relatiile-personaje-nuvela
2
Relaţiile dintre două personaje într-o nuvelă studiată: Alexandru Lăpuşneanulde Costache Negruzzi În literatura română, numeroşi scriitori au abordat nuvela, începând cu secolul XIX. Prima operă aparţinând acestei specii literare este “Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi, care a rămas o adevărată capodoperă. Apărută în anul 1840, în primul număr al revistei “Dacia literară”, nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” este romantică prin temă (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul), prin construcţia personajelor, prin sursele de inspiraţie utilizate. Fiind o nuvelă, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele două personaje care se constituie într-un cuplu în acestă nuvelă sunt domnitorul şi soţia sa, doamna Ruxanda, personaje romantice construite pe baza antitezei. Alexandru Lăpuşneanu evoluează liniar şi are un destin tragic; el s-a căsătorit cu fiica lui Petru Rareş, domniţa Ruxanda, pentru a-şi legitima pretenţiile la tron şi pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul Ştefan cel Mare. Domniţei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice şi trăsături fizice; personajul feminin dă dovadă de blândeţe, bunătate, evlavie, în antiteză cu soţul ei crud, nemilos şi tiran. Domnitorul intră în acţiune încă din incipit, când se evidenţiază şi motivaţia acestuia de a-şi recăpăta tronul, pierdut prin trădarea boierilor săi, faţă de care se arătase ataşat şi generos în prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvăluie treptat căci, după ce îşi exprimă voinţa de neclintit, tenacitatea, fermitatea şi energia în realizarea scopului propus, dovedeşte şi o capacitate de disimulare (evidenţiată în scena de la mitropolie, când reuşeşte să-i convingă pe boieri că remuşcările sale sunt sincere şi să vină la curte), o inteligenţă politică desăvârşită prin spiitul vindicativ, un umor macabru când îi promite soţiei sale un “leac de frică”, concretizat ulterior într- o piramidă din capete de boieri. Lăpuşneanul este şi viclean, când îşi propune să se folosească de cei care îl înconjoară pentru a-şi atinge obiectivul. Doamna Ruxanda are, în structura administrativă şi politică a Moldovei de odinioară, statutul insignifiant pe care orice femeie îl avea în acea epocă în societate. Rugămintea ei nu devine poruncă pentru un soţ precum Alexandru Lăpuşneanul, dar nici nu e respinsă brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind făcută pentru a caştiga credibilitatea. Totuşi, aceasta e relativ respectată, căci Doamnei supuse şi evlavioase i se promite un “leac de frică”. Domnitorul e dispreţuitor faţă de soţia sa cand o întreabă ce a determinat-o să îşi “lase fusele” într-o zi oarecare şi o lasă pe aceasta să se umilească profund:”Ruxanda căzu la picioarele lui”. Respectul, încrederea şi admiraţia pe care ea i le poartă soţului reies din apelativele :”bunul meu domn!”, “viteazul meu soţ, măria-ta esti prea puternic” şi din declaraţii “Dumnezeu ştie căt te iubesc!”, la care Lăpuşneanul rămâne complet insensibil, rostind cu aroganţă “muiere nesocotită!” şi fiind pregătit să pună mâna pe jungherul de la brâu. De asemenea, în scena în care “leacul de frică” îi provoacă lesinul domniţei, domnitorul este sarcastic:”Femeia tot femeie, zise Lăpuşneanul zâmbind; în loc să se bucure, ea se sparie”. Scena finală a nuvelei dă posibilitatea personajului feminin să se afirme: retrasă în cetatea Hotinului să-l îngrijească pe Lăpuşneanul, răpus de o boală teribilă, constată că soţul ei s-a hotărât să se călugărească dacă Dumnezeu îl va salva; dar domnitorul se dovedeşte la fel de cinic şi uită repede promisiunea facută, ameninţând cu moartea pe cei care l-au călugărit. Doamna Ruxanda, oprită din drumul ei la ieşirea din încăperea unde se afla soţul bolnav de către cei doi boieri fugari, Spancioc şi Stroici, este îndemnată să-şi otrăvească soţul fiindu-i sugerat faptul că viaţa fiului ei, proclamat deja domn, e în primejdie. Aceasta nu are forţa necesară pentru a comite un
-
Upload
tanase-dumitru -
Category
Documents
-
view
6 -
download
0
description
relatiile-personaje-nuvela
Transcript of relatiile-personaje-nuvela
Relaiile dintre dou personaje ale unei nuvele studiate
