CALEA CREŞTINĂNr. 8; Anul: 5, august - 2014

Moto-ul revistei:

„Dar fiindcă unii rămâneau încăpăţânaţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, Pavel s-a îndepărtat de ei, luându-i cu el şi pe ucenici. Şi în fiecare zi purta discuţii în sala de prelegeri a lui Tiranus” – Fapte 19:9, Noua Traducere românească 2007.

„În Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară „creştini” – Fapte 11:26, Noua Traducere românească 2007.

CUPRINS:

O adăugire fără logică !!!

Un text despre înviere adăugat!!!

Cum vor ajunge oamenii drepţii pe noul pământ?

Întrebări de la cititori

O adăugire fără logică!!!

Conform cu Apocalipsa 20:11-13, versiunea Cornilescu: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.”Întrebarea care se ridică din acest text este: poate fi distrus cerul şi pământul înainte de învierea morţilor, aşa cum reiese din această traducere? Sau fraza: „Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele” este o adăugire la textul bibliei?De unde înviază morţii? Isaia 26:19, GBV 2001: „Morţii Tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor ridica. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, locuitori ai ţărânii! Pentru că roua Ta este roua dimineţilor şi pământul va arunca afară pe cei morţi.”Daniel 12:2, GBV 2001: „Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţa eternă şi alţii pentru ruşine, pentru dispreţ etern.”Conform acestor texte, morţii înviază din pământ, din ţărână. Şi atunci cum vor învia din pământ, dacă înainte de judecată „Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele” ?Unde este locuinţa morţilor?Aceşti termeni „sheol”, „hades”, în limba română: „locuinţa morţilor”, au sensul de ceea ce zace dedesubt, partea de jos, groapă, loc subteran, locul unde se află morţii. El se referă la mormântul comun al oamenilor decedaţi, deoarece în ebraică pentru mormânt individual se foloseşte alt termen: „geber” care înseamnă şi loc de îngropare - Geneza 23:4,6,9,20, 2Cron. 34:28; Iov 10:19; Ps. 88:5. Iar în limba greacă pentru mormântul individual apare: „mnemeiois” (Ioan 5:28,29), sau: „tapos” (Matei 28:1).

Continuarea pe pagina: 2.

1

O adăugire fără logică!!!Continuarea de pe pagina 1

Pe lângă aceasta, „sheol” şi „hades”, nu apare niciodată la plural în Biblie, iar Biblia nu vorbeşte niciodată de sheolul sau hadesul unei singure persoane. Iar omul nu face niciodată în Biblie un „sheol” sau „hades” ci o groapă sau mormânt, de aceea „sheol” sau „hades”, se referă la mormântul tuturor morţilor, răspândit pe întreg pământul (Iov 11:8,9).Locuinţa morţilor are un domeniu material unde merg trupurile adică sub pământ (Ezechiel 31:14-18), dar şi un domeniu spiritual tot subpământesc (Isaia 14:4-15), unde merg sufletele şi unde acestea sunt conştiente (Luca 16:22,23; Fapte 2:27,31; Isaia 14:9-17; Ezechiel 32:21-32).Locuinţa morţilor mai este numită: „inima pământului” (comp. Matei 12:40, cu Fapte 2:27); întrebarea care se ridică este: cum vor învia morţii din inima pământului dacă pământul a încetat să mai existe înainte de înviere?După cum este scris: „Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele”, cum vor putea da locuinţa morţilor (inima pământului) morţii dacă înainte de acest eveniment, „Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele”? Atunci ce este cu acest pasaj: „Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s’a mai găsit loc pentru ele”? El este o interpolare!Când a avut loc această interpolare?Această interpolare a avut loc în sec. V sau înainte de sec. al V-lea, când a fost introdusă fraza ce avea ca scop a arăta puterea judecăţii lui Dumnezeu, însă cei care l-au adăugat au uitat că „dacă adaugă cineva la acestea, Dumnezeu îi va adăuga plăgile scrise în această carte.” – Apocalipsa 22:18.Noi trebuie să ştim că cele mai vechi manuscrise nu conţin cap. 20 din cartea Apocalipsa.Papirusul Chester Beatty al Apocalipsei conţine numai partea cuprinsă între cap. 9,10 şi 17,2, unele rânduri lipsind din foile existente. Prin urmare, este necunoscută mărturia acestor unciale importante în ce priveşte cap. 20. Acelaşi lucru este adevărat şi cu privire la Ephraemi Rescriptus (C), deoarece din C lipseşte întregul capitol 20. Partea aceasta a cărţii Apocalipsa lipseşte de asemenea din anumite minuscule.Uitaţi o listă cu manuscrise ce conţin părţi din cartea Apocalipsa:

Numele manuscrisului:

Secolul: Versetele incluse

P18 III / IV 1:4-7P24 IV 5:5-8; 6:5-8P43 VI / VII 2:12-13; 15:8-16:2P47 III 09:10 - 11:03; 11:5-16:15; 16:17-17:2P85 IV / V 9:19-10:1.5-9P98 II (?) 1:13-20P115 III / IV 2:1-3, 13-15, 27-29; 3:10-12; 5:8-9; 6:4-6; 8:3-8, 11-

13; 9:1-5, 7-16, 18-21; 10:1-4, 8; 11:5, 8-15, 18-19; 12:1-6, 9-10, 12-17; 13:1-3, 6-12, 13-16, 17-18; 14:1-3, 5-7, 10-11, 14-16, 18-20; 15:1, 5-7.

Alexandrin V ToateC V Toate, cu excepția 1:1-2; 03:20 - 05:14; 7:14-

17; 08:05 -: 16; 10:10 - 11:03;16:13-18:2; 19:5-22:21

025 IX Toate, cu excepția 16:12-17:1; 19:21-20:9; 22:6-22:21

0163 V 16:17-200169 IV 03:19 - 04:030207 IV 9:2-150229 VIII 18:16-17; 19:4-60308 IV 11:15-16; 17-18

2

Din păcate, nu există manuscrise la ora actuală, înainte de împăratul Constantin în care să conţină: Apocalipsa cap. 20.Apocalipsa cap. 20, apare doar în Alexandrin din sec. V şi în manuscrise mai târzii din sec. IX – XI d.C.Chiar când a fost făcută lucrarea: Emphatic Diaglott interlinearul, grec-englez, bazat pe Manuscrisul Vatican 1209, din sec. IV d.C. cartea Apocalipsa din această lucrare nu se bazează pe Manuscrisul Vatican 1209, din sec. IV d.C., ci pe Vatican 1160 din sec. XI d.C.Prin urmare, este nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu ca să putem distinge adăugirile, de Cuvântul original a lui Dumnezeu rostit prin apostolul Ioan!Însă v. 11 partea b, este o imposibilitate biblică şi o imposibilitate a învierii morţilor! Nu poate fi distrus pământul şi cerul (atmosfera) înaintea învierii morţilor din pământ!!! Nu poate fi distrus pământul înaintea locuinţei morţilor, căci locuinţa morţilor face parte din pământ (comp. Geneza 3:19 cu Ezechiel 31:14-18).Astfel Apocalipsa 20:11-14, 21:1, redat corect ar fi: „Şi am văzut un tron mare, alb, şi pe Cel şezând pe el. Şi am văzut pe cei morţi, pe cei mari şi pe cei mici; stând înaintea tronului. Şi nişte suluri au fost deschise; şi alt sul a fost deschis, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în suluri, potrivit cu faptele lor. Şi marea a dat pe morţii cei din ea; şi moartea şi locuinţa morţilor au dat pe morţii cei din ele. Şi au fost judecaţi, fiecare potrivit cu faptele lui. Şi moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este moartea cea de a doua: Lacul de foc. Şi dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul de foc. 21.v.1 Şi am văzut cer nou şi pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi s-au dus; şi marea nu mai este.” Iată între cap. 20 şi cap. 21, marea, cerul şi pământul fizic dispar, fără a se da detalii despre cum are loc acest lucru, dar dispariţia (nimicirea) mării, cerului şi a pământului, nu poate avea loc înainte ca morţi să învieze, căci: cei înecaţi trebuie să iasă (învieze) din mare, iar cei morţi pe pământ, trebuie să iasă din pământ (din locuinţa morţilor)!!!

Un text despre înviere adăugat!!!

