Paul Dobrescu Geopolitica

Paul Dobrescu

Geopolitica

Paul Dobrescu

Geopolitica

comunicare.ro

Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2003

SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice „David Ogilvy“Strada Povernei 6–8, BucureºtiTel./fax: (021) 313 58 95E-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDOBRESCU, PAUL

Geopolitica / Paul Dobrescu. – Bucureºti: comunicare.ro, 2003

Bibliogr.ISBN 973-8376-59-9

32.01:913

Cuprins

Noua geopoliticã. Sensuri aflate în competiþie / 9Geopolitik a devenit Géopolitique / 9Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale / 11Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie / 13Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece / 15Mediul internaþional este un ansamblu coerent / 17Geopoliticã, geoeconomie, geoculturã / 18Pluralismul noii discipline / 19Perenitatea grilei de lecturã bipolare / 22

Delimitãri conceptuale / 25O disciplinã este istoria acelei discipline / 25Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii / 26Geografie politicã, geopoliticã, geostrategie / 29Geopoliticã, geoistorie / 30Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii / 32Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“ / 33Condamnarea geopoliticii la inactualitate / 36Dogmatizarea prematurã a geopoliticii / 38Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice? / 40O disciplinã integratoare / 40Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice / 42

Geopolitica anglo-americanã / 45Teoria puterii maritime (Alfred T. Mahan) / 45Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder) / 48Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman) / 65Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen) / 68Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky) / 69O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski) / 70

Geopolitica germanã / 73Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii / 73Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor / 74Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului / 77

Graniþa ca organ periferic / 78Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane / 79Haushofer ºi nazismul / 80Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã / 84Împotriva unei strategii: „politica anaconda“ / 89Teoria spaþiului vital / 94Viaþa politicã a frontierei / 96Pan-ideile ca hãrþi mentale / 98

Populaþia / 101Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã / 101Câþi oameni poate hrãni Pãmântul? / 101Deºi infirmatã, logica lui Malthus supravieþuieºte / 102Caracteristici ale exploziei demografice actuale / 104Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob / 105Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale / 108„Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“ / 110Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei / 113„Ne trebuie 20 de milioane de unguri“ / 115Populaþie ºi securitate / 117

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX / 119S-a încheiat un „secol american“, dar un „mileniu european“ / 119Unificarea Vestului european: de la cei ºase la cei cincisprezece / 122Europa – noul pol de putere economicã al lumii / 128Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã / 129Extinderea spre est ºi problema graniþei de est / 134Este Europa o regiune maritimã? / 140Reforma instituþionalã / 143În faþa integrãrii politice / 146Riscul unei paralizii a deciziei / 148Regiunile economice – noii actori mondiali / 151Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã / 155Funcþioneazã parteneriatul atlantic? / 159Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia / 163Atuuri ºi slãbiciuni europene / 165Paradoxuri europene / 168O lecþie condensatã de geopoliticã / 171

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii / 175Cele douã Asii geografice / 175Asiile culturale / 176Noul model de dezvoltare asiatic / 177Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor / 179Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii / 181Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon / 184Drumul cãtre performanþã / 185Relaþiile cu regiunea / 187Cleºtele demografic al Japoniei / 191

Cãtre un binom de putere chino-nipon? / 193Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare / 194Ridicarea Chinei / 196Strategia de dezvoltare ca element geopolitic / 197O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã / 198China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului / 199Putere continentalã sau maritimã? / 202Cele trei Chine / 204Þarã mare, probleme mari / 207Redefinirea bazelor puterii în China / 211Cercurile de gravitaþie chinezeºti / 213Asia de Sud-Est, eºantionul mozaicului asiatic / 217Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN / 221„Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã / 223Cãtre un Fond Monetar Asiatic / 224O cale asiaticã de cooperare regionalã / 225APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã / 227Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“ / 229India – contraponderea geopoliticã a Chinei / 231Cooperarea, noul nume al securitãþii / 235

Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã / 239Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice / 239„Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii, ci doar le cumpãrã“ / 240„Este la fel de sigur cã noi vom controla marea, precum este cã rãsare soarele“ / 243Þarã maritimã sau continentalã / 245Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite, astãzi / 249Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie / 251Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã / 255Puterea culturalã: putere de completare sau încoronarea puterii / 260Unilateralism versus multilateralism? / 262De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii / 267Un hibrid: sistemul uni-multipolar / 268NAFTA – o regiune natural integratã / 273Stumbling blocks vs. Building blocks / 274Pentru SUA, NAFTA este o problemã de politicã externã / 276

Poligonul rusesc / 281Laborator al unui nou experiment istoric / 281Prima Rusie – Rusia Kieveanã / 284A doua Rusie – Rusia Moscovitã / 287Direcþiile de expansiune ale Rusiei / 288Mesianismul ca legitimare a expansiunii / 293Distanþarea statului de societate / 293Eurasiatismul / 295„Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului / 296Rusia ºi strãinãtatea apropiatã / 299Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei / 301Butoiul cu pulbere al Caucazului / 303

„Balcanii Eurasiei“ / 305Geopolitica petrolului ºi a conductelor / 307Coabitare militarã ruso-americanã / 310Integrarea sau dezintegrarea spaþiului ex-sovietic? / 313Rusia – o Uniune mai micã / 316Scãderea populaþiei – o situaþie absolut neliniºtitoare pentru Rusia / 318Inversarea vectorului geopolitic în Eurasia / 319Motivaþiile geopolitice ale integrãrii pãlesc în faþa celor de naturã geoeconomicã / 325Federaþia Rusã – un fel de CSI II? / 327

Islamul – o lume în expansiune / 331Prezenþa musulmanã: 46 de þãri ºi o cincime din populaþia globului / 331O civilizaþie „de gradul doi“ / 332Mahomed, Coranul, Islamul / 334Ciclul arab / 336Sfârºitul domniei „arabului pur sânge“ / 338Un continent intermediar: Orientul Mijlociu / 339Mari concentrãri musulmane / 341State-pivot / 344Potenþialul strategic al petrolului / 346Vectorul creºterii demografice / 348Renaºterea islamicã / 350Moºtenirea Atatürk / 352Renaºterea islamicã sau Islamul politic? / 354O triplã ameninþare: politicã, demograficã ºi de civilizaþie / 355Nu „ciocnirea civilizaþiilor“, ci „ciocnirea intereselor“ / 356Islamul – singura provocare la adresa relativismului cultural / 359

Globalizarea / 363„Globalizarea nu este împlinirea unui plan american“ / 363Un proces nou sau un fenomen ciclic? / 365Rezultat al unor transformãri tehnologice de tip seismic / 368Multinaþionalele – actorii noului val al globalizãrii / 369Un proces care trebuie tratat ºi înþeles prin consecinþe / 371Globalizarea inaugureazã o epocã de severã inegalitate / 373Rãspunderea statului primeazã când este vorba despre globalizare / 378Globalizarea ºi redescoperirea identitãþii culturale / 380Comunicarea exprimã ºi organizeazã procesul de globalizare / 381Globalizarea în sfera mediaticã / 385Revoluþia informaþionalã, globalizare, geopoliticã / 388Paradoxul abundenþei / 389Infosfera – a cincea dimensiune strategicã a puterii / 392

Note / 397

Bibliografie / 419

Noua geopoliticã. Sensuri aflate în competiþie

Geopolitik a devenit Géopolitique

Revenirea sau relansarea unei discipline care a cunoscut, cândva, o perioadã deafirmare este mai dificilã decât naºterea unei discipline noi. Revenirea este îndeobºteîntâmpinatã cu rezerve, mai ales în cazul unei discipline care a avut un trecut disputat,cum este geopolitica. Precauþiile mai vechi sau mai noi sunt scoase la luminã ºi alcã-tuiesc un fel de baraj psihologic foarte greu de strãpuns. Noutatea care însoþeºte naº-terea unei discipline de studiu nu mai este prezentã. Dacã nu se împotriveºte deschis,rezerva nedefinitã, resimþitã la tot pasul, ia forma unei rezistenþe pasive care, în planpractic, se converteºte într-o indecizie prelungitã; nedezvãluindu-ºi identitatea, unasemenea tip de rezistenþã este foarte greu de depãºit.

Dupã o perioadã de interdicþie, chiar ºi formalã, survenitã în perioada urmãtoarecelui de-al Doilea Rãzboi Mondial, ca urmare a echivalãrii disciplinei cu anumiteteorii naziste, geopolitica a început sã aparã din ce în ce mai frecvent în dezbatereapublicã. Geoffrey Parker1 considerã cã „reîntoarcerea geopoliticii“ a avut loc în anii’70, în SUA ºi Franþa. Numele cu care este asociatã „noua geopoliticã“ sunt HenryKissinger ºi Yves Lacoste. Resuscitarea dezbaterii în jurul geopoliticii îmbracã de laînceput un caracter paradoxal care nu poate rãmâne neobservat. Termenul este readusîn atenþia publicã în þãri unde specialiºtii se pronunþaserã cu severitate împotriva geo-politicii germane. Încã din perioada interbelicã, discipolii lui Vidal de la Blache –Albert Demangeon, Yves-Marie Goblet, Jacques Ancel – au dezvoltat un discurs durla adresa geopoliticii germane, calificând-o drept „pseudogeografie“, justificare pentruo „expansiune fãrã limite“ (J. Ancel), parte a „maºinii de rãzboi germane“ (Deman-geon), „un gen de metafizicã“, „o falsã ºtiinþã aflatã în slujba politicii“ (Goblet).

Ca o ironie, la treizeci de ani de la moartea lui Karl Haushofer ºi a soþiei sale, înianuarie 1976 apare la Paris prima revistã de profil din perioada postbelicã, editatã deYves Lacoste, profesor de geografie. Noua revistã, intitulatã Hérodote, îºi propunea sãanalizeze dintr-o „perspectivã geograficã radicalã“ problemele momentului. Intere-sant este ºi subtitlul revistei, Stratégies, géographies, idéologies, subtitlu schimbat în1983: Revue de géographie et de géopolitique. Geoffrey Parker noteazã: „Geopoli-tica s-a întors nu în þara unde s-a dezvoltat iniþial, ci în cea care s-a opus, fãrã rezerve,disciplinei. Geopolitik a devenit géopolitique.“2

Henry Kissinger utilizeazã termenul pentru a sublinia diversitatea tot mai mare alumii politice din acea perioadã ºi, mai ales, pentru a atrage atenþia cã abordarea po-liticii externe doar prin prisma confruntãrii dintre cele douã superputeri ale mo-mentului nu mai era realistã. Un capitol din cunoscuta sa lucrare Diplomacy estesemnificativ intitulat „Politica externã ca geopoliticã – diplomaþia triunghiularã a luiNixon“3 ºi este consacrat momentului de regândire a politicii externe americane înperioada post-Vietnam.

De ce regândire? Pentru cã, aºa cum sublinia Kissinger, motivele unui asemeneademers veneau din trei direcþii. Superioritatea nuclearã a Americii se diminuase treptat,iar supremaþia sa economicã era pusã în discuþie de creºterea dinamicã a Europei ºia Japoniei. Ceea ce se întâmplase în Vietnam solicita revederea strategiei faþã deLumea a Treia, identificarea unor soluþii care sã depãºeascã oscilaþiile dintre abdicareºi supraextindere, dominante în acel moment. În sfârºit, în blocul comunist apãrusemarea fisurã dintre China ºi Uniunea Sovieticã, ceea ce oferea Americii ºanse noi dea-ºi construi o nouã diplomaþie, o nouã flexibilitate diplomaticã, în mãsurã sã înclineraportul de forþe în favoarea sa ºi a sistemului pe care îl întruchipa. E inutil sã adãugãmcã prestigiul lui Kissinger a împrumutat prestigiu noului domeniu, care avea nevoiede o recunoaºtere la nivel cât mai înalt.

Aceste momente sunt importante pentru cã marcheazã încheierea perioadei deostracizare a disciplinei ºi introduc termenul în mediul academic ºi, apoi, în cel pu-blic. Semnificaþia lor trebuie cãutatã nu neapãrat în contribuþiile celor doi autori –deºi ele sunt importante –, ci în faptul esenþial cã opereazã deschiderea cãtre spaþiulpublic, cã, practic, marcheazã a doua naºtere a disciplinei. Ajunºi în acest punct, secuvine sã facem douã precizãri.

Faptul cã geopolitica a fost relansatã în þãri care în perioada interbelicã ºi, apoi, încea imediat postbelicã s-au ilustrat drept cele mai proeminente adversare ale acesteidiscipline, cel puþin aºa cum fusese ea definitã în spaþiul german, spune mult. Geopo-litica este deci descoperitã în efortul de a explica fapte ºi fenomene noi care nu maiputeau fi explicate cu instrumentarul teoretic existent, sau în efortul de a întemeiaorientãri ºi abordãri politice diferite de cele de pânã atunci. Nu avem de-a face cu undemers deliberat, iniþiat pentru a redescoperi ºi a revalorifica virtuþile geopoliticii.Acest rezultat apare, dar apare pe parcurs, ca fenomen secundar al procesului prin-cipal de cãutare a unor soluþii sau explicaþii noi. Maniera pragmaticã în care este re-descoperitã geopolitica ilustreazã mai bine decât orice faptul cã aceastã disciplinã nueste, cum s-a pretins, o creaþie artificialã ºi cã ea are locul ei în câmpul fenomenelorsociale ºi politice. Neglijarea, subestimarea sau chiar abandonarea ei au un cost. Iar, maidevreme sau mai târziu, viaþa ne obligã sã revenim asupra erorii pe cale de a se instala.

A doua precizare are în vedere o altã faþetã a aceluiaºi proces. Oricât de substan-þiale ar fi fost discuþiile care au relansat geopolitica, deschiderile operate de ele nu arfi rodit în plan istoric dacã nu ar fi existat anumite tendinþe ºi preocupãri în realitateapropriu-zisã care sã fi confirmat ºi susþinut spiritul lor. O succesiune de fenomene ºiprocese din viaþa realã a venit sã confirme respectivele abordãri. Pornind de aici, nu-mãrul studiilor, al lucrãrilor ºi chiar al revistelor consacrate geopoliticii a crescut în modimpresionant. Aºa încât orice exemplificare ar fi riscantã. Nu putem sã nu menþionãm

10 Geopolitica

cã anul acesta, în Franþa, a mai apãrut o revistã de geopoliticã.4 În acelaºi context, amdori sã remarcãm cã ºi reacþia româneascã la un câmp problematic actual s-a doveditrapidã ºi, de cele mai multe ori, calificatã. Avem în vedere nu numai lucrãrile publi-cate pe aceastã temã, ci ºi crearea unor structuri profesionale care sã producã ex-pertizã, cum ar fi Centrul de geopoliticã ºi antropologie al Universitãþii Bucureºti5, alcãrui mentor este Ilie Bãdescu, sau Asociaþia de Geopoliticã ºi Strategie, care edi-teazã ºi o revistã de profil.

Nevoia de mari corelaþii ºi de reprezentãri globale

Unul din factorii explicativi cei mai importanþi ai ascensiunii geopoliticii din ulti-mii ani constã în faptul cã ea furnizeazã o imagine de ansamblu a lumii. Într-o epocãpostmodernã, caracterizatã prin dezechilibre, fragmentãri, evenimente aparent singu-lare, nevoia de a avea o imagine cât de cât unitarã devine imperativã – la nivelul gu-vernelor sau organismelor internaþionale, dar ºi al grupurilor sociale mai mici, chiaral persoanelor particulare. Mulþimea de fapte ºi situaþii prezente în spaþiul public arenevoie de „încadrare“, pretinde evaluãri ºi judecãþi –, care sã se sprijine pe criterii,criterii de referinþã reale etc. Geopolitica oferã nu numai o imagine de ansamblu ahãrþii politice a lumii, ci ne poate echipa cu instrumente de integrare a faptelor, aevenimentelor locale ºi regionale într-o viziune globalã. În felul acesta, ea conferãstructurilor politice sau persoanelor particulare un rol activ, un statut dinamic în acorela, lansa ipoteze, formula judecãþi; ea le împrumutã sentimentul tonic al evaluãriiproprii, al unei anumite certitudini cã instrumentarul pe baza cãruia au fãcut judecataeste obiectiv ºi conduce la construirea unor poziþii corecte.

S-a remarcat recent6 cã geopolitica este, în ultimã instanþã, un discurs politic –exprimând evaluãri ºi puncte de vedere partizane. Aceasta nu impieteazã însã asupracalitãþii ºi atuului fundamental al geopoliticii, acela de a furniza imagini de ansamblu.Apelând la corelaþii mari, geopolitica exercitã chiar un tip special de seducþie, pentrucã atrage atenþia asupra unor lucruri care nu au fost avute în vedere pânã atunci, cuun grad de prospeþime realã; astfel, ea reprezintã o invitaþie la analizã prin prisma pa-radigmei pe care o propune, chiar un gen de provocare de a examina fapte ºi eveni-mente în lumina noii abordãri.

În acelaºi timp, geopolitica oferã o viziune spaþialã asupra evenimentelor abor-date. Judecata pe care o propune apare „mai curând vizualã decât verbalã, mai curândobiectivã ºi detaºatã decât subiectivã ºi ideologicã“7. Astfel, ea induce nu numai opi-nia cã se bazeazã pe „corelaþii naturale“, ci ºi cã, procedând astfel, întemeiazã judecãþiobiective, emancipate de abordãri partizane, de prelucrãri ideologice. Întruchipareaacestei viziuni este o tablã de ºah globalã care pare cã aºazã evenimente ºi situaþii,actori ºi fapte într-o imagine unitarã, alimentatã de structuri de interpretare existenteînaintea masei de fapte sistematizate.

„Naturalul“ este convertit în structuri de adâncime, sugereazã profunzimea, arhe-tipalul, care aºteaptã doar faptele trecãtoare pentru a le încadra, a le aºeza pe mareatablã de ºah a lumii. De aici decurge ºi un alt factor explicativ al ascensiunii

Noua geopoliticã. Sensuri aflate în competiþie 11

geopoliticii, ºi anume capacitatea de a prevedea, chiar de a prefigura harta politicã alumii de mâine. Cu alte cuvinte, geopolitica devine parte componentã a activitãþii dedescifrare a viitorului; tocmai pentru cã geopolitica a ajuns sã identifice structurile deadâncime ºi corelaþiile profunde, apelul la aceastã disciplinã devine de neevitat. Aici,geopolitica apare cu totul diferitã de ideologie ºi de tot ansamblul de conotaþii aso-ciate acesteia: partizanat, interpretare subiectivã, abordare „comandatã“ a faptelor.Cum ideologiile au cunoscut un declin nu numai în ceea ce priveºte utilizarea teore-ticã, ci ºi prestigiul, geopolitica îºi construieºte un statut de imparþialitate, de interpre-tare pe baza unor date ºi corelaþii naturale, deci un statut opus ideologiei. Mai mult,se sugereazã implicit cã, fãrã valorificarea achiziþiilor sale în procesul de explorare aviitorului, am risca sã îmbrãþiºãm fie viziuni partizane, fie abordãri pe termen scurt,care, inevitabil, ne-ar îndepãrta de cursul obiectiv al evoluþiei lumii.

Nevoia de sintezã este alimentatã, în acelaºi timp, ºi de schimbarea dramaticã pe-trecutã în ecuaþia factorilor care genereazã astãzi puterea. Sursele puterii se diversi-ficã vizibil, iar sursele noi, asociate cu ºtiinþa, creaþia, strategia modernã de stimulareºi valorificare a potenþialului de dezvoltare pe care îl prezintã astãzi aceste domeniinoi, inclusiv voinþa de a aplica rezultatele revoluþiei tehnologice moderne, devin din ceîn ce mai importante, uneori decisive. Succesele unor þãri de mãrime medie ºi lipsite dematerii prime, de sursele clasice ale puterii, reprezintã o probã de netãgãduit în aceastãprivinþã. Apariþia unor factori noi nu înseamnã substituirea celor clasici, ci elaborareaunei sinteze care sã aibã în vedere raporturile dintre factorii clasici ºi cei moderni aiputerii. În orice caz, tema a concentrat atenþia dezbaterii teoretice. Independent de po-ziþiile adoptate, de sintezele operate, s-a impus concluzia potrivit cãreia, chiar ºi într-oepocã a globalismului ºi a cyberspaþiului, teritoriul, populaþia, bogãþiile naturale conti-nuã sã reprezinte puncte de referinþã necesare. În absenþa acestora, viziunile globalepar lipsite de realism ºi consistenþã.

Putem spune cã seducþia exercitatã de geopoliticã se explicã ºi prin faptul cã ea sefocalizeazã pe un factor obiectiv al proceselor politice, care pare foarte uºor de înþelesºi evaluat: mediul geografic. Toate celelalte componente ale procesului politic – con-texte, raporturi de putere, lideri – sunt schimbãtoare. Mediul geografic este constantºi poate da senzaþia cã ar furniza principala explicaþie a fenomenului politic. Influenþasa a fost exageratã deoarece este constant, vizibil ºi pare foarte uºor de interpretat (cutoate cã a trecut destul de multã vreme pânã când Mackinder a sesizat corelaþia dintrefactorul geografic ºi anumite procese istorice repetitive).

Avem de-a face ºi cu un gen de comoditate, mãrturisitã sau nu. Fiind schimbã-toare, celelalte elemente explicative sunt ºi mai dificil de cercetat. Fiecare momentcere o nouã evaluare ºi interpretare. Pentru cã, de fiecare datã, numai o combinaþieparticularã de factori ºi contexte poate explica satisfãcãtor un eveniment. Como-ditatea te poate îndemna, dacã nu sã reduci totul la un singur factor, mãcar sã-i supra-evaluezi importanþa; astfel, partea de cercetare efectivã, pentru a sesiza configuraþiaparticularã a elementelor explicative, scade proporþional.

12 Geopolitica

Ecologia: „geo“ este indispensabil în orice analizã ºi proiecþie

Majoritatea autorilor care vorbesc despre geopoliticã semnaleazã legãtura dintrerevenirea geopoliticii ºi apariþia ecologiei ca domeniu de studiu de sine stãtãtor, axatpe impactul dezvoltãrii actuale asupra mediului natural. Preocupãrile ecologice auprilejuit o „redescoperire a Pãmântului“, a importanþei vitale pe care o are sãnãtateasa nu numai pentru securitatea naþionalã, ci ºi pentru cea globalã.

Din anii ’70, ideea cã omul ar fi stãpân al naturii este tot mai vizibil înlocuitã cucea de participant într-un mediu complex care trebuie tratat cu grijã ºi prudenþã.Degradarea mediului – preocupare din ce în ce mai insistentã a cercurilor academiceºi de cercetare – a început sã îmbrace forma unor interogaþii pe care le putem întâlniºi la oamenii obiºnuiþi. Pericolul afectãrii vieþii omeneºti prin degradarea mediului,poluare, secãtuirea unor rezerve, au ajuns teme de dezbatere curentã ºi au conturatideea unei lumi aflate în crizã.

Naºterea ecologiei, ca domeniu de preocupãri de sine stãtãtor, este asociatã cureuniunea iniþiatã de cãtre Organizaþia Naþiunilor Unite la Stockholm, în 1972. Bucu-rându-se de participarea unor oameni de ºtiinþã proveniþi din þãri diferite, a numeroºifuncþionari internaþionali, reuniunea a semnalat pericolele poluãrii ºi degradãrii me-diului ºi a recomandat mãsuri de „protejare vigilentã“ a naturii. Ea sugereazã, totodatã,un plan de acþiune împotriva subdezvoltãrii, care sã favorizeze un transfer semni-ficativ de resurse tehnice ºi financiare cãtre Lumea a Treia ºi sã creeze posibilitateaunei dezvoltãri ecologice. În paralel cu conferinþa oficialã, mii de tineri s-au adunatºi au lansat ceea ce a devenit primul mare slogan în domeniul ecologiei: „Noi nuavem decât o singurã planetã“. Au urmat studiile Clubului de la Roma, lucrãrileelaborate de cãtre Worldwatch Institute de la Washington, care au publicat date, aufurnizat interpretãri de mare impact social. În acest context se înfiinþeazã partidele„verzilor“ în Europa Occidentalã. În forme diferite ºi prin intermediul unor mijloacediverse ia naºtere o „conºtiinþã planetarã“ care porneºte de la câteva constatãri suges-tive: dezvoltarea modernã se fundamenteazã pe exploatarea fãrã precedent a naturii;evoluþia omenirii din ultimele decenii a prilejuit distrugerea masivã a resurselornaturale, degradarea solului, dispariþia unor specii animale ºi vegetale, consumareafreneticã a combustibililor. Toate acestea au condus la degradarea iremediabilã amediului, la poluarea atmosferei, chiar la schimbãri climatice globale. Dacã va con-tinua, un asemenea model de dezvoltare bazat pe risipã, pe consumul inegal al resur-selor, poate conduce la o sinucidere colectivã.

Fundamental pentru promovarea unei atitudini raþionale ºi cuprinzãtoare în do-meniul mediului este sã depãºim viziunea, încã puternicã, potrivit cãreia Pãmântuleste o „colecþie de resurse“ ºi sã ne considerãm noi înºine ca parte a unui tot natural,cu legile, corelaþiile ºi echilibrele lui. Faptul cã societatea umanã are o esenþã diferitãnu înseamnã cã ea trebuie desprinsã de baza ei naturalã de existenþã ºi cu atât maipuþin contrapusã acesteia. Existenþa în perspectivã a societãþii umane începe sã fiedin ce în ce mai mult periclitatã de perturbãrile, dereglãrile ºi procesele degenerativecare au loc în naturã. Ceea ce solicitã din partea societãþii o altã abordare, care, înesenþa ei, trebuie sã reintegreze viaþa socialã ansamblului natural cãruia îi aparþine ºi


sã facã din respectarea marilor corelaþii naturale o lege a existenþei sale. Din aceastãperspectivã, Al Gore avea dreptate sã sublinieze cã „perspectiva ecologicã începe cupostularea întregului“, cã nesocotirea rãului pe care viaþa umanã îl face deja naturii,a determinãrilor naturale ale societãþii „ameninþã sã împingã Pãmântul dincolo deechilibru“8.

De la constatarea crizei s-a trecut la prefigurarea unor strategii de acþiune, laimplicarea factorilor politici în remedierea situaþiei, în inaugurarea unui nou modelde dezvoltare care sã asimileze comandamentele ecologice. O serie de progrese suntvizibile. Au început sã se elaboreze politici în domeniul protecþiei mediului. Treptat,s-a dezvoltat o conºtiinþã a sãnãtãþii planetei. Au fost promovate tehnologii care sãprevinã poluarea, sã diminueze consumurile. Am fost martorii unei schimbãri aparadigmei holistice a lumii, în care particula „geo“ nu mai era privitã cu distanþareºi chiar dispreþ, ci integratã la loc de frunte în cadrul unor preocupãri mai ampleprivind spaþiul uman de existenþã ºi calitatea sa.

Cu toate acestea, sãnãtatea Pãmântului rãmâne una dintre problemele cele maidificile ale secolului în care am intrat. Se organizeazã conferinþe – semnalãm în aceastãprivinþã Conferinþa de la Rio de Janeiro, din 1992, sau cea de la Johannesburg, din2002 –, dar rezultatele sunt modeste. Între timp se acumuleazã noi riscuri, iar costu-rile care decurg din întârzierea aplicãrii unor strategii substanþiale cresc enorm.

Din perspectiva temei de faþã, ar fi important sã semnalãm douã probleme. LaConferinþa de la Rio de Janeiro s-a vorbit despre „cetãþenia planetarã“, pe baza cãreias-ar putea asigura guvernarea Terrei în acord cu comandamentele ecologice. Chiardacã formula poate pãrea paradoxalã, ea ne atrage atenþia cã problemele ecologicetrebuie privite la scarã globalã ºi nu pot fi soluþionate decât prin eforturi conjugate laacest nivel. Pânã când se va atinge acest obiectiv, speranþa omenirii este legatã derezultatele summit-urilor consacrate problemelor ecologice. Numai cã ele nu oferãmotive de optimism. „Agenda 21“, documentul adoptat la summit-ul de la Rio deJaneiro – dupã cum se remarca în publicaþia USA Today9 cu prilejul relatãrii summit-ului de la Johannesburg din august 2002, este plinã de recomandãri privind dezvol-tarea economicã a lumii cu respectarea protecþiei mediului. Documentul respectivconþine nu mai puþin de 2.500 de propuneri în aceastã privinþã. „Cea mai mare partea lor nu au fost nici ratificate de guverne, nici aplicate.“

Poate cea mai importantã dintre ele este cea care fixa o anumitã ratã de scãdere aemisiei de gaze, principala cauzã a încãlzirii atmosferei. De atunci nu s-a fãcut niciun pas semnificativ înainte. Oamenii de ºtiinþã au precizat cã o încãlzire cu 1-3,5 gradeCelsius pânã în 2100 va avea rezultate catastrofale pentru planetã: ridicarea niveluluimãrilor ºi oceanelor, creºterea precipitaþiilor ºi a intensitãþii furtunilor în anumite por-þiuni ale globului, instalarea unor perioade de secetã severã în altele. Reducerea emisieide gaze înseamnã implicit reducerea unor activitãþi industriale, reducerea locurilor demuncã. Deci costuri mari din partea statelor. Din acest motiv, Statele Unite au refuzatsã semneze Acordul de la Kyoto, care prevedea angajamente precise de reducere a ga-zelor emise în atmosferã. Nu numai SUA, ci ºi multe state în curs de dezvoltare.10

Cã efortul economic este semnificativ nu se îndoieºte nimeni. Cã aici procesul detrecere de la susþinerea unor poziþii teoretice la aplicarea unor mãsuri care însemnã

14 Geopolitica

amputarea de locuri de muncã, reduceri de activitãþi este mult mai dificil iarãºi esteo realitate. Sunt situaþii care aratã impasul în care se aflã politicile practice de aplicarea unei strategii de conservare a mediului. Discuþiile sunt la nivelul ansamblului, iarmãsurile trebuie luate de state ºi companii. Amânarea unor asemenea mãsuri estemotivatã prin costurile economice severe. Se uitã, însã, costurile incomparabil maimari ale ridicãrii temperaturii din atmosferã. ªi se neglijeazã faptul cã anumiteevoluþii în acest domeniu sunt ireversibile.

De aceea, nu suntem siguri cã la împlinirea a zece ani de la summit-ul de laJohannesburg nu se vor face aceleaºi constatãri amare. O întâlnire la care au parti-cipat peste o sutã de ºefi de state ºi mii de delegaþi. Dar de la care a lipsit preºedinteleStatelor Unite, George W. Bush.

Reaºezãri tectonice dupã Rãzboiul Rece

Nu este nici o îndoialã cã rolul decisiv în recuperarea preocupãrilor geopoliticel-au avut transformãrile survenite pe harta politicã a continentului nostru la încheiereaRãzboiului Rece. În acei ani au avut loc reaºezãri tectonice de o amplitudine pe care,uneori, nu o întâlnim nici la încheierea rãzboaielor propriu-zise. S-a prãbuºit un im-periu care dura de trei sute de ani ºi al cãrui ultim nume a fost Uniunea Sovieticã.Spaþiul socialist aflat sub influenþa directã a fostei Uniuni Sovietice – Europa Cen-tralã ºi de Est – a optat pentru o nouã cale de dezvoltare. Germania de Est s-a unit cuRepublica Federalã Germania, formând, în centrul Europei, cel mai puternic stat alcontinentului, „locomotiva economicã“ a Uniunii Europene.

Ceea ce a urmat nu a fost mai puþin solicitant pentru reflecþia geopoliticã. Laînceputul deceniului trecut George Bush a proclamat instituirea unei noi ordini mon-diale.11 O nouã ordine cu o singurã superputere în frunte, SUA. Dupã o perioadã debipolarism, care, la rândul sãu, venea dupã secole de practicã diplomaticã bazatã peechilibrul puterilor, noua situaþie apãrea cu totul neobiºnuitã. Într-adevãr, SUA domi-nau net toate domeniile care intrau în componentele unei puteri: militar, economic,cultural. De aici pânã la proclamarea unei lumi unipolare nu a mai fost decât un pas,fãcut cu repeziciune de cãtre o serie de autori. „Astãzi, sistemul internaþional esteconstruit nu în jurul unui echilibru al puterii, ci pornind de la hegemonia americanã“,spun Robert Kagan ºi William Kristol.12

Dupã prãbuºirea comunismului, cea mai dezbãtutã temã a fost, neîndoielnic,problematica noii ordini internaþionale, cu toate conotaþiile sale. La începutul anilor’90 plutea în aer o abordare edulcoratã, care pornea de la existenþa unei singure super-puteri, dar care nu evalua cu realism consecinþele multiple ale promovãrii noii ordinibazate pe aceastã realitate politicã indiscutabilã. Primul avertisment sever, cel puþindupã cunoºtinþa noastrã, a venit de la Henry Kissinger: „Ceea ce este nou în legãturãcu noua ordine internaþionalã pe cale de a se naºte este faptul cã, pentru prima oarã,Statele Unite nu pot nici sã se retragã din lume, nici sã o domine.“13

De ce nu pot astãzi SUA sã domine lumea chiar dacã sunt, de departe, cea mai pu-ternicã þarã a lumii? Pentru cã existã puteri care, prin forþã, poziþie, performanþe în


anumite domenii (Europa ºi Japonia în sfera economicã, Rusia în cea militarã, Chinaîn cea economicã ºi, mai de curând, militarã), aspirã în mod legitim sã ia parte la gestio-narea problemelor internaþionale. Situaþia de astãzi nu mai seamãnã cu cea de la sfâr-ºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, când PIB-ul american reprezenta aproape ojumãtate din cel mondial. Mai ales în plan economic a avut loc un proces de apropiereîntre „cei mari“, iar noua realitate trebuie sã-ºi gãseascã ºi o expresie politicã.

Pe de altã parte, în lumea de astãzi sunt regiuni de mare complexitate economicã,socialã, culturalã, cum ar fi lumea islamicã, diversele zone ale continentului asiaticetc., a cãror evoluþie intereseazã întreaga planetã. Orientarea lor cãtre o cale demo-craticã solidã ºi durabilã nu poate fi decât rodul eforturilor conjugate ale tuturor sta-telor dezvoltate ºi ale democraþiilor mature.

În sfârºit, lumea de astãzi este confruntatã cu douã probleme extrem de grave, sã-rãcia ºi degradarea mediului. Ambele cunosc o evoluþie nedoritã ºi gravã, chiar peparcursul ultimilor 10-15 ani. Ambele se extind ºi ambele reprezintã ameninþãrifoarte serioase la adresa securitãþii globale. Stoparea ºi orientarea lor pe un fãgaº câtde cât promiþãtor nu se vor putea realiza decât tot printr-un efort corelat, desfãºuratpe baza unei strategii convenite ºi asumate de întreaga lume dezvoltatã. Dacã amdiscuta în termeni de imagine, nu considerãm cã este în interesul Statelor Unite caasemenea probleme ºi agravarea lor sã fie asociatã cu o nouã ordine internaþionalã încare polul principal de decizie este reprezentat de cãtre America.

În noul context, ar merita discutatã, succint, ºi o altã problemã: este unilatera-lismul cea mai bunã soluþie pentru asigurarea echilibrului ºi, în ultimã instanþã, apãcii? În capitolul despre politica externã ca geopoliticã, despre care am mai amintit,Kissinger îl citeazã pe Richard Nixon, cel care a elaborat politica externã a SUA înanii ’70, o perioadã de mari prefaceri ºi de schimbare a raporturilor pe plan interna-þional. „Nu trebuie sã uitãm cã numai atunci când a existat echilibrul puterii s-auconsemnat perioade de pace mai lungi în istoria lumii. Când o naþiune devine net maiputernicã în raport cu competitorul sãu potenþial, atunci se iveºte pericolul de rãzboi.“14

Evoluþia din ultimul deceniu a fost de naturã sã ilustreze faptul cã unipolarismulnu poate constitui o soluþie de duratã, chiar dacã el porneºte, cum spuneam, de la o rea-litate politicã de netãgãduit. Complexitatea problemelor lumii, particularitãþile diver-selor regiuni ºi ale surselor de conflicte regionale, accentuarea diversitãþii ca tendinþãcomplementarã a globalizãrii, au intensificat eforturile de a corecta ºi regândi nouaordine mondialã. Primul care lanseazã un semnal de rãsunet în aceastã privinþã esteSamuel Huntington, în studiul semnificativ intitulat „The Lonely Superpower“15.Studiul este important întrucât fixeazã încã din titlu pericolul pentru SUA de aconduce lumea singure: pericolul însingurãrii, al proiectãrii întregii rãspunderi pentrutoate problemele ºi dificultãþile lumii de astãzi asupra unei singure þãri. Concomitent,autorul american lanseazã o formulã, frecvent citatã ulterior, privind caracteristicaordinii politice mondiale: uni-multipolarism. Dupã un „moment de unipolaritate“,lumea va traversa câteva decenii de uni-multipolarism, urmând ca secolul XXI sã fieprin excelenþã un secol de multipolarism.

Formula lansatã de Huntington este împãrtãºitã ºi de alþi autori. Joseph Nye Jr. ºiLester Thurrow pledeazã în diferite feluri pentru o tratare mai nuanþatã a ordinii

16 Geopolitica

mondiale ºi a rolului SUA în lume. Ei fac referire la schimbarea raporturilor realedintre state în domeniile esenþiale care caracterizeazã o mare putere. De pildã, dacãîn domeniul militar SUA conservã o superioritate netã, în cel economic ºi culturallucrurile ar trebui privite mai nuanþat, cu deosebire în planul raporturilor cu UniuneaEuropeanã. Cei doi autori invitã la regândirea ºi redefinirea situaþiei internaþionaleîntr-un mod realist. În acest context, ei avertizeazã asupra unei posibilitãþi care s-arputea dovedi cu totul contraperformantã, ºi anume ca, formal, sã se proclame multila-teralismul, dar, în fapt, sã se practice unilateralismul.

Mediul internaþional este un ansamblu coerent

Indiferent ce factor reþinem din procesul de ascensiune a geopoliticii, pãrãsireacâmpului tradiþional, al vieþii politice a statelor, ºi concentrarea asupra vieþii interna-þionale ne apare ca o trãsãturã importantã a „noii geopolitici“. Existã chiar tendinþaca obiectul de studiu al geopoliticii sã nu mai fie situat la nivelul statelor, ci exclusivla nivelul vieþii internaþionale. Ceea ce, în parte, este întemeiat. Operând într-o reali-tate socialã ºi politicã diferitã, geopolitica a fost ºi ea nevoitã sã-ºi schimbe prioritã-þile, metodele de abordare, ipotezele de cercetare, sã se interogheze asupra viabilitãþiipropriului obiect de studiu dupã aproape un secol de la apariþie. Astãzi, comporta-mentul statelor este influenþat într-o mãsurã mult mai mare de ceea ce se întâmplã înimediata lor proximitate ºi în viaþa internaþionalã în ansamblu. Statele sunt cuprinse înprocese economice, în fluxuri informaþionale, în tendinþe care se cer asimilate în pro-priile decizii ºi comportamente. Nimeni, oricât ar fi de puternic, nu poate trãi izolat.Iar neglijarea tendinþelor globale sau pe cale de a deveni globale poate avea efectedramatice pentru oricine, indiferent de mãrime ºi putere.

Atât de mare este consideratã aceastã influenþã, încât un autor prestigios precumGeoffrey Parker considera cã „noua geopoliticã reprezintã aplicarea geografiei ºi ametodei geografice la problemele internaþionale. Cu toate acestea, esenþa sa nu esteatât legatã de Realpolitik, aºa de dominantã în trecut, cât de preocupãrile în legãturãcu mediul care considerã cã pãmântul este un întreg, furnizând omenirii baza sa deexistenþã.“16 Neîndoielnic, factorii geografici au importanþa lor – repetãm, realã – îninfluenþarea vieþii internaþionale. A limita obiectul geopoliticii la studiul vieþii inter-naþionale din perspectiva metodei geografice este un demers care se cere examinat cuatenþie. În primul rând, el menþine geopolitica într-un perimetru clasic. Se schimbãobiectul de studiu, definit ca fiind viaþa internaþionalã, dar se conservã în întregimeperspectiva geograficã de analizã, ceea ce poate sã afecteze consistenþa ºi moderni-tatea demersului propriu-zis.

Din nou revenim la contextul paradoxal în care ia naºtere geopolitica. Aceastãdisciplinã se revendicã de la doi pãrinþi diferiþi: ºtiinþa politicã ºi geografia. Este sem-nificativ în aceastã privinþã cã ºi cei doi întemeietori ai disciplinei, Rudolf Kjellen ºiFriedrich Ratzel, aparþin uneia din cele douã discipline: primul ºtiinþei politice, celde-al doilea ºtiinþelor naturale. Mai curios este cã aceastã filiaþie dublã a generat unfel de gelozie între disciplinele care au contribuit la naºterea noului domeniu, fiecare


fiind tentatã sã priveascã geopolitica drept fiul ilegitim al celeilalte. Rudolf Kjellen anumit de la început geopolitica drept un „capitol al ºtiinþei politice“. Nu considerãmcã revenind la o perspectivã „pur“ geograficã noua disciplinã ar câºtiga în vreun fel.Mai ales cã toatã istoria domeniului este un efort încordat de a scoate demersulgeopolitic din corelaþia clasicã: influenþa datelor naturale, mai precis a teritoriului,asupra vieþii politice, corelaþie devenitã neîncãpãtoare.

Pe de altã parte, studiul vieþii internaþionale poate sã aibã o importanþã preponde-rentã, dar nu exclusivã. Dinamica vieþii internaþionale este ºi o funcþie a dinamicii vieþiiinterne a statelor. Nu putem explica mulþumitor o serie de tendinþe, de procese zonalesau internaþionale fãrã a face apel la evoluþii interne survenite între timp. De pildã,prefacerile ºi tendinþele la nivelul continentului asiatic nu pot fi discutate ºi înþeleseîn afara evoluþiilor interne ale Chinei ºi Indiei, state mari, state care au consemnat înultimii 10-20 de ani dezvoltãri semnificative, punându-ºi pecetea pe dezvoltarea deansamblu a Asiei. Evoluþiile zonale sunt o rezultantã, ele nu pot fi desprinse de evolu-þiile interne ºi de ceea ce Anton Golopenþia numea „potenþialul statelor“. Iar studiulpotenþialului de dezvoltare al unui stat nu se poate face doar pãstrând o perspectivãgeograficã; o asemenea perspectivã, importantã, se cere neapãrat corelatã cu ceaeconomicã, sociologicã, culturalã. La fel cum evaluarea potenþialului de dezvoltareal statelor nu poate face abstracþie de contextul regional, de condiþiile – prielnice saunu – de dezvoltare existente în zona respectivã. Ca sã revenim la exemplul de maiînainte, nu putem desprinde dezvoltarea impetuoasã a Chinei zilelor noastre de con-textual favorabil pe care îl oferã o Asie dinamicã ºi inovatoare. Este o corelaþie carenu dispare ºi nu va dispãrea niciodatã.

Geopoliticã, geoeconomie, geoculturã

Avem, în acelaºi timp, de-a face cu prefaceri în ceea ce priveºte demersul pro-priu-zis ºi particularitãþile sale, în tentativa de a lãrgi aria problematicã a analizei, dea o scoate din schema îngustã prefiguratã de întemeietori: importanþa centralã a teri-toriului în comportamentul statelor.

Din aceastã perspectivã, noua geopoliticã este asociatã cu particularitãþile noiiepoci mondiale, dominatã vizibil de probleme geoeconomice, de fluxurile comer-ciale, informaþionale, financiare globale. Toate acestea ne obligã sã regândim totul,inclusiv suveranitatea statelor, sã resemnificãm importanþa structurii geografice aplanetei.

Cea mai rãsunãtoare interpretare în aceastã privinþã este oferitã de EdwardLuttwak. Referindu-se la conþinutul noului termen – geoeconomie –, autorul americanprecizeazã: „Acest neologism este cel mai bun termen pentru a descrie combinaþiadintre logica conflictului ºi metodele comerþului.“17 Sfârºitul Rãzboiului Rece con-sacrã, subliniazã autorul, o covârºitoare izbândã: predominanþa vieþii economice ºi alogicii pe care aceasta o impune – logica comerþului. Metodele comerþului înlocuiescmetodele militare, capitalul disponibil – puterea de foc, inovaþia civilã – avansurilemilitar-tehnologice, iar forþa de penetrare a pieþei pe cea a bazelor militare. Dacã

18 Geopolitica

aceastã activitate ar fi izbândit cu adevãrat, atunci lumea ºi guvernarea ar fi trebuit sãfie dominate de logica comerþului. Numai cã scena internaþionalã este ocupatã înprincipal de cãtre state ºi blocuri de state care regleazã viaþa economicã în teritoriileºi regiunile respective. Ca entitãþi teritoriale, definite mai curând spaþial decât func-þional, statele nu pot urma logica comerþului care, la un moment dat, le-ar impune sãignore propriile graniþe, propriile interese definite în termeni teritoriali. Rezultatul?O combinaþie cu totul particularã între logica conflictului, decurgând din importanþateritorialitãþii, ºi cea a comerþului, care exprimã noua tendinþã. Conflictele comercialedintre state – dintre Japonia ºi SUA, de pildã – ar fi lipsite de temei dacã viaþa econo-micã ºi logica ei ar domina.

Suntem în anul 1990. Deci imediat dupã prãbuºirea sistemului socialist, dar înaintede dezintegrarea Uniunii Sovietice. Construcþia lui Luttwak exprimã cu fidelitate acestmoment de întretãiere istoricã. Un pas intermediar pânã la strãlucirea din anii carevor urma, ai globalismului. Conflictele dintre state se menþin, dar ele sunt conflicteeconomice, nu teritoriale. Economice fiind, sorgintea lor adâncã este tot geograficã,spaþialã: nu ne-am putea imagina asemenea conflicte fãrã existenþa unor teritorii deli-mitate prin graniþe, unde statele instituie anumite reguli ºi le protejeazã.

O datã cu afirmarea globalizãrii capãtã preeminenþã „liberalismul transnaþional“ca doctrinã care subliniazã cã globalizarea comerþului, producþiei ºi pieþelor sunt pro-cese necesare ºi dezirabile. Globalizarea este interpretatã dupã modelul win to win, încare fiecare câºtigã. Într-o lume a economiilor din ce în ce mai deteritorializate, geo-politica ºi geoeconomia încep sã nu mai fie opuse, ci interrelaþionate, desemnând rea-litãþi ce convieþuiesc. Logica comerþului începe sã capete preponderenþã, iar surselede conflicte se împuþineazã. Nu pentru cã statele ar dispãrea, ci pentru cã natura lorse schimbã, ele devenind centre de susþinere ºi promovare a globalizãrii.

În contrast cu optimismul neoliberal, Samuel Huntington relevã puterea blocurilorgeoculturale ºi predominanþa lor asupra fluxurilor comerciale. Latente în timpulRãzboiului Rece, aceste blocuri reapar cu o forþã neobiºnuitã astãzi ºi contureazã noizone, noi falii, noi linii de conflict. Asemenea linii sunt plasate în fâºiile de pãmântcare despart cele ºapte blocuri culturale. Cea mai importantã dintre ele, „axul centralal lumii politice“, rãmâne cea dintre Occident ºi restul civilizaþiilor. Într-o interpretaremai largã, nu este greu sã observãm cã reapare grila bipolarã specificã RãzboiuluiRece, sau, într-un fel, grila bipolarã pe care au instituit-o întemeietorii geopoliticii.

Pluralismul noii discipline

Noua geopoliticã este criticã. Criticã în sensul recunoaºterii faptului cã de la în-ceput geopolitica a însemnat diferite lucruri pentru diferite persoane, cercuri aca-demice sau de putere; dar ºi în sensul promovãrii unei dezbateri deschise despreînþelesurile sale actuale.

Gearóid Ó Tuathail vorbeºte chiar despre o periodizare a diverselor vârste ºi peri-oade de afirmare ale geopoliticii. La început a fost „geopolitica imperialistã“ elabo-ratã de clasicii acestei discipline, de la Friedrich Ratzel la Nicholas Spykman. Este


perioada în care se elaboreazã corpul conceptual al doctrinei. Mai toþi autorii acesteietape vorbesc despre „obiectivitatea“ demersului lor, despre interpretarea fundamen-tatã pe fapte ºi date naturale. Toþi însã, spune Tuathail, teoretizeazã, în fond, inte-resele þãrilor lor ori ale imperiilor reprezentate de aceste þãri. Nu este vorba aici numaide autorii din spaþiul german, ci ºi de cei din spaþiul anglo-american. Mackinder estetipic în aceastã privinþã. El vorbeºte în numele imperiului care începea sã se teamãde ridicarea puterilor pe continent, de ascensiunea Germaniei, dar ºi de forþa de nepã-truns a Rusiei, mai ales pentru o putere oceanicã.

Mult mai sãracã, promovând tot o grilã bipolarã, dar pe o bazã ideologicã, geopo-litica Rãzboiului Rece cuprinde nume cum ar fi George Kennan, din spaþiul capitalist,ori Andrei Jdanov, din spaþiul socialist, precum ºi oameni politici de relief precumHarry Truman sau Leonid Brejnev, ambii lansând câte o doctrinã care le poartã nu-mele. Fireºte cã acestea nu sunt construcþii geopolitice propriu-zise, ci elaborãri careconsacrã divizarea lumii în cele douã blocuri, precum ºi modalitãþile de control reci-proc; ele teoretizeazã ºi fixeazã mai ales dreptul fiecãrei superputeri a momentuluide a vorbi ºi de a reprezenta interesele blocului pe care îl întruchipa.

Dupã Rãzboiul Rece, conceptul central este cel de nouã ordine politicã mondialã,care defineºte o nouã erã „mai liberã de ameninþare ºi teroare, mai puternicã în apli-carea principiilor de justiþie, mai sigurã în promovarea pãcii, o erã în care naþiunilelumii, Estul ºi Vestul, Sudul ºi Nordul, pot prospera ºi trãi împreunã“18. Ca orice înce-put de perioadã istoricã, nici acesta nu este emancipat de naivitate ºi iluzie. Eliberatãde constrângerile de tot felul ale Rãzboiului Rece, omenirea ºi-a îngãduit sã visezeun timp la un viitor pe care îl considera ferit de ameninþãri, scãldat de binefacerilepãcii ºi securitãþii. Dacã în plan politic definirea noii ordini a acuzat o lipsã de realismfrapantã, în plan teoretic mai larg aceastã perioadã a cunoscut elaborãri importante,cum ar fi cele din domeniul geoeconomiei ºi geoculturii. Mai presus de toate, aceastaeste perioada în care se încearcã redefinirea disciplinei, o redefinire a obiectului destudiu, a ariei problematice, a temelor care pot fi îmbrãþiºate de geopoliticã.

Tauthail considerã cã un capitol de sine stãtãtor al geopoliticii este reprezentat de„geopolitica mediului“. Preocupãrile ecologiste prilejuiesc o nouã afirmare a gândiriiholistice în care geografia este un vehicul. „Mediul global“ constituie astãzi un obiectde studiu pentru oameni de ºtiinþã, experþi, iar concluziile detaºate influenþeazãopinia publicã, uneori chiar deciziile politice. În interiorul acestui concept se forjeazão nouã relaþie între naturã ºi specia umanã, ceea ce ar putea furniza elemente pentruo nouã ramurã a geopoliticii – „geopolitica mediului“.

Realitatea este cã, astãzi, problemele ecologice nu pot fi rezolvate decât dacã sebucurã de o agendã la nivel global. Ceea ce nu exclude agendele locale. Natura celormai multe ºi celor mai grave probleme ecologice depãºeºte cu mult graniþele statelorºi chiar ale unor regiuni, deºi unele dintre rãdãcinile acestor probleme se situeazã încãîn perimetrul graniþelor naþionale (poluarea, degradarea mediului etc.). Substanþaglobalã a ecologiei a stimulat acþiunile la nivelul lumii în ansamblu, a grãbit formareaunei conºtiinþe planetare, a stimulat ºi încurajat gândirea holisticã, a reponderat im-portanþa mediului natural în calitatea vieþii pe planeta noastrã, toate acestea reprezen-tând dimensiuni importante ale geopoliticii.

20 Geopolitica

Iatã schema care sintetizeazã evoluþia istoricã a disciplinei, aºa cum este ea vãzutãde autorul american:

Discursurile geopolitice


Tipul de discurs Personalitãþi etice Vocabularul dominant

Geopolitica imperialistã

Alfred Mahan Puterea maritimã

Friedrich Ratzel Lebensraum (spaþiu vital)

Halford Mackinder Puterea oceanicã / Inima Lumii

Karl Haushofer Puterea oceanicã / Inima Lumii

Nicholas Spykman Teoria þãrmurilor

Geopolitica Rãzboiului Rece

George Kennan Politica îngrãdirii (containment)

Lideri politici ºi militari dinspaþiul sovietic ºi cel occidental

Þãrile din Lumea a Treia casateliþi sau piese ale dominoului;blocul occidental vs. bloculsovietic

Geopolitica noii ordini mondiale

Mihail Gorbaciov Noua gândire politicã

Francis Fukuyama Sfârºitul istoriei

Edward Luttwak Geoeconomia statului

George BushNoua ordine mondialã impusã de SUA

Lideri ai G7, FMI, OMCLiberalismul transnaþional/neoliberalismul

Strategi din cadrul Pentagonuluiºi al NATO

State-problemã, state cupotenþial de ameninþare nuclearã,teroriºti

Samuel Huntington Ciocnirea civilizaþiilor

Geopolitica mediului

Comisia mondialã pentru mediuºi dezvoltare

Dezvoltarea durabilã

Al GoreIniþiativa strategicã în domeniulmediului

Robert Kaplan Anarhia iminentã

Thomas Homer-Dixon Resursele limitate ale mediului

Michael Renner Securitatea mediului

Sursa: Gearóid Ó Tuathail, „Thinking Critically about Geopolitics. Introduction“, in Gearóid ÓTuathail, Simon Dalby, Paul Routledge (eds), The Geopolitics Reader, Routledge, Londonand New York, 1999

Perenitatea grilei de lecturã bipolare

Noua geopoliticã dobândeºte accente particulare, promoveazã viziuni ºi abordãridiferite. Totuºi, ea nu este – cum pare sã sugereze formula – cu totul nouã, eman-cipatã în întregime de abordãrile clasice. Nu putem sã nu observãm un proces derevenire a „hãrþilor mentale“ pe care le propun întemeietorii disciplinei în efortul dea explica evoluþia statelor ºi a lumii în ansamblu. Fãrã îndoialã, hãrþile sunt modifi-cate pentru a depãºi înþelegerea disciplinei ca exprimând influenþa „geografiei asupravieþii politice“. De data aceasta se opereazã cu interacþiunile dintre configuraþiilespaþiale ºi cele politice.19 Ceea ce, evident, este diferit. Configuraþiile politice includparticularitãþi sociale, culturale, psihologice. Configuraþiile spaþiale includ, fãrã îndo-ialã, dimensiuni sociale, dar ele au un fundament geografic, se înalþã pe o configu-raþie geograficã.

În acest context am remarca o anumitã perenitate a „grilei de lecturã bipolare“ alumii, instituitã de Mackinder. Este o grilã care împarte lumea în puteri maritime ºiputeri continentale. O schemã de interpretare a istoriei prin prisma geografiei. Oîncercare de identificare a elementelor repetitive ale evoluþiei istorice pornind de laconfiguraþia geograficã a lumii. Grila este preluatã apoi de Haushofer ºi fixatã într-ometaforã sugestivã: „politica anaconda“ (politica promovatã de puterile oceanice dea dezbina ºi, apoi, sugruma puterile continentale).

Întreaga perioadã a Rãzboiului Rece se încadreazã perfect într-o schemã bipolarã,întãritã ºi consolidatã printr-un bipolarism ideologic. Apare ºi un accent suplimentar:puterile maritime, în frunte cu SUA, sunt vãzute ca un fel de replici moderne aleAtenei democratice, pe când cele continentale sunt asociate cu despotismul întru-chipat de Sparta – cu care Atena se afla în disputã. Strategia containment-ului, funda-mentatã de George Kennan, are drept substanþã bipolarismul, ea exprimând datoriaputerilor oceanice de a îngrãdi, de a împiedica extinderea puterii continentale prinexcelenþã, reprezentatã de Uniunea Sovieticã.

Schema nu este cu mult diferitã în proiecþia lui Zbigniew Brzezinski privind im-perativele geostrategice ale supremaþiei americane din lucrarea Marea tablã de ºah.Supremaþia americanã ºi imperativele sale geostrategice: „Pentru prima oarã înistorie o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile deputere din Eurasia, dar ºi ca putere supremã în lume […]. Cu toate acestea, Eurasia îºipãstreazã importanþa geopoliticã […]. Eurasia este tabla de ºah pe care continuã sã sedea bãtãlia pentru supremaþia mondialã […]. Este imperios necesar sã nu aparã niciun concurent eurasiatic capabil sã domine Eurasia ºi astfel sã concureze America. Deaceea, scopul acestei cãrþi este formularea unei geostrategii cuprinzãtoare ºi integralepentru Eurasia.“20

Am þinut sã reliefãm aceastã perenitate nu ca un reproº, ci tocmai pentru a atrageatenþia asupra faptului cã, independent de abordãri, orientãri, poziþii, configuraþiilegeografice îºi menþin – ºi îºi vor menþine – o anumitã semnificaþie, cã ele se regãsescnu numai în interpretãri teoretice de o anumitã anvergurã, ci ºi în orientãrile ºi deciziilepolitice. Putem vorbi chiar despre o redescoperire a spaþiului. Toatã dezvoltarea mo-dernã a pãrut la un moment dat cã reprezintã o uriaºã desprindere de „constrângerile

22 Geopolitica

naturale“. Triumful globalizãrii a putut fi interpretat ca o dovadã fãrã echivoc înaceastã privinþã: spaþiile devin prea puþin importante; semnificative cu adevãrat suntfluxurile comerciale, financiare, informaþionale, tehnologice, care au loc la scarã pla-netarã, independent de graniþe ºi interese locale. Rãspunsul, venit tot la scarã plane-tarã, sub forma ameninþãrii ecologice, ne îndeamnã la prudenþã atunci când suntemtentaþi sã desprindem fluxurile globalizãrii de baza lor naturalã.


Delimitãri conceptuale

O disciplinã este istoria acelei discipline

Cuprinsul acestui volum solicitã de la bun început câteva clarificãri legate de înþe-lesul termenului de geopoliticã, de apariþia ºi evoluþia acestei teorii. „Disciplinã cunume sonor“, geopolitica este, adesea, folositã public „proporþional cu absenþa pre-ciziei în definirea sa“1. Neologism de o ambiguitate ce nu este totdeauna perceputã,geopolitica este greu de caracterizat în câteva cuvinte. Mai dificil ºi, dupã opinianoastrã, mai riscant este sã apelãm la definiþii. De aceea, ne vom limita la prezentareaunor aprecieri ºi consideraþii fãcute de autori proeminenþi în domeniu, încercând,totodatã, ºi o serie de clarificãri ºi delimitãri conceptuale, necesare pentru înþelegereaproblematicii volumului. Cu menþiunea cã acest capitol nu îºi propune decât o fami-liarizare cu unele accepþiuni ºi înþelesuri ale geopoliticii. În fond, conþinutul terme-nului va apãrea mai limpede dupã ce vom analiza diverse variante ale geopoliticii,diferite procese, tendinþe cu o evidentã conotaþie geopoliticã. Cu alte cuvinte, istoriaºi evoluþia disciplinei ne vor ajuta sã ne reprezentãm mai limpede ºi conþinutul ei.

Geopolitica este o teorie, o orientare de cercetare care relevã legãtura de substanþãîntre poziþia geograficã a unui stat ºi politica sa. Însãºi etimologia cuvântului spuneexplicit acest lucru, „geo“ însemnând pãmânt, teritoriu. Geopolitica priveºte ºi anali-zeazã politica din perspectiva cadrului natural în care are loc, ea propunându-ºi sãexplice mãsurile ºi orientãrile politice pe baza datelor naturale ale unui stat: poziþiegeograficã, suprafaþã, bogãþii naturale, populaþie etc. Unul dintre întemeietorii disci-plinei, Karl Haushofer, spune explicit: „Geopolitica demonstreazã dependenþa oricã-rei dezvoltãri politice de realitatea perenã a solului.“2

Am putea spune cã spiritul geopoliticii este la fel de vechi precum istoria însãºi.Instinctiv, oamenii politici, conducãtorii militari de excepþie au acþionat luând în calculconsiderente pe care noi astãzi le putem numi geopolitice, „forþele eterne ale pãmân-tului ºi climei“, iar atunci când le-au desconsiderat fie cã au suferit eºecuri, fie cãsuccesele ºi cuceririle lor au durat puþin. Experienþe istorice cumulate au arãtat cãtrãsãturile eterne ale mediului natural înving pânã la urmã, cã ele îºi pun pecetea peacþiunea politicã, fixându-i o serie de constrângeri.

O treaptã intermediarã în procesul de apariþie a geopoliticii este reprezentatã deacele reflecþii care surprind ºi exprimã sugestiv importanþa relaþiei dintre mediul

geografic ºi politicã. Herder spunea cã „istoria este geografie în miºcare“. Napoleonremarca, la rândul sãu, cã „politica unui stat stã în geografia sa“. De asemenea, doc-trina Monroe – „America americanilor“ – ori cea a „misiunii civilizatoare“ a Franþeiîn Africa sunt elaborãri care implicã viziuni geografice ºi abordãri de facturã geopo-liticã. Putem considera asemenea poziþii ca exprimând aprecieri de naturã geopoli-ticã? Neîndoielnic, nu! Ele sunt constatãri sugestive care surprind o relaþie; în cazulnostru, cea dintre geografie, pe de o parte, ºi politicã, pe de alta. Geopolitica ianaºtere în momentul în care apare intenþia de a explica aceastã relaþie, de a o întemeiadin perspectivã teoreticã. Caracterul doctrinar apare în momentul în care noua teorie,surprinzând rolul real al mediului natural în configurarea politicii, transformã acestelement în factor explicativ principal, dacã nu exclusiv, neglijând alte determinãri,uneori cel puþin la fel de importante.

Rudolf Kjellen – întemeietorul de drept al geopoliticii

Întemeietorul de drept al geopoliticii este suedezul Rudolf Kjellen, profesor deºtiinþa statului la Universitatea Upsala. El foloseºte termenul propriu-zis de geopo-liticã în 1899 într-o prelegere publicã. Cuvântul apare, dupã aceea, într-un studiuscris, Introducere în geografia Suediei, publicat la 1900. Consacrarea termenului areloc abia în 1916, când Kjellen publicã lucrarea Problemele politice ale rãzboiului mon-dial, în care primul capitol se intitula „Probleme geopolitice“. „De atunci, mãrturi-seºte Kjellen, denumirea se întâlneºte peste tot, cel puþin în literatura (ºtiinþificã) delimbã germanã ºi scandinavã.“3

Rudolf Kjellen a ajuns la geopoliticã venind dinspre ºtiinþele statului. Puternicinfluenþat de cultura germanã, Kjellen concepea statul ca o formã de viaþã – o lucrare asa publicatã în 1917, la Leipzig, se numea chiar astfel: Der Staat als Lebensform – iarºtiinþa politicã drept o ºtiinþã a statului. Statul este studiat din mai multe perspective:

1. Þara (geopoliticã)Aºezarea þãriiÎnfãþiºarea þãriiTeritoriul þãrii

2. Gospodãria þãrii (ecopoliticã)Relaþiile comerciale externeSatisfacerea nevoilor economice propriiViaþa economicã

3. Neamul (demopoliticã)Constituþia neamuluiPoporulFirea neamului

26 Geopolitica

4. Societatea (sociopoliticã)Structura socialãViaþa socialã

5. Guvernãmântul (cratopoliticã)Forma de statAdministraþiaAutoritatea statului

Acestea reprezintã, de altfel, titlurile capitolelor ºi subcapitolelor din partea a douaa cãrþii Grundriss zu einem System der Politik (Principiile unui sistem al politicii),Leipzig, 1920.4

Dupã cum se observã, Kjellen propune o abordare a statului din multiple perspec-tive, care sã ne ofere o explicaþie a funcþionãrii sale. În acest cadru, geopolitica urmasã examineze suportul geografic, natural al statului. „Statul, spune mai târziu autorulsuedez, nu poate pluti în vãzduh, el e legat întocmai ca pãdurea de un anume sol dincare-ºi suge hrana ºi sub a cãrui faþã copacii lui deosebiþi îºi împletesc între ei rãdã-cinile.“5

Este cu totul remarcabilã aceastã viziune sistemicã asupra studiului statului, menitãsã ofere o înþelegere cât mai completã a funcþionãrii sale. Aºa cum este demnã de sem-nalat legãtura, comunicarea, am spune astãzi, între aceste perspective de abordare,pentru cã domeniile de care se ocupã alcãtuiesc un întreg. „Fiecare putere [e vorba destatele mari, de marile puteri, n. n.] a fost conceputã ca unitate politicã a cinci com-ponente, putând fi privitã: din punct de vedere geografic, etnic, economic, social ºijuridic; numim aceste cinci feþe ale fiinþei ei: þarã, neam, gospodãria þãrii, structurasocialã ºi guvernãmânt.“6

Statul este vãzut, aºa cum am spus, ca o formã de viaþã („marile puteri sunt, înaintede toate, întruchipãri ale vieþii ºi chiar cele mai mãreþe dintre toate întruchipãrile depe pãmânt ale vieþii“), iar politica drept ºtiinþa statului; geopolitica reprezintã analizastatului din punct de vedere geografic, în acest sens ea nefiind altceva decât geografiepoliticã. O spune, de altfel, explicit Kjellen: „Cuvântul a fost formulat pentru întâiaoarã într-o lecþie publicã în aprilie 1899 […], având acelaºi înþeles cu «geografiapoliticã» a lui Ratzel ºi, întrucâtva, chiar cu antropogeografia lui.“7

Este limpede cã Kjellen descoperã geopolitica în efortul de sistematizare a unghiu-rilor de analizã ºi studiu al statelor. Sã ascultãm o mãrturisire semnificativã a sa: „Maie de dezlegat o problemã pur terminologicã. Rânduiala dinãuntrul sistemului încã nue complet aºezatã pânã ce disciplinele deosebite nu vor fi desemnate ca atari printermeni anume. A le mai numi pe toate politicã este un simplu corolar al celor de maisus; ele sunt toate teorii despre stat; însuºirilor speciale trebuie sã li se facã dreptateprintr-o specificare a acestui termen general.“8

Era vremea desprinderilor, a autonomizãrii diverselor ramuri dintr-un trunchi co-mun. În viziunea autorului suedez, geopolitica este un capitol al politicii, consideratãea însãºi ºtiinþã. Kjellen fixeazã pentru geopoliticã un anume obiect, un anume unghide analizã a statului, cel care porneºte de la condiþiile sale naturale de existenþã. Dar,

Delimitãri conceptuale 27

încã o datã, trebuie repetat cã geopolitica este parte componentã a unui demers maiamplu. Dacã vom desprinde acest capitol din formula în care a fost conceput ºi inte-grat, cum se procedeazã nu de puþine ori, mai mult, dacã vom încerca sã-l aplicãm uneirealitãþi radical schimbate, fireºte cã nepotrivirea devine mai mult decât evidentã.Astfel, geopolitica poate apãrea ca un demers depãºit, al cãrui domeniu de valabi-litate þine de un anumit stadiu în evoluþia studiului politicii.

Autor prolific, Kjellen nu îºi limiteazã demersul la analize strict teoretice. El scrie,de pildã, un volum monografic intitulat Introducere la geografia Suediei, urmãreºteatent desfãºurarea Primului Rãzboi Mondial ºi elaboreazã lucrãri, cum ar fi DiePolitischen Probleme des Weltkrieges (Problemele politice ale rãzboiului mondial). Înacest proces de analizã concretã a statelor ºi diverselor situaþii apar consideraþii extremde instructive pentru tema noastrã.

Gânditorul suedez împarte geopolitica în:a) topopolitica – subdisciplina care va studia aºezarea statului;b) morfopolitica – subdisciplina care va examina forma, graniþele, reþelele de cir-

culaþie;c) fizipolitica – cea care va analiza fizionomia teritoriului, bogãþiile solului ºi

subsolului, aºezarea matematicã, în latitudine ºi longitudine. Topopolitica, de pildã, are în vedere aºezarea þãrii, dar în acest subcapitol nu e

vorba de aºezarea matematicã, fizicã, aºezarea lângã mare sau în interiorul conti-nentului (aceasta e studiatã în capitolul de fizipoliticã), ci de plasarea politicã a þãriirespective. Autorul simte, astfel, nevoia de a trece dincolo de cartografiere, de corela-rea unor date fizice: „În practicã este vorba mai ales de un studiu al vecinilor. Seoferã aici observaþiei ºi reflecþiei toate problemele fundamentale pentru situaþia înlume a unei þãri care decurg: dintr-o vecinãtate simplã sau complicatã, din vecinã-tatea cu state mari sau mici, din distanþele mai mari sau mai mici ce le despart decentrele de forþã ºi de culturã ale timpului, din situaþia faþã cu punctele de fricþiunesensibile ale marii politici, din aºezarea la centru, intermediarã sau la margine ºimultele altele de felul acesta.“9

Identificãm aici un alt sens al geopoliticii, care vine tot de la întemeietorul de dreptal disciplinei, ºi anume acela de informaþie politicã externã, de studiu al cadrului largal politicii, de cercetare a ceea ce Kjellen numea mediul politic. Or toate acesteapresupun nu numai mãsurãri propriu-zise, ci ºi evaluãri, judecãþi, tipuri de raportare.De fapt, aici este vorba despre frontierele politice ale statului. Iar examinarea lor im-plicã trecerea dincolo de domeniul precis al cartografierii.

În acelaºi sens, Kjellen face deosebirea dintre poziþia geograficã ºi poziþia geo-politicã. Prima este fixã, cea de-a doua, mereu schimbãtoare. Poziþia geograficã poatefi determinatã cu exactitate prin mãsurãtori fizice, cea geopoliticã înseamnã „poziþiaîn raport cu statele înconjurãtoare“, deci implicã raportarea la un mediu politic carenu þine neapãrat seama de statul respectiv, dar de care acesta trebuie sã þinã seama.

28 Geopolitica

Geografie politicã, geopoliticã, geostrategie

Este foarte important pentru înþelegerea a ceea ce urmeazã sã precizãm conþinutulunor noþiuni cum ar fi geografia, geografia politicã, geopolitica, geostrategia.

Geografia este, dupã dfiniþia lui Fernand Braudel, „studiul societãþii cu ajutorul spa-þiului“. Numai cã geografia a fost scrisã, dupã opinia specialiºtilor, la un nivel modest,într-o manierã staticã ºi descriptivistã, favorizând acumularea de date imense fãrã osistematizare interioarã. Spre deosebire de istorie ºi istorici, geografii s-au þinut, maiales în secolul al XIX-lea, departe de politicã. Remarca se referã, cum afirma ºi YvesLacoste, în Dicþionarul de geopoliticã, apãrut, sub coordonarea sa, la Paris, la învãþã-mântul geografic academic, pentru cã la nivelul învãþãmântului primar ºi secundarambele discipline aveau un rol bine definit în promovarea identitãþii naþionale. Preo-cupaþi sã nu aibã atingere cu politica, geografii din mediul academic au recurs înspecial la culegerea de date despre climã, sol, subsol, relief, vecinãtãþi etc.

Geografia politicã, întemeiatã de Friedrich Ratzel la sfârºitul secolului trecut (au-torul german publicã lucrarea sa fundamentalã, Politische Geographie, în 1897),studiazã „relaþia dintre procesele politice ºi mediul geografic“10, „condiþiile geogra-fice ale constituirii, dezvoltãrii ºi activitãþii statelor“, potrivit Dicþionarului de socio-logie11. Concentrându-ºi demersul de cercetare pe relaþia dintre formele de organizaresocialã ºi politicã, pe de o parte, ºi mediul geografic, pe de alta, geografia politicãîncearcã sã rãspundã la întrebarea: existã o legãturã între formele politice ºi mediulnatural? ªi dacã da, care ar fi aceasta? La prima parte a întrebãrii rãspunsul este, fãrãezitare, afirmativ. În viziunea lui Friedrich Ratzel, statul e tratat ca un organism ale cãruiparticularitãþi depind în parte de însuºirile poporului, în parte de cele ale pãmântului,rolul determinant revenind acestora din urmã. Între aceste particularitãþi, cele mai im-portante sunt întinderea, aºezarea, felul ºi relieful pãmântului, vegetaþia ºi apele etc.Deducem de aici deosebirea cardinalã dintre geografia politicã ºi geografie. Primaurmãreºte sã surprindã miºcarea, o anume evoluþie, dinamica propriu-zisã a corelaþieimenþionate, în timp ce geografia descrie mai mult condiþiile naturale ale mediului fizic.

Mai puþin clarã apare deosebirea dintre geografia politicã ºi geopoliticã. De ceeste mai anevoioasã trasarea acestei demarcaþii? Pentru cã, aºa cum am arãtat, unprim sens, de început, al geopoliticii coincide cu cel de geografie politicã. În acestcontext, nu putem sã nu menþionãm cã întemeietorul geografiei politice, FriedrichRatzel, este îndeobºte considerat ºi întemeietorul de fapt al geopoliticii, în sensul cãel a formulat unele noþiuni care l-au influenþat pe Kjellen ºi care au fost preluate decãtre geopolitica germanã în perioada interbelicã.

Anton Golopenþia remarca ºi un viciu metodologic în demersurile privitoare lastabilirea obiectului specific al geopoliticii, în sensul cã încercãrile de definire „n-aupornit de la faptul preocupãrii zise geopolitice. Ci, dimpotrivã, de la definiþii ºi ºtiinþeexistente cu care credeau cã trebuie sã le punã de acord.“12 De aceea, centrul de greu-tate a cãzut pe construirea definiþiilor, ºi nu pe delimitarea obiectului de studiu spe-cific al acestei discipline.

Geograful român cu cele mai sistematice preocupãri de geopoliticã, Ion Conea,citeazã poziþia autorilor germani Hennig ºi Korholtz în aceastã privinþã: „Sã fie bine


stabilit cã geopolitica ºi geografia politicã nu e unul ºi acelaºi lucru, deºi aceste dis-cipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia politicã se ocupã cu aspectulºi împãrþirea politicã a statelor într-un moment dat – aºadar cu o permanenþã – pe câtãvreme geopolitica se ocupã cu miºcãrile din procesul de devenire a statelor, miºcãricare duc la transformarea, înlocuirea sau deplasarea stãrilor celor în fiinþã la un mo-ment dat – cu acestea ºi cu rezultatele lor. Geografia politicã dã instantanee, imaginiale unei stãri de moment, la fel cu cliºeele fotografice; geopolitica, dimpotrivã, neprezintã ca ºi un film, forþe ºi puteri în desfãºurare.“13

Am reprodus pe larg aceastã apreciere, întrucât ea este ilustrativã pentru discuþiade faþã. Atunci când obiectul unei discipline nu apare clar conturat, se stabilesc totfelul de distincþii, de-a dreptul bizare. Cum este ºi aceasta, pe care Ion Conea o con-testã pe bunã dreptate, deoarece se proiecteazã, arbitrar, asupra geografiei politice uncaracter static pe care aceasta nu-l are. Explicaþia pe care o gãseºte geograful româneste cã aceºti autori – ºi noi putem spune, prin extrapolare, cã mai toate poziþiile de acestgen – au nevoie de un obiect de cercetare pentru geopoliticã ºi, întrucât nu-l gãsesc,apeleazã la „un furt de bunuri“ ºi rãpesc geografiei politice elementul ei dinamic.

În plus, au existat reþineri privitoare la folosirea termenului de geopoliticã, datãfiind asocierea disciplinei cu practicile expansioniste ale nazismului german. UniuneaInternaþionalã de Geografie a interzis chiar dezbaterea sub egida sa a problemelor degeopoliticã pânã în 1964. Firesc, în toatã aceastã perioadã s-a folosit termenul degeografie politicã. Interesant este cã, ºi dupã încheierea Rãzboiului Rece, reticenþafaþã de folosirea termenului de geopoliticã persistã, mulþi autori preferând sã operezecu noþiunea de geografie politicã. De pildã, în Dicþionarul de sociologie, citat mai sus,existã termenul de geografie politicã, ºi numai în explicaþiile date în interiorul sãu sevorbeºte de geopoliticã. Este cu atât mai semnificativã aceastã reþinere cu cât ea semanifestã în contextul unui de reviriment al geopoliticii, reviriment generat de prãbu-ºirea fostului sistem socialist, de dezagregarea Uniunii Sovietice, de redefinirea sfe-relor de influenþã care urmeazã unor prefaceri de o asemenea anvergurã.

Geostrategia are un sens mai restrâns ºi desemneazã valoarea deosebitã a unui loc,a unei întinderi, în special în plan militar. De fapt, geostrategia înseamnã gândirea întermeni spaþiali a faptului militar, a preocupãrii de a identifica poziþii avantajoase dinpunct de vedere strategic. Astãzi termenul a cãpãtat ºi un înþeles mai larg, el fiindfolosit în legãturã cu puncte, zone, întinderi care nu au neapãrat o semnificaþie pentrudomeniul militar, ci ºi pentru cel comercial, al potenþialului de control al diferitelorregiuni.

Geopoliticã, geoistorie

Un alt termen important pe care trebuie sã-l discutãm în cadrul acestui capitolintroductiv este cel de geoistorie. Sunt mai multe motive care ne îndeamnã sã facemacest lucru. În primul rând, este un termen frecvent folosit. În al doilea rând, el areimportante conexiuni cu termenul de geopoliticã ºi permite o mai bunã înþelegere aacestuia din urmã. Acest termen figureazã ºi în titlul primei reviste de profil din

30 Geopolitica

România, Geopolitica ºi geoistoria, editatã la Bucureºti începând cu 1941. Alãturareacelor doi termeni chiar în titlu nu este întâmplãtoare ºi se cuvine sã încercãm o ex-plicaþie.

Cum se spune ºi în „Cuvântul înainte“ al primului numãr, „geopolitica nu estealtceva decât, în mare mãsurã, geoistoria prezentului (prin geoistorie trebuind sã înþe-legem atâta istorie, româneascã sau oricare alta, câtã se poate prin geografie explica)“.

Deci geoistoria este ºi ea, ca ºi istoria propriu-zisã, o sumã de învãþãminte; de învã-þãminte, de aceastã datã, privind lecþiile pe care geografia le-a oferit de-a lungul isto-riei. Am putea oare, studiind geopolitica, sã ne lipsim de mina de constatãri ºi concluziipe care o reprezintã geoistoria?

Dupã cum se poate observa, geopolitica prezintã o înrudire de substanþã cu geo-istoria. Nu am putea sã facem analize geopolitice realiste ºi adânci fãrã a lua în calculcee ce ne transmite trecutul sub formã de semnal, de avertisment, de povaþã. Aºa cumse sublinia ºi în textul la care am fãcut referire, de fapt „geopolitica purcede, în parte,din geoistorie ºi numai la lumina acesteia poate geopolitica lãmuri îndeajunsprezentul“.

Pentru toate statele învãþãmintele privind relaþia dintre geografie ºi viaþa oame-nilor de-a lungul timpului sunt importante. Ele sunt cu deosebire relevante pentruacele state de dimensiuni mai mici aflate la ceea ce editorii revistei Geopolitica ºigeoistoria numesc „vaduri geopolitice ale vremii ºi planetei“ sau „rãspântii geopo-litice“. De ce? Pentru cã la asemenea vaduri se adunã ºi avantajele, ºi primejdiile,atuurile, dar ºi poftele de a deþine asemenea atuuri. În cazul acestor þãri (printre careeditorii revistei numesc ºi România), care deþin un fel de cumul geopolitic, învãþãmin-tele istoriei sunt mai condensate, mai pline de substanþã, au un statut nu de îndemnfacultativ, ci de constantã ce condiþioneazã chiar supravieþuirea statelor. Avem de-aface cu ceea ce Adam Michnik numea – referindu-se la relaþiile Poloniei cu Rusia, laînvãþãmintele pe care istoria le degajã de aici – „legile dure ale geopoliticii“, de carenu se poate face abstracþie decât cu un preþ foarte mare: „o regulã a politicii polonezetrebuie sã fie un dialog permanent cu Rusia. Chiar cu Rusia care recurge la o retoricãimperialã. Acestea sunt legile dure ale geopoliticii.“14 Pentru România, geoistoria estecu deosebire instructivã.

Istoria ne propune ºi o anumitã percepþie asupra unui eveniment sau a unei relaþii.Când vorbim de geoistorie nu putem sã avem în vedere doar analiza rece ºi obiectivãa unei situaþii, ci ºi percepþia acelei situaþii care ne vine din trecut. Percepþie fixatã înmanualele ºcolare ºi în mentalul colectiv al unei comunitãþi. O asemenea realitatepsihologicã ne influenþeazã atitudinea, judecata, comportamentul, are o existenþã desine stãtãtoare în conºtiinþa publicã, opunându-se altor interpretãri, altor abordãri aleaceloraºi evenimente sau situaþii.

Istoria modernã a relaþiilor franco-germane a fost influenþatã de percepþia exis-tentã în legãturã cu aceste raporturi, percepþie care nu facilita o abordare fireascã,netensionatã a acestei probleme. Am recurs la acest exemplu ºi pentru a arãta cãdepãºirea unor asemenea percepþii presupune existenþa unor oameni vizionari, re-gândirea fundamentalã a unui raport, dar implicã ºi apariþia unui moment prielnic, aunei evoluþii care pune în termeni noi problema respectivã. De multe ori se face


trimitere la acest exemplu într-adevãr relevant, fãrã a se avea însã în vedere toate di-mensiunile semnalate.

Atunci când în disputã se aflã un teritoriu, în conflict intrã idei, percepþii despreproblema aflatã în discuþie, ºi nu adevãrul. Iar decizia unui lider ia în calcul ºi propriaevaluare, dar încorporeazã ºi ideile, percepþiile care existã la un nivel social mai largdespre acea problemã. În preambulul Dicþionarului de geopoliticã apãrut sub coor-donarea lui Yves Lacoste se remarcã, pe bunã dreptate, cã „rolul ideilor – chiar ºifalse – este capital în geopoliticã, întrucât ele sunt cele care explicã proiectele ºi care,asemenea cauzelor materiale, determinã alegerea strategiilor“.

Ion Conea – viziunea strategicã asupra geopoliticii

Existã în conturarea obiectului de studiu al geopoliticii douã contribuþii româneºtide mare semnificaþie, asupra cãrora ne propunem sã insistãm. Prima, legatã de nu-mele geografului Ion Conea, este construitã în directã legãturã cu viziunea lui Kjellendespre vecinãtate ºi studiul vecinãtãþii. Ion Conea plaseazã obiectul de studiu algeopoliticii în domeniul relaþiilor internaþionale, reþinând pentru aceastã disciplinãdouã seturi de preocupãri.

1. În primul rând, el considerã cã „geopolitica nu va studia statele în parte, ci joculpolitic dintre state“, cã „geopolitica va fi ºtiinþa relaþiilor sau – ºi mai bine – a pre-siunilor dintre state“15.

Înainte de a trece mai departe la prezentarea concepþiei lui Conea, nu putem sã numenþionãm un termen nou pe care geograful român îl foloseºte adesea, ºi anumedruckquotient, termen folosit prima datã de Alexandru Supan. Rudolf Kjellen a vorbitde presiunea pe care un stat o suportã în fiecare clipã la hotare, subliniind cã orice stattrebuie sã se considere, oarecum, asediat. Supan a încercat sã dea expresie mate-maticã acestei presiuni recurgând la noþiunea de druckquotient. Acesta se obþine prinînsumarea populaþiilor din þãrile vecine unui stat ºi împãrþirea acestei sume la nu-mãrul populaþiei statului respectiv. Astfel, pentru o serie de state mici ºi mijlocii di-nainte de Primul Rãzboi Mondial, druckquotientul calculat de Supan era: Olanda –11,7, Belgia – 14,7, România – 30,8 iar Elveþia – 50,9.

Fireºte, într-o perioadã, cum este cea contemporanã, în care tendinþa dominantãeste cea de integrare, presiunea la graniþele unui stat nu mai are relevanþa pe care oavea altãdatã. Totuºi, ea reprezintã un indiciu demn de luat în seamã. AlexandruSupan vorbeºte de presiunea demograficã, temã asupra cãreia vom reveni într-un altcapitol. Prin extrapolare, putem vorbi de o presiune culturalã, economicã, informa-þionalã. Starea de asediu de care vorbea Kjellen reprezintã însumarea tuturor acestorelemente.

Acest nivel de analizã a relaþiilor internaþionale este extrem de important ºi nu tre-buie subestimat în nici o privinþã. Cele mai multe conflicte sau stãri de tensiune decurg,adesea, din creºterea decalajelor de presiune la graniþa dintre state, care stimuleazã pof-tele de agresiune ale statului avantajat de noua situaþie. Nu vom cãpãta o înþelegereadecvatã a dinamicii relaþiilor dintre state dacã ne vom lipsi de aceastã analizã.

32 Geopolitica

Dacã este sã facem o obiecþie, ea nu priveºte importanþa problemei, ci faptul cãeste formulatã oarecum unilateral. Pentru a studia jocul politic dintre state ºi pre-siunile dintre acestea este nevoie, mai întâi, de o vedere aplicatã asupra a ceea ce seîntâmplã în interiorul respectivelor state. „Presiunea“ ºi „jocul politic“ au un numitorcomun: starea internã a statelor respective. Altminteri nu putem înþelege „jocul“; maimult, dacã nu ar exista prefaceri în situaþia internã a statelor s-ar anula însãºi ideea dejoc, pentru cã acesta nu ar mai fi alimentat decât de datele geografice, care sunt fixe.

Ne spune acest lucru ºi Kjellen: „Obiectul politicii este statul […]. Statele suntacei actori ai istoriei pe care îi numim Anglia, Germania etc. Ele ni se înfãþiºeazã carealitãþi obiective ºi pline de viaþã. Aceste realitãþi supraindividuale, care pot fi per-cepute empiric, ne preocupã aici. Sunt fiinþele pe care le percepem în perspectivã capatrie. Monografia mea despre Suedia reprezintã o tentativã de a vãdi ºi de a descrieºtiinþific o singurã patrie cu tot ce cuprinde. În perspectiva acestui punct de vedere,politica este ºtiinþa despre patria proprie ºi despre cea a altora.“16 Iar geopolitica esteun capitol al politicii.

2. În al doilea rând, Ion Conea defineºte geopolitica, într-un sens mai cuprinzãtor,drept „ºtiinþa mediului politic planetar“. „Geopolitica apare ca ºtiinþa atmosferei sau astãrii politice planetare. Ea trebuie sã ne prezinte ºi sã ne explice harta politicã. Aceastãhartã – înþelegerea ºi prezentarea ei – formeazã sau ar trebui sã formeze obiectulei.“17

Pe aceastã hartã putem identifica puncte ºi regiuni de „maximum“ ºi puncte ºiregiuni de „minimum“. Primele intereseazã cu deosebire geopolitica, întrucât ele suntzone „de fricþiune sau de convergenþã a intereselor ºi disputelor“, individualitãþi geo-grafice formate din acele regiuni rãspândite pe suprafaþa planetei cum ar fi Marea Roºie,Marea Mediteranã, Oceanul Pacific etc. De aceea, „geopolitica are drept obiect maidegrabã problemele politice ºi economice pe care le pun regiunile ºi marile indivi-dualitãþi ale planetei, ºi nu atât problemele politice ºi economice care sã priveascã unsingur stat; ea analizeazã, aºadar, regiunile naturale care la un moment dat pun pro-bleme de politicã ºi economie mondialã.“18

Este evident cã Ion Conea defineºte geopolitica tot din perspectivã geograficã.De altfel, el o spune explicit: „acest mediu politic trebuie urmãrit ºi definit pe temeigeografic“19. De fapt, autorul îmbrãþiºeazã cu preponderenþã o viziune strategicãasupra geopoliticii, aºa cum întâlnim mai ales la ºcoala anglo-saxonã. Important îndevenirea hãrþii politice a lumii este sã urmãrim punctele ei de „maximum“, zonelestrategice unde se întâlnesc ºi intrã în disputã interesele þãrilor din zonã sau alemarilor puteri.

Anton Golopenþia – „cuvântul care vine dinspre sociologie“

Volumul Geopolitica, publicat la Craiova în 1940, reuneºte unele studii impor-tante ale autorilor lucrãrii: Ion Conea, Anton Golopenþia ºi M. Popa-Vereº. Studiullui Ion Conea, „Geopolitica. O ºtiinþã nouã“, publicat în deschiderea volumului, se în-cheie cu precizarea: „sã aºteptãm, totuºi, ºi cuvântul care sã vinã dinspre sociologie“.


Studiul lui Anton Golopenþia, intitulat „Însemnare cu privire la definirea preocupãriigeopolitice“, merita, cu adevãrat, sã fi fost anunþat drept cuvântul care vine dinspresociologie…

Un cuvânt modern ºi actual nu numai pentru timpul când a fost rostit, ci ºi pentruvremurile noastre; un cuvânt aplicat, ce pune punct tuturor tentativelor de a circum-scrie geopolitica exclusiv unui demers de tip academic; un cuvânt ce smulge geo-politica de pe tãrâmul strict al geografiei, plasând-o în miezul problemelor sociale ºipolitice.

Douã sunt, credem, izvoarele acestei viziuni. În primul rând, o lecturã mai adâncãa operei întemeietorului geopoliticii. Statul, în viziunea lui Kjellen, este o „formãvie“, o unitate indisolubilã dintre þarã (studiatã de geografia politicã), neam ºipopulaþie (studiate de demografie), economie (studiatã de ecopoliticã) etc. Aceastã„teorie empiricã a statului“ pretinde o reunire a perspectivelor de studiu care, pânãatunci, erau fragmentate, pentru a sesiza cu adevãrat esenþa, funcþionarea, perfor-manþa, dinamica, tendinþele de evoluþie ale statului.

Sociologul român era preocupat, în acelaºi timp, de dinamica situaþiei interna-þionale, de rapida schimbare a unor conjuncturi, de nevoia vitalã a statelor de acunoaºte la timp aceste prefaceri din imediata vecinãtate ºi din lume, pentru a aflarãspunsuri potrivite. Or dinamismul este un loc geometric, o rezultantã, el nu poate fisurprins urmând un singur unghi de analizã, oricât de important ar pãrea el la un mo-ment dat. Cuplarea acestor douã perspective îl determinã pe Golopenþia sã-ºiprecizeze concepþia despre obiectul geopoliticii. Pentru sociologul român obiectulgeopoliticii „îl constituie potenþialul statelor [s. n.]. Acesta este rezultanta însuºirilortuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a neamului, a populaþiei, aeconomiei acestuia, a structurii sociale, a modului cum e guvernat, a mediului sãupolitic. Cercetarea geopoliticã nu este, deci, numai geograficã, ori numai economicã,ori numai politicã, ci este concomitent geograficã, demograficã, economicã, socialã,culturalã, politicã.“20

De aici decurg ºi alte trãsãturi ale cercetãrii geopolitice. Cercetarea de acest gen„este întâi de toate informativã“, întrucât urmãreºte lãmurirea faptelor în indivi-dualitatea lor ºi rezultã din nevoia de a face faþã consecinþelor pe care le pot aveaevenimentele care se produc în strãinãtate pentru un stat sau altul. „Ea este cercetare,nu analizã teoreticã“, cu alte cuvinte urmãreºte sã surprindã situaþia de la un anumitmoment dintr-o þarã, ºi nu sã facã teoria statului în genere. Destinatarii acestor cerce-tãri sunt conducãtorii unui stat; prin urmare, rezultatele sunt naþionale, nu în sensullipsei de obiectivitate, ci datoritã alegerii ºi analizei temelor respective din perspec-tiva statului pentru care se face cercetarea. Întrucât statele sunt realitãþi istorice, iarrezultatele cercetãrii cu privire la ele îºi pierd actualitatea, cercetarea geopoliticã estecontinuã, „reluatã întruna, aºa cum e refãcut zi de zi buletinul meteorologic. Cer-cetarea geopoliticã nãzuieºte sã realizeze un echivalent pe plan politic al acestorbuletine.“21

S-a discutat mult în literatura de specialitate dacã geopolitica trebuie sã aibã ofinalitate practicã, dacã ea poate furniza informaþii ºi evaluãri orientative pentru fac-torii de decizie politicã. Am putea spune cã finalitatea a reprezentat una dintre cele mai

34 Geopolitica

sensibile probleme în toatã dezbaterea pe marginea geopoliticii de-a lungul vremii.Fireºte, este dificilã astãzi tentativa de a recupera un sens aplicat al geopoliticii, dupãce aceasta a fost asociatã cu o practicã istoriceºte condamnabilã. Nu ni se pareîntemeiatã nici poziþia care reclamã un statut strict academic pentru geopoliticã, aºacum l-ar fi avut geografia politicã, cel puþin în viziunea întemeietorului sãu, Fr.Ratzel. Caracterul academic al geografiei politice ºi al geopoliticii în etapele deînceput þine mai mult de statutul disciplinei: acela de fundamentare, de delimitare ºide stabilire a identitãþii proprii. Faptul cã o ramurã a geopoliticii, cea germanã, a trãitexperienþa cu totul nefericitã a apropierii de nazism nu ar trebui sã inhibe efortul defixare a finalitãþilor practice. Ar trebui sã ne întrebãm dacã o disciplinã care îºipropune drept obiectiv studiul expres al politicii poate evita atingerile cu practica po-liticã ºi, dacã da, cu ce costuri. Academismul fad nu oferã perspective reale de dez-voltare acestei discipline.

Conceputã într-un mod echilibrat ºi inteligent, geopolitica poate oferi argumentecare sã stea la baza actului politic. Greºeala nu constã în acest efort, cu totul înte-meiat, dupã opinia noastrã, ci în pretenþia de a oferi o justificare completã a actuluiºi mãsurii politice. Punctul de intersectare între geopoliticã ºi activitatea practicã aliderului politic este, de altfel, subliniat chiar de întemeietorul disciplinei, deci înaintede apariþia oricãror deformãri ideologice. În prefaþa lucrãrii Marile puteri de dinainteºi de dupã rãzboiul mondial (1935), Kjellen precizeazã cã nu trebuie studiate numaicomponentele geografice, etnice, economice, sociale ºi juridice ale politicii, ci ºicomponentele subiective, ce idee are despre sine un popor, cum vede el lumea din jur,capacitatea oamenilor politici de a folosi împrejurãrile ºi momentele favorabile. „Cuacestea, afirmã Kjellen, am ajuns la limita pe care se opreºte ºtiinþa ºi de la care în-cepe activitatea practicã a ºefului politic.“22

De altfel, pe filierã anglo-saxonã, geopolitica a dobândit un caracter aplicat ºipragmatic. Sã ne referim în acest context la lucrarea lui Dean Minix ºi Sandra Hawley,Global Politics, apãrutã în 1998. Autorii considerã cã specialiºtii în relaþiile interna-þionale ar trebui sã devinã un fel de meteorologi politici. „Este necesar sã descriemschimbãrile care au loc în climatul politic. Trebuie sã explicãm aceste prefaceri înmediul nostru politic, astfel încât sã le putem evalua ºi categorisi pentru utilizarea lorulterioarã. În cele din urmã, bazându-ne pe analizele noastre asupra evenimentelor ºia prefacerilor pe care le prefigureazã, putem spera sã prevedem în timp orice alte pro-cese similare care urmeazã sã aibã loc în viitor ºi cum vor afecta viaþa noastrã acesteprefaceri politice.“23 Dean Minix ºi Sandra Hawley apreciazã pe bunã dreptate cã, înmijlocul unei furtuni politice în lume, ar fi nepotrivit sã scoatem o hartã pentru avedea încotro ne îndreptãm. Datoria specialiºtilor demni de acest nume este, dimpo-trivã, sã arate ºi sã convingã cã diversele crize ºi tensiuni nu înseamnã ºi nu pot fiechivalate cu haosul, dezordinea ºi dezorientarea. Ei chiar imagineazã un asemeneabuletin, care sã surprindã meteorologia politicã a unor zone fierbinþi, precum Bal-canii, Orientul Mijlociu, regiunea Asia-Pacific.

