Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

23
CALEA CREŞTINĂ Nr.1; Anul: 7; Ianuarie – 2016 Moto-ul revistei: „Dar unii s-au împietrit şi nu au crezut, vorbind de rău Calea înaintea mulţimii; depărtându-se de ei, el a despărţit discipolii de ei, discutând zilnic în şcoala lui Tiranus” – Fapte 19:9, Scripturile Calea Creștină 2016. „Şi întâia dată discipolii au fost numiţi: creştini în Antiohia” – Fapte 11:26, Scripturile Calea Creștină 2016. Scopul revistei: - Să-l glorifice pe Adevăratul Dumnezeu, și pe Domnul Isus Cristos, să proclame Regatul, Evanghelia, și poruncile lui Dumnezeu. - Această revistă este un mijloc de folosire a darurilor harului a fraţilor, spre zidirea adunării, prin scrierea de articole, și prin a da răspuns la unele întrebări. - Să prezinte profeţiile și învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu în mod clar, unele mărturii și experienţe creștine, sfaturi practice pentru viaţa de zi cu zi a credinciosului, toate pentru a zidi adunarea care este corpul Domnului, și să-i ajute la a avea un gând, o inimă, un suflet, o credinţă, o speranţă, un Domn, un Dumnezeu! - Să mângâie, încurajeze, corecteze, să-l ajute la creștere spirituală pe orice discipol al Domnului Isus, și astfel să motivăm credincioșii în a avea o relaţie intimă, vie, personală cu Dumnezeu, pentru ca orice discipol să devină: matur, destoinic, echipat pentru orice lucrare bună. CUPRINS: PAGINA: Mesaj pentru anul 2016! 2 1Corinteni 10:1-4 – La ce se referă acest text? 2 Ce este Armaghedonul? 4 1

description

Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Transcript of Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Page 1: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

CALEA CREŞTINĂNr.1; Anul: 7; Ianuarie – 2016

Moto-ul revistei:

„Dar unii s-au împietrit şi nu au crezut, vorbind de rău Calea înaintea mulţimii; depărtându-se de ei, el a despărţit discipolii de ei,

discutând zilnic în şcoala lui Tiranus” – Fapte 19:9, Scripturile Calea Creștină 2016.„Şi întâia dată discipolii au fost numiţi: creştini în Antiohia” – Fapte 11:26, Scripturile Calea Creștină 2016.

Scopul revistei:

- Să-l glorifice pe Adevăratul Dumnezeu, şi pe Domnul Isus Cristos, să proclame Regatul, Evanghelia, şi poruncile lui Dumnezeu.

- Această revistă este un mijloc de folosire a darurilor harului a fraţilor, spre zidirea adunării, prin scrierea de articole, şi prin a da răspuns la unele întrebări.

- Să prezinte profețiile și învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu în mod clar, unele mărturii și experienţe creștine, sfaturi practice pentru viaţa de zi cu zi a credinciosului, toate pentru a zidi adunarea care este corpul Domnului, şi să-i ajute la a avea un gând, o inimă, un suflet, o credință, o speranță, un Domn, un Dumnezeu!

- Să mângâie, încurajeze, corecteze, să-l ajute la creştere spirituală pe orice discipol al Domnului Isus, şi astfel să motivăm credincioşii în a avea o relaţie intimă, vie, personală cu Dumnezeu, pentru ca orice discipol să devină: matur, destoinic, echipat pentru orice lucrare bună.

CUPRINS: PAGINA:

Mesaj pentru anul 2016! 21Corinteni 10:1-4 – La ce se referă acest text? 2Ce este Armaghedonul? 4Pseudo „minunea cu apa sfințită”. 62Corinteni 3:17,18 – Cine este Domnul din acest text? 7Este Iehova cumva Isus? 8Matei 5:19 – care este explicația? 9Ioan 1:1-3, - Explicat 91Corinteni 12:13 – La ce botez se referă aici Pavel? 10Suflarea proprie a lui Dumnezeu 11A fi duhovnicesc, însemnă a nu fi raționali? 12Întrebări de la cititori? 14

1

Page 2: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Mesaj pentru anul 2016

Psalmul 65:9-13, SCC 2016: „Tu ai cercetat pământul, l-ai adăpat şi-l îmbogăţeşti din belşug: râul lui Dumnezeu este plin de apă. Tu le pregăteşti grânele, pentru că aşa l-ai rânduit. Îi adăpi brazdele, îi netezeşti bulgării, îl înmoi cu ploi, îi binecuvântezi rodul. Încununezi anul cu bunătatea Ta şi paşii Tăi picură belşugul. Picură peste păşunile pustiului, şi dealurile se încing cu bucurie. Păşunile sunt îmbrăcate cu turme şi văile se acoperă de grâne: ele scot strigăte de bucurie, da, cântă”.

Totul strigă: BINECUVÂNTARE! Atunci când Dumnezeu cercetează pământul. El îl adapă, îl pregătește pentru belșug. Nu mai este ca în alți ani când sămânța semănată nu dă rod, când nu scoți câtă sămânță bagi. Fie pe plan spiritual, o inimă care aduce rod (Matei 13:23), cât și în plan material, recolte bogate!Râurile spirituale sau pământești nu mai seacă, nu mai este albie uscată, ci râuri pline de viață, care pe plan spiritual însemnă viață, Spirit Sfânt, învățături (Ioan 7:37-39; Deuteronom 32:2). Iar în plan pământesc, recolte bogate.Ce poate fi ca lucrarea lui Dumnezeu, nici cele mai performante tractoare, nu pot face ce poate face El încă din iarnă și apoi în primăvară: „Îi adăpi brazdele, îi netezeşti bulgării, îl înmoi cu ploi, îi binecuvântezi rodul”. Efectul: „Încununezi anul cu bunătatea Ta şi paşii Tăi picură belşugul”.Atunci când umblăm cu Dumnezeu, și El umblă cu noi, atunci vine belșugul, atunci anul se sfârșește încununat de bunătatea Lui, așa cum cum un creștin are o cunună de laudă, și anul 2016, va fi o cunună de bunătate a lui Dumnezeu! Care este rezultatul bunătății Sale față de noi credincioșii Săi: ieșirea din pustie, căci „picură belşugul. Picură peste păşunile pustiului”. Însuși pustiu în care am fost duși să fim întăriți în spirit (comp. cu Luca 1:80), unde am învățat să ne hrănim cu mană (Deuteronom 8:3), unde am învățat să ne încredem doar în Dumnezeu, va deveni un loc al belșugului! Ba mai mult, binecuvântarea și bucuria este atât de mare că: „dealurile se încing cu bucurie. Păşunile sunt îmbrăcate cu turme şi văile se acoperă de grâne: ele scot strigăte de bucurie, da, cântă”.

De ce este acest belșug?Deoarece Dumnezeu a cercetat pământul, deorece El l-a adăpat, Deorece El a pregătit sămânța de semănat, chiar și cea spirituală: Cuvântul, Evanghelia curată și nealterată de erezii, învățături omenești, tradiții! Garanția belșugului este apa Spiritului Sfânt și sămânța Cuvântului!

De unde știm că acestea vor fi în anul 2016?Apostolul Pavel i-a îndemnat pe creștini: „Testaţi-vă pe voi, dacă sunteţi în credinţă; probaţi-vă pe voi! Sau nu vă cunoaşteţi pe voi că Iesus Christos este în voi?” – 2Corinteni 12:5, SCC. Așa cum ne putem testa pentru a vedea dacă Domnul este în noi, analizându-ne faptele, vorbele, gândurile în lumina Cuvântului Lui, așa putem testa dacă avem Adevărata Evanghelia, Spiritul Adevărului, gata de a da rod, de a hrăni și adăpa! Noi singuri, ne putem da seama dacă Dumnezeu a pregătit grânele spirituale pentru însămânțare, și ploaia Spiritului pentru germinare, dacă ai credință poți cere ploaie ca Ilie (1Regi 17:1; 18:42-45). Chiar dacă la început va fi un nor mic, cât o palmă (1Regi 18:44), el va crește și va turna ploaie peste toată sămânța și va aduce rod.Creștine! Dumnezeu este credincios, problema este dacă tu vei fi credincios în anul 2016, și nu vei lăsa ca comoditatea să te domine, ci vei face așa cum spune Dumnezeu prin Solomon: “Dimineaţa, samănă-ţi sămînţa, şi pînă seara nu lăsa mîna să ţi se odihnească” (Ecleziast 11:6).

1Corinteni 10:1-4 – La ce se referă acest text?

1Corinteni 10:1-4, SCC: „Pentru că nu vreau, fraţilor, să nu cunoaşteţi voi că părinţii noştri toţi au fost sub nor şi toţi au trecut prin mare; şi toţi au fost botezaţi înspre Moise în nor şi în mare; şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare spirituală; şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că au băut dintr-o stâncă spirituală care îi urma, iar stânca era: Christos”.

Apostolul Pavel spune că părinții națiunii Israel au fost botezați înspre Moise, și apoi au mâncat o mâncare spirituală și au băut o băututră spirituală, căci au băut dintr-o stâncă spirituală care îi urma în timp: Christos.Se ridică câteva întrebări legat de acest pasaj:

Ce însemnă că au fost botezaţi înspre Moise în nor şi în mare?