În Apocalipsa 20:4,5 în versiunea Cornilescu este redat astfel: „...Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani. Aceasta este întîia înviere.”Acest pasaj pe care l-am subliniat, este controversat în lumea religioasă, unii l-au pus în paranteze în Biblie, alţii îl socotesc o interpolare. În manuscrise, părţi din v.5 sunt omise astfel:a) “οἱ λοιποὶ “="restul": A(V), 1611(XII), it_gig(XIII), vg(IV/V), Am?(IV?), Apollinaris(~390), Fulgentius(533), Vic?(IV?), Primasius(dupa 552), Augustine(430), Νestle-Αland editia a 27-a(2004).b) “ἅ οἰ λοιποὶ “ :2329(X).c) “καὶ οἱ λοιποὶ “=”şi restul”: (046(X): “λυποι”), 051(X), 35(XI), 424(XI), 757(XIII), (792(XIII): “λιποι”), 1006(XI), 1384(XI), 1841(IX/X), 1854(XI), 2050(1107), 2059(XI), 2060(1331), (2065(1480): “αι ̔ο λοἰποὶ”), 2074(X), M_A(Familia Q), it_ar(IX), vg_mss(IV/V), syr_h(616), cop_bo(IX), eth_pt(VI), arm_4(V), HF=(Hodges and Farstad, 1982. Zane C. Hodges and Arthur L. Farstad, The Greek New Testament According to the Majority Text. Nashville: Thomas Nelson, 1982; 2nd edition 1985.); d) “ οἱ δὲ λοιποὶ “=”dar restul” : 469(XIII), 1862(IX/XI), 1888(XI), Textus_Receptus(1881) ;e) omit intreaga propozitie: S(~350) ,82(X), 94(XII), 241(XI), 627(X), 920(X), 2030(XII), 2053_txt(XIII), 2062_txt(XIII), 2138(1072), 2377(XIV),M_K(?), syr_ph(VI),syr_h(616), Victorinus(IV), Beatus(798); f) lacunar (textul este incomplet in manuscrise) : C(V), P(IX), 052(X), 459(1092), 1828(XI/XIII), 2351(X).Acum care este cuvântul original din Apocalipsa 20:5?Doar călăuzirea lui Dumnezeu ne poate ajuta să refacem originalul!În primul rând, dacă finalul v.4 care nu este modificat, ci este autentic spune într-o traducere literală: „şi ei au revenit la viaţă, şi au domnit ca regi cu Christos o mie de ani”, atunci continuarea logică ar fi: „Aceasta este învierea cea dintâi”. Iar fraza: „Ceilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani” este o interpolare!Tot pasajul după o traducere literală, redat armonios ar fi: „Şi am văzut nişte tronuri; şi ei au şezut pe ele, şi li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor executaţi din cauza mărturiei despre Isus şi din cauza cuvântului lui Dumnezeu, şi cei care nu s-au închinat la fiară nici la imaginea ei, şi nu au primit semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au revenit la viaţă, şi au domnit ca regi cu Cristos o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. Fericit şi sfânt este cel având parte de învierea cea dintâi! Asupra acestora moartea a doua nu mai are autoritate; ci, vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor domni ca regi cu El, cei o mie de ani.”Acesta este Cuvântul original! În acest fel textul este cursiv, are continuitate, are logică.

3

Unii copişti şi-au dat seama din Apocalipsa 20:11-15, că învierea generală a morţilor are loc după mileniu, şi au introdus fraza: „Ceilalţi morţi n’au înviat pînă nu s’au sfîrşit cei o mie de ani”, dar fraza aceasta nu are nici o logică, pusă înainte de: „aceasta este întîia înviere”, când noi ştim din v. 4 că prima înviere are loc la începutul mileniului nu când se sfârşeşte mileniul! Apoi, în contextul discuţiei despre prima înviere v.4,6, este clar că învăţătura despre învierea a doua, a celorlalţi morţi este o interpolare. Acestă relatare despre ceilalţi morţi apare doar în v.11-15, unde se descrie evenimente de după mileniu, ce încep cu eliberarea lui satan v.7 şi celelelte evenimente ce vor avea loc atunci!!! Faptul că recunoaştem că v.5a este o adăugire ce nu-şi are locul în Biblie, prin aceasta nu se anulează înţelegerea potrivit căreia morţii care nu fac parte din mireasa lui Cristos, vor învia la sfârşitul mileniului, căci în acest sens stă ca mărturie şi lămurire: v.11-15, care nu sunt sub semnul întrebării, sau suspectate de interpolare.

