COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

141
ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII „MIHAI VITEAZUL” STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT Programul: Managementul informaţiilor în combaterea terorismului LUCRARE DE DISERTAŢIE Conducător ştiinţific: Conferenţiar universitar dr. CRISTIAN BARNA Masterand: MOISE GHEORGHE

Transcript of COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Page 1: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII„MIHAI VITEAZUL”

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERATProgramul: Managementul informaţiilor în combaterea terorismului

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Conducător ştiinţific: Conferenţiar universitar dr. CRISTIAN BARNA

Masterand: MOISE GHEORGHE

- BUCUREŞTI –2010

Page 2: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII„MIHAI VITEAZUL”

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERATProgramul: Managementul informaţiilor în combaterea terorismului

LUCRARE DE DISERTAŢIE

TEMA: COMBATEREA FINANŢĂRII TERORISMULUI

Conducător ştiinţific: Conferenţia universitar dr. CRISTIAN BARNA

Masterand: MOISE GHEORGHE

- BUCUREŞTI -2010

Page 3: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

C U P R I N S

INTRODUCERE……………………………….………. …………………….…….….…1- 4

I. BINOMUL TERORISM – CRIMĂ ORGANIZATĂ.. .……………………….….……5-19I.1. Caracteristicile organizaţionale ale terorismului……..……………………….……... 5-10I.2. Conexiunile dintre crima organizată şi terorism……………………………….……10-18I.3. Principalele obiective ale terorismului şi crimei organizate………………….……..18-19

II. SPĂLAREA BANILOR – SPRIJINUL ACORDAT DE CRIMA ORGANIZATĂ ÎN FINANŢAREA TERORISMULUI…………………………………………….….…….20-44II.1. Caracteristici………………………………………………………………….…….20-26II.2. Spălarea banilor, proces indispensabil al finanţării actelor de terorism şi de crimă Organizată………………………………………………………………………….…….26-29II. 2.1. Etapele procesului de spălare a banilor…………………………………………..29-35II.2.3. Spălarea banilor în activitatea grupărilor teroriste…………………………….….35-40II.2.4. Spălarea banilor şi dinamica specifică grupărilor teroriste………………...….….41-43II.2.5. Procedeele de spălare a banilor folosite de grupările teroriste………………..….43-44

III. FORME ALE INFRASTRUCTURII FINANCIARE A ACTIVITĂŢILOR TERORISTE………………………………………………………………………..……45-56III. 1. Surse de finanţare a activităţilor teroriste…………………………………….…...46-51III.2. Corelaţii ale infracţiunii de finanţare a actelor de terorism cu alte tipuri de infracţiuni………………………………………………………………….………....52-56

IV. COMBATEREA FINANŢĂRII TERORISMULUI ŞI SPĂLĂRII BANILOR……57-62IV.1. Prevederi legale naţionale………………………………………………………...57-60IV.2. Prevederi internaţionale………………………………………….………………..60-62

CONCLUZII ŞI PROPUNERI PRIVIND COMBATEREA FINANŢĂRII TERORISMULUI………………………………………………….……………………63-69

BIBLOGRAFIE

Page 4: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

INTRODUCERE

La începutul secolului XXI, globalizarea a devenit procesul ireversibil prin care

lumea devine treptat un sistem statal planetar, suveranitatea naţională nemaifiind legată

strict de configuraţia geografică a frontierelor, datorită modului de manifestare şi acţiune

a migraţiei populaţiilor, pieţei libere de capital, investiţiilor străine, terorismului, crimei

organizate transnaţionale şi fluxului rapid şi bogat de date, ştiri, informaţii, idei, valori

culturale, tranzacţii financiare etc.

Globalizarea a pus tehnologia aproape la îndemâna tuturor cetăţenilor planetei.

Tehnologia a fost dintotdeauna instrumentul economic preferat al statelor puternice, dar

situaţia s-a generalizat. Datorită procesului globalizării, au fost promovate tehnologiile

performante şi transferate la o scară globală.

Un fenomen care facilitează accesul la tehnologii ce pot fi utilizate în acte

teroriste sau alte activităţi infracţionale, este generat de apropierea tehnologiilor civile de

cele militare, tehnologii care dau naştere la produse, servicii şi aparatură cu dublă

utilizare1. Are loc astfel o adevărată proliferare a armelor ce înglobează tehnologie de

ultimă generaţie. Utilizarea sistemelor GPS, a telefoniei prin satelit si a comunicaţiilor

securizate prin Internet oferă reţelelor criminale, dar si grupurilor teroriste, accesul la

acelaşi nivel de informaţii, care odată era disponibil doar celor mai dezvoltate naţiuni.

Convergenta organizaţiilor criminale cu cele teroriste reprezintă cea mai

importantă ameninţare asupra democraţiei şi drepturilor fundamentale ale omului.

Legătura dintre terorism şi criminalitate a căpătat o nouă dimensiune datorită reducerii2 în

ultimii zece ani a finanţării de către unele state a grupărilor teroriste şi a declanşării, la

iniţiativa SUA, a războiului global împotriva terorismului internaţional. Una din

consecinţe este că organizaţiile teroriste sunt nevoite să-şi extindă zonele de acţiune, atât

1 Hartman William J., Globalization And Asymmetrical Warfare, Air Command And Staff College, Air University, Maxwell Air Force Base, Alabama, aprilie 2002.2 Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, Marea Britanie, 2004.

Page 5: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

pentru a ataca, cât si pentru a se ascunde, dar mai ales pentru a-şi asigura singure fonduri

şi materiale logistice specifice, prin activităţi criminale.

Principala diferenţă dintre grupările teroriste şi reţelele crimei organizate constă

în faptul că în timp ce grupările teroriste sunt implicate în acte violente motivate în

special politic şi religios, cele mai multe reţele ale crimei organizate sunt interesate în

relaţia cu puterea politică doar de obţinerea, prin acte de corupţie, a protecţiei necesare

pentru activitatea propriei organizaţii, motivată în primul rând de obţinerea de profit3.

Totuşi, în evaluarea ameninţărilor contemporane la adresa ordinii de drept, a

devenit tot mai dificilă posibilitatea de a face distincţie între motivaţiile politice şi cele

criminale4. Este foarte probabil ca în viitorul apropiat, etapa convergentei dintre crima

organizată şi terorism să fie înlocuită definitiv de un nou stadiu şi mai periculos, acela de

conlucrare dintre aceste grupuri. Crima organizată şi terorismul, deşi se află pe poziţii

separate, distincte, având scopuri diferite, pot coexista în acelaşi plan infracţional şi

converge către un punct central, unde o singură entitate manifestă simultan trăsături ale

terorismului şi crimei organizate.

Legăturile dintre reţelele crimei organizate şi grupările teroriste, în contextul

globalizării, pot fi definite prin mai multe forme de manifestare:

Alianţele, care pot include acorduri pe termen lung sau scurt şi sunt de obicei

utilizate pentru a câştiga experienţă sau sprijin operaţional (acces la rutele care facilitează

activitatea de contrabandă). Sunt asemănătoare celor din economia reală, fiind definite

prin scop, perioade şi mod de finanţare. Cele mai uzuale alianţe se realizează în

operaţiunile de contrabandă, cum ar fi schimbul “droguri pentru arme” sau de trafic ilegal

de persoane. Principalele neajunsuri în construcţia unor asemenea proiecte sunt legate de:

suspiciunile legate de securitate fiecărei entităţi; posibile divergente privind priorităţile si

strategiile; pericolul apariţiei de rivalităţi.

Extinderea tacticilor operaţionale, care a dus la acţiuni cu scop politic

desfăşurate de reţelele crimei organizate şi respectiv la acţiuni infracţionale specifice

crimei organizate, dar desfăşurate de grupările teroriste. Aceste preluări reciproce de

metode au totuşi utilizări de o altă natură şi motivaţie. Astfel, reţelele crimei organizate

3 Mora Stephens, Global Organized Crime, Woodrow Wilson School Policy Conference 401A Intelligence Reform in the Post-Cold War Era, 06.01.1996.4 Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, 2004

Page 6: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

apelează la tactici teroriste, dar nu pentru a schimba statutul unei ţări din punct de vedere

politic, ci doar pentru a-si asigura si proteja mediul său operaţional-infracţional. Este

totuşi o abordare atipică şi extremă şi pentru că duce la încălcarea uneia din regulile de

bază ale crimei organizate şi anume păstrarea anonimatului. În acest context, multe

grupări teroriste s-au implicat în desfăşurarea de operaţiuni infracţionale specifice crimei

organizate, pentru a-si asigura autofinanţarea.

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra principalelor surse de finanţare şi

asupra mijloacelor utilizate în circulaţia capitalurilor pe care organizaţiile teroriste le

utilizează în sprijinirea reţelelor sale, trebuie relevat faptul că persoanele investigate

pentru comiterea unor activităţi teroriste au efectuat transferuri financiare prin sisteme

alternative răspândite în toată lumea. Adesea, transferurile internaţionale s-au efectuat

prin intermediul acelor reţele financiare alternative (SAT), fiind colectate de către

cetăţenii străini de naţionalităţi diverse, rezidenţi în ţările implicate în lupta împotriva

terorismului. În alte cazuri, persoanele fizice au efectuat plăţi în numerar în diverse ţări,

implicând sume mari de bani şi care au fost direcţionate spre acelaşi cont. Fondurile

colectate au fost apoi transferate în Asia sau în SUA, ori în alte zone ţintă ale teroriştilor.

Prin procedee ilicite, infractorii pot investi în sectoarele economiei în care

activele pot fi utilizate ulterior ca instrumente de spălare a banilor. În plus, într-o

economie în care tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de fonduri,

lipsa de control asupra acestui fenomen infracţional poate submina stabilitatea financiară.

Într-o ţară cu o situaţie financiară precară, scoaterea a milioane sau miliarde de dolari

anual din procesul normal de creştere economică reprezintă un real pericol pentru

credibilitatea, stabilitatea economică şi securitatea sa naţională.

Obţinerea profitului este în general obiectivul diverselor tipuri şi organizaţii de

crimă organizată. În timp ce diferenţa obiectivelor finale între fiecare dintre aceste

activităţi poate ajunge la o anumită limită, organizaţiile teroriste au nevoie de sprijin

financiar pentru a-şi atinge scopurile. O grupare teroristă de succes, asemeni unei

organizaţii criminale, trebuie să fie capabilă să construiască şi să menţină o infrastructură

financiară eficientă.

Ca şi în cazul organizaţiilor criminale, venitul unei grupări teroriste poate fi

obţinut din infracţiuni sau alte activităţi ilegale.

Page 7: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

După atacurile teroriste de la New York, s-a instituit necesitatea de a se combina

eforturile şi experienţa în războiul contra finanţării terorismului. Aceste demersuri permit

o observare mai clară a mozaicului creat prin finanţarea terorismului şi circulaţia

fondurilor teroriste suspecte. De exemplu, o examinare a conexiunilor financiare ale

atacurilor aeriene din 11 septembrie a condus la concluzia că majoritatea tranzacţiilor

individuale au inclus sume mici de bani, sub limita de raportare a tranzacţiilor cu

numerar, iar operaţiunile au vizat numai transferurile prin swift. Persoanele fizice care au

apărut ca beneficiari au fost studenţi străini, care primeau bani de la părinţi sau sub forma

de burse, granturi pentru studii, astfel încât tranzacţiile nu au fost identificate ca

necesitând o verificare suplimentară de către instituţiile financiare implicate.

În acest context se poate menţiona că în lupta împotriva terorismului şi a

fenomenelor de criminalitate transnaţionale adiacente, România luptă pentru îndeplinirea

obligaţiilor asumate prin ratificarea convenţiilor internaţionale în domeniu, exemplificând

în acest sens Convenţia europeană privind spălarea, cercetarea, sechestrarea şi

confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 şi

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la

New York, la 15 noiembrie 2000.

Page 8: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

I. BINOMUL TERORISM – CRIMĂ ORGANIZATĂ

I. 1. Caracteristicile organizaţionale ale terorismului

Definirea fenomenului de terorism a întâmpinat unele dificultăţi, în consecinţă,

specialiştii au procedat la identificarea caracteristicilor acestui fenomen. S-a observat că

acestea sunt următoarele:

A. Terorismul presupune violenţa şi ameninţarea cu violenţa. El nu poate fi

conceput în afara violenţei şi a ameninţării cu violenţa. În literatura de specialitate s-a pus

problema dacă pot fi incluse în sfera definiţiei ce se doreşte a fi obţinută şi actele care nu

presupun o violenţă concretă, ca întreruperea comunicaţiilor prin mijloace electronice sau

plasarea pe o anumită piaţă a unor cantităţi mari de valută falsă. Într-o opinie includerea

actelor de acest tip în sfera fenomenului terorist nu este cea mai bună soluţie, întrucât ele

nu au aptitudinea de a produce teroare.

B. Caracterul sistematic şi persistent al folosirii violenţei este a doua trăsătură

caracteristică a actelor de terorism. Actele individuale şi izolate nu creează starea de

intimidare colectivă decât dacă sunt legate de alte activităţi teroriste. Terorismul nu poate

determina apariţia unei stări de teamă decât printr-o campanie de utilizare sistematică a

violenţei, el presupune organizare, planificare, finanţare şi echipament, precum şi indivizi

pregătiţi pentru realizarea acţiunilor de luptă.

Dacă scopul tactic sau obiectivul imediat al unui grup îl reprezintă crearea terorii

şi nu distrugerea, scopul strategic este reprezentat de folosirea panicii, de dirijarea

nemulţumirii publice în sensul dorit. Din această perspectivă terorismul este privit ca o

tactică psihologică ale cărei elemente determinante sunt frica şi publicitatea.

C. O altă caracteristică este dată de existenţa obiectivelor politice. Autorii

actelor de acest gen nu urmăresc realizarea unor câştiguri materiale, ci atingerea unor

scopuri politice, determinând un guvern sau un grup politic aflat la putere să se

Page 9: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

conformeze intereselor teroriste. Astfel, terorismul este un tip de criminalitate orientată

politic care utilizează violenţa sistematică şi ameninţarea cu violenţa în scopul provocării

schimbării sociale sau politice. Chiar dacă este întotdeauna motivat politic, terorismul

presupune un adânc sentiment de frustrare în legătură cu care este blamată o instanţă sau

o autoritate politică. Terorismul consideră că existenţa acestei injustiţii nu poate fi

înlăturată prin nicio altă metodă decât prin violenţă, motiv pentru care mai este numit şi

tactica ultimei soluţii.

Uneori se poate ca scopurile politice să fie transformate în obiective morale

folosite pentru a justifica mijloacele şi procedeele folosite pentru atingerea ţelurilor

politice iniţiale. Multe organizaţii teroriste îşi justifică astfel acţiunile, fără a apela la

motive politice, ci la „instanţe superioare”, la „adevăruri supreme”, „ jihad”, „revoluţii

cataclismice sau mondiale” etc.

D. O altă caracteristică a terorismului este aceea că adepţii săi sunt necombatanţi

după accepţiunea clasică a legilor războiului. Acesta este elementul care face distincţia

între actele teroriste şi conflictele de mică intensitate şi de alte forme de ducere a

războiului neconvenţional. Deosebirile între activităţile şi acţiunile combatante şi

necombatante este departe de a fi tranşantă. Necombatanţii pot deveni ţinte ale forţelor de

gherilă sau ale celor militare, iar teroriştii pot la rândul lor, alege ţinte dintre cei ce poartă

uniformă (armată, poliţie, forţe de securitate etc.). cu toate acestea, teroriştii nu urmăresc

scopuri militare faţă de forţele regulate. Victimele lor sunt alese în mod arbitrar, tocmai

pentru a provoca panică.

E. Analiştii terorismului contemporan mai înscriu între caracteristicile

funcţionale ale acestuia, faptul că se practică cel mai adesea în grup. Sunt foarte rare

cazurile importante de terorism realizate de indivizi izolaţi, neafiliaţi la niciun grup,

organizaţie sau confrerie. De regulă, grupurile teroriste impun constrângeri puternice

membrilor lor, dar pentru mulţi dintre aceştia apartenenţa la grup poate deveni un element

motivaţional mai important decât doctrina sau scopurile politice ale grupului.

Grupurile teroriste sunt îndeobşte restrânse ca număr, ele putând deveni mici

unităţi operative în cadrul unor organizaţii mai mari. Termenul de grup este înţeles în

accepţiunea sa social-psihologică şi mai puţin în cea strict organizaţională. În acest sens,

se poate considera un grup terorist ca o entitate suborganizaţională deoarece cu cât un

Page 10: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

grup operaţional se măreşte, cu atât mai greu va fi de menţinut disciplina şi mistica

grupală, de evitat posibilităţile de infiltrare şi de demascare din interior.

F. Tot în caracteristicile organizaţionale ale terorismului se înscrie şi faptul că

acestea, în general, sunt constituite pe criterii subnaţionale, în vederea atingerii unor

scopuri subnaţionale, motiv pentru care loialitatea faţă de stat şi de naţiune este practic

inexistentă la nivelul acesta de organizare. De regulă, teroriştii provin din rândul

minorităţilor naţionale, sociale, economice sau de altă factură care urmăresc atingerea

scopurilor lor prin mijloace violente, acţionând independent de orice naţiune sau stat,

chiar dacă dispun de un sponsor important din această categorie.

S-a considerat că statele totalitare folosesc forme de violenţă pentru a obţine

supunerea din partea cetăţenilor lor, metode ce pot fi considerate drept teroriste. În aceste

condiţii, ţinând seama de faptele abominabile comise de Hitler şi de Stalin în acest secol

şi de practicile barbare ale mongolilor la începutul feudalismului, putem considera că

terorismul de stat a produs mai multe suferinţe decât ceea ce Walter Laqueur denumea

„terorismul de jos”.

Datorită faptului că grupurile teroriste nu sunt în mod obişnuit organizate sau

sponsorizate de către stat, ele au nevoie de sprijin din exterior. Organizaţiile teroriste nu

pot continua să opereze într-un mediu politic total ostil. Ele au nevoie de baze de operaţii

sigure, de libertate de acţiune şi de manevră, de adăposturi (save heavens), de sprijin

logistic şi financiar, precum şi de posibilitatea de a recruta noi membri. În majoritatea

cazurilor aceste nevoi sunt satisfăcute de un anumit segment al populaţiei care fie

simpatizează cu conducerea organizaţiei, fie se opun aceleiaşi autorităţi guvernamentale.

Indiferent dacă sprijinul este direct sau indirect, el este esenţial pentru orice grupare

teroristă.

Uneori sponsorizarea poate veni din partea unor state care, deşi în mod oficial

condamnă terorismul, îi acordă acestuia un sprijin tactic sau chiar expres. Motivul

poziţiei lor rezidă din împărtăşirea aceloraşi idealuri care animă unele grupări teroriste

sau de temerea că grupurile s-ar putea răzbuna dacă s-ar lua măsuri contra lor. Pentru

aceste motive unele state au permis intrarea sau tranzitarea pe teritoriul lor a unor

suspecţi sau chiar a unor cunoscuţi terorişti în schimbul acceptării tacite de către aceste

organizaţii a obligaţiei de a nu organiza pe teritoriul lor nicio activitate teroristă.

Page 11: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

G. O altă caracteristică a terorismului o constituie, fără îndoială, clandestinitatea.

Datorită naturii violente şi criminale a terorismului, partizanii acestuia trebuie să

acţioneze acoperit pentru a evita identificarea lor de către forţele de ordine.

Oricum, indiferent de alte trăsături specifice fenomenului terorist care mai sunt

identificate, ele pot fi grupate în patru categorii generale, în funcţie de latura la care se

referă: caracteristice care au în vedere obiectivele grupărilor, strategiile acestora,

operaţiile întreprinse sau organizarea lor.

Din păcate, nici efortul de identificare a unor caracteristici ale fenomenului

terorist nu a condus la conturarea unei definiţii general acceptate a acestuia, datorită că

niciuna dintre caracteristici nu este prezentă în egală măsură în fiecare caz în parte. În

aceste condiţii, un autor a listat 109 definiţii ale terorismului, formulate între anii 1936 şi

1981, şi, fără îndoială, de atunci au mai apărut multe. Cu toate acestea, fenomenul nu este

comparativ cu cel de acum 50 de ani.

Totuşi, într-o definiţie foarte largă, terorismul desemnează o violenţă

premeditată, motivată politic, îndreptată împotriva unor ţinte necombatante înfăptuită de

grupuri aparţinând unor naţiuni sau agenţi clandestini, de regulă, menită, să influenţeze

un public.

Rezultă deci, că terorismul, în general, este perceput ca impunerea prin forţă.

Acest concept general acoperă toate formele de utilizare a terorii în scopul de a impune.

În mod deosebit, terorismul politic înseamnă practicarea politicii prin intermediul

violenţei. Terorismul presupune, aşadar, utilizarea sistematică a violenţei ilegale în

scopuri politice, împotriva ordinii de stat existente, de către complotişti anonimi,

organizaţi.

Nu pot fi asimilate terorismului mişcările de eliberare naţională, luptele pentru

independenţă şi integritate teritorială, sau cele împotriva ocupantului străin. Aceste forme

de luptă sunt recunoscute şi legitimate de Carta O.N.U.

În legislaţia românească definiţia terorismului este dată de Legea nr.535/2004

privind prevenirea si combaterea terorismului5, care în primul său articol precizează:

„Terorismul reprezintă ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol

public şi afectează securitatea naţională, având următoarele caracteristici:

5 Publicată în Monitorul Oficial nr.1161 din 8 decembrie 2004.

Page 12: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

- sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini

extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi

violente şi/sau distructive;

- au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

- vizează factori umani şi/sau materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor

publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;

- produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să

atragă atenţia asupra scopurilor urmărite”.

Mai mult decât atât, art. 2 al aceluiaşi act normativ, prevede că faptele săvârşite

de entităţile teroriste sunt sancţionate dacă îndeplinesc una din următoarele condiţii:

- sunt săvârşite, de regulă, cu violenţă şi produc stări de nelinişte, nesiguranţă,

teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;

- atentează grav asupra factorilor umani specifici şi nespecifici, precum şi asupra

factorilor materiali;

- urmăresc realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin

determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să

renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste.

Textul de lege păstrează şi tehnica folosită de O.U.G. nr. 141/2001 pe care

Legea nr. 535/2004 o înlocuieşte şi o abrogă expres, prin aceea că în art. 32 alin. 1 indică

expres: constituie acte de terorism următoarele infracţiuni atunci când sunt săvârşite în

condiţii ce le înscriu în fenomenul de terorism:

- infracţiunea de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevăzut în art.

