma prezenta în teoriile economice clasice si dovedita de

practica este aceea ca dezvoltarea economica depinde esential de consecventa si amploarea

investitiilor.

Decizia de a investi se naste din necesitatea sau interesul de a realiza o investitie. Orice decizie

de a investi trebuie subordonata obiectivului major al finantelor private: maximizarea valorii

firmei si a averii actionarilor. Modul în care o organizatie creste si se dezvolta, capacitatea de a

supravietui si chiar de a fi competitiva depinde de capacitatea de a genera constant fluxuri de idei

pentru noi produse, produse mai bune sau cu costuri mai mici, adica de a lua cele mai bune

decizii de investitii. O astfel de decizie este bazata pe mai multe considerente: "sistemul

valoric"(valoarea în timp a banilor), contextul economic al proiectului, perspectiva investitorilor,

modalitatile de finantare, riscuri, caracterul de previziune al fluxurilor de intrare si iesire,

contabilizarea performantei., precum si pe diverse comparatii cu oportunitati investitionale

alternative în functie de resursele disponibile comparatii numite generic costul de oportunitate al

investitei.

Societatea actualã se confruntã cu o serie de riscuri, iar în momentul aparitiei acestora se

înregistreazã daune. Cea mai cunoscutã tehnicã de eliminare a

riscurilor cu care se conrfuntã societãtile comerciale o reprezintã asigurãrile

comerciale, prin care riscurile sunt transferate cãtre asigurãtori. Înainte de a lua

aceastã decizie managerul riscului trebuie sã parcurgã procedeul de

managementul riscului prin care sã identifice cea mai bunã solutie sau set de

solutii de eliminare/transfer/retinere a riscurilor în functie de specificul

activitãtii fiecãrei firme si de istoricul daunelor înregistrate de acetea.

Deoarece activitatea economicã a oricãrei firme implicã o serie de riscuri,

acestea trebuie identificate si separate. Anumite categorii de riscuri pot rãmâne

neidentificate ceea ce reprezintã un aspect begativ pentru firme. Expunerea la

daune depinde în mod direct de o serie de factori conjuncturali, politici,

economici, de locatie dar si dee tipicul afacerii pe care firmele le desfãsoarã.

Se vor clarifica riscurile pure, expunerea la daune a firmei, hazardul care

influenteazã aceste expuneri.

În conditiile în care fiecare societate comercialã si implicit activitatea pe care o

desfãsoarã este supusã incertitudinii si riscului, importanta procesului de

managementul riscului este recunoscutã de cãtre toate nivelurile de conducere.

Etapa initialã de determinare a expunerii la daune este esentialã si trebuie

elaboratã atent, deoarece în momentul omiterii unor riscuri întregul procedeu

este compromis. Dupã identificare riscurile sunt fie retinute fie transferate prin

tehnici de control si finantare. O parte din riscuri pot fi diminuate dau chiar

eliminate. În momentul în care se decide adoptarea unui program de

managementul riscului, acesta trebuie urmãrit si monitorizat în permanentã

pentru a se opera modificãri în momentul când situatia o cere.

În cadrul procesului de managementul riscului controlul daunelor reprezintã o

etapã deosebit de importantã. Fiecare risc identificat trebuie privit prin prisma

posibilitãtii de aparitie si se va încerca cuantificarea daunei ce o va genera. O

parte din riscuri vor fi prevenite, o altã gamã de riscuri vor fi dispersate, iar

dacã situatia permite vor fi chiar eliminate.

Accentul de control a riscurilor se va realiza si de cãtre asigurãtor prin

intermediul indicatorului rata daunei.

Importanta finantãrii riscurilor este recunoscutã de managerii riscului.