Cu atât mai proeminent ni se pare meritul lui Anton Golopenþia de a fi surprinsvirtuþile practice ale cercetãrii geopolitice, de a fi fãcut acest lucru acum mai bine deo jumãtate de secol în termeni pe care literatura de specialitate îi foloseºte în mod


obiºnuit astãzi, de a fi relevat finalitãþile cercetãrii geopolitice într-o perioadã în carenazismul era la zenit, de a fi avut temeritatea sã deosebeascã destinul unei disciplinede asocierea, prin forþa lucrurilor temporarã, a unor reprezentanþi ai ei cu o orientarepoliticã extremistã. De altfel, viziunea lui Golopenþia despre geopoliticã ni se parechiar foarte puþin valorificatã. Este suficient sã facem trimitere la câteva încercãri con-temporane de caracterizare a geopoliticii ca sã ne dãm seama cât de departe a gânditGolopenþia, depãºindu-ºi în mod limpede epoca.

Condamnarea geopoliticii la inactualitate

Chiar ºi caracterizãrile contemporane ale geopoliticii, încercãrile de definire sur-prind în special relaþia dintre mediul natural ºi politicã. Vom reda, în continuare,câteva asemenea aprecieri, aºa cum sunt ele citate în preambulul Dicþionarului degeopoliticã coordonat de Yves Lacoste.

Grand Larousse universel (1962) considerã cã geopolitica este „studiul raportu-rilor dintre state, dintre politicile lor ºi legile naturale, acestea din urmã determi-nându-le pe primele“. Celãlalt mare dicþionar francez, Robert (1965), concepegeopolitica drept „studiul raporturilor dintre datele naturale ale geografiei ºi politicastatelor“. În ediþia din 1989, Grand Larousse universel defineºte geopolitica drept„ºtiinþa care studiazã raporturile dintre geografia statelor ºi politica lor […]. Geopo-litica exprimã voinþa de a ghida acþiunea guvernelor în funcþie de lecþiile geografiei“.Citim în Le Petit Larousse illustré, 1994: „Geopolitica – ºtiinþa care studiazã rapor-turile între geografia statelor ºi politica lor“. În Enciclopaedia Britannica, geopoliticaeste consideratã a fi „utilizarea geografiei de cãtre guvernele ce practicã o politicã deputere“ (prin urmare, geopolitica este asociatã doar cu statele mari, cu puterile careau ceva de spus pe arena internaþionalã).

Am reprodus aceste definiþii pentru cã ele fixeazã o anumitã înþelegere, de înce-put, a geopoliticii. Pentru cã fac acest lucru foarte aproape de zilele noastre, cândexistã o presiune difuzã, dar foarte realã, în direcþia unei înþelegeri diferite ºi modernea acestui termen. Pentru cã ezitã sã încorporeze prefaceri ce au avut loc deja încâmpul politicii, al puterii, ºi care se cereau asimilate într-un fel sau altul ºi de cãtregeopoliticã.

S-a ajuns astfel la un prim paradox: chiar ºi astãzi, la o sutã de ani de la apariþiatermenului, se opereazã tot cu sensul iniþial al disciplinei ºi se încearcã aplicareaacestui sens la o realitate mult schimbatã. Evident cã, în acest context, suntem tentaþisã percepem mai ales discrepanþa, ceea ce nu concordã. Suntem chiar tentaþi sã aban-donãm noþiunea sau, poate ºi mai rãu, sã o folosim cu un sens trunchiat ori chiar ne-gativ, ca exprimând „o orientare profund greºitã“, adeptã a „determinismuluigeografic“ etc. Aºa cum am precizat, geopolitica îºi propune sã explice performanþelestatului. Dar pe „teritoriul“ statului au apãrut realitãþi noi, de care el nu poate sã nuþinã cont. A discuta potenþialul statului doar în raport cu instrumentele de care dis-punea acum un secol – ºi în cadrul cãrora poziþia geograficã ºi, în general, condiþiilenaturale jucau un rol mult mai important decât astãzi – înseamnã a condamna pur ºi

36 Geopolitica

simplu geopolitica la cea mai grea sentinþã pentru o disciplinã, sentinþa de inac-tualitate.

Ion Conea sesiza cu acuitate cã, dacã am concepe geopolitica doar ca geografiepoliticã, deci ca o disciplinã circumscrisã relaþiei dintre mediul natural ºi stat, atunciviitorul ei ar fi serios pus sub semnul întrebãrii, deoarece însãºi influenþa mediuluinatural este din ce în ce mai puþin semnificativã într-o erã a triumfului tehnologieimoderne. „Astãzi, cu progresele extraordinare ale tehnicii ºi, în genere, ale ºtiinþeiaplicate, se poate spune cã influenþele primite de omul civilizat înseamnã foarte puþinfaþã de cele de el exercitate. Omul – agent geografic activ este azi infinit superioromului agent geografic pasiv.“24

Dupã opinia noastrã, geopolitica a apãrut în efortul de a oferi o explicaþie cât mairiguroasã elementului central al politicii, puterea. De ce anume este determinatãputerea unui stat? reprezintã interogaþia care strãbate mai toate demersurile de naturãgeopoliticã. Rãspunsul oferit de geopolitica tradiþionalã nu este cel mai adecvat,întrucât pune puterea în legãturã doar cu factorii naturali ai existenþei statale, de lapoziþia geograficã pânã la bogãþiile naturale. Pe bunã dreptate, în toate analizeleconsacrate demersurilor geopolitice se reproºeazã determinismul geografic, faptul cãformulele întemeietoare ale acestei discipline oferã explicaþii unilaterale politicului,venind numai dinspre perspectiva geograficã. Este un lucru adevãrat, dar nu neapãratcel mai important. Aceasta ni se pare o lecturã superficialã a întemeietorilor geopo-liticii, un tip de raportare care nu reuºeºte sã treacã dincolo de formule stereotipe.

Cu totul semnificativ ni se pare a fi faptul cã se încearcã o definire a ecuaþiei expli-cative a puterii unui stat. Are mai puþinã importanþã dacã elementele respective seschimbã, dacã deþin ponderi diferite în momente diferite. Dar însãºi ecuaþia este saudevine neîncãpãtoare. Montesquieu sesizase deja rolul mediului ºi al climei în deter-minarea sistemului de guvernãmânt; tot el semnala, însã, cã rolul acestora este multmai mare în societãþile primitive, pe când în cele dezvoltate factorii non-naturali tindsã devinã preponderenþi. Schimbarea rolului diverºilor factori nu scade din valoareaecuaþiei explicative, care poate integra alte elemente, poate repondera structura celorexistente; esenþialã rãmâne preocuparea de a întemeia, de a fundamenta o ecuaþie. Ortocmai aceastã preocupare ni se pare demnã de reþinut, independent de formula con-cretã. Formula poate fi respinsã, efortul de a o întemeia, nu.

Mai aproape de zilele noastre s-au lansat ºi alte ecuaþii de determinare a puteriiunui stat. Dintre ele am cita-o pe cea a lui Ray S. Cline25:

Puterea = [Masa Criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x[Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã]

sau, într-o formulã prescurtatã: P= (Mcr+E+M) x (S+V).

Putem face, fãrã îndoialã, o serie de remarci chiar ºi pe marginea acestei ecuaþii,dar aici primeazã efortul de a sintetiza, de a turna într-o formulã o anume interpretareºi evaluare.

Este limpede cã avem de-a face cu o ecuaþie care defineºte puterea pornind de laachiziþiile teoretice ºi de la experienþa politicã acumulatã la sfârºitul de secol ºi de mi-leniu. Astãzi, elementele care alcãtuiesc resursele a ceea ce literatura de specialitate


numeºte putere necuantificabilã (intangible power) intrã din ce în ce mai pregnant înecuaþiile care tind sã evalueze forþa unui stat. Pe drept cuvânt. Într-o epocã în care omuldispune de instrumente mult mai puternice pentru a-ºi modela viitorul, temeinicia stra-tegiilor de dezvoltare, voinþa, sãnãtatea moralã, deschiderea culturalã sunt factori cuo pondere mai mare ºi, în anumite contexte, decisivã în devenirea unei naþiuni.

Dogmatizarea prematurã a geopoliticii

Noþiunea de geopoliticã nu a avut, cel puþin în viziunea lui Rudolf Kjellen ºi aaltor autori importanþi asociaþi cu naºterea ºi consacrarea sa, o încãrcãturã doctrinarãfoarte pregnantã. Aceastã conotaþie este mai mult rezultatul interpretãrilor care auurmat, al deformãrilor de tot felul. Deformãrilor reale pe care le gãsim la unii înteme-ietori ai geopoliticii, cu deosebire germani, li se adaugã deformãrile ºi exagerãrile detot felul ale analiºtilor care s-au ocupat de aceastã disciplinã. Un fapt real, apropiereaunor reprezentanþi ai geopoliticii germane de nazism, formularea de cãtre KarlHaushofer ºi colaboratorii sãi de la Zeitschrift für Geopolitik a unor teze care au pututfi preluate de politica oficialã a Germaniei acelei perioade a condus în perioada post-belicã la un fel de proscriere a disciplinei. ªi nu numai în þãrile socialiste, ci ºi înstatele occidentale. Într-un asemenea climat au existat puþine ºanse sã fie identificatevirtuþile reale ale acestei discipline. S-au relevat mai ales greºelile abordãrilor geo-politice, deformãrile lor, ºi nu atât capacitatea acestei discipline de a explica, de alumina mai bine o serie de relaþii ºi conexiuni. De aceea, întrebarea cardinalã nupoate fi evitatã: ne învaþã ceva cu adevãrat geopolitica? Dacã rãspunsul este pozitiv,atunci demersul de cercetare trebuie focalizat pe virtuþile explicative ale acestei teorii.Dacã nu, orice exerciþiu de interpretare este pur ºi simplu inutil.

Identificãm, astfel, un al doilea paradox de care trebuie sã fim conºtienþi. Exagerã-rile doctrinare reprezintã mai ales rodul analizelor fãcute de diverºi autori pe margineadoctrinei geopolitice, ºi nu atât al lucrãrilor care au întemeiat aceastã orientare. Deaici decurg cel puþin douã cerinþe metodologice: opera întemeietorilor se cere cititãfãrã prejudecatã, iar cea a comentatorilor cu precauþie.

Este adevãrat cã o anumitã ramurã a studiului geopoliticii – avem în vedere ºcoalagermanã din perioada interbelicã – a lansat concepte ºi interpretãri care au putut fiutilizate de politica expansionistã a Germaniei naziste, dar existã parcã o propensiunedeliberatã de a asimila geopolitica în ansamblu cu cea elaboratã în Germania inter-belicã. Or chiar cu referire la aceastã orientare geopoliticã se fac eforturi de trataremai nuanþatã, de recuperare a substanþei geopolitice veritabile. Stau mãrturie în acestsens, de pildã, prefaþa semnatã de Jean Klein la cartea lui Haushofer, Geopolitica,apãrutã în traducere francezã în 1986, sau lucrarea de mari proporþii, în douã volume,elaboratã de Hans-Adolf Jacobsen, intitulatã Karl Haushofer. Viaþa ºi opera, publi-catã în 1979.

Atât de pãtimaºã a fost uneori raportarea la geopolitica germanã interbelicã, încâtnu a reþinut nici diferenþele dintre aceasta ºi poziþia oficialã (uneori a fost vorba chiardespre divergenþe: atacarea URSS a fost consideratã de cãtre Haushofer ºi colegii sãi

38 Geopolitica

o greºealã, opinie întemeiatã oe argumente geopolitice) ºi nu a relevat nici acele poziþiicare meritau sã fie subliniate prin schimbarea de interpretare pe care o propuneau. Depildã, în ultima parte a vieþii sale, Karl Haushofer precizeazã cã elementul geograficnu poate oferi explicaþii decât pentru maximum un sfert din orientãrile ºi deciziilepolitice. Nu discutãm acum dacã aceastã interpretare diferitã a intervenit dupã expe-rienþa amarã a rãzboiului sau ca urmare a înþelepciunii pe care timpul o decanteazãuneori în fiinþa umanã. Reþinem doar cã era o precizare care contrazicea unele formu-lãri într-adevãr rigide din primii ani ai acestei ºcoli ºi care meritã criticate.

Definiþia pe care publicaþia Zeitschrift für Geopolitik (Scrieri de geopoliticã), alcãrei mentor era Karl Haushofer, o dã în 1928 geopoliticii poartã, într-adevãr, am-prenta unor interpretãri în spiritul determinismului geografic, dar conþine ºi precizãricare ar trebui sã trezeascã luarea-aminte: „Geopolitica este teoria dependenþei eveni-mentelor politice de teritoriu. Ea îºi are temelia sigurã în geografie, îndeosebi îngeografia politicã, reprezentând teoria fiinþelor politice de pe glob ºi a structurii lor.Geopolitica urmãreºte sã furnizeze indicaþii pentru acþiunea politicã ºi sã fie îndreptarîn viaþa politicã. Ca atare, ea devine o tehnologie capabilã sã conducã politica prac-ticã pânã la punctul la care se produce avântul novator al acþiunii. ªi numai cu aju-torul ei acest avânt ar putea avea drept punct de plecare pentru realizãri ºtiinþa, ºi nuneºtiinþa. Geopolitica vrea ºi trebuie sã devinã conºtiinþa geograficã a statului!“26

Ultima frazã din textul citat ni se pare o caracterizare sinteticã (ºi, am putea spune,o formulã fericitã), care exprimã, este adevãrat, o anume viziune asupra geopoliticii.Indiferent cã este vorba despre statul antic sau despre cel din epoca postindustrialã,conºtiinþa geograficã este un element care intrã sau ar trebui sã intre în substanþamarilor orientãri ºi strategii politice. De ce nu ar fi geopolitica ºi un ghid în viaþapoliticã? Fireºte cã e necesar sã precizãm ce sens dãm noþiunii de geopoliticã, dar cutoþii observãm cât de costisitoare sunt astãzi mãsurile ºi orientãrile care nu aurespiraþie geopoliticã, nu au un ghidaj de aceastã facturã.

Cum spuneam, geopolitica nu se limiteazã la geopolitica germanã (acestei variantea geopoliticii îi vom consacra un capitol de sine stãtãtor). De pildã, geograful englezHalford Mackinder, considerat unul dintre pãrinþii întemeietori ai geopoliticii, nu folo-seºte acest termen nicãieri în opera sa. El ne propune o altã lecturã a geografiei pla-netei noastre, în care identificã ºi cauzalitãþi geografice ale istoriei, o altã viziune despreteritorialitate, foloseºte termeni noi precum „puncte strategice naturale („naturalseats of power“) sau „zona-pivot a istoriei“. O abordare care a devenit posibilã de-abia în perioada post-columbianã, când mijloacele de transport ale momentului – cãiferate, vapoare – alcãtuiau totuºi o reþea care permitea nu numai ca globul sã fie cu-noscut, dar ºi tratat ca un tot unitar. În loc de a încerca o desluºire a ceea ce ne învaþãcu adevãrat o interpretare precum cea a lui Mackinder, diverºi analiºti au preferatsoluþia mai comodã de a împacheta totul în ambalajul numit „geopoliticã“, pe care aulipit diferite etichete conþinând cliºee obosite.


Este geopolitica o disciplinã a perioadelor postbelice?

Autorul francez Jacques Ancel obiºnuia sã spunã: „Geopolitica este o chestiune aperioadelor postbelice“ (de fapt, citatul exact este „o ºtiinþã germanã din perioadelepostbelice“). Remarca se cere plasatã în contextul reacþiei ºcolii geografice francezefaþã de geopolitica germanã interbelicã, o reacþie durã, presãratã cu sintagme de felul:„superstiþie cartograficã“, „geografie pusã în slujba politicii“, „produs gazetãresc“, „in-strument al rãzboiului“ etc. Demn de semnalat este faptul cã autorul francez foloseºtetermenul „geopoliticã“ doar pentru a nu fi confiscat de cãtre ºcoala germanã: „Citi-torul sã scuze pedantismul aparent al faptului cã dau acestui studiu teoretic de geogra-fie politicã drept titlu un neologism. Am crezut, însã, necesar sã nu las ca acest termen,care a fãcut carierã dincolo de Rin, sã fie acaparat de o nouã aºa-zisã ºtiinþã germanã.“27

Într-adevãr, dupã conflagraþii ºi mari înfruntãri armate, problemele teritoriilor ºi aleteritorialitãþii, deci ceea ce intrã cu obligativitate în obiectul de studiu al geopoliticii,capãtã o actualitate frapantã. În perioadele de dupã rãzboi se deseneazã sau redese-neazã graniþe, se repun în discuþie ºi se delimiteazã sfere de influenþã etc. De pildã,sfârºitul Rãzboiului Rece a condus la trei mari prefaceri geopolitice, care pun înumbrã tot ceea ce a însoþit acest proces. Este vorba de unificarea Germaniei, de elibe-rarea Europei de Est nu numai de comunism, ci, deopotrivã, de tutela sovieticã ºi dedezintegrarea Uniunii Sovietice. „Puþine prefaceri – noteazã analistul american Zbig-niew Brzezinski – au avut loc într-un timp aºa de scurt ºi într-o perioadã de pace.“28

Sfârºitul Rãzboiului Rece a marcat, totodatã, sfârºitul unei organizãri bipolare alumii: o bipolaritate geopoliticã, o bipolaritate ideologicã ºi o bipolaritate psiholo-gicã. Sfârºitul acestei bipolaritãþi ne obligã sã regândim multe noþiuni. Ce sens ar maiavea în ziua de azi o miºcare cum a fost miºcarea de nealiniere? Nealinierea aveaînþeles în condiþiile în care existau doi poli, în care se aflau în disputã douã orientãricare dominau planeta. În asemenea condiþii nealinierea semnifica „a treia cale“ sau,în orice caz, o poziþie care nu se alinia nici uneia dintre cele douã.

A limita însã valabilitatea unei discipline doar la o perioadã anume, oricât de im-portantã ºi de semnificativã ar fi, înseamnã a-i rãpi dreptul la existenþã, a-i pune subsemnul întrebãrii statutul de disciplinã ºtiinþificã propriu-zisã. Dacã suntem consec-venþi cu punctele de vedere exprimate mai sus, atunci perioadele postbelice ar trebuidescifrate prin intermediul celor antebelice. Cu alte cuvinte, geopolitica nu se poateinteresa doar de ceea ce urmeazã, ci ºi de ceea ce pregãteºte ºi explicã un proces.

O disciplinã integratoare

Atât de stãruitoare a fost preocuparea de a identifica deformãrile – repetãm, reale –ale formulelor tradiþionale ale geopoliticii, încât nu au fost sesizate la vreme evolu-þiile semnificative în cadrul elementelor ce întemeiazã politica ºi componenta ei cen-tralã, puterea. Nu a fost observatã apariþia unor noi situaþii care oferã explicaþii maicuprinzãtoare potenþialului ºi performanþelor statului.

Existã autori care considerã cã, astãzi, cronopolitica este mai importantã decât geo-politica. „Pierderea spaþiului material, apreciazã Paul Virilio, face ca guvernarea sã

40 Geopolitica

aibã ca principal parametru timpul […]. Existã o miºcare de la geopoliticã la crono-politicã: distribuþia teritoriului devine distribuþia timpului.“29 Nu am fi atât de fermiîn a proclama aceastã substituire. Pentru cã spaþialitatea se cere ºi ea redefinitã în sensmodern. Pur ºi simplu nu o mai putem concepe ca în secolul trecut, de pildã. Cert estecã timpul capãtã o nouã importanþã, de care trebuie sã fim cu toþii conºtienþi. Viteza dereacþie este o dimensiune esenþialã a conducerii ºi guvernãrii moderne. Viteza de reac-þie în a sesiza domeniile noi ºi potenþialul lor de progres, viteza de reacþie în a produceinovaþia, viteza de reacþie în a o valorifica din punct de vedere comercial. Dacã schim-barea este un nou mod de a fi, a nu obosi sã te schimbi mereu, a face acest lucru cu vi-teza necesarã reprezintã un adevãrat comandament care se structureazã în jurul timpului.

Existã ºi tentative de a sintetiza toate aceste schimbãri, de a le reuni într-un rãs-puns nou, într-o formulã în care fiecare sã-ºi afle o soluþie mulþumitoare. Richard Falkeste de pãrere cã lumea se miºcã rapid de la geopoliticã „spre o realitate mai integratãeconomic, cultural ºi politic“, ceea ce ar solicita apariþia geoguvernãrii. Statul suveranasupra unui teritoriu, ca actor într-o lume mult schimbatã, în care numeroase problemeºi sfidãri au o naturã transnaþionalã, dispune de o capacitate de intervenþie ºi influen-þare din ce în ce mai redusã. În aceste condiþii, ºi capacitatea sa de guvernare cunoaºteun declin vizibil. Miza politicilor globale nu o mai formeazã geopoliticile, ci geogu-vernarea, menitã sã asigure structuri de guvernare eficientã la nivel global.

A rãspunde la întrebarea „ce este geopolitica?“ înseamnã a rãspunde la întrebarea„ce anume determinã afirmarea politicã a unui stat?“ Deci geopolitica va fi o disci-plinã integratoare sau nu va fi. Miºcarea ºi evoluþia statelor nu mai poate fi de multexplicatã doar pe baza datelor naturale ale statelor, deºi acestea îºi pãstreazã mult dinsemnificaþia lor. Nici chiar o lume profund informatizatã nu va putea niciodatã sãfacã abstracþie de poziþia strategicã a strâmtorilor Gibraltar sau Malacca, nici debogãþiile naturale din Orientul Mijlociu sau din Marea Caspicã ºi nici de presiunea ºisemnificaþia „politicã“ pe care o au populaþia ºi numãrul acesteia. Datele naturale vorfi întotdeauna materia primã din care se va întrupa procesul dezvoltãrii sociale.

Modificarea esenþialã are loc la nivelul reponderãrii fiecãrui factor, iar adevãratarãdãcinã a acestui proces se aflã în importanþa cu totul aparte pe care o are cunoaº-terea astãzi, alãturi de capacitatea de a aplica ºi valorifica potenþialul sãu de dezvol-tare. Geopolitica, dacã se vrea actualã, trebuie sã recompunã paralelogramul de forþecare alimenteazã afirmarea politicã a statului ºi evoluþia mediului politic interna-þional. Ea va trebui sã consemneze sporirea importanþei pe care o au factorii subiectiviai dezvoltãrii ºi sã-ºi redeseneze obiectul de studiu pornind de la aceastã realitate. Cualte cuvinte, geopolitica va trebui sã asimileze datele fundamentale ale teoriei mo-derne a dezvoltãrii, fãrã de care nu pot explica ºi cu atât mai puþin prevedea evolu-þiile din mediul politic internaþional.

Nãscutã ca un capitol al politicii, geopolitica este nevoitã sã-ºi punã întrebãri cuprivire la actul central al politicii, cel al guvernãrii. Pentru cã performanþa este datãde guvernare. Guvernarea trebuie sã sesizeze acei factori noi în procesul dezvoltãrii,acea reponderare a elementelor care determinã afirmarea politicã a unui stat. Dacãprocesul dezvoltãrii este din ce în ce mai pregnant determinat de planificarea coe-rentã, de strategii realiste ºi, deopotrivã, de voinþa politicã, atunci geoguvernarea,


care sã exprime atât dimensiunea naþionalã a termenului, cât ºi pe cea internaþionalã,desemnând forþe ºi tendinþe ce nu mai pot fi controlate ºi dirijate doar prin instru-mente proprii fiecãrui stat, intrã într-o actualitate de netãgãduit. Geopolitica nu maipoate fi doar „conºtiinþa geograficã a statului“, ea trebuie sã fie ºi conºtiinþa „po-tenþialului statelor“ pe care îl pune în valoare guvernarea.

Hãrþile mentale ºi traseele geopolitice

Se poate spune cã geopolitica este o hartã mentalã. Orice stat îºi construieºte oasemenea hartã în care sunt topite evaluãri privind propria poziþie, raportul de forþecu vecinii, contextul regional în care acþioneazã, mediul internaþional ºi coordonatelesale de bazã. Putem deduce veridicitatea hãrþilor mentale ale statelor ºi actorilorpolitici din acþiunile lor, din simþul oportunitãþii de care dau dovadã acestea, dininteligenþa cu care valorificã un context, din promptitudinea cu care reacþioneazã laanumite tendinþe etc.

Când vorbim despre geopoliticã în sens de disciplinã avem în vedere mai ales „hãr-þile mari“, elaborate de puterile vremii, la care „hãrþile mici“ trebuie sã se „alinieze“sau mãcar sã se raporteze atent. La aceastã trãsãturã mai trebuie adãugatã o alta: geo-politica este prin natura ei preponderant imperialã. Ea a fost lansatã ca domeniu dereflecþie în perimetrul marilor puteri, de la imperiul de ieri la superputerea de astãzi.Punctele nodale ale teoriei au fost elaborate de cãtre autori aparþinând unor puteri îndevenire (Alfred Mahan), unor puteri care îºi simþeau periclitatã poziþia (HalfordMackinder), unor puteri care se simþeau frustrate în urma pierderii unor confruntãrimilitare (Karl Haushofer) etc. Mahan, de pildã, realizeazã cu o acuitate ieºitã din comuncã Statele Unite nu pot deveni cu adevãrat o putere mondialã dacã nu devin ºi o puteremaritimã ºi teoretizeazã cu mare forþã de convingere importanþa decisivã a construiriiputerii navale. El a scris lucrarea The Influence of Sea Power upon History în primulrând pentru þara sa. Impactul a fost mult mai mare decât perimetrul Americii. Din ordinullui Wilhelm II, împãratul Germaniei, cel puþin un exemplar din aceastã lucrare trebuiasã se afle pe fiecare navã a flotei germane. De altfel, în discursul rostit la Hamburg,la 18 iulie 1901, kaiserul a afirmat fãrã echivoc: „viitorul nostru se aflã pe mare“. Ace-laºi ecou l-a stârnit lucrarea lui Mahan ºi în Japonia. Ea a fost tradusã ºi figura dreptbibliografie obligatorie în toate colegiile militare ºi navale japoneze. Mackinder, larândul sãu, a influenþat atât de mult geopolitica germanã, încât i-a împrumutat con-cepte, abordãri, distincþii. Corpul principal al geopoliticii aºa cum ne-o reprezentãmnoi astãzi ca disciplinã este elaborat în perimetrul marilor puteri ºi exprimã temerile,preocupãrile, proiecþiile acestora.

Putem reduce geopolitica la reprezentãrile ºi proiecþiile marilor puteri? Indis-cutabil nu, pentru cã ºi þãrile mici trebuie sã-ºi elaboreze propriile hãrþi mentale. ªi eleau nevoie de o privire limpede asupra propriilor atuuri ºi slãbiciuni, ºi ele sunt somatesã cumpãneascã între marile tendinþe sub presiunea cãrora trãiesc, ºi ele au nevoie deelaborãri care sã le ghideze eforturile de promovare a intereselor lor pe arenainternaþionalã. Am putea spune cã statele mici trebuie sã-ºi construiascã mai iscusit

42 Geopolitica

propriile hãrþi mentale, pentru cã ele nu dispun de forþa de a le impune. Asemeneahãrþi au nevoie sã se distingã printr-o mai mare elasticitate, printr-o descifrare maiadâncã a proceselor cu care se confruntã, într-un cuvânt, sã se impunã prin calitatealor intrinsecã. În mod special, ele trebuie sã judece ºi sã evalueze lucrurile cel puþin petermen mediu. O þarã micã este obligatã sã lucreze mãcar cu perspectiva termenuluimediu; altminteri, costul poate fi, ºi de cele mai multe ori este, foarte mare, pentru cãel vizeazã nu numai prosperitatea statelor respective, ci adesea integritatea ºi, uneori,chiar supravieþuirea lor.

Am subliniat cã elaborãrile geopolitice iau forma unor hãrþi mentale pentru aevidenþia cu cât mai multã pregnanþã caracterul lor construit. Construit din datelenaturale, din poziþiile geografice, din dinamica contextelor politice ºi geopolitice, dinprefacerile care au loc în perimetrul vecinãtãþilor unui stat etc. Faptul cã geopoliticase concentreazã pe influenþa factorilor naturali asupra politicii unui stat nu înseamnãcã strategia care ghideazã un stat este înscrisã întru totul în aceste date. Desigur, stra-tegia este conþinutã în ele, dar procesul de descifrare, de combinare a acestor elemente,de regândire a lor din perspectiva diverselor contexte este o problemã de construcþie,de elaborare. Nu avem decât sã comparãm politica externã a Germaniei din timpul luiBismark cu cea din perioada premergãtoare Primului sau celui de-al Doilea RãzboiMondial pentru a vedea ce adaugã strategia pornind de la aceleaºi condiþii sau de lacondiþii similare.

Subliniind acest lucru, nu am dori sã sugerãm cã harta mentalã este o construcþieîntru totul subiectivã, cã ea nu topeºte în substanþa ei elementele cuantificabile alemediului natural, constrângerile obiective ale spaþiului ºi dinamicii spaþiale, evolu-þiile mediului politic zonal ºi internaþional. Chiar dacã vorbeºte despre „hãrþile men-tale“ cu care ne echipeazã geopolitica, Ilie Bãdescu subliniazã importanþa spaþiului,ca reper fundamental al studiului geopolitic: „Concluzionând, putem spune cã geo-politica este ºtiinþa dimensiunii spaþiale a vieþii politice, economice ºi culturale ºireligioase a popoarelor, ceea ce implicã, altminteri spus, o concepþie despre om cafiinþã spaþialã, ca om spaþial.“30 Datele naturale ºi elementele spaþiale nu asigurã doaranumite constrângeri obiective. Perenitatea lor imprimã o anumitã perenitate inter-pretãrilor, o anumitã repetabilitate miºcãrilor geopolitice, o anumitã constanþã în timpa traseelor geopolitice. Poziþia naturalã nu se schimbã. Se schimbã actorii. Conser-vându-se în timp, poziþia naturalã devine locul de interferenþã a unor vectori, indife-rent de numele pe care epocile istorice le dau acestora vectori. Polonia a fost împãrþitãde Rusia ºi Germania, atât pe timpul þarilor albi, cât ºi roºii, atât în vremea regimu-rilor democratice din Germania, cât ºi a celor extremiste. „Legile dure ale geopo-liticii“ imprimã permanenþã unor miºcãri, tendinþe, fluxuri, amintindu-ne de traseelefixe ale pãsãrilor cãlãtoare…

Mai rãmâne sã lãmurim o problemã. Cum se schimbã actorii, cum evolueazã con-textele, cum cresc ºi cum decad puterile? Geopolitica, aºa cum ne spune ºi numele,porneºte de la datele naturale ºi cautã sã reliefeze importanþa acestora în evoluþiastatelor ºi regiunilor. Dacã pãrãsim sau neglijãm aceastã perspectivã nu mai suntempe tãrâmul geopoliticii. Dar a limita disciplina doar la studiul influenþei datelornaturale asupra deciziilor politice – interne sau internaþionale – ni se pare o îngustare


a obiectului de studiu care nu conferã mare perspectivã studiului geopoliticii. Nu putemstudia traseul ºi dinamica unei puteri, ale unui actor mondial fãrã a face referire ºi laalte date, fãrã a avea în vedere ºi evoluþiile în plan economic, tehnologic, calitateastrategiilor care ghideazã dezvoltarea lor, adicã elementele care conferã dinamism ºitrãsãturi particulare þãrilor ºi regiunilor. În introducerea la primul numãr al revisteiGeopolitica ºi geoistoria se spunea: „Geopolitica ar fi ca o plantã ºtiinþificã ce creºtemai ales în þãrile care o udã cu lacrimi geografice.“31 Ca domeniu de preocupãri, da!Tumultul unei dezvoltãri, substanþa unei evoluþii, temeinicia unei orientãri nu pot fiînþelese fãrã corelaþiile necesare cu viaþa socialã, economicã, cu schimbãrile dincâmpul politic.

44 Geopolitica

Geopolitica anglo-americanã

Principalele personalitãþi ale ºcolii geopolitice anglo-americane – Alfred Mahanºi Halford Mackinder – nici nu au folosit termenul de geopoliticã. Se spune cã aces-tuia din urmã nici nu-i prea plãcea termenul propriu-zis. Existã ceva ce îi uneºte pe toþigânditorii care fac parte din aceastã ºcoalã: orientarea preponderent strategicã a gân-dirii ºi elaborãrilor de ordin geopolitic, fapt care ne ºi îndreptãþeºte sã vorbim despreo ºcoalã anglo-americanã de geopoliticã. Chiar ºi atunci când abordeazã aceleaºi temeca ºi autorii germani, interpretãrile ºi soluþiile sunt diferite, urmând particularitãþile uneiabordãri specifice, caracterizatã prin viziune practicã ºi orientare strategicã a analizei.

Existã, în acelaºi timp, ºi ceva care îi uneºte pe toþi gânditorii din domeniul geo-politicii. Este vorba, cum am mai spus, despre ancorarea analizelor pe care le între-prind în spaþiul geografic al þãrii, al puterii sau al superputerii din care fac parte. Ela-borãrile lor teoretice dau astfel glas, chiar dacã într-un mod indirect, preocupãrilor ºidominantelor de ordin strategic ale statelor respective. Lectura operei lor ne ajutã sãne reprezentãm mai limpede nu numai aceste dominante, ci ºi modul în care statele res-pective îºi percepeau evoluþia, ca ºi instrumentele de realizare a obiectivelor dezvol-tãrii lor strategice.

Teoria puterii maritime (Alfred T. Mahan)

Russel Fifield ºi Etzel Pearcy considerã cã Alfred Mahan ºi preºedintele Rooseveltsunt printre cele mai mari personalitãþi ale geopoliticii americane.1 Mahan a fost unautor care ºi-a elaborat opera în termenii strategici de care Statele Unite aveau atât demare nevoie la acea vreme, iar Roosevelt a asigurat transpunerea în practicã a multoradintre ideile gânditorului american. Cumpãrarea Canalului Panama în 1903 ºi deschi-derea lui efectivã în 1914, acþiune iniþiatã de preºedintele american, a pornit ºi de laevaluarea fãcutã de Mahan. În anul 1890, autorul american a atras atenþia asupracerinþei ca Statele Unite sã construiascã un canal care sã traverseze istmul dintre celedouã Americi. Pentru a asigura securitatea acestui canal era necesar ca SUA sã deþinãsuperioritatea navalã în Caraibe ºi în estul Pacificului. Ceea ce transforma insuleleHawaii într-un punct strategic vital pentru apãrarea Americii de „o invazie barbarã“

dinspre Asia. Prin urmare, în decizia strategicã de a construi canalul este cuprinsã ºiideea lui Mahan, formulatã cu câþiva ani înainte.

Opera lui Mahan ar putea fi caracterizatã drept o pledoarie pentru construirea uneiputernice flote navale, indispensabile noului statut de putere al SUA. PreºedinteleRoosevelt este unul dintre cei care au pus în practicã aceastã idee, iar între 1907 ºi1909 a trimis în jurul lumii noua flotã americanã, ca simbol al puterii Statelor Unite.Gestul preºedintelui american, spun comentatorii, a urmat unui fel de „gâlceavã“ diplo-maticã. Cu puþin timp înainte, board-ul educaþional din San Francisco hotãrâse caelevii japonezi, chinezi ºi coreeni sã frecventeze ºcoli separate. Ceea ce a provocat in-dignare la Tokyo ºi chiar o anumitã încordare în relaþiile bilaterale. Trimiterea floteireprezenta un semnal cã alta era acum puterea Americii.

Alfred T. Mahan (1840-1914), amiral al marinei americane, a fost ºi profesor laNaval War College din Newport (Rhode Island), calitate în care scrie principala sa lu-crare, The Influence of Sea Power upon History, publicatã în 1890. Volumul reprezintão privire monograficã asupra rolului jucat de forþa maritimã, între anii 1660-1783, înascensiunea Marii Britanii. Trei ani mai târziu, Mahan publicã o altã lucrare de tipmonografic, intitulatã The Influence of Sea Power upon the French Revolution andEmpire, care urmãreºte evoluþia flotei franceze între anii 1793-1812.

Autorul american relevã faptul cã influenþa puterii maritime în istoria diverselorþãri ºi în prosperitatea lor a fost sesizatã, numai cã ea a fost invocatã într-un mod atâtde general, încât nu aducea nici o contribuþie efectivã la clarificarea acestei influenþeºi a modului ei de manifestare. „Este uºor sã spunem într-o formã generalã cã folo-sirea ºi controlul mãrii sunt ºi au fost dintotdeauna un factor important în istoriaomenirii. Cu mult mai dificil este sã cãutãm ºi sã arãtãm precis ºi exact importanþasa într-o situaþie anume.“2 Dacã nu facem acest lucru, cercetarea influenþei mãrii înistoria diverselor popoare rãmâne la un nivel difuz ºi vag. Mahan observã cã eveni-mentele în care puterea maritimã a jucat un rol hotãrâtor au fost tratate ºi interpretatefãrã a se þine seama tocmai de aceastã influenþã. Autorul citeazã douã înfruntãri mi-litare celebre: cea dintre Hanibal ºi Scipio Africanul, care urma sã stabileascã soartaRomei, precum ºi un alt traseu istoric pentru Cartagina, ºi cea de la Waterloo, dintreNapoleon Bonaparte ºi coaliþia europeanã antinapoleonianã condusã de ducele deWellington. Ambele evenimente prezintã o similitudine frapantã, trecutã cu vedereade istorici. ªi într-un caz, ºi în altul, „victoria a fost hotãrâtã de controlul asupra mãrii“.Controlul romanilor asupra mãrii l-a forþat pe Hanibal sã recurgã la marºul îndelungatprin Galia, în timpul cãruia mai mult de jumãtate din trupele sale s-au risipit. Gene-ralul cartaginez nu a putut sã aducã trupele staþionate în Spania direct în Italia – aºacum au procedat romanii –, pentru cã drumurile erau controlate de aceºtia din urmã.Bãtãlia finalã de la Metaurus a fost decisã atât de poziþiile interioare ocupate dearmata romanã în raport cu forþele cartagineze, cât ºi, mai ales, de întârzierea cu carefratele lui Hanibal a sosit cu întãriri. Aceeaºi cauzã – lipsa controlului asupra mãrii –i-a dezavantajat de douã ori pe cartaginezi: în primul rând, trupele lui Hanibal auajuns înjumãtãþite la porþile Romei; în al doilea rând, întãririle au sosit cu întârziere.Astfel, cele douã armate cartagineze s-au aflat în momentul decisiv separate de-alungul Italiei.

46 Geopolitica

Focalizând analiza asupra influenþei puterii maritime, Mahan nu desparte istoriamaritimã de alþi factori importanþi în devenirea popoarelor. „La fel cum alte tipuri deistorii se ocupã cu influenþa rãzboiului, a problemelor politice, sociale ºi economiceîn evoluþia þãrilor, amintind doar în treacãt problemele maritime, tot astfel lucrarea defaþã îºi propune sã aducã în prim-plan exact aceste probleme maritime, fãrã a lesepara însã de ceilalþi factori ºi de istorie în ansamblu.“3

Fireºte putere maritimã nu poate fi decât o þarã vecinã cu marea, cu o anumitãdeschidere cãtre oceanul planetar (cu toate cã autorul american menþioneazã ºi altecondiþii spre a deveni putere maritimã, cum ar fi numãrul populaþiei, valorile ºi coe-ziunea naþionalã, trãsãturile guvernãrii). Ca sã ajungã putere maritimã, o þarã trebuiesã îndeplineascã trei criterii. În primul rând, sã se învecineze pe o întindere conside-rabilã cu Oceanul Planetar sau sã aibã acces la acesta printr-o mare deschisã. În aldoilea rând, sã nu aibã în vecinãtatea imediatã vecini puternici. În sfârºit, sã dispunãde o capacitate navalã ºi de un potenþial militar ridicat al flotei maritime. Toate acestecriterii, apreciazã Mahan, au fost întrunite de Marea Britanie. Poziþia geograficã aacestei þãri, conjugatã cu forþa sa navalã, i-au asigurat rolul de putere mondialã pecare l-a deþinut atâta vreme. Atât dobândirea, cât ºi, mai ales, pãstrarea imperiului bri-tanic au fost dependente de asigurarea controlului asupra oceanelor.

Dacã Statele Unite doresc sã se substituie Marii Britanii ca putere oceanicã, eletrebuie sã-ºi completeze poziþia geograficã cu o flotã maritimã de prim rang. AlfredMahan trãieºte în perioada imediat urmãtoare încheierii procesului de colonizare acontinentului american, care s-a produs la mijlocul secolului trecut. Statisticile spuncã Statele Unite aveau o putere industrialã din ce în ce mai mare. Ele continuau însãsã rãmânã o putere continentalã, deºi circa 60% din graniþe erau maritime. Afirmareaacestui nou stat continental ºi ca putere maritimã era un imperativ.

Este meritul lui Mahan cã a formulat în termeni clari dimensiunea strategicã aforþei maritime pentru noua putere care se nãºtea. O flotã comercialã puternicã eranecesarã nu numai pentru desfãºurarea unei activitãþi comerciale intense, ci ºi pentrucã ar fi reprezentat o dimensiune ºi un simbol al puterii. Prosperitatea naþionalã ºiîmplinirea destinului naþional al Statelor Unite depindeau, în viziunea lui Mahan, deaceastã flotã comercialã. Mai mult, navele comerciale ar fi trebuit sã dispunã deporturi, de destinaþii sigure, protecþia lor urmând sã fie asiguratã de-a lungul între-gului parcurs, ceea ce echivala cu construirea unui adevãrat imperiu al oceanului.Amiralul american avertiza cã, în eventualitatea unor conflicte, nu e suficient sãopreºti inamicul la graniþã (în cazul SUA, la þãrmurile oceanului), ci trebuie sã dispuiºi de o flotã suficient de puternicã, în mãsurã sã previnã blocadele ºi sã menþinãlegãturile porturilor americane cu cele ale þãrilor aliate sau neutre.

Mahan observã cã existã poziþii geografice avantajoase. Dar ele au doar o valoarestrategicã potenþialã atâta vreme cât nu beneficiazã de o forþã economicã în mãsurãsã le pune în valoare ºi sã le fructifice potenþialul. Aceasta era situaþia SUA la sfâr-ºitul secolului. Deºi dispuneau de largi deschideri cãtre Oceanul Planetar ºi aveau unconsiderabil potenþial economic, ele nu dispuneau de o forþã navalã care sã punã învaloare toate aceste atuuri geopolitice.

Autorul american trãieºte într-o perioadã în care expansiunea colonialã de tip clasicera pe sfârºite. Problema cuceririi de noi teritorii nu mai reprezenta o prioritate.

Geopolitica anglo-americanã 47

Centrul de greutate se mutase de la cucerire la controlul unor zone, ceea ce însemnao regândire a mijloacelor ºi instrumentelor dominaþiei. Importantã nu mai era ane-xarea, stãpânirea unei þãri sau a unui teritoriu, ci controlul asupra cãii de acces cãtreacel teritoriu. Aceastã cale de acces este, de cele mai multe ori, maritimã, iar con-trolul mãrii presupune existenþa unei puternice flote oceanice.

Din altã perspectivã privind lucrurile, este important sã relevãm ideea lui Mahancã puterea, pentru a fi efectivã, trebuie însoþitã de capacitatea de a proiecta puterea.Chiar dacã autorul american limiteazã aceastã capacitate doar la instrumentul naval,ideea ca atare reprezintã un element esenþial al oricãrei abordãri geopolitice de tipmodern. Mai târziu, alþi autori, tot din spaþiul american, vor vorbi despre puterea aeri-anã ºi chiar despre capacitatea Statelor Unite de a controla spaþiul cosmic, un fel de„spaþiu maritim al secolului XXI“. Instrumentele cu care o þarã îºi proiecteazã putereasunt ºi trebuie sã fie diferite de la epocã la epocã. Dar capacitatea de a proiecta pu-terea cu mijloacele potrivite pentru o etapã sau alta reprezintã o constantã. Contri-buþia lui Mahan este cã a sesizat, mai devreme decât alþii, potenþialul de putere pecare îl reprezenta pentru America flota maritimã ºi cã a afirmat cerinþa construirii saleîn cuvinte clare, chiar imperative.

Determinarea geograficã a istoriei (Halford Mackinder)

Sir Halford Mackinder (1861-1947) este, indiscutabil, cel mai proeminent repre-zentant al geopoliticii anglo-saxone.4 Îºi expune pentru prima datã ideile de geopo-liticã în comunicarea intitulatã „The Geographical Pivot of History“ („Pivotul geografical istoriei“), prezentatã la Societatea Regalã de Geografie în anul 1904. Ideea centralãa prelegerii este aceea cã istoria universalã ºi politica mondialã au fost puternic in-fluenþate de imensul spaþiu din interiorul Eurasiei, iar dominarea acestui spaþiu repre-zintã fundamentul oricãrei încercãri de dominare a lumii.

Puteri oceanice, puteri continentale. „Dacã vom arunca o scurtã privire asupra ten-dinþelor mari ale evoluþiilor istorice – scria el –, nu devine oare evidentã permanenþarelaþiei dintre realitãþile geografice ºi aceste tendinþe? Spaþiile vaste ale Eurasiei,inaccesibile navelor maritime, pe punctul de a fi strãbãtute acum de o reþea de cãiferate, nu constituie oare tocmai ele astãzi regiunea-pivot a politicii mondiale? Aici auexistat ºi continuã sã existe condiþii de mobilitate care permit apariþia unei puteri mi-litare ºi economice mobile, de anvergurã ºi, cu toate acestea, limitatã. Rusia a luat loculimperiului mongol. Presiunile sale asupra Finlandei, þãrilor scandinave, Poloniei,Turciei, Persiei, Indiei ºi Chinei iau locul raidurile centrifugale ale popoarelor stepei.Ea ocupã, la scarã globalã, aceeaºi poziþie strategicã centralã pe care o deþine Ger-mania la nivelul Europei. Poate executa lovituri în toate direcþiile, dar poate fi ºilovitã din toate aceste direcþii, cu excepþia nordului. Dezvoltarea impetuoasã a mo-bilitãþii bazate pe cãi ferate moderne reprezintã doar o problemã de timp. Este puþinprobabil ca oricare dintre revoluþiile sociale imaginabile sã îi poatã schimba raportulfundamental cu spaþiile geografice largi ale existenþei sale…“5

48 Geopolitica

Fidel concepþiei sale, Mackinder evidenþiazã cu pregnanþã însemnãtatea realitã-þilor geografice în politica mondialã, considerând cã multe dintre evenimentele careau marcat evoluþia omenirii au o determinare geograficã. Referindu-se la expunerealui Mackinder din 1904, Karl Haushofer aprecia: „O grandioasã explicaþie a politiciimondiale, comprimatã în câteva pagini.“6

Meditaþia pe care ne-o propune Mackinder se sprijinã pe câteva realitãþi geogra-fice descoperite dupã o atentã lecturã a geografiei globului ºi a relaþiei sale cu istoriamondialã. Ea dezvãluie mai întâi existenþa unei zone compacte de pãmânt situate încentrul Eurasiei, pe care autorul o denumeºte „zona-pivot a istoriei mondiale“. Suntþinuturile ocupate cândva de imperiile nomade, cele care au nãvãlit spre marginilecontinentului în valuri succesive, ocupându-le pentru anumite perioade de timp, celecare au reuºit sã strãbatã distanþele continentale imense din zona central-asiaticã pânãspre þãrmurile Pacificului, ale Atlanticului, ale Mãrii Mediterane. Astãzi, spune au-torul englez, aceastã zonã geograficã este ocupatã de Rusia, fapt care îi conferãacestei þãri o puternicã poziþie internaþionalã ºi un relief geopolitic particular. Zona-pivot se întinde dinspre þinuturile vecine cu Pacificul pânã în zona cuprinsã, la vest,între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã, de la Oceanul Îngheþat pânã la munþii ºi podi-ºurile care despart zona de nord ºi centralã a Asiei de cea de sud. În raport cu aceastãzonã centralã, celelalte pãrþi ale globului apar drept marginale. Ele sunt grupate înstatele care alcãtuiesc ceea ce Mackinder numeºte contur interior – inner (marginal)crescent, un cerc de state situate pe continent, dar care prezintã un important frontonmaritim (oceanic). Sunt teritoriile pe care au înflorit marile civilizaþii ale Europei,Orientului Mijlociu, Indiei ºi Chinei. Urmeazã conturul exterior – outer (insular)crescent, un cerc de state ºi regiuni exterior din punct de vedere geografic continen-tului propriu-zis, cum ar fi Marea Britanie, Africa subsaharianã, Australasia, Americade Nord (vezi harta 1).

De la începuturile epocii columbiene, puterile maritime au avut un avantaj stra-tegic: mobilitatea net superioarã pe care le-a oferit-o marea. Ceea ce le-a asigurat ºio preeminenþã istoricã. Epoca aceasta este dominatã de puterile maritime, dominaþieîncoronatã de cel mai întins imperiu oceanic al lumii, cel britanic. O datã cu sfârºitulepocii columbiene, asistãm la o reaºezare a balanþei de puteri a lumii în favoarea sta-tului-pivot. Mobilitatea care a reprezentat marele atu al puterii maritime începe sã fiecompensatã ºi chiar întrecutã de mobilitatea continentalã, asiguratã prin construireacãilor ferate. În acel moment se construise doar o singurã asemenea cale feratã transsi-berianã, dar când întreaga Asie Centralã ºi de Nord va fi împânzitã de cãi ferate, spuneMackinder, mobilitatea zonei-pivot va fi mult mai mare. Aceastã reþea de comunicaþiiva pune în valoare marile bogãþii naturale ale zonei, suprafeþele agricole imense, po-tenþialul demografic al regiunii, astfel încât este inevitabil sã se ridice o mare putereinaccesibilã comerþului oceanic. ªi este imperios ca zona-pivot, ocupatã de Rusia, sãexercite o presiune din ce în ce mai mare asupra regiunilor marginale, mai ales dacãGermania se va alia cu Rusia“.

Noua situaþie ridica provocãri foarte serioase pentru puterile maritime. DacãMarea Britanie îºi menþine o poziþie de lider, este mai mult din inerþie. Curând, aceststatut va fi luat cu asalt de puterile continentale ºi cu deosebire de Rusia. Puterile


Har

ta 1

:T

eori

a zo

nei-

pivo

t – M

acki

nder

, 190

4 (a

pud

Hal

ford

J. M

acki

nder

, Dem

ocra

tic I

deal

s an

d R

ealit

y,

The

Nor

ton

Lib

rary

, New

Yor

k, 1

962,

p. 2

60)

oceanice vor trebui sã recurgã la un fel de defensivã, ºi scopul lor major este sã îm-piedice ca Germania sã fie atrasã într-o politicã de pivot continental.

Cum sã adaptãm idealurile noastre la realitãþile pãmântului pe care trãim. În 1919,în timpul Conferinþei de Pace de la Paris, Mackinder publicã lucrarea DemocraticIdeals and Reality (Idealurile democratice ºi realitatea). Dupã cunoºtinþa noastrã, eareprezintã singura lucrare de proporþii a autorului englez, cunoscut mai cu seamãpentru studiile sale din 1904 ºi 1943. Sã mai observãm cã ºi de data aceasta demersulsãu exprimã un sentiment al urgenþei. Studiul din 1904 fusese scris dupã revolta burilordin Africa de Sud, a cãrei înãbuºire a solicitat mult Imperiul. Democratic Ideals andReality este scrisã în iarna lui 1919, dupã încheierea conflagraþiei mondiale. Este olucrare cu mesaj, cum am spune astãzi, un avertisment pentru evenimentele careurmau: crearea Ligii Naþiunilor, organizarea ei în lumina unei anumite concepþii,astfel încât sã previnã repetarea rãzboaielor ºi sã asigure o pace durabilã. La o exa-minare mai atentã, lucrarea este un fel de Organon geopolitic: cum sã legãm idea-lurile noastre de realitãþile durabile ale pãmântului pe care trãim, cum pot fi evitaterãzboaiele care revin ciclic în viaþa lumii, cum sã fie instituitã ºi menþinutã justiþia înviaþa oamenilor ºi a naþiunilor, cum ar trebui sã fie cititã mai veridic istoria lumii ºi sãfie identificate soluþii care sã reprezinte o contrapondere la influenþa geografiei asupraistoriei, de care lumea nu a fost întotdeauna conºtientã, cum sã se previnã acumulareatensiunii dintre naþiuni, care, în cele din urmã, conduce la conflicte violente.

Excelând cu deosebire în analize mai concentrate, ºi de data aceasta Mackinderscrie un preambul, intitulat „Perspective“, unde, în patru pagini, expune întreaga filo-sofie a lucrãrii. Meditaþia pe care ne-o propune se bazeazã pe douã categorii funda-mentale: creºterea, creºterea economicã pe un teritoriu dat, ºi expansiunea spre alteteritorii. Primul proces, cel de creºtere, este produsul a douã condiþii, una naturalã,geograficã, ºi alta socialã ºi umanã. „Marile rãzboaie ale istoriei – ºi a avut loc unrãzboi mondial (world war) aproape la fiecare o sutã de ani în ultimele patru secole –sunt produsul direct sau indirect al creºterii inegale a naþiunilor, iar aceastã creºtereinegalã nu este în întregime datoratã geniului ºi energiei mai mari ale anumitor na-þiuni comparativ cu altele; într-o mare mãsurã, este rezultatul distribuþiei inegale afertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã de pe suprafaþa globului. Cu alte cuvinte,egalitatea ºanselor pentru naþiuni nu existã în naturã.“7

Am redat mai pe larg acest citat, întrucât el este esenþial pentru viziunea autorului.În primul rând, creºterea economicã este vãzutã sub cele douã premise ale sale.Mackinder se concentreazã cu deosebire pe cea naturalã, geograficã, dar nu pretindenici un moment cã aceasta epuizeazã explicaþia creºterii. Scopul demersului sãu estesã lumineze latura geograficã, sã-i releve importanþa, sã scoatã la luminã influenþa eiasupra evoluþiei lumii. În acest efort, poate cã analiza cuprinde ºi exagerãri, fireºti,am spune, pentru prima analizã care vrea sã atragã atenþia asupra unei corelaþii. Vomreveni asupra importanþei esenþiale pentru geopoliticã a demersului respectiv. Acum,în contextul actual, considerãm deopotrivã oportun sã accentuãm cel de-al doilea factorexplicativ, pe care autorul doar îl menþioneazã. El ne oferã un punct de sprijin în dez-baterea care s-a prelungit pânã astãzi: trebuie geopolitica sã se concentreze doar pe


influenþa factorilor naturali asupra deciziei politice ºi orientãrilor mai mari în evoluþianaþiunilor ºi a omenirii? Iatã cã unul din întemeietorii demersului de tip geopolitic nespune cã ecuaþia miºcãrii istorice mai cuprinde ºi alt factor explicativ de care trebuieneapãrat sã þinem seama. Geopolitica este chematã, în continuare, sã focalizeze ana-liza pe importanþa mediului natural în miºcarea istoricã, deci în decizia politicã, darnu poate neglija celãlalt factor. În caz contrar, ea, ca disciplinã, nu ar avea nici unviitor, iar ca demers concret ar fi lipsitã de prospeþimea pe care o aduce analiza inspi-ratã de o evoluþie semnificativã. Dacã nu ar asimila ºi acest factor, demersul geopoliticnu ar putea nici mãcar aspira sã detecteze complexitatea dinamicii istorice.

În al doilea rând, Mackinder aºazã la baza miºcãrii istorice un binom explicativ, ocorelaþie de doi factori. Importantã este corelaþia, ºi nu atât ponderea pe care o deþineun factor într-o etapã sau alta. Am putea sã ne întrebãm, în mod legitim, cum ar pro-ceda astãzi Mackinder; ar pãstra oare aceeaºi pondere a factorilor care alcãtuiesc înconcepþia sa binomul explicativ al miºcãrii istorice? Primul lucru cu care ar fi con-fruntat se referã chiar la prãbuºirea statului care ocupa zona-pivot, ºi anume fostaURSS. Condiþiile naturale care fãceau din aceastã zonã a globului o fortãreaþã natu-ralã, cu o poziþie strategicã de primã importanþã, au rãmas aceleaºi. Datele naturale,bogãþiile, populaþia nu s-au schimbat. ªi, totuºi, deþinãtoarea fortãreþei lumii a înre-gistrat un colaps. Care nu poate fi pus în legãturã decât cu organizarea în sensul sãucel mai larg. Pe de altã parte, într-o epocã în care organizarea a avut influenþa decisivãîn creºterea economicã, însãºi corelaþia pe care Mackinder a situat-o la baza miºcãriiistorice se cere regânditã, în sensul reponderãrii factorilor care o compun.

Dacã vom mai parcurge încã o datã citatul de mai sus ºi mai ales continuarea sa –„Aº merge mai departe, spunând cã alãturarea dintre pãmânt ºi mare, dintre solul fertilºi zonele strategice este de aºa naturã încât permite dezvoltarea imperiilor ºi, în celedin urmã, a unui singur imperiu mondial“8 –, atunci am putea spune cã aserþiunea au-torului englez respirã un anumit determinism geografic rezonând cu scrierile lui Ratzelsau cu un anumit darwinism social. Analiza este marcatã, într-adevãr, dupã opinianoastrã, de influenþa determinismului geografic. Soluþia, dimpotrivã, este emancipatãde o asemenea influenþã, ºi aici descoperim unul din elementele care îl fixeazã peMackinder drept reper fundamental în evoluþia geopoliticii. Analiza întreprinsã înplanul „realitãþilor durabile“, cele geografice ºi naturale, prefigureazã o soluþie com-plet diferitã, eliberatã de mecanicismul determinismului geografic: omul se poate ri-dica deasupra acestor condiþii, dar nu neglijându-le, ci pornind de la ele.

Demersul este focalizat pe o corelaþie cu obiectivul expres de a preveni conflicteleviolente pe care nesocotirea constrângerilor ºi influenþelor geografice le-a generat pânãacum. Democratic Ideals and Reality este expresia efortului de a introduce în ecuaþiadezvoltãrii ºi a miºcãrii istorice realitãþile durabile ale mediului nostru natural, care,subestimate sau neglijate, au generat atâtea convulsii devastatoare pentru omenire.„Strãdania mea este sã evaluez semnificaþia relativã a principalelor caracteristicifizice ale globului, aºa cum au fost ele testate de istorie, inclusiv de istoria ultimilorpatru ani ºi, dupã aceea, sã vedem cum putem sã adaptãm mai bine idealurile noastrela aceste realitãþi durabile ale pãmântului pe care trãim“; aceasta este fraza cu care seîncheie „Perspectiva“ de care am amintit.

52 Geopolitica

Pledeazã pentru emanciparea de rigorile determinismului însãºi urgenþa sub carea fost scrisã lucrarea. Sensul urgenþei nu poate fi înþeles decât þinând seama de con-vingerea autorului cã se poate ajunge la cea mai avantajoasã pace, cã ºansa oferitã decontextul acela particular nu trebuie în nici un fel ratatã, cã o nouã structurã inter-naþionalã – Mackinder avea în vedere Liga Naþiunilor – poate adopta hotãrâri care sãprevinã o altã conflagraþie.

Cum aprecia ºi Parker, teza fundamentalã privind dihotomia între puterile conti-nentale ºi cele oceanice rãmâne centralã în aceastã lucrare, dar ea cunoaºte unelemodificãri, atât de formã, cât ºi de conþinut. Europa, Asia ºi Africa sunt cuprinse înconceptul de Insulã a Lumii, cea mai mare masã compactã de pãmânt a globului, cupopulaþia cea mai numeroasã, principala scenã a istoriei. Coastele sudice ale InsuleiLumii – întinzându-se din Europa, în jurul Africii, în sudul ºi estul Asiei, constituie„Promontoriul lumii“, care, începând din secolul al XVI-lea, este controlat de puterilemaritime ale Europei. America de Nord nu este privitã atât ca un continent, cât ca oinsulã gravitând în jurul Insulei lumii. Zona-pivot a lumii este denumitã de dataaceasta Heartland (Inima Lumii), iar relaþia ei cu partea maritimã a Europei apare maistrânsã decât cu estul. Explicaþia este tot de naturã geograficã, ºi anume existenþaunei întinderi de pãmânt fãrã mari bariere naturale între Heartland ºi Europa Occi-dentalã, care i-a încurajat pe oamenii uscatului sã vinã mai ales în aceastã direcþie.

Este vorba nu numai de o schimbare de denumire. Heartland-ul este diferit con-turat, una dintre cele mai mari modificãri fiind includerea în interiorul sãu a bazinelorMãrii Negre ºi Mãrii Baltice, împreunã cu râurile care se varsã în ele. Astfel, Europade Est se aflã de data aceasta cuprinsã în Heartland, care se întinde acum pânã la olinie situatã între Elba ºi Adriatica. Dacã þara care ocupã Heartland-ul este puternicã,atunci cele douã mãri – Marea Neagrã ºi Marea Balticã – devin „mãri închise“, însensul cã sunt controlate de puterea continentalã respectivã, aºa cum Marea Medite-ranã a fost o „mare închisã“ pe vremea când era controlatã de Imperiul Roman.

Mackinder face chiar un pas mai departe ºi învesteºte Europa de Est cu un rol-cheieîn controlul Heartland-ului. În aceastã lucrare el formuleazã teza care, în timp, a ajunscel mai des întâlnit citat din opera sa:

„Cine stãpâneºte Europa de Est stãpâneºte Heartland-ul.Cine stãpâneºte Heartland-ul stãpâneºte Insula lumii.Cine stãpâneºte Insula Lumii stãpâneºte lumea.“9 (vezi harta 2)Întrebarea mai importantã priveºte contextul în care autorul a lansat o asemenea

apreciere ºi temeiurile formulei care a fãcut, dupã aceea, carierã. Începând cu a douaparte a secolului al XIX-lea, dar mai ales o datã cu noul veac, Germania a cunoscuto ascensiune rapidã ºi a înlocuit Rusia ca principalã ameninþare de securitate pentruMarea Britanie. De la sfârºitul secolului al XIX-lea, „centrul de gravitaþie în Europade Est s-a mutat de la Petrograd la Berlin“10. Iar Europa de Vest, insularã ºi penin-sularã, „trebuie în mod necesar sã se opunã oricãrei puteri care încearcã sã organizezeresursele Europei de Est ºi ale Heartland-ului“11. Prilej pentru autor de a formula ojudecatã asprã la adresa politicii engleze, care, orbitã încã de victoria de la Trafalgar,prea încrezãtoare în puterea ei de a controla oceanele, nu a sesizat schimbarea de pecontinent ºi, în 1870, nu s-a situat de partea Franþei. Anglia nu numai cã nu a „citit“


Har

ta 2

:E

urop

a de

Est

, int

rând

ul c

ãtre

Ini

ma

Lum

ii (a

pud

John

Rou

rke,

Int

erna

tiona

l Pol

itics

on

the

Wor

ld S

tage

, D

uski

n/M

cGra

w-H

ill, G

utfo

rd, 1

999,

p. 2

15)

Inim

a L

umii

Eur

opa

de E

st

bine evenimentele ºi nu a înþeles semnificaþia mai adâncã a confruntãrii dintre Franþaºi Germania, dar „a uitat cã puterea maritimã este în mare mãsurã dependentã deproductivitatea bazelor pe care se sprijinã ºi cã estul Europei ºi Heartland-ul ar puteaasigura o puternicã bazã maritimã“.

Europa de Est mai are ºi o altã semnificaþie. Ea face legãtura între cele douã mariputeri ale Heartland-ului: Rusia ºi Germania. Stãpânirea ei aratã ºi cine deþine pre-eminenþa la nivelul Heartland-ului în ansamblu, deci cine deþine o poziþie dominantã.În acest context, autorul nu a avut, credem, în vedere puterea intrinsecã a Europei deEst, ci condiþia ei de „mãsurã“ a celor douã puteri continentale.

O altã dezvoltare a concepþiei sale comparativ cu cea expusã în 1904 priveºte evo-luþia internaþionalã ºi problemele ei. În concepþia autorului englez, cauzele rãzboa-ielor nu pot fi modificate. Distribuþia fertilitãþii ºi a locurilor cu valoare strategicã esteaceeaºi. Aceasta este realitatea pe care trebuie sã o acceptãm ºi cu care trebuie sã neîmpãcãm. Ceea ce poate face Liga Naþiunilor este sã porneascã de la aceste date ºi sãîncerce sã asigure un echilibru real al statelor lumii, astfel încât nici unul din ele sãnu poatã deveni suficient de puternic pentru a o sfida (câºtigarea poziþiei dominante,cuplatã cu tendinþa de a domina, au fost la rãdãcina rãzboaielor). Un instrument înaceastã direcþie ar fi constituirea de cãtre marile puteri a unor structuri de garantare aprincipiilor Ligii. De pildã, o asemenea structurã, în zona maritimã, ar putea fi orga-nizatã de puterile anglo-americane. Un alt instrument ar putea fi reprezentat de cãtrealcãtuirea unor federaþii de state mici, cu o putere la care fiecare din statele compo-nente nu poate nici mãcar aspira. Europa de Est ar constitui un spaþiu predilect pentruo asemenea organizare. Totodatã, ea ar putea reprezenta ºi avantajul cã ar descurajaGermania sã încerce din nou o miºcare de expansiune spre est, aºa cum ar zãdãrniciºi o legãturã directã între Germania ºi Rusia sau tentativa din ambele pãrþi de a îm-pãrþi zona în sfere de influenþã.

Totul este sã fie folosit acest moment atât de prielnic pentru a preveni reizbucnireaconflictelor. Dacã va eºua în aceastã tentativã, atunci lumea, spune autorul, se vaîntoarce din nou la situaþia în care forþa este arbitrul final, iar cuceririle – scopul ori-cãrui stat agresor. Din nou vom recãdea la starea de pânã atunci, aceea de „sclavi aigeografiei lumii“.

În Marea Britanie s-a dat puþinã atenþie acestei lucrãri. Ca o ironie, ecoul scrierilorlui Mackinder a fost mai mare în Germania, atât de frãmântatã dupã primul rãzboi.Evenimentele din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial au trezit, în cele dinurmã, interesul pentru ideile din opera lui Mackinder ºi în Marea Britanie. Lucrareamenþionatã mai sus este retipãritã în 1942, exact în aceeaºi formã în care fusese pu-blicatã prima datã.

Arareori lumea învaþã din propriile greºeli. „Testul Ligii va fi în Heartland“,spunea Mackinder. Test pe care Liga nu l-a trecut. Nu l-a trecut nici Anglia. Ceea cea cerut Franþa, ºi anume ca înarmarea Germaniei sã fie consideratã „declaraþie de rãz-boi“, a fost tratat cu superficialitate ºi îngãduinþã atât de englezi, cât ºi de americani.ªi, în cele din urmã, de francezii înºiºi. Ceea ce menþionase Mackinder în legãturã cuimportanþa echilibrului între naþiuni ca primã condiþie a pãcii a fost nesocotit ºi,peste doar douã decenii, acest echilibru s-a rupt chiar în interiorul Heartland-ului,


acolo unde Liga Naþiunilor trebuia sã susþinã testul fundamental. A urmat un altconflict, mult mai devastator decât cel în urma cãruia Mackinder scrisese DemocraticIdeals and Reality. Interesant este cã ceea ce subliniazã el în prefaþa la ediþia din1919, reprodusã ºi de cãtre ediþia la care am fãcut referire – „Dacã mã angajaz sãscriu despre aceste teme într-o lucrare de mai mare amploare este pentru cã simt cãrãzboiul a confirmat, ºi nu a zdruncinat punctele mele de vedere anterioare“12 – ar fifost la fel de valabil ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial.

Cu peste douãzeci de ani mai târziu, Mackinder revine asupra conceptului deHeartland în studiul „The Round World and the Winning of the Peace“, publicat înnumãrul din iulie 1943 al revistei Foreign Affairs. Cu precizarea cã „este mai valid ºimai folositor astãzi decât era cu douãzeci sau cu patruzeci de ani în urmã“. Întâlnimîn noul studiu aceeaºi preocupare de a identifica o formulã a influenþei geografieiasupra miºcãrii istorice, care sã confere o valoare practicã analizei. „În momentul defaþã ne aflãm pentru prima oarã în poziþia de a încerca, cu anumite ºanse de succes,stabilirea unei corelaþii între miºcãrile istorice mari ºi condiþiile geografice în careau avut loc. Pentru prima datã suntem în mãsurã sã percepem trãsãturi ºi evenimentede importanþã realã pe scena lumii întregi ºi sã cãutãm o formulã care sã punã înluminã determinarea geograficã a istoriei universale. Dacã reuºim, aceastã formulãar trebui sã aibã o valoare practicã, aceea de a interpreta evenimentele curente ºiforþele politice aflate în competiþie într-o perspectivã mai cuprinzãtoare.“ Se adaugã,în acelaºi timp, ºi nuanþe, interpretãri noi, modificãri semnificative ale noþiuniloranterioare.

Pentru a-i înþelege ideile, este nevoie sã abandonãm împãrþirea clasicã a globuluiîn oceane ºi continente ºi sã operãm cu noþiunile pe care ni le propune autorul englez:Insula Lumii ºi Oceanul Interior. Datele fizice sprijinã o asemenea împãrþire. Dinsuprafaþa totalã a globului trei pãtrimi sunt ocupate de apã. Numai o pãtrime revineuscatului, iar din aceastã suprafaþã douã treimi revin Insulei lumii, formatã dinEuropa, Asia ºi Africa, în timp ce cealaltã treime este formatã din America de Nordºi de Sud ºi din Australia. De ce considerã Mackinder cã Africa face parte din InsulaLumii? Iatã argumentele: existã o continuitate perfectã între Africa ºi Asia în zonaSuez (despãrþirea s-a fãcut artificial, prin construirea Canalului de Suez) ºi una aproapeperfectã, la strâmtoarea Bab-el-Mandeb. De asemenea, continentul african este des-pãrþit de Europa doar de câþiva kilometri de apã în zona strâmtorii Gibraltar.

Oceanul Planetar era dominat la acea vreme în mod limpede de cãtre Marea Bri-tanie; de aceea, autorul îºi concentreazã analiza pe Insula Lumii. Sunt numeroase argu-mentele în favoarea acestui demers. Nu numai cã Insula Lumii ocupã cea mai mareparte din suprafaþa de uscat a globului, dar ea este locuitã de majoritatea populaþieilumii. În plus, Insula Lumii cuprindea cele mai mari bogãþii naturale.

Douã concepte pereche: Heartland ºi Oceanul Interior. În articolul din 1943, ta-bloul geografic înfãþiºat de Mackinder ºi lectura realitãþilor naturale ale lumii sunt multdiferite. Heartland-ul ºi Oceanul Interior reprezintã de data aceasta zona de influenþarea vieþii lumii, noul centru de putere, care însumeazã caracteristici atât ale puterii conti-nentale, cât ºi maritime.

56 Geopolitica

Noul studiu, scris la 82 de ani, care poate fi considerat ºi un fel de testament geo-politic al autorului, porneºte de la realitãþile evidenþiate de cel de-al Doilea RãzboiMondial, în care distincþia ºi, mai ales, disputa puteri oceanice–puteri continentale nua mai funcþionat. Rusia a luptat alãturi de Anglia. De aceea, confruntarea putericontinentale–puteri oceanice trebuia înlocuitã. Noul echilibru de putere nu se maiconstituie în jurul celor douã tipuri de puteri, ci între zona nordicã de influenþã (alcã-tuitã din Heartland ºi Oceanul Interior) ºi þinuturile musonice ale Asiei (reprezentatede þãrile care au deschidere cãtre ocean: India, Asia de Sud-Est, China.

În noua abordare, noþiunea de Heartland este modificatã. Modificatã atât de mult,încât unii autori considerã cã, de fapt, Mackinder a abandonat teoria sa despre Heart-land în studiul din 1943.13 Cã noþiunea a fost modificatã substanþial, este limpede. Cãeste chiar abandonatã nu se poate susþine, dupã pãrerea noastrã. Avem în vederespaþiul din articol afectat noþiunii, redefinite, dar avem în vedere, în acelaºi timp, ºirealitatea politicã propriu-zisã. Uniunea Sovieticã ieºise întãritã din rãzboi. ªi în1943 nu erau multe dubii cu privire la câºtigãtorii conflagraþiei. Iar puterea militarãterestrã care ocupa Heartland-ul era imensã. Mackinder nu putea sã-ºi abandonezetocmai acum cel mai important concept geopolitic pe care l-a lansat ºi, probabil, celmai popular concept al domeniului.

Mackinder oferã chiar unele amãnunte privind naºterea conceptului. Prefigurareanoþiunii de Heartland a avut loc de-a lungul unei perioade mai lungi „de observaþieºi meditaþie“, al cãrei început a fost victoria germanã din 1870 asupra Franþei. Con-ºtiinþa englezã fusese, probabil, puternic surprinsã de înfrângerea Franþei, de vremece Mackinder, care avea la acea datã 9 ani, a pãstrat în minte atât de viu ceea ce seîntâmplase atunci. Totuºi, sunt douã evenimente particulare care grãbesc formulareaconceptului: rãzboiul purtat de Anglia în Africa de Sud în contra burilor (1902) ºi celdus de Rusia în Manciuria (1904). Britanicii au trebuit sã strãbatã oceanul pe o distanþãde aproape zece mii de kilometri pentru a-i înfrunta pe buri. Distanþã comparabilã cucea parcursã de ruºi pentru a ajunge în Manciuria, numai cã de data aceasta a fostvorba despre un drum terestru. Ceea ce i-a sugerat autorului englez o „paralelã con-trastantã“ între alte douã evenimente istorice: itinerariul lui Vasco da Gama, care aocolit Capul Bunei Speranþe pentru a ajunge în Indii (la sfârºitul secolului al XV-lea)ºi incursiunile trupelor cazace, în secolul urmãtor, pentru cucerirea Siberiei. Cu multînainte de campania ruseascã în Siberia ºi în Asia Centralã, din aceastã zonã au venitsuccesiuni de raiduri ale triburilor nomade, care au supus temporar populaþia sedentarãdin Europa, Orientul Mijlociu, India sau China. Ceea ce pune în luminã o anume repeta-bilitate a evenimentului istoric, repetabilitate legatã de mediul geografic.

De data aceasta, Heartland-ul nu mai are contururile anterioare: „Heartland-uleste constituit din partea de nord ºi din centrul Eurasiei. Se întinde de la coasta arcticãpânã la deºerturile centrale ºi are ca limitã vesticã istmul larg dintre Marea Balticã ºiMarea Neagrã.“ Explicaþia pe care o avanseazã autorul þine de existenþa a trei factori.Aceºtia se susþin unul pe altul ºi îºi pun amprenta în determinarea ºi delimitareazonei, dar, întrucât nu coincid în întregime, nici contururile de ansamblu ale zonei nupot fi trasate cu precizie. Primul dintre aceºti factori este întinderea platã de joasãaltitudine. Heartland-ul cuprinde cea mai largã suprafaþã platã de joasã altitudine de


pe suprafaþa globului. Al doilea factor ar fi acela cã râurile care traverseazã câmpiasunt navigabile, numai cã ele nu se varsã într-o mare aflatã în legãturã directã cuOceanul Planetar. O parte din ele, cele situate dincolo de Urali, se varsã în OceanulÎngheþat, care, în cea mai mare parte a anului, nu este propice navigaþiei. Iar celesituate dincoace de Urali se varsã în marea Caspicã sau în lacul Aral, ambele, mãriînchise. În sfârºit, în al treilea rând, este vorba despre existenþa unei întinse zone depãºune care, în cea mai mare parte, coincide cu suprafaþa platã de joasã altitudine, fãrãsã acopere întreaga suprafaþã a acesteia din urmã. Zona de pãºune a oferit de-a lungultimpului condiþii ideale pentru mobilitate. Ca ºi în prerie, calul a reprezentat princi-palul vehicul al mobilitãþii de-a lungul istoriei.

Pentru a uºura cititorului reprezentarea mai simplã a zonei-pivot, Mackinder oferãºi o altã echivalenþã: „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se supra-pune cu Heartland-ul, cu o singurã excepþie“. Graniþa de est este fixatã, de aceastãdatã, pe Ienisei. La est de acest râu avem o întindere de munþi, vãi, platouri, pãduri deconifere. Este ceea ce autorul numeºte þinuturile Lenei (dupã numele fluviului caretraverseazã zona). O întindere imensã de aproape patru milioane de kilometri pãtraþipe care trãieºte doar o populaþie de circa ºase milioane de locuitori, dintre care apro-ximativ cinci milioane sunt grupate de-a lungul liniei ferate transcontinentale care leagãoraºul Irkuþk de Vladivostok. Atuul principal al regiunii este reprezentat de bogãþiileimense de care dispune, practic neatinse. Heartland-ul se întinde deci la vest de Ienisei,pe o suprafaþã de peste patru milioane de kilometri pãtraþi pe care locuieºte o populaþiede 170 de milioane. O populaþie care creºte, anual, cu trei milioane de persoane. PivotulHeartland-ului este plasat de cãtre Mackinder chiar la sud de Urali (vezi harta 3).

Care este valoarea strategicã a Heartland-ului? Ca sã facã mai plasticã aceastãvaloare, autorul comparã Heartland-ul rusesc cu cel francez. Ultimul este reprezentatde o regiune mult mai restrânsã, înconjuratã de munþi ºi mare ºi având o singurã des-chidere, cea dinspre nord-est, cuprinsã între Vosgi ºi Marea Nordului. Aici Franþa estevulnerabilã, pe aici s-au produs marile atacuri ºi marile agresiuni în timpul Primuluiºi celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În prima conflagraþie mondialã, Franþa s-a pututapãra retrãgându-se ºi folosind strategic valoarea zonei, în cea de-a doua, nu.

Rusia repetã pattern-ul Franþei, numai cã frontiera sa deschisã este plasatã la vest.În plus, Heartland-ul rusesc are alte dimensiuni decât cel francez. Cel rusesc estelocuit de o populaþie de patru ori mai numeroasã, are o suprafaþã de 20 de ori maiîntinsã, deschiderea sa fiind de patru ori mai mare. Pe aceastã „poartã“ a atacat Hitler,iar ruºii au folosit Heartland-ul pentru apãrare ºi retragere strategicã. Dar cea maiimportantã diferenþã constã în ceea ce autorul numeºte „valoarea de apãrare“ a celordouã zone-pivot. Este adevãrat cã Heartland-ul rus are o frontierã deschisã mult maimare decât cel francez. Dar ºi populaþia rusã este mult mai numeroasã, iar Rusiapoate aºeza pe istmul ponto-baltic un numãr de soldaþi de patru ori mai mare. Supe-rioritatea zonei-pivot ruseºti de aici încolo începe. Vasta întindere de pãmânt careurmeazã este foarte potrivitã pentru apãrare în adâncime ºi pentru retrageri strategice.Câmpia se prelungeºte cu zonele inaccesibile ale coastei arctice, ale þinuturilor sãlba-tice ale Lenei ºi ale lanþului de munþi care începe de la Altai ºi continuã cu deºerturileGobi ºi Tibet.

58 Geopolitica

Existenþa unei mase compacte de pãmânt precum Heartland-ul a generat un tipspecial de strategie de apãrare. Cum menþionau ºi Russel Fifield ºi Etzel Pearcy, elconstã în tehnica de a „vinde“ spaþiu pentru a câºtiga timp ºi de a construi la maredistanþã în spatele frontului o industrie de apãrare. Autorii amintiþi denumesc aceastãstrategie „strategia apãrãrii în adâncime“14.

Heartland-ul rus, prin barierele sale naturale, prin întinderi, adâncimi, prin dificul-tatea de acces, are o netã superioritate în comparaþie cu cel francez. Ceea ce a ºi fostconfirmat de istorie: Heartland-ul francez a fost cucerit, cel rus, nu. De pe el s-au ini-þiat expediþii de cucerire, de pe el au pornit valurile de popoare migratoare; populaþiilecare au locuit aceastã zonã au încercat sã ajungã la mare; drept urmare, ele au exer-citat de-a lungul istoriei o imensã presiune asupra popoarelor care ocupau regiunilede coastã, frontoanele Eurasiei.


Harta 3: Teoriile lui Mackinder cu privire la Inima Lumii (apud Geoffrey Parker, Western Geopo-litical Thought in the Twentieth Century, Croom Helm, London & Sydney, 1985, p. 123)

Concluzia studiului din 1943 ºi a noii viziuni despre Heartland este expres formu-latã: „Toate acestea conduc la concluzia inevitabilã cã, dacã Uniunea Sovieticã iesedin acest rãzboi ca învingãtoare a Germaniei, ea va deveni cea mai mare putere con-tinentalã a planetei; mai mult, va fi puterea care ocupã poziþia de apãrare cea maiavantajoasã din punct de vedere strategic. Heartland-ul este cea mai mare fortãreaþãnaturalã a pãmântului. Pentru prima oarã în istorie ea este ocupatã de o armatã careare atât atuul numãrului, cât ºi al calitãþii.“

Interpretare cu finalitate strategicã a geografiei. Opera lui Mackinder reprezintão interpretare cu finalitate strategicã a geografiei lumii. Pe suprafaþa Eurasiei existaudeja state puternice care puteau sã ajungã la dominarea întregului supracontinent. Îneventualitatea dezechilibrãrii balanþei de putere în favoarea unui singur stat, acesta s-arfi putut extinde pânã la þinuturile marginale ale Eurasiei, iar vastele resurse continen-tale ar fi putut fi folosite pentru construirea unei flote puternice, ceea ce ar fi repre-zentat o sfidare la adresa supremaþiei oceanice a Marii Britanii.

Scrierile lui Mackinder ilustreazã întrebãrile ºi preocupãrile unui savant englez pri-vitoare la fenomenele politice care puteau avea loc pe continent. De pildã, Mackinderobservã cã nu existã bariere naturale importante între Germania ºi Rusia, ceea ce afacilitat miºcãrile masive de populaþie de la începutul mileniului ºi explicã uºurinþacu care mongolii, de pildã, venind din Asia, au invadat Europa. De ce nu ar putea avealoc ºi o miºcare în sens invers? se întreabã autorul englez. În fond, Mackinder erapreocupat fie de o apropiere între Germania ºi Rusia, fie de o expansiune a Germanieispre rãsãrit, pânã la punctul în care sã controleze chiar zona-pivot.

Pe de altã parte, el considerã cã existã trei puteri continentale care au cucerit poziþiidominante în zona axialã: Germania, Rusia, China. Temerea sa era generatã de o even-tualã apropiere dintre statele axiale, ceea ce ar fi reprezentat un pericol la adresa puteriiMarii Britanii. Ca modalitate de prevenire a constituirii unei asemenea axe, Mackinderpreconiza intensificarea relaþiilor de bunã colaborare dintre Marea Britanie ºi Rusia.

Deosebirea fundamentalã faþã de studiul publicat în 1904 aici apare. În „The Geo-graphical Pivot of History“ Mackinder recomanda o politicã inteligentã din parteaMarii Britanii, pentru a preveni constituirea unei axe continentale Berlin–Moscova.Într-un fel sau altul, la începutul secolului, pentru autorul englez apãreau doi actoriprincipali: Anglia, ca simbol al puterii maritime, ºi Rusia, ca þarã continentalã tipicã.În noul context, Mackinder îºi dã seama cã, singurã, Anglia nu mai putea face faþãnoii puteri continentale care se ridica: Uniunea Sovieticã. De aceea, subliniazã el, estenevoie de o „cooperare strânsã ºi durabilã între SUA, Marea Britanie ºi Franþa“. Prima,þarã de mãrimi continentale, prezintã avantajul apãrãrii în adâncime. A doua, consi-deratã un gen de Malta la o altã scarã, este ca o cetate protejatã de apele care o încon-joarã. În sfârºit, a treia, Franþa, un cap de pod care poate fi apãrat (vezi harta 4).

Aºa cum am mai spus, se lanseazã un nou concept, geografic spune autorul, stra-tegic, adãugãm noi. Este vorba despre conceptul de Ocean Interior vãzut ca un con-cept pereche cu cel de Heartland. Pentru a înþelege mai bine raporturile dintre celedouã concepte, sã-l ascultãm pe Mackinder. El atrage atenþia asupra unei trãsãturi

60 Geopolitica

Har

ta 4

: T

eori

a zo

nei-

pivo

t – M

acki

nder

, 194

3 (a

pud

Hal

ford

J. M

acki

nder

, Dem

ocra

tic I

deal

s an

d R

ealit

y, 1

962,

p. 2

61)

Mar

ea B

rita

nie:

Mal

ta la

o a

ltã s

carã

Fran

þa:

cap

de p

od

SUA

Hea

rtla

ndde

dim

ensi

uni

redu

se

Ocean

ul Atla

ntic

(oce

an in

terior

)

Zo

na

-p

iv

ot

I

ni

ma

L

um

ii

extrem de importante a geografiei globului, ºi anume salba de deºerturi ºi þinuturisãlbatice care începe cu deºertul Sahara, continuã spre est cu deºerturile arab, iranian,tibetan ºi mongol, apoi se extinde spre þinuturile sãlbatice ale Lenei, trece spre Alaska,continuã cu scutul Lorentian din Canada ºi ajunge la centura aridã din vestul StatelorUnite. În interiorul acestei salbe întâlnim douã elemente geografice importante:Heartland-ul despre care am vorbit ºi Oceanul Interior (Atlanticul de Nord) cu celepatru regiuni subsidiare: mediteraneanã, balticã, arcticã ºi caraibianã.

Este important felul în care introduce autorul noul concept de Ocean Interior. „Tre-buie adãugate câteva cuvinte despre celãlalt concept, care sã balanseze cele spuse pânãacum“ (despre Heartland ºi despre statul care îl stãpânea la acea datã).

Prin urmare, noul concept, chiar dacã se bazeazã pe elemente geografice certe, areo conotaþie strategicã evidentã. El reprezintã o construcþie menitã sã contrabalansezeforþa principalei puteri continentale, simbolizatã în acel moment de Uniunea Sovie-ticã. O construcþie care include nu doar puteri oceanice (Marea Britanie sau StateleUnite), ci ºi continentale (Franþa). Vorbind despre cele trei state, Mackinder þine sãsublinieze cã cea de-a treia, Franþa, nu este mai puþin importantã, pentru cã putereamaritimã trebuie, în ultimã instanþã, sã fie amfibie dacã doreºte sã balanseze putereacontinentalã. Deci sã se învecineze pe un fronton larg cu marea (termenul ca atare deþarã putere amfibie va fi preluat ºi dezvoltat de Spykman).

Chiar dacã în treacãt, Mackinder îi avertizeazã pe cei tentaþi sã supraevalueze rolulnoii puteri aeriene ºi, mai ales, sã considere cã ascensiunea acestei noi forþe ar împingeîntr-un plan cu totul secundar forþele maritime ºi armatele de uscat. Autorul citeazãun specialist, un om cu experienþã practicã în domeniul aeronautic („Puterea aerianãdepinde în mod absolut de organizarea practicã pe uscat“) ºi nu gãseºte de cuviinþãsã mai insiste, considerând cã argumentul se poate impune prin forþa evidenþei.

Prin urmare, Oceanul Interior devine un centru din ce în ce mai important înordine strategicã ºi economicã. El formeazã o pereche cu Heartland-ul, dar ºi o con-trapondere a sa. Autorul englez sesizeazã ridicarea Americii, posibila ei ascensiuneulterioarã ºi include pãmântul ocupat de noua putere în sistemul de echilibrare aputerilor Nordului. Mai târziu, George Cressey va considera cã, dacã este sã vorbimdespre Heartland, atunci el nu trebuie plasat în Asia, ci în America de Nord, careposedã multe din bogãþiile Asiei, dar beneficiazã ºi de un „spirit dinamic“.15

În exteriorul salbei de deºerturi ºi þinuturi sãlbatice se aflã Marele Ocean (OceanulPacific, Oceanul Indian ºi Atlanticul de Sud) ºi teritoriile cu care se învecineazã(Africa la sud de Sahara, America de Sud ºi þinuturile musonice asiatice). Am insistapuþin asupra acestui nou concept de þinuturi musonice asiatice, prin care autorulînþelege civilizaþiile orientale vechi de pe teritoriile Chinei ºi Indiei actuale. În aceastãparte a pãmântului trãiesc sute de milioane de persoane. Moºtenitoare ale unei tradiþiiculturale bogate, aceste popoare se vor dezvolta ºi vor evolua cãtre prosperitate. Astfel,ele vor reprezenta contraponderea celorlalte sute de milioane care trãiesc în þinuturilecuprinse între Missouri ºi Ienisei. Douã mari þinuturi geografice vãzute de autor cafiind în echilibru. Un echilibru generator de pace ºi de libertate.

62 Geopolitica

„Omul, ºi nu natura are iniþiative.“ Mackinder vede existenþa noastrã ca o unitatea contrariilor geografice: Om ºi Naturã, puteri continentale ºi puteri maritime, „con-turul interior“ ºi „conturul exterior sau insular“. Astfel, el oferã un tablou al vieþii po-litice internaþionale ca un spectacol spaþial, ca o realã dramã teatralã („scena întregiilumi“) în care actorii sunt reprezentaþi de regiunile lumii ºi de legile pe care le as-cunde dispunerea formelor geografice ale globului pãmântesc.

Opera geopoliticã a autorului englez consacrã o viziune bipolarã asupra lumii:puteri oceanice–puteri continentale, puterile Nordului–þinuturile musonice. Echilibrullumii este dat de echilibrul între aceste puteri, de prevenirea apariþiei unor decalaje.Este adevãrat cã cele douã rãzboaie mondiale au fost provocate, cel puþin în aria euro-peanã, nu de Rusia, ci de o altã putere continentalã, Germania. Prin pacea separatã cuRusia, Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918), Germania s-a extins mult spre est,iar spre vest era pe punctul de a câºtiga „supremaþia pe litoralul Atlanticului“16. În celde-al Doilea Rãzboi Mondial, aceeaºi putere câºtigase în primii ani ai conflagraþieisupremaþia pe continent. În partea cealaltã a continentului, Japonia îºi extinseseinfluenþa pe întreg frontonul maritim al Asiei continentale.

O concepþie precum cea a lui Mackinder nu putea apãrea decât dupã ce cunoaº-terea pãmântului ºi explorarea fiecãrui continent erau încheiate, dupã ce luase sfârºitun secol dens în evenimente politice, în care lumea asistase la ridicarea a douã noiputeri, ambele continentale. Mai întâi Rusia, care a ajuns la începutul secolului alXIX-lea la Prut ºi la gurile Dunãrii, astfel încât Anglia ºi Franþa au trebuit sã poarteun rãzboi (Rãzboiul Crimeei) pentru a-i opri înaintarea impetuoasã spre Europa. ApoiGermania, care în 1870 a învins Franþa, devenind una dintre primele puteri aleEuropei. Era deci posibil acum nu numai sã fie construitã o concepþie globalã privi-toare la spaþiul terestru, ci ºi o concepþie care sã cuprindã ierarhii de importanþã adiferitelor zone ºi regiuni ale lumii, aºa cum erau ele recomandate de cercetarea geo-graficã, precum ºi de cea istoricã.

Pentru cei care se vor arãta surprinºi de importanþa decisivã pe care Mackinder oacordã Inimii Lumii, vom menþiona cã teoria autorului englez a fost elaboratã într-unmoment în care „zona-pivot“ nu avea o contragreutate de ordin geopolitic. Cine pri-veºte atent harta continentului va observa imediat cã Europa nu este decât o prelun-gire a blocului masiv de pãmânt eurasiatic. În rãzboiul din 1854, Franþa ºi Anglia autrebuit sã-ºi uneascã forþele pentru a stopa înaintarea ameninþãtoare a Rusiei, intenþiaacesteia de a ajunge la Bosfor ºi Dardanele.

La acea vreme Statele Unite nu aveau o prezenþã impunãtoare pe scena econo-micã ºi politicã a lumii, deºi observatorului atent nu putea sã-i scape faptul cã aceastãþarã întrunea mai toate condiþiile pentru a ajunge o superputere. Ceea ce a devenitfoarte clar în timpul ºi dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Este, neîndoielnic, unmerit al lui Mackinder cã ºi-a modificat teoria în acord cu evoluþiile semnificative peplan mondial, acordând unei zone care cuprinde SUA, Anglia ºi Franþa statutul deþinut cu greutate geopoliticã asemãnãtoare cu cea a Heartland-ului.

Ar mai rãmâne de fãcut o remarcã. Supraestimeazã cumva autorul englez factorulgeografic, dispunerea spaþialã în ascensiunea unor puteri, în evaluarea strategicã adiferitelor zone ºi regiuni? Fãrã îndoialã, Mackinder atrage atenþia asupra acestuifactor ºi cautã sã-l impunã ca reper de neocolit al cercetãrii de profil. Altminteri, ori


de câte ori se referã la zone concrete, el ia în calcul ºi alte variabile extrem de impor-tante în devenirea unei puteri. De pildã, când se referã la þinuturile musonice careacoperã teritoriile Chinei ºi Indiei, unde s-au afirmat cândva civilizaþii de mare reliefîn istoria omenirii, Mackinder estimeazã cã aceste zone se vor dezvolta pânã la nivelulde a putea întruchipa o contrapondere a populaþiilor cuprinse între Ienisei ºi Missouri.El identificã drept atuuri ale acestei zone populaþia, tradiþia culturalã, bogãþiile, cualte cuvinte un complex de factori geografici, culturali ºi strategici.

Meritã discutatã aceastã problemã ºi în contextul mai larg al reproºurilor care sefac geopoliticii în privinþa absolutizãrii factorilor naturali în explicarea fenomenelorpolitice. Mai ales cã Mackinder se numãrã printre primii autori în acest domeniu, atâtîn ordine temporalã, cât ºi valoricã. ªi este bine sã ne reprezentãm mai clar dacã estevorba despre o absolutizare realã ºi asumatã sau de una preponderent construitã,adãugatã în timp. Sã-l ascultãm pe geograful englez, care, parcã anticipând criticilede mai târziu, face precizãri importante: „Eu am vorbit ca geograf. Balanþa adevãratãa puterilor politice într-un anume moment este produsul, pe de o parte, al condiþiilorgeografice, economice ºi strategice, iar, pe de alta, al numãrului, vigorii, dotãrii ºi or-ganizãrii popoarelor aflate în competiþie. Cu cât estimãm mai fidel aceste variabile,cu atât suntem mai apþi sã atenuãm diferenþele, fãrã a recurge la calea crudã a ar-melor. Iar variabilele geografice ale evaluãrii pot fi mult mai bine mãsurate ºi suntmult mai constante decât cele umane.“17

Prin urmare, în evoluþiile ulterioare ale disciplinei avem de-a face cu o problemãdelicatã, chiar cu un fel de capcanã profesionalã. Deliberat sau nu, rolul factoruluigeografic este supraestimat, întrucât el apare mai evident ºi este, prin natura sa, maiuºor de evaluat. În acelaºi timp, chiar fãrã sã ne dãm seama, recursul în exces la rolulfactorului geografic poate exprima fie o disponibilitate redusã pentru investigareaunor variabile mai complexe ºi mai greu de evaluat, fie un reflex de comoditateprofesionalã în faþa complexitãþii pe care o presupune cercetarea: ne focalizãm peceea ce pare mai la îndemânã ºi mai uºor de explicat. În ceea ce-l priveºte, Mackinderîmbrãþiºeazã o poziþie ºtiinþificã clarã, recunoscând aspectele pe care se concentreazãºi subliniind cã perspectiva adoptatã nu conduce ºi nu poate conduce decât la unadevãr parþial: „Îmi propun sã descriu acele caracteristici fizice ale lumii care, dupãopinia mea, au exercitat cel mai pregnant rol coercitiv asupra acþiunii umane ºi sãprezint unele dintre etapele importante ale istoriei organic legate de acestea, chiar înperioadele când caracteristicile fizice respective nu erau studiate de cãtre geografi.Recunosc cã eu ajung doar la un aspect al adevãrului. Omul, ºi nu natura are iniþiative,dar natura, într-o mãsurã considerabilã, exercitã controlul. Preocuparea mea are învedere acest control fizic de ansamblu, ºi mai puþin cauzele istoriei universale. Esteevident cã, în felul acesta, putem spera doar la o primã aproximare a adevãrului.“18

Poate mai presus de toate ar trebui relevatã preocuparea autorului englez de aidentifica echilibrul, chiar ºi acolo unde el nu este decât într-o stare de potenþialitate.Dupã cum se poate vedea ºi în zilele noastre, orice situaþie internaþionalã debalansatãnaºte tensiuni ºi, în orice caz, nu este de naturã sã asigure soluþii ºi strategii pentru oevoluþie calmã, construitã pe valorile, opþiunile a cât mai multor actori internaþionali.Echilibrul reprezintã o lege capitalã a vieþii internaþionale ºi este un merit incontesta-bil al autorului englez cã, focalizând analiza asupra factorului geografic, subsumeazã

64 Geopolitica

întregul demers cerinþei fundamentale a echilibrului de puteri. Analist profund alrelaþiei dintre mediul geografic ºi marile tendinþe politice, Mackinder formuleazã, înacelaºi timp, o serie de corelaþii ale vieþii internaþionale a cãror valoare îl va fixa înistoria geopoliticii ºi, deopotrivã, în cea a teoriei relaþiilor internaþionale.