174 – 176 din Codul penal, vătămarea corporală şi vătămarea corporală gravă, prevăzute

în art. 181 şi 182 din Codul penal, precum şi lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută

în art. 189 din Codul penal;

- infracţiunile prevăzute în art. 106 – 109 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997

privind Codul aerian, republicată;

- infracţiunile de distrugere, prevăzute în art. 217 şi 218 din Codul penal;

- infracţiunile de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, de nerespectare

a regimului materialelor nucleare şi al altor materii explozive, prevăzute în art. 279, 2791

şi 280 din Codul penal;

Page 13: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

- producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către

alte persoane, direct sau indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi cercetarea în

domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme;

- introducerea sau răspândirea în atmosferă, pe sol, în subsol ori în apă de

produse, substanţe, materiale, microorganisme sau toxine de natură să pună în pericol

sănătatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurător;

- ameninţarea cu săvârşirea faptelor prevăzute la lit. a) –f).

Foarte interesant este modul în care a fost concepută Legea nr. 535/2004, care

stabileşte modul în care se va face corelarea dispoziţiilor sale cu cele ale Codului penal

care urma să intre în vigoare în iunie 2005, dar care va intra în vigoare la o dată ulterioară

şi în care există un titlu distinct dedicat crimelor şi delictelor de terorism. În acest fel, la

intrarea în vigoare a codului o parte dintre articolele din legea specială vor fi abrogate

expres, iar o altă parte se vor modifica pentru a completa şi particulariza cadrul legal

instituit prin legea generală. Între articolele modificate se numără şi art. 32 care va avea

următorul conţinut: „Constituie acte de terorism următoarele infracţiuni săvârşite în

condiţiile prevederilor art. 2:

- producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către

alte persoane, fără drept, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, precum şi

cercetarea în domeniu sau dezvoltarea de asemenea arme, fără drept, se pedepseşte cu

detenţiune severă de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi;

- preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi exercitarea

fără drept a controlului asupra acesteia se pedepseşte cu detenţiunea severă de la 15 la 30

ani şi interzicerea unor drepturi;

- ameninţarea sau săvârşirea faptelor prevăzute la lit. b), precum şi a faptelor

prevăzute în art. 295 alin. 1 lit. a) – e) din Codul penal se pedepseşte cu închisoare strictă

de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi”.

I.2. Conexiunile dintre crima organizată şi terorism

Unele din aspectele care se impun din ce în ce mai pregnant pe scena mondială

este cel al legăturii indisolubile dintre terorism, traficul de droguri şi crima organizată.

Page 14: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Terorismul, traficul de droguri şi crima organizată se intercondiţionează reciproc din ce

în ce mai mult, deşi la început aveau existenţe complet separate. Grupurile organizate şi

reţelele de crimă organizată colaborează din ce în ce mai mult, amplificându-şi

capacităţile de a provoca daune societăţilor democratice, atât cu arme convenţionale, cât

şi, foarte posibil în viitor, cu arme nucleare şi de distrugere în masă, precum şi alte forme

de război neconvenţional (inclusiv cel cibernetic şi informaţional).

La nivel tactic, grupările teroriste se pot baza pe reţelele de crimă organizată în

vederea procurării de armament, iar rutele organizate de bandele criminale pot fi foarte

utile pentru terorişti. În compensaţie, grupările teroriste pot antrena membrii

organizaţiilor criminale în folosirea armelor şi explozivilor şi pot garanta libera trecere

prin teritoriile controlate de ele în schimbul unei plăţi făcute de grupurile de crimă

organizată.

Legăturile stabilite între crima organizată, grupurile teroriste, traficul de arme şi

traficul de droguri multiplică riscurile pentru securitate din fiecare ţară şi din cadrul

comunităţii internaţionale. Conform Programului Naţiunilor Unite pentru controlul

internaţional al drogurilor „în cazul conflictului armat, veniturile provenite din traficul

ilicit de droguri servesc adesea la achiziţionarea de arme”.

Cercetările în domeniu au scos în evidenţă faptul că terorismul are ca motivaţie

intrinsecă, interpretarea subiectivă a realităţii, care diferă de percepţiile guvernelor şi

societăţilor cu care se confruntă teroriştii sau care reprezintă motivul frustrării lor.

La baza emergenţei oricărui act terorist stă sistemul de convingeri format din

imagini, simboluri şi mituri dominante, de percepţii şi interpretări eronate care determină

trecerea de la nemulţumire şi frustrare la acţiuni violente şi speranţe de schimbare a

statutului real, dar neconform al societăţii atacate.

Cel mai adesea teroriştii au conştiinţa superiorităţii lor morale, considerându-se

mai sensibili, în fond nişte idealişti pe care societatea nu-i merită.

Este cunoscut faptul că orice fenomen social nociv trebuie combătut şi eradicat

prin studierea şi eliminarea cauzelor care l-au generat sau îl întreţin. În legătură cu

flagelul terorismului contemporan se impune constatarea că analizând rezultatele

nenumăratelor reuniuni, întâlniri, conferinţe şi alte manifestări internaţionale în domeniu,

inclusiv dezbaterile în cadrul Organizaţiilor Naţiunilor Unite, iese în evidenţă faptul că

Page 15: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

preocupările pe marginea factorilor care generează terorismul nu au dus la niciun rezultat,

concluzie ce se desprinde şi din parcurgerea bogatei literaturi consacrate terorismului.

Terorismul reprezintă una din cele mai dezbătute probleme din ultimele decenii

dar şi una dintre cele mai controversate. Numeroşi jurişti, oameni politici, cercetători din

cele mai diferite domenii (sociologi, politologi, economişti) au căutat să identifice esenţa

fenomenului terorist, studiindu-i cauzele, formele de manifestare şi definind trăsăturile

care îl caracterizează. Escaladarea acţiunilor teroriste în ultimii ani a fost dictată

neîndoielnic de acutizarea unor probleme economice şi sociale, de rivalităţi naţionale, dar

şi de persistenţa unor regimuri antipopulare, care au încercat să-şi menţină puterea

recurgând la exces de autoritate şi chiar la violenţă împotriva opozanţilor.

Cu toate că, într-o anumită măsură terorismul şi-a schimbat de-a lungul timpului

strategiile şi mijloacele de acţiune, principalul său obiectiv a rămas acelaşi, respectiv

influenţarea deciziilor politice ale guvernelor prin utilizarea sistematică şi persistentă a

violenţei şi a ameninţării cu violenţa.

Pe parcursul timpului s-a conturat tot mai mult ideea că, din punct de vedere

juridic, terorismul constituie o infracţiune internaţională a cărei combatere implică o

participare activă a tuturor statelor, în măsură să asigure nu numai cooperarea lor pe plan

penal, dar şi eradicarea cauzelor acestui fenomen, prin studierea şi analizarea atentă a

împrejurărilor care îl generează sau favorizează, în scopul adoptării unor măsuri eficiente

care să-l combată.

Ca o consecinţă a atentatelor teroriste din S.U.A., în 11 septembrie 2001, în

cadrul ONU, a fost constituit un Comitet de luptă împotriva terorismului prin Rezoluţia

nr.1373/2001, adoptată la 28 septembrie 2001, care a definit cadrul general al luptei

comunităţii internaţionale împotriva acestui flagel şi s-a creat un mecanism de punere în

aplicare a recomandărilor Consiliului de Securitate.

Prin această Rezoluţie, Consiliul de Securitate a decis ca toate statele membre să

prevină şi să suprime finanţarea actelor de terorism.

Rezoluţia nr. 57/27 a Adunării Generale a ONU din 19 noiembrie 2002 a salutat

eforturile de implicare în lupta împotriva terorismului ale Departamentului pentru

Prevenirea Terorismului (Terrorism Prevention Branch) din cadrul Centrului pentru

prevenirea Crimei Internaţionale şi ale Biroului pentru Controlul Drogurilor şi Prevenirea

Page 16: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Crimei din Secretariatul ONU. În acest sens, este apreciată publicarea de către

Secretariatul ONU a volumului intitulat „Legi şi reglementări naţionale asupra prevenirii

şi suprimării terorismului internaţional”.

La 13 aprilie 2005, Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 59/290 a adoptat

„Convenţia Internaţională pentru Suprimarea Actelor de Terorism Nuclear” deschisă

pentru semnare de la 14 septembrie 2005 până la 31 decembrie 2006.

În România s-a abordat pentru prima dată juridic problematica terorismului

aerian în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 141 din 25 octombrie 2001 care în art.1

prevede că reprezintă acte de terorism următoarele infracţiuni: omorul; lipsirea de

libertate în mod ilegal; comunicarea de informaţii ştiind că aceste sunt false, dacă prin

acest fapt se periclitează siguranţa zborului aeronavelor; folosirea fără drept a oricărui

dispozitiv, armă sau substanţă, în scopul producerii unui act de violenţă asupra unei

persoane aflate pe un aeroport care deserveşte aviaţia civilă; săvârşirea oricărui act de

violenţă fizică sau psihică asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile în

zbor sau în pregătire pentru zbor etc.

În baza art. 29 al Tratatului Uniunii Europene, care face referire la terorism, ca

fiind una din cele mai importante şi periculoase infracţiuni, Consiliul Europei a aprobat la

19 septembrie 2001, Decizia-Cadru, care cuprinde o formă mai completă a definiţiei

terorismului, specificând şi infracţiunile teroriste ca fiind: omorul; vătămarea corporală;

răpirea sau luarea de ostatici; jaful; furtul, hoţia sau tâlhăria; ocuparea ilegală sau

distrugerea facilităţilor guvernamentale sau de stat; fabricarea, posesia, achiziţionarea,

transportul sau livrarea de arme sau explozivi, livrarea de substanţe care prezintă pericol

de contaminare, producerea de incendii, explozii sau inundaţii, punerea în pericol a

oamenilor, proprietăţilor, animalelor sau mediului; obstrucţionarea sau distrugerea livrării

de apă, electricitate sau alte resurse fundamentale; atacul prin intervenţia la sistemele

informaţionale; ameninţarea cu comiterea oricărei infracţiuni din cele arătate; conducerea

unui grup terorist; promovarea, susţinerea sau participarea la un grup terorist.

Reglementarea respectivă denumeşte „grup terorist”, o organizaţie structurată,

stabilă pentru o perioadă de timp, cu mai mult de două persoane, care acţionează în

scopul de a comite infracţiunile sau acţiunile teroriste specificate în Decizia-Cadru la

paragrafele a)-k).

Page 17: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Această definiţie include terorismul în conceptul de criminalitate organizată.

Terorismul este o formă de manifestare a violenţei, un fenomen care presupune

folosirea deliberată şi sistematică a unor mijloace de natură să provoace teroarea.

Termenul de terorism provine din latinescul "terror - terroris" care înseamnă frică,

spaimă, teroare provocate prin acte de violenţă publică. Terorismul reprezintă un

complex de activităţi infracţionale săvârşite cu violenţă, care au drept urmare atingerea

unor scopuri politice, materiale sau religioase.

Terorismul şi crima organizată, privite separat, reprezintă pericole la adresa

societăţii, la adresa statelor, la securitatea acestora, dar conjugarea celor două fenomene,

datorită numeroşilor factori nocivi de care sunt determinate, se profilează ca o ameninţare

gravă.

Atât terorismul cât şi crima organizată au depăşit de mult graniţele statului, terorismul

având un caracter global, iar crima organizată a devenit de mult transnaţională.

Înainte de 11 septembrie 2001, problemele crimei organizate şi terorismului au

fost considerate în multe situaţii, ca fenomene separate. Serviciile de securitate,

structurile militare ale statelor, instituţiile abilitate cu supravegherea aplicării legilor şi-au

reconsiderat poziţia apreciind că terorismul şi crima organizată trebuie privite ca

ameninţări strategice.

Septembrie 2001 a schimbat gândirea strategică în acest domeniu. Terorismul şi

crima organizată sunt analizate acum ca ameninţări dominante la adresa securităţii

naţionale a statelor dar şi a securităţii internaţionale. Multe aspecte care relevă legătura

evidentă dintre cele două fenomene, atât în Europa cât şi în Statele Unite au fost

prezentate în mass-media. Dar conjugarea celor două fenomene evidenţiază şi un alt

aspect, forţa celor două, împreună. Ilustrarea conexiunilor dintre crima organizată şi

terorism, este relevată de următoarele aspecte: teroriştii se angajează în activităţi de crimă

organizată pentru a-şi susţine financiar actele teroriste; grupările de crimă organizată şi

teroriştii operează adesea în reţele şi aceste structuri se intersectează în multe situaţii,

teroriştii insinuându-se de multe ori printre organizaţiile criminale transnaţionale; ambele

grupări – de crimă organizată şi terorism – operează în zone cu control guvernamental

ineficient, legi permisive şi frontiere deschise; ambele tipuri de organizaţii recurg la

coruperea oficialităţilor locale pentru a-şi atinge obiectivele; grupările de crimă

Page 18: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

organizată şi reţelele teroriste utilizează mijloace moderne de comunicaţii, exploatând

tehnologia modernă; crima organizată şi teroriştii procedează la spălarea banilor, de

multe ori utilizând aceleaşi metode sau chiar aceiaşi operatori pentru a schimba destinaţia

fondurilor băneşti.

Pentru a înţelege mai bine conexiunile dintre cele două fenomene, se cuvine să

analizăm câteva interferenţe importante:

a. Susţinerea financiară a activităţilor ilicite

Creşterea acţiunilor ilicite din economia subterană oferă resurse financiare

pentru crima organizată. Sursa capitalului ilicit din regiunea Pacificului este reprezentată

de o serie de operaţiuni ilegale cum ar fi: traficul de narcotice, traficul de fiinţe umane şi

traficul de arme. O formă specifică de crimă organizată în această zonă este pirateria,

favorizată de utilizarea înaltei tehnologii.

Contrafacerea bunurilor, falsificarea de monedă şi producerea ilegală a compact-

discurilor şi altor echipamente electronice sunt probleme importante pentru crima

organizată din punct de vedere financiar. Conexiunea dintre traficul de narcotice şi

terorism este larg cunoscută în Columbia (FARC), în Balcani (KLA), în Afganistan

(talibanii şi Al-Qaeda) şi în Sri Lanka (Tigrii Tamili). Amestecarea resurselor financiare

legale cu cele obţinute în mod ilegal, caracterizează operaţiunile de terorism şi crimă

organizată.

Resursele financiare ale teroriştilor şi profiturile crimei organizate

transnaţionale, sunt combinate cu fonduri legale, fiind greu de stabilit unde se termină

fondurile ilegale şi de unde sunt primele fonduri legale. De exemplu, la Banca New York

Chase, milioane de dolari, proveniţi din activităţile ilicite erau combinate cu conturi

legale ale unor bănci corespondente din Rusia. Al-Qaeda utilizează adesea fonduri

caritabile pentru a spăla bani. Unele din aceste fonduri de caritate sunt folosite în anumite

comunităţi, unde se pot derula fără probleme şi activităţi teroriste.

b. Grupările de crimă organizată operează ca reţele

Organizaţiile criminale transnaţionale operează adesea ca o structură de reţea.

Page 19: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Structura de reţea nu este specifică unei anumite grupări, ea putând caracteriza multe

grupări teroriste sau multe grupări transnaţionale de crimă organizată noi. Spre deosebire

de vechea structură ierarhică de tip mafiot, noile grupări de crimă organizată, cum sunt de

pildă grupările criminale ruse, şi organizaţii teroriste de genul Al-Qaeda funcţionează ca

reţele. Aceasta oferă o flexibilitate organizaţională, reduce posibilitatea penetrării şi

conferă cea mai mare eficienţă. În plus acest gen de structurare face mult mai dificilă

identificarea liderilor. Noile grupări de crimă organizată şi organizaţiile teroriste de vârf

seamănă mai mult cu concernele moderne de afaceri decât cu corporaţii cum este Ford

sau industria de oţel.

Reţelele nu au apartenenţă la vreun stat, de aceea se prezintă ca actori non-

statali, care lovesc cetăţenii unui stat.

Grupările de crimă organizată şi cele teroriste acţionează în locurile unde

controlul statal este ineficient, frontierele sunt slab asigurate şi legislaţia este permisivă.

Sunt bazele unde organizaţiile teroriste şi reţelele de crimă organizată acţionează în

simbioză. De exemplu, Orientul Îndepărtat al Rusiei a devenit un teatru preferat de

acţiune pentru crima organizată şi terorişti, din cauza faptului că structurile

guvernamentale din zonă sunt penetrate de exponenţii crimei organizate.

Aceeaşi absenţă a controlului caracterizează zona Triunghiului de Aur. Grupările

teroriste din Myanmar se autofinanţează prin traficul de droguri practicat şi pot opera fără

grijă în sudul Chinei, Laos şi în nordul Thailandei.

Indonezia în perioada post-Suharto a pierdut controlul central care se exercita cu

succes în trecutul apropiat. Lipsa controlului statal, legislaţia inadecvată, natura multi-

etnică a populaţiei fac posibile actele teroriste în anumite zone ale ţării.

c. Corupţia în rândul oficialităţilor

Grupările crimei organizate şi cele teroriste profită din plin de corupţia existentă

în rândul oficialităţilor din diferite ţări. Politica şefilor locali din Filipine, corupţia

existentă în rândul cadrelor de conducere din Partidul Comunist Chinez, corupţia

continuă generată de sistemul politic sovietic şi corupţia guvernului Suharto au creat

terenul fertil pentru ca aceste grupări criminale să poată opera aproape în voie. În

Filipine, prostituţia, contrabanda şi protecţia de tip gangsteresc a grupărilor criminale a

Page 20: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

fost tolerată de autorităţi, care îşi primeau propriile venituri.

În Thailanda, poliţia beneficiază de sume semnificative din practicarea

prostituţiei, controlată de crima organizată din această ţară.

În Orientul Îndepărtat din Rusia şi China, grupări criminale puternice cu legături

în structurile comuniste de putere, supravieţuitoare, au profitat de anumite momente de

vid de putere şi acum operează la scară globală. Membrii aparţinând Serviciului Federal

de Securitate din Rusia şi ai Securităţii de Stat din China sunt de asemenea, implicaţi.

d. Comunicaţiile

Teroriştii, ca şi exponenţi ai crimei organizate transnaţionale, utilizează toate

facilităţile tehnologiei moderne pentru a eficientiza la maximum acţiunile lor criminale.

Folosesc telefoane celulare, telefoane prin satelit, Internet-ul, poşta electronică, căsuţele

poştale etc. Îşi codează mesajele, folosesc mijloace sofisticate de criptare a mesajelor.

Adesea utilizează adrese anonime sau fictive pe Internet pentru a evita detectarea lor.

Transmit instrucţiunile pentru transferuri de bani prin Internet către centre financiare

legale, escamotând provenienţa fondurilor. Mulţi membri ai organizaţiilor teroriste au un

antrenament special în folosirea calculatoarelor şi folosesc ingineri de sistem pentru a

ascunde conţinutul real al comunicaţiilor.

Grupările de crimă organizată şi cele teroriste angajează specialişti de înaltă

clasă care conduc secretul operaţiunilor, spală bani, utilizează cu succes tehnologia

informaţiilor şi comunicaţiilor.

Acţiunile criminale ale acelor tipuri de organizaţii – teroriste şi de crimă

organizată – diferă, uneori numai din punct de vedere al motivaţiei, obiectivele fiind în

cele mai multe cazuri comune. Ambele tipuri de organizaţii practică aceleaşi forme de

activităţi criminale: trafic de narcotice, de fiinţe umane,contrafaceri, sau diverse forme de

fraudă.

e. Spălarea de bani

Spălarea de bani este o problemă de interes atât pentru organizaţiile teroriste cât

şi pentru cele de crimă organizată. Problema investigării acestor operaţiuni ilicite este

foarte dificilă din cauza metodelor sofisticate folosite de criminali. Absenţa unor reguli

stricte în sistemul bancar creează un teren fertil pentru ambele tipuri de organizaţii

Page 21: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

criminale.

Posibilitatea de a mişca uşor fonduri ilicite oferă numeroase oportunităţi

grupărilor de crimă organizată şi reţelelor teroriste să acţioneze după bunul lor plac.

Având în vedere importanţa acestei activităţi se impune ca spălarea de bani să fie

analizată într-un capitol separat.

Specialişti în probleme de combatere a terorismului şi din cei cu preocupări în reforma

dreptului penal au identificat şi alte legături între crima organizată şi terorism.

f. Răpiri şi jafuri

Răpirile, jafurile, ca şi diversele forme de extorcare, reprezintă fonduri

financiare pentru terorişti. De asemenea, jafurile de la bănci sunt importante surse de

venit pentru multe grupări teroriste. Este o manifestare infracţională specifică celulelor

teroriste izolate.

g. Implicarea în contrabandă, migraţie ilegală şi falsificare de documente

Există legături între terorismul internaţional şi falsificarea documentelor de

călătorie şi a altor documente oficiale. De asemenea, au fost relevate conexiuni între

terorismul internaţional, actele de contrabandă, precum şi între terorism şi migraţia

ilegală.

h. Implicarea în traficul ilegal de materiale nucleare, chimice, biologice şi alte

materiale potenţial-letale

Avertismentul terorismului nuclear şi biologic – denumit şi terorismul de

distrugere în masă – este o ameninţare serioasă la adresa umanităţii, în condiţiile în care

s-a creat o piaţă neagră a materialelor nucleare şi biologice, traficate de grupările de

crimă organizată, care ar putea ajunge în mâinile teroriştilor. S-a avansat ideea, de către

unii specialişti, că grupările crimei organizate ar putea să găsească breşe, în rândul unor

guvernanţi corupţi, care să le accepte şi acest gen de trafic, de care să beneficieze

grupările teroriste.

Au existat indicii că grupări de crimă organizată s-au angrenat în traficul cu

materiale nucleare, specialişti în materie, afirmând că implicarea în acest gen de

Page 22: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

contrabandă este mai ridicat decât în orice altă perioadă. În 1998, au existat încercări, din

partea unor grupări criminale aparţinând mafiei italiene, de a vinde uraniu destinat

fabricării unor arme nucleare. Grupări ale crimei organizate din Turcia au fost suspectate

de contrabandă cu materiale nucleare. Au fost de asemenea avertismente repetate că

organizaţii criminale ruseşti s-ar fi angrenat în acest gen de trafic.

Folosirea armelor biologice şi chimice de către terorişti este prezentată ca o nouă

faţă a terorismului. Oricum, în practică, acest lucru este mai greu de realizat deoarece

tehnologia pentru crearea unor astfel de arme este foarte sofisticată şi greu, totuşi, de

obţinut. Este posibil, totuşi, ca grupările criminale să se angreneze în procurarea de arme

şi tehnologie pentru terorişti. În Columbia, Kirghistan şi Turcia, au fost totuşi semnalate

preocupări ale unor grupări de crimă organizată de se implica în traficul ilicit cu materiale

chimice pe care să le pună ulterior la dispoziţia teroriştilor.

i. Extinderea participării organizaţiilor criminale în activităţile teroriste

Există exemple documentate care evidenţiază implicarea directă a organizaţiilor

criminale în terorism. Cercetătorul rus Makarenko, subliniază faptul că anumite grupări

criminale se implică direct în acte teroriste de natură politică, în scopul destabilizării unor

instituţii. În acelaşi mod, organizaţiile criminale folosesc atacurile teroriste împotriva

statului, pentru a stopa unele investigaţii, pentru a intimida sau întrerupe activitatea unor

magistraţi, a ameninţa judecători sau pentru a crea un cadru cât mai propice desfăşurării

activităţii criminale.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, sunt cunoscute destule situaţii când

grupările de crimă organizată – în special traficanţii de narcotice – folosesc grupurile

revoluţionare insurgente pentru a acoperi propria lor activitate, inducând în eroare poliţia

şi media.