Strategia de finantare depinde de tipul fiecãrei companii în parte, unele dorind

sã retinã riscurile în cadrul firmei, iar în momentul aparitiei unei daune sã

opteze pentru finantarea acesteia: - prefinantare, finantare curentã din resurse

proprii, finantare post eveniment când resursele financiare vor permite acest

lucru. Deasemenea, în cazul riscurilor cu frecventã ridicatã sî la cele cu

severitate mare, companiile opteazã pentru transferul riscului cãtre societatile

de asigurare.

La rândul lor, asigurãtorii folosesc un sistem de indicatori pentru a putea

determina modalitatea/nivelul pânã la care pot finanta riscurile entitãtilor

comerciale.

Specialistii în finante internationale sunt preocupati în permanentã pentru a

oferi solutii inovatoare de transfert al riscurilor. Aceste solutii combinã

produse ale pietei asigurãrilor cu produsele pietei de capital Se va pune

accentul pe produsele de transfer alternativ al riscului: CAT Bonduri, Unitlink-

uri, Segregated Cell, Protected Cell.

Datoritã restrictiilor de pe piata asigurãrilor multe companii se aflã în

imposibilitatea de a asigura întreaga gamã de riscuri la care sunt expuse.

Pentru a veni în sprijinul acestora specialisti din domeniul pietelor de capital si

industria asigurãrilor s-au elaborat o gamã variatã de produse hibride –

cunoscute sub numele de Porduse de Transfer Alternativ a Riscului. Prin

intermediul acestora riscurile grele sunt dispersate în afara pietei asigurãrilor.

Datoritã umeroaselor restrictii impuse marilor corporatii din diferite zone ale

lumii, actionariatul si manageriatul acestora au cãutat modalitãti de evitare a

taxelor. Astfel au fost înfiintate zonele offshore sau paradisurile fiscale. De la

momentul aparitiei acestora au existat în permanentã suspiciuni cu privire la

activitatea pe care o desfãsurau companiile în zonele offshore, existând

diferente reale între confidentialitate si secret. În prezent majoritatea serviciilor

financiare, imobiliare, intermediere pot fi regãsite în cadrul acestor zone

financiare. În situatia în care companiile domiciliate offshore îsi desfãsoarã

activitatea exact în scopul pentru care au fost înfiintate, paradisul fiscal îsi

demonstreazã utilitatea sa financiarã.

În conditiile în care fiecare societate comercialã si implicit activitatea pe care o

desfãsoarã este supusã incertitudinii si riscului, importanta procesului de

managementul riscului este recunoscutã de cãtre toate nivelurile de conducere.

Etapa initialã de determinare a expunerii la daune este esentialã si trebuie

elaboratã atent, deoarece în momentul omiterii unor riscuri întregul procedeu

este compromis. Dupã identificare riscurile sunt fie retinute fie transferate prin

tehnici de control si finantare. O parte din riscuri pot fi diminuate dau chiar

eliminate. În momentul în care se decide adoptarea unui program de

managementul riscului, acesta trebuie urmãrit si monitorizat în permanentã

pentru a se opera modificãri în momentul când situatia o cere.

În cadrul procesului de managementul riscului controlul daunelor reprezintã o

etapã deosebit de importantã. Fiecare risc identificat trebuie privit prin prisma

posibilitãtii de aparitie si se va încerca cuantificarea daunei ce o va genera. O

parte din riscuri vor fi prevenite, o altã gamã de riscuri vor fi dispersate, iar

dacã situatia permite vor fi chiar eliminate.

Accentul de control a riscurilor se va realiza si de cãtre asigurãtor prin

intermediul indicatorului rata daunei.

Importanta finantãrii riscurilor este recunoscutã de managerii riscului.

Strategia de finantare depinde de tipul fiecãrei companii în parte, unele dorind

sã retinã riscurile în cadrul firmei, iar în momentul aparitiei unei daune sã

opteze pentru finantarea acesteia: - prefinantare, finantare curentã din resurse

proprii, finantare post eveniment când resursele financiare vor permite acest

lucru. Deasemenea, în cazul riscurilor cu frecventã ridicatã sî la cele cu

severitate mare, companiile opteazã pentru transferul riscului cãtre societatile

de asigurare.