2

Page 3: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

De acest botez a avut parte poporul Israel atunci când a ieşit din ţara Egiptului, căci tot poporul a trecut prin Marea Roşie, şi au fost călăuziţi de un nor ziua şi de un stâlp de foc noaptea (Exod 13:21,22; 14:22). Tocmai de aceea apostolul Pavel descrie situaţia lor, prin cuvintele din 1Corinteni 10:1,2, SCC: ,,Pentru că nu vreau, fraţilor, să nu cunoaşteţi voi că părinţii noştri toţi au fost sub nor şi toţi au trecut prin mare; şi toţi au fost botezaţi înspre Moise în nor şi în mare”. Adică israeliţii ascultând de reprezentantul lui Dumnezeu (Exod 14:15,16) şi mediatorul Celui dintâi legământ, au fost botezați înspre Moise, pentru o viață de ascultarea de el. Ascultarea de Moise omul lui Dumnezeu însemna ascultarea de Dumnezeu – Psalmul 77:20.El fiind administrator peste casa lui Dumnezeu şi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu (Evrei 3:2-5; Numeri 12:4-8). De aceea, evreii au fost botezaţi „înspre Moise” (SCC). Botezul în „nor”, simbolizează în epoca creştină lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt ce are loc în botezul în apă, iar botezul în „mare”, simbolizează botezul în apă.Botezul evreilor de la Marea Roşie susţine atât a) înconjurarea cu apele Mării Roşii (Psalmul 78:13,14), precum şi b) turnarea de apă (ploaie) din nori (Psalmul 77:17). Cele două elemente prefigurează atât de bine cele două elemente din naşterea de sus, care formează o singură naştere: a) scufunarea în apă (botezul în apă) prefigurată de înonjurarea cu apele Mării Roşii care erau cu mult desupra lor ca înălţime; b) turnarea de apă (ploaie) din nori reprezintă primirea Spiritului Sfânt cu ocazia botezului în apă, aşa cum explică: Origen (185-254 d.H.), un scriitor timpuri al bisericii: norul care a picurat apă reprezintă pe Spiritul Sfânt, iar Marea Roşie prin care au trecut evreii reprezintă apa botezului (Omilii Num. XXII).Cu alte cuvinte Israel urmase pe căpetenia lor spirituală, ascultând de Dumnezeu, care împreună cu Moise devenise obiectul încrederii lor (Exod 14:31). În mod similar, corintenii fuseseră botezaţi în Numele lui Isus (1Corinteni 1:13; 6:11), devenind al Lui.Este interesant cum descrie Psalmistul această situaţie în Psalmul 78:13,14, unde se spune: ,,A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.” Deci avem apă peste tot care îi înconjura, dar care nu-i îneca; ci; îi salva de mânia armatelor lui Faraon, tot aşa botezul nu ne omoară, ci noi scăpăm de mânia lui Dumnezeu (1Tesaloniceni 5:9), murind faţă de păcat şi înviind faţă de Dumnezeu (Romani 6:3-8).Această întâmplare chiar dacă nu este o paralelă perfectă, ea prefigurează botezul creştin.

Ce însemnă că au mâncat aceeaşi mâncare și băutură spirituală?Apostolul Pavel mai spune în 1Corinteni 10:3, SCC: ,,şi toţi au mâncat aceeaşi mâncare spirituală.” La ce mâncare face referire aici Pavel?Mâncarea de aici nu se referă la mana fizică pe care evreii au primit-o ca hrană pentru trup, după cum este descrisă în Exod 16.Dumnezeu explică în Deutereonom 8:1-6, GBV 2001: “Să luaţi aminte să împliniţi orice poruncă pe care ţi-o poruncesc astăzi, ca să trăiţi şi să vă înmulţiţi şi să intraţi şi să stăpâniţi ţara pe care a jurat-o Domnul părinţilor voştri. Şi adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul Dumnezeul tău în aceşti patruzeci de ani în pustiu, ca să te smerească, să te încerce, ca să cunoască ce era în inima ta, dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. Şi te-a smerit şi te-a lăsat să flămânzeşti şi te-a hrănit cu mana pe care n-o cunoscuseşi şi pe care părinţii tăi n-au cunoscut-o, ca să-ţi arate că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci omul trăieşte cu orice iese din gura Domnului. Îmbrăcămintea nu ţi s-a învechit pe tine şi piciorul nu ţi s-a umflat în aceşti patruzeci de ani. Şi recunoaşte în inima ta că, aşa cum ceartă un om pe fiul său, aşa te ceartă pe tine Domnul Dumnezeul tău. Şi să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău, ca să umbli pe căile Lui şi să te temi de El”.Deci hrana spirituală a fost Cuvântul lui Dumnezeu primit de ei prin Moise, poruncile, sfatul lui Dumnezeu, nicidecum mana!Tot la fel băutura spirituală nu este apa fizică scoasă din stâncă de către Moise, ci apa este Spiritul Sfânt prin care ei au fost adăpați (comp. cu 1Corinteni 12:13), primind învățături minunate (Deuteronom 32:2; Neemia 9:13-20).Astfel, Pavel când spune: „toţi au mâncat aceeaşi mâncare spirituală; şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală, pentru că au băut dintr-o stâncă spirituală care îi urma, iar stânca era: Christos”. Stânca, adică Christos, Unul urma după cca. 1500 de ani să vină pe pământ și să fie uns cu Spiritul, însă în calitatea Lui de Cuvânt, El le-a dat mâncare spirituală (porunci de la Tatăl), și să bea spiritual (învățături date prin Spiritul).Mai târziu Fiul urma să devină Christos, adică: Uns, la botezul Său (Matei 3:16,17; Fapte 10:38), apoi din nou, El i-a dat lui Israel mâncarea și băutură spirituală. Cu o anumită ocazie, Domnul Isus a spus evreilor care îl căutau pentru că au mânat din pâinile fizice pe care El le-a înmulțit miraculos: Isus le-a răspuns şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea care piere, ci pentru mâncarea care rămâne spre viaţă eternă, pe care v-o va da Fiul Omului; pentru că pe El L-a pecetluit Tatăl, Dumnezeu“. Ei deci I-au zis: „Ce să facem ca să lucrăm lucrările lui Dumnezeu?“ Isus a

3

Page 4: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

răspuns şi le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe care L-a trimis El“. Ei deci I-au spus: „Ce semn faci Tu deci, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»“. Isus deci le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată; pentru că pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer şi dă viaţă lumii“. Ei deci I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine“. Isus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cine vine la Mine nicidecum nu va flămânzi şi cine crede în Mine nicidecum nu va înseta, niciodată. Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi nu credeţi” – Ioan 6:26-36, GBV 2001.Oamenii aleargă după mâncare și bunăstare fizică, așa cum au alergat evreii după Isus pentru mâncare, nu după adevărata mâncare spre viață veșnică: Cuvintele lui Cristos. Domnul Isus precizează clar că nu mana era pâinea din cer, cea adevărată, în trecut poruncile (date prin Moise), iar în primul secol: Fiul! El era pâinea cea adevărată, cea coborâtă din cer și ea „dă viaţă lumii“! El explică cum putem mânca această pâine: „Eu sunt pâinea vieţii. Cine vine la Mine nicidecum nu va flămânzi şi cine crede în Mine nicidecum nu va înseta, niciodată”. Astfel prin faptul că venim la Isus, nu vom flămânzi spiritual niciodată, pentru că El ne va da cuvinte ale vieții (Ioan 6:68). Iar cine va crede în El, nu va înseta nicidecum, deoarece acel om va primi apa vieții, adică: Spiritul Sfânt! Deoerece doar de credința este nevoie pentru sigilarea cu Spiritul (Efeseni 1:13,14) sau botezul în Spirit, (nu de botezul în apă ca la lucrarea renașterii) și la botezul în Spirit face referire Domnul, după cum se relatează și în Ioan 7:36-39, SCC: „Iar în ultima zi, cea mare a sărbătorii, Iesus stătea şi striga, zicând: „dacă cineva are să înseteze, să vină la Mine şi să bea! Cel crezând în Mine, după cum a zis scriptura; dinăuntrul lui, vor curge râuri de apă vie.” Zicea însă acestea despre Spiritul pe care urmau să Îl primească cei crezând în El; pentru că Spirit încă nu era, deoarece Iesus încă nu fusese glorificat”.Lucrarea Spiritului Sfânt de la Penticosta era aceea apă vie pentru cei care credeau în Domnul!Cum au băut Israelul, băutura spirituală în vremea lui Moise, din stânca care era Christos, adică: Fiul?Fiul care existent de la început (1Ioan 2:13,14), prezentat ca Fiu cu mult înainte de nașterea din Maria (Proverbe 30:4), a dat lui Israel porunci și învățături! Israelul a mâncat și a băut spiritual din Christos prin faptul că poruncile au fost date prin Fiul (comp. cu Apocalipsa 1:1). Christos în acel moment, acționa ca Logos adică Cuvânt a lui Dumnezeu, ce transmitea poruncile lui Iehova prin îngerul lui Iehova (Arhanghelul Mihail), ce conducea Israelul, iar acesta i le dădea lui Moise, iar Moise lui Israel.Hrănindu-se cu poruncile și învățăturile, ei erau hrăniți și adăpați din Stânca care era Fiul, Logosul!El, i-a hrănit și adăpat, fiind persoana spirituală rânduită de Dumnezeu în acest sens, numit în Isaia, după o traducere literală: „Îngerul feţei Lui” (Isaia 63:9, Sânta Scripturi 1874).Iubite cititor, te hrănești tu din Stânca, te adapi tu din El? Ai venit tu la un Christos biblic, și ai primit astfel cuvinte vii care te va să vibrezi de viață spirituală? Ai crezut tu în El suficient ca să fi adăpat, primind astfel apa vieții, botezul în Spirit Sfânt, darul vorbirii în ale limbi?