Cum vor ajunge oamenii drepţii pe noul pământ?Se ridică două întrebări: 1. Cum vor ajunge oamenii drepţi de pe actualul pământ ce vor trăi în mileniu, pe noul pământ de după mileniu? 2. Cum vor ajunge cei înviaţi pe actualul pământ, pe noul pământ?Cei înviaţi, deoarece trupurile lor moarte sunt îngropate în acest pământ, este normal să învieze din el, aşa cum am observat şi din articolul precedent, căci trupurile lor au devenit ţărâna acestui pământ (Geneza 3:19) şi din el trebuie să iasă (Daniel 12:2). După ce morţii vor învia pe actualul pământ în faţa tronului lui Dumnezeu care este în cetatea Noul Ierusalim (21:3,22,23), care deja de la începutul mileniului este pe pământ şi vindecă oamenii (Apocalipsa 20:9; 22:1,2), cei drepţi care vor învia, vor duşi alături de ceilalţi drepţi de pe pământ în „tabăra sfinţilor”.În Apocalipsa 20:8-11, (SC 2013) se precizează: „şi când au să fie sfârşiţi cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui; şi va ieşi să amăgească naţiunile, cele ce sunt în cele patru colţuri ale pământului; pe Gog şi pe Magog; ca să îi strângă pentru război. Numărul lor este ca nisipul mării. Şi s-au suit pe lăţimea pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor, şi cetatea cea iubită; şi a coborât foc din cer, şi i-a mistuit. Şi Diavolul, cel înşelându-i a fost aruncat în lacul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi profetul mincinos; şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în epocile epocilor.” Oamenii care vor trece de partea lui satan vor ataca nu doar „cetatea cea iubită”, adică Noul Ierusalim, unde este mireasa lui Cristos; ci, şi „tabăra sfinţilor”. Tabăra sfinţilor va fi mutată pe noul pământ cu tot cu locuitorii ei, apoi are loc distrugerea acestui pământ şi cer (atmosfera), şi marea nu va mai fi, căci Dumnezeu va crea: „un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era”. Apoi, Ioan vede: „cetatea sfântă, Noul Ierusalim, coborându-se din cer de la Dumnezeu; pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. şi am văzut o voce mare dinspre tron zicând: „iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! şi El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui; şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. şi El va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi moartea nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici durere, nu va mai fi; pentru că cele dintâi s-au dus.” Apocalipsa 20:2-4.După cum pe primul pământ a existat: Noul Ierusalim (cetatea cea iubită) şi lângă el „tabăra sfinţilor”, aşa şi pe noul pământ va fi cortul lui Dumnezeu (Noul Ierusalim), şi cu el vor fi oamenii care vor locui noul pământ!Dacă Dumnezeu îşi întinde cortul peste mireasa lui Cristos (Ap. 7:15), ea fiind astfel în cort, vor fi oameni care nu vor fi în cort, ci cortul va fi cu ei. La aceştia, Dumnezeul care va fi El Însuşi în cort, le „va şterge orice lacrimă din ochii lor; şi moartea nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici durere, nu va mai fi; pentru că cele dintâi s-au dus.”Mireasa lui Cristos încă de la înviere este nemuritoare (Ap. 20:6), pe când cei de pe pământ doar din momentul când vor fi cu cortul pe noul pământ şi când moartea nu va mai fi, fiind deja aruncată în lacul de foc (Ap. 20:14). La aceştia de pe noul pământ, atunci vor primi harul descris în v.6: „Eu voi da celui însetat din izvorul apei vieţii în dar.”