La rândul lor, asigurãtorii folosesc un sistem de indicatori pentru a putea

determina modalitatea/nivelul pânã la care pot finanta riscurile entitãtilor

comerciale.

Specialistii în finante internationale sunt preocupati în permanentã pentru a

oferi solutii inovatoare de transfert al riscurilor. Aceste solutii combinã

produse ale pietei asigurãrilor cu produsele pietei de capital Se va pune

accentul pe produsele de transfer alternativ al riscului: CAT Bonduri, Unitlink-

uri, Segregated Cell, Protected Cell.

Datoritã restrictiilor de pe piata asigurãrilor multe companii se aflã în

imposibilitatea de a asigura întreaga gamã de riscuri la care sunt expuse.

Pentru a veni în sprijinul acestora specialisti din domeniul pietelor de capital si

industria asigurãrilor s-au elaborat o gamã variatã de produse hibride –

cunoscute sub numele de Porduse de Transfer Alternativ a Riscului. Prin

intermediul acestora riscurile grele sunt dispersate în afara pietei asigurãrilor.

Datoritã umeroaselor restrictii impuse marilor corporatii din diferite zone ale

lumii, actionariatul si manageriatul acestora au cãutat modalitãti de evitare a

taxelor. Astfel au fost înfiintate zonele offshore sau paradisurile fiscale. De la

momentul aparitiei acestora au existat în permanentã suspiciuni cu privire la

activitatea pe care o desfãsurau companiile în zonele offshore, existând

diferente reale între confidentialitate si secret. În prezent majoritatea serviciilor

financiare, imobiliare, intermediere pot fi regãsite în cadrul acestor zone

financiare. În situatia în care companiile domiciliate offshore îsi desfãsoarã

activitatea exact în scopul pentru care au fost înfiintate, paradisul fiscal îsi

demonstreazã utilitatea sa financiarã.

Re a l i t a t e a n e - a d o v e d i t î n r e p e t a t e r â n d u r i c ă o r i c e a c t i v i t a t e u m a n ă

s e desfăşoară în condiţii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţingrave,

mai mult sau mai puţin cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat .I n s u f i c i e n t a

c u n o a ş t e r e a r i s c u r i l o r , e v a l u a r e a l o r g r e ş i t ă , l i p s a u n e i p r o t e c ţ i i

adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activităţii .

Internaţionalizarea afacerilor, ca formă particulară a activităţii economice, reprezintăun proces

complex şi de durată, ce angajează resurse financiare, materiale şi umane semnificative.

Derularea de afaceri pe pieţe externe se va realiza numai dacă existăun stimulent suficient de

puternic, în măsură să motiveze companiile să-şi asumer i s c u r i l e i m p l i c a t e

ş i n e c e s i t ă i n c l u d e r e a n o ţ i u n i l o r d e r i s c ş i i n c e r t i t u d i n e î n structura

procesului decizional.

R i s c u l e s t e p r i v i t c a u n f e n o m e n c a r e p r o v i n e d i n c i r c u m s t a n ţ e

p e n t r u c a r e d e c i d e n t u l e s t e î n m ă s u r ă s ă i d e n t i f i c e e v o l u ţ i i /

e v e n i m e n t e p o s i b i l e , ş i c h i a r p r o b a b i l i t a t e a

p r o d u c e r i i ( m a t e r i a l i z ă r i i ) a c e s t o r a , f ă r ă a f i î n s ă î n m ă s u r ă s ă precizeze

cu exactitate care dintre aceste evenimente se va produce efectiv . Se poatespune deci că riscul

provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţecare este evenimentul posibil,

identificat ca atare de decident care se va materializaefectiv şi va determina un anumit nivel al

riscului. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru materializarea efectivă a unui anumit

factor generator de risc este ridicată,d e c i d e n t u l n u p o a t e f i s i g u r d a c ă a c e l

e v e n i m e n t e s t e c e l c a r e s e v a p r o d u c e c u c e r t i t u d i n e ş i n u u n a l t u l ; e s t e

p o s i b i l c h i a r s ă s e p r o d u c ă u n f e n o m e n a c ă r u i probabilitate era apreciată la un

nivel redus sau chiar un eveniment neprevăzut.