Organizaţiile criminale sunt implicate adesea direct în finanţarea unor operaţiuni

teroriste, legătura dintre ele fiind evidentă în asemenea cazuri. Specific pentru un modus

operandi comun, sunt şi tentativele de asasinat sau chiar asasinatele îndreptate sau comise

împotriva unor personalităţi politice sau din alte domenii importante.

Cercetările efectuate în domeniu, dovedesc, în mod evident, interferenţele dintre

crima organizată şi terorism. Chiar dacă grupările criminale se implică mai rar în mod

Page 23: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

direct în actele teroriste, legăturile dintre cele două structuri criminale sunt certe.

Grupările teroriste se angrenează în activităţi de crimă organizată: trafic de narcotice, de

arme, falsificări de documente etc. Numitorul comun cel mai important îl reprezintă

spălarea de bani, chiar dacă destinaţia acestora este diferită.

I.3. Principalele obiective ale terorismului şi crimei organizate

Există asemănări izbitoare între terorism şi crima organizată. Ambele tipuri de

organizaţii comit fraude, furturi, falsuri şi crime stradale violente. Ambele sunt angrenate

atât în traficul de narcotice cât şi în cel de persoane. Ambele comit extorcări, intimidează

şi corup. Ambele realizează afaceri legale şi utilizează subterfugii pentru a escamota

scopul real al activităţilor ilegale. Şi totuşi, scopurile lor sunt diferite: obiectivul principal

al crimei organizate este de a face bani în timp ce, cel al terorismului este de a submina

autoritatea politică.

Colaborarea dintre terorişti şi exponenţii crimei organizate se realizează pe

multiple planuri ale activităţii ilicite, prin utilizarea aceloraşi metode, fără să existe însă

convergenţe motivaţionale.

Distincţia dintre grupările de crimă organizată şi cele teroriste este foarte

importantă. În multe situaţii, anumite structuri teroriste acţionează ca entităţi separate, dar

chiar şi în aceste cazuri, ele pot acţiona utilizând mijloace specifice crimei organizate.

Chiar dacă anumite grupări teroriste se implică în traficul de narcotice pentru a-şi susţine

activitatea, ele rămân totuşi grupări teroriste. Crima organizată este o activitate continuă

pentru obţinerea de profit şi putere, ea nu acţionează conspirativ pentru atingerea

scopurilor. Chiar şi atunci când utilizează violenţa – mijloc specific terorismului – crima

organizată procedează astfel pentru a-şi menţine hegemonia în aria de acţiune.

Din analiza elementelor principale ale definirii terorismului rezultă clar, că

acesta diferă de crima organizată.

Grupările de crimă organizată şi cele teroriste pot fi structurate ierarhic sau, ca

reţele, au un cod al disciplinei, un mod de comportament aproape similar, dar în cazul

terorismului avem de a face cu o ideologie organizaţională.

Putem concluziona că între cele două fenomene există legături strânse, existând

Page 24: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

o strânsă cooperare între cele două tipuri de organizaţii. Ambele reprezintă ameninţări

grave la adresa securităţii naţionale şi internaţionale a statelor, având un caracter global,

sunt dinamice şi periculoase.

Crima organizată nu este o problemă periferică atunci când trebuie să o legăm de

investigarea activităţii teroriste. Eforturile de a analiza fenomenul terorist, fără a lua în

considerare componentele crimei organizate, subminează toate activităţile specifice

contra-terorismului, inclusiv cele menite să ne protejeze împotriva ameninţărilor legate

de armele de distrugere în masă.

Este foarte important să luăm în calcul activităţile economice ilicite, atunci când

ele reprezintă interacţiuni între crima organizată şi terorism.

Corupţia de pretutindeni trebuie avută în vedere atunci când ea relevă legături

între crimă şi terorism şi facilitează derularea celor două fenomene.

Page 25: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

II. SPĂLAREA BANILOR – SPRIJINUL ACORDAT DE CRIMA

ORGANIZATĂ ÎN FINANŢAREA TERORISMULUI

II.1. Caracteristici

Veniturile ilicite provenite din frauda financiară şi fiscală pot constitui surse de

finanţare a actelor teroriste. Este însă mult mai sigură această finanţare dacă, în prealabil,

aceste fonduri murdare sunt spălate, implementate în circuitele financiare legale pentru ca

apoi să se constituie în plăţi pentru diverse mărfuri şi servicii ce foloseau teroriştilor.

La începutul acestui mileniu se constată tendinţa organizaţiilor criminale, dar şi

a organizaţiilor teroriste, de a reinvesti profiturile realizate cu prioritate prin intermediul

sistemului bancar, în achiziţionarea de imobile, spaţii comerciale (restaurante, baruri,

cazinouri), societăţi de transporturi de mărfuri (rutier şi maritim), servicii portuare şi

aeroportuare, societăţi comerciale de import-export, autoturisme şi bunuri de lux.

Grupurile crimei organizate dezvoltă un management special în privinţa

structurii interne. Astfel, sunt create filiale autonome care, departe fiind de centrele de

decizie din organigrama grupului criminal, nu cunosc celelalte paliere sau componente

ale organizaţiei. Această ermetizare împiedică autorităţile de investigare şi cercetare să

pătrundă adânc în substanţa afacerilor criminale pentru a destructura organizaţia

respectivă. Este aplicat şi respectat foarte riguros sistemul fragmentării sarcinilor şi

activităţilor, utilizarea societăţilor – paravan, precum şi a paradisurilor fiscale.

Spălarea banilor, ca activitate esenţială a grupurilor criminalităţii organizate,

reprezintă semnul cel mai relevant al puterii acestora, precum şi o etapă obligatorie prin

care se face posibilă trecerea în economia legală a fondurilor rezultate din activitatea

infracţională.

Spălarea banilor este un element fundamental al strategiei financiare globale al

grupurilor criminale care vizează asigurarea celor mai bune plasamente şi justificări a

produsului financiar rezultat din afaceri murdare. Acest lucru confirmă interpenetrarea

puternică între economia criminală şi economia legală.

Page 26: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

În literatura europeană de specialitate se susţine că „pieţele ilegale se disting, pe

de o parte, de pieţele legale şi, pe de altă parte, de pieţele paralele. Diferenţa dintre pieţele

ilegale şi pieţele paralele ţine de natura bunurilor care circulă:

- pieţele ilegale sunt acelea în care se schimbă bunuri ilicite, a căror producţie şi

consum sunt interzise (droguri, armament, explozibil, materiale radioactive);

- pieţele paralele sunt acelea în care bunurile licite se schimbă sau circulă ilegal

(contrabanda cu ţigarete, cu alcool, cafea şi orice altă categorie de bunuri). Metodele

ilegale care sunt utilizate au drept scop evitarea dispoziţiilor juridice, fiscale, economice

şi chiar politice (embargo).

Funcţionarea pieţelor ilegale este permanent ameninţată de trei factori

destabilizatori:

- acordurile realizate între actorii care acţionează sunt întotdeauna susceptibile

de a fi destrămate prin voinţa unei părţi sau intervenţia unei terţe părţi;

- bunurile produse şi comercializate sunt permanent în pericol de a fi confiscate

de autorităţile publice;

- actorii pot fi arestaţi, situaţii care conduc la destrămarea grupurilor criminale.

În materia spălării banilor regula de bază constă în imitarea cât mai mult posibil

a operaţiunilor juridice şi financiare ale economiei legale.

Potrivit Raportului elaborat la 29 mai 1998 de către Programul O.N.U. Împotriva

Spălării Banilor, cele 10 legi fundamentale ale spălării banilor sunt:

1. cu cât sistemele folosite în spălarea banilor imită mai bine tranzacţiile legale, cu

atât mai mică este probabilitatea de a fi descoperite;

2. cu cât activităţile ilegale sunt mai adânc penetrate într-o economie şi separarea

instituţiilor este mai redusă, cu atât mai dificilă este depistarea activităţilor de

spălare a banilor;

3. cu cât raporturile între fluxurile financiare ilegale şi cele legale în interiorul

oricărei entităţi financiare este mai mic, cu atât este mai dificilă depistarea

activităţilor de spălare a banilor;

4. cu cât este mai mare ponderea serviciilor într-o economie, cu atât mai uşor se pot

spăla banii în interiorul acelui sistem;

5. cu cât structura economică a activităţilor de producere şi distribuire a bunurilor

Page 27: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

nefinanciare şi a serviciilor este mai intens dominată de firme mici, independente

sau de întreprinzători individuali, cu atât mai dificilă este distincţia între

tranzacţiile legale şi cele ilegale;

6. cu cât sunt mai extinse facilităţile de plată prin cecuri, cărţi de credit sau alte

produse non-financiare în efectuarea de tranzacţii ilegale, cu atât mai dificilă este

depistarea activităţilor de spălare a banilor;

7. cu cât este mai pronunţată lipsa de reglementări pentru tranzacţiile legale, cu atât

mai dificilă este depistarea şi anihilarea fluxurilor de bani murdari;

8. cu cât este mai mic raportul între veniturile ilegale şi cele legale care intră în

interiorul unei economii, cu atât mai dificilă este separarea acestor fluxuri;

9. cu cât integrarea serviciilor şi instituţiilor financiare în cadrul unor sisteme multi-

divizionale este mai avansată, adică cu cât este mai scăzut gradul de separare între

diferitele activităţi financiare, cu atât mai dificilă este descoperirea activităţilor de

spălare a banilor;

10. cu cât contradicţia între operaţiunile financiare globalizate şi reglementările

naţionale se adânceşte, cu atât mai dificilă este depistarea activităţilor de spălare a

banilor.

La început de mileniu III economia Uniunii Europene şi a celor mai

industrializate state se înfăţişează fundamental modificată, sistemul financiar mondial

devenind din ce în ce mai complex.

Sistemul economic şi financiar al Uniunii Europene este contaminat de banii

murdari rezultaţi din afacerile de mare calibru realizate de grupurile criminale. Sistemele

naţionale şi cel al Uniunii Europene de luptă împotriva spălării banilor sunt depăşite,

pentru simplul motiv că acest fenomen a fost legitimat ca fiind integrat sistemului.

Profesioniştii care acţionează în acest domeniu au capacitatea de a exploata toate

facilităţile oferite de actualul sistem financiar; ei aleg paradisurile financiare cele mai

primitoare pentru a înfiinţa aici societăţi ecran care servesc la disimularea patrimoniului a

căror gestionare o asigură. Ei sunt foarte activi în universul financiar off-shore care este

nu numai un segment legitim al sistemului financiar mondial, dar reprezintă el însuşi un

sistem dotat cu competenţe complementare care se pretează a fi manipulate de

organizaţiile criminale.

Page 28: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Spălarea banilor este considerată o meserie ca oricare alta, exercitată de un mare

număr de prestatori de servicii financiare, instalaţi în paradisurile financiare, gata să

răspundă la solicitările clienţilor.

Esenţa fenomenului de spălare a banilor o reprezintă ascunderea adevăratei

provenienţe a produsului financiar şi a adevăratei identităţi a indivizilor şi grupurilor

criminale, cu scopul de a beneficia de bunurile sau valorile obţinute în urma săvârşirii de

infracţiuni.

Pentru realizarea acestui lucru au fost create societăţile ecran, cu sediul social în

paradisuri fiscale.

Lucrarea de referinţă în această materie este considerată „Societatea ecran”

publicată de C.Cutajar – Riviere în anul 1998. Autorul distinge patru mari categorii de

societăţi ecran: societăţile de faţadă, societăţile fantomă, societăţile de domiciliu şi

societăţile gata să funcţioneze.

Societăţile de faţadă – sunt cele care desfăşoară activităţi industriale, comerciale

sau financiare, care au clienţi tradiţionali. Fondurile de care dispun acestea pot fi foarte

uşor amestecate cu cele ce provin din activităţi criminale. Cele mai reprezentative cazuri

de astfel de societăţi sunt pizzeriile situate în S.U.A., utilizate de mafia italiană pentru

spălarea banilor proveniţi din traficul de heroină.

Societăţile fantomă sunt entităţi care nu au o existenţă reală. Acestea sunt

societăţi fictive al căror nume şi coordonate false figurează pe documentele întocmite

pentru nevoile operaţiunilor şi schemelor de spălare a banilor. Ele prezintă un mare

avantaj pentru responsabilii organizaţiilor criminale preocupaţi de păstrarea

anonimatului.

Societăţile de domiciliu sunt folosite în schemele vizând ascunderea identităţii

beneficiarilor efectivi ai unor operaţiuni de reciclare (de spălare a banilor). Ele nu

desfăşoară niciun fel de activitate în ţara în care se află sediul lor social. Ele sunt

denumite şi societăţi off shore.

Societăţile gata să funcţioneze sunt interesante în mod particular pentru

spălătorii care doresc să le achiziţioneze. Ele există deja de un anumit timp; lor li se

fabrică o istorie pentru toată perioada până la cumpărarea ei de către noul proprietar. În

numeroase paradisuri financiare avocaţii şi alte categorii de intermediari locali înfiinţează

Page 29: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

în mod obişnuit societăţi pe care le vând câţiva ani mai târziu clienţilor a căror

preocupare reală nu este cea mai legală. Transferul de proprietate are loc, cel mai adesea,

prin cesionarea acţiunilor la purtător. Noii proprietari au la dispoziţie o structură care le

permite să demareze imediat activităţile din punct de vedere al autorităţilor din ţara unde

este implantată societatea.

Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au determinat autorităţile americane să

forţeze paradisurile fiscale să coopereze cu statele dezvoltate pentru identificarea şi

neutralizarea circuitelor financiar-bancare prin care se asigură finanţarea terorismului.

Cu toate acestea, autorităţile americane nu consideră centrele off-shore

„vinovate” pentru practicile lor.

În cadrul mai larg de dezbateri asupra acestui subiect extrem de actual merită

evidenţiate momentele „fierbinţi” înregistrate în cursul anului 2003, menite să

demonstreze interesele vădite ale protagoniştilor în nerezolvarea unitară a chestiunii.

Astfel, după mai bine de şapte ani de negocieri, O.C.D.E. a reuşit în anul 2002 să

convingă aproape 30 de centre off-shore, printre care Malta, Cipru, Cayman, Bermude, să

transmită acestei organizaţii informaţii privitoare la deţinătorii de conturi bancare. În anul

2003, Uniunea Europeană a dat însă proiectului O.C.D.E. lovitură după lovitură: la

început au fost „iertate” trei dintre statele sale membre (Austria, Belgia şi Luxemburg) de

a furniza informaţii de ordin fiscal organizaţiei mondiale.

Imediat după acest gest, Uniunea Europeană se opune măsurii adoptate de

Elveţia de a menţine în vigoare reglementările privind secretul bancar, ameninţând

Confederaţia Elveţiană cu sancţiuni dure, în cazul refuzului de cooperare cu O.C.D.E. În

cele din urmă, Elveţia a primit încuviinţarea de a se alătura celor trei state (Austria,

Belgia şi Luxemburg) în privinţa raporturilor cu O.C.D.E. Dar, dacă avem în vedere

moţiunea introdusă de Consiliul Naţional (una din cele două camere ale Parlamentului

Elveţiei) în luna decembrie 2003, potrivit căreia chestiunea secretului bancar va fi

prevăzută în Constituţie, putem anticipa reacţia celorlalte paradisuri fiscale care au

acceptat acordurile cu O.C.D.E.

Studiile efectuate asupra criminalităţii economice în ţările Uniunii Europene au

evidenţiat un lucru esenţial: acela care se referă la imposibilitatea cuantificării (măsurării)

acestui fenomen. Dincolo de marea diversitate a definiţiilor date acestui fenomen, există

Page 30: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

statistici contradictorii puse la dispoziţie de către poliţie, procuratură şi justiţie.

Orice încercare de a studia şi interpreta ştiinţific aceste date este extrem de

dificilă.

Adevărata dimensiune a criminalităţii economico-financiare, respectiv

magnitudinea acesteia, preocupă, în egală măsură, organele de aplicare a legii, precum şi

cercetători din domeniul criminologiei, sociologiei juridice, economiei şi managementul

organizaţional.

Dificultatea formulării unor concluzii certe asupra fenomenului de criminalitate

economico-financiară derivă din marea diversitate a definiţiilor date fenomenului. Astfel,

criminologia americană face distincţie între infracţiunile economice comise de indivizi

(persoane fizice) şi infracţiunile săvârşite de corporaţii (persoane juridice).

Alt element care menţine starea de confuzie şi lipsa de consistenţă a concluziilor

formulate se regăseşte în discrepanţele existente între datele statistice furnizate de

instituţiile de aplicare a dreptului, precum şi de gradul ridicat de relativitate al datelor

rezultate din studiile şi sondajele efectuate de companiile de consultanţă economică,

juridică sau financiară.

În nicio ţară din Europa nu au fost elaborate rapoarte şi studii credibile despre

dimensiunea criminalităţii economico-financiare.

Dimensiunea şi formele de manifestare a criminalităţii economico-financiare în

ţările Uniunii Europene sunt analizate în Raportul Europol din anul 2006, care

evidenţiază faptul că „schimbările politice care au avut loc în Uniunea Europeană, dar

mai ales introducerea unei pieţe europene unice în anul 1993, au oferit criminalităţii

organizate multe oportunităţi. Extinderea Uniunii Europene va determina ca toate statele

să devină ţări sursă, de tranzit sau destinaţie pentru mărfuri şi servicii de natură

infracţională”.

Referitor la factorii generali care favorizează dezvoltarea criminalităţii

organizate, raportul citat evidenţiază faptul că stabilirea unor pieţe financiare mondiale şi

globalizarea economică au generat importante oportunităţi pentru grupurile implicate în

crima organizată. Domeniul cel mai vizat îl reprezintă contrabanda transfrontalieră,

frauda legată de taxa pe valoarea adăugată, precum şi afaceri ilegale prin care este

afectată direct economia europeană.

Page 31: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Schimbările sociale produse în spaţiul european, generate de libera circulaţie a

bunurilor, a banilor, a serviciilor şi a persoanelor, au un efect deosebit asupra

oportunităţilor de criminalitate economico-financiară. Este cât se poate de clar faptul că

mobilitatea sporită a oamenilor şi urbanizarea în derulare rapidă, au condus la un mare

nivel de anonimitate în societate, lucru care favorizează activităţile infracţionale şi

sporeşte dificultatea descoperirii lor.

Grupurile de crimă organizată sunt beneficiare ale progresului tehnologic

înregistrat în domeniul telecomunicaţiilor, transportului şi spaţiul cibernetic. Răspândirea

comerţului electronic facilitează şi ascunde activităţi infracţionale şi actori care devin

anonimi într-un imens spaţiu al afacerilor economico-financiare. A sporit capacitatea

infractorilor de a produce documente falsificate de diferite tipuri. Banii, inclusiv

profiturile rezultate din criminalitatea organizată, pot fi transferaţi electronic cu o mare

rapiditate, fiind extrem de dificilă monitorizarea tranzacţiilor financiare.

Marea varietate de mijloace tehnologice şi viteza de inovaţie reprezintă o imensă

provocare pentru organismele cu atribuţii de luptă împotriva criminalităţii organizate.

Cu privire la cele mai active grupuri criminale care domină spaţiul european,

Raportul Europol pe anul 2006 precizează: „cele mai influente grupuri criminale din

cadrul Uniunii Europene sunt în continuare cele indigene. Acest lucru se datorează, în

principal, faptului că ele sunt deja bine integrate în propriile lor ţări şi au o mai bună

înţelegere a proceselor sociale, economice, politice şi juridice. Aceste grupuri sunt cu

mult mai dificil de identificat de către autorităţile de aplicare a legii, deoarece sunt

capabile să pătrundă mai uşor în economia legală, având o imagine respectabilă în

societate”.

Autorităţile naţionale de luptă împotriva crimei organizate semnalează tot mai

frecvent legăturile consolidate dintre diferite grupuri criminale: cele spaniole cu grupuri

din Olanda, Italia, Germania; cele albaneze cu grupuri din Italia, Norvegia, Spania şi

Marea Britanie; cele ruseşti cu grupuri din Marea Britanie, Polonia, ţările baltice, nordice

şi balcanice.

Raportul Europol confirmă: „grupurile criminale din Rusia rămân în continuare

cele mai puternice. Ele sunt implicate în criminalitatea financiară, spălarea banilor,

migraţie ilegală, extorcare de fonduri. Sunt recunoscute printr-o structură ierarhică strictă,

Page 32: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

care operează pe baza unei discipline interne deosebite şi a unei eficiente diviziuni a

muncii. Au o capacitate remarcabilă de a exploata imperfecţiunile legislative şi

administrative. Dispun de resurse financiare extraordinare şi dovedesc o reală capacitate

de a iniţia afaceri ilegale în orice domeniu profitabil”.

Lumea economică şi cea financiar-bancară din ţările Europei îşi asumă o mare

parte de responsabilitate în privinţa lacunelor şi disfuncţiilor manifestate în controlul

direct asupra criminalităţii economico-financiare. Cultura pieţei şi cultura întreprinderii

navighează în zonă de puternică derivă, în plină criză morală sau etică, determinată de

persistenţa unei rupturi între faptul că ele sunt, pe de o parte, exponente ale competiţiei,

ale deschiderii şi inovaţiei pentru care îşi asumă riscuri permanente, şi, pe de altă parte,

că promovează insistent devianţe, manopere frauduloase şi violări grosolane ale legilor.

Protagoniştii criminalităţii economico-financiare cunosc foarte bine dificultăţile

cu care se confruntă organismele însărcinate cu aplicarea legii, mizează constant pe

anonimizarea consecinţelor infracţiunilor săvârşite (dispoziţia noţiunii de victimă) şi sunt

informaţi despre faptul că nu există în toate statele preocupare pentru studierea ştiinţifică

a acestui fenomen şi lipseşte decizia fermă de a lupta împotriva acestuia.

II.2. Spălarea banilor, proces indispensabil al finanţării actelor de terorism şi

de crimă organizată

Nu se poate vorbi de crimă organizată şi finanţarea actelor de terorism, fără a se

face referire la spălarea banilor, mijlocul prin care organizaţiile de tip mafiot sau terorist,

dau aparenţă legală profiturilor obţinute din activităţi ilegale, pentru a se folosi apoi,

nestingheriţi, de aceşti bani, pentru a-i reinvesti în dezvoltarea activităţilor care i-au

produs, în alte afaceri aparent legale sau în finanţarea terorismului.

