Raportul dintre dreptul international si dreptul intern in sistemul de drept romanesc

Ile Dorina-AncutaIuhos Cristian Mircea

R.I.S.E. II, gr. 3

Dreptul public studiaza constituirea statusului si a puterilor publice, raporturile dintre stat si particulari si in genere toate actele facute in vederea unui interes general sau in virtutea unei delegari directe sau indirecte a statului si a autoritatilor publice. (dictionar juridic)

Dreptul international public reprezinta ansamblul principiilor si normelor juridice create de catre state, pe baza acordului lor de vointa - exprimat in tratate sau cutuma- in scopul de a reglementa raporturile lor reciproce, precum si raporturile lor cu alte entitati internationale si, in primul rand, cu organizatiile internationale.

Concepte

Dreptul international public reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza raporturile ce se stabilesc in cadrul societatii internationale.

elemente caracteristice ale DIP:1. un ansamblu de reguli juridice;2. o creatie a subiectelor sale (statele si organizatiile internationale);3. normele juridice internationale sunt destinate sa reglementeze

relatiile mutuale (bilaterale sau multilaterale) dintre subiectele DIP;4. normele juridice internationale sunt create pe baza acordului de

vointa a subiectelor de drept international;5. normele juridice internationale sunt stabilite fie pe cale conventionala

(prin tratate internationale), fie pe calea cutumei internationale;6. DIP este respectat de subiectele sale pe baza principiului bunei-

credinte.

In concluzie, dreptul international public reprezinta ansamblul normelor juridice de sorginte cutumiara sau conventionala, create de state si orgnizatiile interguvernamentale cu personalitate internationala, pentru a reglementa relatiile lor mutuale (bilaterale sau multilaterale), precum si relatiile dintre ele si alte entitati cu personalitate internationala, norme care sunt aplicate pe baza bunei-credinte si, la nevoie, prin constrangerea individuala sau colectiva.

Dreptul international public reglementeaza competentele, drepturile si obligatiile subiectelor dreptului international in relatiile lor reciproce.

Fundamentul DIP este reprezentat de acordul de vointa al statelor, in absenta caruia normele juridice internationale nu pot fi adoptate.

Obiectul si Fundamentul Dreptului International Public

O problema des discutata in literatura de specialitate si cu mari implicatii practice, mai ales in interpretarea si aplicarea dreptului, este aceea a deosebirilor existente intre DIP si dreptul intern al statelor, precum si a raportului care exista intre acestea.

Dreptul international public şi dreptul intern al statelor sunt două sisteme de norme şi două tipuri de drept distincte, cu obiect de reglementare, izvoare şi metode diferite. Deşi diferite, însă, cele două sisteme se întrepătrund prin intermediul statelor, care sunt creatoare atât ale normelor de drept internaţional, cât şi ale normelor de drept intern şi care veghează la aplicarea lor atât în ordinea internă a statelor cât şi în ordinea internaţională.

Dreptul International si Dreptul Intern

Desi dreptul international are unele trasaturi comune cu dreptul intern, ambele sunt create prin vointa statului, sunt utilizate in calitate de mijloc de reglementare a relatiilor sociale, permit recurgerea la constrangere pentru aducerea la indeplinire a normelor juridice etc., datorita faptului ca functioneaza intru-un alt mediu social, comporta unele pareticularitati in raport cu dreptul intern (national).

Particularitatile Dreptului International in raport cu cel intern

1. Specificul elaborarii normelor juridice internationale;

2. Obiectul de reglementare;3. Izvoarele dreptului international public;4. Subiectele dreptului international public;5. Dreptul international public este un drept

coordonartor; dreptul intern al statelor este un drept subordonartor;

6. Caracter facultativ al justitiei internationale;7. Sistemul sanctionator;8. Ordinea juridica internationala.

Particularitatile DIP

Dreptul international exercita o influenta substantiala in sensul unificarii unor concepte si reglementari de drept intern. Pornindu-se de la ideea ca dreptul international exprima interesele superioare comune ale societatii internationale, statelor le revine obligatia de a-si adapta propria legislatie la exigentele si la regulile de drept international, existand astfel elemente ale unui proces de internationalizare a dreptului intern.