Riscul finantarii internationale

Riscul reprezinta o pierdere potentiala cauzata de producerea unor evenimente in viitor ;

In finantarea internationala riscul are o forma tridimensionala fiind compus din : riscurile

de mediu,de proiect si de firma;

Riscul de tara: este un risc legat de mediul din tara gazda e investitiei sau tara debitorului;

Riscul de dobanda: este un risc determinat de evolutia nefavorabila a ratelor de dabanda

pe pietele internationale;

Riscul de neplata: este riscul ca debitorul sa se afle in incapacitatea de plata a serviciului

datoriei contractate si / sau de rambursare a imprumutului la scadenta

Riscul de ţară

• Este un concept nou introdus pentru prima dată de M. Friedman în 1975

când Citibank a împrumutat un guvern dintr-o altă ţară ce a refuzat ulterior să ramburseze datoria

contractată;

• A fost iniţial corelat cu capacitatea şi voinţa unui guvern de a-şi rambursa datoria externă;

• Acest concept este utilizat astăzi în mai multe domenii:

• Finanţarea internaţională (datoria publică şi privată)

• Investiţiile străine directe;

• Investiţiile de portofoliu (evaluarea acţiunilor şi obligaţiunilor)

• Ajustarea la risc a proiectelor / afacerilor.

• În prezent se face o distincţie între riscul de ţară asociat ISD şi cel asociat creditelor externe.

Rolul analizei de risc de ţară

- Localizarea precisă a creditului sau a afacerii (harta de risc);

- Luarea deciziei de a te implica sau nu pe pieţele internaţionale (“go / no go decision”);

- Pentru a stabili gradul de implicare pe o piaţă externă;

- Dezvoltarea unor strategii pe o piaţă externă (ex. strategiile concurenţiale);

- Adaptarea ulterioară a creditului sau investiţiei la modificările de mediu.

Formele de materializare a riscului de ţară

Credit internaţional - Întârzierea rambursărilor;Probleme cu plata serviciului DE;Repudierea

datoriei externeRenegocierea datoriei externe;Reeşalonarea datoriei externe;Moratoriul

DE;Probleme temporare curambursarea datoriei externedatorate unor dezechilibre în

BPE,dezechilibre pe piaţa internă;

Afaceri internaţionale – Confiscarea;Naţionalizarea;Exproprierea;

Indigenizarea;Limitarea sau restricţionarea repatrierii capitalului străin

Limitarea sau restricţionarea transferului de dividende;Distrugerea parţială sau totală a

obiectivului de investiţii;Pierderi de profit.

Managementul riscului de ţară din perspectiva investitorilor străini

Înainte de realizarea investiţiei:

-obţinerea de informaţii suplimentare

- evitarea ţărilor cu risc ridicat

- poliţele de asigurare a riscului de ţară (ex COFACE)

- negocierea cadrului de derulare a afacerii

- adaptarea proiectului la nivelul de risc

- diversificarea geografică a portofoliului de investiţii

După realizarea investiţiei:

- monitorizarea permanentă a nivelului de risc de ţară;

- adaptarea ulterioară a proiectului la nivelul de risc;

- promovarea de bune relaţii cu parteneri / statul gazdă;

·- dezinvestirea, maximizarea profitului.

Riscul de dobanda

Riscul de dobândă este pierderea potenţială generată de evoluţia nefavorabilă a ratelor de

dobândă.