Teoria þãrmurilor (Nicholas Spykman)

O altã încercare de a corela geografia cu politica globalã este reprezentatã de teo-ria þãrmurilor („rimland theory“), lansatã de Nicholas Spykman. Profesor de relaþiiinternaþionale la Universitatea Yale, Spykman s-a nãscut la Amsterdam, unde a fãcutºi studiile, dupã care a plecat în SUA, primind cetãþenia americanã în 1928. Publicãdouã lucrãri importante chiar în perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial:America’s Strategy in World Politics (1942) ºi The Geography of the Peace (1944).Ultima lucrare, la care o sã facem referire în continuare, a apãrut la un an dupã stin-gerea din viaþã a autorului. Cum precizeazã ºi Frederick Sherwood Dunn, directorulInstitutului de Studii Internaþionale de la Yale, institut întemeiat de Spykman, TheGeography of the Peace are drept punct de plecare cursul predat de autor în 1942, carepropunea o analizã din perspectivã geopoliticã a problemelor de securitate cu careerau confruntate Statele Unite.19 Stenograma cursului ºi hãrþile utilizate de Spykmanau fost, dupã aceea, pregãtite pentru tipar de cãtre asistenta sa, Helen R. Nicholl.

Nicholas John Spykman cunoaºte bine opera lui Mackinder, atât studiul din 1904,cât ºi lucrarea extinsã din 1919, Democratic Ideals and Reality. În The Geography ofthe Peace este citat20 studiul din 1943, „The Round World“, apãrut în revista ForeignAffairs în iulie 1943. Cum autorul se stinsese din viaþã la 26 iunie, este sigur cã asis-tenta sa a gãsit de cuviinþã sã citeze studiul respectiv în legãturã cu schimbarea de cãtreMackinder a graniþei zonei-pivot ºi plasarea acesteia pe Ienisei. Autorul american re-cunoaºte meritele indiscutabile ale analizei întreprinse de cãtre Mackinder. În primulrând, examinarea la scarã globalã a relaþiei dintre tipul de putere maritimã ºi putereacontinentalã; este adevãrat cã geograful englez îºi focalizeazã atenþia asupra Siberiei,dar implicit el atrage atenþia asupra Eurasiei, fiind primul care „trateazã Europa nu dreptcentru al lumii, ci ca una dintre numeroasele peninsule ale masei compacte de pãmânteurasiatic“21.

Demersul lui Spykman încearcã o îmbogãþire a analizei, o tratare mai nuanþatã,uneori o revizuire a teoriei lui Mackinder, pornind de la datele ºi achiziþiile surveniteîntre timp. Pãstrând însã aceeaºi viziune globalã confirmatã de evoluþia ulterioarã: „Estechiar mai necesar sã privim la lumea de astãzi ca la un întreg, întrucât ea este unificatãnu numai de cãtre transportul maritim, ci ºi de cel aerian.“22 Spykman este impresio-nat ºi de finalitatea analizei geografului englez, care atrage atenþia responsabililor cupolitica externã britanicã sã previnã ridicarea unei puteri dominatoare pe continentuleuropean ºi, mai ales, constituirea unei alianþe militare între Germania ºi Rusia.

Recomandarea lui Mackinder va fi preluatã ºi extinsã de cãtre Spykman la niveleurasiatic: „Chiar dacã, în momentul de faþã, productivitatea industrialã a Lumii Noio egaleazã pe cea a Lumii Vechi, Statele Unite s-ar gãsi ele însele irezistibil încercuite


de o forþã superioarã dacã ar trebui sã fie confruntate cu o zonã de coastã eurasiaticãunitã. Principalul lor obiectiv, atât în timp de pace, cât ºi în timp de rãzboi, trebuie sãfie acela de a preveni unificarea centrelor de putere din Lumea Veche într-o coaliþieostilã intereselor americane.“23 Dupã cum se poate observa, diferenþa este de scarã,de proporþii: Mackinder gândeºte jocul strategic la nivel preponderent european ºi dinperspectiva superputerii secolului al XIX-lea, Anglia, Spykman la nivel planetar ºi dinperspectiva Statelor Unite. Nu putem, în acest context, sã nu relevãm faptul cã unelescrieri din zilele noastre – care, tot din perspectivã americanã, subliniazã cã scopulpoliticii externe a Americii este prevenirea unei coaliþii pe continentul eurasiatic –pornesc, chiar dacã nu mãrturisesc acest lucru, tot de la Spykman.

Spykman procedeazã la o analizã detaliatã a construcþiei lui Mackinder ºi alter-neazã argumentele de ordin teoretic cu cele practice, concrete, pentru a-i evidenþiaslãbiciunile. De pildã, viziunea privind opoziþia dintre puterea continentalã ºi ceamaritimã britanicã este examinatã ºi amendatã din perspectivã practicã: „Opoziþiadintre cele douã state nu a fost niciodatã inevitabilã. De fapt, în cele mai mari treirãzboaie ale secolului al XIX-lea ºi al XX-lea – rãzboaiele napoleoniene, Primul ºicel de-al Doilea Rãzboi Mondial –, imperiul britanic ºi cel rusesc s-au aflat de aceeaºiparte împotriva unei alte puteri de coastã (rimland power), cum au fost cele condusede cãtre Napoleon, Wilhelm II ºi Hitler.“24

Punctul de plecare al analizei întreprinse de Spykman este acelaºi: evaluarea „purgeograficã“ a contururilor de ansamblu ale Eurasiei. Numai cã aceeaºi realitate geo-graficã este cititã altfel. Mackinder insistã pe zona centralã a Eurasiei, cea înconjuratãºi adãpostitã de munþi ºi de Oceanul Îngheþat (vezi harta 5). Spykman acceptã în parteanaliza – „putem continua sã numim câmpia centralã a continentului «Heartland»“25,dar îºi concentreazã atenþia pe ceea ce este dincolo de munþi, pe teritoriile cuprinse întremunþi ºi mare. Autorul american mutã centrul de greutate a analizei pe importanþa fâ-ºiei de pãmânt care înconjoarã supracontinentul, plasatã între munþi ºi mare. Mackinder

66 Geopolitica

Harta 5: Teoria þãrmurilor (Rimland theory) – Nicholas Spykman (apud John Rourke, InternationalPolitics on the World Stage, p. 186)

Zona de coastã


o menþionase ºi el, dar nu o valorificase suficient din punctul de vedere al analizei.Pentru a fixa noua evaluare, Spykman foloseºte ºi alte concepte. Ceea ce la Mackinderera inner crescent (inelul interior), la Spykman devine rimland (þãrm), ceea ce la au-torul englez era outer crescent (inelul exterior), la cel american devine off-shore (teri-torii maritime), denumiri care ar defini mai limpede realitatea geograficã. În plus,Spykman vorbeºte ºi de o „autostradã maritimã circumferenþialã“, formatã din „mãrilemediteraneene“ cuprinse între diferitele regiuni de coastã ale continentului ºi careleagã totul într-o „centurã maritimã“.

Perspectiva de analizã este mai pregnant strategicã de data aceasta: „Noi am eºuatîn a înþelege semnificaþia realã a bãtãliei pe care o ducem.“ Este adevãrat cã ºi avan-tajul lui Spykman este net: el face generalizãri pornind de la datele ºi marile încercãripe care le-a presupus conflagraþia mondialã. Teoria rimland-ului s-a impus ºi în urmaeforturilor Statelor Unite de a ajuta Rusia în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Ceeace însemna posibilitatea de a ajunge în zona Heartland-ului, deci accesul la trecerilespre aceastã regiune. Mai ales cã nu erau disponibile decât cele dinspre OceanulÎngheþat ºi cele dinspre Oceanul Indian. Teoria lui Mackinder care accentua impor-tanþa estului Europei (acum ocupat de germani) în controlul Heartland-ului deveneacu totul insuficientã. Chiar inacceptabilã, ºi Spykman o spune deschis: „Formula luiMackinder «Cine stãpâneºte Europa de Est, stãpâneºte Heartland-ul, cine stãpâneºteHeartland-ul…» este falsã. Dacã ar fi sã gãsim un slogan pentru politica de putere aLumii Vechi, acesta ar trebui sã fie: «Cine stãpâneºte rimland-ul stãpâneºte Eurasia;cine stãpâneºte Eurasia controleazã destinele lumii întregi».“26

N. Spykman este de acord cu viziunea lui Mackinder potrivit cãreia Eurasia repre-zintã o poziþie-cheie pentru cucerirea ºi dominarea lumii. Numai cã Spykman con-siderã decisiv pentru controlul inimii lumii (Heartland) controlul þãrmurilor. Contro-lul zonei de coastã care încercuieºte zona-pivot neutralizeazã forþa acesteia.

Care sunt argumentele pe care se sprijinã autorul?– masa compactã de pãmânt eurasiatic este prea întinsã ºi, în ultimã instanþã, foarte

greu de controlat;– zona de coastã are numeroase cãi de comunicaþie înspre regiunea eurasiaticã

propriu-zisã, inclusiv albiile râurilor;– aproximativ douã treimi din populaþia lumii locuiesc în zonele de coastã ale

Eurasiei;– în sfârºit, aceastã fâºie de pãmânt care încercuieºte Eurasia este mult mai ospi-

talierã, comparativ cu alte regiuni din interiorul continentului, greu accesibile ºi cu oclimã asprã.

Într-o anume privinþã putem considera teoria lui Spykman un fel de extindere aunui anumit punct din concepþia lui Mackinder. În fond, ce reprezintã Europa de Est înviziunea autorului englez? Ea ocupã intrândul cãtre Inima Lumii. Ce este rimland-uldacã nu fâºia de pãmânt care asigurã intrândul dinspre toate direcþiile cãtre aceeaºiInimã a Lumii?

68 Geopolitica

Teoria spaþiilor globale (Saul Cohen)

Fost preºedinte al Asociaþiei Geografilor Americani, Saul Cohen susþine cã, astãzi,lumea este dispusã într-o ierarhie geopoliticã ale cãrei elemente, în ordine descres-cãtoare, sunt: spaþiile geografice globale (realms), regiunile, naþiunile-state ºi unitãþilesubnaþionale.27 Existã, potrivit autorului american, douã asemenea spaþii geograficeglobale: spaþiul maritim ºi cel continental. Cel maritim este mai deschis schimburilorcomerciale ºi în general ideii de schimb, pe când cel continental este, prin forþa lucru-rilor, orientat cãtre el însuºi.

La rândul lui, fiecare spaþiu global conþine câteva regiuni distincte. În zona mari-timã putem identifica mai multe asemenea regiuni: America de Nord ºi zona carai-bianã, Europa maritimã ºi Maghrebul, Asia de coastã ºi Africa subsaharianã. De notatcã America de Sud, Africa ºi Asia de Sud se întind în afara acestor zone globale, for-mând ceea ce Cohen numeºte „a patra sferã de marginalitate“.

Cohen introduce ºi alte concepte cu ajutorul cãrora ne putem reprezenta, din punctde vedere geopolitic, mai bine lumea de astãzi. De pildã, ceea ce autorul numeºte „zoneaflate sub presiune geopoliticã“ (shatterbelts), zone fragmentate din punct de vederepolitic, situate la întâlnirea dintre spaþii mari continentale ºi maritime. Aceste zone seaflã deopotrivã sub influenþa celor douã spaþii; prin urmare, ele pot fi atrase de unuldintre aceste spaþii sau rãmân divizate, ca rezultat al intereselor opuse ce se resimt înregiune (vezi harta 6). Asia de Sud-Est, considerã autorul, a reprezentat, pânã nu demult, o asemenea regiune, dar în ultimele decenii a fost integratã politic ºi economicAsiei de coastã, deci unei regiuni semnificative a spaþiului maritim. Ultima zonã aflatãsub presiune geopoliticã este Orientul Mijlociu, care pare sã evolueze tot cãtre spaþiulmaritim, mai ales dupã colapsul URSS. Deºi cuprinde ºase puteri regionale – Egipt,Iran, Irak, Israel, Siria ºi Turcia –, gradul de fragmentare politicã dintre ele, ca ºi ten-siunea specificã unei asemenea situaþii vor putea sã menþinã pentru multã vremeregiunea ca atare în stadiul în care se aflã în prezent, mai precis acela de zonã aflatãsub presiune geopoliticã.

Un alt concept important este cel de poartã de trecere (gateway). Asemenea poziþiiprezintã câteva caracteristici: sunt zone distincte din punct de vedere cultural ºi istoric;din punct de vedere economic sunt mai dezvoltate decât zonele din jur; statele situate înasemenea zone sunt, ca întindere ºi populaþie, mici sau cel mult medii; din punct devedere geografic, asemenea poziþii leagã douã cãi comerciale importante, cel mai adeseamaritime. De aceea, ele joacã un rol integrator între regiuni (vezi harta 7).

Dupã opinia autorului american, cea mai importantã poartã de trecere este repre-zentatã de grupul de þãri central ºi est-europene care asigurã legãtura între MareaBalticã ºi Marea Adriaticã – þãri prinse, dar nu strivite între spaþiul maritim ºi celcontinental. El apreciazã cã ne aflãm pe punctul de a asista la formarea ºi a altor porþide trecere. Între acestea, cea mai importantã ar fi putea fi zona caraibianã, care ardeveni un punct de legãturã între America de Nord ºi cea de Sud, zona din OrientulMjlociu care face legãtura între Marea Mediteranã ºi Marea Roºie, Hong Kong etc.În orice caz, cu cât vor exista mai multe astfel de porþi de trecere, cu atât mai bine.

Teoria puterii aeriene (Alexander de Seversky)

Nãscut în Rusia, Alexander de Seversky activeazã în marina rusã în Primul RãzboiMondial. Are o misiune în 1918 în SUA ºi solicitã azil în aceastã þarã, unde se stabi-leºte definitiv. Primeºte cetãþenie americanã în 1927. În 1942 publicã lucrarea A Victorythrough Air Power, în care criticã subestimarea de cãtre Aliaþi a aviaþiei ca instrumentindispensabil rãzboiului modern ºi fãrã de care nici o victorie decisivã nu poate fiobþinutã. Strategia modernã nu poate fi conceputã fãrã o aviaþie modernã. În 1950publicã o altã lucrare, Air Power: Key to Survival, în care încearcã sã demonstreze cãputerea aerianã are o superioritate netã comparativ cu cea terestrã ºi maritimã ºi în


Harta 6: Teoria spaþiilor globale – Saul Cohen, Realms (apud John Rourke, International Politics on the World Stage, p. 167)

Spaþiul continentalSpaþiul oceanicZonã aflatã sub presiunegeopoliticã (Shatterbelt)

Harta 7: Porþile de trecere – rol integrator între regiuni (apud John Rourke, International Politics on the World Stage, p. 169)

Poartã de trecere actualãPoartã de trecerepotenþialã

70 Geopolitica

care sugereazã cã SUA trebuie sã-ºi dezvolte capacitãþile aeriene ºi sã renunþe labazele navale de peste mãri, foarte costisitoare, sau sã le reducã numãrul. Alexanderde Seversky utilizeazã noþiunea de areal de dominare aerianã ºi considerã cã arealelede dominare aerianã ale celor douã superputeri ale momentului se suprapuneau pestezona polarã nordicã; aceastã zonã era vãzutã de autor drept „aria de decizie“. Specia-liºtii considerã cã eforturile fãcute de cãtre SUA ºi fosta Uniune Sovieticã pentrucontrolul aerian al acestei zone au pornit ºi de la studiile ºi concluziile lui Seversky.

Mai mulþi analiºti considerã cã aprecierile lui Seversky privind dezvoltarea uneiputernice forþe aeriene sunt cu atât mai actuale cu cât, datoritã dezvoltãrii ºi diversi-ficãrii comunicaþiilor, SUA nu mai pot beneficia de avantajul, important altãdatã, alunei semi-izolãri naturale. Forþa aerianã reprezintã în acest context un mijloc indis-pensabil propriei protecþii ºi proiectãrii puterii pe spaþiile mapamondului.

O geostrategie pentru Eurasia (Zbigniew Brzezinski)

Toate ºcolile ºi toþi autorii importanþi ai domeniului de care ne ocupãm s-au raportatîntr-un fel sau altul la semnificaþia geopoliticã a Eurasiei. Haushofer pleda pentruideea unui bloc eurasiatic ºi considera drept o adevãratã axiomã a ascensiunii acestuisupercontinent un pact de neagresiune între puterile din acest spaþiu. „Politica ana-conda“ era, în viziunea autorului german, o strategie elaboratã ºi urmatã îndeaproapede puterile oceanice prin intermediul cãreia dezbinau puterile blocului continental,pentru a le putea, dupã aceea, controla ºi supune prin sufocare (despre „politica ana-conda“ vom discuta pe larg în capitolul dedicat geopoliticii germane).

Concentrarea atâtor autori asupra importanþei geopolitice a Eurasiei nu este, cumar putea pãrea, preocuparea unor savanþi desprinºi de problemele strategice ale vieþiipolitice. Dimpotrivã, autorii amintiþi fixeazã o realitate geopoliticã impunãtoare,realitate care îºi pãstreazã importanþa ºi în zilele noastre. Este interesant sã semnalãmcã, în zilele noastre, un autor american de indiscutabil relief – Zbigniew Brzezinski –revine asupra temei în termeni oarecum similari cu cei din abordãrile anterioare, darîntr-un context complet diferit. Contexul este dat de faptul cã „pentru prima oarã înistorie, o putere non-eurasiaticã s-a impus nu numai ca principal arbitru în relaþiile deputere din Eurasia, dar ºi ca putere supremã în lume“28. Noua situaþie nu aduce însãatingere statutului ºi importanþei geopolitice a Eurasiei; am putea spune cã dimpotrivã.Pe supracontinentul eurasiatic întâlnim douã dintre cele trei zone cele mai dinamiceale lumii de azi. Extremitatea vesticã este un adevãrat centru de putere, UniuneaEuropeanã fiind a doua forþã economicã a lumii dupã SUA ºi conservând bine atuulsãu principal: potenþialul de cercetare, de învãþãmânt ºi tehnologic. Partea asiaticã aEurasiei „a devenit, în ultima vreme, dupã expresia autorului american, un periculoscentru de putere economicã ºi de sporitã influenþã politicã“29. La care am puteaadãuga subcontinentul indian, India fiind una dintre þãrile pe cale de a deveni o incon-testabilã putere regionalã.

Semnificaþia geopoliticã a supracontinentului eurasiatic este mai vizibilã dacã ocomparãm cu forþa ºi ponderea puterii americane. O forþã difuzã, o forþã departe de a-ºi

fi pus în valoare potenþialul, Eurasia este singura putere în mãsurã sã se opunã, cu ºansereale, Statelor Unite. Forþa conjugatã a continentul depãºeºte considerabil forþaStatelor Unite. Iatã datele care recomandã Eurasia drept o putere predominantã a lumiide azi. Eurasia a reprezentat „casa“ pentru cele mai dinamice ºi mai hotãrâte state de-a lungul istoriei. De la Ginghis Han pânã la miracolul economic asiatic contemporan,toatã aceastã evoluþie ne aratã cã statele cele mai importante ale lumii au pornit de aici.Cele mai puternice ºi mai populate pretendente la statutul de puteri regionale, China ºiIndia, se situeazã în acest spaþiu. Cei mai potenþi challengeri economici ºi politicipentru America provin din zona eurasiaticã. Urmãtoarele cele mai puternice ºaseeconomii dupã SUA funcþioneazã pe acest supercontinent. Eurasia deþine 75% dinpopulaþia lumii, 60% din PNB-ul mondial ºi 75% din resursele energetice ale globului.În spiritul analizelor geopolitice clasice la care ne-am referit pânã acum, Brzezinskiafirmã: „cine dominã Eurasia dominã aproape automat Orientul Mijlociu ºi Africa“.

Din aceastã constatare geopoliticã, Brzezinski deduce douã concluzii cu valoarestrategicã pentru America de azi. În primul rând, el considerã cã „nu mai este sufi-cient sã modelãm o politicã pentru Europa ºi alta pentru Asia“, ci trebuie sã avem învedere o politicã pentru Eurasia. Este o schimbare de perspectivã, care aratã cã niciacum, în secolul XXI, realitãþile geografice nu pot fi trecute cu vederea, mai ales cãele reprezintã, în cazul Eurasiei, un suport natural pentru o posibilã realitate socialãºi politicã. Dacã am încerca sã pãtrundem dincolo de concluzia autorului american,am putea descoperi cã printre temerile ºi realitãþile care au zãmislit o asemenea pro-punere se aflã ºi apropierea dintre Rusia ºi China, precum ºi relaþiile economice bunedintre Germania ºi Rusia, pe de o parte, Franþa ºi Rusia, pe de alta. Pentru a nu amintiºi de eforturile considerabile fãcute de China de a se apropia de Europa ºi de a avearelaþii economice dezvoltate cu protagonistele Uniunii Europene: Germania, Franþa,Anglia. Este o apropiere evidentã între statele axiale ale Eurasiei.

O a doua concluzie priveºte cerinþa ca, pe termen scurt, SUA sã promoveze o vizi-une ghidatã de pluralismul geopolitic faþã de acest spaþiu, pentru a preveni formareaunei coaliþii ostile ºi a stimula centrele de interes ºi de putere sã dezvolte relaþii de sinestãtãtoare cu America. Pe termen mediu, eforturile SUA ar trebui canalizate în vedereaapariþiei unor parteneri compatibili din punct de vedere strategic care, rãmânând subcontrol american, sã formeze un sistem de securitate trans-euroasiatic. Pe termen lung,o asemenea construcþie ar putea deveni nucleul unei structuri de securitate a cãrei carac-teristicã principalã este responsabilitatea politicã autenticã, distribuitã cât mai corectposibil. Analistul american precizeazã cã formarea sistemului de securitate trans-eurasiatic nu trebuie privitã ca un scop în sine; hegemonia americanã – benignã – estemenitã sã descurajeze eventuale iniþiative ºi acþiuni de subminare a acestei hegemonii.

Pentru realizarea acestor obiective, în condiþiile în care Franþa ºi Germania vorcontinua sã aibã rolul decisiv, importantã este menþinerea ºi extinderea capului depod reprezentat de democraþiile vest-europene; din moment ce China va deveni dince în ce mai mult o putere axialã, cooperarea chino-americanã este indispensabilã înOrientul Îndepãrtat; cât priveºte centrul Eurasiei, ºi anume zona dintre Europa ºiputerea regionalã reprezentatã de China, aceasta va fi un fel de „gaurã neagrã“ pânãîn momentul în care Rusia va lua decizia de a se redefini ca stat postimperial; mai


72 Geopolitica

mult, în sudul Rusiei, Asia Centralã, consideratã „Balcanii Eurasiei“, ameninþã sã de-vinã o zonã sfâºiatã de conflicte etnice ºi de rivalitãþi între diferitele puteri locale.

Marea necunoscutã a supracontinentului continuã sã fie Rusia. De fapt, întreguldemers al autorului american are în vedere prevenirea formãrii unei coaliþii puternicepe acest continent sau a ridicãrii unei puteri care sã capete influenþã predominantã înEurasia. Am putea spune cã analiza lui Brzezinski „urcã“ dinspre þãrmurile eurasia-tice cãtre „Inima Lumii“, cãtre Rusia. Chiar dacã Rusia traverseazã un moment deslãbiciune neîndoielnicã, ea poate reveni; mai toate analizele prevãd cã în jurul anilor2010 acest stat va cunoaºte o relansare economicã ºi politicã. La care trebuieadãugatã capacitatea de combinare pe care o are Rusia, atât cu vestul eurasiatic, Uniu-nea Europeanã, cât ºi cu estul, respectiv China.

Sunt greu de estimat relaþiile dintre centrele de putere de pe întinderea Eurasiei:va triumfa cooperarea intercontinentalã sau se va afirma, dimpotrivã, o nouã rivali-tate continentalã? Dincolo de o variantã sau alta, blocul eurasiatic îºi menþine ºi, întreanumite limite, îºi accentueazã semnificaþia geopoliticã: „Eurasia este tabla de ºah pecare continuã sã se dea bãtãlia pentru supremaþie mondialã.“30

Geopolitica germanã

De ce consacrãm un capitol de sine stãtãtor geopoliticii germane? În primul rând,aceastã ºcoalã oferã un corpus de idei ºi interpretãri comune sau cvasicomune, cuinterogaþii ºi dezlegãri identice sau cvasiidentice. În al doilea rând, geopolitica ger-manã a impus teme ºi unghiuri de abordare care au intrat deja în patrimoniul de ideiºi preocupãri ale geopoliticii. Putem face, neîndoielnic, multe observaþii pe marginealucrãrilor de geopoliticã elaborate în acest spaþiu. Un singur lucru nu se poate spune:cã ele nu ar avea o valoare intrinsecã, un relief aparte, nu ar conþine contribuþii înteme-ietoare. În sfârºit, mai este un lucru peste care nu putem trece cu nici un chip. Uniiautori germani de indiscutabil relief ºtiinþific au lansat o serie de abordãri discutabilesau chiar condamnabile, uneori s-au implicat în finalizarea lor politicã, ceea ce a atraso reacþie îndreptãþitã din partea colegilor din alte þãri, inclusiv din România. Nu intrãmacum în analiza acestor abordãri. Ne limitãm sã semnalãm faptul cã geopolitica ger-manã, stimulând reacþia, a generat o dezbatere vie pe continent în legãturã cu nouadisciplinã ºi, astfel, a contribuit implicit la clarificarea domeniului sãu de studiu.

Friedrich Ratzel – întemeietorul de fapt al geopoliticii

În evoluþia disciplinei de care ne ocupãm s-a întâmplat ceva paradoxal. Autorulcare i-a conturat unele dintre liniamentele de bazã, care a impus abordãri ºi conceptece se regãsesc ºi astãzi în dezbaterea de specialitate nu a pronunþat niciodatã cuvântul„geopoliticã“. El a operat cu termenul de geografie politicã, intitulându-ºi chiar unadintre lucrãrile sale fundamentale, publicatã în 1897, Geografia politicã.

Considerat întemeietorul de fapt al geopoliticii, Friedrich Ratzel a fost un remar-cabil om de ºtiinþã. Nãscut la 30 august 1844, la Karlsruhe, a încheiat studiile univer-sitare la Heidelberg, în 1868. În anul urmãtor face o cãlãtorie în Mediterana, prilej cucare se depãrteazã de formaþia sa de zoolog ºi se apropie de studiul geografiei. Între1874-1875 cãlãtoreºte în America de Nord ºi Mexic, unde studiazã viaþa locuitorilorde origine germanã. Se întoarce convins de atracþia ºi importanþa cercetãrii geogra-fice, cãreia i se va consacra pânã la sfârºitul vieþii.

În 1882 ºi 1891, Ratzel publicã primul ºi, respectiv, al doilea volum din, poate,cea mai importantã lucrare a sa, Antropogeographie, în care aºazã noi fundamente

geografiei umane. În 1897 apare lucrarea Politische Geographie, un alt volum defini-toriu pentru concepþia sa despre rolul geografiei în istoria politicã a diferitelor state.Referindu-se la semnificaþia acestei lucrãri, dar ºi a operei ºtiinþifice a lui FriedrichRatzel în ansamblu, Simion Mehedinþi scria: „Lucrarea aceasta a fost menitã sã rãs-toarne ºi sã transforme o întreagã rubricã a literaturii geografice. Pânã la Ratzel, subnumele de geografie politicã se înþelegea o înºirare de suprafeþe ale statelor ºi pro-vinciilor, de graniþe, populaþii, împãrþiri administrative, forme de guvernare ºi alteamãnunte fãrã spirit geografic. Era o adevãratã moºtenire din vremea perucilor, ogeografie Almanach-Gotha […]. Ratzel îºi dã seama cã o astfel de moºtenire penibilãnu mai poate fi suferitã mult timp. Geografia politicã are sã se ocupe, zicea el, de stat.Iar statul nu este o ficþiune cartograficã, ci o realitate biologicã ºi el. E o parte din faþapãmântului ºi o parte din omenire, diferenþiatã în anumite împrejurãri naturale ce tre-buie studiate. Statul, ca ºi orice organism, se naºte, creºte, decade ºi piere în legãturãcu anumite împrejurãri fizice: rasã, formele plastice ale scoarþei, clima etc. Prin ur-mare, în spaþiu – între Ecuator ºi poli – iar în timp – evolutiv, de la statul umil, com-pus abia din câteva sate, ºi pânã la statele mondiale, cum e cel englezesc, cel rusescetc. – omul de ºtiinþã trebuie sã urmãreascã toate formele acestea sociale, cu gândulde a le reduce la categorii geografice.“1

Spirit profund, autorul german îºi dã seama de moºtenirea pe care o purta geografiala sfârºitul de secol, practic înecatã într-un empirism fãrã orizont. De aceea, el în-cearcã sã sistematizeze acest imens material cules de-a lungul vremii. Perspectiva desistematizare este una geograficã. Numai cã Ratzel deschide cercetarea geograficãspre fenomenul social ºi statal, fãrã de care demersul geografic nu ar avea sens; maimult, autorul german încearcã o întemeiere ºi o explicare din perspectivã geograficãa statului, a evoluþiei ºi puterii sale. Astfel, el depãºeºte graniþele geografiei politiceºi face analizã geopoliticã, fãrã însã a pronunþa acest cuvânt.

Spaþiul – arealul de care are nevoie un popor

Acest lucru apare clar, de pildã, atunci când autorul german vorbeºte despre spaþiu.Termenul ca atare este folosit de toþi autorii care s-au referit la impactul mediuluigeografic asupra vieþii politice, de la Turgot (cel care a folosit prima datã termenulde „geografie politicã“) la Montesquieu ºi Herder. În viziunea lui Ratzel, spaþiul nueste echivalent cu teritoriul unui stat. Deci el nu are o accepþiune fizico-geograficã.Spaþiul desemneazã limitele naturale între care se produce expansiunea popoarelor,arealul pe care acestea tind sã-l ocupe, considerând cã el le revine în mod natural.Spaþiul modeleazã adânc existenþa populaþiei care îl locuieºte. Spaþiul condiþioneazã,potrivit lui Ratzel, nu numai limitele fizice de extindere a unei comunitãþi, ci ºi atitu-dinea ei mentalã faþã de lumea înconjurãtoare.

Spre a înþelege mai bine conþinutul noþiunii de spaþiu, autorul recurge la douã no-þiuni sugestive: concordanþe ºi discordanþe antropogeografice. Prima se realizeazã princolonizarea internã a unui spaþiu, ceea ce înseamnã distribuþia cât mai omogenã apopulaþiei pe suprafaþa statului. Discordanþa apare în momentul în care suprafaþa

74 Geopolitica

statului este locuitã fie de un numãr prea mare de oameni, fie, dimpotrivã, de opopulaþie redusã. Cazul cel mai flagrant de discordanþã antropogeograficã ar fi, dupãpãrerea autorului german, Rusia, care la sfârºitul secolului trecut avea o suprafaþã dezece ori mai mare decât Germania ºi de 2,5 ori mai mare decât a principalelor stateeuropene luate la un loc, dar populaþia sa era mai redusã decât cea din EuropaCentralã, de pildã. De aceea, în cazul ruºilor cel puþin, „foamea de spaþiu“ nu are niciun alt temei decât „reflexul moºtenit de la populaþiile primitive ale stepei“.

Foamea de spaþiu devine explicabilã ºi are un temei adevãrat atunci când se înre-gistreazã o densitate prea mare, care nu mai asigurã condiþii potrivite de evoluþie: „Peun teren mic, oamenii devin prea numeroºi, se apropie unii de alþii, se încaierã ºi seluptã între ei, se epuizeazã dacã nu li se oferã spaþiu nou pentru colonizare.“2 În ambelecazuri ia naºtere un fenomen de migraþie, mai ales atunci când teritoriul cu densitateredusã este vecin cu cel cu densitate mare. Se produce astfel ceea ce autorul numeºtecolonizare externã, deci o migraþie dinspre teritoriul suprapopulat spre cel subpopulat,întrucât spaþiile subpopulate atrag cu o putere fizicã populaþia din spaþiile suprapopulate.„Revãrsarea din teritoriile dens populate cãtre cele slab populate se transformã înregulã […]. Atunci poporul nãvãleºte în afara sa ºi apar toate acele forme ale creºteriispaþiale care duc în cele din urmã, în mod necesar, la dobândirea de noi teritorii.Aceasta este colonizarea externã.“3 În acest context, Ratzel foloseºte noþiuni cum arfi Volk ohne Raum (popor fãrã spaþiu), Lebensraum (spaþiu vital) sau Raumsin (simþulspaþiului).

Iatã cum sintetizeazã autorul german cele douã forme de colonizare: „un poporcreºte prin aceea cã-ºi mãreºte numãrul, o þarã prin aceea cã-ºi mãreºte teritoriul.Întrucât unui popor în creºtere îi trebuie teritoriu nou, el creºte peste marginile þãrii.Mai întâi el valorificã în interior, pentru sine ºi pentru stat, pãmântul care nu fuseseîncã ocupat: aceasta este colonizarea internã. Dacã nici aceasta nu mai ajunge, atuncipoporul nãvãleºte în afarã ºi apar toate acele forme ale creºterii spaþiale […] care ducîn cele din urmã, în mod necesar, la dobândirea de noi teritorii: aceasta este colo-nizarea externã. Invazia militarã, cucerirea, este adeseori strâns legatã de aceastãcolonizare.“4

Spaþiul este important. El reprezintã semnul cel mai edificator cã un popor se aflãîn ascensiune, dar nu înseamnã neapãrat ºi forþa statalã, care se aflã mai degrabã înlegãturã cu populaþia, sau, mai precis, exprimã corelaþia celor doi factori: spaþiul ºipopulaþia. Puterea ca atare este totuºi mai strâns legatã de populaþie, întrucât „densi-tatea mare a poporului înseamnã culturã“. În acest sens, autorul vorbeºte de „numãrulpolitic al populaþiei“, deci un numãr suficient de mare pentru a coloniza un teritoriu,pentru a zãmisli o culturã, pentru a se impune ca o identitate în rândul altor comunitãþi.

Autorul Antropogeografiei evitã sã dea cifre precise în ceea ce priveºte numãruloptim al populaþiei sau suprafaþa optimã a unui stat. În ceea ce priveºte mãrimeateritoriului, el menþioneazã cã un stat puternic ar trebui sã tindã spre o suprafaþã decinci milioane de kilometri pãtraþi. Un stat aflat în ascensiune va tinde întotdeauna sãocupe poziþii naturale avantajoase, prin aceasta înþelegând spaþii naturale închise –vecinãtatea unui lanþ de munþi, a mãrii etc. – sau puncte obligatorii de trecere (pasurimuntoase, strâmtori).

Geopolitica germanã 75

Friedrich Ratzel foloseºte ºi termenul de geospaþii, prin acestea înþelegând extin-derea forþei civilizatoare a unei civilizaþii la nivelul unui continent (geospaþiul ame-rican). O asemenea extindere poate fi ºi politicã, în acest caz rezultând imperiile, careau viaþã trecãtoare, pentru cã ele nu zãmislesc state propriu-zise. Ceea ce deosebeºtegeospaþiul de imperiu este, în cazul primului, prezenþa esenþialã a culturii ºi a forþeisale modelatoare.

Autorul german formuleazã ºi o serie de legi ale spaþiului ºi aºezãrii în spaþiu.Cum avea sã sublinieze chiar Ratzel, aceste legi topesc în ele totalitatea principiilorprivind creºterea spaþialã a statelor. Iatã sistematizarea lor oferitã de autorul german:

1. Spaþiul unui stat creºte o datã cu creºterea culturii sale.2. Creºterea spaþialã a statelor însoþeºte alte manifestãri ale dezvoltãrii lor, cum sunt

forþa ideilor, intensitatea comerþului, activitatea desfãºuratã în diferite sfere.3. Statele se extind prin asimilarea sau absorbirea unitãþilor politice având o im-

portanþã mai redusã.4. Frontiera constituie organul periferic al statului ºi în aceastã calitate serveºte

drept martor al creºterii, tãriei sau slãbiciunii sale, precum ºi al schimbãrilor surve-nite în organismul sãu.

5. În creºterea sa statul tinde sã înglobeze elementele cele mai valoroase ale me-diului fizic înconjurãtor: linii de coastã, albii ale fluviilor ºi râurilor, zone bogate îndiferite resurse.

6. Primul impuls de creºtere teritorialã este primit de statele nedezvoltate din exte-rior, de la civilizaþiile mai avansate.

7. Tendinþa generalã de asimilare sau absorbþie a naþiunilor mai slabe se autoîntre-þine prin înglobarea de noi teritorii sau, dupã cum se exprimã autorul german, „istoriamiºcãrilor de expansiune aratã cã pofta vine mâncând.“5

Întrucât vorbim de spaþiu ºi de tendinþa statelor de a ocupa un spaþiu cât maiconvenabil din punct de vedere natural, al unor resurse ºi poziþii geografice avanta-joase, este momentul sã amintim de ideea lansatã de Ratzel privind „ciclul oceanic“.Valoarea unor mãri ºi oceane se schimbã ºi ea în funcþie de mãrimea ºi importanþaþãrilor care le strãjuiesc. Ciclul oceanic a urmat o linie semnificativã, mutându-se dinMarea Mediteranã în Oceanul Atlantic ºi de aici în Pacific. Ratzel considerã cã Paci-ficul este oceanul viitorului. Pledeazã pentru aceastã apreciere douã tipuri de argu-mente. Pacificul este locul unei activitãþi susþinute ºi al unui potenþial conflict deinterese între cele mai puternice cinci þãri ale lumii: SUA, Rusia, China, Japonia,Anglia (în acel moment, aceastã ultimã þarã avea posesiuni în Pacific). Miza acestuiconflict ar fi reprezentatã de poziþia strategicã, resursele unice ºi dimensiunile uriaºeale Pacificului. De aceea, dupã pãrerea autorului german, tocmai aici, în Pacific, sevor confrunta ºi stabili raporturile dintre cele cinci þãri.6 Concomitent, în Pacific arurma sã aibã loc ºi principala confruntare între statele maritime (Anglia, Japonia) ºicele continentale (Rusia, China).

Ratzel considera cã în aceastã confruntare puterile continentale vor avea câºtig decauzã, întrucât dispun de resurse mult mai numeroase, precum ºi de un spaþiusuficient ca bazã geopoliticã. În acelaºi timp, el prevedea cã bãtãlia pentru Pacific arputea avea un final catastrofal, care ar marca ºi încheierea evoluþiei ciclice a omenirii.

76 Geopolitica

Poziþia – identitatea politico-geograficã a statului

O altã noþiune-cheie a operei lui Ratzel este cea de poziþie. Sensul acestui termeneste destul de complex. O dovadã în acest sens este cã în francezã el este tradus, spreexemplu, prin position, dar ºi prin situation. Important de reþinut este faptul cã poziþianu este o noþiune strict geograficã. Ea are, fãrã îndoialã, ºi aceastã dimensiune:situarea strict topograficã, vecinãtãþile naturale sau nu, localizarea într-o emisferã saualta, formele de relief pe care le înglobeazã etc.

Este interesant modul cum coreleazã autorul german noþiunea de poziþie cu cea despaþiu. „Poziþia corijeazã, supradimensioneazã sau subdimensioneazã spaþiul“7, îi con-ferã deschidere, îi asigurã posibilitatea de a se pune în valoare. Deci poziþia este ceacare decide, în ultimã instanþã, valoarea spaþiului. Sunt bune ºi avantajoase acele poziþiicare, deþinând importante suprafeþe de pãmânt, au ºi deschidere suficientã cãtre mare.

Dacã am urmãri numai datele fizice, rezultatul nu ar putea fi decât un tablou bogatîn informaþii, nu toate folositoare. Preocupat de deschiderea cãtre viaþa statalã, deinterdependenþele dintre factorul natural ºi cel politic ºi demografic, Ratzel coreleazãpoziþia naturalã cu cea politicã ºi socialã. În acest sens, poziþiile pot fi asimilateîmprejurãrilor, contextului, ceea ce francezii desemneazã prin termenul „situation“.Poziþia fizicã este neschimbãtoare, pe când poziþia în acest ultim sens, deci poziþiapolitico-geograficã, este schimbãtoare. Schimbãtoare în acord cu schimbarea situaþieiîn zonã, cu distanþa faþã de marile centre culturale ºi de civilizaþie etc.

Din perspectiva noastrã, este important sã menþionãm cã Ratzel vorbeºte despre„poziþia intermediarã“, atât în ordine naturalã, cât ºi politicã. Este un tip de poziþiecaracteristic îndeobºte statelor mici ori statelor apãrute de curând pe hartã. În acestcontext autorul german vorbeºte despre una dintre cele mai interesante poziþii poli-tico-geografice intermediare din Europa, noul regat de la Dunãre, România, aflat întreinteresele directe ale Rusiei ºi Turciei.8

O formã de poziþie intermediarã poate fi socotitã ºi ceea ce în literatura de specia-litate se numeºte stat-tampon („buffer state“). Denumirea lor, pentru cã, în fapt, eleau existat de mai multã vreme, este asociatã cu numele lordului Curzon of Kedleston,cel care a propus celebra „linie Curzon“ care despãrþea Polonia de Uniunea Sovie-ticã dupã Primul Rãzboi Mondial. Curzon a funcþionat multã vreme în India dreptreprezentant al Coroanei. Cu aceastã ocazie a intreprins studii de sine stãtãtoareasupra graniþelor ºi modalitãþilor de stabilire a acestora. În cazurile în care, dinanumite considerente sau datoritã unor circumstanþe anume, nu se pot stabilifrontiere clar delimitate, Curzon avanseazã ideea constituirii unor state-tampon.Deºi, spune el, statele-tampon sunt formaþiuni artificiale, ele au o existenþã naþio-nalã proprie, fiind sprijinite ºi de garanþiile pe care le oferã statele terþe interesateîn menþinerea lor.9

Condiþiile politice ale formãrii statelor-tampon oferã teren pentru intrigã internãºi intrigã externã, provenind din partea forþelor care vor o redesenare a graniþelor înzonã. Dar, cum subliniazã ºi Curzon, artificialitatea statului-tampon este ceva relativºi poate varia în funcþie de stabilitatea situaþiei interne, de soliditatea instituþiilor ºi depoziþia guvernului acestuia.


Am insistat asupra acestei noþiuni întrucât ideile lui Curzon ºi-au aflat împlinireaprin Tratatul de la Versailles. Atunci, la salba de state-tampon existente anterior(Norvegia, Danemarca, Suedia, Belgia, Luxemburg ºi Elveþia) s-a mai adãugat o adoua salbã, alcãtuitã din Finlanda, Polonia, România, Iugoslavia, Bulgaria, Albania,Grecia, care erau necesare pentru separarea Rusiei de Europa. Este adevãrat cã acestestate au luat naºtere într-un moment prielnic din punct de vedere istoric, reprezentatde dezagregarea Imperiului Austro-Ungar, dar este greu de acceptat ideea caracte-rului lor artificial. Constituirea lor a avut loc pe principiul naþionalitãþii, pe un teri-toriu locuit de popoarele respective cu mult înainte de apariþia imperiului prãbuºit lafinele Primului Rãzboi Mondial. Putem vorbi în acest sens de organicitatea, ºi nu deartificialitatea constituirii lor.

Ceea ce nu înseamnã cã ar trebui subestimate presiunile teribile la care sunt su-puse statele respective. Întrucât au apãrut cu statut de „tampon“, poziþia lor geogra-ficã le aºazã într-o situaþie de graniþã permanentã. De aceea, presiunile pe care lecunosc sunt extrem de mari ºi vin din ambele sensuri (cel mai semnificativ caz înaceastã privinþã este situaþia Poloniei, care a fost împãrþitã de trei ori în secolul alXVIII-lea de cãtre ruºi ºi nemþi iar la sfârºitul celor douã rãzboaie mondiale a fost„mutatã“ pe hartã în funcþie de raportul de forþe al momentului). Cu atât mai impor-tantã este stabilitatea internã a statelor-tampon, performanþa lor. Într-un anume sens,aceasta reprezintã atuul principal prin care îºi asigurã supravieþuirea ºi consolidarea.

Graniþa ca organ periferic

Una dintre cele mai interesante viziuni promovate de cãtre Ratzel este cea cu pri-vire la graniþã ºi semnificaþia sa geopoliticã. Graniþa nu mai este fâºia de pãmânt caremarcheazã despãrþirea dintre state, ci un organ periferic al statului, un martor al creº-terii ºi slãbiciunii sale, un senzor de mare fineþe al prefacerilor survenite în interiorul sãu.

O asemenea interpretare devine cu atât mai actualã în condiþiile în care spaþiilealtãdatã puþin locuite sau chiar nelocuite dintre state au dispãrut. La graniþã, statelese întâlnesc cu forþa lor, cu capacitatea ºi disponibilitatea lor de a-ºi extinde spaþiulpe care îl deþin la un moment dat. În noul context, frontiera exprimã relaþiile spaþialedintre state, o zonã de mare presiune dintre ele. De aceea, frontiera are o semnificaþiepolitico-strategicã chiar ºi atunci când desparte douã state prietene ºi iubitoare depace. Ca linie despãrþitoare, frontiera este un adevãrat compromis la care s-a ajunsuneori prin intermediul forþei. Ea consfinþeºte o stare de lucruri proprie unui anumitinterval de timp; evoluþiile diferite ale statelor vecine, ritmurile inegale ale creºteriilor duc peste o vreme, inevitabil, la tensiuni ºi modificarea graniþelor. „Tratatele caregaranteazã frontierele, spune Ratzel, se bazeazã pe acea imensã iluzie cã ar fi posibilsã se punã stavilã creºterii vii a unei naþiuni.“10

Potrivit concepþiei lui Ratzel, statul ia naºtere în jurul unui Mittelpunkt (punctcentral), care concentreazã energia ºi forþa unui popor. Din acest centru vital al sta-tului pornesc, în cercuri concentrice, unde de energie care acoperã întreg teritoriulnaþional. Ultimul cerc este reprezentat chiar de graniþa statului respectiv. „Graniþa

78 Geopolitica

este un produs al miºcãrii“, este „periferia teritoriului statal, economic ºi a popo-rului“, organul cel mai sensibil unde putem detecta starea de sãnãtate a statului.11

La graniþã putem mãsura cel mai bine intensitatea pulsarilor economici, culturali,comunicaþionali emiºi de Mittelpunkt. Graniþa nu este o linie fixã, chiar dacã ea esteconsacratã de înþelegeri internaþionale. Ea se aflã în expansiune dacã intensitateapulsarilor este mare, aºa cum poate fi în retragere dacã aceastã intensitate se aflã înscãdere.

Cum este ºi firesc, o graniþã desparte douã state, douã zone de influenþã. Prin ur-mare, în regiunea de lângã graniþã se întâlnesc ºi se confruntã pulsari venind dindirecþii diferite. Aici se face diferenþa dintre intensitatea lor. Nu este important ca unpulsar sã aibã o anumitã intensitate, ci ca el sã nu întâlneascã un pulsar cu ointensitate mai mare ºi venind din direcþie opusã. Prin urmare, putem spune cã, fiindun organ periferic, graniþa este, implicit, un raport de forþe.

Este momentul sã semnalãm cã Ratzel sesizeazã rolul vital pe care îl are un altfactor, ºi anume comunicarea, care învinge spaþiile. Autorul german concepe comu-nicarea într-un sens foarte larg, ea luând forma schimbului de mãrfuri, a schimbuluide produse culturale ºi a schimbului de opinii propriu-zise. „Condiþia grandorii unuipopor ºi, apoi, a oricãrei mari puteri este dezvoltarea maximã a comunicãrii“12,afirmã vizionar autorul, sesizând cã în perioada care vine nu mai este suficientã forþamilitarã; mai mult, cã forþa comunicãrii pãtrunde acolo unde nu poate ajunge forþaarmelor ºi cã puterea de a penetra teritorii ºi graniþe începe sã devinã un apanaj alcomunicãrii, în sensul larg pe care l-am prezentat mai sus.

Karl Haushofer – personalitatea emblematicã a geopoliticii germane

A discuta despre Karl Haushofer înseamnã, în bunã mãsurã, a discuta despre geo-politica germanã. Argumentele acestei aprecieri ar fi urmãtoarele:

– cei mai mulþi exegeþi reduc geopolitica germanã la perioada ei interbelicã,atunci când Haushofer s-a afirmat drept ºef de ºcoalã în domeniul geopoliticii, edi-tând o revistã de specialitate, înfiinþând o catedrã de geopoliticã la Universitatea dinMünchen, metropolã care a jucat un rol esenþial în lansarea dezbaterilor despre geo-politicã;

– concomitent, alþi exegeþi nu considerã cã preocupãrile lui Friedrich Ratzel ar fiasimilabile domeniului propriu-zis al geopoliticii, chiar dacã autorul Antropogeo-grafiei lanseazã teze, noþiuni care vor fi preluate de cãtre geopolitica germanã de maitârziu; prin însuºi acest fapt, accentul cade, din nou ºi cvasiexclusiv, asupra luiHaushofer;

– în sfârºit, Haushofer întruchipeazã pãcatul fundamental care i se reproºeazãgeopoliticii germane, acela de a fi colaborat cu regimul nazist, de a fi sprijinit ºi chiarfundamentat politica acestuia de cuceriri teritoriale.

Reiteratã de decenii bune, acuzaþia colaborãrii a adus grave prejudicii disciplineica atare; în primul rând, a inhibat multã vreme eforturile de analizã obiectivã a aces-tui raport – real între anumite limite ºi pe care nimeni nu-l pune la îndoialã –; apoi,


a întârziat mult apariþia unor lucrãri consacrate operei lui Haushofer. De-abia în 1979vede lumina tiparului primul dintre cele douã volume consacrate de cãtre Hans-AdolfJacobsen vieþii ºi operei lui Haushofer. Este pânã acum singura întreprindere exege-ticã dedicatã gânditorului german.

Nãscut la München în august 1869 într-o veche familie bavarezã, ale cãrei rãdã-cini atestate mergeau pânã în secolul al XIV-lea, Karl Haushofer îmbrãþiºeazã carieramilitarã. În 1908 primeºte o misiune diplomaticã la Tokyo, prilej cu care, timp de doiani, studiazã ascensiunea statului japonez, precum ºi eventualele beneficii pe careGermania le-ar fi putut obþine din rivalitatea ce se nãºtea între SUA ºi Japonia. Laîntoarcerea în Europa va publica un volum despre Þara Soarelui Rãsare ºi îºi va sus-þine teza de doctorat la Universitatea din München, tezã axatã pe geografia politicã aAsiei (de altfel, Orientul Îndepãrtat va fi totdeauna un subiect predilect al autorului;tot atât de adevãrat este faptul cã ºi ecoul scrierilor sale este foarte mare în Japonia,Haushofer fiind considerat în acea perioadã un autor cvasioficial).

Participã activ la luptele din timpul Primului Rãzboi Mondial, atât pe frontul devest, cât ºi de est (luptã ºi în România, în trecãtorile Carpaþilor ºi pe Valea Trotu-ºului). Dupã încheierea conflagraþiei mondiale, deºi dobândise gradul de general, seretrage din armatã, îmbrãþiºând cariera universitarã.

Din 1924 publicã împreunã cu editorul Kurt Wowinckel ºi cu profesorii Erich Obst(Hanovra), G. Maull (Graz) ºi doctorul Lantesach (Giessen) revista Zeitschrift für Geo-politik (Scrieri de geopoliticã), revistã cu apariþie constantã timp de douãzeci de ani.

Haushofer ºi nazismul

Spre a înþelege mai bine raporturile dintre Haushofer ºi miºcarea nazistã, vomîncerca sã analizãm aceastã problemã în funcþie de anumite etape pe care le-acunoscut evoluþia realã a acestor raporturi. Jean Klein, cel care a semnat prefaþa lalucrarea lui Haushofer apãrutã în 1986 în traducere francezã, cu titlul De lagéopolitique, vorbeºte despre „legenda“ potrivit cãreia Haushofer ºi-a asumat respon-sabilitatea majorã în inspirarea ºi transpunerea în viaþã a politicii externe a celui de-al Treilea Reich. El considerã cã de-a lungul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial „oîntreagã ºcoalã americanã s-a strãduit sã demonstreze cã geopolitica germanã eraproiectul ºtiinþific pentru cucerirea lumii de cãtre germani“13. Autorul menþionatface o distincþie care ne poate ajuta, credem noi, sã tratãm mai nuanþat problema,într-adevãr delicatã, a relaþiilor dintre Haushofer ºi politica germanã de cuceriri:„Tezele geopoliticianului de la München privitoare la spaþiul vital ºi frontiereleschimbãtoare se armonizau cu expansionismul teritorial german în Europa ºi, pânã ladezmembrarea statului cehoslovac, ele nu se distingeau deloc de concepþiile conducã-torilor naziºti.“14

Considerãm cã ne-am plasa mai aproape de evoluþia realã a lucrurilor dacã amdistinge trei etape ale colaborãrii: cea pânã la venirea la putere a naziºtilor, ceadintre venirea la putere ºi declanºarea rãzboiului ºi, în sfârºit, cea marcatã de desfã-ºurarea conflagraþiei mondiale.15

80 Geopolitica

Cum aprecia ºi Hans-Adolf Jacobsen16, data de 4 aprilie 1919 a fost pentruHaushofer foarte importantã, deoarece în acea zi l-a cunoscut pe Rudolf Hess, cucare, timp de aproximativ douãzeci de ani, a întreþinut o legãturã foarte strânsã. Viitorulºef de cabinet al lui Hitler nu avusese timp sã-ºi desãvârºeascã studiile. De aceea,Hess vedea în relaþia cu Haushofer o bunã ocazie de a dobândi o altã înþelegere asu-pra politicii ºi determinãrilor sale. La rândul lui, Haushofer se raporta la tânãrul poli-tician ca la un om „cu suflet ºi caracter“, chiar dacã „nu excela în inteligenþã“17.

Hess l-a pus în contact pe profesor cu diferiþi lideri ai partidului, dar nu a putut sã-lconvingã sã devinã membru al Partidului Naþional Socialist. Tot prin mijlocirea luiHess, Haushofer îi face o vizitã lui Hitler în închisoarea de la Landsberg (în 1924).Nefiind implicat direct în miºcare, Haushofer se mulþumeºte cu un rol informal desfãtuitor al lui Hess ºi, probabil, al unora dintre apropiaþii acestuia.18

Pânã la cucerirea puterii de cãtre Hitler, se poate considera cã raporturile lui Haus-hofer cu „miºcarea“ nu au întâlnit obstacole evidente. Haushofer fusese ofiþer. PopulaþiaGermaniei în ansamblu, iar militarii cu deosebire, acuzau decepþiile perioadei postbe-lice. În atmosfera de frustrare cvasigeneralã, visul „Germaniei mari“ unea, înviora,hrãnea spiritele. Pentru aceastã primã perioadã, credem cã nu este exagerat sã vorbimdespre o anumitã admiraþie a autorului german faþã de o miºcare radicalã care promitearestaurarea demnitãþii germane. Jacobsen remarca, îndreptãþit, cã Haushofer nu ar fiputut avea rezerve faþã de primele puncte ale programului din 1920 al PartiduluiNaþional Socialist, care prevedeau: reunirea tuturor germanilor într-un mare stat; asigu-rarea egalitãþii în drepturi a poporului german cu celelalte naþiuni, abrogarea tratatelorde la Versailles ºi Saint-Germain; pãmânt care sã poatã hrãni populaþia ºi surplusul depopulaþie germanã.19 Sau faþã de teza potrivit cãreia „istoria este o luptã pe viaþã ºipe moarte a popoarelor pentru spaþiu vital“.

Pentru a înþelege mai bine atracþia exercitatã de o serie de formule precum spaþiulvital sau reunirea tuturor germanilor, ca ºi impactul lor real în epocã, este necesar sãfacem trimitere la miºcarea de idei numitã, generic, pangermanism.

La origine, pangermanismul era un avatar al patriotismului epocii napoleoniene,iar obiectivul sãu era acela de a-i aduna pe cei de origine germanã în cadrul fron-tierelor lor naturale. O serie de autori defineau într-un mod extensiv patria germanã.Aserþiunea lui Ludwig Uhland, „Rinul, fluviu german, dar nu frontierã germanã“,poate fi echivalatã cu un program. În 1841, Friedrich Liszt vorbea despre misiuneaGermaniei de a înainta pe Dunãre, de a ajunge la Marea Neagrã ºi de a-ºi deschidedrumul spre Orientul Mijlociu, axa Berlin–Bagdad fiind preocuparea dintotdeauna apangermanismului (vezi harta 8): „Pentru orice naþiune mare, imperialismul – adicãtendinþa de expansiune a puterii ei politice ºi economice – este una dintre formele ºicerinþele cele mai fireºti de viaþã. Iar naþiunile mai animate de imperialism trebuie sãse înþeleagã spre a-ºi delimita zone speciale, proprii de influenþã. Astfel numai sepoate înlãtura concurenþa ºi se poate ajunge la un echilibru de viaþã pe harta continen-telor ºi a lumii politice […]. Cursul Dunãrii aratã direcþia în care trebuie sã seîndrepte aceastã emigrare. Toatã Valea Dunãrii ºi þãrile riverane formeazã un teritoriuprielnic pentru scurgerea surplusului de populaþie germanã […]. Dunãrea astfel ardeveni axa imperiului ºi ar juca pentru germanii de sud rolul pe care îl joacã Elba


pentru cei din nord. Aºa cum e obiceiul sã se punã indicator de direcþie pe margineadrumurilor, tot aºa ar trebui sã se aºeze pe marginea Dunãrii din distanþã în distanþãcâte un stâlp cu inscripþia: cale de apã spre Marea Neagrã.“20

Charles Andler, în introducerea la volumul Pangermanisul filosofic, surprindea cuacuitate esenþa acestei orientãri politice: „În conºtiinþa germanã actualã se prelungesctoate vechile obsesii de glorie germanã pânã la coincidenþa cu o singurã ºi atotcuprin-zãtoare himerã – un imperiu bicefal austro-german, care sã se întindã de la MareaNordului pânã la Adriatica, ambiþios în Orient, menþinând Italia sub tutelã, gata sãtreacã peste orice graniþã pentru a ajunge la marginile de altãdatã ale SfântuluiImperiu, opresiv în Polonia, ca ºi Ordinul Teutonilor cândva, militarizat la maximum,ca sub Frederic II al Prusiei, dar, în plus, dominând marea potrivit metodei hansea-tice. Ceea ce numim pangermanism este fuziunea tuturor acestor nãzuinþe.“21

Într-un asemenea mediu, cu asemenea interogaþii ºi preocupãri venite dintr-o în-treagã evoluþie istoricã, frazele bombastice despre spaþiul vital au putut prinde multmai uºor. În existenþa lui Haushofer din aceastã perioadã putem constata ceva para-doxal. În general, el ocupã poziþii vizibile, dar decorative, fãrã a-ºi da seama cã trã-ieºte doar cu iluzia puterii ºi a influenþei. Fiinþã orgolioasã, generalul-profesor nu vreasau nu are tãria sã recunoascã decepþiile pe care i le oferã regimul. Chiar ºi atunci cândfiul sãu, Albrecht, îi atrage atenþia asupra relelor sistemului, el ezitã sã le recunoascã.

Nu putem sã nu reþinem în configurarea atitudinii sale din aceastã perioadã ºicâteva fapte care nu au putut sã nu-l marcheze. Ca urmare a publicãrii legilor de laNürnberg privitoare la „protecþia sângelui german ºi a onoarei germane“ (15 septem-brie 1935), copiii sãi, întrucât pe linie maternã nu se bucurau de privilegiul uneiorigini ariene, au cunoscut dificultãþi. În 1939, cartea sa Frontierele a fost interzisãde cenzura germanã pentru motivul cã susþinea un alt punct de vedere cu privire lasoluþionarea problemei populaþiei germane din Tirolul de Sud. Nu este nici un fel deîndoialã cã toate acestea i-au creat profesorului o stare de real disconfort, îndepãr-tându-l vizibil de linia politicã oficialã.

Relaþiile cu regimul nazist aveau sã se degradeze rapid în timpul rãzboiului pro-priu-zis. Sunt cel puþin trei paliere la care acest proces are loc. În primul rând,Haushofer are o altã abordare privind modalitãþile de realizare a Germaniei mari. Ela rãmas credincios politicii lui Deutschtum (reunirea sub o autoritate unicã a popu-laþiei germane rãspândite în toatã Europa). Or politica oficialã nazistã de cuceriri înEst compromitea aceastã idee; în plus, ea mina pur ºi simplu credinþa geopoliticã aautorului în constituirea unui „bloc continental eurasiatic“, în care vedea un elementstabilizator al relaþiilor internaþionale.

Decizia atacãrii URSS l-a îndepãrtat ºi mai mult pe Haushofer de politica oficialã.Poziþia sa era întemeiatã tot geopolitic. Atacarea statului sovietic nu numai cã anulaorice posibilitate de apropiere a statelor axiale ale Eurasiei, dar grãbea formarea uneicoaliþii continental-oceanice împotriva Germaniei (ceea ce s-a ºi întâmplat).

La alt palier al procesului de degradare despre care aminteam se situeazã dispariþiade pe scena politicã a lui Rudolf Hess, prietenul ºi protectorul sãu politic. Dupã cumse ºtie, acesta face o tentativã stranie de a încheia o pace separatã cu Marea Britanie,cu puþin înainte de declanºarea ostilitãþilor cu URSS. Dupã ce mai multe încercãri de

82 Geopolitica

a realiza acest lucru pe cale diplomaticã nu dau roade, Hess zboarã cu avionul directîn Marea Britanie, tentativã care, evident, nu putea avea sorþi de izbândã. Este luatprizonier. În noul context, Haushofer este ºi mai izolat.

Implicarea fiului sãu, Albrecht, în complotul eºuat organizat împotriva lui Hitler învara anului 1944 îl transformã pe profesor într-un suspect, dacã nu într-un duºman alregimului. Este anchetat, reþinut, iarãºi eliberat, iarãºi anchetat ºi reþinut. 27 august1944, ziua când împlineºte 75 de ani, îl gãseºte în detenþie ºi nu este eliberat decâtpatru zile mai târziu. În 1945, Albrecht este executat de cãtre Gestapo.

Pe acest fundal sumbru apare o undã de speranþã profesionalã. O datã cu trupeleamericane soseºte ºi geopoliticianul E. Walsh, colonel ºi profesor la UniversitateaCatolicã Georgetown din Washington, cu care are mai multe discuþii ºi schimburi deopinii. La începutul lunii noiembrie 1945 redacteazã un fel de memoriu, „Apologiageopoliticii germane“, pe care îl înmâneazã specialistului american. Vom identificaîn ultima scriere a lui Haushofer multe judecãþi demne de luare aminte.

În ianuarie 1946 i se retrage dreptul de a profesa în învãþãmântul superior; douã lunimai târziu se sinucide, împreunã cu soþia.


Harta 8: Axa Berlin–Bagdad (apud Russel H. Fifield, Etzel Pearcy, Geopolitics in Principle andPractice, Ginn, Boston, 1994, p. 69)

Nu cu mult înainte de a-ºi pune capãt zilelor, mãrturiseºte cã a îmbrãþiºat carierauniversitarã târziu, dupã ce fusese militar, pãstrând ceva din modul de gândire almilitarilor. ªi încheie: „Rea sau bunã, e þara mea.“

Concepþia lui Haushofer despre geopoliticã

Concepþia despre geopoliticã este, de fapt, topitã în viziunea privitoare la princi-palele probleme geopolitice: viziunea despre graniþe, despre raportul puteri conti-nentale–puteri oceanice, despre spaþiul vital etc. În tratarea acestor probleme putemidentifica principalele aliniamente ale abordãrii geopolitice propuse de Haushofer.Considerãm cã este util sã stãruim puþin ºi asupra viziunii autorului german despregeopoliticã în calitatea sa de disciplinã de studiu, pentru cã, în felul acesta, vomînþelege mai bine virtuþile geopoliticii, aºa cum erau ele înþelese de Haushofer, ra-porturile acesteia cu decizia politicã, contribuþia noii discipline la întemeierea marilororientãri politice.

Înainte de a prezenta aceste trãsãturi, se cuvine sã menþionãm contextul în care aapãrut ºi s-a configurat concepþia lui Haushofer, context care a imprimat abordãriisale anumite particularitãþi. Autorul o spune explicit: „Geneza geopoliticii germaneeste în acelaºi timp apologia sa; într-adevãr, devenitã în 1919 în mod oficial disci-plinã de învãþãmânt la Universitate, ea s-a nãscut din dezastrul þãrii mele“22.

Geopolitica germanã a apãrut ºi s-a dezvoltat la München în anii ’20, în atmosferade puternicã frustrare trãitã dupã Primul Rãzboi Mondial. Dacã þara în general eramarcatã de deziluzie, Münchenul, oraºul care i-a dat pe Spengler ºi pe Haushofer ºiîn care Hitler ºi-a cristalizat ideile politice, era capitala nemulþumirii, o metropolã aflatãîn fierbere, în care se intersectau deziluzia ºi gândul revanºei, naþionalismul ºi senti-mental umilinþei, în care ideile radicale erau de mult dominante. Pe acest fundal,geopolitica a apãrut ca o abordare mult mai raþionalã, o modalitate de realizare a obiec-tivelor naþionale care preocupau elita politicã ºi poporul german. Geopolitica germanãs-a nãscut ca un protest; ea îºi propune sã explice de ce a ajuns Germania într-o ase-menea situaþie ºi sã ofere, în acelaºi timp, o soluþie de redresare, pentru ca þara sã-ºiocupe locul pe care îl meritã în Europa. De aceea, geopolitica germanã îºi propune ex-plicit sã îndrepte lucrurile, se doreºte o replicã, o alternativã la ceea ce se întâmplasepânã atunci. Ea apãrea, în acelaºi timp, ºi ca un demers obiectiv. Realitatea spaþialãera folositã pentru a lumina cauzele prãbuºirii, iar reþeta spaþialã, pentru a vindecapacientul ºi a-l orienta pe o direcþie de evoluþie promiþãtoare.

Nu este nici un dubiu cã Haushofer a gândit continental, dar din perspectivã ger-manã. O dovedeºte acuzaþia deschisã pe care o aduce poziþiei oscilante adoptate decel de-al Treilea Reich faþã de puterile continentale ºi cele oceanice, poziþie care, cumprecizeazã autorul german, „îi fusese fatalã lui Wilhem II“ ºi i-a fost fatalã ºi celuide-al Treilea Reich: „Expansiunea unilateralã spre Est în 1939 ºi în 1941 a fost unpãcat capital împotriva acestei concepþii“23 (a concepþiei continentale). Geopolitica sedoreºte, în acelaºi timp, o modalitate de a preîntâmpina ºi exclude conflictele, „unuldintre cele mai bune mijloace de a evita pe viitor catastrofe mondiale“24.

84 Geopolitica

În definirea geopoliticii propriu-zise, Karl Haushofer manifestã o prudenþã accen-tuatã, preocuparea sa de fond fiind aceea de a nu „dogmatiza prematur“ noua disci-plinã, de a nu o închide în jurul unor judecãþi fixe. De mai multe ori, el a precizat cãnu publicã decât „materiale de geopoliticã“, care se doresc a fi cãrãmizi de construc-þie a unui edificiu viitor. Faptul cã nu a publicat un manual de geopoliticã, precizând,în mai multe rânduri, cã geopolitica are nevoie sã fie construitã, cã nu doreºte sãîmpiedice dezvoltarea ei ulterioarã prin fixarea anumitor enunþuri dogmatice, esteedificator pentru aceastã preocupare demnã de respect.

Care ar fi, totuºi, trãsãturile definitorii ale geopoliticii în viziunea lui Karl Haus-hofer? Forþa geopoliticii provine din faptul cã înlocuieºte pasiunea politicã ºi în-cearcã sã se bazeze pe conexiuni naturale, fondate pe elemente naturale, pe raporturiclare între regiuni ºi þãri. Cum spune autorul, Natura, în zadar neglijatã ºi umilitã, îºireia drepturile pe suprafaþa pãmântului. Forþa ºi perenitatea geopoliticii se asociazãcu forþa elementelor naturale ºi a raporturilor care existã ºi vor exista atâta timp câtexistã chiar aceste elemente naturale. Ea furnizeazã „un stoc permanent de cunoaºterepoliticã ce poate fi transmis ºi însuºit […] ca un adevãrat punct de sprijin necesarsaltului la acþiune politicã, un gen de conºtiinþã geograficã menit sã ghideze demersulpolitic“25. În câmpul problematic al geopoliticii ar trebui sã intre, potrivit autoruluigerman, teme precum: marile spaþii de pe pãmânt, marile aºezãri ºi marile direcþii demigraþie din interiorul aceluiaºi spaþiu sau dintre spaþii; graniþele, ca una dintre celemai importante probleme ale geopoliticii; evoluþiile demografice ºi presiunile pe carele creeazã acestea; într-un cuvânt, toate schimbãrile ºi transferurile de putere care auloc în lume.

Dacã examinãm mai atent aserþiunile autorului, reiese limpede cã, de fapt, el pro-pune un model de raþionalizare a politicii din perspectivã geograficã. Nu discutãmacum dacã argumentul geografic este suficient pentru a întemeia un asemenea demers.Faptul cã, mai târziu, Haushofer va recunoaºte cã elementul geografic nu poate justi-fica decât 25% din acþiunea politicã ni se pare edificator; celelalte trei sferturi trebuieexplicate, considerã autorul german, ca decurgând „din natura omului ºi a rasei sale,din voinþa lui moralã ºi din contradicþia conºtientã, inevitabilã, dintre el ºi mediulsãu“26. Important este sã vedem la ce concluzii conduce o asemenea perspectivã.

Geopolitica propune ºi opereazã în acest context cu o viziune planetarã, o viziunecare „sã cuprindã continente întregi“, urmãrind cunoaºterea modurilor de viaþã alealtor popoare, mai ales ale celor oceanice, a „conexiunilor vitale ale omului de astãzicu spaþiul de astãzi“27.

Abordarea de tip geopolitic implicã din acest punct de vedere douã genuri de„studii pregãtitoare“. În primul rând, este vorba despre cunoaºterea trãsãturilor dura-bile, determinate de poziþia geograficã ºi de particularitãþile solului, „acele trãsãturicare caracterizeazã formarea, menþinerea ºi dispariþia puterilor“28. În al doilea rând,geopolitica va reþine avertismentele pe care istoria le transmite în legãturã cu anumitefapte repetitive petrecute pe aceleaºi spaþii, cu respectarea anumitor corelaþii (cum arfi corelaþia „organicã“ între populaþie ºi teritoriu). În cazul în care un spaþiu naturallocuit de o populaþie este amputat, experienþa milenarã aratã cã nu va exista liniºteatâta timp cât spaþiul respectiv nu va fi reconstituit în integralitatea sa.29 Atunci când


asemenea avertismente nu sunt luate în considerare, întotdeauna apar situaþii pericu-loase ºi conflictuale.

Ajunºi în acest punct, ni se pare important sã adãugãm un lucru. Haushofer a pur-tat de-a lungul vremii o corespondenþã bogatã. Într-o scrisoare pe care i-o adreseazãKurt Wowinckel, editorul operei sale, se fac unele precizãri foarte interesante înlegãturã cu obiectul geopoliticii. Nu am fi insistat asupra acestora dacã, într-o scri-soare de rãspuns, Haushofer nu ar fi precizat: „sunt în întregime de acord cu reflec-þiile tale“30. Wowinckel îi propune o lãrgire a conþinutului noþiunii de geopoliticã, însensul cã „alãturi de forþele spaþiului, aceasta [trebuie] sã înglobeze forþele po-porului, deci ale omului ºi rasei pentru ca, împreunã, sã asigure bazele naturale alevieþii statului“31. Argumentul avansat de Wowinckel, ºi anume cã spaþiul nu acþio-neazã decât indirect asupra oamenilor, este cu deosebire interesant, pentru cã elsurprinde slãbiciunea fundamentalã a geopoliticii clasice, care insista într-un modunilateral doar pe spaþiu. Editorul operei lui Haushofer relevã cu îndreptãþire: „Ma-niera în care omul rãspunde la acþiunea spaþiului este din punct de vedere rasial ºinaþional atât de diferitã, încât dacã vom þine cont numai de spaþiu nu vom ajungedecât la concluzii geografice formale, puþin folositoare atât domeniului ºtiinþific, câtºi celui politic.“32

Dacã Wowinckel face aceastã observaþie, cum spuneam, întemeiatã, la 22 august1941, noi, astãzi, am putea formula o serie de alte remarci, la fel de întemeiate. Acþiu-nea spaþiului, de nimeni negatã, este acum mediatã de mult mai mulþi factori decâtrasa ºi naþiunea. Ceea ce am putea denumi „instanþele de mediere“ cuprind astãzi forþeasociate cu cercetarea, cu structurile de analizã ºi evaluare, toate hrãnite de instru-mentarul ºtiinþific pus la îndemânã de revoluþia ºtiinþificã modernã. A discuta ºi areduce procesul de raþionalizare doar la componenta geograficã, naturalã, devine nunumai insuficient, ci ºi un mod de analizã depãºit. Plasându-ne în epocã, nu putemsã nu reþinem efortul în direcþia raþionalizãrii actului politic, a întemeierii orientãrilorpolitice, chiar dacã demersul propriu-zis suferã de ipoteza neîncãpãtoare pe bazacãreia se desfãºoarã.

Devine limpede cã noua disciplinã nu este în viziunea lui Haushofer nici dedreapta, nici de stânga ºi nu permite abordãri partizane. Geopolitica reprezintã unadversar neîmpãcat al ideologiilor, care, potrivit lui Haushofer, constituie simplesurogate, complet inadecvate pentru a întemeia cu adevãrat orientãrile politice.

Cum ar putea fi asimilate cerinþele evidenþiate de cãtre geopoliticã în conducereastatului? În primul rând, prin efortul de a pune de acord actul politic cu instrumen-tarul ºtiinþific pe care cunoaºterea îl pune la îndemânã. Actul politic se desfãºoarã pebaze tradiþionale, este exercitat de cãtre oameni cu o pregãtire depãºitã, foarte puþindeschiºi faþã de problemele noi ale epocii ºi faþã de dinamismul ei, faþã de cerinþa dince în ce mai importantã de a prevedea evoluþia fenomenelor politice. Din aceastãperspectivã, Haushofer constatã cu o anumitã amãrãciune decalajul dintre SUA,Anglia ºi Franþa, pe de o parte, ºi Germania, pe de alta. În primele þãri pregãtireaoamenilor politici ºi a diplomaþilor se face în instituþii specializate, s-au creat catedreºi alte structuri destinate studierii fenomenului politic. În Germania, procesul de pre-gãtire este îndreptat cu faþa la trecut, are un conþinut preponderent lingvistic ºi juridic,

86 Geopolitica

foarte puþin deschis spre procesele economice ºi sociale ale epocii. „Din punct devedere geopolitic ei trãiesc cu mult în urma ritmului epocii lor.“33

Urmarea acestui fapt este cã Puterile Centrale au intrat în marea crizã a PrimuluiRãzboi Mondial „cu o necunoaºtere cu adevãrat înfricoºãtoare a jocului real al for-þelor; probabil cã numai Europa Centralã a fost în întregime surprinsã de acest rãzboimondial, în timp ce peste tot s-a întrevãzut încã de la 1904 furtuna care se ridica laorizont“34. Autorul german le imputã conducãtorilor Puterilor Centrale faptul cã auintrat în rãzboi „fãrã o viziune geopoliticã“. În acelaºi timp, considerã el, Franþa aascultat de rezultatele propriilor specialiºti, cum ar fi André Chéradame, care a reco-mandat un întreg program de disoluþie a Imperiului Austro-Ungar; a fost un programurmat de Franþa, întrucât slãbea centrul Europei ºi crea o salbã de state care separauGermania de Rusia.

Aºadar, subliniazã Haushofer, oamenii politici trebuie sã primeascã o pregãtire îndomeniul geopolitic, întrucât puþini sunt cei care pricep aceste comandamente.Haushofer îi numeºte chiar în aceastã privinþã, din viaþa politicã germanã a timpuluisãu, pe Rudolf Hess ºi pe ministrul de externe, Von Neurath, „care înþelegeau întru-câtva ce era geopolitica“, adãugând cã partidul nazist „nu a fãcut decât sã se slujeascãde unele dintre formulele sale“ [ale geopoliticii], dar rãu înþelese“. În procesul deformare a oamenilor politici intrã cu obligativitate studiul geografiei ºi al constrân-gerilor pe care aceasta le exercitã asupra istoriei; altminteri, „costul ignoranþei geo-grafice“ este foarte înalt.

Geopolitica germanã a fost puternic influenþatã de geopolitica anglo-saxonã; deMahan, a cãrui lucrare The Influence of Sea Power upon History se studia în acade-miile militare germane; de Mackinder, faþã de care Haushofer are cuvinte de preþuire;de James Fairgrieve, a cãrui principalã carte, Geography and World Power, a fost tra-dusã în germanã, în 1925, chiar de Marta, soþia lui Haushofer, cu o introducere sem-natã de autorul german. Geopolitica germanã împrumutã de la geopolitica anglo-saxonã teme, abordãri, poate chiar preocuparea pentru evoluþia þãrii în care au locelaborãrile de tip geopolitic. Mahan resimte acut momentul favorabil pe care îl tra-versau SUA ºi elaboreazã o lucrare care îºi propune sã ghideze eforturile oficiale deextindere a puterii statului, de deschidere cãtre mãrile ºi oceanele lumii. Mackindereste frãmântat de evoluþia imperiului englez, în condiþiile în care se ridicau putericontinentale semnificative, în mãsurã sã contrabalanseze dominaþia sa maritimã.Haushofer nu face excepþie. El preia schema de interpretare a lui Mackinder, dar outilizeazã din perspectiva unei puteri continentale.

Centrul sãu de interes este condiþia Germaniei. Ce greºeli a fãcut ºi cum ar puteaajunge la o poziþie dominantã în Europa Centralã ºi chiar pe continent? Nu-i putemreproºa autorului german o asemenea preocupare, pentru cã ea este comunã tuturorgeopoliticienilor importanþi ºi pentru cã aceasta este natura demersului geopolitic: sãghideze politica practicã, sã o fereascã de erori, sã semnaleze din vreme constrângeriºi tendinþe pe care omul politic nu le sesizeazã sau nu le ia în calcul aºa cum se cuvine.Care ar fi, dupã opinia autorului de care ne ocupãm, greºelile fãcute de Germania?

Reproºul fundamental adresat de Haushofer tuturor celor care au condus Germaniaîn preajma Primului Rãzboi Mondial este cã nu au înþeles suficient poziþia geograficã


88 Geopolitica

ºi cerinþele de reuºitã ale expansiunii þãrii lor (ceea ce înþelesese foarte bine Bismark).Alianþa temporarã dintre puterile maritime ºi cele continentale a învins Germania, ºigreºeala ei este cã nu a ºtiut sã previnã o asemenea coaliþie. Germania, potrivit luiHaushofer, este chematã de poziþia sa geograficã sã domine centrul Europei ºi, dupãaceea, sã înainteze spre rãsãrit. Ceea ce-l nemulþumeºte pe autor este faptul cã dupãprima conflagraþie mondialã tocmai aceastã direcþie a fost blocatã, prin crearea uneisalbe de state-tampon între Germania ºi Rusia. Astfel, þara sa nu numai cã a fost „mu-tilatã“, „amputatã într-o manierã de nesuportat“, dar ea se aflã, de fapt, „încercuitã“de state aflate sub influenþa acestei coaliþii (vezi harta 9).

Harta 9: Gruparea puterilor europene în 1931 (apud Geoffrey Parker, Western Geopolitical Thoughtin the Twentieth Century, „German Geopolitik and its Antecedents“, p. 66)

State germaneSferã de influenþã francezã

Sferã de influenþã italianãSferã de influenþã sovieticã

State neutre

Ce ar urma sã facã Germania? Sã aibã iniþiativa istoricã de a crea o alianþã a sta-telor continentale „de la Elba pânã la Amur“, singura care se poate opune cu succescoaliþiei statelor oceanice. În acest context, Germania era chematã sã cultive relaþiispeciale cu Uniunea Sovieticã, cealaltã mare putere continentalã, întrucât ºi aceastãþarã fusese nedreptãþitã de pacea care urmase Primului Rãzboi Mondial. Ea nu trebuiasã mai apeleze la conflict în relaþia cu Uniunea Sovieticã, ci sã promoveze o politicãabilã de momire a ursului cu miere.35 Împreunã, ar putea forma „uniunea continentalãa excluºilor îndreptatã împotriva puterilor maritime, care conduc lumea prin LigaNaþiunilor“.

Geopolitica este cel mai bine situatã pentru a explica dinamica spaþialã a statelorºi pentru a ghida expansiunea lor. Spaþiul, ºi nu atât rasa este în viziunea lui Haus-hofer factorul determinant. De aceea, decizia politicã trebuie sã fie precedatã de otemeinicã analizã geopoliticã, al cãrei scop fundamental este sã facã din geografie unprieten, nu un duºman. Toate puterile care au înþeles acest lucru de-a lungul istoriei aufãcut cuceriri durabile (de pildã, Imperiul Roman), aºa cum comandanþii care au neso-cotit aceastã lege nescrisã a istoriei au sfârºit prin înfrângeri de rãsunet (Napoleon).

Dinamica statalã nu înseamnã în viziunea lui Haushofer doar expansiune, ci expan-siune inteligentã, care sã foloseascã atuurile teritoriilor cucerite. Scopurile pe termenlung ale expansiunii Germaniei înspre rãsãrit nu trebuie sã fie ocuparea statelor miciºi dens populate din Centrul ºi Estul Europei, ci stepele Ucrainei ºi Rusiei. Expansiuneaspre rãsãrit ar fi urmat o cale paºnicã, recurgerea la forþa armelor reprezentând excepþia.Alianþele de tot felul, atragerea acestor state în coaliþii reprezintã calea pentru cuceriridurabile ºi extinderea influenþei Germaniei în centrul ºi estul european. Iar prima þarãcu care trebuie evitat conflictul este Rusia. De aceea, Haushofer a salutat pactulRibbentrop-Molotov ºi, dimpotrivã, nu a fost deloc de acord cu atacarea UniuniiSovietice. De altfel, prescripþiile autorului german au fost nesocotite cu totul. În celde-al Doilea Rãzboi Mondial, Germania s-a aflat într-o situaþie ºi mai delicatã decâtîn primul. „Geografia a fost convertitã peste noapte din aliat în duºman [acþiune repre-zentatã de atacarea URSS – n. n.] ºi aceasta a fost cuplatã cu coºmarul german clasical rãzboiului pe douã fronturi“36 (exprimat de angajarea în disputã atât cu puterileoceanice, cât ºi cu cele continentale). Ca ºi când acest lucru nu era suficient, Germaniaa trebuit sã susþinã, din 1941, ºi confruntarea cu Statele Unite. Înfrângerea nu eradecât o problemã de timp.

Împotriva unei strategii: „politica anaconda“

„Incontestabil, cea mai mare ºi cea mai importantã schimbare în politica mondialãa timpurilor noastre este formarea unui puternic bloc continental cuprinzând Europa,nordul ºi estul Asiei.“37 Aceasta este fraza cu care Haushofer începe studiul „Bloculcontinental Europa Centralã–Eurasia–Japonia“. Ea condenseazã o întreagã viziune a au-torului privind marile grupãri politice ale globului, întemeiate nu pe afinitãþi politice,ci pe determinãri preponderent geografice ºi geopolitice. Concomitent, judecata auto-rului german prefigureazã ºi direcþia fundamentalã a alianþelor strategice ale Germaniei.


„Este o datorie sfântã sã înveþi de la adversar.“ Citând acest proverb roman, Haus-hofer sugereazã implicit cã ideea precizatã mai sus nu îi aparþine, ea fiind dedusã dinmiºcãrile adversarului. În 1851, lordul Palmerston, într-un moment de crizã a relaþiilorsale cu primul ministru, afirmã cã „oricât de dezagreabile ar putea fi în momentul defaþã relaþiile noastre cu Franþa, trebuie sã le menþinem, pentru cã în planul din spateameninþã o Rusie care poate lega Europa ºi Asia Orientalã, iar singuri nu putem facefaþã unei asemenea situaþii“38.

De atunci, considerã autorul, Anglia ºi SUA au lansat o formulã: politica ana-conda. Ea se referã la un comportament din partea puterilor oceanice similar com-portamentului uriaºei reptile: de a se încolãci în jurul unei fiinþe vii ºi de a o omorîprin sugrumare. Mai târziu, Homer Lea, autorul unei cãrþi cu privire la crepusculullumii anglo-saxone, avertiza cã declinul acestei lumi va veni în ziua în care Germania,Rusia ºi Japonia se vor alia.39

Dupã cum se poate uºor observa, Haushofer preia în întregime dihotomia puterioceanice–puteri continentale propusã de Mackinder. Fireºte cã el prelucreazã în moddiferit teoria autorului englez, pentru a construi o strategie a puterilor continentale.Dar diviziunea respectivã este însuºitã întocmai ca fiind „cel mai vechi laitmotiv carestabileºte pattern-ul lumii de astãzi, aºa cum o fãcea ºi în timpul grecilor sau roma-nilor“, „unul din cele mai prezente fenomene ale geopoliticii“. Caracteristica acesteidiviziuni este cã acþioneazã nu numai între state, ci ºi în interiorul acestora; Franþa,de pildã, ar fi traversatã, potrivit autorului german, de aceastã tensiune provenind dinchemarea opusã a vocaþiei continentale ºi oceanice.

Puterile maritime ºi continentale opereazã în chip diferit; primele sunt mai mo-bile, obiºnuite cu spaþiile mari, pe care nu þin sã le domine în întregime, mai apte sãse adapteze la diverse condiþii, predispuse cãtre compromis, permiþând chiar un gende autoguvernare pe teritoriile ocupate; puterile continentale avanseazã metodic peteritorii pe care le supun în întregime, impunându-ºi nu numai controlul propriu, ci ºisistemul lor de organizare. Aceastã diviziune a fãcut ca respectivele puteri sã nu de-vinã eficiente decât în arealul geografic care le-a consacrat. Încercarea de a opera peterenul celeilalte este oprit de lipsa de pregãtire ºi de performanþã. Ceea ce a repre-zentat, de-a lungul istoriei, un mare avantaj, spune Haushofer, pentru cã a conservatechilibrul, a inhibat pornirile cãtre un control cvasigeneralizat. ªi, totuºi, adaugã au-torul german, idealul este ca o putere sã aibã performanþã atât pe mare cât ºi pe uscat,sã poate opera cu aceeaºi uºurinþã în ambele medii.

Chiar dacã Haushofer considerã cã situaþia Germaniei dupã Primul Rãzboi Mon-dial se datoreazã atât puterilor oceanice, cât ºi celor continentale – „piraþilor stepelorºi piraþilor mãrii“ –, totuºi, adevãratul duºman al Germaniei este reprezentat de impe-riul britanic. Primul Rãzboi Mondial este interpretat ca o mare victorie a puteriloroceanice, în frunte cu acest imperiu, ºi o înfrângere zdrobitoare a celor continentale.Deºi prezintã o faþadã de toleranþã ºi liberalism, tot sistemul instituit de cãtre imperiulbritanic nu face decât sã protejeze propriile interese, sã asigure un control nu doar alteritoriilor cucerite, ci chiar al întregului mapamond. Aceasta este „politica anaconda“.Autorul german prezintã chiar o hartã sugestivã (vezi harta 10) pentru tentaculele decare dispunea imperiul ºi care îi permiteau sã cuprindã ºi sã înfãºoare întreg globul,

90 Geopolitica

Har

ta 1

0: P

oliti

ca a

naco

nda

(apu

dG

eoff

rey

Park

er, W

este

rn G

eopo

litic

al T

houg

htin

the

Twen

tieth

Cen

tury

, p. 6

8)

inclusiv teritoriul Uniunii Sovietice. Liga Naþiunilor, creatã dupã rãzboi, nu ar fi înacest context decât un alt instrument de prezervare a puterii imperiului britanic ºi aputerilor oceanice în general.

Cu toate acestea, imperiul dã semne de lipsã de coerenþã ºi Haushofer prevededezintegrarea sa. Un semn cã aceastã slãbiciune era resimþitã chiar de cãtre imperiueste ºi alianþa cu SUA pentru a conserva hegemonia anglo-americanã. De aceea,Haushofer cautã o coaliþie suficient de puternicã pentru a reprezenta o contraponderela aceastã alianþã oceanicã. El vorbeºte de o coaliþie continentalã, întrucât includeafosta Uniune Sovieticã, dar ea nu este în întregime continentalã, deoarece includea ºiJaponia. În orice caz, Japonia, Rusia ºi puterea central-europeanã erau singurul grupde puteri capabil sã se apere împotriva tutelei anglo-saxone. El îl citeazã pe BrooksAdams, unul dintre cei mai buni specialiºti americani în politicã economicã, cel carea arãtat cã expansiunea influenþei engleze este pusã sub semnul întrebãrii în condiþiileîn care s-ar realiza un vast efort de construcþie feroviarã transcontinentalã cu punctulterminus la Port Arthur ºi Þintao, ceea ce ar favoriza o mare unitate germano-ruso-oriental asiaticã, în faþa cãreia orice tentativã de edificare a unui bloc englez sau ame-rican, chiar de reunire a lor, ar rãmâne neputincioasã.40

Toate acestea îl fac pe Haushofer sã concluzioneze: „Nimeni altcineva decâtadversarul ne învaþã cã un bloc continental solid face inoperantã politica anacondape plan politic, militar, naval ºi economic.“41 Autorul îºi dã seama cã Rusia este unpilon foarte important al acestei noi unitãþi politice, întrucât blocul spaþial care seîntinde de la Marea Balticã ºi Marea Neagrã, pânã la Oceanul Pacific este în cea maimare parte ocupat de ea. Cã Rusia este puterea cu cele mai mari atuuri în acest joc.Tocmai de aceea, Haushofer apreciazã cã formarea acestui bloc continental este con-diþionatã de realizarea, în prealabil, a înþelegerii germano-japoneze. El citeazã chiarun lider politic japonez, Goto, care i s-a adresat în asemenea termeni: „trebuie sãaveþi în vedere atelajul rusesc numit troika. Este important sã daþi atenþie manierei dea conduce un asemenea atelaj: în mijloc este aºezat calul cel mai nãrãvaº ºi maiviolent; la dreapta ºi la stânga aleargã ceilalþi doi cai, care pot fi mândri cã îl þin pecel de-al treilea la mijloc ºi cã pot înainta cu un asemenea atelaj.“42 În cazul în cares-ar fi realizat, acest bloc continental ar fi avut acces la trei mãri vecine: MareaBalticã, cu întreg spaþiul baltic, Marea Japoniei, mai bine amenajatã pentru comerþ decãtre þãrile riverane, ºi Marea Adriaticã. Aceste mãri s-ar afla, potrivit autoruluigerman, în faþa celor mai importante ieºiri ale Rusiei spre Oceanul Planetar.

Pentru a spori forþa de atracþie a construcþiei sale geopolitice, Haushofer prezintãputerea celor trei þãri componente ale blocului continental în ajunul Primului RãzboiMondial ºi în 1940, atunci când a fost scris studiul. La începutul celui de-al DoileaRãzboi Mondial, fiecare dintre cele trei þãri era mult mai puternicã în comparaþie cuperioada premergãtoare Primului Rãzboi Mondial. Rusia atinsese o suprafaþã depeste 21 de milioane de kilometri pãtraþi. Fãrã a mai vorbi de anexiunile care auurmat pactului Ribbentrop-Molotov. Japonia îºi extinsese mult influenþa în Asia,construind un adevãrat imperiu (fie prin anexiuni, fie prin penetrare economicã).Germania anexase teritorii noi ºi domina, practic, toatã Europa Centralã. „Dacã vomcompara aceste cifre cu ceea ce deþineau Puterile Centrale în Primul Rãzboi

92 Geopolitica

Mondial, vom observa o enormã diferenþã între atunci ºi acum, pornind de la dategeopolitice.“43

Puterea acestui bloc nu ar consta numai în forþa þãrilor care îl compun; ei i s-aradãuga impactul unor alte fenomene mari pe care le-ar determina sau antrena, cum arfi dobândirea independenþei Indiei faþã de Marea Britanie (putere oceanicã), precumºi atragerea Italiei în sfera de influenþã a continentului (aceastã þarã fiind consideratãde cãtre autor pe jumãtate maritimã ºi pe jumãtate continentalã).

Autorul german propune chiar o restructurare a ordinii mondiale, care ar trebuisã favorizeze apariþia a patru zone de expansiune teritorialã. Caracteristica acesteiexpansiuni ar consta în faptul cã nu ar mai fi urmat sã aibã loc în sens longitudinal,de la est la vest sau invers, ci latitudinal, de la nord la sud. În felul acesta, s-ar fiprocedat la o împãrþire a globului deschisã între puterile lumii ºi s-ar fi evitat prin-cipalele surse de conflict între statele blocului continental.

Astfel, Germania ar fi urmat sã domine Europa, continent marcat, dupã pãrereaautorului, de cultura germanã. Condiþiile acestei dominãri: reducerea Franþei laneputinþã ºi satelizarea Italiei. Ulterior, Africa ar fi reprezentat spaþiul de expansiuneal unei Europe germane.

Sfera de dominaþie a Japoniei ar fi trebuit sã fie reprezentatã de Extremul Orient,în timp ce SUA urmau sã-ºi limiteze influenþa la continentul american. Cât priveºteRusia, soarta sa depindea de atitudinea pe care urma sã o adopte faþã de mesajulrevoluþionar, al cãrui purtãtor era. Dacã ar fi renunþat la misiunea ideologicã ºi ar fiacceptat sã joace rolul rezervat de noua restructurare a ordinii mondiale, atunci spa-þiul sãu de expansiune ar fi fost reprezentat de Asia Centralã, mergând pânã în India.Dacã, dimpotrivã, ar fi continuat sã persiste în promovarea þelurilor revoluþionare,Rusia urma sã fie împãrþitã în state naþionale, dintre care o parte intrau în sfera deinfluenþã a Germaniei, iar cealaltã parte, a Japoniei.

Haushofer dezvoltã ºi alte consecinþe care ar decurge din constituirea acestui bloc,cum ar fi rolul nou pe care unele state urmau sã-l joace. Este cazul, de pildã, al Polo-niei, care dobândeºte o poziþie-cheie în spaþiul european. Citând, de asemenea, unadaggio italian – „nu este permis sã faci douã erori în acelaºi rãzboi“ –, autorul ger-man are judecãþi foarte aspre la adresa Poloniei, pentru cã s-a ridicat împotrivaprimelor douã popoare cele mai numeroase ale Europei ºi pentru cã a favorizatpolitica atlanticã pe continent (trimitere la politica tradiþionalã de prietenie a Polonieicu Anglia ºi Franþa). Judecãþi dupã pãrerea noastrã severe, dar ºubrede. În orice caz,poziþia Poloniei, situatã între douã state foarte puternice ale continentului, ºi riscul pecare îl prezintã existenþa unei relaþii încordate cu fiecare dintre aceste douã puteri aleEuropei sunt demne de atenþie, inclusiv prin învãþãmintele pe care le pot sugerapentru România.