De altfel, aşa cum s-a arătat anterior, una dintre trăsăturile fundamentale ale

criminalităţii organizate constă în preocuparea pentru disimularea provenienţei ilicite a

sumelor imense de bani pe care activităţile desfăşurate în cadrul său le produc. Ea este o

activitate criminală deosebit de complexă şi care se realizează de către experţi financiari

ce lucrează în serviciul organizaţiei.

Datorită caracterului grupărilor organizate, este posibil ca, în cadrul acestora, să se

Page 33: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

comită foarte multe dintre infracţiunile grave care pot constitui infracţiunea principală

pentru spălarea banilor, şi tot prin intermediul acţiunilor grupărilor să se producă şi

această disimulare a originii ilicite a bunurilor provenite din fapta principală.

De altfel, chiar legea cadru în materie de combatere a criminalităţii organizate,

Legea nr. 39/2003, admite că un grup infracţional organizat este grupul structurat, format

din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod

coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine

direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Această lege recunoaşte expres legătura foarte strânsă care există între

criminalitatea organizată şi spălarea banilor, incluzând în definiţia grupului infracţional

organizat şi obiectul comiterii unor infracţiuni grave între care, în mod justificat se

regăseşte şi spălarea de bani.

Dată fiind specializarea deosebită, în domeniul criminalităţii de care beneficiază

criminalitatea organizată, este posibil ca spălarea de bani să utilizeze chiar în mod

combinat unele dintre metodele identificate pentru această faptă, ceea ce determină o şi

mai mare dificultate în ceea ce priveşte constatarea şi probarea acestei infracţiuni comisă

în contextul amintit.

Spălarea banilor este un proces prin care profiturile obţinute de pe urma

criminalităţii sunt transformate în fonduri curate în scopul ascunderii sau mascării

originilor ilicite. Acest lucru este necesar pentru a rupe legătura dintre procesul criminal

iniţial şi rezultatele criminalităţii. Se pot identifica anumiţi factori comuni cum sunt:

conversia sau transferul de proprietăţi, bunuri, ascunderea sau mascarea sursei bunului şi

nevoia de a recâştiga accesul la bani etc.

Spălarea banilor este un proces care presupune parcurgerea a trei stadii:

- în primul rând, profitul obţinut din activităţi criminale trebuie separat de

activităţile în sine;

- în al doilea rând, trebuie urmaţi anumiţi paşi pentru a masca ruta pe care o au

banii în timpul procesului de spălare;

- în final, banii proveniţi trebuie să devină din nou disponibili organizaţiilor

criminale.

Page 34: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Nu există o singură metodă de spălare a banilor. Aceste metode se pot manifesta

de la cumpărarea şi vinderea unui obiect de lux, până la trecerea banilor într-o reţea

complexă internaţională de afaceri legale şi companii care există în primul rând numai ca

entităţi legale fără să desfăşoare activităţi sau afaceri comerciale.

Operaţiunile bancare tradiţionale de constituire a depozitelor, precum şi sistemele

de transfer a banilor, oferă un mecanism vital pentru spălarea banilor, mai ales în faza

iniţială de introducere a numerarului în sistemul bancar.

Tehnicile utilizate pentru spălarea banilor sunt variate şi este de presupus că

multe dintre ele sunt necunoscute specialiştilor din instituţiile de control financiare şi

judiciare.

Metodele de spălare a banilor sunt legate de tipul de infracţiune care generează

fondurile destinate a fi reciclate.

O altă problemă importantă constă în cuantificarea veniturilor care fac obiectul

acestei operaţiuni. Literatura de specialitate ilustrează mai multe metode prin care crima

organizată şi organizaţiile teroriste facilitează integrarea fondurilor obţinute ilicit în sfera

economiei legale.

Astfel filiera „PIZZA” constă în transferarea banilor lichizi proveniţi din droguri

în afara ţării în conturi bancare ale unor societăţi „paravan”, acţiune care are drept scop

transformarea sumelor cash în moneda financiară. Urmează repatrierea către SUA

(considerate cel mai mare consumator de droguri) a fondurilor care vor fi destinate

acordării oficiale a unor împrumuturi destinate achiziţionării de bunuri imobiliare sau

comerciale). Tranzacţiile comerciale sunt alese în funcţie de cifra de afaceri; ele au loc în

domeniul comercial şi, respectiv, al prestărilor de servicii. Datorită acestei afaceri

înfloritoare are loc rambursarea pe cale oficială, a împrumuturilor iniţiale, ceea ce

permite legalizarea unor sume provenite din economia ilicită.

Metoda HAWALA folosită în special în zona Orientului Mijlociu. Se bazează pe

sisteme bancare clandestine create în paralel, din cauza lipsei de încredere în sistemul

bancar tradiţional. Principiul, care constă în depozitare fondurilor la un particular din ţara

sa şi recuperarea fondurilor de la o persoană dintr-o altă ţară, este folosit în special de

comercianţi; el se bazează pe încredere reciprocă şi nu lasă „urme contabile”.

În sistemul bancar - circuitele financiare mai eficace nu sunt întotdeauna cele mai

Page 35: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

importante. De multe ori, pentru realizarea unei colaborări eficiente între ţări, băncile

deschid agenţii care se ocupă de un anume sistem de transfer de bani ce poate deveni

pentru contrabandişti o cale legală de deschidere a unui cont în ţara de origine, prin

intermediul unui cont intern de trecere tranzitat de fonduri ilegale sub rezerva declinării

unui fals domiciliu, a unei false identităţi sau ocupaţii.

Lumea jocurilor de noroc poate deveni punctul de atracţie pentru traficanţii

dornici să convertească sume cash, a căror origine ilicită poate fi identificată, în sume

anonime. Utilizarea mecanismelor de funcţionare a lumii jocurilor de noroc, justificarea

resurselor prin câştiguri de joc, falsa facturare, transformarea monedelor în bonuri de casă

anonime, circuitele de cecuri efectuate cu complicitatea unei bănci în cazul societăţilor

comerciale beneficiare de credite, efectuarea de prestaţii „call - girl” ce fac obiectul

facturării cu T.V.A inclusă şi deductibilă din impozite reprezintă tot atâtea practici dificil

de combătut ca urmare a instabilităţii economiei şi a lipsei unui cadru legislativ.

Termenul de „spălare a banilor” îşi are originea, conform anumitor afirmaţii ale

unor analişti judiciari, în anii 1920, când comercianţi de succes ai vremii ca Al Capone şi

Bugsy Moran au deschis spălătorii în Chicago pentru a-şi spăla „banii murdari”. În zilele

noastre, acestui scop îi servesc restaurantele fast-food, cazinourile şi alte tipuri de

societăţi comerciale care au la bază operaţiunile cu numerar.

S-ar putea poate obiecta că denumirea sub care este cunoscută această

infracţiune în viaţa juridică şi anume de „spălarea banilor” nu exprimă complet

diversitatea şi complexitatea actelor prin care o persoană îşi ia măsuri să dea o aparenţă

de legalitate valorilor obţinute prin infracţiune spre a le pune mai uşor în circulaţie.

Această formulă are mai mult un caracter metaforic deoarece, în fapt, activitatea

respectivă nu se desfăşoară numai sub forma spălării banilor lichizi dar şi a obiectelor

(bunuri mobile sau imobile), a actelor juridice şi a drepturilor asupra bunurilor, în general

asupra oricăror valori care prezintă interes economic şi care pot proveni din infracţiune,

valori pe care făptuitorul are interesul să le ascundă sau să le convertească în alte valori

pentru a şterge urmele provenienţei lor ilicite şi a putea fi puse în circulaţie cu o aparenţă

de legalitate. De aceea, unii autori au şi propus înlocuirea expresiei de mai sus prin aceea

de „spălarea produsului infracţiunii”, ori „spălarea valorilor rezultate din infracţiune”,

sintagme folosite şi în unele documente internaţionale şi care, poate sunt corespunzătoare

Page 36: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

realităţilor menţionate.

II. 2.1. Etapele procesului de spălare a banilor

În literatura de specialitate s-a demonstrat că procedeele folosite în vederea

spălării banilor şi a punerii în circulaţie a valorilor aşa zis curate parcurg trei etape

( plasarea valorilor, stratificarea şi integrarea acestora) şi presupun deseori elemente de

extraneitate, fie printr-o entitate fizică sau juridică comercială, fie printr-o instituţie

financiară.

Cele trei etape de bază pot avea loc fie sub formă de faze separate şi distincte,

fie simultan sau prin suprapunere. Uneori, cele trei etape ale spălării banilor sunt

prezentate cu denumiri mai plastice, precum:

- prespălarea - convertirea banilor murdari în bani curaţi;

- spălarea principală - conversia banilor în intrări contabile;

- uscarea (reciclarea) - folosirea banilor pentru a obţine profit.

A. Plasarea

Plasarea presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar. Acest lucru este

necesar pentru a separa fondurile obţinute ilicit de sursa lor. Necesitatea plasării derivă

din faptul că este posibilă supravegherea de către organele de aplicare a legii a surselor de

obţinere ilicită a numerarului şi, ca o măsură de prevedere, infractorii trebuie să

transporte numerarul obţinut ilicit în afara spaţiului controlat, pentru a nu putea fi depistat

şi, eventual, confiscat.

Plasarea masei de profituri în numerar se poate face prin mai multe metode şi

instituţii, printre care enumerăm: instituţii financiare tradiţionale; instituţii netradiţionale;

comerţul cu amănuntul; transferul extern al fondurilor.

Această fază a procesului de spălare a banilor este cea mai vulnerabilă, deoarece

implică colectarea şi manevrarea unei imense cantităţi în numerar; până la depunerea în

bancă este greu de evitat lăsarea unor urme detectabile.

Pornind de la constatarea că prin legile de combatere a fenomenului de spălare a

banilor s-a instituit obligativitatea raportării tranzacţiilor de depunere şi retragere de

Page 37: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

numerar, peste o anumită limită, prin instituţiile financiare tradiţionale (bănci comerciale,

asociaţii de economii şi împrumuturi, uniunile de credit) se caută să se plaseze numerarul

utilizând metode precum:

structurarea (fragmentarea) operaţiunilor în numerar în scopul evitării raportării

tranzacţiei, prin divizarea operaţiunilor sub nivelul minim de raportare;

Metodele utilizate de reciclatori în cazul instituţiilor financiare netradiţionale

sunt aproximativ aceleaşi cu cele folosite în instituţiile financiare tradiţionale.

Deşi funcţia legitimă a birourilor de schimb este de a efectua schimburi dintr-o valută în

alta, ele oferă numeroase alte servicii financiare, precum vânzarea de mandate de plată şi

cecuri de casă, transferuri electronice de fonduri, schimbul de devize pentru cecuri şi

efectuarea de plăţi pentru clienţi din conturile casei de schimb.

Toate aceste activităţi pot oferi un paravan eficient pentru tranzacţiile ilicite. Din

fericire, în România casele de schimb au, conform reglementărilor legale, un singur

obiect de activitate, şi anume schimbul valutar. Ele nu pot să efectueze alt gen de

operaţiuni financiare. Aceasta nu înseamnă că prin casele de schimb valutar nu se pot

plasa fonduri ilicite. Metoda cea mai des uzitată o constituie efectuarea schimbului

valutar fără întocmirea documentelor de schimb valutar ori violarea memoriei

calculatorului electronic pentru a nu se mai putea reconstitui şirul de tranzacţii efectuate.

Utilizând o astfel de manevră frauduloasă, ambele părţi sunt în câştig în sensul

că, pe de o parte, reciclatorul scapă de o mare cantitate de lei intrând în posesia unei

cantităţi mai mici de bancnote străine, iar, pe de altă parte, biroul de schimb valutar

consimte la acest procedeu, evitând declararea veniturilor din asemenea operaţiuni.

Agenţiile rapide de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru transferarea

fondurilor pe plan intern sau internaţional, prin mijloace electronice, cecuri, curieri, fax,

reţele de computere sau alte metode. Funcţia ilegitimă a acestor operaţii este de a deplasa

bani în străinătate, menţinând un văl de anonimat asupra operaţiunilor respective.

Legat de asemenea operaţii, experţii specializaţi în combaterea spălării banilor

au ridicat problema sistemelor paralele de remitere de fonduri. Faptul că valoarea banilor

poate fi deplasată dintr-un loc în altul, deseori fără deplasarea fizică a monedelor,

constituie una din principalele caracteristici ale acestor sisteme - caracteristică împărţită

cu serviciile bancare clasice sau serviciile de corespondent bancar. Expansiunea acestor

Page 38: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

sisteme către noi domenii este datorată, în parte, imigrării.

Aceste sisteme sigure şi mai puţin costisitoare decât băncile tradiţionale au

servit uneori la contracararea politicii de control a schimburilor valutare.

Principalele sisteme paralele de remitere de fonduri sunt:

- piaţa neagră de transfer utilizată pentru reglarea plăţilor pentru traficul de

narcotice din America Latină către Statele Unite ale Americii şi Europa;

- sistemul hawala sau hundi este utilizat pentru transferul fondurilor în Asia de

Sud (prin acest sistem, fondurile sunt transferate între diferiţi curieri care strâng

fondurile, de o parte, şi alţi curieri care distribuie fondurile, de cealaltă parte; sistemul se

bazează pe relaţii de încredere: dacă, la un anumit termen, plăţile nu mai sunt echilibrate

între hawalezi, soldul este reglat printr-o remitere de fonduri reciprocă, manipularea de

facturi comerciale, contrabanda cu aur şi pietre preţioase, sistemul bancar tradiţional sau

o mişcare fizică de bancnote);

- sistemul chinezesc sau est-asiatic (asemănător cu sistemul hawala)

Aceste agenţii de plăţi paralele facturează de obicei mai puţine cheltuieli clienţilor decât

băncile. În plus, ele nu conservă registre detaliate ale tranzacţiilor, nu solicită identitatea

din partea clienţilor, nu efectuează un control cu privire la antecedentele clienţilor şi nu

sesizează tranzacţiile suspecte autorităţilor. Aceste servicii sunt foarte atractive pentru

indivizii care caută să disimuleze originea sau destinaţia fondurilor;

- cazinourile. Datorită faptului că jocurile de noroc sunt practici acceptate,

activitatea ilegală poate fi cu uşurinţă deghizată prin amalgamarea fondurilor ilegale cu

cele legale. Jocurile de noroc sunt activităţi desfăşurate cu numerar, oferind

participanţilor totală obscuritate şi anonimat.

Cazinourile oferă o întreagă gamă de tranzacţii financiare cu ajutorul cărora fondurile în

numerar pot fi convertite cu uşurinţă. Iată un exemplu în acest sens: un jucător depune o

imensă sumă de bani în numerar la casa cazinoului, fie în păstrare, fie cumpărând jetoane

de joc; ulterior, cere retragerea sumei depuse spre păstrare ori răscumpărarea jetoanelor

nefolosite ori chiar rezultate din câştig, dar sub altă formă decât numerarul (cecuri,

credite, mandate, transferuri electronice etc.);

- comercianţii de bunuri de folosinţă îndelungată de mare valoare (automobile,

avioane, iahturi, bunuri imobiliare, bunuri de lux) sunt adesea folosiţi de reciclatori

Page 39: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

pentru a schimba numerarul în bunuri care ies mai puţin în evidenţă. În acelaşi timp,

aceste bunuri sunt folosite pentru un trai luxos, iar adesea ele sunt revândute pentru a

obţine de data aceasta numerar cu o origine relativ licită;

- agenţii de bursă (de valori sau de mărfuri) pot fi uşor manipulaţi de

reciclatori, prin oferirea unor avantaje evidente, în vederea utilizării numerarului pentru

achiziţionarea de acţiuni sau de mărfuri, cu evitarea procedurilor legale de raportare a

tranzacţiilor cu numerar;

- companiile de asigurări pot fi utilizate de reciclatori, având în vedere că

acestea utilizează în mod curent sume mari în numerar pentru plăţi, respectiv încasări.

Amestecarea fondurilor obţinute dintr-o afacere legală cu cele obţinute din

afaceri ilicite constituie o metodă des utilizată pentru folosirea numerarului. Aceasta

presupune că cei care dispun de fonduri ilicite sunt în acelaşi timp proprietarii unor

afaceri legale, la vedere, care generează importante fonduri în numerar, cum ar fi

magazine care vând cu amănuntul, restaurante, baruri, hoteluri şi alte unităţi de prestări

servicii, precum: spălătorii, spălătorii auto, saloane de cosmetică. S-au observat însă şi

situaţii în care reciclatorii de bani au apelat la serviciile unor asemenea firme

(generatoare de fonduri în numerar) care aparţin unor comercianţi care nu au iniţial

legătură cu infractorii. Ulterior însă, aceştia intră în cercul infractorilor, nemaiputând să

se retragă.

În alte situaţii, se creează astfel de companii, numite „de faţadă” care în fapt nu

au încasări din activităţi reale, ci numai din depunerile reciclatorilor. Lipsa de activitate

reală poate fi însă depistată de organele de aplicare a legii sau chiar de organele bancare

şi de analiştii financiari din cadrul unităţilor de informaţii financiare. Prin analizarea

rulajelor contabile se pot observa situaţiile când apar distorsiuni ale trendurilor

depunerilor şi în asemenea cazuri se pot evidenţia depuneri necaracteristice activităţii

societăţii comerciale respective.

B. Stratificarea

Stratificarea presupune separarea veniturilor ilicite de sursa lor, prin crearea

unor complexe tranzacţii financiare, concepute spre a anihila orice posibilitate de control

asupra bunurilor ilegal dobândite. Modalităţile confuze şi complicate prin care

tranzacţiile sunt multiplicate cu scopul de a face extrem de dificilă detectarea profiturilor

Page 40: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

ilegale.

Vom exemplifica în continuare câteva din modalităţile cele mai cunoscute de

stratificare.

După ce numerarul a reuşit să fie plasat în instituţii financiare fără a fi detectat,

în schimbul acestui numerar reciclatorii procură instrumente financiare, care ulterior sunt

uşor de manipulat şi apoi reconvertite în numerar. De exemplu, se achiziţionează cecuri

de călătorie, scrisori de credit, mandate de plată, obligaţiuni, acţiuni etc. Asemenea

instrumente sunt mult mai uşor transportabile decât numerarul, un astfel de instrument

substituind o întreagă masă de numerar. Cu asemenea instrumente monetare se pot

efectua în continuare tranzacţii, se pot efectua operaţiuni în afara ţării ori se pot depune

fără teamă în conturi de la băncile interne, fără a mai fi necesară completarea unor

rapoarte de depunere sau retragere.

Transferurile electronice constituie o modalitate de stratificare dintre cele mai

facile şi greu de detectat. O dată numerarul depus în conturile bancare, acesta poate fi

transferat în orice colţ al lumii, într-un timp record. Reluarea acestor transferuri de cât

mai multe ori, sub diferite pretexte, adesea dintr-o ţară în alta, incluzând şi paradisuri

fiscale, face aproape imposibilă depistarea originii fondurilor şi luarea de măsuri de către

organele de aplicare a legii.

Multe entităţi se servesc, în ultimul timp, de internet pentru a propune servicii

de spălare de bani, dând uneori aparenţa de servicii financiare extrateritoriale sau de

posibilităţi de plasament legale.

Preocupările care se exprimă în legătură cu serviciile bancare on-line privesc

reducerea evidentă a contactelor umane între client şi instituţiile financiare. Clientul poate

accede normal la contul său, având un calculator personal cu navigare pe internet. Cum

acest tip de acces este indirect, instituţiile financiare nu au niciun mijloc de a verifica

identitatea individului care accesează real contul. Mai mult, dat fiind caracterul din ce în

ce mai mobil de acces la internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul său

din orice loc din lume. Într-o asemenea situaţie, spălătorii de bani pot controla orice cont,

chiar dacă acestea nu au fost deschise pe numele lor, ci pe numele unor persoane

interpuse. Tot aşa, soldurile conturilor persoanelor interpuse se transferă ulterior, prin

metoda descrisă, în contul administratorului titular, iar acesta poate dispune în continuare,

Page 41: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

nestingherit, de banii transferaţi.

O metodă de contracarare a unui asemenea fenomen, care cel puţin experimental

funcţionează, este aceea a identificării persoanei care accesează un cont prin folosirea

imaginii virtuale ori a amprentelor digitale. Banca ce a deschis contul, fiind în posesia

imaginii titularului şi a amprentelor sale digitale, va compara automat aceste imagini cu

cele transmise de pe internet de cel care accesează contul şi numai când acestea coincid,

să se efectueze operaţiunea solicitată.

Practic, s-ar îmbunătăţi sistemul actual, când computerele verifică un cod sau o

parolă recepţionată de la solicitant cu informaţiile existente în bancă, arhivate cu ocazia

deschiderii contului.

Revânzarea sau chiar exportul bunurilor de mare valoare care au fost

achiziţionate cu ocazia plasării numerarului. Ciclul de revânzare se reia de mai multe ori,

astfel că, practic, nu se mai poate identifica sursa iniţială a bunului dobândit în prezent şi,

în felul acesta, nu se poate lua măsura confiscării acestui bun, neputându-se demonstra

legătura dintre bun şi sursa ilegală a fondurilor iniţiale, fonduri care astfel au devenit

anonime.

C. Integrarea

Integrarea este a treia etapă a procesului de spălare a banilor şi prin aceasta se

caută să se dea aparenţă de legitimitate asupra bunurilor dobândite în mod ilegal.

După ce etapele anterioare ale spălării banilor au reuşit, reciclatorul trebuie să

dea o explicaţie plauzibilă pentru bunurile de care dispune. Prin intermediul integrării,

profiturile reciclate sunt plasate în economia reală legitimă, iar rezultatele obţinute din

activităţi ilegale au o aparenţă legală. Profiturile, de data aceasta, au o acoperire legală,

iar reciclatorul le foloseşte fără teamă, achiziţionând bunuri la vedere. De acum

diferenţierea dintre bogăţia legală şi cea aparent legală nu mai este posibilă.

Exemple de metode de integrare:

Achiziţionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri în pierdere, după care,

utilizând fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revândute la valoarea lor reală

(urmare a injectării de fonduri pentru a le spori performanţa). Profitul astfel obţinut apare

ca un rezultat al managementului performant şi deci are sursă legală. Un astfel de

Page 42: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

procedeu este folosit şi la noi pe piaţa imobiliară, prin achiziţionarea unui imobil la un

preţ scăzut, după care, prin folosirea unor fonduri ilegale, acesta este pus la punct şi

revândut la valoarea de piaţă, rezultând o diferenţă apreciabilă care, cel mai adesea, este

pusă pe seama efectuării lucrărilor de îmbunătăţire cu forţe proprii şi materiale

achiziţionate în timp.