Ce este Armaghedonul?

Cum este descrisă în Biblie, bătălia Armaghedonului?Bătălia Armaghedonului este descrisă în Apocalipsa 16:14-16, Noua traducerea românească (NTR): „Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să-i vadă ruşinea.” I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon”. La n.s. se explică: „Armaghedon (ebr.: Harmaghedon) înseamnă în ebraică muntele (de lângă) Meghido; în VT Meghido a fost scena a numeroase bătălii decisive (vezi Judecatori 5:19-20; 2Regi 9:27; 2Cronici 35:20-24), devenind un simbol al bătăliei decisive în care forţele răului vor fi învinse”.Astfel, Armaghedonul este un termen ce desemnează: „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic”, atunci când ca o reacție la plăgile divine descrise în context, Balaurul adică Satan, împreună cu Fiara și prorocul mincinos trimite 3 duhuri necurate, cu scopul de a strânge pe regii pământului contra lui Dumnezeu, ca să atace: Israelul, poporul lui Dumnezeu, care tocmai a primit harul acesta!Acest atac are loc după arătarea Fiului Omului, după răpirea creștiniilor, dar în aceeași: zi, atunci, Israelul primește Spiritul de îndurare și rugăciune, se căiește de răstignirea Fiului lui Dumnezeu (Zaharia 12:10). Însă după ce creștinii sunt luați de pe pământ, Israelul primește favoarea din nou de a fi poporul lui Dumnezeu, ceea ce duce la acest atac împotriva Ierusalimului descris în: Zaharia 14:1-15. Locul unde se strâng armatele regilor pământului este „locul numit în ebraică „Armaghedon”. 

4

Page 5: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Se va da bătălia Armaghedonului literalmente în Orientul Mijlociu?   Da, lupta va avea loc în Israel (Ioel 3:12,14; Zaharia 14:5; Ezechiel cap. 38,39).Conducerea armatelor va fi concentrată la locul numit: Armaghedon (Apocalipsa 16:16), armatele conduse de satan vor fi în jurul Ierusalimului și pe munții lui Israel, însă răzbunarea lui Dumnezeu va cuprinde tot pământul, ea nu va fi restrânsă la această zonă (Ieremia 25:32-34; Ezechiel 39:17-20).În Apocalipsa 16:16, precizează clar: “I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon”. Termenul grecesc:  Har Magedón provine din ebraicul: Har Meghiddốn, şi este redat de mulţi traducători prin „Armaghedon“, care înseamnă „Muntele Meghido“ sau, „Muntele adunării“, cu sensul de Muntele adunării trupelor. Unul dintre oraşele importante din Ţara Promisă, aflat la circa 90 km N de Ierusalim şi la 31 km S-E de locul actualului oraş Haifa este: Meghido. Cetatea a fost construită pe un deal (movilă), cunoscută în prezent cu numele de Tell el-Mutesellim (Tel Megiddo), şi ocupa o suprafaţă ce măsura puţin peste 4 ha. În realitate nu există un munte fizic: Meghido; ci, numai un deal înalt de aproximativ 21 de metri, unde se află ruinele cetății, antice: Meghido. Dar lângă “Muntele” Meghido, există o câmpie Esdrelon, numită şi „câmpia Meghido”, vezi: 2Cronici 35:22; Zaharia 12:11, această câmpie triunghiulară are decât 32 de kilometri pe latura cea mai lungă şi 29 de kilometri pe latura estică. — The Geography of the Bible, de Denis Baly (New York, 1957), p. 148. În care ar putea încăpea lejer, reprezentantele armatelor națiunilor conduse de Anticrist (Fiara), așa cum sunt descrise în Apocalipsa 16:14-16; Apocalipsa 19:19-21!Meghido a fost un oraş de pe teritoriul anticului Israel. Paginile istoriei dezvăluie că în această zonă s-au purtat multe bătălii decisive, inclusiv unele menţionate în Biblie: Judecatori 5:19-20; 2Regi 9:27; 2Regi 23:29; 2Cronici 35:20-24). Poziţie strategică: Oraşul se afla într-un punct strategic, de unde putea fi văzută partea vestică a câmpiei fertile a Izreelului (câmpia Esdraelon,) şi de unde puteau fi controlate cu uşurinţă importante rute comerciale şi militare, care se intersectau acolo. Atât Biblia, cât şi istoria laică menţionează că armatele a numeroase naţiuni au purtat bătălii decisive la Meghido datorită poziţiei lui strategice. În apropierea acestui loc, „la apele de la Meghido”, judecătorul Barac a învins armata puternică a regelui Iabin, condusă de Sisera şi dotată cu 900 de care de război cu coase de fier (Judecatori 4:7,13-16; Judecatori 5:19). La Meghido a murit Ahazia, regele lui Iuda, după ce a fost rănit mortal lângă Ibleam din ordinul lui Iehu (2Regi 9:27). Şi tot la Meghido a fost ucis Iosia, regele lui Iuda, când a ieşit înaintea armatei egiptene conduse de faraonul Neco; acesta se îndrepta spre fluviul Eufrat ca să le vină în ajutor asirienilor (2Regi 23:29-30; 2Cronici 35:22).În urma săpăturilor arheologice s-a descoperit că Meghido a fost întărit şi fortificat de mai multe ori pe parcursul istoriei sale îndelungate. Ruinele care au fost scoase la lumină dovedesc că, la un moment dat, zidurile oraşului aveau între 4 şi 5 m grosime, iar mai târziu au ajuns să aibă o grosime de peste 7,5 m. Când au fost descoperite, zidurile încă măsurau pe unele porţiuni peste 3,3 m înălţime.

Istorie: Meghido apare prima dată în Biblie în lista celor 31 de regi înfrânţi de Iosua în prima campanie de cucerire a Ţării Promise (Iosua 12:7-8,21,24). Când ţara a fost împărţită între triburi, Meghido, împreună cu localităţile care aparţineau de el, a devenit un oraş al tribului lui Manase pe teritoriul lui Isahar (Iosua 17:11; 1Cronici 7:29). În perioada judecătorilor, manasiţii n-au reuşit să-i alunge pe canaaniţi din această fortăreaţă. Dar, când Israelul a ajuns puternic, locuitorii oraşului au fost puşi la muncă forţată (Judecatori 1:27-28).În timpul domniei lui David, când regatul a fost extins şi a ajuns să cuprindă întregul teritoriu promis, au fost subjugaţi toţi canaaniţii din Ţara Promisă, inclusiv cei din Meghido. Astfel, Solomon a putut include oraşul Meghido în una dintre regiunile administrative (a cincea) care asigurau hrană pentru casa regală o lună pe an (1Regi 4:7-8,12).De asemenea, Solomon a fortificat oraşul Meghido; e posibil ca Meghido să fi devenit unul dintre oraşele pentru care, unde se aflau grajdurile pentru o parte dintre cei 12 000 de cai de luptă ai săi (1Regi 9:15-19; 1Regi 10:26). Ca să înțelegem importanța acestui loc strategic, putem înțelege din cuvintele Faraonului egiptean Tutmes al III-lea, care a spus: „A cuceri Meghido înseamnă a cuceri o mie de oraşe!“ — Ancient Near Eastern Texts Relating to the Old Testament, de James Pritchard (Princeton, New Jersey; 1969), p. 237.Muntele Meghido („Muntele adunării“) cel pământesc din Israel, are un corespondent în cer! Muntele Meghido este similar cu descrierea Muntelui din cerul lui Dumnezeu din Isaia 14:13, GBV 2001, și despre dorința lui satan de auto-înălțare: “Şi tu ziceai în inima ta: «Mă voi înălţa în ceruri, îmi voi înălţa tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu şi voi şedea pe muntele adunării în adâncimile nordului”.