Întrebări de la cititori:

Intrebare: Care este rostul predicarii spiritelor din inchisoare, deoarece stim ca aceste spirite sunt demoni decazuti, legati in lanturi pentru judecata cea mare si care nu mai au nici o sansa de salvare? Sa fie PREDICARE - baza , adica ,,codul penal divin" de condamnare a acestora?„El fiind omorât în carne, dar fiind făcut viu în Spirit; în care, ducându-Se, a predicat şi spiritelor din închisoare” (1Petru 3:18,19 SC). Unii înţeleg din pasajul din 1Petru 3:18,19, că după înviere a avut loc această predicare, şi că ea a avut ca scop salvarea oamenilor morţi în potop ce locuiau ca duhuri în locuinţa morţilor!!!

4

Însă, adevărul este că după moartea Lui pe cruce, când „El fiind omorât în carne, dar fiind făcut viu în Spirit; în care, ducându-Se, a predicat şi spiritelor din închisoare” (1Petru 3:18,19 SC). Ceea ce face ca El să fie „făcut viu în spirit”, este omorârea Lui „în carne”. La fraza: ‚făcut viu în spirit’, în greacă este folosit participiul aorist, care indică o activitatea simultană sau la trecut, iar dacă verbul principal este: „omorât”, aceasta indică că acţiunea: „făcut viu în Spirit” nu putea avea loc după un timp de la moarte, ci doar simultan cu moartea. Astfel această frază nu se poate referi la învierea Lui ce s-a produs ulterior, a treia zi, deoarece participiul aorist indică că simultan cu moartea, Isus a fost făcut viu. Astfel El din punct de vedere fizic a murit, dar din punct de vedere ca spirit, El a mers în locuinţa morţilor (Fapte 2:27), în adânc (Matei 12:40; Romani 10:6,7; Efeseni 4:9).Spiritele la care a predicat erau spirite deja în timpul când Noe construia corabia după cum este scris: „în care, ducându-Se, a predicat şi spiritelor din închisoare, odinioară neascultătoare; când aştepta îndelunga răbdare a Zeului în zilele lui Noe, ale unuia construind o corabie...” (v.19,20 SC). Prin urmare, aceste spirite nu au fost oameni, ele erau spirite chiar înainte de moartea oamenilor în potop!Ele au fost spiritele care s-au coborât pe pământ şi s-au căsătorit cu ficele oamenilor (Geneza 6:1-7), şi care şi-a părăsit locuinţa cerească (2Petru 2:4; Iuda 6). Domnul a predicat spiritelor, adică demonilor legaţi în abis, un mesaj de judecată, şi de biruinţă asupra lor prin cruce, prin faptul că El a biruit rămânând până la capăt fidel lui Dumnezeu şi astfel şi ei putea să rămână fideli şi să nu-şi părăsească locuinţa pentru poftele carnale!Predicarea nu însemnă doar salvare, ci şi un mesaj despre judecată (Fapte 24:25), predicarea poate însemna: „o mireasmă din moarte spre moarte” (2Corinteni 2:15-17).

Întrebare: De ce se face paralela dintre spiritul omului şi Spiritul sfânt dacă spiritul omului nu este o persoană distinctă de om? Cum este posibil să cerceteze spiritul omului care este tot omul: lucrurile omului?În 1Corinteni 2:10,11, se spune: „Iar nou Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, pentru că Duhul cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu. Pentru că cine dintre oameni ştie lucrurile omului, decât duhul omului, care este în el? Astfel şi lucrurile lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaşte, decât Duhul lui Dumnezeu.” (GBV 2001).Chiar dacă spiritul omului nu este o altă persoană decât omul lăuntric, în schimb: Spiritul Sfânt este o altă persoană decât Dumnezeu (Ioan 16:13-15), totuşi, Dumnezeu prin Pavel, face această paralelă deoarece atât: spiritul omului aparţine omului, precum şi Spiritul lui Dumnezeu aparţine lui Dumnezeu care L-a creat. Textul nu ne spune că spiritul omului cercetează lucrurile omului, ci ne spune că „ştie lucrurile omului”, doar despre Spiritul Sfânt se spune că el „cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu”, chiar de aici se obsearvă o diferenţă între spiritul omului care este omul, nu o altă persoană şi astfel el ştie lucrurile omului, nu mai este nevoie să le cerceteze, şi Spiritul lui Dumnezeu care cercetează adâncimile Lui, fiindcă El este o altă persoană distinctă de Dumnezeu!Tocmai faptul că Spiritul lui Dumnezeu „cercetează toate, chiar adâncimile lui Dumnezeu”, denotă că El nu este Atotcunoscător ca Dumnezeu Tatăl, dacă ar fi nu ar mai avea nevoie să cerceteze!

