Stimaţi invitaţi, dragi colegi,onorată asistenţă

Școala are un rol esențial în construirea societății în care ne dorim să trăim: o societate prosperă din punct de vedere economic, unde munca este recompensată după merite, cu oameni independenți și responsabili, care se respectă reciproc. Noi suntem cei care trebuie să descopere fiecare copil în parte și să-l ajute să se dezvolte, să servească drept model de comportament și de viață, să creeze un mediu prietenos în clasă pentru că doar asigurând confortul psihologic al fiecărui copil putem construi o şcoală prietenoasă şi o societate sănătoasă.

Evenimentul de astăzi este un bun prilej de a trece în revistă reuşitele, de a stabili priorităţile, de a menţiona impedimentele şi de a trasa obiectivele activităţii managerului şcolar.

Noul an de studii 2015-2016, ce ne bate cu paşi rapizi la uşă, se vrea a fi un an al noilor începuturi, provocări şi speranţe. Fiecare dintre noi, ştie că realitatea din instituţiile noastre nu este atît de „dulce”, precum pare a fi. Fiecare manager şcolar ştie că are de rezolvat o mie şi una de probleme, iar reformele iniţiate de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova, solicită un efort substanţial din partea fiecăruia dintre noi.

O analiză sistematică a situaţiei învăţămîntului la nivel naţional denotă probleme ce vizează în mod direct accesibilitatea, calitatea şi relevanţa studiilor la toate nivelurile şi treptele de învăţămînt. În continuare, mă voi referi la problemele discutate şi elucidate în cadrul atelierului de lucru al managerilor şcolari.

Asigurarea accesului la educaţie a suferit în ultimii ani numeroase transformări, ce a dus la un şir de schimbări în lanţ, fapt ce a provocat iniţial dezamăgire, lacrimi pe obrajii părinţilor, elevilor, profesorilor, dar numai aşa s-ar fi putut realiza o optimizare a cheltuielilor şi utilizare raţională a infrastructurii şcolare. Numai în ultimii ani , s-a produs o reducere de 15 % a instituţiilor de învăţămînt primar şi secundar, concomitent cu tendinţele demografice de descreştere a populaţiei. Datele statistice indică: în ultimii 15 ani, numărul elevilor din învăţământul primar şi secundar general s-a redus cu mai mult de un sfert de milion, ceea ce reprezintă 46%, iar din această perspectivă numărul claselor complete s-a redus cu 44 %.

Un fapt important, realizat este incluziunea şcolară a copiilor cu dizabilităţi, oferindu-le oportunitatea de a se integra rapid şi eficient, precum şi perspectiva de a obţine studii şi posibilitatea integrării socio-profesionale.

Evident, modificarea reţelei instituţiilor de învăţământ a implicat şi reducerea accesului la studii pentru elevii din localităţile mici, în care şcoala nu a avut şanse de a funcţiona mai departe din considerente economice (costuri exagerate per elev), pedagogice (asigurarea cu cadre didactice califi cate la fiecare disciplină şcolară), didactice (asigurarea material-didactică în conformitate cu cerinţele curriculumului). Soluţia propusă a constat în consolidarea şi dezvoltarea sistemului de transport şcolar, stabilit în Regulamentul de transportare a elevilor.

În contextul evoluţiilor demografice care au condus la revizuirea reţelei instituţiilor de învăţământ, au intervenit modificări şi în numărul de cadre didactice încadrate în sistem. Astfel, numărul cadrelor didactice s-a redus cu 24%. Potrivit unei analize preventive efectuate de către Ministerul Educaţiei, în instituțiile de învățământ preuniversitar din țară necesarul de cadre didactice

pentru anul de studii 2014-2015 a fost de 1090 de profesori. Referindu-mă la şcolile din raionul Orhei, constăm că este nevoie de profesori de matematică, profesori de fizică, orele de informatică, educaţie plastică şi educaţie tehnologică sunt predate de nespecialişti, iar disciplina de limba rusă este efectuată în majoritatea instituţiilor de către pensionari. Pe lîngă lipsa cadrelor didactice, acuta este şi lipsa personalului tehnic. Salariul de aproximativ 900-1000 de lei, nu este atît atractiv pentru cei care trebuie să satisfacă atîtea sarcini gospodăreşti într-o zi de lucru cu normă deplină.

