PIATA DE CAPITAL SI BURSELE

DE VALORI

LECTOR DOCTOR EC. PEPI MITICA

1

- CUPRINS -

CAP. I PIATA DE CAPITAL 1.1. Locul si rolul pieţei de capital in economie 1.2. Piaţa primara 1.3. Piaţa secundara 1.4. Piaţa de capital din România CAP.II INSTRUMENTELE PIETEI DE CAPITAL 2.1. Acţiunile 2.2. Obligaţiunile 2.3. Produsele derivate 2.4. Produsele sintetice

CAP. III PARTICIPANTII PE PIAŢA DE CAPITAL 3.1. Investitorii si emitenţii 3.2. Fondurile mutuale 3.3. Societăţile de investiţii 3.4. Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare 3.5. Participanţii auxiliari la piaţa de capital

CAP. IV BURSA DE VALORI BUCURESTI 4.1. Bursa de Valori Bucureşti 4.2. Cotarea Valorilor Mobiliare 4.3. Sistemul de tranzacţionare al BVB 4.4. Indicii Bursieri

CAP. V PIAŢA EXTRABURSIERA 5.1. Caracteristicile pieţei extrabursiere 5.2. Bursa Electronica RASDAQ 5.3. Sistemul de tranzacţionare RASDAQ 5.4.Tranzactii pe piaţa extrabursiera CAP. VI PIAŢA INTERNATIONALA DE CAPITAL 6.1 Noţiuni generale 6.2. Produse utilizate 6.3. Tendinţe actuale

2

Bibliografie CAP. I PIATA DE CAPITAL

1.1. Locul si rolul pieţei de capital in economie

Marele economist Keynes vorbind despre pieţele de capital avea sa spună “Nimic nu este mai periculos decât o politica raţionala de investiţii, intr-o lume iraţionala”. El a arătat ca valoarea acţiunilor este determinata de părerea oamenilor despre ele si de ce părere au anumiţi oameni despre părerea altor personalitati.

Piaţa financiara, in ansamblu creează condiţiile fundamentale prin care economiile, prin intermediul plasamentului, sunt dirijate in vederea susţinerii si stimulării creşterii economice. Pe piaţa financiara au loc tranzacţii de capital si credite; include împrumuturi pe termen scurt, împrumuturi de capital si tranzacţii de proprietate.

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor si mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt dirijate către agenţi economici sau către orice entitati publice si private solicitatoare de fonduri.

Conceptul de piaţa de capital are insa conotaţii mult mai pofunde ce decurg din relaţiile de alocare a resurselor disponibile in scopul fructificării acestora si al satisfacerii cererii de capital dintr-o economie. Din punct de vedere al sferei sale de cuprindere, in literatura de specialitate s-au structurat doua concepţii referitoare la piaţa de capital: concepţia anglo-saxona si concepţia continental-europeana (de origine latina).

In concepţia anglo-saxona, piaţa de capital formează împreuna cu piaţa monetara ceea ce se numeşte, cu un termen atotcuprinzător, piaţa financiara. In acest concept, piaţa de capital este sinonima cu piaţa valorilor mobiliare (securities market) si asigura investirea capitalurilor pe termen mediu si lung. Piaţa monetara realizează atragerea si plasarea capitalurilor pe termen scurt prin intermediul pieţei interbancare, a pieţei scontului, a pieţei efectelor de comerţ, pieţei certificatelor de depozit, a pieţei eurovalutelor, etc.

In concepţia continental-europeana, piaţa de capital are o structura complexa, care cuprinde: piaţa monetara, piaţa ipotecara si piaţa financiara.

Piaţa monetara este piaţa capitalurilor pe termen scurt si mediu fiind reprezentata de piaţa interbancara si de piaţa titlurilor de creanţa negociabile. Pe piaţa interbancara operează Banca de Emisiune, băncile comerciale, băncile specializate, trezoreria publica, casele de economii, care au calitatea

3

de creditori dar si de debitori in cazul completării fondurilor proprii. Pe piaţa titlurilor de creanţa negociabile, operatorii sunt toţi agenţii economici. Instrumentele negociabile sunt:

- Certificatele de depozit (titluri negociabile ce atesta existenta unui depozit in cont).

- Biletele de trezorerie (emise de societati comerciale, cu excepţia instituţiilor de credit).

- Bonurile de tezaur (emise de trezoreria publica).- Titlurile pe termen scurt (emise de instituţii si societati financiare).Piaţa ipotecara este o piaţa specifica construcţiei de locuinţe, pe care

acţionează organismele ce acorda împrumuturi sub forma creditului imobiliar, casa de refinantare care asigura reîntregirea fondurilor băncilor creditoare si băncile de ipotecare. Acestea emit bilete ipotecare a căror valoare nominala este egala cu mărimea împrumutului acordat persoanelor particulare care solicita creditul necesar construcţiei de locuinţe. Biletele ipotecare se transforma in lichiditati prin vânzarea lor pe piaţa de capital. Pentru rambursarea creditului, la scadenta, beneficiarul împrumutului cumpăra de pe piaţa biletele ipotecare de o valoare egala cu cea a creditului primit, plus dobânda aferenta acestuia.

Piaţa financiara este piaţa capitalurilor pe termen lung, pe care se emit si se tranzacţionează valori mobiliare ce servesc drept suport al schimbului de capitaluri. Piaţa financiara este cea pe care se cumpara si se vând active financiare, fara a fi schimbata natura lor. Ea exprima o relaţie directa intre detinatorul si utilizatorul de fonduri.

Practica din România pune in evidenta opţiunea pentru concepţia anglo-saxona, potrivit căreia piaţa de capital este o componenta a pieţei financiare. Piaţa de capital se prezintă ca un mecanism de legatura intre investitori si emitenţi, a căror decizie de investire vizează doua obiective complementare:

Rentabilitatea, respectiv un grad înalt de fructificare al capitalurilor; Lichiditatea, adică recuperarea cat mai operativa a capitalului investit.Piaţa de capital prezintă următoarele trasaturi: Este o piaţa deschisa in sensul ca plasamentul este efectuat in marea

masa a investitorilor, iar tranzacţiile cu valori mobiliare au caracter public; Produsele pieţei sunt instrumente pe termen mediu si lung. Pe piaţa de

capital banii sunt investiţi pe o perioada mai mare de un an, in timp ce pe piaţa monetara, resursele sunt utilizate pentru finanţări pe termen scurt;

Valorile mobiliare, ca produse ale pieţei se caracterizează prin negociabilitate si transferabilitate. Ele pot fi transferate de la un posesor la altul oferind investitorului posibilitatea de a vinde oricând produsul respectiv la un pret specific condiţiilor pieţei, sau care rezulta din negociere la un moment dat;

Tranzacţionarea valorilor mobiliare nu este directa, ci intermediara. Intermediarii au un rol important, chiar determinant in ceea ce priveşte

4

P I A TA F I N A N C I A R A

P I A T AM O N E T A RA

P I A T A D EC A P I T A L

Segmentul primar

Ofertade

capitaluri“S”

Cerereade

capitaluri“I”

Segmentul secundar

punerea in contact a emitenţilor cu investitorii, sau a investitorilor ce deţin valori mobiliare in portofoliu cu cei care doresc sa le cumpere;

Structura pieţei financiare poate fi observata si in următoarea figura:

Schema nr. 1.1. Componenta pieţei financiare

5

Segmentul primar este indispensabil deoarece asigura emisiunea si prima plasare a tuturor titlurilor. Societăţile antreprenoare, autorizate sa facă apel la economiile publice, se vor adresa segmentului primar pentru plasarea noii emisiuni de titluri. Segmentul primar se organizează prin intermediul băncilor sau al societatilor de valori mobiliare, care s-au specializat pentru acest gen de operaţiuni. Ele dispun de personal calificat, reţea de subscriere si de capitaluri, prin care se realizează plasamente operative si garantate.

Segmentul secundar este un gen de piaţa “de ocazie” , de revanzare repetata a titlurilor după emisiunea si prima lor vânzare. Instituţional, segmentul secundar, constituie obiectul de activitate al Bursei de Valori si al OTC (piaţa extrabursiera).

Cererea de capital aparţine unor operatori cum sunt: societati industriale, comerciale, publice si private, alte categorii de agenţi economici, instituţii financiar-bancare si de asigurări, instituţii publice, guverne, organisme financiar-bancare de pe piaţa internaţionala. Cererea de capital se poate grupa in:

cerere structurala de capital; cerere legata de factori conjuncturali;

Cererea structurala este determinata de nevoia finanţării unor acţiuni economice in diverse ramuri de activitate, achiziţionarea bunurilor de investiţii si finanţarea unor programe de dezvoltare, constituirea si majorarea fondurilor financiare ale instituţiilor si organismelor financiar-bancare naţionale si internaţionale.

Cererea conjuncturala este efectul insuficientei sau indisponibilităţii resurselor interne, restricţiilor excesive in acordarea creditelor, nevoilor financiare generate de deficitul bugetar si de cel al balanţei de plaţi externe. Cererea este perturbata de factori precum:

- fluctuaţia preturilor;- creşterea ratei dobânzii;- nerambursarea la termen a împrumuturilor.

Exponenţii cererii sunt debitori pe piaţa financiara. Ei se pot clasifica astfel:

a. după activitatea desfăşurata : guverne centrale si locale; întreprinderi publice si particulare fara profil financiar; bănci comerciale si alte instituţii bancare; instituţii monetare centrale etc.b. după scopul urmărit finanţarea industriei si gospodăriei comunale; petrol si gaze naturale; transport si servicii publice;

6

bănci si finanţe; organizaţii internaţionale; scopuri generale.

Oferta de capital provine din economisire, adică din tot ceea ce ramane in posesia detinatorilor de venituri, după ce isi satisfac necesitatile de consum.

Oferta de capital aparţine detinatorilor de capitaluri, precum: societati comerciale; bănci; case de economii; societati de asigurare; case de pensii; persoane particulare.

Oferta este reprezentata de disponibilitati băneşti, temporar libere pentru care se caută un plasament cat mai avantajos. Nivelul ofertei este direct influenţat de procesul de economisire. Economiile devin oferta pe piaţa de capital numai daca posesorii lor sunt satisfăcuţi de modalitatea de fructificare, adică daca piaţa asigura rentabilitatea ceruta de investitori.

Investitorii se împart in doua mari categorii:1. Investitori individuali.Investitorii individuali sunt persoane fizice sau juridice, care fac

tranzacţii de dimensiuni modeste pe piaţa titlurilor financiare. Aceştia pot fi: Investitorii pasivi pe termen lung, care cumpara si păstrează valori

mobiliare cu scopul de a-si asigura câştiguri de capital pe termen lung. Negociatori activi, care încearcă sa valorifice mişcarea cursului bursier

in vederea obţinerii de profit.2. Investitori instituţionali.Investitorii instituţionali sunt societati sau instituţii, care fac tranzacţii

de dimensiuni mari. Aceştia cuprind : băncile, societăţile de asigurări, societati de investiţii, fonduri mutuale, organizaţiile care gestionează fondurile de pensii.

Mecanismul prin care cererea de capital se intalneste cu oferta de capital este piaţa de capital sau piaţa valorilor mobiliare.

Contribuţiile importante pe care pieţele de capital pot sa le aibă asupra dezvoltării economice sunt:

Obţinerea de fonduri pentru investiţii in active pe termen lung; Eficienta, competitivitatea si solvabilitatea sectorului financiar; Mobilizarea economiilor financiare; Eficienta de alocare a investiţiilor; Solvabilitatea sectorului societatilor comerciale; Descentralizarea proprietatii si distribuirea avuţiei; Accesul societatilor noi si in formare la finanţarea prin acţiuni;

7

1.2. Piaţa primara de capital

Piaţa primara de capital reprezintă acel segment de piaţa pe care se emit si se vând sau se distribuie valori mobiliare către primii detinatori.

Piaţa primara constituie un circuit de finanţare specializat. Aceasta piaţa permite transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung, de care vor beneficia colectivităţile publice sau private.

Pe piaţa primara se emit valori mobiliare, ce conferă anumite drepturi posesorilor săi, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri.

Prin intermediul pieţei primare se pun in evidenta mişcările de capitaluri din economie, generate de către emitenţi, in calitatea lor de solicitatori de capitaluri.

Aceasta piaţa permite finanţarea agenţilor economici.Participanţii pe piaţa primara, in cadrul căreia se vând si se cumpăra

valori nou emise, sunt:Solicitatorii de capital:- statul si colectivităţile locale; întreprinderile publice si cele private;Ofertanţii de capital:- persoane particulare; agenţi economici; bănci; case de economii;

societati de asigurare.Intermediarii:- societati de valori mobiliare; bănci comerciale; societati de investiţii

financiare, care prin reţeaua proprie asigura vânzarea titlurilor.Piaţa primara de capital are deci rolul de a transforma activele

financiare pe termen scurt in capitaluri disponibile pe termen lung.Pe piaţa primara se vând valori mobiliare emise de unele entitati

economice care au nevoie de resurse financiare si se cumpara de către alte entitati posesoare de economii pe termen mediu si lung.

Emitenţii de valori mobiliare pot opta, privitor la lansarea pe piaţa a titlurilor emise, intre a derula ei insasi operaţiunea sau a apela la intermediari. Indiferent de modalitatea aleasa emitenţii atrag resurse financiare pe piaţa primara in scopuri anunţate in mod public înainte de derularea ofertei.

Piaţa primara permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau majorării capitalului social, precum si apelarea la resurse împrumutate.

Totodată, piaţa primara oferă cadrul si posibilitatea practica ca o societate închisa sa devina societate comerciala deschisa, prin oferta publica de vânzare de acţiuni, prin emiterea unor obligaţiuni convertibile in acţiuni, etc.

8

1.3.Piata secundara de capital

Piaţa secundara de capital asigura prin intermediul bursei de valori mobiliare si a pieţelor extrabursiere, atât buna funcţionare a pieţei primare, cat si lichiditatea si mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, in orice moment acţiunile si obligaţiunile deţinute in portofoliu sau pot cumpara noi valori mobiliare.

Lichiditatea pieţei le permite sa realizeze rapid arbitraje de portofoliu, fara a aştepta scadenta titlurilor deţinute.

Piaţa secundara concentrează cererea si oferta derivata, care se manifesta după ce piaţa valorilor mobiliare s-a constituit.

Societăţile de intermediere se pot specializa in una sau mai multe activitati:

Unele acţionează prioritar pe piaţa primara, asigurând distribuirea si plasamentul noilor emisiuni;

Altele acţionează numai pe piaţa secundara, fiind considerate firme de “broker/dealer”.

Orice piaţa de capital poate concura la realizarea unor mutaţii in structura de producţie a unei economii. In schema următoare sunt prezentate fluxurile nete de capital dintr-o economie la care participa si piaţa de capital cu cele doua componente ale sale: piaţa primara si piaţa secundara.

Schema nr. 1.2. Fluxuri nete de capital

Agenti economici

Institutii bancare sifinanciare

Administratie publica

Piata decapital

Menaje

9

Noţiunea de flux net semnifica soldul tuturor miscarilor de capital ce se derulează intre investitori si emitenţi. Toate fluxurile nete pornesc de la agenţi ce dispun de capacitate de finanţare si se îndreaptă către agenţi ce manifesta nevoie de finanţare.

Cele mai reprezentative fluxuri pornesc de la menaje, de la instituţiile bancare si financiare, ca si cele iniţiate prin intermediul pieţei de capital.

Fluxul 1 reprezintă capitaluri plasate de menaje (gospodăriile populaţiei) la instituţiile bancare si financiare: depozite la vedere, plasamente pe termen efectuate la bănci, depozitele efectuate la casele de economii.

Fluxul 2 semnifica subscrieri de valori mobiliare efectuate de menaje pe piaţa financiara, ca de exemplu: cumpărări de acţiuni de la bursa.

Fluxul 3 reprezintă, in principal, subscrieri ale menajelor la emisiunile de stat (obligaţiuni de stat si municipale, bonuri de tezaur).

Fluxul 4 evidenţiază creditele acordate de instituţiile bancare întreprinderilor.

Fluxul 5 reflecta subscrierile de acţiuni si obligaţiuni efectuate de către instituţiile bancare si financiare pe piaţa de capital.

Fluxul 6 reprezintă subscrierea de bonuri de tezaur, efectuata de bănci si alţi intermediari financiari, precum si eventualele împrumuturi acordate colectivităţilor locale si organismelor publice.

Fluxul 7 reprezintă emisiunea de valori mobiliare destinate întreprinderilor din sectorul public si privat.

Fluxul 8 reprezintă finanţarea administraţiei publice, prin emisiune de obigatiuni pe piaţa de capital: împrumuturi de stat, împrumuturi contractate de colectivităţile locale si de organismele publice.

In schema prezentata, piaţa de capital nu este conceputa ca un agent economic, ci ca un complex de relaţii prin care se asigura intersecţia dintre cererea si oferta de capitaluri pe termen lung.

Piaţa secundara este o piaţa organizata care asigura operatorilor următoarele avantaje:

oferă informaţii referitoare la produsul ce urmează a fi tranzacţionat; informaţiile despre produs si despre emitent sunt difuzate in marea

masa a investitorilor; oferă informaţii privind nivelul si mişcarea preţului de piaţa;Obiectivele pieţei secundare sunt: protecţia investitorilor, realizata prin transparenta, reglementarea si

supravegherea pieţei; lichiditatea pieţei si stabilirea cursului – nu exista fluctuaţii mari de pret

pe o piaţa matura, iar preţul este întotdeauna corelat cu rentabilitatea societatii cotate.

10

Conform legii nr. 52/1994 romaneşti a valorilor mobiliare, “valorile mobiliare emise de societati emitente (societati ce au intrat in sfera pieţei de capital, prin faptul ca au făcut cel puţin o data apel la economiile publicului investitor) trebuie tranzacţionate pe o piaţa secundara organizata ( in cadrul României: Bursa de Valori Bucureşti – BVB, sau Bursa Electronica – Rasdak)”.

Intre cele doua elemente de piaţa exista o strânsa legătura, si mai mult decât atât ele se influenţează reciproc. Piaţa secundara nu poate exista fara piaţa primara, deoarece piaţa primara oferă pieţei secundare produsele pe care urmează sa le tranzacţioneze. In sens invers piaţa secundara oferă pieţei primare informaţii despre vandabilitatea produselor emise si preţul la care acestea pot fi atrase, precum si informaţii cu privire la nivelul de absorbtie si de remisie al unei acţiuni.

1.4.Piata de capital in România

1.4.1. Noţiuni generale si mic istoric

Premisele apariţiei pieţei de capital in România au fost create o data cu promulgarea Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, care a asigurat cadrul legal necesar naşterii si dezvoltării societatilor de capitaluri si, totodată a instituit un cadru clar pentru principalele produse utilizate pe piaţa de capital: acţiunile si obligaţiunile. Potrivit acestei legi societăţile comerciale pe acţiuni au putut face apel la economiile publicului pentru înfiinţare sau pentru majorarea capitalului. Primele atrageri de capital de la populaţie au fost realizate de băncile: “Ion Tiriac” si “Bankcoop”. Astfel, putem defini anul 1990 drept moment al apariţiei pieţei primare de capital.

Un moment important l-a constituit adoptarea Legii nr. 58/1991 a privatizării societatilor comerciale care a relevat, o data in plus, nevoia existentei unei pieţe secundare. Aceasta a introdus pe piaţa financiara, intr-o cantitate masiva, hârtii de valoare la purtător – certificate de proprietate-care deşi nu au fost considerate valori mobiliare, au avut rolul de a familiariza publicul cu titlurile de valoare si, nu in ultimul rând, de a demonstra necesitatea creării unui cadru organizat pentru vânzarea / cumpărarea acestora. Mai mult decât atât, a instituit primii investitori instituţionali – cele cinci fonduri ale proprietatii private – care, deşi hibrizi au avut de asemenea rolul de a familiariza populaţia cu instituţia “investitorului de portofoliu”.

In anul 1992, certificatele de proprietate au fost emise si distribuite in forma materializata la purtător. Anul 1992 a reprezentat si momentul derulării primei oferte publice de acţiuni contra numerar, din cadrul procesului de privatizare, oferta ce a fost efectuata de Agenţia Naţionala pentru Privatizare

11

si Banca Romana pentru Dezvoltare cu sprijinul unei societati de consultanta din Marea Britanie si care a avut o rezonanta deosebit de mare.

Eforturile de a constitui o piaţa secundara organizata pentru certificatele de proprietate au rămas fara rezultat, dar “piaţa gri” a devenit din ce in ce mai activa si a constituit fermentul pentru apariţia primilor intermediari.

Către sfârşitul anului 1992 s-a înfiinţat Agenţia Naţionala pentru Titluri de Valoare, ca direcţie in Ministerul Finanţelor. Paralel, in Banca Naţionala a României s-a creat Centrul de Proiectare si Implementare a Pieţelor de Capital – “embrionul” viitoarei Burse de Valori Bucureşti.

S-a simţit nevoia unei pieţe alternative celei bancare, deoarece lipsa alternativelor de plasament a condus la proliferarea jocurilor piramidale, iar tolerarea acestora de către autoritati urmata de prăbuşirea lor a generat o confuzie la nivelul investitorilor individuali.

O data cu apariţia Ordonanţei nr. 18/1993 privind reglementarea tranzacţiilor nebursiere cu valori mobiliare si organizarea unor instituţii de intermediere a fost înfiinţata Agenţia Valorilor Mobiliare (A.V.M.), prin transformarea Agenţiei Naţionale pentru Titluri de Valoare (A.N.T.V.)Aceasta entitate constituita ca Direcţie Generala in Ministerul de Finanţe a creat cadrul de reglementare minim necesar pentru începutul pieţei de capital in România, prin elaborarea Regulamentului privind autorizarea societatilor de intermediere de valori mobiliare si a agenţilor de valori mobiliare aprobate de Hotărârea Guvernului nr. 788/1993.

In acest context a apărut o categorie importanta de operatori – intermediarii autorizaţi - ca participanţi direcţi si exclusivi la încheierea operaţiunilor de vânzare - cumpărare de valori mobiliare – fapt ce a creat premisele naşterii Bursei de Valori Bucureşti si, mai târziu, a pieţei extrabursiere romaneşti.

O alta categorie de investitori, investitorii instituţionali au apărut sub forma fondurilor mutuale, intr-un moment in care piaţa de capital era practic inexistenta.

Cronologic vorbind, s-a asistat la un fenomen de apariţie a unor fonduri mutuale (FMOA administrat de SAFI) care, deşi trebuiau sa desfăşoare o activitate specifica pieţei de capital, ele erau infiintate si funcţionau undeva la interferenta dintre Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr.33/1991 privind activitatea bancara si Codul Civil, nefiind autorizate de nici o autoritate specifica pieţei bancare sau a pieţei de capital.

In anul 1994 a fost adoptata Legea nr. 52 privind valorile mobiliare si bursele de valori care au creat condiţii pentru apariţia de noi instituţii pe piaţa:

Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) prin transformarea Agenţiei Valorilor Mobiliare, ca autoritate administrativa autonoma subordonata Parlamentului;

Bursa de Valori Bucureşti; Societati de Depozitare;

12

Societati de Registru;Asociaţii profesionale cu statut de organisme de autoreglementare,

care au condus la apariţia de noi pieţe secundare de tranzacţionare (RASDAQ), altele decât cele bursiere, etc.

După apariţia Legii nr. 52/1994, atât piaţa primara cat si cea secundara au devenit din ce in ce mai active, iar numărul participanţilor pe piaţa a crescut considerabil.

Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare a preluat toata activitatea de reglementare a pieţei de valori mobiliare, autorizând toate entităţile neautorizate si dezvoltând-o mai departe.

Începând cu 1995, C.N.V.M. a extins aria de reglementare si autorizare către toţi actorii pieţei de capital, fie ei emitenţi, intermediari, depozitari sau investitori, cărora li s-a impus un sistem de conduita si reguli pe baza cărora sa funcţioneze, astfel incat sistemul, respectiv piaţa de capital sa reprezinte o entitate organizata.

In anul 1995 a fost reînfiinţata Bursa de Valori Bucureşti printr-o decizie a Guvernului României, după o întrerupere de aproape 50 de ani, ca piaţa de licitaţie. Aceasta a fost finanţata de la bugetul de stat, cu condiţia ca, in termen de 3 ani de la înfiinţare, sa ramburseze din comisioanele aplicate tranzacţiilor efectuate suma necesitata de înfiinţarea sa .

Anul 1996 este marcat de crearea pieţei RASDAQ, ca piaţa de negociere. Aceasta asigura o circulaţie libera si intensa a valorilor mobiliare la un curs negociat ce reflecta interesul investitorilor pentru deţinerea titlurilor necotate la bursa.

In 1997 are loc lansarea primului indice bursier la B.V.B..Instituţiile pieţei de capital sunt:1. Bursa de Valori Bucureşti;2. Bursa Electronica RASDAQ;3. Societatea Naţionala de Compensare, Decontare si Depozitare

(S.N.C.D.D.);4. Registrele Independente.Noul cadru legislativ este coerent, unitar si in acord cu normele si

practicile existente pe pieţele internaţionale acesta asigura o mai buna transparenta, o protecţie a investitorilor la standarde europene, o creştere a lichidităţii pieţei prin introducerea de noi instrumente financiare, si întărirea rolului C.N.V.M. ca autoritate de supraveghere si control.

13

CAP. II INSTRUMENTE UTILIZATE DE PIAŢA DE CAPITAL

In anumite cazuri,capitalul unei societati comerciale poate deveni insuficient pentru a face fata unor nevoi neprevăzute sau pentru dezvoltarea societatii. Având nevoie de capital suplimentar, societatea are la dispoziţie mai multe cai pentru a-l obţine:

- majorarea capitalului social printr-o emisiune de acţiuni;- contractarea unui împrumut printr-o emisiune de obligaţiuni;- contractarea unui credit acordat de o banca.

In situaţia in care fac apel public de obţinere a banilor prin emisiunea de capital, iar produsele oferite investitorilor (acţiunile, obligaţiunile) se numesc valori mobiliare. Valorile mobiliare reprezintă acele instrumente negociabile care sunt emise in forma materiala sau sub forma de înscrisuri in cont. Detinatorii de valori mobiliare dobândesc drepturi patrimoniale asupra emitentului potrivit legii si in conformitate cu prevederile specificate la emisiunea acestora. Ele se caracterizează prin formalism, pentru ca înscrisurile conferă anumite drepturi detinatorului, literalitate , deoarece drepturile si obligaţiile detinatorilor sunt stipulate in înscrisuri si exista numai in aceasta măsura, caracter autonom, obligaţiile fiind consemnate in titluri, caracter negociabil, in sensul ca ele pot fi transmise unor terţi. Din punct de vedere al modului in care sunt create exista trei mari categorii de valori mobiliare: 1. produse primare (de baza) – acţiuni, obligaţiuni, produse speciale generate de acţiuni (drepturi de subscriere, warante); 2. produse derivate – contracte la termen si anticipate (futures , forward), opţiuni (options); 3.produse sintetice – tranzacţii pe indici .

Valorile mobiliare primare

Valorile primare (sau titlurile financiare in sens restrâns) sunt emise de utilizatorii de fonduri, fiind destinate creşterii capitalului propriu si reprezentând instrumente de proprietate (equity instruments) concretizate in acţiuni, precum si cele utilizate pentru atragerea capitalului de împrumut,

14

reprezentând instrumente de datorie ( debt instruments) concretizate in obligaţiuni. Utilizarea valorilor primare permite mobilizarea de capital pe termen lung pentru utilizatorii de fonduri si dau detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor băneşti nete (cash flow) ale emitentului. In acest mod, investitorii si utilizatorii de fonduri sunt asociaţi nemijlocit la profitul si riscul afacerilor pe care le întreprind utilizatorii de fonduri. Componentele pieţei capitalurilor, după categoria valorilor mobiliare primare sunt următoarele:

2.1. Acţiunile

Acţiunea este o hârtie de valoare, valoare care înseamnă o parte din capitalul social al societatii pe acţiuni emitente. Acţiunile intra in posesia unor persoane denumite acţionari si desemnează raportul juridic dintre acţionar si societate, respectiv drepturile si obligaţiile acţionarului fata de societate. Astfel, acţionarul are dreptul de a participa la A.G.A., dreptul de a fi informat asupra desfasurarii activităţii societatii, dreptul de vot, dreptul la dividende si nu in ultimul rând dreptul asupra parţii cuvenite din lichidarea societatii, iar principala sa obligaţie este aceea de a efectua plata vărsămintelor datorate.

Deci, avem următoarele tipuri de acţiuni:

15

Actiunile se pot clasifica dupa mai multe criterii

Dupa modul de identificare al

Dupa forma de existenta

Actiuni nominative

Actiuni la purtator

Actiuni materializate

Actiuni dematerializate

Dupa drepturile conferite detinatorului

Actiuni ordinare

Actiuni preferentiale

Dupa detinator Actiuni de trezorerie

Actiuni in circulatie

a) acţiuni nominative, adică acele acţiuni care sunt personalizate prin menţionarea numelui posesorului lor; ele au o circulaţie restrictiva in sensul ca nu pot fi înstrăinate decât prin transcrierea tranzacţiei in registrul societatii emitente; b) acţiuni la purtător, au circulaţie libera, posesorul lor beneficiind de toate drepturile si obligaţiile care decurg din deţinerea lor; c) acţiuni ordinare , acestea conferă dreptul proprietarului lor de incasa dividendele anuale, a căror mărime este direct proporţionala cu raportul dintre valoarea acţiunilor si profitul pe anul expirat, care este repartizat acţionarilor; d) acţiuni privilegiate a căror posesie da dreptul acţionarilor la un dividend fix, indiferent de mărimea profitului realizat de societate; e) acţiuni preferenţiale , sunt acţiuni care nu dau acţionarului dreptul la vot in Adunarea Generala, dar care au prioritate la încasarea unor dividende prestabile fie in valoare absoluta, fie in valoare relativa. Acţiunile preferenţiale pot fi:

- cumulative – ale căror dividende neplătite din cauza ineficientei societatii se cumulează. Ele se plătesc înaintea oricăror altor dividende destinate acţiunilor comune, in momentul distribuţiei profitului;

- noncumulative – ale căror dividende neplătite din cauza rezultatelor economice nu se pot acumula in favoarea acţionarului;

- participante – pe langa dividendul prestabilit la emisiune, acestea mai primesc un anumit procent din dividendul destinat acţiunilor comune. Acest tip de acţiuni cuprinde doua categorii de dividende: un dividend prestabilit printr-o clauza si un dividend de participare a cărei mărime reala se stabileşte odată cu calcularea dividendului acţiunilor comune;

- nonparticipante – care primesc un dividend fix prestabilit la emisiune;- cu dividendul variabil – ale căror dividende exprimate sub forma

procentuala se ajustează in funcţie de variaţiile dobânzii la zi;- prioritare – a căror plata se efectuează înaintea tuturor acţiunilor

preferenţiale si se mai numesc acţiuni senioare;- convertibile – la cererea detinatorului se pot transforma in acţiuni

comune;- revocabile – pentru care emitentul isi rezerva dreptul de a le

răscumpăra de pe piaţa la un preţ prestabilit.

Acţiunile de trezorerie reprezintă acţiuni proprii dobândite de către societate, caracterizate prin aceea ca nu sunt purtătoare de dividende iar dreptul de vot este suspendat pe perioada in care acestea se afla in patrimoniul societatii. Dobândirea acţiunilor proprii de către societate se face prin îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:

- dobândirea sa se facă in baza unei Hotărâri a Adunării Generale Extraordinare;

16

- valoarea acţiunilor proprii dobândite de societate inclusiv a celor aflate in portofoliul sau sa nu depaseasca 10% din capitalul social subscris;

- capitalul social subscris sa fie integral vărsat si acţiunile ce urmează sa fie dobândite de către societate sa fie integral eliberate;

- plata acţiunilor sa se facă numai din beneficiile distribuibile si din resursele disponibile ale societatii, cu excepţia rezervelor legale.

Circulaţia acţiunilor prin vânzare – cumpărare pe o piaţa specifica se face liber prin mecanismul cererii si ofertei, formându-se un preţ numit curs, care poate fi diferit de preţul nominal înscris pe acţiuni. Variaţiile cursului sunt determinate de rezultatele economico – financiare ale societatii emitente, de climatul economic conjuctural, de raportul dintre cererea si oferta de acţiuni, etc.

2.2 . Obligaţiunile

Obligaţiunea e titlu de credit cu venit fix care îndeplineşte funcţia de mobilizare de capitaluri pe termen lung pentru sprijinirea realizării unor obiective precizate ale statului sau ale unor particulari; el este deci un împrumut, purtător al unor dobânzi plătibile periodic, realizat prin intermediul unor hârtii de valoare in favoarea statului sau al unei societati care se obliga la o prestaţie oarecare, de obicei in bani, la un termen specificat. Împrumutul se poate realiza in moneda naţionala, caz in care este vorba despre un împrumut intern, sau intr-o moneda străina, caz in care este vorba despre un împrumut extern. Cel care cumpara obligaţiunile este tocmai beneficiarul prestaţiei si joaca rolul de creditor. Obligaţiunile clasice sau ordinare sunt de doua feluri:

- obligaţiuni nominale, in cazul in care creditorul este menţionat in cuprinsul titlului;

- obligaţiuni la purtător, in cazul in care detinatorul lor este nespecificat, cu condiţia ca in textul obligaţiunilor de acest fel sa se precizeze ca detinatorul lor are dreptul la prestaţia stabilita.

Emitenţii de obligaţiuni pot fi: 1. societatea comerciale pe acţiuni; 2. statul sau organele administraţiei publice centrale si locale. Clasificarea obligaţiunilor:

- După modul de identificare a proprietarului, obligaţiunile pot fi: a) la purtător, caz in care obligaţiunea aparţine posesorului; b) nominative, deoarece au numele proprietarului înscris pe certificat sau in cont. - După forma de emisiune:

17

a) materializate, sunt emise in forma materiala, pe suport de hârtie; b) dematerializate, emise prin înscriere in cont, pe suport magnetic.- După tipul de venit pe care îl sugerează, obligaţiunile emise de

organele administraţiei publice centrale si locale pot fi: a) obligaţiuni cu dobânda – sunt emise la o valoare nominala, valoare care se returnează, de regula la scadenta, plus o dobânda care se distribuie conform unui program de distribuire; b) obligaţiuni cu cupon zero sau obligaţiuni cu reducere (discount) – sunt emise la un preţ de emisiune mai mic decât valoarea nominala care este plătita la scadenta; nu se plăteşte dobânda iar câştigul consta in diferenţa dintre preţul de cumpărare dat de investitor si preţul de răscumpărare la scadenta.Caracteristicile esenţiale ale unei obligaţiuni clasice sunt:- Valoarea nominala – reprezintă valoarea titlului obligatar, suma

ce va fi rambursata de către societate, la scadenta împrumutului detinatorului de obligaţiuni.

Pe baza valorii nominale si a ratei dobânzii din contractul de emisiune se calculează dobânda anuala sau cuponul ce recompensează detinatorul obligaţiunii, care constituie venitul anual adus de titlu. Venitul anual (Va) este : Va = Vn x D , unde : Va = venitul anual (valoarea dobânzii anuale ) adus de cupon Vn = valoarea nominala D = rata dobânzii din contractul de emisiune

- Preţul de emisiune (Pe) reprezintă preţul de vânzare al obligaţiunilor la momentul emisiunii. Aceasta valoare poate fi egala cu valoarea nominala sau mai mica decât valoarea nominala (obligaţiuni cu cupon zero sau cu discount).

- Valoarea de piaţa reprezintă valoarea la care obligaţiunea este tranzacţionata curent pe o piaţa organizata. Valoarea de piaţa e reglata automat prin preturile oferite atât la vânzare cat si la cumpărare de profesioniştii pieţei.

In condiţiile unei valori mobiliare cu venit fix, aceştia folosesc diverse modele de evaluare pentru a calcula randamentul, astfel ca preţul pieţei se ajustează corespunzător acestor calcule care iau in considerare dobânda acumulata, perioada de timp rămasa pana la scadenta sau pana la următoarea data de plata a dobânzii. Emitentul va oferi spre vânzare obligaţiunile la un preţ uniform (acelaşi preţ pentru toate obligaţiunile). Odată epuizata emisiunea, respectiv când toate obligaţiunile au fost achiziţionate (închiderea ofertei), investitorii pot păstra obligaţiunile pana la scadenta sau le pot vinde altor persoane.

18

Daca societatea este deschisa, ea va trebui sa-si înscrie emisiunea pe o piaţa de tranzacţionare (in cazul nostru BVB sau RASDAQ). Tranzacţiile pe piaţa secundara au loc la un preţ care se situează deasupra sau sub preţul de emisiune. Cu alte cuvinte, primul investitor poate vinde obligaţiunea cu profit sau cu pierdere. Sunt trei factori principali care determina revanzarea obligaţiunilor pe piaţa secundara:

- modificările ratei dobânzii pe piaţa bancara;- modificările legate de calitatea creditului obligatar ( rata dobânzii,

deprecierea sau aprecierea garanţiilor care stau in spatele obligaţiunilor, performantele societatii, etc.);

- cererea si oferta respectivelor obligaţiuni. Investitorii trebuie sa fie foarte atenţi când cumpara sau vând obligaţiuni de pe piaţa secundara deoarece obligaţiunile cunosc mai multe tipuri de randament. Cele mai utilizate sunt următoarele trei :

a) randamentul cuponului – exprimat in procente, este randamentul sau dobânda plătita de emitentul obligaţiunii de la emisiune pana la scadenta; acest randament nu se schimba niciodată si este anunţat de emitent la momentul emisiunii;b) randamentul curent – este exprimat procentual si ia in considerare schimbările in valoarea de piaţa a obligaţiunii;este egal cu valoarea cuponului de dobânda raportat la valoarea de piaţa a obligaţiunii;c) randamentul pana la scadenta – daca obligaţiunea este cumpărata la un moment dat de pe piaţa secundara la un preţ care este mai mic sau mai mare decât valoarea nominala si daca investitorul tine obligaţiunea pana la scadenta, atunci el va înregistra un profit / pierdere in plus fata de dobânda obţinuta, calculat ca diferenţa dintre preţul de achiziţie si valoarea nominala.

Astfel , randamentul la scadenta se va calcula după următoarea formula: Valoarea cuponului de dobânda plus / minus câştigul / pierderea din valoarea de cumpărare fata de valoarea nominala pe care o va incasa la scadenta raportata la perioada de timp rămasa pana la scadenta, toate acestea raportate la media aritmetica dintre preţul de cumpărare si valoarea nominala. Obligaţiunile au o durata de viata limitata. Astfel, drepturile si obligaţiile aferente unei obligaţiuni iau naştere in momentul emisiunii si se sting la scadenta.

Societăţile comerciale emit obligaţiuni dintr-o multitudine de motive:

- emisiunea de obligaţiuni aduce societatii fonduri fara sa crească numărul de acţionari, respectiv gradul de dispersare a acţiunilor.

19

- prin emisiunea de obligaţiuni societăţile pot adesea împrumuta bani la o rata a dobânzii mai mica decât rata creditului bancar. Printr-o emisiunea directa (adresata direct publicului investitor) societatea elimina o veriga intermediara, creditul fiind mai eficient si mai ieftin;

- prin emisiunea de obligaţiuni societatea poate împrumuta la o rata a dobânzii fixa pentru un termen mai lung decât cel oferit de băncile comerciale. Adesea, băncile nu acorda împrumuturi cu o rata a dobânzii fixa pe o perioada mai lunga de 5 ani, deoarece se tem ca vor înregistra pierderi daca costurile se ridica la o suma mai mare decât împrumuturile pe termen lung. Multe societati doresc sa împrumute bani pe o perioada mai mare de timp, de aceea optează pentru emisiunea de obligaţiuni.

- piaţa obligaţiunilor oferă o alternativa eficienta de a împrumuta bani si din considerentul ca nu trebuie negociat fiecare contract de împrumut.

- detinatorii de obligaţiuni nu se implica in activitatea de conducere a societatii.

Dezavantajele pe care o societate comerciala le poate avea când emite obligaţiuni sunt acelea ca trebuie sa plătească periodic dobânda (este aşadar nevoie de o planificare a cash flow-ului) si sa ramburseze împrumutul la scadenta – trebuie foarte bine calculat randamentul investiţiei care trebuie sa acopere toate platile viitoare. Daca rata dobânzii de piaţa este ridicata atunci trebuie sa ofere o dobânda competitiva ceea ce conduce la un cost al resurselor atrase destul de mare.

Raţiunile pentru care investitorii investesc in obligaţiuni sunt cele legate de risc ( investiţia in obligaţiuni este mai puţin riscanta decât cea in acţiuni ) si de asigurare a unui venit regulat ( prin încasarea cuponului de dobânda). Si obligaţiunile au un preţ numit curs, care depinde de rata dobânzii.

2.3. Produse derivate

Valorile mobiliare derivate reprezintă acele produse bursiere rezultate din contractele dintre emitenţi (vânzători) si beneficiari (cumparatori) prin care se prevede ca acestora din urma li se conferă drepturi asupra unor active (titluri financiare, valute, mărfuri) ale emitentului la o scadenta viitoare, conform prevederilor contractului.

20

De aici deosebirea fata de valorile mobiliare primare, care privesc exclusiv venituri monetare, de unde si caracteristica de valori mobiliare derivate.

( 1). Contractul Futures Contractul Futures reprezintă înţelegerea dintre doua parti de a vinde sau de a cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument monetar) la un preţ si la o data prestabilite, ceea ce face din acest contract un titlu financiar rezultat din următoarele caracteristici:

- Obligaţiile parţilor se stipulează intr-un document standardizat (contractul), care este negociabil pe piaţa secundara sau la bursele care fac tranzacţii futures;

- Creditorul obligaţiei contractuale are de ales intre doua variante: a) la scadenta, sa accepte executarea in natura prin preluarea activului care reprezintă obiectul contractului;

b) sa vanda contractul pana la scadenta;- Debitorul are tot doua variante:

a) sa - si onoreze obligaţia in natura; b) sa - si anuleze poziţia de debitor prin cumpărarea de la bursa a aceluiaşi tip de contract ;

- Contractele sunt cotate zilnic; ca urmare, valoarea lor de piaţa fluctuează in funcţie de raportul cerere / oferta.

Scopurile in care se încheie controalele futures pot fi: pentru plasament, cel care le cumpara sperând intr-o

creştere a valorii lor pe durata de viata a acestora, exact ca in cazul valorilor mobiliare;

pentru obţinerea de profituri prin jocul la Bursa; prin acoperirea riscului la activele pe care titlurile

respective se bazează. Principiul de funcţionare a pieţelor futures este simplu: Doi operatori, care au riscuri opuse sau care anticipează diferit evoluţia cursurilor sau a ratelor, se pun de acord pentru a schimba o suma determinata dintr-un activ financiar la o data viitoare (futures) pentru un preţ convenit in avans. Pentru a se acoperi pe piaţa futures, un operator trebuie sa ia o poziţie inversa celei la vedere (numerar) pe care o are. Întrucât preturile la contractele futures la diverse scadente variază in acelaşi sens cu preţul ’’cash’’ al instrumentului financiar suport, pierderea pe care o poate avea pe poziţia ’’cash’’ sa fie compensata prin câştigul care va fi realizat pe piaţa futures si invers. Camera de Compensaţie se interpune intre cumparator si vânzător, asigurând garanţia bunei finalizări a contractului. Ea suprima orice risc financiar si favorizează, in acelaşi timp, o buna lichiditate a pieţei.