Raportul DIP – Drept Intern

Unele tratate internationale cuprind prevederi exprese in temeiul carora statele parti sunt obligate sa ia anumite masuri in planul legislatiei lor interne pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor asumate prin aceste tratate. Asemenea domenii sunt foarte variate: drepturile omului, transporturile internationale pe uscat, pe mare si fluviale, traficul aerian, combaterea poluarii, terorismul si alte infractiuni internationale, dreptul international umanitar aplicabil in perioada de conflict armat etc.

Intrepatrunderile dintre cele doua sisteme de drept – international si intern – au ridicat in doctrina dreptului international problema raporturilor dintre ele, inclusiv daca si care din aceste sisteme are, eventual, prevalenta asupra celuilalt

Doctrina a inregistrat doua conceptii mari in legatura cu acest raport.

Potrivit acestei teorii, cele doua tipuri de drept exista in mod independent unul de celalalt.

Aceasta conceptie a fost promovata mai ales in Germania si Italia si era fundamentata pe marile deosebiri, atat structurale cat si de continut.

Conceptia Dualista

Fondatorul conceptiei Heinrich Triepel, afirma ca dreptul international si dreptul intern sunt doua sisteme distincte, rupte intre ele, cu o existenta paralela, cu domenii diferite de aplicare, avand izvoare distincte si destinatari deosebiti, care nu se influenteaza reciproc.

Potrivit acestei doctrine, normele de drept international nu au valoare pentru dreptul intern, dupa cum normele de drept intern nu au valoare pentru dreptul international, ele aplicandu-se indiferent daca sunt sau nu in corcondanta unele cu altele.

Conceptia monista sustine, spre deosebire, existenta unei ordini juridice singulare, indiferent daca normele juridice reglementeaza in planul realitatilor interne sau internationale.

Adeptii acestei conceptii pornesc de la ideea ca dreptul, in general, nu ar trebui separat in functie de interesele nationale sau internationale

Conceptia Monista

Problema care se pune, insa, este aceea a prevalentei dreptului intern sau dreptului international.

Teoria prioritatii dreptului intern al statelor Teoria prioritatii dreptului international

Cei care sustin prioritatea dreptului intern pornesc de la ideea ca dreptul international public este, de fapt, o prelungire a dreptului intern in planul realitatilor internationale.

Absolutizand suveranitatea statelor, aceasta teorie ajunge pana acolo incat nici nu recunoaste existenta unui drept international, ci existenta unui singur sistem de drept, denumit fie drept statal national, fie dreptul public extern al statelor.

Prioritatea Dreptului Intern

Aparuta si dezvoltata in a doua jumatate a secolului XX, consacra o oarecare subordonare a dreptului intern in raport cu dreptul international public.

Conventia asupra dreptului tratatelor din 1969: ”un stat nu poate invoca dreptul sau intern pentru neexecutarea unui tratat international”

Tot mai mult, statele stabilesc chiar prin legile lor fundamentale regula conformitatii legilor interne cu tratatele internationale.

Astfel, toate statele UE consacra expres prioritatea dreptului international public in raport cu legile lor interne.

Prioritatea Dreptului International Public

Constitutia Romaniei stabileste in Art. 11:

(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei

Dreptul International si Sistemul de Drept Romanesc

(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatiile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Dreptului Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Art. 20

   (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

   (2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

   (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

Art. 148Integrarea in Uniunea Europeana

Stelian Scaunas– “Drept International Public” Editia a II-a, 2008

Alexandru Burian, Oleg Balan, Eduard Serbesco – “Drept International Public”, Editia a II-a, Chisinau 2005

Vasile Cretu – “Drept International Public”, Editia a IV-a, Bucuresti; Editura Fundatiei Romania de Maine, 2006

Constitutia Romaniei www.dreptonline.ro

Bibliografie