Calitatea şi relevanţa procesului educaţional este strict dependentă de motivarea, calificarea şi competenţa cadrului didactic.

Profesorii trebuie să aibă salarii decente pentru a-și concentra toată atenția către elevi și pentru a se dezvolta. Pentru a schimba starea de lucruri la acest capitol e nevoie de o nouă lege a salarizării, care să sprijine eforturile depuse și să răsplătească profesorii care tind spre performanță și creștere profesională. De asemenea, amintesc şi faptul că în şcolile mici , spre exemplu, directorii-adjuncţi pe instruire şi educaţie sunt angajaţi pe 0,25 din salariu. Este dificil într-o şcoală rurală ca directorul să –şi asume şi rolul de intendent, asistent medical, psiholog, să participle la şedinţe, să evalueze calitatea procesului educaţional, întrucît statele de personal nu prevăd asemenea funcţii, iar restricţiile privind salarizarea, totuşi îl lasă singur pe managerul şcolar în faţa tuturor problemelor.

De asemenea, în scopul ocrotirii sănătăţii şi vieţii elevilor, managerii s-ar bucura dacă în şcoală ar fi instituită paza de zi, ce presupune angajarea de personal calificat, chiar şi din cadrul MAI, ţinînd cont de faptul că în instituţie pot intra persoane cu dereglări psihice şi de comportament, constituind un pericol pentru elevi, profesori.

În ceea ce priveşte, asigurarea cu materiale didactice, de cele mai multe ori, profesorul din propriul salariu procură şi asigură necesarul din puţinul care îl are. Fiecare manager şcolar , fiecare cadru didactic ştie în detaliu ce şi cît costă organizarea unui seminar de formare, atelier de lucru, oră demonstrativă? Curios este faptul că articolul 134. 2, lit.c , din Codul Educaţiei oferă dreptul la compensaţii băneşti anuale pentru procurarea de suporturi didactice, tehnică de calcul, produse software pentru utilizare în activităţi de instruire on-line, pentru dezvoltare profesională, în limita şi în condiţiile stabilite de Guvern. Cum şi cînd va fi implementată această prevedere? Care va fi suma compensaţiei băneşti oferite unui profesor? Ce materiale didactice şi unde va putea procura profesorul? Şi acesta nu este doar un singur exemplu despre modul în care funcţionează legislaţia noastră în viaţa reala?

Astfel, prevederile metodologiei de inscriere a copiilor în clasa I nu au fost respectate, şi aici fac referinţă, la cap.2 , punctul 4 “În clasa I se înscriu obligatoriu, fără probe de concurs, toți copiii din districtul școlar corespunzător care au împlinit vîrsta de 7 ani pînă la începutul anului școlar.”, iar în alte districte școlare ori alte localități, decît cele din care provin aceștia, doar pe locurile rămase libere după înscrierea copiilor din districtul școlar stabilit pentru instituția de învățămînt.Ca rezultat, ne pomenim, ca în unele instituţii, clasele de elevi sunt supraaglomerate (peste 30 elevi), iar în alte instituţii abia de se formează o clasă. Ca rezultat, managerul şcolar nu are posibilitate de a acorda norma didactica deplină angajatului său.

Crearea centrelor de resurse pentru copiii cu necesităţi speciale de instruire şi educaţie au oferit oportunităţi enorme pentru facilitarea integrării lor în viaţa şcolară, obţinerea de performanţe, dezvoltarea unei relaţii armonioase cu semenii lor. Cu toate acestea, complexitatea diagnozelor ar solicita asistenţa şi încadrarea şi altor specialişti, în deosebi a unui psiholog. Cu părere de rău, foarte puţine instituţii dispun de aşa unitate, necesară nu numai copiilor cu CES, dar şi celorlalţi elevi, precum şi profesorilor, părinţilor.

De asemenea, profesorilor care au în clasă elevi cu CES ar merita un surplus la salariu , întrucît se solicit un efort suplimentar pentru elaborarea PEI, a materialelor didactice etc.