21

Deoarece cei doi actori au obligaţii pe aceasta piaţa (cumparatorul de a cumpara si vânzătorul de a vinde), este necesara constituirea unui depozit pe langa Camera de Compensaţie, pentru garantarea executării contractului. Acest depozit de garanţie este ajustat in fiecare zi in funcţie de evoluţia cursului activului suport. Poziţiile operatorilor fac obiectul unei lichidări cotidiene fictive pe baza cursului de compensaţie. Câştigurile / pierderile potenţiale sunt creditate / debitate in fiecare zi. Comisioanele, ca si depozitele de garanţie, sunt relativ scăzute in raport cu sumele din contract. Datorita importantei scăzute a sumelor depozitate cerute pentru participarea pe aceste pieţe, efectul de levier financiar este ridicat si, in consecinţa, atrage speculatorii care iau poziţii pe aceste pieţe, asigurând o creştere a lichidităţii acestora. Pe aceste pieţe, poziţiile luate pot fi lichidate atât prin livrarea titlurilor la scadenta, cat mai ales prin iniţierea de operaţiuni de sens invers celor iniţiale (vânzătorul răscumpăra contractele vândute, iar cumparatorul vinde contractele cumpărate). Contractele financiare futures imbraca forme diferite, in funcţie de natura activului suport, si anume: a) futures pe rata dobânzii; b) futures pe indici bursieri; c) futures pe devize.

a) Futures pe rata dobânzii . Un contract futures pe rata dobânzii fixează preţul unui titlu la livrare (vânzare) sau la primire (cumpărare) la o data viitoare. O creştere a ratei dobânzii pe piaţa antrenează o scădere a cursurilor titlurilor la rata fixa si a cursurilor futures si invers. Riscul creşterii ratei este acoperit printr-o vânzare futures, iar cel de scădere a ratei se acoperă printr-o cumpărare futures. Câştigul realizat vânzând contracte futures si rascumparandu-le mai puţin scump ( in caz de scădere a cursurilor) permite compensarea pierderilor la poziţia ’’cash’’ (numerar), pierderi antrenate de creşterea ratei dobânzii pe piaţa. Aceste contracte permit investitorilor sa se acopere împotriva variaţiilor ratei dobânzii, iar speculatorilor sa ia poziţie si sa beneficieze de efectul de levier al activelor financiare. Volatilitatea ratei dobânzii specifica ultimilor ani a crescut cererea de acoperire a riscurilor de către întreprinderi, bănci si instituţii financiare.

b) Futures pe indici bursieri. Futures pe indice este un contract bazat pe un indice care nu da posibilitatea la o livrare fizica de titluri suport. Este un angajament de livrare sau de acoperire a unei sume certe exprimata in moneda si egala cu un multiplu al unui indice determinat la o scadenta prestabilita.

Toate contractele cu indici dau loc la plati in numerar si imbraca forma de contracte la termen sau futures pe indici si options pe indici. Cumparatorul

22

unui futures pe indici spera o creştere a valorii indicelui in măsura sa genereze profit, iar vânzătorul spera o scădere a valorii acestuia de natura sa aducă, de asemenea, un câştig.

Pieţele indicilor prezintă riscuri importante. Efectul de levier amplifica câştigurile , dar poate amplifica in egala măsura pierderile in raport cu cumpărarea iniţiala. Contractele pe indici pot fi utilizate deci ca instrumente de acoperire sau de speculaţie, volumul zilnic al tranzacţiilor fiind mai mare decât in cazul celor cu acţiuni.

c) Futures pe devize. Asemenea contracte stabilesc cursul de schimb al unei valute pentru o suma determinata de devize (la livrare sau la primire), la o data viitoare, când cumparatorul si vânzătorul de contract are obligaţia sa accepte sau sa livreze valuta suport. Futures pe devize permite acoperirea riscului de curs de schimb si speculaţie.

(2). Opţiunile O opţiune este un contract prin care cumparatorul are dreptul de a cumpăra ( opţiunea „call”) sau de a vinde (opţiunea „put”) o cantitate de titluri la un preţ determinat (preţ de exerciţiu) in schimbul unei sume (preţul opţiunii sau prima) in timpul unei perioade certe(scadenta). Cumparatorul unei opţiuni „call” anticipează o creştere a titlului suport, in timp ce cumparatorul unei opţiuni „put” anticipează o scădere a valorii acestuia. In funcţie de natura dreptului pe care vânzătorul îl da, opţiunile pot fi:

- de vânzare – (put option), când cumparatorul dobândeşte dreptul de a vinde activul;

- de cumpărare – (call option), când cumparatorul dobândeşte dreptul de a cumpăra activul.

Caracterul de titlu financiar derivat pe care îl au opţiunile provine de la faptul ca sunt cotate zilnic la Bursa, unde se stabileşte valoarea de piaţa in funcţie de raportul cerere / oferta si de valoarea activului la care se refera opţiunea. Piaţa operaţiunilor (piaţa condiţionala) este o piaţa organizata si standardizata, prezentând următoarele caracteristici mai importante: a) Durata de viata a opţiunilor. Este, in general, scurta, de 9 luni maximum. Daca in cazul opţiunilor de tip american dreptul de a cumpăra sau a vinde poate fi exercitat in orice moment pana la scadenta opţiunii, pentru opţiunile de tip european acest drept poate fi exercitat numai la scadenta; b) Standardizarea scadentelor. Diferă in funcţie de natura titlului suport astfel

- pentru opţiunile pe rata a dobânzilor si devize, scadentele sunt in martie, iunie, septembrie si decembrie;

23

- pentru opţiunile pe indici bursieri si pe acţiuni scadentele sunt cele de trei luni cele mai apropiate si la minimum o scadenta trimestriala (pentru bursa din Paris),sau numai scadenta trimestriala (pentru bursa din Londra).

c) Preţul de exerciţiu. Sunt cotate mai multe preturi de exerciţiu pentru opţiunile pe futures si pe acţiuni; d) Standardizarea sumei. Valoarea unui contract corespunde primei sau preţului opţiunii pentru o acţiune, multiplicat cu numărul acţiunilor din contract. Prima este vărsata de cumparator vânzătorului, acesta din urma având obligaţia sa vanda activul suport la preţul de exerciţiu la preţul de exerciţiu convenit, daca vor fi achiziţionate de cumparator in timpul duratei de viata a opţiunii. Atunci când cumparatorul nu isi exercita insa dreptul, prima încasata de vânzător constituie un câştig net pentru acesta. e) Constituirea depozitului de garanţie. Vânzătorul trebuie sa verse un depozit de garanţie care este ajustat zilnic in funcţie de evoluţia titlului suport. Riscul cumparatorului de „call” sau de „put” este limitat la prima vărsata, in timp ce riscul vânzătorului este nelimitat. Daca investitorul alege un preţ de exerciţiu superior cursului acţiunii, riscul este mai mare, dar si posibilităţile sale de câştig sunt mai mari. Dimpotrivă, daca el alege un preţ de exerciţiu inferior cursului acţiunii, riscul sau este mai scăzut, dar si posibilităţile de câştig sunt mai reduse. Piaţa opţiunilor este mult mai variata decât piaţa futures si cuprinde: Opţiuni pe acţiuni. In cazul pieţelor foarte volatile, cumpărarea unei acţiuni „call” pe acţiuni prezintă mai puţine riscuri decât cumpărarea directa de acţiuni deoarece pierderile potenţiale sunt limitate la preţul de revenire la poziţie. Atunci când creste cursul acţiunilor, detinatorul opţiunii „call” obţine câştiguri mai mari decât detinatorul de acţiuni pentru ca miza la plecare este mai mica (efectul de levier). Pentru ca un cumparator de „call” sa realizeze câştiguri nete trebuie ca acţiunea suport sa înregistreze un curs superior sumei la preţul de exerciţiu si la preţul opţiunii. Opţiuni pe indici bursieri. Au ca titlu suport un indice multiplicat care prin construcţia sa oferă imaginea unui portofoliu diversificat. Dezvoltarea opţiunilor pe indici permite investitorilor sa se protejeze contra fluctuaţiilor pieţei ca un tot si nu numai contra riscurilor unui singur titlu determinat, ca in cazul opţiunilor pe acţiuni. Totodată, permit speculatorilor sa obtina profit din fluctuaţiile pieţei. Opţiuni pe titluri de împrumut. O opţiune pe rata dobânzii reprezintă dreptul de a cumpăra sau a vinde o cantitate determinata de titluri (bonuri de tezaur sau obligaţiuni de stat) la un preţ determinat pentru o data viitoare. Opţiuni pe devize. Reprezintă dreptul de a cumpăra sau a vinde o anumita cantitate de valuta, la o data viitoare si la un preţ determinat.

24

Opţiuni pe futures financiare. O opţiune pe futures reprezintă dreptul de a lua o poziţie „long” (cumpărare) sau una „short” (vânzare) pe un contract futures. In concluzie, piaţa opţiunilor negociabile permite investitorilor sa beneficieze atât de variaţiile de preţ ( pozitive / negative) limitând costul si riscul, cat si sa se acopere contra miscarilor de curs defavorabile ale titlurilor pe care le deţin in portofoliu.

2.4. Produse sintetice

Valorile mobiliare sintetice rezulta din combinarea de contracte futures, de vânzare si cumpărare; din combinarea de opţiuni put si call; din combinaţii intre diferite tipuri de futures si opţiuni, reprezentând titluri financiare de tip „cos”( de ex. contractele pe indici de bursa). (1) Tranzacţii Futures pe Indici Bursieri Pe piaţa bursiera, contractul futures reprezintă un acord de voinţa pentru a vinde sau cumpara un activ financiar : a) intr-o anumita cantitate; b) la un preţ prestabilit la încheierea contractului; c) cu lichidarea in viitor. Contractele futures au următoarele caracteristici:

o Standardizarea condiţiilor contractului privind natura activului suport si cantitatea contractata (unitatea de tranzacţii). Contractele futures pe acelaşi activ standardizat formează un gen de contracte futures;

o Contractele futures prevăd un termen de executare, o luna specificata pentru lichidare. Contractele futures pe un activ cu aceeaşi scadenta formează o specie a contractului pe acelaşi activ;

o Preţul contractului futures este stabilit la Bursa prin negocierea si contractarea acestei pieţe organizate, prin confruntarea directa a cererii si ofertei pentru fiecare contract standardizat. Prin urmare, valoarea este variabila;

o Actualizarea zilnica a contractelor futures, adică ”marcarea la piaţa”, determina transferarea pierderilor uneia dintre parti in veniturile celeilalte parti;

o Lichidarea contractului se poate face: a) prin predarea / primirea activului negociat; b) prin lichidarea poziţiei printr-o operaţiune de sens contrar, adică prin compensare. Daca executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar (contractele pe indici la bursa), livrarea se face prin lichidare cash. Operaţiunile futures pe indici de bursa constituie vânzarea sau cumpărarea indicelui la cursul futures al bursei si cedarea / primirea la scadenta a unei sume cash care se stabileşte ca produs intre multiplicatorul

25

pieţei si diferenţa dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzacţie a contractului si preţul contractului. Sunt doua situaţii posibile: a) Indicele este superior preţului futures – In acest caz, cei cu poziţii short plătesc celor cu poziţii long; b) Indicele este inferior preţului futures – In acest caz, cei cu poziţii long plătesc celor cu poziţii short. Contractele futures sunt marcate zilnic pe piaţa prin intermediul casei de compensaţii. Reglementarea cash este similara livrării efective a acţiunilor cuprinse in indici. Operaţiunea futures evita operaţiunile si costurile pe care le presupune executarea in natura. Contractele futures pe indici de bursa reprezintă, de fapt, titluri construite artificial, fara a introduce un flux viitor de venituri ( ca in cazul titlurilor primare), ori de mărfuri sau active financiare ( ca in cazul titlurilor derivate). El nu poate fi lichidat la scadenta decât cash, spre deosebire de futures pe mărfuri, valute si titluri de datorie, care se lichidează si prin livrarea efectiva a activelor prevăzute in contract.

CAP. III PARTICIPANTII PE PIAŢA DE CAPITAL

3.4. Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare

Rolul societatilor de valori mobiliare

Societăţile de valori mobiliare îndeplinesc patru mari funcţii pe piaţa de capital:1. generează un mecanism de atragere a capitalului prin punerea in legătura a

celor care au bani (investitori) cu cei care au nevoie de bani (emitenti -societati, guverne);

2. generează un mecanism al preturilor pentru evaluarea investiţiilor;3. generează un mecanism pentru investitori de transformare a investiţiilor in

lichiditati;4. proliferare a produselor pieţei.

In vederea îndeplinirii tuturor acestor funcţii, societăţile de valori mobiliare prestează servicii, acţionând fie ca intermediari, fie in nume propriu

26

pentru cumpărarea / vânzarea valorilor mobiliare si acorda consultanta persoanelor fizice, persoanelor juridice sau guvernelor.

1) Rolul de atragere a capitaluluiCei mai mulţi dintre dumneavoastră sunteţi familiarizaţi cu termenul de

“intermediar financiar”, o instituţie publica sau privata care acţionează in nume propriu sau ca intermediar intre un posesor de fonduri si o persoana care are nevoie de aceste fonduri. Societăţile de valori mobiliare alături de bănci si societati de asigurare sunt principalii intermediari financiari in virtutea rolului lor de atragere a capitalurilor. Ele pur si simplu, servesc drept canale pentru fluxul fondurilor din anumite sectoare ale economiei care au bani de investit către alte sectoare care au nevoie de bani. Societăţile de valori mobiliare îndeplinesc aceasta funcţie prin activitatea de brokeraj.

2) Rolul de mecanism al preturilorPiaţa valorilor mobiliare, prin intermediul Bursei de Valori Bucuresti si

al pietei RASDAQ, furnizeaza un mecanism al preturilor care sa ofere investitorului o imagine reala a valorii investitiei sale.

Cele mai familiare dintre aceste mecanisme sunt, in general, bursele de valori. Bursele de valori publica preturile actiunilor, obligatiunilor societatilor listate (cotatia), zilnic, in presa financiara. De asemenea, sunt publicate in presa financiara si valorile mobiliare ale celor mai tranzactionate societati care nu sunt listate la bursa de valori, ci pe RASDAQ. Abilitatea domeniului valorilor mobiliare de a furniza investitorilor aceste informatii, pe o baza zilnica, este una din cerintele esentiale ale unei piete de capital puternice.

3) Mecanismul de transformare a investitiilor in lichiditatiInvestitorii doresc sa-si transforme disponibilitatile banesti in investitii,

investitiile in lichiditati in cadrul unui mediu stabil. Societatile de valori mobiliare doresc sa realizeze acele investitii pentru clientii lor care sa nu implice o pierdere majora in ce priveste valoarea investitiilor. Societatile care actioneaza pe aceste piete, numite societati de valori mobiliare creaza un mecanism important pentru investitori. In cazul valorilor mobiliare cotate pe o piata investitorii pot actiona in sensul efectuarii de noi investitii sau al obtinerii de lichiditati, zilnic, fara sa sufere o pierdere majora la valoarea investitiei (fapt ce se datoreaza mecanismului de tranzactionare). Cu alte cuvinte, pot exista factori externi care sa afecteze valoarea investitiei, precum zvonurile din lumea economica, dar in general valoarea nu scade, pur si simplu din cauza mecanismului de piata.

4) Proliferarea produselor pieteiSocietatile de valori mobiliare sunt, de asemenea, generatori de

produse financiare prin aceea ca studiaza necesitatile clientilor, furnizandu-le acestora numeroase posibilitati de a-si investi banii. Societatile de valori

27

mobiliare dezvolta si imbunatatesc permanent instrumente financiare care sa fie “croite” in functie de nevoile specifice fiecarui client.

S.S.I.F - Notiuni generale si cadrul legislativ

In tara noastra, societatile de valori mobiliare sunt societati comerciale pe actiuni care au ca obiectiv exclusiv de activitate intermedierea de valori mobiliare. Acestea se infiinteaza in baza Legii nr. 31/1990 (modificata in 1997) dar isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori si ale Regulamentului nr. 3/1996 privind autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare, modificat in martie 1998, emis de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Societatile de valori mobiliare sunt obligate sa aiba, la infiintare un nivel minim de capital social si sa mentina pe tot parcursul desfasurarii activitatii un anumit nivel de capital net a carui formula de calcul si esenta o voi explica mai tarziu, in cuprinsul acestui capitol.

Conform modificarilor la regulamentul nr. 3 din martie 1998, plafoanele minime ale capitalului social si ale capitalului net ce trebuie mentinute pe parcursul desfasurarii activitatii sunt corelate cu activitatile pe care o societate de valori mobiliare poate sa le desfasoare dupa cum urmeaza:

Nr.Crt

Activitatea desfasurata Capital social(lei)

Cerinta minima de capital net(lei)

01 Brokeraj (vanzarea/cumpararea de valori mobiliare pe contul clientilor)

Transmiterea ordinelor clientilor in scopul executarii lor prin alte societati de valori mobiliare

Detinerea de fonduri si/sau valori mobiliare ale clientilor, in scopul executarii ordinelor privind respectivele valori mobiliare

Activitati conexe intermedierii (asistenta si evaluare economica a societatilor comerciale in vederea stabilirii politicii de investitii si elaborarea documentatiei in vederea majorarii capitalului social si/sau finantarii prin plasament privat si/sau oferta publica de vanzare a valorilor mobiliare)

Distribuirea titlurilor de participare ale fondurilor deschise de investitii

300.000.000 75.000.000

02 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus 600.000.000 150.000.000

28

urmatoarele : Dealer (vanzarea/cumpararea de valori

mobiliare pe cont propriu) Administrarea conturilor de portofolii

individuale de valori mobiliare ale clientilor

Pastrarea de fonduri si/sau de valori mobiliare ale clientilor in scopul si in cursul administrarii portofoliilor acestora

Agent de compensare si depozitare, cu exceptia eliberarii si primirii de fonduri banesti pe baza instructiunilor primite de la o societate de compensare si decontare in scopul decontarii tranzactiilor

03 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus: Desfasurarea activitatii de formator de

piata

900.000.000 225.000.000425.000.000

04 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus urmatoarele: Garantarea plasamentului valorilor

mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare

Acordarea de credite pentru finantarea tranzactiilor clientilor

18.000.000.000 450.000.000

Esenta si formula de calcul a capitalului net mentinut de societatile de valori mobiliare.

Societatile de valori mobiliare se deosebesc fata de celelalte societati comerciale prin aceea ca ruleaza sume mari de bani apartinand publicului investitor, comparabile ca marime cu cele rulate de banci, motiv punter care pot fi catalogate din acest punct de vedere drept niste veritabile mini-banci. Iata de ce C.N.V.M. a instituit masuri sporite de protectie a clientilor societatilor de valori mobiliare, generic vorbind a investitorilor, toate acestea dublate de o riguroasa si stricta supraveghere a activitatii acestor societati.

In aceasta ordine de idei societatile de valori mobiliare trebuie sa mentina la anumiti parametri doi indicatori:capitalul net si gradul de indatorare al societatii.

Ratiunea acestor restrictii este aceea de a asigura investitorii ca societatile de valori mobiliare au suficiente active lichide pentru a satisface in orice moment cererile lor precum si pentru a onora celelalte obligatii ale societatii (fata de creditori diversi, bugetul de stat, salariati etc.)

Este vorba, asadar, de conceptul de lichiditate care, in sensul in care este utilizat in calculul capitalului net difera de conceptul de lichiditate asa cum este utilizat, in general, in contabilitate. Strict in aceasta acceptiune,

29

lichiditatea poate fi transformata in cel mai scurt timp in numerar menita sa acopere toate datoriile societatii si in primul rand fata de clientii sai.

Formula de calcul a celor doi indicatori este urmatoarea:

1) Capitalul net = Valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de valori mobiliare - Valoarea datoriilor

Nivelul minim al capitalului net ce trebuie mentinut a fost prezentat in tabelul de mai sus, ultima coloana.

Activele pietei de valori mobiliare sunt acele active in care societatile de valori mobiliare pot sa investeasca in virtutea obiectului lor de activitate. Acestea sunt:

a) sume in cont curent la bancile comerciale;b) certificate de depozit;c) depozite la termen si alte instrumente care evidentiaza depuneri la banci

comerciale ;d) titluri de stat; titluri emise de autoritati ale administratiei publice;e) valori mobiliare care au facut obiectul unei oferte publice,

tranzactionate pe piete recunoscute de C.N.V.M., pentru care exista o piata lichida;

f) titluri de participare la fondurile mutuale;g) sume datorate de clienti pentru valorile mobiliare cumparate in numele

lor;h) depozite la o societate depozitara la C.N.V.M.;i) depozite la o alta societate de valori mobiliare, in baza unui contract de

compensare aprobat de C.N.V.M.; j) obligatiuni municipale;

In vederea calcularii capitaluli net fiecare tip de activ din cele mentionate mai sus pe care societatea il are in portofoliu va fi supus: unui proces de actualizare (reevaluarea) – care se realizeaza pentru

fiecare tip de activ in parte:1) In cazul actiunilor si obligatiunilor cotate la BVB sau pe RASDAQ – in

calcul se va lua valoare (pretul) de piata al acestora. Conform reglementarilor fiecarei piete de tranzactionare pretul de piata reprezinta:

Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate la Bursa = Pretul de inchidere al valorii mobiliare respective din ultima sedinta de tranzactionare (relativ la momentul incheierii acestei situatii) – daca in ultimile doua saptamani a avut loc o tranzactie.

Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate pe piata RASDAQ = Valoarea celui mai mare pret de cumpararea ferm afisat de formatorii de piata, iar daca nu exista formatori de piata pentru acea valoare mobiliara, se va considera pretul la care a fost executata

30

ultima tranzactie (daca in ultimile doua saptamani a avut loc o tranzactie), iar nu cotatia indicativa.

Observati ca daca o actiune, chiar daca este tranzactionata pe o piata organizata, nu are o anumita frecventa si continuitate a tranzactiilor nu intra in aceasta categorie. Intervine aici conceptul de piata lichida pentru o valoare mobiliara . In acceptiunea regulamentului nr. 3 modificat, piata lichida se refera la o piata recunoscuta de C.N.V.M. (BVB si RASDAQ, pana acum) in care valoarea actualizata a unei valori mobiliare poate fi determinata, iar plata pentru valoarea mobiliara vanduta poate fi incasata prompt si in conditii de siguranta.

2) In cazul activelor inscrise la punctele a), b), c), h), I) de mai sus valoarea de piata este egala cu valoarea contabila;

3) In cazul titlurilor de stat si a titlurilor emise de autoritati ale administratiei publice locale se ia in calcul valoarea de piata – daca exista piata de tranzactionare – iar daca nu, valoarea contabila;

4) In cazul titlurilor de participare la fondurile mutuale valoarea actualizata o reprezinta valoarea unitara a activelor nete anuntata de fond.

Unui proces de ponderare (protectie impotriva riscului de neplata sau scadere a valorii). Fiecarui activ i se va aplica un coeficient de risc diferentiat, in functie de gradul de risc atribuit fiecarui activ (de exemplu: actiuni, obligatiuni = 30%; titluri de participare la fondurile mutuale = 25%; titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale = 10%; titluri de stat – 2%; depozite la termen = 5%; certificate de depozit = 20%; numerar si disponibil la banci = 0%)

Astfel ca, valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de valori mobiliare = valoarea actualizata – valoarea actualizata X coeficientul de risc corespunzator

Datorii 15 2) Gradul de indatorare = = = 15

Capital net 1 Gradul de indatorare reflecta nivelul pana la care o societate de

valori mobiliare se poate indatora comparativ cu nivelul de capital net pe care il are. Astfel, societatea poate angaja datorii intr-un volum care sa nu depaseasca de 15 ori nivelul de capital net.

Organizarea S.S.I.F-urilor

Strucrura organizatorica

Pentru a intelege mai bine organizarea si modul de functionare al unei firme de intermediere (societati de valori mobiliare), consider utila comparatia cu o firma de productie. Asemanator unui concern de productie, o firma de

31

brokeraj mentine un departament de marketing/atragere clienti. Personalul de la “marketing” determina care sunt valorile mobiliare de care publicul este interesat. Ei isi bazeaza selectia de valori mobiliare pe conditiile economice, pe cresterea economica proiectata, pe conditiile curente ale pietei si pe interesul publicului investitor (clientii firmei). In cazul in care personalul din acest sector greseste in deciziile sale, firma isi poate pierde clientii datorita faptului ca oferta nu raspunde cerintelor investitionale ale clientilor.

Intr-o firma de valori mobiliare, personalul care lucreaza in relatia cu clientii trebuie sa fie agenti de valori mobiliare autorizati de C.N.V.M. Acestia lucreaza impreuna cu personalul din departamentele de cercetare (daca exista) ale firmei pentru a oferi valorile mobiliare cele mai potrivite dorintelor si solicitarilor clientilor; ei lucreaza in birouri cunoscute si dub numele de “front office”, la sediul central al firmei, la punctele de lucru sau filialele acesteia. In aceste birouri ei intra in contact cu clientii si discuta diferite posibilitati de achizitionare sau vanzare de valori mobiliare.

In momentul in care un agent de valori mobiliare (agent de bursa sau trader) efectueaza tranzactia, intra in actiune zona de “productie”. Angajatii din “zona de productie” se ocupa de efectuarea tranzactiei dar si de intocmirea de inregistrari referitoare la efectuarea tranzactiei, de expedierea banilor si miscarea valorilor mobiliare in conturi precum si alte operatiuni auxiliare dar absolut necesare definitivarii actului de vanzare/cumparare. Serviciul pus la dispozitie prin intermediul sectorului de “productie” este, prin urmare, o parte foarte importanta din “produsul” firmei.

Asadar, efortul principal al tuturor angajatilor societatii trebuie sa se concentreze asupra clientilor, respectiv asupra satisfacerii cerintelor lor in cele mai bune conditii.

Structura organizatorica completa a unei societati de valori mobiliareIn functie de gama activitatilor pe care le desfasoara si de serviciile pe

care le ofera clientilor lor societatile de valori mobiliare se pot clasifica in:a) firme ce asigura servicii complete b) firme ce asigura servicii specializate sau restranse

a) Firmele ce asigura servicii complete sunt cele care au structura organizatorica prezentata in anexa si pe care o voi analiza in cuprinsul acestui subcapitol atat sub aspectul fluxului informational cat si al mecanismelor din interiorul societatii. Aceste firme trebuie, de asemenea, sa dispuna de autorizatie pentru efectuarea tuturor activitatilor pe care o societate de valori mobiliare le poate desfasura. De regula, firmele ce asigura servicii complete dispun si de servicii dezvoltate de cercetare si analiza a pietei si produselor ei, precum si operatiuni de asitenta a societatilor emitente in vederea finantarii.

b) Firmele ce asigura servicii specializate, spre deosebire de cele cu servicii complete, chiar daca au in obiect cuprinse toate activitatile prevazute de lege, sunt specializate in a desfasura numai una sau mai multe activitati

32

(dar nu toate). In tarile dezvoltate specializarea merge pana la a oferi clientilor un singur vehicul investitional, de exemplu: obligatiuni de stat sau numai obligatiuni emise de societati comerciale sau numai actiuni ale societatilor ce fac parte dintr-o ramura industriala, etc. Exista firme care executa tranzactii numai in baza ordinelor primite de la alte societati de valori mobiliare (nu lucreaza direct cu investitorii) sau sunt firme care lucreaza numai cu clientii de un anumit tip, de exemplu cu investitorii institutionali sau numai cu micii investitori, caz in care au o bogata retea de filiale si sucursale. Si in Romania exista societati de valori mobiliare care au inceput sa-si concentreze activitatea numai in oferirea anumitor servicii. De exemplu: societati de valori mobiliare orientate catre satisfacerea nevoilor micilor investitori (Romfin, Gelsor, Unicapital, Broker, etc.) care au retele de filiale si sucursale bine dezvoltate, societati de valori mobiliare orientate catre investitorii institutionali (BIG, Active International, Unicapital, BSP Brokers, C.A.I.B., Global Valori Mobiliare, Danubius, Capital Securities, etc), societati de valori mobiliare orientate catre piata primara in sensul efectuarii de plasamente intermediate (SIVM Broker, Actionarul, Capital Securities, Romaxa, Sansa, Sita Finance, etc.)

In cele ce urmeaza voi face o prezentare detaliata a structurii organizatorice si a functiunilor fiecarui departament a unei societati de valori mobiliare cu o structura completa, care desfasoara toate activitatile permise de legea romana si chiar voi extrapola, atunci cand va fi cazul, cu exemple de departamente si functiuni din SUA, pentru a oferi un model de inspiratie.

STRUCTURA COMPLETA SI FLUXUL INFORMATIONAL DIN INTERIORUL UNEI SOCIETATI DE VALORI MOBILIARE

CLIENTI

Agenti de vanzari(Sediul central; puncte de lucru;

Filiale)

CONTURI NOIDeschiderea de noi

conturiIntroducerea

modificarilor

33

2.3.2. Departamentul : Clienti/ Marketing

In acest departament lucreaza, asadar, agenti de valori mobiliare care au rolul de a atrage clientii prin prezentarea unor oferte de cumparare adecvate fiecaruia dintre investitori. Fiecare client cooptat va lucra numai cu un agent si nu cu mai multi agenti din cadrul firmei. De asemenea, fiecare agent va avea un anumit numar de clienti, cati poate sa consulte si sa le preia ordinele.

TRANZACTII(PROCESARE ORDINE)Inregistrarea ordinelor

primiteInregistrarea orei

Iregistrarea executiei

PIATA RASDAQ BURSA DE

VALORI

VANZARI SI CUMPARARI (BACK-OFFICE)

Inregistrarea Calcularea ReconciliereaContabilizareaIntocmirea jurnalului

CLIENTI

SNCDD

BNR

REGISTRUINDEPENDENT

ADMINISTRARECONTURI CLIENTI

Evidenta contuluiSprijin acordat departamentului de vanzari

DIVIDENDE SI DOBANZIDistribuie dividende si dobanziEvidenta div si dob de incasat si achitat (Sediul central; puncte de lucru; filiale)

MARJAMentinerea contului de marjaSuport al tranzactiilor in marja

34

CONTABILITATEIncasari si plati in numerarDepuneri/retrageri de valori mobiliareTransfer al valorilor mobiliareEvidenta activitatii zilnice a valorilor mobiliareInregistrarea zilnica a operatiilor societatiiBalanta de verificare; Bilant; Situatia contului de profit si pierderi etc.

PROCURI(MANDATE)

Votare prin mandatFluxul de informatii catre clienti (Sediul central; puncte de lucru)

Dupa ce au stabilit strategia de investitii, clientii dau ordine de vanzare/cumparare de valori mobiliare agentilor lor. Agentii vor transmite aceste ordine spre inregistrare si apoi executie departamentului de “Tranzactii”. Acesta transmite apoi ordinul spre punctul de executie (Bursa de Valori Bucuresti sau piata RASDAQ).

In situatia in care tranzactia se executa, departamentul “Tranzactii” raporteaza conditiile de executie (cantitate, prêt, moment al executiei) departamentului “Clienti” dar si in cazul neexecutarii ordinelor se raporteaza acest lucru, astfel incat agentul resposabil sa-si poata informa clientii. Scopul oricarei intreprinderi este obtinerea de profit, asadar orice societate trebuie sa obtina venituri. Pentru a prospera si a se dezvolta, firma trebuie sa produca cu mult mai mult decat cheltuieste. De unde provin veniturile unei societati? De la clienti. Cine sunt acesti clienti? Unde locuiesc acestia? Unde lucreaza? Toate aceste informatii precum si altele sunt inregistrate si actualizate de sectiunea conturi noi. De fapt numele acestui sector difera de la o societate la alta. Aceasta poate fi “Conturi noi”, “Nume si adrese”, “Informatii despre clienti”, “Serviciul de date ale clientilor” sau denumiri similare.

Firmele mari, cu multe filiale in teritoriu, creaza un nou departament (la nivelul sediului central) sau un serviciu in cadrul departamentului Clienti denumit “Conturi noi”.

2.3.3. Departamentul “Conturi noi”

Personalul care lucreaza in acest departament are urmatoarele responsabilitati:

Sa intocmeasca pentru fiecare client cate un dosar care include urmatoarele:

Formularul de cont – formular completat de client la momentul deschiderii contului;

Copiile confirmarilor trimise clientului; Autorizarea telefonica (daca este cazul) Formularul de transferare a valorilor mobiliare (daca este

cazul) etc. Sa atribuie un numar de cont fiecarui client si sa-l transmita agentului

autorizat sa mentina relatia cu clientul; Sa opereze modificarile transmise de client pe parcursul colaborarii

(modificari de domiciliu, numar de telefon, conturi bancare, stare civila, copii etc.)

Asadar, colaborarea unei persoane fizice sau juridice cu o societate de valori mobiliare incepe prin efectuarea unei operatii de deschidere de cont. Aceasta operatiune consta in completarea unor formulare in care trebuie inscrise date despre persoana care deschide

35

contul, precizarea tipului de cont, precum si stabilirea, daca este cazul, prin anexe, a modului in care cei doi parteneri, clientul si societatea de valori mobiliare, isi vor desfasura colaborarea.

De orice tip ar fi el, un cont deschis la o societate de valori mobiliare are o dubla natura: contine atat bani (cash) cat si valori mobiliare.

Tipurile de conturi pe care un client le poate deschide determina si formularele care trebuie completate si depuse. Aceasta clasificare a conturilor este determinata in buna masura de tipul de relatie ce se doreste a fi stabilita intre client si societatea de valori mobiliare.

In cele ce urmeaza sunt prezentate tipurile de conturi ce pot fi deschise de un client si principalele lor caracteristici:

a) Cont la vedere individual (cash account). Acesta este cel mai simplu cont care se poate deschide la o societate de valori mobiliare si este un cont in care se pot executa numai tranzactii cu bani “cash” care in cazul cumpararii trebuie avansati in conturile societatii la momentul transmiterii de catre client a ordinului. Contul este nominal iar la deschiderea lui, clientul sau agentul de valori mobiliare responsabil de cont completeaza un formular de cont, care cuprinde cel putin urmatoarele informatii: numele complet al clientului, adresa si telefonul clientului, ocupatia, locul de munca si telefonul la serviciu, varsta, data nasterii, locul nasterii, referinte despre existenta unor conturi bancare, venitul lunar, starea civila, numarul de copii si varsta lor, conturi la alte societati de valori mobiliare, etc. Unele firme pot cere informatii mai detaliate.

b) Cont administrat. Exista numeroase situatii in care conturile nu sunt administrate de catre titular ci de societatea de valori mobiliare. Este cazul acelor investitori putin sofisticati care lasa in sarcina personalului autorizat din cadrul unei societati de valori mobiliare administrarea contului lor, administrare care consta in operatiuni de vanzare/cumparare de valori mobiliare in scopul obtinerii unor profituri pentru clientul societatii. Foarte adesea, formularul contului administrat este insotit de anexe in care clientul precizeaza conditiile si limitele in care agentul de valori mobiliare poate actiona.

Tot cont administrat se numeste si contul deschis de catre parintele sau tutorele unui minor pe numele minorului, cont care este administrat pana la data majoratului de parinte/tutore.

Un alt caz particular de cont administrat este acela in care o persoana, titulara a unui astfel de cont, desemneaza o terta persoana, alta decat societatea de valori mobiliare, sa administreze contul. Pentru ca aceasta persoana sa efectueze operatiuni, titularul contului trebuie sa depuna la societatea de valori mobiliare o imputernicire speciala. Exista in acest sens doua tipuri de imputernicire:

36

- imputernicire limitata – permite persoanei sa introduca ordine de cumparare/vanzare;- imputernicire deplina – permite mandatarului, in plus fata de cumpararea/vanzarea de valori mobiliare, sa depuna/retraga valori mobiliare/numerar in numele proprietarului contului.

c) Cont comun (joint account). Un cont comun este un cont in care doua persoane, in baza intelegerii

dintre ele, pot efectua tranzactii. De regula, acest tip de cont este folosit de catre membrii unei familii. Exista doua tipuri de raporturi ce leaga titularii contului comun: Titularii au vocatie succesorala reciproca. Acest tip de cont reuneste de obicei sotii. Drept urmare, la moartea unuia dintre cei doi, intregul cont revine supravietuitorului. Titularii sunt concomitent beneficiari ai contului. Prin aceasta intelegere, moartea unuia dintre cei doi nu are nici un efect asupra procentajului in cont al celui care a ramas in viata. Partea celui decedat revine mostenitorilor legali sau testamentari ai defunctului. Acest tip de cont nu este inca folosit la noi, insa introducerea lui nu presupune proceduri complicate.

d)Formularul de vanzare unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa (F.V.A.D.) si Formularul pentru vanzare integrala

Un caz particular intalnit in peisajul pietei de capital romanesti l-a constituit vanzarea unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa. Acest fenomen a fost determinat de punerea in practica a uneia dintre metodele de privatizare aplicate de guvern in anul 1996 si anume Programul de privatizare in masa. Aceasta metoda a avut drept rezultat faptul ca toata populatia Romaniei in varsta de peste 18 ani (cca. 16 milioane de cetateni) a intrat in posesia unui anumit numar de actiuni (diferit, in functie de nivelul de subscriere inregistrat pentru fiecare societate) la una dintre cele aproximativ 3000 de societati comerciale care au devenit in acest fel deschise (publice). Recunoasterea importantei acestui proces consta tocmai in faptul ca a fost special creata o piata de tranzactionare a acestor actiuni, piata RASDAQ, care asigura un climat organizat, onest, facil de tranzactionare. In vederea simplificarii procedurii de vanzare a acestor actiuni de catre cei care nu doreau sau nu aveau posibilitatea de a deveni participanti activi in piata de capital, C.N.V.M. a emis Regulamentul nr. 4/12 iunie 1996 privind autorizarea temporara a agentilor de valori mobiliare. Regulamentul prevede efectuarea acestei operatii numai intr-o perioada determinata de timp, care a expirat la data de 30.06.1997. Aceasta procedura a presupus existenta unei relatii unice

37

intre acest tip de clienti si societatile de valori mobiliare. Ei intrau in contact o singura data, si pentru ca numarul clientilor a fost foarte mare ei nu au fost clasificati drept clienti obisnuiti ai sociatatii de valori mobiliare si deci procedura de deschidere de cont nu li s-a aplicat. In momentul in care posesorul acestor actiuni dorea sa le vanda nu trebuia decat sa completeze un “Formular de vanzare unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa (pentru actiunile tranzactionate pe RASDAQ) sau un “Formular pentru vanzare integrala (pentru actiunile tranzactionate pe BVB), sa depuna certificatul de actionar, in original, si o copie a buletinului de identitate la sediul unei societati de valori mobiliare. Acest fenomen a creat si statutul de agent de valori mobiliare autorizat temporar de C.N.V.M., care avea indatorirea de a prelua ordinele de vanzare unica a actiunilor (impreuna cu documentele sus-mentionate) si de a le transmite spre executie agentilor de valori mobiliare autorizati sa tranzactioneze.

Acest regulament, cu actiune limitata in timp, a avut menirea de a facilita vanzarea actiunilor rezultate din procesul de privatizare in masa, prin simplificarea formularisticii si a modului de colectare a ordinelor, de a usura activitatea societatilor de valori mobiliare in tranzactionarea acestor actiuni si de a favoriza concentrarea capitalului acestor societati comerciale. Desi procedura nu mai este valabila (nu mai exista agenti de valori mobiliare autorizati temporar), formularele sus-mentionate se folosesc in continuare pentru vanzarea actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa.

e) Cont in marja (margin account) Acest tip de cont nu este, inca, folosit pe piata de capital

ramaneasca. Introducerea lui este un process mai dificil care presupune modificarea sistemului de tranzactionare si decontare al valorilor mobiliare si introducerea unui nou tip de operatiuni, respectiv operatiile in marja. Intr-un cont de marja, clientul imprumuta, practic, bani de la societatea de valori mobiliare in vederea achizitionarii de valori mobiliare.

In vederea deschiderii unui cont in marja, in strainatate, se completeaza un formular de cont special. In plus clientul semneaza si alte doua contracte respective: Contractul de marja care stabileste conditiile in care firma va imprumuta bani clientului, regulile dupa care contul opereaza, momentul in care firma poate sa actioneze fara permisiunea clientului si momentul in care firma are dreptul de a percepe dobanda conturilor care prezinta solduri debitoare, cuantumul imprumutului etc; Contractul de imprumut care ofera firmei dreptul de a imprumuta valorile mobiliare cumparate in marja, altor societati de valori mobiliare sau societati depozitare.

38

2.3.4. Departamentul “Tranzactii – Procesare Ordine”

Departamentul Tranzactii-Procesare Ordine strange toate ordinile de vanzare/cumparare de la punctele de lucru ale departamentului de clienti/marketing. In functie de strategia organizationala si gradul de automatizare (informatizare) al firmei acest departament poate fi structurat sub forma unor camere de ordine, fiecare dintre acestea preluand ordinile pentru o anumita categorie de valori mobiliare. Acest lucru este stabilit de firma in functie de marimea acesteia si de gradul de autorizare.

Atributiile departamentului de tranzactii (procesare-ordine) constau in: Primirea ordinelor de la agentul de valori mobiliare responsabil de cont; Transmiterea ordinelor spre piata de tranzactionare corespunzatoare; Executarea ordinelor de tranzactionare (fie intr-o camera special organizata

in interiorul firmei – pentru tranzactiile pe RASDAQ sau BVB – conectare la distanta, fie in ringul BVB);

Primirea rapoartelor referitoare la executarea tranzactiilor, de la piata; Transmiterea acestor rapoarte agentilor responsabili de cont.

Ordinele trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele informatii: sensul ordinului (de vanzare/cumparare), denumirea valorii mobiliare supusa tranzactionarii, cantitatea, pretul, comisionul perceput, etc.

Fiecare piata de tranzactionare isi stabileste propriul “format” de ordin, tinand cont insa de informatiile obligatorii prezentate mai sus. Exista mai multe tipuri de ordine, in functie de modul in care este indicat pretul. Pietele dezvoltate cunosc o multitudine de tipuri de ordine carora le sunt asociate anumite instructiuni (ordin la piata, ordin limita, ordin stop sau de limitare a pierderii, instructiunea la “zi”, instructiunea “bun pana la anulare”, instructiunea “ordin deschis”, instructiunea “totul sau nimic”, instructiunea “executa sau anuleaza”, instructiunea “la deschidere”, instructiunea “la inchidere”). In tara noastra, ambele piete de tranzactionare permit folosirea a doua tipuri de ordine:

a) Ordin “la piata”b) Ordin limita

Ordinul “la piata” este cel mai utilizat tip de ordin si presupune executarea lui la momentul receptionarii in piata de catre agentul care il executa. Indiferent de nivelul preturilor, ordinele la piata sunt executate inaintea ordinelor limita. De asemenea, daca la deschiderea sedintei de tranzactionare sau in timpul sedintei exista mai multe ordine de acest tip ordinea executarii lor se face conform principiului “primul venit, primul servit”, in functie de ora primirii ordinului de catre Departamentul “Tranzactii”. Cat priveste pretul la care se executa tranzactia este vorba de pretul de piata existent la momentul primirii ordinului.

39

Ordinul limita presupune o restrictie asupra pretului pe care clientul este gata sa-l plateasca/primeasca si consta in indicarea unei sume de bani. De exemplu, daca indicatia de prêt limita este de 10.000 lei, aceasta inseamna ca vanzatorul nu accepta un prêt mai mic de 10.000 lei, iar cumparatorul nu plateste un prêt mai mare de 10.000 lei. Dar, daca pretul pietei este mai bun decat cel indicat in ordinul limita, pretul de executie va fi cel mai bun. In exemplul de mai sus, agentul va executa ordinul de vanzare la 11.000 lei daca acesta este cel mai bun pret de vanzare din piata, respectiv ordinul de cumparare la 9.000 lei daca acesta este cel mai bun pret de cumparare din piata. Acest procedeu are loc in virtutea principiului general valabil pentru orice piata de capital “Clientul beneficiaza de cea mai buna executie (best execution price). Deoarece, in mod normal, ordinele limita nu sunt executate imediat, clientul poate stipula perioada pentru care este valabil ordinul, spre exemplu: “valabil pentru azi (ordin de o zi) sau “valabil pana la anulare”.

Personalul care lucreaza in camera de procesare ordine: compara rapoartele de tranzactionare care sosesc din sectorul de

tranzactionare cu ordinele de vanzare/cumparare transmise acestuia si asigura informarea departamentului de clienti despre detaliile tranzactiilor incheiate; este de retinut faptul ca departamentul de procesare – ordine nu va contacta niciodata clientii – numai agentii responsabili de cont sunt cei care directioneaza informatia catre ei; acest proces de comparare a raportului de tranzactionare cu ordinele clientilor poarta numele de reconciliere si are menirea de a veghea ca tranzactiile sa fie executate in mod corect si sa fie confirmate de piata.