Pornind de la acelaºi adaggio, Haushofer dã ca exemplu fericit acordul dintreGermania ºi Rusia (pactul Ribbentrop-Molotov), care ar ilustra hotãrârea celor douãþãri de a nu repeta greºeala din Primul Rãzboi Mondial. Cu alte cuvinte, de a nuîncãlca ceea ce autorul numeºte „a doua axiomã geopoliticã a politicii europene“44,ºi anume ca nici unul dintre cele douã popoare cele mai puternice ale continentuluisã nu se ridice unul împotriva celuilalt.


Pornind de la „slãbiciunea inerentã“ a imperiului britanic, Haushofer concluzio-neazã cã însãºi epoca de dominare a puterilor maritime se apropie de sfârºit ºi cãviitorul aparþine puterilor continentale. Estimeazã însã cã puterile maritime nu vorceda atât de uºor poziþiile privilegiate ºi, de aceea, un nou conflict va fi inevitabilpentru ca noul raport de forþe sã se poatã institui. Principala rezistenþã va veni chiardin partea imperiului britanic, aºa cã puterile continentale vor trebui sã þinteascã maiîntâi în aceastã direcþie.

Conflictul a izbucnit, într-adevãr, dar el nu a gãsit puterile continentale unite. Vomînþelege astfel mai bine de ce Haushofer ºi-a fãcut public dezacordul faþã de gestulatacãrii URSS. Vom înþelege, de asemenea, cã teoria blocului continental, interesantãºi chiar seducãtoare, nu a reprezentat un argument foarte puternic în decizia politicãa statelor respective; când douã popoare ocupã poziþii importante pe aceeaºi masãcompactã de pãmânt, faptul cã împart acelaºi continent poate duce ºi la rivalitatepentru poziþia dominantã în acel spaþiu, ºi nu neapãrat la colaborare în vedereaprotecþiei faþã de o putere oceanicã. Istoria modernã aratã cã a primat rivalitatea. Laaceasta a contribuit ºi politica abilã a puterii oceanice numãrul unu pãnã acum câtevadecenii – Marea Britanie. Dar nu putem reduce totul numai la abilitate politicã.

S-ar cuveni sã meditãm mai atent la o situaþie: puterile continentale erau suficientde apropiate între ele ºi, mai ales, exista un echilibru evident între forþa lor ºi cea aputerilor oceanice ale momentului. Suntem contemporanii unui avans vizibil în fa-voarea puterilor oceanice întruchipate astãzi de cãtre Statele Unite. Va genera oareaceastã situaþie o coalizare a forþelor continentale?

Teoria spaþiului vital

Cu deosebire în câmpul problematic desemnat prin acest termen se cuvine sã fimfoarte atenþi ºi nuanþaþi, pentru a evita repetarea unor interpretãri care proiectau asupraoperei lui Haushofer responsabilitãþi de care nu se face vinovat, dar ºi pentru a evita ab-solvirea totalã a autorului german de orice vinã în lansarea unor noþiuni care, dupã aceea,au fost preluate ºi folosite, fãrã îndoialã abuziv, dar folosite de cãtre regimul nazist.

„Când conduceam Liga Germanilor din Strãinãtate – mãrturiseºte autorul la sfâr-ºitul anului 1945 –, mii de coloni au fost readuºi cu mare greutate ºi cheltuialã.Aceasta dovedeºte pe deplin cã în acea perioadã nu se proiectase ocuparea acestorteritorii, cel puþin asemenea intenþii nu erau cunoscute. Prin cucerirea unor teritoriilocuite de popoare de origine strãinã, naþional-socialismul, dacã ne referim la þelul pecare-l proclama, s-ar fi renegat pe sine. Am subliniat acest lucru în toate ocaziile ºim-am opus, la 8 noiembrie 1938, unor planuri de cucerire de acest gen. Am crezut înpromisiunea de stopare din 1938 […]. Sã fiu acuzat eu, care am asemenea concepþiiºi o atât de mare moderaþie în privinþa Europei, cã am elaborat, pe baza unor hãrþi,planuri de cucerire a altor zone ale lumii, cum ar fi America de Sud, este o dovadã demare fantezie; este de neconceput.“45

Apare limpede cã un autor de talia lui Haushofer nu a putut întocmi hãrþi sau indicadirecþii pentru expansiunea nazistã. Asupra acestui lucru nu pot exista dubii. ªi-ar fi

94 Geopolitica

contrazis în felul acesta propria concepþie despre coaliþia statelor continentale. În acelaºitimp, pornind de la conceptul de „simþ al spaþiului“, el a dezvoltat un altul, mai amplu ºimai exact: spaþiul vital, spaþiul necesar unui popor pentru a trãi ºi a se dezvolta.

„Noi considerãm cã baza pentru orice discuþie despre politica externã este spaþiulvital […]. Este datoria esenþialã a politicii externe de a veghea la acest spaþiu vital,de a-l conserva la nivelul moºtenirilor transmise de generaþiile trecute, de a-l spori,atunci când a devenit prea strâmt…“46

Existã douã popoare, considerã autorul, care pot dovedi fãrã putinþã de tãgadã cãdensitatea populaþiei a fãcut ca spaþiul vital, cu alte cuvinte teritoriul pe care trãieºteun popor, sã devinã neîncãpãtor ºi sã nu poatã hrãni populaþia de pe suprafaþa sa:Germania ºi Japonia. Aceste þãri au o densitate de 130 de locuitori pe kilometrupãtrat. În plus, Germania este confruntatã cu dificultãþi suplimentare, întrucât, maiales în nord, deþine suprafeþe puþin fertile iar, pe de altã parte, în anumite regiuni alesale, cum ar fi Saxonia sau Renania, trãiesc peste 300 de locuitori pe kilometru pãtrat.Dacã puterea din Pacific, continuã autorul, a avut posibilitatea unor expansiuni înzonã, Germania a fost limitatã în aceastã privinþã de existenþa unor vecini puternici.47

Mai mult, Haushofer indicã ºi spaþiile predilecte pentru aceastã expansiune. Elaminteºte cu o anumitã amãrãciune cã a trebuit ca un autor strãin, Rudolf Kjellen, sãsesizeze importanþa celor trei fluvii germane pentru aceastã þarã ºi pentru EuropaCentralã în ansamblu. Pornind de la cele trei fluvii – unul în nord, Elba, altul în sud-vest, Rinul, iar ultimul în sud-est, Dunãrea –, Haushofer precizeazã ºi spaþiile deexpansiune: unul în nord, altul spre þinuturile scãldate de apele fluviului Rin ºi celã-lalt de-a lungul Dunãrii.

Una dintre marile greºeli ale conducãtorilor germani este, potrivit aprecierii lui Haus-hofer, aceea cã nu au colonizat zonele frontaliere germane sãrace în populaþie cu þãrani,„fideli pãmântului“ ºi „dispreþuitori ai viitorului“. În felul acesta s-a creat un contrastdemografic între spaþiile germane estice, unde densitatea este de 27-40 de locuitori pekilometru pãtrat, ºi cele poloneze, cu o densitate considerabil mai mare.

Nu dorim sã facem o analizã a afirmaþiilor autorului german. Ne vom mulþumi sãreproducem câteva citate din Adolf Hitler pe aceastã temã, aºa cum au fost eleselectate de cãtre Jean Klein. Scopul politicii externe fixat de Hitler era „sã concen-treze forþele poporului pentru a-l face sã avanseze pe calea care duce de la sufocareaactualã a spaþiului sãu vital cãtre noi teritorii“, sã elimine „dezechilibrul dintre cifrapopulaþiei [germane] ºi suprafaþa de sol pe care trãieºte“, „sã ocupe teritorii carerevin poporului german pe acest pãmânt“48.

Este evidentã asemãnarea dintre obiectivele oficiale ºi cele propuse de Haushofer.Nu considerãm, prin aceasta, cã unele au fost deduse din altele. Numai cã o asemeneaasemãnare a facilitat enorm ºi transferul de sens ºi de tendinþã politicã. Astfel,lucrãrile autorului german au putut pãrea cã inspirã, dacã nu chiar întemeiazã politicaexternã nazistã. Fireºte cã într-o epocã în care revizionismul era la modã Haushofernu a fãcut excepþie. Nu se poate ocoli nici faptul cã Haushofer a operat mult prea lejercu un concept extrem de discutabil, cum este „spaþiul vital“, care prin simpla prezenþãîn opera sa diminueazã mult din ceea ce ar fi dorit el sã fie geopolitica: un mijloc dea exclude conflicte precum cel din 1914-1918. Nu putem spune cã un asemenea


96 Geopolitica

concept a aprins conflictul mult mai mare care a urmat, dar el a fost prezent în disputaideologicã care l-a pregãtit. ªi aceasta spune mult.

Viaþa politicã a frontierei

Haushofer evolueazã pe liniamentul teoretic trasat de Ratzel în ceea ce priveºtegraniþa ºi importanþa sa ca „organism sensibil“, formulã pe care chiar o citeazã.

Se cuvine mai întâi menþionat cã Haushofer explicã de ce problema graniþei este,pentru un popor „încercuit“, cum s-a spus cã sunt germanii, o componentã a conºtiinþeiistorice, o dimensiune a fizionomiei culturale, o problemã atât de sensibilã ºi obse-sivã, încât este simþitã instinctiv. Un asemenea popor este în mod necesar un „poporal frontierelor“, posedã sau poate sã dobândeascã un foarte bun instinct al frontierei.49

Evoluând în spiritul abordãrii lui Ratzel, Haushofer lanseazã o formulã percutantã –ideea frontierei în miºcare. Nu existã risc mai mare decât acela de a concepe frontieraca o linie fixã, trasatã o datã pentru o duratã mãsuratã în secole: „Un fenomen vital,rezultând dintr-un joc de forþe totdeauna schimbãtor, ca frontiera politicã, nu poate fiîn întregime sesizat […] pornind de la o concepþie staticã, de la o situaþie depãºitã,datã de momentul când a fost fixatã.“50

Ca fenomen mobil, frontiera trebuie privitã din douã perspective:a) în cadrul statului luat în considerare cu viaþa sa proprie, frontiera fiind într-un

asemenea context „organul periferic“; în acest caz, este vorba de a ºti dacã organulcare înconjoarã trupul statului este irigat cu suficient sânge viguros, dacã pulsaþiilecare ajung aici beneficiazã de forþa ansamblului sau nu;

b) în cadrul statului luat în ansamblu, înconjurat de un „mediu politic“ dat, cum arspune Kjellen; într-o asemenea viziune, accentul cade pe studiul spaþiilor înconjurã-toare nu atât din punct de vedere fizic, ci din punctul de vedere al miºcãrilor, al stra-tegiilor promovate pentru stãpânirea acestora. Într-un asemenea context, de pildã, autorulvorbeºte de încercãrile popoarelor romanice de a întreþine relaþii bune cu Polonia, cuCehoslovacia, cu Iugoslavia pentru a bara calea de expansiune a Germaniei.

Ambele perspective proiecteazã o luminã edificatoare asupra graniþei, care nupoate fi în nici un caz un fenomen static, deoarece realitãþile ºi raporturile pe care leexprimã sunt dinamice. Existã, spune Haushofer, o „viaþã politicã a frontierei“, carereflectã procesele economice, demografice, sociale din interiorul statului ºi dinîmprejurimi. În orice caz, frontiera „nu este niciodatã linia geometricã pe care dreptulinternaþional ºi cel public o traseazã cu atâta uºurinþã, ci o entitate cu un drept propriula existenþã“51.

Karl Haushofer considerã cã, pentru a sesiza complexitatea proceselor ce se desfã-ºoarã în zona frontalierã, „forþa, rezistenþa ºi lipsa de rezistenþã a vieþii politice a frontie-rei“, este necesar sã examinãm lucrurile din cel puþin douã perspective. Una „mecanicã“,uºor de reprezentat prin cifre, are de pildã în vedere densitatea populaþiei. Diferenþade valori între aceºti indicatori ne poate oferi o imagine a presiunilor ce se exercitã înzona frontalierã dintr-o direcþie sau alta. A doua perspectivã, „organicã“, este impo-sibil de exprimat prin cifre. Ea are în vedere raportul, respectiv dezechilibrul dintre


forþa organicã de apãrare ºi cea de înaintare, de „atac“ a popoarelor din respectivazonã. Aici accentul cade nu atât pe numãr, cât pe idei, pe mentalitãþi, pe forþavalorilor culturale, pe capacitatea de asumare a destinului unui spaþiu.

Ni se pare demnã de atenþie aceastã abordare, întrucât la graniþã se înfruntã ºi con-cepþii, mentalitãþi, care nu resimt, în mod firesc, obstacolul fizic al liniei despãrþitorereprezentate de graniþã. Au loc ceea ce Haushofer numeºte „strãpungeri prietenoase“efectuate de cãtre ideologii, idei, valori, opþiuni, într-un cuvânt de „reprezentãriledespre viaþã“ ale comunitãþilor respective. Strãpungerile pe care le efectueazã acesteaîn teritoriul vecin echivaleazã cu o „subminare geopoliticã“, întrucât ele sapã, ero-deazã capacitatea de rezistenþã a comunitãþii care suferã influenþa.

Aceastã confruntare permanentã la graniþã foloseºte instrumente palpabile, con-stând în performanþele economice, dar ºi idei, care sunt cu atât mai puternice cu câtsunt asumate într-o mãsurã mai mare de cãtre comunitatea respectivã. Ambele suntimportante ºi este decisiv ca ambele registre de luptã sã fie prezente. Autorul germantinde sã accentueze forþa ideilor, a valorilor care, la acea vreme, erau cuprinse în ter-menul de ideologie: „ideologia pe care ºi-o însuºesc, proprie locuitorilor unui spaþiude viaþã, este mai importantã ºi mai puternicã decât, de exemplu, expresia forþei eco-nomice“52.

Deºi par prietenoase, strãpungerile de acest gen au impact pe termen lung, elelucreazã pentru puterea (cultura) care le-a lansat, chiar dacã populaþia nu observã ºinu conºtientizeazã acest lucru. De pildã, Primul Rãzboi Mondial se încheiase de mult,dar înfrângerile suferite de Germania continuau, de data aceasta nu pe câmpurile debãtãlie, ci în interiorul statului, în rândurile populaþiei germane, întrucât „centrul po-litic ºi spiritual german era într-o prãbuºire lentã“. Graniþa nu mai era la limita teri-toriului geografic, ci undeva în interior.

Dacã acest tip de strãpungere este de naturã culturalã, atunci reacþia nu poate fidecât tot de ordin cultural. Cultura atacatã este singura care poate reprezenta „detec-torul“ ºi tot ea ºi mecanismul de apãrare. De aici cerinþa mai mult decât imperativãde a reconstrui permanent atitudinea ºi reacþia comunitãþii în faþa unor noi sfidãri,pentru a asigura abordãrilor de ordin cultural prospeþime, prestigiu, atracþie realã.

Geopolitica apãrãrii ºi a securitãþii nu poate fi, de aceea, redusã la apãrarea gra-niþelor fizice, ci mai ales a celor spirituale, a graniþelor care nu de puþine ori sunt îninterior, a graniþelor pe care le poartã o comunitate în suflet. În acest context, Haus-hofer vorbeºte despre protejarea ºi dezvoltarea simþului frontierei. Care înseamnãdrept la diferenþã, un pronunþat spirit al identitãþii, ca ºi disponibilitatea de a o proteja.În aceastã întreprindere instrumentele economice sunt importante. Dar în momentede cumpãnã, de rãscruce, intervin cu deosebire cele spirituale ºi atitudinale, care dausens întregului efort, conferã sens ºi motivaþie încordãrii naþionale pe care o presu-pune apãrarea graniþei.

98 Geopolitica

Pan-ideile ca hãrþi mentale

În acest context, al forþei decisive pe care le au în orice confruntare credinþele, va-lorile, „reprezentãrile noastre despre viaþã“, se cuvine sã menþionãm pe scurt ºi con-cepþia lui Haushofer despre pan-idei. O pan-idee este o idee cardinalã, care unificã,organizeazã viaþa oamenilor chiar pe mai multe spaþii. Este o adevãratã hartã mentalãcare fixeazã anumite repere culturale, cu care privim, evaluãm, înþelegem lumea. Inte-riorizate, ele constituie un fel de busolã în lipsa cãreia ar fi imposibil sã ne orientãm,sã avem judecãþi chibzuite, sã ne purtãm constant cu noi înºine. Dreptate, moderni-zare, izbãvire sunt asemenea pan-idei fãrã de care nu putem nici înþelege, nici gândiºi analiza lumea în care trãim.

Haushofer vorbeºte ºi despre pan-ideea etnicã, întruchiparea unei viziuni elabo-rate de cãtre o etnie privitoare la ceea ce considerã ea cã ar fi teritoriul sãu legitim deexpansiune. O asemenea viziune elaboratã de cãtre ruºi a fost numitã panslavism, decãtre germani, pangermanism, de cãtre greci, panelenism. În acelaºi timp, Haushoferfoloseºte ºi noþiunea de pan-perspectivã, care se referã la un spaþiu mult mai mare ºi,în general, la un spaþiu concurenþial la nivelul globului pãmântesc. Asemenea pan-per-spective sunt reprezentate de pan-ideea asiaticã, pan-ideea europeanã sau cea americanã.

Este decisiv pentru o pan-idee sã surprindã ºi sã exprime cu mare forþã dominantavieþii unui popor, dar ºi a unui moment istoric. O asemenea întâlnire fericitã poatedeclanºa un proces de edificare a unei civilizaþii durabile, poate proiecta un nouorizont de afirmare a unui potenþial nebãnuit pânã atunci. Roma, spune autorul, s-anãscut într-o singurã zi din „instinctul de expansiune“ al unui trib mic, al latinilor, darcu o pan-idee mare, aruncatã la timp peste douã civilizaþii ºi douã idei care se epui-zaserã: cea persanã ºi cea greacã-elenistã. În evaluarea unei pan-idei putem adopta oviziune staticã, aºa cum putem opta pentru una dinamicã, în mãsurã sã surprindãpotenþialul de dezvoltare al ideii respective: „comparãm forþa de organizare a pan-ideilor dupã realizarea lor în fapt (staticã) ºi dupã energia lor potenþialã, dinamicã, pecare ele sunt în stare sã o descãtuºeze, dând astfel la ivealã o întreagã diversitate deordine, mãrime ºi ierarhie“53.

Haushofer înþelege cã fãrã un conþinut ideologic imperialismul va sucomba repedeºi atunci încearcã sã furnizeze o altã bazã ideologicã a sistemului mondial, reprezentatã depan-idei, definite ca idei supranaþionale ºi atotcuprinzãtoare care cautã sã se manifesteîn spaþiu. În anii ’30 el vorbeºte despre cinci asemenea pan-idei: pan-ideea americanã,pan-ideea asiaticã, cea ruseascã, cea islamicã ºi, bineînþeles, cea europeanã. Domeniullor de extensie apare destul de confuz. Ceea ce au ele în comun este faptul cã se opunpretenþiilor universaliste ale imperiilor europene, fiecare revendicând un spaþiu anumecare sã le revinã, pan-regiunile. În 1941, Haushofer vorbeºte de numai trei asemeneapan-idei ºi, deci, de trei pan-regiuni, cea americanã, condusã de SUA, cea asiaticã, con-dusã de Japonia, ºi cea europeanã, condusã de Germania.

Dispuse longitudinal ºi conþinând o serie de regiuni naturale, pan-regiunile – celpuþin potenþial – îºi sunt suficiente lor însele. Din punct de vedere fizic, ele sunt uºorde delimitat ºi uºor de apãrat. De asemenea, întrucât autorul procedase la o reducerea lor, pan-regiunile înglobau ºi o serie de pan-regiuni mai mici despre care autorul


german vorbise deja. De pildã, pan-regiunea europeanã includea de data aceasta nunumai Africa, ci ºi Orientul Mijlociu, Mediterana reprezentând un fel de placã turnantãa acestor zone geografice. Nu este lipsit de interes faptul cã în versiunea din 1941,lansatã cu puþin timp înainte de invadarea URSS, Haushofer vorbeºte despre „adevã-rata graniþã de est a Europei“, care s-ar întinde de la lacul Peipus cãtre Nistrul infe-rior. Precizare care devine actualã în contextul dezbaterilor din zilele noastre despreextinderea spre est a Uniunii Europene, ceea ce ridicã implicit problema graniþei deest (politice) a continentului.

Este interesant sã urmãrim cum vede Haushofer „condiþiile preliminare pentru rea-lizarea ideii pan-europene“, aºa cum sunt ele conturate în scrisoarea adresatã docto-rului Rufenacht, la 26 august 1937. Întâlnim în acest document o opinie „fãrã farduri“,cum spune autorul, fapt confirmat în bunã mãsurã de mãrturisirea edificatoare privi-toare la marea ºi delicata problemã a viitorului Europei: „nici un om nu poate rãs-punde la întrebarea dacã aceastã realizare [a ideii pan-europene] este posibilã“.

În consideraþiile cu privire la Europa ºi viitorul ei întâlnim o serie de idei care, maitârziu, vor fi preluate în literatura de specialitate. De pildã, faptul cã Europa, divizatã,a pierdut rolul de actor privilegiat al istoriei, devenind obiect de disputã, „obiect depresiune“, cum spune autorul, din partea SUA ºi a Uniunii Sovietice. Sau cea privi-toare la depãºirea stadiului de divizare a Europei, singura soluþie de contracarare apresiunii de care aminteam, de revenire a bãtrânului continent la puterea ºi prestigiulde odinioarã. Dupã Primul Rãzboi Mondial a triumfat „Europa naþiunilor“, ceea ce afavorizat, subliniazã autorul, procesul de divizare interioarã. Soluþia nu ar putea fidecât construirea unei confederaþii europene. Care ar fi condiþiile pentru ridicareaunui asemenea edificiu politic, aºa cum sunt ele vãzute de Karl Haushofer?

Finalizarea autenticã a ideii pan-europene, în mãsurã sã conducã la rezultatedurabile, nu poate fi fãcutã decât de cãtre „puteri cu adevãrat europene, purtãtoare aleunei culturi bogate“. Prin urmare, prima problemã ridicatã de înfãptuirea ideii pan-europene este delimitarea Europei. Dacã se opteazã pentru soluþia de mai sus, caresolicitã, este adevãrat, mai mult timp, atunci Europa liberã nu poate fi „decât întreactuala frontierã sovieticã, mãrile nordice ºi bazinul mediteranean“54.

Într-un asemenea spaþiu, marcat de existenþa de secole a unor state naþionale pu-ternice, a unor culturi ºi, în general, a unei tradiþii culturale inspirate de viaþa naþio-nalã a popoarelor, orice construcþie europeanã implicã clarificarea raportului dintreaceastã nouã entitate ºi „drepturile naþionale interne“. Din aceastã perspectivã, Haus-hofer subliniazã cã prima condiþie pentru viabilitatea confederaþiei este „obligaþia dea respecta drepturile naþionale interne ale tuturor membrilor sãi, fãrã nici o formã deopresiune naþionalã, de a recunoaºte dreptul fundamental al fiecãrui european de avorbi limba care corespunde sufletului poporului sãu“55. O pan-Europã nu este posi-bilã, conchide autorul, decât dacã „se abþine de la orice opresiune lingvisticã“ ºi dacãlasã fiecãrui popor dreptul de a trãi într-o manierã proprie.

Populaþia

Densitatea demograficã ºi densitatea geopoliticã

„Când parcurgem istoria omenirii, spunea Mircea Maliþa, civilizaþia ne apare ca opasãre îndrãgostitã de râuri ºi þãrmuri de mare, care ºi-a fãcut iniþial cuib în Meso-potamia ºi în Orientul Mijlociu, a zburat apoi pe Nil, de unde s-a îndreptat spreinsulele ºi coastele greceºti; ºi-a continuat cãlãtoria spre peninsula italicã de unde asupravegheat întinderea unui imperiu ºi apoi, cu o ezitare înspre Bosfor, s-a stabilitpe Ron ºi Rin, neezitând sã treacã Canalul Mânecii; antrenatã în zborul milenar, atrecut peste Atlantic alegându-ºi coasta esticã a unui continent, pe care l-a strãbãtut,ajungând la Pacific; nedescurajatã de aceastã întindere a ajuns recent în insulelenipone, de unde o impetuozitate sporitã o duce spre Asia, de unde a plecat, avândOrientul Mijlociu ºi continentul european la orizont.“1

Traseul geografic al principalelor centre de civilizaþie ale lumii este grãitor pentrurolul jucat în istorie de fâºiile de pãmânt care se învecineazã cu marea sau cu râuri im-portante. Pe aceste locuri binecuvântate au luat naºtere aglomerãri ºi concentrãri demo-grafice care au reprezentat centre de iradiere culturalã, au prefigurat modele de organizareeconomicã ºi social-politicã. Fireºte cã nu orice aglomerare umanã – ipso facto – esteºi un pulsar economic ºi de civilizaþie. Dar o anumitã densitate demograficã este un ele-ment esenþial al densitãþii geopolitice, al gradului de ocupare a unui teritoriu, al posibili-tãþilor de menþinere ºi de dominare a unui spaþiu. Astãzi deschiderea spre mare sauocean nu mai pare a avea un rol atât de mare ca altãdatã. Dar nici nu ºi-a pierdutimportanþa. Dovada cã ºi în zilele noastre un sfert din omenire trãieºte la mai puþin de50 de kilometri de mare, jumãtate la mai puþin de 200 de kilometri, trei sferturi la maipuþin de 500 de kilometri. ªi astãzi aceste zone sunt cele mai dinamice, cele mai pros-pere, cele mai avansate.

Câþi oameni poate hrãni Pãmântul?

De ce o temã consacratã populaþiei într-o lucrare de geopoliticã? Fascinatã de oserie de evoluþii spectaculoase, induse cu deosebire de revoluþia tehnico-ºtiinþificã,omenirea a uitat sau, oricum, a acordat mai puþinã importanþã unor factori „clasici“

102 Geopolitica

ai evoluþiei sale, între care ºi populaþia. Ca un fel de ironie, elementele „clasice“, negli-jate ºi subestimate, irump în contemporaneitate cu o forþã ieºitã din comun. În ultimeledecenii, populaþia s-a impus în plan economic, politic, social, geopolitic nu numai princomplexitatea problemelor pe care le comportã, ci ºi prin declanºarea unor procese ºitendinþe pe termen lung asupra cãrora omul poate acþiona în mai micã mãsurã.

Întemeietorii geopoliticii au insistat nu numai asupra relaþiei dintre factorii geo-grafici ºi stat, dintre pãmânt ºi stat, ci ºi asupra aceleia dintre stat ºi elementele non-geografice, cum este ºi populaþia. Cu alte cuvinte, populaþia a fost vãzutã de la începutca un „factor de putere“, cum am spune astãzi. Întreaga evoluþie contemporanã aratãcã populaþia reprezintã mai mult decât atât: ea alcãtuieºte un fel de pânzã freaticã amultor fenomene ºi procese majore, a dezvoltãrii contemporane în general. Nici unelement semnificativ al lumii de azi nu poate fi înþeles fãrã o raportare directã saumediatã la populaþie, la ritmul ei de creºtere, la nivelul de instrucþie, la gradul desãnãtate etc.

Existã o examinare de tip clasic a populaþiei, care pune în relaþie creºterea demo-graficã ºi resursele existente la un moment dat. Inevitabil, o asemenea analizã conducela întrebarea cardinalã: câþi oameni poate hrãni Pãmântul? Meritul unei asemeneaabordãri este cã oferã o imagine de ansamblu a situaþiei populaþiei, a tendinþelor deevoluþie în câmp demografic, fãrã de care nu putem cãpãta o înþelegere adecvatã adomeniului.

Astãzi, rãmânem chiar surprinºi de exactitatea unor previziuni în domeniul creºte-rii de ansamblu a populaþiei. De pildã, inventatorul microscopului, învãþatul olandezAntoni van Leenwenhoek, a realizat la 25 aprilie 1679 ceea ce poate fi socotitã primaestimare a numãrului de persoane care ar putea trãi pe planetã. El a fãcut un calculprin extrapolare. A pornit de la densitatea pe care o avea populaþia în Olanda aceleiperioade (120 de locuitori pe kilometru pãtrat) ºi a calculat ce numãr de oameni arputea hrãni globul pãmântesc dacã suprafaþa sa ar fi locuitã de o populaþie cu densi-tatea demograficã a Olandei. Rezultatul: 13,4 miliarde de persoane. Cu aproximativtrei decenii mai târziu, londonezul Gregory King estima acest numãr la 12,5 miliarde,pentru ca, la 1765, pastorul german Johann Peter Susmilch sã vorbeascã de o cifrã de13,9 miliarde.

Nu ºtim exact cum au fost privite asemenea previziuni în momentul lansãrii lor.Cert este cã estimãrile de astãzi privind nivelul pe care îl va atinge populaþia în 2050se aseamãnã mult cu cele avansate de autorii menþionaþi.

Deºi infirmatã, logica lui Malthus supravieþuieºte

Totuºi, întemeietorul de renume al acestei orientãri este Thomas Malthus. În celebrasa lucrare Essay on the Principle of Population, apãrutã în anul 1798, chiar în pragulrevoluþiei industriale, Malthus fixa în urmãtorii termeni corelaþia dintre creºtereapopulaþiei ºi resursele naturale ale globului: populaþia, atunci când se înmulþeºte înmod necontrolat, creºte în proporþie geometricã. Mijloacele de existenþã cresc numaiîn proporþie aritmeticã; un simplu calcul pune în evidenþã imensitatea primei puteri

Populaþia 103

în raport cu cea de-a doua. Urmeazã apoi avertismentul sever, reþinut cu o anumitãplãcere de cãtre posteritate, privitor la dezechilibrul care poate interveni între cei doifactori: în douã secole ºi un sfert, populaþia va fi, comparativ cu mijloacele de subzis-tenþã, într-un raport de 512 la 10.

De la data publicãrii lucrãrii lui Malthus, populaþia lumii a crescut de ºase ori. Casã atingã un miliard de persoane, omenirii i-au trebuit mii de ani. Dupã aceea, pentruurmãtorul miliard, omenirii nu i-au mai trebuit decât 130 de ani, dupã aceea 30 de ani,apoi 15, apoi 12 ºi în cele din urmã 11 ani. Anul 1999 a reprezentat o piatrã de hotarîn ceea ce priveºte creºterea populaþiei. În jurul datei de 16 iulie 1999, populaþia lumiia trecut pragul de 6 miliarde de persoane.

Omenirea creºte anual cu 90 de milioane de persoane, ceea ce înseamnã populaþiaArgentinei ºi Egiptului, cumulatã. Potrivit evaluãrilor fãcute de organismele de spe-cialitate ale ONU, populaþia lumii va ajunge la 10 miliarde în jurul anului 2070, la11,5 miliarde în 2150 ºi se va stabiliza în jurul anului 2200, când omenirea va numãra10,7-11 miliarde persoane.2

Cu toate acestea, previziunea fãcutã de Malthus a fost infirmatã. Cel puþin pânãacum, mijloacele de subzistenþã au crescut într-un ritm superior creºterii populaþiei.Din 1950 revoluþia tehnologicã a contribuit la creºterea de patru ori a producþiei debunuri materiale, în timp ce populaþia a crescut de peste douã ori.

Dar logica lui Malthus supravieþuieºte, având nu de puþine ori o actualitate carenu poate fi neglijatã. Semnalele privind o posibilã epuizare a resurselor, incapacitateaPãmântului de a þine pasul, în continuare, cu o creºtere demograficã accentuatã sunttot mai insistente. Un element al estimãrii lui Malthus – cel care priveºte semnalareadiscrepanþei dintre creºterea populaþiei ºi mijloacele de subzistenþã – sãlãºluieºte înconºtiinþa publicã. Discrepanþa respectivã nu s-a confirmat, dar ea are un potenþial deameninþare care poate deveni, în orice moment, efectiv.

De ce spunem efectiv? Statistic, previziunea lui Malthus nu s-a adeverit. Numaicã statistica opereazã cu situaþii ºi raporturi globale. În diverse regiuni, în felurite seg-mente sociale, logica lui Malthus funcþioneazã. Într-adevãr, din 1950 producþia debunuri materiale pe glob a crescut de patru ori. Numai cã aceastã evoluþie a fost înso-þitã de o creºtere fãrã precedent a decalajului între consumul pe cap de locuitor înþãrile dezvoltate ºi cele în curs de dezvoltare. Acesta s-a triplat. Raportul dintre cinci-mea cea mai prosperã a populaþiei ºi cincimea cea mai sãracã era de 20 la 1 în 1960.El s-a ridicat la 60 la 1 în 1990. Astãzi pe glob s-au accentuat dramatic nu numaidecalajele dintre populaþia bogatã ºi cea sãracã, ci ºi discrepanþele izbitoare dintrenaþiunile bogate ºi cele sãrace. Cum remarca ºi Gerard Piel, „revoluþia industrialã aîmpãrþit fãrã milã lumea în douã tabere – þãri bogate ºi þãri sãrace“3. Resurse existã,dar ele sunt inaccesibile unei pãrþi considerabile a populaþiei. Este ca ºi când ele nuar exista de fapt. Este ca ºi când o parte a populaþiei ar fi crescut în progresie geome-tricã, iar producþia de bunuri ar fi crescut în progresie aritmeticã, aºa cum prevãzuseMalthus.

Caracteristici ale exploziei demografice actuale

Existã ºi un alt element care conferã o certã notã de actualitate teoriei lui Malthus.Este vorba despre particularitãþile exploziei demografice actuale, despre caracteris-ticile care o fixeazã în raport cu explozia demograficã din secolele al XVIII-lea ºi alXIX-lea.

Explozia demograficã din zorii societãþii moderne, care a reprezentat materia primãpentru teoria lui Malthus, a avut loc în þãri dezvoltate, în state unde începuse revoluþiaindustrialã. Ieºirea din criza care se putea prefigura pe baza discrepanþei sesizate deMalthus a avut loc pe douã cãi. Mai întâi, dezvoltarea industrialã a declanºat un procesde sporire a bunãstãrii, care a putut face faþã evoluþiei rapide a populaþiei. O evoluþiecare pe bunã dreptate nãºtea îngrijorare. De pildã, populaþia Europei a evoluat de laaproximativ 50 de milioane, cât avea în 1600, la aproape un miliard la mijlocul secoluluiXX. La 1600 ea reprezenta o zecime din populaþia lumii, la 1950 ajunsese sã repre-zinte aproape o treime.

O a doua modalitate au constituit-o emigrãrile masive ale europenilor în teritoriilede peste mãri, în SUA, Canada, în alte þãri ºi continente slab populate. Astfel, între 1846ºi 1890, anual au emigrat din Europa cãtre alte teritorii în jur de 377.000 oameni, iarîntre 1891 ºi 1910 rata anualã a emigrãrii a atins nivelul de 911.000 oameni. În in-tervalul de timp cuprins între 1846 ºi 1930, aproximativ 50.000.000 de europeni s-austabilit în teritoriile slab populate ºi slab dezvoltate de peste mãri. Deci timp deaproape douã secole Europa – zona cea mai dezvoltatã a lumii în acest interval – afost tãrâmul pe care a avut loc explozia demograficã; ea a reprezentat ºi continentulde unde au plecat valuri de emigranþi.

Începând cu mijlocul acestui secol, ceva cu totul nou intervine în evoluþia demo-graficã a planetei. Populaþia din þãrile dezvoltate se stabilizeazã sau este supusã unorevoluþii foarte lente. Creºterea demograficã accentuatã are loc în þãrile slab dezvol-tate, în teritorii în care mijloacele de subzistenþã sunt precare.

Evoluþia populaþiei în þãrile dezvoltate ºi cele subdezvoltate (milioane de locuitori)

Sursa: Bebe Negoescu, Gheorghe Vlãsceanu, Terra, geografie economicã, Teora, Bucureºti,1998, p. 45

Instructivã din acest punct de vedere este ºi evoluþia populaþiei pe regiuni geo-grafice. Cea mai mare creºtere procentualã o înregistreazã Africa, pe când Europa areo creºtere negativã.

104 Geopolitica

1950 1960 1970 1980 1990 1995

Total mondial 2.564 3.050 3.721 4.478 5.330 5.757

Total dezvoltate 832 945 1.049 1.137 1.213 1.224

Total subdezvoltate 1.732 2.105 2.672 3.341 4.117 4.533

Evoluþia populaþiei mondiale urbane ºi rurale (milioane de locuitori)

Sursa: Bebe Negoescu, Gheorghe Vlãsceanu, Terra, geografie economicã, p. 63

Creºterea populaþiei 1998-2025 (milioane de locuitori)

Sursa: John T. Rourke, International Politics on the World Stage, p. 533

Dupã cum se vede, datele diferã puþin în funcþie de baza de calcul. De pildã, to-talul populaþiei în 1998 este de 5,3 miliarde, potrivit lui Rourke, iar potrivit surselorONU citate în Terra, geografie economicã totalul este de 5,57 miliarde în 1995. Ceade-a doua sursã ni se pare una de încredere, întrucât la jumãtatea anului 1999 populaþialumii a depãºit, aºa cum am spus, pragul celor ºase miliarde.

Rãsturnãri în distribuþia populaþiei pe glob

Autorul american Paul Kennedy considerã cã, dacã luãm în calcul intervalul1990-2025, se poate spune cã în jur de 95% din sporul populaþiei se va produce înþãrile în curs de dezvoltare.

Cum se desprinde ºi din tabelul de mai jos, creºterea cea mai mare, de fapt, epi-centrul exploziei demografice actuale este continentul african. În anii ’70 Africa ºiEuropa aveau o populaþie aproximativ egalã. În 2025 populaþia Africii va fi de celpuþin douã ori mai mare decât cea a Europei, iar în 2050 de trei ori mai mare. Pânã în2025, o serie de state africane vor atinge niveluri ale populaþiei absolut dramatice, dacãavem în vedere faptul cã mijloacele de subzistenþã nu vor creºte în mod corespunzãtor.

Populaþia 105

Total þãri subdezvoltate Total þãri dezvoltate

Anii Total Urban Rural Total Urban Rural

1800 720 61 659 180 22 158

1900 1.100 99 1.001 495 148 347

1950 1.684 285 1.399 832 448 384

1994 4.534 1.867 2.667 1.236 910 326

2025 7.100 4.000 3.100 1.400 1.140 260

Total AfricaAsia ºi

OceaniaAmerica Latinã

ºi CaraibeSUA ºiCanada

Europa

1998 Populaþia 5.300 779 3.619 500 304 729

2025 Populaþia 8.081 1.496 4.825 690 369 701

Evoluþia raportului dintre populaþia Europei ºi cea a Africii

Creºteri masive vor avea loc ºi pe continentul asiatic. Aici rata de creºtere nu esteatât de ridicatã ca pe continentul african, dar, pornindu-se de la un volum al populaþieideja foarte mare, creºterile, mai ales în cifrã absolutã, sunt considerabile. În 2050 seprevede o rãsturnare a „ierarhiei la vârf“. India va trece pe primul loc, cu o populaþiede 1,528 miliarde, depãºind China cu aproape 100 de milioane.

Schimbãrile absolut spectaculoase în domeniul demografic sunt expresiv redate ºide noua ierarhie a statelor cu cea mai mare populaþie din lume.

Primele zece þãri cele mai populate ale lumii (1997)

Dupã cum se observã, cinci din primele zece þãri cele mai populate ale lumii seaflã în Asia; în acelaºi timp, numai douã þãri dezvoltate figureazã în acest tabel (SUAºi Japonia).

106 Geopolitica

ÞaraPopulaþia totalã

(milioane)Rata medie de creºtere

a populaþiei (1995-2000)Rata totalã

a fecunditãþii

1 China 1.243,7 0,9 1,80

2 India 960,2 1,6 3,87

3 SUA 271,6 0,8 1,96

4 Indonezia 203,5 1,5 2,63

5 Brazilia 163,1 1,2 2,17

6 Rusia 147,7 -0,3 1,35

7 Pakistan 143,8 2,7 5,02

8 Japonia 125,6 0,2 1,48

9 Bangladesh 122,0 1,6 3,14

10 Nigeria 118,4 2,8 5,97

Urmãtoarele 12 þãri din punctul de vedere al populaþiei (1997)

Sursa: Bebe Negoescu, Gheorghe Vlãsceanu, Terra, geografia economicã, p. 401

Primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii în 2050

Sursa: ONU, Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale (http://www.un.org)

Populaþia 107

ÞaraPopulaþia totalã

(milioane)Rata medie de creºtere

a populaþiei (1995-2000)Rata totalã

a fecunditãþii

1 Mexic 94,3 1,6 2,75

2 Germania 82,2 0,3 1,30

3 Vietnam 76,5 1,8 2,97

4 Iran 71,5 2,2 4,77

5 Filipine 70,7 2,0 3,62

6 Egipt 64,5 1,9 3,40

7 Turcia 62,8 1,6 2,50

8 Etiopia 60,1 3,2 7,00

9 Thailanda 59,2 0,8 1,74

10 Franþa 58,5 0,3 1,63

11 Marea Britanie 58,2 0,1 1,72

12 Italia 57,2 0,0 1,19

Þara Nr. populaþie (mii de persoane)1 India 1.528.853

2 China 1.477.730

3 SUA 349.318

4 Pakistan 345.484

5 Indonezia 311.857

6 Nigeria 244.311

7 Brazilia 244.230

8 Bangladesh 212.495

9 Etiopia 169.446

10 Congo 160.360

11 Mexic 146.645

12 Filipine 130.893

13 Vietnam 126.793

14 Rusia 121.256

15 Iran 114.947

16 Egipt 114.844

17 Japonia 104.921

18 Turcia 100.664

19 Tanzania 80.584

20 Thailanda 74.188

Deºi situatã acum pe locul 12, din cauza exploziei demografice, Germania nu vamai fi în 2050 între primele 20 de þãri cele mai populate ale lumii, aºa cum reiese ºidin tabelul de mai sus.

Populaþia Iranului va fi mai numeroasã decât cea a Japoniei, iar populaþia Etiopieide aproape trei ori mai mare decât cea a Franþei. Canada va avea o populaþie mai re-dusã decât cea a Siriei, Nepalului sau Madagascarului. Þãrile europene mari vor figuradin acest punct de vedere printre þãrile mijlocii sau chiar mici.

Consecinþe geopolitice ale proceselor demografice actuale

Care ar fi consecinþele geopolitice ale distribuirii inegale a populaþiei pe glob, aledecalajelor demografice dintre diverse þãri, ale perturbãrii proporþiilor dintre cate-goriile de vârstã în cadrul aceluiaºi stat? Aceste tendinþe nu pot sã rãmânã fãrã urmãriîn diverse planuri, care, deocamdatã, nu pot fi decât aproximate. De pildã, consecin-þele economice ºi sociale ale schimbãrii raportului dintre numãrul persoanelor ocupateºi cel al pensionarilor este analizat de cãtre Milton Ezrati într-un articol din ForeignAffairs4 care se referã la situaþia Japoniei. Procesul de îmbãtrânire a populaþiei Japo-niei ºi scãderea numãrului de persoane active în raport cu numãrul pensionarilor auca rezultat schimbarea orientãrii economiei, dinspre producþie ºi exporturi cãtre ser-vicii, cercetare, finanþe. Capacitatea din ce în ce mai scãzutã de a exporta e urmatã, înmod natural, de o mai mare nevoie de a importa, corelatã cu extinderea peste hotare aindustriei japoneze, pe baza exportului de tehnologie. Toate acestea se vor reflectaîntr-o politicã externã mult mai activã, cu consecinþe pentru întreaga zonã.

Majoritatea analiºtilor sunt de acord cã existenþa unor concentrãri demograficeinegale în diferite regiuni ale lumii va declanºa un proces de „migraþie inversã“ apopulaþiei, dinspre þãrile ºi regiunile cu densitate demograficã ridicatã, dar în prezentsãrace, spre cele cu o populaþie mai puþin numeroasã, dar bogate. Paul Kennedy con-siderã cã între 1950 ºi 1985 cãtre statele dezvoltate din Europa au emigrat, în cãutarede lucru, aproximativ 30 de milioane de persoane din þãrile în curs de dezvoltare.Dintre acestea, 5 milioane s-au stabilit permanent în þãrile europene. Dacã avem învedere ºi familiile lor, se poate aprecia cã în Europa s-au stabilit definitiv, în perioadamenþionatã, aproximativ 13 milioane de emigranþi. Un proces absolut asemãnãtor areloc ºi în SUA, unde s-a stabilit un numãr chiar mai mare de emigranþi din AmericaLatinã (în special din Mexic), din Asia etc.

„Migraþia inversã“ va reprezenta unul dintre procesele sociale majore ale urmãtoa-relor decenii, care va putea fi foarte greu controlat. ªi cu atât mai puþin zãgãzuit. Existão anumitã superficialitate a abordãrilor în aceastã privinþã. Închiderea graniþelor, întã-rirea controlului nu sunt soluþii de lungã duratã. La frontierele statelor sau ale zonelordezvoltate se va crea o presiune atât de mare, încât ea nu va putea fi contracaratã prinmãsuri strict administrative. Zonele dezvoltate sunt sau pot fi echivalate cu zone rarefiatedin punct de vedere demografic ºi ele vor atrage cu puterea unei legi fizice populaþiadin alte zone. Omenirea nu poate trãi mult timp sfâºiatã de acest dezechilibru demo-grafic. Într-un fel sau altul, el va genera miºcãri ºi procese sociale de reechilibrare.

108 Geopolitica

Consecinþe geopolitice importante pot avea ºi diferenþele în ceea ce priveºte sporulnatural al populaþiilor de etnii diferite din cadrul aceluiaºi stat. În timp, diferenþele însporul natural pot sã conducã la rãsturnãri ale raporturilor dintre populaþiile respec-tive. Cazul clasic din acest punct de vedere este evoluþia populaþiei ruse în raport cucea musulmanã în cadrul fostei URSS. La sfârºitul deceniului trecut, populaþia rusã,numãrând 145 de milioane, avea acelaºi numãr de copii cu cea musulmanã, care nu-mãra doar 50 de milioane. Apãrea limpede cã pe parcursul a douã generaþii populaþiamusulmanã urma sã o depãºeascã numeric pe cea rusã. Acelaºi fenomen a avut loc ºiîn provincia iugoslavã Kosovo. Diferenþele dintre ritmul natural de creºtere al celordouã populaþii au fãcut ca albanezii sã devinã majoritari într-o provincie care a fostleagãnul de formare a poporului sârb.

Problema ritmurilor inegale de creºtere naturalã a populaþiilor afecteazã mai alesstatele cu populaþii minoritare semnificative. În cazul în care acestea din urmã au oratã ridicatã a natalitãþii, raporturile cu populaþia majoritarã se schimbã dramatic,ceea ce afecteazã stabilitatea ºi poate declanºa chiar un proces de redesenare a grani-þelor. În acest context, meritã menþionatã evaluarea lui John T. Rourke, privitoare laraportul dintre ponderea naþionalitãþii majoritare ºi populaþia totalã a unui stat. Lamodul ideal, raportul dintre aceste douã variabile e de 100%, deci naþiunea majoritarãinclude întreaga populaþie. De fapt, numai 9,2% dintre statele lumii se gãsesc înaceastã posturã. Mai mult de 90% dintre state au douã sau mai multe naþionalitãþi, iarpentru 29,5 % dintre state naþionalitatea majoritarã reprezintã mai puþin de jumãtatedin totalul populaþiei (vezi tabelul de mai jos).

În sfârºit, considerãm cã în aceeaºi serie de consecinþe geopolitice poate fi men-þionat ºi impactul negativ pe care creºterea necontrolatã a populaþiei îl are asupramediului înconjurãtor. Degradarea mediului este un proces care nu cunoaºte graniþe,

Populaþia 109

Raport perfect – naþionalitatea cea mai importantã reprezintã 100% din totalul populaþieiRaport aproape perfect – naþionalitatea cea mai importantã are între 90 ºi 99% din totalul populaþieiRaport bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 75 ºi 89% din totalul populaþieiRaport destul de bun – naþionalitatea cea mai importantã are între 50 ºi 74% din totalul populaþieiRaport slab – naþionalitatea cea mai importantã are între 0 ºi 49% din totalul populaþiei

9,2%raport perfect

18,9%raport aproape perfect

18,9%raport bun

23,5%raport destul de bun

29,5%raport slab

prin urmare nu poate fi oprit la frontierã. El este însoþit de tendinþe pe termen lungcare nu pot fi cercetate decât printr-un efort conjugat. Important din acest punct devedere este ca tendinþele sã nu fie declanºate. O datã ce procesul a început, el devineo problemã regionalã ºi chiar globalã. Existã o interconexiune complexã între creº-terea populaþiei, deteriorarea condiþiilor sociale ºi degradarea mediului. Abordarearealistã a acestui ghem de probleme nu poate fi fãcutã decât situând în centrul analizeiproblema sãrãciei ca numitor comun al proceselor negative amintite mai sus. Sãrãciaeste o problemã geopoliticã întrucât, mai înainte, ea a devenit o gravã problemã so-cialã care, deºi afecteazã cam o treime din populaþia globului, nu ºi-a gãsit soluþii câtde cât satisfãcãtoare de atenuare, dacã nu de rezolvare.

„Puterea naþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“

Ceea ce am prezentat pânã acum ar putea sugera o abordare globalistã a problemeipopulaþiei, care s-ar rezuma astfel: întrucât populaþia globului creºte ameninþãtor,rãspunderea fiecãrui stat este aceea de a adopta politici ºi mãsuri care sã temperezecel puþin aceste procese. Aºa cum am încercat sã arãtãm, problema populaþiei pretindeo tratare diferenþiatã de la zonã la zonã ºi chiar de la þarã la þarã. Nu putem limita ana-liza demograficã doar la acele aspecte comune care se ridicã la nivel global. Existãcontexte economice, sociale ºi culturale diferite care prefigureazã ºi solicitã abordãridiferite. Dacã în Africa preocuparea predominantã este sau ar trebui sã fie controlulprocesului de creºtere a populaþiei, în Europa am putea vorbi despre oportunitatea poli-ticilor de corectare a creºterii negative, deci de stimulare a sporului natural al populaþiei.

Dupã cum am mai spus, unul dintre termenii care intrã în orice ecuaþie geopoliticãeste reprezentat de trãsãturile guvernãrii. ªi în acest punct, gânditorii români dinperioada interbelicã s-au dovedit a fi la înãlþimea curentelor europene, pe care uneorile-au ºi devansat. O astfel de analizã, de interes mai ales în contextul studierii proble-melor demografice ºi implicaþilor geopolitice ale acestora, este oferitã de SimionMehedinþi, în lucrarea Fazele geografice ale istoriei. Observãri geopolitice, din 1940.Simion Mehedinþi subliniazã necesitatea legãturii dintre cercetãrile geopolitice ºi fina-litatea politicã a statului, deoarece, pentru îndeplinirea obiectivelor pe care ºi le pro-pune omul de stat, sunt necesare însuºiri personale ºi „o elaborare cât mai ºtiinþificã[s. n.] a faptelor referitoare la pãmântul, poporul ºi statul [român], privit nu numai înrelaþiile sale locale, dar ºi în legãturã cu marile conflicte de interese manifestate înconcurenþa internaþionalã“. Numai astfel omul de stat poate sã devinã un „organ deîmplinire a destinului unei naþiuni“.

Cunoscutul geograf român oferã o abordare interesantã a problemelor legate depopulaþie, mai ales din perspectivã geopoliticã. În lucrarea Politica de vorbe ºi omulpolitic5, S. Mehedinþi stabileºte un paralelism între creºterea populaþiei ºi vitalitateaunui stat, între numãrul locuitorilor unei þãri ºi forþa politicã a þãrii respective. Pe bazaacestei evoluþii, autorul român formuleazã o primã axiomã demograficã: „putereanaþiunilor creºte ºi scade dupã cum creºte ºi scade populaþia lor“.

110 Geopolitica

Populaþia 111

Exemplul concludent este socotit evoluþia populaþiei Franþei. Galia se pare cã aavut 7 milioane de locuitori (geograful Strabo vorbea, referindu-se la acest þinut, nunumai de „buna plãsmuire a ºesurilor ºi vãilor, întocmite parcã dinadins pentru în-lesnirea vieþii omeneºti“, dar ºi de „fecunditatea rarã a femeilor, care erau minunatecrescãtoare de copii“). Astfel, între Rin ºi Ocean a apãrut „un centru de îndesire apopulaþiei“, favorizat ºi de faptul cã pe teritoriile de azi ale Germaniei populaþia trãiamai mult din vânãtoare ºi pescuit. Aºa se explicã, spune Mehedinþi, de ce „aici tre-buia sã se dezvolte cel dintâi popor mai numeros ºi cel dintâi stat european cu ten-dinþe de hegemonie asupra continentului“.

De atunci, continuã geograful român, populaþia în acest areal a tot crescut. A ajunsla 8,5 milioane de locuitori sub antonini, la 9 milioane sub Carol cel Mare, la 20 demilioane sub Ludovic XIV, la 24 de milioane la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi la35 de milioane la 1850. Când avea 20 de milioane de locuitori, Franþa deþinea 38% dinpopulaþia marilor puteri de atunci. Aºa explicã Mehedinþi de ce Regele Soare devenisearbitrul Europei. Populaþia de aproximativ 20 de milioane de locuitori – remarcã PaulKennedy – i-a permis lui Ludovic XIV sã sporeascã armata de la 30.000 de oameniîn 1659 la 97.000 în 1666 ºi la 350.000 în 1710. Franþa a putut astfel deveni forþa princi-palã a continentului, noteazã autorul american, dar nu o superputere, în principal dato-ritã poziþiei sale geografice: „Oriunde s-ar fi îndreptat, gãsea un duºman semnificativ.“

Franþa mai deþine preponderenþa demograficã pe continent încã un veac. La sfâr-ºitul secolului al XVIII-lea este întrecutã de Rusia, pe la 1840 de Germania, la 1860de SUA, la 1870 de Japonia, la 1899 de Anglia. Creºterea populaþiei Franþei de la 1850la 1920 este de numai 5 milioane. Rãstimp în care disproporþiile demografice faþã devecini se accentueazã. La 1871, spune Mehedinþi, Franþa putea pune 100 de franceziîn faþa la 101 germani, iar în perioada interbelicã, la fiecare sutã de francezi reveneau168 de germani. În numai o jumãtate de secol, Germania câºtigã o preponderenþademograficã evidentã pe continent.

Exemplul menþionat de Mehedinþi nu este singular. O evoluþie asemãnãtoarecunoaºte ºi Rusia. Paul Kennedy oferã o imagine sinopticã a raporturilor dintre evo-luþia populaþiei ºi forþa politicã a unui stat.6

Populaþia puterilor europene 1700-1800 (milioane de locuitori)

1700 1750 1800

Insulele Britanice 9 10,5 16

Franþa 19 21 28

Imperiul Habsburgic 8 18 28

Prusia 2 6 9,5

Rusia 7,5 20 37

Evoluþia populaþiei puterilor lumii 1890-1938 (milioane de locuitori)

Fireºte cã în perioada pe care o vizeazã autorul Rusia s-a extins mult ca teritoriu,sporul de populaþie explicându-se ºi în felul acesta. Nu se poate însã ocoli în nici unfel importanþa sporului natural, mult mai mare, pe care Rusia l-a înregistrat com-parativ cu Franþa. De pildã, în secolul trecut, în circa 60 de ani Rusia ºi-a dublatpopulaþia, cum reiese ºi din tabelul de mai jos:

Populaþia Rusiei (milioane de locuitori)

Fireºte cã o Rusie cu 180 de milioane de locuitori, cât avea aceastã þarã înainte dePrimul Rãzboi Mondial, dispunea de o cu totul altã poziþie ºi putere comparativ cuFranþa, care avea numai 38 de milioane de locuitori. Iar efectul politic nu a întârziatsã aparã. Iatã cum înfãþiºeazã Simion Mehedinþi aceastã înaintare ameninþãtoare aRusiei spre Europa Occidentalã: „Sub Petru (numit cel Mare) hotarul Rusiei nu cu-prindea încã Niprul; pe la 1772, atinge Bugul; dupã 20 de ani sare la Nistru (1792),iar dupã alþi 20 de ani se opreºte tocmai la gurile Dunãrii ºi la Prut (1812). Nu seîmplinise un secol de la moartea þarului «reformator» ºi armatele moscovite apar laRin, în Elveþia, apoi la Paris.“7

Din cele prezentate mai sus reiese limpede legãtura dintre creºterea populaþieiruse ºi afirmarea politicã a statului rus. Redãm în continuare estimãrile privitoare ladinamica populaþiei ruse în 2050. Pentru a preveni eventualele neînþelegeri, menþio-nãm cã pânã la al Doilea Rãzboi Mondial Rusia cuprindea Ucraina, Bielorusia,precum ºi alte teritorii. De aceea populaþia sa se ridica în 1938 la 180 de milioane.

Populaþia Rusiei (milioane de locuitori)

Sursa: ONU, Departamentul pentru Probleme Economice ºi Sociale

112 Geopolitica

1890 1900 1910 1913 1920 1928 1938

Rusia 116 135 159 175 126 150 180

SUA 62 75 91 97 105 119 138

Germania 49 56 64 66 42 55 68

Japonia 39 43 49 51 55 62 72

Franþa 38 38 39 39 39 41 41

Marea Britanie 37 41 44 45 44 45 47

Italia 30 32 34 35 37 40 43

1816 1860 1880

51 76 100

1998 2050

147.000 121.000

Evoluþia populaþiei româneºti de-a lungul veacurilor confirmã datele axiomei amin-tite, adãugând o serie de elemente suplimentare foarte interesante.

Populaþia româneascã urmeazã, potrivit lui Simion Mehedinþi, o evoluþie sinuoasã,exprimând cu fidelitate perioadele de înflorire sau de dificultate pe care le cunoºteauprovinciile româneºti. În epoca romanã, Dacia a fost „cel puþin tot atât de populatã caºi Galia“. Dupã toate probabilitãþile, populaþia sa se ridica la câteva milioane, la „mãcarjumãtate din populaþia Galiei din acea vreme“. A venit, însã, epoca nãvãlirilor, care adeterminat o scãdere a populaþiei, la fel ca în toatã aceastã regiune a Europei. Faptulcã popoarele migratoare nu s-au aºezat în þinuturile vechii Dacii, cã atunci când s-auaºezat au fost asimilate ne oferã temeiuri sã vorbim, cum sublinia ºi geograful român,de o superioritate numericã ºi culturalã a locuitorilor autohtoni.

Începând cu secolele XIII-XIV, populaþia româneascã a început, din nou, sãcreascã, iar la sfârºitul veacului al XVI-lea densitatea ei se apropia de cea atinsã înepoca daco-romanã. Un punct de sprijin foarte important în aceastã privinþã îl consti-tuie numãrul oºtirilor – de circa 40.000 – pe care le ridicaserã atât ªtefan cel Mare,cât ºi, mai târziu, Neagoe Basarab, în condiþiile în care þãrile apusene nu mobilizau maimult de 10.000 de oameni.

Din secolul care a urmat, populaþia a început din nou sã scadã, înregistrând nive-luri de-a dreptul dramatice în perioada fanariotã. La 1803, de pildã, se înregistrau înMoldova doar 104.517 capi de familie creºtini (fãrã a intra aici boierii, slugile lor, þiga-nii ºi „nevolnicii“), ceea ce însemna o populaþie de peste 600.000 de suflete. La 1831se face în ambele principate un recensãmânt care aratã cã în Moldova trãiau 831.000de creºtini ºi 37.000 de evrei, iar în Muntenia 1.650.000 de creºtini ºi 3.316 evrei.

Începând cu mijlocul secolului trecut, se deschide din nou o perioadã fastã pentruÞãrile Române. Populaþia din cele douã principate a evoluat în anii urmãtori de la4.000.000 de locuitori (în 1849) la 7.280.000 (în 1912). Noteazã Mehedinþi: „Privindaceste cifre este cu neputinþã sã pierdem din vedere legãtura dintre sporul populaþieiºi afirmarea politicã a statului […]. De la 1880 pânã la 1917, natalitatea noastrã a fostmereu (afarã de 1898) peste 38 la mie, iar mortalitatea numai 35 la mie. Aceasta esteepoca de ascensiune politicã a statului.“

Problema fundamentalã a statului este obsesia populaþiei

Analiza întreprinsã de Mehedinþi nu se limiteazã la sesizarea importanþei pe careo are numãrul populaþiei, ci se referã, deopotrivã, la dispunerea acesteia în interiorulgraniþelor, la „gradul de ocupare“ a teritoriului naþional. În acest sens, el vorbeºte despre„desimea ºi omogenitatea populaþiei“, despre raporturile dintre populaþia majoritarã ºidiversele etnii, ca probleme foarte importante pentru evoluþia stabilã ºi funcþionareastatului. Pe aceastã bazã geograful român formuleazã o altã axiomã demograficã: „ªidacã este o axiomã etnograficã cã puterea unui popor stã în raport direct cu desimeaºi omogenitatea sa, atunci este vãdit pentru oriºicine cã problema fundamentalã a sta-tului românesc este obsesia populaþiei. Toatã legiferarea, începând cu cea economicã,sanitarã, administrativã, ºcolarã, bisericeascã ºi în genere culturalã trebuie sã se învâr-teascã împrejurul acestui punct cardinal.“

Populaþia 113

Cum putem privi interpretarea pe care o oferã Mehedinþi relaþiei dintre populaþieºi putere? Corelaþiile evidenþiate de autorul român îºi gãsesc punctul de sprijin îndezvoltarea istoricã a diverselor state. Fiind susþinute de o întreagã evoluþie, ar firiscantã punerea lor sub semnul întrebãrii. O serie de nuanþe se cer însã introduse.Populaþia nu este factorul explicativ al puterii naþiunilor. Dacã am accepta un ase-menea punct de vedere ar însemna ca India sau China sã fie cele mai puternice stateale lumii. Ca factor de sine stãtãtor, populaþia nu poate explica ascensiunea unui stat.Dar prezenþa ei este obligatorie în ecuaþia decolãrii, ascensiunii ºi consacrãrii uneicomunitãþi naþionale. Este vorba nu despre o simplã prezenþã, ci de una susþinutã denumãr ºi de puterea pe care o dã numãrul.

Ca sã putem descifra mai exact valoarea formulãrilor lui Mehedinþi, ar trebui sãprecizãm cã autorul român considerã populaþia ºi creºterea sa nu ca simple date sta-tistice, ca aspecte detaºate de evoluþia de ansamblu a societãþii. Din modul cum seraporteazã la creºterea demograficã, apare limpede cã Mehedinþi priveºte populaþiaºi creºterea sa drept produsul unui complex de condiþii. Deci populaþia reprezintãelementul explicativ al puterii unui stat pentru cã, mai întâi, ea constituie un baro-metru de sãnãtate a corpului social. Populaþia creºte când o sumã de condiþii econo-mice, sociale ºi culturale sunt îndeplinite. Ea este, deci, prin excelenþã, un indicatorsintetic. Sub acest unghi privitã, creºterea populaþiei reprezintã semnul cel mai fidelal stãrii unei naþiuni. Este de aceea legitim ca ea sã reprezinte prioritatea cea maiimportantã a unui stat.

Asemenea cugetãri nu puteau sã aparã decât într-un spaþiu în care istoria averti-zase cã principalul sprijin al unui popor este numãrul sãu, iar principalul reazem alunui stat, populaþia. Un spaþiu geografic restrâns, un spaþiu poftit de-a lungul istoriei,un spaþiu supus la diferite presiuni, inclusiv de ordin demografic. De aceea, princi-palul mijloc de supravieþuire ar fi sporirea populaþiei, creºterea elementului autohton.Densitatea internã apare drept cea mai potrivitã formã de a contracara presiunea demo-graficã externã, de a preveni diverse primejdii cu care un stat mic, plasat într-un spaþiude interferenþe demografice, va fi întotdeauna confruntat.

Perioadele de creºtere ºi de descreºtere demograficã sunt asimilate de Mihai Emi-nescu celor de biruinþã sau, dimpotrivã, de înfrângere a elementului autohton: „Dacãam încerca sã determinãm exact timpul în care elementul autohton a învins pe celimigrat sau a fost învins de el, am zice: La 1700 învinge elementul imigrat prin domniafanariotã. La 1821 începe reacþiunea elementului autohton ºi merge biruitoare ºi asi-milând pânã la 1866. La 11 februarie 1866 învinge din nou elementul imigrat. Existãºi de atunci o oscilaþiune, o mutare a punctului de gravitaþie, când asupra elementelorinstinctiv naþionale, când asupra celor instinctiv strãine, dar victoria, precum vedem,e momentan a acestora din urmã…“ Dacã am privi cu ochii ºi preocupãrile prezen-tului la o întreagã evoluþie istoricã a teritoriilor româneºti, ne-am da seama de im-portanþa fundamentalã pe care a avut-o natalitatea ridicatã în dãinuirea noastrã capopor, în depãºirea unor momente de realã cumpãnã ale istoriei naþionale. Am puteaspune, fãrã teama de a greºi, cã aceastã natalitate ridicatã ºi sporul demografic naturalla care a condus au reprezentat atuul nostru istoric, înaintea unor fapte de vitejie, îna-intea multor acte înfãþiºate în manualele de istorie. Ceea ce au decimat bolile ºi

114 Geopolitica

molimele, ceea ce a pierit pe câmpul de luptã, uneori ºi datoritã nepriceperii coman-danþilor, ceea ce au luat cu ele diferite stãpâniri ºi nãvãliri, ceea ce a dispãrut prea detimpuriu ca urmare a unei rate foarte ridicate a mortalitãþii infantile a fost mereu aco-perit de aceastã fantasticã ratã de natalitate. Numai cã, asimilând-o unei tendinþe natu-rale, românii au crezut cã ea va dãinui la nesfârºit.

„Ne trebuie 20 de milioane de unguri“

Preocupãrile specialiºtilor români în domeniul creºterii populaþiei nu sunt delocieºite din comun în zonã. „Obsesia populaþiei“ reprezintã expresia descoperirii unuiadevãr esenþial. Într-un spaþiu geografic restrâns ºi intens locuit, populaþia ºi dimen-siunea ei reprezintã prima condiþie de supravieþuire a unui popor. Oriunde ºi oricândpopulaþia este importantã din punct de vedere geopolitic. În aceastã regiune ea repre-zintã cheia ecuaþiei geopolitice. Este în mod netãgãduit meritul gânditorilor din regiunecã au sesizat importanþa covârºitoare a populaþiei, semnalând ceea ce gândirea poli-ticã a asimilat de-abia mai târziu. Anume cã între factorii care în viziunea geopoliticiiclasice dau trãinicie unui stat – teritoriu, populaþie, limbã, putere economicã – po-pulaþia capãtã preeminenþã chiar ºi asupra teritoriului, element ce pare a fi mai puþinsupus intemperiilor politice. Autorii la care am fãcut sau vom face referire spun,uneori direct, alteori implicit, dar spun limpede cã nu atât istoria ºi dreptul istorichotãrãsc cine va stãpâni un teritoriu, ci mai ales populaþia care îl locuieºte. Iatãgreutatea geopoliticã indiscutabilã a populaþiei.

În continuare, vom insista asupra a doi autori maghiari din prima parte a secoluluinostru care, prin studiile lor, inaugureazã o linie aparte în modul cum explicã „decli-nul naþiunii maghiare“, precum ºi redresarea sa. Este vorba despre Andrei Korponay,care scrie broºura intitulatã Ne trebuie 20 de milioane de unguri, apãrutã în 1941, ºide Paul Vida, autorul articolului „Bazinul Carpaþilor trebuie sã fie locuit de unguri“,publicat în septembrie 1941 în revista Bazinul Carpaþilor. Ambii autori sunt citaþiadmirativ de cãtre Anton Golopenþia în studiul „Preocupãri biopolitice ungureºti“,tipãrit în revista Geopoliticã ºi geoistorie. Admirativ pentru luciditatea demersuluilor, pentru francheþea cu care s-au opus „ideologiei curente în Ungaria a poporuluiales“, pentru curajul de a fi evidenþiat suferinþa cronicizatã a poporului cãruia îi apar-þineau: slaba creºtere demograficã.

„Suntem un popor mic, dar o mare naþiune.“ Pornind de la aceastã afirmaþie, Kor-ponay subliniazã: „În aceastã frazã, devenitã atât de popularã în ultima vreme, ºi-agãsit expresia cea mai potrivitã credinþa poporului maghiar cã un neam care are înurma sa realizãri istorice de importanþa celor ale noastre nu poate fi socotit drept na-þiune micã oricât ar fi scãzut numericeºte […]. Sub vraja lui «suntem un popor mic,dar o naþiune importantã» am putut sã ne obiºnuim sã credem cã nici nu e nevoie sãdevenim un popor mare ca sã fim naþiune mare, pentru simplu motiv cã suntem un-guri. Aceastã lozincã a devenit, în acest înþeles, o otravã cu gust agreabil ºi fin, carea contribuit îndeosebi la adormirea în unguri a acelei ºtiinþe instinctive, treazã în oricepopor sãnãtos, cã nu este cu putinþã ascensiunea ºi asigurarea de viitor mai bun fãrãspor numeric, fãrã înmulþire sãnãtoasã.“8

Populaþia 115

Din perspectiva importanþei hotãrâtoare a populaþiei în devenirea unui stat, Kor-ponay polemizeazã cu iredenta maghiarã care, dupã Trianon, privea renaºterea acesteiþãri ca pe „o problemã exclusiv geograficã“, ca pe o acþiune care s-ar reduce „la o nouãlãrgire a frontierelor geografice“. Autorul maghiar mutã accentul de la problemaobsedantã a graniþelor la cea a populaþiei, ca singura bazã pe care se pot rezolva du-rabil probleme fundamentale pentru viaþa unui popor. Aici stã ºi meritul fundamentalal analizei: „Numai puþini înþeleg cã ºi acele probleme teritoriale ridicate între noi ºipopoarele vecine, care sunt într-adevãr vitale pentru noi, nu pot fi soluþionate pentrusecole nici prin hotãrârea unui areopag european, nici în virtutea dreptãþii (care estedin pãcate subiectivã) ºi nici chiar printr-un rãzboi purtat în constelaþii favorabile ºicâºtigat.“9

Ceea ce Mehedinþi subliniase cu puþin timp dupã Primul Rãzboi Mondial Kor-ponay reia acum în termeni izbitor de asemãnãtori: „Istoria ne învaþã cã între ascen-siunea popoarelor ºi creºterea lor numericã subzistã o corelaþie strânsã ºi de nedezmi-nþit.“ ªi continuã: „Este tragedia cea mai mare a vieþii maghiare cã, din populaþia de21 milioane de la 1910 a Regatului maghiar, numai 10 milioane erau cu «limbamaternã» maghiarã. Dar în aceste 10 milioane sunt cuprinºi ºi 700.000 de evrei ºinumeroºi alþi strãini asimilaþi numai aparent. Masa ungurilor de sânge nu întrece înnici un caz 9 milioane, în propria lor patrie. În rãstimpul în care poporul francez, cusporul sãu redus din veacul trecut, ºi-a întreit numãrul, iar poporul englez a devenitcel puþin de opt ori mai numeros, maghiarii abia au putut sã se ridice la dublul cifreilor iniþiale“ (Korponay considerã cã, la cumpãna dintre mileniile I ºi II, Ungaria anumãrat circa 5 milioane de locuitori, ceea ce ar explica puterea de care s-a bucuratªtefan cel Sfânt).

Inspirã, neîndoielnic, respect profesional demersul autorului maghiar de a explicamodificãrile teritoriale dramatice pentru poporul sãu care au intervenit dupã PrimulRãzboi Mondial prin prisma schimbãrii raporturilor dintre populaþia maghiarã ºi cearomâneascã, respectiv cea „a slavilor“.

Nu dorim sã deschidem dosarul dreptului istoric asupra Transilvaniei, unde au-torul se situeazã pe poziþia clasicã a istoriografiei maghiare, considerând aceste teri-torii „indiscutabil ungureºti“. Ceea ce ne propunem sã relevãm este forþa populaþieide a schimba identitatea etnicã ºi chiar apartenenþa istoricã a unui teritoriu, de careKorponay este conºtient: „Sporul lor natural puternic [al românilor ºi al slavilor –n. n.], care supralicita cu sutã la sutã pe cel al ungurilor, le-a îngãduit impregnarea ºiapoi umplerea unor teritorii, cândva indiscutabil ungureºti, de cãtre neamul lor ºi, lasfârºit, detaºarea acestora de la noi.“

O eventualã recucerire a acestor teritorii ar implica manifestarea aceluiaºi procesdemografic, numai cã de data aceasta în sens invers. „Ne putem oare imagina caTransilvania sau teritoriile de sud sã rãmâie din nou ale noastre, atâta timp cât po-porul român ºi cel al slavilor de sud îºi vor menþine avantajul de spor actual? În valeaDunãrii trãiau, în 1930, aproximativ 13 milioane de români, 12 milioane de diferiþiiugoslavi (sârbi, croaþi, sloveni ºi alþi slavi) ºi 10,5-11 milioane de unguri. Dacãpoporul maghiar se menþine la sporul actual de 6 la mie, iar masele româneºti ºi deslavi vor spori ºi pe mai departe cu aproximativ 12 la mie, atunci dupã 200 de ani

116 Geopolitica

numãrul românilor ºi slavilor de sud vor fi de 4 ori ºi jumãtate mai mare decât cel alungurilor. Judece oricine are mintea limpede dacã în cazul unei astfel de evoluþii înproporþia numericã a celor trei neamuri un rãzboi câºtigat cu ajutorul unei alianþe deun fel sau altul sau orice altã întorsãturã favorabilã pentru noi a sorþii ar putea sã neasigure în mod trainic stãpânirea Transilvaniei ºi a celorlalte teritorii.“

Mijloacele ºi soluþiile pe care le preconizeazã cei doi autori pentru a inversa acestetendinþe sunt nu nerealiste, ci înfrigurate. Dar tocmai aceastã trãsãturã dã seamã defaptul cã autorii realizeazã dramatismul situaþiei demografice înfãþiºate. Cei doi au-tori vorbesc de un plan biopolitic, de adoptarea unor mãsuri complexe care sã ridicenaºterile la 6 copii pe fiecare familie, în medie, sã repatrieze ungurii care trãiesc în strã-inãtate, sã colonizeze cetãþeni ai unor popoare înrudite. Totul pentru ca bazinul Carpa-þilor sã fie locuit numai de unguri, prima condiþie pentru pãstrarea acestui teritoriu.

Repetãm, ar fi o greºealã ca poziþiile înfãþiºate mai sus sã fie judecate dupã acestesoluþii prefigurate spre final. Valoarea analizei constã în semnalarea importanþei deci-sive a populaþiei pentru pãstrarea unui teritoriu. În faþa diferitelor tendinþe demogra-fice, drepturile istorice, chiar ºi acestea, pãlesc. Populaþia reprezintã principalul „materialde construcþie“ din care se ridicã ºi în care se fixeazã influenþele geopolitice. Confi-guraþia demograficã de astãzi deseneazã cu limpezime raporturile geopolitice de mâine.ªi nici o analizã geopoliticã nu poate face abstracþie de evoluþia populaþiei.

Populaþie ºi securitate

Populaþia ºi evoluþia sa nu sunt ºi nu pot fi privite ca fenomene strict demografice,cu alte cuvinte ca probleme în sine, menite sã figureze în diferite statistici. Ele sunt,dimpotrivã, probleme cu un puternic impact economic ºi social, cu o importanþã ie-ºitã din comun pentru echilibrul, performanþele ºi chiar pentru sãnãtatea unui popor,probleme cu implicaþii dintre cele mai importante pentru securitatea fiecãrei þãri ºi aomenirii în ansamblu.

Având în vedere cã discutãm despre probleme demografice într-o lucrare de geo-politicã, vom stãrui, în continuare, asupra câtorva aspecte ale relaþiei dintre populaþieºi securitate, termen considerat în sensul sãu cel mai larg. Deci, atunci când folosim,în acest context, noþiunea de securitate nu avem în vedere în nici un fel dimensiuneasa militarã, ci dimensiunea socialã, extrem de importantã, uneori semnificativ maiimportantã decât cea militarã propriu-zisã.

Avem, mai întâi, în vedere securitatea în planul intern al fiecãrei þãri. În aceastãperspectivã, existã câteva dimensiuni care nu ar trebui sã scape. De pildã, o evoluþieprea rapidã a populaþiei, într-un ritm care depãºeºte posibilitãþile de hranã, supraso-licitând posibilitãþile de susþinere ale mediului natural, reprezintã o sursã de tensiune,de insecuritate care pe termen lung poate duce la o sãrãcire a mediului, la declanºareaunor tendinþe greu de controlat.

Consecinþele acestei situaþii pot fi desemnate printr-un cuvânt sugestiv: dezechi-libru. Dezechilibru în ceea ce priveºte dimensiunea populaþiei raportatã la o anumitãsuprafaþã. O datã cu creºterea populaþiei sporeºte considerabil presiunea asupra

Populaþia 117

118 Geopolitica

mediului natural. Consumul de resurse naturale se accelereazã, mediul se degradeazãºi se instaleazã tendinþe care afecteazã sau încep chiar sã distrugã fundaþia pe careeste clãditã economia mondialã.10

Lester Brown vorbeºte despre o stare de depãºire a pragurilor care începe sã devinãcronicã. Autorul american înþelege prin acest termen „pragul exploatãrii durabile aunei resurse“. Propunând o analogie cu economia, aceastã depãºire este echivalentãcu „a consuma dobânda ºi a cheltui însuºi capitalul pe care îl deþii“. În ultimele dece-nii, pragul exploatãrii durabile a sistemelor naturale a fost depãºit câteodatã la cotealarmante: suprafaþa pãdurilor a fost redusã, eroziunea solului fertil acceleratã, degra-darea pãºunilor continuatã etc. Ecosistemul începe sã fie afectat, ceea ce poate prefi-gura o catastrofã cu consecinþe greu de controlat asupra securitãþii omenirii.

Întrebarea „câþi oameni poate hrãni Pãmântul?“ nu are un singur rãspuns. Ea soli-citã precizãri absolut necesare. Câþi oameni ºi la ce nivel de trai? Câþi oameni ºi cuce distribuþie a veniturilor? Câþi oameni ºi cu ce tehnologie disponibilã? etc. etc. Dealtfel, aºa cum remarca Lester Brown, la ultimele simpozioane ale PopulationAssociation of America, experþii au evitat sã mai facã previziuni privind creºtereademograficã pe termen lung. Ei preferã abordãri sectoriale ºi, în orice caz, analizelelor sunt de genul: dacã rata naºterilor, migraþia etc. se prezintã astfel, atunci mãrimeaºi distribuþia populaþiei vor fi astfel. Existã o prudenþã evidentã care aratã cã specia-liºtii devin mai conºtienþi de complexitatea fenomenului creºterii populaþiei, de faptulcã influenþarea acestui proces impune intervenþii fine, cum ar fi corelarea mãsuriloreducaþionale ºi culturale cu cele materiale ºi de creºtere a calitãþii vieþii.

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX

S-a încheiat un „secol american“, dar un „mileniu european“

În întreaga perioadã modernã, Europa a fost adevãratul centru al lumii (veziharta 11). Ea a fost continentul care s-a aflat la cârma procesului de dezvoltare, carea lansat principalele curente, a inaugurat modele, a inventat parlamentarismul, a fostla originea mai tuturor achiziþiilor ºtiinþifice importante ale ultimelor secole. Fiind deacord cu autorii care considerã cã secolul douãzeci a fost „un secol american“, RomanoProdi subliniazã: „la fel de adevãrat este ºi cã mileniul în care trãim [mileniul trecut –n. n.] este «mileniul european»“1.

Secolul pe care l-am încheiat de curând a fost, din perspectiva istoriei europene,o perioadã de decãdere fãrã echivoc. Europa a încetat sã mai fie adevãratul centru allumii. Mai mult, din subiect istoric ea a devenit obiect de disputã. Chiar dacã înultimele decenii ale secolului XX Europa ºi-a revenit în bunã mãsurã, nu putem scãpadin vedere cã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi, mai ales, Rãzboiul Rece au repre-zentat o confruntare între cele douã superputeri ale momentului pentru dominareaEuropei. În noul context, teza lui Halford Mackinder ar fi putut fi reformulatã: cine do-minã Europa dominã Eurasia ºi cine dominã Eurasia dominã lumea întreagã. Divi-zarea Europei a fost exprimatã cu fidelitate de divizarea celei mai puternice þãri acontinentului – Germania. Aceastã þarã simboliza sfâºierea Europei. În partea de vesta þãrii staþionau trupe americane, iar în zona esticã – trupe sovietice. Pornind de laaceastã realitate, care avea ºi o puternicã încãrcãturã simbolicã, Brzezinski consideracã sfârºitul divizãrii Germaniei reprezintã „cea mai însemnatã schimbare geopoliticãprodusã de sfârºitul Rãzboiului Rece“2. Din punctul nostru de vedere, prãbuºireafostei Uniuni Sovietice, a unui imperiu construit cu metodã timp de trei sute de ani,a reprezentat un eveniment geopolitic mult mai bogat în semnificaþii. Dacã avem învedere faptul cã sfârºitul divizãrii Germaniei însemna, în acelaºi timp, ºi sfârºitul divi-zãrii Europei, dacã, deci, reþinem cu deosebire încãrcãtura simbolicã a evenimentului,putem fi de acord cu aprecierea autorului american.

Harta 11: a) Imaginea lumii având continentul european în centru (harta tradiþionalã a lumii)b) Imaginea lumii având Polul Nord în centru (apud Nicholas J. Spykman, The Geo-graphy of Peace, Hartcourt & Brace, New York, 1944, pp. 15-16)

a)

b)

PolulNord

Încheierea Rãzboiului Rece este pentru continentul european un eveniment multmai semnificativ decât pentru orice altã regiune a lumii. Pentru orice regiune a fostun eveniment important. Pentru Europa este vorba despre sfârºitul unei ere de divi-zare între partea de est a continentului, aflatã pânã atunci sub dominaþie sovieticã, ºicea de vest, care a evoluat într-un sistem democratic; de aceea, una dintre cele maiimportante miºcãri de pe continent în anii de dupã Rãzboiul Rece a fost recuperareageopoliticã a teritoriilor care evoluaserã în altã orbitã, inaugurarea unei noi perioade,a unui proces de autodefinire ºi autoafirmare, de cãutare febrilã a unei noi identitãþi,a unei noi cãi de dezvoltare. Este relevant acest moment ºi pentru cã el ne poate arãtadacã Europa a învãþat ceva din perioada care s-a încheiat, dacã este pregãtitã sãîntâmpine noua vârstã a societãþii moderne cu un model de dezvoltare adecvat.

Primul Rãzboi Mondial nu a fost mondial prin aria de desfãºurare a confruntãrilormilitare, ci prin resursele umane ºi materiale angajate. Teatrul de rãzboi l-a constituitaproape în exclusivitate Europa. În ultima parte a confruntãrii au intrat în rãzboi, departea Antantei, SUA (aprilie 1917), China (august 1917) ºi Brazilia (aprilie 1917).În acelaºi timp, Anglia ºi Franþa deþineau imperii peste mãri, ale cãror resurse au fostantrenate în timpul confruntãrii. Din perspectiva temei de faþã, intereseazã faptul cãPrimul Rãzboi Mondial a istovit Europa. Nu este vorba numai de pierderea a circa 9milioane de vieþi omeneºti3 (2 milioane de germani, 1,8 milioane de ruºi, 1,4 mili-oane de francezi, 800.000 de turci, 700.000 de englezi) sau de numãrul mare alrãniþilor (circa 20 de milioane), ci de faptul cã Europa ºi-a revenit cu greu de pe urmaefortului solicitat de confruntarea militarã care tocmai se încheiase. Franþa, de pildã,deºi învingãtoare, a atins nivelul producþiei din 1914 de-abia în pragul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial.

Pierderile sunt mult mai mari dupã cel de-al doilea rãzboi, mondial cu adevãratatât prin participare, cât ºi prin aria de desfãºurare a ostilitãþilor. Ele se ridicã la circa40 de milioane de vieþi, din rândul populaþiei civile ºi militare: 17 milioane de ruºi,5,5 milioane de germani, 4 milioane de polonezi, 2,2 milioane de chinezi, 1,5 mili-oane de japonezi4 etc. La încheierea conflagraþiei, Marea Britanie era epuizatã, Franþadevastatã, Germania, ºi devastatã, ºi amputatã (dacã în Primul Rãzboi Mondial aceastãþarã pierduse cam o optime din teritoriul pe care îl deþinea la începutul ostilitãþilor,dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ea pierde o cincime din suprafaþa pe care odeþinea în 1938), ºi divizatã prin crearea a douã state germane. Putem spune, deci, cãdacã Primul Rãzboi Mondial a declanºat procesul de declin al Europei, cel de-aldoilea l-a desãvârºit. Brzezinski avea dreptate sã remarce: „primul rãzboi «mon-dial», de fapt ultimul rãzboi european, purtat de puteri europene de însemnãtatemondialã“ a slãbit considerabil forþa continentului, în timp ce a doua conflagraþiemondialã „a desãvârºit procesul de sinucidere istoricã a Europei. În timpul acestuirãzboi Europa a încetat sã mai fie centrul real al politicii mondiale, devenind, înschimb, locul efectiv de desfãºurare a unei competiþii globale, purtate de douã puter-nice state extraeuropene. Amândouã au înþeles cã obþinerea controlului geostrategicasupra Europei ar echivala, în cele din urmã, cu controlul asupra Eurasiei, iar acestadin urmã, o datã realizat, ar asigura supremaþia mondialã. Prin urmare, în perioadaRãzboiului Rece care a urmat, Europa a constituit pentru fiecare din ele miza centralã[…]. Din subiect al întrecerii globale, Europa a devenit acum obiectul acesteia.“5

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX 121

Acestea sunt rezultatele la sfârºitul rãzboiului propriu-zis. Dacã extindem analizaºi la perioada Rãzboiului Rece, care nu este altceva decât urmarea celei de-a douaconflagraþii mondiale, atunci lucrurile apar într-o cu totul altã luminã. CâºtigãtoriiRãzboiului Rece nu sunt neapãrat ºi câºtigãtorii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,ci dimpotrivã. Aici trebuie avute în vedere atât starea de epuizare a învingãtorilor, câtºi modul cum au valorificat potenþialul de dezvoltare al revoluþiei tehnologice mo-derne. Credem cã numai extinzând analiza la acest interval de timp mai mare putemfi de acord cu ceea ce Aukie Hoogvelt afirma în legãturã cu sfârºitul conflagraþieipropriu-zise: „au existat învingãtori care au pierdut tot, cu excepþia victoriei, auexistat învinºi care, în cele din urmã, au câºtigat tot, cu excepþia victoriei“6. Anglia acâºtigat rãzboiul, dar a pierdut imperiul, iar þara a devenit o putere obiºnuitã. UniuneaSovieticã a câºtigat rãzboiul, a strãlucit pe cerul politicii Rãzboiului Rece, dupã cares-a prãbuºit spectaculos. Existã o excepþie: SUA, care au câºtigat victoria dupã celde-al Doilea Rãzboi Mondial, au câºtigat-o ºi pe cea de dupã încheierea RãzboiuluiRece. La sfârºitul celei de-a doua conflagraþii mondiale erau puterea economicãdominantã a momentului (produceau aproape jumãtate din PNB-ul mondial), laîncheierea Rãzboiului Rece reprezentau singura superputere a timpului, poziþie pe careºi-au pãstrat-o ºi în momentul de faþã.

Unificarea Vestului european: de la cei ºase la cei douãzeci ºi ºapte

O dovadã limpede cã Europa a învãþat ceva din experienþa atât de amarã pe carea trãit-o în prima parte a secolului XX este ºi faptul cã ea a inaugurat un nou modelde dezvoltare; cã a fãcut-o scrutând viitorul ºi cerinþele sale sau dorind doar sã evitetragediile pe care tocmai le trãise are acum mai puþinã importanþã. Cert este cã, latoate contribuþiile pe care le-a înscris de-a lungul istoriei, Europa a mai adãugat una,cea a modelului de dezvoltare bazat nu pe potenþialul unei þãri, ci al unei întregiregiuni geografice. Europa a fost continentul care a construit prima regiune econo-micã a lumii. Un edificiu economic ridicat treptat, în spirit pragmatic, astfel încâtatractivitatea sa a sporit în timp. O scurtã istorie a acestei regiuni economice integratear fi edificatoare.

Prima formã de cooperare europeanã este legatã de numele lui Jean Monet, cainspirator, ºi de cel al ministrului de externe francez, Robert Schuman. Ea poartãnumele de Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului (CECO). Iatã cum pre-zintã John McCormick acest moment istoric: la 9 mai 1950, la o conferinþã de presãþinutã la Ministerul Afacerilor Externe al Franþei, titularul portofoliului, RobertSchuman, a anunþat un plan aprobat de Jean Monet, ºeful Comisiei franceze de Plani-ficare Naþionalã, ºi de cancelarul Konrad Adenauer prin care industria cãrbunelui ºioþelului din Franþa ºi Germania urmau sã fie plasate sub autoritate comunã.7 Cuacelaºi prilej, el a anunþat cã a invitat ºi alte state sã se alãture proiectului, cã nu aurãspuns decât Italia ºi Benelux, cã este o primã iniþiativã de unificare a Europei,unificare care nu se va face dintr-o datã, ci prin intermediul unor paºi concreþi ºi alunor realizãri parþiale, dar pe baza unui proiect comun. Cele douã produse urmau sã

122 Geopolitica

Harta 12: Uniunea Europeanã

Þãri membre

Þãri care vor adera în 2004

România, Bulgaria (þãri care sperã sã adere în 2007) ºi Turcia (care începenegocierile în 2005)

beneficieze de liberã circulaþie între cele douã þãri, reglându-se astfel, implicit, ni-velul producþiei din regiunea industrialã Ruhr. Astfel, în urma acceptãrii fãrã rezervea planului Schuman de cãtre cele ºase þãri, ia naºtere Comunitatea Europeanã a Cãr-bunelui ºi Oþelului.

Demn de relevat este faptul cã printre scopurile fundamentale ale noului organismse numãrã „menþinerea pãcii“ între Germania ºi Franþa. Raþionamentul este urmã-torul: crearea unui asemenea organism va stimula atât de mult schimburile între celedouã state ºi investiþiile reciproce, încât atacarea unuia de cãtre celãlalt ar deveni purºi simplu un nonsens. De aceea, în plan istoric, Comunitatea Europeanã a Cãrbuneluiºi Oþelului a jucat un rol esenþial în declanºarea procesului de reconciliere ºi coo-perare franco-germanã.8 Crearea Comunitãþii a fost perceputã ca o problemã maimult de naturã tehnicã, deci nu una care sã constituie o ameninþare pentru politicieni,ceea ce îi poate explica într-o oarecare mãsurã succesul. Existã motive sã credem cãdacã, de la bun început, proiectul de integrare ar fi fost formulat în termeni politicisau militari expliciþi, ideea europeanã nu ºi-ar fi aflat o întrupare aºa de rapidã ºi nuar fi declanºat un proces de o asemenea importanþã.

Noul organism reprezintã prima organizaþie europeanã care se bucurã de prero-gative supranaþionale. Este adevãrat cã aceste prerogative se referã la domeniul limi-tat, dar decisiv al gestionãrii cãrbunelui ºi oþelului. CECO inaugureazã însã modeluleuropean al integrãrii, care, spre deosebire de alte modele, este supranaþional ºi puneastfel bazele Europei comunitare.

La 25 martie 1957, la Roma, reprezentanþii aceloraºi þãri care aderaserã la CECOsemneazã Tratatul de constituire a Comunitãþii Economice Europene (CEE), cu-noscut ºi sub numele de Tratatul de la Roma, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Dedata aceasta, obiectivele sunt ºi mai ambiþioase, ele urmãrind „eliminarea barierelorcare divizeazã Europa“. Se stabileºte cu aceastã ocazie o nouã serie de politiciconcrete în diferite domenii:

– o uniune industrial-vamalã prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare ºi des-fiinþarea contingentelor cantitative; o datã cu realizarea unei mari zone de liber schimb,Comunitatea asigurã un sistem de protecþie exterioarã uniformã (tarif vamal comun);

– o politicã agricolã comunã;– o politicã comercialã comunã;– o politicã concurenþialã. Concomitent, prin Tratatul de la Roma ia naºtere ºi Comunitatea Europeanã a Ener-

giei Atomice (CEEA), care avea acelaºi scop de a crea o piaþã unicã în domeniulenergiei atomice. Deºi a beneficiat de acelaºi sistem instituþional ca ºi celelalte douãcomunitãþi, în timp, CEEA a rãmas un actor de mai micã importanþã în procesul inte-grãrii ºi s-a focalizat pe cercetare.

În mai multe etape succesive, „cei ºase“ au redus barierele vamale din interiorulcomunitãþii, astfel încât, în iunie 1968, tarifele intracomunitare sunt în întregimeeliminate, în paralel cu asigurarea liberei circulaþii a persoanelor. Efectele economiceacumulate în acelaºi interval de timp au fost spectaculoase: comerþul intracomunitara crescut de ºase ori, în timp ce schimburile CEE cu terþe þãri au sporit de trei ori. Areloc un proces de specializare, mai ales în privinþa bunurilor de consum, ceea ce

124 Geopolitica

sporeºte performanþa economicã ºi competitivitatea la export a produselor din cadrulComunitãþii.

Dacã în domeniul economic ºi comercial evoluþia este constant pozitivã ºi încura-jatoare, în cel politic apar dificultãþi reale. Generalul de Gaulle, venit la putere în 1958,contestã dreptul Comunitãþii de a reprezenta statele, singurele care se bucurã de legi-timitate, au istorie ºi dispun de autoritatea de a acþiona. ªeful statului francez obiºnuiasã vorbeascã de confederaþie (o uniune, dupã cum se ºtie, mult mai slabã), spre deose-bire de fondatorii Comunitãþii, care au avut în vedere o federaþie. Adeseori, generalulde Gaulle utiliza formula „Europa europeanã“, ºi nu „Europa atlanticã“, denumirecare sugera prezenþa ºi influenþa în cadrul Comunitãþii a puterii de peste Ocean. Dealtfel, el s-a opus de douã ori admiterii Marii Britanii în cadrul Comunitãþii, conside-rând cã þara vecinã ar putea sã joace rolul unui cal troian al americanilor.

Cu toate oscilaþiile înregistrate de-a lungul timpului, Tratatul de la Roma îºi pãs-treazã neºtirbitã importanþa istoricã, de adevãratã piatrã de hotar în construirea Europeiunite. Iatã cum aprecia T. Padoa-Schioppa semnificaþia sa: „Chiar dacã nu este primapiatrã de temelie, tratatul semnat la Roma constituie trecerea decisivã spre o puteresupranaþionalã organicã. Privit din perspectivã actualã, Tratatul nu era (cum conside-rau Jean Monet ºi mulþi alþi federaliºti) un simplu acord internaþional privind liberta-tea schimburilor, ci nucleul Constituþiei Europene. Tratat – pentru cã este scris înformele clasice ale unui text determinat de un pact între guverne, supus ratificãrilorparlamentelor. Iar Constituþie – pentru cã transformã întreaga noastrã ordine econo-micã ºi juridicã ºi integreazã texte constituþionale ale statelor membre.“9

Mai multe condiþii favorabile se întâlnesc în stimularea procesului de extindere aComunitãþii Europene. În primul rând, performanþele sale economice i-au sporit indi-cele de atractivitate. De aceea, o serie de þãri, printre care ºi Marea Britanie, au soli-citat admiterea în aceastã organizaþie. În acelaºi timp, Comunitatea ca atare dobândiseo experienþã semnificativã, înregistrase suficiente progrese pentru a simþi nevoia extin-derii; extindere care, în termeni comerciali vorbind, sporea piaþa internã. De dataaceasta, procesul de lãrgire a Comunitãþii este susþinut ºi de cãtre Franþa, care, dupãvenirea la putere a lui Georges Pompidou (15 iunie 1969), manifestã o evidentã preo-cupare de a diversifica relaþiile cu partenerii europeni.