• Este un risc ce îl poate afecta atât pe debitor cât şi pe creditor;

• Poate afecta atât creditele cu dobândă fixă dar mai ales pe cele cu dobândă variabilă;

• Analiza acestui risc se bazează pe următorii indicatori:

• Maturitatea;

• Sensibilitatea;

• Durata.

Riscul de neplată

Riscul de neplată este pierderea potenţială cauzată de incapacitatea de plată a debitorului;

•Este un risc cu precădere al creditorului

• Analiza acestui risc se bazează pe raţiile financiare:

• Raţiile de lichiditate

• Raţiile privind profitabilitatea activităţii firmei

• Raţiile privind structura financiară a companiei

• Raţiile privind rentabilitatea companiei

• Raţiile privind capitalul propriu (acţionariatul)

Riscul valutar în finanţarea internaţională

Riscul valutar este pierderea potenţială cauzată de evoluţia nefavorabilă a cursului de schimb.

Formele de bază ale riscului valutar:

Riscul valutar tranzacţional: pierdere potenţială survenită în cazul unei tranzacţii simple

denominată într-o altă monedă (de exemplu export, import sau credit extern);

Riscul valutar de translaţie: pierdere potenţială cauzată de modificarea cursului de schimb

ce apare la translatarea bilanţurilor filialelor în bilanţul companiei mamă.

Riscul valutar economic: pierdere potenţială de flux de numerar net cauzată de evoluţia

cursului de schimb.

Riscul valutar de tranzacţie

• Foarte uşor de estimat;

• Gradul de expunere se poate măsura prin raportarea randamentului curent în condiţiile unui

curs fix la randamentul curent în condiţiile unui curs estimat

Riscul valutar de translaţie

• Mult mai dificil de estimat decât riscul de tranzacţie

• Metoda ratei curente;

• Metoda “current / non – current”;

• Metoda monetară;

• Metoda temporală (pentru stocuri se foloseşte cursul de schimb estimat).

Riscul economic

• Cea mai complexă formă a riscului valutar

• Analiza sa are la bază fluxul de numerar viitor generat de o afacere

• Gradul de expunere la acest risc se măsoară prin variabilitatea fluxurilor de numerar generată

de variabilitatea cursului de schimb;

Specificul riscului in finantarea internationala

Î n d e c i z i a d e f i n a n ţ a r e a t â t i n v e s t i t o r i i ( c r e d i t o r i i ) c â t ş i b e n e f i c i a r i i f

i n a n ţ ă r i i o p e r e a z ă c u t r e i s i t u a ţ i i d e c i z i o n a l e p o s i b i l e :

s i t u a ţ i a c e r t ă , i n c e r t ă ş i r i s c a n t ă . Certitudinea absolută poate fi definită ca situaţia

decizională în care evoluţia viitoarea evenimentelor, consecinţele unei decizii pot fi prevăzute cu

exactitate, neexistând erori sau evenimente neaşteptate . În acest context, rezultatele

oricărei acţiuni /d e c i z i i a r f i c u n o s c u t e c u e x a c t i t a t e , î n a i n t e a p r o d u c e r i i

/ a d o p t ă r i i l o r .

P r a c t i c m e c a n i s m u l d e c i z i o n a l a r d e v e n i u n a u t o m a t i s m , o r i c e d e c i z i e , i

n d i f e r e n t d e importanţă şi complexitate ar deveni o chestiune de rutină.

Opusul noţiunii de certitudine absolută, incertitudinea absolută reprezintă situaţia încare

decidentul nu poate anticipa evoluţiile şi / sau propriile sale acţiuni viitoare şi /sau decizii şi nici

ale altora . Adoptarea unei decizii în condiţii de incertitudine este caracterizată prin următoarele

elemente:

Decidentul nu este conştient de existenţa unei probleme;

Decidentul dispune de informaţii necorespunzătoare cantitativ, calitativ, carenu au

relevanţă;

Incapacitatea de identificare a unei probleme / conjuncturi nefavorabile

(acauzelor şi componentelor, a relaţiilor dintre acestea) şi de scalare a lor

înfuncţie de gravitatea şi gradul de interdependenţă dintre ele;

Informaţie incompletă care nu permite formularea unei liste complete

aconsecinţelor unei decizii;

Experienţă şi abilităţi cognitive limitate ale decidentului.