Retine ordinele limita neexecutate care sunt valabile pana in momentul in care sunt executate sau pana cand clientul le anuleaza. Tot acest departament confrunta cu clientii toate ordinele de tipul sus-mentionat, prin intermediul agentilor de valori mobiliare. In cazul in care clientul isi schimba ordinul, departamentul de procesare ordine comunica clientului faptul ca s-a notat schimbarea respectiva. Departamentul trebuie sa tina evidenta acestor ordine pana in momentul in care sunt executate. De regula, acest departament trebuie sa aiba pus la punct un sistem pentru monitorizarea ordinelor in asteptare. Ordinele care asteapta sa fie executate trebuie sa fie organizate intr-un sistem logic. In mod obisnuit, intr-o societate mare ordinele sunt grupate mai intai in functie de grupa de valori mobiliare. In cadrul fiecarui grup ordinele de cumpararea sunt separate de ordinele de vanzare. In cadrul pachetului cu ordine de cumparare, ordinul cu cel mai mare pret de cumparare este pus deasupra celorlalte ordine, asadar ordinele vor fi aranjate in ordinea descendenta a pretului. In cadrul pachetului cu ordine de vanzare, ordinul cu cel mai mic pret de vanzare este pus deasupra, drept urmare ordinele sunt aranjate in ordinea crescatoare a pretului. Cu un astfel de sistem, persoanele din cadrul acestui departament pot localiza cu usurinta ordinul corespunzator, in cazul executarii.

40

Asadar, ordinele ar trebui executate de catre agenti de bursa sau traderi, in aceeasi ordine in care au fost aranjate in acest departament. In cazul in care sunt executate in alta ordine, personalul din departamentul procesare ordine trebuie sa sesizeze imediat inadvertenta. Cele mai bune preturi, atat in cazul vanzarilor, cat si in cazul cumpararilor sunt cele de deasupra pachetelor. In cazul in care alte ordine din cadrul pachetului sunt executate inaintea celor de deasupra, atunci ceva este in neregula. Poate ordinul s-a ratacit in drumul lui, poate ordinul a fost executat dar raportul nu a ajuns in mana agentului care l-a executat, toate acestea sunt semne de intrebare pe care si le pun cei care lucreaza in acest departament si la care trebuie sa ofere un raspuns. Intervine aici procedura de corectare a tranzactiilor eronate. Daca, la momentul reconcilierii, se depisteaza o eroare de tranzactionare efectuata in sistem – tranzactia trebuie anulata si reexecutata. Insa, aceasta poate fi anulata numai prin acordul tuturor celor implicati in tranzactie (societati de valori mobiliare). In lipsa acestui acord, tranzactia originala se va deconta in conturile societatii de valori mobiliare, cu consecintele corespunzatoare (posibile pierderi). Daca se constata o greseala intr-o tranzactie efectuata intre firma si un client al sau sau intre doi clienti ai firmei, firma trebuie sa corecteze tranzactia pe propriul risc. Datorita erorilor, firma va trebui atunci sa vanda actiunile in plus sau sa achizitioneze actiunile in minus.Orice pierderi sau castiguri aferente acestor tranzactii corectoare se inregistreaza in contul firmei. De asemenea, se impune intocmirea unui ordin de tranzactionare corector care va fi completat facandu-se referire la tranzactia originala si indicand corectiile de efectuat.

CONCLUZIE Departamentul de procesare a ordinelor este responsabil cu controlul, revizuirea, mentinerea, inregistrarea si executia tuturor ordinelor care sosesc.

Din descrierea activitatii acestui departament rezulta ca exista doua activitati distincte: aceea de procesare a ordinelor si aceea de executare propriu – zisa in ringul bursei sau in sistemul de tranzactinare RASDAQ. De regula, cele doua activitati sunt efectuate in departamente distincte, insa, in tara noastra, organizarea majoritatii firmelor de brokeraj existente arata ca exista un singur departament “tranzactii” in care lucreaza cei care efectueaza tranzactiile propriu-zise (agentii de bursa si traderii) care indeplinesc concomitent si responsabilitatile descrise mai sus corespunzatoare procesarii ordinelor. Am insistat mai mult pe activitatea de procesare a ordinelor pentru ca o consider deosebit de importanta si pledez pentru promovarea ei de catre societatile de valori mobiliare. In ceea ce priveste mecanismul propriu-zis de tranzactionare (operatiile executate de agentii de bursa si traderi precum si responsabilitatile lor) le voi descrie pe larg in capitolul de piete secundare pentru ca activitatile sunt specifice bursei, respectiv RASDAQ-ului.

41

2.3.5.Departamentul “Vanzari si Cumparari”(Back- Office)

Odata ordinele de tranzactionare executate si reconcilierile efectuate, ele sunt transmise mai departe departamentului de vanzari si cumparari. De indata ce a preluat comanda operatiunilor departamentul vanzari si cumparari poarta responsabilitatea indeplinirii a patru atributii majore:a) Inregistrarea b) Calculatiac) Compararea si Reconcilieread) Confirmarea si Contabilizarea

a) InregistrareaAcest departament are menirea de a tine evidenta numarului urias de

tranzactii zilnice. Fiecarei tranzactii in parte i se asociaza un numar, iar fiecare valoare mobiliara va avea un numar corespunzator de identificare care este format din codul emitentului si al emisiunii de valori mobiliare respective.

Personalul din acest departament intocmeste si completeaza zilnic Registrul sau jurnalul tranzactiilor (se mai numeste si Registru de vanzari si cumparari) in care sunt inscrise detaliile fiecarei tranzactii. Acest jurnal contine elemente precum: numar tranzactie, cod client, simbol, valoare mobiliara cumparata/vanduta, cantitate, prêt (valoare bruta), comision, codul agentului care a efectuat tranzactia, etc. iar in cazul tranzactiilor efectuate pentru portofoliul de valori mobiliare al firmei, se face aceasta mentiune (dispare pozitia – client) iar in loc de comision se va inregistra adaosul/reducerea.

b) Calculatia Fiecare tranzactie efectuata de o societate de valori mobiliare presupune

niste calcule prealabile care trebuie sa raspunda urmatoarelor intrebari:- Cati bani sunt implicati in tranzactie?- Cati bani trebuie sa incaseze firma vanzatoare si cati bani trebuie sa plateasca firma cumparatoare?- Cat anume plateste (la vanzare)/ primeste (la cumparare) clientul?- Care este valoarea taxelor aferente tranzactiilor?

Aceste calcule sunt cunoscute sub numele de calculatie (operatiuni de back – office).

In cazul unor firme mari, aceste calcule sunt efectuate computerizat, in timp ce firmele mici angajeaza personal care executa manual aceste calcule.

c) Comparatia si reconcilierea tranzactiilor

42

Aceste operatii presupun compararea tuturor tranzactiilor efectuate de societate (atat in numele clientilor cat si in nume propriu) cu contrapartile corespunzatoare (alte societati de valori mobiliare in cazul pietei RASDAQ sau cu BVB in cazul pietei BVB). Fiecare tranzactie trebuie sa corespunda in cel mai mic amanunt cu contrapartea. De exemplu, in sistemul RASDAQ compararea tranzactiilor efectuate intre societatile de valori mobiliare se realizeaza electronic, sistemul avand aceasta facilitate. In lipsa sistemului de comparare automata fiecare agent care executa ordine trebuie sa trimita societatii de valori mobiliare contra-partida o fisa de comparare intocmita manual sau cu detaliile fiecarei tranzactii. Daca societatea de valori mobiliare care primeste fisa de comparare este de acord cu termenii mentionati, personalul din acest departament aplica stampila firmei pe una din copii si o trimite inapoi pastrand-o pe cealalta pentru propria evidenta. Daca societatea de valori mobiliare contra-partida nu este de acord cu termenii mentionati in fisa de comparare primita sau nu recunoaste tranzactia, inscrie mentiunile corespunzatoare in fisa si o trimite inapoi firmei spre analiza si reconciliere. Reconcilierea consta in efectuarea operatiilor corespunzatoare in vederea anularii tranzactiei, modificarii termenilor tranzactiei etc.

In cazul unei societati de valori mobiliare care efectueaza tranzactii atat in Bursa de Valori Bucuresti cat si pe RASDAQ departamentul de vanzari si cumparari ar trebui sa aiba o evidenta separata pentru fiecare piata in parte, iar in cadrul ei pe tipuri de operatiuni dupa cum urmeaza: a) achizitiile clientilor; b) vanzarile clientilor; c) achizitiile societatii de valori mobiliare; d) vanzarile societatii de valori mobiliare.

In cadrul operatiunii de reconciliere, societatea de valori mobiliare trebuie sa-si soldeze tranzactiile (sau sa-si inchida pozitiile) pe de o parte cu clientii, iar pe de cealalta parte cu societatile de valori mobiliare contra-partida, sau cu BVB. Ambele evidente trebuie sa corespunda din punct de vedere al cantitatii, tipului de valori mobiliare, pretului de executie si termenilor de decontare.

Urmeaza momentul in are firma calculeaza care sunt sumele de achitat sau incasat la data decontarii si expediaza S.N.C.D.D. in cazul decontarii pe RASDAQ si BVB, serviciul decontare o “Situatie a decontarii prognozate”.

Din punct de vedere al decontarii, acest deparatment analizeaza toate discrepantele aparute si opereaza corecturile necesare (ajustand tranzactiile din punct de vedere al costurilor fie in contul firmei, fie in contul clientului, fie in contul brokerului in functie de persoana careia ii este imputabila greseala). Corecturile la tranzactii, efectuate in acest departament vor fi procesate apoi de-a lungul intregului ciclu de operatii, motiv pentru care celelalte departamente implicate vor fi informate cu privire la aceste modificari.

Pe piata romaneasca de capital, corectiile sunt efectuate in prima zi dupa data tranzactiei, pentru a lasa timp suficient operatiei de decontare.

43

d) Confirmarea si contabilizareaPe langa o nota verbala de executie (care este optionala) din partea

agentului responsabil de cont, clientul trebuie sa primeasca o nota scrisa, cunoscuta sub numele de “Confirmare”. Conform regulamentului C.N.V.M. nr. 3/1996 privind autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare, societatile de valori mobiliare au obligatia de a expedia aceste confirmari nu mai tarziu de doua zile de la data tranzactionarii. In strainatate confirmarile sunt, de obicei, pregatite in noaptea de dupa executarea tranzactiei si sunt expediate prin posta in dimineata urmatoare. In acelasi timp, copii aditionale sunt trimise agentului responsabil de cont, precum si altor departamente atat pentru informare cat si in scopuri de consemnare. Confirmarea este documentul care indica faptul ca tranzactia s-a efectuat precum si conditiile in care s-a executat si nu faptul ca, clientul se afla in posesia valorilor mobiliare in cazul cumpararii sau al banilor in cazul vanzarii. Confirmarea clientului contine obligatoriu urmatoarele informatii: sensul tranzactiei efectuate (vanzare sau cumparare), cantitatea, denumirea valorii mobiliare, pretul de executie, suma de primit/platit, comisionul societatii de valori mobiliare si optional informatii precum: data tranzactiei, data decontarii (efectuarii platii), locul executiei (BVB sau RASDAQ), calitatea in care a actionat firma (agentie, principal, sau formator de piata), numele si adresa clientului, numarul de cont al clientului alocat de societatea de valori mobiliare, tipul de cont (cash, discretionar sau de marja), seria si numarul buletinului de identitate al agentului responsabil de cont, etc. Unele firme includ si instructiunea de decontare a clientului si numarul de telefon al agentului responsabil cu contul clientului.

Sunt firme de valori mobiliare care utilizeaza formulare de confirmare simple (ce cuprind numai informatiile obligatorii), in timp ce altele utilizeaza formulare elaborate, ce cuprind toate cele mentionate mai sus.

Contabilizarea.Odata cu procesarea si inregistrarea efectuarii tranzactiei, aceasta

trebuie sa fie inregistrata si in evidenta contabila a firmei. Aceasta presupune printre altele inregistrarea taxelor si comisioanelor datorate firmei de clienti.

CONCLUZIEIn cazul fiecarei tranzactii care are loc intr-o anumita zi, pe o anumita

piata si care este executata de o anumita societate de valori mobiliare, fie pentru clientii sai, fie pentru portofoliul propriu, departamentul de vanzari/cumparari trebuie sa execute procesarea initiala (inregistrarea), calculatia, compararea, corectarea (reconcilierea) si prepararea pentru decontare. Toate aceste operatii trebuie executate cu exactitate.

2.3.6. Departamentul “Contabilitate”

44

Departamentul contabilitate este responsabil de miscarea tuturor valorilor mobiliare si a fondurilor banesti in cadrul firmei, precum si de inregistrarea in conturi a tuturor elementelor de activ si pasiv ale firmei si intocmirea raportarilor financiare.

Functiile departamentului se impart in patru mari categorii:a) miscarea fondurilor in numerarb) miscarea valorilor mobiliarec) rezolvarea tranzactiilor ratated) contabilitatea firmei si intocmirea raportarilor financiare

a) miscarea fondurilor in numerar Acest serviciu din cadrul departamentului contabilitate este

responsabil pentru indeplinirea urmatoarelor atributii: incasari si plati in numerar; relatia cu bancile comerciale la care sunt deschise conturi ale societatii; transferul de fonduri catre si de la banca de decontare; custodia fondurilor aflate “in casa”, la sediul firmei; tinerea evidentelor contabile specifice (Registrul de casa; Registrul de

banca; Jurnal de incasari si plati) precum si intocmirea documentelor primare corespunzatoare (Chitante, Facturi, Extrase de cont, Ordine de plata, etc.).

b) miscarea si evidenta valorilor mobiliareAcest serviciu din cadrul departamentului are urmatoarele indatoriri:

primirea si livrarea valorilor mobiliare; transferul valorilor mobiliare; separarea valorilor mobiliare; evidenta valorilor mobiliare; custodia clientilor;

Primirea si livrarea valorilor mobiliare. Practica internationala demonstreaza ca exista mai multe modalitati de decontare a valorilor mobiliare: 1. decontare tranzactie cu tranzactie (trade by trade settlement); 2. decontare neta continua (continuous net settlement); 3. decontare livrare contra plata (delivery versus payment).1. Sistemul de decontare tranzactie cu tranzactie presupune intocmirea unei

evidente cu privire la identitatea participantilor la decontare (societati de valori mobiliare) care se face tranzactie cu tranzactie, astfel incat la data decontarii vanzatorul livreaza valorile mobiliare direct cumparatorului care vireaza banii. Acest sistem de decontare nu presupune existenta unei case de compensare – decontare care sa fie terta parte in proces.

2. Sistemul de decontare neta continua ignora identitatea participantilor la decontare. Astfel, toate tranzactiile unei societati de valori mobiliare care au

45

ca obiect o anumita valoare mobiliara sunt compensate astfel incat sa rezulte o singura obligatie de plata a pretului si un singur drept de a primi valorile mobiliare aferente . Deoarece identitatea contra-partidei pentru fiecare tranzactie in parte este pierduta, o societate de compensare-decontare va actiona in calitate de contra-partida pentru toate tranzactiile asigurand in acest fel si garantarea decontarii tranzactiilor.

3. Sistemul de decontare livrare contra plata este procesul de predare a valorilor mobiliare concomitent cu plata in numerar a pretului. O societate de compensare-decontare presteaza serviciile de transfer al valorilor mobiliare concomitent cu transferarea fondurilor banesti necesare la scadenta obligatiilor nete de plata la sfarsitul zilei de tranzactionare.

Bursa de Valori Bucuresti foloseste un sistem de decontare neta continua, in timp ce piata RASDAQ foloseste un sistem de decontare –livrare contra plata. Asadar, o societate de valori mobiliare care efectueaza tranzactii in ambele piete trebuie sa fie pregatita sa intocmeasca evidentele si sa expedieze/livreze banii/valorile mobiliare conform procedurilor de decontare specifice fiecarei piete.

Serviciul de primire si livrare a valorilor mobiliare trebuie sa fie foarte bine informat despre miscarile viitoare ale valorilor mobiliare.

Transferul valorilor mobiliare. Serviciul de transfer intocmeste situatia transferurilor de valori mobiliare in functie de indicatiile primite pentru fiecare cont in parte. Astfel, pot exista urmatoarele situatii de depozitare a valorilor mobiliare rezultate din procesul de tranzactionare: Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite, in nume

propriu, la registru; Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele

societatii de valori mobiliare (daca societatea are calitatea de custode); Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele unei

societati bancare care-i asigura serviciile de custodie; Depozitarea valorilor mobiliare cumparate de societatea de valori mobiliare

pentru portofoliul propriu in sectiunea de cont corespunzatoare.Societatile de valori mobiliare trebuie sa tina evidenta pozitiilor

transferate. Registrul de transferare a valorilor mobiliare trebuie sa cuprinda informatii precum: numarul de valori mobiliare, denumirea valorii mobilare, codul valorii mobiliare, data transferului etc.

Transferurile sunt raportate serviciului de evidenta a valorilor mobiliare.

Evidenta valorilor mobiliareOrice societate de valori mobiliare intocmeste si mentine, sintetic

vorbind, doua avidente:- evidenta fluxului de numerar

46

- evidenta valorilor mobiliareAceste evidente trebuie sa reflecte corect, in orice moment, stadiul in

care se afla cele doua active (bani/valori mobiliare) in parcurgerea circuitului obisnuit al procesului de vanzare/cumparare.

Concret, prin utilizarea diferitelor evidente si rapoarte serviciul de evidenta a valorilor mobiliare mentine evidenta stocurilor de valori mobiliare aflate in posesia sau sub controlul (determinat de parcurgerea etapelor obligatorii ale procesului de vanzare/cumparare) societatii de valori mobiliare si inregistreaza toate miscarile valorilor mobiliare.

Doua documente sunt esentiale pentru urmarirea stocurilor:- “Centralizatorul valorilor mobiliare” si- “Evidenta activitatii zilnice”.

Centralizatorul valorilor mobiliare reflecta situatia valorilor mobiliare la data decontarii, este intocmit saptamanal sau lunar si analizeaza toate conturile pentru care exista o pozitie intr-o anumita valoare mobiliara la data la care se intocmeste.

Evidenta activitatii zilnice enumera pozitiile (stadiu in procesul vanzarii/cumpararii precum si entitatea la care acestea se afla la un moment dat) tuturor valorilor mobiliare aflate in posesia sau sub controlul societatii de valori mobiliare. Principiul contabil de dubla inregistrare se aplica si in acest caz, asfel incat pentru fiecare valoare mobiliara aflata in evidenta va exista o pozitie de debit (pozitie “long”) si o pozitie de credit (pozitie “short”) in dreptul careia este indicata entitatea la care se afla valorile mobiliare la un moment dat si fata de care societatea de valori mobiliare are dreptul de a primi valorile mobiliare (in cazul pozitiei long – la cumpararea de valori mobiliare) sau are o obligatie de plata (in cazul pozitiei short- la vanzarea de valori mobiliare) sau pur si simplu indica institutia la care se afla depozitate valorile mobiliare (in custodie) in cazul in care pozitiile sunt soldate. De altfel, pentru fiecare valoare mobiliara totalul pozitiilor long trebuie sa fie egal cu totalul pozitiilor short, in caz contrar exista o discrepanta care trebuie depistata si corectata.

De regula, fiecare firma are propriul sistem de inregistrare in conturi sau sistem de codificare. Aceasta permite serviciului de evidenta a valorilor mobiliare sa citeasca foarte usor evidenta actiunilor. Pentru oricine din afara serviciului, evidenta arata ca o serie lunga de numere lipsite de semnificatie care in cele din urma devine informatie coerenta.Exemplu: evidenta societatii de valori mobiliare “ROINVEST” cu privire la actiunea ‘ROMCIM”, tranzactionata pe RASDAQ, pentru ziua de ieri este inregistrata dupa cum urmeaza.

Contul Actiunea/Cantitatea

Pozitia la deschidere

Debit Credit Pozitia la inchidere cant/val

SOLD INITIAL

47

BU- 45676-1 V/10.000 1.000 - 500 500/ 5.000.000PL-35466-2 C/10.000 - 500 - 500/ 5.000.000BC-43456-2 C/5.000 0 7.000 - 7.000/35.000.000CT-43633-1 V/5.000 10.000 - 7.000 3.000/15.000.000TOTAL 7.500 7.500

- BU; PL; BC; CT desemneaza simbolul societatii de valori mobiliare contrapartida

- 45676; 35466 reprezinta numarul de cont al contrapartidei- “1” respectiv “2” reprezinta contul global clienti respectiv contul societatii

de valori mobiliare.In situatia in care una din operatii nu se soldeaza se poate determina

care dintre intrari/iesiri lipseste si in functie de acest lucru se poate determina eroarea si se poate corecta.

Separarea valorilor mobiliare. Societatile de valori mobiliare care tranzactioneaza pe piata RASDAQ trebuie sa aiba deschis la SNCDD cel putin un cont de valori mobiliare. Unul din principiile care stau la baza oricarei piete de valori mobiliare este “principiul separarii conturilor clientilor de cele ale societatii”. Aceasta operatie mai poarta si denumirea de segregare (segregate account). Acest principiu este determinat de imperativul protectiei investitorilor si consta in aceea ca toate valorile mobiliare care apartin clientilor si care fie ca sunt in procesul decontarii, fie ca se afla in custodia societatii de valori mobiliare trebuie sa fie tinute in conturi separate de cele ale societatii de valori mobiliare. Acestea trebuie evidentiate ca atare atat in evidenta societatii de valori mobiliare cat si in evidentele depozitarului (in cazul peietei RASDAQ).

Custodia clientilor. Custodia consta in pastrarea in conditii de siguranta a activelor clientilor. Corespunzator formei de existenta a valorilor mobiliare (in forma materiala sau in forma dematerializata), custodia consta in pastrarea certificatelor in seifuri in cazul actiunilor materializate, respectiv tinerea corecta a registrelor in care valorile mobiliare dematerializate sunt inscrise. In tara noastra nu exista societati comerciale deschise care au emis actiuni in forma materializata. De altfel, pe piata RASDAQ pot fi tranzactionate numai valori mobiliare emise in forma dematerializata. Procedurile de inscriere la cota Bursei de Valori Bucuresti permit tranzactionarea valorilor mobiliare atat in forma dematerializata cat si materializata, imobilizate conform procedurilor bursei la o societate depozitara agreata de aceasta. Aceasta din urma posibilitatea nu este inca exploatata. Tarile care au o experienta indelungata in piete de capital au folosit si folosesc inca ambele sisteme, tendinta fiind insa de dematerializare a valorilor mobiliare. Initial, cand valorile mobiliare erau numai in forma materializata, certificatele de valori mobiliare erau literalmente mutate de la o firma de brokeraj la alta dupa incheierea tranzactiei, firma pastrand certificatele la sediu, laolalta cu cele proprii, pentru facilitarea unor astfel de

48

transferuri ca si pentru diferitele tipuri de operatii cum ar fi controlul dividendelor. Atat valorile mobiliare ale clientului cat si cele ale firmei erau tinute la sediu in seifuri, denumite “vaults”. Pe masura ce volumul tranzactiilor a crescut, livrarea propriu-zisa a devenit in unele cazuri aproape imposibila. Cu toate ca mai exista cazuri in care se mai practica livrarea fizica, aceasta metoda isi dovedeste din plin nefunctionalitatea in conditiile unei piete caracterizate prin celeritate si volum mare de tranzactii. Valorile mobiliare, apartinand clientilor, sunt inregistrate in numele firmelor (in custodie), atat din motive de usurinta a transferurilor (reducerea costurilor) cat si din ratiunea ca adevaratii proprietari (beneficial owners) sa nu poata fi intotdeauna identificati.

c) rezolvarea tranzactiilor ratate Ratarile pot aparea fie atunci cand societatea vanzatoare nu detine

valorile mobiliare vandute, fie cand societatea de valori mobiliare cumparatoare nu poseda suficiente fonduri pentru a achita contravaloarea achizitiei.

In cazul in care tranzactiile sunt decontate in sistemul de livrare contra plata (folosit de RASDAQ), lipsa valorilor mobiliare sau a fondurilor banesti va determina o ratare sau o decontare suspendata. O greseala ce poate determina o ratare intervine atunci cand firma vanzatoare inregistreaza tranzactia intr-un cont gresit aflat la SNCDD, de exemplu in contul de portofoliu al firmei in loc de contul separat ce contine valorile mobiliare ale clientilor. In acest caz, ratarea poate fi reparata repede daca firma procedeaza la o ajustare a tranzactiei schimband numarul de cont si transmitand SNCDD instructiuni de livrare a valorilor mobiliare in contul corect. Acesta ajustare a tranzactiei va remedia problema la SNCDD si va aduce evidentele interne ale firmei in concordanta cu evidentele SNCDD.

O alta greseala care poate conduce la o ratare apare cand o societate de valori mobiliare executa o vanzare pentru un client fara a verifica daca valorile mobiliare in cauza se afla in contul clientului. Intr-o astfel de situatie, firma va fi silita sa cumpere actiunile lipsa si sa prelungeasca termenul de decontare pana la data de decontare a tranzactiei corectoare. Desigur, acest tip de eroare expune firma la riscul de piata.

In sistemul de decontare neta continua (cazul Bursei de Valori Bucuresti) si mai ales atunci cand sunt folosite valori mobiliare in forma materializata, riscul de aparitie a ratarilor de livrare si primire este mai scazut. Departamentul de contabilitate este responsabil de mentinerea “Registrului de evidenta a ratarilor de primire/livrare care contine informatii cu privire la data decontarii (data livrarii neefectuate), numarul de valori mobiliare, denumirea valorii mobiliare, pretul de cumparare, societatea de valori mobiliare contra-partida, data primirii/livrarii valorilor mobiliare, valoarea neta a tranzactiei, orice alte elemente aditionale referitoare la tranzactia ratata.

49

d) contabilitatea firmei si intocmirea situatiilor financiarePrincipal, din punct de vedere contabil, societatea de valori mobiliare nu se

deosebeste fata de orice alta societate. Aceasta efectueaza cheltuieli si incaseaza venituri. Astfel, asa cum evidentele valorilor mobiliare reflecta stadiul in care acestea se afla, serviciul de contabiliate proceseaza (inregistreaza in conturi) toate miscarile patrimoniale care se produc in interiorul firmei. Astfel, aceste miscari zilnice implica nu numai decontarea tranzactiilor clientilor dar si facturarea, plata si incasarea de comisioane, plata salariilor, cheltuieli legate de operare, cheltuieli administrativ-gospodaresti, etc.

Etapa finala a procesului de inregistrare contabila este listarea la sfarsitul zilei a jurnalului numit ‘Cartea Mare” care cuprinde toate operatiile efectuate de societate in ziua respectiva. Cele mai multe din inregistrarile contabile se efectueaza in baza centralizatoarelor primite de la celelalte departamente, ca de exemplu registrul zilnic de casa primit de la casierie, departamentul de dividende trimite situatia intrarilor de dividende, departamentul de cumparari/vanzari transmite departamentului de contabilitate suma neta reprezentand tranzactiile clientilor.

Informatiile extrase din Cartea Mare si Balanta de Verificare, intocmite zilnic, servesc ca baza de intocmire a unor raportari ce sunt cerute atat de organele administratiei locale si centrale de stat (din punct de vedere fiscal), cat si de organismele de supraveghere ale pietei de capital si asociatiile profesionale cu statut de autoreglementare din care societatile de valori mobiliare fac parte.

Concret, prin raportare la cadrul legislativ existent in momentul de fata in tara noastra, aceste raportari sunt: trimestrial, Declaratia de impunere a impozitului pe profit (contul de profit

si pierderi), pentru Administratia Financiara; semestrial si anual, Bilantul contabil, pentru Administratia Financiara

si C.N.V.M.; lunar, Situatia financiara lunara privind calculul capitalului net, pentru

C.N.V.M.Fiecare operatiune trebuie sa fie inregistrata corespunzator, in

conformitate cu principiile de contabilitate existente in tara noastra si cu natura operatiilor care sunt specifice acestui sector de activitate.

2.3.7.Departamentul “Administrare conturi clienti”

Personalul care lucreaza in acest departament analizeaza, actualizeaza si mentine evidenta conturilor clientilor care au deschise la societatea respectiva de valori mobiliare conturi administrate. Principalele atributii ale personalului ce lucreaza in acest departament sunt:

50

Mentinerea evidentei corecte a conturilor clientilor (a pozitiilor in valori mobiliare si a soldurilor in numerar);

Urmarirea incasarii “de facto” a fondurilor si valorilor mobiliare datorate firmei;

Autorizarea retragerilor de numerar si valori mobiliare din contul clientilor; Supervizarea operatiilor efectuate de agenti in indeplinirea atributiilor de administrare a conturilor clientilor in vederea respectarii cerintelor impuse de regulamentele C.N.V.M. si ale pietei de tranzactionare in legatura cu activitatea de administrare a conturilor clientilor.

2.3.8.Departamentul “Dividende si dobanzi”

Acest departament nu este inca introdus in peisajul organizatoric al societatilor de valori mobiliare romanesti datorita faptului ca pana in acest moment distribuirea dividendelor societatilor comerciale emitente a fost efectuata de ele insele in baza listei actionarilor primite de la registrele independente ale actionarilor. Insa, introducerea in viitor, a acestei functiuni in cadrul societatilor de valori mobiliare si a bancilor custode (asa cum este in strainatate ) ar conduce la optimizarea procesului de distribuire a dividendelor si dobanzilor si degrevarea societatii emitente de aceasta sarcina costisitoare si impovaratoare.

Departamentul de dividende este responsabil de colectarea si mai apoi plata dividendelor si dobanzilor catre cei indreptatiti. Odata cu stabilirea dividendelor de catre adunarea generala a unei societati comerciale deschise ale carei actiuni/obligatiuni sunt tranzactionate pe o piata organizata, prima sarcina a personalului acestui departament este de a stabili care sunt actionarii respectivei societati la data inregistrarii.

Dividendul/dobanda reprezinta o distribuire de numerar de la societatea emitenta catre detinatorii de actiuni/obligatiuni ai acesteia aflati in evidente (registrul actionarilor/obligatarilor) la o anumita data. Societatile comerciale emitente distribuie dividende atunci cand adunarea generala hotaraste acest lucru, in functie de politica firmei, de planurile sale de viitor si de situatia financiara curenta.

Angajatii acestui departament sunt practic responsabili cu un lucru si anume: sa se sigure ca actionarului indreptatit i se platesc dividendele/dobanzile. In indeplinirea acestei misiuni, acestia trebuie sa tina evidente corecte pentru toate valorile mobiliare care sunt in evidenta societatii (fie ca sunt in portofoliul societatii fie ca apartin clientilor si se afla in custodie la societate). Ei intocmesc si mentin “Evidenta dividendelor/dobanzilor de platit sau incasat”.

2.3.9. Departamentul “Procuri” (Mandate)

51

Deseori clientii societailor de valori mobiliare incredinteaza valorile mobiliare in custodie societatii. Valorile mobiliare pot fi asadar inregistrate in numele clientului sau in contul societatii de valori mobiliare (street name). Societatile emitente, transmit in decursul unui an financiar diverse comunicari si informari actionarilor lor. Dar emitentul nu cunoaste cine este proprietarul unei valori mobiliare inregistrate in contul societatilor de valori mobiliare si de aceea toate comunicarile trimise de emitentul valorilor mobiliare sunt receptionate de societatile de valori mobiliare care au obligatia de a le transmite direct clientului indreptatit la informare. Orice comunicare de la emitent poate fi trimisa numai persoanei inscrise in registrul actionarilor la data respectiva, persoana care devine responsabila cu transmiterea informatiei la proprietarul beneficiar in cazul in care actioneaza in calitate de custode.

In interiorul unei societati de valori mobiliare departamentul de procuri sau mandate este cel care are aceasta misiune.

Unul din principalele drepturi aferente calitatii de actionar este dreptul de vot. Este incontestabila importanta exercitarii acestui drept deoarece aspectele cele mai importante ale functionarii unei societati comerciale sunt supuse votului actionarilor.

Spre exemplificare, mentionez ca A.G.A. alege administratorii, aproba bilantul, fixeaza dividendul, stabileste bugetul, hotaraste emisiunea de obligatiuni, schimbarea obiectului societatii, dizolvarea anticipata a societatii, cu alte cuvinte directioneaza politica de ansamblu a societatii, politica ce influenteaza in mod decisiv pretul de piata al actionarilor si nivelul dividendelor. Aceasta divagatie este menita a releva legatura intrinseca dintre exercitarea dreptului de vot si avantajele patrimoniale ale detinerii de actiuni la o societate comerciala.

In contextul economic actual caracterizat prin faptul ca un numar mare de cetateni romani au devenit actionari, insa nu sunt familiarizati cu aceasta postura, respectiv cu drepturile ce decurg din calitatea de actionar, se constata ca exista o participare destul de redusa a actionarilor la A.G.A. Nu trebuie omis faptul ca unii dintre actionari nu sunt interesati intr-o participare activa pentru asigurarea bunului mers al societatilor la care detin actiuni.

Dreptul de vot poate fi exercitat personal sau prin reprezentare, potrivit prevederilor actului constitutiv.

Drept urmare actionarii care au incredintat in custodie actiunile lor unor societati de valori mobiliare si nu numai ei, le pot mandata pe acestea prin intermediul unor procure, sa exercite in numele lor dreptul de vot in A.G.A. evident in masura in care considera ca societatea de valori mobiliare le reprezinta interesele (in limita mandatului). Aceasta solutie este fara indoiala preferabila ipotezei in care actionarii nu-si exercita dreptul de vot, prezentand si avantajul ca permite concentrarea drepturilor de vot si implicit posibilitatea sustinerii cu mai multa forta (generata de un mare numar de voturi) a anumitor pozitii in A.G.A.

52

Exercitarea prin prezentare de catre societatea de valori mobiliare a dreptului de vot in A.G.A. nu o scuteste de obligatia de a transmite clientilor sai comunicarile si informarile provenind de la societatea la care acestia sunt actionari.

2.3.10. Departamentul de marja

Cele mai multe firme de brokeraj din strainatate au un departament de marja care monitorizeaza statutul curent al fiecarui cont de marja al clientului. Angajatii din acest sector de activitate controleaza conturile clientului tinute de firma, pentru a se asigura de faptul ca ele opereaza in cadrul regulilor si regulamentelor aplicabile la cumpararea si vanzarea de valori mobiliare. Ei determina momentul in care clientul trebuie sa plateasca valorile mobiliare cumparate dintr-un cont in marja si modul in care valorile mobiliare trebuie livrate si cat anume din ele pot fi retrase de catre client.

Dar sa aflam mai intai ce sunt operatiunile in marja.Operatiuni de cumparari in marja (margin operations) si vanzari

scurte (short sales)Aceste tipuri de operatii sunt foarte folosite pe pietele dezvoltate si

imprima acestora un caracter de “piete speculative”. In tara noastra se preconizeaza introducerea acestor operatiuni la bursa in cursul anului 1998.

Cele doua operatiuni sunt operatiuni de tip speculativ si merg “mana in mana “ dupa urmatoarea structura:

Descrierea fluxului:

Banca

Societate de valori mobiliare

Cont in Vanzare marja scurta

Investitor

“Cont in

marja”

Investitor “Vanzare scurta”

Societate de valori mobiliare

Societate de depozitare

53

1. Investitorul care are deschis un cont in marja, cumpara valori mobiliare cu bani imprumutati de la societatea de valori mobiliare, valori mobiliare care servesc drept garantie pentru suma imprumutata. Imprumutul de care beneficiaza investitorul este afectat de o dobanda negociata cu societatea de valori mobiliare si are un termen de rambursare;

2. Societatea de valori mobiliare poate imprumuta, la randul ei banii, de la o banca ;

3. Valorile mobiliare, care servesc drept garantie si pentru care investitorii semneaza ca le pun la dispozitia societatii de valori mobiliare spre a fi imprumutate, pot fi imprumutate in vederea vanzarii, urmatoarelor categorii de entitati:

3a. altor investitori, clienti ai societatii;3b. unei alte societati de valori mobiliare, care le va imprumuta in

vederea vanzarii in nume propriu sau pentru un alt client al sau;3c. unei societati depozitare care, avand acces la intreaga comunitate a

brokerilor, le pune acestora la dispozitie;3d. insasi societatea de valori mobiliare le poate folosi intr-o astfel de

operatie, in nume propriu.Ratiunea efectuarii acestor operatii este aceea ca fiecare dintre

participanti spera in obtinerea unui castig in urma tranzactiei.Astfel, investitorul care a efectuat o operatiune in marja (a cumparat

cu bani imprumutati de la societatea de valori mobiliare) mizeaza pe cresterea cursului valorii mobiliare cumparate, sperand in obtinerea, prin vanzarea ei, a unui venit care sa acopere suma imprumutata, dobanda datorata societatii de valori mobiliare in schimbul banilor imprumutati si un profit care sa justifice operatiunea.

Exemplu: Investitorul care are deschis un cont in marja (i1) contracteaza de la societatea de valori mobiliare, la momentul T1, un imprumut de 1.000.000 lei, cu o dobanda de 5% rambursabil la momentul T4. Cu banii astfel obtinuti achizitioneaza, la T1, 100 actiuni a 1.000 lei bucata. La momentul T4 pretul actiunilor fiind de 1.200 lei bucata i1 vinde actiunile obtinand 1.200.000 lei, astfel ca la momentul T4 returneaza societatii de valori mobiliare creditul de 1.000.000 lei plus dobanda de 50.000 lei. In concluzie i1 va avea un profit de 150.000 lei.

Investitorul care a efectuat o vanzare scurta (a imprumutat valorile mobiliare si le-a vandut) mizeaza pe scaderea cursului valorii mobiliare vandute, sperand in obtinerea unui venit care sa-i acopere suma cu care va cumpara valorile mobiliare respective de pe piata, in vederea restituirii lor catre societatea care i le-a imprumutat si a unui profit care sa justifice operatiunea.

Exemplu: Investitorul care efectueaza o vanzare scurta (i2) imprumuta la momentul T2 1.000 actiuni care garanteaza imprumutul acordat de

54

societatea de valori mobiliare lui i1 si in aceeasi zi le si vinde la un prêt de 1.100 lei incasand 1.100.000 lei. Precizez ca actiunile au fost imprumutate de societatea de valori mobiliare sub conditia restituirii lor la momentul T2 si a platii unei dobanzi de 5% aplicata la valoarea de piata a actiunilor din ziua imprumutului. La momentul T3, i2 cumpara actiuni de pe piata la un prêt de 900 lei platind 900.000 lei, actiuni pe care le returneaza societatii de valori mobiliare impreuna cu dobanda de 55.000 lei obtinand in acest fel un profit de 145.000 lei.

Asadar, societatea de valori mobiliare care imprumuta bani in cazul cumpararii in marja, respectiv valori mobiliare in cazul vanzarii scurte, va obtine o dobanda negociata cu cei doi parteneri sau va obtine un profit in cazul in care ea insasi efectueaza una din operatiuni. Corespunzator, celelalte entitati implicate in mecanism precum banca, o alta societate de valori mobiliare sau societatea de depozitare vor fi remunerate potrivit intelegerii dintre ele.

In SUA, nu toate valorile mobiliare pot fi cumparate in marja. Acestea trebuie sa indeplineasca anumite criterii care sunt prevazute de regulamente. De asemenea, nu toti clientii pot cumpara in sistem de marja.

Necesitatea mentinerii unei limite de siguranta a valorilor (banesti sau mobiliare) aflate in cont. Din nefericire, preturile valorilor mobiliare nu cresc/scad intotdeauna conform asteptarilor, generand astfel dificultati uneia din partile implicate in tranzactie.

Exista cazuri in care firma de brokeraj risca sa piarda bani in cazul in care clientii nu sunt capabili sa plateasca imprumutul sau sa returneze valorile mobiliare imprumutate, pe care societatea trebuie sa le cumpere de pe piata indiferent de prêt. Atunci cand valoarea actiunilor care garanteaza imprumutul acordat de societatea de valori mobiliare scade sub limita de 1/3 fata de valoarea de la momentul achizitionarii, societatea de valori mobiliare solicita bani clientilor sai. In cazul in care clientii nu se conformeaza societatea poate lichida pozitiile acestora prin vanzarea actiunilor.

Responsabilitatile departamentului de marja

1. Mentinerea contuluiDepartamentul de marja se asigura ca toate conturile clientului opereaza

in concordanta cu regulamentele. El controleaza conturile, calculand in permanenta excesul/surplusul si/sau puterea de cumparare.

2.Suport al tranzactiei La acest departament apeleaza cu precadere agentii care tranzactioneaza atunci cand solicita ordine de la clienti. De exemplu, agentul de bursa poate discuta o posibila tranzactie cu un client, cum ar fi de exemplu cumpararea a 100 de actiuni de tip ABC si solicita un imprumut, cat ii lipseste

55

din contul de numerar. Agentul trebuie sa stie ce efect/impact va avea tranzactia asupra contului clientului sau.

3.”Unda verde” pentru anumite platiIn cazul multor firme, sucursalele trebuie sa comunice un mesaj pentru

departamentul de marja pentru “unda verde” in acordarea platii. Acest mesaj este pentru angajatul de marja de a verifica daca este “OK” sa fie platiti banii clientului. Inainte ca banca sa onoreze cecul, este nevoie sa se obtina acordul departamentului de marja. In unele firme, aceste date sunt transmise la oficiile sucursalelor in fiecare dimineata, iar acestea pot efectua plata sumei fara aprobare.

4.Solicitarea de extensiiIn mod ocazional, clientii pot intra in tranzactii cu valori mobiliare si,

datorita unor situatii obiective, nu-si pot satisface obligatiile in termen de 7 zile lucratoare (asa cum prevad regulamentele). Intr-un astfel de caz, firma, la instructiunea agentului care executa tranzactia si la aprobarea departamentului de marja, emite o solicitare de extensie de timp catre organizatia de auto-reglementare. In cazul in care se acorda extensia, clientul beneficiaza de timp suplimentar pentru a-si rezolva situatia. Unui client i se permite, de obicei, sa beneficieze de cinci extensii pe an.

5.Situatii de prescriereIn cazul in care o solicitare este respinsa, firma trebuie sa ia decizia de

inchidere a tranzactiei. In cazul in care clientul nu a platit o valoare mobiliara, valoarea mobiliara este lichidata.

In cazul in care un client nu a predat o valoare mobiliara imprumutata si vanduta, firma trebuie sa incheie contractul prin cumpararea valorii mobiliare de catre firma de brokeraj de pe piata si livrarea ei firmei (clientului) de la care a fost imprumutata.

In cazul in care apar probleme cu un client, tranzactiile incheiate trebuie sa se reflecte in conturile clientului. Orice pierdere sau castig din aceste tranzactii inchise fortat, datorate unor fluctuatii neasteptate ale pretului valorilor mobiliare, apartin clientului. In cazul in care clientul nu “onoreaza” pierderea, firma trebuie s-o includa in conturile proprii sau sa recupereze in instanta.

CONCLUZIEDepartamentul de marja tine evidenta tuturor acestor miscari,

asigurandu-se de faptul ca conturile reflecta realitatea.Departamentul de marja are responsabilitatea duala de a proteja banii

firmei si fondurile clientilor. Departamentul de marja trebuie sa cunoasca si

56

sa aplice in orice moment toate regulamentele care afecteaza/influenteaza relatia cu clientul.

Activitatea in sectorul de marja este ultimul punct de control inainte ca, clientul sa fie implicat. Tranzactiile procesate gresit pot fi descoperite in acest punct, iar modificarea poate fi facuta inainte ca acesta sa primeasca confirmarea prin posta.

2.3.10. Oficiul pentru incadrarea in prevederile legale (O.P.L.).

Regulamentul nr.3/1996 varianta modificata introduce o noua obligatie pentru societatile de valori mobiliare: existenta in cadrul fiecarei societati a acestui oficiu care sa fie un compartiment responsabil de asigurarea respectarii legilor, regulamentelor pietei de capital, precum si a normelor interne de catre societate si angajatii sai.

Spicuid din cuprinsul regulamentului, persoana sau persoanele care lucreaza in acest compartiment au urmatoarele responsabilitati:- avizarea declaratiilor pe proprie raspundere de indeplinire a conditiilor

legale ale membrilor consiliului de administratie si agenilor de valori mobiliare;

- obligatia de raportare la C.N.V.M. a incalcarii prevederilor legale de catre agentii de valori mobiliare, precum si a neregulilor constatate in raportarile financiare;

- avizarea materialelor publicitare.In SUA, in cadrul fiecarei firme de brokeraj exista o persoana denumita

“compliance officer” care are rolul de a verifica faptul ca fiecare persoana din firma respectiva indeplineste intocmai procedurile inscrise in regulamentul intern de functionare. De aici si introducerea acestei prevederi in regulamentul nr. 3 modificat, care instituie obligativitatea OPL-ului si care, pe langa sensul preluat din practica americana, extinde spectrul responsabilitatilor.