5

Page 6: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Dacă Muntele din cer este numit: „muntele adunării”, cu siguranță al adunării îngerilor, Muntele adunării (Meghido) de pe pământ este Muntele adunării din vechime al armatei lui Israel sub Barac și Debora. În această zonă s-a desfăşurat şi bătălia dintre israeliţii conduşi de Barac și Debora (Judecatori cap. 4,5). După cântecul Deborei, lupta a avut proporţii cerești, întrucât cerul a participat, stelele (îngerii – Iov 38:7) au participat la luptă, după cum este scris: “Din ceruri se lupta, de pe cărările lor, stelele s-au luptat cu Sisera”.De aceea, în viitor Satan, Fiara și prorocul mincinos, adună trupele la Muntele Meghido (Apocalipsa 16:14,16), Satan prin Anticrist dorește să cucerească Meghido, ca pe un simbol al unei înălțimi spirituale!  Cine va lupta la Armaghedon?Isus Cristos va fi în fruntea unei armate cereşti de îngerii și sfinții (creștini) glorificați (Apocalipsa 2:26-27; Apocalipsa 17:14) care îi va învinge și ucide: armatele venite contra poporului lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:11-16,19-21). Satan și demonii vor fi legați, iar Fiara și prorocul mincinos aruncați în lacul de foc (Apocalipsa 19:20; Apocalipsa 20:1-3; Isaia 24:21-22). Cum se vor desfăşura lucrurile în timpul Armaghedonului?   Dumnezeu va trimite îngeri să pedepsească pe cei răi (Matei 13:41,49; Matei 16:27), ştim de asemenea că El va dispune de arme precum cele pe care le-a folosit în trecut: grindină, cutremure, ploi torenţiale, foc şi sulf, fulgere şi boli (Iov 38:22-23; Ezechiel 38:19,22; Habacuc 3:10-11; Zaharia 14:12). În plus, în confuzia care va exista atunci, unii dintre duşmanii lui Dumnezeu se vor omorî unii pe alţii, iar în cele din urmă toţi vor înţelege că Dumnezeu însuşi luptă împotriva lor (Ezechiel 38:21,23; Zaharia 14:13). Va reprezenta Armaghedonul sfârşitul lumii?Lumea actuală așa cum o știim nu va mai fi, Armaghedonul va însemna sfârșitul epocii (Matei 13:39), când Dumnezeu va instaura Regatul lui Cristos pe pământ, și toți cei răi vor fi nimiciți (Apocalipsa 11:15-18).Regii umani și armatele lor conduse de fiară, vor fi nimicite (Apocalipsa 19:19-21), oamenii care nu au ascultat de Evanghelie, la fel (2Tesaloniceni 1:9-11), toți cei care au acceptat semnul fiarei, vor suferi pedeapsa eternă (Apocalipsa 14:9-11).Doar oameni din toate națiunile, care s-au alipit de Israel în necazul cel mare, și împreună cu rămășița credincioasă a lui Israel (o treime din poporul Israel), vor supraviețui luptei de la Armaghedon și vor rămâne pe pământ, ca popor pământesc a lui Dumnezeu (Mica 4:1-5; Isaia 2:2-4; Zaharia 8:23; Zaharia 13:8-9).  Așteaptă creștinii venirea Domnului sau Armaghedonul?Armaghedonul este locul unde Dumnezeu își va nimici dușmanii, desemnând “războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic”, el nu este pentru creștinii! Creștinii nu vor mai fi ca oamenii pe pământ atunci! Căci răpirea adunării, corpului lui Cristos (1Tesaloniceni 4:15-17). Căci împreună cu creștinii și îngerii sfinți, Domnul va lupta la Armaghedon și vor birui (Apocalipsa 17:14)!În prima parte a zilei Domnului, are loc secerișul grâului (Apocalipsa 14:14-16), și apoi secerișul strugurilor copți, vina oamenilor, când ei vor fi culeși și aruncați în teascul mâniei lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:17-20), astfel Armaghedonul are loc în partea a doua, a zilei Domnului, iar spre seara acelei zile, va fi lumină (Zaharia 14:6-7).Creștinii așteaptă venirea Domnului, așa cum au fost învățați de Domnul și îndemnați în acest sens (Matei 24:42; Matei 25:13; Marcu 13:37; Luca 12:40).Da, ei așteaptă Armaghedonul, ca ziua răbzunării lui Dumnezeu față de cei răi, ziua când Dumnezeu prin Isus Cristos va judeca, va pedepsi, va face dreptate! – 2Petru 3:7-13; Apocalipsa 6:9-11.Dar ei nu o așteaptă ca pe o bătălie salvatoare pentru ei (așa cum o așteaptă „Martorii lui Iehova”), căci bătălia aceasta îi va salva pe Israel și oamenii dintre națiuni, dar care sunt prozeliți la iudaism, nu la creștinism!Sfatul pentru toți creștinii este: „De aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, nepătaţi şi nevinovaţi. Şi consideraţi îndelunga răbdare a Domnului nostru o salvare… Lui să Îi fie gloria; şi acum, şi într-o zi a eternităţii!” – 2Petru 3:14-15,18, SCC.

Pseudo “minunea cu apa sfinţită”

Una din dovezile lucrării supranaturale din cultul ortodox este aşa zisa: “minunea a apei sfinţite (aghiasmei)”, pentru că ea nu se strică şi poate fi păstrată ani de zile!!!Însă Domnul Iisus a spus în Matei 7:22,23, Biblia ortodoxă 1982: “Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău

6

Page 7: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.”Domnul Iisus spune despre aceştia că lucrează: „fărădelegea”, aceasta însemnă că lucrează fără de legea Sa, în afara legii Sale! Astfel, faptul că unii oameni fac „minuni” în Numele Lui Iisus nu demonstrează că sunt aprobaţi de El!!! De ce? Deoarece aceştia nu au făcut minuni în sfera legigilor sale, ci în afara legii Lui. El nu-i cunoaşte, aceştia nu sunt ai Domnului!Ritualul cu apa sfinţită nu apare în Biblie, nu este o minune prin care să lucrăm legea Domnului, ci este o lucrare a fărădelegii!!! Această învăţătură şi practică cu aghiasma nu face parte din „credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” – Iuda 3, Biblia ortodoxă 1982.Această credinţă a sfinţilor sau ansamblu de convingeri a primilor creştini a fost stabilită în primul secol, iar această practică nu face parte din credinţa sfinţilor stabilită pe vremea apostolilor o dată pentru totdeauna, la care nu avem voie să adăugăm sau să schimbăm!!! (comp. cu Apocalipsa 22:18,19).Minunile autentice sunt cele care corespund cu minunile din Biblie!Unii explică nestricăciunea „apei” aşa numite „sfinţite”, prin proprietăţile naturale ale argintului (de pe cruce), şi a busuiocului. Însă, indiferent dacă nestricăciunea apei, vine pe cale naturală pe baza acestor elemente fizice, sau este o minune a celui rău prin care amăceşte oamenii să se încreadă într-un cult idolatru, un lucru este clar: 1. această apă nu sfinţeşte, ortodocşi rămân aceiaşi idolatri, unii dintre ei, curvari, beţivi, fumători, lacomi de avere, hoţi, etc. 2. aghiasma nu are legătură cu Biblia, cu Domnul, nici măcar cu botezurile făcute de Ioan Botezătorul! Eea este o invenţie a popilor!!!Domnul a avertizat: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” – Matei 7:21, Biblia ortodoxă 1982. Iar această voie a lui Dumnezeu o găsim în Biblie, că este scris: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” – 2 Timotei 3:16,17, Biblia ortodoxă 1982.

2Corinteni 3:17,18 – Cine este Domnul din acest text?

Unele traduceri inexacte, fac ca oamenii să creadă și să susțină erezii!Un astfel de caz este 2Corinteni 3:17,18, unde în multe traduceri se lasă să se înțeleagă că se vorbește de „Duhul Domnului”, ceea ce dă apă la moară trinitarismului care susține că Duhul Sfânt este Domn este Dumnezeu; sau modalismului, care susține că Domnul Isus și Duhul Sfânt sunt aceiași persoană!Dar care este traducerea corectă? Și la cine se referă expresia: „Domnul”?În Biblia GBV 1989, se recunoaște la nota de subsol (n.s.) din 2Corinteni 3:18: “Lit: Prin Domnul, Duhul (ca în vers.17)”. Și în GBV 2001, la n.s. la 2Corinteni 3:18, se specifică: “Lit. „Domnul Duh“. Deci nu este vorba de „Duhul Domnului”; ci literal de „Domnul Duh“!Traducerea literală: Scripturile Calea Creștină, este și mai clară, și redă 2Corinteni 3:14-18, în text astfel: “Dar minţile lor s-au împietrit, pentru că, până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat la citirea vechiului legământ; pentru că în Christos este el desfiinţat. Dar până astăzi, când Moise este citit, se aşează un văl pe inima lor. Iar când are să se întoarcă la Domnul, vălul este luat. Iar Domnul este Spiritul; iar unde este Domnul-Spiritul, este libertate. Iar noi toţi, cu o faţă dezvelită, reflectând gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie în glorie, aşa ca de către un Domn-Spirit”.Deci traducerea corectă nu este: „Duhul Domnului” (Spiritul Domnului); ci: „Domnul-Spiritul“ (versetul 17), iar în versetul 18: „un Domn-Spirit”.La cine se referă această expresie?Termenul: „Domnul”, din 2Corinteni 3:14-18, nu se referă la Duhul Sfânt, ci la Isus Christos! De unde știm? Din context! În v.14, se explică clar că vălul care era la citirea vechiului legământ este ridicat în Christos, astfel întorcerea la Domnul a unui om duce la luarea vălului! La care Domn? La Christos care desființează vălul (v.14). De ce vălul de pe inimile evreilor este luat de întorcerea la Christos? Deoarece creștinii înțeleg spiritual legii, datorită Domnului-spirit: Christos! Apoi noi reflectăm gloria Domnului, nu a lui Moise (o glorie desființată – 2Corinteni 3:10-13), apoi: „suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie în glorie, aşa ca de către un Domn-Spirit”.De ce este descris Christos: „Domnul este Spiritul” și numit Christos: „Domnul-Spiritul“?Deorece, El a înviat într-un corp spiritual (1Corinteni 15:44), iar El după înviere este spirit dătător de viață (1Corinteni 14:45), și a fost astfel îndreptățit în spirit (1Timotei 3:16).

Este Iehova cumva Isus?