În perioada urmãtoare are loc ceea ce s-a numit „extinderea spre nord“. În 1973aderã la CEE Irlanda, Danemarca ºi Marea Britanie. Astfel, „mica Europã“, cum eradenumitã CEE pe vremea când avea doar ºase membri, devine Europa celor nouã.Aderarea Marii Britanii ºi a celor doi parteneri tradiþionali ai sãi este grãitoare în ceeace priveºte performanþele economice ale Comunitãþii. Iniþial, Marea Britanie nu aaderat la CEE. Rezultatele obþinute de Piaþa Comunã i-au schimbat radical opþiunea.În perioada 1950-1957, cei ºase au înregistrat o creºtere economicã de 54%, cu o medieanualã de 6,3%, iar între 1958-1964 creºterea a fost de 47%, cu o medie anualã de5,7%. În perioadele respective, economia Marii Britanii a crescut cu 20%, respectiv cu29%, creºterile anuale fiind de 2,6 ºi, respectiv, 3,7%; deci aproximativ jumãtate dincreºterea celor ºase. Aºa a survenit prima cerere de aderare a Marii Britanii, respinsãdatoritã poziþiei lui Charles de Gaulle, dupã cum am amintit. Între 1963-1973, PIB-ulcelor ºase a crescut cu 58 procente, cu o ratã anualã de 4,7%, în timp ce PIB-ul Marii


Britanii cu 39 procente, rata anualã fiind de 3,3%.10 Marea Britanie face o altã cerere,de data aceasta acceptatã. Am expus aceastã situaþie ºi pentru cã ea este izbitor desimilarã cu cea actualã, prilejuitã de adoptarea monedei unice. Nici de data aceasta,Marea Britanie nu a aderat la hotãrârea luatã. Acum sunt dezbateri foarte vii înaceastã þarã privind justeþea propriei hotãrâri. Dacã moneda unicã va da rezultate – ºidupã toate evaluãrile va da –, atunci Marea Britanie va urma, probabil, traseul parcursla aderarea în CEE. În deceniul urmãtor are loc „extinderea spre sud“, pe parcursulcãreia aderã Grecia (1981), Spania (1986) ºi Portugalia (1987). CEE devine Europa„celor 12“.

Anii ’90 consemneazã alte prefaceri ale Comunitãþii. Procesul de extindere conti-nuã, dar el capãtã o conotaþie mai pregnant politicã. Accelerarea construcþiei europene areloc ºi sub impactul reunificãrii Germaniei, care a grãbit procesul de integrare. Europa,în frunte cu Franþa, este vãdit preocupatã de a asimila Germania în structurile Uniuniiºi, concomitent, de a preveni o înþelegere germano-rusã care ar fi reaprins vechi coº-maruri europene ºi ar fi declanºat frisoane chiar ºi la Washington. Cu totul remarcabilapare însuºi efortul Germaniei de a contribui la accelerarea acestui proces, poziþia eila Maastricht ºi cu alte prilejuri devansând chiar poziþia altor þãri de pe continent.

Dupã încheierea Rãzboiului Rece ºi prãbuºirea sistemului socialist a apãrut osituaþie politicã nouã, faþã de care Uniunea nu putea sã nu adopte o poziþie. A avutloc un proces de accelerare a extinderii. În prima parte, au aderat la Uniune þãri dez-voltate, cu democraþii mature, cum ar fi Austria (în iunie 1994), Finlanda (octombrie1994), Suedia (noiembrie 1994), în timp ce referendumul organizat în Norvegia s-asoldat cu un rezultat negativ (52% de voturi împotrivã). Europa a devenit Europacelor cincisprezece (vezi harta 12). Practic, cu trei excepþii – Norvegia, Elveþia ºiIslanda –, ea cuprindea toate statele continentului care nu aparþinuserã defunctuluisistem socialist. Unificarea Europei Occidentale se împlinise.

Pe 1 mai 2004 opt þãri din Europa Centralã ºi de Est (Republica Cehã, Estonia, Le-tonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia ºi Slovacia) au aderat la Uniunea Euro-peanã, împreunã cu Cipru ºi Malta. A încetat astfel divizarea Europei, hotãrâtã la Yaltaîn 1945.

Dupã ce Bulgaria ºi România au devenit membre ale Uniunii, la 1 ianuarie 2007,ritmul de lãrgire a UE a încetinit. Croaþia, Fosta Republicã Iugoslavã a Macedonieiºi Turcia au deschis negocierile cu Uniunea Europeanã, dar procesul de aderare,condiþionat de îndeplinirea unor criterii complexe, e unul de duratã.

Nu am putea încheia aceste rânduri fãrã a menþiona un moment de reper în deve-nirea Uniunii, ºi anume Actul Unic European (1985), care a hotãrât fuziunea întreComunitatea Economicã Europeanã (înfiinþatã în 1957), Comunitatea Europeanã aCãrbunelui ºi Oþelului ºi Comunitatea Europeanã pentru Energie Atomicã. Comu-nitatea Economicã Europeanã a devenit Comunitatea Europeanã ºi apoi, în 1992,Uniunea Europeanã, pe baza hotãrârii Tratatului de la Maastricht.

Semnat în 1991, Tratatul de la Maastricht marcheazã un nou stadiu în integrareaEuropei, stabilind trei paliere foarte importante de integrare viitoare. Primul este reali-zarea uniunii monetare. Cu acest prilej, s-a hotãrât o eºalonare precisã a paºilor pentruintroducerea monedei unice europene ºi înfiinþarea Bãncii Centrale Europene. Al

126 Geopolitica

doilea este reprezentat de cerinþa integrãrii politice ºi militare ºi vizeazã elaborareaunei politici externe ºi de securitate comune. Al treilea are în vedere elaborarea uneipolitici interne ºi de securitate socialã comune.

Tratatul de la Amsterdam (1997), procedând la o evaluare a rezultatelor generatede Maastricht, a adoptat noi mãsuri în ceea ce priveºte înlãturarea ultimelor obstacoleîn circulaþia liberã a persoanelor ºi dezvoltarea unei politici externe comune. Tratatulde la Nisa (2000) a avut drept principalã responsabilitate adoptarea noii structuri insti-tuþionale a Uniunii, în urma noii lãrgiri, pe care a aprobat-o.

Tratatul instituind o Constituþie pentru Europa a fost semnat la Roma în 2004. Trata-tele fondatoare fuseserã amendate cu diferite prilejuri: în 1986, cu ocazia adoptãriiActului Unic European, în 1997, cu ocazia Tratatului de la Amsterdam, în 2001, cuocazia Tratatului de la Nisa. Prin urmare, se simþea nevoia vitalã a unei unificãri areglementãrilor existente ºi, în acelaºi timp, a proiectãrii unui document fundamentalcare sã dea glas viziunii moderne despre evoluþia Uniunii, despre formulele dupã careea înþelege sã se conducã.

Noul Tratat constituþional european, document care topea în substanþa sa toatetratatele anterioare ale Uniunii ºi dãdea o nouã direcþie evoluþiei europene, caracterizatãprintr-o extindere dinamicã a Uniunii ºi printr-o accentuare a dimensiunii federaliste,urma sã fie ratificat de toate statele membre în decursul a doi ani, pânã în 2007.

Modalitatea de ratificare s-a stabilit în funcþie de prevederile constituþionale alestatelor membre ºi de hotãrârile conducerilor din þãrile respective. De pildã, Consti-tuþia irlandezã obligã expres ca orice tratat care propune un transfer de suveranitate sãfie adoptat prin referendum. Pe când cea germanã, dimpotrivã, interzice organizareade referendumuri. Sunt þãri care nu erau obligate în mod strict la organizarea unuireferendum, dar au optat pentru o asemenea formulã, spre a da o mai mare greutateevenimentului. Aºa au procedat Franþa, Polonia, Marea Britanie. În general, þãrile careau ratificat tratatul optaserã pentru votul în parlament.

Procesul ratificãrii a decurs pânã la un anumit moment în mod normal. Lajumãtatea lunii mai 2005, opt þãri ratificaserã deja Tratatul: Grecia, Ungaria, Italia,Lituania, Slovacia, Slovenia, Spania, Austria. În mai puþin de o sãptãmânã, UniuneaEuropeanã s-a zguduit din temelii: pe 29 mai Franþa a zis „nu“ Constituþiei iar pe 1iunie Olanda a dat acelaºi rãspuns cu o majoritate mai semnificativã, de aproximativ60 la sutã din populaþia care s-a prezentat la vot. ªi Olanda, ºi Franþa sunt þãrifondatoare ale Uniunii. Franþa a format împreunã cu Germania un gen de „motorpolitic” al Uniunii, un adevãrat tandem care a asigurat echilibrul ºi unitateaorganizaþiei europene. Olanda, la rândul ei, are cea mai înaltã contribuþie pe cap delocuitor la fondurile Uniunii.

Eºecul votului pentru Constituþie în Franþa ºi Olanda a impus regândirea strate-giilor de reformare a Uniunii. Pauza de reflecþie invocatã în dezbaterile care au urmatvotului negativ s-a încheiat odatã cu relansarea proiectului de cãtre noul cancelar alGermaniei, Angela Merkel. La summitul UE de la Lisabona, din octombrie 2007,liderii europeni au aprobat Tratatul de Reformã care nu echivaleazã cu o Constituþie,dar poate pune capãt crizei instituþionale a Uniunii, care dureazã de mai bine de ºaseani. El preia unele din prevederile Constituþiei, în special cele privind politica externã


a Uniunii ºi procesul de luare a deciziilor. Tratatul poate fi ratificat de þãrile membrefãrã referendum ºi va intra probabil în vigoare la începutul lui 2009.

Europa – noul pol de putere economicã al lumii

Ce este astãzi Europa, la mai bine de ºaizeci de ani de la încheierea celei de-a douaconflagraþii mondiale ºi la peste cincisprezece de la încheierea Rãzboiului Rece?Rãspunsul este dificil, pentru cã Europa nu este încã întregitã. Ea este pe cale de adeveni astfel. Chiar între þãrile din Uniunea Europeanã existã diferenþe mari dedezvoltare. Pe nedrept, procesul de extindere a Uniunii Europene este, uneori, calificatdrept „organizarea periferiei“11. Europa oferã acum imaginea unui adevãrat ºantier. Cuo parte principalã, bine organizatã, ºi o alta urmând sã fie cuprinsã în rigorile pãrþiicare funcþioneazã astfel de peste patruzeci de ani. Ca de fiecare datã când partea carese adaugã este semnificativã, totul trebuie reorganizat pe o bazã diferitã, în confor-mitate cu noua realitate.

Potenþialul de dezvoltare al Uniunii este uriaº. Ca putere economicã, UE este unadevãrat pol al lumii contemporane: cu 8,3 din populaþia globului, ea produce aproape20% din PIB-ul mondial (în scãdere de la 28,3%, cât avea UE-15, dar înaintea SUAºi China).12 Dintre cele mai mari o sutã de corporaþii ale lumii, menþionate de revistaFortune, o treime sunt europene13, între care Daimler-Chrysler, Royal Dutch/Shell, BPAmoco, Volkswagen etc. Uniunea este cel mai mare agent comercial, activitatea eideþinând 38 de procente din exportul mondial (valoric vorbind) ºi 36 procente dinimporturi. Cu o populaþie de peste 490 de milioane de locuitori, Uniunea Europeanãeste „cea mai mare piaþã a lumii industrializate“ ºi una dintre cele mai deschise. Înacelaºi timp, ea are cele mai echilibrate schimburi cu regiunile lumii: exporturile suntaproximativ egale cu importurile. În America de Nord exportã peste 23% din volumulactivitãþii comerciale ºi importã circa 14%, în Rusia exportã 5% ºi importã 8%; numaipe relaþia cu Asia existã un mic dezechilibru: exportã în China 5% ºi importã 13%.14

Totuºi, ponderea Uniunii în ansamblul comerþului mondial scade. În ultima decadã asecolului 20, aceastã scãdere a fost de 9 procente, de la 49% la 40%.

Uniunea este una dintre cele mai populate zone ale lumii, cu o densitate medie de115 locuitori pe kilometru pãtrat. SUA au 30 de locuitori pe aceeaºi unitate de supra-faþã, iar Rusia doar 9 persoane. De menþionat cã în cadrul Uniunii avem chiar variaþiivizibile ale densitãþii, de la 470 de locuitori pe kilometru pãtrat (în Olanda, de pildã)pânã la 30 de locuitori pe aceeaºi suprafaþã (în Suedia ºi Finlanda). Uniunea Euro-peanã este, în acelaºi timp, una dintre cele mai urbanizate regiuni ale lumii. 85% dinpopulaþia sa trãieºte în oraºe de diferite mãrimi (în Belgia chiar 97%, iar în Irlanda59%), pe când în SUA 77%, ca sã comparãm cu o altã zonã foarte dezvoltatã a lumii.Insistãm asupra densitãþii pentru cã ea, îndeobºte, merge mânã în mânã cu dezvol-tarea. Zona cu cea mai mare densitate demograficã din Europa porneºte din nordulItaliei, trece prin Elveþia, continuã cu vestul Germaniei, cu partea nordicã a Franþei,cu Benelux, trece Canalul Mânecii ºi cuprinde partea de sud-est a Angliei. Este ºipartea cea mai dezvoltatã a Europei.15 Din punct de vedere demografic, Europa are o

128 Geopolitica

populaþie instruitã, calificatã, prosperã, dar din ce în ce mai puþin numeroasã ºi dince în ce mai bãtrânã. Cifrele menþionate mai sus nu ne pot face sã uitãm cã pondereapopulaþiei europene în cadrul populaþiei lumii scade dramatic. Scãdere accentuatã înconsecinþele ei de îmbãtrânirea populaþiei. Probabil cã aceasta este vulnerabilitateacea mai vizibilã, punctul cel mai dureros al Europei de astãzi ºi de mâine. Nu în între-gime sesizat ºi discutat. Din punct de vedere cultural, continentul aratã o diversitateºi o bogãþie nicãieri negate. Europa dispune, de asemenea, de un învãþãmânt perfor-mant, fãrã însã a mai atinge standardele care au consacrat-o, cândva, drept conti-nentul creaþiei.

De ce aceste cifre ºi aceste consideraþii într-o lucrare de geopoliticã? Într-adevãr,în majoritatea studiilor ºi volumelor de specialitate, accentul cade pe probleme de veci-nãtãþi, de graniþã, de întindere, de potenþial natural etc. Fãrã a le subestima, consi-derãm cã esenþiale în devenirea unei þãri sau a unei regiuni nu sunt aceste date, civitalitatea internã, dinamismul propriu, construcþia interioarã, care favorizeazã sau nuo anumitã evoluþie, care valorificã sau nu anumite date naturale, care plaseazã sau nuþara ori comunitatea respectivã pe o orbitã de mare perspectivã a dezvoltãrii. Iar dina-mismul propriu, deci ceea ce este ºi ce urmeazã sã devinã Uniunea, nu poate fi dis-cutat fãrã a ne referi la învãþãmânt, la populaþie, la modelul de dezvoltare. Mai alescând este vorba despre o regiune care îºi construieºte mecanismele interne, îºi pro-iecteazã structurile de conducere, îºi defineºte profilul ºi identitatea.

Euro – cea mai mare schimbare în finanþele lumii din perioada interbelicã

Se poate spune cã, dupã un interval probabil necesar Uniunii pentru propria clari-ficare, perioada de dupã încheierea Rãzboiului Rece a reprezentat o mare încordarede energii la nivel european. Uniunea s-a lãrgit ºi a adoptat hotãrâri de importanþãistoricã. Cu trei probleme mari s-a confruntat Uniunea în aceastã perioadã. Ele sunt,toate, probleme economice, sociale ºi de organizare internã, dar au o importanþã esen-þialã în plan geopolitic. Chiar dacã mãsurile s-au situat într-un plan bine delimitat,rezultatul, cel puþin în perspectivã, are o semnificaþie mai largã, pentru cã influen-þeazã decisiv evoluþia Uniunii. ªi, astfel, putem vorbi despre un rezultat cu semnifi-caþie geopoliticã. Iatã care ar fi cele trei probleme. Mai întâi, adoptarea monedeiunice. Luând aceastã mãsurã – ºi continuând sã o consolideze –, Uniunea Europeanãa fãcut un pas extrem de important în direcþia organizãrii federale, a dat expresie vieºi palpabilã puterii sale economice, a accelerat organizarea ei într-o regiune integratãºi a grãbit perceperea sa de cãtre comunitatea internaþionalã drept un pol de putere.Importanþa economico-financiarã a mãsurii pare palidã pe lângã cea politicã ºi geopo-liticã. A doua este extinderea spre est, de multe ori plasatã în cadrul dezbaterii lãr-gire–integrare. Cadru de dezbatere corect, dar neîncãpãtor. Extinderea spre est repre-zintã prin excelenþã o mutare geopoliticã, pentru cã Europa îºi recupereazã teritoriile,face o miºcare de integrare a pãrþilor sale, de neconceput cu 15 ani în urmã; astãzieste posibilã nu numai pentru cã Uniunea Sovieticã s-a prãbuºit, ci ºi, deopotrivã,


pentru cã Uniunea Europeanã a devenit puternicã ºi este organizatã potrivit unuimodel care atrage. Este prima oarã în istorie când Europa poate nu numai sã unifice,ci ºi sã cuprindã în aceeaºi organizare teritorii care acoperã cât mai mult din întindereageograficã a continentului. Dacã lucrurile vor evolua bine iar procesele, deja declan-ºate, de atenuare ºi înlãturare a discrepanþelor se vor adeveri, în perspectivã Europade Est ºi Europa de Vest nu vor avea decât o conotaþie geograficã. În sfârºit, procesulde reorganizare internã a Uniunii. Pare o reacþie la procesul primirii de noi membri.Desigur cã este prilejuit de valurile de extindere din 2004 ºi 2007, dar, în fond, esteun rãspuns la problema fundamentalã a organizãrii interne a Uniunii Europene, carea apãrut încã de la înfiinþare ºi, apoi, i-a însoþit evoluþia. Corelaþia dintre succesulUniunii ºi modul sãu de organizare nu este pusã la îndoialã de nimeni. Un mod deorganizare care sã pãstreze capacitatea de decizie la nivel comunitar. Astãzi, Uniu-nea este chematã sã accentueze elementele de organizare federalã, fãrã de care nu sepoate dezvolta ca un pol de putere ºi mai semnificativ, sã pãstreze funcþionalitateainternã ºi capacitatea de decizie la nivelul ansamblului, fãrã de care nu va avea per-formanþã. Oricum am privi lucrurile, semnificaþia geopoliticã a organizãrii internenu poate scãpa.

Unul dintre stâlpii integrãrii europene îl reprezintã, dupã cum am amintit, creareaUniunii Monetare Europene, stipulatã prin Tratatul de la Maastricht. Uniunea Mone-tarã Europeanã a fost conceputã de la început drept un adevãrat motor pentru conti-nuarea integrãrii politice a Europei Occidentale ºi mai ales pentru asigurarea uneicreºteri economice accentuate. Istoria ei este mai lungã, Maastricht reprezentândmomentul care marcheazã trecerea de la declaraþii de principiu la iniþiative concrete.Iatã câteva repere ale acestei istorii.

În 1989, Consiliul European a hotãrât crearea Sistemului Monetar European, cuscopul de a limita fluctuaþiile cursurilor de schimb ale monedelor europene. Dreptreferinþã comunã pentru cursurile de schimb a fost stabilitã moneda de cont ECU(European Currency Unit). Valoarea sa a fost fixatã prin comparaþie cu dolarul. Ra-portul dintre ECU ºi dolar a luat naºtere pe baza unui coº de valute reprezentând 12þãri europene (statele membre ale UE înainte de aderarea Finlandei, Austriei ºiSuediei). Demn de reþinut este cã ponderea fiecãrei monede în cadrul coºului reflectaputerea economicã a þãrii respective; prin urmare, ECU reprezenta un fel de medie aputerii celor 12 monede europene.16

În 1991, þãrile Comunitãþii Europene semneazã Tratatul de la Maastricht, careprevede nu numai instituirea monedei unice, ci ºi un program eºalonat în timp pentruaplicarea mãsurii. Denumirea monedei unice, „euro“, a fost stabilitã la reuniunea lavârf de la Madrid din decembrie 1995. Pe piaþã, moneda a fost introdusã la începutulanului 2002 în 12 dintre cele 15 þãri ale UE. Marea Britanie, Suedia ºi Danemarca aurefuzat aderarea la EURO din motive interne.

Tot prin Tratatul de la Maastricht s-a hotãrât înfiinþarea Institutului Monetar Euro-pean, care nu reprezenta altceva decât o etapã preliminarã în vederea creãrii BãnciiCentrale Europene, înfiinþatã în iunie 1998. Pânã la 1 ianuarie 1997, bãncile naþionalecentrale au beneficiat de independenþã faþã de IME. La 1 ianuarie 1999, Consiliul de

130 Geopolitica

Miniºtri, care reunea titularii portofoliilor Finanþelor ºi Economiei din þãrile membreale UE, la propunerea Comisiei Europene ºi dupã consultarea Bãncii Centrale Euro-pene, au stabilit cursurile de schimb fixe dintre monedele þãrilor membre ºi dintreacestea ºi euro. Tot la 1 ianuarie a avut loc ºi transferarea responsabilitãþilor politiciimonetare de la bãncile centrale naþionale la Banca Centralã Europeanã. Cursul deschimb între euro ºi dolar a fost la data naºterii monedei europene de 1/1,7.17

Introducerea monedei unice a împãrþit specialiºtii ºi pe cei direct influenþaþi deacest proces în douã tabere: euro-entuziaºtii („euroforicii“) ºi euro-scepticii. Primii evi-denþiazã avantajele monedei unice: se asigurã o ratã stabilã a schimburilor, compo-nentã esenþialã a funcþionãrii unei pieþe unice; creºte transparenþa pieþei ºi a preþu-rilor (în sensul cã acum nu mai pot fi invocate diferenþele de schimb între valute saualte explicaþii „naþionale“ pentru preþurile mai mari; acum, în condiþiile monedei unice,totul þine numai de propria organizare); producþia, investiþiile ºi costul tranzacþiilornu mai sunt influenþate de evoluþia cursurilor de schimb ºi nu mai includ cheltuielilelegate de riscul valutar (experþii Comisiei Europene au calculat cã numai înlãturareabarierelor reprezentate de ratele de schimb ºi a altor obstacole care generau fluctuaþiiechivaleazã cu 0,5% din PNB-ul Uniunii Europene).18 Euroscepticii insistã, fireºte,asupra riscurilor implicate de noua mãsurã, cel mai mare fiind acela cã, dacã monedanouã nu va funcþiona cum se cuvine, atunci toatã construcþia europeanã se va prãbuºi.

Pentru lucrarea de faþã importante sunt consecinþele mari, la nivelul ansambluluiUniunii, ale mãsurii despre care vorbim, cele care induc conotaþii de ordin geopolitic.Fred Bergsten, consilierul fostului preºedinte Bill Clinton, expert în domeniul comer-þului ºi director al Institute for International Economics din Washington, aprecia cãeuro este comparabil cu dolarul din mai multe puncte de vedere. Principalul argumental monedei europene ar fi acela cã Europa este creditor mondial, în timp ce SUA audatorii nete în valoare de circa 5.000 de miliarde de dolari. Lansarea euro, considerãF. Bergsten, creeazã condiþii pentru apariþia unei „noi ordini economice bipolare caresã înlocuiascã hegemonia Americii, datând de la sfârºitul celui de-al Doilea RãzboiMondial“ ºi reprezintã „cea mai mare schimbare în finanþele mondiale, comparabilãdoar cu momentul în care dolarul a depãºit lira sterlinã în perioada interbelicã.“19

Existenþa unui competitor real pentru dolarul american are ca rezultat schimbareaîntregii configuraþii a mediului financiar internaþional. În noul context, lipsa corelãriiîntre cele mai puternice monede ale lumii are efecte globale. În acest sens, autoruloferã exemplul dezechilibrului creat în 1995 ºi 1997 între dolar ºi yen, fapt consideratuna dintre cauzele crizei asiatice, mai ales cã majoritatea monedelor asiatice eraustrâns legate de dolar. O relaþie necontrolatã între euro ºi dolar ar influenþa funcþio-narea ºi stabilitatea sistemului financiar global; cum aprecia publicaþia Business andTechnology, „dacã relaþia dintre cele douã monede se va dovedi la fel de volatilã pre-cum cea dintre dolar ºi yen, atunci sistemul financiar mondial va fi în aer“20.

Succesul, respectiv insuccesul unei monede internaþionale sunt date de pondereaîn tranzacþiile internaþionale, de importanþa ca monedã de rezervã ºi ca monedã deinvestiþii. Într-o viziune pesimistã, euro nu ar avea ºanse sã constituie o alternativãrealã la hegemonia dolarului, deoarece 48% din tranzacþiile comerciale internaþionalesunt derulate în dolari, pe când cele în euro se estimeazã cã reprezintã 31%.21 Ca


monedã de rezervã, dolarul ocupa 63% din rezervele valutare mondiale, în timp cemonedele europene doar 21%22; ca monedã de investiþii, piaþa obligaþiunilor euro-pene este cu peste o treime mai micã decât cea americanã. Aceastã situaþie poate evoluaîn funcþie de modul în care evolueazã ºi economiile respective. Apoi, ponderea supe-rioarã pe care o are dolarul este ºi expresia unei tradiþii, a unor pieþe deja câºtigate, aunor obiºnuinþe de derulare a operaþiunilor financiare. Simplul fapt cã existã oalternativã conteazã foarte mult. Mai realist este sã spunem cã moneda urmeazãcursul economiei. Cum economia americanã ºi cea europeanã sunt, practic, echiva-lente, atunci ºi ponderile respectivelor monede vor fi asemãnãtoare. Bergsten consi-derã cã, dupã o perioadã de tranziþie, dolarul ºi euro vor deþine, fiecare, cam 40 deprocente din rezervele mondiale.23

Am putea spune cã, independent de ponderea pe care euro o va avea imediat întranzacþii sau ca monedã de rezervã, ea va fi o monedã care va funcþiona paralel cudolarul. Aceasta înseamnã, implicit, sfârºitul unilateralismului în plan financiar, apari-þia unei ordini bipolare. De acum, cu acest instrument extrem de important, UniuneaEuropeanã va avea o mai mare putere de a influenþa politica economicã globalã ºi nuse va mai mulþumi sã reacþioneze la diferite mãsuri ºi iniþiative luate în spaþiuldolarului sau yenului. Cum s-a spus pe bunã dreptate, euro reprezintã cel mai bunrãspuns la provocãrile globalizãrii.

Evident cã acest lucru are o serie de inconveniente pentru partea americanã. Lite-ratura de specialitate, de pildã, insistã asupra faptului cã dominarea autoritarã de cãtredolar a pieþei financiare internaþionale pune punct unei practici folosite frecvent pânãacum; este vorba despre contractarea unor împrumuturi pentru subvenþionareadeficitului bugetar enorm al SUA care, ulterior, prin fluctuaþii ale dolarului, puteausã înregistreze fluctuaþii de valoare realã. De pildã, dacã dolarul avea un curs maimare (inflaþionist), valoarea împrumutului scãdea automat, ceea ce însemna unavantaj pentru cel care fãcea împrumutul ºi un dezavantaj pentru creditor.

O altã implicaþie ar putea fi schimbarea raportului de forþe în cadrul organismelorfinanciare internaþionale. Se ºtie de pildã cã, pânã de curând, SUA deþineau procen-tele cele mai multe în cadrul Fondului Monetar Internaþional ºi, implicit, exercitaucontrolul asupra acestui organism. Acum procentele însumate ale statelor europene –35,4 – reprezintã dublul celor americane, care se ridicã la 17,8%.24 De aceea, hege-monia americanã nu se va mai putea exercita ca pânã acum. Germania a avut dejapropria propunere pentru preºedinþia FMI. Cu o singurã monedã, principalele stateeuropene ºi, în general, þãrile membre ale Uniunii Europene vor fi mult mai unite ºimai coordonate în acþiuni.

Disputa nu are loc numai printre specialiºti, ci ºi printre oamenii obiºnuiþi, undeargumentele pro ºi contra nu sunt formulate în termeni exacþi ºi unde apar dificultãþi deînþelegere. Moneda europeanã a întâmpinat îndeobºte rezistenþã din cauzã cã, aºa cumexplicã Rudiger Dornbusch, Uniunea Monetarã a reprezentat o situaþie complet diferitãfaþã de eliminarea tarifelor vamale. În acest al doilea caz, a fost posibil sã fie oferitestimulente imediate de naturã economicã, care sã înfrângã scepticismul ºi rezistenþa înceea ce priveºte de crearea pieþei unice. Cât despre avantajele Uniunii Monetare,acestea sunt vizibile doar pe termen lung, ºi nici atunci în termeni foarte concreþi.25

132 Geopolitica

Este, dupã pãrerea noastrã, foarte important faptul cã acest moment va declanºaprocese de omogenizare internã în cadrul Uniunii, va stimula raportãri comune,preocupãri ºi îngrijorãri comune faþã de diverse situaþii. Chiar dacã nu imediat, ciîntr-o anumitã perioadã de timp, spaniolului nu-i va fi indiferentã evoluþia din Olandaºi nici dacã un stat al Uniunii este confruntat cu o recesiune economicã, de pildã.Acestea sunt fenomene care, mai devreme sau mai târziu, se vor repercuta ºi asupralui. Moneda este „sângele economiei“ ºi ea va „transporta“ anumite înþelegeri comune,sau mãcar le va facilita. Mai mult decât ne dãm seama, moneda unicã va contribui esen-þial la coagularea unei atitudini europene, la modelarea unui mod comun de a vedealucrurile. Nu peste multã vreme, europenii îºi vor da seama cã ori se scufundã îm-preunã, ori reuºesc împreunã.

Moneda va grãbi ºi formarea unei percepþii mai precise în strãinãtate în legãturãcu ceea ce este Uniunea ºi cum evolueazã ea. Moneda este mãsura lucrurilor. Pânãnu de mult nici cetãþeanul, nici specialistul nu puteau opera cu o imagine precisã înacest domeniu. Astãzi aceastã putere este condensatã ºi exprimatã de cãtre euro ºi deraporturile care se stabilesc între cursul acestei monede ºi cel al celorlalte valute alelumii. Actuala cotaþie a euro, superioarã dolarului, chiar dacã poate fi de conjuncturã,exprimã ceva, ne spune cã evoluþia Uniunii mãcar nu este rea (sau cã evoluþia altorzone nu este mai bunã decât a Uniunii). Moneda ne va vorbi, în fiecare moment,despre forþa economicã a Uniunii ºi despre raportul în care se aflã aceasta cu celelalteputeri ale lumii.

Meritã sã insistãm puþin ºi asupra altui aspect, în profunzimile cãruia vom desci-fra tot conotaþii de ordin geopolitic: disponibilitatea cu care statele UE au luptatpentru instituirea monedei unice. O mãsurã extrem de complexã, o mãsurã care atrebuit luatã în pofida multor obiºnuinþe ºi rezistenþe, inclusiv psihologice, a fostadoptatã cu o hotãrâre exemplarã. Elizabeth Pond avea dreptate sã remarce: „În nicio decizie activismul noii Europe nu a fost mai manifest decât în crearea uniuniimonetare.“26 Sunt cu totul remarcabile angajamentul ºi energia sub semnul cãrora auacþionat germanii, prin persoana cancelarului de atunci, Helmut Kohl, pentru înfãptu-irea noului obiectiv. Chiar dacã Germania, prin reunificare, devenise cu o treime maimare decât orice altã mare þarã a Europei – Franþa, Marea Britanie, Italia –, chiar dacãexistau temeri mari cã Germania se va desprinde din „strânsoarea europeanã“ pentrua urma visul mai vechi al unei Europe germane, chiar dacã germanii au trebuit sãrenunþe la un adevãrat simbol de stabilitate ºi de prosperitate – marca germanã27 –,Kohl s-a angajat exemplar în noua direcþie, spulberând aceste temeri de care amin-team, dovedind cã Germania doreºte sã devinã ea europeanã, sã facã parte dintr-oconstrucþie la nivel continental ºi arãtând, mai presus de orice, cã procesul integrãriieste ireversibil.

Instituirea monedei unice a fost un prilej de precizare a poziþiei Germaniei, pentrusceptici, am putea spune, de repoziþionare, a cãrei importanþã nu poate fi trecutã cuvederea. Ea a arãtat cã principala þarã central-europeanã – ºi chiar la nivelul Europei– îmbrãþiºeazã deschis Uniunea ºi preferã sã acþioneze din interiorul acestei structuriintegrate pentru ridicarea sa ºi a Uniunii în ansamblu. Germania va fi locomotivaUniunii, ºi nu o forþã care balanseazã între Est ºi Vest. Întreaga geopoliticã dezvoltatã


de-a lungul vremii în spaþiul german se reconfigureazã. Centrul european nu mai apareca spaþiul predilect de expansiune german. Iatã ce spune în aceastã privinþã ChristophBertram, director al think tank-ului Fundaþiei pentru ªtiinþã ºi Politicã de la Berlin:„Datoritã lecþiilor dure pe care Germania le-a trãit în acest secol [în secolul trecut –n. n.] ºi, în acelaºi timp, datoritã scãderii semnificaþiei pe care o are Rusia, acea ten-taþie veche a Germaniei de a cãuta un loc între Est ºi Vest este acum lipsitã deatracþie.“28

În acelaºi timp, importanþa pe care pãrea cã o dobândeºte ideea de Mitteleuropala începutul anilor ’90, sau mai bine zis importanþa pe care a cãpãtat-o respectivatemã în literatura de specialitate, nu se confirmã. Chiar putem ºi vom putea din ce înce mai mult vorbi de o estompare a temei.29 Nu numai îmbrãþiºarea deschisã de cãtreGermania a integrãrii europene contribuie la acest lucru, ci ºi integrarea statelor dinaceastã parte a Europei în aceeaºi comunitate. Mai degrabã vom putea vorbi despredezvoltarea semnificaþiei geopolitice a Europei de Est, pentru cã aici se ridicã pro-blema graniþei de est a Uniunii, a limitelor viitoare pânã unde se va extinde Europaintegratã, a fortificãrii unei zone aflate la confluenþa cu spaþiile deloc stabile aleOrientului Mijlociu, Asiei Centrale etc.

În orice caz, dacã existã discuþii ºi interogaþii privind efectul în viaþa internã aUniunii, nimeni nu pune la îndoialã cã instituirea monedei unice a creat cadrul pentrudezvoltarea legãturilor transeuropene care vor promova, implicit, ideea Europei, canou pol de putere. Dacã ar fi fost vorba despre o putere de mâna doua, euro ar fi avuto importanþã de mâna a doua. Dar Uniunea este deja o putere de prim rang, ceea ceface din noua monedã un adevãrat eveniment tectonic la nivel mondial. Existenþamonedei unice europene nu numai cã pune capãt unilateralismului financiar ameri-can, inaugurând o epocã financiarã bipolarã, dar, prin implicaþiile pe care le areasupra dezvoltãrii interne a continentului, asupra posibilitãþilor ca UE sã se afirme caun actor important în sistemul mondial, poate prefigura chiar o ordine politicã defacturã bipolarã. În orice caz, îi creeazã una din premise. Depinde de Europa cum ºiîn ce mãsurã îºi asumã rolul politic la care o îndreptãþesc puterea economicã ºi con-strucþia integratã în numele cãreia vorbeºte.

Extinderea spre est ºi problema graniþei de est

La Maastricht s-a anunþat intenþia de a admite þãrile din centrul ºi estul Europeiîn Uniune. Acesta a fost primul semnal coerent privind poziþia Uniunii Europenefaþã de un spaþiu care nu se bucura nici de protecþie economicã, nici de o umbrelãde securitate. Realizând cã nu este suficient pregãtitã pentru a adopta mãsuri ºi stra-tegii fundamentate faþã de o regiune cu certe valenþe geopolitice, Uniunea Euro-peanã a decis la Maastricht înfiinþarea Conferinþei interguvernamentale, cu atribuþiiîn ceea ce priveºte definitivarea unei strategii de perspectivã faþã de spaþiul centralºi est-european.

În legãturã cu extinderea propriu-zisã, Consiliul European de la Copenhaga(1993) a definit condiþiile politice ºi economice ale lãrgirii Uniunii. S-a statuat o fazã

134 Geopolitica

de preaderare, de pregãtire în vederea aderãrii propriu-zise. În decembrie 1997 au fostacceptate ºase state pentru a parcurge aceastã etapã de preaderare, alte patru statefiind acceptate pe parcurs. În decembrie 1999, Consiliul European de la Helsinki adecis înscrierea Turciei pe lista statelor candidate. La summit-ul de la Copenhaga dindecembrie 2002 s-a hotãrât primirea a zece state în Uniunea Europeanã: opt est-europene – Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia –ºi douã mediteraneene: Cipru ºi Malta, împingerea datei aderãrii României ºi Bul-gariei pânã în 2007 ºi începerea negocierilor cu Turcia în 2005.

Procesul de extindere este atât de cuprinzãtor, încât capãtã importante conotaþiigeopolitice. În primul rând, ponderea Uniunii Europene, din punctul de vedere alforþei economice, al mãrimii pieþei interne, creºte considerabil, ceea ce conduce la onouã poziþionare a sa faþã de ceilalþi actori politici importanþi. Sã-l ascultãm peRomano Prodi: „Prin includerea þãrilor Europei Centrale ºi de Est, suprafaþa UniuniiEuropene va creºte cu aproximativ 30%, populaþia va spori cu 29%, iar PIB-ul cucel puþin 10%“30. Datele aratã cã, în aceastã apreciere, Turcia nu este avutã învedere. Chiar dacã þãrile care au aderat recent nu au performanþe economicedeosebite, este limpede cã ele parcurg un proces de modernizare care le va amplificaprezenþa ºi contribuþia economicã; implicit, aceasta va conduce la sporireaimportanþei ºi ponderii specifice a Uniunii.

Principalii indicatori economici ai þãrilor care au intrat în UE (2001)


UESuprafaþa

(mii de km2)Populaþia(milioane)

PIB pe capde locuitor

(% din mediaþãrilor

din UE)

Agricultura(% din forþa de muncã)

PIB (mediacreºterii

reale 1999-2001)

Inflaþia(creºterea

medie1999-2000)

ªomajul

Cipru 9 0,8 80 4,9 2,5 1,9 8,2

Cehia 79 10,3 57 4,6 2,4 3,4 8,4

Estonia 45 1,4 42 7,1 3,8 4,2 12,4

Ungaria 93 10,2 51 6,1 4,4 9,7 6,4

Letonia 65 2,4 33 15,1 5,8 2,4 13,7

Lituania 65 3,5 38 16,5 1,9 1,0 14,1

Malta 0,3 0,4 55 2,2 2,9 2,6 6,3

Polonia 313 38,6 40 19,2 3,1 7,5 15,7

Slovacia 49 5,4 48 26,7 2,3 11,3 18,1

Bulgaria 111 7,9 28 6,3 3,9 6,8 16,8

România 238 22,4 25 44,4 2,0 42,0 6,6

Turcia 775 68,6 22 35,4 -1,7 58,1 7,6

Sursa: Loukas Tsoukalis, What Kind of Europe, Oxford University Press, Oxford, 2003, p. 173

Autorul citat, Loukas Tsoukalis, vrea sã sugereze cã lãrgirea UE nu adaugã multca forþã economicã Uniunii Europene. Calculul strict economic are elemente carepot susþine o asemenea poziþie, dar nu poate fi ignorat cã prin lãrgire s-a extins con-siderabil piaþa internã a Uniunii, cã s-a integrat o populaþie calificatã, în condiþiileîn care Uniunea Europeanã are nevoie de forþã de muncã. Pentru a nu mai aminti defaptul cã astfel s-au adãugat noi teritorii, unele cu importanþã strategicã (Polonia,România, Bulgaria), cã Uniunea are acum o altã pondere, ca populaþie, ca teritoriu,ca bogãþii ºi ca forþã economicã.

Tot atât de adevãrat este cã, privind mai atent la tabelul de mai sus, ne apar mailimpede ºi unele discrepanþe care presupun un mare efort de recuperare. Totuºi, într-opiaþã integratã, discrepanþe prea mari nu pot sã existe. Aici nu este vorba numaidespre conotaþia moralã sau politicã. Pur ºi simplu populaþia va migra spre locuri demuncã mai bine plãtite. În anumite limite, migraþia forþei de muncã este un lucru bun.Când ia proporþii, ea poate crea probleme greu de surmontat þãrii de unde pleacã forþade muncã ºi, deopotrivã, statului unde migreazã aceasta.

Privind la situaþia României, probabil cã principala problemã care frapeazã nueste atât nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor, unul dintre cele mai micidin Europa ºi, oricum, cel mai mic din rândul þãrilor nou integrate, ci ponderea ex-trem de mare a populaþiei din agriculturã, care ne deosebeºte net de toate statelemembre ale Uniunii. Aceasta va presupune în urmãtorii ani transformãri care ne voraminti de ritmurile industrializãrii din perioada dinainte de 1989. Sunt douã problemeesenþiale: nu numai cã la sat trãieºte multã populaþie, dar satul nu beneficiazã deunitãþi industrializate care sã dea o altã productivitate activitãþii din agriculturã. Nuputem omite nici faptul cã aceasta va fi unul din principalele, dacã nu principalulobstacol în calea integrãrii.

Actuala extindere a favorizat o deplasare a Uniunii cãtre est ºi a prilejuit unifi-carea celor doi versanþi ai Europei, cel care s-a dezvoltat de la început pe linia demo-craþiei ºi economiei de piaþã ºi cel a cãrui evoluþie în aceastã direcþie a fost întreruptãde cei aproape cincizeci de ani de comunism. Uniunea Europeanã s-a extins decurând pânã la Marea Neagrã, la istmul ponto-baltic, recuperând ºi reintegrând po-litic ºi economic ceea ce geografic aparþine Europei. Este un proces de unificare care,aºa cum remarca ºi Joseph Ackerman, „nu are precedent în istorie, nici în cea euro-peanã, nici în cea a lumii“31. Prin dimensiuni, prin amploarea proiectului, prin împli-nirea unor idealuri tocmai dupã o prãbuºire dezastruoasã, el reprezintã un adevãrat„miracol european“. Practic, cu aceastã extindere a luat sfârºit pentru Europa cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. La circa o jumãtate de secol de la divizarea sa ideologicã,Europa s-a reunit.

Succesul economic al Uniunii Europene, sistemul sãu de organizare atractiv, ca ºiperformanþele înregistrate într-un timp relativ scurt, însãºi capacitatea de regenerarea Europei, procesele de extindere spre est au creat nu numai o nouã realitate geopo-liticã, dar au relansat la un nivel nebãnuit, chiar ºi cu câþiva ani în urmã, ideea pan-eu-ropeanã. Europa nu mai este purtatã înainte doar de propriul succes, ci ºi de visurileºi aspiraþiile declanºate de acest succes, de gândul greu de reprimat cã, acum, conti-nentul se poate uni, poate izbândi nu doar prin ceea ce a acumulat de curând, ci prin

136 Geopolitica

forþa tradiþiilor sale revitalizate, prin crezul comun care poate fecunda energii pânãnu de mult latente.

În acest proces de extindere, se ridicã în mod legitim problema graniþei de est aUniunii. De aceea, vom insista ºi noi asupra temei. François Géré considerã cã graniþade est a Europei este graniþa fixatã de imperiile care s-au succedat de-a lungul vremii.Pe timpul Imperiului Otoman, aceastã graniþã se situa la vest de Budapesta, dupãdezastrul reprezentat de bãtãlia de la Mohács (1526). Puterea sovieticã a fixat-o peOder-Neisse, limita occidentalã a Poloniei postbelice, sau chiar pe Elba, dacã avemîn vedere ºi fosta Republicã Democratã Germanã. Iar puterea euroatlanticã, dominatãde SUA a plasat-o mult mai spre est, incluzând ºi Turcia. Autorul concluzioneazã:„Graniþa în ciclonul de transformãri care au urmat Rãzboiului Rece porneºte dinVarºovia pânã la Istanbul, trecând prin Budapesta.“32

Pierre Biarnès se întreabã ºi el: Pânã unde se întinde Europa? Care sunt graniþelede est ale Uniunii Europene ºi care trebuie sã fie? Autorul francez vorbeºte de „gra-niþe rezonabile“, care sã îngãduie Uniunii sã-ºi întãreascã instituþiile centrale ºi sãpromoveze politici concertate. Concluzia autorului francez este apodicticã ºi mai puþin„rezonabilã“, dacã avem în vedere complexitatea ºi delicateþea temei pusã în discuþie:„În aceastã problemã esenþialã, trebuie sã fie clar ºi precis: frontierele Uniunii Euro-pene trebuie fixate într-o manierã definitivã între þãrile baltice ºi Belarus, între Poloniaºi Ucraina, între România ºi Moldova, între Grecia ºi Turcia ºi sã se opreascã la nordde Marea Mediteranã. Nu mai departe.“33 Argumentele cu care opereazã Biarnès suntcând de ordin geografic, când de ordin politico-tactic sau chiar geopolitic. IncludereaTurciei nu poate fi avutã în vedere pentru cã aceasta ar echivala cu includerea SUA(argument politico-tactic). Obiecþia principalã vizeazã faptul cã Turcia nu este, dinpunct de vedere geografic vorbind, o naþiune europeanã. În acest punct este citat AlainDuhamel, care precizeazã: „Turcia a fost recunoscutã de cei 15 la summit-ul de laHelsinki, de la mijlocul lui decembrie 1999, drept un candidat cu drepturi juridice,ceea ce este un nonsens istoric ºi un precedent periculos. Este adevãrat cã Turcia estecel mai laicizat stat musulman, cã este moºtenitorul Imperiului Otoman, cã are o poziþiecrucialã din punct de vedere strategic. Dar nu este o naþiune europeanã. Nu pentruraþiuni religioase, ci dintr-o evidentã raþiune geograficã: 95% din teritoriul sãu aparþineOrientului Mijlociu. Atunci de ce nu republicile musulmane din Asia Centralã, de cenu statele din Maghreb sau Israelul? De ce nu Eurasia sau Eurafrica?“34

Un al treilea argument este de ordin geopolitic. Ceea ce ar trebui sã-ºi propunãUniunea Europeanã este construirea unei lumi multipolare. SUA sunt deja o mareputere ºi singura modalitate de a asigura o contrapondere la superputerea americanãeste încurajarea unor alþi poli de putere. Din acest perspectivã, Uniunea ar fi vitalinteresatã de dezvoltarea Chinei ºi Rusiei, þãri în mãsurã sã asigure contrapondereade care aminteam. Orice iniþiativã sau demers care ar împiedica acest proces ar contra-veni ºi intereselor Uniunii: „A admite Ucraina înseamnã a slãbi într-un mod ireme-diabil Rusia ºi, de fapt, a renunþa la ambiþia de a construi o lume aºa cum o vrem,multipolarã.“35

Problema nu este una secundarã, mai ales în contextul extinderii spre est a Uni-unii. Fixarea graniþei reprezintã, implicit, un rãspuns la întrebarea: lãrgirea Uniunii


sau adâncirea integrãrii sale? În acelaºi timp, problema graniþei de est dezvãluieintenþiile Europei de a-ºi recupera teritoriile. Este limpede cã aici nu este vorba despreo graniþã geograficã, pentru cã aceasta a fost stabilitã de mult. Ci de una politicã, deuna geopoliticã în sensul cel mai plin al termenului. Graniþa este indiscutabil unraport de forþe. Ea se miºcã în funcþie de influenþele care se exercitã asupra sa. Géréare dreptate sã remarce cã graniþa de est a urmat raporturile de forþe ale imperiilor,ale puterilor, cum am spune astãzi. Ea a fost ºi dincolo de Praga, în timpul RãzboiuluiRece, dar ºi pe istmul pontobaltic, în perioada interbelicã. În acea perioadã, SimionMehedinþi vorbea despre Nistru ca despre un simbol geopolitic, cel care despãrþeadouã lumi, douã universuri de valori, douã zone geografice ºi etnopolitice distincte.Deci, dacã urmãm perspectiva potrivit cãreia graniþa este o problemã politicã ºi deraport de forþe, atunci ea va fi amplasatã acolo unde se concentreazã, unde ajung ºi undepot sã se impunã interesele Uniunii Europene. Întotdeauna graniþele au fixat intereseºi raporturi de forþe. Uniunea Europeanã are interes sã ajungã la gurile Dunãrii ºi laMarea Neagrã ºi probabil va reuºi, mai ales dacã popoarele din zonã vor sprijini acestproces prin propriile performanþe.

ªi noi considerãm cã este bine ca lumea de astãzi sã fie multipolarã, ºansele sta-bilitãþii ºi pãcii dovedindu-se, în aceste condiþii, mult mai mari. ªi noi considerãm cãeste bine ca Rusia sã cunoascã un proces de dezvoltare ºi de modernizare, interesulnu numai al zonei, ci al lumii fiind ca aceastã þarã sã aibã o prezenþã internaþionalãcât mai semnificativã. Nu putem urma însã raþionamentul autorului francez, care nepropune un fel de echilibristicã din care lipsesc chiar interesul Uniunii ºi voinþapopoarelor din zonã. Surprinde în ceea ce am citat mai sus faptul cã se þine seama deinteresul Rusiei, dar nu se ia în calcul cel al Uniunii Europene. Este sau nu interesatãUniunea în integrarea Ucrainei? Pentru cã aici, spre deosebire de Turcia, criteriulgeografic nu mai opereazã. Apoi, este Ucraina interesatã ºi îºi propune sã facã partedin Uniunea Europeanã? Cu câþiva ani în urmã, Brzezinski spunea cã Ucraina artrebui antrenatã în sfera de influenþã a Vestului, pentru cã, fãrã Ucraina, Rusia nu maipoate fi imperiu. Astãzi, Pierre Biarnès remarcã ºi el aceeaºi importanþã geopoliticãa þãrii vecine, dar recomandã o soluþie inversã, pentru a nu contraria Rusia. Cel puþinla fel de mult se cere luat în calcul ºi ceea ce doreºte un stat sau altul. Ce doreºte ºice va dori Ucraina? Mai ales cã este o þarã de 50 milioane locuitori ºi, în ultimã ºiprimã instanþã, ea va decide unde va evolua.

Ridicãm problema voinþei ºi a dorinþei popoarelor din zonã pentru cã în ceea ceafirmã Alain Duhamel este o problemã realã: Uniunea nu poate evolua fãrã a þinecont de nevoia de integrare cât mai solidã a nou-veniþilor. Extinderea trebuie sã aibãîn vedere gradul de pregãtire ºi dorinþa solicitantului, dar ºi interesul ºi logica internãde dezvoltare a Uniunii. În ultimã instanþã, lãrgirea trebuie sã subsumeze totul con-servãrii puterii de decizie ºi construirii unei identitãþi a regiunii. Altminteri, poaterezulta „un conglomerat artificial fãrã energie ºi fãrã suflet“. Identitatea, sufletul ºisimþirea pornesc ºi de la voinþa de a aparþine unei comunitãþi, de la hotãrârea de aasuma, împreunã, un viitor. A vorbi acum despre o graniþã de est „definitivã“ ni separe riscant. Putem spune unde va fi graniþa dupã acest val masiv de aderare, care ur-meazã sã cuprindã 12 þãri, dintre care zece est-europene. Mai putem spune cã graniþa

138 Geopolitica

viitoare va trasa o linie care va exprima interesele ºi raportul de forþe dintre puterilecontinentului, interesele popoarelor din zonã ºi nu în ultimul rând voinþa lor de a evo-lua într-o structurã sau alta.

Fireºte cã aceastã fazã a extinderii este mai complicatã, întrucât nivelul de dez-voltare a acestor þãri este mai modest; în acelaºi timp, aceste state deþin un spaþiugeografic care prin întindere, resurse ºi poziþie este extrem de important pentruEuropa ca întreg. Discuþia se mutã pe teren geopolitic sau, mai precis, îmbracã uncaracter geopolitic mai pregnant decât pânã acum. Pânã de curând, procesul fusesepreponderent economic; acum el a devenit preponderent geopolitic. Prin urmare, elsolicitã rãspunsuri ºi dezlegãri în aceastã perspectivã.

Uniunea Europeanã este puternicã. Modul sãu de raportare la fostele þãri comunistetrebuie înþeles ºi din perspectiva presiunii pe care o resimte în competiþia economicã cualte centre de putere. În acest context, putem spune cã unele din aceste þãri deþin o pozi-þie geograficã ºi, uneori, geopoliticã de care nu se poate face abstracþie. În al doilearând, fostele state socialiste reprezintã o mare piaþã: populaþia lor se ridicã la peste 100milioane de locuitori, dacã avem în vedere numai statele din afara spaþiului sovietic.Referindu-se la acest aspect al lãrgirii pieþei, Josef Ackerman preciza: „o oportunitateunicã se deschide în faþa noastrã pentru lãrgirea pieþei interne ºi trebuie sã facem totceea ce este posibil sã o valorificãm, fãrã ezitare.“36 O asemenea piaþã nu poate fineglijatã de nici un fel de putere aflatã în expansiune. Totodatã, populaþia zonei estecalificatã ºi, în cele mai multe cazuri, bine instruitã. În nici un fel nu poate fi subestimatfaptul cã multe dintre aceste þãri, mai ales cele din fostul spaþiu sovietic, sunt deþinã-toare ale unor bogate resurse naturale, care adesea se conjugã cu poziþii geopoliticeimportante. Existã, deci, un interes clar din partea Uniunii pentru aceastã zonã.

Dacã am privi lucrurile din perspectiva competiþiei globale în care este antrenatãUniunea ºi le-am evalua cu mãsura termenului scurt, primirea de noi membri ar puteafi privitã ca un dezavantaj. Mai ales dacã avem în vedere faptul cã aceste þãri sunt maipuþin pregãtite pentru aderare, întrunesc indici de competitivitate mai modeºti. Ceeace presupune un efort mare atât din partea statelor respective, cât ºi a Uniunii înansamblu pentru modernizarea lor economicã ºi socialã. Un exemplu: GermaniaFederalã a investit circa 1.000 de miliarde mãrci pentru a ridica economia fostei RDGla un nivel european. Deci o populaþie de 18 milioane de locuitori a beneficiat de unasemenea sprijin. Dacã am porni de la acest exemplu, sã ne gândim de ce sprijinfinanciar ar avea nevoie Ucraina, de pildã.37

Am menþionat situaþia paradoxalã în care se aflã Uniunea Europeanã pentru aarãta constrângerile diferite cu care se confruntã ºi pentru a înþelege mai bine ceimportanþã capãtã criteriul economic, al propriei pregãtiri ºi performanþe în procesuladmiterii în Uniune. La nivel politic, Uniunea este tentatã sã deschidã mai larg porþilepentru noii solicitanþi. La nivel economic, ea trebuie sã fie precautã, pentru cã,absorbind þãri mai puþin pregãtite, riscã sã-ºi diminueze propria vitezã de înaintare,sã piardã timp ºi poziþii deja câºtigate în aspra cursã geopoliticã a lumii de astãzi. Nedãm astfel mai bine seama de ce Uniunea pune un aºa de mare accent pe pregãtireainternã a fiecãrei þãri care doreºte sã adere; o bunã pregãtire diminueazã nu numaidificultatea procesului de integrare, ci ºi efortul financiar fãcut de Uniune în ansamblu.


Dacã am judeca valul masiv de extindere hotãrât în decembrie 2002 prin prismacelor spuse anterior, atunci ne apare limpede cã Uniunea Europeanã a dat prioritatetermenului mediu ºi lung, concentrându-se cu deosebire asupra extinderii propriu-zise,asupra procesului de întregire a Europei. Este clar, în acelaºi timp, cã Europa nu-ºipoate permite sã se axeze în mod unilateral pe aceastã direcþie fãrã a se angaja ºi înreformarea instituþionalã.

Este Europa o regiune maritimã?

Înainte de a trece la tema-cheie a reformei instituþionale a Uniunii, am dori sã neoprim puþin asupra unei probleme de o anumitã pregnanþã în literatura de specialitate:Europa este o regiune maritimã, vocaþia ei s-a împlinit ºi urmeazã sã se împlineascãîn acest plan. Afirmaþia are loc într-un moment în care Europa înainteazã în interiorulcontinentului ºi îºi afirmã inclusiv vocaþia continentalã. De aceea ºi insistãm asupra ei.

Ca amplasament geopolitic, Europa nu are o poziþie de invidiat. Ea este marcatãde câteva dezavantaje geopolitice clare. În primul rând, întinderea limitatã, care i-aprilejuit lui Paul Valéry caracterizarea de „micã prelungire a Asiei“ („petit cap del’Asie“). Recent, dorind sã sublinieze acelaºi lucru, suprafaþa micã ºi poziþia lãtural-nicã, la marginea masei compacte de pãmânt eurasiatice, Göran Theborn intitula unstudiu, în mod semnificativ, „Europe – Superpower or a Scandinavia of The World?“38.Cu alte cuvinte, Europa este pentru lume ceea ce este Peninsula Scandinavã pentruEuropa. Continentul nostru nu are bogãþii naturale care sã-l impunã ca o regiunedistinctã. Dimpotrivã, am putea spune cã, din perspectiva aceasta, este o regiunesãracã. Nu dispune nici de zone cu micã densitate demograficã sau de zone pur ºisimplu nepopulate, dar care au în viaþa popoarelor o importanþã strategicã. Relieful,marcat de unitãþi naturale distincte, mari râuri, lanþuri de munþi, dar mai ales evoluþiaistoricã în cadrul unor state care au apãrut, ca forme de organizare politicã, în zoriiepocii moderne sau chiar înainte de aceasta au fãcut ca Europa sã graviteze în jurulmai multor centre de dezvoltare, sã nu beneficieze de o singurã zonã centralã (cumeste cazul Statelor Unite, al Rusiei sau al Chinei).

Dacã privim atent la hartã, acest instrument vital pentru analiza geopoliticã, vomobserva ºi alt dezavantaj: prelungire a masei compacte de pãmânt eurasiatice, Europa,cu deosebire cea de Est ºi Centralã, a preluat toate pulsiunile istorice venind dinaceastã parte a lumii: migraþii, nãvãliri, cotropiri. Diferenþele de dezvoltare întreEuropa Esticã ºi cea Vesticã se explicã în bunã mãsurã pe bazã geograficã. Popoareledin est nu numai cã au fost în calea tuturor dezlãnþuirilor istoriei, dar nici nu au avutun substitut la aºezarea lor geograficã. Statele din vestul continentului nu numai cãau fost mai departe de nãvãlirile asiatice ºi, într-un fel, apãrate prin sacrificiul popoa-relor din estul continentului, ci, din punct de vedere geografic, au avut la îndemânãalternativa mãrii: când densitatea demograficã a fost prea mare, au putut explora ºialte teritorii, dezvoltarea lor s-a asociat strâns cu posibilitãþile pe care le oferea aceastãpoziþie de deschidere generoasã cãtre mãrile ºi oceanele lumii.

140 Geopolitica

Atât de importantã este consideratã marea în viaþa Europei, încât un autor de talialui Saul Cohen îºi intituleazã, într-o recentã lucrare, capitolul despre Europa astfel:„Europa maritimã ºi Maghrebul“39. Care ar fi argumentele acestei viziuni? Europamaritimã „descrie cel mai bine habitatul uman din cadrul reliefului insular ºi penin-sular al Eurasiei, unde a evoluat civilizaþia europeanã. În multe privinþe, EuropaOccidentalã este o regiune maritimã arhetipalã.“40 Un set de condiþii economice ºifizice propriu-zise reprezintã argumente în aceastã privinþã: caracteristicile fizice,temperatura, climatul, pãdurile specifice climatului mediteranean, solul ºi compoziþiasa. În acelaºi timp, locuitorii statelor riverane au dezvoltat o viziune orientatã cãtrecomerþ care provine dintr-o lungã interacþiune cu marea. Dovada cea mai bunã înacest sens este furnizatã de un fapt: cea mai mare parte a locuitorilor regiunii trãiescpe o fâºie de pãmânt cu o lãþime de 400 de kilometri care se întinde de-a lungul mãriiºi este traversatã din loc în loc de apele curgãtoare ce se varsã în ocean. Folosindpoziþia, ca ºi unele bogãþii naturale, precum fierul ºi cãrbunele, ºi dezvoltând comer-þul maritim, statele din partea vesticã a continentului european s-au dezvoltat înritmuri impresionante. Astfel, ele au ilustrat într-un mod strãlucit adevãrul potrivitcãruia, prin inteligenþã istoricã, un dezavantaj, suprafaþa terestrã limitatã, poate ficonvertit într-un avantaj, într-un succes care a consacrat zona drept principalul centrude dezvoltare a lumii moderne.

Vecinãtatea mãrii reprezintã, într-adevãr, un factor-cheie în dezvoltarea EuropeiOccidentale, în amplificarea comerþului, în edificarea unui întreg sistem colonial. Eanu explicã în întregime evoluþia ulterioarã impresionantã a þãrilor din vestul Europei.Prototipul succesului este, în aceastã privinþã, indiscutabil, Anglia. De ce aceastãinsulã de mãrime medie a ajuns la un moment dat superputerea lumii, când ea aînceput sã-ºi construiascã flota ºi imperiul la peste o sutã de ani dupã ce Spania ºiPortugalia dispuneau deja de flote puternice ºi ocupaserã deja zone întinse de pãmântpeste mãri? Cum se explicã faptul cã, de-a lungul istoriei, centrul lumii s-a mutat dinMediterana în Atlantic ºi apoi s-a deplasat cãtre alte zone ale lumii? Apoi, dacãaceastã vecinãtate ar fi fost factorul decisiv, de ce nu mai este ºi astãzi Anglia aceeaºiputere ca în secolul al XIX-lea? Când vorbim de rolul factorilor naturali în dezvol-tarea unor þãri sau zone nu este potrivit sã ne imaginãm o relaþie mecanicã, de facturãdeterministã. O viziune realistã configureazã mai exact rolul mediului natural ºiconferã spaþiul cuvenit unui alt factor care poate fi decisiv: societatea ºi organizareaei, gustul ºi condiþiile pentru performanþã etc.

Într-adevãr, continentul nostru se mãrgineºte pe douã din frontoanele sale cu marea.De fiecare datã când mizele istoriei s-au jucat pe aceste frontoane, Europa a strãlucit.A strãlucit în Mediterana, a strãlucit în Atlantic. Cu toate acestea, nu putem acceptaformula potrivit cãreia Europa, astãzi, ar putea fi o putere maritimã. Este adevãrat cãautorul, când vorbeºte despre Europa, are în vedere, de fapt, Europa Occidentalã. Daratunci apare imediat întrebarea: ce se înþelege prin Europa Occidentalã? Oricât derestrâns am defini aceastã noþiune, Europa Occidentalã este ºi continentalã. Europa,chiar ºi numai cea occidentalã, a dezvoltat elemente de civilizaþie tipic continentale(organizarea terestrã, în general, de la poºtã la transporturi, la sistemul cadastral etc.).Sunt þãri, precum Franþa sau Germania, maritime, chiar dacã prima se mãrgineºte, ca


ºi Europa, pe douã frontoane cu marea, cea de-a doua, pe unul. Chiar Mackindervorbeºte de un „Heartland de dimensiuni reduse“ în Europa, cel francez. Chiar faceo paralelã între Heartland-ul rus ºi cel francez. Înþelegem cã Saul Cohen a preluatpropria idee despre marile regiuni ale lumii susþinutã în cartea sa de acum patruzecide ani41. Potrivit evaluãrii de atunci, lumea era împãrþitã în douã mari regiuni strate-gice: prima, reprezentatã de lumea maritimã, cuprindea zona anglo-saxonã ºi carai-bianã, Europa maritimã ºi Maghrebul, America de Sud ºi Africa de Sud ºi, în cele dinurmã, Asia insularã ºi Oceania; cea de-a doua, lumea continentalã, era constituitãnumai din douã regiuni geopolitice: Heartland-ul – care cuprindea, în aceastã viziune,ºi Europa de Est – ºi Asia de Est.

Analiza geograficã este, cel puþin parþial, ºi analizã istoricã. Geopolitica se con-centreazã pe determinãrile ºi constrângerile geografice ale istoriei. Poate cã îndeceniul al cincilea al secolului trecut era justificatã includerea Europei de Est înperimetrul Heartland-ului. Era o anumitã organizare politicã a lumii, o lume, cumspune ºi titlul lucrãrii citate, divizatã. Graniþele Heartland-ului nu au fost niciodatãfixe, iar primele modificãri au fost fãcute chiar de cãtre autorul noþiunii, HalfordMackinder. În ceea ce priveºte graniþele de apus ale Heartland-ului, ele au fost situatecând între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã, când mai departe, dar, cum spune ºiautorul englez, „este suficient de exact sã spunem cã teritoriul URSS se suprapune cuHeartland-ul“, cu excepþia graniþei de est. Dacã în epocã se înþelegea includereaEuropei de Est în cadrul Heartland-ului, astãzi aceastã parte a continentului trebuiesã fie integratã Europei, pentru cã îi aparþine din toate punctele de vedere. Fireºte cãîn noul context se ridicã problema graniþei dintre Europa de Est ºi Heartland, pro-blemã într-adevãr dificilã, pentru cã este vorba despre o graniþã politicã. „Nu natura,ci puterea militarã ºi economicã a puterilor aflate în competiþie ºi structura alianþelorstrategice respective este cea care fixeazã limitele regiunii.“ 42

Dificultãþile de stabilire a graniþei nu trebuie sã impieteze asupra adevãrului potrivitcãruia Europa fãrã Europa Centralã ºi de Est nu este întreagã din punct de vedere cultu-ral ºi demografic, geografic ºi istoric. Faptul cã Europa Centralã ºi de Rãsãrit a avut unparcurs istoric mai accidentat, cã nu a urmat evoluþia marcat ascendentã a Europei Occi-dentale, cã nici astãzi nu are nivelul de dezvoltare al acesteia nu poate fi un argumentpentru neglijarea ei în analiza geopoliticã. Aceastã parte a Europei este mai fragmentatã,marcatã poate prea mult de tensiuni sau chiar conflicte, nu are nici graniþe atât de clareºi de naturale precum cele asigurate de vecinãtatea cu marea, dar acestea nu constituiemotive pentru un tratament fugitiv ºi la suprafaþa lucrurilor. Istoria continentului nostrua clocotit ºi aici, iar cele douã pãrþi ale Europei nu pot fi vãzute decât împreunã.

De altfel, ideea Europei maritime are ºi o prelungire logicã. Spaþiul de expansiunefireascã a continentului este considerat regiunea Maghreb, numai cã aici se ridicã celpuþin douã probleme. Una este cã acest spaþiu, istoriceºte vorbind, nu s-a doveditpotrivit pentru aºa ceva. Mai mult, în ultima vreme, cum observã ºi Cohen, expansi-unea, cel puþin cea demograficã, este în sens invers. Marea, ca ºi muntele uneori,uneºte, ºi nu desparte. Maghrebul ºi toatã regiunea mediteraneanã reprezintã un spaþiude proximitate pentru Europa ºi trebuie tratate cu maximã atenþie. De altfel, UniuneaEuropeanã a ºi adoptat un Parteneriat Euro-Mediteranean, instrument care aratã aten-

142 Geopolitica


þia de care se bucurã bazinul mediteranean ºi interesul Europei ca þãrile din acestbazin sã evolueze cãtre stabilitate ºi prosperitate.

În al doilea rând, se pune ºi problema prioritãþilor ca atare. ªtim cã, la începutulanilor ’90, în þãri europene limitrofe Mediteranei au existat puncte de vedere potrivitcãrora prioritar pentru Uniune (sau pentru þãrile din aceastã zonã, nu se înþelegea foartebine) era spaþiul mediteranean, ºi nu Europa de Est. Fãrã a discuta în adâncime aceastãtemã, se cuvine relevat cã Europa, fie ºi de Est, reprezintã o parte a Europei, pe cândmulte dintre þãrile spaþiului amintit aparþin altor culturi, împãrtãºesc alte valori. Faþã despaþiul mediteranean, Uniunea va trebui sã aibã o atenþie constantã, dar atitudinea este,în esenþa ei, politicã, pe când faþã de Europa Centralã ºi de Est Uniunea trebuie sãiniþieze, cum a ºi fãcut-o, o acþiune de recuperare. De recuperare a unei zone care îiaparþine ºi care, din motive asupra cãrora nu insistãm, a evoluat pe altã orbitã. Þãriledin bazinul mediteranean sunt þãri situate de partea cealaltã a Mediteranei, EuropaCentralã ºi de Est reprezintã, din punct de vedere geografic, istoric, spiritual, o partecomponentã a Europei. În plus, prin reintegrarea statelor din aceastã zonã, Europa îºiconsolideazã dimensiunea continentalã, fãrã de care continentul nu ar avea ponderea ºiinfluenþa care l-au consacrat. Problemele reale din aceastã regiune nu sunt motiv nici deezitare, nici, uneori, de întârziere, pentru cã reintegrarea acestei zone face parte dinprocesul de reîntregire a Europei. Cum spunea atât de sugestiv Romano Prodi, aceastãextindere este „istoric – imperativã, politic – dezirabilã iar cultural – indispensabilã“43.

Reforma instituþionalã

Împingerea limitelor estice ale Uniunii ºi învingerea geografiei au un corelativnecesar: sporirea capacitãþii de acþiune ºi de decizie a Uniunii, în afara cãreia aceastanu-ºi va pune în valoare potenþialul ºi nu va rãspunde aºteptãrilor. Întrucât extindereaa devenit un fapt, creºterea integrãrii ºi a funcþionalitãþii interne a Uniunii reprezintãimperativul momentului. O Europã cu 27 de membri, chiar 28 de membri, în cazul încare va fi acceptatã ºi Turcia (iar extinderea nu se poate opri aici, pentru cã statele dinfostul spaþiu iugoslav aºteaptã ºi ele integrarea) este mult mai greu de condus decât oEuropã cu 15 membri. Definirea arhitecturii optime a viitoarei construcþii europenedevine fundamentalã. Este o situaþie care pune în termeni presanþi reforma instituþiiloreuropene, dezbãtutã prima oarã la reuniunea la nivel înalt de la Nisa, apoi în cadrulConvenþiei Europene care a propus proiectul de Constituþie europeanã. Acesta a fostsocotit prea puþin tranºant în crearea unei arhitecturi instituþionale funcþionale.

Tratatul de Reformã aprobat la reuniunea de la Lisabona din octombrie 2007 reiamulte din inovaþiile din Constituþia care nu a ajuns sã fie promulgatã. Cum este unproces în curs, nu putem decât sã subliniem câteva prioritãþi ºi sã desprindem unelesemnificaþii. Mai întâi, însã, vom face o scurtã prezentare a instituþiilor actuale aleUniunii, pentru a înþelege mai bine ºi ceea ce urmeazã sã se întâmple.

La nivelul Uniunii Europene existã instituþii cu orientare supranaþionalã, cum arfi Comisia, Parlamentul European ºi Curtea de Justiþie, aºa cum existã instituþii cuorientare interguvernamentalã: Consiliul de Miniºtri ºi Consiliul European.

Comisia este alcãtuitã din reprezentanþi numiþi de statele membre pentru o peri-oadã de patru ani. O datã numiþi, aceºtia nu mai reprezintã interesele propriilor gu-verne, ci întruchipeazã ideea de unitate europeanã. De altfel, ei ºi depun un jurãmântde credinþã Uniunii Europene. Comisia simbolizeazã ºi asigurã funcþionarea ideii deintegrare supranaþionalã mai mult decât orice organism. Comisarii nu mai au, dupãnumire, nici un fel de legãturã cu interesele guvernelor care i-au propus. Comisiaeste expresia intereselor comunitãþii.

Având sediul la Bruxelles, Comisia, practic, identificã agenda de probleme ºi pro-pune soluþii pe care le înainteazã Consiliului de Miniºtri. Mai ales sub conducerea luiJacques Delors, Comisia ºi-a sporit personalul, ajungând la circa 13.000 de funcþionaricare asigurã din punct de vedere administrativ funcþionarea Uniunii Europene.

Parlamentul European, care funcþioneazã la Strasbourg, este, cum spunea ConwayW. Henderson, „primul ºi singurul experiment în democraþia transnaþionalã“44. Înfi-inþat în 1952, ca parte a Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului, ParlamentulEuropean nu poate adopta legi, dar are prerogative în ceea ce priveºte supraveghereabugetului Uniunii, dupã cum este în mãsurã sã blocheze o serie de propuneri exe-cutive. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia, dacã o asemenea hotãrâreîntruneºte douã treimi din voturi. Din 1979, membrii Parlamentului European suntaleºi direct de cãtre cetãþenii statelor din care provin. În momentul când Uniunea avea12 membri, numãrul parlamentarilor se ridica la 518, dar dupã mãrirea la 15 membrinumãrul parlamentarilor a crescut la 626. Prin Tratatul de la Nisa, numãrul parlamen-tarilor a crescut la 732. Dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa, numãrul delocuri ce reveneau þãrilor care erau mai de mult membre ale Uniunii a scãzut, de fapt.De pildã, Franþa avea un numãr de 87 de mandate care au scãzut la 72.

Demn de menþionat este ºi faptul cã, deºi membrii Parlamentului sunt aleºi înfiecare þarã a Uniunii Europene – proporþional cu populaþia –, în forul european ei nusunt grupaþi pe blocuri naþionale, ci mai ales pe grupuri ideologice. În felul acesta,Parlamentul European oferã o imagine a spectrului ideologic al Uniunii Europene.

Creatã în 1952, Curtea de Justiþie a constituit în toþi aceºti ani un factor impor-tant pentru integrarea europeanã. Curtea este alcãtuitã din 13 judecãtori numiþi decãtre statele membre pentru un mandat de ºase ani. Pentru Uniunea Europeanã,tratatele pe care le adoptã Curtea reprezintã legea supremã. Curtea este chematã sãreglementeze ºi sã medieze diferite conflicte pe baza acestor tratate. Cu alte cuvinte,reglementãrile europene au întâietate în faþa celor naþionale. Întrucât Curtea estechematã sã asigure aplicarea acestor reglementãri, se poate spune cã acest for a merscel 10, în afara Comunitãþii Europene, Consiliul European, format din premierii saupreºedinþii þãrilor membre ale UE. Înfiinþarea Consiliului European a fost o expresiea rezistenþei pe care liderii respectivelor þãri au manifestat-o faþã de ideea de a ficonduºi de un for supranaþional. Acest organism devine în mod legal parte inte-grantã a Uniunii Europene numai începând cu anul 1986. El cuprinde ºefii de stat ºide guvern din statele membre ºi se reuneºte îndeobºte la sfârºitul fiecãrei preºedinþiia Comisiei Europene.45 Prin întâlniri la cel mai înalt nivel, Consiliul Europeanîncearcã sã ajungã la înþelegeri prin care sã se armonizeze marile orientãri politiceale statelor membre. Rolul sãu este crucial pentru procesul de integrare europeanã,

144 Geopolitica

deoarece membrii Consiliului sunt cei care au puterea de a realiza în þãrile lor oricehotãrâre luatã la nivel european. Fiind un organism care reprezintã prin excelenþãpunctul de vedere interguvernamental, Consiliul poate fie sã promoveze, fie sãblocheze ideea supranaþionalã.

Luând naºtere în 1949, Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, reuneºte toatestatele Uniunii Europene. Dupã 1989, Consiliul Europei devine prima structurã deintegrare a noilor democraþii. Cum s-a spus, el contribuie la „securitatea democraticã“a continentului.46 Admiterea tinerelor democraþii în cadrul Consiliului a reprezentat unfel de certificat de atestare a respectãrii principiilor democratice. Dupã 1990, majori-tatea statelor din aceastã regiune, printre care ºi România, au fost admise în Consiliu.Consiliul Europei are douã dimensiuni: una federalistã, reprezentatã de AdunareaConsultativã, alcãtuitã din parlamentari proveniþi din parlamentele naþionale, ºi cea-laltã, interguvernamentalã, întruchipatã de Comitetul de Miniºtri, alcãtuit din miniºtriide externe ai statelor membre.

Prin acordul final asupra noului Tratat de la Lisabona, Uniunea Europeanã punepunct procesului îndelungat de reformare a instituþiilor sale. Iatã câteva din inovaþiileintroduse: noul Preºedinte al Consiliului European va fi numit pentru o perioadã dedoi ani ºi jumãtate (faþã de ºase luni, în prezent) ºi va putea deþine douã mandate.

Tratatul prevede de asemenea cã din 2014 numãrul Comisarilor se reduce la douãtreimi din numãrul statelor membre, faþã de numãrul actual de 27 de comisari. Comi-sarii vor fi selectaþi prin rotaþie între statele membre, pentru un mandat de 5 ani. Înal-tul Reprezentant pentru Afaceri Externe ºi Politica de Securitate va fi ºi Vice-preºedintele Comisiei.

Tratatul de Reformã fixeazã numãrul maxim de locuri în Parlamentul Europeanla 750, cu minim ºase locuri pentru þãrile mici (ceea ce permite reprezentarea cu-rentelor politice mari) ºi maxim 96 pentru þãrile mari. Parlamentul va avea o maimare putere de decizie asupra alcãtuirii sale, noile reguli de distribuire a locurilorfiind stabilite de Consiliul European pe baza propunerii Parlamentului ºi adoptate cuconsimþãmântul sãu. Rolul Parlamentului e în continuã creºtere. Prin proceduralegislativã ordinarã Parlamentul devine co-legislator în cele mai multe din cazuri.Parlamentul împarte funcþiile legislativã ºi bugetarã cu Consiliul de Miniºtri ºi areºi funcþii de control politic (al Comisiei, al execuþiei bugetului) ºi de consultare. Par-lamentul e cel care alege Preºedintele Comisiei, la propunerea Consiliului European,în funcþie de rezultatul alegerilor europene.

Sistemul de vot prin majoritate calificatã propus de Tratatul de Reformã se ba-zeazã pe principiul dublei majoritãþi. Deciziile luate pe baza acestei scheme de vottrebuie sã întruneascã sprijinul a cel puþin 55% din membri ºi sã reprezinte cel puþin65% din populaþia Uniunii. O prevedere suplimentarã împiedicã blocarea unor deci-zii de cãtre state membre cu populaþie numeroasã: minoritatea de blocaj trebuie sãreprezinte cel puþin patru state membre, altfel se considerã cã s-a ajuns la majoritatecalificatã, chiar fãrã atingerea pragului de 65% din populaþie.

Deoarece schimbãrile propuse de Tratatul de reformã nu au fost încã puse înpracticã, putem doar sã observãm cã ele urmeazã linia simplificãrii procesului de


146 Geopolitica

luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene. Creºterea spectaculoasã a numãruluide membri, ºi, implicit, a numãrului de decidenþi, putea duce la paralizarea activi-tãþii instituþiilor europene.

În faþa integrãrii politice

Existã câteva probleme esenþiale la care trebuie sã rãspundã procesul de restruc-turare internã a Uniunii. În primul rând cea a raportului dintre organismele europeneºi statele membre, dintre competenþele pe care trebuie sã le întruneascã structurile deconducere ale Uniunii ºi cele ale þãrilor din cadrul sãu. În alþi termeni, cum va evoluaUniunea? Într-o direcþie federalistã sau într-una care sã împace trãsãturile federale cucele confederale? De la început, Comunitatea Economicã Europeanã a afirmat ovocaþie supranaþionalã certã. Cum era ºi firesc, mai ales într-o Europã cu tradiþii sta-tale, naþionale ºi culturale puternice, ºi sensibilitãþile în acest plan se cereau menajate.A rezultat o Uniune cu douã tipuri de organisme: supranaþionale ºi interguvernamentale.Nu este nici o îndoialã cã organismele interguvernamentale îºi vor pãstra o anumitãpondere. Nici nu s-ar putea renunþa la ele. Într-o Europã atât de bogatã naþional, într-oEuropã a cãrei mândrie este tocmai diversitatea, o diversitate confirmatã ºi exprimatãîn toate planurile creaþiei, a nesocoti, chiar ºi a subestima tradiþia ºi tot ceea ce nepropune o întreagã evoluþie istoricã ar fi un act care ar pune în pericol existenþa con-strucþiei europene. Structurile interguvernamentale exprimã nevoia de coordonare apoziþiilor, de încorporare în deciziile comune a abordãrilor, a soluþiilor preconizate destatele naþionale. Cum aceastã nevoie se menþine, ºi structurile care îi creeazã cadrulde manifestare trebuie sã existe.

Nu este nici o îndoialã cã orientarea care se va impune va fi cea reprezentatã deîntãrirea dimensiunii federale47 a Uniunii. Cu privire la acest aspect, Ackerman pre-ciza: „Este de la sine înþeles cã elementele federale ºi supranaþionale se vor ex-tinde.“48 Sunt cel puþin câteva argumente care pledeazã în acest sens. În primul rând,însãºi coordonarea poziþiilor de care aminteam se va face mai greu. Aºa cum am maispus, una este sã coordonezi ºi sã negociezi poziþiile ºi interesele a 15 state ºi cu totulalta sã faci acelaºi lucru pentru 25 sau pentru 27 þãri, câte se preconizeazã sã numere,în curând, Uniunea.

În al doilea rând, Europa trebuie sã foloseascã prilejul actual pentru o clarificareinternã. Cu excepþia Parlamentului, pe care îl aleg, cetãþenii nu au legãturã directã cuorganismele europene; instituþiile-cheie ale Uniunii îºi derivã autoritatea nu de lacetãþenii statelor membre, ci de la guvernele acestora. Alegerile importante au loc lanivelul statelor. În afara Parlamentului, instituþie federalã mai este ºi Comisia Euro-peanã, care are capacitatea de a negocia în anumite domenii în numele tuturor statelormembre. În ultimii ani, s-a introdus moneda unicã, la care se adaugã faptul cãautoritatea asupra politicii fiscale este deþinutã de cãtre Banca Centralã Europeanã.Dacã nu ar fi fost adoptatã mãsura privind moneda unicã, trãsãturile confederaleaproape prevalau asupra celor federale. Prin mãsura respectivã, Uniunea a devenit înplan economic o federaþie propriu-zisã. Întrebarea este: va deveni ea o federaþie ºi în

plan politic? Fãrã îndoialã, combinaþia de structuri federale confederale se va pãstra:aici este vorba despre o schimbare de accent în favoarea celor federale, care vor con-feri o mai mare capacitate de acþiune ºi posibilitatea ca Europa sã se poatã pronunþaunitar asupra unor probleme esenþiale.

Ajungem astfel la cel de-al treilea argument, fundamental însã. În momentul defaþã Uniunea are douã niveluri care funcþioneazã dupã norme diferite ºi cu vitezediferite. Etajul economic este integrat într-o manierã federalã ºi dã posibilitateaUniunii sã acþioneze ca un singur stat, sã fie cu adevãrat un pol de putere, ºi etajulpolitic funcþioneazã în organizare confederalã, unde, deci, avem mai mulþi actori.Aici Europa nu are o politicã unitarã ºi nu vorbeºte printr-o voce unicã. Aceasta esteproblema vitalã cu care se confruntã Uniunea în momentul de faþã. Va deveni ºi oadevãratã Uniune politicã, sau va rãmâne doar una economicã? Va finaliza construc-þia începutã cu mai bine de cincizeci de ani în urmã, ori se va opri la jumãtate?

Întrebãrile pe care le adresãm sunt în bunã mãsurã retorice. Fãrã unitate în planpolitic, Europa nu poate deveni actor internaþional, pol de putere politicã. Dacã nu vaface acest pas, nu numai cã nu-ºi va împlini propria construcþie, ci riscã sã erodezeceea ce a fãcut pânã acum. Sincopele ºi poziþiile diferite, chiar opuse pe care le-auexprimat statele Uniunii Europene în actuala crizã din Irak ne-au arãtat nu numaisituaþia delicatã în care se aflã Uniunea ca actor internaþional, ci ºi un alt lucru maipuþin sesizat. Lipsa de unitate în politica externã poate avea consecinþe pe plan intern,poate slãbi coeziunea ºi solidaritatea cetãþenilor, încrederea lor în construcþia euro-peanã. Practic, Uniunea nu are de ales: ea trebuie sã devinã actor politic internaþional.

Europa politicã, mai ales în latura de politicã externã ºi de apãrare, a rãmas multîn urmã. Cum spunea Romano Prodi, „în plan economic, Europa este un gigant, iarîn cel politic, un pitic“49. Unde va suna un telefon dat de la Washington sau de laBeijing, de la Kremlin sau de la Tokyo, menit sã cunoascã rapid poziþia Europeiîntr-o problemã presantã? Aici este problema adevãratã a Europei de astãzi. Fãrãrezolvarea ei, Uniunea va risca sã nu joace rolul politic la care o îndreptãþeºte putereaei economicã. Integrarea politicã va face din Uniunea Europeanã un actor geopoliticde primã importanþã. Altminteri, efortul ºi progresele fãcute de peste patru deceniivor putea rãmâne, în registru geopolitic, o simplã potenþialitate. Europa nu poate facefaþã marilor puteri ale momentului ºi problemelor serioase pe care le ridicã globali-zarea decât acþionând unitã.

Europa ar trebui sã facã acest lucru nu numai din motive ºi din interese interne,ci ºi din raþiuni internaþionale. Lumea de astãzi are nevoie de experienþa Europei,de vocea ei, de competenþa ei în rezolvarea problemelor pe care le ridicã dezvoltareaactualã ºi situaþia politicã internaþionalã. Europa nu poate participa la procesul deluare a deciziilor pe plan internaþional atâta timp cât vorbeºte pe mai multe voci,atâta vreme cât nu are o politicã externã ºi de securitate unitarã ºi bine definitã.Ackerman defineºte aceastã perspectivã de devenire a Europei în termeni mai puþinobiºnuiþi ºi la un nivel, am putea spune, maxim. „Angajarea în competiþia construc-tivã cu «cealaltã» superputere pentru modele economice ºi sociale, ca ºi pentrustabilirea strategiilor de rezolvare a conflictelor globale trebuie sã fie scopul nostrupe termen lung.“50


La nivel de principiu, lucrurile sunt mai clare ºi, oricum, mai uºor de dezbãtut. Deîndatã ce se pãºeºte pe tãrâmul înfãptuirii lor, totul se complicã ºi pot apãrea blocajegreu de surmontat. De aceea, înainte de a trece la problema normelor pe baza cãrorase va face restructurarea instituþionalã propriu-zisã, sã relevãm douã aspecte impor-tante, aºa cum au fost ele precizate de Valéry Giscard d’Estaing, preºedintele Conven-þiei Europene, poate cea mai autorizatã voce în acest domeniu.51 Constituþia seimpunea, pentru cã se simþea nevoia acutã a unui document care sã topeascã în sub-stanþa sa „tratatele complexe ºi dificile“ adoptate de cãtre Uniune de-a lungul timpului.Fiind adoptate în momente diferite, ele comportau ºi accente diferite. Concomitent,volumul prevederilor ºi hotãrârilor, care însumau mii de pagini, fãcea foarte dificilãluarea de decizii pe baza lor. Se putea ajunge la un blocaj pe care noua Constituþie aîncercat sã-l rezolve. Preºedintele Convenþiei subliniazã, în acelaºi timp, cerinþa ca„UE sã nu intervinã în afacerile statelor membre mai mult decât este necesar pentruexercitarea propriilor responsabilitãþi“52. Cu alte cuvinte, dimensiunea federalã va fiprezentã, dar va fi caligrafiatã cu foarte mare grijã, pentru a nu afecta decât în limitestrict stabilite dreptul suveran al statelor membre de a gestiona problemele interne.

Riscul unei paralizii a deciziei

Problema centralã a restructurãrii este cea care priveºte funcþionalitatea propriu-zisã a instituþiilor de bazã ale Uniunii, cerinþa de a preveni riscul unei paralizii deci-zionale. Preocuparea la care ne referim nu este nouã. Cu fiecare lãrgire, ea a revenit înatenþie. Au avut loc perfecþionãri, dar acestea au fost mai mult niºte paliative. Defiecare datã, problema perfecþionãrii instituþionale s-a reportat. Vom da un singurexemplu. Acceptarea de noi state a generat o creºtere a numãrului de membri în dife-rite organisme. În contextul lãrgirii din 2007, Parlamentul European ajunge sã numere750 de membri, ceea ce i-ar putea bloca funcþionarea. Situaþia este similarã ºi în cazulcelorlalte instituþii.53 Ceea ce ridicã iarãºi problema funcþionalitãþii ºi a procedurilor devot. Pentru a evita aceastã situaþie, s-a gãsit formula votului prin majoritate dublã.

Asemenea aspecte ºi altele la care nu mai facem referire ridicã problemarevederii complete, a regândirii întregului sistemul instituþional, astfel încât el sã-ºiconserve capacitatea de a rãspunde noii complexitãþi pe care o cunoaºte Uniunea.Tratatul de Reformã încearcã sã rezolve astfel de probleme instituþionale.

În cele ce urmeazã o sã facem referire la prefacerile care au avut loc în cadrul adouã organisme de bazã: Comisia ºi Consiliul de Miniºtri. Vom apela la cifre, date,proiecte, care, evident, nu sunt definitive, dar ne oferã o idee despre preocupãrile aflateîn prim-plan.54 Înainte de extinderea din 2004, Comisia numãra 20 de membri, unmembru din partea fiecãrui stat, cele cinci state mari având dreptul la un comisar înplus. S-a pus întrebarea cum s-ar putea proceda în faþa noului val de extindere. Oprimã propunere a fost ca fiecare stat sã aibã un comisar, iar þãrile mari sã aibã dreptulla douã locuri. Aceasta ar fi însemnat 33 de comisari, dupã aderarea celor zece, numãrcare urma sã mai creascã pe mãsura primirii de noi membri. Comisia, evident, ar fidevenit nefuncþionalã. Apoi a fost avutã în vedere, pur ºi simplu, soluþia ca fiecare

148 Geopolitica


membru, indiferent de mãrime, sã poatã avea un comisar. În felul acesta, cele trei statebaltice ar fi avut trei comisari, în timp ce Germania rãmânea cu unul singur, ºi aceastaar fi scãzut autoritatea Comisiei în faþa statelor mari ºi, în cele din urmã, ar fi contrazisorice normã a reprezentativitãþii. Altã soluþie preconizatã: fiecare stat sã aibã uncomisar, dar numãrul acestora sã nu treacã de 20; restul þãrilor urmau sã aibã uncomisar prin rotaþie. La summit-ul de la Nisa s-a gãsit o soluþie de compromis: fiecarestat mare sã aibã al doilea comisar, iar restul statelor sã aibã un comisar prin rotaþie,în condiþiile în care numãrul acestora nu va trece de 20. Evident, nici aceastã soluþienu a fost adjudecatã.

În prezent, Comisia are 27 de comisari, câte unul pentru fiecare stat membru, darTratatul de Reformã prevede reducerea numãrului de comisari pânã la douã treimi dinnumãrul statelor membre, în 2014. Aceastã soluþie nu a fost primitã de la bun începutcu entuziasm de toþi membrii Uniunii: la Lisabona Finlanda ºi Danemarca s-aupronunþat cu tãrie împotriva reducerii numãrului de comisari.

În ceea ce priveºte voturile în Consiliul de Miniºtri, situaþia nu este mai simplã.Dimpotrivã, am putea spune. De când Comunitatea avea ºase membri s-a adoptat urmã-torul sistem: cele trei þãri mari – Franþa, RFG ºi Italia – aveau de douã ori mai multevoturi decât Belgia ºi Olanda, care, la rândul lor, aveau un numãr de voturi dublu faþãde Luxemburg. S-a creat o ratã de 4:2:1 dintr-un total de 17 voturi. Majoritatea cali-ficatã însemna 12 din 17 voturi, deci peste 70% din numãrul total. Nou-veniþii au fostîncadraþi în schema existentã: Marea Britanie în grupa þãrilor mari, Grecia în aceeaºigrupã cu Belgia ºi Olanda; în acelaºi timp, s-au creat noi categorii: Spania a fostîncadratã între grupa þãrilor mari ºi grupa imediat urmãtoare, iar Danemarca ºi Irlandaîntre þãrile mici ºi foarte mici. Prin aderarea Austriei, Suediei ºi Finlandei, pondereastatelor mari în adoptarea hotãrârilor a scãzut vizibil. Ele însumau 80% din totalulpopulaþiei, dar împreunã nu întruneau majoritatea calificatã. De partea cealaltã, statelemici întrunesc uºor 13 procente, ceea ce înseamnã „minoritatea care poate bloca“. Prinvalul de extindere din 2004, care cuprinde în general, cu excepþia Poloniei, þãri mici,tendinþa de care aminteam s-a accentuat, iar rolul statelor mari risca sã devinã ºi maipuþin important. Iatã ce spune Valéry Giscard d’Estaing în aceastã privinþã: „Dupãextindere, comisarii din partea celor mai mari cinci state, care reprezintã 78% dinpopulaþia Uniunii Europene, vor reprezenta 24% din numãrul cetãþenilor.“55 Ca sã numai vorbim de faptul cã minoritatea de blocaj se putea realiza ºi mai uºor.

La Nisa s-a stabilit urmãtoarea formulã: cele 27 de þãri aveau, împreunã, 345 devoturi. Fiecare din cele patru þãri mari avea câte 29 de voturi, iar numãrul de voturiscãdea proporþional cu mãrimea populaþiei. Malta avea 3 voturi. Majoritatea calificatãera formatã din 258 de voturi. Demn de subliniat este cã, împreunã, cei 12 membri noiaveau 108 voturi, ceea ce înseamnã 31 de procente din total, peste numãrul de voturicerut de „minoritatea care poate bloca“.

Tratatul a introdus atunci soluþia dublei majoritãþi, care se va aplica abia din 2014.Dar nici aceastã formulã nu a satisfãcut pe toatã lumea: Varºovia a reuºit sã includãclauza Ioannina într-un protocol al textului tratatului. Ea permite þãrilor aflate înminoritate în timpul votului sã suspende (temporar) luarea deciziilor. Clauza poate fimodificatã doar prin unanimitate de voturi.

Nu a fost singurul compromis fãcut la reuniunea de la Lisabona: Polonia a solicitatsuplimentarea cu trei locuri a numãrului avocaþilor generali de la Curtea de Justiþie(actualmente de 5), unul din aceste locuri urmând sã revinã automat Poloniei, iar Italiaa dorit sã obþinã un loc în plus în Parlamentul european (ceea ce face ca Italia sã aibãacelaºi numãr de locuri ca Marea Britanie). Pentru ca numãrul de parlamentari euro-peni sã nu fie mai mare de 750, s-a ajuns la compromisul ca preºedintele Parla-mentului sã nu mai aibã drept de vot decât în împrejurãri excepþionale.

Toate aceste luãri de poziþie aratã cât e de dificil procesul de luare de decizii, cândîn ecuaþie sunt implicate 27 de þãri membre. Instituþiile trebuie sã aibã capacitatea de alua decizii, de a acþiona. Mai ales în perspectiva accentuãrii caracterului federal alUniunii. Aceasta este prima cerinþã a perfecþionãrii interne despre care am vorbit. Con-comitent, se are în vedere o creºtere a rãspunderilor fiecãrei instituþii în parte: rolulComisiei va spori, mai ales în ceea ce priveºte misiunea sa de a veghea asupra respec-tãrii tratatelor încheiate, de a preveni apariþia unor posibile forþe centrifuge, în contextulmãririi considerabile a numãrului de membri. Parlamentul urmeazã sã dobândeascã noiatribuþii în ceea ce priveºte luarea deciziilor propriu-zise. Romano Prodi vorbea ºidespre dreptul Parlamentului de a alege Preºedintele Comisiei. „Aº dori ca PreºedinteleComisiei sã fie ales de o majoritate de 2/3 din Parlament.“56 În sfârºit, ConsiliulEuropean va dispune de o serie de structuri de pregãtire ºi luare a deciziilor.