57

CAP III. PARTICIPANTII PE PIAŢA DE CAPITAL

3.1. Investitorii si emitentii

Investitorii sunt acele persoane fizice sa juridice care cumpara, pe cont propriu, detin si vand valori mobiliare fara a practica intermedierea ca fapt de comert. Nivelul de risc si de castig pe care il au investitorii este in mare masura determinat de felul in care actioneaza pe piaţa, de identitatea lor si de strategia lor investitionala. Clasificarea investitorilor este urmatoarea: Dupa importanta lor pe piaţa se deosebesc:

institutii financiare si investitori institutionali – care tind sa domine cel mai mult pietele financiare: bancile comerciale, societatile de investitii si fondurile deschise de investitii, societatile de asigurare, bancile centrale, institutiile multinationale;

societatile comerciale – care investesc surplusul de fonduri ce pot aparea in procesul desfasurarii activitatii. Orice tip de societate comerciala poate efectua investitii pe piaţa de capital ca activitate financiara adiacenta celei de baza. Astfel societatile cu raspundere limitata (SRL) au cerinte reduse de investitii pe piaţa de capital iar societatile pe actiuni (SA) prezinta din punct de vedere investitional doua feluri de surplus: lichiditati zilnice variabile din punct de vedere cantitativ si, din cauza naturii reduse a duratei de viata a acestui tip de ’’cash’’, cele mai multe societati isi plaseaza fondurile in conturi la vedere sau depozite pe

58

termen scurt prin intermediul pietei bancare. Daca totusi in strategia de dezvoltare a societatii exista o cerinta de constituire a unor balante de lichiditati pe un termen mai lung in acest caz investitiile pe termen lung vor putea fi concentrate catre piaţa de capital si achizitia de actiuni sau obligatiuni. Cat priveste celelalte forme de organizare a societatilor comerciale, ele nu prea investesc pe pietele de capital sau o fac sporadic, lucru motivat atat de lichiditatile mici cat si de lipsa de experienta in ceea ce priveste piaţa de capital;

persoane fizice (sau’’ mici investitori’’) – care isi investesc economiile personale in cantitati reduse de valori mobiliare pentru ca in principiu detin sume mici si au tendinta sa investeasca in sistemul bancar pentru ca li se pare mai putin sofisticat si cu un grad mai mic de risc. Sunt situatii cand „micii investitori” se orienteaza catre fonduri mutuale unde este mai mare riscul dar si profitul.

Dupa strategia investitionala a investitorilor, se deosebesc: investitori strategici – care cumpara un pachet cel putin semnificativ de

actiuni ale unei societatea cu scopul de a-l pastra o perioada mai mare de timp si cu dorinta de a se implica activ in managementul societatii. H.G. nr. 55/1998, pentru aprobarea normelor metodologice privind privatizarea societatilor comerciale si vanzarea de active, defineste investitorul strategic ca fiind acel cumparator ce achizitioneaza un procent de 51% din actiunile cu drept de vot emise de societatea comerciala;

investitorii de portofoliu sau investitorii institutionali – care cumpara actiuni ale unei societati comerciale din considerente de performante ale companiei si compatibilitate a acestor actiuni cu celelalte active din portofoliu. Ei pot pastra o perioada mai mare de timp acele actiuni in functie de cresterea pe care o aduc in portofoliu sau le pot vinde atunci cand exista nevoie de lichiditati si vanzarea acelor actiuni aduce profit. In H.G. nr. 55/1998 se defineste investitorul de portofoliu ca fiind acel cumparator ce achizitioneaza cel mult 33% din actiunile cu drept de vot emise de societatea comerciala la care statul este actionar;

investitori speculativi- care urmaresc numai obtinerea unui profit prin vanzarea actiunilor „scump” si cumpararea lor „ieftin” nefiind interesati de societatea in sine ci doar de evolutia cursului actiunilor respective.

Dupa nationalitate, investitorii sunt: investitori autohtoni – sunt acei investitori, persoane fizice romane sau

persoane juridice romane sau straine inregistrate in Romania, care investesc in produse ale pieteide capital din Romania;

investitori straini – sunt acei investitori persoane fizice straine rezidente sau persoane nerezidente in Romania sau persoane juridice straine neinregistrate in Romania care investesc in Romania.

59

Cadrul legislativ se recomanda a fi diferentiat pentru cele doua categorii de investitori: protectionist pentru autohtoni si stimulativ pentru straini. Cei mai importanti investitori pe piaţa secundara de capital sunt institutiile financiare si investitorii institutionali.

Bancile comerciale

Cea mai mare partea fondurilor bancare este reinvestita in procesul bancar. Reinvestirea face parte din managementul de cative al fiecarei banci prin care se cauta asigurarea unui raport optim intre tendinta de obtinere a unui randament ridicat de plasament si mentinerea unui anumit nivel de lichiditate necesar lichidarii depozitelor clientilor si celorlalte solicitari de numerar. Una din caile de optimizare a acestui raport o reprezinta investitiile pe o piaţa alternativa a pietei bancare cea mai importanta fiind piaţa valorilor mobiliare. In functie de politica proprie de investitii, bancile isi creeaza un fond propriu care reprezinta portofoliul da valori mobiliare. Acest fond este utilizat pe piaţa valorilor mobiliare, cu ajutorul lui obtinindu-se profituri considerabile si prezinta avantajul dispersiei riscului investitional. Bancile centrale

Organismele din sectorul public sunt cunoscute mai ales ca fiind solicitanti de imprumuturi prin emisiunea de obligatiuni, deci ele sunt mai mult emitente decat cumparatoare pe pietele locale sau multinationale. Cu toate acestea, unele banci centrale la ordinul Guvernului, fac investitii substantiale de valori mobiliare atunci cand exista fluxuri de trezorerie pozitive.

Societatile de asigurare

Societatile de asigurare sunt societati in general cu un grad ridicat de risc si ca atare necesita o investire eficienta, pe perioade ce presupun un timp indelungat, a sumelor ce reprezinta prime de asigurare. Specificitatea acestui domeniu consta in faptul ca contractele de asigurare se incheie pe perioade mari de timp 10-15 ani. Primele de asigurare sunt incasate in rate, iar nevoia de lichiditati are caracter spontan. Aceste particularitati impun administratorilor societatilor de asigurare sa constituie un portofoliu de investitii diversificat. Piata de capital reprezinta o alternativa de investire foarte buna pentru aceste societati pentru ca ofera posibilitatea obtinerii de lichiditati insemnate intr-un timp scurt si permite efectuarea de investitii pe orice perioade si cu sume relativ mici.

60

Institutiile multinationale

Acestea sunt cunoscute pe piaţa de capital mai mult ca emitenţi de valori mobiliare (solicitanti de imprumuturi), dar ele pot inregistra in anumite perioade de timp surplus de fonduri ceea ce le readuce in pozitia de investitori ( ex.: Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare etc.).

Societatile de investitii si fondurile deschise de investitii Sunt intrinsec legate de piaţa de capital aparitia lor fiind determinata de dezvoltarea pietelor de capital. Aceasta legatura intrinseca trebuie privita sub doua aspecte: atat societatile de investitii cat si fondurile deschise de investitii (numite si fonduri mutuale) investesc fonduri banesti, pe care le au la dispozitie, in produse ale pietei de capital. Si fondurile mutuale concentreaza disponibilitatile banesti ale micilor investitori, fapt ce le asigura acestora o participare activa la piaţa de capital. Principalele reguli care asigura succesul unui program de investitii sunt: „nu puneti niciodata toate ouale intr-un singur cos”, „nu investiti niciodata in ceva decat daca intelegeti bine cum functioneaza acest ceva” si „nu investiti niciodata in ceva pe care nu il puteti urmari periodic”. Investind prin intermediul fondurilor mutuale, investitorii beneficiaza de doua avantaje foarte importante: diversificarea ( cu o suma unica de bani ei pot investi intr-un portofoliu diversificat) si managementul profesional (asigurat de o societate de administrare). In Romania se intalnesc doua tipuri de organisme colective de plasament: fondurile deschise de investitii (fondurile mutuale) si societatile de investitii. Fondurile mutuale sunt societati civile constituite in scop de investire a resurselor banesti ale membrilor lor intr-un portofoliu diversificat de valori mobiliare. Fondurile mutuale isi desfasoara activitatea prin intermediul unei societati de administrare a fondului pentru ca fondul nu are personalitate juridica, el fiind o asociere de persoane ce pun impreuna fonduri banesti in scopul investirii lor in active ale pietei de valori mobiliare. Fondurile mutuale au ca obiect mobilizarea resurselor financiare atrase, prin emisiunea de titluri ( certificate de investitor, titluri de participare sau unitati de fond) de la populatie sau persoane juridice si plasarea lor in valori mobiliare. Profitul obtinut de pe urma investitiei este reflectat de cresterea valorica pe care o inregistreaza titlurile de participare fata de momentul emiterii lor sau de momentul achizitionarii.

61

Posesorii de titluri de participare isi recupereaza banii investiti plus cresterea sau suporta scaderea valorii titlurilor respective. Rascumpararea se face la valoarea la zi pe care o anunta societatea de administrare, valoare determinata de rentabilitatea investitiei efectuata in valori mobiliare.

Structura de functionare a fondurilor mutuale este urmatoarea :

-Titluri de participare

-conducere suprema

-conducere executiva

- contract de administrare-

-administreaza fondul

contract de distributie- - contract de depozitare

Un fond deschis de investitii poate fi constituit de un grup de persoane fizice sau juridice sub conditia acumularii unui minimum de capital ( in sensul de fonduri banesti si nu de capital social) initial. Astfel, conform reglementarilor in vigoare, exista urmatoarele plafoane minime de capital initial raportat la numarul de membrii initiali:

- pentru 2 – 5 membri un capital initial de 10.000 lei;- pentru 6 – 15 membri un capital initial de 25.000 lei;- pentru 15 – 25 membri un capital initial de 40.000 lei;- peste 25 de membri un capital initial de 50.000 lei.

Caracteristica oricarui fond mutual e aceea ca pe parcursul functionarii prezinta un capital variabil determinat de diferenta dintre numarul intrarilor de membri (cei care cumpara titluri de participare) si numarul iesirilor de membri (acei membri care solicita societatii de depozitare ca fondul sa-si rascumpere titlurile de participare). Acest capital se modifica practic zilnic, in functie de numarul intrarilor si retragerilor din fond. Cea de-a doua caracteristica a unui fond mutual este oferta publica continua de titluri, care este, de fapt, cea care permite cumpararile si rascumpararile zilnice. Toate persoanele care decid constituirea unui astfel de fond se vor numi membri initiali. Acesti membri initiali vor alege primul Consiliu de Incredere

62

INVESTITORI

FOND MUTUAL ADUNAREA GENERALA A INVESTITORILOR FONDULUI CONSILIUL DE INCREDERE AL FONDULUI

SOCIETATE DE ADMINISTRARE

SOCIETATE DE DISTRIBUTIE SOCIETATE DE DEPOZITARE

al Fondului astfel constituit. Toti membri ulteriori ai Consiliului trebuie sa fie propusi de catre si din randul detinatorilor de titluri si alesi de Adunarea Generala a Investitorilor care este formata din totalitatea detinatorilor de titluri de participare la un moment dat. Fondul mutual prin Consiliul de Incredere si Adunarea Generala a Investitorilor are trei atributii: intocmirea contractului de societate civila (actul constitutiv), realizarea reglementarilor interne ale fondului, realizarea prospectului de emisiune al titlurilor de participare. Consiliul de Incredere este cel care incheie contractul de administrare cu o societate de administrare autorizata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. In acest contract sunt prevazute toate conditiile de lucru dintre cele doua organizatii (comisioanele percepute de societatea de administrare, limita maxima a comisioanelor ce pot fi negociate cu societatea de depozitare si cea de distributie, periodicitatea raportarilor societatii de administrare catre Consiliul de Incredere etc.). Consiliul de Incredere propune spre aprobarea Adunarii Generale a Investitorilor „reglementarile interne ale fondului” (cheltuieli suportate din fond, obiective de investitii, proceduri de desfasurare a activitatii). Prospectul de emisiune este alt document important emis la propunerea Consiliului de Incredere in urma aprobarii Adunarii Generale a Investitorilor. Acest document reglementeaza raporturile juridice dintre cei care doresc sa achizitioneze titluri ale fondului si fond si cuprinde informatii despre societatea de administrare, societatea de depozitare, obiectivele financiare ale fondului, politica de investitii, riscul fondului, procedura de emitere si rascumparare a titlurilor fondului, caracteristicile unui titlu de participare (valoarea initiala), metoda de determinare a valorii activelor nete, comisioane si alte cheltuieli aferente functionarii fondului etc. Societatea de administrare este o societate comerciala pe actiuni autorizata de Comisia Nationala de Valori Mobiliare sa desfasoare aceasta activitate de sine statatoare si independenta de orice alta activitate. Aceasta societate administreaza activele fondului mutual si este imputernicita sa incheie contracte in numele fondului cu societatea de depozitare si societatea de distributie. Societatea de depozitare este o societate comerciala pe actiuni autorizata de Comisia Nationala de Valori Mobiliare sa indeplineasca aceasta activitate. Aceasta societate primeste si pastreaza activele fondului, prelucreaza si evidentiaza titlurile, inregistreaza si monitorizeaza activele fondului mutual. In practica romaneasca societatile ce indeplinesc functia de depozitare pentru fondurile deschise de investitii sunt bancile comerciale. Contractul de depozitare este documentul care reglementeaza relatiile dintre societatea de depozitare si societatea de administrare, modul in care se desfasoara activitatea si comisioanele percepute.

63

Societatile de distributie sunt societatile care distribuie unitatile de fond. Pot fi, conform regulamentului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, societati de depozitare, numai societatile de valori mobiliare si bancile comerciale (altele decat cele ce presteaza servicii de depozitare) care au autorizatie de distributie acordata de Comisia Nationala de Valori Mobiliare. Toti cei care investesc intr-un fond mutual contribuie la fond cu o suma de bani. In schimbul acestei sume investitorul va primi un anumit numar de titluri de participare care pot fi diferentiate pe grad de risc proportional cu valoarea de rascumparare. Pretul de emisiune al unui titlu de participare difera de la un fond mutual la altul dupa cum si denumirea titlurilor de fond poate sa difere. Acest schimb bani – unitate de fond se realizeaza la sediile societatilor de distributie. Tot la aceste sedii se pot consulta prospectul de emisiune al fondului si evidentele privind evolutia valorii fondului deschis de investitii. Societatile de investitii sunt societatile comerciale organizate sb forma societatilor pe actiuni, ce au ca obiectiv exclusiv de activitate plasarea in valori mobiliare a sumelor de bani reprezentand aportul actionarilor societatii, in scopul obtinerii unor profituri. In schimbul aportului actionarii vor primi un numar proportional cu capitalul varsat de actiuni nominative. Structura organizatorica are ca organ suprem Adunarea Generala a Actionarilor care hotareste modul de administrare al societatii: stabilirea unui Consiliu de Administrare din interior sau incheierea unui contract de administrare cu o societate de administrare autorizata. In cazul in care se opteaza pentru prima varianta, societatea trebuie sa faca dovada capacitatii de administrare la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, iar daca se opteaza pentru a doua varianta, societatea de administrare trebuie sa fie autorizata de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare si sa aiba un aviz special pentru respectivul contract de administrare. Societatea de investitii va incheia un contract de depozitare cu o societate de depozitare iar daca societatea de investitii este administrata de o societate de administrare, contractul de depozitare va fi incheiat de catre aceasta. Structura societatilor de investitii este asemanatoare cu cea a fondurilor mutuale dar lipseste veriga distribuitorilor. Caracteristica societatilor de investitii este aceea ca ele trebuie sa faca o majorare de capital prin oferta publica. In acest scop societatea trebuie sa intocmeasca un prospect de emisiune iar dupa incheierea ofertei trebuie sa se inscrie la cota unei burse de valori. Incepand cu momentul inscrierii la bursa, actiunile societatii de investitii vor avea o valoare de piaţa putand fi achizitionate de orice persoane.

64

Facand o paralela cu fondurile mutuale putem spune ca, daca in cazul fondurilor mutuale investitorii aveau posibilitatea sa se retraga oricand din fond, valoarea de rascumparare fiind valoarea la zi, in cazul societatilor de investitii actionarii vor avea posibilitatea instrainarii actiunilor in orice moment prin oferirea lor spre vanzare la bursa. Din punct de vedere al avantajelor si al dezavantajelor obtinute de actionari se poate spune ca, in cazul societatilor de investitii actionarii vor primi dividende daca exista beneficii reale, iar daca societatea de investitii nu a inregistrat profit, nu vor primi nimic. Daca doresc sa vanda actiunile, actionarii vor primi pretul de piaţa al actiunilor si vor obtine un profit sau pierdere in functie de pretul de achizitie. Societatile de investitii din Romania (numite si Societati de Investitii Financiare) au fost create prin transformarea Fondurilor Proprietatii Private conform Legii nr. 133/1996 in Societatea de Investitii Financiare. Societatile de Investitii Financiare reprezinta un caz particular al societatilor de investitii prin faptul ca Fondurile Proprietatii de Stat au desfasurat o activitate diferita decat cea care se refera la piaţa de cappital, iar in momentul transformarii au avut un obiect de activitate mai extins decat cel specific societatilor de investitii. Drept urmare, anul 1997, a marcat transformarea efectiva a Fondurilor Proprietatii de Stat in societati de investitii financiare, transformare urmata de reconsiderarea activitatii si functionalitatii acestor entitati. In primul rand, Fondurile Proprietatii Private s-au inregistrat ca societatea de investitii la Registrul Comertului, schimbandu-si de altfel si denumirea dupa cum urmeaza: S.I.F. Muntenia, S.I.F. Moldova, S.I.F. Banat – Crisana, S.I.F. Transilvania, S.I.F. Oltenia. In al doilea rand, au tinut primele adunari generale ale actionarilor in primavara anului 1997, pe a caror ordine de zi a figurat problematica modalitatii de administrare a societatilor de investitii financiare, respectiv daca acestea se autoadministreaza sau vor fi administrate de o societate de administrare. Toate societatile de investitii financiare au hotarat sa se autoadministreze cu exceptia S.I.F. Muntenia care a decis sa fie administrata de Muntenia Invest, societate de administrare a fondurilor de investitii si a societatilor de investitii. De asemenea, cele care se autoadministreaza si-au desemnat, in cadrul adunarilor generale ale actionarilor, membrii consiliilor de administratie. Dupa aceste evenimente, societatile de investitii financiare au depus la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare documentatia necesara pentru obtinerea autorizatiei ca societati de investitii. Urmare a cererilor depuse, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a procedat la acordarea autorizatiei prealabila ca societatea de investitii financiare, urmand ca autorizatia definitiva sa fie acordata in momentul in care se indeplinesc toate conditiile prevazute in Regulamentul nr. 9/1996, in speta cele referitoare la structura portofoliului si la cotarea lor la bursa, lucruri care s-au si intamplat.

65

Portofoliile lor sunt la aceasta data constituite in cea mai mare parte din actiuni ale societatilor comerciale la care posesorii cupoanelor si certificatelor de proprietate nu au subscris direct, procentele detinute de societatile de investitii financiare la aceste societati diferind foarte mult si neancadrandu-se in prevederile Regulamentului nr. 9/1996 cu privire la structura de portofoliu ce trebuie respectata de orice societate de investitii.

Emitentii de valori mobiliare Dupa cum stim, piaţa secundara de capital este piaţa investitorului, fluxurile financiare fiind directionate de la un investitor la altul, iar piaţa primara de capital este piaţa emitentilor. Emitentii nu atrag de pe piaţa secundara resurse financiare ci castiga numai prestigiu si publicitate. Deci, emitentii de valori mobiliare actioneaza in mod indirect pe piaţa secundara de capital. Emitentii de valori mobiliare sunt acele persoane juridice sau organe ale administratiei publice centrale sau locale ce fac emisiuni de valori mobiliare (actiuni, obligatiuni). Emitentii de valori mobiliare pot fi clasificati astfel:

institutiile sau organizatiile multinationale – care sunt emitenţi activi de valori mobiliare prin lansarea de imprumuturi pe pietele internationale de capital si pe cele locale in care reglementarile nationale permit accesul solicitantilor de imprumuturi straini;

Guvernul si organele administratiei publice centrale si locale – Guvernul, in cele mai multe cazuri, este principalul generator de imprumuturi obligatare. Existenta unei piete secundare pentru imprumutul contractat de Guvern este de o importanta majora pentru ca piaţa secundara ii ofera posibilitatea de a strange aceste fonduri intr-un cadru organizat, in cele mai bune conditii din punct de vedere al costurilor. Conditiile de obtinere a imprumutului guvernamental sunt de o importanta cruciala pentru bunastarea economica a tarii;

Societatile comerciale – sunt cei mai activi emitenţi de valori mobiliare. Societatile pot emite atat actiuni cat si obligatiuni. Cat priveste societatile comerciale mici, acestea emit foarte rar valori mobiliare deoarece capitalul solicitat este prea mic pentru a constitui o oferta atractiva pentru investitori;

Bancile comerciale – emit atat actiuni cat si obligatiuni pentru propriile lor necesitati ca orice societate comerciala. Caracteristica valorilor mobiliare emise de bancile comerciale este volumul mare al valorilor mobiliare emise si gradul de atractivitate ridicat, cunoscut fiind faptul

66

ca actiunile bancare au un grad de risc scazut si un grad de profitabilitate ridicat.

3.4. S.S.I.F.- URILE

Rolul si funcţiile Societatilor de Servicii de Investiţii Financiare in cadrul pietei de capital.

In tara noastra, S.S.I.F.- urile sunt societati comerciale pe actiuni care au ca obiectiv exclusiv de activitate intermedierea de valori mobiliare. S.S.I.F.-urile vor avea la infiintare un nivel minim de capital social si vor mentine pe tot parcursul desfasurarii activitatii un anumit nivel de capital net a carui formula de calcul si esenta o voi explica mai tarziu, in cuprinsul acestui capitol.

Plafoanele minime ale capitalului social si ale capitalului net se mentin pe parcursul desfasurarii activitatii si sunt corelate cu activitatile pe care o S.S.I.F. poate sa le desfasoare dupa cum urmeaza:

Nr.Crt

Activitatea desfasurata Capital social(lei)

Cerinta minima de capital net(lei)

01 Brokeraj (vanzarea/cumpararea de valori mobiliare pe contul clientilor)

Transmiterea ordinelor clientilor in scopul executarii lor prin alte S.S.I.F.

Detinerea de fonduri si/sau valori mobiliare ale clientilor, in scopul executarii ordinelor privind respectivele valori mobiliare

Activitati conexe intermedierii (asistenta si evaluare economica a societatilor comerciale in vederea stabilirii politicii de investitii si elaborarea documentatiei in vederea majorarii capitalului social si/sau finantarii prin plasament privat si/sau oferta publica de vanzare a valorilor mobiliare)

Distribuirea titlurilor de participare ale fondurilor deschise de investitii

30.000 7.500

02 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus urmatoarele : Dealer (vanzarea/cumpararea de valori

mobiliare pe cont propriu) Administrarea conturilor de portofolii

60.000 15.000

67

individuale de valori mobiliare ale clientilor

Pastrarea de fonduri si/sau de valori mobiliare ale clientilor in scopul si in cursul administrarii portofoliilor acestora

Agent de compensare si depozitare, cu exceptia eliberarii si primirii de fonduri banesti pe baza instructiunilor primite de la o societate de compensare si decontare in scopul decontarii tranzactiilor

03 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus: Desfasurarea activitatii de formator de

piata

90.000 22.50042.500

04 Toate activitatile prevazute mai sus si in plus urmatoarele: Garantarea plasamentului valorilor

mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare

Acordarea de credite pentru finantarea tranzactiilor clientilor

1.800.000 45.000

(1) Esenta si formula de calcul a capitalului net mentinut de S.S.I.F.-uri.

S.S.I.F.-urile se deosebesc fata de celelalte societati comerciale prin aceea ca ruleaza sume mari de bani apartinand publicului investitor, comparabile ca marime cu cele rulate de banci, motiv pentru care pot fi catalogate din acest punct de vedere drept niste veritabile mini-banci. Iata de ce C.N.V.M. a instituit masuri sporite de protectie a clientilor S.S.I.F.-urilor, generic vorbind a investitorilor, toate acestea dublate de o riguroasa si stricta supraveghere a activitatii acestor societati.

In aceasta ordine de idei S.S.I.F.-urile mentin la anumiti parametri doi indicatori: capitalul net si gradul de indatorare al societatii.

Ratiunea acestor restrictii este aceea de a asigura investitorii ca S.S.I.F.-urile au suficiente active lichide pentru a satisface in orice moment cererile lor precum si pentru a onora celelalte obligatii ale societatii (fata de creditori diversi, bugetul de stat, salariati etc.).

Este vorba, asadar, de conceptul de lichiditate care, in sensul in care este utilizat in calculul capitalului net difera de conceptul de lichiditate asa cum este utilizat, in general, in contabilitate. Strict in aceasta acceptiune, lichiditatea poate fi transformata in cel mai scurt timp in numerar menita sa acopere toate datoriile societatii si in primul rand fata de clientii sai.

Formula de calcul a celor doi indicatori este urmatoarea:

2) Capitalul net = Valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de valori mobiliare - Valoarea datoriilor

68

Nivelul minim al capitalului net ce trebuie mentinut a fost prezentat in tabelul de mai sus, ultima coloana.

Activele pietei de valori mobiliare sunt acele active in care S.S.I.F.-urile pot sa investeasca in virtutea obiectului lor de activitate. Acestea sunt:

k) sume in cont curent la bancile comerciale;l) certificate de depozit;m) depozite la termen si alte instrumente care evidentiaza depuneri la banci

comerciale ;n) titluri de stat; titluri emise de autoritati ale administratiei publice;o) valori mobiliare care au facut obiectul unei oferte publice,

tranzactionate pe piete recunoscute de C.N.V.M., pentru care exista o piata lichida;

p) titluri de participare la fondurile mutuale;q) sume datorate de clienti pentru valorile mobiliare cumparate in numele

lor;r) depozite la o societate depozitara la C.N.V.M.;s) depozite la un alt S.S.I.F., in baza unui contract de compensare aprobat

de C.N.V.M.; t) obligatiuni municipale;

In vederea calcularii capitalului net fiecare tip de activ din cele mentionate mai sus pe care societatea il are in portofoliu va fi supus:

unui proces de actualizare (reevaluarea) – care se realizeaza pentru fiecare tip de activ in parte:5) In cazul actiunilor si obligatiunilor cotate la BVB sau pe RASDAQ – in

calcul se va lua valoare (pretul) de piata al acestora. Conform reglementarilor fiecarei piete de tranzactionare pretul de piata reprezinta:

Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate la Bursa = Pretul de inchidere al valorii mobiliare respective din ultima sedinta de tranzactionare (relativ la momentul incheierii acestei situatii) – daca in ultimile doua saptamani a avut loc o tranzactie.

Pentru actiunile si obligatiunile tranzactionate pe piata RASDAQ = Valoarea celui mai mare pret de cumpararea ferm afisat de formatorii de piata, iar daca nu exista formatori de piata pentru acea valoare mobiliara, se va considera pretul la care a fost executata ultima tranzactie (daca in ultimile doua saptamani a avut loc o tranzactie), iar nu cotatia indicativa.

Observati ca daca o actiune, chiar daca este tranzactionata pe o piata organizata, nu are o anumita frecventa si continuitate a tranzactiilor nu intra in aceasta categorie. Intervine aici conceptul de piata lichida pentru o valoare mobiliara . Piata lichida se refera la o piata recunoscuta de C.N.V.M. (BVB si RASDAQ, pana acum) in care valoarea actualizata a unei valori mobiliare

69

poate fi determinata, iar plata pentru valoarea mobiliara vanduta poate fi incasata prompt si in conditii de siguranta.

6) In cazul activelor inscrise la punctele a), b), c), h), I) de mai sus valoarea de piata este egala cu valoarea contabila;

7) In cazul titlurilor de stat si a titlurilor emise de autoritati ale administratiei publice locale se ia in calcul valoarea de piata – daca exista piata de tranzactionare – iar daca nu, valoarea contabila; 4) In cazul titlurilor de participare la fondurile mutuale valoarea actualizata o reprezinta valoarea unitara a activelor nete anuntata de fond.

Unui proces de ponderare (protectie impotriva riscului de neplata sau scadere a valorii). Fiecarui activ i se va aplica un coeficient de risc diferentiat, in functie de gradul de risc atribuit fiecarui activ (de exemplu: actiuni, obligatiuni = 30%; titluri de participare la fondurile mutuale = 25%; titluri emise de autoritati ale administratiei publice locale = 10%; titluri de stat – 2%; depozite la termen = 5%; certificate de depozit = 20%; numerar si disponibil la banci = 0%) Astfel ca, valoarea actualizata si ponderata a activelor pietei de valori mobiliare = valoarea actualizata – valoarea actualizata X coeficientul de risc corespunzator. 2) Gradul de indatorare = Datorii = 15 = 15 Capital net 1 Gradul de indatorare reflecta nivelul pana la care o S.S.I.F. se poate indatora comparativ cu nivelul de capital net pe care il are. Astfel, societatea poate angaja datorii intr-un volum care sa nu depaseasca de 15 ori nivelul de capital net. (2) Functiile S.S.I.F. –urilor

S.S.I.F.-urile indeplinesc patru mari functii pe piata de capital: 1. genereaza un mecanism de atragere a capitalului prin punerea in

legatura a celor care au bani (investitori) cu cei care au nevoie de bani (emitenti-societati, guverne);

2. genereaza un mecanism al preturilor pentru evaluarea investitiilor; 3. genereaza un mecanism pentru investitori de transformare a

investitiilor in lichiditati; 4. proliferare a produselor pietei.

In vederea indeplinirii tuturor acestor functii, S.S.I.F.-urile presteaza servicii, actionand fie ca intermediari, fie in nume propriu pentru cumpararea / vanzarea valorilor mobiliare si acorda consultanta persoanelor fizice, persoanelor juridice sau guvernelor.

5) Rolul de atragere a capitalului

70

In opinia noastra, termenul de “intermediar financiar”, reprezinta o institutie publica sau privata care actioneaza in nume propriu sau ca intermediar intre un posesor de fonduri si o persoana care are nevoie de aceste fonduri. S.S.I.F.-urile alaturi de banci si societati de asigurare sunt principalii intermediari financiari in virtutea rolului lor de atragere a capitalurilor. Ele pur si simplu, servesc drept canale pentru fluxul fondurilor din anumite sectoare ale economiei care au bani de investit catre alte sectoare care au nevoie de bani. S.S.I.F.-urile indeplinesc aceasta functie prin activitatea de brokeraj.

6) Rolul de mecanism al preturilorPiata valorilor mobiliare, prin intermediul Bursei de Valori Bucuresti si

al pietei RASDAQ, furnizeaza un mecanism al preturilor care sa ofere investitorului o imagine reala a valorii investitiei sale.

Cele mai familiare dintre aceste mecanisme sunt, in general, bursele de valori. Bursele de valori publica preturile actiunilor, obligatiunilor societatilor listate (cotatia), zilnic, in presa financiara. De asemenea, sunt publicate in presa financiara si valorile mobiliare ale celor mai tranzactionate societati care nu sunt listate la bursa de valori, ci pe RASDAQ. Abilitatea domeniului valorilor mobiliare de a furniza investitorilor aceste informatii, pe o baza zilnica, este una din cerintele esentiale ale unei piete de capital puternice.

7) Mecanismul de transformare a investitiilor in lichiditatiInvestitorii doresc sa-si transforme disponibilitatile banesti in investitii,

investitiile in lichiditati in cadrul unui mediu stabil. S.S.I.F.-urile doresc sa realizeze acele investitii pentru clientii lor care sa nu implice o pierdere majora in ce priveste valoarea investitiilor. Societatile care actioneaza pe aceste piete, numite S.S.I.F.-uri creaza un mecanism important pentru investitori. In cazul valorilor mobiliare cotate pe o piata investitorii pot actiona in sensul efectuarii de noi investitii sau al obtinerii de lichiditati, zilnic, fara sa sufere o pierdere majora la valoarea investitiei (fapt ce se datoreaza mecanismului de tranzactionare). Cu alte cuvinte, pot exista factori externi care sa afecteze valoarea investitiei, precum zvonurile din lumea economica, dar in general valoarea nu scade, pur si simplu din cauza mecanismului de piata.

8) Proliferarea produselor pieteiS.S.I.F.-urile sunt, de asemenea, generatori de produse financiare prin

aceea ca studiaza necesitatile clientilor, furnizandu-le acestora numeroase posibilitati de a-si investi banii. S.S.I.F.-urile dezvolta si imbunatatesc permanent instrumente financiare care sa fie “croite” in functie de nevoile specifice fiecarui client.

71

Structura organizatorica a Societatilor de Servicii de Investitii Financiare

Pentru a intelege mai bine organizarea si modul de functionare al unei firme de intermediere (S.S.I.F.), consider utila comparatia cu o firma de productie. Asemanator unui concern de productie, o firma de brokeraj mentine un departament de marketing/atragere clienti. Personalul de la “marketing” determina care sunt valorile mobiliare de care publicul este interesat. Ei isi bazeaza selectia de valori mobiliare pe :

- conditiile economice;- cresterea economica proiectata;- conditiile curente ale pietei;- interesul publicului investitor (clientii firmei).

In cazul in care personalul din acest sector greseste in deciziile sale, firma isi poate pierde clientii datorita faptului ca oferta nu raspunde cerintelor investitionale ale clientilor.

Intr-o S.S.I.F., personalul care lucreaza in relatia cu clientii trebuie sa fie agenti de valori mobiliare autorizati de C.N.V.M. Acestia lucreaza impreuna cu personalul din departamentele de cercetare (daca exista) ale firmei pentru a oferi valorile mobiliare cele mai potrivite dorintelor si solicitarilor clientilor; ei lucreaza in birouri cunoscute si sub numele de “front office”, la sediul central al firmei, la punctele de lucru sau filialele acesteia. In aceste birouri ei intra in contact cu clientii si discuta diferite posibilitati de achizitionare sau vanzare de valori mobiliare.

In momentul in care un agent de valori mobiliare (agent de bursa sau trader) efectueaza tranzactia, intra in actiune zona de “productie”. Angajatii din “zona de productie” se ocupa de:

- efectuarea tranzactiei;- intocmirea de inregistrari referitoare la efectuarea tranzactiei;- expedierea banilor ;- miscarea valorilor mobiliare in conturi ;- alte operatiuni auxiliare necesare definitivarii actului de vanzare/cumparare.

Serviciul pus la dispozitie prin intermediul sectorului de “productie” este, prin urmare, o parte foarte importanta din “produsul” firmei. Asadar, efortul principal al tuturor angajatilor societatii trebuie sa se concentreze asupra clientilor, respectiv asupra satisfacerii cerintelor lor in cele mai bune conditii.

Structura organizatorica completa a unei S.S.I.F.

72

In functie de gama activitatilor pe care le desfasoara si de serviciile pe care le ofera clientilor lor S.S.I.F.-urile se pot clasifica in:c) firme ce asigura servicii complete d) firme ce asigura servicii specializate sau restranse

c) Firmele ce asigura servicii complete sunt cele care au structura organizatorica prezentata in anexa si pe care o voi analiza in cuprinsul acestui subcapitol atat sub aspectul fluxului informational cat si al mecanismelor din interiorul societatii. Aceste firme trebuie, de asemenea, sa dispuna de autorizatie pentru efectuarea tuturor activitatilor pe care o S.S.I.F. le poate desfasura. De regula, firmele ce asigura servicii complete dispun si de servicii dezvoltate de cercetare si analiza a pietei si produselor ei, precum si operatiuni de asitenta a societatilor emitente in vederea finantarii.

d) Firmele ce asigura servicii specializate, spre deosebire de cele cu servicii complete, chiar daca au in obiect cuprinse toate activitatile prevazute de lege, sunt specializate in a desfasura numai una sau mai multe activitati (dar nu toate). In tarile dezvoltate specializarea merge pana la a oferi clientilor un singur vehicul investitional, de exemplu: obligatiuni de stat sau numai obligatiuni emise de societati comerciale sau numai actiuni ale societatilor ce fac parte dintr-o ramura industriala, etc. Exista firme care executa tranzactii numai in baza ordinelor primite de la alte S.S.I.F.-uri (nu lucreaza direct cu investitorii) sau sunt firme care lucreaza numai cu clientii de un anumit tip, de exemplu cu investitorii institutionali sau numai cu micii investitori, caz in care au o bogata retea de filiale si sucursale. Si in Romania exista S.S.I.F.-uri care au inceput sa-si concentreze activitatea numai in oferirea anumitor servicii. De exemplu: - S.S.I.F.-uri orientate catre satisfacerea nevoilor micilor investitori (Romfin, Gelsor, Unicapital, Broker, etc.) care au retele de filiale si sucursale bine dezvoltate; - S.S.I.F.-uri orientate catre investitorii institutionali (BIG, Active International, Unicapital, BSP Brokers, C.A.I.B., Global Valori Mobiliare, Danubius, Capital Securities, etc); - S.S.I.F.-uri orientate catre piata primara in sensul efectuarii de plasamente intermediate (SIVM Broker, Actionarul, Capital Securities, Romaxa, Sansa, Sita Finance, etc.).

In cele ce urmeaza voi face o prezentare detaliata a structurii organizatorice si a functiunilor fiecarui departament a unei S.S.I.F. cu o structura completa, care desfasoara toate activitatile permise de legea romana si chiar voi extrapola, atunci cand va fi cazul, cu exemple de departamente si functiuni din SUA, pentru a oferi un model de inspiratie.

73

Departamentul : Clienti/ Marketing

In acest departament lucreaza, asadar, agenti de valori mobiliare care au rolul de a atrage clientii prin prezentarea unor oferte de cumparare adecvate fiecaruia dintre investitori. Fiecare client cooptat va lucra numai cu un agent si nu cu mai multi agenti din cadrul firmei. De asemenea, fiecare agent va avea un anumit numar de clienti, cati poate sa consulte si sa le preia ordinele.

Dupa ce au stabilit strategia de investitii, clientii dau ordine de vanzare/cumparare de valori mobiliare agentilor lor. Agentii vor transmite aceste ordine spre inregistrare si apoi executie departamentului de “Tranzactii”. Acesta transmite apoi ordinul spre punctul de executie (Bursa de Valori Bucuresti sau piata RASDAQ). In situatia in care tranzactia se executa, departamentul “Tranzactii” raporteaza conditiile de executie (cantitate, prêt, moment al executiei) departamentului “Clienti” dar si in cazul neexecutarii ordinelor se raporteaza acest lucru, astfel incat agentul resposabil sa-si poata informa clientii. Scopul oricarei intreprinderi este obtinerea de profit, asadar orice societate trebuie sa obtina venituri. Pentru a prospera si a se dezvolta, firma trebuie sa produca cu mult mai mult decat cheltuieste. De unde provin veniturile unei societati? De la clienti. Cine sunt acesti clienti? Unde locuiesc acestia? Unde lucreaza? Toate aceste informatii precum si altele sunt inregistrate si actualizate de sectiunea conturi noi. De fapt numele acestui sector difera de la o societate la alta. Aceasta poate fi “Conturi noi”, “Nume si adrese”, “Informatii despre clienti”, “Serviciul de date ale clientilor” sau denumiri similare.

Firmele mari, cu multe filiale in teritoriu, creaza un nou departament (la nivelul sediului central) sau un serviciu in cadrul departamentului Clienti denumit “Conturi noi”.

Departamentul “Conturi noi”

Personalul care lucreaza in acest departament are urmatoarele responsabilitati:

Sa intocmeasca pentru fiecare client cate un dosar care include urmatoarele:

Formularul de cont – formular completat de client la momentul deschiderii contului;

Copiile confirmarilor trimise clientului; Autorizarea telefonica (daca este cazul) Formularul de transferare a valorilor mobiliare(daca este cazul)

74

Sa atribuie un numar de cont fiecarui client si sa-l transmita agentului autorizat sa mentina relatia cu clientul; Sa opereze modificarile transmise de client pe parcursul colaborarii (modificari de domiciliu, numar de telefon, conturi bancare, stare civila, copii etc.).

Asadar, colaborarea unei persoane fizice sau juridice cu o S.S.I.F. incepe prin efectuarea unei operatii de deschidere de cont. Aceasta operatiune consta in completarea unor formulare in care trebuie inscrise date despre persoana care deschide contul, precizarea tipului de cont, precum si stabilirea, daca este cazul, prin anexe, a modului in care cei doi parteneri, clientul si S.S.I.F.-ul, isi vor desfasura colaborarea. De orice tip ar fi el, un cont deschis la o S.S.I.F. are o dubla natura: contine atat bani (cash) cat si valori mobiliare. Tipurile de conturi pe care un client le poate deschide determina si formularele care trebuie completate si depuse. Aceasta clasificare a conturilor este determinata in buna masura de tipul de relatie ce se doreste a fi stabilita intre client si S.S.I.F..

In cele ce urmeaza sunt prezentate tipurile de conturi ce pot fi deschise de un client si principalele lor caracteristici: a) Cont la vedere individual (cash account). Acesta este cel mai simplu cont care se poate deschide la o S.S.I.F. si este un cont in care se pot executa numai tranzactii cu bani “cash” care in cazul cumpararii trebuie avansati in conturile societatii la momentul transmiterii de catre client a ordinului. Contul este nominal iar la deschiderea lui, clientul sau agentul de valori mobiliare responsabil de cont completeaza un formular de cont, care cuprinde cel putin urmatoarele informatii:

- numele complet al clientului ; - adresa si telefonul clientului; - ocupatia , locul de munca si telefonul la serviciu; - varsta, data nasterii, locul nasterii; - referinte despre existenta unor conturi bancare; - venitul lunar; - starea civila, numarul de copii si varsta lor; - conturi la alte S.S.I.F.-uri, etc. Unele firme pot cere informatii mai detaliate.

b)Cont administrat. Exista numeroase situatii in care conturile nu sunt administrate de catre titular ci de S.S.I.F.-uri. Este cazul acelor investitori putin sofisticati care lasa in sarcina personalului autorizat din cadrul unei S.S.I.F., administrarea contului lor, administrare care consta in operatiuni de vanzare/cumparare de valori mobiliare in scopul obtinerii unor profituri pentru clientul societatii. Foarte adesea, formularul contului administrat este

75

insotit de anexe in care clientul precizeaza conditiile si limitele in care agentul de valori mobiliare poate actiona.

Tot cont administrat se numeste si contul deschis de catre parintele sau tutorele unui minor pe numele minorului, cont care este administrat pana la data majoratului de parinte/tutore.

Un alt caz particular de cont administrat este acela in care o persoana, titulara a unui astfel de cont, desemneaza o terta persoana, alta decat S.S.I.F.-ul, sa administreze contul. Pentru ca aceasta persoana sa efectueze operatiuni, titularul contului trebuie sa depuna la S.S.I.F. o imputernicire speciala.

Exista in acest sens doua tipuri de imputernicire:- imputernicire limitata – permite persoanei sa introduca ordine de cumparare/vanzare;- imputernicire deplina – permite mandatarului, in plus fata de cumpararea/vanzarea de valori mobiliare, sa depuna/retraga valori mobiliare/numerar in numele proprietarului contului.

c) Cont comun (joint account). Un cont comun este un cont in care doua persoane, in baza intelegerii

dintre ele, pot efectua tranzactii. De regula, acest tip de cont este folosit de catre membrii unei familii. Exista doua tipuri de raporturi ce leaga titularii contului comun:

Titularii au vocatie succesorala reciproca. Acest tip de cont reuneste de obicei sotii. Drept urmare, la moartea unuia dintre cei doi, intregul cont revine supravietuitorului. Titularii sunt concomitent beneficiari ai contului. Prin aceasta intelegere, moartea unuia dintre cei doi nu are nici un efect asupra procentajului in cont al celui care a ramas in viata. Partea celui decedat revine mostenitorilor legali sau testamentari ai defunctului. Acest tip de cont nu este inca folosit la noi, insa introducerea lui nu presupune proceduri complicate.

d)Formularul de vanzare unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa (F.V.A.D.) si Formularul pentru vanzare integrala.