7

Page 8: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Trinitarienii și modaliștii susțin această interpretare, trecând peste adevărul clar al Scripturilor!De pildă, în The Baptist Encyclopædia se spune: „[Isus] este . . . eternul Iehova . . . Spiritul Sfânt este Iehova . . . Fiul şi Spiritul se află la o egalitate exactă cu Tatăl. Dacă el este Iehova şi ei sînt la fel.” [The Baptist Encyclopædia, editată de William Cathcart, 1883, paginile 1168, 1169].Trinitarienii susţin că există o singură Fiinţă a lui Dumnezeu care se manifestă în trei persoane, în contrast cu modalismul care susţine că Fiinţa lui Dumnezeu, este o singură persoană care se manifestă în trei feluri, ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt, care sunt doar trei roluri ale aceleiaşi persoane.Modaliștii învățați de W. Brnham susțin că Yahweh din Vechiul Testament este Iahsua (Isus) din Noul Testament.În ce privește faptul că Iehova se manifestă prin Fiul, Spiritul Sfânt dar și prin îngeri, și aceștia deorece au venit în Numele lui Iehova, sunt descriși ca: Iehova, ei în realitate sunt reprezentanții Lui și nu Însuși Iehova Dumnezeu, deorece Iehova are locuința în ceruri (1Regi 8:39,43,49; 2Cronici 6:21,30,33; Matei 6:9; Coloseni 3:1), și nici un om nu l-a văzut (Ioan 1:18; 1Timotei 6:16), dar pe Fiul, Spiritul Sfânt (sub formă de porumbel), îngerii, oamenii i-au văzut, deci ei nu pot fi Iehova, ci doar manifestări ale Lui, în care Dumnezeu alege să se arate, manifeste prin fiii Lui!O analizare a acestei subiect pe larg o puteți găsi în cărțile:ESTE TATĂL, FIUL ȘI DUHUL SFĂNT O SINGURĂ PERSOANĂ? (MODALISM).ESTE DUMNEZEUL BIBLIEI O TRINITATE DE PERSOANE?

Ce învață Biblia? Cine este Iehova?Deuteronom 6:4: „Ascultă, Israele! Domnul („Iehova” SS 1874), Dumnezeul nostru, este singurul Domn

(„Iehova” SS 1874).”Observăm din legea dată lui Israel nu numai că Dumnezeu e Unul, ci că Iehova Dumnezeu este un singur sau unicul Iehova (YHWH).Iar acesta se descrie cu titlul de Cel prea Înalt în Psalmul 83:18, în timp ce Isus este FIUL Celui PreaÎnalt (Luca 1:32; 8:28).În Scripturile Calea Creștină, în Psalmul 83:16-18, se spune: „Acoperă-le feţele de ruşine, ca să caute Numele Tău, Iehova! Să fie daţi de ruşine şi să fie înspăimântaţi pentru totdeauna, să fie încurcaţi şi să piară; şi să ştie că Tu, al cărui nume este Iehova, numai Tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul”.Și în alte texte se specifică clar, cine este Iehova:Isaia 63:16: „…dar Tu, DOAMNE („Iehova” SS 1874) , eşti Tatăl nostru …numele tău este din veşnicie”.Isaia 64:8: „Dar, Doamne („Iehova” SS 1874) , Tu eşti Tatăl nostru ; noi suntem lutul şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.”Deci acest nume de Iehova, se aplică în mod unic, la „Tatăl nostru”, la Fiinţa supremă, şi acest nume este din veşnicie şi pentru eternitate (vezi şi Psalm 106:48; 145:21). Domnul Isus, nu este din eternitate, astfel nu poate fi Însuşi Iehova, care există din veşnicie în veşnicie. Maleahi 1:6: „Un fiu îl cinsteşte pe tatăl său şi un sclav dă cinste stăpânului său. Dacă sunt Tată, unde este cinstea care Mi se cuvine? Şi dacă sunt Stăpân, unde este teama faţă de Mine? vă spune Domnul („Iehova” SS 1874), Oştirilor vouă, preoţilor, care dispreţuiţi Numele Meu. Voi însă spuneţi: «Cum Ţi-am dispreţuit noi Numele?»” Iehova Dumnezeu se descoperă lui Israel ca Tată, nu ca Tată, Fiu şi Duhul Sfânt!Marcu 12:29,30: „Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul („Iehova” NW), Dumnezeul nostru, este un singur Domn ( „Iehova ” NW);” şi: „Să iubeşti pe Domnul („Iehova” NW), Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi”. (vezi şi Matei 22:37-40; Luca 10:27). Tot la fel, Noul Testament întăreşte mărturia că Iehova este UNUL şi anume Dumnezeul suprem, despre care a vorbit Isus, iar Isus a reiterat porunca de a-L iubi pe El. Cu siguranţă că atunci când Isus a reiterat porunca prima, nu e exprimat-o cu gândul la Sine, ca şi cum El ar fi YHWH pe care trebuie să-L iubim; ci, El s-a referit la Tatăl Său (vezi: Ioan 5:44; 6:27). În plus, această poruncă a fost citată de un învăţător al legii în Luca 10:25-28, cu siguranţă că în mintea cărturarului, YHWH nu era Isus cu care stătea de vorbă, şi totuşi Isus a aprobat cuvintele învăţătorului!În altă ocazie, Isus îi citează în faţa unui cărturar această primă poruncă, iar acesta îi spune în Marcu 12:32,33 lui Isus: „Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El,  şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decât toate arderile-de-tot şi decât „toate jertfele.” Iată cărturarul vorbea despre Dumnezeul adevărat că este unul, şi nu este altul afară de El. Interesant că Cărturarul nu spune: „nu este altul în afară de tine (Isus)”. Dacă Cărturarul a greşit, de ce Isus îl laudă prin cuvintele din v.34: „Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.”

8

Page 9: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Iată Isus aprobă exprimarea Cărturarului, care vorbea despre altcineva ca fiind Singurul Dumnezeu şi YHWH. Cu siguranţă că Acest Dumnezeu la care a făcut referire şi Isus şi Cărturarul şi Învăţătorul legii era Dumnezeu Tatăl.Avertizare:După cum există „un alt Isus” (2Corinteni 11:4), cu siguranţă poate exista şi un alt Iehova, Numele Isus însemnă: Iehova este Salvator, prin urmare dacă există un alt Isus, implicit poate exista: un alt “Iehova”. Nu că ar fi altul, El este unic, El este singurul Iehova (Deuteronom 6:4), însă atunci când în mintea noastră, în doctrina noastră, avem concepţii greşite despre Dumnezeu, avem o imagine deformată despre El, atunci noi ne închinăm la un alt Dumnezeu! Dumnezeul creat de mintea oamenilor rătăciți de la adevăr, nu este Dumnezeul Bibliei. De concepţia noastră depinde dacă ne închinăm unui dumnezeu fals, sau Celui Viu și Adevărat. Să dăm câteva exemple biblice în acest sens:Toţi care au citit Biblia, ştiu că viţelul de aur făcut de Aron, din Exodul 32, era un idol, dar mulţi nu realizează ca el a fost făcut cu intenţia de a-L reprezenta pe Dumnezeu, pe Iehova Dumnezeul lui Israel care l-a scos pe Israel din Egipt. În Exodul 32:4-5 NW, citim: „El a luat aurul din mâinile lor, l-a modelat cu dalta şi a făcut din el statuia turnată a unui viţel. Şi ei au zis: „O, Israele, acesta este Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului“. Când a văzut Aaron lucrul acesta, a construit un altar în faţa statuii. În cele din urmă, Aaron a strigat şi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare pentru Iehova”. Ce fel de „Iehova” era viţelul de aur, Iehova Dumnezeu Creator, Dumnezeul Bibliei, sau un Dumnezeu fals? Chiar dacă Aron a spus că vor face o sărbătoare „pentru Iehova”, Dumnezeul reprezentat de viţelul de aur, nu era Iehova cel adevărat care i-a scos din ţara Egiptului! Faptul că evreii, au folosit Numele divin în faţa viţelului de aur, nu a fost o garanţie că închinarea lor era aprobată şi că ei se închinau la adevăratul Iehova! În mod asemănător, faptul că grupări religioase folosesc Numele, însă dacă doctrina lor despre Iehova este deformată atunci ei să se închină la un alt „Iehova”! Care nu duce decât la hulă și hula duce la pedepasă eternă! – vezi: Numeri 15:30; Psalm 74:18.