Altă variantă a metodei expuse este cea referitoare la posibilitatea creditării de

către asociaţi ai propriei societăţi comerciale, care însă merge mereu în pierdere.

Utilizând diferite subterfugii, se scot din firmă sume, încărcând costurile, în final

realizându-se pierderi. Cu sumele care s-au scos din firmă, dar neimpozitate, asociaţii

creditează firma proprie, încasând uneori şi dobânzi pentru sumele cu care au împrumutat

societatea. Ulterior, societatea returnează sumele împrumutate, iar beneficiarul acestor

sume are aparenţă de legalitate pentru aceşti bani.

Bunurile achiziţionate cu fonduri ilicite sunt vândute unor societăţi de tip captiv

(care aparţin în fapt proprietarului bunurilor), după care sunt revândute, realizând un

profit substanţial care aparţine tot proprietarului iniţial, dar care derivă dintr-o afacere

legală.

Împrumuturi fictive acordate de o companie de faţadă. O astfel de companie

înregistrată într-un paradis fiscal este controlată de o companie din ţară, iar fondurile

companiei de faţadă sunt, de fapt, fondurile reciclate ale companiei din ţară. Schema

funcţionează în felul următor: banii reciclaţi, aflaţi în conturile firmei de faţadă, sunt

împrumutaţi firmei din ţară (în fapt, este vorba de un autoîmprumut), pentru care aceasta

din urmă plăteşte dobânzi, care ulterior sunt încasate pe diferite căi tot de adevăratul

proprietar al firmei de faţadă.

Folosirea de facturi false pentru import sau pentru export. Astfel, dacă se doreşte

reciclarea în exterior a unor fonduri ilicite produse în ţară, se vor utiliza facturi de import

supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri. Dacă însă se doreşte

reciclarea unor fonduri străine în ţară, urmează ca facturile de export să fie supraevaluate

pentru a justifica asemenea încasări.

Page 43: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

II.2.2. Moduri de operare privind spălarea banilor şi elemente de practică

judiciară în România

Studiile criminologice şi practica judiciară penală au relevat o serie de moduri

de operare specifice privind infracţionalitatea reciclării fondurilor.

Investigarea şi cercetarea infracţiunilor de spălare a banilor se realizează în

funcţie de formele concrete de manifetare a acestui complex de infracţiuni.

Sunt relevante următoarele moduri de operare (modus operandi):

a) Spălarea banilor proveniţi din contrabandă şi evaziune fiscală

Acest mod de operare privind spălarea banilor obţinuţi din operaţiuni de importuri

subevaluate şi evaziune fiscală, presupune implicarea unui grup infracţional organizat

specializat în efectuarea operaţiunilor vamale de import, care îşi asigură colaborarea

autorităţilor vamale pe baza unor acte de corupţie având drept scop neîndeplinirea

atribuţiunilor de serviciu.

Acest grup asigură serviciile de efectuare a operaţiunilor vamale pentru alte

grupări infracţionale organizate, specializate în comercializarea mărfurilor importate la

preţuri cu mult subevaluate.

Urmare a unui circuit financiar ilicit, membrii celor două grupări infracţionale îşi

însuşesc în mod ilicit atât profitul, cât şi T.V.A.-ul rezultat din operaţiunile comerciale

efectuate, iar banii obţinuţi fie îi transferă în conturi din paradisuri fiscale, fie îi retrag în

numerar, introducându-i în afaceri legale, derulate pe teritoriul României.

b) Transferarea succesivă a unor mari sume de bani din conturile curente ale

firmelor ce desfăşoară activităţi aparent legale în contul unor firme fantomă pe baza

unor operaţiuni comerciale fictive, diminuând astfel baza impozabilă şi generând fictiv

T.V.A. deductibil

c) Crearea unor fluxuri financiare şi comerciale fictive prin folosirea unor lanţuri

Page 44: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

de firme fantomă în scopul obţinerii de rambursări ilegale de T.V.A.

d) Spălarea banilor proveniţi din contrafacerea şi comercializarea produselor

accizabile

e) Spălarea banilor prin conturi deschise sub o falsă identitate

f) Spălarea banilor prin intermediul caselor de schimb valutar

g) Spălarea banilor obţinuţi din venituri sustrase de la impozitare sub acoperirea

vânzărilor, cumpărărilor şi închirierilor de imobile mascate de contracte false şi

transferarea lor în paradisuri fiscale.

II.2.3. Spălarea banilor în activitatea grupărilor teroriste

Riscurile crescute de spălare a banilor odată cu folosirea noilor medii, nivelarea

liniei de direcţie europeană a spălării banilor şi atentatele de la 11.09.2001 în S.U.A. şi de

la Madrid din 11.03.2004 au dus la schimbarea şi înnoirea a numeroase regulamente

pentru combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului.

În această situaţie se află Germania sau SUA în care a fost editată Legea Patriot.

Această lege a fost creată în scopul „prevenirii şi pedepsirii acţiunilor teroriste pe

teritoriul SUA şi la nivel internaţional, pentru îmbunătăţirea instrumentelor de cercetare

penală şi pentru alte scopuri”.

În cadrul Legii Patriot, Titlul al III-lea cuprinde unele reglementări privind limitarea

spălării de bani şi finanţarea operaţiunilor antiteroriste în care sunt stabilite situaţii de

derogare de la dreptul comun pentru o mai bună cunoaştere şi reprimare a fenomenului de

spălare a banilor mai ales în cazurile în care el are legături cu terorismul. În secţiuni

distincte sunt indicate măsuri speciale privind jurisdicţia, instituţiile financiare şi

tranzacţiile internaţionale suspecte de implicare în spălare de bani; interzicerea conturilor

americane corespondente care sunt constituite în bănci-paravan din străinătate;

cooperarea în domeniul spălării banilor.

În ceea ce priveşte ţara noastră, în cadrul Legii nr. 535/2004, în Capitolul al III-

lea, sunt stabilite anumite măsuri pentru prevenirea finanţării actelor de terorism. Mai

mult decât atât, în accepţiunea acestei noi legi, conform art. 33 lit. f, infracţiunea de

spălare a banilor, între altele este asimilată actelor de terorism, pedeapsa aplicabilă fiind

Page 45: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

cea prevăzută de reglementarea din Legea nr. 656/2002 al cărei maxim special se

majorează cu trei ani: „Sunt asimilate actelor de terorism următoarele fapte: … bancruta

frauduloasă, actele de corupţie, şantajul, traficul de persoane, traficul ilicit de droguri şi

precursori, contrabanda, traficul cu autoturisme furate, falsificarea de monedă sau de alte

valori, precum şi orice alte infracţiuni având ca finalitate realizarea unui profit în folosul

entităţii teroriste”.

În completare, în baza art. 36, punerea la dispoziţia unei entităţi teroriste a unor

bunuri mobile sau imobile, cunoscând că acestea sunt folosite pentru sprijinirea sau

săvârşirea actelor de terorism, precum şi realizarea ori colectarea de fonduri, direct sau

indirect, ori efectuarea de orice operaţiuni financiar-bancare, în vederea finanţării actelor

de terorism, se sancţionează cu închisoare de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor

drepturi.

În conformitate cu Capitolul al II-lea din Legea nr. 535/2004, la nivel naţional,

activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se organizează şi se desfăşoară în

mod unitar, iar pentru asigurarea acestei unităţi, cooperarea în domeniu se realizează ca

Sistem naţional de prevenire şi combatere a terorismului, din care fac parte importante

instituţii ale statului ce au atribuţii foarte stricte stabilite, de asemenea , prin lege.

În conformitate cu art. 20, ameninţările la adresa securităţii naţionale a

României, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a

României, inclusiv faptele de terorism prevăzute în prezenta lege, pentru a se propune

procurorului de către organele de stat cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în

cazuri justificate, să solicite autorizarea efectuării unor activităţi în scopul culegerii de

informaţii, constând în: interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor, căutarea unor

informaţii, documente sau înscrisuri pentru a căror obţinere este necesar accesul într-un

loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect

sau document, examinarea lui, extragerea informaţiilor pe care acesta le conţine, cât şi

înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte,

întreţinerea şi ridicarea acestora din locurile în care au fost depuse.

Finanţarea terorismului este diferită de clasica spălare a banilor. În cazul spălării

banilor, veniturile activităţii ilicite sunt spălate sau stratificate în mijloace care le fac să

pară legale, iar scopul final este, de obicei câştigarea unor cantităţi mai mari de bani. Prin

Page 46: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

finanţarea terorismului, sursa de fonduri sau de finanţare este adesea „legitimă”, iar

scopul final nu este neapărat atragerea de mai multe fonduri, de obicei „nu au scopuri

financiare”.

Cu toate acestea, există similitudini în modul în care crima organizată

internaţională şi organizaţiile teroriste transferă banii sau cum încearcă să-şi ascundă

provenienţa fondurilor. Grupările teroriste internaţionale au nevoie de bani pentru a

atrage, a sprijini şi a-i păstra pe cei din lumea întreagă care aderă la aceste grupări,

precum şi pentru a-şi asigura loialitatea altor grupări care au scopuri comune. Astfel

există o necesitate de a crea scheme pentru atragerea, colectarea şi distribuirea banilor

forţelor operative pregătite pentru atacuri teroriste. În acest mod se poate explica

„necesitatea de circulaţie a banilor” care fac fondurile teroriste vulnerabile la depistarea şi

investigaţia financiară, metode esenţiale pentru combaterea finanţării terorismului.

Pentru a oferi o privire de ansamblu principalelor surse de finanţare şi asupra

mijloacelor utilizate în circulaţia capitalurilor pe care organizaţiile teroriste le utilizează

în sprijinirea reţelelor sale, putem sublinia faptul că persoanele investigate pentru

comiterea unor activităţi teroriste au efectuat operaţiuni de transmitere a banilor prin

sistemele alternative răspândite în toată lumea. Adesea fondurile au fost transferate în

străinătate prin intermediul acelor reţele alternative de transfer a banilor, fiind colectate

de către cetăţenii străini de naţionalităţi specifice, rezidenţi în câteva ţări implicate în

lupta împotriva terorismului.

Pentru astfel de entităţi, operarea prin intermediul sistemului bancar a dus la

dezvoltarea activităţii lor pe plan internaţional. În alte cazuri, persoanele fizice, în

majoritate de naţionalitate indiană au efectuat plăţi în numerar în diferite ţări, implicând

sume mari de bani şi care au fost direcţionate spre acelaşi cont. Fondurile colectate erau

apoi transferate în Asia sau în SUA.

Dar cel mai comun instrument, folosit în special de organizaţia „Al-Quaeda”, în

vederea sprijinirii grupării sale teroriste, este reprezentat de „sistemul informal de

circulaţie a banilor”, aşa-numitul sistem Hawala.

Lupta împotriva finanţării terorismului face şi obiectul preocupărilor GAFI, care

susţinând o sesiune specială la Washington, în octombrie 2001, a decis să-şi extindă

mandatul în acest sens. Astfel, GAFI a adoptat 8 Recomandări în vederea stopării

Page 47: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

organizaţiilor teroriste în obţinerea şi transferul fondurilor pentru activităţile lor

criminale. Asemenea recomandări reprezintă noile standarde internaţionale de luptă

împotriva terorismului. Ele interzic ţărilor folosirea sistemelor alternative de transmitere

a banilor, cum ar fi Hawala, precum şi a altor sisteme bancare informale sau subterane.

În completare, GAFI a solicitat membrilor săi să întărească măsurile de

identificare a clienţilor în cazul transferurilor electronice şi să prevină donaţiile caritabile

de a fi utilizate în activităţile de finanţare a terorismului. În acest sens, GAFI a invitat

ţările să ratifice Convenţia O.N.U. privind suprimarea finanţării terorismului şi să

implementeze Rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate. În final, GAFI a chemat

membrii să se alinieze la noile standarde până în luna iunie 2002, atenţionând că însăşi

GAFI va lua măsurile necesare împotriva ţărilor care nu au adoptat măsuri împotriva

finanţării terorismului, eventual chiar cu suportarea unor consecinţe economice.

Nu în cele din urmă, GAFI a propus lumii întregi să ia parte la acest proces în

aceleaşi condiţii cu membrii GAFI, subliniind importanţa cooperării globale în acest

domeniu.

Spălarea banilor în scopuri teroriste

a. Spălarea banilor şi finanţarea terorismului: conjuncturi naţionale

La nivel internaţional trebuie remarcată insistenţa textelor legale de a asocia două

realităţi ale căror caracteristici intrinseci şi empirice demonstrează că deosebirile dintre

ele sunt mai semnificative decât asemănările. Canada, de exemplu, nu se diferenţiază de

statele care îi sunt parteneri economici, în ceea ce priveşte acest punct de vedere, şi

anume că spălarea banilor are legătură cu finanţarea activităţilor teroriste şi că spălarea

banilor are legătură cu organizaţiile criminale. Nu este ceva surprinzător faptul că

spălarea banilor în cazul grupărilor teroriste este sistematic asociată dimensiunilor acestei

din urmă probleme, la bază aflându-se elementele obţinute în urma operaţiunilor de

spălare de bani desfăşurate de organizaţiile criminale. La urma urmei, fenomenul crimei

este asociat oricăror fapte care sunt prevăzute şi pedepsite de lege. Grupările teroriste şi

organizaţiile criminale ameninţă pieţele economice ale societăţilor democratice. Reţelele

paralele de transferări de fonduri sunt utilizate pentru efectuarea unor mişcări financiare.

Grupările teroriste şi organizaţiile criminale au nevoie de bani pentru a putea rezista în

Page 48: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

„afaceri”. Cu toate acestea, lista punctelor comune nu poate constitui un pretext suficient

pentru a fi pe deplin de acord cu ceea ce s-a scris pe această temă, deoarece totul este, în

general, controlat de guverne, de politicieni, de autorităţile judiciare etc. Atunci când se

au în vedere aspectele particulare şi deosebirile referitoare la problema spălării banilor în

scopul finanţării activităţilor teroriste, nu se poate recurge la aceleaşi criterii de referinţă

care prevalează în materie de spălare de bani de către organizaţiile criminale.

Autorităţile competente asociază cu bucurie spălarea banilor cu finanţarea

terorismului, în ciuda deosebirilor care caracterizează cele două tipuri de activităţi. Foarte

frecvent, „finanţarea terorismului” şi mişcările de capitaluri sau spălarea banilor sunt

confundate în lucrările cercetătorilor, ale analiştilor guvernamentali şi ale agenţiilor de

reglementare. Acestea fiind spuse, multe dintre metodele utilizate de grupările criminale

pentru spălarea banilor sunt aceleaşi ca cele la care teroriştii au recurs pentru a masca

finalitatea fondurilor (obţinute legal sau ilegal) de care dispun şi pentru a nu dezvălui

organelor de control care sunt destinatarii acestor transferuri financiare.

b. Obligaţia de a divulga informaţii despre operaţiunile suspecte: un subiect de

controversă

În Canada, de exemplu, odată cu Legea privind reciclarea produselor

criminalităţii, adoptată în anul 1991, instituţiile financiare trebuie să-şi identifice clienţii

şi să le păstreze dosarele în acest scop. Mai mult decât atât, articolele 83.1 şi 83.11 din

Codul penal stipulează că indivizii şi instituţiile au obligaţia de a divulga autorităţilor

competente existenţa bunurilor al căror proprietar sau depozitar sunt, bunuri care ar avea

legătură, din ceea ce se ştie, cu activităţile teroriste.

La nivel mondial, în virtutea diferitelor legi care se aplică, băncile sunt obligate

să efectueze anumite verificări legate de tranzacţiile pe care le fac clienţii lor şi de sumele

de bani mai importante care sunt depuse în sucursalele lor. Trebuie menţionat faptul că

instituţiile bancare sunt, de fapt, incapabile să depisteze activităţile în sine de finanţare a

terorismului. Singurul indiciu cu adevărat revelator 1-ar putea reprezenta faptul că un

terorist sau o organizaţie teroristă cunoscută ar deschide un cont. Într-adevăr, dificultăţile

cu care băncile se confruntă zilnic constituie obstacole serioase în calea identificării lor,

deoarece în anumite cazuri se află în imposibilitatea de a obţine informaţiile necesare

care să le garanteze exactitatea datelor susceptibile să le permită depistarea finanţării

Page 49: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

terorismului.

II.2.4. Spălarea banilor şi dinamicele specifice grupărilor teroriste

Atunci când se analizează fenomenul spălării banilor se impune încă de la început

următoarea precizare: între ceea ce se întâmplă în cazul grupărilor teroriste şi în cazul

organizaţiilor criminale există mari diferenţe, iar pentru a descrie complexitatea

activităţilor de finanţare a terorismului nu este suficient să vorbim despre ceea ce se

întâmplă în cazul organizaţiilor criminale.

Multe elemente importante trebuie luate în considerare pentru a se putea înţelege maniera

în care grupările teroriste realizează spălarea banilor în vederea finanţării activităţilor lor.

De exemplu, terorismul nu are neapărat nevoie de sume astronomice pentru a se

manifesta; conform Departamentului de Stat al Statelor Unite, „sumele pe care celulele

teroriste sau membrii lor încearcă să le ascundă sunt adesea minime, atunci când sunt

comparate cu sumele reciclate de criminalitatea organizată şi de marii traficanţi de

stupefiante”. De fapt, legile care au fost adoptate vizează, în primul rând, lupta împotriva

spălării banilor. Din acest motiv, obligativitatea de a declara depozitele de peste 10 000

de dolari în cazul finanţării activităţilor teroriste este considerată inutilă şi ineficientă şi

sunt necesare măsuri mai adaptate la mişcările de fonduri ale teroriştilor. Mai mult decât

atât, grupările teroriste utilizează frecvent fonduri care provin din surse legale pentru a-şi

finanţa operaţiunile.

Pentru unii dintre experţii în domeniu (Aninat, Hardy şi Johnson, 2004),

spălarea banilor constă în transformarea produsului unei infracţiuni într-o formă

utilizabilă şi în camuflarea surselor sale ilegale. Diverse operaţiuni financiare sunt

utilizate prin intermediul unor instrumente financiare multiple, astfel încât să permită ca

banii spălaţi să fie investiţi din nou, fie în activităţi legale, fie pentru finanţarea

traficurilor sau chiar pentru a servi activităţilor teroriste. Aceiaşi autori definesc

finanţarea terorismului ca pe folosirea bunurilor provenite dintr-o sursă oarecare (legală

sau nu) în scopul finanţării unor activităţi teroriste, trecute sau viitoare. Iată o

caracteristică ce permite diferenţierea dintre operaţiunile de spălare a banilor şi

activităţile de finanţare a terorismului: mult mai frecvent decât altă dată, finanţarea

terorismului este orientată spre activităţi viitoare.

Page 50: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Kersten stabileşte o deosebire majoră între spălarea banilor (rezultat al crimelor

comise de grupări sau de asociaţii criminale) şi finanţarea terorismului care se poate

realiza pe căi legale sau ilegale: „în ceea ce priveşte finanţarea terorismului, este posibil

ca introducerea banilor în sistemul financiar să nu fi fost precedată de comiterea unei

fapte ilegale. Desigur, acolo există o intenţie criminală, dar nu are sens ca fondurile

folosite pentru promovarea cauzei să fie considerate drept profitul acelei intenţii

criminale. Astfel, se sugerează că finanţarea terorismului nu trebuie confundată cu

infracţiunea de spălare a banilor”.

În urma spălării banilor, importante sume de bani sunt „reinjectate” în economia

legală a unei ţări pentru a fi utilizate în variate scopuri, fără ca originea acestor fonduri să

fie cunoscută de autorităţile competente. Ceea ce este evident este faptul că aceste fonduri

care trebuie spălate au la bază comiterea prealabilă a unor infracţiuni. Interesant de

menţionat este că şi Departamentul de Stat al Statelor Unite a ajuns la aceleaşi concluzii

ca Freeland şi Kersten: „finanţarea terorismului se deosebeşte de spălarea banilor din

mai multe puncte de vedere.

De obicei, cei care spală bani reciclează fonduri provenite din activităţi

criminale, care urmează a fi folosite în scopuri legale sau ilegale. Fondurile utilizate la

finanţarea activităţilor teroriste sunt obţinute în principal prin strângerea donaţiilor făcute

adesea de organisme legale fără scop lucrativ, chiar dacă grupările teroriste recurg şi la

activităţi criminale, pentru a-şi procura fondurile necesare, cum ar fi traficul de

stupefiante, contrabanda cu armament şi cu alte produse, frauda, răpirile de persoane sau

extorcările. În asemenea situaţii, acestea sunt nevoite să desfăşoare tranzacţii economice

de spălare a banilor, la fel ca orice altă organizaţie criminală”.

În ceea ce priveşte activităţile legitime care servesc la finanţarea terorismului,

cazurile de strângere de fonduri de la anumite comunităţi culturale, sub pretextul unor

acte caritabile, sunt destul de frecvente. Astfel, sub acoperirea unor activităţi legate de

acte de binefacere, sume importante de bani erau deturnate de la finalitatea anunţată

iniţial de către partizani ai organizaţiilor teroriste care ocupă posturi cheie în organismele

caritabile.

Utilizarea reţelei bancare oficiale şi a sistemelor de transferare de fonduri:

grupările teroriste au acces la surse legitime de venituri.

Page 51: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Contribuţia cercetătorilor şi rapoartele guvernamentale au scos în evidenţă

importanţa legăturii dintre sursele de finanţare a activităţilor teroriste şi mijloacele prin

care fondurile sunt transferate către destinatarii lor. Deci este foarte important să fie

analizate mijloacele utilizate de organizaţiile criminale şi de grupările teroriste pentru

realizarea tranzitului fondurilor destinate operaţiunilor lor. Indiferent dacă sumele de bani

provin din activităţi criminale sau legale, există numeroase căi pentru realizarea

transferurilor de fonduri, o contribuţie importantă aducându-şi, de exemplu, societăţile

comerciale care operează în deplină legalitate (agenţii de voiaj, firme de import-export,

care sunt, în cea mai mare parte a timpului, „societăţi ecran”). Fondurile destinate

realizării scopurilor teroriste sunt susceptibile să urmeze multiple circuite, atât prin

reţelele bancare oficiale, cât şi prin reţelele financiare „paralele” (Hawalas). În plus, în

anumite cazuri, banii cash, aurul sau alte tipuri de valori sunt pur şi simplu transportate

fizic, în general, utilizarea multiplelor căi, printre care sistemul bancar oficial, serveşte la

mascarea destinaţiei finale a fondurilor. Astfel, teroriştii trimit fructul activităţilor de

finanţare desfăşurate într-o ţară „spre ţările în care există centre financiare majore”.