Un caz particular intalnit in peisajul pietei de capital romanesti l-a constituit vanzarea unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa. Acest fenomen a fost determinat de punerea in practica a uneia dintre metodele de privatizare aplicate de guvern in anul 1996 si anume Programul de privatizare in masa. Aceasta metoda a avut drept rezultat faptul ca toata populatia Romaniei in varsta de peste 18 ani (cca. 16 milioane de cetateni) a intrat in posesia unui anumit numar de actiuni (diferit, in functie de nivelul de subscriere inregistrat pentru fiecare societate) la una dintre cele

76

aproximativ 3000 de societati comerciale care au devenit in acest fel deschise (publice). Recunoasterea importantei acestui proces consta tocmai in faptul ca a fost special creata o piata de tranzactionare a acestor actiuni, piata RASDAQ, care asigura un climat organizat, onest, facil de tranzactionare. In vederea simplificarii procedurii de vanzare a acestor actiuni de catre cei care nu doreau sau nu aveau posibilitatea de a deveni participanti activi in piata de capital, C.N.V.M. a emis Regulamentul nr. 4/12 iunie 1996 privind autorizarea temporara a agentilor de valori mobiliare. Regulamentul prevede efectuarea acestei operatii numai intr-o perioada determinata de timp, care a expirat la data de 30.06.1997. Aceasta procedura a presupus existenta unei relatii unice intre acest tip de clienti si S.S.I.F.. Ei intrau in contact o singura data, si pentru ca numarul clientilor a fost foarte mare ei nu au fost clasificati drept clienti obisnuiti ai S.S.I.F.-ului si deci procedura de deschidere de cont nu li s-a aplicat. In momentul in care posesorul acestor actiuni dorea sa le vanda nu trebuia decat sa completeze un “Formular de vanzare unica a actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa (pentru actiunile tranzactionate pe RASDAQ) sau un “Formular pentru vanzare integrala (pentru actiunile tranzactionate pe BVB), sa depuna certificatul de actionar, in original, si o copie a buletinului de identitate la sediul unei societati de valori mobiliare. Acest fenomen a creat si statutul de agent de valori mobiliare autorizat temporar de C.N.V.M., care avea indatorirea de a prelua ordinele de vanzare unica a actiunilor (impreuna cu documentele sus-mentionate) si de a le transmite spre executie agentilor de valori mobiliare autorizati sa tranzactioneze.

Acest regulament, cu actiune limitata in timp, a avut menirea : - de a facilita vanzarea actiunilor rezultate din procesul de privatizare in

masa, prin simplificarea formularisticii si a modului de colectare a ordinelor; - de a usura activitatea S.S.I.F.-urilor in tranzactionarea acestor actiuni; - de a favoriza concentrarea capitalului acestor societati comerciale. Desi procedura nu mai este valabila (nu mai exista agenti de valori

mobiliare autorizati temporar), formularele sus-mentionate se folosesc in continuare pentru vanzarea actiunilor rezultate din programul de privatizare in masa.

e) Cont in marja (margin account) Acest tip de cont nu este, inca, folosit pe piata de capital romaneasca. Introducerea lui este un proces mai dificil care presupune modificarea sistemului de tranzactionare si decontare al valorilor mobiliare si introducerea unui nou tip de operatiuni, respectiv operatiile in marja.

Intr-un cont de marja, clientul imprumuta, practic, bani de la S.S.I.F.-uri in vederea achizitionarii de valori mobiliare

77

In vederea deschiderii unui cont in marja, in strainatate, se completeaza un formular de cont special. In plus clientul semnează si alte doua contracte respective: Contractul de marja care stabileşte condiţiile in care firma va împrumuta bani clientului, regulile după care contul operează, momentul in care firma poate sa acţioneze fara permisiunea clientului si momentul in care firma are dreptul de a percepe dobânda conturilor care prezintă solduri debitoare, cuantumul împrumutului etc.; Contractul de împrumut care oferă firmei dreptul de a împrumuta valorile mobiliare cumpărate in marja, altor S.S.I.F-uri sau societati depozitare.

Departamentul Tranzactii Departamentul Tranzactii - Procesare Ordine strange toate ordinile de

vanzare/cumparare de la punctele de lucru ale departamentului de clienti/marketing. In functie de strategia organizationala si gradul de automatizare (informatizare) al firmei acest departament poate fi structurat sub forma unor camere de ordine, fiecare dintre acestea preluand ordinile pentru o anumita categorie de valori mobiliare. Acest lucru este stabilit de firma in functie de marimea acesteia si de gradul de autorizare.

Atributiile departamentului de tranzactii (procesare-ordine) constau in: Primirea ordinelor de la agentul de valori mobiliare responsabil de cont; Transmiterea ordinelor spre piata de tranzactionare corespunzatoare; Executarea ordinelor de tranzactionare (fie intr-o camera special organizata

in interiorul firmei – pentru tranzactiile pe RASDAQ sau BVB – conectare la distanta, fie in ringul BVB);

Primirea rapoartelor referitoare la executarea tranzactiilor, de la piata; Transmiterea acestor rapoarte agentilor responsabili de cont.

Ordinele trebuie sa contina obligatoriu urmatoarele informatii: - sensul ordinului (de vanzare/cumparare);- denumirea valorii mobiliare supusa tranzactionarii;- cantitatea;- pretul;- comisionul perceput .

Fiecare piaţa de tranzacţionare isi stabileşte propriul “format” de ordin, ţinând cont insa de informaţiile obligatorii prezentate mai sus. Exista mai multe tipuri de ordine, in functie de modul in care este indicat pretul. Pietele dezvoltate cunosc o multitudine de tipuri de ordine carora le sunt asociate anumite instructiuni (ordin la piata, ordin limita, ordin stop sau de limitare a pierderii, instructiunea la “zi”, instructiunea “bun pana la anulare”, instructiunea “ordin deschis”, instructiunea “totul sau nimic”, instructiunea

78

“executa sau anuleaza”, instructiunea “la deschidere”, instructiunea “la inchidere”). In tara noastra, ambele piete de tranzactionare permit folosirea a doua tipuri de ordine:

c) Ordin “la piata”d) Ordin limita

Ordinul “la piata” este cel mai utilizat tip de ordin si presupune executarea lui la momentul receptionarii in piata de catre agentul care il executa. Indiferent de nivelul preturilor, ordinele la piata sunt executate inaintea ordinelor limita. De asemenea, daca la deschiderea sedintei de tranzactionare sau in timpul sedintei exista mai multe ordine de acest tip ordinea executarii lor se face conform principiului “primul venit, primul servit”, in functie de ora primirii ordinului de catre Departamentul “Tranzactii”. Cat priveste pretul la care se executa tranzactia este vorba de pretul de piata existent la momentul primirii ordinului.

Ordinul limita presupune o restrictie asupra pretului pe care clientul este gata sa-l plateasca/primeasca si consta in indicarea unei sume de bani. De exemplu, daca indicatia de pret limita este de 10.000 lei, aceasta inseamna ca vanzatorul nu accepta un pret mai mic de 10.000 lei, iar cumparatorul nu plateste un pret mai mare de 10.000 lei. Dar, daca pretul pietei este mai bun decat cel indicat in ordinul limita, pretul de executie va fi cel mai bun. In exemplul de mai sus, agentul va executa ordinul de vanzare la 11.000 lei daca acesta este cel mai bun pret de vanzare din piata, respectiv ordinul de cumparare la 9.000 lei daca acesta este cel mai bun pret de cumparare din piata. Acest procedeu are loc in virtutea principiului general valabil pentru orice piata de capital “Clientul beneficiaza de cea mai buna executie (best execution price). Deoarece, in mod normal, ordinele limita nu sunt executate imediat, clientul poate stipula perioada pentru care este valabil ordinul, spre exemplu: “valabil pentru azi (ordin de o zi) sau “valabil pana la anulare”.

Personalul care lucreaza in camera de procesare ordine: compara rapoartele de tranzactionare care sosesc din sectorul de

tranzactionare cu ordinele de vanzare/cumparare transmise acestuia si asigura informarea departamentului de clienti despre detaliile tranzactiilor incheiate; este de retinut faptul ca departamentul de procesare – ordine nu va contacta niciodata clientii – numai agentii responsabili de cont sunt cei care directioneaza informatia catre ei; acest proces de comparare a raportului de tranzactionare cu ordinele clientilor poarta numele de reconciliere si are menirea de a veghea ca tranzactiile sa fie executate in mod corect si sa fie confirmate de piata.

retine ordinele limita neexecutate care sunt valabile pana in momentul in care sunt executate sau pana cand clientul le anuleaza. Tot acest departament confrunta cu clientii toate ordinele de tipul sus-mentionat, prin intermediul

79

agentilor de valori mobiliare. In cazul in care clientul isi schimba ordinul, departamentul de procesare ordine comunica clientului faptul ca s-a notat schimbarea respectiva. Departamentul tine evidenta acestor ordine pana in momentul in care sunt executate.

De regula, acest departament trebuie sa aiba pus la punct un sistem pentru monitorizarea ordinelor in asteptare. Ordinele care asteapta sa fie executate trebuie sa fie organizate intr-un sistem logic. In mod obisnuit, intr-o societate mare ordinele sunt grupate mai intai in functie de grupa de valori mobiliare. In cadrul fiecarui grup ordinele de cumpararea sunt separate de ordinele de vanzare. In cadrul pachetului cu ordine de cumparare, ordinul cu cel mai mare pret de cumparare este pus deasupra celorlalte ordine, asadar ordinele vor fi aranjate in ordinea descendenta a pretului. In cadrul pachetului cu ordine de vanzare, ordinul cu cel mai mic pret de vanzare este pus deasupra, drept urmare ordinele sunt aranjate in ordinea crescatoare a pretului. Cu un astfel de sistem, persoanele din cadrul acestui departament pot localiza cu usurinta ordinul corespunzator, in cazul executarii.

Asadar, ordinele ar trebui executate de catre agenti de bursa sau traderi, in aceeasi ordine in care au fost aranjate in acest departament. In cazul in care sunt executate in alta ordine, personalul din departamentul procesare ordine trebuie sa sesizeze imediat inadvertenta. Cele mai bune preturi, atat in cazul vanzarilor, cat si in cazul cumpararilor sunt cele de deasupra pachetelor. In cazul in care alte ordine din cadrul pachetului sunt executate inaintea celor de deasupra, atunci ceva este in neregula. Poate ordinul s-a ratacit in drumul lui, poate ordinul a fost executat dar raportul nu a ajuns in mana agentului care l-a executat, toate acestea sunt semne de intrebare pe care si le pun cei care lucreaza in acest departament si la care trebuie sa ofere un raspuns. Intervine aici procedura de corectare a tranzactiilor eronate. Daca, la momentul reconcilierii, se depisteaza o eroare de tranzactionare efectuata in sistem, tranzactia trebuie anulata si reexecutata. Insa, aceasta poate fi anulata numai prin acordul tuturor celor implicati in tranzactie (SS.I.F). In lipsa acestui acord, tranzactia originala se va deconta in conturile S.S.I.F.-ului, cu consecintele corespunzatoare (posibile pierderi). Daca se constata o greseala intr-o tranzactie efectuata intre firma si un client al sau sau intre doi clienti ai firmei, firma trebuie sa corecteze tranzactia pe propriul risc.

Datorita erorilor, firma va trebui atunci sa vanda actiunile in plus sau sa achizitioneze actiunile in minus.Orice pierderi sau castiguri aferente acestor tranzactii corectoare se inregistreaza in contul firmei. De asemenea, se impune intocmirea unui ordin de tranzactionare corector care va fi completat facandu-se referire la tranzactia originala si indicand corectiile de efectuat.

80

Departamentul “Vanzari si Cumparari”(Back- Office)

Odata ordinele de tranzactionare executate si reconcilierile efectuate, ele sunt transmise mai departe departamentului de vanzari si cumparari. De indata ce a preluat comanda operatiunilor departamentul vanzari si cumparari poarta responsabilitatea indeplinirii a patru atributii majore:e) Inregistrarea f) Calculatiag) Compararea si Reconciliereah) Confirmarea si Contabilizarea

e) InregistrareaAcest departament are menirea de a tine evidenta numarului urias de

tranzactii zilnice. Fiecarei tranzactii in parte i se asociaza un numar, iar fiecare valoare mobiliara va avea un numar corespunzator de identificare care este format din codul emitentului si al emisiunii de valori mobiliare respective.

Personalul din acest departament intocmeste si completeaza zilnic Registrul sau jurnalul tranzactiilor (se mai numeste si Registru de vanzari si cumparari) in care sunt inscrise detaliile fiecarei tranzactii.

Acest jurnal contine urmatoarele elemente :- numar tranzactie;- cod client;- simbol;- valoare mobiliara cumparata/vanduta;- cantitate;- pret (valoare bruta);- comision;- codul agentului care a efectuat tranzactia, etc.

In cazul tranzactiilor efectuate pentru portofoliul de valori mobiliare al firmei, se face aceasta mentiune (dispare pozitia – client), iar in loc de comision se va inregistra adaosul/reducerea.

f) Calculatia Fiecare tranzactie efectuata de o S.S.I.F. presupune niste calcule

prealabile care trebuie sa raspunda urmatoarelor intrebari:- Cati bani sunt implicati in tranzactie?- Cati bani trebuie sa incaseze firma vanzatoare si cati bani trebuie sa plateasca firma cumparatoare?- Cat anume plateste (la vanzare)/ primeste (la cumparare) clientul?- Care este valoarea taxelor aferente tranzactiilor?

81

Aceste calcule sunt cunoscute sub numele de calculatie (operatiuni de back – office). In cazul unor firme mari, aceste calcule sunt efectuate computerizat, in timp ce firmele mici angajeaza personal care executa manual aceste calcule.

g) Comparatia si reconcilierea tranzactiilor Aceste operatii presupun compararea tuturor tranzactiilor efectuate de

societate (atat in numele clientilor cat si in nume propriu) cu contrapartile corespunzatoare (alte S.S.I.F.-uri in cazul pietei RASDAQ sau cu BVB in cazul pietei BVB). Fiecare tranzactie trebuie sa corespunda in cel mai mic amanunt cu contrapartea. De exemplu, in sistemul RASDAQ compararea tranzactiilor efectuate intre S.S.I.F.-uri se realizeaza electronic, sistemul avand aceasta facilitate. In lipsa sistemului de comparare automata fiecare agent care executa ordine trebuie sa trimita S.S.I.F.-ului contra-partida o fisa de comparare intocmita manual sau cu detaliile fiecarei tranzactii.

Daca S.S.I.F.-ul care primeste fisa de comparare este de acord cu termenii mentionati, personalul din acest departament aplica stampila firmei pe una din copii si o trimite inapoi pastrand-o pe cealalta pentru propria evidenta. Daca S.S.I.F.-ul contra-partida nu este de acord cu termenii mentionati in fisa de comparare primita sau nu recunoaste tranzactia, inscrie mentiunile corespunzatoare in fisa si o trimite inapoi firmei spre analiza si reconciliere. Reconcilierea consta in efectuarea operatiilor corespunzatoare in vederea anularii tranzactiei, modificarii termenilor tranzactiei etc.

In cazul unei S.S.I.F. care efectueaza tranzactii atat in Bursa de Valori Bucuresti cat si pe RASDAQ departamentul de vanzari si cumparari ar trebui sa aiba o evidenta separata pentru fiecare piata in parte, iar in cadrul ei pe tipuri de operatiuni dupa cum urmeaza:

a) achizitiile clientilor; b) vanzarile clientilor; c) achizitiile S.S.I.F.-ului; d) vanzarile S.S.I.F.-ului.In cadrul operatiunii de reconciliere, S.S.I.F.-ul trebuie sa-si soldeze

tranzactiile (sau sa-si inchida pozitiile) pe de o parte cu clientii, iar pe de cealalta parte cu S.S.I.F.-urile contra-partida, sau cu BVB. Ambele evidente trebuie sa corespunda din punct de vedere al cantitatii, tipului de valori mobiliare, pretului de executie si termenilor de decontare.

Urmeaza momentul in care firma calculeaza care sunt sumele de achitat sau incasat la data decontarii si expediaza la Societatea Nationala de Compensare ,Decontare si Depozitare in cazul decontarii pe RASDAQ si BVB, serviciul de decontare o “Situatie a decontarii prognozate”.

Din punct de vedere al decontarii, acest departament analizeaza toate discrepantele aparute si opereaza corecturile necesare (ajustand tranzactiile din punct de vedere al costurilor fie in contul firmei, fie in contul clientului,

82

fie in contul brokerului in functie de persoana careia ii este imputabila greseala). Corecturile la tranzactii, efectuate in acest departament vor fi procesate apoi de-a lungul intregului ciclu de operatii, motiv pentru care celelalte departamente implicate vor fi informate cu privire la aceste modificari.

Pe piata romaneasca de capital, corectiile sunt efectuate in prima zi dupa data tranzactiei, pentru a lasa timp suficient operatiei de decontare.

h) Confirmarea si contabilizareaPe langa o nota verbala de executie (care este optionala) din partea

agentului responsabil de cont, clientul trebuie sa primeasca o nota scrisa, cunoscuta sub numele de “Confirmare”1. S.S.I.F.-urile au obligatia de a expedia aceste confirmari nu mai tarziu de doua zile de la data tranzactionarii. In strainatate confirmarile sunt, de obicei, pregatite in noaptea de dupa executarea tranzactiei si sunt expediate prin posta in dimineata urmatoare. In acelasi timp, copii aditionale sunt trimise agentului responsabil de cont, precum si altor departamente atat pentru informare cat si in scopuri de consemnare. Confirmarea este documentul care indica faptul ca tranzactia s-a efectuat precum si conditiile in care s-a executat si nu faptul ca, clientul se afla in posesia valorilor mobiliare in cazul cumpararii sau al banilor in cazul vanzarii. Confirmarea clientului contine obligatoriu urmatoarele informatii:

- sensul tranzactiei efectuate (vanzare sau cumparare);- cantitatea;- denumirea valorii mobiliare;- pretul de executie;- suma de primit/platit;- comisionul S.S.I.F.-ului .

De asemenea, confirmarea contine optional informatii precum:- data tranzactiei;- data decontarii (efectuarii platii);- locul executiei (BVB sau RASDAQ);- calitatea in care a actionat firma (agentie, principal, sau formator

de piata);- numele si adresa clientului;- numarul de cont al clientului alocat de S.S.I.F.;- tipul de cont (cash, discretionar sau de marja);- seria si numarul buletinului de identitate al agentului responsabil

de cont Unele firme includ si instructiunea de decontare a clientului si numarul de telefon al agentului responsabil cu contul clientului.

1 Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1996

83

Sunt S.S.I.F.-uri care utilizeaza formulare de confirmare simple (ce cuprind numai informatiile obligatorii), in timp ce altele utilizeaza formulare elaborate, ce cuprind toate cele mentionate mai sus.

Contabilizarea.Odata cu procesarea si inregistrarea efectuarii tranzactiei, aceasta

trebuie sa fie inregistrata si in evidenta contabila a firmei. Aceasta presupune printre altele inregistrarea taxelor si comisioanelor datorate firmei de clienti. Departamentul “Contabilitate”

Departamentul contabilitate este responsabil de miscarea tuturor valorilor mobiliare si a fondurilor banesti in cadrul firmei, precum si de inregistrarea in conturi a tuturor elementelor de activ si pasiv ale firmei si intocmirea raportarilor financiare.

Functiile departamentului se impart in patru mari categorii:e) miscarea fondurilor in numerarf) miscarea valorilor mobiliareg) rezolvarea tranzactiilor ratateh) contabilitatea firmei si intocmirea raportarilor financiare

e) miscarea fondurilor in numerar Acest serviciu din cadrul departamentului contabilitate este responsabil

pentru indeplinirea urmatoarelor atributii: incasari si plati in numerar; relatia cu bancile comerciale la care sunt deschise conturi ale societatii; transferul de fonduri catre si de la banca de decontare; custodia fondurilor aflate “in casa”, la sediul firmei; tinerea evidentelor contabile specifice (Registrul de casa; Registrul de

banca; Jurnal de incasari si plati) precum si intocmirea documentelor primare corespunzatoare (Chitante, Facturi, Extrase de cont, Ordine de plata, etc.).

f) miscarea valorilor mobiliareAcest serviciu din cadrul departamentului are urmatoarele indatoriri:

primirea si livrarea valorilor mobiliare; transferul valorilor mobiliare; separarea valorilor mobiliare; custodia clientilor;

Primirea si livrarea valorilor mobiliare. Practica internationala demonstreaza ca exista mai multe modalitati de decontare a valorilor mobiliare:

84

1. decontare tranzactie cu tranzactie (trade by trade settlement); 2. decontare neta continua (continuous net settlement); 3. decontare livrare contra plata (delivery versus payment).

4. Sistemul de decontare tranzactie cu tranzactie presupune intocmirea unei evidente cu privire la identitatea participantilor la decontare (S.S.I.F.-uri) care se face tranzactie cu tranzactie, astfel incat la data decontarii vanzatorul livreaza valorile mobiliare direct cumparatorului care vireaza banii. Acest sistem de decontare nu presupune existenta unei case de compensare – decontare care sa fie terta parte in proces.

5. Sistemul de decontare neta continua ignora identitatea participantilor la decontare. Astfel, toate tranzactiile unei S.S.I.F. care au ca obiect o anumita valoare mobiliara sunt compensate astfel incat sa rezulte o singura obligatie de plata a pretului si un singur drept de a primi valorile mobiliare aferente . Deoarece identitatea contra-partidei pentru fiecare tranzactie in parte este pierduta, o societate de compensare-decontare va actiona in calitate de contra-partida pentru toate tranzactiile asigurand in acest fel si garantarea decontarii tranzactiilor.

6. Sistemul de decontare livrare contra plata este procesul de predare a valorilor mobiliare concomitent cu plata in numerar a pretului. O societate de compensare-decontare presteaza serviciile de transfer al valorilor mobiliare concomitent cu transferarea fondurilor banesti necesare la scadenta obligatiilor nete de plata la sfarsitul zilei de tranzactionare.

Bursa de Valori Bucuresti foloseste un sistem de decontare neta continua, in timp ce piata RASDAQ foloseste un sistem de decontare –livrare contra plata. Asadar, o S.S.I.F. care efectueaza tranzactii in ambele piete trebuie sa fie pregatita sa intocmeasca evidentele si sa expedieze/livreze banii/valorile mobiliare conform procedurilor de decontare specifice fiecarei piete. Serviciul de primire si livrare a valorilor mobiliare trebuie sa fie foarte bine informat despre miscarile viitoare ale valorilor mobiliare.

Transferul valorilor mobiliare. Serviciul de transfer intocmeste situatia transferurilor de valori mobiliare in functie de indicatiile primite pentru fiecare cont in parte. Astfel, pot exista urmatoarele situatii de depozitare a valorilor mobiliare rezultate din procesul de tranzactionare:

Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite, in nume propriu, la registru;

Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele S.S.I.F.-ului (daca societatea are calitatea de custode);

Clientul doreste sa inregistreze valorile mobiliare dobandite in numele unei societati bancare care-i asigura serviciile de custodie;

85

Depozitarea valorilor mobiliare cumparate de S.S.I.F. pentru portofoliul propriu in sectiunea de cont corespunzatoare.

Societatile de Servicii de Investitii Financiare trebuie sa tina evidenta pozitiilor transferate. Registrul de transferare a valorilor mobiliare trebuie sa cuprinda informatii precum:

- numarul de valori mobiliare,;- denumirea valorii mobilare;- codul valorii mobiliare;- data transferului etc.

Transferurile sunt raportate serviciului de evidenta a valorilor mobiliare.

Separarea valorilor mobiliare. S.S.I.F.-urile care tranzactioneaza pe piata RASDAQ trebuie sa aiba deschis la SNCDD cel putin un cont de valori mobiliare. Unul din principiile care stau la baza oricarei piete de valori mobiliare este “principiul separarii conturilor clientilor de cele ale societatii”. Aceasta operatie mai poarta si denumirea de segregare (segregate account). Acest principiu este determinat de imperativul protectiei investitorilor si consta in aceea ca toate valorile mobiliare care apartin clientilor si care fie ca sunt in procesul decontarii, fie ca se afla in custodia S.S.I.F.-ului trebuie sa fie tinute in conturi separate de cele ale S.S.I.F.-urilor. Acestea trebuie evidentiate ca atare atat in evidenta S.S.I.F.-ului cat si in evidentele depozitarului (in cazul peietei RASDAQ).

Custodia clientilor. Custodia consta in pastrarea in conditii de siguranta a activelor clientilor. Corespunzator formei de existenta a valorilor mobiliare (in forma materiala sau in forma dematerializata), custodia consta in pastrarea certificatelor in seifuri in cazul actiunilor materializate, respectiv tinerea corecta a registrelor in care valorile mobiliare dematerializate sunt inscrise. In tara noastra nu exista societati comerciale deschise care au emis actiuni in forma materializata. De altfel, pe piata RASDAQ pot fi tranzactionate numai valori mobiliare emise in forma dematerializata. Procedurile de inscriere la cota Bursei de Valori Bucuresti permit tranzactionarea valorilor mobiliare atat in forma dematerializata cat si materializata, imobilizate conform procedurilor bursei la o societate depozitara agreata de aceasta. Aceasta din urma posibilitatea nu este inca exploatata. Tarile care au o experienta indelungata in piete de capital au folosit si folosesc inca ambele sisteme, tendinta fiind insa de dematerializare a valorilor mobiliare. Initial, cand valorile mobiliare erau numai in forma materializata, certificatele de valori mobiliare erau literalmente mutate de la o firma de brokeraj la alta dupa incheierea tranzactiei, firma pastrand certificatele la sediu, laolalta cu cele proprii, pentru facilitarea unor astfel de transferuri ca si pentru diferitele tipuri de operatii cum ar fi controlul dividendelor.

86

Atat valorile mobiliare ale clientului cat si cele ale firmei erau tinute la sediu in seifuri, denumite “vaults”. Pe masura ce volumul tranzactiilor a crescut, livrarea propriu-zisa a devenit in unele cazuri aproape imposibila. Cu toate ca mai exista cazuri in care se mai practica livrarea fizica, aceasta metoda isi dovedeste din plin nefunctionalitatea in conditiile unei piete caracterizate prin celeritate si volum mare de tranzactii. Valorile mobiliare, apartinand clientilor, sunt inregistrate in numele firmelor (in custodie), atat din motive de usurinta a transferurilor (reducerea costurilor) cat si din ratiunea ca adevaratii proprietari (beneficial owners) sa nu poata fi intotdeauna identificati.

g) rezolvarea tranzactiilor ratate Ratarile pot aparea fie atunci cand societatea vanzatoare nu detine

valorile mobiliare vandute, fie cand S.S.I.F.-ul cumparator nu poseda suficiente fonduri pentru a achita contravaloarea achizitiei.

In cazul in care tranzactiile sunt decontate in sistemul de livrare contra plata (folosit de RASDAQ), lipsa valorilor mobiliare sau a fondurilor banesti va determina o ratare sau o decontare suspendata. O greseala ce poate determina o ratare intervine atunci cand firma vanzatoare inregistreaza tranzactia intr-un cont gresit aflat la SNCDD, de exemplu in contul de portofoliu al firmei in loc de contul separat ce contine valorile mobiliare ale clientilor. In acest caz, ratarea poate fi reparata repede daca firma procedeaza la o ajustare a tranzactiei schimband numarul de cont si transmitand SNCDD instructiuni de livrare a valorilor mobiliare in contul corect. Acesta ajustare a tranzactiei va remedia problema la SNCDD si va aduce evidentele interne ale firmei in concordanta cu evidentele SNCDD.

O alta greseala care poate conduce la o ratare apare cand o S.S.I.F. executa o vanzare pentru un client fara a verifica daca valorile mobiliare in cauza se afla in contul clientului. Intr-o astfel de situatie, firma va fi silita sa cumpere actiunile lipsa si sa prelungeasca termenul de decontare pana la data de decontare a tranzactiei corectoare. Desigur, acest tip de eroare expune firma la riscul de piata. In sistemul de decontare neta continua (cazul Bursei de Valori Bucuresti) si mai ales atunci cand sunt folosite valori mobiliare in forma materializata, riscul de aparitie a ratarilor de livrare si primire este mai scazut.

Departamentul de contabilitate este responsabil de mentinerea “Registrului de evidenta a ratarilor de primire/livrare care contine informatii cu privire la:

- data decontarii (data livrarii neefectuate);- numarul de valori mobiliare;- denumirea valorii mobiliare;- pretul de cumparare;- S.S.I.F.-ul contra-partida;

87

- data primirii/livrarii valorilor mobiliare;- valoarea neta a tranzactiei;- orice alte elemente aditionale referitoare la tranzactia ratata.

h) contabilitatea firmei si intocmirea situatiilor financiare Principal, din punct de vedere contabilS.S.I.F.-ul nu se deosebeste fata

de orice alta societate. Aceasta efectueaza cheltuieli si incaseaza venituri. Astfel, asa cum evidentele valorilor mobiliare reflecta stadiul in care acestea se afla, serviciul de contabiliate proceseaza (inregistreaza in conturi) toate miscarile patrimoniale care se produc in interiorul firmei. Astfel, aceste miscari zilnice implica nu numai decontarea tranzactiilor clientilor dar si facturarea, plata si incasarea de comisioane, plata salariilor, cheltuieli legate de operare, cheltuieli administrativ-gospodaresti, etc.

Etapa finala a procesului de inregistrare contabila este listarea la sfarsitul zilei a jurnalului numit ‘Cartea Mare” care cuprinde toate operatiile efectuate de societate in ziua respectiva.

Cele mai multe din inregistrarile contabile se efectueaza in baza centralizatoarelor primite de la celelalte departamente, ca de exemplu:

- registrul zilnic de casa primit de la casierie;- departamentul de dividende trimite situatia intrarilor de dividende;- departamentul de cumparari/vanzari transmite departamentului de

contabilitate suma neta reprezentand tranzactiile clientilor. Informatiile extrase din Cartea Mare si Balanta de Verificare, intocmite

zilnic, servesc ca baza de intocmire a unor raportari ce sunt cerute atat de organele administratiei locale si centrale de stat (din punct de vedere fiscal), cat si de organismele de supraveghere ale pietei de capital si asociatiile profesionale cu statut de autoreglementare din care S.S.I.F.-urile fac parte.

Concret, prin raportare la cadrul legislativ existent in momentul de fata in tara noastra, aceste raportari sunt: trimestrial, Declaratia de impunere a impozitului pe profit (contul de profit

si pierderi), pentru Administratia Financiara; semestrial si anual, Bilantul contabil, pentru Administratia Financiara si

C.N.V.M.; lunar, Situatia financiara lunara privind calculul capitalului net, pentru

C.N.V.M.Fiecare operatiune trebuie sa fie inregistrata corespunzator, in

conformitate cu principiile de contabilitate existente in tara noastra si cu natura operatiilor care sunt specifice acestui sector de activitate Departamentul “Administrare conturi clienti”

Personalul care lucreaza in acest departament analizeaza, actualizeaza si mentine evidenta conturilor clientilor care au deschise la S.S.I.f.-ul

88

respectiv a conturilor administrate. Principalele atributii ale personalului ce lucreaza in acest departament sunt: Mentinerea evidentei corecte a conturilor clientilor (a pozitiilor in valori

mobiliare si a soldurilor in numerar); Urmarirea incasarii “de facto” a fondurilor si valorilor mobiliare datorate

firmei; Autorizarea retragerilor de numerar si valori mobiliare din contul clientilor; Supervizarea operatiilor efectuate de agenti in indeplinirea atributiilor de

administrare a conturilor clientilor in vederea respectarii cerintelor impuse de regulamentele C.N.V.M. si ale pietei de tranzactionare in legatura cu activitatea de administrare a conturilor clientilor.

Departamentul “Dividende si dobanzi”

Acest departament nu este inca introdus in peisajul organizatoric al S.S.I.F.-urilor romanesti datorita faptului ca pana in acest moment distribuirea dividendelor societatilor comerciale emitente a fost efectuata de ele insele in baza listei actionarilor primite de la registrele independente ale actionarilor. Insa, introducerea in viitor, a acestei functiuni in cadrul S.S.I.F.-urilor si a bancilor custode (asa cum este in strainatate ) ar conduce la optimizarea procesului de distribuire a dividendelor si dobanzilor si degrevarea societatii emitente de aceasta sarcina costisitoare si impovaratoare.

Departamentul de dividende este responsabil de colectarea si mai apoi plata dividendelor si dobanzilor catre cei indreptatiti. Odata cu stabilirea dividendelor de catre adunarea generala a unei societati comerciale deschise ale carei actiuni/obligatiuni sunt tranzactionate pe o piata organizata, prima sarcina a personalului acestui departament este de a stabili care sunt actionarii respectivei societati la data inregistrarii.

Dividendul/dobanda reprezinta o distribuire de numerar de la societatea emitenta catre detinatorii de actiuni/obligatiuni ai acesteia aflati in evidente (registrul actionarilor/obligatarilor) la o anumita data. Societatile comerciale emitente distribuie dividende atunci cand adunarea generala hotaraste acest lucru, in functie de politica firmei, de planurile sale de viitor si de situatia financiara curenta.

Angajatii acestui departament sunt practic responsabili cu un lucru si anume: sa se sigure ca actionarului indreptatit i se platesc dividendele/ dobanzile. In indeplinirea acestei misiuni, acestia trebuie sa tina evidente corecte pentru toate valorile mobiliare care sunt in evidenta societatii (fie ca sunt in portofoliul societatii fie ca apartin clientilor si se afla in custodie la societate). Ei intocmesc si mentin “Evidenta dividendelor/dobanzilor de platit sau incasat”.

Departamentul “Procuri” (Mandate)

89

Deseori, clientii S.S.I.F.-urilor ,incredinteaza valorile mobiliare in custodie societatii. Valorile mobiliare, pot fi asadar inregistrate in numele clientului sau in contul S.S.I.F.-ului (street name). Societatile emitente, transmit in decursul unui an financiar diverse comunicari si informari actionarilor lor. Dar emitentul nu cunoaste cine este proprietarul unei valori mobiliare inregistrate in contul S.S.I.F.-urilor si de aceea toate comunicarile trimise de emitentul valorilor mobiliare sunt receptionate de S.S.I.F.-uri care au obligatia de a le transmite direct clientului indreptatit la informare. Orice comunicare de la emitent poate fi trimisa numai persoanei inscrise in registrul actionarilor la data respectiva, persoana care devine responsabila cu transmiterea informatiei la proprietarul beneficiar in cazul in care actioneaza in calitate de custode. In interiorul unei S.S.I.F. departamentul de procuri sau mandate este cel care are aceasta misiune. Unul din principalele drepturi aferente calitatii de actionar este dreptul de vot. Este incontestabila importanta exercitarii acestui drept deoarece aspectele cele mai importante ale functionarii unei societati comerciale sunt supuse votului actionarilor. Spre exemplificare, mentionez ca Adunarea Generala a Actionarilor are urmatoarele atributii:

- numeste administratorii;- aproba bilantul;- fixeaza dividendul;- stabileste bugetul;- hotaraste emisiunea de obligatiuni;- hotareste schimbarea obiectului societatii;- hotareste dizolvarea anticipata a societatii.

Cu alte cuvinte, directioneaza politica de ansamblu a societatii, politica ce influenteaza in mod decisiv pretul de piata al actionarilor si nivelul dividendelor. Aceasta divagatie este menita a releva legatura intrinseca dintre exercitarea dreptului de vot si avantajele patrimoniale ale detinerii de actiuni la o societate comerciala.

In contextul economic actual caracterizat prin faptul ca un numar mare de cetateni romani au devenit actionari, insa nu sunt familiarizati cu aceasta postura, respectiv cu drepturile ce decurg din calitatea de actionar, se constata ca exista o participare destul de redusa a actionarilor la A.G.A. Nu trebuie omis faptul ca unii dintre actionari nu sunt interesati intr-o participare activa pentru asigurarea bunului mers al societatilor la care detin actiuni.

Dreptul de vot poate fi exercitat personal sau prin reprezentare, potrivit prevederilor actului constitutiv.

Drept urmare actionarii care au incredintat in custodie actiunile lor unor S.S.I.F.-uri si nu numai lor, le pot mandata pe acestea prin intermediul unor

90

procuri, sa exercite in numele lor dreptul de vot in Adunarea Generala a Actionarilor evident in masura in care considera ca S.S.I.F.-urile le reprezinta interesele (in limita mandatului). Aceasta solutie este fara indoiala preferabila ipotezei in care actionarii nu-si exercita dreptul de vot, prezentand si avantajul ca permite concentrarea drepturilor de vot si implicit posibilitatea sustinerii cu mai multa forta (generata de un mare numar de voturi) a anumitor pozitii in Adunarea Generala a Actionarilor.

Exercitarea prin prezentare de catre S.S.I.F. a dreptului de vot in Adunarea Generala a Actionarilor nu o scuteste de obligatia de a transmite clientilor sai comunicarile si informarile provenind de la societatea la care acestia sunt actionari.

Departamentul de marja

Cele mai multe firme de brokeraj din strainatate au un departament de marja care monitorizeaza statutul curent al fiecarui cont de marja al clientului. Angajatii din acest sector de activitate controleaza conturile clientului tinute de firma, pentru a se asigura de faptul ca ele opereaza in cadrul regulilor si regulamentelor aplicabile la cumpararea si vanzarea de valori mobiliare. Ei determina momentul in care clientul trebuie sa plateasca valorile mobiliare cumparate dintr-un cont in marja si modul in care valorile mobiliare trebuie livrate si cat anume din ele pot fi retrase de catre client.

Operatiuni de cumparari in marja (margin operations) si vanzari scurte (short sales) Aceste tipuri de operatii sunt foarte folosite pe pietele dezvoltate si imprima acestora un caracter de “piete speculative”. In tara noastra se preconizeaza introducerea acestor operatiuni la bursa in cursul anului 1998. Cele doua operatiuni sunt operatiuni de tip speculativ si merg “mana in mana “ dupa urmatoarea structura: Descrierea fluxului:

1. Investitorul care are deschis un cont in marja, cumpara valori mobiliare cu bani imprumutati de la S.S.I.F., valori mobiliare care servesc drept garantie pentru suma imprumutata. Imprumutul de care beneficiaza investitorul este afectat de o dobanda negociata cu S.S.I.F.-ul, si are un termen de rambursare;2. S.S.I.F.-ul poate imprumuta, la randul ei banii, de la o banca ;3. Valorile mobiliare, care servesc drept garantie si pentru care investitorii

semneaza ca le pun la dispozitia S.S.I.F.-ului spre a fi imprumutate, pot fi imprumutate in vederea vanzarii, urmatoarelor categorii de entitati :

3a. altor investitori, clienti ai societatii; 3b. unei alte S.S.I.F., care le va imprumuta in vederea vanzarii in nume propriu sau pentru un alt client al sau;

91

3c. unei societati depozitare care, avand acces la intreaga comunitate a brokerilor, le pune acestora la dispozitie; 3d. insasi S.S.I.F.-ul le poate folosi intr-o astfel de operatie, in nume propriu.

Ratiunea efectuarii acestor operatii este aceea ca fiecare dintre participanti spera in obtinerea unui castig in urma tranzactiei.

Astfel, investitorul care a efectuat o operatiune in marja (a cumparat cu bani imprumutati de la S.S.I.F.) mizeaza pe cresterea cursului valorii mobiliare cumparate, sperand in obtinerea, prin vanzarea ei, a unui venit care sa acopere suma imprumutata, dobanda datorata S.S.I.F.-ului in schimbul banilor imprumutati si un profit care sa justifice operatiunea.

Exemplu: Investitorul care are deschis un cont in marja (i1) contracteaza de la S.S.I.F., la momentul T1, un imprumut de 1.000.000 lei, cu o dobanda de 5% rambursabil la momentul T4. Cu banii astfel obtinuti achizitioneaza, la T1, 100 actiuni a 1.000 lei bucata. La momentul T4 pretul actiunilor fiind de 1.200 lei bucata i1 vinde actiunile obtinand 1.200.000 lei, astfel ca la momentul T4 returneaza S.S.I.F.-ului creditul de 1.000.000 lei plus dobanda de 50.000 lei. In concluzie (i1) va avea un profit de 150.000 lei.

Investitorul care a efectuat o vanzare scurta (a imprumutat valorile mobiliare si le-a vandut) mizeaza pe scaderea cursului valorii mobiliare vandute, sperand in obtinerea unui venit care sa-i acopere suma cu care va cumpara valorile mobiliare respective de pe piata, in vederea restituirii lor catre societatea care i le-a imprumutat si a unui profit care sa justifice operatiunea.

Exemplu: Investitorul care efectueaza o vanzare scurta (i2) imprumuta la momentul T2 1.000 actiuni care garanteaza imprumutul acordat de S.S.I.F. lui (i1) si in aceeasi zi le si vinde la un pret de 1.100 lei incasand 1.100.000 lei. Precizez ca actiunile au fost imprumutate de S.S.I.F. sub conditia restituirii lor la momentul T2 si a platii unei dobanzi de 5% aplicata la valoarea de piata a actiunilor din ziua imprumutului. La momentul T3,( i2) cumpara actiuni de pe piata la un pret de 900 lei platind 900.000 lei, actiuni pe care le returneaza S.S.I.F.-ului impreuna cu dobanda de 55.000 lei obtinand in acest fel un profit de 145.000 lei.

Asadar, S.S.I.F.-ul care imprumuta bani in cazul cumpararii in marja, respectiv valori mobiliare in cazul vanzarii scurte, va obtine o dobanda negociata cu cei doi parteneri sau va obtine un profit in cazul in care ea insasi efectueaza una din operatiuni. Corespunzator, celelalte entitati implicate in mecanism precum banca, un alt S.S.I.F. sau societatea de depozitare vor fi remunerate potrivit intelegerii dintre ele.

In SUA, nu toate valorile mobiliare pot fi cumparate in marja. Acestea trebuie sa indeplineasca anumite criterii care sunt prevazute de regulamente. De asemenea, nu toti clientii pot cumpara in sistem de marja.

92

Necesitatea mentinerii unei limite de siguranta a valorilor (banesti sau mobiliare) aflate in cont. Din nefericire, preturile valorilor mobiliare nu cresc/scad intotdeauna conform asteptarilor, generand astfel dificultati uneia din partile implicate in tranzactie.

Exista cazuri in care firma de brokeraj risca sa piarda bani in cazul in care clientii nu sunt capabili sa plateasca imprumutul sau sa returneze valorile mobiliare imprumutate, pe care societatea trebuie sa le cumpere de pe piata indiferent de pret. Atunci cand valoarea actiunilor care garanteaza imprumutul acordat de S.S.I.F. scade sub limita de 1/3 fata de valoarea de la momentul achizitionarii, S.S.I.F. solicita bani clientilor sai. In cazul in care clientii nu se conformeaza societatea poate lichida pozitiile acestora prin vanzarea actiunilor.

Responsabilitatile departamentului de marja

1. Mentinerea contuluiDepartamentul de marja se asigura ca toate conturile clientului opereaza

in concordanta cu regulamentele. El controleaza conturile, calculand in permanenta excesul/surplusul si/sau puterea de cumparare.

2.Suport al tranzactiei La acest departament apeleaza cu precadere agentii care tranzactioneaza atunci cand solicita ordine de la clienti. De exemplu, agentul de bursa poate discuta o posibila tranzactie cu un client, cum ar fi de exemplu cumpararea a 100 de actiuni de tip ABC si solicita un imprumut, cat ii lipseste din contul de numerar. Agentul trebuie sa stie ce efect/impact va avea tranzactia asupra contului clientului sau.

3.”Unda verde” pentru anumite platiIn cazul multor firme, sucursalele trebuie sa comunice un mesaj pentru

departamentul de marja pentru “unda verde” in acordarea platii. Acest mesaj este pentru angajatul de marja de a verifica daca este “OK” sa fie platiti banii clientului. Inainte ca banca sa onoreze cecul, este nevoie sa se obtina acordul departamentului de marja. In unele firme, aceste date sunt transmise la oficiile sucursalelor in fiecare dimineata, iar acestea pot efectua plata sumei fara aprobare.