Ioan 1:1-3, - Explicat

În Ioan 1:1, se descrie în prima frază de când exista Cuvântul: „În început era Cuvântul” (traducerea literală: Scripturile Calea Creștină). De când era Cuvântul? Din început, deci nu din veșnicie!Apoi în fraza a doua descrie relația Cuvântului cu Cel care L-a născut, cu Dumnezeu Tatăl, apostolul Ioan spune astfel: „şi Cuvântul era la Dumnezeul”. La fel și în Ioan 1:2: „Acesta, era în început la Dumnezeul”. Este interesant că Biblia nu susţine ideea că: Logosul doar era cu Tatăl; ci, că El era la Dumnezeul, în greacă:

„pros” = la, către. Cuvântul a fost la Dumnezeul în sensul că El era îndreptat cu faţa spre El, Cuvântul primea învăţături de la Tatăl (Ioan 8:27), privea faţa Tatălui (Isaia 63:9), era transformat de gloria Tatălui, atât de apropiat era de Tatăl, încât Acesta era în sânul Tatălui, stătea în braţele Lui, ca un Fiu care se hrăneşte din El, soarbe cuvintele Lui, primeşte dragostea Lui! Apoi Ioan explică rangul ce L-a primit Cuvântul în urma transformări după învățătura Tatălui: „şi un Dumnezeu era Cuvântul”. După relația cu Tatăl, Logosul a devenit un Dumnezeu, și apoi a început să-L reveleze (dezvăluie). Însă și după ce a devenit un Dumnezeu, Cuvântul a continuat această relație, El știa că va rămâne un Dumnezeu, doar dacă nu va face nimic de la Sine, ci doar ceea ce a văzut la Tatăl. Această relație de după ce Cuvântul a devenit un Dumnezeu prin transformarea Lui prin învățătura Tatălui, este descrisă în Ioan 1:18, SCC: „Nici unu nu a văzut vreodată pe Dumnezeu; un Dumnezeu unic-născut, Cel fiind în sânul Tatălui, Acela L-a explicat”.Și apoi după ce Cuvântul a învățat de la Tatăl, după ce a devenit un Dumnezeu, apoi Tatăl s-a folosit de El în lucrarea Lui descrisă în Ioan 1:3: „Totul a fost făcut prin El, şi fără El nu a fost făcut nici unu care a fost făcut”. Acesta este adevărul pe care l-a transmis Dumnezeu prin apostolul Ioan, și a fost consemnat în Ioan 1:1-3!

Matei 5:19 – care este explicația?

“Deci care are să desfiinţeze unu dintre poruncile acestea cele mai neînsemnate şi are să înveţe aşa oamenii, va fi chemat cel mai neînsemnat în regatul cerurilor; dar care are să împlinească şi să îi înveţe, acesta va fi chemat mare în Regatul cerurilor. Pentru că vă zic: dacă dreptatea voastră nu are să întreacă cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nicidecum nu aveţi să intraţi în Regatul cerurilor” – Matei 5:19,20, SCC.

9

Page 10: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

De dreptatea noastră depinde ce poziție vom avea în cer, mică sau mare! Da darul harului este viața veșnică în Isus Cristos (Romani 6:23), însă de dreptatea noastră depinde cât de mult utilizăm harul primit ca să trăim în epoca aceasta cu cupătare, evlavie și dreptate (Tit 2:11,12).Fariseii călcau legea lui Dumnezeu de dragul tradiției lor, Domnul nu a permis discipolilor Săi să facă aceasta, chiar dacă știa că poruncile vechiului legământ vor fi șterse la cruce (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14). Oricine desființa una dintre porunci suferea consecința, pierderii din rangul de rege, devenind: „cel mai neînsemnat în regatul cerurilor”. Astfel, El nu a poruncit ca mai repede de moartea Sa, ele să fie desfințate! El a considerat că cine este credincios în poruncile legii lui Moise, va fi credincios și în poruncile Noului Legământ.Este clar că aici Domnul nu vorbește de poruncile lui Dumnezeu date prin El, ci cele date prin Moise! De unde știm aceasta?Pentru că, observăm că a desfiinţa vreo poruncă a legii, nu duce la a pierde viața cea eternă, ca şi în cazul ne-respectării vreunei porunci a noii legii din noul legământ. Dar ce consecinţe vor fi dacă călcăm vreo lege a Noului legământ? În mai multe pasaje se spune că „nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (1Corinteni 6:9,10; Galateni 5:21). Iar Ioan în Apocalipsa arată că cel desfiinţează vreo iotă din cartea revelată - Apocalipsa, care face parte din poruncile noului legământ, „îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea Sfântă, scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22:19).

1Corinteni 12:13 – La ce botez se referă aici Pavel?

Unii cred datorită unor traduceri, că se referă la botezul în Duhul Sfânt, alții la botezați de un Duh, care este traducerea corectă și sensul exact al textului?„Şi pentru că în un Spirit, noi toţi într-un corp am fost botezaţi, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi. Şi toţi am fost adăpaţi dintr-un Spirit” – 1Corinteni 12:13, Scripturile Calea Creștină.În mod asemănător traduc următoarele traduceri:Biblia 1688: „Pentru că şi într-un Duh noi toţi, într-un trup ne-amu botezat”.Biblia de la Blaj 1795: „Pentru că, printr-un Duh, noi toţi într-un trup ne-am botezat”.NT 1857: „Pentru că printr-un Duh noi toţi într-un trup ne-am botezat”.Sânta Scriptură S 1874: „Căci prin un Spirit noi toţi ne-am botezat într-un corp”.GBV 1989: „Căci printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi, şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh”.

Astfel în acest pasaj nu se vorbește de botezul cu Duhul Sfânt, cum cred mulți; ci, de botezul în apă care ne introduce în corpul lui Cristos, și aceasta a dus ca să fim în Spirit, și „adăpaţi dintr-un Spirit”.Textul nu vorbeşte de botezul în Spirit; ci, de faptul că toţi într-un Spirit, sau printr-un Spirit, într-un corp sau trup ne-am botezat, adică datorită lucrării Spiritului care are loc la botezul în apă, toţi am fost botezaţi (în apă) pentru a fi un corp, fără a se menţiona în text, explicit, elementul sau substanţa în care am fost botezaţi (cufundaţi), dar se subînţelege că este vorba de apa botezului.Chiar și majoritatea comentatorilor, dintre aceştia menţionez pe Flemington, Beasley-Murray, F.F. Bruce, L.Morris, etc. susțin că verbele din versetul 13, se referă la primirea Spiritului Sfânt la botezul în apă!În Biblie, trebuie analizat dacă botezul în apă, are proprietatea şi rolul de a încorpora în corpul lui Isus, dacă la botezul în apă este prezent Spiritul Sfânt și lucrează, și credinciosul este plasat în Spirit, adăpat dintr-un Spirit. Astfel o primă întrebare ar fi:

Ce realizează Spiritul Sfânt în momentul botezului în apă, realizează el transformarea credinciosului în mădular din corpul lui Cristos? Când omul este botezat în apă, pe baza unei căinţe şi credinţe autentice, Spiritul Sfânt lucrează, şi realizează introducerea în Cristos, adică în corpul Său. În Romani 6:3, se spune referitor la botezul în apă: „botezaţi în Isus Hristos”. Unde este botezat credinciosul? În Isus! Iată cât de asemănător este, cu textul din 1Corinteni 12:12,13, unde se vorbeşte de un botez într-un corp. Dacă credinciosul prin botezul în apă este scufundat în Isus, este plasat în El, atunci este clar că botezul în apă are rolul de a fi introdus în corpul lui Cristos. Spiritul Sfânt lucrează în apă nașterea din nou (Ioan 3:5), regenerarea (Tit 3:5); sfințirea (comp. 1Petru 1:2,3, cu 1Ioan 5:6-8), îmbrăcarea cu Cristos (Galateni 3:27).

Este credinciosul plasat la botez în Spirit, și ce însemnă aceasta?

10

Page 11: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Aceasta însemnă că carnea păcătoasă a credinciosului a fost crucificată, și a primit o altă viață, una spirituală condusă de Spiritul (Galateni 5:24; Romani 8:14), și nu de carne, botezul având rolul de a cricumcide carnea, și de a învia împreună cu Cristos la viață nouă condusă de Spiritul (Coloseni 2:11,12; Romani 6:2-5).De aceea, le și spune Pavel la creștinii botezați din Roma: “Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Spirit; dacă Spiritul Dumnezeului locuieşte în voi. Dar, dacă cineva nu are Spiritul lui Christos, acesta nu este al Lui” – Romani 8:9.

Este adăpat credinciosul din Spirit atunci?Da! Căci momentul când credinciosul bea din Spiritul Sfânt, este momentul când este botezat într-un corp, când devine mădular în corpul lui Cristos, când primeşte Spiritul, și se naşte din nou.Dacă nașterea din nou ce are loc în botezul în apă, este adăparea dintr-un Spirit, botezul în Spirit Sfânt, nu este o adăpare; ci, este o scufundare în Spirit (Fapte 1:5), dar și o umplere cu Spirit (Fapte 2:4).

Suflarea proprie a lui Dumnezeu

Are Dumnezeu o suflare proprie, sau suflarea Lui este doar Spiritul Sfânt? Nu, Spiritul (Duhul) Sfânt este suflarea proprie a lui Dumnezeu, deoarece El este o persoană spirituală distinctă de Dumnezeu și de Fiul Său, apoi Spiritul este și a lui Dumnezeu și a lui Cristos, care sunt două persoane distincte și care au două suflări diferite!Și atunci, ce este suflarea lui Dumnezeu? Când a lucrat ea direct? Și de Spiritul Sfânt este numit și El: suflarea lui Dumnezeu?Înainte de a răspunde la aceste întrebări, trebuie să stabilim o bază a adevărului:

Spiritul Sfânt este o persoană distinctă de Tatăl și Fiul:Vă rog să studiați următoarele texte în propriile dvs. Biblii:1) Spiritul Sfânt este distinct de Tatăl şi Fiul:a) ca persoane (Ioan 16:12-15; 2Corinteni 13:14)b) în lucrare, poziţie sau funcţie (1Corinteni 12:4-6; Efeseni 4:4-6).c) în închinare (Romani 15:30; Efeseni 2:18; 3:14; 5:20; 6:18).2) Spiritul Sfânt este un altul decât Isus:a) Spiritul Sfânt este un altul decât Isus, un alt Mângâietor (Ioan 14:16,17; 16:7).b) a huli pe Fiul are consecinţe diferite cu a huli pe Duhul Sfânt, indicând că persoana Fiului este alta decât cea a Duhului Sfânt (Matei 12:31,32; Marcu 3:28-30; Luca 12:10).