Unele state nu sunt dispuse să se conformeze directivelor şi normelor

internaţionale în materie de declarare a fondurilor de origine suspectă. De exemplu,

teroriştii ale căror activităţi se desfăşoară la nivel internaţional au recurs la băncile

islamiste pentru o mare parte a tranzacţiilor şi a transferurilor lor bancare. Acestea din

urmă nu s-au simţit obligate, la fel ca băncile şi instituţiile financiare occidentale, să

semnaleze toate cazurile de transferuri de fonduri dubioase.

În fine, concluziile la care a ajuns CANAFE sunt că spălarea banilor priveşte

importante sume de bani care tranzitează „cu rapiditate în reţelele financiare locale şi

internaţionale”, în timp ce în cazul finanţării activităţilor teroriste este vorba despre

„sume mici de bani care trec prin centre financiare internaţionale”. De asemenea, spălarea

banilor şi finanţarea activităţilor teroriste sunt aproape întotdeauna operaţiuni

transnaţionale.

II.2.5. Procedeele de spălare a banilor folosite de grupările teroriste

Modalităţile de spălare a banilor folosite de asociaţiile criminale şi de grupările

Page 52: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

teroriste sunt, din punct de vedere tehnic, în mare parte aceleaşi. Cu toate acestea, în

absenţa probelor sau a elementelor suficiente pe care să se poată baza prezumţiile

organelor de urmărire, modalităţile de spălare a banilor pe care le folosesc teroriştii

rămân simple supoziţii, până la proba contrarie.

Pe baza informaţiilor conţinute în documentele GAFI, prezint în continuare unele

dintre tehnicile care pot fi folosite în scopul spălării banilor şi care au legătură şi cu

finanţarea activităţilor teroriste:

- Folosirea unor reprezentanţi sau mandatari. Este vorba despre utilizarea

membrilor de familie, a apropiaţilor care sunt recunoscuţi în comunitate şi care vor putea

face tranzacţii în contul teroriştilor. Cum teroriştii îşi asumă din ce în ce mai multe riscuri

pentru a-şi putea efectua operaţiunile financiare dubioase, instituţiile financiare şi

organele de urmărire folosesc liste cu indivizi şi organizaţii caritabile despre care se

presupune că au legătură cu grupările teroriste, indivizii suspectaţi şi grupările teroriste

au recurs din ce în ce mai frecvent la prieteni sau la asociaţi ai membrilor de familie

pentru efectuarea operaţiunilor bancare, în speranţa că astfel vor reuşi să complice sau să

disimuleze traseele urmate de bani.

- „Chtrumpfage”-ul, adică depunerile sau retragerile fracţionate de sume de bani

din conturile bancare. Operaţiunile cu valoare inferioară sumelor susceptibile să atragă

atenţia organelor de control, şi considerate drept suspecte, sunt efectuate de persoane cu

totul şi cu totul obişnuite.

Cumpărarea de bunuri de valoare cu bani gheaţă. Obiecte de mare valoare sunt

cumpărate, achitate cu bani gheaţă, după care sunt înregistrate pe numele unor prieteni

binevoitori de către indivizii sau grupările care încearcă să spele bani.

- Recurgerea la birourile de schimb valutar. Cei care spală bani cumpără mari

sume de valută pe care, ulterior, le transferă în conturi deschise în diverse bănci din toată

lumea.

- Contrabanda cu valută, adică transferările de fonduri în bani gheaţă. Cei care

spală bani trimit mari sume de bani prin intermediul curierilor, al serviciilor de mesagerie

sau al indivizilor care, pur şi simplu, transportă banii asupra lor până la destinaţie, în ţări

favorabile păstrării secretului bancar, în sensul că informaţiile referitoare la originea şi

proprietarul fondurilor nu sunt divulgate.

Page 53: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

- Jocurile de noroc în cazinouri. Prin intermediul schimbării banilor contra

jetoane, sumele de bani care nu au fost utilizate sunt recuperate sub formă de cecuri.

- Schimbul de pesos pe piaţa neagră. Traficanţii de droguri schimbă pesos pe

dolari americani, cu ajutorul unei reţele subterane care operează în interiorul mai multor

ţări.

- Cumpărarea a diferite tipuri de instrumente monetare: cecuri de călătorie,

cecuri bancare, mandate etc.

- Utilizarea cărţilor de credit sau de debit, ori a viramentelor.

Sectoarele vulnerabile ale economiei. GAFI (Raportul privind tipologiile

spălării banilor, 2003-2004) a identificat sectorul valorilor mobiliare ca fiind deosebit de

vulnerabil în ceea ce priveşte spălarea banilor. Mai mult decât atât, există potenţiale

riscuri ca pieţele metalelor şi ale pietrelor preţioase, şi mai ales comerţul cu aur şi cu

diamante, să fie monopolizate de grupările teroriste în scopul spălării banilor care le sunt

necesari. Confundarea produselor legale cu cele ilegale din conturile societăţilor de

comerţ cu diamante şi, în general, din firmele care au legături cu grupările teroriste,

complică identificarea procedeelor frecvent utilizate pentru spălarea banilor. În destul de

multe dintre cazuri nu se poate vorbi decât despre indicii de legături cu finanţarea

terorismului.

Page 54: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

III. FORME ALE INFRASTRUCTURII FINANCIARE A ACTIVITĂŢILOR

TERORISTE

Guvernele angajate oficial în lupta împotriva terorismului au optat pentru

fructificarea resurselor şi a eforturilor lor în două direcţii: nivelul tactic şi nivelul

strategic. Nivelul tactic se materializează prin acţiuni distincte, limitate în timp. Este

vorba despre situaţiile în care sunt vizaţi anumiţi indivizi sau anumite grupări, ori chiar

de cele în care se caută soluţia la o problemă care a fost identificată şi pentru care este

posibilă punerea rapidă în aplicare a unor măsuri ce au ca obiectiv un rezultat vizibil

imediat sau în scurt timp.

La nivel strategic, este vorba despre elementele structurale ale contextului legal,

economic şi politic în care acţionează participanţii. Schimbările vizate sunt transformări

în profunzime, durabile, susceptibile să afecteze atât sfera legislativă, comercială,

economică, culturală, democratică şi socială, cât şi modul de funcţionare al instituţiilor

(printre care băncile şi instituţiile bancare - principalii aliaţi ai reţelelor teroriste).

Această reprezentare în două mari linii directoare rămâne schematică, dar

prezintă suficient de clar opţiunile guvernelor american şi canadian. Mai mult decât atât,

graniţa dintre securitatea internă şi cea externă pare să dispară, iar necesitatea de a stabili

planuri comune, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, a devenit prioritară. După mai

bine de şase ani de la evenimentele din 11 septembrie 2001, numeroşi observatori au

apreciat că multiplele obstacole apărute în calea asigurării securităţii au dezvăluit

incapacitatea conducătorilor luptei împotriva terorismului de a pune în aplicare o

strategie de anvergură internaţională care să vizeze indivizii sau grupările teroriste a căror

rază de acţiune se extinde la nivel global.

Printre dificultăţile cel mai frecvent citate s-au numărat:

- lipsa de coordonare dintre agenţiile cu atribuţii în domeniul luptei împotriva

terorismului;

- diversitatea modului de înţelegere de către un mare număr de state a problemei

Page 55: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

specifice a terorismului;

- lipsa de resurse a ţărilor expuse la foamete;

- instabilitatea politică;

- incertitudinile economice recurente.

Una dintre principalele concluzii care reiese din observaţiile care urmează este

aceea că alegerea modalităţii de finanţare de către grupările teroriste este puternic

influenţată de strategiile şi tacticile adoptate de ţările în care acestea au hotărât să

acţioneze.

În primul rând, este necesară analizarea principalelor căi legale sau ilegale la care

au acces grupările teroriste pentru a-şi finanţa activităţile. Trebuie subliniat că alegerea

unei surse de finanţare nu este dictată exclusiv de contextul juridic şi politic în care

aceasta se face şi că fiecare organizaţie teroristă are un anumit număr de preferinţe care îi

sunt specifice. De exemplu, în Canada, cu nu foarte mult timp în urmă au făcut vâlvă

câţiva indivizi şi câteva grupări teroriste, ceea ce constituie un indiciu pentru faptul că şi

pe teritoriul acestei ţări se organizează şi se practică pe o bază continuă finanţarea unor

activităţi teroriste.

Pentru actualizarea informaţiilor referitoare la diferitele forme pe care le îmbracă

infrastructura financiară a grupărilor teroriste, trebuie să facem referire la un ansamblu de

documente şi de analize efectuate atât pe continentul nord-american, cât şi pe cel

european (GAFI, Raportul privind tipologiile spălării banilor, Directive în atenţia

instituţiilor financiare pentru depistarea activităţilor de finanţare a terorismului etc.). În

ciuda abundenţei de informaţii prezentate pe site-urile Internet (Interpol, Fondul Monetar

Internaţional, CIA, FBI, GAFI, SCRS, CANAFE), şi care sunt disponibile marelui public,

se disting anumite elemente constante:

- unele dintre activităţi sunt legale, altele ilegale şi un mare număr dintre ele se

situează în aşa-zisa „zonă gri”, în care legalitatea variază sau rămâne ambiguă;

- identificarea participanţilor la activităţile de finanţare a terorismului nu este o

treabă deloc uşoară;

- destinatarii fondurilor nu sunt întotdeauna cunoscuţi;

- utilizarea fondurilor este mixtă, atât pentru organizarea unor acţiuni caritabile,

cât şi în scopuri teroriste;

Page 56: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

- există posibilitatea ca unii dintre membrii organizaţiei teroriste să deturneze în

interes personal o parte dintre fondurile destinate activităţilor teroriste.

III. 1. Surse de finanţare a activităţilor teroriste

- Statale

- Cu legalitate variabilă

- Ilegale

A. Finanţarea de către stat

Una dintre sursele de finanţare a activităţilor teroriste este atribuită aportului şi

sprijinului clar al anumitor state, care contribuie la furnizarea fondurilor, a armelor şi a

echipamentului tehnic necesar pentru desfăşurarea acţiunilor teroriste proiectate. După

opinia experţilor GAFI, acest terorism organizat „sub egida statelor” ar fi în declin. Cu

toate acestea, pentru SCRS, ca şi pentru Departamentul de Stat al Statelor Unite (USDS),

problema ţărilor care sponsorizează terorismul continuă să existe. Conform USDS, lista

guvernelor care trebuie supravegheate este următoarea: Coreea de Nord, Cuba, Iran, Irak,

Libia, Sudan şi Siria. Indiferent despre care stat este vorba, această sursă de finanţare

rămâne importantă, în măsura în care ar putea reapărea sau s-ar putea intensifica dacă

evenimente politice majore capabile să bulverseze lumea ar surveni.

B. Surse de finanţare a căror legalitate este variabilă sau ambiguă

GAFI consideră deosebit de importantă diferenţierea surselor de finanţare legale

care provin din aceeaşi regiune geografică, dar în care se ştie că se desfăşoară activităţi

teroriste, de sursele de finanţare care provin din alte state. De exemplu, Canada este

considerată ca „un teritoriu gazdă” pentru teroriştii care desfăşoară diverse activităţi de

finanţare pe teritoriul său, banii astfel obţinuţi fiind trimişi ulterior, fie prin intermediul

reţelei bancare oficiale, fie prin sistemele neoficiale de transferare de fonduri. În această

situaţie, este de asemenea important să se stabilească deosebirile dintre activităţile de

finanţare desfăşurate într-o ţară în care nu au fost comise acte teroriste şi activităţile de

finanţare desfăşurate într-o ţară în care asemenea acte au fost comise.

Donaţiile şi finanţarea provenită de la persoane fizice. Indivizi bogaţi care fac

Page 57: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

sau nu parte din vreo organizaţie teroristă participă la finanţarea activităţilor teroriste,

suportând în întregime sau doar parţial cheltuielile respectivei grupări sau organizaţii.

Ridicarea în mod direct a banilor prin intermediul activităţilor „generatoare de

venituri”. Conform surselor GAFI, o parte dintre resursele pe care le obţin teroriştii sunt

percepute ca legitime. USDS consideră ca un element demn de luat în considerare

provenienţa surselor de finanţare a activităţilor teroriştilor: de la firme sau de la

antreprize comerciale legale.

Veniturile provenite de la organizaţii umanitare şi de la asociaţii de caritate.

Datorită credinţei lor religioase, membrilor unei comunităţi li se solicită donarea unei

părţi din veniturile personale pentru educaţie, îngrijiri medicale sau cumpărarea de

medicamente pentru cei care au nevoie, dar nu dispun de resurse financiare, în asemenea

situaţii, o parte dintre fondurile strânse în scopuri umanitare sunt deturnate pentru

susţinerea activităţilor teroriste. De fapt, organizaţiile religioase şi de ajutorare fac parte

dintr-o categorie mai cuprinzătoare, calificată de GAFI drept categoria organizaţiilor cu

scop nelucrativ (asociaţiile, fundaţiile şi comitetele de colectare a fondurilor, organisme

de servicii locale, antreprize de interes public, organisme constituite în societăţi anonime

şi instituţii publice de binefacere). Acestea sunt de mai multe tipuri şi sunt capabile să se

adapteze la ţările sau la regiunile în care se instalează dintr-o multitudine de motive.

Motivele pentru care aceste organisme colectează fondurile sunt variate: caritabile,

religioase, culturale, educative, sociale etc.

În materie de finanţare a activităţilor teroriste este dificil de făcut o diferenţiere

între organismele cu scop nelucrativ, care sunt utile teroriştilor, şi cele care au fost

înfiinţate într-adevăr în scopul declarat.

Strângerea cotizaţiilor şi/sau a taxelor de înscriere, cum ar fi vânzarea carnetelor

de membru al diferitelor organizaţii. Vânzarea anumitor publicaţii, aici putând fi vorba

despre vânzarea unor materiale de propagandă.

Turneele de desfăşurare a unor conferinţe, manifestări culturale şi sociale. În

Canada, de exemplu, asemenea adunări au permis Tigrilor tamouli să-şi cunoască

programul şi să strângă fonduri.

Solicitarea adresată unei comunităţi vizate. Adesea înfricoşaţi de ameninţări sau

de teama represaliilor, o parte dintre membrii unei etnii aflate în exil sunt constrânşi să

Page 58: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

contribuie la susţinerea cauzelor teroriste. Contribuţiile pot fi, la fel de bine, şi voluntare.

Încă de la începutul anilor '90, grupările teroriste depind din ce în ce mai mult de

donaţiile făcute de asociaţiile civice şi profesionale.

C. Sursele ilegale

Activităţile criminale care se aseamănă cu cele ale organizaţiilor criminale;

putem aminti la această categorie, printre altele, recurgerea la traficul de stupefiante şi la

falsificarea de monedă. Aceasta din urmă constituie, într-adevăr, cel mai bun mijloc de

finanţare a traficului de droguri şi a terorismului.

Răpirile de persoane şi extorcările; recompensele plătite pentru eliberarea

ostaticilor, precum şi fondurile extorcate de la firme sau de la persoane fizice constituie o

importantă sursă de finanţare pentru terorişti, garantând o resursă de venituri regulată.

Activităţile de contrabandă la scară largă; este binecunoscut faptul că

organizaţiile teroriste obţin o parte din fonduri din traficul cu diamante şi alte pietre

preţioase.

Diferite tipuri de fraude; operaţiunile frauduloase prin intermediul cardurilor

bancare constituie frecvent modalitatea prin care organizaţiile teroriste obţin venituri.

Diverse forme de furturi, de spargeri etc; cele mai bune exemple la această

categorie le reprezintă furturile de automobile şi jafurile armate.

Legătura dintre sursele de finanţare a terorismului şi zonele de operare ale unei

grupări în urma studierii materialelor recente referitoare la tendinţele terorismului, pare

pertinentă analizarea următoarelor trei aspecte:

- fiecare grupare teroristă studiată are moduri de operare specifice;

- sursele lor de finanţare nu sunt fixate în timp şi spaţiu, ci, dimpotrivă,

fluctuează şi variază;

După cum s-a mai menţionat anterior, pentru a înţelege în întreaga sa

complexitate problema finanţării activităţilor teroriste, este necesară diferenţierea dintre

ţările în care o grupare îşi comite actele de terorism („zone de activitate primare”) şi ţările

în care nu le comite şi în care se limitează să desfăşoare doar activităţi de susţinere („zone

de activitate secundare”). Pentru multe dintre grupările internaţionale, Canada, de

exemplu, se situează în cea de-a doua categorie: acest stat este un spaţiu comercial ales şi

Page 59: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

utilizat datorită poziţiei sale geografice strategice, în care gruparea nu comite acte de

terorism, evitând astfel să atragă atenţia autorităţilor asupra sa. A se deda la activităţi de

finanţare prea vizibil ilegale ar fi o imprudenţă. Cele mai multe forme ilegale de finanţare

de mare eficienţă sunt utilizate în locuri în care gruparea teroristă este deja o ţintă pentru

autorităţi şi în locuri în care acestea din urmă s-au dovedit a fi neputincioase, atât faţă de

criminalitate, cât şi faţă de terorism. Se pare că există o stranie similitudine între

geografia mişcărilor teroriste şi cea a traficului de droguri pe scară largă.

De asemenea, există cazuri în care activităţile ilegale de finanţare şi actele de

terorism se consolidează reciproc: activităţile ilegale de finanţare permit comiterea

actelor de terorism şi acestea din urmă permit continuarea activităţilor ilegale de

finanţare.

Un element esenţial al oricărui act de terorism îl constituie şi difuzarea masivă a

informaţiilor despre actele comise, încercarea de a i se face un maximum de publicitate.

Ar fi interesant de ştiut până la ce punct şi în ce manieră se preocupă grupările teroriste

pentru a-şi crea reputaţia în zonele primare, dar şi în zonele secundare, unde încearcă

adesea să-şi construiască o imagine acceptabilă din punct de vedere politic, şi anume

aceea de grupare oprimată.

Căutarea legitimităţii acţiunilor iniţiate într-o ţară anume confirmă faptul că în

materie de terorism, graniţa dintre dreptate şi nedreptate este o chestiune de interpretare:

„jihadul este ceva legal atunci când lupţi împotriva nedreptăţii, atunci când lupţi pentru o

cauză dreaptă, pentru eliberarea ţării” (prinţul Saoud al-Faisal). Încercarea teroriştilor de

a obţine şi/sau de a li se confirma un statut politic, cultural, religios sau economic,

precum şi încercarea lor de a-şi însuşi un teritoriu, real sau simbolic, demonstrează faptul

că în ceea ce priveşte explicarea terorismului nu pot fi scăpate din vedere şi unele aspecte

referitoare la mişcarea popoarelor, la religiile lor şi la culturile lor diferite. Urmărind

rutele tradiţionale, ancestrale, istorice parcurse de grupările teroriste, se poate deduce

faptul că sursele de finanţare ale unei anumite grupări contribuie la identitatea pe care

aceasta încearcă să o dobândească şi să şi-o proiecteze în exterior.

Astfel, din punctul de vedere al teroriştilor, acţiunile comise de ei în încercarea de

a-şi face dreptate sunt susceptibile de a îmbrăca o altă semnificaţie, un alt sens, o altă

denumire faţă de cele atribuite de Occident. Ceea ce este considerat de unii, într-un

Page 60: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

context mondial, drept o formă de extorcare, poate fi foarte uşor, în contextul

redobândirii unui spaţiu ancestral, cultural, politic, religios sau economic, să fie redefinit

în termeni de practici religioase. De exemplu, conform anumitor principii ale Islamului,

membrii unei comunităţi trebuie să doneze o parte din veniturile personale pentru

educaţie, pentru îngrijirea bolnavilor etc. De asemenea, ceea ce de unii este

considerat ,,răscumpărare” poate fi reinterpretat de alţii ca un mijloc de a face cunoscut

străinilor sau celor care nu sunt membri ai comunităţii respective, că pe acel teritoriu se

aplică anumite legi şi cutume necunoscute lor.

Dacă ceea ce caută teroriştii este legitimitatea actelor lor, a revendicărilor lor,

precum şi a prezenţei lor într-un spaţiu dat, trebuie menţionat faptul că problemele

identificate la nivel naţional se regăsesc amplificate la nivel internaţional unde, din cauza

numărului foarte mare de participanţi, totul pare foarte complicat, în realitate, nu trebuie

subestimate dificultăţile pe care le presupune concilierea diferitelor jurisdicţii. Astfel,

diversitatea interpretărilor influenţează aplicarea legilor de către participanţii la lupta

împotriva terorismului. Mai mult decât atât, confuzia care domneşte în ceea ce priveşte

tradiţiile şi culturile, precum şi reticenţa unora dintre ţări în a împărtăşi informaţii de

natură confidenţială minează adesea eforturile întreprinse.

La final de analiză mai trebuie menţionat şi faptul că atât disparitatea resurselor

de care dispun statele, cât şi situaţiile geopolitice atât de diferite îi determină pe

observatori să fie oarecum sceptici şi să afirme că în materie de cooperare între ţări şi,

mai precis în ceea ce priveşte lupta împotriva finanţării activităţilor teroriste, mai sunt

încă multe de făcut.

D. Strategii complementare de finanţare a actelor teroriste

În materie de finanţare a actelor teroriste, este important să se ţină cont atât de

acţiunile individuale, cât şi de cele desfăşurate la nivel de grup. Astfel, numeroase

activităţi duse la bun sfârşit de grupări pot fi complementare, în timp ce altele

demonstrează existenţa anumitor conflicte de interese personale cu cele ale grupului. Fără

îndoială, atunci când este vorba despre desfăşurarea unor activităţi care au legătură cu

consolidarea identităţii grupului, acţiuni comunitare sau acţiuni economice, sau chiar cu

punerea pe picioare a unor instituţii şcolare, membrii unei organizaţii teroriste încearcă,

Page 61: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

în general, să-şi reafirme în mod simbolic sprijinul faţă de cauza respectivă, demonstrând

că aspiraţiile lor personale coincid cu convingerile religioase ale acelui grup.

În această ordine de idei, există anumite activităţi convenţionale care pot servi

strategiilor teroriste:

- şcolile etnice/culturale. Anumite diaspore, destul de importante şi de bine

organizate sunt în măsură să fondeze şcoli pentru copiii grupului lor extins şi, astfel, să îi

înveţe limba, obiceiurile, tradiţiile poporului din care provin. Atunci când este cazul,

aceste şcoli favorizează şi angajarea unora dintre membrii comunităţii;

- activităţile comunitare care ţintesc o etnie specifică. Manifestări, reuniuni

care vizează respectiva comunitate sunt organizate cu regularitate, în timpul acestor

adunări, liderii ţin discursuri şi prin intermediul standurilor de informare se asigură că

mesajul politic ajunge la public. La nevoie, se procedează şi la vânzarea de suveniruri

în culorile organizaţiei care patronează evenimentul;

- complexele religioase sau moscheile. Apartenenţa membrilor la aceeaşi religie

favorizează reuniunea, comuniunea şi stabilirea idealurilor comune şi a mijloacelor care

trebuie adoptate pentru a le materializa. Strângerea de fonduri se organizează pe baza

obiceiurilor religioase. Sumele colectate sunt destinate îngrijirii bolnavilor şi operelor de

binefacere;

Băncile sau sistemele neoficiale de transferare de fonduri constituie mijloace

eficiente de distribuire a banilor către indivizi sau către familiile lor, în ţara în care se află

sau în ţara de origine, în absenţa unor dovezi scrise, autorităţile nu sunt în măsură să

precizeze traseul parcurs de fonduri şi, cu atât mai puţin, să identifice destinatarii.