4.Solicitarea de extensii In mod ocazional, clientii pot intra in tranzactii cu valori mobiliare si, datorita unor situatii obiective, nu-si pot satisface obligatiile in termen de 7 zile lucratoare (asa cum prevad regulamentele). Intr-un astfel de caz, firma, la instructiunea agentului care executa tranzactia si la aprobarea departamentului de marja, emite o solicitare de extensie de timp catre organizatia de auto-

93

reglementare. In cazul in care se acorda extensia, clientul beneficiaza de timp suplimentar pentru a-si rezolva situatia. Unui client i se permite, de obicei, sa beneficieze de cinci extensii pe an.

5.Situatii de prescriere In cazul in care o solicitare este respinsa, firma trebuie sa ia decizia de inchidere a tranzactiei. In cazul in care clientul nu a platit o valoare mobiliara, valoarea mobiliara este lichidata.

In cazul in care un client nu a predat o valoare mobiliara imprumutata si vanduta, firma trebuie sa incheie contractul prin cumpararea valorii mobiliare de catre firma de brokeraj de pe piata si livrarea ei firmei (clientului) de la care a fost imprumutata.

In cazul in care apar probleme cu un client, tranzactiile incheiate trebuie sa se reflecte in conturile clientului. Orice pierdere sau castig din aceste tranzactii inchise fortat, datorate unor fluctuatii neasteptate ale pretului valorilor mobiliare, apartin clientului. In cazul in care clientul nu “onoreaza” pierderea, firma trebuie s-o includa in conturile proprii sau sa recupereze in instanta.

Oficiul pentru incadrarea in prevederile legale (O.P.L.).

In cadrul fiecarei S.S.I.F. este necesara existenta unui compartiment responsabil de asigurarea respectarii legilor, regulamentelor pietei de capital, precum si a normelor interne de catre societate si angajatii sai.

Persoana sau persoanele care lucreaza in acest compartiment au urmatoarele responsabilitati:- avizarea declaratiilor pe proprie raspundere de indeplinire a conditiilor

legale ale membrilor consiliului de administratie si agentilor de valori mobiliare;

- obligatia de raportare la C.N.V.M. a incalcarii prevederilor legale de catre agentii de valori mobiliare, precum si a neregulilor constatate in raportarile financiare;

- avizarea materialelor publicitare.In SUA, in cadrul fiecarei firme de brokeraj exista o persoana denumita

“compliance officer” care are rolul de a verifica faptul ca fiecare persoana din firma respectiva indeplineste intocmai procedurile inscrise in regulamentul intern de functionare. De aici si introducerea acestei prevederi in regulamentul nr. 3 modificat, care instituie obligativitatea OPL-ului si care, pe langa sensul preluat din practica americana, extinde spectrul responsabilitatilor.

94

Conducătorii, administratorii, controlul intern şi acţionarii semnificativi

Conducerea S.S.I.F. trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane. Conducătorii trebuie să fie angajaţi ai S.S.I.F. cu contract individual de muncă şi pot fi membri ai consiliului de administraţie.

Conducătorii sunt persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare ale S.S.I.F., sunt împuternicite să conducă şi să coordoneze activitatea zilnică a acesteia şi sunt învestite cu competenţa de a angaja răspunderea intermediarului; în această categorie nu se includ persoanele care asigură conducerea nemijlocită a compartimentelor din cadrul S.S.I.F., a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor intermediarilor, persoane juridice străine care prestează servicii de investiţii financiare pe teritoriul României, conducătorii sunt persoanele împuternicite de intermediarul, persoană juridică străină, să conducă activitatea sucursalei şi să angajeze legal în România intermediarul, persoană juridică străină.

Conducătorii trebuie să asigure efectiv conducerea curentă a activităţii S.S.I.F., să exercite exclusiv funcţia pentru care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să ateste cunoaşterea limbii române. Ei trebuie să aibă studii superioare absolvite cu examen de licenţă în unul dintre domeniile economic, juridic ori în alt domeniu care să se circumscrie activităţii financiare sau să fi absolvit cursuri post-universitare în unul dintre aceste domenii şi să aibă o experienţă de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau al pieţei de capital.

Administrarea unei S.S.I.F. poate fi asigurată numai de către persoane fizice.

S.S.I.F. va organiza un compartiment de control intern specializat pentru supravegherea respectării de către societate şi personalul acesteia a legislaţiei în vigoare incidente pieţei de capital, precum şi a normelor interne.

Condiţiile privind autorizarea personalului, organizarea şi funcţionarea compartimentului de control intern vor fi prevăzute prin reglementările C.N.V.M.

Orice persoană care îşi propune să achiziţioneze, direct sau indirect, acţiuni la o S.S.I.F., prin care ar dobândi o poziţie semnificativă, trebuie să notifice în prealabil C.N.V.M., indicând mărimea poziţiei avute în vedere.

Orice acţionar semnificativ care îşi propune să-şi mărească participaţia, astfel încât aceasta să atingă sau să depăşească 20%, 33% sau 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot, ori care intenţionează ca

95

respectiva S.S.I.F. să devină o filială a sa, trebuie să notifice în prealabil C.N.V.M.

C.N.V.M. se va pronunţa în termen de 90 de zile de la data notificării şi, dacă este cazul, poate interzice, prin decizie, dobândirea unei asemenea poziţii.  În cazul aprobării, decizia C.N.V.M. va stabili şi termenul maxim în care trebuie să se realizeze dobândirea poziţiei notificate.

Orice persoană care îşi propune să-şi diminueze, direct sau indirect, poziţia semnificativă din cadrul unei S.S.I.F. trebuie să notifice în prealabil C.N.V.M., indicând mărimea poziţiei avute în vedere.

Orice acţionar semnificativ care îşi propune să-şi diminueze, direct sau indirect, participaţia, care reprezintă mai puţin de 20%, 33% sau 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot, ori care are ca rezultat pierderea de către S.S.I.F. a calităţii de filială a sa, trebuie să notifice în prealabil C.N.V.M.

Dacă persoana care doreste sa achizitioneze actiuni ale unui S.S.I.F., o instituţie de credit sau o societate de asigurare autorizată în alt stat, societatea-mamă a unei S.S.I.F., a unei instituţii de credit sau a unei societăţi de asigurare autorizate în alt stat, o persoană fizică sau juridică ce controlează o S.S.I.F., o instituţie de credit ori o societate de asigurare autorizată în alt stat, şi dacă, urmare a acelei achiziţii, S.S.I.F.-ul în care persoana care intenţionează să achiziţioneze acţiuni va deveni filiala acesteia sau va fi controlată de aceasta, intenţia de dobândire a acţiunilor va face obiectul unei consultări prealabile, conform legii.

S.S.I.F. va informa C.N.V.M., de îndată ce va lua la cunoştinţă, cu privire la orice achiziţie sau înstrăinare a acţiunilor sale, care ar conduce la depăşirea sau situarea sub nivelurile prevăzute conform legii.

Periodic, cel puţin anual, S.S.I.F. va comunica C.N.V.M. identitatea acţionarilor ei semnificativi şi mărimea participaţiilor acestora şi, după caz, orice alte date şi informaţii cu privire la aceste persoane, solicitate prin reglementările C.N.V.M.

C.N.V.M. poate interzice unei persoane dobândirea unei poziţii privind achizitia de actiuni sau majorarea de capital la o S.S.I.F., ţinând seama de necesitatea de a garanta administrarea prudentă a societăţii, apreciază că persoana care ar ocupa o astfel de poziţie poate prejudicia funcţionarea în bune condiţii a societăţii sau o bună supraveghere a acesteia.

În scopul verificării integrităţii unui acţionar al unei S.S.I.F. sau a unei persoane care intenţionează să achiziţioneze, direct sau indirect, acţiuni ale unei S.S.I.F, C.N.V.M. poate solicita furnizarea datelor de identificare a

96

oricărui acţionar, persoană fizică şi/sau juridică, ce deţine, în mod direct sau indirect, o poziţie semnificativă.

În situaţia în care acţionarii semnificativi, membrii consiliului de administraţie, conducătorii sau personalul compartimentului de control intern nu asigură administrarea prudentă a S.S.I.F., C.N.V.M. va dispune măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, care se pot referi, printre altele, la interdicţii, sancţiuni împotriva administratorilor şi/sau a conducerii, precum şi împotriva persoanelor din cadrul compartimentului de control intern.

Măsuri similare pot fi aplicate şi persoanelor vinovate de nerespectarea obligaţiilor privind achizitia de actiuni sau majorarea de capital la o S.S.I.F.. În cazul în care dobândirea sau majorarea unei poziţii semnificative a fost efectuată fără acordul C.N.V.M., drepturile de vot aferente sunt nule de drept, iar eventualele voturi deja exprimate vor fi anulate corespunzător.

În cazul în care influenţa exercitată de către actionarii majoritari risca să prejudicieze administrarea unei S.S.I.F., C.N.V.M. va adopta măsuri pentru suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acţiunilor deţinute de respectivii acţionari.

3.5. PARTICIPANTI AUXILIARI

Participantii auxiliari sunt, de asemenea, actori specifici pietei de capital. Acestia sunt: 1) Consultantii de plasament si 2) Cenzorii externi independenti

Consultanta de plasament in valori mobiliare este, potrivit prevederilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 4/1995 privind activitatea consultantilor de plasament in valori mobiliare, o activitatea realizata de persoane autorizate de C.N.V.M. si consta in prestarea, cu titlu profesional, de servicii de analiza a valorilor mobiliare, de selectare a portofoliului, de evaluare, precum si publicarea de opinii si recomandari in legatura cu vanzarea si cumpararea de valori mobiliare.

In sensul sus-mentionatului regulament, cosultantul de plasament in valori mobiliare este persoana fizica legal autorizata care, in nume propriu sau in calitate de angajat al unei pesoane juridice avand ca obiect unic de activitate consultanta in domeniul financiar, efectueaza exclusiv urmatoarele activitati:- analiza caracteristicilor valorilor mobiliare, la cererea clientului;- activitati de analiza a caracteristicilor pietei valorilor mobiliare intr-o anumita perioada de timp, la cererea clientului;

97

- analiza eficientei investitiilor (plasamentelor) intr-o anumita valoare mobiliara, la cererea clientului;- inaintarea de recomandari cu privire la dobandirea sau instrainarea unor valori mobiliare;- acordarea de consultanta financiara organismelor colective de investitii si plasament in valori mobiliare, in vederea selectarii portofoliului acestora;- publicarea studiilor efectuate in domeniul valorilor mobiliare si al pietei valorilor mobiliare;- alte activitati de consultanta financiara calificate ca atare de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare prin reglementari ulterioare.

Activitatea de consultanta de plasament in valori mobiliare exclude acceptarea, prelucrarea, executarea si decontarea ordinelor de vanzare/cumparare a valorilor mobiliare si in consecinta detinerea de disponibilitati banesti sau valori mobiliare pe contul clientilor (art. 96 alin. 2 din Legea nr. 52/1994).

Nu intra in categoria consultantei de plasament activitatile de consultanta cu caracter intamplator si care nu sunt remunerate sau recompensate, dupa cum urmeaza:- activitatile de consultanta desfasurate de catre societatile de valori mobiliare si agentii pentru valori mobiliare pentru clientii lor cu ocazia realizarii obiectului lor de activitate;- opiniile si recomandarile facute de juristi, economisti, contabili, ingineri, cadre didactice, in cursul exercitarii profesiunii lor;- aprecierile cu privire la tranzactiile cu valori mobliare facute prin intermediul ziarelor, jurnalelor, revistelor cu profil economic, financiar si bancar.

Consultantii de plasament, pot desfasura aceasta activitate fie ca persoane fizice, fie ca persoane juridice. Inregistrarea consultantilor de plasament presupune indeplinirea anumitor conditii de autorizare precum si participarea la un curs si sustinerea unui test, care sunt organizate de Institutul Roman de Valori Mobiliare. Orice societate comerciala indiferent de forma juridica poate sa desfasoare activitate de consultanta cu conditia ca aceasta sa fie unicul obiect de activitate al firmei, sa fie inregistrata si autorizata de catre C.N.V.M. si sa-si desfasoare activitatea prin consultanti de plasament – persoane fizice – inregistrate si autorizate de catre C.N.V.M.

In relatia cu clientii, consultantii de plasament trebuie: Sa respecte anumite norme de conduita; Sa prezinte clientului, daca este cazul, trasaturile generale ale procesului de

investire in valori mobiliare; Criteriile care stau la baza crearii, analizarii, selectarii unui portofoliu de

valori mobiliare; Sa tina seama de caracteristicile de baza ale investitiei, ale portofoliului

specific, precum si de particularitatile clientului la intocmirea rapoartelor de

98

analiza, de selectare sau de transmiterea recomandarilor si opiniilor sale care privesc un potofoliu specific sau un anumit client;

Sa nu preia materiale din studii elaborate si publicate de alti specialisti fara a indica sursa (autorul respectivului material), cu exceptia informatiilor publicate prin rapoarte statistice oficiale;

Sa nu faca nici o declaratie de natura sa induca in eroare clientul, cu privire la serviciile pe care consultantul le poate presta, la calificarea si calitatile sale profesionale sau la performantele valorilor mobiliare analizate;

Sa nu dea verbal sau scris, explicit sau implicit, nici o garantie asupra calitatii sau profitului investitiei analizate, ci doar sa transmita cu acuratete informatii, sa elaboreze studii si analize cu privire la valorile mobiliare implicate;

Sa pastreze confidentialitatea informatiilor privitoare la clientii sai.Toate cele enumerate mai sus se constituie, de regula, parte din

contractul pe care consultantul de plasament il va incheia cu fiecare client in parte. Acest contract va contine, de altfel, conditiile in care cele doua parti vor colabora.

CAP IV BURSELE DE VALORI

4.1. BURSA DE VALORI BUCURESTI

Cadrul legislativ aplicabil si structura organizatorica Cadrul legal de infiintare a unei burse de valori in Romania este Legea

nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori. In baza acestei legi C.N.V.M. poate decide infiintarea unei burse de valori, atunci cand primeste o cerere de infiintare din partea a cel putin cinci societati de valori mobiliare, care formeaza Asociatia bursei de valori.

Bursa de Valori Bucuresti a fost infiintata la 21 aprilie 1995 prin Decizia C.N.V.M., ca institutie publica investita cu personalitate juridica ce isi desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii. Inaugurarea oficiala a BVB a avut loc la 23 iunie 1995, in incinta Bancii Nationale a Romaniei, unde isi are si in prezent sediul. Prima sedinta de tranzactionare a avut loc la data de 20 noiembrie 1995, sedinta in care 25 societati de valori mobiliare,

99

membre ale Asociatiei Bursei, au putut licita actiunile a 6 societati comerciale inscrise la cota bursei de valori.

In ceea ce priveste resursele materiale initiale necesare pentru infiintarea bursei, aceasta a primit finantare pentru primul an de activitate de la bugetul statului, in baza propunerii inintate de C.N.V.M.. Aceste sume vor fi recuperate, de-a lungul a trei ani, prin intermediul C.N.V.M. (care le va varsa mai departe bugetului de stat) incepand cu al treilea an de functionare a Bursei.

Bursa de Valori Bucuresti prezenta la data de 31 decembrie 1997 urmatoarea structura:a) Ca organe decizionale: Asociatia Bursei de Valori Bucuresti formata din totalitatea societatilor de valori membrei ale bursei care au primit din partea C.N.V.M. autorizatia de negociere in bursa de valori si au fost acceptati de ceilalti membri ai asociatiei. Numai membrii asociatiei bursei pot tranzactiona in bursa de valori si au dreptul la un vot in adunarile generale ale bursei.

Comitetul Bursei este organismul de conducere al Bursei format din 9 reprezentanti alesi in prima sedinta a Asociatiei Bursei.b) Ca organe executive : Directorul General numit de Comitetul bursei care nu este reprezentant al vreunui membru al bursei si care exercita competentele de administrare a activitatii curente a bursei si este abilitat pentru a reprezenta institutia in fata autoritatilor publice si in relatiile acesteia cu tertii.c) Ca organisme de supraveghere : Comisarul General al Bursei numit de catre C.N.V.M. ca reprezentant propriu, are misiunea de a supraveghea si controla activitatea acesteia.

Cenzorii interni si cenzorul extern independent al bursei au indatoriri specifice in procesul de supraveghere, control si raportare al bursei.d) Ca organisme consultative – comitete si comisii care au scopul de a sista si consulta conducerea bursei. Acestea sunt:

Comisia de Etica si Conduita, care are ca principale atributii constatarea savarsirii faptelor care contravin regimului juridic bursier, investigarea imprejurarilor in care s-au savarsit acestea, precum si formularea propunerilor de sanctionare a persoanelor vinovate;

Comisia de Inscriere la Cota Bursei, care hotaraste asupra inscrierii, promovarii, suspendarii sau retrogradarii valorilor mobiliare de la cota Bursei de Valori Bucuresti;

Camera Arbitrala, solutioneaza diferendele dintre membrii Asociatiei Bursei, dintre acestia si agentii lor de valori mobiliare, precum si dintre clienti si membrii Asociatiei Bursei.Operatiunile curente sunt asigurate de personalul bursei care este

organizat in urmatoarea structura:

100

Directia Membri si Emitenti cu doua servicii: Serviciul Membri Serviciul Emitenti

Directia Operatiuni Bursiere si Informatica cu patru servicii: Serviciul Tranzactionare si supraveghere a Pietei Serviciul de Registru Serviciul de Compensare si Control al Decontarii Serviciul informatica

Directia Relatii cu Publicul si Cercetare-Dezvoltare Directia Juridica Directia Economica

Functionarea Bursei de Valori Bucuresti

A. Membrii Asociatiei Bursei de Valori Bucuresti

Membrii Asociatiei Bursei sunt societatile de valori mobiliare ce solicita si primesc din partea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare autorizatia de negociere in Bursa de Valori Bucuresti si sunt acceptati de Asociatia Bursei. Calitatea de membru al Asociatiei Bursei este dobandita la data inscrierii in Registrul de Asociati al Asociatiei Bursei.

Pentru a deveni membru al Asociatiei BVB un solicitant trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:a) Membrii conducerii si agentii pentru valori mobiliare trebuie sa aiba o

buna reputatie civica, integritate morala si cunostinte si/sau practica profesionala in unul din urmatoarele domenii: economic, financiar, bancar, afaceri sau juridic;

b) Cel putin 50% din membrii Consiliului de Administratie al membrilor Asociatiei Bursei sa fie autorizati ca agenti pentru valori mobiliare.

c) In cazul in care Consiliul de Administratie al societatii membre deleaga o parte din competentele sale unui Comitet de Directie, cel putin 50% din membrii sai trebuie sa fie autorizati ca agenti pentru valori mobiliare.Atat persoanele fizice (angajate ale societatii de valori mobiliare), care executa ordine de tranzactionare in ringul bursei cat si persoanele fizice care asigura legatura dintre societatea de valori mobiliare si bursa (raportari, decontari, reconcilieri) trebuie sa fie autorizati de bursa ca “agenti de bursa”. In incinta Bursei de Valori Bucuresti nu pot desfasura activitati de intermediere (brokeraj) agenti de bursa –persoane fizice- decat daca au calitatea de angajati ai societatii de valori mobiliare membre ale Asociatiei Bursei.

Atat societatile de valori mobiliare cat si agentii de valori mobiliare care le reprezinta trebuie sa respecte prevederile “Codului de Etica si Conduita al Bursei”.

101

B. Produsele pietei – procedura de inscriere la cota BVB

Pentru a fi tranzactionate la o bursa de valori, valorile mobiliare trebuie sa fie admise la cota oficiala a bursei respective. La Bursa de Valori Bucuresti pot fi inscrise la cota urmatoarele tipuri de valori mobiliare: actiuni emise de societatile comerciale deschise, obligatiuni emise de catre societati comerciale, si organe ale administratiei publice centrale si locale.

Dupa modul in care sunt evidentiate valorile mobiliare sus mentionate, bursa de valori accepta la cota urmatoarele tipuri:

Valori mobiliare evidentiate prin inscriere in cont (in forma dematerializata);

Valori mobiliare emise in forma fizica si imobilizate conform procedurilor bursei;

Sectoarele si categoriile de cotare ale BVBIn functie de tipul de valoare mobiliara, cota bursei este structurata pe 3

sectoare dupa cum urmeaza:

1. Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane:In acest sector sunt inscrise actiunile societatilor comerciale deschise

(societati emitente). Inscrierea unei societati emitente la cota bursei trebuie sa fie facuta de catre o societate de valori mobiliare numita initiatoare, care are indatorirea de a reprezenta si sustine societatea emitenta in procedura de inscriere, de a inainta documentele emitentului la bursa, de a familiariza respectivul emitent cu activitatile specifice pietei de capital.

2. Sectorul obligatiunilor si altor valori mobiliare emise de catre autoritatile administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati

Procedura de inscriere la cota a acestui tip de valori mobiliare este cu mult mai simpla deoarece aceste tipuri de valori mobiliare au conditii de emisiune aparte (ele nu trebuie decat sa fie inregistrate la OEVM). Obligatiunile si alte valori mobiliare emise de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati sunt de drept admise la cota din momentul primirii de catre BVB a respectivului document de emisiune si a platii comisionului prevazut de procedurile bursei.

3. Sectorul internationalInscrierea la cota bursei in sectorul international a valorii mobiliare

emise de o persoana juridica straina trebuie sa fie facuta prin intermediul unei societati de valori mobiliare membra a asociatiei bursei; acestea vor fi afisate distinct de valorile mobiliare autohtone. Pentru a avea inscrise valorile mobiliare in cadrul sectorului international, emitentii vor trebui sa intruneasca

102

conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca si emitentii autohtoni, cu mentiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comerciala de depozitare colectiva a valorilor mobiliare desemnate de bursa.

Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane este structurat pe doua categorii de cotare diferentiate din punct de vedere al criteriilor de performanta al persoanelor juridice (societati comerciale emitente) care se inscriu la cota astfel:

1. Categoria II (de baza )Principalele cerinte pentru inscrierea in categoria a-II-a sunt

urmatoarele: Efectuarea unei oferte publice primare in scopul de a plasa pe piata valori

mobiliare emise in conditiile prevazute de Legea nr. 52/1994 si regulamentele C.N.V.M.

Inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare (OEVM); Libera transferabilitate a valorilor mobiliare; Furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare; Furnizarea de informatii; Plata comisioanelor; Numirea unei persoane de legatura cu Bursa; Certificarea datelor furnizate de catre emitent de catre un cenzor extern

independent; Incheierea angajamentului de inscriere si mentinere la cota bursei etc.

2. Categoria IPrincipalele cerinte pentru inscrierea in categoria I, care se adauga celor

prevazute pentru inscrierea in categoria de baza sunt urmatoarele: Perioada de activitate de minimum 3 ani; Realizarea de profit net in ultimii 2 ani de activitate; Personal de conducere recunoscut pentru competenta profesionala si

integritate morala etc.

Inscrirea si mentinerea la cota bursei

Procedura de admitere la cota bursei consta in parcurgerea a 3 etape:1) emitentul prin societatea de valori mobiliare initiatoare trebuie sa depuna

la bursa o cerere insotita de un dosar, care trebuie sa cuprinda toate documentele prevazute de procedurile bursei, inclusiv ultimile situatii financiare din care sa reiasa indeplinirea tuturor conditiilor prevazute pentru inscrierea in categoria de cotare corespunzatoare;

2) serviciul emitenti examineaza cererea; daca se constata neconcordante, lipsuri in prezentarea documentatiei serviciul comunica aceste aspecte si colaboreaza cu emitentul pana la indeplinirea procedurii iar daca

103

procedura este indeplinita serviciul va inainta cererea Comisiei de Inscriere la Cota.

3) Comisia de Inscriere la Cota este singura competenta sa decida asupra inscrierii la cota bursei; indeplinirea setului de cerinte nu atrage dupa sine aprobarea automata a cererii de inscriere.Procedura privind mentinerea la cota bursei consta in :

1) respectarea prevederilor privind furnizarea continua a informatiilor2) negarea sau clarificarea oricaror zvonuri legate de activitatea societatilor

emitente, cu ajutorul comunicatelor de presa.3) Respectarea procedurilor de confidentialitate a informatiilor

Promovarea valorilor mobiliare in categoria IPromovarea valorilor mobiliare in categoria I va fi facuta prin

intermediul unei societati de valori mobiliare initiatoare.a) emitentul, prin societatea de valori mobiliare initiatoare inainteaza

documentele si informatiile suplimentare necesare pentru promovarea valorii mobiliare in categoria I;

b) societatea membra initiatoare reprezinta in cadrul Bursei societatea emitenta in vederea promovarii valorilor sale mobiliare in categoria I;

c) Comisia de Inscriere la Cota decide cu privire la promovarea valorilor mobiliare in categoria I.

C. Mecanismul de tranzactionareModalitatea de tranzactionare este diferita in functie de specificul pietei

dar mai ales in conformitate cu sistemul de tranzactionare. In practica internationala sunt utilizate mai multe modalitati de negociere, printre care:

Negocierea pe baza de carnet de ordine – presupune centralizarea de catre agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti intr-un document numit carnet de ordine; el poate sa fie deschis pentru consultare de catre agentii de bursa terti (cum este cazul la Tokyo Stock Exchange) sau inchis (ca la New York Stock Exchange si American Stock Exchange), unde numai pretul si volumul celor mai bune cotatii sunt anuntate in bursa. Tranzactia este incheiata atunci cand un agent de bursa a raspuns favorabil la oferta facuta de un altul. Este o metoda de tranzactionare depasita dar folosita de bursele mentionate mai sus din respect pentru traditie.

Negocierea prin inscriere pe tabla – presupune prezentarea ordinelor astfel incat ele sa poata fi vazute de toti agentii de bursa care participa la sedinta respectiva. Aceasta se realizeaza prin inscrierea pe un tabel electronic (la bursa din Toronto) sau prin inscrierea cu creta (la Hong Kong, Sydney, Singapore) a primelor doua (cele mai bune) preturi de cumparare (BID) si vanzare (ASK).

Negocierea prin anuntarea publica a ordinelor – se practica atat pe pietele intermitente, cat si pe cele continue (la bursele din Zurich si

104

Budapesta). Negocierile sunt deschise de un functionar al bursei, care striga titlul ce urmeaza a fi negociat. Apoi agentii de bursa anunta cu voce tare preturile lor “bid” si “ask” si cauta parteneri interesati.

Negocierea in “groapa” – este o varianta a metodei descrise mai sus, singura diferenta constand in aceea ca tranzactionarea se realizeaza intr-un spatiu semicircular, foarte aglomerat numit “groapa” unde iau loc agentii de bursa si isi striga preturile de vanzare/cumparare. Este una din metodele cele mai spectaculoase de negociere si se practica pentru produsele care se bucura de un mare dever la bursa. Este o metoda traditionala folosita in SUA.

Negocierea pe blocuri de titluri – are loc, de regula, in afara salii principale de negocieri a bursei, intr-un spatiu special amenajat din incinta institutiei. La NYSE se formeaza asa-numita “piata de sus” (upstairs market). Blocurile de titluri sunt tranzactionate intr-un volum mare (10.000 actiuni sau mai multe); negocierea lor este supusa unui regim special din cauza impactului puternic asupra pietei.

Negocierea electronica – presupune utilizarea tehnologiei moderne in procesul de transmitere a ordinelor si de prezentare a acestora la bursa. Electronizarea poate merge si mai departe, cuprinzand executarea ordinelor si decontarea tranzactiilor. Unul dintre primele sisteme de tranzactii complet automatizate a fost introdus la Toronto, in 1977, sub denumirea “Sistemul de Tranzactionare Asistat de Calculator (Computer Assisted Trading System – CATS).

Sistemul de tranzactionare al Bursei de Valori Bucuresti

Sistemul de tranzactionare utilizat de BVB este un sistem electronic modern numit S.T.E.A. (Sistemul de Tranzactionare si Executie Automata). Acesta este realizat dupa modelul de software canadian (CATS – varianta imbunatatita).

Categoriile de tranzactii efectuate in Bursa de Valori Bucuresti sunt:

1. Tranzactiile in piata continua si intermitentaValorile mobiliare inscrise la cota bursei pot fi tranzactionate prin

mecanismele pietei continue sau intermitente (fixing) in functie de situatia pietei pentru fiecare valoare mobiliara. De regula, mecanismele pietei continue se aplica acelor valori mobiliare care au o piata activa (volum si frecventa ridicata a tranzactiilor) in timp ce valorile mobiliare ce au o piata lenta (volum mic, frecventa a tranzactiilor mica) sunt tranzactionate in piata intermitenta.

a) Tranzactionarea in piata intermitenta – este alcatuita din una sau mai multe (maximum cinci) sesiuni de tranzactionare. Prima sesiune se numeste sesiune principala toate celelalte fiind sesiuni suplimentare. Este necesara aceasta distinctie deoarece o sesiune de tranzactionare este formata

105

din mai multe etape, etape ce difera dupa cum este vorba de sesiunea principala sau sesiunile suplimentare, astfel:Sesiunea principala presupune:

Introducerea ordinelor; Fixingul (licitatia) care presupune:

Identificarea tranzactiilor posibile Calcularea si afisarea preturilor de piata Alocarea

Sesiunea suplimentara presupune: Introducerea ordinelor; Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzactionate Alocarea

Inchiderea Tiparirea rapoartelor de tranzactionare,compensare, decontare si

comision Afisarea preturilor valorilor mobiliare tranzactionate

Introducerea ordinelor in sistem Ordinele de vanzare/cumparare de valori mobiliare sunt introduse in sistem de catre agentii de bursa. Pana in momentul stabilirii pretului de piata un ordin introdus este revocabil sau modificabil.

Identificarea tranzactiilor posibile Pretul valorilor mobiliare se calculeaza prin algoritmul de fixing (licitatie), care identifica pretul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzactionata.

Calcularea si anuntarea preturilor de piata In cazul in care volumul maxim de tranzactii s-ar putea efectua la mai

multe preturi, pretul la care se va face tranzactionarea va fi cel mai apropiat de pretul de referinta.

Pretul de referinta este media ponderata cu volumul a preturilor tranzactiilor efectuate in cursul sedintei. Toate tranzactiile pentru o valoare mobiliara se efectueaza la acelasi pret.

Pretul de piata este pretul la care se incheie o tranzactie bursiera intr-o sesiune de tranzactionare.

Alocarea . Alocarea ordinelor se face dupa urmatoarele reguli si in ordinea descrisa mai jos: Toate ordinele de cumparare ale clientilor, cu pretul mai mare (bun)

decat pretul de piata si toate ordinele de vanzare ale clientilor cu pretul mai mic (mai bun) decat pretul de piata se vor executa integral, in masura in care cantitatea de valori mobiliare este suficienta;

Ordinele care au avut pretul specificat egal cu pretul de piata se vor executa integral, partial sau deloc;

106

Dupa alocarea pretului de piata si alocarea ordinelor cu preturi mai bune, ordinele cu pretul egal cu pretul de piata sunt alocate astfel:

Toate ordinele clientilor care au avut pretul egal cu pretul de piata au prioritate de alocare fata de ordinele proprii ale societatii;

Ordinele clientilor sunt executate in ordinea crescatoare a cantitatilor; daca este necesara o alocare in cazul a doua sau mai multe ordine cu cantitati egale, se utilizeaza principiul precedentei (primul venit – primul servit);

Daca toate ordinele de bursa ale clientilor au fost executate integral, atunci ordinele proprii ale societatilor membre vor fi alocate, prioritatea fiind data de timpul la care a fost introdus ordinul in sistem, conform principiului precedentei (primul venit – primul servit).

Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzactionate In cazul in care dupa alocare au mai ramas ordine neexecutate, avand

pretul egal cu pretul stabilit in sesiunea principala, va avea loc o sesiune suplimentara pentru acoperirea cantitatii netranzactionate aflata in surplus. Pentru cantitatea de valori mobiliare in surplus, vor putea fi introduse ordine de sens contrar numai la pretul de piata. Dupa expirarea timpului alocat sesiunii principale, in baza ordinelor introduse si a principiilor de alocare, tranzactiile se vor executa la pretul stabilit in sesiunea principala. Deoarece pro-ordinele sunt alocate de sistem dupa ce toate ordinele clientilor au fost integral executate, exista posibilitatea ca in aceasta sesiune sa existe ordine care conduc la formarea unui nou pret, caz in care sesiunea suplimentara va fi anulata automat si se va activa o noua sesiune principala.

4.2. Cotarea Valorilor Mobiliare

Tranzactiile bursiere se pot derula cu conditia inscrierii valorilor mobiliare la Cota bursei. Admiterea in cotatia oficiala nu reprezinta un drept, ci trebuie sa fie solicitata de emitent. Procedura de admitere, in conformitate cu practica internationala comporta trei faze :

a) intocmirea dosarului de admitere care cuprinde conturile de rezultate si bilanturile contabile aferente ultimilor 3-5 ani incheiati ;

b) asumarea unor obligatii de catre emitent, cum ar fi :

107

- punerea la dispozitia pietei a unui cuantum de valori mobiliare chiar din ziua introducerii in cotatia oficiala si mentinerea unei piete active si regulate a acestor titluri ;

- informarea autoritatilor bursiere, in timp util, asupra tuturor evenimentelor sociale care afecteaza existenta juridica a societatii( modificari statutare,modificarea capitalului );

- publicarea in presa financiara, cel putin o data pe trimestru, a unor informatii privind evolutia activitatii economico-financiare a societatii emitente, inclusiv cifra de afaceri;

- emiterea inscrisurilor in conformitate cu anumite norme impuse pe plan intern si international ;

- asigurarea la banci ori societati de asigurare. c) examinarea si aprobarea cererii de catre organismul de reglementare si supraveghere a pietei bursiere. Prin intermediul unor servicii de studii financiare, emitentul care solicita inscrierea valorilor mobiliare la cota bursei este examinat la sediul acestuia, din punct de vedere al dotarii tehnice, conditiilor de munca, modului de organizare a serviciilor administrative si comerciale. Introducerea valorilor mobiliare in cotatia oficiala presupune si o publicitate prealabila. Intr-un buletin de anunturi legale se publica : denumirea, nationalitatea, sediul, obiectul de activitate, durata, capitalul, ultimul bilant, pasivul obligatoriu, avantajele stipulate prin statut, pentru investitori si administratori. Inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei de Valori Bucuresti (BVB) este reglementata de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Societatea care doreste sa fie listata la BVB trebuie sa se supuna legisla-tiei in vigoare, regulamentelor si procedurilor specifice stabilite de catre Bursa. Societatile comerciale care solicita cotarea actiunilor lor ordinare trebuie sa indeplineasca anumite conditii. De asemenea, o data cu inaintarea catre Bursa a cererii de inscriere a valorilor mobiliare la cota,insotita de documentele cerute,va fi platit, de catre emitent, un comision de procesare, nerambursabil, daca respectiva cerere a fost respinsa.

In situatia in care societatea emitenta a respectivelor valori mobiliare a primit, din partea Comisiei de Inscriere la Cota, Decizia de Inscriere la Cota Bursei, atunci trebuie sa plateasca un comision de inscriere, a carui valoare este stabilita in functie de valoarea nominala totala a valorilor mobiliare respective, emise si aflate in circulatie. Nivelul comisionului variaza in functie de natura valorilor mobiliare inscrise la cota (actiuni si obligatiuni emise de persoane juridice romane inscrise la categoria I sau la categoria de baza ; obligatiuni si juridice alte valori mobiliare, de natura

108

acestora emise de stat, judete, orase, comune si de citeva autoritati ale administratiei publice centrale si locale).

Structura Cotei Bursei de Valori Bucuresti : - sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane ;

- sectorul obligatiunilor si al altor valori mobiliare, emise de catre stat, judete, orase, comune, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati ;

- sectorul international, rezervat valorilor mobiliare emise de persoane juridice din strainatate.

Inscrierea la Cota Bursei in cadrul sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane.

Inscrierea la Cota Bursei a valorilor mobiliare ale unei societati emitente, persoana juridica romana, va fi facuta prin intermediul unei societati de valori mobiliare membra a Asociatiei Bursei, numita ’’initiatoare’’.Societatea membra ’’initiatoare’’ are indatorirea de a reprezenta si a sustine societatea emitenta la procedura de inscriere, de a inainta documentele emitentului la Bursa, de a familiariza respectivul emitent cu activitatile specifice pietei de capital. Sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane este organizat pe doua categorii : categoria a-II-a (de baza) si categoria I. Principalele cerinte pentru inscrierea la categoria a II-a (de baza), sunt urmatoarele :

libera transferabilitate a valorilor mobiliare ; inregistrarea la Oficiul de Evidenta a Valorilor Mobiliare.

Inscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei se face pentru  : valori mobiliare evidentiate prin inscriere in cont sau/si valori mobiliare emise in forma fizica si imobilizate conform procedurilor Bursei :

furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare ;

furnizarea de informatii ; plata comisioanelor de inscriere la Cota Bursei ; legatura cu Bursa (emitentul va numi o persoana care va

mentine legatura permanenta cu Bursa) ; certificarea datelor furnizate de emitent de catre un cenzor

extern independent ; aderarea la angajamentul de inscriere si mentinere la Cota

Bursei. In cazul inscrierii in categoria I, emitentul va trebui sa indeplineasca pe langa cerintele acestei categorii si pe cele prevazute pentru categoria de baza.

Perioada de activitate de minimum 3 ani. Emitentul trebuie sa fi obtinut profit net in ultimii 2 ani de activitate. In calculul profitului net nu se ia in considerare profitul aferent venitului financiar.

109

Conducerea si alte aspecte legate de activitatea emitentului. Bursa poate aprecia competenta profesionala si integritatea morala a personalului de conducere a emitentului, precum si aspecte legate de activitatea economico-financiara a acestuia, cum ar fi capitalul circulant, fluxul de lichiditati etc.

Inscrierea la Cota Bursei a actiunilor. Cel putin 15% din numarul actiunilor emise si aflate in circulatie trebuie sa fie detinute de cel putin 1.800 de actionari, excluzand persoanele implicate si angajatii emitentului. Fiecare dintre acesti 1.800 de actionari trebuie sa detina un numar de actiuni a caror valoare totala minima sa fie de 10 lei. Procentul de minim 15% mentionat mai sus trebuie sa reprezinte minim 7.5 lei de actiuni.

Inscrierea la Cota Bursei a obligatiunilor. Cel putin 30% din numarul obligatiunilor emise si aflate in circulatie trebuie sa fie detinute de cel putin 1.000 de detinatori, excluzand persoanele implicate si angajatii emitentului. Fiecare dintre acesti 1.000 de detinatori trebuie sa detina un numar de obligatiuni a caror valoare totala minima sa fie 30 lei. Procentul de minim 30 % mentionat mai sus trebuie sa reprezinte minim 5 lei de obligatiuni. Promovarea in categoria I a valorilor mobiliare ale unei societati emitente, persoana juridica romana, va fi facuta prin intermediul unei societati de valori mobiliare membra a Asociatiei Bursei, numita ’’initiatoare’’, care va sustine cererea de promovarea in fata Comisiei de Inscriere la Cota Bursei, dupa ce va fi examinata de serviciul Emitenti. Decizia de promovare a valorilor mobiliare in categoria I va fi data de catre Comisia de Inscriere la Cota in termen de maximum o luna de la data depunerii tuturor documentelor solicitate. Intrarea in vigoare a deciziei de promovare este conditionata de plata comisionului de promovare.

Inscrierea la Cota Bursei in cadrul sectorului obligatiunilor si a altor valori mobiliare emise de catre stat, judete, orase, comune, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale se de catre alte autoritati.

Obligatiunile emise de catre stat, judete, orase, comune, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati sunt de drept admise la cota la primirea de catre Bursa a respectivului document de emisiune si a platii comisionului prevazut. Decizia privind inscrierea la cota a acestor valori mobiliare este luata de Comisia de Inscriere la Cota, in urma analizei Cererii de Inscriere la cota BVB a valorilor mobiliare si a documentului de emisiune care o insoteste.

Inscrierea la Cota Bursei in cadrul sectorului international. In cadrul sectorului international se inscriu valorile mobiliare emise de persoane juridice straine.

110

Conditiile necesare inscrierii la cota a acestor valori mobiliare sunt aceleasi ca si pentru emitentii autohtoni, cu mentiunea de a avea respectivele valori mobiliare depozitate la o societate comerciala de depozitare colectiva a valorilor mobiliare, societate desemnata de Bursa. Pentru a fi inscrise la cota BVB, valorile mobiliare straine vor trebui sa fie inscrise pe o piata organizata din tara in care au fost emise si recunoscute de BVB. Valorile mobiliare de acest fel, acceptate la cota, vor fi afisate distinct de cele autohtone. Mentinerea la Cota Bursei a valorilor mobiliare incepe o data cu intrarea in vigoare a deciziei de inscriere a acestora. Pentru mentinerea valorilor mobiliare la Cota, emitentii acestora vor trebui sa achite comisionul de mentinere, respectiv vor realiza furnizarea informatiilor cerute de Bursa, informand permanent si pe deplin publicul atat despre evenimentele importante, cat si despre deciziile ce pot afecta pretul valorilor mobiliare. Emitentii ale caror valori mobiliare sunt inscrise la Cota Bursei de Valori Bucuresti vor respecta in mod permanent cerintele prevazute la inscriere. Emitentul ale carui valori mobiliare sunt inscrise la Cota Bursei va trebui sa realizeze furnizarea informatiilor in cel mai scurt timp posibil, in asa fel incat sa asigure accesul echitabil al investitorilor la informatiile necesare luarii deciziei de a investi. Emitentul ale carui valori mobiliare sunt inscrise la Cota va inainta Bursei informatiile solicitate anual, semestrial si oricand Bursa considera necesar, aceasta constituind furnizarea periodica a informatiilor. Actele sau faptele care pot afecta pretul sau alte aspecte in tranzactiile cu valori mobiliare ale emitentului, ale societatilor comerciale asociate sau ale acelor societati in care aceasta detine o pozitie majoritara si care devin cunoscute personalului de conducere al emitentului, vor fi aduse imediat la cunostinta Bursei si publicului. Transmiterea imediata a acestor informatii catre Bursa si public constituie furnizarea continua a informatiilor.

Suspendarea, retrogradarea si retragerea de la Cota Bursei

Bursa poate suspenda sau retrage de la Cota valorile mobiliare ale oricarui emitent daca :

- emitentul nu respecta conditiile Angajamentului de inscriere si mentinere la Cota Bursei ;

- in opinia Bursei, nu mai poate fi mentinuta sau restabiliat o piata ordonata a respectivelor valori mobiliare ;

- au loc fuziuni, reorganizari, diviziuni, consolidari, reclasificari ;- actionarii iau decizia de retragere de la Cota ;

111

- emitentul nu plateste vreunul din comisioanele datorate Bursei si mentine aceasta situatie pe o perioada de cel mult doua luni dupa data exigibilitatii comisionului respectiv ;

- emitentul nu respecta cerintele formulate de catre Bursa in legatura cu furnizarea informatiilor ;

- emitentul nu intocmeste rapoartele financiare conform principiilor contabile prevazute de legislatia in vigoare sau nu se conformeaza altor cerinte contabile solicitate de Bursa ;

Bursa poate retrograda valorile mobiliare ale oricarui emitent din categoria I in categoria a II-a, in cazul in care :

- cerintele referitoare la profitul net nu mai sunt indeplinite;- procentul minim privind actiunile emise in circulatie este mai

mic de 10 %, iar in privinta obligatiunilor este mai mic de 20 % ;

- numarul actionarilor, excluzand persoane le implicate si angajatii, este mai mic de 1.500, sau daca valoarea totala minima detinuta de fiecare dintre acestia este mai mica de 9 lei ;

- numarul detinatorilor de obligatiuni, excluzand persoanele implicate si angajatii, este mai mic de 800, sau daca valoarea totala minima detinuta de acestia este mai mica de 25 lei.

Ordinele de bursa Orice tranzactie pe piata bursiera este initiata printr-un ordin de vanzare sau de cumparare a valorilor mobiliare. Dupa determinarea procedurii de deschidere de cont, clientul va completa si semna un ordin de vanzare sau cumparare pentru fiecare tip de valoare mobiliara, in parte, pe care doreste sa o tranzactioneze (sa o achizitioneze sau sa o instraineze). Transmiterea unui ordin se poate realiza :

fie prin prezentarea de fiecare data la agentul de valori mobiliare care se ocupa de contul clientului respectiv;

fie prin alte mijloace, cum ar fi : telefon, fax, E-mail in functie de conditiile stabilite intre client si agentul de valori mobiliare in momentul deschiderii contului.