Relaiile dintre dou personaje ntr-o nuvel studiat:Alexandru Lpuneanulde Costache Negruzzi n literatura romn, numeroi scriitori au abordat nuvela, ncepnd cu secolul XIX. Prima oper aparinnd acestei specii literare este Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi, care a rmas o adevrat capodoper. Aprut n anul 1840, n primul numr al revistei Dacia literar,nuvela Alexandru Lpuneanuleste romantic prin tem (prezentarea unui episod din istoria Moldovei, cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul), prin construcia personajelor, prin sursele de inspiraie utilizate. Fiind o nuvel, accentul este pus pe conturarea unor ersonaje complexe. Cele doupersonajecare se constituie ntr-un cuplu n acest nuvel sunt domnitorul i soia sa,doamna Ruxanda,personaje romanticeconstruite pe baza antitezei. Alexandru Lpuneanuevolueaz liniar i are un destin tragic; el s-a cstorit cu fiica lui Petru Rare, domnia Ruxanda, pentru a-i legitima preteniile la tron i pentru a atrage asupra sa ceva din faima bunicului acestuia, neuitatul tefan cel Mare. Domniei i se face un portret remarcabil, cu amanunte biografice i trsturi fizice; personajul feminin d dovad de blndee, buntate, evlavie, n antitez cu soul ei crud, nemilos i tiran. Domnitorulintr n aciune nc din incipit, cnd se evideniaz i motivaia acestuia de a-i recpta tronul, pierdut prin trdarea boierilor si, fa de care se artase ataat i generos n prima domnie. Personalitatea protagonistului se dezvluie treptat cci, dup ce i exprim voina de neclintit, tenacitatea, fermitatea i energia n realizarea scopului propus, dovedete i o capacitate de disimulare (evideniat n scena de la mitropolie, cnd reuete s-i conving pe boieri c remucrile sale sunt sincere i s vin la curte), o inteligen politic desvrit prin spiitul vindicativ, un umor macabru cnd i promite soiei sale un leac de fric, concretizat ulterior ntr-o piramid din capete de boieri. Lpuneanul este i viclean, cnd i propune s se foloseasc de cei care l nconjoar pentru a-i atinge obiectivul. Doamna Ruxandaare, n structura administrativ i politic a Moldovei de odinioar, statutul insignifiant pe care orice femeie l avea n acea epoc n societate. Rugmintea ei nu devine porunc pentru un so precum Alexandru Lpuneanul, dar nici nu e respins brutal de acesta, promisiunea de a nu mai ucide boierii fiind fcut pentru a catiga credibilitatea. Totui, aceasta e relativ respectat, cci Doamnei supuse i evlavioase i se promite un leac de fric. Domnitorule dispreuitor fa de soia sa cand o ntreab ce a determinat-o s i lase fusele ntr-o zi oarecare i o las pe aceasta s se umileasc profund:Ruxanda czu la picioarele lui. Respectul, ncrederea i admiraia pe care ea i le poart soului reies din apelativele :bunul meu domn!, viteazul meu so, mria-ta esti prea puternic i din declaraii Dumnezeu tie ct te iubesc!, la care Lpuneanul rmne complet insensibil, rostind cu arogan muiere nesocotit! i fiind pregtit s pun mna pe jungherul de la bru. De asemenea, n scena n care leacul de fric i provoac lesinul domniei, domnitorul este sarcastic:Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie. Scena finala nuvelei d posibilitatea personajului feminin s se afirme: retras n cetatea Hotinului s-l ngrijeasc pe Lpuneanul, rpus de o boal teribil, constat c soul ei s-a hotrt s se clugreasc dac Dumnezeu l va salva; dar domnitorul se dovedete la fel de cinic i uit repede promisiunea facut, ameninnd cu moartea pe cei care l-au clugrit. Doamna Ruxanda, oprit din drumul ei la ieirea din ncperea unde se afla soul bolnav de ctre cei doi boieri fugari, Spancioc i Stroici, este ndemnat s-i otrveasc soul fiindu-i sugerat faptul c viaa fiului ei, proclamat deja domn, e n primejdie. Aceasta nu are fora necesar pentru a comite un asemenea pcat capital i cere sprijin moral de la mitropolitul Teofan, care i spune c aa crud i cumplit cum e omul acesta ar putea face mult ru i de acum nainte. n cele din urm, doamna Ruxanda i duce apa otrvit domnitorului, care moare n chinuri groaznice. Prin urmare, autorul a evideniat princele dou personajeun cuplu romantic: dac domnitorul e dur, tiranic, crud, ipocrit, impulsiv i vindicativ, doamna Ruxanda este o fire angelic, suav, delicat, sensibil, sincer, evlavioas i supus. Astfel, cele doua personaje sunt prezentate n antitez i formeaz un cuplu devenit celebru n literatur.