Printre factorii care influenţează nivelul de incertitudine asociat condiţiilor de adoptare a unei

decizii pot fi enumeraţi:

- Informaţie inadecvată şi nedisponibilă;

- Nedefinirea clară a problemei;

- Incapacitatea / imposibilitatea de identificare a tuturor alternativelor;

- Caracterul anticipativ al procesului decizional si graduc redus de predicitibilitate al anumitor

factori care afectează consecinţele unei decizii;

- Caracterul unic al unor evenimente, factori, conjuncturi decizionale

- Calităţile personale ale decidentului

Riscul poate fi privit ca "reprezentând incapacitatea unei firme de a se adapta la

timp şi la cel mai mic cost la modificările de mediu" - semnificaţia economică

ar i s c u l u i . P r i v i t d i n a c e s t p u n c t d e v e d e r e , r i s c u l u n e i i n v e s t i ţ i i

e f e c t u a t e d e o întreprindere are ca principală sursă instabilitatea climatului de

afaceri (elementexogen firmei) şi incapacitatea agentului economic de a

contracara la timp şi fărăcosturi ridicate efectele generate de această evoluţie

continuă. Se lansează astfelideea că o afacere forate bine definită şi rentabilă din

punct de vedere economic poate deveni nerentabilă ca urmare a modificărilor condiţiilor de

mediu iniţiale; deaceea, acest aşa numit "risc de mediu " trebuie avut în vedere în fundamentarea

unei afaceri şi trebuie prevăzute mecanisme eficace care să evidenţieze rapid modificările

intervenite şi modul în care vor fi gestionate.

R i s c u r i l e c u c a r e s e c o n f r u n t ă o c o m p a n i e c a r e d e r u l e a z ă a f a c e

r i p e p i e ţ e l e internaţionale pot fi clasificate după mai mult criterii: după gradul de asumare,

dupăamplitudinea şi probabilitatea lor de apariţie, după gradul de diversificare,

dupănatura acestor riscuri etc. Relaţia dintre risc şi incertitudine nu este o relaţie simplă,ci una

complexă. Spre deosebire de risc, incertitudinea este descrisă ca situaţia încare

decidentul nu poate identifica toate, sau chiar nici unul dintre evenimentele posibile

a se produce şi cu atât mai puţin de a putea estima probabilitatea produceriilor, având

semnificaţia matematică de variabilă incomplet definită. Incertitudinea presupune

anticiparea foarte vagă a unor elemente astfel încât nu se poate face nici o previziune cu

privire la ceea ce se va întâmpla; în definirea incertitudinii un singur lucru este

cert: "nimic nu este sigur sau previzibil". O situaţie este incertă atunci când

decizia trebuie luată dar nu se cunosc suficient sau deloc evoluţia

ulterioară aevenimentelor precum şi probabilităţile aferente.

Această situaţie este frecvent întâlnită în cazul ţărilor în curs de dezvoltare, în

careinstituţii politice sau economice sunt schimbate în mod frecvent. În ceea ce

priveşten o ţ i u n e a d e r i s c , s e p o a t e f a c e a n u m i t e a n t i c i p ă r i a l e

e v e n i m e n t e l o r c e s e p o t produce şi a probabilităţii asociate producerii lor.