Legăturile dintre strategiile de finanţare a activităţilor teroriste şi zonele de

activitate secundare se reflectă în aceea că activităţile de finanţare a unei grupări teroriste

desfăşurate într-o ţară gazdă servesc atingerii unei multitudini de scopuri care au legătură

cu logica operaţională a grupării în cauză. Astfel, pentru un membru al unei grupări

teroriste, pe lângă posibilitatea de a participa la strângerea de fonduri în vederea comiterii

actelor teroriste, faptul că trăieşte într-o ţară gazdă îi poate servi diverselor funcţii

complementare.

Page 62: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

III.2. Corelaţii ale infracţiunii de finanţare a actelor de terorism cu alte tipuri

de infracţiuni

A. Traficul ilicit de droguri

În prezent sunt conştientizate cu acuitate efectele acestui fenomen datorită

amplorii deosebite pe care a înregistrat-o, amprenta negativă lăsată pe dezvoltarea

normală a omenirii fiind factorul hotărâtor pentru care omenirea luptă împotriva traficului

şi consumului ilicit de droguri.

Consumul de droguri a apărut odată cu existenţa omului ca fiinţă raţională. Deşi aceste

substanţe prezintă încă un punct de atracţie pentru cercetători din punct de vedere

ştiinţific, ele reclamă şi o schemă de măsuri pentru combaterea traficului lor ilicit, măsuri

care nu-şi ating scopul urmărit decât într-o mică măsură, încălcările legii în acest

domeniu şi gravitatea faptelor şi a consecinţelor mediate şi imediate pe care le produce

fiind una foarte mare.

Legea care reglementează în prezent acest domeniu în România este Legea nr.

143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Traficul ilicit de droguri, fenomenul spălării banilor şi finanţării terorismului

Aşa cum s-a mai arătat, fenomenul spălării banilor, la începutul recunoaşterii

sale exprese, a fost legat doar de domeniul traficului de droguri.

Astfel, punctul de referinţă în procesul de reglementare pe plan internaţional a

concepţiei de luptă împotriva spălării banilor proveniţi din activităţi criminale îl

constituie „Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi

substanţe psihotrope”, adoptată la 19.12.1988 la Viena, care a definit pentru prima data

termenul de spălare a banilor şi care a prevăzut ca infracţiune generatoare doar traficul de

droguri.

În mod firesc, ulterior s-au recunoscut şi alte interconexiuni ale spălării banilor,

dar această primă formă subliniază în mod foarte clar legătura strânsă dintre aceasta şi

traficul de droguri.

Conform unor studii, s-a constatat că sumele care sunt produs al criminalităţii

se ridică anual la 1.000 de milioane de dolari, dintre care între 300 până la 500 de

Page 63: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

milioane sunt obţinuţi din traficul de droguri.

Este, deci, vorba despre sume uriaşe care provin din acest gen de trafic şi care

pentru a putea fi păstrate trebuie investite în afaceri legale pentru a fi spălate, creându-li-

se o aparenţă licită. În acest fel se stabileşte o legătură obligatorie între traficul de droguri

şi infracţiunea de spălare a banilor, cele două fiind într-o reală simbioză.

De altfel, şi la nivel internaţional s-a recunoscut că gravitatea fiecăruia dintre

cele două fenomene şi a legăturii dintre ele este suficient de mare încât să justifice luarea

unor măsuri speciale de reprimare a lor.

Sunt indicate, în acest sens, câteva căi de îmbunătăţire a cooperării

internaţionale în domeniul combaterii traficului de droguri, a spălării banilor şi finanţării

terorismului. Între acestea se numără: cooperarea judiciară în materie penală, cooperarea

prin armonizarea politicilor criminale din diferite state, cooperarea poliţienească

interstatală şi cooperarea dintre organele de executare a sancţiunilor stabilite prin hotărâri

definitive de condamnare.

Între acestea, se apreciază că un rol deosebit îl are cooperarea poliţienească

interstatală, domeniu în care s-au înregistrat foarte mari progrese şi care este foarte

promiţător, din mai multe considerente. În primul rând, criminalitatea modernă este din

ce în ce mai mult transfrontalieră, deci internaţională, iar frontiera naţională care este

foarte uşor de trecut pentru cel care comite o infracţiune este imposibil de depăşit de către

organele judiciare. În al doilea rând, evoluţia sistemelor naţionale de procedură penală şi

de organizare judiciară face, în numeroase cazuri, ca funcţiile conferite altădată

judecătorului să revină în prezent poliţiei. În al treilea rând, experienţa de cooperare

poliţienească din statele federale este una fericită, drept pentru care ea poate fi transpusă

şi la nivel internaţional.

În acelaşi timp, s-a observat că în domeniul combaterii internaţionale a traficului

de droguri şi a spălării banilor, atunci când se stabileşte strategia de urmat, trebuie să se

ţină cont şi de anumite obstacole care pot apărea. Aceste obstacole sunt localizate la

diferite nivele. La nivel politic acestea constau în principiul suveranităţii care nu acceptă

nicio ingerinţă în afacerile interne ale statelor, sau în inexistenţa unei convenţii de

cooperare judiciară între statele implicate. O altă categorie de impedimente este cea care

ţine de dreptul constituţional, în care se includ, de exemplu, dreptul la azil acordat unei

Page 64: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

persoane.

O atenţie deosebită este acordată secretului bancar care este identificat a

reprezenta o piedică foarte serioasă în calea creării unei strategii eficiente de reprimare a

spălării banilor rezultaţi din traficul de droguri. Situaţia este cu atât mai gravă în statele în

care acest tip de secrete face parte din interesele esenţiale ale ţării, aşa cum se întâmplă,

de exemplu în Elveţia, pentru a alege cel mai cunoscut caz. Este admis că este foarte greu

să se obţină renunţarea la tradiţia respectării cu stricteţe a secretului bancar, mai ales în

condiţiile în care nu se poate găsi o cale de contrabalansare a pierderilor economice pe

care aceasta ar ocaziona-o, dar ea este recomandabilă pentru că instituţia secretului

bancar este manipulată de crima organizată şi de delicvenţii individuali, mari şi mici,

pentru a spăla capitaluri considerabile şi pentru a sustrage fiscalităţii sume importante.

B. Corupţia, spălarea banilor şi finanţare a terorismului

Funcţionarii publici, funcţionarii şi alte persoane care exercită servicii de interes

public obţin importante sume de bani din acte de corupţie, în sensul său cel mai larg, care

include faptele de corupţie propriu-zise, dar şi actele asimilate faptelor de corupţie.

Pentru ca cel care realizează aceste venituri ilicite să se poată bucura de ele, este necesară

o operaţiune de disimulare a provenienţei ilicite a acestora, fiind deci supuse în mod

obligatoriu unor operaţiuni de albire.

De altfel, şi legea specială care guvernează domeniul prevenirii şi combaterii

faptelor de corupţie, Legea nr. 78/2000, în enumerarea infracţiunilor care pot avea

legături cu faptele de corupţie şi cu cele asimilate corupţiei, la art. 17 face menţiunea la

litera e) şi despre infracţiunea spălare a banilor, făcându-se trimitere chiar la Legea nr.

656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor şi finanţarea terorismului.

Astfel, admiţând expres posibilitatea existenţei unei legături între corupţie şi spălare a

banilor, Legea nr. 78/2000 stabileşte că atunci când banii, bunurile sau alte valori care

sunt supuse procesului de spălare provin din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau a

uneia asimilate corupţiei ea capătă un plus de gravitate, fiind sancţionată ca atare,

maximul său special prevăzut de art. 23 din Legea nr. 656/2002 se majorează cu trei ani.

În caz concret, s-a constatat că un cetăţean român, funcţionar public al

administraţiei centrale, a încasat într-un cont bancar deschis în România suma de 2

Page 65: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

milioane dolari din străinătate, cu menţiunea că banii constituie comision conform

contractului secret.

În urma unor verificări, s-a constatat că suma respectivă era de fapt un comision

ilicit promis anterior pentru intermedierea de către funcţionar a unui contract în valoare

de 300 milioane dolari dintre o societate din ţara respectivă şi o societate cu capital de

stat din România. După primirea sumei de bani funcţionarul a retras o parte din numerar

şi a constituit depozite bancare mai mici. Ulterior, depozitele au fost lichidate înainte de

termen şi au fost cumpărate titluri de stat.

Titlurile de stat au fost apoi vândute, iar banii au fost folosiţi la constituirea unui

alt depozit bancar, la achiziţionarea unui autoturism şi la creditarea unei societăţi la care

funcţionarul era acţionar. Societatea creditată s-a dovedit a fi un magazin de lux care a

constituit paravanul pentru spălarea unei părţi din suma primită ca mită.

După cum se observă, pentru disimularea provenienţei ilicite a sumei de bani ce a

constituit obiectul luării de mită, s-a procedat la efectuarea unor operaţiuni de spălare a

acestei sume, infracţiunea de spălare a banilor astfel comisă fiind mai gravă, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 78/2000.

C. Infracţiunile privind piaţa de capital, spălarea banilor şi finanţarea actelor

de terorism

Dat fiind caracterul fluctuant al valorii de tranzacţionare a titlurilor financiare de

valoare în cadrul pieţei de capital, şi a posibilităţii de manipulare artificială a acesteia,

pieţele reglementate au intrat în atenţia celor interesaţi să disimuleze provenienţa ilicită a

unor capitaluri.

Conştientizându-se această realitate, Ghidul de tranzacţii suspecte a stabilit câţiva indici

de anomalie pentru agenţiile de brokeraj sau societăţi de valori mobiliare, adică unii

dintre operatorii de pe piaţa de capital.

Aceşti indici au în vedere şi pot consta în:

- efectuarea de tranzacţii cu sume ce nu par a fi conforme cu profilul clientului

sau cu capacităţile cunoscute de a obţine venituri sau cu obiectul său de activitate;

- constatarea împrejurării că în unele conturi se depun sume mari în numerar sau

că prin ele se operează cumpărări frecvente de instrumente financiare plătite cu sume

Page 66: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

mari în numerar sau cu sume divizate în mod nejustificat în limita obligaţiei de raportare

stabilită la 15.000 de EURO;

- comercializarea de instrumente financiare, când tranzacţiile nu sunt

direcţionate în şi din contul curent al clientului (instrumentele financiare sunt prezentate

la încasare/răscumpărare contra numerar; cumpărarea de instrumente financiare se face

fără ca banii să fi tranzitat contul curent al clientului; vânzarea totală sau parţială a

instrumentelor financiare deţinute cu transferul sumelor încasate către o instituţie

financiară, alta decât cea specificată în contract; transferul sumelor în favoarea unor alte

persoane, altele decât cele în numele cărora au fost emise respectivele instrumente, sau în

favoarea unor persoane care au fost consemnate ca solidare cu proprietarul doar în

ultimele luni de executare a contractului de investiţii);

- utilizarea anormală a conturilor prin care se tranzacţionează valori mobiliare

(achiziţionarea şi vânzarea unei valori mobiliare fără vreun scop clar, în circumstanţe în

care par a fi neobişnuite şi nu par a avea legătură cu investiţia sau cu diversificarea

gradului de risc; tranzacţii care nu se desfăşoară în practica normală pe piaţa pe care

respectiva persoană acţionează, în special atunci când sumele în numerar au fost deja

transferate şi/sau cecurile respective sunt pe numele unor terţi; comercializarea de

instrumente financiare nedistribuite printr-o gamă largă publicului care se repetă la

diferite intervale de timp şi implică sume mari, în special cât statele sunt în afara Uniunii

Europene sau a OECD; utilizarea contului doar pentru un număr limitat de tranzacţii,

celelalte fiind transferate în alte conturi; conturi inactive în trecut care devin brusc active;

transferurile de sume către instituţii bancare diferite, din ţări diferite etc.);

- înregistrarea comună de persoane în contracte care implică instrumente

financiare şi/sau schimbarea identităţii persoanelor care au dreptul de a dispune de

conturi fără vreun motiv aparent (solicitarea de divizare a investiţiei în câteva tranzacţii

de acelaşi tip înregistrate în comun pe numele mai multor persoane fără a justifica

divizarea riscului sau diversificarea portofoliului; deschiderea unor conturi comune sau

contracte privind instrumente financiare de către aceeaşi persoană împreună cu alte

persoane; schimbările frecvente ale persoanelor menţionate în contractele care au ca

obiect instrumentele financiare sau schimbarea acestora atunci când instrumentele

financiare sunt vândute);

Page 67: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

- tranzacţii implicând jurisdicţii străine (un client prezentat de către sucursala

unei bănci străine sau un alt client, atunci când şi clientul şi cel care l-a prezentat sunt

dintr-o ţară cu activitate intensă în domeniul traficului de droguri; tranzacţii care

traversează mai multe jurisdicţii);

- tranzacţii ce implică părţi neidentificate (un client – persoană fizică – ce îşi

dovedeşte cu dificultate identitatea şi care este reţinut în a furniza detalii privind

tranzacţiile pe care le efectuează; un client – persoană juridică – unde există dificultăţi în

obţinerea extraselor de cont sau a altor documente relevante privind identificarea

societăţii, conturile bancare, structura acţionariatului; încasări efectuate cu cecuri emise

de terţe părţi sau cu cecuri care au semnături multiple etc.).

În cazul în care se constată existenţa unora dintre aceşti indici de anomalie

societăţile de tranzacţionare sunt obligate să sesizeze Oficiul Naţional pentru Prevenirea

şi Combaterea Spălării Banilor, în modurile arătate de Legea nr. 656/2002.

Page 68: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

IV. COMBATEREA FINANŢĂRII TERORISMULUI ŞI

SPĂLĂRII BANILOR

IV.1. Prevederi legale naţionale

În România, prevenirea şi combaterea spălării banilor, terorismului şi finanţării

terorismului se face in conformitate cu dispoziţiile generale din Codul penal şi Codul de

procedură penala, precum şi în conformitate cu dispoziţiile speciale prevăzute de:

- Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si combaterea spălării banilor,

menţionata mai sus;

- Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;

- Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalităţii organizate;

- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, detectarea si pedepsirea faptelor de

corupţie în România;

- Legea bancara nr. 58/1998;

- H.G.nr.479/2002 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi

funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor.

Trebuie menţionat doar câteva aspecte esenţiale ale activităţii de combatere a

spălării banilor, prevăzute de Legea nr. 656/2002.

Potrivit art.3 din actul normativ precizat, de îndată ce salariatul unei persoane

juridice sau una dintre persoanele fizice cu obligaţii in acest sens are suspiciuni că o

operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor

de terorism, va informa persoana desemnată, care va sesiza imediat Oficiul Naţional de

Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (alin.1).

    In acelaşi text de lege se precizează că Banca Naţională a României, Comisia

Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa

de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operaţiunilor prevăzute la

art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului,

comunicând şi motivul pentru care s-a dispus soluţia respectivă.

Page 69: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării

operaţiunii pe o perioadă de 3 zile lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea

operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care s-a

dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Tot Oficiul poate solicita Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă se consideră că perioada de 3 zile lucrătoare nu

este suficientă, prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 4 zile lucrătoare.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură dată

prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării operaţiunii.

   La alin. (4) se precizează că Oficiul trebuie să comunice persoanelor

desemnate, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori,

după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă

de Justiţie.

Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), aceleaşi

persoane autorizate vor putea efectua operaţiunea.

Page 70: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Persoanele autorizate de aceasta lege6 au obligaţia de a raporta Oficiului, în cel

mult 24 de ore, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror

limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se

realizează prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele.

Aceste prevederi se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume

a căror limită minimă este echivalentul în lei a 15.000 euro.

6  Persoanele prevăzute la art. 8, alin. (1), respectiv:  “ a)băncile, sucursalele băncilor străine, instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine;   b)instituţiile financiare, cum sunt: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, societăţi de servicii de investiţii financiare, fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni: creditarea, incluzând creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, finanţarea tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar, operaţiuni de plăţi, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, acordarea sau asumarea de garanţii şi subscrierea de angajamente, tranzacţii pe cont propriu sau în contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozite, schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare legate de cursul valutar ori de rata dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de acţiuni şi oferirea de servicii legate de aceste emisiuni, consultanţă acordată întreprinderilor în probleme de structură a capitalului, strategia industrială, consultanţă şi servicii în domeniul fuziunilor şi al achiziţiilor de întreprinderi, intermedierea pe pieţele interbancare, administrarea de portofolii şi consultanţă în acest domeniu, custodia şi administrarea valorilor mobiliare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine;   c)societăţile de asigurări şi reasigurări, precum şi sucursalele din România ale societăţilor de asigurări şi reasigurări străine;   d)agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte activităţi similare care implică punerea în circulaţie a valorilor;   e)auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori financiar-bancară;   e  1) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;   f)persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;   g)oficiile poştale şi persoanele juridice care prestează servicii de transmitere de bani, în lei sau în valută;   h)agenţii imobiliari;   i)Trezoreria Statului şi autorităţile vamale;   j)casele de schimb valutar;   j  1) asociaţiile şi fundaţiile.   k)orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului financiar-bancar.”  

Page 71: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

   Având în vedere existenţa şi gravitatea fenomenelor infracţionale prezentate,

legăturile şi tendinţele lor, instituţiile abilitate în contracararea crimei organizate vor

trebui să coopereze cu cele specializate în antiterorism, întrucât orice reţea criminală care

a fost identificată va trebui să fie evaluată şi din punct de vedere al posibilităţii ca aceasta

să fie o structură internă a unei grupări teroriste7. Evoluţiile dintre reţelele crimei

organizate transnaţionale şi grupările teroriste, în contextul accelerării procesului de

globalizare, demonstrează faptul că ameninţările identificate la adresa securităţii statelor

democratice nu trebuie privite drept fenomene de sine stătătoare, deoarece acestea se afla

într-o continuă schimbare şi că trăsăturile entităţilor din afara legii, motivaţiile lor şi

tacticile aplicate se schimbă în timp, acomodându-se rapid la evoluţiile vieţii

internaţionale în toate sferele de activitate.

IV. 2. Prevederi internaţionale

GAFI a susţinut o sesiune specială la Washington in data de 29 Octombrie 2001

şi a decis să-şi extindă mandatul la lupta împotriva finanţării terorismului. Grupul a

adoptat 8 Recomandări în vederea stopării organizaţiilor teroriste în obţinerea şi

transferul fondurilor pentru activităţile lor criminale. Asemenea recomandări reprezintă

noile standarde internaţionale de luptă împotriva terorismului. Acordul asupra

Recomandărilor Speciale obligă membri GAFI la:

- Luarea imediata de paşi pentru ratificarea si implementarea instrumentelor

ONU;

- Incriminarea finanţării terorismului, a actelor şi organizaţiilor teroriste;

- Blocarea şi confiscarea activelor teroriste;

- Raportarea tranzacţiilor suspecte având legătură cu terorismul;

- Furnizarea de asistenţă extinsă posibilă autorităţilor de aplicare a legii şi de

reglementare din alte ţări pentru investigarea finanţării terorismului;

- Impunerea cerinţelor de combatere a spălării banilor către sistemele de

transmitere rapidă a banilor;

- Întărirea măsurilor de identificare a clientului la transferurile prin swift

interne şi internaţionale;

7 E. Hedeşiu, op. cit., p.196

Page 72: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

- Asigurarea ca entităţile, în special, organizaţiile non-profit, nu pot fi utilizate

în scopul finanţării terorismului.

Nu în cele din urmă, GAFI a extins invitaţia lumii întregi să ia parte la acest

proces în aceleaşi condiţii cu membrii GAFI, subliniind importanţa cooperării „globale”

în acest domeniu. O recomandare suplimentară, “Recomandarea Specială IX”, privind

transportul de numerar prin curieri, a fost adoptata pe data de 22 Octombrie 2004.

Practici adoptate de GAFI

GAFI a indicat un set de “practici” referitoare la blocarea activelor teroriste,

combaterea abuzului utilizării sistemelor de transmitere rapidă de bani şi al organizaţiilor

non-profit.

- Blocarea activelor teroriste

- Furnizarea accesului la fondurile sau alte valori blocate, în anumite

circumstanţe

- Stabilirea unor proceduri efective pentru a facilita comunicarea, cooperarea

şi colaborarea între agenţiile guvernamentale şi entităţile implicate, daca este necesar,

pe parcursul procesului de nominalizare

- Dezvoltarea unui proces pentru instituţiile financiare de comunicare a

informaţiilor referitoare la blocarea fondurilor sau a altor valori (nume, conturi, sume)

către autorităţile competente sau judecătoreşti

- Identificarea şi preluarea problemelor de către serviciile de informaţii,

autorităţile de aplicare a legii, sectorul privat şi sistemele legale care apar din

transmiterea de informaţii sensibile cu privire la blocarea fondurilor sau altor valori

având legătură cu terorismul

- Dezvoltarea unui proces de listare făcut public pentru a lua in considerare

orice noi argumente sau evidente care pot duce la negarea blocării fondurilor sau a altor

valori şi dezvoltarea procedurilor pentru revizuirea, în consecinţa, a unei acţiuni de

blocare după prezentarea unei asemenea informaţii

- Dezvoltarea procedurilor care sa asigure faptul ca exista prevederi legale

care interzic transmiterea publica a informaţiilor sensibile;

Începând cu 11 septembrie, Reglementările Consiliului Uniunii Europene un

impus crearea unor liste, anexate la aceste documente, care impun blocarea tuturor

Page 73: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

bunurilor persoanelor fizice si juridice având legătura cu talibanii şi alte organizaţii

teroriste, au circulat în toate ţările implicate în lupta împotriva acestei infracţiuni. Astfel,

există:

Liste publice

Complementare la listele anexate Reglementarilor Consiliului Uniunii

Europene, câteva liste au fost emise luându-se în considerare indicaţiile Comitetului de la

Basel al Reglementatorilor Bancari, Biroului Trezoreriei SUA pentru Controlul Bunurilor

Cetăţenilor Străini (OFAC), Biroului Federal de Investigaţii al SUA (FBI), şi Unităţii de

Informaţii Financiare a SUA (FINCEN).

Liste care nu sunt făcute publice

Într-un număr de ţări, investigatorii au implicat FIU - ul din tara respectiva în

analiza financiară a câtorva cazuri, în scopul certificării dacă relaţiile de afaceri dintr-un

sector financiar local ar putea fi legate de persoane şi entităţi în curs de investigaţie.