Ordinul dat de client este de fapt o oferta (in cazul vanzarii), respectiv o comanda (in cazul cumpararii) avand ca obiect tranzactionarea unui anumit volum de valori mobiliare, in anumite conditii. Astfel, ordinul trebuie sa cuprinda informatii cu privire la :

sensul operatiunii (vanzare sau cumparare) ; produsul bursier ce face obiectul ordinului;

112

cantitatea oferita / comandata ; tipul tranzactiei ( la vedere / la termen, cu specificarea scadentei

in cazul tranzactiilor la termen). Cea mai importanta indicatie este cea legata de pret, respectiv cursul la care se ofera sau se comanda produsul bursier. Din acest punct de vedere, in practica s-au consacrat tipurile de ordine prezentate in cele ce urmeaza : Ordinul la piata (market order) este un ordin de vanzare-cumparare la cel mai bun pret oferit de piata. Practic, un ordin de cumparare la piata impune obtinerea celui mai scazut pret existent in bursa, in momentul in care brokerul de incinta primeste instructiune de executare a ordinului. Un ordin de vanzare la piata trebuie executat la cel mai mare pret existent, cand brokerul de incinta primeste ordinul. Daca brokerul nu reuseste sa execute ordinul in conditiile respective, se spune ca a pierdut piata, iar firma de brokeraj este obligata sa despagubeasca pe client pentru pierderile suferite de acesta din eroarea profesionala (sau eventual frauda) a brokerului sau. Astfel de situatii sunt rare la bursele consacrate. Ordinul limita (limit order) este cel in care clientul precizeaza pretul maxim pe care intelege sa-l plateasca in calitate de cumparator, respectiv pretul minim pe care il accepta in calitate de vanzator. Acest ordin nu poate executat decat daca piata ofera conditiile impuse prin ordin. Unui ordin cu limita de pret ii este asociata intotdeauna clauza ’’ la un pret mai bun’’, aceasta inseamna ca daca brokerul poate cumpara titlurile la un pret mai mic sau le poate vinde la un pret mai mare, el este obligat sa o faca imediat. In caz contrar, brokerii sunt raspunzatori pentru a fi pierdut piata. Ordinul stop ( stop loss order) are drept scop limitarea pierderii si actio-neaza oarecum in sens contrar ordinului cu limita de pret. El devine un ordin de vanzare – cumparare ’’la piata’’, atunci cand pretul titlului evolueaza in sens contrar asteptarii clientului. Astfel, un ordin stop de vanzare este plasat la un nivel inferior pretului curent al pietei, pentru prezervarea profitului obtinut la un titlu cumparat anterior cu un pret mai mic sau pentru a limita reducerea pretului pietei la anumite titluri detinute de client. Sa presupunem ca un investitor a cumparat actiuni ’’X’’la un curs de 3.5lei , iar cursul acestora pe piata a ajuns la 4.5lei. Pentru a se proteja impotriva unei scaderi ulterioare a cursului, investitorul adreseaza ordinul ’’vinde stop la 4.3lei’’, ceea ce inseamna ca atunci cand pretul pietei, in scadere, ajunge la 4.3lei ordinul se executa, ca si cand ar fi un ordin ’’la piaţa’’. Cursul, daca ar fi crescut in continuare, ordinul ar fi ramas inactiv. Un ordin stop de cumparare este plasat la un nivel superior cursului curent al pietei, urmarindu-se reducerea pierderii la o pozitie de vanzare luata anterior. Spre exemplu, un investitor care a vandut actiuni ’’x’’ la 4 lei isi poate limita pierderea in cazul cresterii cursului actiunii ’’x’’, prin adresarea

113

unui ordin ’’cumpara stop la 4.2lei’’, ceea ce va asigura o limitare a pierderii investitorului daca cursul creste peste 4.2lei. Ordinele stop limita sunt acele ordine de tranzactie stop care la declansare devin ordine limita. Astfel, ordinul ’’vinde stop 2.5, limita 2.3’’ se declanseaza cand cursul, in scadere, ajunge la 2.5 si se poate executa pana canda ajunge la 2.3. Ordinul ’’cumpara stop 2.5, limita 2.75’’ se declanseaza atunci cand cursul, in crestere, ajunge la 2.5 si se executa pana la cel mult 2.75. Ordine cu mentiuni speciale, ca de exemplu:

totul sau nimic (all or none), stocul de titluri va fi tranzactionat integral sau deloc;

imediat sau anuleaza (immediate or cancel) cere ca tranzactia sa fie executata imediat total sau partial. Partea neexecutata se anuleaza;

dintr-o data sau deloc (fill or kill), tranzactia fie se executa imediat la pretul stabilit, fie se anuleaza;

ordin la deschidere (at the opening), tranzactia se efectueaza la cursul de deschidere sau se anuleaza;

ordin la inchidere (at the end), tranzactia trebuie efectuata in ultimele 30 de secunde ale zilei de tranzactionare.

Pot exista si alte situatii care impun mentiuni speciale, cum ar fi : ’’in jurul’’,’’cu atentie’’,’’cu grija’’. Ordinul ’’in jurul’’comporta o limita de curs, dar lasa intermediarului o oarecare latitudine de a efectua operatiunea cand se ajunge in jurul cursului indicat de client. Ordinul ’’cu atentie’’ sau ’’cu grija’’ permite intermediarului sa execute ordinul in una sau mai multe sedinte de bursa, in functie de posibilitatile pietei. Clientul are posibilitatea sa anuleze sau sa modifice ordinul sau, oricand, inainte de executarea acestuia. In executarea ordinelor de bursa, o problema esentiala o reprezinta respectarea regulilor de prioritate. Prin prioritate de pret se intelege faptul ca agentii de bursa trebuie sa execute ordinele de cumparare la preturi mai mari, inaintea celor date la preturi mai mici: similar, ordinele de vanzare la preturi mai mici vor fi executate inaintea celor la preturi mai mari. In cazul ordinelor date la acelasi pret, se procedeaza conform urmatoarelor reguli:

- prioritatea de timp sau precedenta, inseamna ca primul ordin plasat va fi primul executat;

- prioritatea de volum arata ca primul ordin executt va fi cel cu volumul cel mai mare;

- executarea pro-rata inseamna ca toate ordinele la acelasi pret vor fi executate in raport cu volumul lor. Aceasta regula se aplica atunci cand piaţa nu permite executarea integrala a ordinelor, alocandu-se pentru fiecare o rata din volumul disponibil al pietei.

Daca se considera criteriul valabilitatii, ordinele bursiere pot fi:

114

- ordine valabile o zi, care pot fi executate numai in ziua cand au fost lansate;

- ordine cu valabilitate prestabilita, (maximum sase luni), care pot fi anulate de investitor in orice moment inainte de executie;

- ordine fara valabilitate precizata, care se executa, de regula, pana la finele lunii in curs (pentru tranzactii cash) sau pana la finele angajamentului asumat de investitor (pentru tranzactiile la termen).

Initial, la Bursa de Valori Bucuresti s-au acceptat doar doua tipuri de ordine: ’’la piaţa’’ si ’’la limita’’, cu conditia existentei in contul clientului a disponibilului necesar acoperirii tranzactiei, specificate in ordinul de cumparare si daca contul de valori mobiliare al clientului acopera in intregime cantitatea specificata in ordinul de vanzare. Incepand cu anul 1999, prin adoptarea sistemului de tranzactionare HORIZON TM bursa are la dispozitie noi tipuri de ordine caracterizate de modalitati specifice de executie in functie de piaţa, utilizand o gama larga de optiuni.

Tehnici de cotare

Cotarea valorilor mobiliare este operatiunea prin care se inregistreaza ordinele de vanzare si de cumparare in vederea formarii si efectuarii tranzactiilor. Tehnicile de cotare au evoluat de la cotarea clasica ’’prin strigare’’ la cotarea electronica. Cotarea titlurilor si executarea ordinelor bursiere difera de la o piaţa la alta in raport de sistemul de tranzactionare adoptat. Tehnicile de cotare consacrate in practica internationala sunt prezentate in cele ce urmeaza.

Cotarea prin anuntare publica a ordinelor este o tehnica folosita atat pe pietele intermitente, cat si pe cele continue. Fiecare valoare mobiliara este repartizata pentru tranzactionare la unul din ringurile aflate in incinta bursei (de aici si denumirea de tranzactionare in ring). Negocierile sunt deschise de un functionar al bursei care striga titlul ce urmeaza a fi negociat. Apoi, agentii de bursa anunta cu voce tare preturile lor de vanzare si cumparare, cautand parteneri interesati. Incheierea tranzactiei are loc atunci cand un agent de bursa, care a strigat cotatiile sale, primeste un raspuns afirmativ din partea altui agent de bursa.

Cotarea pe baza de carnet de ordine presupune centralizarea de catre agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti intr-un document numit ’’carnet de ordine (order book)’’; el contine ordinele repartizate in raport cu gradul lor de negociabilitate. Carnetul de ordine poate sa fie deschis pentru consultare de catre agentii de bursa terti ( cum este

115

cazul la Tokyo Stock Exchange) sau inchis ( la NYSE si AMEX, unde numai pretul si volumul celor mai bune cotatii sunt anuntate in bursa). Contractarea are de regula un caracter bilateral si se produce atunci cand un agent de bursa a raspuns favorabil la oferta facuta de alt agent de bursa.

Cotarea ’’prin casier”, care presupune centralizarea de catre agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti, intr-un document denumit carnet de ordine (order book), ce contine ordinele repartizate in raport cu gradul lor de negociabilitate.

Cotarea prin inscrierea pe tabla, in cadrul careia ordinele sunt prezentate in asa fel incat sa fie vazute de toti agentii de bursa care participa la sedinta respectiva. Aceasta se realizeaza prin inscrierea pe un tabel electronic a primelor doua (cele mai bune) preturi de cumparare si de vanzare, respectiv cotatiile ASK si BID. Contractarea are loc atunci cand un agent de bursa tert accepta o cotatie ce figureaza pe tabla.

Cotarea in ’’groapa’’ (pit trading), care este o varianta a tehnicii clasice de tranzactionare in ring. ’’Groapa’’ este un spatiu semicircular foarte aglomerat, unde iau loc agentii de bursa si isi striga preturile de vanzare si cumparare, putand actiona pe cont propriu sau in contul unor terti. Este una din metodele cele mai spectaculoase de cotare, utilizandu-se pentru valorile mobiliare cel mai intens negociate si indeosebi pentru contracte futures si optiuni.

Cotarea pe blocuri de titluri (block trading), care se deruleaza in afara salii principale de negocieri a bursei, intr-un spatiu special amenajat. Blocurile de titluri sunt contracte de volum mare. Dimensiunea contractelor este atat de insemnata, incat poate influenta situatia pietei. Din acest motiv, negocierea lor este supusa unui regim special: in tranzactii se tine seama de informatiile venite din sala de negocieri, dar contractarea blocurilor de titluri se realizeaza separat, urmand apoi ca tranzactia sa fie raportata la bursa, dupa ce a fost incheiata.

Cotarea electronica presupune utilizarea tehnologiei moderne in procesul de transmitere a ordinelor si de prezentare a acestora in bursa. Electronizarea poate merge mai departe, cuprinzand executarea ordinelor (contractarea) si lichidarea contractelor.

Sistemul de cotare al Bursei de Valori Bucuresti este un sistem computerizat care permite transmiterea, interactiunea si executia ordinelor pe piaţa continua. Tranzactiile cu valori mobiliare inscrise la Cota bursei, dar care se derulau initial in afara sistemului de cotare automat, sunt considerate tranzactii speciale, tehnica de cotare fiind similara celei pe blocuri de titluri.

116

Formarea cursului bursier

Cursul bursier se formeaza prin confruntarea directa a cererii cu oferta, pe baza ordinelor inregistrate la bursa la un moment dat pentru fiecare valoare mobiliara inscrisa la cota bursei. Tehnica clasica de formare a cursului se bazeaza pe concentrarea si centralizarea cererii si a ofertei. Nivelul cotat al cursului este pretul de echilibru dintre cererea cumulata si oferta cumulata. Principiul urmarit este cel al asigurarii contrapartidei.

4.3. Sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti

Sistemul de tranzacţionare utilizat de BVB la deschiderea ei, a fost un sistem electronic numit S.T.E.A. (Sistemul de Tranzacţionare si Execuţie Automata). Acesta a fost realizat după modelul de software canadian (CATS – varianta imbunatatita). In prezent, sistemul de tranzacţionare la B.V.B. se numeşte HORIZON. Sistemul Horizon de înregistrare si execuţie a ordinelor este un sistem de licitaţie electronica. Ordinele sunt afişate in sistem in ordinea celor mai bune preturi (ordinea descrescătoare a preturilor pentru ordinele de cumpărare, si crescătoare a preturilor pentru ordinele de vânzare). Identitatea vinzatorilor si a cumparatorilor, sau a S.S.I.F. cu care aceştia lucrează, nu este prezentata in sistemul de tranzacţionare asigurând confidenţialitatea operaţiunilor derulate.

In funcţie de parametrii tranzacţiei, acţiunile unui emitent se pot tranzacţiona pe mai multe segmente ale sistemului de tranzacţionare ( numite si pieţe). Pentru un investitor, acest mecanism intern al sistemului de tranzacţionare este de mai multe ori puţin relevant: de derularea efectiva a tranzacţiilor pe pieţele corespunzătoare se ocupa angajaţii S.S.I.F., investitorul neavând nici o grija despre aceste detalii. Insa cunoaşterea acestor mecanisme este utila, si poate deveni chiar foarte necesara pentru anumite tranzacţii. Categoriile de tranzacţii efectuate in Bursa de Valori Bucureşti sunt:

1.Tranzactiile in piaţa continua si intermitentaValorile mobiliare înscrise la cota bursei pot fi tranzacţionate prin

mecanismele pieţei continue sau intermitente (fixing) in funcţie de situaţia pieţei pentru fiecare valoare mobiliara. De regula, mecanismele pieţei continue se aplica acelor valori mobiliare care au o piaţa activa (volum si frecventa ridicata a tranzacţiilor) in timp ce valorile mobiliare ce au o piaţa

117

lenta (volum mic, frecventa a tranzacţiilor mica) sunt tranzacţionate in piaţa intermitenta.

b) Tranzacţionarea in piaţa intermitenta – este alcătuita din una sau mai multe (maximum cinci) sesiuni de tranzacţionare. Prima sesiune se numeşte sesiune principala toate celelalte fiind sesiuni suplimentare. Este necesara aceasta distincţie deoarece o sesiune de tranzacţionare este formata din mai multe etape, etape ce diferă după cum este vorba de sesiunea principala sau sesiunile suplimentare, astfel:Sesiunea principala presupune:

Introducerea ordinelor; Fixingul (licitaţia) care presupune:

Identificarea tranzacţiilor posibile Calcularea si afişarea preturilor de piaţa Alocarea

Sesiunea suplimentara presupune: Introducerea ordinelor; Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacţionate Alocarea

Închiderea Tipărirea rapoartelor de tranzacţionare, compensare, decontare si

comision Afişarea preturilor valorilor mobiliare tranzacţionate

Introducerea ordinelor in sistem Ordinele de vânzare/cumpărare de valori mobiliare sunt introduse in sistem de către agenţii de bursa. Pana in momentul stabilirii preţului de piaţa un ordin introdus este revocabil sau modificabil.

Identificarea tranzacţiilor posibile Preţul valorilor mobiliare se calculează prin algoritmul de fixing (licitaţie), care identifica preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacţionata.

Calcularea si anunţarea preturilor de piaţa In cazul in care volumul maxim de tranzacţii s-ar putea efectua la mai

multe preturi, preţul la care se tranzacţionează va fi cel mai apropiat de preţul de referinţa.

Preţul de referinţa este media ponderata cu volumul a preturilor tranzacţiilor efectuate in cursul şedinţei. Toate tranzacţiile pentru o valoare mobiliara se efectuează la acelaşi preţ.

Preţul de piaţa este preţul la care se încheie o tranzacţie bursiera intr-o sesiune de tranzacţionare.

Alocarea . Alocarea ordinelor se face după următoarele reguli si in ordinea descrisa mai jos: Toate ordinele de cumpărare ale clienţilor, cu preţul mai mare (bun)

decât preţul de piaţa si toate ordinele de vânzare ale clienţilor cu

118

preţul mai mic (mai bun) decât preţul de piaţa se vor executa integral, in măsura in care cantitatea de valori mobiliare este suficienta;

Ordinele care au avut preţul specificat egal cu preţul de piaţa se vor executa integral, parţial sau deloc;

După alocarea preţului de piaţa si alocarea ordinelor cu preturi mai bune, ordinele cu preţul egal cu preţul de piaţa sunt alocate astfel:

Toate ordinele clienţilor care au avut preţul egal cu preţul de piaţa au prioritate de alocare fata de ordinele proprii ale societatii;

Ordinele clienţilor sunt executate in ordinea crescătoare a cantităţilor; daca este necesara o alocare in cazul a doua sau mai multe ordine cu cantitati egale, se utilizează principiul precedentei (primul venit – primul servit);

Daca toate ordinele de bursa ale clienţilor au fost executate integral, atunci ordinele proprii ale societatilor membre vor fi alocate, prioritatea fiind data de timpul la care a fost introdus ordinul in sistem, conform principiului precedentei (primul venit – primul servit).

Negocierea surplusului de oferte sau cereri netranzacţionate In cazul in care după alocare au mai rămas ordine neexecutate, având

preţul egal cu preţul stabilit in sesiunea principala, va avea loc o sesiune suplimentara pentru acoperirea cantitatii netranzacţionate aflata in surplus. Pentru cantitatea de valori mobiliare in surplus, vor putea fi introduse ordine de sens contrar numai la preţul de piaţa. După expirarea timpului alocat sesiunii principale, in baza ordinelor introduse si a principiilor de alocare, tranzacţiile se vor executa la preţul stabilit in sesiunea principala. Deoarece pro-ordinele sunt alocate de sistem după ce toate ordinele clienţilor au fost integral executate, exista posibilitatea ca in aceasta sesiune sa existe ordine care conduc la formarea unui nou preţ, caz in care sesiunea suplimentara va fi anulata automat si se va activa o noua sesiune principala. Exemplu de fixing : Sa presupunem ca ne aflam la începerea unei şedinţe de tranzacţionare. Agenţii de bursa procedează la introducerea ordinelor. Pentru societatea comerciala Terapia acestea sunt:

S.S.I.F. Broker: OCc = 375 acţiuni la preţul de 5.050S.S.I.F. IRI : OCp = 100 acţiuni la preţul de 5.050S.S.I.F. Catalina : OCc = 100 acţiuni la preţul de 5.090 OVc = 100 acţiuni la preţul de 5.070S.S.I.F. Global : OCc = 310 acţiuni la preţul de 5.110S.S.I.F. Expandia: OVc = 150 acţiuni la preţul de 5.040S.S.I.F Gelsor : OVc = 150 acţiuni la preţul de 5.100

119

S.S.I.F Şansa : OCp = 125 acţiuni la preţul de 5.100 S.S.I.F. Romaxa: OVp = 425 acţiuni la preţul de 5.090S.S.I.F. Capital : OVp = 100 acţiuni la preţul de 5.030S.S.I.F. Regent : OVc = 25 acţiuni la preţul de 5.060S.S.I.F. Actinvest: OCp = 75 acţiuni la preţul de 5.080S.S.I.F. Strim : OCc = 150 acţiuni la preţul de 5.070S.S.I.F. Active : OVc = 400 acţiuni la preţul de 5.100S.S.I.F. INVESTCO: OVp = 245 acţiuni la preţul de 5.050

Unde : OCc = ordin de cumpărare dat de clientul S.S.I.F.; OCc = ordin de cumpărare dat de S.S.I.F. pentru portofoliul

propriu; OVc = ordin de vânzare dat de clientul S.S.I.F.; OVp = ordin de vânzare dat de S.S.I.F. pentru portofoliul

propriu. La ora prestabilita încetează procesul de introducere a ordinelor si se

intra in faza de deschidere a pieţei in care sistemul de tranzacţionare aranjează ordinele introduse de agenţii de bursa după următoarea structura:

OFERTA DE CUMPARARE (BID)

PRET

OFERTA DE VINZARE (ASK)

Minimum Cantitati cumulate

Cantitate Cantitate cumulata

Cantitate Cantitate cumulata

310 310 5.110

- 1.595 310

435 125 5.100

400 1.595 435

535 100 5.090

425 1.195 535

610 75 5.080

150 770 610

760 150 5.070

100 620 620

760 - 5.060

25 520 520

1.135 375 5.050

245 495 495

1.235 100 5.040

150 250 250

- 5.030

100 100 100

120

Etape de calcul :

1) aranjarea ordinelor după preţ in ordine descrescătoare;2) se cumulează cantităţile separat pe ordine de cumpărare si pe ordine

de vânzare, după următorul model:OC : 310 + 125 = 435 + 100 = 535 + 75 = 610 + 150 = 760 +0 = 760OV : 100 + 150 = 250 + 245 = 495 + 25 = 520

Se observa ca sumele se cumulează începând cu cel mai bun preţ ( la cumpărare de sus in jos si la vânzare de jos in sus); 3) se retine cea mai mica valoare dintre cele doua (vânzare/cumpărare) corespunzătoare cantităţilor cumulate; 4) valoarea cea mai mare dintre cele calculate in etapa 3 este cea care corespunde preţului de piaţa , acesta fiind preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacţionata. De indata ce calculatorul a stabilit astfel preţul de piaţa acesta va fi anunţat prin mesaj pe ecran. Valoarea cea mai mare de cumpărare (5110), respectiv valoarea cea mai mica de vânzare (5030) reprezintă cele mai bune preturi de cumpărare, respectiv de vânzare din piaţa la momentul fixingului. Urmează etapa de alocare, care in exemplul prezentat mai sus se va efectua astfel: a) se vor aloca intai ordinele de vânzare in următoarea ordine: 100 + 150 + 25 + 245 + 100 = 620 acţiuni care vor merge la cumparatori in ordinea următoare: 310 + 100 + 150 = 560 reprezentând ordine ale clienţilor S.S.I.F.-urilor si numai 60 acţiuni pentru ordinul cu cantitatea de 125 acţiuni, ordin care are prioritate fata de ordinul de 75 acţiuni deoarece a fost introdus, ca timp, in sistem înaintea celui de al doilea. Raman astfel nesatisfăcute cele doua cereri ( prima parţial – mai puţin 65 acţiuni, iar a doua integral), care deşi se încadrau in preţul de piaţa nu au mai existat oferte de vânzare (din punct de vedere cantitativ) spre a fi satisfăcute. b) tranzacţionarea in piaţa continua – este alcătuita dintr-o sesiune de tranzacţionare care parcurge următoarele etape: pre – deschidere

introducerea ordinelor deschidere

identificarea tranzacţiilor posibile, calcularea si anunţarea preturilor de deschidere

alocarea sesiune de tranzacţionare continua

afişarea ordinelor ramase neexecutate introducerea si executarea ordinelor in piaţa continua

121

raportarea continua a tranzacţiilor si transmiterea informaţiilor de piaţa

închidere tipărirea rapoartelor de tranzacţionare, compensare, decontare si

comision afişarea preturilor valorilor mobiliare tranzacţionate

Identificarea tranzacţiilor posibile, calcularea si anunţarea preturilor de deschidere

Preţul de deschidere este preţul tuturor tranzacţiilor care se efectuează in momentul in care se deschide piaţa, fiind calculat pe baza ordinelor introduse in sistem in cadrul etapei de pre – deschidere, pentru fiecare valoare mobiliara, printr-un algoritm de fixing (licitaţie) care identifica preţul la care cea mai mare cantitate de valori mobiliare va putea fi tranzacţionata. In cazul in care la deschidere s-au determinat mai multe preturi la care se pot executa tranzacţiile (cantitati egale cu preturi diferite) si preţul de referinţa al şedinţei precedente este in afara intervalului format de aceste preturi, atunci preţul de deschidere va fi acela care este cel mai apropiat de preţul de referinţa. In cazul in care preţul de referinţa al şedinţei precedente este cuprins in intervalul dintre aceste preturi, atunci preţul de deschidere este chiar preţul de referinţa.

*Alocarea in cadrul etapei de deschidere Toate ordinele de cumpărare cu un preţ mai mare decât preţul de deschidere si toate ordinele de vânzare cu preţul mai mic decât preţul de deschidere se vor executa integral in măsura in care cantitatea de valori mobiliare este suficienta. Preturile tuturor ordinelor cu preturi mai bune decât preţul de deschidere, care nu au fost executate in momentul aplicării algoritmului de fixing si alocare vor fi modificate in mod automat si vor deveni egale cu preţul de deschidere. Ordinele având preţul egal cu preţul de deschidere pot fi executate integral, parţial sau deloc, astfel:

prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este data de tipul contului, după cum urmează:

- cont client;- cont instituţie financiara;- cont propriu;- cont angajat.

in cadrul fiecărui tip de cont, ordinea de execuţie se stabileşte conform principiului precedentei (primul venit – primul servit).

122

Ordinele de cumpărare cu preţul mai mic decât preţul de deschidere si ordinele de vânzare cu preţul mai mare decât preţul de deschidere nu se executa.

*Afişarea ordinelor ramase neexecutate După calcularea preţului de deschidere si raportarea tranzacţiilor către

membri, cel mai bun (mare) preţ de cumpărare si cel mai bun (mic) preţ de vânzare al fiecărei valori mobiliare vor constitui cotaţiile de piaţa pentru acea valoare mobiliara. Introducerea ordinelor poate începe.

Cotaţiile bursei in orice moment arata cea mai buna cerere si cea mai buna oferta. Pentru ca ordinele sa poată fi executate, preturile acestora trebuie sa coincidă cu una din aceste cotaţii (cea mai buna cerere sau cea mai buna oferta).

*Introducerea si executarea ordinelor in piaţa continua. Fiecare ordin introdus este valabil pana când este executat, retras,

anulat sau blocat de către Bursa. Priorităţile de executare a ordinelor in piaţa continua sunt:

cel mai bun preţ (cel mai mare la cerere / cel mai mic la oferta); la acelaşi preţ prioritatea de alocare a valorilor mobiliare este

data de tipul contului, după cum urmează: cont client, cont instituţie financiara, cont propriu, cont angajat;

in cadrul fiecărui tip de cont, ordinea de execuţie se stabileşte conform principiului precedentei (primul venit – primul servit).

*Raportarea continua a tranzacţiilor Bursa va afişa tranzacţiile pe măsura efectuării lor, precum si cotaţiile cererii si ofertei atât pe monitoare, cat si către public prin afişajul electronic.

2. Tranzacţiile încrucişate (Cross) Tranzacţia încrucişata este tranzacţia la care participa ca intermediar, atât pentru cumparator cat si pentru vânzător, aceeaşi S.S.I.F.. Tranzacţiile încrucişate se pot efectua intre:

doi clienţi ai aceleiaşi Societati de Servicii de Investiţii Financiare; S.S.I.F. pe cont propriu si un client al sau; Un angajat al S.S.I.F. si un client al societatii; Un angajat al S.S.I.F. si societatea pe cont propriu. Acest tip de tranzacţie trebuie raportat la bursa pentru a putea fi efectuat

transferul de proprietate si pentru a putea fi efectuata supravegherea tranzacţiei ( in vederea protejării investitorilor si respectării regulilor bursei). Bursa va verifica sa nu existe situaţii de conflict de interese – situaţii prin care societatea de intermediere va aranja tranzacţii încrucişate pentru a putea obţine un avantaj in nume propriu fata de client sau va putea conferi un

123

avantaj unui client in detrimentul celuilalt, sau fata de ceilalţi participanţi pe piaţa.

In funcţie de modul in care se introduc ordinele de bursa, se disting doua tipuri de tranzacţii încrucişate :

a) tranzacţia încrucişata neintenţionata are loc ca rezultat al introducerii de către agentul de bursa de ordine distincte de cumpărare si de vânzare, care pot conduce la efectuarea tranzacţiei pe parcursul şedinţei in mod automat;

b) tranzacţia încrucişata intenţionata are loc atunci când agentul de bursa decide sa coreleze un ordin de vânzare si un ordin de cumpărare, astfel incat acestea sa fie introduse direct ca tranzacţie, printr-o singura comanda care include ambele ordine, fara a fi afectata de celelalte ordine din piaţa.

Reguli de efectuare a tranzacţiilor încrucişate: 1. Ordinele de bursa de vânzare si de cumpărare sunt completate cu data

si ora la care au fost semnate si transmise de către clienţi agentului pentru valori mobiliare. Corelarea ordinelor de vânzare si de cumpărare va fi efectuata de către agentul pentru valori mobiliare care va completa ordinul cross.

2. Ordinele cross se introduc in sistem in ordinea in care au fost primite si înregistrate, respectându-se prevederile regulamentelor B.V.B.

3. Ordinele cross sunt supuse executării la cel mai bun preţ din piaţa si numai daca piaţa nu permite execuţia unuia dintre ordine la cel mai bun preţ, atunci aceste ordine se vor putea executa prin efectuarea unei tranzacţii încrucişate intenţionate.

4. Executarea a doua ordine de bursa, de cumpărare si de vânzare, prin efectuarea unei tranzacţii încrucişate intenţionata este condiţionata de avantajul prezentat de aceasta atât pentru cumparator cat si pentru vânzător. De aceea tranzacţia încrucişata intenţionata va fi efectuata de către agentul de bursa numai atunci când situaţia din piaţa este in avantajul ambelor parti. Tranzacţia încrucişata se va baza pe ordinul cross întocmit de către agentul pentru valori mobiliare.

5. Sistemul de tranzacţionare si execuţie automata (S.T.E.A.) al bursei permite introducerea tranzacţiei încrucişate numai in timpul perioadei de tranzacţionare pe piaţa continua.

6. Daca intr-o şedinţa de tranzacţionare se intenţionează efectuarea pe acelaşi cont a unui volum de tranzacţii încrucişate ce depaseste 5% din totalul valorilor mobiliare emise de o societate, acest lucru trebuie anunţat preşedintelui şedinţei de tranzacţionare, înainte de atingerea acestui procent. Neanunţarea intenţiei efectuării unor astfel de tranzacţii conduce automat la anularea lor de către B.V.B. si perceperea unui comision de anulare egal cu cel de tranzacţionare.

7. Tranzacţia încrucişata poate fi introdusa in următoarele condiţii:

124

a) Daca in momentul introducerii tranzacţiei încrucişate, in piaţa exista si ordine de cumpărare, preţul tranzacţiei poate fi egal cu cel mai bun preţ de cumpărare, cu cel mai bun preţ de vânzare sau cu orice alt preţ in intervalul dintre cel mai bun preţ de cumpărare si cel mai bun preţ de vânzare.

b) Daca in momentul introducerii tranzacţiei încrucişate in piaţa exista numai ordine de vânzare, preţul acesteia trebuie sa fie situat in intervalul acceptat de sistem pentru ziua respectiva, dar nu poate fi mai mare decât cel mai bun preţ de vânzare.

c) Daca in momentul introducerii tranzacţiei încrucişate in piaţa exista numai ordine de cumpărare, preţul acesteia trebuie sa fie situat in intervalul acceptat de sistem pentru ziua respectiva, dar nu poate fi mai mic decât cel mai bun preţ de cumpărare.

d) Daca in momentul introducerii tranzacţiei încrucişate in piaţa nu exista nici ordine de cumpărare, nici ordine de vânzare, preţul acesteia trebuie sa fie cat mai apropiat de preţul de referinţa, de deschidere sau al tranzacţiei precedente.

3. Tranzacţiile speciale

Tranzacţiile speciale sunt tranzacţiile care au o valoare mai mare de 1 miliard lei sau o cantitate care depaseste 5% din emisiunea de valori mobiliare efectuata de un emitent. Acestea se anunta la bursa pana la încheierea şedinţei de tranzacţionare prin completarea unui formular special in care se introduc toţi termenii propuşi ai tranzacţiei. Preţul negociat al unei tranzacţii speciale trebuie sa se încadreze intr-o marja procentuala admisa potrivit regulamentelor si procedurilor fata de preţul de referinţa al şedinţei precedente pentru valoarea mobiliara respectiva. Tranzacţia se considera încheiata in momentul in care serviciul de tranzacţionare si supraveghere a pieţei o aproba si se confirma executarea tranzacţiei speciale ambelor parti participante la tranzacţie.

4. Tranzacţiile exceptate Aceste tranzacţii nu se fac prin intermediul sistemului de tranzacţionare

al bursei dar sunt raportate bursei pentru a fi operate in registrul bursei si pentru a fi supravegheate. Aceste tranzacţii nu sunt făcute publice.

Tranzacţiile considerate a fi exceptate sunt următoarele: tranzacţiile rezultate din hotărâri judecătoreşti sau din executări silite; tranzacţiile directe 2; donaţii si moşteniri.

Bursa de Valori Bucureşti ca organism profesional relevant al pieţei de capital, este un element pe baza căruia se determina procedurile de audit.

2 Legea 297/2004

125

In opinia noastră si in conformitate cu standardele de audit, un audit este proiectat sa ofere o asigurare rezonabila ca situaţiile financiare luate ca un întreg nu sunt eronate in mod semnificativ. Asigurarea rezonabila, este un concept legat de acumularea probelor de audit necesare pentru ca auditorul sa concluzioneze ca nu exista erori semnificative in situaţiile financiare considerate ca un întreg. Gradul de asigurare se refera la întregul proces de audit. Sistemul de tranzacţionare al Bursei conferă o asigurare rezonabila din punctul de vedere al auditării, încadrându-se totuşi in limitări inerente care afectează abilitatea auditorului de a detecta erorile. Aceste limitări sunt cauzate de factori ca : - utilizarea testelor – negocierea si tranzacţia in piaţa continua si intermitenta ; - limitările inerente ale oricărui sistem de contabilitate – perioada relativ incerta a situaţiei contabile privind tranzacţiile de valori mobiliare realizate, dar nedecontate si neînregistrate in registre ; - faptul ca, majoritatea probelor de audit sunt persuasive si mai puţin conclusive – piaţa de capital si tranzacţionarea valorilor mobiliare prin intermediul BVB si a SSIF-urilor oferă probe de audit persuasive având in vedere dinamica tranzacţiilor si implicit a modificărilor patrimoniale care trebuiesc contabilizate.

4.4 Indicii Bursieri

Indicii bursieri sunt produse sintetice ce exprima evolutia cursului valorilor mobiliare pe o anumita piaţa. Necesitatea introducerii indicilor bursieri a fost determinata de existenta unui produs bursier prin care sa se realizeze urmarirea in ansamblu a pietei respective si care sa nu reflecte doar evolutia unui singur titlu cotat. Rolul principal al unui indice bursier este de a reflecta evolutia de ansamblu a pietei la care se refera. Primul indice bursier a fost al lui Dow Jones Industrial Average, aparut la Bursa din New York in 1896. acesta a fost urmat de indicele britanic FT – SE 30, de indicele japonez Nikkei si de multi altii, care apartin primei generatii de indici, in structura carora se cuprind actiuni ale caror emitenţi apartin aceluiasi domeniu de activitate (de regula, ramura industriei) si din acest punct de vedere au o capacitate de informare limit ata. O noua etapa in evolutia indicilor bursieri a reprezentat-o aparitia indicilor din „generatia a doua”care includ un numar mult mai mare de actiuni din diverse sectoare ale economiei, ducand la o caracterizare mai buna a pietei bursiere si la o mai buna satisfacere a nevoii de informare. Indicii din generatia a doua, denumiti si indici compoziti (NYSE pe piaţa New York-

126

ului, FT-SE-100 pe piata Londrei sau TOPIX pe piaţa japoneza), au un grad de relevanta mai ridicat, datorita cuprinderii unui numar mai mare de firme, apartinand unor domenii diferite de activitate, inclusiv institutii bancare, de asigurari, firme din ramura transporturilor, telecomunicatiilor etc. Daca initial, indicii bursieri au fost construiti doar pentru actiuni, astazi exista indici care urmaresc evolutia altor titluri de valoare, cum ar fi obligatiunile sau titlurile emise de fondurile mutuale. Diversificarea indicilor bursieri este si o consecinta directa a diversificarii produselor bursiere si a pietei de capital, in general. Indicii bursieri au evoluat, in ceea ce priveste relevanta, de la o singura piaţa de capital, localizata intr-o anume tara, la piaţa financiara internationala, fapt pus in evidenta prin aparitia indicilor mondiali si a indicilor caracteristici tarilor din spatiul monedei unice europene.

Data fiind diversitatea lor, indicii bursieri se clasifica dupa mai multe criterii, si anume:

a) dupa valorile mobiliare in raport de care se construieste indicele , se deosebesc urmatoarele categorii de indici:o Indici bursieri pentru actiuni;o Indici bursieri pentru obligatiunu;o Indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale si alte

institutii de acest fel. Cei mai raspanditi indici care se calculeaza in aproape toate tarile din

lume unde exista o piaţa de capital sunt indicii pentru actiuni. Intre acestia se numara: Dow Jones Industrial Average, Standard & Poor’s 500 si Nasdaq 100 ( in SUA), indicii FT-SE (in Marea Britanie), DAX (in Germania), Nikkei si Topix (in Japonia), CAC-40 (in Franta), BET, BET-C si Rasdaq-C (in Romania).

b) In functie de modul de calcul, indicii pentru actiuni se impart in :o Indici din prima generatie, care se calculeaza, in

general, ca o simpla medie aritmetica a cursului actiunilor componente, ajustata cu un divizor care sa exprime diversele modificari ce se petrec asupra actiunilor componente, cum ar fi fuziuni, divizari sau modificari importante de capital;

o Indici bursieri din generatia a doua al caror caracteristici principale sunt: - cuprind un numar mai mare de firme (500 in cazul S&P, 2000

sau chiar 3000 in cazul indicilor Frank Russell);- actiunile componente apartin mai multor domenii de activitate

(mai putin in cazul indicilor sectoriali)- metodologia lor de calcul presupune, de cele mai multe ori,

ponderarea actiunilor cu cursul bursier sau capitalizarea bursiera.

127

In aceasta categorie se includ indicii Topix, S&P 500, DAX, CAC-40, ca si indicii calculati pe piaţa de capital a Romaniei.

c) In functie de gradul de cuprindere, indicii bursieri se clasifica in:- indici generali ai pietei, care cuprind actiuni apartinand mai

multor domenii de activitate sa exprime cat mai bine structura pietei respective si evolutia economiei in ansamblul ei. Printre cei mai cunoscuti indici de acest tip se numara Nasdaq-100, CAC-40, Ft-SE Actuaries 100, DAX, BET.

- indici sectoriali, care reflecta evolutia unui singur sector al economiei: industria automobilelor, industria extractiva, industria alimentara, industria farmaceutica, transporturi, constructii, tehnica de calcul si informatica, publicitate si mass-media, banci, asigurari, alte servicii financiare, utilitati publice etc.

d) In functie de intervalul la care sunt calculati, indicii se impart in: - indici calculati in timp real, de obicei la intervale cuprinse intre

15 secunde si un minut (majoritatea indicilor existenti la ora aceasta in lume);

- indici calculati doar la sfarsitul zilei de tranzactionare.e) Dupa apartenenta valorilor mobiliare care intra in calculul

indicelui, la una sau mai multe piete de capital se deosebesc:- indici ce cuprind in portofoliul lor actiuni cotate pe o singura

piaţa bursiera, fie actiunile unor firme autohtone, fie ale unor firme straine cotate si pe piaţa respectiva;

- indici mondiali, care iau in calcul actiuni ce coteaza pe diverse piete ale lumii si care au criterii suplimentare referitoare la tarile care intra in calcul, pe langa criteriile stabilite pentru un titlu individual. Cei mai cunoscuti indici de acest tip subt FT Actuarial World Stock Index, MSCI (calculat de Morgan Stanley), indicii Frank Russell, ca si Dow Jones Euro STOXX, care este calculat pentru piaţa europeana cuprinzand tarile care au adoptat moneda Euro.

f)In functie de tipul pietei de capital pe care sunt calculati indicii, exista:

o indici specifici pietei bursiere (cum este indicele RASDAQ-C);

o indici ai pietei extrabursiere (ca, de exemplu, indicele RASDAQ-C).

f) In raport de institutia care calculeaza indicele se intalnesc:o Indici oficiali, calculati de catre organismele abilitate

prin reglementarile pietei de capital respective, cum este cazul indicelui BET;

o indici calculati de institutiile pietei de capital in colaborare cu publicatii financiare, cum ar fi „The Wall Street

128

Journal”, pentru indicele Dow Jones, sau „Financial Times”,pentru indicii FT-SE;

o indici calculati de diverse publicatii economico-financiare;

o indici calculati de catre societati de valori mobiliare, firme de consultanta si alte institutii financiare, care de regula sunt indici neoficiali.

Constructia indicilor bursieri

Constructia indicilor bursieri, indiferent de locul sau modul de determinare al acestora, se bazeaza pe o serie de principii, printre care se numara:

- indicii bursieri sunt utilizati indeosebi in analiza strategiilor de investitii si ca masura a performantei portofoliilor create in cadrul fondurilor de pensii, societatilor de asigurari, fondurilor mutuale si altor investitori institutionali;

- metodele de calcul al indicilor bursieri trebuie sa reflcte intotdeauna realitatea;

- metodele de calcul al indicilor nu trebuie sa prezinte o ncomplexitate deosebita, iar informatiile si datele folosite la determinarea indicilor trebuie sa fie disponibile oricui;

- informatiile folosite in calculul indicilor trebuie sa aiba la origine surse autorizate. In cazul indicilor care tin seama de evenimente, cum ar fi cresteri sau scaderi de capital, acordari de dividende, emisiuni de drepturi de subscriere, datele folosite trebuie sa provina de la compania respectiva si se urmareste folosirea informatiilor cu cat mai putine cmodificari fata de cele existente in documentele publicate de firma respectiva;

- in orice moment trebuie sa se asigure continuitatea si comparabilitatea cu momentele anterioare, in masura posibilitatilor;

- consistenta datelor si a metodelor de calcul trebuie mentinuta, oriunde este posibil, ceea ce inseamna ca trebuie sa se asigure stabilitatea surselor de date.

In tarile care inregistreaza rate inalte ale deprecierii monedei nationale, pentru a se asigura o mai buna compatibilitate in timp a indicilor, acestia sunt calculati, pe langa moneda nationala, si in valuta. Este si cazul

129

celor doi indici calculati la Bursa de Valori Bucuresti, BET si BET compozit, calculati nu numai in lei, ci si in dolari SUA si in Euro;

- toti operatorii implicati in activitatea bursiera trebuie sa se asigure ca indicii continua sa satisfaca nevoia de informatii existenta pe piaţa bursiera si sa faca orice fel de propuneri pe care le considera utile in acest domeniu.

Alcatuirea indicilor din generatia a doua s-a realizat pe baza unor cerinte cum sunt: a) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui bursier, tinand seama de faptul ca acestea trebuie sa exprime evolutia pietei in general. Criteriile de selectare a valorilor mobiliare ce compun indicele bursier sunt:

- grad de capitalizare bursiera ridicat;- grad mare de dispersie, adica difuzia valorilor mobiliare in

randul detinatorilor sa fie foarte mare;- cotarea valorilor mobiliare sa se realizeze prin sistemul bursei

informatizate;- structura valorilor mobiliare ce compun indicele sa urmeze

repartitia pe sectoare de activitate a titlurilor inscrise in Cota oficiala a bursei.

b) atribuirea unei anumite importante prin :- pondere egala pentru toate valorile mobiliare din structura

indicelui;- ponderea cu capitalizare bursiera, ceea ce face ca o modificare

cu un anumit procent a unei actiuni cu o pondere importanta in capitalizarea totala a pietei sa aiba o influenta mai mare asupra indicelui decat o modificare cu acelasi procent a unei actiuni mai putin importante sub aspectul capitalizarii;

- fara pondere, prin luarea in considerare numai a cursului valorilor mobiliare;

c) alegerea datei de referinta pentru care indicele se egaleaza cu 100,1000, sau, respectiv 10000 puncte, in functie de reglementarile pietei. Indicele aferent oricarei alte perioade exprima o crestere sau o diminuare fata de perioada de baza.