Întrebare: Unde a locuit Dumnezeu inainte de creatie, respectiv in prima zi la inceput, impreuna cu Domnul Isus si Spiritul Sfant, daca cerurile spirituale au fost create dupa facerea acestora, adica a Fiului si a Spritului Sfant?Atunci când Dumnezeu ne-a informat prin Moise că: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul”, El n-a învăţat că la începutul primei zile a creaţiei, Dumnezeu a făcut prima dată cerurile spirituale, aceasta implică că el a creat atât locul (cerul) cât şi creaturile spirituale (heruvimi, serafimi, îngeri etc.), care vor avea ca locuinţă: cerul. Cerul spiritual este compus şi din stele spirituale care sunt îngerii! (Judecători 5:20-23). Atunci când privim la cerul fizic, vedem: astre fizice (stele) – Deut. 4:19, când însă privim la cel spiritual prin ochii credinţei, vedem un univers format din stele-îngeri (Iov 38:4-7).Biblia numeşte îngerii: „oştirea cerurilor” (1Regi 22:19), ei se închină lui Dumnezeu (Neemia 9:6), prin urmare este logic să credem că prima dată Dumnezeu a creat locuinţa îngerilor: cerul, şi apoi pe locuitorii cerului. Aceasta corespunde cu ceea ce este scris în Psalmul 33:6: „Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.” Vedem în acest pasaj, că prima dată a fost făcut cerurile şi apoi oştirea lor spirituală: îngerii.Tot din acest text înţelegem că Cuvântul, adică Fiul şi Suflarea, adică: Spiritul Sfânt, au existat înainte ca să fie create: cerurile şi oştirea lor! Deci întrebarea care se ridică esteUnde au locuit Fiul şi Spiritul alături de Dumnezeu, înainte de facerea cerului?Biblia ne descrie existenţa Fiului în început alături de Tatăl (Ioan 1:1,2), şi apoi prin El s-au creat toate (Ioan 1:3). O traducere exactă a lui Ioan 1:1,2, ar fi: „În început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Zeul; şi un Zeu era Cuvântul. Acesta, era în început la Zeul”. De ce Ioan inspirat de Dumnezeu redă poziţia Cuvântului ca fiind: „la” Dumnezeu (gr. „Pros”: la, către, cu)? Deoarece în v.18, se afirmă: „Nici unu nu a văzut vreodată

5

pe Zeu; un Zeu unic-născut, Cel fiind în sânul Tatălui, Acela L-a explicat.” (SC 2013). Iată! Fiul era în „în sânul Tatălui”, prin extensie putem spune că Spiritul Fiului (Galateni 4:6) era în sânul Fiului.Iar Iehova Dumnezeu, fiind Atotputernic, fiind „Cel ce a fost” (Apocalipsa 1:8), şi având viaţa prin Sine (Ioan 6:57), nu avea nevoie de un loc al existenţei, aşa cum au nevoie creaturile, care sunt dependente de mediul lor ca să trăiască. Cele cereşti de cer, cele pământeşti de pământ (Psalmul 115:16). Dumnezeu nu are nevoie de nimeni şi nimic ca să existe (Fapte 17:24,25). Înainte de cele şase zile ale creaţiunii în cadrul cărora a creat cerurile şi pământul (Exod 20:11), exista doar Dumnezeu! Dacă în viitor, în veşnicie: Dumnezeu va fi totul în toţi (1Corinteni 15:28), înainte de creaţiune, Dumnezeu era totul şi totul era Dumnezeu!