Dupã cum s-a putut observa, o preocupare importantã a procesului de perfecþio-nare instituþionalã este reprezentatã de asigurarea ponderii cuvenite statelor mari.Aici apare o foarte delicatã problemã de legitimitate. Cine este reprezentat în aseme-nea instituþii, poporul sau statul? Dacã pornim de la premisa de federaþie de state,precizeazã Giscard d’Estaing, atunci dreptul fiecãrui stat trebuie sã fie egal. Cu altecuvinte, adãugãm noi, fiecare stat ar trebui sã aibã un numãr egal de voturi. Dacã por-nim de la premisa de federaþie de popoare, atunci dreptul fiecãrui cetãþean trece peprim-plan. Ceea ce înseamnã cã numãrul de voturi ar trebui raportat la numãrulpopulaþiei. „Avantajele actualei situaþii – menþioneazã preºedintele ConvenþieiEuropene – este cã împacã în mod satisfãcãtor ambele aspecte ale problemei.“57 Nunumai din nevoia de a întruni cerinþa reprezentativitãþii – ar fi nefiresc ca state caredeþin, împreunã, aproape 80% din populaþia Uniunii sã nu întruneascã un numãr devoturi cât de cât apropiat de aceastã pondere realã –, dar ºi pentru a conserva capa-citatea de decizie a respectivelor structuri. În legãturã cu acest lucru, am releva unaspect. Indiferent ce formã va lua în viitor Europa, dacã va fi o federaþie ºi cât de multspirit federalist va putea încorpora Uniunea, în procesul reprezentãrii va fi obligatoriusã þinem cont nu numai de ponderea statelor mari, ci ºi de experienþa istoricã pe careasemenea þãri o aduc în procesul de conducere a continentului. Sunt state-fanion,state cu care Europa trebuie sã se mândreascã, iar în stabilirea mecanismelor dedecizie nu este nevoie sã fie urmatã neapãrat doar logica numãrului. Mecanismul dedecizie trebuie sã creeze cadrul optim pentru luarea hotãrârilor, iar capacitateadecizionalã este fundamentalã acum pentru Uniunea Europeanã. În acelaºi timp,nimic nu ar afecta mai mult încrederea în Uniune ºi prestigiul ei real decât instituireaunui „directorat al celor mari“. Vitalitatea construcþiei europene va fi datã ºi derespectarea acestui raport. Dupã cum spunea Pat Cox, „cele mai multe decizii

150 Geopolitica

urmeazã sã fie luate“58. Tocmai de aceea, am putea adãuga, principiile trebuie pre-cizate din vreme ºi temeinic.

În sfârºit, am fi dorit sã mai insistãm asupra unei probleme esenþiale: cea a poli-ticii externe a Uniunii, temã extrem de viu discutatã în ultima vreme. Cel puþin înînþelesul pe care îl dã Giscard d’Estaing, nu ar fi vorba despre „politicã externãcomunã a UE“, ci de „un transfer al responsabilitãþilor diplomatice asupra Comu-nitãþii“ care ar „reduce limitele pentru iniþiativa naþionalã“59. Dacã înþelegem bine,la nivelul Uniunii va fi transferatã rãspunderea finalizãrii diplomatice a unor hotãrâripolitice luate. Aici considerãm cã este problema-cheie: cum se vor lua aceste hotã-râri. Finalizarea diplomaticã este un pas înainte, dar ea urmeazã unei decizii.

Evident cã toate propunerile de acest gen urmeazã a mai fi discutate. PreºedinteleConvenþiei El îndeamna la gradaþie ºi considera cã „dezvoltãri pozitive sunt posibile“în privinþa reformãrii instituþiilor europene.60 Giscard d’Estaing precizeazã înîncheierea studiului cã, în ceea ce priveºte dimensiunea federalã, are în vedere„crearea unor funcþii federale în amândouã instituþiile executive – Consiliul ºiComisia –, care, într-o zi, vor fuziona formând guvernul Europei unite“61.

Regiunile economice – noii actori mondiali

Întrucât am discutat pe larg problemele implicate de construcþia europeanã, defuncþionarea noii regiuni, care, dupã actuala extindere, se va apropia de dimensiunilecontinentului, este momentul sã clarificãm o problemã foarte viu discutatã astãzi, ceaa raportului dintre regiunile economice ºi globalizare. Cum am putea privi regiunileîn raport cu acest nou fenomen dominant al zilelor noastre, globalizarea?

Din ultimii ani ai Rãzboiului Rece, un fenomen silenþios, dar din ce în ce maievident, domina scena politicã a lumii. În spatele cursei înarmãrilor avea loc ºi o altãcursã, cea economicã. Apãrea din ce în ce mai limpede nu numai cã prima cursã vafi decisã de cea de-a doua, dar ºi cã prima, cursa înarmãrilor, este din ce în ce maimult o interfaþã pentru cea decisivã, cursa economicã. Aºa se face cã, o datã cuîncheierea Rãzboiului Rece, „fãrã pauzã, întrecerea s-a transformat din cursã militarãîn cursã politicã“62. În perioada de dupã încheierea acestui rãzboi existã o singurãsuperputere militarã (SUA) ºi trei superputeri economice: SUA, Japonia, Europa,toate luptând pentru supremaþie economicã. Mario Teló vorbeºte despre un „direc-torat trilateral“63 (SUA, Uniunea Europeanã ºi Japonia), care ar exprima mai binerealitatea economicã mondialã dupã încheierea Rãzboiului Rece.

Apariþia regiunilor economice reprezintã un fenomen cu totul nou. Mai întâi,pentru cã aceste regiuni includ cele mai importante þãri din punct de vedere economicale lumii. Apoi, pentru cã ele inaugureazã un alt tip de evoluþie, care porneºte de lapremisa cã nici un stat, oricât de puternic, nu mai poate face faþã, singur, problemelordezvoltãrii contemporane. Nici chiar SUA, care împreunã cu Canada ºi Mexicul auformat NAFTA (North American Free Trade Agreement). Prima asemenea regiune aapãrut pe continentul european ºi a fost reprezentatã de ceea ce s-a numit Comuni-tatea Europeanã, actuala Uniune Europeanã. Este, dupã pãrerea noastrã, mai puþin


important cã, potrivit unor declaraþii oficiale, NAFTA a apãrut ca o reacþie la Comu-nitatea Europeanã. Semnificativ este faptul cã aceastã formã de evoluþie, sub formaunor regiuni economice, reprezintã o modalitate tot mai des adoptatã în diferite zoneale lumii. Astfel, pe lângã cele trei mari regiuni – Europa, Asia-Pacific, NAFTA – aumai apãrut ºi alte regiuni de integrare, cum ar fi MERCOSUR (un gen de acord comer-cial al Americii de Sud), Pactul Andin, Comunitatea Statelor Independente, ASEAN(Association of South-East Asia Nations) etc.

Fiecare dintre cele trei mari regiuni de integrare dispune de un lider, de o „loco-motivã“: NAFTA de SUA, Asia-Pacific de Japonia iar Uniunea Europeanã de Ger-mania. Când vorbim de competiþia dintre aceste zone, trebuie sã luãm în calcul ºicapacitatea „locomotivei“ de a asigura puterea de înaintare a regiunii în ansamblu.Prin urmare, ar merita o analizã comparativã a regiunilor ca atare, dar ºi a „locomo-tivelor“ acestora, în care sã intre nu numai atuurile þãrii-fanion, ci ºi relaþiile þãrii res-pective cu ansamblul regiunii, gradul sãu de acceptare.

La fel de importantã ni se pare natura modelului propriu-zis de integrare adoptatde o regiune sau alta. Este un model supranaþional sau unul care se limiteazã la a sti-mula relaþiile comerciale dintre þãri ? Europa promoveazã un model supranaþional, cuorganisme supranaþionale. Asia-Pacific, dimpotrivã, conservã în întregime suveranitateastatelor, pornind ºi de la experienþele dureroase petrecute aici în timpul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, care au reprezentat un îndemn la mare prudenþã în oricetentativã de înfiinþare a unor organisme cu prerogative supranaþionale. Deosebirisemnificative au loc ºi în ceea ce priveºte structurile de securitate ale regiunilorrespective. De pildã, Europa dispune de o structurã proprie în acest sens (UniuneaEuropei Occidentale – UEO), chiar dacã ea este susceptibilã de dezvoltãri ulterioare.În Asia-Pacific nu existã o asemenea structurã, ceea ce poate spori riscurile unorconflicte în zonã.

Apariþia regiunilor economice pune în termeni noi problema evoluþiei comerþuluiinternaþional, precum ºi cea a raporturilor dintre regiunile economice ºi procesulglobalizãrii contemporane. Stimuleazã regiunile economice comerþul mondial sauprefigureazã un fel de autarhie economicã intraregionalã? Rãspunsul depinde demodul în care sunt concepute ºi funcþioneazã aceste regiuni, dacã ele sunt deschisecomerþului internaþional, dacã încurajeazã ºi stimuleazã reguli ºi norme care sãatenueze diversele obstacole în calea fluxului de schimburi la nivel global. A apãruto întreagã literaturã în privinþa relaþiei de care vorbim. O parte a acesteia vede celedouã procese, de regionalizare ºi de globalizare, ca fiind în esenþa lor complementare.Cealaltã, dimpotrivã, considerã cã procesul de formare a regiunilor reprezintã oîntoarcere la un „medievalism“ întârziat, bazat pe existenþa unor „cetãþi economice“,generatoare de tensiuni ºi chiar conflicte, de obstacole greu de tolerat pentru uncomerþ liber, orientat doar de normele performanþei ºi competitivitãþii. Bhagwati apre-ciazã cã regionalismul a cuprins lumea ºi ameninþã sistemul comerþului multila-teral.64 Luttwak dezvoltã o demonstraþie de ecou, potrivit cãreia regionalismul va finoua formã de conflicte geo-economice, cu potenþiale consecinþe politice.65

Noi considerãm cã aceastã dezbatere nu este feritã de o anumitã abordare specu-lativã, bazatã pe argumente construite în laboratoare academice, fãrã suficientã anco-

152 Geopolitica

rare în procese ºi tendinþe sociale reale ºi probate. Regionalismul ºi globalizarea aparla o primã abordare drept procese incompatibile, alimentând traiecte de evoluþiecomplet diferite. Multe din scrierile întâlnite pe aceastã temã nu fac decât sã „înteme-ieze“ o asemenea abordare, oarecum comunã. Ceea ce propunem este mai întâi sãprivim atent la harta economicã a lumii. Ea este vizibil marcatã de existenþa regiuni-lor economice care cuprind majoritatea þãrilor dezvoltate, majoritatea regiunilor lumii.

Având de-a face cu un fapt, primul lucru pe care ar trebui sã-l lãmurim este cãreinecesitãþi anume rãspund regiunile, ce probleme rezolvã sau îºi propun sã rezolve, cepreocupãri angajeazã. În constituirea unei regiuni sunt topite mai multe cerinþe. Înprimul rând, nevoia unor state puternice, a unor lideri economici zonali de a vorbi înnumele unei puteri economice mai mari decât propria putere, de a asigura o anumitãstabilitate zonei în care se aflã; corelativ, nevoia statelor mai mici de a se integra, dea „încadra“ puterile zonale respective, concomitent cu cerinþa propriei dezvoltãri ºicu dorinþa de a diminua decalajele care le despart de statele avansate din regiune;actorii economici propriu-ziºi, companiile, au ºi ei interesul major de a avea la dispo-ziþie o piaþã mai mare, de a participa la o competiþie în care norma este performanþa,de a se antrena pe un teren mai mic în vederea competiþiei mari, reprezentatã deglobalizare. ªi statele mai mici ºi mai puþin dezvoltate, ºi cele mai mari ºi maidezvoltate au nevoie sã exerseze, împreunã, la dimensiuni mai mici asprimea com-petiþiei globale, strategiile care se pot dovedi de succes, atuurile þãrilor ºi, deopotrivã,ale regiunilor respective. Pentru a nu vorbi de faptul cã statele ºi companiile practicã,în cadrul regiunii, un comerþ în care barierele dispar, în care regula este competitivitatea,transparenþa ºi performanþa. Iatã, pe scurt, motivele care au dus la crearea regiuniloreconomice, indiferent de performanþele lor concrete de funcþionare. Dacã acesteasunt faptele, ar trebui sã ne întrebãm în ce mãsurã intrã ele în contradicþie cu cerinþeleglobalizãrii. Înainte de a rãspunde la întrebare, sã mai insistãm asupra unui aspect.

Este de notorietate faptul cã globalizarea a generat o serie de consecinþe socialenegative. Ea a mondializat sãrãcia, a accentuat decalajele existente, a fãcut ca bogaþiisã devinã ºi mai bogaþi, iar sãracii, ºi mai sãraci (vezi în acest sens ºi capitolul despreglobalizare din lucrarea de faþã). Un proces de o asemenea importanþã cum este globa-lizarea nu poate fi discutat fãcând abstracþie de impactul social pe care îl genereazã;în caz contrar, el va fi din ce în ce mai puþin acceptat, aºa cum o dovedesc anumitereacþii în zonele în care se organizeazã diferite întâlniri pe aceastã temã, ºi, în celedin urmã, nu va putea funcþiona cum se cuvine. Acceptarea socialã este fundamentalãpentru orice proces economic. Din aceastã perspectivã, putem spune cã regiunile econo-mice formeazã o ºcoalã, o anticamerã, un fel de „cantonament“ pentru globalizare,atât în latura sa economicã, câr ºi, mai ales, în ceea ce priveºte controlul implicaþiilorsociale. Sã luãm un exemplu. România se pregãteºte acum sã adere la Uniunea Euro-peanã. Este un examen extrem de dificil pentru economia noastrã, care va implicamulte restructurãri, cu consecinþe sociale greu de evaluat. Nu ºtim cum va face faþãeconomia româneascã acestui ºoc; ceea ce ºtim este cã, în aceastã perioadã, Româniaprimeºte fonduri considerabile pentru restructurare, pentru specializarea în anumitedomenii, pentru pregãtirea integrãrii în general. Sã ne imaginãm ce ar însemnaparticiparea þãrii noastre la fluxurile comerciale ale lumii de astãzi fãrã aceastã


pregãtire, fãrã experienþa pe care o va acumula, acum ºi în anii viitori, în procesulintegrãrii europene.

Pe de altã parte, actorii procesului de globalizare sunt statele cele mai avansate,companiile cele mai puternice, cu o arie de cuprindere deja multinaþionalã, adicãforþele vital interesate în ridicarea barierelor din calea comerþului internaþional, înaccelerarea efortului de instituire a normelor multilaterale ale globalizãrii. Nu existãmodalitate mai normalã de a stimula acest proces decât pregãtindu-i condiþiile defuncþionare. Iar regiunile economice pot deveni asemenea actori, pot lucra în direcþiaaccelerãrii globalizãrii ºi regulilor sale, dar dupã o perioadã de pregãtire care, înultimã instanþã, va contribui la diminuarea urmãrilor sociale negative ale globalizãrii.

Revenind la întrebarea anterioarã, putem spune cã atât globalizarea, cât ºi regio-nalizarea sunt procese complexe de schimbare socialã, care implicã restructurãri,reconfigurãri, prefaceri pe toate planurile, inclusiv în cel al mentalitãþilor ºi compor-tamentului, cã, în practicã, ele se intersecteazã, se sprijinã unul pe altul ºi îºi pregãtesccondiþiile de funcþionare. Chiar dacã pot sã aparã ºi elemente de incompatibilitate,cele douã procese sunt mai strâns corelate decât par la prima vedere. Prin urmare,important este nu sã ne angajãm în direcþia relevãrii ºi teoretizãrii incompatibilitãþii,ci sã „citim“ corect regiunile ca fenomen economic, sã le descifrãm linia de evoluþie.Dintr-o asemenea perspectivã, precizarea pe care o face Andrew Gamble ni se parede o realã importanþã. Astãzi, dezbaterile nu se mai poartã între susþinãtorii comer-þului liber ºi cei ai protecþionismului, ci între cei ai comerþului liber ºi ai comerþuluistrategic.66 Pentru reprezentanþii comerþului strategic, scopul central al politiciieconomice este îmbunãtãþirea competitivitãþii internaþionale. Nu este indicatã în niciun fel insularizarea, marginalizarea faþã de fluxurile competiþiei internaþionale; scopuleste de a accepta aceste rigori, de a participa la comerþul internaþional, dar ºi de a teasigura cã eºti în mãsurã sã faci faþã competiþiei, sã realizezi o anumitã performanþã,fãrã de care nu poþi deveni actor economic semnificativ. Proiectele regionale au avutîn vedere ca statele sau regiunile în ansamblul lor sã acþioneze strategic, sã protejezeanumite sectoare-cheie ºi sã se asigure cã vor deveni lideri internaþionali în aceledomenii. Evident cã în acest punct viziunea susþinãtorilor comerþului strategic se aflãla antipodul celei a adepþilor comerþului liber, potrivit cãrora specializarea deplinãeste dictatã de piaþã, de avantajul comparativ care se va dezvolta spontan. Nu estegreu sã înþelegem cã asemenea viziuni sunt un fel de transpunere în planul comerþuluiinternaþional a ceea ce numim „terapia de ºoc“ ºi „terapia gradualã“ în procesul trans-formãrilor sociale.

Cum subliniazã ºi A. Gamble, pe linia argumentelor promovate de reprezentanþii co-merþului strategic se înscriu ºi concepþiile referitoare la existenþa unor modele dis-tincte de capitalism, care þin de un „specific regional“. Modelul dominant anglo-saxon,cu accent pe comerþul liber ºi pe regimul de laisser-faire, contrasteazã cu cel japonez,care combinã strategia cu investiþiile pe termen lung, preconizând un fel de partene-riat între guvern ºi corporaþii. ªi mai important, spune Gamble, este faptul cã fiecarestat promoveazã politici faþã de anumite sectoare dupã regulile comerþului strategic(de pildã, domeniul apãrãrii în SUA), în timp ce alte sectoare se conduc în întregimedupã regulile comerþului liber.67

154 Geopolitica

Mario Teló încearcã o sistematizare a diferitelor tipuri de regionalism. Regiona-lismul interbelic, generator, într-adevãr, de tensiuni ºi conflicte; regionalismul anilor’60 ºi ’70, reprezentat de ASEAN sau CEE, care ºi-a propus sã stimuleze cooperarearegionalã în vederea accelerãrii propriului proces de dezvoltare; în sfârºit, regiona-lismul anilor ’90, care s-a dezvoltat într-o perioadã de afirmare a globalismului ºicare este deschis regulilor ºi cerinþelor acestuia. În aceastã perioadã au luat naºtereNAFTA, al cãrei iniþiator sunt chiar SUA ºi care reprezintã „un nou capitol în politicaeconomicã externã a singurei superputeri a momentului“68. De aceea, el propune sãvorbim despre noul regionalism, pentru a evita anumite confuzii ºi pentru a fixa maibine natura diferitã a regionalismului modern.

Fãrã îndoialã, nu putem vorbi despre regionalism ca despre un fenomen moderndacã nu avem în vedere regiuni ºi aranjamente regionale deschise, care lucreazã înspiritul competitivitãþii ºi performanþei, adicã regiuni care se dovedesc adepte alemultilateralismului implicat de cãtre comerþul modern. De altfel, toate regiunileeconomice importante ale lumii au luat naºtere cu un anumit tip de consimþãmânt dinpartea SUA. Uniunea Europeanã, pentru a cita exemplul regiunii de cel mai maresucces, s-a înfiinþat într-o perioadã în care SUA erau prezente fizic în Europa Occi-dentalã, sprijinind procesul de refacere a continentului. Este de neimaginat cã formareaacestei zone de cooperare nu a obþinut ºi acceptarea americanã. SUA, cum am menþi-onat, au creat ele însele o asemenea regiune. De altfel, SUA sunt membre în maimulte regiuni (NAFTA, APEC – Asia-Pacific Economic Region, FTAA – Free TradeArea of the Americas). Prin urmare, nu existã o poziþie clarã împotriva regiunilor ºiregionalismului, de vreme ce toate þãrile dezvoltate ale lumii fac parte din asemenearegiuni. ªi acest lucru trebuie subliniat. Sunt rezerve, chiar atitudini deschise împo-triva ideii de regiuni din partea unor autori de diferite orientãri. De aceea, asemeneacritici se cer mai clar precizate, demonstrate mai aplicat, pentru cã, altminteri, s-arputea crede cã aceasta nu este o atitudine împotriva regionalismului, ci împotriva anu-mitor regiuni; or regiunile, ca forme de cooperare ºi de stimulare a dezvoltãrii, pânãacum cel puþin, ºi-au dovedit viabilitatea.

Mediterana revine la centralitatea sa tradiþionalã

O Europã mai mare, mai cuprinzãtoare, mai puternicã va trebui sã-ºi redefineascãpolitica în direcþia celor trei frontoane principale ale sale. În direcþia Mãrii Medite-rane ºi, deci, faþã de Orientul Mijlociu ºi implicit faþã de Asia, întrucât comerþul cuaceastã zonã a lumii trece prin Orientul Mijlociu. În direcþia Oceanului Atlantic ºi,deci, faþã de principala putere de peste Ocean, SUA, ºi în direcþia est, deci faþã deprincipala putere din estul Europei, Rusia. Modificarea de statut pe care o favo-rizeazã extinderea obligã Uniunea Europeanã sã-ºi elaboreze o strategie în domeniulrelaþiilor internaþionale, care sã exprime noul rol ºi noua situaþie. Implicit, aceasta în-seamnã ºi elaborarea unei viziuni globale asupra evoluþiei lumii, asupra principalelorprobleme cu care se confruntã omenirea în ansamblu. Fãrã îndoialã cã ºi pânã acumUniunea Europeanã ºi-a afirmat viziuni proprii, a elaborat strategii de dezvoltare


viitoare. De data aceasta, ea beneficiazã de o altã poziþie, de alte instrumente ºivorbeºte din ce în ce mai mult în numele unui continent. Al unui continent care a în-semnat foarte mult în istoria omenirii ºi care, prin integrare, aºazã una din premiseleesenþiale pentru a juca un rol asemãnãtor ºi în viitor.

Marile modificãri economice produc rezultate geopolitice. Ele prilejuiesc sauinduc repoziþionãri, reponderãri, schimbãri de contexte ºi ambianþe. Procese precumdezvoltarea explozivã a Asiei sau ascensiunea Uniunii Europene nu puteau sã rãmânãnici ele fãrã consecinþe. Mai slabe cu decenii în urmã, relaþiile economice dintre celedouã regiuni mari s-au intensificat, ceea ce a reconfigurat importanþa unor trasee co-merciale sau semnificaþia unor zone ºi arii comerciale. Romano Prodi considerã cã„dezvoltarea impetuoasã a Asiei a contribuit la reasumarea de cãtre Mediterana a tra-diþionalei sale centralitãþi“, subliniind chiar cã „asistãm la cea mai importantã trans-formare geopoliticã intervenitã dupã epoca de descoperire a Americii, în îndepãrtatulan 1492“69.

Puþin îngroºatã, pentru cã, deocamdatã, avem de-a face cu o tendinþã care este pecale sã schimbe statutul geopolitic al Mediteranei, cu un proces în devenire, aprecierealui Prodi ne atrage atenþia asupra unui fapt fundamental. Schimburile comerciale dintreEuropa ºi Asia au evoluat rapid, dublându-se din 1988. Nu încape nici o îndoialã cã elese vor dezvolta în continuare. Dinamismul relaþiilor economice dintre Europa ºi Asia îldepãºeºte pe cel al relaþiilor dintre Asia ºi America. Creºterea ponderii economice aAsiei ºi a Europei nu poate sã rãmânã fãrã implicaþii geoeconomice (intensificareaschimburilor va putea conduce la o nouã relaþie dintre aceste macroregiuni ale lumiicontemporane) ºi, în cele din urmã, geopolitice (accentuarea importanþei unor zone,redesenarea unor trasee comerciale) etc. Autorul la care ne referim relevã ºi fixeazã unadintre aceste consecinþe: revenirea treptatã a Mediteranei la importanþa ei de altãdatã,ca urmare a intensificãrii schimburilor comerciale prin Canalul de Suez ºi OceanulIndian. Aceste consecinþe pot fi mai numeroase, iar timpul le va amplifica.

Mediterana nu este doar o mare, ci ºi un complex armonios de unitãþi geografice,de culturi ºi civilizaþii, o succesiune de mari bazine, de prelungiri terestre ale maselorcontinentale, de „mici Mediterane“, fiecare cu caracteristicile ºi tradiþia sa, fiecare o„micã patrie“. Iatã cum descrie Fernand Braudel arealul mediteranean: „Viaþa marinãa lumii mediteraneene se situeazã la periferia celor douã întinse suprafeþe, de temutprin mãrimea lor, în perimetrul mãrilor strâmte: la est Marea Neagrã, numai pe jumã-tate mediteraneanã; ºi în continuare Marea Egee sau Arhipelagul (astfel i se zicea însecolul al XVI-lea, de la Arcipelago, cuvântul italian, care îºi impune autoritatea); încentru, Marea Adriaticã, ºi mãrile dintre Africa ºi Sicilia care n-au un nume aparte;la vest Marea Tirenianã, marea Italiei prin excelenþã, „marea etruscã“, între Sicilia,Sardinia, Corsica ºi þãrmul occidental al Italiei; în sfârºit, în partea cea mai de vest,între sudul Spaniei ºi apropiata Africã o mare, ºi ea fãrã denumire, acea «Mare aMânecii Mediteranã» care poate fi delimitatã la est printr-o linie ducând de la capulMatifou, aproape de Alger, pânã la capul Nao, vecinul Valenciei, ºi care uneºte strâm-toarea Gibraltar cu Atlanticul. S-ar mai putea distinge ºi în interiorul acestor câmpurimai restrânse. Nu existã nici un golf în Mediterana care sã nu fie o micã patrie ºi, însine, o lume complicatã.“70

156 Geopolitica

„Marea cea mai ospitalierã de pe glob“, Mediterana nu a reprezentat o barierãamplasatã între masa continentalã europeanã ºi cea nord-africanã, ci un brâu careuneºte mai mult decât separã, care face din Africa de Nord ºi Europa de Sud „o sin-gurã lume, un continent dublu“71. Este adevãrat cã viaþa pe Mediteranã s-a derulatmai mult pe þãrmuri; chiar în perioada ei de maximã înflorire, din secolele XV-XVI,marea se însufleþea mai ales de-a lungul coastelor, navigaþia avea loc cu precãdere „lapas, din istm în istm, din promontorii în insule ºi din insule în promontorii“. „Câmpiilemãrii“ erau arareori brãzdate, dar totuºi erau. De la Rodos la Alexandria se mergea înlinie dreaptã. Erau trei-patru drumuri care brãzdau Mediterana, care uneau malurile,încurajau schimburile, asigurau legãturi multiple.

Perioada aceasta de afirmare a Mediteranei a fost atât de strãlucitã, încât chiar ºiatunci când centrul de greutate al comerþului s-a mutat în Atlantic arealul meditera-nean a continuat sã fie o prezenþã vie, reculul intervenind mult mai târziu, semn cãorganismul comercial ºi cultural mediteranean era robust ºi greu de doborât. „Lumeamediteraneanã propriu-zisã, strâmtã, în centrul acestei întinderi imense care o încon-joarã rãmâne pânã prin 1600 o economie plinã de energie, suplã, dominantã. Mareaistorie nu a pãrãsit-o grãbitã decât dupã începutul secolului.“72

Ascensiunea contemporanã a Mediteranei ºi consacrarea ei drept un centru cumare potenþial de evoluþie, în primul rând economicã, este un proces cu un impactsemnificativ chiar asupra Uniunii Europene ºi a modelului sãu de dezvoltare. Tradiþi-onal, Europa comunitarã a apãrut ºi s-a dezvoltat în jurul unui nucleu central franco-german, la care s-a adãugat, mai târziu, o dimensiune britanicã. Nucleul central,remarcã Romano Prodi, a fost încadrat de zone cu diferite trãsãturi de periferie eco-nomicã. Aceastã evoluþie tradiþionalã s-a perpetuat ºi prin „distribuþia potenþialurilorde dezvoltare care descreºte o datã cu îndepãrtarea de zonele centrale“73. Diferenþeleºi, uneori, decalajele dintre diferite þãri ºi regiuni ale Uniunii Europene s-au diminuat,ºi acesta este un fapt de netãgãduit. În acelaºi timp, concepþia de pânã acum, structu-ratã în jurul unui nucleu central, menþine o anumitã prioritate a fluxurilor ºi cuprindeîn sine tendinþa de perpetuare a diferenþelor. Revenirea Mediteranei ºi prefigurareaacestei zone ca un nou centru, cu mare potenþial de dezvoltare, ridicã implicit între-barea privind proiectarea mai elasticã a viitorului Uniunii, pe diferite frontoane, înfuncþie de potenþialul lor de evoluþie. Cu alte cuvinte, într-o viziune care sã þinã contde procese noi, sã ia în calcul schimbãri pe cale de a se împlini, sã vinã în întâmpi-narea ºi sã stimuleze tendinþe deja vizibile, inclusiv posibilitatea apariþiei unor noicentre care sã imprime o altã vitalitate Europei comunitare.

Ridicarea Mediteranei scoate la ivealã o altã problemã, poate mai importantã ºimai presantã. Cum se va raporta Europa la procesele ºi tendinþele din jurul acesteiregiuni, cum îºi va trasa zonele de influenþã, cum îºi va cultiva vecinãtãþile? UniuneaEuropeanã este o structurã supranaþionalã. Ca orice putere, ea trebuie sã-ºi punã înprimul rând problema vecinãtãþilor, a zonelor de proximitate, care pot afecta liniºteade care are nevoie procesul dezvoltãrii. Când vorbim despre Mediterana trebuie sãavem în vedere nu numai þãrile mediteraneene din Europa, ci mai ales cele douãspre-zece state de pe malul sudic ºi estic al mãrii – Maroc, Algeria,Tunisia, Libia, Egipt,Israel, teritoriile palestiniene, Liban, Siria, Turcia, Cipru ºi Malta –, state în care


trãieºte o populaþie asemãnãtoare ca mãrime cu cea din UE. Fiind o regiune cu maredinamism demografic, ea are nevoie de un mare dinamism economic pentru a nuexercita o presiune demograficã greu de controlat asupra continentului european. Înplus, regiunea în ansamblu, dar mai ales þãrile din Maghreb au avut relaþii tradiþionalecu statele de pe þãrmul nordic al mãrii. De aici ºi prezenþa unei puternice populaþii deemigranþi pe continentul nostru provenitã din statele de la sudul Mediteranei. Se esti-meazã cã din cei zece milioane de muncitori strãini care lucreazã în Europa, un sfertsunt din þãrile maghrebiene; lor li se adaugã douã milioane de turci care lucreazã înGermania.74 Acest flux demografic nu se va diminua în urmãtorii ani, pentru cã re-giunea nu oferã suficiente locuri de muncã.

Între Europa ºi þãrile din sudul ºi estul Mediteranei s-a dezvoltat o complexã legãturãeconomicã. În plan comercial propriu-zis, avem de-a face cu o relaþie izbitor deasimetricã. Uniunea Europeanã furnizeazã 64,9 procente din importurile þãrilor din Mag-hreb ºi absoarbe 71 de procente din exportul lor. Cu alte cuvinte, comerþul acestor þãrieste, în principal, comerþul cu Europa. Numai cã ponderea þãrilor amintite în activitateacomercialã a Uniunii este foarte redusã, de circa 3%. În cazul aprovizionãrii cu resurseenergetice avem de-a face cu o dependenþã accentuatã a Europei de statele din Maghreb.Un sfert din cerinþele de gaze naturale ale Uniunii ºi circa o treime din cele de petrol suntasigurate de regiunea nord-africanã.75 Nu se estimeazã cã ponderea acestor þãri înaprovizionarea Europei cu resurse energetice va scãdea. Între timp, s-a dat în funcþiune oconductã pentru transportul gazelor naturale din Algeria, prin Maroc, spre Spania. Onouã conductã urmeazã a fi construitã din Libia spre Sicilia. Ceea ce îl îndreptãþeºte peMario Teló sã vorbeascã despre „o interdependenþã crucialã ºi simbioticã“76.

Proximitatea geograficã, dinamismul demografic al regiunii, evaluarea mai realistãa intereselor europene în zonã au arãtat cã este nevoie de o nouã strategie a UniuniiEuropene, care sã aibã în vedere evoluþia pe termen lung a situaþiei din regiuneamediteraneanã. Un moment care a marcat creºterea angajamentului Europei faþã deaceastã zonã îl constituie Conferinþa Mediteraneanã, desfãºuratã la Barcelona înnoiembrie 1995. Cu acest prilej s-a preconizat crearea pânã în 2010, în bazinul medi-teranean, a unei zone de liber schimb, care va cuprinde þãri cu o populaþie de câtevasute de milioane de locuitori. La acest proiect participã toate statele din sudul ºi estulMediteranei, cu excepþia Libiei. S-au încheiat ºi o serie de acorduri de asociere de tipbilateral cu Israelul, Tunisia, Marocul, Iordania etc. Au fost stabilite o serie de facili-tãþi financiare, pentru a veni în sprijinul activitãþii de restructurare economicã. S-acreat un program financiar special – MEDA – menit sã sprijine procesul de restructu-rare, sã asigure creºterea specializãrii ºi competitivitãþii în vederea participãrii sporitea statelor din regiune la schimburile comerciale cu Uniunea. Concomitent, BancaEuropeanã de Investiþii a creat condiþii avantajoase de împrumut pentru firmele ºi pro-iectele economice din zonã. Susceptibil de perfecþionãri, parteneriatul euro-meditera-nean lansat la Barcelona ilustreazã importanþa acordatã de cãtre Uniune zonei aflatela sudul continentului, intenþia clarã de a sprijini aceste state pentru a-ºi dezvolta ºidiversifica activitatea comercialã ºi pentru a-ºi accelera propria dezvoltare.

În orice caz, frontonul de sud al Uniunii se învecineazã pe toatã întinderea sa culumea musulmanã. De aceea, Europa trebuie sã-ºi defineascã o strategie mai largã

158 Geopolitica

faþã de aceastã lume, pentru cã ea nu se aflã undeva departe, ci chiar la graniþelecontinentului. Înþelegem, astfel, mai bine aprecierea, care poate pãrea surprinzãtoare,a lui Romano Prodi: „În relaþie cu lumea islamicã se va decide calitatea vieþii noastreviitoare“, precum ºi îndemnul sãu de a nu ne mulþumi cu aprecierea lui Huntingtonpotrivit cãreia la graniþa dintre culturi ºi civilizaþii se ivesc conflicte. Pacea ºi stabili-tatea cer un anume consens al popoarelor din regiunile respective ºi cei ataºaþi acestoridealuri trebuie sã se aplece asupra problemelor care frãmântã aceste populaþii, nu sãse ascundã în spatele formulei referitoare la „ciocnirea civilizaþiilor“.

Funcþioneazã parteneriatul atlantic?

Dintre toate prioritãþile pe care le poate avea Uniunea Europeanã în domeniulextern, cea a relaþiei transatlantice este, de departe, cea mai importantã, cea mai com-plexã ºi, într-un anume fel, cea mai presantã. De ce presantã? Pentru cã deja auînceput sã aparã diferenþe de vederi notorii, care, mai ales dacã vor continua, nu vorface bine nici uneia dintre pãrþi. În altã ordine de idei, ar fi nedrept ca diferenþele realeîn probleme precise sã fie proiectate asupra întregii relaþii, o relaþie mult maicomplexã, care a funcþionat cu bune rezultate ºi fãrã de care nici Europa nu era undeeste astãzi. De aceea, prima noastrã grijã este sã facem unele distincþii: în ce plandiscutãm, pentru cã relaþia transatlanticã are mai multe etaje. Pe de altã parte, discutãmîn perspectiva termenului mediu-lung sau în cea a termenului scurt? Altminteri,diferenþele care apar în diferite planuri ale relaþiei vor fi extrapolate la nivelulansamblului, iar în percepþia publicã vor apãrea confuzii mergând pânã la a privi acestparteneriat drept unul compromis. Ceea ce ar fi o mare eroare. De pildã, în planeconomic, relaþia merge bine ºi cunoaºte o tendinþã de consolidare. Dacã avem învedere totalul activitãþii comerciale desfãºuratã de cei cincisprezece cu SUA, atuncio sã constatãm cã Uniunea este al doilea partener comercial al puterii de peste Ocean,dupã Canada, dar devansând Japonia, China, Mexicul. Pentru anul 2000, exporturileSUA cãtre cei cincisprezece se ridicau la 164 de miliarde de dolari, iar cele cãtreCanada, Japonia, China ºi Mexic erau, respectiv, de 178 de miliarde, 65 de miliarde,16 miliarde, 111 miliarde. Importurile SUA din spaþiul celor cincisprezece se situau,în acelaºi an, la un nivel de 220 de miliarde de dolari, cele provenite din Canada,Japonia, China, Mexic aveau urmãtoarele valori: 229 de miliarde, 146 de miliarde,100 de miliarde ºi 135 de miliarde. Situaþia este satisfãcãtoare ºi la nivelulinvestiþiilor reciproce. Investiþiile în SUA au reprezentat 63,5% din totalul investi-þiilor celor cincisprezece în anul 1999, iar investiþiile americane în Uniunea Euro-peanã depãºesc 46% din totalul investiþiilor strãine ale SUA.77 Chiar dacã în ultimavreme se pare cã legãturile cu lumea asiaticã se intensificã, ceea ce poate duce la odiminuare a schimburilor comerciale transatlantice, putem spune cã relaþiile econo-mice decurg bine, ele exprimând cu fidelitate atât nivelul de competitivitate al celordouã economii, cât ºi încrederea cu care se raporteazã una la cealaltã.

Este un fapt cã relaþiile politice cu partenerul tradiþional de peste Ocean nu traver-seazã cea mai bunã perioadã. Nimic surprinzãtor din acest punct de vedere. De câte


ori se ridicã o nouã putere, acceptarea ºi integrarea ei în sistemul puterilor vremii esteo problemã dificilã, care s-a soldat, de-a lungul istoriei, cu mari conflicte ºi tensiuni.De data aceasta tensiunea generatã de ascensiunea noii puteri europene se consumãîn principal, dacã nu chiar exclusiv, pe relaþia cu Statele Unite, superputerea momen-tului. Nedistribuindu-se pe mai multe relaþii, ea ne apare mult mai pregnantã.

Americanii, fie cã recunosc sau nu, acuzã un ºoc. Sunt confruntaþi cu o nouã putere,la a cãrei ascensiune au contribuit din plin. Explicabil ºi prin ponderea economicã pecare au avut-o pânã nu de mult cele douã comunitãþi, explicabil ºi psihologic, SUAs-au raportat la Europa Occidentalã ca la un partener minor, chiar ca la un „protec-torat“. Astãzi, Uniunea are un PNB care îl depãºeºte pe cel american, are cea maimare piaþã unicã din lume, are a doua monedã de rezervã din lume, iar, prin lãrgire,ponderea ºi influenþa ei vor creºte. SUA au dificultãþi reale în a se acomoda nouluicontext. Sesizând momentul delicat al relaþiilor reciproce, Elizabeth Pond a scrischiar o carte în care atrage atenþia asupra acestuia: „Transformarea Europei vaconstitui pentru noi o provocare, atât din punct de vedere economic, cât ºi psihologic.Singura superputere a lumii nu este încã pregãtitã pentru ºocul care vine. Cartea defaþã este un îndemn de a începe pregãtirile necesare pentru secolul urmãtor.“78

De menþionat cã divergenþe de opinie notorii nu au apãrut doar în criza irakianã.Probleme ºi tensiuni sunt ºi în comerþul cu produse agricole, în soluþionarea unorprovocãri ecologice etc. De aceea, este bine sã precizãm natura disensiunilor ºiconotaþia lor, acum ºi în perspectivã, pentru a putea cãpãta o abordare mai aplicatãºi o viziune mai fidelã asupra evoluþiei relaþiei în ansamblul ei. Relaþiile bilaterale,cel puþin pe termen scurt, vor fi de acum încolo marcate de tensiuni ºi de abordãridiferite, pentru cã avem de-a face cu douã puteri aflate în competiþie economicã,ceea ce va genera deosebiri de vederi ºi în plan politic. În acest context, am dori sãrelevãm cã sunt foarte dãunãtoare, cel puþin din punct de vedere psihologic, acelediscuþii care contrapun cele douã puteri din punct de vedere cultural: Europa,întruchipând tradiþia culturalã ºi exprimând puterea de creaþie în acest domeniu, ar fiîndreptãþitã – „istoriceºte“ – sã priveascã cu superioritate SUA, care ar deþine doarperformanþã economicã ºi comercialã. Ceea ce, evident, genereazã puncte de vederesimilare de partea cealaltã. De pildã, Richard Perle, dupã ce evocã tradiþiile culturaleeuropene, face o paralelã contrastantã: „Unde gãsim astãzi cele mai inovatoarepicturi ºi sculpturi? Unde întâlnim cele mai importante realizãri din ºtiinþã ºitehnicã? Unde sunt cele mai multe universitãþi care dezvoltã cercetãri de înaltnivel? Unde au plecat premiile Nobel? Cultura americanã contemporanã este vie ºiprosperã: plinã de energie, vibrantã, diversã.“79 Aprecieri exprimând mai curândfrustrãri, ºi de o parte ºi de alta, ºi care nu pot oferi nici un element de construcþiepentru o relaþie marcatã de multe sincope.

Cu totul altfel stau lucrurile dacã le privim în relaþia lor cu problemele de securi-tate, cu sfidãrile care se ridicã din aceastã perspectivã în faþa Uniunii Europene.Extinderea Uniunii s-a fãcut într-un mod corelat cu extinderea NATO. A fost o stra-tegie echilibratã, care a asigurat atât pilonul stabilitãþii, cât ºi cel al dezvoltãrii. Amputea chiar spune cã extinderea spre est a Uniunii nu ar fi avut amploarea de astãzidacã nu s-ar fi cuplat cu extinderea NATO.

160 Geopolitica

Vecinãtãþile Uniunii Europene nu sunt dintre cele mai stabile, atât la est, cât ºi lasud. Pe ambele relaþii Uniunea va trebui sã construiascã strategii ºi sã aibã capacitateade a le finaliza. Deocamdatã, pe frontonul sudic NATO ºi Uniunea Europeanã aulansat „strategia mediteraneanã“, o acþiune comunã faþã de o zonã complexã careridicã multe probleme de stabilitate. Pe relaþia esticã, NATO a avut o reacþie maipromptã ºi a semnat cu Rusia un parteneriat de asociere, Rusia devenind membru înConsiliul NATO. Deºi extrem de importantã pentru Europa, Rusia nu a constituit, celpuþin pânã acum, obiectul unei strategii particulare din partea Uniunii, cum vom arãtaºi în capitolul despre Rusia, axat în mod special pe aceastã relaþie.

Este adevãrat cã Uniunea este puternicã din punct de vedere economic ºi cã înplanul cheltuielilor militare, deºi se situeazã în urma SUA, se ridicã mult deasupraRusiei, Chinei ºi Japoniei; cu toate acestea, Uniunea nu a dezvoltat o forþã de apãraresemnificativã, cel puþin comparativ cu cea a SUA, ºi nu este capabilã, dacã acestlucru s-ar impune, sã-ºi asigure ºi sã-ºi protejeze singurã interesele. Situaþia din fostaIugoslavie a arãtat cã UE, din punct de vedere militar, nu se ridicã nici mãcar lanivelul unei puteri regionale. Dacã þinem seama de aceastã realitate, vom putea spunecã pe termen scurt sau mediu nu putem avea în vedere decât cel mult încercarea de aconstrui un parteneriat transatlantic mai echilibrat. William Wallace crede cã „estemai uºor pentru guvernele Europei Occidentale sã întreþinã relaþii speciale cu SUAdecât sã negocieze o tranziþie delicatã cãtre un parteneriat transatlantic maiechilibrat“80. În acelaºi timp, propria securitate, precum ºi cea a statelor care sunt pecale de a adera la Uniune este organic legatã de prezenþa în zonã a NATO ºi decolaborarea cu partenerul de peste Ocean. Dacã analizãm relaþia cu SUA având învedere ºi „etajul de securitate“, ea ne apare mult mai complexã. Modificarea ei cât decât substanþialã necesitã o perspectivã pe termen lung sau cel puþin mediu.

Pentru mai buna reprezentare a situaþiei este bine sã precizãm cã diferenþele ºi chiardisputele vor avea în vedere probleme precise ºi consecinþele lor directe vor avea efectepe termen scurt. Chiar dacã vor putea pregãti ºi aranjamente de mai mare amploare,poate o regândire a parteneriatului transatlantic, acesta, în datele sale fundamentale, vaavea nevoie de timp pentru schimbare. Pledeazã în aceeaºi direcþie ºi faptul cã însãºiUniunea are o agendã extrem de densã ºi, cel puþin pentru moment, problemele com-plexe ale securitãþii, care solicitã construcþii durabile, nu vor putea fi abordate imediat.

Nu putem trece cu vederea faptul cã impresionanta creºtere a Uniunii Europenetimp de treizeci de ani a avut loc ºi pentru cã Europa s-a bucurat de umbrela desecuritate a SUA. Problemele, sfidãrile ºi provocãrile venite din arii noneuropene auputut fi privite cu un anume confort pe care îl dãdea poziþia „din spatele SUA“.Credem cã Uniunea Europeanã are toate atuurile pentru a negocia o altã poziþie încadrul parteneriatului, dacã îºi propune aºa ceva, dar acest lucru trebuie fãcut cu oºtiinþã a gradaþiei, cu respectul cuvenit faþã de o colaborare cu adevãrat istoricã,extrem de avantajoasã pentru Europa, cu echilibrul pe care îl dau sau ar trebui sã îldea forþa proprie ºi conºtiinþa acesteia. Precipitarea în reconfigurarea acestui rol,atmosfera încordatã în care se poartã, uneori, asemenea discuþii, atenþia preponde-rentã ce se acordã mai degrabã impactului public al unei poziþii sau alteia, ºi nu atâtconsecinþelor sale practice, excentricitatea unor formulãri nu se situeazã la nivelul


tradiþiei unui continent care de aproape o jumãtate de mileniu se aflã în prim-planulistoriei ºi, de altfel, nici nu sunt semnul cel mai bun cã proiectul reconstrucþiei acesteirelaþii este gândit în modul cel mai temeinic.

Mai existã un etaj, extrem de important, al relaþiilor transatlantice: cel reprezentatde valorile generale pe care le împãrtãºesc SUA ºi Uniunea Europeanã, de opþiuniledurabile pe care cele douã puteri le-au fãcut nu de ieri, de azi pentru democraþie ºilibertate, de angajamentul lor actual privind extinderea acestor moduri de organizarepoliticã în lume. Cu alte cuvinte, dacã plasãm cele douã puteri la nivel planetar, dacãle raportãm la problemele ºi ameninþãrile actuale, vom vedea cã ele sunt unite devalori ºi opþiuni mult mai numeroase ºi mai substanþiale decât pare la prima vedere.Astãzi, SUA ºi Uniunea Europeanã, ca sã ne referim la un domeniu mai concret, darsugestiv, deþin cam jumãtate din comerþul mondial. Împreunã, pot contribui la pro-movarea unor reguli internaþionale care sã sprijine dezvoltarea altor continente ºi sãliberalizeze activitatea în acest domeniu. Singur, nici unul dintre cei doi actori nu poateface aºa ceva. Diferenþele – repetãm, reale – nu credem cã trebuie sã estompeze acestplan de cooperare substanþial, durabil ºi care ar trebui sã fie prevalent. Întotdeauna înistorie, sprijinul generos pe care ºi l-au dat, în momente dificile, Europa ºi SUA a fosthrãnit de valorile ºi opþiunile de care am amintit. ªi atunci când Europa a sprijinitlupta de independenþã a SUA, ºi atunci când acestea au venit în ajutorul Europei, încele mai dificile momente din istoria sa. Sunt pagini de o rarã frumuseþe ºi genero-zitate în ceea ce s-ar putea numi un parteneriat istoric pentru democraþie. Iatã cumîºi începe Elizabeth Pond lucrarea la care ne-am referit: „Europa conteazã. Europa acontat suficient pentru SUA, de vreme ce au sacrificat o jumãtate de milion de per-soane în cele douã rãzboaie mondiale. Ea a contat suficient de mult, de vreme ce forþeleamericane au stat pe bãtrânul continent o jumãtate de secol pentru ca Rãzboiul Recesã rãmânã îngheþat.“81

Un asemenea parteneriat se cuvine dezvoltat ºi consolidat, pentru cã multe þãri ºizone ale lumii au nevoie de sprijin, de încurajare, de protecþie pentru a-ºi dezvolta ºiconsolida propriile sisteme democratice, tinere ºi vulnerabile; un asemenea parteneriattrebuie sã rãmânã funcþional, pentru cã în lume au apãrut noi ameninþãri ºi sfidãri, carepretind eforturi conjugate, strategii care sã angajeze nu doar o þarã sau alta, ci puterilemomentului, statele democratice ale globului; un asemenea parteneriat trebuie sãrãmânã viu ºi pentru cã are o conotaþie simbolicã, o valoare moralã de nimeni pusã laîndoialã. Echilibrul transatlantic este fundamental pentru echilibrul lumii. Dacã avemîn vedere marile obiective care unesc cele douã lumi – evoluþia democraticã a societãþii,instituirea ºi consolidarea mecanismelor de piaþã, promovarea valorilor de pace,stabilitate, libertate, dezvoltare armonioasã, în consens cu echilibrul natural –, atunciaceastã cooperare se dovedeºte vitalã. Vor exista, de bunã seamã, tensiuni, dar ele, sãsperãm, nu vor afecta cooperarea între aceºti poli de putere care împãrtãºesc valoricomune fundamentale. Sunt fricþiuni care însoþesc întotdeauna procesele de reaºezare araporturilor de putere. Diferenþe normale, pentru cã, între timp, au avut loc evoluþii,reponderãri care cautã expresie politicã. Ele nu pot conduce la poziþii de ansamblu caresã fie contrapuse. Referindu-se la cerinþa evaluãrii cumpãtate a acestora, Romano Prodireleva: „încã o datã, este nevoie sã luãm aminte: aº dori sã avertizez împotriva

162 Geopolitica

încercãrilor de a construi o cale americanã ºi una europeanã, în opoziþie una cu alta.Pânã la urmã, angajamentul american masiv este cel care, în timpul ºi dupã cel de-alDoilea Rãzboi Mondial, a fãcut posibil ca Europa sã-ºi gãseascã din nou drumul.“82

Un eºec: absenþa unei strategii faþã de Rusia

Relaþia Uniunii Europene cu Estul a fost una asimetricã. Fapt explicabil; dupãîncheierea Rãzboiului Rece, Estul european a înregistrat un colaps. Uniunea a avutnevoie de timp pentru a-ºi construi o strategie faþã de aceastã parte a continentului;momentul Copenhaga 1993 a exprimat noua poziþie a Occidentului faþã de statele fostecomuniste, care puteau adera la Uniune, cu condiþia respectãrii anumitor criterii. În modfiresc, au urmat momentele de preaderare, de negociere, pentru ca tot la Copenhaga, în2002, sã se adjudece integrarea a opt state central ºi est-europene. În 2005 Parlamentuleuropean aprobã aderarea Bulgariei ºi României la 1 ianuarie 2007. Cu o agendã ocu-patã de problemele extinderii, Uniunea nu a mai putut sã-ºi definitiveze o strategie faþãde spaþiul rusesc. Au existat în aceastã privinþã o serie de iniþiative, care pãreauinteresante, dacã nu chiar ºocante (de pildã, ideile lansate de Ioshka Fischer, ministrulde externe al Germaniei, ºi Jacques Chirac privind crearea unei alianþe de securitateîntre Uniunea Europeanã ºi Rusia), abandonate dupã aceea, o serie de convorbiri carenu au adjudecat hotãrâri semnificative în planul relaþiilor bilaterale, intenþii nefinalizate.De aceea, nici noi nu o sã insistãm asupra acestei teme. Vom face doar uneleconsideraþii, pentru a încerca sã înþelegem de ce stau lucrurile aºa.

Pentru Uniunea Europeanã, Rusia este de o mare importanþã. Cu Rusia UE împarteun continent, cu SUA, o alianþã. ªi aceastã vecinãtate geograficã nu poate, în cele dinurmã, sã nu aibã ºi conotaþii geopolitice. Extinderea spre est pune mai întâi problemagraniþei, sau mãcar a delimitãrilor dintre sferele de influenþã ale celor douã puteri.Rusia ºi-a dat acordul, la Praga, în 2002, pentru lãrgirea NATO spre est (se relevã,încã o datã, importanþa colaborãrii cu SUA, fãrã de care lãrgirea UE s-ar fi doveditmult mai dificilã). Dacã avem în vedere ºi lãrgirea preconizatã din 2007 (în urmacãreia ar urma sã adere România ºi Bulgaria), mai rãmâne un grup de state aflate laîntretãierea influenþelor despre care vorbeam: Ucraina, Belarus ºi Moldova, „stateorfane“, cum le numea cineva. Ele fac parte din Comunitatea Statelor Independente,dar privesc, în acelaºi timp, ºi spre Uniune, chiar dacã nu au fãcut în mod exprescereri de aderare. În ce sferã de influenþã vor evolua ele?

Este greu de spus astãzi, mai ales cã Uniunea nu ºi-a precizat un punct de vedere.Ceea ce releva, recent, Romano Prodi în aceastã privinþã ne dã numai o idee: „Uniu-nea Europeanã va continua sã se lãrgeascã: dacã vom calcula aproximativ care stateºi-au manifestat intenþia, cel puþin pentru stagiul de preaderare, ºi vom adãuga laacestea ceea ce se menþioneazã în Tratatul Uniunii Europene83, precum ºi harta Eu-ropei, ne aºteptãm deja la o Uniune de aproximativ 35 de state membre.“84 Oricecalcul, care ar trebui sã includã neapãrat ºi statele din spaþiul iugoslav, nu poate sãevite, dacã þinem cont de numãrul de 35 precizat de autoritatea europeanã, ºi statele„orfane“ de care aminteam. Sau mãcar unele dintre ele.85


Aici nu putem sã nu avem în vedere ºi poziþia Rusiei. Dar Rusia a fixat ºi ea ca oprioritate a politicii sale externe apropierea de Uniunea Europeanã (sondajele deopinie publicã aratã cã peste 50% din cei intervievaþi ar dori ca Rusia sã fie membrual Uniunii Europene)86. Serghei Karaganov ne comunicã ºi altã opinie din spaþiul rus:„Între timp, elita rusã doreºte sã se facã un pas înainte, considerând – ºi eu susþin acestpunct de vedere – cã Rusia ar trebui sã stabileascã drept obiectiv pe termen lungintegrarea deplinã în Uniune, mai curând decât simpla asociere.“87 Dupã opinia noastrã,o eventualã aderare a Rusiei ar pune în mod dramatic problema identitãþii UniuniiEuropene. Mai ales cã peste douã treimi din spaþiul rusesc este asiatic, iar peste 80%dintre minoritãþile care trãiesc în Rusia nu sunt europene. Am menþionat aceastãdezbatere din politica externã ruseascã ºi pentru a înþelege cã evoluþia celor trei þãri decare aminteam – Ucraina, Belarus ºi Moldova – se aflã în legãturã cu o anume evoluþiea Rusiei înseºi.

Nu numai vecinãtatea geograficã apropie cele douã zone, ci ºi complementaritateaeconomiilor lor. Rusia dispune de un mare potenþial energetic, de mari rezerve de gazºi de petrol de care Europa are o nevoie vitalã. Aproape trei sferturi din necesitãþilede gaze naturale ale Europei sunt asigurate de exportul rusesc.88 În acelaºi timp,Rusia este vital interesatã în importul de produse de înaltã tehnologie oferite deUniunea Europeanã. Schimburile între cele douã regiuni s-au intensificat, comerþul aluat-o cu mult înaintea aranjamentelor politice. Dupã cum se ºtie, în ultimii ani aisecolului XX, în regiunea Mãrii Caspice s-au descoperit bogate zãcãminte, petrol ºimai ales gaze naturale. Zona a reprezentat un teren de confruntare între Rusia ºi SUApentru câºtigarea unei influenþe dominante în zonã, având în vedere bogãþiile desprecare vorbeam. În cele din urmã s-a statuat „o coabitare ruso-americanã“89 într-o regiunecare reprezenta zonã de influenþã exclusiv ruseascã. A fost o penetrare americanãputernicã într-o zonã de interes strategic. Ea s-a accentuat dupã 11 septembrie, dar afost iniþiatã mult mai devreme. Uniunea Europeanã nu a fost prezentã în aceastãdisputã, deºi este extrem de interesatã de asigurarea unor surse diverse ºi stabile deaprovizionare cu petrol ºi gaze. În plus, Marea Caspicã este aproape de graniþa de esta Europei.

Pe de altã parte, Uniunea este mai interesatã decât alte puteri în stabilizarea situ-aþiei de ansamblu din Rusia, din aceleaºi motive ale apropierii geografice. Dificul-tatea acestui proces – care, trebuie sã o spunem, s-a accentuat ºi datoritã fenomenelorde corupþie, ca ºi unor deficienþe recunoscute în gestionarea tranziþiei – a accentuattendinþele antioccidentale în cadrul populaþiei ºi „a revitalizat vechile dispute dacãRusia este europeanã, eurasiaticã sau altcumva“90. Atât de mult a afectat tranziþia men-talitatea populaþiei, atât de mult i-a rãscolit sentimentele, încât, considerã ChristopherWilliams, „problema-cheie în secolul XXI va fi cum se vor raporta Rusia ºi Occidentulunul la celãlalt: vor fi adversari, parteneri sau aliaþi?“91.

Înþelegem astfel un lucru foarte important pe care îl sesizeazã Karaganov, ºianume cã Uniunea Europeanã rãmâne un „partener complicat ºi ineficient“, cã dato-ritã oscilaþiilor din poziþiile sale, întârzierii sine die a finalizãrii unor iniþiative, Rusiaa început sã se îndrepte cãtre poziþia ei tradiþionalã – „US first“ –, chiar dacã la niveldeclarativ rãmâne „Europe first“: „Nu atât puterea SUA – în termeni absoluþi ºi rela-

164 Geopolitica

tivi – este cea care a cauzat aceastã reorientare. În ciuda tuturor neînþelegerilor dintreSUA ºi Rusia, în ciuda neîncrederii sporite pe care Moscova o are faþã de Washing-ton, comparativ cu orice capitalã europeanã, chiar în ciuda tendinþei SUA cãtre unila-teralism, Washingtonul încã dã impresia cã este un partener mult mai eficient ºi multmai transparent decât Bruxelles.“92

Interesul Uniunii Europene faþã de Rusia nu poate fi pus la îndoialã. Trecem pesteproblema vecinãtãþii geografice, deºi ea este extrem de importantã. Dacã am avea învedere chiar ºi numai problema resurselor energetice ºi tot ar fi meritat ca problemarelaþiei cu Rusia sã reprezinte o prioritate ºi sã fie ghidatã de o strategie. Mai ales încondiþiile în care Uniunea îºi propune sã reprezinte un pol de putere economicã ºipoliticã. Karaganov avea dreptate sã sublinieze cã „ar fi practic imposibil pentru UEsã ia conducerea în competiþia globalã fãrã o cooperare explicitã cu Rusia în cel puþincâteva domenii, cum ar fi cel aerospaþial ºi energetic“93.

Fireºte cã sunt multe explicaþii ale acestei întârzieri. Dintre ele nu putem omitefaptul cã birocraþia Uniunii Europene poate absorbi ºi, în cele din urmã, îneca oiniþiativã oportunã în termeni reali. Sau incapacitatea administrativã vizibilã a Rusiei,precum ºi momentele dificile pe care le-a parcurs într-o tranziþie mult mai dureroasãdecât a statelor central ºi est-europene (iar o relaþie importantã nu se poate construidecât dupã ce situaþia se stabilizeazã). Ceea ce ne propunem noi sã relevãm estefaptul cã agenda Uniunii, extrem de încãrcatã cu probleme interne, a fãcut ca energiala nivelul Comunitãþii, atâta câtã este, sã se consume în procese de organizare proprie.Probabil cã ºi de acum încolo, o vreme, agenda europeanã va cuprinde probleme, cumar fi elaborarea Constituþiei, primirea de noi membri ºi integrarea celor deja primiþi,gestionarea implicaþiilor presupuse de dezvoltarea dimensiunii federaliste etc. Atât demult va fi absorbitã Uniunea cu asemenea lucruri, încât ea nu va putea fructifica înîntregime posibilitãþile pe care i le oferã noua poziþie ºi noul statut. Iar cazul relaþieicu Rusia ni se pare semnificativ. Nu credem cã ar trebui sã asimilãm acest lucru cuezitarea, cu nesiguranþa, ci sã-l asociem cu perioada specialã pe care o traverseazãUniunea. Astfel, ne dãm mai bine seama cât este de presantã problema reconstrucþieieuropene. Atât din perspectiva funcþionalitãþii, despre care am vorbit, cât ºi din cea avalorificãrii poziþiei ºi puterii de care dispune Uniunea. În acelaºi timp, o întârziereprelungitã poate fi perceputã pe plan internaþional ca nehotãrâre, ca lipsã de voinþãsau chiar ca incapacitate de a finaliza, de a exploata propriile atuuri. Ceea ce poatescoate din competiþie o putere. Chiar dacã a luptat atât de mult pentru a fi prezentãîntr-o asemenea competiþie. Iatã o altã mizã a finalizãrii procesului de construcþieinternã a Uniunii.

Atuuri ºi slãbiciuni europene

Cu sau fãrã voia noastrã, atunci când discutãm despre Uniunea Europeanã compa-raþia exercitã o anumitã fascinaþie ºi nu putem rezista tentaþiei de a o plasa în an-samblul puterilor momentului, de a vedea dacã Europa va reveni la strãlucirea ºiimportanþa de altãdatã. Mãrturisim cã, de multe ori, o asemenea temã oferã prilejul unor


tratãri de inspiraþie sportivã, întocmindu-se diverse clasamente, vorbindu-se desprecompetiþii mai mult sau mai puþin imaginare. Este un tip de abordare care rãmâne lasuprafaþa lucrurilor ºi care sugereazã un mod de tratare inadecvat, cel puþin pentruvolumul de faþã. Cã Europa se aflã într-o competiþie economicã cu SUA sau cuJaponia, cu alte puteri, nu este nici un fel de îndoialã. Cã ea are în aceastã competiþieanumite atuuri, ca ºi o serie de dezavantaje, este iarãºi indubitabil. Competiþia eco-nomicã are alte rigori, alte criterii ºi altã complexitate ºi ea nu trebuie redusã la unconcurs contra cronometru.

Din perspectiva celor aproape 45 de ani de existenþã a Comunitãþii ºi, apoi, a Uni-unii Europene, putem spune cã aceastã formã de integrare a favorizat dezvoltarea.Europa celor cincisprezece are un volum al produsului intern brut cam de aceeaºimãrime cu cel american. Mai important este cã Uniunea Europeanã îºi va pãstra ºi înviitor o pondere considerabilã în ansamblul PIB-ului mondial. Iatã datele pe care leprezintã în aceastã privinþã Romano Prodi. La nivelul anului 1995, SUA deþineau20% din PIB-ul mondial, Uniunea Europeanã 22% iar Japonia 8%. La nivelul anului2020, ponderea SUA se va reduce la 11%, cea a Uniunii Europene la 12% iar aJaponiei la 5%. Actorii economici cu cea mai impresionantã devenire ar fi, potrivitautorului citat, „cei cinci mari“: Rusia, China, Indonezia, India ºi Brazilia, care vorînregistra, împreunã, în 2020, circa 21% din PIB-ul mondial.94

În domeniul proiecþiilor de viitor, lucrurile nu sunt atât de sigure cum par sã su-gereze unele cifre ºi interpretãri. Vom insista asupra unei alte abordãri, care nu proiec-teazã cea mai bunã perspectivã asupra Europei. Creºterea economicã a continentuluinu este foarte susþinutã. Chiar þara ei cea mai mare, Germania, a fost confruntatã cuprobleme economice serioase. În ultimele luni, se pare cã „locomotiva Europei“ dãsemne sigure de revenire, aºa încât Financial Times se întreabã „nu dacã avem de-aface cu o refacere, ci ce formã de refacere va fi ºi cât va fi de susþinutã“95. Concomi-tent, rata ºomajului în Europa se menþine ridicatã ºi, în orice caz, mult mai mare decâtîn America. Dacã tendinþele actuale continuã, avertizeazã The Economist, SUA, careacum au o economie cam de acelaºi ordin de mãrime cu Europa, vor continua sã sedezvolte mai rapid, ajungând ca în 2050 sã producã de douã ori mai mult decâtEuropa.96 Extrapolarea ni se pare ºi nouã riscantã, mai ales cã este vorba despre operioadã îndelungatã de timp, pe parcursul cãreia pot sã aparã multe lucruri greu deprevãzut astãzi, dar premisele de la care se pleacã sunt demne de luare-aminte.

În rândul slãbiciunilor europene se cuvine menþionatã ºi puterea militarã modestãde care dispune Uniunea, cel puþin comparativ cu puterea sa economicã sau cu putereamilitarã a partenerului de peste Ocean. Slãbiciunea fundamentalã în aceastã privinþãeste capacitatea redusã a Uniunii de a proiecta puterea, de a fi prezentã acolo unde inte-resele ei o cer. Atât de marcatã a ajuns aceastã slãbiciune în percepþia politicã, încâta devenit obiect de ironie: Europa este vãzutã drept un pigmeu militar, cu o capacitatemilitarã care îi poate permite doar sã rãstoarne un guvern dintr-o þarã bananierã…Într-adevãr, Europa nu exceleazã în aceastã privinþã. Iar ceea ce s-a întâmplat înIugoslavia, unde UE nu a putut interveni cu forþele sale, deºi era vorba despre unconflict pe un teritoriu european, a reprezentat un semnal cât se poate de concludent.Iatã ce a stat le baza Hotãrârii Consiliului European de la Helsinki de a crea o „forþã

166 Geopolitica

de reacþie rapidã“ europeanã; cuprinzând aproximativ 60.000 de soldaþi, ea trebuiesã aibã capacitatea sã fie mobilizatã într-un timp cât mai scurt. Anul acesta trebuiauîncheiate pregãtirile unei asemenea forþe. Ea are un mandat strict regional.

O altã problemã esenþialã este cea a cheltuielilor militare fãcute de UniuneaEuropeanã, raportate, evident, la efortul fãcut în aceastã privinþã de alte puteri alemomentului. Uniunea Europeanã a sporit cheltuielile militare de la 150 de miliardede dolari la 180 de miliarde într-o perioadã în care SUA cheltuiau în acelaºi scop280 de miliarde de dolari.97 De curând, SUA au sporit volumul cheltuielilor militarela 623 de miliarde (buget pentru 2008)98, în timp ce Europa nu a avut, cel puþin pânãacum, o miºcare de rãspuns. În legãturã cu aceastã temã, cu adevãrat importantã,sunt necesare câteva precizãri. Traversãm într-un fel o perioadã de relansare a curseiînarmãrilor, condusã, neîndoielnic, de SUA. Ca sã ne dãm seama ce distanþã separãSUA de celelalte state din acest punct de vedere, este suficient sã amintim cã în 2007administraþia Bush a cerut o suplimentare cu 48% faþã de suma din 200199. SUAalocã domeniului militar circa 4% din PIB, ceea ce înseamnã, în valoare absolutã, osumã care se apropie mult de întreg PIB-ul Rusiei. În momentul de faþã, bugetulamerican al apãrãrii reprezintã 43% din totalul cheltuielilor militare mondiale.100

Este adevãrat cã Uniunea Europeanã alocã mult mai puþini bani domeniului mi-litar, aºa cum este adevãrat cã decalajul care desparte SUA de orice putere semnifi-cativã a lumii de astãzi în domeniul militar este enorm ºi greu de recuperat în urmãtoriiani buni. Supremaþia americanã în acest domeniu este de necontestat. Situaþia UniuniiEuropene este semnificativã pentru stadiul de evoluþie în care se aflã. Cheltuielilemilitare ale Europei nu sunt atât de mici, numai cã ele se fac, în majoritate, la nivelulstatelor componente. Rezultã o mare disipare a efortului financiar ºi o vizibilã lipsãde performanþã. Este un paradox cã state precum Franþa sau Anglia sunt puternice dinperspectiva volumului ºi performanþelor tehnologice ale armamentului lor, în timp ceUniunea Europeanã este încã slabã. Cât priveºte cheltuielile Germaniei în acestdomeniu, ele se situeazã, procentual vorbind, la nivelul celor ale Luxemburgului.101

Cu o populaþie educatã, cu performanþe tehnice dovedite, cu o economie care estecomparabilã cu cea americanã, Europa are capacitatea ºi condiþiile de a deveni oputere ºi în termeni militari. O întrebare se ridicã automat: este oportun sã o facã, sau,mai bine zis, aceasta trebuie sã fie neapãrat prioritatea Europei? Trecând peste situa-þia particularã pe care o traverseazã Uniunea, în care problema politicii externe ºi aunei puteri militare comune sunt încã în discuþie, meritã sã ne întrebãm dacã Europatrebuie sã-ºi orienteze resursele în aceastã direcþie. Crearea forþei de intervenþie rapidãse justificã, pentru cã o putere trebuie sã fie credibilã. Iar credibilitatea nu poate fiasiguratã fãrã o capacitate de intervenþie militarã modernã. Sporirea masivã a cheltu-ielilor militare din partea Uniunii ridicã problema centralã a oportunitãþii ºi a prioritã-þilor sale. Lãsãm la o parte faptul cã aceasta ar presupune clarificarea raporturilor dincadrul NATO, unde þãrile Uniunii Europene sunt membre, dintre organizaþia nord-atlanticã ºi forþa militarã care s-ar crea. Ar fi o discuþie prea complicatã. Întrebareacentralã se referã, cel puþin în contextul lucrãrii de faþã, la oportunitatea unei acþiunide mare amploare, a transformãrii Uniunii ºi într-o mare putere militarã. Noi consi-derãm cã, oricât ar fi de tentantã o asemenea perspectivã, ea nu se justificã (încã o


datã, lãsãm la o parte relaþia cu NATO). Ar consuma prea multe fonduri într-o direcþiecare nu are o importanþã vitalã pentru Uniune ºi viitorul ei, cel puþin în momentul defaþã, aºa cum au alte domenii la care ne vom referi. Problema echilibrului dintre cheltu-ielile afectate zonei militare ºi cele consacrate dezvoltãrii propriu-zise este fundamen-talã pentru vitalitatea unei noi puteri, cum ne avertizeazã ºi Paul Kennedy102. Sperãmcã Europa a învãþat ºi din propriile experienþe, când pe trupul ei au curs râuri desânge, dar a învãþat, deopotrivã, ºi din experienþele recente, când nu a fost implicatãîn prim-planul confruntãrilor. Europa are prioritãþi economice, tehnologice, demo-grafice. Aici ar trebui concentrat efortul investiþional de ordin strategic al Uniunii.

Din 1999 are loc, într-adevãr, o relansare a cursei înarmãrilor. Semnalul îl dau,aºa cum am mai spus, Statele Unite, care sporesc considerabil bugetul apãrãrii. Cãacesta creºte din nou, dupã 11 septembrie, este de înþeles. Dar de ce creºterea s-adeclanºat în 1999, când nu se contura nici un pericol major? Nu putem sã oferim maimult decât o ipotezã de rãspuns. În întreaga perioadã a Rãzboiului Rece, complexulmilitaro-industrial a funcþionat bine în SUA. Marea performanþã a Americii aceleiperioade a fost capacitatea de a transfera în domeniul civil ceea ce se descoperea îndomeniul militar. În felul acesta, a luat naºtere un binom funcþional: statul aloca oparte din PIB cheltuielilor militare, dar acestea se întorceau în economie sub formãde inovaþie. Ruºii nu au reuºit sã punã la punct un asemenea mecanism, iar specia-liºtii considerã cã aici putem identifica una din explicaþiile prãbuºirii comunismului:cursa înarmãrilor, care solicita atâtea fonduri, nu „producea“ pentru domeniul civil,iar „investiþia“ nu se recupera, fie ºi parþial. La opt ani de la prãbuºirea Uniunii Sovie-tice, la opt ani de la dispariþia adversarului principal al Americii, cheltuielile militareau început sã creascã. De ce? Inovaþia este un lucru fundamental pentru un statmodern. Iar asigurarea unui mecanism stabil de producere a inovaþiei – o adevãratãperformanþã. Nu se renunþã la un mecanism testat, verificat, la un mecanism care adat roade, pânã când nu se gãseºte un substitut convenabil. ªi acest substitut probabilnu s-a gãsit.

Paradoxuri europene

Nimeni nu poate nega rolul Europei în evoluþia omenirii, nimeni nu se îndoieºteastãzi de potenþialul de dezvoltare al Europei, de atuurile sale incontestabile în compe-tiþia internaþionalã. Dar nimeni nu poate trece peste faptul cã, deºi dezvoltatã, deºiputernicã, Europa are un aer mult prea clasic ºi, în orice caz, pare cã nu se mai aflã înprim-planul proceselor moderne de dezvoltare. Europa este o forþã a lumii de astãzi, darnu mai este simbolul ei, nu mai deþine poziþia de întâietate pe care a avut-o cândva.

Nu este nici în cãderea, nici în puterea autorului sã identifice ceea ce lipseºte Euro-pei pentru a reveni pe locul de altãdatã. Ne vom limita sã numim câteva din ceea ceRomano Prodi numeºte „paradoxuri europene“. Cu menþiunea cã în ceea ce urmeazãparadoxul nu este vãzut doar în latura sa de conflict sau tensiune internã, de coexis-tenþã a unor laturi contradictorii, ci desemneazã prelungirea excesivã a unei stãri delucruri, deºi existã condiþii de depãºire a acesteia, întârzierea în rezolvarea unor

168 Geopolitica

probleme în situaþia în care existã date pentru soluþionare; astfel, întârzie costisitorînsuºi procesul de construire a propriilor atuuri, în cele din urmã a propriei puteri.

Iatã un asemenea paradox: Europa continuã sã fie locul de unde pleacã spre alteorizonturi minþile strãlucite, spiritele de excepþie, ºi nu locul unde poposesc acesteminþi, atrase de cultura ºi performanþele europene. Traseele de emigrare a personali-tãþilor prin excelenþã creative reprezintã un indiciu foarte sensibil al atractivitãþii uneiputeri, al prestigiului de care se bucurã, al potenþialului de evoluþie cu care este credi-tatã. Nu este vorba aici numai despre o problemã de prestigiu ºi de imagine. Dezvol-tarea ºi menþinerea competitivitãþii în domeniul cercetãrii ºi tehnologiei înalte estelegatã indisolubil de o anumitã concentrare, de atingerea unei „mase critice“ de specia-liºti de mare performanþã. Formarea propriilor competenþe este un mijloc în aceastãdirecþie; atragerea altora este importantã nu numai prin sporul de materie cenuºie pecare îl prilejuieºte, ci ºi prin imaginea pozitivã pe care o proiecteazã asupra þãrilor dedestinaþie. Istoria Europei aratã cã ea a reprezentat continentul unde veneau, înde-obºte, minþile vremii. Începând cu perioada postbelicã, tendinþa s-a inversat, conti-nentul nostru devenind punct de plecare, ºi nu punct de sosire a minþilor de excepþie.Tendinþa s-a confirmat dupã prãbuºirea comunismului, când materia cenuºie deexcepþie din Europa de Est a migrat în special cãtre Statele Unite ºi Canada, ºi nu atâtcãtre Europa Occidentalã. Mai mult, chiar specialiºti de primã mãrime din stateleVestului european emigreazã în America.

Situaþia despre care am vorbit va fi înþeleasã mai bine dacã vom trata un altparadox, poate mai important ºi mai expresiv: cel reprezentat de raportul dintre pro-ducþia ºtiinþificã proprie ºi gradul sãu de valorificare, de transformare în tehnologiiperformante, în activitãþi competitive. Se ºtie cã, astãzi, producþia ºtiinþificã repre-zintã secretul fundamental al performanþei ºi competitivitãþii, indicatorul care anunþãevoluþia viitoare a unei þãri sau a unui conglomerat economic. Din punctul de vedereal producþiei ºtiinþifice – numãr de brevete, publicaþii de profil, reþeaua de institute decercetare etc. –, situaþia la nivelul Uniunii Europene este perfect comparabilã cu ceadin SUA ºi Japonia. Când este vorba despre investiþiile în cercetare-dezvoltare, strânslegate de cerinþele de creºtere a performanþei economice, decalajul Europei faþã decele douã state menþionate începe sã fie vizibil.

Europa creeazã, dar nu converteºte creaþia în tehnologie performantã ºi în opor-tunitãþi de afaceri. Europa creeazã, dar nu o face neapãrat pe direcþii prioritare, pedirecþii vitale pentru evoluþia tehnologicã ºi economicã. În domenii de importanþãcardinalã, cum sunt informatica, electronica, biotehnologiile, Europa acuzã o vizibilãrãmânere în urmã. De aceea, cel puþin pe termen scurt ºi mediu, ea nici nu poateemite pretenþii la poziþii de vârf în aceste domenii atât de importante, pentru cã rãmâ-nerea în urmã se situeazã la nivelul cauzelor, al cercetãrii propriu-zise.

Este adevãrat cã Europa conduce în domenii industriale clasice, cum ar fi chimia sauindustria farmaceuticã. Important ºi decisiv pentru competiþia tehnologicã actualãeste cã microelectronica, informatica, biotehnologiile sunt ramuri care contribuiedecisiv la modernizarea ºi ridicarea performanþelor celorlalte activitãþi industriale. Deaceea, dacã Europa nu va recupera decalajul în aceste domenii de vârf, ea riscã sã-ºipiardã competitivitatea în sectoarele clasice. În ultima perioadã Uniunea Europeanã


a lansat programe care urmãresc sã previnã fãrâmiþarea cercetãrii, sã orienteze efortu-rile specialiºtilor pe direcþii prioritare la nivel european. Sã sperãm cã ele vor struc-tura mai bine cercetarea, direcþionând-o cãtre obiective cu adevãrat strategice, carecondiþioneazã în momentul de faþã performanþa ºi modernizarea economicã ºi socialã.

Nu putem sã nu consemnãm în acest context ºi un alt aspect, esenþial dupã opinianoastrã. Dacã aceastã rãmânere în urmã s-ar manifesta în cadrul unei þãri obiºnuite,al unei regiuni economice de nivel mediu, lucrurile nu ar fi ieºite din comun ºi, înorice caz, nu ar îmbrãca o notã de dramatism. Aici este vorba despre o regiune care,din punct de vedere economic, aleargã umãr la umãr cu celelalte puteri ale momen-tului. Chiar aspirã la statutul de primã putere economicã a lumii. Putem oare concepeastãzi o superputere fãrã ca ea sã deþinã o poziþie de întâietate în industriile funda-mentale ale microelectronicii, informaticii sau biotehnologiilor?

Nu este vorba doar de o insuficientã capacitate de a converti cunoºtinþele în tehno-logii ºi oportunitãþi, ci de ceva mai mult, de atitudinea faþã de inovaþie, faþã de creareacondiþiilor optime în care inovaþia, în toate sensurile ei – inovaþia tehnologicã, ino-vaþia managerialã, inovaþia socialã –, sã se dezvolte rapid. Aici considerãm cã am putealocaliza un alt paradox, dacã nu principalul paradox european. Iatã ce ne spune înaceastã privinþã Romano Prodi: „Din cele mai mari 25 de companii americane actuale,19 nu existau sau erau foarte mici înainte de 1960. Pe atunci nu existau, ca sã dãm doardouã exemple celebre, nici Microsoft, nici Intel. În schimb, din cele mai mari 25 de în-treprinderi europene nici una nu este nouã, toate existând de mai bine de 30 deani.“101 Este vorba despre o anumitã inflexibilitate faþã de schimbarea rapidã pentru acapta o direcþie de mare viitor, un fel de imobilism în a urma cerinþele pieþei, ºi numaidupã aceea despre capacitatea mai redusã de a converti cunoºtinþele în tehnologii ºioportunitãþi. Europa va trebui sã iasã din clasicismul sãu actual, sã-ºi valorifice perfor-manþele educaþionale creând un context propice inovaþiei, cea care a consacrat-o caputere economicã în perioada modernã.

Întâlnim frecvent în literatura de specialitate aprecierea cã Europa are douã pro-bleme esenþiale – dezvoltarea insuficientã a economiei ºi nivelul ridicat al ºomajului.Ambele sunt legate de atitudinea faþã de inovaþie pe care o solicitã tehnologiile mo-derne. Paradoxul constã în faptul cã Europa întruneºte mai toate condiþiile inovaþiei– producþie ºtiinþificã, învãþãmânt performant, nivel de instruire a populaþiei ridicatetc., dar suferã în domeniul inovaþiei propriu-zise. Europa dispune de condiþii deinovaþie, dar nu a creat mediul inovaþiei: de la concentrarea cercetãrii la rãsplata ino-vaþiei de excepþie.

Cã tinerii Europei pleacã spre alte þãri este o realitate. S-a vorbit mult – ºi cu în-dreptãþire – despre decalajul dintre venituri, care ar alimenta migraþia creierelor. Elnu poate explica procesul ca atare. Suntem tentaþi sã considerãm cã mai importantdecât diferenþa dintre venituri este faptul cã Europa nu este consideratã un veritabilavanpost al cercetãrii în domenii esenþiale, cum sunt înaltele tehnologii. Nimeni nupoate nega faptul cã talentele de excepþie sunt atrase ºi de câºtig, dar atracþia profe-sionalã, ºansa de a se împlini în acest câmp se pot dovedi mai importante, ºi este tristcã astãzi multe minþi de excepþie pleacã de pe continentul care, odatã, a reprezentat lea-gãnul creaþiei, al modelelor, al atitudinii inovative. Europa parcã nu mai are avântul,

170 Geopolitica

nebunia, ca sã spunem aºa, a creaþiei. Pare prea împãcatã ºi mulþumitã de sine, aºe-zatã, confortabil, în tipare ºi mândrã de tradiþia care, într-adevãr, o onoreazã. Europatrebuie sã-ºi recupereze freamãtul novator fãrã de care nu poate aspira la statutul desuperputere. Într-o epocã a creaþiei, aceasta este cea mai importantã bogãþie.

O lecþie condensatã de geopoliticã

Europa a încheiat de curând un secol care ar putea fi considerat o lecþie conden-satã de geopoliticã. Un secol care a debutat cu o Europã aflatã indiscutabil pe primapoziþie în ierarhia lumii. Cu þãrile sale fanion – Marea Britanie, Germania, Franþa –disputându-ºi primele locuri în ierarhia mondialã. Pentru ca dupã numai cincizeci deani Europa sã nu mai figureze drept putere politicã semnificativã, drept actor interna-þional important. De-acolo de unde plecaserã idei mari, modele diriguitoare, la sfâr-ºitul ultimei conflagraþii mondiale se întindea un câmp al tristeþii ºi epuizãrii. Europas-a aflat la un pas de sinuciderea politicã.

Probabil ºi din disperarea pe care o dã absenþa unei speranþe, ºi din forþa pe careo aduce mândria rãnitã, în mod cert ºi dintr-o examinare adâncã a experienþei amarepe care tocmai o încheiase, s-a plãmãdit ideea unirii câtorva din þãrile sale cele maidezvoltate într-o regiune comercialã, apoi într-una economicã propriu-zisã ºi chiarîntr-una politicã. Europa a renãscut în felul acesta. Îndrãznim sã afirmãm cã ideealansatã de Monet ºi Schuman a reprezentat cel mai semnificativ produs în domeniuldezvoltãrii propus de secolul pe care tocmai l-am încheiat. Dovadã cã a ºi fost îmbrã-þiºatã în multe pãrþi ale lumii.

S-a confirmat încã o datã cã Europa este mare atâta vreme cât reprezintã un labo-rator istoric, atâta timp cât testeazã idei noi, cât lanseazã modele, cât aratã lumii posi-bile cãi de dezvoltare viitoare. De îndatã ce nu s-a mai înscris pe direcþia principalãa dezvoltãrii, istoria i-a administrat una din cele mai severe lecþii. Insistãm asupraacestui moment, pentru cã el nu s-a consumat în întregime. Europa a strãlucit în isto-rie în ultimele secole (dupã o perioadã la fel de strãlucitã în Antichitate). Nu a reuºitprin datele naturale ale existenþei sale, pentru cã Europa nu este nici întinsã, nicibogatã (este adevãrat cã într-o vreme ea reprezenta o mare concentrare demograficã).A reuºit întotdeauna prin creaþie. Obiºnuitã cu succesul, Europa nu a mai fost atentãla ridicarea altor zone, la potenþialul de dezvoltare de care dispun acestea. Sã nuuitãm cã, la începutul secolului, SUA aveau deja a treia flotã a lumii, iar economiaþãrii evolua extrem de promiþãtor ºi extrem de îngrijorãtor pentru Europa. Rusia aînregistrat ºi ea la cumpãna dintre secole o dezvoltare semnificativã, pentru a nu maiaminti de puterea sa militarã. Asemenea tendinþe nu puteau fi sesizate de o Europãpoliticã prea încrezãtoare în sine ºi prea obiºnuitã sã considere cã reprezintã centrullumii. Conflictele dintre puterile europene au reprezentat, într-adevãr, cauzele ime-diate ale celor douã conflagraþii, dar, dacã ar fi sã ne referim la cauzele de fundal,atunci nu încape nici o îndoialã cã eurocentrismul a reprezentat un asemenea factor.O supralicitare a rolului ºi forþei Europei, care a pãtruns nu numai la nivelul claseipolitice din þãrile europene, ci ºi la cel al cetãþeanului obiºnuit.


Nu am fi insistat asupra acestui lucru dacã nu am întâlni ºi astãzi puseuri de supra-evaluare a Europei, cuplate cu subevaluarea altor zone, dacã nu am descoperi ºi acumo atitudine de superioritate ºi de tratare oarecum superficialã a sfidãrilor cu care seconfruntã continentul nostru. Dintre acestea ne vom opri la una singurã – sfidareademograficã – cãreia literatura de specialitate îi oferã o importanþã comunã. Consi-derãm cã viitorul Europei depinde de viitorul sãu demografic, de populaþia sa ºi decalitatea acesteia. Tocmai în acest domeniu vital s-a instalat suferinþa principalã aEuropei. Conºtientizarea ei nu poate întârzia, pentru cã îndreptarea ei este extrem deanevoioasã. Amânarea poate fi chiar fatalã.

Ca sã ne dãm seama de importanþa temei, sã înfãþiºãm câteva evoluþii. La 1900,dintr-o mie de persoane, 580 erau asiatici, 250 europeni, 92 americani (care locuiaupe ambele continente americane) ºi 68 africani. Un secol mai târziu, proporþiile sunturmãtoarele: 609 asiatici, 119 europeni, 135 americani ºi 132 africani.103 Nu numaicã ponderea populaþiei tuturor continentelor a crescut, iar cea europeanã a scãzut, ºia scãzut la mai mult de jumãtate; dar în momentul de faþã populaþia europeanã estecea mai redusã comparativ cu populaþiile altor continente. Acesta nu este un fapt se-cundar. Mai ales cã el se cupleazã cu alte tendinþe, extrem de dureroase.

În primul rând, procesul de îmbãtrânire a populaþiei. Iatã evaluarea fãcutã în aceastãprivinþã de The Economist.103 Astãzi, vârsta medie a americanilor este de 35,5, iar ceaa europenilor de 37,7 ani. În 2050, vârsta medie a americanilor va fi de 36,2, iar aeuropenilor de 52,7 ani. Aceeaºi problemã a îmbãtrânirii populaþiei, privitã altfel. În1990, 14,5% din populaþia Europei Occidentale avea peste 65 de ani. În cazul altorstate, cifrele erau cu totul diferite: 12,3% în cazul SUA, 11,9% pentru Japonia ºichiar 4,8% în cazul statelor din centrul, sudul ºi sud-estul Asiei, 3,6% pentru nordulºi vestul Africii ºi 4,6% pentru America Latinã. În 2020, circa o treime din populaþiaEuropei Occidentale va avea peste 60 de ani.104 Ceea ce înseamnã o mare povarãfinanciarã ºi, în acelaºi timp, diminuarea considerabilã a forþei de propulsie econo-micã pe care o asigurã îndeobºte populaþia tânãrã.

Aici nu este vorba doar despre creºterea unui segment al populaþiei, ci ºi de unfapt mult mai grav: în multe din þãrile europene nu se mai asigurã nici mãcar înlo-cuirea naturalã a populaþiei existente. Rata naºterilor este depãºitã de rata deceselor.Aºa se prezintã lucrurile în þãri care, pânã nu de mult, excelau prin rata creºterii de-mografice, cum ar fi Germania sau Italia, dar situaþia este similarã în Rusia, Ucraina,Belarus, þãrile baltice, România, Bulgaria, unde se înregistreazã rate negative decreºtere demograficã. Pãrþi întregi din Europa se sting încet… Situaþia capãtã pro-porþii dramatice dacã avem în vedere cã, la nivelul ansamblului continentului, rataanualã a deceselor este doar cu un procent mai micã decât cea a naºterilor (ceea ce,dacã avem în vedere procesele de emigrare, înseamnã creºtere demograficã nega-tivã). Iatã raportul dintre rata naºterilor ºi cea a deceselor în alte zone ale lumii:Japonia: 10-7; în SUA: 15-9; în America Latinã: 25-7; în Africa: 41-14; în Asia deSud-Est: 26-8.105

Problema populaþiei este la fel de complexã ca ºi cea a dezvoltãrii. Iar Europa nupoate aspira la un loc de vârf în ierarhia lumii dacã nu va gãsi o soluþie la problemademograficã, element-cheie pentru dezvoltarea sa. Europa nu poate trãi din tradiþie.În orice domeniu, dar cu atât mai mult în cel demografic. Procesele asupra cãrora am

172 Geopolitica


insistat în acest capitol – unificarea Europei, instituirea monedei unice, reconstrucþiaeuropeanã etc. – sunt foarte importante, dar sunt palide – mai ales în perspectivatermenului mediu ºi lung – faþã de tema centralã, cea a populaþiei. Tot ceea ce a fãcutpânã acum Europa a fãcut cu populaþia sa. Izbânda nu poate fi niciodatã desprinsã deoameni, de capacitatea ºi organizarea lor, de motivaþia ºi angajamentul lor. Dupãunificare, principala problemã de ordin geopolitic a Europei este cea demograficã.Greutatea geopoliticã a unui stat sau a unei regiuni începe de la o anumitã pondere apopulaþiei. Calificarea, organizarea, inventivitatea se adaugã numãrului, nu i sesubstituie. Dacã Europa nu opune presiunii demografice externe o forþã de contra-balans internã, mai devreme sau mai târziu, oricâte mãsuri de precauþie ºi-ar lua, vafi obiect de expansiune demograficã. Împotriva cãreia nu va putea lupta cu nici unsistem de securitate, oricât de performant. Ci doar cu propria populaþie, cu numãrulacesteia. Ceea ce înseamnã cu rata ei de creºtere.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii

Cele douã Asii geografice

Asia este atât de întinsã, atât de diversã, atât de inegalã, încât cu greu poate fi sur-prinsã într-o privire cuprinzãtoare. Din punct de vedere geografic, Asia se întinde dela Bosfor ºi de la Canalul de Suez pânã la Pacific. Ea include regiuni culturale ºi de-mografice distincte, de la Orientul Mijlociu pânã în îndepãrtata Japonie. Sunt maimulte posibilitãþi de a sistematiza aceastã întindere uriaºã ºi compactã de pãmânt.

Existã, mai întâi, perspectiva geograficã. Literatura de specialitate vorbeºte despreo Asie aridã ºi muntoasã care porneºte din Turcia, strãbate Asia Centralã ºi mergepânã în mijlocul Chinei. Aceastã centurã de deºerturi, munþi ºi þinuturi aride este mar-catã din loc în loc de oaze, în jurul cãrora era grupatã cea mai mare parte a populaþieidin þinuturile respective. Prosperitatea oazelor venea din agricultura care se putea prac-tica pe porþiuni restrânse, dar mai ales din comerþ, pentru cã vestitul „drum al mã-tãsii“ lega salba de oaze într-un drum nesfârºit din China spre Asia Micã ºi Europa.Deasupra acestei centuri, asemenea unui „capac geografic“, întâlnim Rusia asiaticã,imensele stepe de dincolo de Urali care se continuã cu Siberia puþin locuitã, pradarâvnitã de cei peste un miliard de chinezi.

Cea de-a doua Asie, Asia maritimã, se întinde din Peninsula Arabicã prin India pânãîn Japonia. Asia pe terenul cãreia se varsã în mare fluviile asiatice, Asia care cuprindedelte mãnoase, Asia cu o intensã viaþã comercialã. În epoca premergãtoare marilor des-coperiri geografice, Asia aridã ºi muntoasã a exercitat pentru întregi perioade istoriceo preponderenþã indiscutabilã. Din aceste regiuni au pornit valurile de popoare migra-toare, care au culminat cu nãvãlirea tãtarã, în aceastã masã compactã de pãmânt aavut loc expansiunea chinezã, apoi cea otomanã ºi, mai aproape de timpurile noastre,cea ruseascã. O bunã parte a tumultului istoriei vechi s-a consumat în aceste þinuturi.

O datã cu descoperirea mãrilor ºi a cãilor maritime, partea de coastã a continen-tului se dezvoltã mai repede, devine mai populatã, de multe ori chiar suprapopulatã,capãtã preeminenþã în faþa Asiei aride ºi muntoase. Ea îmbrãþiºeazã modelul liberal dedezvoltare sau cel puþin asimileazã mai rapid practici specifice acestui model. În oricecaz, Asia maritimã s-a ilustrat ca o regiune care a avut înþelepciunea sã se detaºezede practici ºi modele tradiþionale, sã experimenteze, sã inoveze ºi, în cele din urmã,

176 Geopolitica

sã se impunã drept o zonã de mare dinamism ºi de remarcabilã prosperitate. Atât demult a avansat Asia maritimã în ultima vreme, mai ales în zona ei esticã, încât, în per-cepþia publicã, continentul asiatic este redus adesea la aceastã regiune, la „tigrii“ ºi„dragonii“ ei, la forþa economicã ºi comercialã care a consacrat-o drept noul centrual lumii, aºa cum a fost Mediterana secolului al XVI-lea sau Atlanticul secolului alXIX-lea. Sunt autori care nu ezitã sã numeascã secolul XXI „un secol al Pacificului“,pornind tocmai de la dezvoltarea vertiginoasã a multor state din zonã, de la boom-uleconomic ºi comercial pe care îl înregistreazã regiunea. Dacã secolul al XIX-lea a fosteuropean, cel de-al XX-lea american, secolul XXI urmeazã sã aparþinã acestei regiunide puternicã dezvoltare tehnologicã ºi economicã.

Împinsã într-o anumitã penumbrã, Asia aridã a irumpt în ultimii ani pe prima scenãgeopoliticã a lumii. Anunþat de dezintegrarea fostului spaþiu sovietic, acest proces afost decisiv consacrat o datã cu descoperirea bogãþiilor naturale din Caspica ºi culupta împotriva terorismului. Fenomen aflat în extindere ºi care capãtã o importanþãglobalã, terorismul a gãsit un loc predilect de pregãtire în unele state situate între Cas-pica ºi Oceanul Indian. Prin urmare, Asia Centralã, deci Asia situatã la vest ºi nordde aceastã mare devine vitalã în lupta împotriva noului flagel.