Trebuie să menţionăm că judecătorii au autorizat, în majoritatea cazurilor, FIU - ul sa

divulge lista persoanelor fizice şi juridice implicate în proceduri judiciare. În fiecare stat,

listele au circulat la instituţiile financiare prin intermediul asociaţiilor profesionale.

A treia categorie de liste

În cazul persoanelor sau entităţilor care nu se află pe nici una dintre liste, în

câteva ţări acestea au fost grupate în aşa-zisă categorie a persoanelor fizice şi juridice

„raportate cu posibile legături cu activităţile teroriste”. În acest context, motivele de

raportare pot depinde de diverse elemente. Exemplele cele mai comune sunt următoarele:

datele personale ale persoanelor raportate coincid parţial cu numele incluse pe liste,

persoana fizică sau juridică raportată apare a fi în legătura de afaceri cu persoanele

incluse in liste; persoana fizică sau juridica raportată au fost legate de activităţi teroriste

de către mass-media.

Page 74: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

CONCLUZII ŞI PROPUNERI PRIVIND COMBATEREA

FINANŢĂRII TERORISMULUI

Criminalitatea afacerilor transformă şi afectează toate valorile care reprezintă

substanţa moralei publice indispensabile oricărei societăţi, încrederea oamenilor în

valorile autentice fiind zdruncinată de dimensiunea profiturilor ilicite şi de nepedepsirea

celor care au acumulat averi din activităţi criminale.

Organizaţiile criminale evoluează de cele mai multe ori în relaţie directă cu

economia. Principala forţă a organizaţiilor criminale, astăzi din ce în ce mai flexibile,

reactive şi capabile să se integreze într-o economie globalizată, nu constă în creativitatea

lor în sensul propriu al cuvântului, ci în capacitatea pe care o au de a se adapta şi integra

în economia legală.

Stoparea eficientă a fraudei şi a spălării de bani care au drept scop finanţarea

Page 75: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

terorismului, ca formă specială a crimei organizate şi ca parte componentă a activităţilor

grupărilor de crimă organizată, al cărei scop final este legalizarea veniturilor obţinute în

mod ilicit şi integrarea lor în circuitele financiare legale, nu poate fi asigurată prin acţiuni

unilaterale de întărire a normelor de drept penal sau a oricărui tip de regulamente.

Amploarea fenomenului necesită un sistem complex de măsuri şi o cooperare

interinstituţională a tuturor actorilor implicaţi în prevenirea şi combaterea acestuia.

Astfel, fenomenul de finanţare a actelor de terorism valorifică oportunităţile

oferite de economia oficială, prin exploatarea inconsistenţelor instituţionale şi a

deficienţelor la nivelul managementului guvernamental. Deoarece fenomenul în sine îşi

are geneza în activităţile necontabilizate, putem spune că aria de acţiune maximizează

disfuncţionalităţile şi incertitudinile de la nivelul economiei oficiale.

Frauda fiscală şi frauda financiară, alături de spălarea banilor şi finanţarea

terorismului, sunt fenomene care reprezintă ameninţări internaţionale la adresa economiei

mondiale şi a instituţiilor angrenate în combaterea economiei subterane, iar prevenirea şi

sancţionarea fenomenelor este marea provocare adresată acestor instituţii la începutul

secolului XXI.

Consolidarea cooperării inter-instituţionale între agenţiile de aplicare a legii,

abilitate în prevenirea şi combaterea fenomenului, este esenţială pentru succesul

acţiunilor îndreptate împotriva formelor de infracţionalitate în domeniul afacerilor,

concomitent însă cu implementarea unui sistem informatic complex, care să permită

identificarea în timp util a tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor şi finanţare a actelor

de terorism.

Întrucât serviciile financiare întâmpină dificultăţi în implementarea eficientă a

sistemelor de combatere a fraudei fiscale şi financiare, în general, şi a spălării banilor şi

finanţării terorismului, în special, este necesară o abordare unitară a reglementărilor

internaţionale de combatere a acestor fenomene, Unităţile de Informaţii Financiare din

întreaga lume trebuind să pună accent pe întărirea schimbului de informaţii referitoare la

spălarea banilor, finanţarea actelor de terorism dar şi pe cunoaşterea diferitelor moduri de

funcţionare şi organizare a FIU-urilor precum şi a sistemelor de cooperare la nivel

naţional.

Aproape imediat după atentatele din 11 septembrie, în strategiile de combatere a

Page 76: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

actelor de terorism, s-a analizat importanţa mijloacelor financiare de care dispun

organizaţiile teroriste, precum şi puterea financiară a principalului suspect declarat.

Strategii şi analiştii financiari au focalizat obiectivele pe problema circuitelor de

finanţare, a paradisurilor fiscale şi a spălării banilor.

De fapt, pista financiară constituie una din bazele cele mai promiţătoare pentru

investigaţii. Ea implică identificarea instituţiilor financiare şi juridice care, peste tot în

lume, găzduiesc, camuflează, fac să circule şi cheltuiesc fondurile destinate grupurilor

criminale, oricare ar fi provenienţa lor. „Virtualizarea” economiei, caracterul său abstract

şi material furnizează infracţionalitate, inclusiv terorismul.

În timp ce în anii ’70 - ’80, finanţările de tip etatic (Libia, Siria şi Irakul) erau

sursa principală a veniturilor organizaţiilor teroriste, acum sursele sunt mult mai

diversificate. În această privinţă, mai multe tipuri de activităţi criminale sunt, în mod

particular, utilizate pentru finanţarea operaţiunilor teroriste: traficul cu droguri, cu aur şi

de diamante, luarea de ostatici, contrafacerea sau diferite fraude financiare/fiscale,

bancare, informatice etc.

Banii proveniţi din droguri ocupă primul loc. Amintim că programul Naţiunilor

Unite pentru controlul internaţional al drogurilor (PNUCID) estimează că traficul de

droguri s-ar ridica la mai mult de 380 de miliarde de dolari pe an, aproape la fel ca

industria de automobile. Chiar dacă toate aceste sume nu finanţează activităţi teroriste,

ele dau o idee despre importanţa fondurilor de origine ilegală care circulă în economie.

Osama Bin Laden este bănuit că ar fi realizat importante profituri din traficul de opium,

Afghanistanul fiind, unul din cei mai mari producători mondiali de opium.

În plus, comerţul cu diamante, cu aur şi cu alte pietre preţioase joacă un rol

important, în mod egal, în acest domeniu. Ca şi materiale de mare valoare intrinsecă,

metalele preţioase şi pietrele oferă avantaje de disimulare indivizilor care doresc să

ascundă sau să deplaseze valori în afara sistemului financiar tradiţional sau supravegheat.

Acest trafic este astfel foarte apreciat de terorişti pentru că reprezintă resurse uşor de

exploatat, uşor de stocat, uşor de disimulat şi a căror provenienţă e dificil de stabilit. În

anumite locuri, comerţul cu diamante sau cu aur este un circuit esenţial pentru a facilita

activităţile ilegale, precum contrabanda, traficul cu arme, cu narcotice etc.

Minuţiozitatea pregătirii, formarea teroriştilor, planificarea pe etape a

Page 77: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

operaţiunilor, existenţa infrastructurilor necesare pentru realizarea planului, eşalonarea

activităţilor pe parcursul lunilor care au precedat acţiunea din 11 septembrie 2001, trimit

către ideea că noţiunea de „crimă organizată” nu mai poate de acum înainte să fie

restrânsă la afacerile obscure şi la tradiţionalele „mafii.

În acelaşi timp, anchetele efectuate cu privire la finanţarea atentatelor din 11

septembrie au scos în evidenţă unele caracteristici care reflectă influenţa finanţării

terorismului prin alte manifestări criminale. De fapt, chiar dacă o parte a fost constituită

fără îndoială prin fonduri reciclate provenite din diferite activităţi criminale care ţin de

marea criminalitate, s-ar părea, în acelaşi timp, că o altă parte, şi poate cea mai

importantă, ar avea o origine cu totul legală.

Din informaţiile prezentate în media, rezultă că organizaţia Al-Quaeda ar fi

beneficiat în mod indirect de donaţii caritabile din partea musulmanilor, adesea fără ştirea

acestora şi în deplină nerespectare a unuia dintre cei cinci stâlpi ai Islamului, şi anume

obligaţia de caritate. Aceste daruri sunt strânse în mai multe ţări, esenţial musulmane,

pentru cauze religioase sau umanitare prin intermediul ONG-ului sau al moscheelor şi

sunt deturnate în lupta împotriva ţărilor occidentale. Sprijinul adus terorismului de

organismele de caritate a stigmatizat această activitate, discreditând per ansamblu lumea

caritabilă.

Mai mult, gestiunea moscheelor, ca aceea de organizaţie caritabilă, suscită în

mod egal numeroase întrebări şi, mai mult, suscită nelinişti. Aceste moschei reprezintă

pentru majoritatea organizaţiilor teroriste un veritabil sistem economic ce foloseşte sume

mari în jurul practicii Islamului. Plasându-se astfel pe diferite pieţe în plină expansiune,

ca cea alimentară a cărnii Halal, a pelerinajelor sau mai mult acela privind repatrierea

defuncţilor străini către ţara lor de origine, ele generează o adevărată afacere.

Dar aceşti bani nu pot fi folosiţi în mod direct şi deschis în scopuri teroriste. Este

necesar pentru aceştia din urmă să camufleze originea acestor bani pentru a asigura

securitatea donatorilor şi grupurilor care primesc şi fructifică aceste finanţări. Din

această cauză, grupurile teroriste operează cu o „spălare în mod invers” zisă şi

„înnegrire” de către circuitele clasice care servesc spălării. Astfel, contrar spălării, nu este

vorba deci de fonduri de origine criminală, ci de bani curaţi criminalizaţi. Aceste fonduri

devin ilegale prin folosire, prin scopul lor, ceea ce face ca detectarea lor să fie în mod

Page 78: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

particular dificilă.

Mai mult, alte căi sunt împrumutate de către terorişti pentru a face să circule

fondurile adunate. Ei se sprijină astfel pe sisteme informale de transfer a capitalurilor sau

de valoare de tip Hawala-Hundi, care este cunoscută ca fiind o tehnică esenţială folosită

pentru finanţarea terorismului. Acest sistem, datorat în parte imigrării, constituie

principalul serviciu financiar privind anumite comunităţi de imigranţi. Sigur şi mai puţin

costisitor decât băncile naţionale, a reuşit uneori să contureze politicile de control şi

schimb. Acest sistem permite în mod egal utilizatorului să conserve un anume anonimat,

importantele fonduri deplasându-se într-o manieră mai mult sau mai puţin clandestină.

Alţi utilizatori au găsit în această ultimă caracteristică un motiv suplimentar să recurgă la

sistemele paralele de depunere de fonduri, pentru a servi atât activităţii legitime, cât şi

activităţii criminale.

Referitor la caracterul licit al originii fondurilor folosite în scopuri teroriste, a

fost nevoie de o adaptare reală a organismelor care se ocupă de lupta împotriva spălării

banilor. De fapt, în ceea ce priveşte legea, o asemenea infracţiune nu este conturată decât

dacă se spală produsul unei activităţi criminale sau delictuale, ceea ce presupune o

infracţiune preexistentă, care nu este constituită în ipoteza unei origini licite de fonduri. A

fost deci necesar ca puterile publice să acţioneze în mod restrâns, atât la nivelul statelor,

cât şi în instanţele internaţionale, pentru a face faţă în mod eficace acestei dificultăţi.

Comunitatea internaţională trebuie să continue, să ducă la bun sfârşit o acţiune menită să

împiedice teroriştii şi crima organizată, să recurgă la o folosire abuzivă a instituţiilor

financiare şi a sistemului internaţional financiar. În cursul ultimilor ani, eforturile pentru

lupta împotriva spălării capitalurilor şi finanţarea terorismului s-au intensificat. Totuşi,

GAFI estimează că este încă necesar să se dea mai multă prioritate cooperării

internaţionale pentru lupta împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului.

Pentru a detecta urma capitalurilor spălate, legate de terorism, de corupţie, de

traficul de stupefiante sau de criminalitatea organizată, soluţiile nu pot fi găsite decât prin

adoptarea de măsuri eficace pe plan naţional şi prin organizarea lor la nivel internaţional.

Modelul european este, probabil, pe cale să devină exemplu în multe domenii. În

faţa violenţei fără limite şi inacceptabilelor ameninţări ale terorismului internaţional,

naţiunile Uniunii Europene au decis să întărească cooperarea lor în domeniile:

Page 79: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

poliţienesc, judiciar şi de informaţii. De asemenea, ele pot avea noi iniţiative pentru a

duce o luptă agresivă împotriva escrocilor şi criminalilor care profită de facilităţile oferite

de democraţie şi de economia de piaţă pentru a dezechilibra sistemul financiar

internaţional şi pentru a jefui economiile lor.

În aceste condiţii, cooperarea internaţională este imperios necesară întrucât cel

puţin în următorii 5 -10 ani organizaţiile teroriste îşi vor diversifica şi intensifica

activităţile, urmărind să-şi extindă acţiunile în întreaga lume, chiar dacă împotriva lor

luptă o largă coaliţie internaţională. De altfel, atacurile teroriste din India, de la Mumbai,

de la sfârşitul lunii noiembrie 2008, confirmă întrucâtva această sumbră previziune făcută

de noi la începutul acestei cercetări, deci în urmă cu 4 ani. Atacurile, de o violenţă

extremă, au vizat 8 zone din oraş inclusiv o gară şi 2 hoteluri de 5 stele (Oberoi şi Taj)

producând un număr de victime însemnat. O recrudescenţă mai mare o vor avea acţiunile

teroriste de natură fundamentalist - islamică.

Focare teroriste vor continua să existe în Orientul Mijlociu, ţările din nordul

Africii, TURCIA, ţările din nordul Caucazului şi BOSNIA-HERŢEGOVINA, cu

posibilităţi de extindere în orice moment.

În următoarea perioadă, pericolul ca organizaţiile teroriste să apeleze la mijloace

de acţiune neconvenţionale ce aparţin sferei nuclear - biologice va creşte, cu atât mai

mult cu cât, la aproximativ 18 ani de la destrămarea Blocului Sovietic, controlul asupra

fostului arsenal militar al URSS este deosebit de deficitar.

În urma admiterii în structurile euro - atlantice şi odată cu securizarea

frontierelor României, atenţia elementelor de factură teroristă din România se va îndrepta

către facilităţile militare, în perspectiva identificării unor noi surse de procurare de

armament, explozivi şi alte echipamente.

Riscul producerii unor evenimente teroriste pe teritoriul României va creşte şi ca

urmare a instalării pe teritoriul ţării a primelor baze militare aliate.

România trebuie să ia în calcul pericolul terorist şi să întreprindă, prin organele

specializate, măsurile ce se impun pentru contracararea oricăror acţiuni de factură

teroristă care i-ar putea afecta siguranţa naţională.

În acest sens, se pot formula următoarele propuneri:

Page 80: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

1. Reconsiderarea activităţilor investigative şi judiciare pentru prevenirea şi

combaterea fraudei fiscale, fraudei financiare, spălării banilor şi finanţării terorismului,

plecând de la considerentul că aceste fenomene reprezintă o problemă de credibilitate

externă a României dar şi o problemă care poate constitui un risc la siguranţa naţională

şi la dezvoltarea durabilă a tării noastre.

În acest sens, se impun a fi întreprinse activităţi de ameliorare a cooperării între

serviciile de informaţii, cele cu atribuţii de investigare şi cercetare, cu accent pe

dezvoltarea comunicării şi legăturilor pe orizontală. Circulaţia informaţiilor, analiza şi

tratamentul acestora sunt determinante pentru succesul acţiunilor de combatere a

criminalităţii. Consolidarea unităţilor specializate în culegerea şi analiza informaţiilor

presupune eliminarea excesului de secretizare şi compartimentare, care poate garanta

exploatarea operativă a informaţiilor.

2. Crearea unei baze de date informatice naţionale a suspecţilor persoane fizice

şi juridice implicate în operaţiuni de fraudă, spălarea banilor şi finanţarea actelor de

terorism

Considerăm că înfiinţarea acestei baze de date informatice naţionale, în care să fie

înscrise persoanele fizice şi juridice implicate în fraude financiare de spălare a banilor şi

finanţarea terorismului, pe genuri de infracţiuni generatoare de bani murdari, după

rămânerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărâri judecătoreşti, ar avea un impact

psihologic profund, afectând credibilitatea celor înscrişi în această evidenţă.

Această bază de date ar deveni un instrument de lucru atât pentru structurile

operative ale poliţiei, procurorii anticorupţie, agenţiile antifraudă, dar şi pentru Ministerul

Finanţelor, şi Ministerului de Justiţie.

3. Reglementarea unor proceduri speciale de indisponibilizare a fondurilor şi

bunurilor infractorilor din sfera financiară, încă din faza actelor premergătoare, pentru

cauzele care privesc frauda, spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Atât Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenţiei Europene privind

spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii încheiate la

Strassbourg la 8 noiembrie 1990 cât şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 53/2008

privind modificarea Legii nr.656/2002, sunt instrumente juridice adecvat luptei împotriva

fraudei, spălării banilor şi finanţării terorismului, dar nu se poate extinde şi asupra actelor

Page 81: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

premergătoare. În acest sens considerăm că modificarea şi completarea acestui act

normativ este necesară, întrucât făptuitorul, în timpul desfăşurării actelor premergătoare,

poate înstrăina bunurile care sunt supuse procesului de spălare.

4. Crearea unui forum European de lucru pentru prevenirea şi combaterea

fraudei financiare intracomunitare. Acest forum european va avea în vedere cooperarea

dintre statele membre UE prin introducerea unor mecanisme administrative de

cooperare poliţienească între agenţiile de aplicare a legii privind aplicarea în condiţii de

legalitate a normelor referitoare la armonizarea fiscală.

Prin propunerile prezentate se au în vedere următoarele obiective:

- Consolidarea cadrului instituţional şi de reglementare, profesionalizarea

personalului propriu şi însuşirea de noi tehnici de analiză şi verificare a informaţiilor de

natură financiară;

- Creşterea calităţii sesizărilor transmise la Parchetul de pe lângă Înalta Curtea

de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii şi

după caz organelor competente;

- Creşterea rapidităţii transmiterii informaţiilor de natură financiară pe

circuitul entităţii rapotoare – O.N.P.C.S.B.- Parchet;

- Interceptarea în timp util a informaţiilor cuprinse în rapoartele suspecte

primite de la entităţile raportoare şi blocarea tranzacţiilor şi fondurilor suspecte;

- Dezvoltarea cooperării interinstituţionale dintre agenţiile implicate în lupta

împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului;

- Dezvoltarea cooperării internaţionale cu instituţii de profil similar din alte

ţări şi aderarea la organizaţii cu vocaţie europeană sau mondială din domeniu;

- Urmărirea, prinderea şi condamnarea definitivă a suspecţilor implicaţi în acte

de fraudă, spălarea banilor şi finanţarea terorismului;

- Prevenirea iniţierii şi producerii unor atacuri teroriste de natură să genereze

prejudicii materiale importante şi pierderi de vieţi omeneşti.

Page 82: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

BIBLIOGRAFIE

Codul de Procedură penală al României Codul penal al României Constituţia României, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2003 Legea nr.535 din 25 noiembrie 2004 privind prevenirea şi combaterea

terorismului Legea nr.656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării

banilor

Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi a finanţării terorismului;

Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European si al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau iesirea din Comunitate

Regulamentul (CE) nr. 1781/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 15 noiembrie 2006 cu privire la informaţiile privind plătitorul care însoţesc transferurile de fonduri

Cele 40 Recomandări ale Grupului de Acţiune Financiara Internaţională

Page 83: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

Cele 9 Recomandări Speciale ale Grupului de Acţiune Financiara Internaţională privind finanţarea terorismului

Legea nr. 420 din 22 noiembrie 2006 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, adoptata la Varşovia la 16 mai 2005

Legea nr. 411 din 9 noiembrie 2006 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, adoptata la Varşovia la 16 mai 2005

Legea nr. 19 din 28 februarie 1997 privind ratificarea Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului, adoptata la Strasbourg in data de 27 ianuarie 1977, lege cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 623 din 19 noiembrie 2002 pentru ratificarea Convenţiei internaţionale privind reprimarea finanţării terorismului, adoptata la New York la 9 decembrie 1999

Legea nr. 565 din 16 octombrie 2002 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, precum şi a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe calea terestra, a aerului şi pe mare, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000

Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infracţiunii, încheiata la Strasbourg la 8 noiembrie 1990

Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999

Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26 iulie 1995, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C 316 din 27 noiembrie 1995

Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie penală (20.04.1962) şi Protocolul adiţional

Declaraţia universală a drepturilor omului, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2006

HG nr. 30/2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de apărare a ţării Institutul Român pentru Drepturile Omului - principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România este parte,Vol.I,Instrumente Universale;

Legea nr. 39/21.01.2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;

Legea nr. 78/08.05.2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, Monitorul Oficial

Page 84: COMBATEREA FINANTARII TERORISMULUI

nr.248 din 12 aprilie 2002; Legea nr.656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării

banilor; Legea nr.22/2004 pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord,

Monitorul Oficial nr.185 din 03 martie 2004; Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior de

Apărare a Ţării, Monitorul Oficial nr.494 din 10 iulie 2002; Legea nr.682/2002 privind asigurarea protecţiei martorilor; Principalele instrumente internaţionale privind drepturile omului la care România

este parte. Vol. 1-2, Bucureşti, Institutul Român pentru Drepturile Omului, 1997; BARNA, Cristian, “Cruciada” Islamului, Editura Top Form, Bucureşti, 2007 HARTMAN William J., Globalization And Asymmetrical Warfare, Air

Command And Staff College, Air University, Maxwell Air Force Base, Alabama, aprilie 2002

MAKARENKO Tamara, Conexiunile între terorism şi criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, Marea Britanie, 2004

MORA Stephens, Global Organized Crime, Woodrow Wilson School Policy Conference 401A Intelligence Reform in the Post-Cold War Era, 06.01.1996

BURGESS, M., DELCEA, E.,I., (2006). Problematica definirii terorismului, în, Terorismul Azi, vol IV - VI, an 1, oct. – dec.

COLVARD, K., (2002). The Psychology of terrorist, H.F. Guggenheim Foundation, 627, Madison Avenue, New York, NY, USA

TSANG, Steve, Serviciile de informaţii şi drepturile omului în era terorismului global. Geopolitica lumilor secolului XXI, Univers Enciclopedic, 2008

TOMA, Gheorghe, LITEANU Traian, DEGERATU Constantin, Evoluţia arhitecturii de securitate sub impactul globalizării, Editura A.N.I., 2007

TOMA, Gheorghe; ŢICAL, George, Asimetrie şi neconvenţional în zorii mileniului trei, Editura Sitech, Craiova, 2006