Întrebare: Daca Domnul Isus a fost pedepsit în locul lui Adam, acesta, adică Adam va mai fi pedepsit în viitor, va mai avea parte de o judecată daca pedeapsa a fost aplicata ALTCUIVA? Ar mai avea justificare o astfel de judecată?Prin preţul de răscumpărare, trebuia răscumpărat atât păcatul lui Adam (Romani 5:12-16), cât şi păcatele oamenilor, copiilor lui Adam. Domnul Isus a plătit preţul de răcumpărare şi pentru Adam, a fost pedepsit în locul lui, însă această nu însemnă că automat Adam este iertat şi scapă de pedeapsă! De ce? Deoarece răscumpărare (scutirea de pedeapsă) se aplică doar în cazul în care omul primeşte răscumpărarea! În cazul în care omul respinge răscumpărarea oferită de Dumnezeu, el trebuie să fie pedepsit atât pentru respingerea răscumpărări, cât şi pentru păcatele sale care nu mai sunt luate de pe acel om. Este ca şi cum, cineva le-a pus la toţi oamenii în contul lor la bancă, o sumă imensă, dar le-a stabilit la toţi un timp ca să îşi scoată bani, dar cei care nu îi scot în timpul stabilit pentru ei, îi pierd! Faptul că cineva a dat o sumă pentru ei, nu implică automat că ei o primesc, dacă ei nu acţionează pentru a o primi!De la Adam la Moise a fost: mărturia lui Dumnezeu prin creaţie (Romani 1:19,20), şi prin conştiinţă (Romani 2:14-16). Oamenii au primit prin exemplul lui Dumnezeu: jertfele de animale (Geneza 3:21), lucrare perpetuată de Adam şi fiii lui (Geneza 4:1-4). Lucrarea jertfelor de animale, ispăşea provizoriu păcatul până când are să vină Mesia.După ce Adam a căzut în neascultare, şi a fost alungat din Eden, dacă el s-a căit sincer, dovedind prin fapte regretul pentru păcatul comis în Eden, şi trăind prin harul divin manifestat prin aranjamentul ispăşirii prin jertfele de animale, având un carcter schimbat, o smerenie şi credinţă în Dumnezeu, atunci va scăpa de pedeapsa veşnică. În caz contrar, jertfa lui Cristos nu-i va folosi, şi prin urmare va fi pedepsit, rămând cu păcatele deasupra capului său.Numai Dumnezeu ştie situaţia lui Adam şi modul lui de viaţă după alungarea din Eden, iar statutul lui se va clarifica la judecata descrisă în Apocalipsa 20:11-15. Atunci se va vedea dacă Dumnezeu prin Isus va ierta păcatele sale sau nu, atunci se va vedea dacă: Fiul a purtat păcatele lui Adam pentru a-l judeca şi pedepsi, sau a purtat păcatele lui pe cruce pentru al salva şi al ierta!?!Pedepasa oamenilor găsiţi nedrepţi la judecată va fi dublă: 1. pentru păcatele lor; 2. pentru că nu au acceptat lumina (Ioan 1:4-9) şi astfel se fac vinovaţi de moartea Fiului lui Dumnezeu (Evrei 10:29).Putem compara această situaţie cu a unui om care încalcă legea care interzice să faci baie într-ul lac periculos, existând pancarde ce avertizează: „înotul interzis”, „pericol de moarte”! Dar cineva nu ascultă este pe punctul de a se îneca şi altcineva, chiar fiul proprietarului lacului îl scapă de la moarte cu preţul vieţii sale, trăgându-l dintr-un vârtej dar căzând el în vârtej şi murind.Dar în omul ce era să se înece nu este nici o recunoştinţă pentru sacrificiul fiului proprietarului lacului, şi chiar fălindu-se spunând că „el singur sa salvat” !!! Astfel acel om este vinovat pentru un păcat dublu: 1. călcarea legii şi 2. moartea acestui om! În cazul în care el ar fi manifest căinţă sinceră pentru călcarea legii, precum şi recunoştinţă profundă pentru acest om care s-a sacrificat pentru el, acest om ar fi găsit iertare pentru vina lui. Fiecare om în prezent trebuie să înţeleagă că Cristos a luat pedeapsa ce trebuia să o primească el, însă dacă acel om nu crede cu adevărat în Isus, el pierde harul răscumpărării, şi va fi pedepsit căci a făcut inutil sacrificiul Domnului pentru el !!!

Revista se poate primi lunar, fie în format electronic, prin E-mail, fie în

format tipărit prin poştă.

Puteţi să contactaţi, redacţia: CALEA CREŞTINĂ, Persoană de contact:

Işfa Alin, tel. 0745416808; E-mail: caleacrestina@gmail.com

http://www.calea-crestina.blogspot.ro/

6