Asiile culturale

Asia poate fi privitã, deopotrivã, ca un conglomerat de regiuni istorice ºi cultu-rale, cu particularitãþi de netãgãduit. În nord se aflã Rusia, care timp de 400 de ani s-aextins necontenit spre est pânã la Pacific, spre sud pânã la Caspica, spre vest pânã laistmul ponto-baltic ºi chiar peste acesta. Un relief aparte în masa compactã de pãmântasiatic are aria turcicã, alcãtuitã din Turcia ºi popoarele din Asia Centralã carevorbesc limbi apropiate de limba turcã ºi fac parte din familia popoarelor turcice.Legãturile dintre Turcia ºi aceste state se intensificã ºi nu este exclus ca, în viitor, sãia naºtere o zonã cu accentuate afinitãþi culturale, având ca lider economic ºi culturalstatul de pe Bosfor. La est de Turcia întâlnim spaþiul persan, cândva un imperiu carese întindea de la Mediterana la munþii Himalaya. Iranul de astãzi nu mai are nici în-tinderea, nici influenþa imperiului de altãdatã, dar el este moºtenitorul unei impre-sionante culturi ºi este un stat cu un rol-cheie în zonã. Orientul Mijlociu alcãtuieºte un„continent intermediar“ care face legãtura între Africa ºi Asia, o adevãratã placãturnantã între Europa, Africa ºi Asia, între Oceanul Atlantic ºi cel Indian. Evoluþiademograficã, bogãþiile subsolului, poziþia geopoliticã, precum ºi tensiunile politice,economice ºi sociale din zonã fixeazã aceastã regiune ca una dintre cele mai fierbinþiale lumii. Pe mãsurã ce înaintãm spre est descoperim „subcontinentul indian“, foartebine conturat din punct de vedere geografic de cãtre munþii Himalaya, la nord, ºi apelecare strãjuiesc peninsula. Identitãþii geografice i se adaugã o pregnantã identitate cultu-ralã construitã în timp ºi exprimatã de una dintre cele mai bogate ºi mai vechi culturiale lumii. De îndatã ce ajungem la Pacific descoperim alte conglomerate culturale.Între ele se impune China. „China eternã – un cliºeu adevãrat“, cum se remarcã înL’Atlas géopolitique et culturel. Ca sã ne facem o imagine despre ponderea Chinei în

istoria omenirii, este suficient sã amintim cã aceastã þarã a deþinut de-a lungul întregiisale existenþe între 1/5 ºi 1/6 din populaþia lumii. Când pe pãmânt trãiau 100 de mili-oane de persoane, 20 de milioane erau chinezi. Când populaþia lumii a ajuns la 200de milioane, aproximativ 40 de milioane erau chinezi. Astãzi, din cele 6,6 miliardede oameni ai planetei, 1,3 miliarde sunt chinezi. Cel mai impunãtor colos demografical planetei, deþinãtoare a unei impresionante culturi, China este înconjuratã la rândulei de þãri cu bogate moºteniri culturale: Coreea, Japonia etc. La sud-estul Asiei ºi alChinei întâlnim Asia insulelor ºi a peninsulelor: Birmania, Thailanda, Indonezia,Singapore, Malayezia etc.

Noul model de dezvoltare asiatic

Continent al coloºilor demografici – China, India, Indonezia, Pakistan, Japonia,chiar Coreea, în cazul în care se va reuni –, Asia este pãmântul pe care s-au afirmatmari culturi ºi mari civilizaþii, adevãrate puncte de reper în istoria lumii. De câtevadecenii, Asia a inaugurat ºi un nou model de dezvoltare, model care porneºte de laideea unei economii orientate cãtre export, cât mai informatizatã ºi, deci, întrunindindici de competitivitate superiori, a unei economii cu mare grad de mobilitate,capabilã sã ocupe niºele care apar la orizontul dezvoltãrii. Conceput de Japonia, el afost, apoi, îmbrãþiºat de cãtre dragonii asiatici, de cãtre China ºi, în ultima vreme, decãtre Vietnam, þarã care cunoaºte ritmuri de dezvoltare impresionante. Nu este întâm-plãtor cã în perioada 1990-2000 valoarea exporturilor Asiei, ca pondere în comerþulmondial, a fost de 26,7%, în timp ce valoarea importurilor s-a cifrat la 22,8%.1 Asiaeste continentul care are cel mai bun raport între exporturi ºi importuri. Europa, depildã, exportã tot atât cât importã. În timp ce ponderea importurilor nord-americane încomerþul mondial este de 23,2%, mai mare cu ºase procente decât ponderea expor-turilor (17,1%).2

Considerãm cã se poate vorbi despre o redeºteptare a Asiei la cerinþele moderni-tãþii, despre un gen de descoperire mai din vreme a tendinþelor dezvoltãrii actuale.Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, Asia a fost rãvãºitã de lupta de eliberare desub dominaþia colonialã, în multe dintre statele sale, de efortul de refacere dupã rãzboi,în altele, de înfruntarea dintre cele douã sisteme politice ale momentului, concretizatãcu deosebire în rãzboaiele din Coreea ºi din Vietnam. În anul 1975, o datã cu cãdereaSaigonului, expansiunea comunismului a atins punctul maxim. Aproape în mod brutal,Asia inaugureazã o nouã direcþie de evoluþie: Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong,Singapore devin state-model ale dezvoltãrii. Din 1976, conducerea Chinei este pre-luatã de cãtre Deng Xiao Ping, iar din decembrie 1978 se trece la un nou model dedezvoltare, care include promovarea liberei iniþiative, privatizarea unor segmenteeconomice foarte importante, noi metode de stimulare a performanþei. Celãlalt colosal Asiei, India, trece ºi el la o altã strategie de evoluþie, mai liberalã, bazatã pe valori-ficarea virtuþilor informaticii ºi dezvoltarea spiritului antreprenorial intern.

Între mijlocul anilor ’70 ºi ’90 schimburile comerciale ale regiunii Asia-Pacific evo-lueazã spectaculos ºi le depãºesc pe cele din Atlantic. Pacific Rim (Coasta Pacificului)

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia lumii 177

178 Geopolitica

apare drept noul centru mondial. Impunându-se drept zona cea mai dinamicã a lumii,Asia-Pacific a atras þãri ºi regiuni care pânã nu de mult fie se þineau deoparte, fie seaflau în alte sfere de influenþã: Australia, India, chiar America Latinã. În 1989 ia naº-tere APEC (Asia-Pacific Economic Cooperation) care regrupeazã polii economici aiAsiei: Japonia, Coreea de Sud, Australia ºi Noua Zeelandã, statele Asiei de Sud-Est(ASEAN), China ºi Taiwanul (ceea ce aratã cã organizaþia este insensibilã la deose-biri politice), NAFTA ºi Chile. În 2001 acest forum s-a reunit la Shanghai, parcã pentrua reconfirma rolul-cheie al Chinei în regiune.

ªi, totuºi, Asia este marcatã de serioase tensiuni ºi vulnerabilitãþi. În deceniul trecutizbucneºte o crizã financiarã care zguduie þãrile dezvoltate ale continentului, întrecare menþionãm Singapore ºi Coreea de Sud. Japonia, colosul economic al regiunii,traverseazã o perioadã de stagnare prelungitã pe care nu a reuºit încã sã o depãºeascã.Dacã vom privi mai atent la harta politicã a continentului, putem spune cã Asia încãmai este marcatã de consecinþele celui de-al Doilea Rãzboi Mondial: Coreea este încãdivizatã, relaþiile dintre China ºi Taiwan se menþin tensionate, între Rusia ºi Japonianu s-a semnat un tratat de pace datoritã insulelor Kurile. De asemenea, nu existã ostructurã de securitate care sã fereascã regiunea de posibile conflicte. De aceea, Asiacontinuã sã evolueze sub „supravegherea“ SUA.

Dupã cum se observã, pãrem ºi noi tentaþi sã limitãm Asia la zona Asia-Pacific,pentru cã dinamismul economic s-a afirmat cu deosebire aici. Ceea ce ne pune în gardãasupra faptului cã problemele geopolitice nu pot fi tratate separat de cele economice,acelea care pânã la urmã dau relief datelor geopolitice, conferindu-le chiar o nouãconfiguraþie. Fãrã dezvoltarea absolut impresionantã din ultimii 30 de ani, China nuar fi avut greutatea geopoliticã pe care o are astãzi. La fel regiunea Asia-Pacific. Esteadevãrat cã, din punct de vedere geografic, Asia este mult mai întinsã, dar în zilelenoastre „punctele de maxim“, cum ar fi spus Ion Conea, ale evoluþiei acestui conti-nent sunt în regiunea Asia-Pacific. De aceea, ne vom concentra pe aceastã regiune ºipe problemele pe care le ridicã din perspectiva abordãrii de faþã, urmând ca, în parteaa doua a acestui capitol, sã insistãm ºi asupra altor regiuni asiatice, cum ar fi AsiaCentralã ºi Asia de Sud, zone, de asemenea, calde, dacã nu chiar fierbinþi ale confi-guraþiei internaþionale actuale.

Vom trata în cadrul acestui capitol patru probleme mari, patru regiuni în bunãmãsurã distincte ale Asiei de Est. În primul rând, Asia de Nord-Est, unde se întâlnescinteresele a trei mari puteri nucleare (SUA, Rusia ºi China) ºi ale primelor douã puterieconomice (SUA ºi Japonia); apoi Asia de Sud-Est, o „zonã geopoliticã discretã“, darnu un „tot nediferenþiat“3; Asia de Sud, dominatã de cãtre India, la „stânga“ ºi la„dreapta“ cãreia se aflã Pakistanul ºi Bangladesh-ul. În aceastã zonã a lumii vor locuila mijlocul secolului aproape 2 miliarde de oameni, aproximativ de patru ori mai multdecât în Europa. În sfârºit, a patra regiune este formatã din China, Taiwan ºi HongKong. Vom explica de ce folosim termenul „regiune“ atunci când vom trata temaChinei continentale ºi a Chinei insulare.

Asia de Nord-Est: întâlnirea giganþilor

Cum spuneam, în Asia de Nord-Est se întâlnesc interesele primelor trei puteri mili-tare ale momentului ºi ale primelor douã puteri economice (SUA ºi Japonia). Cele douãputeri economice nu sunt plasate pe continentul propriu-zis: Japonia este o putereinsularã, desprinsã de masa compactã de pãmânt asiaticã. Statele Unite se aflã pe unalt continent; ele sunt prezente prin interese. Sã privim mai atent la harta regiunii. Þaracea mai micã din zonã este Coreea. Peninsula coreeanã este „un adevãrat pivot stra-tegic al regiunii“4. O prelungire a continentului, exprimând parcã un efort al uscatuluide a apropia arhipelagul nipon. Din punct de vedere geopolitic, peninsula coreeanãare o relevanþã care nu poate scãpa. Dar, parcã pentru a adãuga o nouã necunoscutãla o ecuaþie deja foarte complicatã, peninsula coreeanã este ea însãºi marcatã de se-rioase probleme. Prima dintre acestea este cã se aflã între giganþi: la nord, Rusia, lavest ºi nord-vest, China, la est, Japonia. Dezavantaj care ar putea fi transformat în atu,peninsula putând deveni foarte bine un fel de placã turnantã (vezi harta 13).

Numai cã ea este divizatã: Coreea de Nord, parte a uscatului propriu-zis ºi Coreeade Sud – ocupând cea mai mare parte a peninsulei. Coreea de Sud – democratã ºiprosperã, cea de Nord – dictatorialã ºi sãracã. Într-un anume fel, peninsula coreeanãreproduce discrepanþele din zonã. Coreea de Nord preponderent continentalã sea-mãnã mai mult cu continentul – sãracã, dar puternic militarizatã, fiind în acest fel maiapropiatã de Rusia ºi, parþial, de China, în timp ce Coreea de Sud este incomparabilmai bogatã, apropiindu-se prin nivelul economic de standardele puterilor economice,SUA ºi Japonia.

Divizarea peninsulei coreene în douã state este o relicvã a Rãzboiului Rece. Reuni-ficarea Germaniei – celãlalt stat divizat dupã cea de-a doua conflagraþie mondialã –s-a produs. Reunificarea celor douã Corei întârzie. Procesul de apropiere a fostdeclanºat de întâlnirea celor doi ºefi de state la Phenian pe 13 iunie 2000. Chiar dacãîntâlnirea pãrea sã fie un moment de rãscruce în evoluþia cooperãrii bilaterale, lucrurilenu au urmat ritmul aºteptãrilor de atunci. Chiar dacã 7,5 milioane dintre coreenii dinsud – aproximativ 15% din populaþia þãrii – au rude în Coreea de Nord. Chiar dacã inte-resele de fond ale populaþiei ºi ale celor douã state reclamã apropierea ºi cooperarea.

Explicaþiile le putem gãsi în decalajul dintre cele douã state, care ar face unifi-carea coreeanã mult mai scumpã decât unificarea germanã. Iatã ce spune în aceastãprivinþã Kent Calder: „Potrivit unui recent studiu al unei bãnci coreene, PIB nord-coreean în 1999 a reprezentat cam patru procente din cel sud-coreean, iar venitul pecap de locuitor, aproximativ opt procente din cel sud-coreean. Prin contrast, în 1989,PIB-ul Germaniei de Est reprezenta 20 de procente din cel al Germaniei de Vest.Unirea celor douã economii ar costa undeva între 100 ºi 500 de miliarde de dolari.Coreea de Sud – chiar refãcutã dupã criza financiarã asiaticã ºi în ciuda surplusuluicomercial de 80 de miliarde de dolari – pur ºi simplu nu are banii necesari pentru ainiþia, singurã, aceastã acþiune.“5

Mai este vorba ºi despre orientarea complet diferitã a regimurilor politice din celedouã þãri. Chiar dacã în politica economicã a Coreei de Nord se simte o orientare maipronunþat pragmaticã, strategia de conducere a þãrii este orientatã militar. În


momentul de faþã, statul nord-coreean se numãrã printre þãrile care fac eforturile celemai mari pentru înarmare, în ciuda unei severe crize economice. Procesul de apro-piere dintre cele douã þãri consemneazã, de aceea, ritmuri lente. Evident, situaþia nupoate fi comparatã cu cea existentã acum zece-douãzeci de ani. De pildã, Coreea deNord a acceptat ca teritoriul sãu sã fie traversat de o conductã de transport a energieicare leagã Rusia de Coreea de Sud. Menþionãm acest lucru spre a releva un adevãr:pentru peninsula coreeanã, Coreea de Nord, care ocupã cu deosebire partea continen-talã a peninsulei, este mai curând o barierã decât un punct de contact, un element desudurã. Majoritatea statelor din zonã sunt interesate în accelerarea cooperãrii dintrecele douã state coreene. Aºa cum evolueazã lucrurile pânã acum, reunificarea este oproblemã de timp.

Nu putem trece mai departe fãrã a insista puþin asupra ascensiunii economice aCoreei de Sud. Aflat sub ocupaþie japonezã în timpul celui de-al Doilea RãzboiMondial, apoi devastat de rãzboiul dintre Nord ºi Sud, acest stat era, la mijlocul anilor’50, mai sãrac decât India. Datoritã unei strategii de dezvoltare ingenioase, Coreea areuºit sã creascã venitul pe cap de locuitor de opt ori într-un interval de treizeci deani, a eradicat analfabetismul ºi a redus semnificativ decalajele care o despãrþeau destatele dezvoltate.6 Astãzi Coreea este unul din cei mai mari producãtori de circuiteintegrate pentru calculatoare, iar companiile Samsung, Daewoo, Hyundai sunt firmerecunoscute peste tot în lume. Ca urmare a performanþelor sale, þara a fost primitã înOrganizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare (OCDE).

Coreea a fost una dintre þãrile unde a izbucnit criza financiarã asiaticã din 1997-1998.Pentru a depãºi criza, þara a contractat un împrumut de 13,5 de miliarde dolari, pe carel-a achitat deja. Cât de mult a fost afectatã þara de aceastã crizã ne putem da seama ºidin urmãtoarele date. La sfârºitul anului 1997, rezervele valutare ale Coreei se ridicaula 3,8 miliarde dolari. În 2001, ele atingeau cifra de 12.3 miliarde dolari, între timpfiind plãtitã datoria cãtre FMI de care vorbeam.7 Ca sã ne facem o idee mai exactãdespre dezvoltarea þãrii ºi despre locul ei în ierarhia mondialã, sã mai amintim cãastãzi Coreea de Sud are un PNB mai mare decât cel al Rusiei, ceea ce o poziþioneazãpe locul 11 în lume.8

Rusia este prezentã în Asia de Nord-Est cu o regiune mai puþin dezvoltatã, slabpopulatã, dar cu mari bogãþii naturale. Adicã tocmai lucrul de care are nevoie o zonãdinamicã din punct de vedere economic, reprezentatã prin þãri ca Japonia, Coreea deSud, China. Agenda asiaticã din ultima vreme a Kremlinului exprimã un interes parti-cular pentru aceastã zonã a lumii. Chiar dacã sunt puþine ºanse ca Rusia sã recuperezedecalajele economice care o despart de Japonia, chiar ºi de China, pentru a nu maivorbi de SUA, puterea militarã a Rusiei nu trebuie subestimatã; mai ales nu trebuiesubestimatã puterea specialã pe care o dau resursele naturale abundente, coroboratãcu lipsa acestora în Japonia ºi Coreea. Pentru aceste douã state, Rusia are resurse na-turale; pentru China, ºi tehnologie militarã.

Prin mãrimea naturalã, prin populaþie, prin bogãþiile pe care un teritoriu imens leoferã, prin ritmurile înalte ºi constante de creºtere economicã ºi, nu în ultimul rând,prin strategia care ghideazã o asemenea evoluþie, China este singura þarã din zonãcare poate aspira la statutul de hegemon în regiune. Deocamdatã potenþial, cum

180 Geopolitica

precizeazã ºi John Mearsheimer.9 Pentru cã nu este tot atât de puternicã precumJaponia (PNB nipon pe cap de locuitor este de 24 de ori mai mare decât cel chinez).Dar, dacã va continua sã creascã în ritmurile de pânã acum, China va recupera parþialasemenea decalaje, iar cu forþa imensã pe care i-o asigurã superioritatea demograficãse va putea impune drept puterea dominantã în zonã.

Cum am subliniat, vom consacra regiunii reprezentate de China ºi teritoriile lo-cuite de chinezi o analizã de sine stãtãtoare în cadrul acestui capitol. Acum ne limi-tãm sã subliniem cã, în situaþia în care China va înregistra o evoluþie pozitivã încontinuare, aceastã þarã „va fi prea puternicã pentru a putea fi îngrãditã de cãtreJaponia ºi Rusia“. Ceea ce ar putea face din Asia de Nord-Est „un sistem multipolar,dramatic de dezechilibrat“.

Japonia: rãsturnarea copernicanã în teoria dezvoltãrii

Colosul economic al regiunii este de departe Japonia. PNB japonez este de douãori mai mare decât al Chinei ºi de 12 ori mai mare decât al Rusiei.10 Deþinând cam30 de procente din rezervele financiare ale lumii, Japonia este cel mai mare expor-tator de capital, având un rol crucial în finanþarea unor proiecte la nivel global. Esteadevãrat cã, de o bunã bucatã de vreme, China cunoaºte ritmuri remarcabile de creº-tere economicã, dar pe o perioadã de 10-15 ani ea nu va fi în mãsurã sã recuperezedecalajul faþã de Japonia ºi în nici un caz nu va putea deveni curând un exportatorredutabil de capital.11

În regiune, Japonia va continua sã fie cel mai puternic stat din punct de vedereeconomic, dar este dificil sã ne imaginãm cã aceastã þarã va putea converti forþaeconomicã realã într-un avantaj strategic decisiv. Japonia are de înfruntat în aceastãprivinþã câteva dezavantaje naturale clare: este o þarã sãracã în resurse naturale, dedimensiuni reduse ºi plasatã geografic departe de continentul propriu-zis. De aceea, eava fi întotdeauna confruntatã cu o problemã de proiectare a puterii. În acelaºi timp,Japonia are de învins o reticenþã puternicã din partea Coreei ºi a Chinei, aceste statefiind invadate în 1917 ºi ocupate pânã în 1945 de cãtre noua putere insularã. Japoniaare ºi astãzi capacitatea tehnologicã ºi forþa economicã de a organiza o armatã mo-dernã, superioarã armatelor statelor din zonã. Dar diferenþa de dotare ºi instruire nuva putea fi aºa de pregnantã încât sã compenseze dezavantajul numãrului.

Este puþin probabil cã Japonia va putea deveni mai mult decât un lider economic,tehnologic ºi financiar al zonei. Japonia este limitatã ºi de prevederea constituþionalãcare interzice dezvoltarea unei armate puternice ºi susþinerea unui program de înar-mare. Din decembrie 1998, Japonia a convenit cu SUA un program comun de cerce-tare în domeniul apãrãrii privind armele balistice. De asemenea, ea ºi-a propus sãlanseze pânã în 2008 opt sateliþi de supraveghere.

Insistãm asupra Japoniei ºi semnificaþiei geopolitice pe care o are ridicarea acesteiþãri din douã motive. Japonia este o þarã cu o suprafaþã micã, de 377.000 km², cam odatã ºi jumãtate mai mare decât România. Având în vedere acest lucru, unii autori nuezitã sã vorbeascã despre Japonia ca despre un „pitic geopolitic“. Nici populaþia,


chiar dacã numãrã peste 126 milioane de locuitori, nu ar recomanda Japonia dreptcandidatã la un loc fruntaº în ierarhia statelor lumii. Sã nu uitãm cã numãrul japo-nezilor este de zece ori mai mic decât al chinezilor, de nouã ori mai mic decât al indi-enilor, de peste douã ori mai mic decât al americanilor. Dacã avem în vedere chiar ºinumai continentul asiatic, Japonia se aflã de-abia pe locul al ºaselea din punctul devedere al populaþiei, dupã China, India, Indonezia, Pakistan ºi chiar Bangladesh.Deci Japonia nu deþine nici atuul populaþiei. De bogãþii naturale nici nu mai estecazul sã amintim. ªi, totuºi, aceastã þarã are al treilea produs intern brut din lume,unul din cele mai mari PIB pe cap de locuitor de pe glob (cel puþin dintre þãrile mari),este cel mai mare creditor financiar al lumii ºi deþine întâietate într-o serie de ramuriale industriei, cu deosebire în zona informaticii.

Ridicarea Japoniei nu este întâmplãtoare, ci constituie rezultatul unei strategii ela-borate în perioada imediat postbelicã ºi care a produs rezultatele la care ne-am referit.Japonia a inaugurat un nou model de dezvoltare, în acord cu noul context tehnologicºi economic postbelic, pornind de la condiþiile particulare ale acestei þãri. De aceea,ridicarea Japoniei are ºi o pregnantã conotaþie geopoliticã. A existat o întârziere con-siderabilã în perceperea acestei semnificaþii, pentru cã am fost tentaþi sã evaluãm ºisã mãsurãm lucrurile din perspectiva geopoliticii tradiþionale: teritoriu, populaþie,bogãþii. Japonia revoluþioneazã domeniul ºi datoria noastrã este sã relevãm aceastãcontribuþie.

Un al doilea motiv: în spaþiul est-asiatic a apãrut un nou actor de primã mãrime,China, care a consemnat în ultimul sfert de veac o dezvoltare cu adevãrat impresio-nantã. Ceea ce ne-a surprins este cã în ultimele lucrãri ºi studii despre Asia sau despregeopoliticã se vorbeºte aproape în exclusivitate despre China – care are într-adevãrºanse sã devinã un actor mondial de primã mãrime –, dar nu se mai aminteºte nimicsau se menþioneazã câteva lucruri în treacãt despre Japonia. „Miracolul japonez“ deieri a fost înlocuit cu „miracolul chinez“ de astãzi. Contribuþia durabilã a Japoniei laredefinirea contemporanã a geopoliticii tinde sã ocupe un loc minor sau sã fie tratatãîntr-o manierã superficialã. Faptul cã Japonia întâmpinã dificultãþi reale în depãºireaunui anumit tip de blocaj care a fãcut ca, în ultimii ani, creºterea zero sã alterneze cucreºteri modeste sau chiar creºteri negative nu afecteazã în nici un fel semnificaþiageopoliticã a succesului economic repurtat de Japonia în perioada postbelicã. Aºa cumsuccesul Chinei de astãzi nu umbreºte în nici un fel contribuþia durabilã a Japoniei laplãmãdirea unui nou model de creºtere bazat nu pe resurse, ci pe creaþie ºi care, într-unfel sau altul, a fost preluat de cãtre celelalte state asiatice, inclusiv de cãtre China.Creºterea spectaculoasã a ponderii economiei asiatice în economia lumii nu ar fi fostde conceput fãrã aceastã inovare a modelului dezvoltãrii, aºa cum evoluþia spectacu-loasã a Asiei de Est ºi a unor state din Asia de Sud-Est nu ar fi fost de conceput fãrãexperienþa atât de instructivã a Japoniei. Vom insista asupra câtorva elemente dura-bile ale acestei experienþe, scoþând analiza din domeniul cifrelor prea abundente ºiobsesiv repetate, care au fixat o imagine de tip almanah a Japoniei, autoare de recor-duri. Iar când aceste recorduri nu au mai apãrut sau nu au mai apãrut aºa de frecvent,experienþa japonezã parcã nu a mai interesat, fiind pe pragul de a fi abandonatã înfavoarea alteia, mai proaspete.

182 Geopolitica

Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia geopoliticã a traseului parcurs de Japonia înperioada postbelicã, sã recapitulãm dezavantajele fizice copleºitoare ale acestui stat încomparaþie cu SUA. Ca suprafaþã, Japonia este ceva mai micã decât California. Rapor-tul dintre populaþia americanã ºi cea japonezã e de 2 la 1. Japonia este dependentã deresurse energetice în proporþie de 85%. ªi, totuºi, economia Japoniei a ajuns sã repre-zinte aproximativ 2/3 din cea a Americii. Pornind de la acest rezultat spectaculos, sepoate afirma cã miracolul japonez a contrazis multe dintre teoriile care încercau sãexplice într-un mod clasic puterea unui stat. El a forþat ºi lansarea unor noi ecuaþii dedeterminare a puterii. Revenim, în acest sens, la ecuaþia propusã de Ray S. Cline12:

Puterea = [Masa criticã (Populaþie ºi Teritoriu) + Putere economicã + Putere militarã] x[Planificare coerentã a strategiei naþionale + Voinþã.]

De altfel, este puþin probabil ca aceastã formulã sã fi putut apãrea la începutul se-colului, sau chiar înainte de anii ’70, înainte ca experienþa japonezã sã se impunã ºisã forþeze cumva renunþarea la definirea puterii unui stat în termenii prefiguraþi demãrimea teritoriului, abundenþa bogãþiilor naturale, capacitatea militarã.

Dupã cum apreciazã Ezra F. Vogel, conceperea puterii doar în paradigma sa clasicã,pe baza unor criterii fizice, cum ar fi suprafaþa, poziþionarea strategicã, înzestrarea cubogãþii naturale, a întârziat recunoaºterea ºi reprezentarea fidelã a semnificaþiei ade-vãrate a ridicãrii economiei japoneze: „un factor de adâncime a fãcut ca lumea sãreacþioneze cu atâta întârziere la succesul japonez, ºi anume modul în care concepempremisele care stau la baza apariþiei unei puteri mondiale […]. Lumea nu a înþeles latimp extraordinara schimbare a bazelor acestei puteri.“ Schimbare determinatã deintrarea în era comerþului global, „când puterea nu mai aparþine în mod automatacelor state cu un teritoriu întins, cu resurse naturale bogate ºi poziþionare strategicã,ci acelor state care posedã resurse umane ºi instituþii performante, state care sunt capa-bile sã iasã pe piaþã cu preþuri competitive, sã adune ºi sã analizeze informaþia rele-vantã ºi sã fie la înãlþimea rigorilor comerþului internaþional.“13

La sfârºitul deceniului al optulea, reacþia dominantã a marilor puteri a fost de amu-zament combinat cu fascinaþie, fãrã reprezentarea adevãratei dimensiuni a succesuluijaponez. Interesant este cã autorul citat nu neagã în nici un fel importanþa elementelorclasice ale puterii. „Partea geopoliticã“ în ecuaþia explicativã a puterii nu dispare, darocupã poziþia a doua. Iar întârzierea cu care a fost perceputã importanþa experienþeijaponeze se datoreazã ºi acestei inversãri, faptului cã modelul de dezvoltare nipon asfidat formula tradiþionalã care asocia în mod univoc puterea cu mãrimea fizicã ºibogãþiile naturale. Experienþa Japoniei este sau constituie un îndemn la prefacereainstrumentelor cu care opereazã geopolitica, ducând la rãsturnãri dramatice în modulde judecare a puterii unui stat. O experienþã care ne propune un model bazat pe cutotul alte premise, cu altã dispunere a elementelor, fundamental sprijinitã pe alte aser-þiuni. În teoria dezvoltãrii este o rãsturnare copernicanã.


Statele Unite au cumpãrat cam o treime din exportul nipon

Imediat dupã rãzboi, SUA au fost nevoite sã îºi schimbe atitudinea faþã de Japo-nia. Triumful lui Mao, izbucnirea rãzboiului în Coreea au fãcut din Japonia un aliatpreþios într-o eventualã confruntare cu lumea comunistã. Datã fiind ºi capacitateadeosebitã a Japoniei de a bloca operaþiunile navelor sovietice în Pacific, importanþaacestei þãri a crescut. De aceea, una dintre ameninþãrile la adresa SUA ar fi fost caprocesele din interiorul Japoniei sã stimuleze o direcþie de dezvoltare pro-sovieticã.Prosperitatea japonezã nu poate fi desprinsã de ajutorul economic american din aniiimediat postbelici, ajutor care nu poate fi înþeles în afara rivalitãþii americano-sovietice.

În 1952, Japonia ºi Statele Unite au semnat primul acord comun de securitate. Înacel moment, SUA asigurau peste 40% din producþia globalã, iar economia Japonieireprezenta doar 4% din economia americanã. Americanii au fost absolut încrezãtoriîn a da Japoniei mânã liberã sã se dezvolte. Relaþiile bilaterale „au mers prea bine“,dupã cum se exprima un congresman american. Problema care a apãrut pe parcurs afost cã Japonia a valorificat mai bine contextul respectiv în beneficiul propriu. Sau,cum s-a spus, „America a ieºit învingãtoare din rãzboi, Japonia a ieºit învingãtoaredin pacea care a urmat“14.

Japonia s-a concentrat pe crearea unei economii bazate pe export, propulsate decooperarea dintre stat ºi industrie. Schema de dezvoltare a economiei japoneze afuncþionat pentru cã s-a cuplat cu imensa piaþã americanã, condiþia de existenþã aacestei scheme fiind exportul masiv ºi piaþa generoasã a altcuiva. Japonia a profitatde piaþa americanã pentru a-ºi pune la punct un aparat productiv extrem de perfor-mant. Marele ajutor al americanilor nu a constat în banii oferiþi pentru reconstrucþie,ci în piaþa oferitã aproape în mod naiv, spun unii comentatori.

În anii ’60, economia japonezã reprezenta a zecea parte din cea americanã. Atunciau început ºi fricþiunile dintre cele douã state, având ca motiv imediat competitivi-tatea sporitã a produselor textile japoneze ºi a producþiei de oþel. În anii ’70, industriaamericanã producãtoare de televizoare, automobile ºi piese pentru maºini industriales-a vãzut întrecutã de cea japonezã. În deceniul urmãtor, a venit rândul industriei deelectronice. În anii 1978-1979, valoarea produsului naþional brut pe cap de locuitorîn Japonia a depãºit-o pe cea din SUA. În anii ’80, industria japonezã high tech aînceput sã constituie o ameninþare pentru marile firme americane producãtoare desemiconductori ºi computere, arãtând cã forþa Japoniei se mãsoarã nu numai în va-loarea produsului naþional brut, ci ºi în poziþia dominantã pe care o deþine în indus-triile viitorului. Cel mai îngrijorãtor semnal a fost acela cã Japonia a întrecut StateleUnite în unele sectoare-cheie ale acestei industrii: componente microelectronice,microprocesoare, echipamente, imprimante, monitoare, procesoare. Japonia începesã se impunã ºi pe piaþa sistemelor integrate, a software-ului specializat, domenii încare supremaþia aparþinea, în mod tradiþional, Americii. Ceea ce a contrazis stereoti-purile potrivit cãrora japonezii nu vor fi competitivi pe piaþa înaltelor tehnologii (înanii ’70 circula butada cã japonezii nu vor fi niciodatã în stare sã construiascã o ma-ºinã de lux) ºi a stârnit temerile occidentalilor cã sunt supuºi unei „dezindustrializãri“treptate.15

184 Geopolitica

În a doua jumãtate a anilor ’80, economia japonezã a urcat pe locul al doilea, ime-diat dupã cea americanã, iar bursa de valori japonezã a devenit cea mai importantãdin lume, declanºând „endaka“ (în japonezã, era yenului atotputernic). Anul care adeclanºat tendinþele ascendente ale yenului este 1985, anul celebrului Acord Plaza,prin care bãncile centrale din þãrile vest-europene, împreunã cu Statele Unite, aurecurs la mãsura de depreciere a dolarului în raport cu yenul, pentru a þine sub controlexporturile japoneze. Se preconiza cã, prin aprecierea yenului în raport cu dolarul,deficitul comercial al SUA se va reduce, exporturile americane vor costa mai puþin,importurile mai mult, iar Japonia va fi cel mai tare influenþatã, în mod negativ, deaceastã mãsurã. Numai cã exporturile japoneze nu au scãzut, iar valoarea rezervelorbancare a atins cote astronomice. Puterea de cumpãrare a yenului s-a dublat, venitulanual pe cap de locuitor a ajuns la 17.000 de dolari (locul al doilea în lume). În 1987,Japonia a devenit cel mai mare creditor al lumii, declasând Marea Britanie din aceastãpoziþie, apoi cea mai mare sursã de ajutor financiar extern, depãºind ºi din acest punctde vedere SUA, apoi unul dintre cei mai mari investitori strãini. În 1989, valoareainvestiþiilor directe ale Japoniei în strãinãtate s-a ridicat la 67,5 miliarde de dolari,plasând Japonia pe locul al treilea în clasamentul investitorilor.

La începutul anilor ’90, rata economiilor era de 3 ori mai mare decât în America,Japonia angaja în laboratoarele de cercetare cu 70.000 mai mulþi cercetãtori ºi ingi-neri decât SUA ºi folosea de zece ori mai mulþi roboþi pe liniile de asamblare. Va-loarea investiþiilor japoneze în SUA a crescut, devenind de 4 ori mai mare decât ceaa investiþiilor SUA în Japonia. Important este cã americanii cumpãrau cam 1/3 dinexportul nipon.

Drumul cãtre performanþã

Una dintre strategiile cele mai eficiente a fost concentrarea pe un anumit sector,pentru a creºte performanþele sale economice ºi a-l impune pe piaþa mondialã. Atâtatimp cât nu se obþine o cotã semnificativã de competitivitate, accesul produselor strã-ine de acelaºi profil pe piaþa japonezã este blocat. În felul acesta, firmele nipone aurãgazul sã-ºi construiascã o poziþie solidã ºi sã atace piaþa externã cu succes. Tele-viziunea prin satelit a reprezentat o astfel de industrie.

Alte explicaþii ale performanþelor economice: japonezii investesc mai mult decâtamericanii în cercetare ºi dezvoltare. Ca procent din PNB, Japonia aloca peste 3%, pro-cent aflat în creºtere, în timp ce SUA a stagnat, la un moment dat, în jurul unui 2%.Au contat foarte mult ºi domeniile cãtre care se îndreptau banii pentru cercetare ºidezvoltare: în SUA cu predilecþie cãtre domeniul militar ºi medicinã, în Japonia înprincipal cãtre computere, telecomunicaþii, biotehnologie.16 Japonezii alocã mai multtimp planificãrii ºi proiectãrii ºi investesc mai mulþi bani ºi timp în produse noi. Caurmare a planificãrii ºi a viziunii de perspectivã, au reuºit sã se situeze cu un pas îna-intea europenilor ºi a americanilor. În anii ’70, când americanii se concentrau pe volum,japonezii au urmãrit costul. Când americanii ºi-au întors privirea spre cost, japoneziis-au îndreptat spre calitate. Când revoluþia calitãþii a atins ºi cele douã þãrmuri ale


186 Geopolitica

Atlanticului, japonezii s-au concentrat pe înjumãtãþirea timpului dedicat apariþiei unuiprodus complet nou, pe scurtarea perioadei de proiectare ºi a celei de execuþie. Întimp ce europenii se strãduiau sã perfecþioneze producþia de masã, japonezii fãceauprogrese în flexibilitate, producând, spre exemplu, automobile adaptate cerinþelor clien-þilor individuali. Acestea se reflectã în diferenþele considerabile între timpul alocat dejaponezi, europeni sau americani producerii unei maºini; ºi mai spectaculoase suntdiferenþele în ceea ce priveºte capacitatea de a ieºi pe piaþã cu un model absolut nou:japonezii pot sã proiecteze, sã construiascã ºi sã punã în vânzare un model nou demaºinã în 46 de luni, dupã 1,7 milioane de ore de proiectare ºi lucru efectiv, ameri-canii ºi europenii în doar 60 de luni ºi cu efort de-a lungul a 3 milioane de ore.

Existã autori care explicã performanþele economice prin trãsãturile specificepopulaþiei nipone, considerând cã vrednicia, rãbdarea, autodisciplina, ataºamentulfaþã de muncã, spiritul de sacrificiu, conformarea la regulile grupului, ale comunitãþii,au contribuit la succesul japonez. Referindu-se la aceastã paradigmã care pune accentpe trãsãturile de caracter ale japonezilor, Steven Schlosstein face o paralelã suges-tivã: cu un secol în urmã, America a fost binecuvântatã cu douã lucruri strâns legateîntre ele: posedând cele mai bogate resurse naturale din lume, a dezvoltat un sistemindustrial care sã le valorifice. Astãzi, în epoca informaþionalã, Japonia (ºi þãrile dinAsia de Est) sunt binecuvântate tot cu douã daruri: posedã resursele umane cele maiperformante din lume ºi dispun de sistemele tehnologice în mãsurã sã le punã învaloare.17

Ezra F. Vogel accentueazã exact aceastã direcþie: „Cu cât am examinat mai multabordarea japonezã a organizãrii moderne, cu atât m-am convins cã succesul japone-zilor are de-a face mai puþin cu trãsãturile de caracter, cât mai ales cu structurileorganizaþionale specifice, programele politice ºi planificarea riguroasã.“18 În 1968,Japonia a declanºat, pe o perioadã de douã decenii, un proces de examinare atentã acelor mai bune instituþii din lume în fiecare sector: guvern, administraþie, afaceri,învãþãmânt, armatã, artã. Dupã selectarea celor mai bune modele, a început o peri-oadã de adaptare. Japonia a utilizat specialiºti care sã analizeze forþa ºi slãbiciunilecomparabile ale instituþiilor din fiecare þarã modernã. Nici o altã þarã nu are mai multãexperienþã în evaluarea funcþionãrii instituþiilor, în crearea sau restructurarea lorprintr-o planificare raþionalã care sã vinã în întâmpinarea cerinþelor viitorului.

În plus, considerã Ezra F. Vogel, dacã e sã explicãm ascensiunea Japoniei printr-unindicator sintetic, acesta este dorinþa de cunoaºtere, strângerea de informaþii de laoricine, din orice domeniu, pe probleme generale sau punctuale, pentru strategii petermen scurt sau lung, chiar dacã în momentul în care se solicitã o informaþie nu seºtie exact dacã sau pentru ce va fi utilã. Persoanele oficiale aflate la niveluri înalte aleadministraþiei au o responsabilitate deosebitã în ceea ce priveºte acumularea cunoº-tinþelor ºi a informaþiilor. Ele analizeazã informaþia ºi decid în ce locuri trebuiecãutatã. În cadrul fiecãrui minister, un numãr de experþi urmau cursuri de specializareîn strãinãtate; printre obiectivele lor se numãrã adunarea de exemple oferite de þãrilerespective, exemple care ar putea fi preluate, adaptate de cãtre Japonia. MinisterulIndustriilor ºi al Comerþului Internaþional ºi-a trimis, de pildã, specialiºtii în Franþasã studieze modul în care francezii au rezistat cu succes invaziei produselor britanice.

Deci Japonia nu a acumulat doar un surplus comercial, performanþe economice,ci ºi o remarcabilã expertizã în cunoaºterea instituþiilor altor þãri ºi în capacitatea deadaptare a lor la particularitãþile Japoniei; experienþã dublatã de aviditatea de infor-maþie, care poate face ca primele douã sã reaparã oricând. Cu alte cuvinte, dacã ne-amputea imagina o catastrofã economicã în Japonia, a doua zi dupã dezastru, tocmaipentru cã sunt întrunite toate condiþiile umane ale dezvoltãrii, revirimentul economicar putea reîncepe. Forþa Japoniei nu provine numai din valoarea Produsului NaþionalBrut, ci din faptul cã deþine un stoc de cunoaºtere, în acord cu cerinþele lumii de astãzi;de aceea, semnificaþia geopoliticã a succesului repurtat de aceastã þarã nu constã înnivelul performanþelor economice, ci în prefigurarea drumului cãtre performanþã. Stra-tegia degajatã de experienþa Japoniei poate fi modificatã, adaptatã, respinsã chiar, darnu poate fi negatã. De aceea, ea se va bucura de o anumitã perenitate, va trãi ºi va aveavaloare aproape independent de succesul propriu-zis pe care l-a prilejuit. Prin expe-rienþa din ultimele decenii, Japonia ne transmite un adevãr esenþial: forþa ºi importanþageopoliticã se sprijinã din ce în ce mai mult pe forþa umanã întrupatã în calitateamodelului de dezvoltare ºi în vitalitatea acestuia.

Relaþiile cu regiunea

Sã privim tabelul care urmeazã. El ne aratã locul pe care îl ocupã Japonia în viaþacomercialã a Asiei. Cum o þarã de dimensiuni mici, un „pitic geopolitic“, se poatesitua în inima activitãþii comerciale a unei regiuni care reprezintã cea mai dinamicãparte a continentului.

Sursa: World Bank Atlas, 1999, The World Factbook, 2001, cit. in Saul B. Cohen, Geopolitics of theWorld System, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham, 2003, p. 278

Dacã vom analiza mai îndeaproape datele prezente în tabel, în spatele cifrelor eco-nomice vom descoperi ºi o realitate socialã. Fiind principalul partener comercial al


Þara Principalii parteneri comercialiInvestiþiile strãine directe

(% din PNB)

Singapore Japonia, SUA, Malayezia 9,0%

Malayezia Japonia, SUA, Singapore 5,2%

Coreea de Sud Japonia, SUA, China, Germania 0,6%

Australia Japonia, SUA, Marea Britanie 2,3%

Thailanda Japonia, SUA, Singapore 2,4%

Filipine SUA, Japonia, Singapore 1,5%

Indonezia Japonia, SUA, Singapore 2,2%

Taiwan Japonia, SUA, Singapore –

188 Geopolitica

statelor din regiune, automat Japonia devine ºi nucleul economic al zonei. Anii deexperienþã în derularea schimburilor au arãtat acestor state cã ele depind foarte multde Japonia, cã aºa cum evolueazã aceastã þarã, aºa va evolua ºi zona în ansamblu.Bunãstarea sa înseamnã, implicit, ºi bunãstarea vecinilor sãi, aºa cum necazurile sauinvoluþiile sale se repercuteazã negativ asupra întregii zone. În anii ’70 ºi ’80, peri-oadã de adevãrat boom pentru economia japonezã, vecinii sãi asiatici au beneficiatdin plin de pe urma exportului de capital ºi a bazelor de producþie construite de cãtrejaponezi pe teritoriul lor. În anii ’90, când economia japonezã a început sã intre într-operioadã de stagnare, þãrile din jur au fost confruntate cu dificultãþi, cea mai marefiind criza financiarã din 1997-1998. Prin urmare, Japonia nu este doar principalulpartener comercial: ea este generatorul bunãstãrii în zonã. Realitate care începe sã fieresimþitã inclusiv la nivel psihologic, ca sentiment efectiv al oamenilor politici, dar ºial oamenilor obiºnuiþi. Ca sã se ajungã aici, a trebuit parcurs un drum lung, inauguratprin promovarea unui nou model de dezvoltare.

Între caracteristicile sale se numãrã ºi faptul cã el abandoneazã datele modeluluicolonial, care instituia de la bun început o diviziune asimetricã între parteneri, al cãreirezultat însemna beneficii, de o parte, costuri ºi pierderi, de alta; modelul asiatic con-ceput de cãtre Japonia instituie un raport de complementaritate între economii. Statulmai dezvoltat nu foloseºte doar piaþa statelor cu care se aflã în legãturã, ci ºi forþa lorde muncã, de cele mai multe ori ieftinã ºi abundentã, pentru stimularea unor industrii,pentru executarea unor operaþii, pentru îmbunãtãþirea performanþelor unor produse.Rezultatul s-a exprimat în mai multe planuri: þãrile respective au importat tehnologieavansatã, au calificat o forþã de muncã din ce în ce mai numeroasã, au dezvoltat ramurieconomice moderne ºi, astfel, economiile lor s-au pus în miºcare. Poate mai presusde orice, a apãrut ºi a prins rãdãcini ideea de cooperare ºi interdependenþã, bazatã peo nouã viziune, avantajoasã pentru întreaga regiune. De la paradigma win-lose, a jo-cului cu sumã zero, s-a trecut la cea win-win, din care toatã lumea are de câºtigat.

Câteva exemple. Companiile de construcþii de automobile din Japonia au filialecare produc diverse pãrþi componente: motoare în Thailanda, baterii în Indonezia etc.Pentru companiile de computere, componentele sunt produse în Singapore, iar asam-blarea computerelor se realizeazã în Malayezia. Industria de oþel, semiconductori ºiautomobile din Coreea de Sud a luat naºtere în dependenþã directã de tehnologia ºipãrþile componente japoneze, dupã care, împreunã cu partea japonezã, s-au creat carte-luri care au construit peste jumãtate din navele lumii. Ca urmare a acestei colaborãri,a cãrei primã fazã a fost una de dependenþã, s-a ajuns astãzi ca Japonia sã fie al doileadeþinãtor de flotã comercialã din lume, dupã Grecia, iar Coreea de Sud, al optulea.

Acest trend inaugurat de Japonia s-a extins apoi la întreaga regiune. Statele dinzonã au început ele însele sã importe componente sau produse parþial finisate, dupãcare le adaugã noi componente, operaþii, le îmbunãtãþesc performanþele ºi le exportãdin nou, uneori chiar cãtre þãrile de unde a fost fãcut importul. Singapore, de pildã,reexportã jumãtate din ceea ce importã. Filipine este unul dintre cei mai semni-ficativi importatori de componente high tech din SUA ºi, în acelaºi timp, unul dincei mai semnificativi exportatori de produse high tech spre SUA. În felul acesta, sedeclanºeazã o reacþie în lanþ a proceselor de dezvoltare, regiunea devenind o zonã a

schimbului din ce în ce mai echilibrat, tendinþã susþinutã puternic de marile centrefinanciare din Tokyo ºi Singapore.

În momentul de faþã, Japonia se confruntã ea însãºi cu dificultãþi. În ultimii anicreºterea sa economicã a fost minimã. Printre explicaþiile frecvente ale întârzieriirelansãrii se numãrã, spun unii comentatori, raporturile rigide între firme ºi structurilestatale, dar ºi alte aspecte care în contextul de faþã capãtã o relevanþã deosebitã. Pro-dusele ieftine ºi bune din Asia exercitã o adevãratã atracþie pentru japonezi, accen-tuând o problemã pe care Japonia a avut-o dintotdeauna, consumul intern destul demic. Economia niponã este consideratã de mulþi analiºti o economie dualã. Un sectorextrem de competitiv reprezentat de industriile japoneze orientate spre export ºi altul,intern, mult mai puþin competitiv. Succesul iniþial s-a datorat ºi faptului cã producþiaorientatã cãtre export a beneficiat de pieþe mari, valorificând prompt decalajele dinAsia. Astãzi, când aceste decalaje se reduc, sectorul orientat spre export nu mai poatecompensa eficienþa modestã a sectorului intern. Am mai menþiona cã Japonia nu afost confruntatã cu o crizã majorã, vizibilã, care sã zdruncine societatea ºi sã repre-zinte un semnal de alarmã pentru toatã lumea. A fost un proces de eroziune lentã lacare, se pare, societatea niponã s-a adaptat, mai ales cã þara, fiind cel mai mare cre-ditor mondial, a avut capacitatea financiarã de a estompa orice fenomen dramatic, cupreþul prelungirii crizei propriu-zise.

De aceea, mulþi analiºti considerã cã pericolul adevãrat pentru japonezi nu ar ficataclismul, ci acest proces de erodare lentã, dar cu efecte pe termen lung. De pildã,creºterea acceleratã a economiei nipone dintre 1975-1990 permitea dublarea standar-dului de viaþã la fiecare 23 de ani. Ritmul de creºtere din ultimul deceniu, de 0,5%,face ca aceastã dublare sã aibã loc la peste o sutã de ani. Rezultatul cumulat al acesteistagnãri de aproape zece ani, corelat cu creºterea altor economii, face ca, pentru primadatã în ultima sutã de ani, ponderea Japoniei în PIB-ul global ºi în activitatea co-mercialã internaþionalã sã fie în scãdere.

În ciuda problemelor pe care le traverseazã în momentul de faþã, Japonia rãmânede departe cel mai bogat ºi cel mai avansat stat din toatã Asia. Producþia manufac-turatã a Japoniei este în continuare mai mare decât cea a SUA. În timp ce deficitulcomercial al SUA se pãstreazã la acelaºi nivel, surplusul comercial al Japoniei s-adublat în ultimii zece ani. Iar fluxuri externe de capital s-au mãrit de aproape patruori, de la 300 de miliarde de dolari la mai mult de 1.100 de miliarde.19 O serie deanaliºti, chiar dacã recunosc perioada dificilã pe care o traverseazã Japonia, considerãcã aceasta nu este decât un moment de respiro înainte ca þara sã declanºeze o nouãofensivã globalã.

Prin urmare, rolul Japoniei de lider economic, tehnologic ºi financiar al regiuniinu este pus la îndoialã de nimeni, cel puþin pe termen mediu. Ea va continua sã fie prin-cipalul generator de investiþii de capital, de baze de producþie în statele continentuluiºi de relaþii comerciale intense ºi profitabile. Ca atare, Japonia va îndeplini, în conti-nuare, rolul de locomotivã a dezvoltãrii, impulsionând toatã regiunea.

Prezenþa economicã atât de pregnantã a Japoniei declanºeazã o dezbatere de mareactualitate pentru geopoliticã. Dacã aceastã disciplinã se ocupã cu dinamica spaþialãa puterii, dacã îºi propune sã explice factorii acestei dinamici, atunci ea nu poate face


în nici un fel abstracþie de forþa ºi de competitivitatea unei economii. Datele naturaleau devenit cu totul insuficiente pentru a înþelege dinamica despre care vorbeam.Experienþa Japoniei este absolut pilduitoare. O þarã cu o suprafaþã de 40 de ori maimicã decât Rusia, o þarã care nu are nici o bogãþie naturalã semnificativã, dar care areun PNB de zece ori mai mare decât cel al Rusiei. Dacã am pune alãturi de harta fizicãa lumii o hartã pe care þãrile ar fi reprezentate în funcþie de PNB, atunci Japoniaeconomicã ar fi cam jumãtate din Rusia fizicã, iar Rusia economicã ar fi cât Japoniafizicã. Neîndoielnic, dinamica spaþialã a puterii nu numai cã include, dar se bazeazãdin ce în ce mai mult pe mãrimea PNB-ului ºi competitivitatea unei economii. Esteadevãrat cã nici spaþiul nu mai este cel definit de geopolitica tradiþionalã. Spaþiulnaþional este mult mai deschis tehnologiei ºi produselor comerciale în general. Maiales când acestea sunt performante, este interesul statului respectiv sã-ºi deschidã gra-niþele, ºi, implicit, sã favorizeze dinamica spaþialã a statului care deþine competiti-vitatea superioarã.

Direcþia strategicã a Japoniei este aceea de a fi prezentã în marile centre de ino-vaþie tehnologicã ºi de prosperitate comercialã, reprezentate de SUA ºi Europa.Aceasta nu înseamnã cã Asia este neglijatã, dimpotrivã, prezenþa niponã în Asia estedin ce în ce mai vizibilã. Este o economie suficient de puternicã ºi de competitivãpentru a asculta de comandamentul strategic, acela de a fi prezentã acolo unde compe-tiþia este cea mai acerbã ºi, în acelaºi timp, de a urma propoziþiile clasice ale geo-politicii ºi de a-ºi consolida poziþiile în zonele învecinate din Asia.

În acord cu aceastã viziune, firmele japoneze îºi concentreazã exporturile ºi inves-tiþiile în spaþiul vecinilor asiatici, mulþi dintre aceºtia fiind foºti adversari ai Japonieiîn timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Pe mãsurã ce amintirile rãzboiului seestompeazã, Japonia recâºtigã fostele teritorii, de astã datã prin mijloace economice.Vecinii câºtigã capital, tehnologie avansatã, cunoºtinþele necesare modernizãrii, întimp ce Japonia câºtigã forþã de muncã ieftinã pentru industriile exportate ºi pieþe dedesfacere pentru produsele sale. E ca ºi cum evenimentele care au avut loc în Asia cujumãtate de secol înainte ar fi rescrise, ca prin farmec, cu alte mijloace. Iar cucerireaeconomicã este mai durabilã, pentru cã ea trãieºte prin consecinþe, prin influenþelepozitive pe care le induce. La început, japonezii au fost vãzuþi de vecinii lor drept unrãu necesar. Cu trecerea timpului, sunt percepuþi din ce în ce mai puþin drept un rãu,ºi din ce în ce mai mult drept ceva necesar ºi, cel puþin din punct de vedere economic,ceva dezirabil.

Mãrimea, bogãþiile naturale, puterea militarã intrã neîndoielnic în dinamica spaþialãa statelor. Dar cu o pondere mai redusã. Dacã un factor din seria celor naturale îºi men-þine importanþa, atunci acela este populaþia. Atât în creºterea economicã, în dinamicainternã a unui stat, cât ºi în expansiunea sa spaþialã. Din pãcate, el nu este sesizat laîntreaga sa dimensiune. Sau, atunci când acest lucru se întâmplã, fie este prea târziu,fie domeniul de intervenþie rãmâne foarte restrâns. Ca ºi în cazul Japoniei.

190 Geopolitica

Cleºtele demografic al Japoniei

Semnalam în subcapitolul dedicat miracolului japonez abordãri care explicã acestfenomen prin trãsãturile de caracter ale populaþiei. Este într-un anumit fel paradoxalcã tocmai din acest domeniu, al populaþiei, apar semnale de o anumitã gravitate, careavertizeazã, pun în gardã ºi impun o revizuire a prioritãþilor. Îngrijorãtor este faptulcã problemele apar concomitent la cele douã etaje ale evoluþiei demografice, celreprezentat de populaþia în vârstã, care a fãcut, în mare parte, faima economicã a Japo-niei ºi cel alcãtuit de populaþia tânãrã, chematã sã preia cârma economicã ºi politicãa þãrii.

La primul etaj, Japonia se confruntã cu fenomenul de îmbãtrânire a populaþiei. În1975, numai 8% din populaþie avea peste 65 de ani, în 1985 procentajul a ajuns la10% ºi se estimeazã cã în 2015 un sfert din populaþia Japoniei va avea peste 65 de ani.Astfel, Japonia va depãºi Suedia ºi Elveþia în ceea ce priveºte ponderea populaþieivârstnice ºi se va situa, din acest punct de vedere, în fruntea plutonului þãrilor dezvol-tate. Douã sunt motivele de adâncime care au fãcut ca Japonia sã aibã, procentualvorbind, o populaþia vârstnicã de douã ori mai mare decât cea a Franþei, Marii Britaniisau Germaniei. Primul este creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã. Înainte derãzboi, speranþa medie de viaþã se situa în jur de 50 de ani, iar aniversarea vârstei de60 de ani era marcatã în fiecare familie în mod deosebit, tocmai pentru cã erau puþinioameni care ajungeau sã trãiascã evenimentul. Apoi natalitatea a scãzut, bãtrânii for-mând astfel un grup mai numeros ºi existând chiar pericolul de a împovãra oarecumsocietatea.

Pânã de curând, se considera cã cele mai importante schimbãri din societateajaponezã au loc sub impuls extern. Îmbãtrânirea populaþiei ºi mai ales rapiditatea cucare se schimbã raporturile dintre generaþii încep sã constituie presiuni la fel demari. Referitor la acest aspect, impresioneazã nu numai saltul, de data aceasta nega-tiv, ci ºi iuþeala lui. Tendinþele aratã cã populaþia vârstnicã din Japonia se dubleazãîn 25 de ani, în timp ce în Franþa acelaºi proces ar dura 150 de ani. Dupã cum amspus, creºterea bruscã a speranþei medii de viaþã se conjugã ºi cu alte schimbãri denaturã demograficã. Rata fertilitãþii a scãzut, de la 2,37 în 1955 la 1,57 în 1989. Lafel, media numãrului de copii a scãzut de la 5 în 1955 la 3 în 198920 ºi la puþin peste2 copii astãzi. Dupã Europa, care are o ratã a naºterilor de 12 iar cea a deceselor de11, urmeazã Japonia, cu rata naºterilor de 10 ºi cea a deceselor de 7. Aproape la felde alarmantã.

Trecem, astfel, la problemele care se contureazã în celãlalt segment social, cel re-prezentat de tineri. La nivelul anilor ’90, tinerii sub 15 ani numãrau 23 de milioane, maipuþin de jumãtate din ponderea pe care o deþinea aceastã categorie socialã în perioadainterbelicã. Se inverseazã astfel o piramidã atât de importantã pentru sãnãtatea ºi vita-litatea societãþii în ansamblu: bãtrânii vor reprezenta în Japonia circa un sfert din vo-lumul populaþiei, în timp ce tinerii se vor situa sub o cincime.

Sunt de luat în calcul nu numai datele primare, procentajele, proporþiile, ci ºi trans-formãrile survenite în interiorul grupului social al tinerilor, în mentalitãþile ºi atitudi-nile acestora. De exemplu, pot fi detectate modificãri în ceea ce priveºte celebra „eticã


a muncii“, ataºamentul faþã de muncã, considerat a fi o constantã a comportamentuluicetãþeanului japonez. Un sondaj de opinie prezentat de revista Look Japan aratã cã 81%dintre tinerii japonezi între 20 ºi 30 de ani intervievaþi au rãspuns cã ºi-ar schimbalocul de muncã pentru a-ºi pune în valoare mai bine potenþialul ºi pentru a câºtigamai mulþi bani. Japonezii între 30 ºi 40 de ani ar face acest lucru în proporþie de 72%,cei între 40 ºi 50 de ani în proporþie de 68% ºi doar 51% dintre cei peste 50 de anisunt de acord cu astfel de schimbãri. Numai 25% dintre cei între 20 ºi 30 de ani îºimanifestã disponibilitatea de a-ºi sacrifica o parte din timpul liber pentru problemede serviciu, 37% dintre cei de 30 de ani, 50% dintre cei de 40 ºi 54% dintre cei depeste 50 de ani.

De asemenea, munca începe sã fie vãzutã de noua generaþie preponderent ca mijlocde a procura bani pentru timpul liber ºi distracþie. Spre deosebire de imaginea japone-zului care se odihnea pentru a fi mai bun de muncã dupã sfârºitul de sãptãmânã, tineriimuncesc pentru a avea bani de distracþie. Atunci când câºtigul este suficient pentru apetrece timpul liber dupã plac, tinerii japonezi nu numai cã acceptã, dar chiar suntdoritori sã presteze munci plictisitoare.21 Cei preocupaþi de aceste modificãri încearcãsã ofere ºi explicaþii corespunzãtoare: efectele occidentalizãrii Japoniei, defecþiuni însistemul de învãþãmânt, fascinaþia exercitatã de posibilitãþile de petrecere a timpuluiliber. Cert este cã aceºti tineri nu au mai fost hãrþuiþi de foame ºi sãrãcie, iarbunãstarea a influenþat, inevitabil, stilul de viaþã, valorile, opþiunile ºi prioritãþile. Demo-grafia poate sã explice ºi intensificarea preocupãrilor pentru schimbarea opþiunilor deapãrare ale Japoniei, fenomenul de renaºtere a naþionalismului. Japonezii sub 25 deani nu cunosc experienþa rãzboiului decât prin amintirile bunicilor. Dacã pãrinþii lorpãstrau o anumitã recunoºtinþã americanilor, deoarece asociau propria prosperitate cusiguranþa oferitã de piaþa americanã, tinerii japonezi de astãzi iau bunãstarea dreptfireascã, s-au desprins psihologic de ideea cã piaþa americanã ºi prezenþa americanãîn zonã ar fi de neînlocuit ºi dezvoltã atitudini independente, care merg pânã la acontesta valabilitatea aranjamentului postbelic americano-nipon.

Cert este cã declinul demografic obligã Japonia la un import de forþã de muncãdictat de nevoi de producþie. Studii de specialitate realizate sub egida ONU aratã cãJaponia va trebui sã-ºi completeze, anual, forþa de muncã cu 600.000 de imigranþi.22

Ceea ce va obliga þara, ca ºi Europa, sã-ºi stabileascã o politicã limpede în domeniulimigrãrii. În cazul Japoniei, situaþia este mai dificilã, pentru cã, aºa cum semnaleazãºi Saul Cohen, þara nu este pregãtitã ºi se dovedeºte foarte ostilã ideii de imigraþie.Este ilustrativ în aceastã privinþã urmãtorul fapt: între Primul ºi al Doilea Rãzboi Mon-dial, în Japonia au fost aduºi circa un milion de coreeni ca forþã de muncã. Descendenþiilor nici astãzi nu au fost integraþi în societatea niponã. Dar, cum noteazã autorul men-þionat, Japonia nu are practic alegere: oricât de dificilã s-ar dovedi, deschiderea estepreferabilã declinului economic.23

192 Geopolitica

Cãtre un binom de putere chino-nipon?

Vorbind de situaþia din regiunea Asia-Pacific, ni se pare esenþial sã subliniem cãtotul depinde în momentul de faþã de felul cum va fi modelatã relaþia dintre Japoniaºi China. Ambele state luptã pentru crearea ºi consolidarea sferelor de influenþã, am-bele sunt interesate de consolidarea unei zone de prosperitate, ambele sunt însã sufi-cient de puternice pentru a emite pretenþii la supremaþie. Depinde acum dacã aceastãpretenþie va fi înfãptuitã în „stil asiatic“, adicã într-un mod silenþios, cumpãtat, non-violent. Cel puþin pânã în prezent, relaþiile dintre aceste douã state au evoluat bine.China a avut nevoie de performanþa tehnologicã niponã, aºa cum japonezii au avut,au ºi vor avea nevoie de piaþa chinezã. Analiºtii vorbesc despre formarea unei posi-bile axe economice ºi strategice Beijing-Tokyo, care ar reuni douã dintre cele maiputernice economii ale lumii (de fapt, poziþiile economice numerele doi ºi trei dinlume), ar transforma în sateliþi, prin forþa lucrurilor, economiile dinamice ale celor-lalte þãri asiatice ºi ar forma zona economicã cea mai puternicã a lumii de azi.

Cert este cã, astãzi, China reprezintã al doilea partener economic al Japoniei, iarrelaþiile comerciale dintre cele douã state cunosc evoluþii promiþãtoare. China repre-zintã baza de producþie preferatã pentru firmele japoneze, datoritã forþei de muncãieftine ºi bine calificate. Dacã ar fi sã lãsãm la o parte investiþiile fãcute de chineziidin afara Chinei, cele mai mari investiþii directe fãcute în China sunt cele nipone.24

Demn de subliniat este ºi faptul cã mulþi lideri din sfera economicã a Japoniei vãdrelaþia cu SUA drept una de concurenþã, pe când cea cu China drept una de comple-mentaritate.

Raporturile dintre cea mai puternicã, din punct de vedere economic, þarã a conti-nentului ºi cel mai mare stat al sãu se dovedesc fundamentale pentru echilibrulregiunii de nord-est ºi al Asiei în ansamblu. Kent Calder vorbeºte de o deteriorare arelaþiilor nipono-chineze. Creºterea cheltuielilor militare chineze (creºtere de 12,7procente în 2000) ºi scãderea sprijinului nipon ar fi erodat bazele interdependenþeidintre cele douã state. Iar surplusul comercial al Chinei pe relaþia cu Japonia, care acrescut cu aproximativ 40 de procente în 2000, nu a fost în mãsurã sã readucã echili-brul din anii anteriori. Cel puþin deocamdatã, elementele de complementaritate întrecele douã þãri sunt suficient de puternice. China este un stat de mãrime impresionantã.Ca sã se dezvolte, ea va avea nevoie de tehnologie ºi surse financiare. Iar Japonia lepoate oferi din abundenþã pe amândouã.

Din punctul de vedere al potenþialului propriu, Japonia se aflã cu mult în urmaSUA ori a Uniunii Europene; de aceea, e foarte posibil ca aceastã þarã sã se apropiefoarte mult de noile þãri industrializate din regiune, astfel încât sã formeze o regiunesimilarã ca mãrime, poate însã mai dinamicã decât ceilalþi doi mari competitori.Comerþul ºi investiþiile care leagã Japonia de þãrile vecine s-au extins, deºi diferenþelede culturã ºi instituþionale sunt mai mari decât cele din þãrile europene. Inclusivdistanþele fizice dintre aceste þãri sunt mult mai mari: Singapore este tot atât dedeparte de Tokyo precum Londra de New York. Mai este ºi o problemã de echilibru.Japonia este mult mai puternicã decât partenerii sãi, Coreea de Sud, Taiwan, HongKong, Singapore. Populaþia sa este mult mai mare decât a acestor patru þãri la un loc,iar economia de 5-6 ori mai mare. Orice eventual bloc economic compus din aceste


194 Geopolitica

þãri va fi dominat de Japonia într-o asemenea mãsurã încât, probabil, o astfel de pro-punere nu va fi acceptatã de ceilalþi. Sunt ºi alte þãri în regiune care ar putea deveniparteneri suplimentari: Filipine, Thailanda, Malayezia, chiar Indonezia. Dar acesteanu au arãtat dinamismul celorlalþi ºi, chiar dacã s-ar adãuga la acest bloc, economiajaponezã tot ar fi de câteva ori mai mare decât a celor opt luaþi la un loc.

Considerãm cã, pentru relaþiile dintre statele din nord-estul Asiei, importante suntºi reacþiile sudului asiatic, mai ales cele intervenite dupã criza asiaticã. Mesajul datde aceste state – prin iniþiativa ASEAN plus trei, asupra cãreia vom reveni mai târziu– este cã ele ar dori sã lucreze cu toate cele trei puteri economice ale Asiei de Nord-Est: Japonia, Coreea de Sud ºi China. Considerãm cã aceastã reacþie exprimã o per-cepþie reprezentativã pentru aceastã parte a lumii. Asia pacificã îºi dã seama cã rupereaunor echilibre în cadrul regiunii ar fi cel mai costisitor lucru. Ea are nevoie ºi de piaþachinezã, ºi de tehnologia niponã, ºi de dinamismul Coreei de Sud (aceastã þarã, deºia fost afectatã puternic de criza de acum cinci ani, a reuºit o refacere spectaculoasã,astfel cã, astãzi, PNB-ul sud-coreean este cu o pãtrime mai mare decât cel din 1996).Asia de Sud doreºte sã colaboreze cu aceste trei þãri, pentru cã, în felul acesta, pute-rile respective se vor echilibra între ele, fiind mult diminuatã posibilitatea apariþiei unordereglãri mari în regiune. Criza asiaticã a generat, independent de cele spuse mai sus,un proces de apropiere între cele trei forþe economice ale Asiei de Nord-Est. Dialogulpolitic s-a intensificat. Din 1998 au loc întâlniri anuale între ºefii de stat chinez ºijaponez, iar din 2001 întâlniri periodice între miniºtrii economiei din cele trei þãri.

Ni se par semnificative ºi rezultatele unui sondaj efectuat în Japonia privind securi-tatea regiunii. 70% dintre rãspunsuri spun clar cã întãrirea cooperãrii în regiune esteconsideratã cea mai bunã formulã de consolidare a securitãþii. Ceea ce exprimã otendinþã mai largã, am putea spune din ce în ce mai mult recunoscutã: astãzi coope-rarea este noul nume al pãcii ºi un climat de cooperare este cea mai bunã garanþiepentru o evoluþie stabilã ºi nonconflictualã.

Vom înþelege, astfel, ºi de ce Statele Unite þin sã fie prezente din ce în ce mai multîn Asia, de ce ele au diminuat preocupãrile pentru consolidarea NAFTA, fiind conºti-ente de forþa noii regiuni economice care s-ar putea naºte. S-ar cuveni adãugat ºifaptul cã în aceastã zonã este prezentã ºi Rusia, cu tot potenþialul ei economic ºimilitar. Dacã nu se formeazã tandemul chino-nipon, se poate forma un alt tandem,chino-rus, la fel de important. Agenda europeanã este destul de bine conturatã, iaraici surprizele sunt practic excluse. Agenda geopoliticã asiaticã este mai puþin clarã,dar ea conferã posibilitatea unor miºcãri din care SUA nu ar avea neapãrat de câº-tigat. Este o zonã în care primeazã nu structurile regionale, ci actorii care evolueazãîn diferite ritmuri. De aceea, combinaþiile pot fi surprinzãtoare.

Reevaluarea politicii externe ºi de apãrare

În comparaþie cu agenda economicã, agenda politicã ºi de securitate a Japoniei înAsia este limitatã. Cu toate acestea, este o agendã din ce în ce mai încãrcatã ºi mai plinãde înþeles. Japonia deþine în momentul de faþã al ºaselea buget de apãrare din lume,

dupã SUA, China, Rusia, Franþa ºi Marea Britanie. La începutul anului 2000, parla-mentul japonez a anunþat cã va declanºa un proces de revizuire a Constituþiei; se aveaîn vedere mai ales faimosul articol 9, prin care Japonia renunþa, la sfârºitul celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, la folosirea forþei pentru rezolvarea disputelor internaþionale.

Chiar dacã nu deþine o armatã sau o flotã puternicã, Japonia ar avea toate condi-þiile sã devinã una dintre puterile militare ale lumii, ca urmare a faptului cã deþine opoziþie foarte importantã în ceea ce se cheamã tehnologie cu dublã întrebuinþare:specialiºtii care lucreazã în domeniul aparaturii video, al telefoniei mobile, al infor-maticii au cunoºtinþe pe care le pot transfera în domeniul controlului radar, al bom-belor inteligente etc. Avansul luat de Japonia în industria high tech, la care se adaugãimpresionanta capacitate de producþie, îi va permite sã lanseze mai repede pe piaþãarme mai ieftine ºi mai performante din punct de vedere tehnologic.

În ultimii ani, vocile care solicitã o prezenþã de mai mare relief a Japoniei în do-meniul securitãþii s-au intensificat. Este semnificativ în aceastã privinþã cã actualulprim-ministru, Junichiro Koizumi, a venit la putere cu un discurs care avea printrepunctele principale revizuirea prevederilor constituþionale în domeniul apãrãrii. Oasemenea tendinþã trebuie corelatã cu alte solicitãri mai vechi de renunþare la „paci-fismul unilateral“, care fãceau trimiteri la conceptul de pan-asiatism, la noul asiatism.Ideile de bazã ale acestor orientãri sunt: asiaticii se înþeleg mai bine între ei, sunt maicooperanþi, mai sensibili, nu atât de materialiºti. Japonia, fiind þara cea mai dezvoltatãdin Asia, are o obligaþie specialã sã ajute celelalte state asiatice; ea îºi poate hotãrîsingurã politica externã ºi de apãrare, fãrã a mai fi în subordinea arogantei „raseialbe“. Poziþia pe care o deþine în prezent Japonia în domeniul economic ºi tehnologic,forþa de muncã instruitã ºi absenþa fenomenului infracþional sunt interpretate dreptdovezi ale superioritãþii poporului japonez ºi a culturii sale. O carte care a fãcut vogã –Japan That Can Say No25 – susþine cã prejudecãþile americane împotriva rasei galbenear sta, de fapt, la originea fricþiunilor economice.

Mai importantã decât discursurile de genul celor de mai sus ni se pare stagnareaeconomicã prelungitã a Japoniei. Întotdeauna stãrile de crizã au produs miºcãri poli-tice radicale. Nu este exclus ca, în actualul context, tendinþele care asociazã demarajuleconomic al Japoniei cu un efort semnificativ în domeniul înarmãrii sã se intensifice.Mai ales cã aceastã þarã are capacitatea de a deveni o forþã nuclearã într-o perioadãscurtã de timp. De altfel, ea este denumitã „putere nuclearã latentã“. Am putea spunecã, de fapt, chiar contextul politic din Japonia s-a schimbat în aceastã privinþã. Dacãnumai cu câþiva ani în urmã vocile care se opuneau creãrii unei forþe militare semni-ficative ºi, deci, revizuirii Constituþiei erau majoritare, astãzi Japonia cunoaºte uncurent din ce în ce mai pronunþat de dreapta, sesizabil în discursul oficial, în discursulmedia ºi chiar în manualele ºcolare.26

Este important de semnalat acest lucru pe fondul crizei de care aminteam. Fireºtecã stagnarea nu a afectat semnificativ nivelul de trai al omului obiºnuit. Mai mult, sepoate spune cã japonezii trãiesc mai bine decât celelalte naþiuni dezvoltate. În medie,spune Robert Harvey, japonezii câºtigã mai mult decât americanii, plãtesc mai puþinetaxe – 12% din câºtiguri comparativ cu 16% în SUA ºi 20% în Europa – iar îngrijireamedicalã este gratuitã. Fiecare gospodãrie deþine un televizor color ºi un cuptor cumicrounde, 90% dintre niponi au maºinã ºi aproape 50% computer. În medie, japonezii


lucreazã cu o orã mai puþin decât americanii, numãrul atacurilor de cord este de treiori mai mic iar durata medie de viaþã este mai mare decât a americanilor.27 Intensifi-carea discursului de dreapta ºi naþionalist poate fi pusã în directã legãturã cu perspec-tiva declinului relativ a acestui standard, în condiþiile în care nu se gãseºte o soluþiedurabilã la aceastã crizã.

Pe de altã parte, ar trebui sã avem în vedere ºi schimbarea contextului asiatic îngeneral, care ne îndeamnã sã revedem poziþia clasicã a þãrii de a nu deþine decât forþemilitare defensive. China, Coreea de Nord, Taiwan ºi alte state din Asia sunt angajateîntr-o intensã cursã a înarmãrilor. Potenþialele surse de conflict în Asia sunt nume-roase. În insula Okinawa, situatã în sudul Arhipelagului Nipon, sunt încã prezenþipeste 40.000 de soldaþi americani. Puterea economicã ºi poziþia câºtigatã de Japoniaîn regiune invitã la un rol mai proeminent ºi în planul securitãþii. Problema este cumse va afirma acest rol, dacã el va avea în vedere menajarea sensibilitãþilor din zonã, încãputernice, ºi consolidarea unui climat de încredere la nivelul regiunii. ªi o asemeneaorientare nu se poate realiza decât în cadrul unui aranjament multilateral. De altfel, nise pare semnificativ cã Statele Unite încurajeazã în ultimul timp o asemenea evoluþie,în care vãd o garanþie suplimentarã de securitate în Asia.

Ridicarea Chinei

Statul cu cea mai impresionantã evoluþie din regiune este, neîndoielnic, China. Evo-luþia economicã din ultimii ani a Chinei a fost atât de spectaculoasã, încât a activat ºia adus în prim-plan potenþialitãþile sale geopolitice, care pânã nu de mult erau doarlatente. Este vorba despre suprafaþa ºi bogãþii – a treia þarã ca întindere de pe glob, dupãRusia ºi Canada, ºi dispunând de considerabile resurse naturale –; despre populaþie –cea mai populatã þarã a lumii –; despre poziþia geograficã – China fiind din acest punctde vedere dualã, cu o pregnantã dimensiune continentalã, dar ºi cu o puternicã perspec-tivã oceanicã –; despre puterea militarã – China deþinând una dintre cele mai puternicearmate, în mãsurã sã valorifice poziþia sa geostrategicã, sã-i promoveze ºi sã-i prote-jeze interesele. Nu este nici un fel de exagerare sã spunem cã ridicarea Chinei estepoate cea mai importantã tendinþã geopoliticã a momentului. În ce sens? O Chinãdezvoltatã ºi competitivã poate oricând alcãtui un cuplu cu Rusia, dând un nou înþelesºi o nouã substanþã spaþiului care se numeºte Eurasia. China cu prosperitatea ei econo-micã reprezintã de departe cea mai mare piaþã a lumii. Iar o piaþã de dimensiunile celeichineze este în condiþiile unei supraproducþii mondiale, un atu extrem de important.Unirea forþei economice cu populaþia chinezã poate declanºa un proces care este greude aproximat în prezent. Nicholas D. Kristof menþiona în aceastã privinþã: „Dacã vacontinua, ridicarea Chinei poate sã fie cea mai importantã tendinþã din lume în secolulurmãtor. Peste o sutã de ani, când istoricii vor scrie despre acest timp, s-ar putea sãajungã la concluzia cã cea mai semnificativã dezvoltare a fost ridicarea unei economiide piaþã competitive – ºi a unei armate – în cea mai populatã þarã a acestei lumi.“Autorul continuã cu o ironie evidentã, dar care are ºi ea un înþeles deloc de neglijat:„Aceasta va fi ºi mai probabil dacã mulþi istorici de frunte ce vor trãi peste un secolnu se vor numi Smith, ci mai ales Wu.“28

196 Geopolitica

Strategia de dezvoltare ca element geopolitic

Studiile de specialitate insistã îndeobºte asupra unor atuuri de ordin geopolitic aleChinei. Atuuri care nu pot fi puse în nici un fel la îndoialã. Se menþioneazã puþin saunu se menþioneazã deloc un aspect cardinal, dupã pãrerea noastrã ºi, anume viziunea,strategia care ghideazã dezvoltarea Chinei, am spune independent de persoane, delideri ºi de contexte particulare. Considerãm cã aceastã strategie este principala expli-caþie a ascensiunii Chinei ºi a noii afirmãri geopolitice pe care o cunoaºte aceastã þarã.

Într-adevãr, la sfârºitul acestui secol ºi mileniu, China a administrat lumii contem-porane o lecþie de înþelepciune. Dupã o serie de procese dramatice petrecute în cadrulsocialismului de stat – ºi în primul rând invadarea Cehoslovaciei, din 1968, care aînsemnat refuzul net al primului stat socialist, Uniunea Sovieticã, de a se reforma dininterior, adicã tocmai ceea ce propunea experienþa cehoslovacã –, China a luat parcãun rãgaz de zece ani de meditaþie adâncã asupra destinului sãu ºi a sistemului politicpentru care optase cu mai multe decenii în urmã. A ales sã reformeze sistemul înlatura sa economicã, prin eliberarea – este adevãrat, controlatã – a iniþiativei parti-culare. Este o reformã mai profundã decât pare la prima vedere, întrucât se acceptãideea ca relaþiile socialiste sã funcþioneze pe baza proprietãþii private, ceea ce era deneconceput pânã atunci.

Vorbind despre factorii care alimenteazã evoluþia de-a dreptul impresionantã aChinei, nu putem sã nu relevãm ºi un anumit angajament – din partea conducerii þãrii,dar ºi a populaþiei – de a restabili locul pe care aceastã þarã l-a avut în istoria omenirii.Noi cunoaºtem mai bine istoria Europei, dar ar trebui sã amintim cã la 1820 Chinaasigura 28,7% din întreaga economie a lumii (cum spun unii comentatori, o parte maimare decât cea deþinutã de SUA astãzi); urma dupã aceea India, cu 16%, iar pe loculal treilea se situa Franþa, cu 5,4%29. În acel moment, China avea ºi o suprafaþã depeste 12 milioane kilometri pãtraþi, cu peste 2 milioane mai mult decât deþine astãzi,ca sã nu mai amintim cã, la acea datã, Coreea, Thailanda, Birmania ºi Nepalul erauun fel de state vasale ale Chinei.30

Trecutul imperial al Chinei este o sursã de mândrie pentru locuitorii de astãzi ai þãrii.China a construit un imperiu care, în multe perioade, a fost cel mai întins din lume ºi, înorice caz, cel mai durabil. La conducerea imperiului care a durat cam 2.100 de ani s-aaflat o succesiune de opt dinastii. Nu a fost doar o cuprindere teritorialã ieºitã din co-mun: China a devenit spaþiul unei culturi de o impresionantã vitalitate; aici s-a inventatpraful de puºcã, s-a produs pentru prima datã hârtia, s-a descoperit mãtasea etc.

China a ratat însã întâlnirea cu lumea modernã; s-a închis, s-a întors cãtre sine, iaro perioadã de 150 de ani, care a debutat o datã cu secolul al XIX-lea, a reprezentatdeclinul trist al unui colos. Revoluþia condusã de Mao a avut loc pe fondul acesteirãmâneri în urmã din ce în ce mai vizibile, ea având ºi o componentã de eliberare aþãrii de sub ocupaþia japonezã.

Renaºterea economicã actualã a Chinei este marcatã de declanºarea, la sfârºitulanului 1978, a procesului de reformã condus de Deng Xiao Ping. Din 1978 pânã în 2000,ritmul mediu anual de creºtere economicã a Chinei a fost de 9%, ceea ce reprezintãun record din mai multe puncte de vedere. Potrivit datelor oficiale, între 1989 ºi2000 PNB a crescut cu 9,7 procente anual, iar în 2006 creºterea a fost de 11,1%, ceea


ce, dacã avem în vedere dimensiunile continentale ale þãrii, reprezintã un ritm decreºtere ieºit din comun.

O evoluþie care a indus o reaºezare geopoliticã

Declanºatã mai întâi în agriculturã, reforma a condus la creºterea spectaculoasã aproducþiilor în acest sector vital. Apoi iniþiativa privatã a fost stimulatã în industrie.În aceeaºi perioadã, China a consemnat o creºtere considerabilã a consumului internde bunuri de folosinþã îndelungatã ºi a pieþei interne. Au avut loc ºi prefaceri econo-mice structurale. Astãzi, 40% din producþia industrialã a þãrii este asiguratã de companiiprivate, în timp ce mai mult de 30% din angajaþi lucreazã pentru firme particulare saumixte (în condiþiile în care în 1979, anul în care a început reforma, nu exista nici ofirmã particularã). Creºterea industrialã internã a þãrii s-a repercutat pozitiv asupraparticipãrii la activitatea comercialã internaþionalã. Între 1989 ºi 2000, volumul co-merþului internaþional a crescut de patru ori, de la 112 la 474 de miliarde de dolari.31

O þarã de asemenea proporþii, care cunoaºte, într-o perioadã relativ scurtã, prefacerimasive, este confruntatã ºi cu multe probleme sociale, economice, politice. Cã ritmu-rile de dezvoltare ale Chinei inspirã anumite temeri este de înþeles. Întrebarea care seridicã priveºte o opþiune simplã: ce ar fi mai riscant, o Chinã puternicã sau o Chinãslabã, traversatã de conflicte ºi violenþe? Dacã avem în vedere dimensiunile, populaþiaþãrii, credem cã omenirea, deci inclusiv SUA, trebuie sã se teamã mai mult de o desta-bilizare a Chinei decât de o evoluþie care o recomandã drept un viitor centru de putere.

Putem face o serie de observaþii ºi consideraþii critice la adresa sistemului politicchinez, chiar la adresa unor concepte de bazã, cum ar fi cel al sistemului „economieisocialiste de piaþã“. Cert este cã economia Chinei a progresat continuu, cã dezvol-tarea ºi modernizarea economicã a acestui megastat au scos la ivealã un actor politicde primã importanþã al lumii de azi. Concomitent, a fost abandonatã în bunã mãsurãpractica de a justifica ideologic deciziile guvernamentale. Din ce în ce mai mult,legitimitatea guvernãrii este pusã în relaþie cu performanþa economicã.

Ceea ce impresioneazã în dezvoltarea Chinei este faptul cã, pe mãsura evoluþiei,perspectivele þãrii se amplificã ºi puterea latentã a acestui stat se evidenþiazã. Ca sã nedãm mai bine seama de rolul dezvoltãrii economice în ascensiunea politicã ºi geopoli-ticã a Chinei, este suficient sã subliniem cã, potrivit previziunilor Bãncii Mondiale, dacãactualele tendinþe se menþin, dacã statul chinez se va bucura de stabilitate, la sfârºituldeceniului al doilea al secolului nostru China va depãºi SUA din punctul de vedere alPIB, devenind numãrul unu al economiei mondiale.32 China va avea un PIB de 9.800de miliarde de dolari, comparativ cu cel al SUA, de 9.700 de miliarde de dolari.

Pânã în 2020, China va avea un volum al comerþului care o va plasa pe locul aldoilea în lume, cu o pondere de 10% din comerþul mondial, dupã SUA, care vor avea12%, ºi înaintea Japoniei, care va deþine 5%. În afirmarea sa ca putere, China a þinutîntr-un anumit echilibru problemele sociale ºi cele economice, ceea ce a fãcut-o maiatractivã pentru investiþiile strãine. China, în acelaºi timp, pregãteºte 420.000 deingineri anual, cam de trei ori mai mulþi decât Japonia, þarã citatã cu respect pentru

198 Geopolitica

eforturile ºi pentru performanþele în acest domeniu.33 China a pregãtit o forþã de muncãde înaltã calificare, prezentând în acelaºi timp avantajul unei forþe de muncã mai ieftine.

Dupã opinia noastrã, marea performanþã a Chinei este cã a înfãptuit aceste trans-formãri în condiþii de stabilitate economicã ºi socialã. Ceea ce a atras capitalul strãin,preocupat de stabilitate, condiþia elementarã pentru obþinerea profitului. În 1990,China beneficia doar de 3,4 miliarde de dolari sub formã de investiþii strãine. Cifra acrescut de peste zece ori, ajungând în 1996 la 41,7 miliarde. În afara de SUA, nici oaltã þarã din lume nu primeºte atâtea investiþii strãine directe precum China. Numaiîntre 1996 ºi 1999, acest tip de investiþii a totalizat 126 de miliarde de dolari, de ºaseori mai mult decât investiþiile directe în Japonia. În ultimii ani ai secolului trecut, cifrade investiþii s-a stabilizat la un nivel de 40 de miliarde anual.34 Nu este nici o îndoialãcã, dupã ce în septembrie 2001 China a devenit membrã a Organizaþiei Mondiale aComerþului, atractivitatea þãrii a crescut.

Aceasta scoate definitiv discuþia din zona întâmplãtorului, a contextului favorabil,a ºansei inteligent valorificate. Avem de-a face cu o strategie de dezvoltare temeinicelaboratã, promovatã treptat ºi controlatã din punct de vedere economic ºi social. Ostrategie modernã, aplicatã celei mai populate þãri a lumii. Rezultatul? Un fenomengeopolitic: ridicarea masivã a Chinei este deja cel mai important fenomen geopoliticde la începutul acestui secol.

China ºi Organizaþia Mondialã a Comerþului

Volumul de investiþii de 40 de miliarde de dolari anual veniþi numai din afara grani-þelor – la care se adaugã propriile investiþii particulare ºi de stat – va reprezenta unadevãrat motor de dezvoltare ºi modernizare a Chinei. Aici nu este vorba doar despresuma de bani propriu-zisã. Investiþiile strãine se orienteazã cu deosebire cãtre domeniinoi, cu mare ratã de profit, se asociazã cu noile tehnologii, cu performanþa manage-rialã. Ceea ce va avea drept rezultat creºterea producþiei de înalt nivel tehnic ºi, im-plicit, sporirea exportului. Specialiºtii spun cã volumul investiþiilor strãine va face dinChina o putere de dimensiuni globale în domeniul exportului de produse.

Statutul actual al Chinei de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului estefoarte probabil sã sporeascã acest val de investiþii, pentru cã, de acum, þara va benefi-cia de un risc investiþional mai scãzut. S-a calculat cã un procent mai mic în rata derisc a investiþiilor strãine, conjugat cu reducerea tarifelor comerciale ºi alte liberalizãricare decurg din statutul de membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului, vaconduce la sporirea ratei anuale de creºtere economicã a Chinei cu un procent. Auexistat, din acest punct de vedere, abordãri simpliste, care vorbeau de o creºtere aacestor investiþii la circa o sutã miliarde de dolari pânã în 2005, ceea ce apropia Chinafoarte mult de volumul de investiþii strãine în SUA.35 Voci oficiale chineze vorbeaude „cel puþin“ 50 de miliarde de dolari investiþii strãine directe dupã intrarea în OMC.

Important este sã analizãm nu numai ritmurile actuale de dezvoltare, ci ºi poten-þialul de evoluþie al þãrii, puterea ei latentã care se actualizeazã. Nu este nici o îndoialãcã, în urmãtorii ani, China poate deveni numãrul unu al Asiei, actorul principal al


200 Geopolitica

continentului. Prima condiþie în acest sens este nu atât propria performanþã, câtrelaþiile pe care le are cu vecinii ºi cu þãrile de pe continent în ansamblu, gradul sãude acceptare în regiunea Asia-Pacific. Important este ce intenþioneazã sã facã aceastãþarã cu propria creºtere. În ce direcþie doreºte sã o canalizeze: cãtre ridicarea unei puterimoderne sau pentru a urmãri direcþii expansioniste care sã o punã în contradicþie curegiunea ºi cu întreaga lume? De aceea, vom încerca sã analizãm relaþiile Chinei cuþãrile din zona în care geografic este plasatã – Asia de Nord-Est – precum ºi cu stateledin sud-estul asiatic, zone de influenþã principale care se contureazã pentru China; însfârºit, vom face câteva trimiteri ºi la relaþiile Chinei cu þãrile din sudul continentului,unde se aflã plasatã cealaltã þarã asiaticã de mãrimi semicontinentale – India.

Relaþiile comerciale în Asia de Nord-Est sunt intense. Potrivit autorilor lucrãriiChina and the WTO, Japonia este deja cel mai mare exportator în China, depãºindvolumul exportului pe relaþia cu SUA. De la inaugurarea relaþiilor oficiale (1992),comerþul în ambele direcþii China–Coreea de Sud a crescut de cinci ori. Specialiºtiiestimeazã cã volumul comerþului dintre cele douã þãri va ajunge pânã în 2010 la va-loarea de o sutã de miliarde dolari anual. Surplusul comercial sud-coreean – de circa6 miliarde de dolari anual – pare sã nu preocupe, cel puþin pentru moment, China. Maidelicat este faptul cã cele douã þãri au început sã concureze pe toate pieþele. De pildã,în 1995 Coreea deþinea 9% din piaþa americanã a electronicii de consum, în timp ceChina doar 6,9%. În 2000, ponderea Coreei s-a redus la 7,8%, în timp ce aceea a Chineia crescut la 10,5%.

SUA ºi China sunt angajate într-un volum al comerþului bilateral care se ridicã lao sutã de miliarde de dolari anual. La fel de semnificativ este ºi faptul cã activitateacomercialã dintre cele douã þãri a crescut în medie cu zece miliarde dolari în fiecarean. Ceea ce spune mult despre interesele celor douã þãri de a menþine relaþii bune, dea dezvolta cooperarea. Putem sã ne facem o imagine despre aceste interese menþio-nând faptul cã în relaþiile comerciale bilaterale China are un surplus de 60 miliardedolari.36

S-a vorbit mult despre relaþiile tensionate dintre China ºi Taiwan. Într-adevãr, rela-þiile dintre cele douã state nu traverseazã cea mai bunã perioadã. Din punct de vederecomercial însã, sunt de consemnat unele procese care conduc la o cu totul altã inter-pretare. Evaluãri oficiale taiwaneze aratã cã, între 1990 ºi 2000, 60 de miliarde de dolariau fost investite în China continentalã de cãtre firme taiwaneze. Aceste companii auadus cu ele experienþa de producãtor în tehnologia informaþiei, domeniu în care Tai-wanul a ocupat al treilea loc în lume. De curând, China a surclasat Taiwanul ca al treileaproducãtor în domeniul tehnologiei informaþiei, iar în urmãtorii ani se apreciazã cã vadepãºi Japonia, care ocupã în momentul de faþã locul al doilea. Surse semioficiale dinTaiwan susþin cã exportul de produse în domeniul tehnologiei informaþiei fãcut defirmele taiwaneze aflate pe teritoriul Chinei continentale s-a ridicat în 2000 la circa14 miliarde de dolari, ceea ce înseamnã cam 40% din valoarea exporturilor chinezeîn domeniul electronic.

Relaþiile oficiale cu Taiwanul rãmân încordate. Analiºtii din domeniul militar spuncã Strâmtoarea Taiwan este unul dintre punctele cele mai sensibile nu numai ale Asiei,ci ale lumii. Ceea ce, având în vedere faptul cã Taiwanul beneficiazã de sprijin ameri-

can ºi cã, la rândul ei, China devine nu numai o superputere economicã, ci ºi unamilitarã, se poate dovedi adevãrat. Noi am vrut sã subliniem cã tendinþele economiceºi comerciale, mai ales când se combinã cu procese culturale profunde, pot prefiguraorientãri geopolitice. Dezvoltarea economicã a Chinei, magnetismul pe care aceastãevoluþie îl va degaja vor constitui pe termen mediu ºi lung o punte de legãturã careva estompa diferenþele ºi chiar tensiunile politice de astãzi.

Cu Rusia, cel puþin în ultima vreme, relaþiile se îmbunãtãþesc vizibil. O dovedescîntâlnirile la nivel înalt, Pactul de la Shanghai etc. Cele douã megastate sunt uniteoarecum de presiunea americanã ºi de cea nord-atlanticã, de provocãrile pe care leimplicã ascensiunea lumii islamice, de extinderea terorismului ºi de asocierea acestuiacu miºcãri extremiste musulmane. Noi considerãm cã ºi în continuare aceastã relaþiese va consolida, pentru cã factorii menþionaþi au o duratã de viaþã considerabilã. Lacare se mai adaugã ºi nevoia Chinei de materii prime ruseºti. China va trebui sã aibã oalternativã la sursa numitã Orientul Mijlociu. Existã frustrãri sau umilinþe acumulatede-a lungul istoriei, care pot cel mult genera stãri de insatisfacþie psihologicã, dar nuconsiderãm întemeiatã ideea cã „ostilitatea dintre cele douã þãri este visceralã“37. CãBeijingul ar contempla nu fãrã o oarecare plãcere decãderea Rusiei, deoarece aceastas-a numãrat printre marii profitori ai prãbuºirii Chinei din secolul al XIX-lea, se poatedovedi adevãrat, pentru cã pierderile teritoriale nu se uitã, mai ales de cãtre memoriaasiaticã, dar relaþia politicã actualã este alimentatã de alþi factori, ºi ei nu pot fi ne-glijaþi. Alte probleme, cum ar fi cea menþionatã mai sus, sunt, deocamdatã, reportateistoriei.

Cu totul altceva este „procesul tãcut“ de expansiune a populaþiei chinezeºti spreSiberia, spre întinderile ruseºti din Orientul Îndepãrtat, puþin locuite. Cum s-a spus,„China invadeazã Rusia, dar nu cu tancuri, ci cu geamantane“. Creºterea ritmului deemigrare a chinezilor cãtre Orientul Îndepãrtat este un fapt, care, în timp, va conducela intensificarea influenþei chineze în zonã. El are explicaþii greu de contracarat. Înregiunea Orientului Îndepãrtat care aparþine Rusiei trãiesc doar 7,4 milioane de ruºi,în timp ce în nord-estul Chinei trãiesc peste 70 de milioane de chinezi. Mai mult, întimp ce populaþia ruseascã a scãzut cu 8% din 1989, cea chinezã a crescut cu 13%,în aceeaºi perioadã.

La aceastã provocare, autoritãþile ruseºti au puþine rãspunsuri. O propunere a fostredistribuirea populaþiei din Rusia europeanã, care sã ducã la echilibrarea balanþei de-mografice. Lucru greu de realizat, þinând cont de criza demograficã pe care o cunoaºtestatul rus. ªi, chiar dacã acest lucru ar deveni posibil, raportul dintre cele douãpopulaþii în zona respectivã rãmâne de 6 la 1 în favoarea chinezilor. Alt rãspuns laprovocarea chinezã ar fi accentuarea de cãtre autoritãþile ruseºti a discursului xenofobºi înãsprirea controalelor la graniþã. Ceea ce ar constitui soluþii pe termen scurt.

Dinspre partea chinezã, procesul este lãsat sã curgã în mod natural. Factorii de-mografici ca atare sunt lãsaþi sã-ºi spunã cuvântul, China preferând, probabil, sã ex-ploateze situaþia creatã la momentul potrivit.


202 Geopolitica

Putere continentalã sau maritimã?