Spiritul Tatălui și Spiritul Fiului este o singură persoană:Mulţi sunt tentaţi să interpreteze expresiile: „Spiritul Tatălui” (Matei 10:20, SCC); „Spiritul Fiului” (Galateni 4:6, SCC); „Duhul lui Dumnezeu” (1Corinteni 7:40); „Spiritul lui Christos” (Romani 8:9, SCC); „Spiritul lui Isus” (Fapte 16:7, SCC); ca fiind spiritul propriu al persoanei respective. Ca şi cum Spiritul Sfânt, nu ar fi o persoană distinctă de Tatăl şi Fiul; ci, doar spiritul persoanei Tatălui, sau spiritul persoanei Fiului. Însă, expresia ‚ Spiritul lui Dumnezeu’ sau ‚ Spiritul lui Cristos’, se referă la faptul că Spiritul Sfânt a fost născut din Tatăl, însă prin Fiul. Biblia afirmă clar în 1Corinteni 2:12: „Spiritul Cel din Dumnezeu” (Noul Testament Traducerea Fidelă - 2008), tot la fel în 1Ioan 4:2, apare în greacă: ek = din, (tradus în Cornilescu cu „de la”), indicând că Spiritul este „din Dumnezeu”. Iar această naştere, este prin Fiul, deoarece toate sau create prin Fiul (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17), cu excepţia Fiului care a fost născut direct de Tatăl (Ioan 1:14,18; 1Ioan 5:18).

Ce este suflarea proprie a lui Dumnezeu? Când a lucrat ea direct?Suflarea proprie (sămânţa) a lui Dumnezeu, prin care a fost creat Fiul, există în toţi pentru ca ei să aibă

viaţă (Efeseni 4:6). Dumnezeu prin suflarea Lui personală a lucrat doar atunci direct, când Tatăl L-a născut pe Fiul (1Ioan 5:18), în începutul primezi zile a creației (1Ioan 2:13,14; Apocalipsa 3:14). Atunci când Dumnezeu a vorbit, din gura Lui au ieșit suflare (proprie) și cuvânt (propriu). Este singura ocazie când Dumnezeu a lucrat prin suflarea proprie a lui și nu prin Fiul, nici prin Spiritul Sfânt.

Nici o relatare din Biblie, nu descrie această lucrare, ca să găsim în acel text doar suflarea proprie, deorece Dumnezeu dorește să primească glorie prin Fiul și prin Spiritul Sfânt (Efeseni 2:18; 5:20; 6:18), de aceea această suflare proprie nu este menționată direct în textul sacru.

După ce Fiul a fost născut din Dumnezeu, din sămânța Sa, sau suflarea Sa și prin cuvântul propriu a lui Dumnezeu, El a fost modelat (creat) de cuvântul lui Dumnezeu ca să devină Fiul, o Ființă de o formă

11

Page 12: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

asemănătoare Tatălui (Filipeni 2:6; Evrei 1:3). Materialul din care a fost făcut Fiul este suflarea proprie a lui Dumnezeu!

Apoi, prin Fiul lui Dumnezeu, a fost născut: Spiritul Sfânt, tot din suflarea Tatălui care era ÎN Fiul, și care a ieșit prin Fiul amestecată cu suflarea proprie a Fiului, și astfel a venit în existență: Spiritul Sfânt, dar și prin cuvântul propriu al Tatălui, și prin cuvântul propriu al Fiului (comp. cu Evrei 1:3), care este numit: Cuvântul (Logos). Materialul din care a fost făcut Spiritul Sfânt a fost: Suflarea personală a Tatălui (ce se găsea în Fiul) și suflarea proprie a Fiului, modelate de cuvântul lor.

Apoi Tatăl prin Fiul și prin Spiritul Sfânt (Psalmul 33:6; Ioan 1:2; Coloseni 1:15-17) a creat cerurile și pământul, materialul folosit a fost: suflările proprii a Tatălui, a Fiului și a Spiritului, iar agenții Tatălui, de care El s-a folosit pentru a modela acest material, au fost Fiul și Spiritul Sfânt ca persoane, și prin cuvântul lor, care au folosit suflarea proprie a Tatălui și a lor, pentru a crea lumea, din acest material inițial invizibil, spiritual: suflările lor – Evrei 11:3!

Însă Fiul, are doar suflarea proprie a Tatălui, trăind prin Tatăl (Ioan 6:57). Spiritul are suflarea proprie a Tatălui și a Fiului, de aceea este menținut de Tatăl prin Fiul (Fapte 17:24-28; Coloseni 1:17).

Iar restul creației fost făcuți ca material din suflarea personală a Tatălui, Fiului și Spiritului Sfânt, dar modelați de Tatăl prin Fiul și Spiritul Sfânt, și menținuți în existență de Tatăl prin Fiul și Spiritul Sfânt (Coloseni 1:17; Evrei 1:3; Psalm 104:29,30), care se folosesc de suflarea lor proprie în acest sens!

Atunci când Biblia vorbește de suflarea lui Dumnezeu, ea se referă la Spiritul Sfânt (Iov 32:8; 33:4; 37:10;), dar și implicit la suflarea proprie a lui Dumnezeu care este în Spiritul Sfânt, sau în spiritele născut din Spiritul Sfânt (Spirit de putere, de viață, de dragoste, de înțelepciune, de cunoștință, de pricepere, etc.).

Astfel, Tatăl este omniprezent, căci suflarea Lui este în toţi, suflarea Fiului are o excepţie: Tatăl, iar suflarea Duhului Sfânt două excepţii: Tatăl şi Fiul! Suflarea proprie a lui Dumnezeu, prin care a fost creat Fiul, există în toţi pentru ca ei să aibă viaţă (Efeseni 4:6). Astfel, Dumnezeu este prezent în toţi şi în toate, prin suflarea Lui proprie, prin care sunt susţinute în existenţă toate fiinţele şi lucrurile; Efeseni 4:6; Apocalipsa 4:11.Dumnezeu să fie lăudat pentru toate, prin Fiul și prin Spiritul Sfânt (Efeseni 2:18).

A fi duhovnicesc, însemnă a nu fi raționali?

Unii ne acuză cum că: învățăturile de pe Calea Creștină sunt raționale, că este o lucrare rațională, și nu una: „duhovnicească” !!!În primul rând, lucrarea noastră se bazează pe călăuzire și dezvăluire divină, și pe Sfintele Scripturi, de aceea și rulează un program unde se pot vedea textele versetelor, ca cititorul să fie ca cei din Bereea care să verifice cu Scripturile ceea ce învățăm (Fapte 17:11).Apoi prin Cuvântul Domnului spunem că o lucrare spirituală vine de la Spiritul Sfânt care este un Spirit rațional:Spiritul Sfânt are raţiune, intelect:a) are gândire (Romani 8:27; Isaia 40:12-14). b) cunoştinţă (Isaia 11:2; Exod 35:31). c) înţelepciune şi pricepere (Exod 31:3; Efeseni 1:17). d) are capacitatea de a cerceta (1Corinteni 2:10). e) capacitatea de a sfătui (Isaia 11:2). f) capacitatea de a învăţa (Neemia 9:20; Luca 12:12; Ioan 14:26).Apoi dezvăluirile Sale sunt raționale pe înțelesul omului, sunt logice ca omul să le înțeleagă și să le împlinească.Lucrările sectelor care spun că au descoperiri, sunt fără rațiune, impregnate cu afimații generale, cu nimic concret, cu strigăte, rugăciuni ale unor oameni care nu știu ce însemnă respectul față de Dumnezeu, în care ei când se roagă urlă, nu vorbesc cuviincios lui Dumnezeu, a cărei credință și manifestări sunt tocmai a unor oameni fără minte!Dar ce învață Biblia despre rațiunea omului, este lucrarea spirituală cu rațiune (sau fără rațiune)?Prima poruncă:Matei 22:36-38, SCC: “Învăţătorule! Care poruncă este mai mare în lege? Iar El i-a zis: Să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul Tău în întreagă inimă a ta, şi în întreg sufletul tău, şi în întreagă mintea ta. Acesta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă”. Vezi și Luca 10:27.Deci iubirea noastră față de Dumnezeu și servirea Lui nu este fără rațiune, ba chiar trebuie să fie implicată toată mintea noastră, doar așa Îi vom fi plăcuți!Este Noul Legământ o credință, fără a fi implicată mintea:

12

Page 13: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Evrei 8:10, SCC: “Pentru că acesta este legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Iehova: „Voi pune legile Mele în mintea lor, şi le voi scrie în inimile lor; şi Eu le voi fi Dumnezeu, şi ei Îmi vor fi popor”.Evrei 10:16, SCC: “Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu ei după zilele acelea; Iehova zice apoi: „Voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scris în mintea lor”.Poporul Noului Legământ nu este un grup de oameni care spun că au harul, dar care se strâng fără lege, care nu urmează legea lui Cristos care a pus-o Dumnezeu în mintea creștinilor adevărați, tocmai pentru că ea este rațională, nu una irațională! Fără rațiune nu putem servi lui Dumnezeu!Unde spune asta? Tocmai în Biblie:Romani 12:1,2, SCC: “Vă îndemn deci pe voi fraţilor, prin îndurările lui Dumnezeu, să prezentaţi corpurile voastre: sacrificiu viu, sfânt, bine-plăcut Dumnezeului; el este serviciul sacru al vostru: raţional. Să nu vă conformaţi epocii aceasta; ci, transformaţi-vă prin înoirea minţii voastre, pentru ca voi să deosebiţi care este voinţa lui Dumnezeu cea bună, şi bine-plăcută şi perfectă”.Iată serviciul nostru sacru (în greacă: latreian), nu este unul irațional, ci unul rațional (în greacă: logikos), adică: logic, rațional! Acest serviciu este făcut de o ființă transformată a cărei transformare pornește de la înnoirea minți, și doar astfel vom deosebi: “care este voinţa lui Dumnezeu cea bună, şi bine-plăcută şi perfectă”.Care este modul cum a interpretat Domnul Isus Scripturile: După învierea Sa, este relatată întâlnirea cu cei doi pe drumul Emausului în Luca 24:44,45, SCC: “A zis însă către ei: acestea sunt cuvintele Mele, pe care le-am vorbit către voi, fiind încă împreună cu voi: că trebuie să fie împlinite toate cele scrise în legea lui Moise, şi în profeţi, şi în Psalmi, despre Mine. Atunci a deschis mintea lor, pentru a pricepe scripturile”. Iată! Explicațiile Domnului din lege, profeți și Psalmi, erau în sfera Cuvântului divin, însă ele erau raționale, căci mintea lor a fost deschisă și cei doi au priceput Scripturile.Trebuie folosită mintea pentru a înțelege misterele Bibliei?Chiar dacă cel mai important lucru este lucrarea Spiritului, totuși ea se folosește de mintea omului însetată după adevăr, care meditează, cugetă, face săpături, cercetează, caută – vezi Proverbe 2:1-5.În Apocalipsa 17:9-11, SCC, se specifică: “Aici este mintea, cea având înţelepciune: cele şapte capete sunt şapte munţi, unde femeia şade pe ei, şi sunt şapte regi: Cinci au căzut, unul este, altul încă nu a venit; şi când are să vină, el trebuie să rămână puţin. Şi fiara care a fost şi nu este, ea este al optulea; şi este din cei şapte, şi merge spre pierzare”.Iată pentru a afla misterul celor șapte munți, al femeii, aș celor șapte regi, este nevoie de: “mintea, cea având înţelepciune”. Câți nu răstălmăcesc aceste cuvinte spre pierzarea lor (2Petru 3:16). Doar cei ce au mintea ce-a având înțelepciune vor ști aceste mistere!Lucrarea în adunare:Strigătele, limbi fără tălmăcire, preziceri care se pot împlini în mii de feluri, cântece care gâdilă firea, făcute prin înțelepciunea sufletească, predici care gâdilă urechile, care conțin, glume, mituri, basme, povești, răstălmăciri, învățături de-a valma, din care nu rămâi cu numic clar, păreri omenești drept doctrine, etc. toate acestea nu au de-a face cu lucrarea spirituală.Pavel explică simplu și clar: „Dar, în adunare, vreau să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii; decât zece mii de cuvinte într-o limbă. Fraţilor, nu vă faceţi copii cu mintea, ci fiţi copii cu răutatea; iar cu mintea, faceţi-vă oameni maturi” – 1Corinteni 14:19,20, SCC.Dumnezeu îți sfatul: „cu mintea, faceţi-vă oameni maturi”.Iubite cititor nu fi superficial, nu repeta unele învățături iraționale, doar că cei ce ți le-au transmis își arogă titlul de: „pastor”, „teolog”, etc. Doar că cei care le urmează se auto-intitulează: „biserică”, dar sunt un grup ce sunt copii la minte, ignoranți, superficial, comozi în a cerceta, care se hrănesc cu tot ce primesc fără a cerceta! Tu fă ca cei din Bereea: “au primit cuvântul cu toată bunăvoinţa, examinând zilnic Scripturile, dacă acestea sunt aşa” (Fapte 17:11, SCC).

Întrebări de la cititori?

Întrebare: ce însemnă a fi dat pe mâna satanei pentru nimicirea cărnii? Răspuns: Apostolul Pavel spune în 1Corinteni 5:4,5, SCC: “strângându-vă împreună în Numele Domnului Iesus, voi şi spiritul meu, împreună cu puterea Domnului nostru Iesus; ca să daţi pe cel ca acesta lui Satan, pentru distrugerea cărnii, ca spiritul lui să fie salvat în ziua Domnului”.Acel curvar din orașul Corint (1Corinteni 5:1,2), este dat lui satan, căci a ieșit din Cristos, de sub domnia Lui prin neascultare, și astfel el a fost dat celui rău, fiind exclus din adunarea creștină, din corpul lui Cristos. Efectul stăpânirii celui rău asupra lui, a fost că carnea acestui om, trupul lui a fost chinuit!

13

Page 14: Revista Calea Crestina, nr.1, 2016.

Cum este chinuit trupul curvarului? Prin boală (2Samuel cap. 11; 51:8), sau prin moartea copilului sau copiilor (Apocalipsa 2:23), indiferent că se căiește (2Samuel 12:13-17) sau nu se căiește (Apocalipsa 2:21,22). Dar este bine ca omul să se căiască grabnic, atunci și pedeapsa va fi scurtată și va fi eliberat de apăsare (Psalmul 32:1-6).

De ce este chinuit curvarul? Deoarece a curvit, și acest păcat este unul împotriva corpului său (1Corinteni 6:18).

Pedepsirea este cu scopul: 1. pedepsirii păcatului; 2. trezirii spirituale; ca acel curvar să se căiască şi astfel în final spiritul lui să fie salvat în ziua Domnului, scăpat de pedeapsa veșnică.Astfel curvarul nu ajunge în cer, căci el este salvat doar în ziua Domnului, el murind ar fi ajuns în iad unde ar fi chinuit până în ziua Domnului. Însă deorece el s-a căit (2Corinteni 2:5-11), el și-a ușurat situația, și astfel dacă s-a păstrat curat până la sfârșitul vieții, nu va mai fi chinui în iad; ci, va ajunge într-un loc bun din locuința morților ca și tâlharul pocăit (Luca 23:43; 16:22).

Întrebare: suntem salvați prin har și nu prin fapte, ce însemnă aceasta?Răspuns: Apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu scrie în Efeseni 2:9,10, SCC: “Pentru că datorită harului sunteţi salvaţi, prin credinţă. Şi aceasta nu este de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu din fapte, ca să nu se laude cineva”. La ce se referă el aici?Harul lui Dumnezeu s-a arătat pentru toți oamenii prin persoana Fiului lui Dumnezeu: Isus Cristos. Astfel Dumnezeu dorește ca toți să fie salvați (1Timotei 2:3,4). De ce atunci unii nu sunt salvați?Deorece chiar dacă omul nu contribuie la lucrarea salvării, căci doar Cristos a plătit un preț corespunzător pentru toți (1Timotei 2:5,6), totuși omul are o contribuție la acceptarea sau primirea harului și darul vieții veșnice. Observăm și din textul din Efeseni 2:8,9, că omul nu are contribuție la salvare; ci, este datorită harului, nu datorită faptelor noastre; însă acest dar se primește “prin credinţă”, prin credința din inima lui (Romani 10:9,10), deci primirea salvării nu este automată, Dumnezeu nu forțează pe nimeni să primească darul! Deci, omul trebuie să întindă mâna prin credința pentru a primi darul, el are o contribuție la primirea darului, și apoi, la a lucra îndemnați de dragostea lui Dumnezeu aratată prin dar: “Pentru că noi suntem creatura Lui, creaţi în Christos Iesus pentru fapte bune , pe care le-a pregătit Dumnezeul dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10, SCC). Dovada că am apucat darul prin credință, este umblarea în faptele bune pregătite mai dinainte de Dumnezeu. Dacă nu umblăm în ele, nici nu am primit darul salvării!Chiar dacă în unele versete Domnul spune că cine crede are viață veșnică (Ioan 3:15,16; 6:47), El nu vrea să învețe că doar credință fără căință, botez, te duce la viață veșnică. Nu! El știa că cei care vor crede și își vor mărturisi credința, și se vor boteza, și vor uma pe Domnul (Romani 10:9,10; Coloseni 2:11,12; Fapte 8:12,13).Astfel, Scripturile prezintă mai multe lucruri ce trebuie să le facă omul pentru a apuca darul, în ordine putem menționa: auzirea Evangheliei (Efeseni 1:13); căința (Fapte 3:21); credința (Fapte 16:16); a deveni discipol prin cunoașterea poruncilor și ascultarea de ele (Ioan 4:1; Matei 16:24; 28:19,20); mărturisirea cu gura a credinței prin rugăciunea la Isus (Fapte 22:16; Romani 10:9,10); botezul în apă (Fapte 19:5; Romani 6:3-7); rugăciunea la Tatăl pentru a primi înfierea și implicit a deveni moștenitori cu Cristos (Romani 8:15-18; Luca 3:21,22; Galateni 4:6,7). Doar făcând toate acestea, apucăm darul vieți veșnice, dăruit nu pe baza acestor pași pe care i-am făcut; ci, pe baza sacrificiului lui Isus Cristos (Romani 6:23; Marcu 10:45). Iubite cititor, ai făcut tu acești pași?

Contact - CALEA CREŞTINĂ:

Telefon: 0745558209.

E-mail: [email protected]

Site: www.caleacrestina.ro

14