Relevanța sistemului de învăţămînt este afectată de curriculumul încărcat, solicitant, care nu contribuie în suficientă măsură la dezvoltarea personală, socială şi profesională. Abilitățile de antreprenoriat, de comunicare în limba română și în limbi străine, de rezolvare a problemelor, de lucru în echipă, de utilizare a TIC sînt slab dezvoltate. De asemenea, se atestă o lipsă generală a orientării practice în programele de studii și lipsa legăturii între cererea de calificări pe piața muncii și oferta produsă de sistemul de învăţămînt. E ca şi cum am instrui cosmonauţi, fără oportunitatea de a zbura vreodată în cosmos.

O problemă sensibilă la acest început de an şcolar este lista orelor opţionale propuse în Planul cadru de către Ministerul Educaţiei. Orele opţionale propuse sunt de interesul şi motivaţia elevilor, dar şi de pregătirea profesorilor. Pe de altă parte, orele practicate cu plăcere ani de zile de către elevi nu se regăsesc în aceasta listă. Spre exemplu, în instituţia pe care o reprezint , 8 ani , elevii au frecventat ore opţionale ca coregrafia şi dans popular, obţinînd performanţe la nivel naţional şi internaţional, ca să ne pomenim la început de a şcolar fără el, din lipsa unui curriculum elaborate şi aprobat de Ministerul Educaţiei.

O şcoală prietenoasă copilului porneşte de la un parteneriat fructuos cu familia. Datele statistice indică că fiecare al treilea copil are un părinte plecat peste hotare, iar fiecare al cincilea , ambii părinţii. Părinţii plecaţi peste hotare încearcă să motiveze copiii şi să completeze golul provocat de lipsa lor cu ajutorul banilor, dar fără a-i orienta părinteşte, fără a-i responsabiliza. Ca rezultat, greul cade pe umerii şcolii: absenteismul, abandonul şcolar, comportamentul inadecvat atît în cadrul orelor de studiu, cît şi în societate, violenţă fizică, verbală, psihică, sexuală,- sunt rezultatul indiferenţei şi iresponsabilităţii părinţilor faţă de copii. De asemenea, este inevitabilă intervenţia promptă a directorului şcolii, a dirigintelui, asistentului social, a poliţistului şi a APL. Este foarte important ca primarul să fie receptiv la problemele şcolii, indiferent dacă şcoala se află sau nu la gestiunea primăriei.

În acest context, salutăm şi sperăm să fie aprobat proiectul Strategiei intersectoriale privind dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor parentale pe anii 2015-2021.

Un rol important în asigurarea calităţii procesului educaţional îl are dotarea tehnico-materială. Cu toate că majoritatea managerilor şcolari depun eforturi pentru îmbunătăţirea ei. Din lipsă de resurse financiare, multe probleme nerezolvate, ca: reparaţia capitală a sistemei de canalizare, aprovizionarea cu apă potabilă, grupuri sanitare, renovarea sistemului electric, amenajarea terenurilor de sport, dotarea cu calculatoare şi softuri educaţionale.

În faţa multidinii de probeme, managerii şcolari nu disperă, ci acţionează: identifică soluţii, stabilesc parteneriate, caută resurse, participă şi implementează diverse proiecte, colaborează cu factorii decizionali din comunitate.

Directorul este o persoană specială. El poartă răspunderea derulării întregii vieţi şi activităţi din unitatea sa de învăţămînt. Într-o lume extreme de schimbătoare, în care reperele sunt într-o permanent, ameţitoare reevaluare, cu cerinţe şi ordine , de cele mai multe ori, contradictorii, într-o lume despre care vorbim despre oportunitatea unui comportament flexibil, adaptabil, a fi om de character pare o utopie. Tocmai, în aceste ape tulburi, aflat mereu în faţa tuturor colegilor, directorul devine un reperde gîndire, de luare a unei atitudini , de săvîrşire a unor fapte, da angajare a unor relaţii.

Directorul este inima unei instituţii. Centrul ei vital. Ei el este cel care încredere în colegii lui, este optimist şi atent cu fiecare membru al colectivului. Pe cît îi stă în putinţă, acesta va susţine dezvoltarea tuturor persoanelor din organizaţie, conştient de faptul că fiecare merită respectful şi consideraţiunea lui.