O importanta deosebita prezinta etapa selectiei valorilor mobiliare care intra in componenta indicelui. Criteriile folosite pentru alegerea actiunilor care vor fi selectate difera de la indice la indice. Unul dintre criteriile prezentate la determinarea componentei multor indici este acela conform caruia actiunile trebuie sa fie cotate la prima categorie a pietei bursiere respective. Acest criteriu este folosit in cazul indicelui Nikkei 225, FT-SE 30, al altor indici, inclusiv al indicelui BET. De obicei acest criteriu se aplica la calculul celor mai importanti indici de pe piaţa respectiva, indici care

130

contin actiunile considerate „blue chips” ale pietei de capital in cauza. In multe cazuri, ca, de exemplu, pentru Nikkei 225, retrogradarea unui titlu la categoria a doua a bursei duce la excluderea automata a acestuia din componenta indicelui.

De asemenea, sunt selectate actiunile emise de firme puternice, stabile, cu o crestere sustinuta a activitatii si ai caror indicatori economici le recomanda ca o buna investitie.

Actiunile intrate in componenta indicelui trebuie sa reprezinte cat mai bine piaţa bursiera respectiva, in cadrul indicilor generali ai pietei, sau sectorul economic respectiv, in cadrul indicilor sectoriali.

Un criteriu prezent adesea in determinarea actiunilor componente ale indicilor este lichiditatea definita ca volum al tranzactiilor efectuate cu o anumita valoare mobiliara intr-o anumita perioada de timp, urmarindu-se ca aceasta sa fie cat mai mare.

Lichiditatea se poate determina si ca procent al volumului tranzactiilor desfasurate cu actiunile ce intra in componenta indicelui in totalul tranzactiilor realizate pe piaţa respectiva. In alte cazuri, lichiditatea este privita ca volum minim al tranzactiilor zilnice pentru un anumit titlu. Este cazul indicelui NASDAQ 100 care are drept conditie a includerii unui titlu in portofoliul sau un volum minim de 100000 de actiuni tranzactionate zilnic.

Un alt criteriu esential se refera la capitalizarea bursiera a actiunii respective. De remarcat ca aceasta conditie apare si in cazul unor indici care nu sunt ponderati cu capitalizarea bursiera.

Explicatia acestui criteriu rezida din faptul ca prin constructia indicelui se urmareste o reflectare cat mai buna a pietei respective si aceasta se poate realiza cel mai bine daca indicele include in componenta sa actiuni a caror capitalizare bursiera insumata sa reprezinte o pondere cat mai mare din capitalizarea bursiera totala a pietei. Anumiti indici cum sunt Dow Jones, FT-SE 100, Nikkei sau DAX-100 ajung sa reprezinte, prin actiunile pe care le includ, peste 90% din capitalizarea totala a pietei respective.

In cazul indicelui BET cele zece actiuni luate in calcul trebuie sa reprezinte cel putin 60% din capitalizarea intregii piete bursiere.

Un criteriu intalnit la mai multi indici, printre care FT-SE 100, indicii Nasdaq sau DAX se refera la necesitatea ca actiunile incluse in structura indicelui sa fie emise de o companie autohtona. In cazul indicilor calculati pe piaţa londoneza necesitatea ca toate actiunile componente sa fie ale unor firme autohtone este determinata si de introducerea recenta a unui indice care reflecta evolutia companiilor multinationale, respectiv al unuia care exprima miscarea actiunilor emise de firme straine, dar care coteaza si la Londra.

De asemenea, in cazul unor indici care includ in structura atat actiuni autohtone, cat si straine, se poate intampla ca pentru titlurile straine sa fie stabilite si unele conditii speciale, de multe ori diferite de cele impuse actiunilor emise de companii ce isi au sediul in tara respectiva.

131

Un criteriu intalnit la unii indici se refera la intervalul de timp care s-a scurs de la momentul listarii actiunilor pe piaţa respectiva. De exemplu, indicele Nasdaq-100 stabileste conditia referitoare la vechimea listarii actiunilor in legatura cu capitalizarea bursiera, astfel:

actiunile care se afla in primele 25% in ceea ce priveste capitalizarea bursiera trebuie sa fi fost cotate timp de cel putin un an;

celelalte actiuni trebuie sa fi fost cotate timp de cel putin un an; Un alt criteriu comun multor indici se refera la tipul valorilor

mobiliare luate in calculul indicelui. Acesta difera in functie de tipul indicelui. Astfel, pentru indicii pentru actiuni, titlurile luate in calcul trebuie sa fie actiuni comune sau actiuni preferentiale participative. De obicei, actiunile preferentiale neparticipative nu se iau in calculul indicilor bursieri.

O alta conditie, des intalnita, se refera la ponderea din totalul actiunilor emise care trebuie sa se afle pe piaţa, adica sa fie disponibile pentru tranzactionare.

O alta conditie, mai putin folosita, este valoarea minima de tranzactionare (curs bursier) a actiunilor respective. Spre exemplu, in aczul indicilor Frank Russell nu se accepta actiuni cu o valoare mai mica de un dolar.

Spre deosebire de indicii care urmaresc doar evolutia companiilor dintr-o anumita tara sau sunt listati doar la o anumita bursa, exista indici mondiali. Acestia iau in considerare actiuni cotate pe diverse piete si, astfel, genereaza noi criterii legate de selectia titlurilor componente, in sensul ca aceasta este precedata de o selectie a tarilor componente, respectiv a tarilor pe ale caror piete de capital coteaza actiunile care vor fi luate in calculul indicelui.

De exemplu, in cazul indicelui Dow Jones EURO STOXX calculat pentru Europa, o noua tara este luata in calcul daca sunt indeplinite urmatoarele criterii:

tranzactiile cu actiuni derulate la bursa de valori a tarii respective sunt desfasurate in mod continuu (este o piaţa continua);

sunt date publicitatii cursurile actiunilor care coteaza pe piaţa respectiva, atat in ceea ce privesc cursurile curente, care trebuie puse la dispozitia publicului in timp real (DJ STOXX fiind calculat in timp real, la fiecare 15 secunde), cat si in ceea ce privesc cursurile istorice, folosite in scopuri statice si pentru efectuarea de analize privind evolutia actiunilor si a indicelui;

tarile fac parte din „spatiul EURO”, respectiv au adoptat moneda unica europeana;

este asigurata transparenta de informatie referitoare la rapoartele financiare anuale, indicatorii financiari si alte date referitoare la companiile componente.

132

O a doua etapa importanta in constructia indicilor este atribuirea de ponderi. Aceasta etapa este caracteristica indeosebi indicilor din generatia a doua. Atribuirea unor anumite ponderi indicilor bursieri este justificata de necesitatea de a se evita situatia in care evolutia cursului unei anumite actiuni ar avea o influenta prea mare asupra indicelui.

Indicii care sunt construiti fara nici un fel de ponderi au dezavantajul ca variatia unei singure actiuni, care are pret mare (deseori determinat de o valoare nominala mare), poate influenta in mod substantial evolutia indicelui, ceea ce duce la reflectarea inexacta si eronata a evolutiei pietei, incalcandu-se in acest mod unul din principiile de baza ale constructiei indicilor.

Cu toate acestea, unii indici foarte importanti pe plan mondial, cum ar fi Dow Jones Industrial Average sau Nikkei 225 sunt calculati in acest mod (cu deosebirea ca termenul de la numitorul formulei de calcul nu este egal neaparat cu numarul actiunilor componente, ci este un divizor care se schimba periodic ca urmare a unor modificari in structura titlurilor componente, de tipul fuziunilor, splitarilor valorii nominale ale actiunilor etc.).

Pentru a se evita fenomene de tipul celui prezentat mai sus indicii sunt construiti folosindu-se un sistem de ponderi. Exista doua alternative:

ponderi egale atribuite fiecarei actiuni; ponderea cu capitalizarea bursiera.

In primul caz, dezavantajele influentei unei actiuni sunt eliminate in totalitate, deoarece fiecarei actiuni i se atribuie o astfel de pondere incat modificarea fiecarei actiuni cu un anumit procent va imprima indicelui o modificare identica.

In al doilea caz, actiunile sunt ponderate cu capitalizarea bursiera, ceea ce va face ca o modificare cu un anumit procent a unei actiuni cu o pondere importanta in capitalizarea totala a pietei sa aiba o influenta mai mare asupra indicelui decat modificarea cu acelasi procent a unei actiuni mai putin importante sub aspectul capitalizarii.

Stabilirea datei de referinta reprezinta un moment cu o semnificatie deosebita pentru indicele bursier respectiv. Pentru data respectiva indicele primeste valoarea de 100, 1000 sau 10.000 de puncte, dupa caz.

Deseori data de referinta este data de la care incepe calculul indicelui, cum este cazul cu indicele BET, a carui data de referinta este 19 septembrie 1997, data la care indicelui i s-a atribuit valoarea de 1000 puncte.

Data de referinta este folosita in cadrul analizei evolutiei indicilor, prin compararea valorii indicelui la o anumita data cu cea de la data de referinta. Indicele aferent oricarei alte perioade exprima intotdeauna o crestere sau o scadere fata de data de referinta.

Calculul indicilor bursieri

133

Metodologia de calcul a indicilor este diferita in functie de tipul si caracteristicile fiecarui indice. Astfel, in cazul indicilor din prima generatie, indicele se calculeaza ca o medie aritmetica a cursurilor actiunilor componente, ajustate cu un divizor a carui valoare se modifica periodic, in functie de modificarile petrecute in structura patrimoniala a emitentului. Relatia generala de calcul a unui indice (I) este:

Suma cursurilor actiunilor componente I = -------------------------------------------------

Divizor In cazul indicilor ponderati se ia in considerare capitalizarea bursiera,

cursul actiunilor fiind inmultit cu numarul de actiuni. Formula de calcul a indicelui la momentul t (It) este: n

( p it x q io x c it) i = 1

It = Kt x –---------------------------------- x Valoarea de baza a indicelui n

( p io x q io ) i=1

unde : n = numarul actiunilor ce intra in componenta indiceluip io = pretul actiunii i la data de referintaq io = numarul actiunilor companiei i la data de referintap it = cursul actiunii i la momentul tKT = divizorc it = factorul de corectie pentru actiunea t

O formula mai simpla unde nu exista factori de corectie pentru fiecare actiune, ci doar un factor general de corectie care ia in considerare modificarile petrecute cu actiunile componente, se foloseste pentru indicele BET. Astfel:

BET t = 1.000 f x

134

CAP V. PIAŢA EXTRABURSIERA

O piaţa fara bariere geografice

Foarte multi investitori sunt initial derutati in legatura cu aceasta piaţa deoarece ea nu este amplasata intr-un singur loc, spre deosebire de bursa de valori care are un ring de tranzactionare, intr-un loc bine determinat. In locul unei „piete” in adevaratul sens al cuvantului exista numai o retea de telecomunicatii. Aceasta consta in aceea ca firmele aflate peste tot in teritoriu pot incheia tranzactii intre ele prin intermediul telefonului. Si deoarece liniile telefonice se afla aproape peste tot in lume se poate spune ca piaţa de tip Over The Counter este o „piaţa fara bariere geografice”.

135

Participantii pe piaţa RASDAQ

Tranzactiile pe aceasta piaţa sunt efectuate numai de catre intermediarii de valori mobiliare, respectiv de catre societatile de valori mobiliare autorizate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. (C.N.V.M.). Societatile de Valori Mobiliare se pot grupa in functie de activitatile pe care le desfasoara, in urmatoarele trei categorii:

- societati de valori mobiliare care actioneaza numai pe contul clientilor (BROKERI) – sunt acele societati de valori mobiliare care prin agentii lor de valori mobiliare (brokeri) – persoane fizice – vand/cumpara valori mobiliare in numele si pe contul clientilor. Aceste societati nu fac altceva decat sa contacteze un alt broker/dealer/formator de piaţa sau pur si simplu sa introduca ordinul in sistemul de tranzactionare pentru a satisface oferta clientului, sa efectueze tranzactia si sa faca demersurile corespunzatoare pentru efectuarea operatiunilor de compensare, decontare si inscriere in Registru.

Aceste societati isi desfasoara activitatea prin agenti de valori mobiliare (brokeri) care sunt acele persoane fizice care actioneaza in numele si in interesul societatii avand obligatia sa satisfaca in cele mai bune conditii ordinele clientilor lor.

- Societati de valori mobiliare care actioneaza numai pe cont propriu (DEALERI) – sunt acele societati de valori mobiliare care pot cumpara/vinde actiuni pentru/din portofoliul propriu in scop speculativ. O societate de valori mobiliare care actioneaza in nume propriu poate actiona si in numele si pe contul clientilor.

Aceste societati isi desfasoara activitatea prin agenti de valori mobiliare (dealeri si brokeri). Acele persoane fizice care efectueaza operatiuni pentru portofoliul societatii urmarind obtinerea unui profit din diferenta de pret dintre pretul de cumparare si cel de vanzare al valorilor mobiliare se denumesc dealeri, iar cei care actioneaza in numele si in interesul societatii avand obligatia sa satisfaca in cele mai bune conditii ordinele clientilor lor se numesc brokeri. Agentii care tranzactioneaza in sistemul RASDAQ se mai numesc si traderi.

- Societati devalori mobiliare formatoare de piaţa (market makeri) – sunt acele societati de valori mobiliare care actioneaza in nume propriu si care au rolul de a face piaţa prin afisarea permanenta de cotatii ferme, fiind gata in orice moment sa cumpere / vanda valorile mobiliare pentru care fac piaţa in cantitate standard (o anumita cantitate impusa de ANSVM) si la pretul ferm de oferta.

136

Formatorul de piaţa este de fapt un dealer care face piaţa pentru una sau mai multe valori mobiliare, nominalizate, asumandu-si anumite obligatii in plus fata de un dealer obisnuit, precum aceea de a oferi in orice moment un pret de vanzare / cumparare. Aceste societati isi desfasoara activitatea prin agenti de valori mobiliare (market makeri si brokeri). Acestia sunt acele persoane fizice care efectueaza operatiuni pentru portofoliul societatii urmarind introducerea de cotatii avantajoase pentru societate, si cei care actioneaza in numele si in interesul societatii, avand obligatia sa satisfaca in cele mai bune conditii ordinele clientilor lor (brokerii). Adaosul / Reducerea / Comisionul

In venitul unei societati de valori mobiliare care actioneaza in numele si pe contul clientilor (broker) este comisionul ce se percepe in urma unei tranzactii. Acest comision, conform Regulamentului privind autorizarea si exercitarea intermedierii de valori mobiliare, se aplica la valoarea tranzactiei si nu poate sa depaseasca 8 % (inclusiv taxele si alte cheltuieli legate de executarea tranzactiei). Cand societatea de valori mobiliare nu actioneaza ca broker ci ca market maker, aceasta nu percepe comision ci: incearca sa cumpere valorile mobiliare la un pret mai mic decat cel la care societatea se gandeste ca le va vinde si incearca sa vanda valorile mobiliare la un pret mai mare decat cel de la care le-a cumparat. Profitul societatii poate avea, in functie de tranzactie, o dubla natura:

- Daca societatea vinde unui client al sau o valoare mobiliara din portofoliu, atunci societatea va inregistra practic un dublu venit: venitul pe care il inregistreaza ca diferenta intre pretul de achizitie al valorii mobiliare respective si pretul de vanzare si venitul realizat din adaosul pe care societatea il percepe ca rezultat al serviciului prestat (mark up). Aceasta valoare se adauga la pretul de executie al tranzactiei;

- Daca societatea cumpara de la un client al sau o valoare mobiliara, societatea va inregistra la momentul achizitionarii un venit rezultat din prestarea serviciului (executarii ordinului) catre client. Acest venit numit reducere (mark down) se deduce din pretul de executie al tranzactiei;

- Daca societatea vinde / cumpara o valoare mobiliara din / pentru portofoliul propriu de la o alta societate de valori mobiliare (piaţa inter – dealer) singurul venit obtinut de aceasta este: la momentul vanzarii, reprezentat de diferenta dintre pretul de cumparare si pretul de vanzare iar la momentul cumpararii nu exista nici un profit.

137

Piaţa de negociere RASDAQ este o piaţa de negociere: se negociaza preturile intre formatorul de piaţa si agentii de RASDQ care actioneaza in numele clientilor lor sau in numele societatii de valori mobiliare pentru care lucreaza. Sistem de piaţa pe baza de cotatii

RASDAQ reprezinta o retea de computere care leaga intre ele societatile de valori mobiliare aflate in teritoriu. Nu exista un loc unic unde se realizeaza tranzactiile, orice societate de valori mobiliare poate incheia o tranzactie cu alta societate de valori mobiliare prin intermediul retelei, la un anumit pret si pentru o anumita cantitate, in acelasi moment in care alte doua societati de valori mobiliare pot incheia o tranzactie cu aceeasi valoare mobiliara la un alt pret, tot prin intermediul retelei. Totodata, in sistem trebuie sa existe in orice moment, pentru orice valoare mobiliara, pentru care exista formatori de piaţa, o cotatie, adica un pret de vanzare si / sau unul de cumparare.

Sistem de decontare: livrare contra plata

Sistemul de decontare folosit de RASDAQ este unul de livrare contra plata, ceea ce inseamna ca in momentul in care banii au plecat spre decontare din contul clientului cumparator, in acelasi moment au plecat si valorile mobiliare din contul clientului vanzator. 5.1.Consideratii generale si scurt istoric

A fost lansata oficial la 25 octombrie 1996, ca Piaţa Naţionala de Valori Mobiliare RASDAQ, pentru a răspunde necesitaţii existentei unui mediu instituţional si tehnic corect si transparent pentru tranzacţionarea tuturor acţiunilor distribuite in cadrul Programului de Privatizare in Masa. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării romano-americane, legiferata prin semnarea in 1995 a unui Memorandum de Înţelegere de către guvernele României si SUA, prin care Agenţia pentru Dezvoltare Internaţionala a Statelor Unite (USAID) se obliga sa deruleze in România proiectul “Dezvoltarea pieţei romaneşti de capital”, pentru sprijinirea programului de reforma al Guvernului României. Guvernul României s-a obligat la rândul sau sa promoveze o orientare către sectorul privat al instituţiilor pieţei de capital si sa asigure valorile mobiliare intr-un volum care sa justifice asistenta acordata de USAID.

138

Sistemul ales – NASDAQ – a fost considerat cel mai potrivit, având in vedere caracteristicile noii pieţe romaneşti de capital: număr mare de societati listate, condiţii mai puţin restrictive de listare, sistem de formatori de piaţa (market makers) – oferind lichiditate si vizibilitate emitenţilor – si, nu in ultimul rând, un număr extrem de mare de acţionari distribuiţi arbitrar in teritoriu – lucru ce impunea un sistem pentru vânzare/cumpărare uşor accesibil de la distanta, din orice oraş. Succesul arhitecturii concepute pentru sistemul RASDAQ este dovedit de contribuţia importanta adusa la procesul de concentrare a acţionariatului, măsurata prin faptul ca pe parcusul celor peste 6 ani de existenta, prin aceasta piaţa au fost încheiate peste 1,5 milioane de tranzacţii cu 8,7 miliarde de acţiuni emise de un număr de aproximativ 5000 de emitenţi, in valoare totala de aproape 1,5 miliarde de dolari, intr-un mediu de tranzacţionare eficient, fiind, prin numărul emitenţilor si al acţionarilor, piaţa cu cea mai mare dimensiune din Europa si una dintre primele pieţe din lume. Prin amploarea si implicaţiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia româneasca si a parcurs împreuna cu aceasta toate suişurile si coborâşurile tranziţiei, a resimţit toate crizele financiare si politice si a marcat pozitiv fiecare moment de creştere.

Sistemul de tranzacţionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate si performanta. Este un sistem de negociere, in care participanţii afişează cotaţii de cumpărare si/sau vânzare pentru fiecare valoare mobiliara in care sunt interesaţi (tip “quote-driven”). In prezent, circa 3.000 de societati comerciale – societati mici, in dezvoltare, dar si companii mari, care au devenit nume de referinţa – isi tranzacţionează acţiunile la Bursa Electronica RASDAQ.

RASDAQ operează folosind tehnologie de înalta clasa intr-un sistem in care formatorii de piaţa se afla in competiţie pentru a oferi cele mai bune preturi de vânzare si cumpărare. In prezent sunt înregistrate ca participanţi direcţi 72 de societati de servicii de investiţii financiare.

Începutul anului 2000 a fost momentul care a marcat diversificarea instrumentelor financiare tranzacţionabile pe RASDAQ, prin introducerea facilitaţii de tranzacţionare a instrumentelor financiare cu venit fix, de tip certificate de depozit bancar. Cu toate ca nu a fost listata decât o singura emisiune de 10 miliarde de lei si numărul si valoarea tranzacţiilor au fost reduse, proiectul a fost considerat un succes: pentru prima oara in piaţa româneasca de capital fiind emise, tranzacţionate si compensate/decontate alte valori mobiliare decât acţiunile, un exerciţiu important atât pentru societăţile de valori mobiliare cat si pentru investitori, reprezentând si punctul de plecare pentru alte proiecte ambiţioase. Un alt moment de referinţa a fost realizarea procedurilor si aplicaţiilor dezvoltate la solicitarea APAPS, care au devenit un suport al privatizărilor derulate prin piaţa de capital: licitaţii speciale, oferte publice la preţ fix – determinat prin evaluarea cererii si licitaţiile electronice

139

5.2. Bursa Electronica RASDAQ

Principalul atu al Bursei Electronice RASDAQ, demonstrat in intreaga sa activitate, ramane superioritatea serviciilor tehnice furnizate clientilor. Fiabilitatea tehnica garantata 99,9999% a platformei de tranzactionare (Stratus Continuum Mainframe si aplicatia de tranzactionare Portal – dezvoltata in cadrul NASDAQ), controlul total asupra resurselor software si serviciile superioare de acces la date prin vectorii web (www.rasd.ro) si data-feed impun sistemul RASDAQ ca mediu important de informare si dezvoltare operationala.

In 2003, Bursa Electronica RASDAQ are in dezvoltare noi module de tranzactionare pentru diversificarea instrumentelor financiare:

- obligatiuni corporative- obligatiuni municipale- obligatiuni ipotecare- oferte publice initiale

Cadrul de reglementare a fost redactat si supus aprobarii ComisieiNationale a Valorilor Mobiliare si aplicatiile corespunzatoare au fost implementate pentru primele doua categorii de instrumente financiare. Pentru implementarea celorlalte produse este necesara colaborarea cu autoritatile.

Anul 2003 este anul Consolidarii pietei bursiere din Romania. Bursa Electronica RASDAQ si Bursa de Valori Bucuresti si-au anuntat oficial intentia de a fuziona intr-o singura piata bursiera bine capitalizata si lichida, cu un sistem de tranzactionare, compensare, decontare si registru modern si cu reglementari compatibile cu ale burselor europene, care sa raspunda mai bine unui mediu nou, concurential. 1995 Piata RASDAQ este rezultatul direct al cooperarii romano-americane, legiferata, prin semnarea in 1995, a unui Memorandum de Intelegere intre Guvernele Romaniei si SUA, prin care Agentia pentru Dezvoltare Internationala a Statelor Unite (USAID) a derulat in Romania proiectul “Dezvoltarea pietei romanesti de capital”.

1997 Piata Nationala a Valorilor Mobiliare RASDAQ a fost oficial lansata la 25 octombrie. Acest eveniment a reprezentat un pas important in constructia Pietei de Capital din Romania. La acest moment, Bursa de Valori Bucuresti deja constituita, nu avea capacitatea preluarii responsabilitatii tranzactionarii unui asemenea numar de emitenti, nici din punct de vedere tehnic, nici din cel al criteriilor de listare, mai restrictive, specifice unei burse de valori.

140

1997 RASDAQ a lansat prima licitatie speciala in Romania, destinata derularii operatiunilor de vanzare a actiunilor detinute de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS).

1998 – 2000 RASDAQ a depasit Bursa de Valori Bucuresti in valoarea anuala de tranzactionare. 1998 La data de 31 iulie a fost lansat indicele RASDAQ Compozit. 1999 RASDAQ a publicat primul buletin lunar (pe internet) cu cei mai importanti indicatori si evenimente ale lunii anterioare, statistici, rapoarte ale emitentilor, activitatea societatilor de valori mobiliare, evolutia preturilor, etc.

2000 Implementarea platformei RASDAQ de tranzactionare a certificatelor de depozit bancar a marcat punctul de referinta pentru inceputul diversificarii valorilor mobiliare oferite de Piata de Capital din Romania. 2002 RASDAQ a initiat un process complex de transformare intr-o bursa moderna. Aceasta presupune schimbari de structura a actionariatului, control, proceduri, transparenta si protectia investitorilor. 2002 Noul Regulament de Integritate si Transparenta a fost aprobat de CNVM. Cei mai performanti emitenti au fost invitati sa faca parte din Categoriile de Excelenta, in conformitate cu criterii financiare si de piata. Au fost impuse, de asemenea, limitari mai stricte ale variatiei zilnice a preturilor. 2002 Au fost lansati oficial doi indici (RAQ-I si RAQ-II), care urmaresc evolutia zilnica a preturilor actiunilor pentru Categoriile de Excelenta. 2002 Bursa Electronica RASDAQ a promovat conceptul de parteneriat cu emitentii, in special pentru Categoriile de Excelenta, in baza unui acord de principiu din partea societatilor. Prevederile acestor acorduri se refera la standardele de transparenta ale emitentilor, care nu au fost impuse in anii precedenti. 2002 La data de 10 octombrie a avut loc pentru prima data in Romania Gala Premiilor Pietei de Capital, eveniment menit sa celebreze valorile care si-au facut simtita prezenta in piata romaneasaca de capital pe ansamblu. Au fost scoase la rampa performante ale unor companii listate pe cele doua componente ale pietei romanesti de capital, precum si contributiile unor institutii sau personalitati la dezvoltarea pietei de capital din Romania (societati de avocatura, de consultanta, personalitati politice, mass-media, etc).

2002 In data de 28 noiembrie, Bursa Electronica RASDAQ a organizat Seminarul de Instruire pentru emitenti in domeniul Standardelor Internationale de Contabilitate (IAS). In baza unei colaborari cu firma de audit si consultanta DELOITTE & TOUCHE, reprezentanti ai peste 20 de companii listate au avut posibilitatea de a participa la un schimb de experienta pe tema IAS. Acest eveniment face parte din actiunile intreprinse de Bursa Electronica RASDAQ in scopul apropierii de emitenti si de promovare a avantajelor apartenentei la una din Categoriile de Excelenta RASDAQ.

141

2003 Bursa Electronica RASDAQ in stransa colaborare cu CNVM s-a angajat intr-un proces de restructurare, in vederea mentinerii la cota a companiilor care indeplinesc cerinte minime de listare. 2003 18-20 aprilie, a avut loc la Sinaia prima Conventie Anuala a Brokerilor din Romania care a hotarat sa mandateze Bursa Electronica RASDAQ si Bursa de Valori Bucuresti pentru a pregati cadrul de reglementare si cadrul operational necesar aderarii pietei valorilor mobiliare din Romania la tructurile pietei de capital ale Uniunii Europene. Brokerii au adus unele modificari statutului ANSVM si statutului Bursei Electronice RASDAQ. De asemenea, pentru a raspunde noilor prevederi legale, societatea cu raspundere limitata “RASDAQ” a fost transformata in societatea pe actiuni “Bursa Electronica RASDAQ”. 2003 22 mai, Bursa Electronica RASDAQ si Bursa de Valori Bucuresti si-au anuntat oficial intentia de unificare a celor doua piete. 2003 29 august, la Constanta a avut loc seminarul cu tema “Finantarea Afacerilor pe Piata de Capital”, proiect sponsorizat de Agentia Americana de Dezvoltare Internationala (USAID) in asociere cu Bursa Electronica RASDAQ (BER) si Bursa de Valori Bucuresti (BVB). Obiectul intalnirii a fost prezentarea metodelor de finantare de pe pietele de capital, cu accent pe avantajele aduse societatilor precum si actionarilor acestora.

A. Listarea la Categoriile de Excelenta.

Cele doua Categorii de Excelenta includ cateva dintre cele mai cunoscute companii romanesti, care trebuie sa indeplineasca standarde ridicate de performanta financiara si lichiditate. La Categoriile de Excelenta sunt listate in prezent 35 de societati.

Cerinte Categoria I de Excelenta Categoria a-II-a de Excelenta

1. Profit Cel putin un an din ultimii doi

-

2. Cifra de afaceri > 9 mil. EURO > 2.5 mil. EURO3. Active totale > 4.5 mil. EURO -4. Capital social > 1 mil. EURO > 0,5 mil. EURO

5. % free-float sau valoarea de piata a free-float

> 15%

> 150,000 EURO

> 10%

> 50.000 EURO6. % zile de tranzactionare /an > 50% > 25%

142

Categoria de Baza RASDAQ este cea mai cuprinzatoare categorie a Bursei Electronice RASDAQ si in prezent cuprinde circa 3.000 de emitenti. Conditiile pentru inscrierea la Categoria de Baza nu sunt atat de stricte ca la Categoriile de Excelenta. Pe masura ce se dezvolta, companiile pot opta pentru promovarea la Categoriile de Excelenta RASDAQ.

Pentru a fi listata la Categoria de Baza, o companie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- societate deschisa;- actiunile companiei sunt inregistrate la Oficiul de Evidenta a Valorilor

Mobiliare (OEVM);- societatea are contract de furnizare de servicii cu o societate de

registru independenta autorizata de CNVM;- capital social mai mare de 100.000 euro (Legea nr. 525/2002);- numar de actionari mai mare de 100 (Legea nr. 525/2002);- sa respecte obligatiile de informare periodica si continua.

B. Bursa Electronica RASDAQ nu este o piata OTC ( over the counter)

RASDAQ a fost infiintata ca urmare a necesitatii existentei unui mediu organizat, reglementat, transparent, accesibil, pentru tranzactionarea actiunilor miilor de societati devenite publice ca urmare a Programului de Privatizare in Masa. RASDAQ detine un sistem electronic de tranzactionare accesibil din toate colturile tarii de catre utilizatori directi si un mecanism automat de decontare administrat de o societate privata si independenta. Parametrii unei tranzactii sunt strict stabiliti printr-un set de proceduri tehnice ale Bursei, fara a fi necesar un schimb fizic de documente.

Institutiile conexe Bursei Electronice RASDAQANSVMFidela modelului NASDAQ, proprietarul initial al sistemului de

tranzactionare a fost Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare – ANSVM, o asociatie profesionala, non-profit, rolul sau constand in promovarea celor mai inalte standarde de conduita in domeniu, reprezentarea intereselor membrilor sai, perfectionarea pregatirii profesionale si dezvoltarea pietei de capital.

Asociatia a fost infiintata in 1995.Membrii sai sunt societatile de servicii de investitii financiare active pe piata romaneasca de capital, autorizate de CNVM. Consiliul Director al ANSVM este constituit din 4 membri si un presedinte, alesi pentru mandate de 2 ani.

Bursa Electronica RASDAQ S.A.

143

A fost initial constituita ca o structura tehnica afiliata ANSVM, avand ca obiect de activitate administrarea sistemului de tranzactionare, sub forma unei societati cu raspundere limitata aflata in proprietatea ANSVM. Dupa integrarea operationala cu ANSVM din 2002, RASDAQ a preluat si dezvoltat departamentele de emitenti si supravegherea pietei, alaturi de activitatile tehnice aferente. In prezent este o societate pe actiuni avand ca actionari ANSVM si membrii sai, cu participatii egale. Nici un actionar nu poate detine mai mult de 5% din drepturile de vot si nu se distribuie dividende.

Societatea Nationala de Compensare, Decontare si Depozitare (SNCDD S.A.)

Societatea pe actiuni avand ca actionari bancile, societatile de servicii de investitii financiare, ANSVM si alte entitati din piata de capital. Rolul SNCDD este de a oferi servicii de compensare utilizatorilor directi ai RASDAQ, de a asigura decontarea actiunilor si de a actiona ca un depozitar central pentru actiunile tranzactionate la Bursa Electronica RASDAQ. SNCDD actioneaza si ca un custode, pastrand valorile mobiliare in numele societatilor de servicii de investitii financiare.

SNCDD este de asemenea autoritatea nationala pentru alocarea codurilor ISIN si poate furniza servicii de registru companiilor listate pe piata de capital din Romania.

Registrele independente ale actionarilor.In prezent sunt active 9 societati de registru (inclusiv SNCDD) care

furnizeaza servicii de registru pentru companiile listate la Bursa Electronica RASDAQ. Registrele sunt implicate indirect in procesul de tranzactionare, prin responsabilitatea asumata fata de emitenti de a le oferi, la cerere, lista la zi a actionarilor. Obiectul principal de activitate este inregistrarea valorilor mobiliare si a detinatorilor acestora pentru fiecare companie listata. Prin conectarea la SNCDD aceste companii primesc informatii privind schimbarile in structura actionariatului ca rezultat al procesului de tranzactionare. Pe de alta parte, ofera informatii despre actiuni corporatiste: modificari de capital social, splitari, divizari, fuziuni, etc.

2002 a fost un an cu importante realizari pentru Bursa Electronica RASDAQ. Promovarea parteneriatului cu emitentii a avut rolul de a imbunatati transparenta si de a oferi servicii mai bune investitorilor. Companiile promovate la Categoriile de Excelenta si-au dat acordul pentru listarea la categoriile superioare, angajandu-se sa respecte prevederile legale privind informarea actionarilor. Astfel, circa 4.000 de rapoarte primite de la peste 1.000 de emitenti au fos difuzate public in primele trei trimestre ale anului 2003, ceea ce a avut ca rezultat cresterea transparentei si atragerea atentiei potentialilor investitori. Inca din anul 1998 prin intermediul site-ului

144

RASDAQ puteau fi accesate informatii privind rapoartele financiare semestriale si anuale pentru peste 4.500 de companii.

In 2002, prin Bursa Electronica RASDAQ s-au tranzactionat in medie actiuni de peste 514.000 USD/zi. Capitalizarea pietei a fost la sfarsitul anului 2002 de 1,8 miliarde USD – cu 71% mai mult decat in anul 2001. Indicele RASDAQ Compozit a atins un maxim istoric de 1.140,85 puncte – fiind pentru prima oara in ultimii 5 ani cand Indicele Compozit a trecut de 1.000 de puncte.

In stransa colaborare cu CNVM, Bursa Electronica RASDAQ s-a angajat intr-un process complex de restructurare a pietei. Scopul acestei reforme este mentinerea la cota numai a companiilor care indeplinesc cerinte minime de listare.

Acest proces face parte dintr-o initiativa mai complexa, avand ca principal obiectiv consolidarea Bursei Electronice RASDAQ, supravegherea si monitorizarea mai eficienta a emitentilor de catre CNVM si BER precum si cresterea transparentei pietei.

In aceasta privinta, Bursa Electronica RASDAQ lucreaza in prezent la un nou regulament numit “Regulamentul privind admiterea la tranzactionare si mentinerea valorilor mobiliare si a altor instrumente financiare la Bursa Electronica RASDAQ”. Dupa finalizarea Regulamentului, acesta va fi trimis spre aprobare la CNVM.

In primavara anului 2003, Bursa Electronica RASDAQ a anuntat public schimbarea misiunii sale, dorind “sa devina principala optiune pentru atragerea de resurse financiare prin intermediul pietei de capital din Romania:. Este astfel, pentru prima data cand Bursa Electronica RASDAQ a incercat sa-si redefineasca rolul si imaginea intr-o economie de piata in crestere. Astfel, BER poate deveni o solutie pentru companiile care doresc sa atraga capital, nu neaparat companii de anvergura, ci si companii nou infiintate, sau in dezvoltare, care au nevoie de capital. Aceasta trasatura poate sa devina rolul Bursei Electronice RASDAQ in perspectiva fuziunii cu Bursa de Valori Bucuresti, iar abilitatea de a dezvolta aplicatii noi va reprezenta in mod sigur un atu important.

RASDAQ 2002 “in cifre”(usd)Numarul de societati tranzactionabile 3,000Capitalizarea pietei la finele 2002 1.8 miliardeVolumul total de actiuni 2.1 miliardeVolumul mediu zilnic de actiuni 8.7 milioane

145

Valoarea total tranzactionata in 2002($) 127 milioaneValoarea medie tranzactionata zilnic ($) 0.5 milioaneCel mai mare volum de tranzactionare dintr-o zi ($) – 21 oct. 2002

44.2 milioane

Indicele RASDAQ Compozit Inchidere 1,051.88RAQ I Inchidere 974.77RAQ II Inchidere 1,104.23

Standardele foarte ridicate ale sistemului de comunicare si ale platformei de tranzactionare, precum si sistemul “quote-driven” bazat pe activitatea formatorilor de piata aflati in competitie, diferentiaza Bursa Electronica RASDAQ de bursele traditionale. Investitorii nu se mai intalnesc fata in fata pentru a tranzactiona valori mobiliare, beneficiind, totodata si de avantajele competitiei dintre formatorii de piata.

Formatorii de piata sunt membri ai Bursei (desi nu toti membrii BER sunt formatori de piata). Ca formatori de piata, membrii trebuie sa indeplineasca cerinte de capital superioare si sa se conformeze unor reglementari specifice. De exemplu:

- garantarea executiei fiecarui ordin la cel mai bun prêt posibil;- angajamentul de a cumpara si vinde actiunile pentru care sunt

formatori de piata;- angajamentul de a fi formatori de piata pe o perioada determinata de

timp.Formatorii de piata trebuie sa se inregistreze cu cotatii ferme de

cumparare si/sau vanzare pentru actiunile unei anumite companii.Nu exista o limita a numarului de formatori de piata pentru actiunile

unei societati.Bursa Electronica RASDAQ este o piata electronica, iar tehnologiile

inalte utilizate – hardware, software si telecomunicatii – au reprezentat un element cheie in dezvoltarea ei. Informatiile legate de activitatea de tranzactionare sunt transmise simultan la peste 90 de terminale din intreaga tara. Bursa Electronica RASDAQ furnizeaza tuturor participantilor la piata acces egal la informatiile de piata.

Investitorii – fie persoane fizice sau juridice – pot beneficia de servicii de acces vizual “query only” care le ofera posibilitatea de a-si plasa ordinele in conformitate cu informatiile primite in timp real.

Companiile listate la Bursa Electronica RASDAQ acopera intreg spectrul economiei romanesti: constructii, transporturi, comert, finante, energie, industria alimentara, turism, industria farmaceutica, etc. Unele dintre cele mai cunoscute companii au ales RASDAQ: ARGUS Constanta (Industria alimentara), ALPROM (Metalurgie), HERCULES Baile Herculane (Turism), InterContinental Hotel (Turism), SOCEP Constanta (Transporturi), Rompetrol Group (Energie), ASIROM Asigurare-Reasigurare (Finante), ANA-IMEP

146

(Echipamente electrice), BRAU UNION Romania (Fabricarea berii), HABER – (Fabricarea berii), COMPANIA DE BERE Romania- (Fabricarea berii), BRAICONF Braila (Textile), INT Carpati (Turism), DUCTIL (Echipamente electrice), Braila Shipyard (Constructii navale), SANEX (Fabricarea de obiecte sanitare din ceramica), IAR Brasov – (Constructii de aeronave).

RASDAQ a reprezentat poarta de intrare in economia romaneasca pentru investitori puternici precum LAFARGE, DAMEN SHIPYARDS, TIMKEN, KOYO SEIKO, HEIDELBERGER CEMENT si alti investitori strategici.Sectoare industriale reprezentate pe BERIndustria % din Capitalizare Val. tot. a

tranzactiilor in 2002 (%)

Alimentara si a berii 12% 13%Chimica si petrochimica 11% 5%Comert 6% 7%Constructii si materiale de constructii

17% 47%

Finante 5% 1%Masini si echipamente 8% 8%Metalurgie 14% 4%Turism 7% 2%Altele 19% 19%

100% 100%

Indici RASDAQIndicele RASDAQ Compozit urmareste evolutia valorii de piata a

companiilor listate la Bursa Electronica RASDAQ. Modificarile de prêt ale fiecarei actiuni au ca rezultat cresterea sau scaderea indicelui, proportional cu valoarea de piata a fiecarui emitent. Valoarea de piata – pretul de inchidere inmultit cu numarul de actiuni emise – este actualizata zilnic.

Toate companiile care se tranzactioneaza pe piata sunt incluse in indicele RASDAQ Compozit. Aceste include actiunile a aproximativ 3.000 de societati romanesti din domenii variate, de la agricultura la finante. In 2002 indicele a crescut cu 27% in ciuda tendintei de scadere a pietelor din regiune.

Indicii RAQ –I and RAQ –II, reflecta evolutia valorii de piata a companiilor listate la cele doua Categorii de Excelenta si au fost lansati la aniversarea a 6 ani de existenta a Bursei Electronice RASDAQ, pe 29 octombrie 2002, la o valoare de pornire egala cu a indicelui RASDAQ Compozit. Metoda de calcul este aceeasi cu cea a indicelui RASDAQ Compozit, dar numai grupul respectiv de companii.

147

Dupa integrarea operationala a ANSVM/RASDAQ SRL in 2002, Bursa Electronica RASDAQ a preluat si responsabilitatile de supraveghere a pietei. Cel mai important regulament propriu ANSVM/RASDAQ este numit “Regulamentul de Practica Onesta”. Acest set de reguli stabileste principiile privind conduita in afaceri, standardele de publicitate, regulile de tranzactionare, relatiile cu clientii si procedurile disciplinare pentru membri.

Departamentul de Supraveghere a Pietei vegheaza la respectarea reglementarilor in vigoare, in scopul protectiei intereselor investitorilor prin monitorizarea constanta a operatiunilor societatilor de servicii de investitii financiare si supravegherea respectarii regulilor de tranzactionare din Regulamentul de Practica Onesta. Folosind aplicatiile sistemului de tranzactionare PORTAL, precum si alte aplicatii suplimentare dezvoltate in-house, departamentul supravegheaza activitatea de tranzactionare, intervenind imediat prin functia de “mesaje” a programului ori de cate ori exista un motiv de suspectare a nerespectarii Regulamentului de Practica Onesta. Rapoartele de supraveghere sunt generate la cerere:

- Raport privind actualizarea cotatiilor – inregistreaza fiecare modificare in cotatia de cerere/oferta a unui trader si activitatea trader-ului pe o anumita actiune pe parcursul unei zile de tranzactionare;

- Raport privind pretul de tranzactionare – monitorizeaza fluctuatia pretului pentru fiecare actiune pe parcursul unei zile si furnizeaza automat “rapoarte exceptie” cand sunt miscari semnificative de prêt;

- Raport privind volumul de tranzactionare – monitorizeaza fluctuatiile de volum pentru fiecare actiune pe parcursul zilei si furnizeaza automat “rapoarte exceptie” cand exista o crestere a volumului;

- Raport de tranzactionare – monitorizeaza operatiunile de raportare a tranzactiilor pentru respectarea regulilor de tranzactionare;

- Raport privind identificarea tranzactiilor efectuate in baza informatiilor confidentiale – urmareste miscarile de prêt si volum inainte si dupa publicarea informatiilor primite de la emitenti pentru a determina posibilele tranzactii efectuate in baza informatiilor confidentiale;

- Raport privind activitatea pe emitenti – identifica traderii, volumele raportate, cotatiile cele mai mici si cele mai mari ale cererii si ofertei pentru fiecare actiune in timpul zilei, pentru a determina cele mai tranzactionate actiuni.

Rapoartele zilnice sunt discutate cu Directorul General, iar problemele importante sunt raportate Comisiei de Disciplina/ Consiliul de Administratie, pentru cercetari suplimentare si masuri disciplinare, daca este necesar.

Principalele atributii ale Departamentului de Supraveghere a Pietei sunt: supravegherea on-line a activitatii de cotare si tranzactionare, respectarea regulilor de tranzactionare, comunicarea cu brokerii in vederea ajustarii cotatiilor si confirmarea/anularea tranzactiilor, identificarea situatiilor care necesita investigatii suplimentare, monitorizarea activitatii

148

formatorilor de piata, redactarea Buletinului Informativ transmis prin intermediul sistemului (interpretarea Regulamentului de Practica Onesta, notificari asupra conditiilor speciale de piata, notificari asupra ofertelor pietei), elaborarea si modificarea regulamentelor, investigarea reclamatiilor.

Cap . 5.3. Sistemul de tranzactionare RASDAQ

CAP. VI PIAŢA DE CAPITAL INTERNATIONALA

6.1.

149