Profitul potenţial urmărit a firealizat în urma unei investiţii trebuie să fie proporţional cu

riscul asumat. I n c e r t i t u d i n e a a r e

d o u ă c o m p o n e n t e : o c o m p o n e n t ă o b i e c t i v ă i n c e r t i t u d i n e a o b i e c t i v ă

( i d e n t i f i c a t ă n u d e p u ţ i n e o r i c u n o ţ i u n e a d e r i s c - ş i o

c o m p o n e n t ă subiectivă - incertitudinea subiectivă . Distincţia între aceste noţiuni este

importantăî n c a z u l I S D ( ş i a a f a c e r i l o r i n t e r n a ţ i o n a l e î n g e n e r a l ) .

C a r a c t e r u l s u b i e c t i v a l incertitudinii trebuie apreciat în sensul că estimările cu

privire la producerea unuianumit eveniment generator de risc se bazează pe aprecierile şi

percepţiile proprii aledecidentului în funcţie de informaţiile de care dispune la momentul

respectiv, şi deexperienţa pe acre o are în domeniul respectiv. Incertitudinea

obiectivă poate fiasimilată situaţiei în care toate rezultatele posibile sunt cunoscute şi

majoritatea celor implicaţi în procesul decizional sunt unanimi în estimarea aceleiaşi probabilităţi

de producere a fiecăruia dintre efectele identificate pe baza datelor furnizate de

evoluţiianterioare.Î n c o n d i ţ i i d e c e r t i t u d i n e , f i r m a ş i i n v e s t i ţ i a n u s u n t

s u p u s e n i c i u n u i r i s c , f i i n d cunoscute efectele generate de producerea unui eveniment şi

impactul lor la nivelulrezultatelor activităţii viitoare. Incertitudinea şi riscul, odată

introduse în ecuaţiadecizională, afectează calitatea şi acurateţea estimărilor cu

privire la evoluţiile şirezultatele viitoare ale firmei şi investiţiei internaţionale.

Vulnerabilitatea profiturilor v i i t o a r e p o a t e f i m o d e l a t ă m a t e m a t i c î n c o n d i ţ i i

d e i n c e r t i t u d i n e o b i e c t i v ă c a o funcţie de natura particulară a evenimentul

propriu-zis, iar în condiţii de risc ca o funcţie de impactul producerii

evenimentului asupra unei afaceri; în condiţii deincertitudine subiectivă este o funcţie de

ambele variabile enumerate.

În esenţă succesul unui investiţii depinde în mare măsură de opţiunile pe care

unmanager o face la momentul adoptării deciziei de investiţii cu privire la ce

riscurieste dispus să accepte pentru un nivel al profitului preconizat a fi realizat.Din

ansamblul riscurilor internaţionale, cele mai multe intră în categoria

riscurilor identificabile (compania poate identifica cu o anumită precizie factorii

de risc şi efectele materializării acestor riscuri) , însă firma îşi va asuma numai o parte

dintreele, mai exact pe cele majore (capabile să producă pierderi substanţiale).

Riscurile cu care se confruntă o firmă care investeşte în străinătate sunt

clasificate,înf u n c ţ i e d e p e r s p e c t i v a d i n c a r e s u n t a b o r d a t e , î n m a c r o r i s c u r i

ş i m i c r o r i s c u r i .

Macroriscurile sunt rezultatul evoluţiei într-un anumit sens a condiţiilor de mediu deafaceri în

care este localizată investiţia. În categoria macroriscurilor intră totalitateariscurilor de mediu

cum ar fi: riscul de ţară, riscul de transfer, riscul suveran, riscul politic, riscul de piaţă

(market risk) etc.

Microriscurile sunt determinate de factoriendogeni, specifici sectorului de activitate,

firmei şi proiectului propriu-zis şi / saude insuficienta corelare între particularităţile

activităţii şi limitele impuse de cadrulgeneral al ţării gazdă. În categoria microriscurilor

intră majoritatea riscurilor def i r m ă ş i a r i s c u r i l o r d e p r o i e c t : r i s c u l d e

i m p l a n t a r e , r i s c u l v a l u t a r , r i s c u l d e dobândă, riscul de preţ, riscurile comerciale,

riscurile legate de personal, riscurile juridice etc.