Evaluând lucrurile cu un „compas istoric“, China istoricã este profund conti-nentalã. Apariþia ei ca stat ºi ca imperiu, afirmarea ei ca civilizaþie se face în între-gime pe continent. Construirea Zidului Chinezesc este un simbol al continentalitãþii,o dovadã cã, dintotdeauna, China a considerat cã împlinirea vocaþiei sale se face pecontinent. De multe ori ea s-a adâncit în continentalismul sãu ºi a pierdut parþial con-tactul cu lumea exterioarã. Chiar construirea zidului poate fi interpretatã ºi ca otentativã de izolare, de închidere, de îndepãrtare de freamãtul lumii. Din istoria Chineinu lipseºte un anume sinocentrism, un mod de a considera cã, pe de o parte, avem China,pe de altã parte, restul lumii. De câte ori accentul a cãzut pe prima parte a relaþiei, China,cel puþin pe termen mediu, a pierdut. ªi cea mai bunã dovadã este decuplarea de laînceputul secolului al XIX-lea, când lumea s-a miºcat rapid, iar statul chinez, cu deo-sebire þãrmurile sale, a ajuns obiect de disputã pentru puterile occidentale. Preocu-parea Chinei de a valorifica deschiderea sa largã spre mare, poziþiile avantajoase pecare le reprezentau insulele din apropiere locuite de chinezi, a fost minimã. Þarã careocupã în bunã mãsurã frontonul pacific al masei compacte euroasiatice, China a fostsedusã de mãrimea sa continentalã ºi puþin preocupatã de deschiderea spre „conti-nentul marin“ reprezentat de Pacific.

Un argument suplimentar în aceastã privinþã este acela cã niciodatã China nu afost preocupatã sã construiascã o flotã pe mãsura puterii ºi mãrimii sale. Ea a avutmai tot timpul o flotã de coastã, o flotã pentru apele þãrmului, nu pentru largul ocea-nului propriu-zis. ªi, dacã de-a lungul istoriei sale îndepãrtate construirea unei flote nua apãrut ca un lucru presant, în epoca modernã China fost martorã la ridicarea Anglieica prim actor mondial – care s-a fãcut, în principal, prin valorificarea poziþiei salemaritime ºi dezvoltarea celei mai puternice flote a momentului – ºi la construirea floteiamericane, care a consacrat aceastã þarã ca putere mondialã de primã mãrime, laînceputul secolului XX. China, dominatã de orientarea sa continentalã, nu a avutaceastã prioritate; dovadã cã nici în primele decenii ale dezvoltãrii sale socialisteproblema flotei nu s-a pus.

Ceea ce s-a întâmplat în 1978 nu a fost doar o cotiturã în strategia economicã dedezvoltare a þãrii. O modificare esenþialã a survenit în însuºi modul în care au fost con-cepute destinul ºi vocaþia ei. A intervenit o fracturã în viziunea despre natura continen-talã a Chinei, o regândire a raportului dintre dimensiunea continentalã ºi cea maritimãa þãrii. Petru cel Mare a mutat capitala la Petersburg pentru a arãta deschiderea euro-peanã a Rusiei ºi pentru a ilustra faptul cã Rusia înþelege sã-ºi asocieze viitorul culumea europeanã, sã-ºi lege destinul de mare ºi de posibilitãþile ei. Conducerea chinezãnu mutã capitala, dar mutã centrul de greutate al dezvoltãrii þãrii. Miºcarea iniþiatãare o profundã semnificaþie geopoliticã. Viaþa Chinei se va conecta cu oceanul, decicu lumea largã. Am spune cã reforma economicã este un derivat al acestei miºcãriiniþiale. Când te deschizi cãtre ocean, nu mai poþi construi ziduri. Oceanul are legile lui:învinge cine este mai mobil, mai rapid, mai pregãtit, mai competitiv. Liderii Chinei auînþeles cã viitoarea bãtãlie economicã se va da pe ocean. Indiferent de unde vin resur-sele ºi unde sunt prelucrate, oceanul mãsoarã ºi consacrã, mai bine zis, comerþul ºi

deschiderea pe care le prilejuieºte. Toatã perioada de peste 20 de ani de la declanºareareformei este un mare efort de a pregãti economia þãrii pentru aceastã confruntare co-mercialã extrem de asprã. Când China s-a hotãrât sã iasã spre ocean, ºtia cã o aºteaptão încordare realã, dar ºtia cã numai aºa poate izbândi.

O asemenea miºcare nu era de conceput cu numai trei decenii în urmã. Chinaschimbase, acum mai bine de 50 de ani, regimul politic, dar nu modificase nimic dinevoluþia ei continentalã: totul se situa într-o continuitate frapantã. Chiar dacã schim-barea din 1978 pare mai puþin spectaculoasã, ea introduce un moment de discontinuitateîntr-o evoluþie secularã ºi inaugureazã un nou curs, în care China se deschide hotãrâtcãtre mare. Nu abandoneazã dimensiunea continentalã, ci o repondereazã, ºi aºazã unnou pilon al dezvoltãrii þãrii: pilonul marin, care de acum devine principal. În aceastãperioadã de aproape 30 de ani,, coasta a devenit plãmânul prin care China a respirat,motorul adevãrat al dezvoltãrii sale actuale. Nu numai cã a consemnat ritmuri mult maimari de creºtere ºi numãrul cel mai mare de firme mixte, dar pe coastã s-a modelat oaltã atitudine, coasta a reprezentat laboratorul economiei de piaþã chinezeºti.

Coasta, ca întruchipare a noii vocaþii oceanice, s-a dezvoltat atât de mult încât unautor de talia lui Cohen anticipeazã o mare tensiune între China continentalã ºi ceaoceanicã, problema centralã a Chinei de mâine fiind concilierea celor douã Chine,pentru a nu se ajunge la o divizare care nu i se pare improbabilã autorului american.Chiar dacã ar putea avea ºi o existenþã de sine stãtãtoare, coasta este puternicã înmãsura în care reprezintã ºi exprimã o forþã care, în principal, vine dinspre uscat.Coasta pune în valoare, modeleazã, poate transmite semnale, dar ea nu se poate sub-stitui uscatului. Discrepanþa care se creeazã este realã, dar nu va conduce la rezultatedramatice. Continentalitatea Chinei rãmâne încã sursa de bazã a puterii sale. Comerþulinternaþional nu deþine decât 7,5 procente în crearea PIB chinez. Din cei peste 1,3miliarde de locuitori, circa 20 de procente sunt angajaþi sau asociaþi cu activitãþiledesfãºurate pe coastã. China este încã nu numai continentalã, ci chiar ruralã, aproape70% din populaþia sa trãieºte la sate. Însã nu este nici o îndoialã cã direcþia de evo-luþie se asociazã tot mai mult cu noul sãu destin oceanic.

Ni se pare concludent în acest sens ºi efortul pe care China actualã îl face pentruconstruirea flotei sale oceanice. În 1999, China, prin vocea ºefului forþelor sale navale,a anunþat un program de zece ani de modernizare a flotei sale, care ar urma sã includãsubmarine, vase de luptã, portavioane, distrugãtoare. Chiar dacã s-a subliniat cã estevorba despre o flotã pentru apãrarea þãrmurilor, menþionarea unor dotãri cum ar fiportavioanele aratã cã este vorba despre o strategie cu bãtaie mai lungã. În acelaºitimp, intenþia Chinei de a construi a patra flotã chinezã, destinatã Oceanului Indian,întãreºte aceastã deducþie (în momentul de faþã, China are o flotã de nord, una de estºi una de sud). Indiferent de discuþiile privind dotarea ºi posibilitãþile de evoluþie aleputerii navale chineze, un lucru este sigur: China este hotãrâtã sã punã capãt inferio-ritãþii sale navale, care exprima o anumitã viziune despre propria dezvoltare.

Concluzionând, putem spune cã momentul 1978 a însemnat regândirea rolului Chineiîn lume ºi proiectarea unei strategii adecvate pentru acest scop. China intenþioneazãsã redevinã prima putere a lumii, dar într-un alt mod. Ea doreºte sã fie o placã tur-nantã între puterile continentale ºi cele oceanice, folosind datele sale naturale: imensa


întindere continentalã, care ocupã masa de teren dintre Asia Centralã ºi OceanulPacific, ºi larga deschidere cãtre cel mai mare ocean al lumii. Dezvoltându-se ca puteremodernã ºi beneficiind de datele sale naturale, China va putea nu numai sã dezvoltelegãturi în ambele direcþii, dar va încerca sã valorifice pentru sine noul sãu statut ºichiar, în anumite limite, sã impunã propriile condiþii colaborãrii continentale sau ocea-nice. Sã recunoaºtem, este un statut pe care China, chiar în perioada ei de mare înflo-rire, nu l-a avut.

Cele trei Chine

Atât de mult ne absoarbe succesul Chinei, atât de mult ne impresioneazã dezvol-tarea sa, încât, cu sau fãrã voia noastrã, ne apar în minte douã tipuri de percepþii. ªtiindcã succesul stimuleazã o anumitã coeziune, sau mãcar anumite înþelegeri ºi raportãricomune, ne reprezentãm China unificatã de propriul succes. Lucrurile nu stau tocmaiastfel; realitãþile din China de astãzi ne vorbesc de multe probleme interne, de ten-siuni, chiar de miºcãri centrifuge. Deºi în spaþiul chinez ideea de naþionalitate are unalt înþeles, pentru cã multe asemenea naþionalitãþi au evoluat vreme de secole întregiîmpreunã cu naþiunea majoritarã, nu putem omite faptul cã în China continentalã trã-iesc peste 55 de minoritãþi naþionale care numãrã peste o sutã de milioane de persoane.

A doua reprezentare: cum succesul s-a afirmat cu deosebire pe coastã ºi în regiunileapropiate acesteia, tindem sã reducem China la zona ei dinamicã ºi dezvoltatã. Scãpãmdin vedere partea sa vesticã, mai puþin dezvoltatã, dar foarte întinsã. Densitatea demo-graficã este mai redusã, iar populaþia este alcãtuitã cu precãdere din minoritãþi. Sã pri-vim din nou la hartã ºi vom vedea cât de mult înainteazã China în interiorul contine-ntului. Ea ocupã toatã graniþa de nord a Birmaniei (ne dãm astfel mai bine seama de ceChina are ºi va avea o relaþie bunã cu aceastã þarã: este singura modalitate de a aveaacces de pe uscat la Oceanul Indian), apoi graniþa de nord a Indiei ºi a minusculelor stateNepal ºi Bhutan. Dupã care, în partea de est, se învecineazã cu lumea islamicã: cuPakistanul, cu Afganistanul ºi, apoi, cu fostele republici sovietice din Asia Centralã (cuTadjikistanul, cu Kîrgîstanul ºi, pe o porþiune mare, cu Kazahstanul).

La o analizã atentã se pot distinge „trei Chine“ (vezi harta 13): o Chinã maritimã,de departe cea mai dinamicã zonã a þãrii. Ea s-a dezvoltat cu deosebire dupã 1978,când a avut loc o regândire profundã a noilor posibilitãþi de afirmare ale Chinei. Soartaei depinde cumva de deschiderea continentului cãtre ºansele pe care le oferã vecinã-tatea mãrii. Astãzi, China maritimã este cea mai populatã zonã a þãrii ºi cea mai pros-perã. Aici s-a realizat cea mai mare parte din creºterea economicã impresionantã aChinei, aici se realizeazã, în unele zone, un venit pe cap de locuitor de 18.000, 20.000sau chiar 22.000 de dolari, perfect comparabil cu cele mai dezvoltate naþiuni.

China continentalã propriu-zisã, cea pe care s-a desfãºurat cea mai mare parte aistoriei chineze, cea locuitã de populaþia han, cea traversatã de marile fluvii chine-zeºti, se întinde de la nord de Beijing pânã spre graniþa cu Vietnamul. Este ºi ea intenslocuitã, dar mult mai sãracã decât China maritimã. Are mari aglomerãri urbane, dar ma-joritatea populaþiei este formatã încã din þãrani. Aici întâlnim China eternã. Evoluþiile

204 Geopolitica

din ultima vreme au avut un impact puternic ºi în aceastã zonã. Cunoaºte ºi ea ritmuride dezvoltare moderne, concomitent cu mari miºcãri demografice: de la sat spre oraººi dinspre interior spre zona maritimã. Migraþia dinspre sat spre oraº ºi dinspre adânculcontinentului spre þãrmuri este aºa de amplã, încât China este confruntatã cu feno-menul depopulãrii satelor ºi cu apariþia unor aglomerãri citadine suprapopulate, undeiau naºtere fenomene sociale greu de controlat. Decalajul dintre „China de mijloc“ ºi„sora“ ei maritimã încã se menþine. În sfârºit, cea de-a treia Chinã, cea de vest, consti-tuie partea cea mai puþin dezvoltatã a þãrii; este partea ocupatã de provinciile Tibet ºiXinjiang, regiune locuitã cu preponderenþã de minoritãþi care împãrtãºesc alte credinþereligioase decât cele confucianiste. Deºi îndepãrtatã, aceastã zonã cunoaºte ºi ea o dina-micã, dar una specificã. Sunt miºcãri cu puternicã tendinþã de autonomie, dacã nu chiarde desprindere. Insistând puþin asupra acestei regiuni a þãrii, vom dobândi o reprezentaremai adecvatã a Chinei de astãzi.

În partea de sud-vest a þãrii se aflã Tibetul, leagãn al religiei budiste, amplasat chiarîn inima munþilor Himalaya. A devenit o regiune autonomã în 1951, sub conducerea


Harta 13: Cele trei Chine (apud L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres,Dictionnaires Le Robert, Paris, 2002, p. 144)

lui Dalai Lama. Reformele agricole din anii care au urmat, ca ºi reducerea drasticã aputerii de care se bucurau mãnãstirile, au provocat revolta din 1959, soldatã cu repre-siuni severe (de pildã, Cohen vorbeºte despre omorârea a un milion de tibetani), cudistrugerea multor lãcaºuri de cult, cu plecarea liderului tibetan în nordul Indiei. Capopulaþie, tibetanii numãrã aproximativ 2,5 milioane de persoane. Îi particularizeazãcu deosebire credinþa religioasã, budismul, care aici îmbracã o formã deosebitã decelelalte ramuri existente pe continent.38 Cert este cã, de atunci, chiar dacã lucrurile aucunoscut perioade de acalmie, chiar dacã, se pare, statul însuºi face eforturi de con-struire a unor noi mãnãstiri, problema tibetanã rãmâne o temã internaþionalã,39 iarDalai Lama încearcã sã mobilizeze sprijinul internaþional pentru cauza tibetanã.

În estul Chinei se întinde provincia Xinjiang, locuitã în cea mai mare parte detriburile uigure, vorbitoare a unei limbi din familia limbilor turcice. Imediat dupã celde-al Doilea Rãzboi Mondial, în climatul turbulent ºi nesigur de atunci, populaþiauigurã a reuºit sã întemeieze un nou stat: Turkestanul de Est, care a fost, dupã aceea,desfiinþat de noua putere chinezã. Numãrul uigurilor se ridicã la circa 8 milioane depersoane, de credinþã islamicã (este singura provincie unde politica de limitare a numã-rului de naºteri nu se aplicã). În timp, aici s-a dezvoltat o miºcare separatistã, încura-jatã în ultima vreme ºi de procesul de dezmembrare a fostei Uniuni Sovietice ºi decreare a statelor independente din Asia Centralã; un rol important în stimularea acestormiºcãri centrifuge l-a avut ºi ascensiunea miºcãrilor extremiste din unele þãri musul-mane vecine. De pildã, provincia Xinjiang are o graniþã directã pe o lungime de circa30 de kilometri cu Afganistanul. Saul Cohen sesizeazã corect cã unul dintre dezavan-tajele cu care se confruntã China în aceastã regiune este aceea cã partea ei dezvoltatãºi intens populatã se aflã situatã la mare distanþã, în timp ce zonele populate ale þãrilorvecine sunt plasate lângã graniþa chinezã, ceea ce le sporeºte, implicit, influenþa.40

Rãspunsul chinez este proiectat în mai multe planuri. În primul rând s-au construitori se aflã în curs de construcþie diverse ºosele ºi cãi ferate, care sã lege mai bine pro-vinciile Xinjiang ºi Tibet de restul þãrii. Motivul oficial al acestui efort este exploatarearesurselor energetice din deºertul Tarim Basin (de aici, din acest deºert, va porni chiaro conductã de gaze care sã ajungã la Shanghai). Este limpede cã se are în vedere ºi ointensificare a legãturilor între diferitele populaþii, a circulaþiei ºi a schimburilor. Înacelaºi timp, literatura de specialitate semnaleazã ºi politica de încurajare a populaþieichineze din restul þãrii pentru a se muta ºi a se stabili în aceste teritorii. Se pare cã înprovincia Xinjiang sunt deja stabiliþi circa 6 milioane de chinezi ºi cã acest proces seva accentua pânã când populaþia han o va depãºi ca numãr pe cea uigurã.

În acest context, vom menþiona câteva lucruri ºi despre credinþele religioase rãs-pândite în China de astãzi. Nu vom vorbi despre taoism, pentru cã aceastã credinþãeste tradiþional chinezã. Nu vom discuta prea mult nici despre budism, deºi este foarterãspândit pe teritoriul chinez. Raul Birnbaum vorbeºte de trei ramuri ale budismului:cea tibetanã, adoptatã ºi de mongoli, forma sudicã, prezentã la graniþa de sud a þãrii,precum ºi în statele din Asia de Sud-Est, ºi budismul Han, „budismul chinez“ rãs-pândit în toatã þara, caracterizat printr-o slujbã standardizatã ºi alte practici specifice(de pildã, budismul tibetan permite consumul de carne, cel Han practicã vegetarianis-mul complet).

206 Geopolitica

În China trãiesc astãzi peste 20 de milioane de musulmani41 – mai mulþi decâtpopulaþia Malayeziei; mai mulþi decât în orice þarã din Orientul Mijlociu, cu excepþiastatelor mari, Iran, Turcia, Egipt. O bunã parte a lor sunt masaþi în provincia Xinjiang,dar enclave musulmane se aflã ºi în alte pãrþi ale þãrii. Cum spuneam, uigurii suntexceptaþi de la politica limitãrii numãrului de copii. ªi datoritã acestui fapt, dar ºi caurmare a ratei înalte de creºtere demograficã înregistrate de populaþia musulmanã,procentul de musulmani în China va creºte, raportat la populaþia þãrii.

Extrem de interesantã este evoluþia creºtinismului în China. Credincioºii catoliciocupã cam un procent din populaþia Chinei, ceea ce înseamnã aproximativ 10-12milioane de persoane.42 Ei se bucurã de o libertate sporitã în ultimii ani. Ca ratã acreºterii, credincioºii catolici se situeazã pe aceeaºi treaptã cu populaþia de credinþãautohtonã, aºa cã nu se prevãd evoluþii spectaculoase. În mod particular se contureazãprezenþa ºi ponderea protestantismului. Aceastã credinþã a fost mult mai activã ºi areprezentat un element dinamic al procesului de „redeºteptare religioasã“ din Chinaultimelor decenii. Ca urmare, audienþa protestantismului a crescut considerabil. Înorice caz, se estimeazã cã numãrul credincioºilor protestanþi este de 20 de ori mai maredecât cel din 1949.43 Cât priveºte numãrul total al acestora, estimãrile sunt diferite.Cea mai lejerã evaluare vorbeºte despre un numãr variind între 15 ºi 75 de milioanede credincioºi. Dinamica creºterii este oricum semnificativã, din moment ce ºi cifreleoficiale vorbesc despre un numãr de protestanþi între 25 ºi 35 de milioane. La fel deinteresantã ni se pare constatarea uneia dintre cauzele acestei creºteri: chinezii, cudeosebire cei intelectuali, sunt atraºi de aceastã credinþã, datoritã rolului pe care bise-rica protestantã l-a avut în dezvoltarea capitalismului modern ºi a spiritului între-prinzãtor pe care acesta îl presupune.

Þarã mare, probleme mari

Dacã succesul Chinei stã în reforma pe care a promovat-o, dacã performanþa eco-nomicã a actualizat potenþialul geopolitic al þãrii, atunci se pune, firesc, întrebarea:va reuºi China sã menþinã acelaºi ritm, sã promoveze cu acelaºi echilibru strategiacare, pânã acum, i-a adus succesul? Întrebarea devine actualã mai ales în contextulobiectivului central stabilit la ultimul congres al partidului, din toamna anului 2002,acela ca, pânã în 2020, China sã-ºi sporeascã de patru ori PIB-ul, aºa cum, cu 20 deani în urmã, la Congresul al XII-lea, fixase aceeaºi creºtere pânã în 2000. În legãturãcu mãrimea PIB-ului chinez, existã o serie de discuþii în literatura de specialitate. Depildã, Cohen îl estimeazã la peste 4.000 de miliarde de dolari. Ceea ce ar plasa Chinape locul trei în lume, dupã SUA ºi Uniunea Europeanã, dar înaintea Japoniei. Altesurse vorbesc de peste 1.000 de miliarde, ceea ce ar situa China pe locul al ºaselea înlume, dupã SUA, Japonia, Germania, Franþa, Marea Britanie ºi Italia. Sunt modalitãþide calcul diferite ºi preferãm sã nu intrãm într-o discuþie tehnicã. Chiar dacã am luaîn calcul acest ultim nivel ºi l-am înmulþi cu patru, vom vedea cã, în urmãtoarele douãdecenii, China se va instaura pe un confortabil loc doi (Japonia va creºte ºi ea, dar sãnu uitãm cã una este sã te angajezi în cursã cu un miliard de oameni, cu o enormã


suprafaþã continentalã ºi cu totul altceva sã reuºeºti cu o forþã naturalã cam de zeceori mai micã; pânã la urmã, numãrul îºi spune cuvântul, iar decalajul tehnologic nuva mai fi aºa de mare încât sã compenseze aceastã diferenþã fizicã).

Nu suntem neapãrat partizanii unor calcule care aratã ce s-ar întâmpla dacã…, darvom reproduce unul dintre acestea pentru a avea mai bine reprezentate implicaþiiledezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei, consecinþele creºterii performanþelor sale. Iatã cene spune John Mearsheimer în aceastã privinþã: „În condiþiile în care China se moder-nizeazã pânã la punctul în care va avea un PNB pe cap de locuitor egal cu al Coreeide Sud (8.600 $), ea va avea economia de 2,5 ori mai puternicã decât a Japoniei deastãzi ºi de 1,3 ori mai mare decât a SUA de astãzi“.

Deci, va reuºi China sã menþinã acest ritm, sã realizeze obiectivul pe care ºi l-apropus? Realizãrile de pânã acum, experienþa acumulatã în promovarea reformei ºi întransformarea þãrii, atuurile pe care le-a dobândit între timp, inclusiv cel de membrual OMC sunt premise care nu pot fi neglijate. În tot ceea ce a fãcut China impresio-neazã faptul cã a gãsit mãsura dreaptã a lucrurilor, cã nu a forþat pânã când terenulnu era bine pregãtit, economic ºi social, cã nu a urmat reþete, ci ºi-a construit strategiapornind de la propriile realitãþi. Cu autoritatea de fost consilier al preºedinteluiClinton ºi de fost economist-ºef al Bãncii Mondiale, Joseph Stiglitz citeazã mai multeexemple care aratã cã, deºi nu a numit-o astfel, China a aplicat ceea ce Shumpeternumea „distrugere creatoare“. „Deºi China nu a privatizat întreprinderile de stat, odatã cu apariþia noilor întreprinderi private importanþa primelor s-a micºorat într-omãsurã atât de mare încât, la douãzeci de ani de la începerea tranziþiei, ele mai dãdeaudoar 28,2% din producþia industrialã. Trecerii la un nou sistem de preþuri, pe carefiecare tranziþie o resimte dureros, China i-a gãsit o «soluþie ingenioasã». Ea a adop-tat un sistem ingenios: un sistem de preþuri organizat pe douã niveluri. Ceea ce seproducea în conformitate cu vechiul sistem de stat se vindea la preþul vechi, iar ceeace se producea dincolo de acest sistem se vindea la nivelul pieþei.“44

ªi iatã concluzia formulatã de autor: „deºi în China liberalizarea a fost înfãptuitã,aceasta s-a fãcut treptat, în aºa fel încât resursele sã nu fie lãsate neutilizate, ci sã fieredistribuite cãtre destinaþii mai potrivite […]. Pe când în China tranziþia a determinatcea mai mare diminuare a numãrului de sãraci din istorie (de la 358 de milioane în1990 la 208 de milioane în 1997, folosind drept criteriu de apreciere standardul de undolar pe zi), în Rusia ea a determinat cea mai mare creºtere a numãrului de sãraci în-registratã vreodatã într-un interval aºa de mic (cu excepþia perioadelor de rãzboi)“45.

Indiferent de abordãrile adoptate în ceea ce priveºte dezvoltarea Chinei, de di-versele opinii critice formulate, nu am întâlnit o contestare a capacitãþii conduceriichineze de a promova, în continuare, reforma. Îndoielile se formuleazã în legãturã cualte probleme.

Prima dintre acestea priveºte transferul puterii politice cãtre o nouã generaþie delideri. Congresul al XVI-lea, din toamna anului 2002, a arãtat cã acest pas extrem deimportant a fost fãcut cu bine. Fireºte, sunt puncte de vedere diferite în legãturã cuacest transfer ºi cu faptul dacã acesta a avut loc cu adevãrat. Se ºtie, a fost ales un nousecretar general al partidului în persoana lui Hu Jintao, care reprezintã a patra gene-raþie de lideri politici, dupã generaþia a treia (reprezentatã de Jiang Zemin), a doua

208 Geopolitica

(simbolizatã de Deng Xiao Ping) ºi prima generaþie (întruchipatã de Mao). Demn desemnalat este cã în Biroul Politic au fost promovaþi oameni tineri, mulþi dintre eiprovenind din regiunile de coastã. Existã autori care spun cã, de fapt, nu a avut locnici un transfer, întrucât Zemin ºi-a pãstrat funcþia de preºedinte al Comisiei MilitareCentrale a partidului, poziþie deþinutã ºi de Deng Xiao Ping ºi consacratã de istoriarecentã drept poziþie-cheie în sistemul de putere al Chinei. Este o interpretare care nupoate fi neglijatã, aºa cum nu se poate scãpa din vedere nici faptul cã înainte decongres foarte mulþi comentatori pronosticau un nou mandat de secretar generalpentru Zemin. Deci, dacã avem în vedere complexitatea procesului, vom putea conclu-ziona cã a avut loc un transfer, dar el a urmat calea, tradiþionalã am spune, a mãsuriitreptate (care poate fi cititã ºi ca jumãtate de mãsurã).

O altã întrebare se referã la modul în care comunitatea internaþionalã va acceptaºi va integra noul actor. Dupã cum semnaleazã Nicholas Kristof, „aproape nimic nueste mai destabilizator decât sosirea unei noi puteri pe scena mondialã“46. Istoria aratãcã una dintre cele mai vechi probleme în relaþiile internaþionale, a fost modul în carecomunitatea internaþionalã se adapteazã la noile cerinþe, la noile ambiþii ale puteriicare apare. De aceea, dacã China este capabilã sã susþinã miracolul economic, reajus-tarea raporturilor sale cu ceilalþi poli de putere ai lumii reprezintã una dintre cele maidificile sarcini ale relaþiilor internaþionale în deceniile care urmeazã. În orice caz,faptul cã astãzi China este membru al Organizaþiei Mondiale a Comerþului ilustreazão asemenea disponibilitate din partea comunitãþii internaþionale.

Mai multe surse semnaleazã o altã constrângere cãreia va trebui sã-i facã faþã China înanii urmãtori. Este vorba despre resursele energetice mult mai mari pe care le presupunedezvoltarea proiectatã a þãrii. În momentul de faþã, China este al ºaselea producãtor depetrol din lume.47 Ascensiunea rapidã a nevoilor de consum generate, în principal, derata înaltã a creºterii economice a fãcut ca producþia sã fie din ce în ce mai insuficientã,iar China sã devinã importatoare de petrol. În anul 2000 a importat deja 6 milioane tone,iar în 2010 urmeazã sã importe aproximativ 100 de milioane de tone. Aceastã situaþieridicã mai multe probleme.

În ceea ce priveºte producþia internã, este de menþionat cã ea provine în cea maimare parte din China de est, ceea ce conferã o cu totul altã semnificaþie miºcãrilorseparatiste din Xinjiang. Noi rezerve au fost descoperite în deºertul Tarim ºi lagraniþa cu Kazahstanul. Sunt motive care ne îndeamnã sã credem cã, în viitor, Chinava face mari eforturi pentru stabilizarea zonei ºi, în acelaºi timp, pentru modernizareaei. Chiar dacã nu reprezintã singurul motiv, rezervele de petrol care se estimeazã cãexistã în insulele Spratly ºi Paracel fac ºi mai atractive aceste teritorii pe care Chinale revendicã insistent.

Chiar ºi aºa, nevoile mari de petrol ale Chinei fac necesar recursul la petrolul dinimport. „Se estimeazã cã în 2050, China va fi tot atât de dependentã de petrolul dinOrientul Mijlociu ca ºi Japonia.“48 O parte din el va fi procurat, cum se întâmplã ºiacum, din Rusia. Totuºi, Orientul Mijlociu devine o regiune de importanþã vitalã pentruChina. Vom înþelege de ce ºi China va avea o atitudine foarte atentã cu numeroasaminoritate musulmanã din þarã. Ajunºi în acest punct, vom prezenta o interpretarediferitã a modului în care SUA ar putea limita dezvoltarea Chinei.


Aymeric Chauprade considerã cã, la orizontul anilor 2015, China va putea puneîn discuþie dominaþia clarã a Pacificului de cãtre SUA.49 Dupã prãbuºirea UniuniiSovietice, China se contureazã drept celãlalt pol de putere, „celãlalt rival economicneaservit politic“. Sã nu uitãm, spune autorul francez, cã principalul atu al Chinei estepopulaþia sa, care, în condiþiile dezvoltãrii acestei þãri, va reprezenta o piaþã internãperfect comparabilã cu NAFTA ºi cu UE. SUA au învãþat încã din perioada Rãz-boiului Rece cum se contracareazã un duºman. Faþã de Uniunea Sovieticã ele aupromovat strategia îngrãdirii. De data aceasta sunt pe punctul de a aplica o metodãdiferitã, pe care autorul francez încearcã sã o descifreze.

Din punctul de vedere al dominaþiei în Pacific, SUA vor stimula constituirea uneireþele alcãtuite din Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, þãri care dispun sau pot sãdispunã în orice moment de puternice structuri militare; în spatele lor vor fi StateleUnite cu puterea lor militarã atât de performantã. De aceea, SUA vor încuraja Japoniasã-ºi asume responsabilitãþi de securitate în Pacific ºi sã abandoneze propria pre-vedere constituþionalã potrivit cãreia forþele armate ale þãrii nu sunt menite decât pentrumisiuni defensive. SUA vor încuraja Taiwanul sã-ºi modernizeze forþele de apãrare(de altfel, Taiwanul este unul din marii cumpãrãtori de armament din lume). SUA austigmatizat Coreea de Nord ca fãcând parte din „Axa rãului“, pentru a grãbi reunifi-carea ºi a stimula o „Coree mare, antichinezã ºi proamericanã“. Aceastã orientare,precizeazã Chauprade, cunoaºte ºi dificultãþi reale, pentru cã statele respective voravea ºi ele calculele ºi evaluãrile lor, ºi nu este convenabil în nici un fel sã joci, laînceputul mileniului trei, rolul de vasal al cuiva, oricât de puternic ar fi.

De aceea, principala modalitate de limitare ar fi „controlarea nevoilor de energieale adversarului“. Cum spuneam, China va deveni nu numai importatoare, ci chiardependentã de resurse energetice exterioare. Graþie intervenþiei în Afganistan ºicontrolului din ce în ce mai vizibil pe care îl exercitã în Asia Centralã, SUA limiteazãaccesul Chinei la sursele din Marea Caspicã. Prin intervenþia în Irak ºi prin planurilede expansiune în zonã pe care le au, SUA vor institui un control sever asupra princi-palei resurse a economiei moderne, petrolul. Aºa s-ar explica insistenþa SUA de aataca Irakul: aceastã intervenþie militarã conferã puterii americane un control stra-tegic nu numai asupra Chinei, ci ºi asupra altor mari consumatori de petrol.

În sfârºit, în strategia americanã ar mai fi prevãzutã slãbirea adversarului din inte-rior prin stimularea diverselor miºcãri de autonomie ºi independenþã, a tendinþelorcentrifuge. Miºcãrile din Tibet ºi cele din Xinjiang ar putea juca un asemenea rol.

Chauprade deplânge faptul cã o putere de dimensiunile Chinei nu are decât celmult o viziune asiaticã, nu se ridicã la nivelul unei viziuni globale, care i-ar da temeiurisã se opunã Statelor Unite, sã încerce sã previnã strategia care se þese deja în jurul ei.Ne-ar fi greu sã ne pronunþãm asupra veridicitãþii analizei, ca ºi asupra comporta-mentului recomandat de autor. Ceea ce putem spune este cã pânã acum China nu aîntâlnit opreliºti semnificative în propria dezvoltare. Fireºte cã disputa pentru domi-naþie – mai ales când este vorba despre dominaþie mondialã, dacã China va ajunge sãse angajeze în aºa ceva – are duritatea ei. Deocamdatã, nu putem sã nu remarcãm cã„noul bipolarism“ despre care se discutã, cel dintre SUA ºi China, este unul proiectat,imaginat de diverºi analiºti ºi nu unul real, afirmat ºi asumat de vreuna dintre pãrþi.

210 Geopolitica


Dupã opinia noastrã, dacã este sã discutãm ascensiunea Chinei spre puterea mon-dialã, atunci principala problemã este ca aceastã þarã sã dobândeascã, mai întâi,statutul de putere regionalã. Nu din punctul de vedere al parametrilor economici ºisociali, al forþei sale, ci al acceptãrii în regiune. Japonia are toate datele sã fie unasemenea lider regional ºi, totuºi, un anumit trecut, proaspãt încã, face ca þãrile dinzonã sã fie extrem de reticente. China nu vine cu o asemenea încãrcãturã istoricã.Dar, în atmosfera de suspiciune sau, sã spunem, de prudenþã exageratã din Asia, nueste vãzutã cu ochi buni ascensiunea unui lider detaºat. Toate miºcãrile pe care levom observa la statele din ASEAN urmãresc sã asigure un echilibru la nivel asiatic,sã nu se conecteze doar la o singurã sursã de putere. Deocamdatã, strategia gradualãpe care China o aplicã în promovarea reformei interne se dovedeºte cea mai bunãmetodã ºi în ceea ce priveºte afirmarea ei pe plan internaþional.

Redefinirea bazelor puterii în China

Tot la sfârºitul anilor ’70, China a declanºat procesul de modernizare a armatei ºia trecut de la doctrina militarã a unei armate care sã impresioneze prin mãrime la ceaa unei forþe militare mai mici, dar mult mai profesioniste ºi mai sofisticate din punctde vedere tehnologic. Între 1989 ºi 1995, cheltuielile militare au crescut cu 10-15%în fiecare an, cheltuieli alocate mai ales pentru achiziþionarea de aparaturã high tech.Ceea ce a dus la concluzia cã statul chinez foloseºte boom-ul economic pentru a finanþainclusiv o mare ascensiune militarã. Raþiunile acestei politici ar putea fi dorinþa de agaranta stabilitatea internã ºi securitatea graniþelor, de a susþine eforturile de explo-rare a rezervelor minerale în zona de coastã, precum ºi motive de politicã internã.Investiþiile masive în armatã ºi pentru modernizare au ºi scopul de a trimite un mesajsugestiv vecinilor din sud, acela cã Beijingul este cât se poate de ferm în ceea cepriveºte pretenþiile teritoriale asupra insulelor din Marea Chinei de Sud ºi a unora dinMarea Chinei de Est.

Interesant de urmãrit este ºi direcþia în care se îndreaptã aceste cheltuieli, ceea ceprefigureazã o nouã strategie navalã a Chinei. În ultimii ani, China a achiziþionattehnologia necesarã dotãrii unei flote aeriene ºi navale, fapt ce reflectã aspiraþiile dea-ºi dezvolta un potenþial naval, nu numai unul de coastã. Principalul obiectiv stra-tegic al unei forþe navale este de a apãra þãrmurile. Dar, pe mãsurã ce miza intereselorstrategice ºi economice creºte, rolul jucat de forþa navalã se extinde. În a doua jumã-tate a anilor ’90, China a început sã se preocupe de pregãtirea unei armate mai flexibile,mai echilibrate, capabile de a opera ºi în afara apelor teritoriale chineze. Noua doctrinãare în vedere capacitatea de a proiecta puterea, mai curând decât cea de apãrarepropriu-zisã. Pot fi amintite câteva dintre cauzele care stau la baza acestei schimbãri:starea de nesiguranþã din regiune, fluctuaþiile economice, imaginea echivocã a roluluijucat de Statele Unite, nesiguranþa cauzatã de influenþa Japoniei. Alte cauze: dorinþade a fi sigurã pe resursele de energie, de aici necesitatea de a controla cãile de acces laaceste resurse. China are nevoie sã proiecteze o imagine de putere regionalã ºi pentruaceasta este necesarã dimensiunea militarã.

Mai mulþi analiºti vorbesc despre zona de tensiune reprezentatã de grupurile deinsule din marea Chinei de Sud, pe unde trece principala cale de aprovizionare cudiferite produse a þãrilor din zonã. Ele au o importanþã strategicã (insulele Spratly suntsituate la intrarea în Marea Chinei de Sud, deci reprezentând un „punct de control“ alaccesului în zonã, iar Paracel, în partea de nord a aceleiaºi mãri, ºi îndeplinindaceleaºi funcþii) ºi una economicã (ambele sunt bogate în resurse de petrol ºi de gazenaturale). Grupul de insule Spratly este plasat la o distanþã aproape egalã de Filipine,Vietnam, Malayezia ºi la aproximativ o mie de kilometri de insula chinezã Hainan.Descoperirea rezervelor de petrol a aprins ºi mai mult disputa; au avut loc ciocnirimilitare în zonã între forþe vietnameze ºi filipineze, filipineze ºi chineze, chineze ºivietnameze (ultimele soldându-se cu scufundarea unor vase vietnameze). Nu s-a ajunsla un acord, deºi ASEAN a propus o soluþionare paºnicã a disputei. Un tip de înþele-gere chino-vietnamezã se pare cã se instaleazã pentru coordonarea acþiunilor în zonã.

Grupul de insule Paracel se aflã la 280 de kilometri sud-est de insula chinezã Hainanºi la 370 de kilometri de coasta vietnamezã. Forþele armate chineze au luat, în 1974, acesteinsule de la Vietnam, în momentul când s-a fãcut publicã intenþia acestei þãri de a exploatarezervele de petrol din zonã. Importanþa strategicã ºi economicã a insulelor nu va faceuºoarã gãsirea unei soluþii. Tot aºa de adevãrat este cã importanþa rutei comerciale caretrece prin aceastã mare (de pildã, Japonia asigurã din import aproximativ 80% dinnevoile sale energetice) face ca, oricâte dispute ar exista, ele sã fie menþinute întreanumite limite, pentru cã, altfel, problema poate îmbrãca un caracter internaþional acut.Deci nici China nu este interesatã sã-ºi impunã unilateral voinþa.

China este îngrijoratã ºi de faptul cã, dupã terminarea Rãzboiului Rece, SUA s-arputea afla în cãutarea unui nou duºman; în acest sens, remarcã mai mulþi autori, SUAar fi preocupate de faptul cã statul chinez îºi sporeºte performanþa militarã nu învederea unei confruntãri directe, ci pentru a folosi aceastã putere ca instrument depresiune ºi bazã pentru negocieri. Dupã cum semnaleazã Samuel Huntington, lasfârºitul anilor ’80 China a început sã-ºi converteascã resursele economice ºi putereamilitarã în influenþã politicã, semnul cel mai vizibil fiind opoziþia din ce în ce maifermã faþã de prezenþa americanã în zonã. Mai mult, China deþine arme nucleare, aredispute de graniþã cu o parte din vecini, iar prin dotarea rapidã a armatei ar putea sãfie în mãsurã sã rezolve certuri mai vechi în propriul avantaj.50

Tendinþa Chinei de a transforma puterea economicã ºi militarã în putere politicãexemplificã procese care încep sã se contureze la nivelul întregii Asii. Înscriereaeconomiei pe o curbã ascendentã ºi investiþiile în modernizarea armatei sunt semne cãstatul chinez se întoarce la o imagine de putere în care aspectele economice, politiceºi militare coexistã. Imaginea unei puteri mult mai stabile, care nu poate fi doborâtãîn momentul în care s-ar confrunta cu dezechilibre economice. Desigur, factoruleconomic rãmâne în prim-plan, oferind premisele pãstrãrii statutului de putere, darnu mai este vorba de conceperea economiei ca bazã exclusivã a puterii. Puterea aredimensiuni multiple ºi ea se cere evaluatã cu mãsuri specifice fiecãrui domeniu încare se manifestã.

212 Geopolitica

Cercurile de gravitaþie chinezeºti

În percepþia comunã, China reprezintã o þarã continentalã, o þarã întinsã, un blocmasiv continental. Realitatea politicã, economicã ºi culturalã este în multe privinþedeosebitã. Pe de altã parte, civilizaþia chinezã în definiþia ei contemporanã are dreptcentru de greutate China continentalã, dar cuprinde în acelaºi timp ºi alte entitãþichineze sau cu populaþie majoritar chinezã – Hong Kong, Taiwan, Singapore (veziharta 14).

Hong Kong-ul este o insulã situatã în vecinãtatea Chinei, unde trãiesc aproxi-mativ 6 milioane de locuitori. Aflat mai bine de o sutã de ani sub stãpânire britanicã,Hong Kong-ul a devenit în ultimele decenii un adevãrat simbol al dinamismului ºiprosperitãþii. Dezvoltarea din ultima vreme a Chinei a fãcut ca tratatul de retrocedarea Hong Kong-ului, prin care drepturile britanice asupra acestei insule încetau în 1997,sã fie respectat. De remarcat înþelepciunea Chinei, care, pentru a atenua impactulrevenirii Hong Kong-ului, a promovat ideea „o þarã, douã sisteme“, ceea ce anunþã ºisintetizeazã voinþa Chinei de a respecta dreptul Hong Kong-ului la autonomie. În ace-laºi mod s-a procedat ºi în ceea ce priveºte revenirea oraºului Macao la statul chinez,la 20 decembrie 1999. În tratatul care stipula revenirea la China exista prevederea cãactualul sistem social, politic, economic ºi cultural al fostei colonii portugheze rãmâneneschimbat pentru urmãtorii 50 de ani.

Rigorile disciplinei care face obiectul lucrãrii de faþã ne îndeamnã sã remarcãmun tip special de înþelepciune care evalueazã evenimentele cu alte mãsuri (decenii ºichiar secole), care ºtie sã aºtepte ºi înþelege cã, în domeniul politic, numai timpul poateestompa multe conflicte care par, la prima vedere, ireconciliabile.

Mai complicatã ºi, se pare, mult mai sinuoasã este relaþia cu Taiwanul. Taiwanuleste ºi el o insulã, unde trãiesc peste 22 de milioane de locuitori. Dacã avem în vederedinamismul ºi performanþa economicã a Taiwanului, ne vom da seama cã nu mai avemde-a face cu o simplã insulã, ci cu o putere economicã de relief a lumii contemporane.Desprins de China dupã Revoluþia de Eliberare Chinezã, Taiwanul a fost întemeiat ºicondus de cãtre Cian Kai ªi, lider revoluþionar ºi cumnat al lui Mao Tze Dung. Spredeosebire de Mao, care a îmbrãþiºat o linie internaþionalistã, Cian Kai ªi a urmat olinie naþionalistã. Mult timp, între cele douã state a existat o relaþie încordatã, alimen-tatã ºi de rivalitatea personalã dintre cei doi lideri politici. Aceastã încordare este celmai fidel exprimatã de politica celor 3 nu-uri: nici un contact, nici o negociere, niciun compromis cu continentul.

Ritmul rapid al dezvoltãrii ºi modernizãrii Chinei continentale are un impact con-siderabil asupra relaþiei cu Taiwanul. De la înfiinþare, Taiwanul a evoluat în sfera deinfluenþã americanã, ºi cea mai importantã piaþã pentru aceastã insulã prosperã erachiar America. În anii ’90, între insulã ºi continent se dezvoltã puternice relaþii eco-nomice ºi chiar relaþii umane. Relaþiile politice însã au evoluat mult mai lent, în acestplan menþinându-se o încordare vizibilã. Alegerile din Taiwan din martie 2000 au datcâºtig de cauzã candidatului cu cel mai pronunþat discurs anti-China, sprijinit departidul care avea în program independenþa faþã de China. În plus, victoria a


intervenit dupã 55 de ani de dominare a Partidului Naþionalist. Cu ocazia discursuluiinaugural, noul preºedinte taiwanez (reales apoi în 2004) a anunþat cã nu va declaraindependenþa pe timpul mandatului sãu dacã, la rândul sãu, statul chinez nu varecurge la forþã pentru a pune stãpânire pe Taiwan.

Chiar dacã relaþiile politice dintre China ºi Taiwan nu traverseazã cea mai fastãperioadã, este aproape verificat faptul cã, atunci când legãturile economice se intensi-ficã, la orizont apare un proces de destindere care nu poate sã nu-ºi punã amprentaasupra ansamblului relaþiilor dintre cele douã state. Or, în plan economic, relaþiile dintreChina continentalã ºi Taiwan se intensificã, ceea ce ne îndreptãþeºte sã anticipãm cã,pe termen mediu, se vor îmbunãtãþi ºi relaþiile politice.

Problema Taiwanului meritã analizatã foarte atent ºi dintr-o altã perspectivã. Reve-nind la dihotomia puteri maritime–puteri continentale, o analizã mai atentã a realitãþii

214 Geopolitica

Harta 14: Cercurile de gravitaþie chinezeºti (apud François Géré, Pourquoi les guerres? Un sièclede géopolitique, Paris, Larousse, 2002, p. 156)

din ultimele decenii aratã cã viitorul aparþine þãrilor care pot realiza sinteza dintrecele douã dimensiuni într-o formulã competitivã. Statul care în mod tradiþional a avutun statut ambivalent din acest punct de vedere, fiind sfâºiat între chemarea maritimãºi cea continentalã, a fost, neîndoielnic, Franþa. Poziþia naturalã a Franþei oferã atâtargumente într-o direcþie, cât ºi în cealaltã. Numai cã Franþa, prin istorie, a aparþinutmai mult puterilor continentale. Poate ºi pentru cã strãlucirea ei maximã – în timpullui Ludovic XIV ºi a lui Napoleon – a fost în registru continental. Chiar dacã, dinpunctul de vedere al datelor naturale, Franþa poate fi socotitã atât putere maritimã, câtºi continentalã, istoriceºte ea rãmâne o putere continentalã. Prima þarã care a realizatcu adevãrat aceastã sintezã este SUA. Când America bãtea la porþile consacrãriiinternaþionale ca putere de primã mãrime, la întretãierea secolelor al XIX-lea ºi alXX-lea, a realizat cã fundamentalã pentru devenirea sa este dobândirea unui statutmaritim de prim rang. În numai câþiva ani, ea ºi-a construit acest statut, ceea ce aajutat-o în mod fundamental sã devinã superputere.

În ultima vreme, þara care face o tentativã de a realiza sinteza despre care vorbimeste China. Din punct de vedere istoric, China a evoluat într-o formulã continentalã.Marea tranziþie a Chinei nu este, aºa cum am mai spus, de la socialism la capitalism,ci de la putere continentalã clasicã la putere continentalo-maritimã. Este o tranziþieextrem de dificilã, pentru cã puterea maritimã implicã un alt tip de comportament ºialte caracteristici: este mai deschisã, mai liberalã, mai mobilã, mai înclinatã sã folo-seascã „arma“ comerþului, ºi nu forþa propriu-zisã. Datele naturale de care benefi-ciazã China, imensa ei deschidere faþã de ocean favorizeazã o asemenea tranziþie. DarChina mai dispune de niºte atuuri în aceastã privinþã. Ea se sprijinã pe Hong Kong,parte a Chinei ºi un adevãrat simbol mondial al comerþului ºi mobilitãþii financiare ºiinvestiþionale; se sprijinã pe Singapore, care are cam aceleaºi virtuþi ºi unde populaþiachinezã are o pondere de 75%. În sfârºit, s-ar putea sprijini pe Taiwan.

Sã calculãm ce ar însemna revenirea Taiwanului la China prin puterea economicãpe care o deþine aceastã insulã. Taiwan este printre primele 10 economii exportatoareale lumii. Puterea sa financiarã este enormã. Dar sã calculãm, în acelaºi timp, cedeschidere comercialã ar oferi revenirea Taiwanului Chinei continentale. Cu Taiwan,China s-ar înscrie definitiv în rândul puterilor maritime de prim rang ale momentului.Dacã, aºa cum se spune, SUA încep sã se teamã de evoluþia Chinei ºi încep sã perceapãaceastã þarã drept un competitor strategic, atunci acest lucru se poate cel mai bineverifica în atitudinea faþã de problema Taiwanului. Mulþi autori, inclusiv ClydePrestowitz, se întreabã de ce SUA au abandonat poziþia de acum douã decenii, cândrecunoºteau o singurã Chinã, iar astãzi sprijinã Taiwanul. Acum mai bine de douãdecenii, China nu era China de astãzi. Rezerva de astãzi a SUA este una de calcul.Astãzi, China nu este un competitor al SUA. Cu Taiwan, ar începe sã fie. Sã capetepremise pentru un asemenea statut. Iar dacã astãzi SUA nu mai sunt în consonanþã cupropria poziþie de acum douãzeci de ani, dacã sprijinã Taiwanul, înseamnã cã Ame-rica începe sã considere China un competitor. Iar cea mai directã modalitate de aîntârzia ridicarea Chinei este ca Taiwanul sã nu revinã la þara cãreia îi aparþine. Dacãaceastã evaluare se verificã, atunci va trebui sã conchidem cã unul dintre cele maiimportante conflicte potenþiale ale anilor care vin va fi asociat cu Taiwanul.


Înainte de 1980, Singapore, stat care s-a desprins din Federaþia Malayezia în 1965,privea cu nedisimulat dispreþ la continent, la rãmânerea sa în urmã ºi mai ales la rigi-ditatea politicii sale. Dupã ce procesul de relansare economicã s-a declanºat, la fel caîn cazul celorlalte þãri din zonã, ºi politica statului Singapore faþã de China continen-talã s-a schimbat. În anii ’90, Singapore a investit miliarde de dolari în China, contri-buind la accelerarea modernizãrii acestei þãri. Mulþi lideri din Singapore au devenitadepþi ºi susþinãtori entuziaºti ai Chinei ºi ai ºanselor sale de afirmare. Grãitor pentrunoua orientare este ºi faptul cã aproximativ jumãtate din proiectele de colaborareexternã sprijinite de guvernul din Singapore sunt destinate Chinei. Fluxul investiþiilorexterne venite din Singapore – ºi care, pânã nu demult, mergeau cu precãdere spreMalayezia ºi Indonezia – a luat calea continentului.

Apare limpede cã astãzi, când vorbim de China, nu putem avea în vedere doar statulchinez propriu-zis, ci, de fapt, ceea ce specialiºtii numesc Marea Chinã, un spaþiumai larg, un spaþiu locuit de chinezi sau în cea mai mare parte de chinezi, un spaþiuaflat sub influenþã chinezã. Între tigrii asiatici, trei sunt chinezi: Hong Kong, Taiwan,Singapore. Chinezii din aceste teritorii au furnizat peste jumãtate din capitalul necesarcreºterii economice a Chinei continentale în anii ’90.

Este instructiv sã menþionãm cã acest prim cerc de gravitaþie chinezeascã se conti-nuã cu un altul, în care influenþa nu se mai sprijinã aºa de mult pe populaþie, ci pe factorieconomici. China este o prezenþã dominatoare în toatã Asia de Sud-Est ºi, cum remarcaSamuel Huntington, „economia est-asiaticã este fundamental o economie chinezã“51.

În ciuda faptului cã în acest moment Japonia dominã regiunea din punct devedere economic, economia bazatã pe populaþia chinezã a Asiei iese la suprafaþãrapid ca „un nou epicentru al industriei, comerþului ºi finanþelor. Aceastã zonãstrategicã conþine substanþiale capacitãþi tehnologice ºi manufacturiere – Taiwan,teritoriu care s-a remarcat prin spirit întreprinzãtor – Hong Kong, o excepþionalãreþea de comunicaþii – Singapore, un nemaipomenit fond comun de capital financiar(toate cele trei) ºi o largã înzestrare cu pãmânturi, resurse ºi muncã – China conti-nentalã“52. Deci al treilea centru concentric chinezesc este echivalent cu o Chinãcare dominã întreaga Asie de Sud-Est, alcãtuind ceea ce s-a numit „sfera de co-prosperitate a Marii Chine“. Existã date grãitoare care sprijinã afirmaþiile cu privirela existenþa acestor cercuri concentrice. Mai întâi populaþia chinezã din zonã: HongKong ºi Taiwan în întregime chineze, în Singapore 75% din populaþie este chinezã,în Malayezia 30%, în Thailanda 14%, în Indonezia 3-4%, în Filipine 2%. Mult maiimportantã este puterea economicã a acestei populaþii, care deþine 90% din econo-mia Indoneziei, 75% din cea a Thailandei, 50-60% din cea a Malayeziei ºi, în modfiresc, întreaga economie din Taiwan, Hong Kong ºi Singapore.53 Într-un fel, maiºocantã este cifra pe care o furnizeazã Zbigniew Brzezinski referitor la mãrimeaabsolutã a bogãþiei pe care o deþin cei 50 de milioane de chinezi care trãiesc în afaraChinei. Venitul acestora echivaleazã cu PIB-ul Chinei continentale54, ceea ce aratão forþã ieºitã din comun.

Aºa ne ºi explicãm de ce peste jumãtate din investiþiile strãine în China provin dela propria diasporã. Unele date vorbesc despre cifre mergând pânã la aproape douã

216 Geopolitica

treimi. Indiferent de mãrimea acestora, importantã este tendinþa politicã pe care oprefigureazã: ridicarea treptatã a unei sfere de influenþã chineze, parte componentã aafirmãrii Chinei ca putere regionalã. Aceastã sferã este puternicã, asociatã cu legãturietnice ºi economice. Este foarte probabil ca ea sã se consolideze în viitor, pe mãsurãce China, ca stat, se modernizeazã ºi se afirmã. Drumul Chinei cãtre statutul de putereregionalã este ceva mai complicat. El presupune acceptarea regionalã. Deci relaþiibune cu Rusia, chiar dacã probleme de graniþã ºi frustrãri istorice planeazã asupracooperãrii; relaþii bune cu Japonia nu numai ca putere economicã ºi tehnologicãnumãrul unu în Asia, dar ºi ca þarã cu cele mai intense relaþii comerciale în Asiamaritimã, ca partenerul esenþial al SUA în regiune. Relaþii bune cu Coreea, þarã cu odinamicã economicã impresionantã, interesatã în unirea cu nordul peninsulei ºi înformarea unui stat de cu totul alte dimensiuni ºi cu alte rãspunderi. Relaþii bune cuVietnamul ºi Indonezia, þãri confruntate cu probleme complexe, dar foarte importanteîn zonã. În sfârºit, chiar dacã cele douã state au fost angajate în conflicte directe, chiardacã menþin anumite dispute de graniþã, China va trebui sã promoveze o relaþie câtde cât destinsã cu India, statul cel mai important din Asia de Sud ºi o putere econo-micã în vizibilã ascensiune.

Chiar dacã se aflã în plin proces de dezvoltare, chiar dacã îºi redefineºte bazeleputerii, iar statura sa se impune aproape de la sine, este de aºteptat ca, în perioadaurmãtoare, China sã se afirme într-un mod treptat, din ce în ce mai sigurã pe sine,evitând pe cât se poate problemele pe care le ridicã în regiune propria ascensiune. Înmomentul în care China va dobândi nu numai economic, ci ºi psihologic, statutul deputere regionalã, cu gradul de acceptare implicat de noul rol, problema afirmãrii saleca putere mondialã se va rezolva aproape de la sine. Aceasta este particularitatea afir-mãrii internaþionale a noii puteri.

Asia de Sud-Est, eºantionul mozaicului asiatic

Asia de Sud-Est cuprinde zece state: Singapore, Malayezia, Thailanda, Laos,Vietnam, Cambodgia, Indonezia, Filipine, Myanmar (Birmania) ºi Brunei. De ce neoprim, chiar ºi pe scurt, asupra acestei zone a lumii? În primul rând, pentru cã este unconglomerat de culturi diferite – indianã, chinezã, islamicã, occidentalã. Majoritateaacestor þãri, cu excepþia Thailandei, au fost colonii europene. Ele au avut legãturiputernice nu atât cu þãrile din regiune, cât cu centrele culturale ºi economice de careau depins. Aºa se explicã de ce este atât de puternicã ideea de mozaic cultural. Esteinteresant de urmãrit cum evolueazã o regiune atât de diversã din punct de vederecultural, cu tradiþii istorice atât de diferite. Un al doilea motiv este cã în regiunelocuiesc aproximativ o jumãtate de miliard de oameni, deci o populaþie de mãrimeacelei europene. Nu putem omite, de asemenea, importanþa strategicã a regiunii. Prin-cipalele drumuri comerciale dinspre Orientul Mijlociu spre China ºi Japonia pe aicitrec, Indonezia ºi Filipinele fiind amplasate chiar pe aceste rute. În general, impor-tanþa strategicã a regiunii pentru legãtura dintre Oceanul Pacific ºi cel Indian, dintre


Asia de Est, pe de o parte, ºi Asia de Sud, Orientul Mijlociu, Europa ºi Africa, pe dealta, nu poate fi trecutã cu vederea. Peninsula Indochina, cu cele trei state ale sale –Vietnam, Laos ºi Cambodgia –, reprezintã prelungirea continentului spre ocean, ceeace îi asigurã o poziþie importantã atât pentru puterile continentale, cât ºi pentru celeoceanice. În sfârºit, aceste state au creat o regiune economicã: ASEAN (Associationof South-East Asian Nations). Este cea mai veche regiune de cooperare din spaþiul asiatic,creatã încã din 1967, ºi considerãm important sã facem o succintã analizã comparativãcu Uniunea Europeanã.

Învecinatã cu Australia la sud, cu India la est, China ºi Oceanul Pacific la vest,regiunea numãrã þãri cu niveluri de dezvoltare foarte diferite. Unele dintre ele, cumar fi Singapore, Malayezia, Thailanda, sunt deja încadrate în grupa valoricã a „drago-nilor asiatici“, dar altele au avut un start economic mult mai modest – Laos, Vietnam,Cambodgia. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, unele au evoluat ca democraþiimoderne (Thailanda ºi Filipine), altele au optat pentru un sistem cu un singur partid(Malayezia, Singapore) sau pentru un sistem comunist (Laos, Cambodgia ºi Vietnam).Cele mai sãrace þãri din zonã sunt Cambodgia ºi Myanmar; vechea denumire a acestuistat era Birmania, dupã care a devenit Burma ºi abia de curând Myanmar (vezi harta 15).

Cum spuneam, regiunea este foarte diversã, chiar exoticã din punctul de vedere aldiversitãþii. Ea cuprinde un stat cum este Singapore, foarte dezvoltat, cu indicatorieconomici care îl recomandã pentru plutonul fruntaº al þãrilor nu numai din regiune,ci din lume. Cei 4,5 milioane de locuitori ai sãi trãiesc cu toþii în mediul urban (deciavem de-a face cu o zonã de conurbaþie generalizatã); venitul pe cap de locuitor estede 31,4 mii de dolari, similar cu al Japoniei, care este de 33,1 mii. Dar ºi unul cumeste Cambodgia, cu o populaþie ruralã de peste 80%, rãvãºit de dispute politice, underegimul Pol Pot a vrut sã reediteze un gen de revoluþie culturalã dusã pânã la ultimeleconsecinþe ºi a exterminat un sfert din populaþie, cu puternice lupte interne, având ºiastãzi un partid comunist la putere, dupã o perioadã (1991-1993) în care þara a fostun gen de cvasiprotectorat ONU. Vietnamul este considerat o þarã sãracã, însã Cam-bodgia are o treime din venitul pe cap de locuitor al Vietnamului.

Care sunt, totuºi, principalii actori din zonã? Indonezia ne apare de departe dreptcel mai important. Nu numai important, ci ºi tipic: prin populaþie (234 de milioanede locuitori, cea mai populatã þarã musulmanã ºi a patra þarã din lume), prin mãrimeateritoriului (are o suprafaþã de aproximativ un milion de kilometri pãtraþi), prin bogã-þiile naturale de care dispune (mare producãtoare de petrol, de cherestea, cea mai mareexportatoare de gaz lichefiat din lume), prin poziþia-cheie pe care o deþine pentru rutelecomerciale dintre Pacific ºi Oceanul Indian ºi de aici spre Mediterana (StrâmtoareaMalacca, cea mai aglomeratã linie de trafic de vase comerciale din lume, se întindede-a lungul uneia din insulele sale).

Cu asemenea date, Indonezia poate deveni o putere a lumii de azi. Romano Prodivorbeºte despre clubul „celor cinci mari“, alcãtuit din China, India, Indonezia, Rusiaºi Brazilia, care, împreunã, vor avea în anii ce vin o pondere de peste 20 de procenteîn PNB-ul mondial. „O Indonezie care sã se bucure de pace ºi stabilitate – spuneCohen – ar putea deveni o adevãratã cheie de boltã a zonei Asia-Pacific ºi un partener

218 Geopolitica

potrivit pentru eforturile Japoniei ºi Australiei de dezvoltare a regiunii.“55 Dar, cumapreciazã acelaºi autor, „Indonezia este un stat gata sã explodeze“.

Constituitã pe fosta colonie olandezã Indiile Orientale, Indonezia este un conglo-merat de 13.600 insule (3.000 sunt nelocuite) care se întind pe o lungime de peste4.800 de kilometri din Oceanul Indian pânã în Pacific, unde trãiesc peste 300 de gru-puri etnice diferite, care vorbesc peste 300 de limbi locale. Cele mai importante insulesunt, totuºi, Java (unde se aflã ºi capitala þãrii, Jakarta), Kalimantan (care ocupã sudulinsulei Borneo; în nordul insulei se aflã Sultanatul Brunei, foarte bogat în petrol, ºidouã grupãri statale aparþinând de Federaþia Malayezia), Sumatra ºi Bali. Chiar ºiîntre aceste insule mari sunt tensiuni considerabile. Deºi Java are o suprafaþã multmai micã decât Sumatra, este locuitã de o populaþie de trei ori mai numeroasã (în Javatrãiesc 120 de milioane de oameni, deci aproximativ 60% din populaþia þãrii, pe cândîn Sumatra, 40 de milioane). S-a încercat un proces de redistribuire a populaþiei întrediferitele insule (ceea ce s-a numit transmigraþie), cu slabe rezultate însã. În acelaºitimp, Sumatra deþine cele mai mari bogãþii ale Indoneziei – petrol, gaze, cherestea,cauciuc. „Fãrã Sumatra, Indonezia ar fi împovãratã.“56 Tensiunea dã glas unei jude-cãþi destul de rãspândite, potrivit cãreia Sumatra produce, iar Java cheltuieºte.

Mult mai virulente sunt alte conflicte. De pildã, în partea de nord a Sumatrei seaflã provincia Aceh, locuitã de aproximativ 5 milioane de persoane ºi care, în istorie,


Harta 15: Þãrile membre ASEAN

Insulele Spratly

Vietnam

Marea Chinei de Sud

BirmaniaLaos

Thailanda

Cambodgia

Singapore

Brunei

Malayezia

Strâmtoarea Malacca

Indonezia

InsuleleFilipine

a avut o existenþã de sine stãtãtoare, ca sultanat. Mari conflicte au existat ºi în timpuldominaþiei olandeze. Miºcarea spre independenþã totalã a provinciei este foarte pro-blematicã din douã puncte de vedere: Aceh deþine cam jumãtate din producþia de petrolºi gaze naturale a Indoneziei (motiv economic), la care se adaugã faptul cã provinciase întinde de-a lungul Strâmtorii Malacca (motiv strategic). Alte douã conflicte au locîn Indonezia în Sud (tot în aceastã regiune a existat conflictul cu Timorul de Est, cares-a soluþionat prin dobândirea independenþei). Este vorba despre o miºcare de inde-pendenþã a creºtinilor din insula Molucca de Sud, îngrijoraþi cã vor fi asimilaþi de mu-sulmani, ºi de lupta locuitorilor din Irian Jaia. Aceastã provincie ocupã partea de vesta insulei Papua, partea de est constituind Papua Noua Guinee (ceea ce poate duce cugândul la o miºcare de desprindere în vederea unificãrii cu acest stat independent).

În condiþiile unei asemenea întinderi, a diversitãþii culturale aºa de pregnante, carefac atât de dificile procesele de comunicare între insule, provincii, culturi, grupuri etnice,miºcãrile centrifuge îºi gãsesc un bun teren de manifestare. Diversitatea de care vor-beam face aproape imposibilã o judecatã cât de cât echilibratã ºi nuanþatã asupra lor.Fapt este cã ele existã. De asemenea, orientarea cãtre o viaþã democraticã, apãrutã dupãcãderea preºedintelui Suharto (1998), a arãtat cã democraþia singurã nu poate soluþionaproblema miºcãrilor centrifuge. Probabil cã o reaºezare a raporturilor dintre insule, pro-vincii, o redefinire a autonomiei, de care unele provincii deja se bucurã, ar putea con-tribui la reaºezarea lucrurilor ºi la stabilizarea situaþiei. Pentru cã în plan economicIndonezia are o evoluþie bunã, cu ritmuri de creºtere considerabile, aflate între 5-7 pro-cente, ceea ce ar putea diminua, pe termen mediu, din forþa miºcãrilor de desprindere.

Vietnam reprezintã, de departe, þara cea mai importantã din peninsula Indochina.O þarã care a normalizat relaþiile cu China ºi chiar cu SUA ºi care, în ultimii ani, aconsemnat cele mai mari ritmuri de creºtere din regiune. Dacã privim mai atent lahartã, vom observa cã Vietnamul înconjoarã o bunã parte a peninsulei, se arcuieºte ºio cuprinde în partea de nord-est, est ºi sud. Poziþia aceasta ocupând o bunã parte aþãrmurilor peninsulei aminteºte de poziþia statului Chile, care, ca o sabie, se alungeºtede-a lungul coastei vestice a Americii de Sud. Importanþa þãrii decurge, în primulrând, din aceastã poziþie naturalã, esenþialã pentru regiune. Ea dominã celelalte douãstate ale peninsulei, Cambodgia ºi Laos, nu numai prin populaþie, circa 85 de mili-oane, ci mai întâi prin aºezare (Laosul nu are ieºire la mare ºi este pe mai mult de ju-mãtate din graniþele sale înconjurat de Vietnam). Amplasamentul geografic îi conferãVietnamului o mare deschidere cãtre ocean, mai precis cãtre Marea Chinei de Sud,consideratã un fel de „Mediteranã a Pacificului“. Nu departe de þãrmurile sale, înaceastã mare se aflã cele douã insule importante prin poziþie ºi bogãþiile de care dispun:Spratly ºi Paracel, disputate de China ºi care în momentul de faþã se aflã într-un gende condominium chino-vietnamez.

Graniþa de nord a Vietnamului „intrã“ pe teritoriul Chinei, în partea de sud a aces-teia, zonã foarte dinamicã ºi intens populatã a vecinului de la nord. De aici anumitetensiuni între cele douã state, Vietnamul cunoscând o puternicã presiune demograficãºi economicã din partea Chinei. De altfel, vizita pe care preºedintele de atunci alStatelor Unite, Bill Clinton, a efectuat-o în Vietnam în anul 2000 a avut ºi acest scop,

220 Geopolitica

de a contrabalansa influenþa chinezã în zonã, se pare din ce în ce mai pregnantã. Deºidupã victoria asupra Vietnamului de Sud ºi, implicit, a americanilor, Vietnamul s-areunificat (1975), el se aflã, în continuare, marcat de diferenþele mari dintre nord ºisud, acesta din urmã producând circa 2/3 din PIB naþional. Intrã ca membru deplin înASEAN în 1985. Dispunând de o serie de bogãþii naturale – petrol ºi cherestea –, deo populaþie numeroasã, de o poziþie naturalã avantajoasã, de o putere militarã conside-rabilã, Vietnamul constituie o putere de rangul doi în regiune.

Numite mult timp „bolnavul Asiei de Sud-Est“, Filipinele s-au înscris ºi ele în rit-murile ridicate de creºtere ale regiunii: între 5 ºi 7 procente, în anii ’80 ºi între 7 ºi 8procente anual în prima parte a deceniului urmãtor. Modelul de dezvoltare promovatîn regiune a fost cel orientat spre export, care în unele state a dat rezultate foarte bune.57

Sã mai menþionãm un fapt foarte important pentru înþelegerea situaþiei specifice dinregiunea Asiei de Sud-Est. Populaþia chinezã din regiune se ridicã la circa 25 mili-oane. Important nu este atât numãrul acesteia ºi nici mãcar distribuþia, despre care amvorbit mai sus. Aceastã populaþie, chiar ºi acolo unde este mai puþin numeroasã, deþinepoziþii-cheie în economie ºi comerþ ºi contribuie cu o parte semnificativã la produ-cerea bogãþiei naþionale. În plus, ea contribuie la asigurarea fluxurilor comerciale înzonã, în special cu partea chinezã.

Vom înþelege astfel o realitate geopoliticã specificã: deºi este alcãtuitã ºi din þãrimari ºi puternice (Indonezia, Vietnam, Thailanda), Asia de Sud-Est se aflã sub o presi-une crescândã a coloºilor din aceastã parte a continentului: China, India, Japonia.Este meritul þãrilor din zonã cã au înþeles acest lucru ºi au iniþiat acþiuni de cooperareeconomicã, drept mãsurã de rãspuns la poziþia lor aparte.

Cooperare ºi integrare: modelul ASEAN

Tendinþele de integrare economicã în Asia de Est pot þine cont de lecþiile evolu-þiilor europene ºi americane. În acelaºi timp, dat fiind cã aici sunt mai multe putericare ar dori sã deþinã întâietatea, puteri de primã mãrime, dar ºi puteri de rangul doi,pot apãrea combinaþii surprinzãtoare, precum ºi tendinþe evolutive mai puþin aºtep-tate. Diversitatea este aºa de pregnantã, încât ºi formele de cooperare regionalã suntputernic influenþate de context, cu tot ceea ce înseamnã el ca problemã economicã,culturalã, socialã, psihologicã ºi de tradiþie. Într-un context particular, ºi formele decooperare sunt particulare.

ASEAN a fost înfiinþatã în 1967 de cãtre cinci þãri – Indonezia, Malayezia, Filipine,Singapore ºi Thailanda – în contextul rãzboiului din Vietnam ºi al temerii viu resim-þite în epocã privind extinderea comunismului. Chiar dacã erau menþionate scopuriprecum intensificarea cooperãrii în zonã, obiectivul de fond era unul de securitate. Peparcurs însã a evoluat cãtre problemele economice, cãtre stimularea cooperãrii comer-ciale. În contextul încheierii Rãzboiului Rece, ASEAN a integrat vechii rivali ideolo-gici: Vietnam (1995), Myanmar, Cambodgia ºi Laos (1997)58. Dupã diminuarea sauchiar stingerea ameninþãrii politice, a apãrut o ameninþare economicã reprezentatã de


expansiunea japonezã în zonã ºi de ridicarea masivã a Chinei. Fãrã a avea în vedereaceste presiuni, nu vom înþelege nici natura ASEAN ca organizaþie de rãspuns la oameninþare externã, nici oscilaþiile ºi pendulãrile sale între sporirea integrãrii ºi„aranjamentele flexibile“, între dezvoltarea cooperãrii intraregionale ºi antrenareaactorilor principali din Asia. Existã specialiºti, precum Conway W. Henderson59, careconsiderã cã ASEAN este singura organizaþie din regiunea Asia-Pacific care oferãcadrul integrãrii ºi cooperãrii regionale.

Ceea ce s-a spus despre economia japonezã, ºi anume cã motorul boom-ului l-aconstituit consumatorul american, deci cã performanþa economicã s-a datorat (ºi)unor circumstanþe externe semnificative, se aplicã ºi în cazul celorlalte miracoleeconomice din Asia de Sud-Est. Existã o interpretare dominantã, potrivit cãreia mira-colul a intervenit în aceste þãri în 1988, când Japonia, pentru a evita ºocul aprecieriiyenului în raport cu dolarul (ceea ce i-ar fi scumpit exporturile), ºi-a mutat multedintre industriile producãtoare peste hotare. La aceeaºi metodã au recurs Coreea deSud ºi Taiwanul, ca rãspuns la presiunea americanã similarã asupra monedelor proprii.În acel moment, piaþa chinezã nu a putut atrage ºi absorbi aceste fluxuri de capital ºiexporturi de obiective industriale, iar principalii beneficiari au fost statele dinASEAN.

Tot aºa de adevãrat este cã o parte din statele regiunii au fãcut efortul sã valo-rifice acest moment prielnic ºi sã-ºi dezvolte propriile ramuri industriale, sã-ºicreeze o tradiþie. De pildã, Malayezia a devenit unul dintre exportatorii mondiali demicroprocesoare ºi al treilea producãtor de semiconductori, dupã Japonia ºi SUA;în Thailanda, produsele electronice au devenit principalul articol de export, înlo-cuind textilele; Singapore ºi Indonezia au intrat în rândul marilor exportatori deproduse electronice ºi electrotehnice. Regiunea în ansamblu s-a ridicat, iar în 1996ASEAN a devenit al patrulea partener comercial al SUA. De asemenea, între 1990ºi 1996 schimburile între ASEAN ºi China s-au triplat, ASEAN devenind al cincileapartener de afaceri al Chinei.

Dezvoltarea economicã a zonei a condus, în mod firesc, la intensificarea comer-þului în cadrul ASEAN. Valoarea acestuia a crescut de la 27 de miliarde de dolari în1990 la 70 de miliarde de dolari în 1996. În mod semnificativ, se înregistreazã evoluþiiºi în ceea ce priveºte conþinutul schimburilor. Dacã la început comerþul era dominatde petrol ºi produse petroliere, în prezent, produsele electrice ºi electrocasnice suntcele mai frecvente.

Comerþul poate fi tratat drept un joc cu sumã zero. Dacã cineva câºtigã teren oface în detrimentul altcuiva. Suma rãmâne egalã. Întrucât China cunoaºte o dezvol-tare impresionantã ºi îºi sporeºte volumul exportului – pe piaþa asiaticã sau pe altepieþe –, cineva trebuie sã piardã corespunzãtor cu câºtigul þãrii aflate în ascensiune.Se pare cã aceeaºi regulã se aplicã foarte bine relaþiilor Chinei cu statele din sud-estulAsiei. Ascensiunea Chinei s-a fãcut în detrimentul statelor din Asia de Sud-Est. ªi, carãspuns la noua situaþie, în 1993 statele ASEAN au semnat acordul de liber schimbAFTA (ASEAN Free Trade Agreement). Printre scopurile declarate a fost crearea unuispaþiu al liberului schimb, capabil de a susþine competiþia cu alte state asiatice, mai alescu China, pentru atragerea investiþiilor strãine de capital.60 Iniþial, acordul prevedea

222 Geopolitica


eliminarea tarifelor vamale în 15 ani, dar în 1994, perioada de timp prevãzutã pentrurealizarea acestui obiectiv a fost scurtatã la 10 ani.

„Gripa asiaticã“ a amplificat influenþa chinezã

Criza financiarã din anii 1997-1998 a încetinit dezvoltarea impetuoasã a þãrilor dinAsia de Sud-Est. Primele semne ale crizei au fost vizibile în mai 1997, când un atacasupra monedei thailandeze, baht-ul, a fost respins printr-o acþiune concertatã a bãncilorcentrale din regiune. Criza propriu-zisã a izbucnit la 2 iulie, printr-un atac asemãnãtorasupra baht-ului. Nesiguranþa cu privire la rata de schimb a monedei thailandeze a dusla o masivã retragere de capital strãin din bãncile thailandeze ºi apoi din cele ale þãrilorvecine. Neîncrederea investitorilor a luat proporþii ºi un val de retrageri de capital a lovitþãrile din zonã, ceea ce a condus la prãbuºirea monedelor naþionale. Rupia indonezianãa scãzut cu 80 de procente în comparaþie cu dolarul, iar devalorizarea monedelor dinMalayezia ºi Filipine s-a situat între 30 ºi 50 de procente. Puternice efecte negative aavut criza ºi asupra Coreei de Sud. Existã opinii cã unul dintre motivele pentru care crizafinanciarã a luat proporþii neaºteptate, transformându-se într-un adevãrat ciclon, a fostºi modul în care Fondul Monetar Internaþional a reacþionat în acele momente; de altfel,chiar un raport intern redactat de economiºti de la FMI a admis cã politica Fondului dea impune ridicarea ratei dobânzilor ºi de a pune în practicã politici fiscale severe „esteposibil sã fi exacerbat ºi extins panica determinatã de devalorizarea baht-ului“61. Deasemenea, se apreciazã cã, în momentele de vârf ale crizei, a lipsit un catalizator alregiunii, care sã restabileascã echilibrul. În acel moment, Japonia, aflatã ea însãºi în pe-rioadã de recesiune, nu s-a arãtat foarte dispusã sã joace acest rol ºi sã cumpere o partemai mare a exporturilor vecinilor asiatici.

Criza financiarã a fost un bun prilej pentru China de a-ºi extinde ºi consolidainfluenþa în zonã. Dupã cum apreciazã Supacha Panitchpakdi62, criza a reprezentatchiar un moment-cheie în afirmarea Chinei ca putere economicã majorã a regiunii.Marea performanþã a Chinei este cã a reuºit sã opreascã criza la graniþele sale. Lasfârºitul anului 1997, liderii din Asia de Sud-Est l-au „implorat“ pe preºedintele chinezJiang Zemin sã nu devalorizeze yuanul. Dupã cum apreciazã specialiºtii, decizia luatãde conducerea Chinei de a nu devaloriza yuanul a contribuit la stoparea devalorizãriimonedelor din zonã ºi, în ultimã instanþã, la oprirea procesului de rãspândire a crizei.În 1998, dupã aproximativ opt luni de cutremure financiare succesive, s-a ajuns la orelativã stabilizare a monedelor ºi a tranzacþiilor bursiere.

Mai multe tendinþe economice din zonã au ca efect cumulat extinderea influenþeiChinei în Asia de Sud-Est. În primul rând, sporirea investiþiilor strãine directe înChina le va afecta pe cele care aveau drept destinaþie Asia de Sud-Est. Într-un studiudat publicitãþii în 2000, Secretariatul ASEAN atrage atenþia asupra acestui fapt:„China este o piaþã imensã ºi dinamicã. Managerii ei economici au condus cuabilitate economia pe parcursul celei mai mari crize economice asiatice, reuºind caþara lor sã nu fie afectatã. Conducerea politicã pare angajatã în direcþia reformeloreconomice. Hotãrârea cu care China acþioneazã pentru intrarea în OMC este o

demonstraþie a acestui angajament. Liberalizarea pieþei sale va conduce inevitabil lao creºtere a încrederii investitorilor ºi va prilejui o scãdere a costului afacerilor înaceastã þarã.“63 Pe de altã parte, salariile în China sunt mai mici cu aproximativ 20%decât în Filipine, cu o treime comparativ cu Malayezia, cu un sfert faþã de Thailanda.Nu este vorba numai de forþa de muncã mai ieftinã, ci ºi mai bine pregãtitã. Ceea cese materializeazã în avantaje comparative în ceea ce priveºte competitivitateaproduselor. Mai ales dacã avem în vedere cã ASEAN ºi China se bazeazã cam peaceleaºi pieþe de export: SUA, Asia de Nord-Est ºi Uniunea Europeanã. Potrivitdatelor ASEAN, 25% din exporturile acestei regiuni ºi 30% din exporturile chinezemerg spre piaþa SUA ºi a Japoniei. Nu este greu de dedus cã, în viitor, va apãreaconcurenþa pe toate pieþele. Nu trebuie nici sã ne îndoim de faptul cã se va ajunge laaranjamente acceptabile pentru ambele pãrþi. Dar ele vor conþine de fiecare datã ovictorie chinezã, pentru simplul motiv cã economia chinezã devine deja maicompetitivã.

Cãtre un Fond Monetar Asiatic

Seismul financiar care a traversat o serie de þãri din Asia în 1997-1998 a modificatviziunile despre evoluþia statelor ºi a continentului. C. Fred Bergsten64 surprinde, dupãpãrerea noastrã cu acuitate, impactul crizei financiare asiatice asupra modelelor dedezvoltare din zonã. Deocamdatã, avem de-a face doar cu miºcãri ºi cãutãri ale unorsoluþii, nu cu aranjamente instituþionale, precum în Europa. Fluctuaþia dolarului ºiexperienþa consumatã în timpul crizei au pus aceste þãri în gardã cu privire la faptulcã, atât din punct de vedere comercial, cât ºi financiar, ele trebuie sã-ºi ia mãsurisuplimentare de protecþie. Pe acest fond de preocupãri, China a propus celor zecestate din ASEAN un acord de comerþ liber. Temându-se de marele vecin de la nord,cele zece state au invitat la discuþii Coreea de Sud ºi Japonia. Din punct de vederegeopolitic, aceastã iniþiativã a dus la apropierea Asiei de Nord-Est de cea de Sud-Est;din punct de vedere comercial, iniþiativa respectivã a luat forma unui proiect concret:crearea unei arii de comerþ liber la nivelul Asiei de Est, ceea ce înseamnã crearea uneiregiuni economice ºi, pentru SUA, apariþia unui competitor mult mai puternic decâta fost Japonia în anii ’90 ºi decât este China astãzi.

Din punct de vedere financiar, s-a lansat propunerea creãrii unui Fond MonetarAsiatic (AMF – Asian Monetary Fund). La început, statele din regiune ar urma sã sta-bileascã o serie de aranjamente financiare bilaterale. Va fi vorba doar de o reþea destructuri bilaterale care va beneficia de un suport financiar evaluat la aproape 100 demiliarde de dolari. Calculul financiar aratã cã rezervele monetare din zonã s-ar ridicala aproape un trilion de dolari, sumã ce depãºeºte rezervele SUA sau ale þãrilor dinzona euro. Japonia ºi China ar urma sã participe cu sumele cele mai importante, carear totaliza mai mult de 500 de miliarde de dolari.

Este limpede cã AMF – cum subliniazã ºi Bergsten – ar rivaliza cu FMI ºi ar puteadezvolta conflicte în domeniul financiar. Sigur cã o asemenea evoluþie ar putea reduceriscul unor tensiuni în zonã. Dar, în acelaºi timp, ar încuraja o regionalizare care ar

224 Geopolitica

stimula comerþul ºi cooperarea în regiune. Este adevãrat cã o asemenea iniþiativã arlãsa puþin loc pentru prezenþa SUA în Asia.

Existã un moment sensibil pentru evoluþia în direcþia regionalizãrii – atât înEuropa, cât ºi în Asia. Fiecare dintre aceste douã mari zone economice a trãit un mo-ment de umilinþã: euro, dupã lansare, a cunoscut o scãdere bruscã, fapt ce nu poatefi desprins de anumite interese extraeuropene; „miracolul economic“ al unor þãri dinAsia a eºuat într-o crizã financiarã extrem de costisitoare. Se pare cã intervenþia FMI –care a dictat condiþiile însãnãtoºirii – a marcat memoria liderilor politici din regiune.La fel cum, poate, performanþa Malayeziei de a ieºi din crizã fãrã sprijinul FMI a datºi ea de gândit.

Din perspectiva discuþiei noastre, apare limpede încercarea de coordonare a efortu-rilor – deocamdatã într-o formulã bilateralã. Nu este nici un fel de îndoialã cã eventua-lele înþelegeri la care se va ajunge vor purta o amprentã specific asiaticã. Se pare cãliderii de pe continentul asiatic nu sunt mari admiratori ai birocraþiei de la Bruxelles ºisunt în cãutarea unor structuri mai simple ºi mai funcþionale. Indiferent de felul în carevor evolua lucrurile, este limpede cã tendinþa spre regionalizare se prefigureazã ºi înAsia. Ceea ce poate ridica probleme pentru SUA, care are un export în regiune de circa20 de miliarde de dolari. Pe de altã parte, avem un semnal foarte limpede cã în domeniulcomerþului a sosit momentul unor aranjamente multilaterale în cadrul cãrora fiecare þarãsã-ºi poatã promova interesele. Corectarea subreprezentãrii Asiei în FMI, în acord cunoua sa pondere economicã, devine o prioritate. Percepþia potrivit cãreia Statele Unitefolosesc sistemul financiar ºi comercial internaþional pentru a-ºi promova intereselepoate declanºa regrupãri semnificative în diferite zone ale lumii.

O cale asiaticã de cooperare regionalã

Dupã patru decenii de activitate, putem spune cã ASEAN „a cãutat o cale asiaticãde cooperare regionalã“65. În toatã dezvoltarea spectaculoasã a þãrilor din zonã, atât înanii ’80, cât ºi ’90, ASEAN a avut un rol important. Acest organism internaþional astimulat aranjamentele bilaterale ºi a dezvoltat o atmosferã de încredere, esenþialãpentru accentuarea integrãrii. O analizã comparativã cu Uniunea Europeanã estedificil de fãcut, pentru cã diferenþele sunt prea mari ºi contextele în care au acþionatcele douã organisme, foarte deosebite. Vom face doar câteva menþiuni, spre a avea oimagine mai limpede a deosebirilor dintre ASEAN ºi Uniunea Europeanã. DacãUniunea a optat de la început pentru o dezvoltare supranaþionalã, orientare accentuatãpe parcurs, statele din cadrul ASEAN au promovat un tip de cooperare interguver-namentalã, în ciuda unor obstacole greu de surmontat. De aceea ºi sistemul institu-þional dezvoltat este mult mai slab decât cel din cadrul UE. Principalul organismdecizional este întâlnirea ºefilor de guverne sau a ºefilor de stat din ASEAN (echiva-lentul Consiliului European), numai cã, în acest caz, nu a existat un sistem de întâlniriregulate ºi cu o agendã precisã. Primul summit a avut loc la înfiinþare, iar cel de-alpatrulea s-a consumat în 1992, când s-a decis ca ºefii de guverne sã se întâlneascã odatã la trei ani – formal – ºi de câte ori este nevoie – informal. De la aceastã datã,


întâlnirile miniºtrilor de externe sunt anuale, ca ºi cele ale miniºtrilor economiei,pentru a discuta probleme ale cooperãrii în zonã.

În timp ce Uniunea Europeanã a beneficiat de un adevãrat „motor“ al dezvoltãriisale, reprezentat de tandemul franco-german, ASEAN nu a avut aceastã ºansã, maimult, el a fost confruntat cu disensiuni ºi contradicþii interne; chiar dacã UE este con-stituitã din þãri diferite, din punct de vedere economic ºi cultural, ea a beneficiat de oanumitã omogenitate economicã a þãrilor membre, de un fond cultural comun. ASEANa fost confruntatã cu discrepanþe economice ºi sociale mult mai mari (venitul pe capde locuitor în Singapore e de o sutã de ori mai mare decât în Vietnam, iar cel din Bruneicam de 20 de ori mai mare decât cel din Indonezia), cu deosebiri culturale fundamen-tale (sã nu uitãm cã în regiune sunt religii diferite ºi, deci, structuri mentale foartediverse), cu o realitate socialã ºi psihologicã atât de diversã, încât orice conciliere eraextrem de dificilã. „Disparitatea economicã este cea mai importantã barierã în caleacooperãrii regionale formale în regiunea Asia-Pacific“, remarcau Kjell A. Eliassen ºiCatherine Borve Monsen, adãugând cã „nu existã precedent în istoria lumii privindsuccesul unui acord comercial liber între þãri cu disparitãþi economice atât de mari“66.Prin urmare, preferinþa pentru aranjamente bilaterale, evitarea unor soluþii care sãangajeze toþi membrii, prudenþa cu care s-a înaintat în procesul integrãrii propriu-zisear putea avea ºi o asemenea explicaþie. A mai existat ºi problema relaþiilor preferen-þiale pe care statele membre le au cu marile puteri (Vietnam-Rusia, Cambodgia-China,Thailanda-SUA), a decalajelor majore dintre state.

La al patrulea summit, care a avut loc în Singapore, în 1992, reprezentanþii þãrilormembre au semnat un „Acord-cadru cu privire la intensificarea cooperãrii economiceîn ASEAN“, prin care urmeazã sã se creeze o zonã de comerþ liber. Scopul acesteiaeste sã reducã pânã la desfiinþare tarifele vamale pentru comerþul intra-ASEAN într-operioadã de 15 ani, chiar mai lungã în cazul unor þãri ca Laos, Myanmar, Cambod-gia. Este de semnalat influenþa pozitivã pe care Uniunea Europeanã a avut-o îndirecþia adâncirii cooperãrii intraregionale.

Asistãm la dezvoltarea unui sistem în cercuri concentrice prin crearea, în 1994, aunei structuri mai largi, Forumul Regional ASEAN (ARF), care include ºi alte þãriasiatice, China, Japonia, Coreea de Sud, India, precum ºi þãri sau organisme nonasia-tice: Uniunea Europeanã, SUA, Rusia, Canada, Australia ºi Noua Zeelandã. În felulacesta, ASEAN revine la preocupãrile sale iniþiale de menþinere a pãcii ºi securitãþii,pe fondul unui vacuum de securitate în zonã. Organizaþia îºi asumã un rol de pivot înaceastã privinþã. Nu discutãm acum eficienþa demersului; ne intereseazã cu deosebirepreocuparea acestor state de a apropia cei trei giganþi din zonã – China, Japonia ºiSUA –, de a iniþia o acþiune pentru a netezi calea unor viitoare înþelegeri, pentru a creao atmosferã de încredere. Aºa cum remarca ºi Mario Teló, noul organism se doreºteun gen de OSCE al Asiei.67 În ciuda faptului cã are o structurã internã de organizare multmai slabã, care se bazeazã pe consultãri, ºi cã promoveazã principiul nonintervenþieiºi metoda interguvernamentalã de cooperare politicã, noua iniþiativã trebuie apreciatãîn contextul stimulãrii dialogului în zonã ºi al preocupãrii de a miºca lucrurile din loc.

Consecinþele crizei financiare din regiune asupra evoluþiei ASEAN sunt contra-dictorii. La început, criza a generat o orientare cãtre problemele interne ale fiecãrei

226 Geopolitica

þãri, chiar a accentuat o anumitã atmosferã de suspiciune ºi de tensiune dintre unelestate, pentru ca, dupã aceea, sã aparã reacþia inversã. Summit-ul din decembrie 1998,desfãºurat la Hanoi, este revelator în aceastã privinþã. El a lansat un program anti-crizã, semnificativã fiind preocuparea de a institui un gen de monitorizare, de supra-veghere regionalã, ºi a lansat o cooperare financiarã cu Japonia. Programul, numit ºi„Planul de acþiune 1999-2004“, a demonstrat voinþa de a consolida integrarea ºi de apromova rãspunsuri comune la probleme comune: stimularea investiþiilor strãine înzonã, dezvoltarea infrastructurii ºi coordonarea politicilor financiare.

În noul context, amintim o altã iniþiativã, instructivã pentru tendinþele existente înAsia. Este vorba despre crearea unui nou organism, „ASEAN plus trei“, deci pluscele mai dezvoltate state ale Asiei de Est – Japonia, Coreea de Sud ºi China. Câteva sem-nificaþii ale noii iniþiative nu pot scãpa. În primul rând, ea aratã cã ASEAN percepeun anume tip de izolare ºi vrea sã se deschidã cãtre marea finanþã, fãrã de care nu-ºipoate împlini propriile proiecte. În timpul crizei a înþeles cã este foarte important sãse afle în legãturã cu forþe financiare redutabile, cele care pot cu adevãrat sã o ajute,cum au fãcut China ºi Japonia. Miºcarea s-a produs dupã lansarea APEC (Asia-PacificEconomic Cooperation). Ea exprimã o dorinþã de lãrgire, dar de lãrgire temperatã, nuatât de mare ºi atât de puþin coerentã ca în cazul APEC, ºi de lãrgire asiaticã. Însfârºit, chiar dacã, în continuare, se va lucra într-un spirit interguvernamental, ºi nusupranaþional, noul organism va fi comparabil cu celelalte douã regiuni puternice –Uniunea Europeanã ºi NAFTA.

APEC: cãtre o comunitate economicã transpacificã

Forumul de Cooperare Asia-Pacific a fost înfiinþat în 1989, la iniþiativa Australiei,ca un grup informal de lucru între aceastã þarã, Noua Zeelandã, Statele Unite, Canada,Japonia, Republica Coreea, Thailanda, Malayezia, Indonezia, Filipine, Singapore ºiBrunei. În noiembrie 1991 au aderat China, Taiwan (China recunoaºte apartenenþaTaiwanului la APEC, deoarece forumul reuneºte economii, iar nu þãri separate) ºi HongKong. În 1993, Mexicul ºi Papua Noua Guinee se alãturã APEC, urmate, în 1994, deChile. Ultimele aderãri au avut loc în 1998: Peru, Rusia ºi Vietnam. APEC, se observãclar, include cele mai importante economii ale regiunii ºi multe dintre cele mai dina-mice ºi mai dezvoltate economii ale lumii. Cele 21 de economii au un PNB însumatcare reprezintã cam jumãtate din PNB-ul mondial.

Dupã cum am mai observat, iniþiativa în crearea acestui forum a aparþinut Austra-liei, þarã care, în mod tradiþional, era asociatã cu Europa ºi cu Occidentul în general.„Redefinirea asiaticã a Australiei“ despre care vorbeºte Huntington68 este strâns legatãde procesul de regionalizare, de intensificarea acestuia, care a generat ºi serioase reo-rientãri geopolitice. În mod tradiþional, Australia era legatã de Marea Britanie ºi deEuropa. La fel, din punct de vedere cultural ºi economic. Înainte de anii ’50, jumãtatedin importurile ºi exporturile Australiei mergeau cãtre Anglia, iar restul, în principalcãtre Europa ºi SUA. Reorientarea s-a produs ca urmare a sistãrii tarifelor comercialepreferenþiale din Commonwealth (condiþie pentru aderarea Marii Britanii la Uniunea


Europeanã), dar ºi a dezvoltãrii spectaculoase a Asiei. Cert este cã astãzi peste jumã-tate din importurile þãrii ºi trei sferturi din exporturile sale se deruleazã pe relaþia cuþãrile din zona Asia-Pacific.69 Reorientarea geopoliticã a Australiei este ilustratã ºi deun alt fapt: atitudinea faþã de imigraþie. Dupã rãzboi, multã vreme imigranþii admiºi înAustralia erau cei proveniþi din Europa; cei sosiþi din Asia nu erau acceptaþi, deºi rela-þiile þãrii cu aceastã zonã se dezvoltau vizibil. O asemenea politicã a fost abandonatãîn 1973. Cum relevã ºi Cohen, din 1998, 40% din imigranþii sosiþi în Australia sunt asi-atici, iar populaþia de aceastã provenienþã deþine deja 7 procente în populaþia Australiei.70

Este important cã un partener economic a abandonat o relaþie tradiþionalã. Ideea unui for de cooperare transpacific a apãrut ca urmare a schimbãrilor care au

intervenit în anii ’80 în comerþul mondial. În acel deceniu, relaþiile economice întreþãrile din regiunea Asia-Pacific au cunoscut o curbã ascendentã explozivã. În 1980,comerþul transpacific l-a egalat pe cel transatlantic. Cu zece ani mai târziu, comerþulexterior al SUA peste Pacific era cu 35% mai mare decât cel peste Atlantic (conformdatelor oferite de US Department of State Dispatch, 5 august 1991). Prin urmare, dupãdeclaraþiile membrilor fondatori, APEC a apãrut deoarece lipseau mecanismele eco-nomice implicate de evoluþiile spectaculoase din regiune.

La primul summit al liderilor APEC, care a avut loc la Seattle, în 1993, SUA ausperat cã vor obþine un acord de principiu cu privire la formarea unei zone a liberuluischimb, o comunitate Asia-Pacific. În acelaºi an, în iulie, cu ocazia vizitei în Asia,preºedintele Clinton a fãcut o declaraþie consideratã istoricã: „Naþiunea noastrã estegata sã devinã un partener deplin în dezvoltarea Asiei“, afirmând, totodatã, cã Ame-rica se angajeazã sã creeze „o nouã comunitate a Pacificului“71. Efortul american decreare a „comunitãþii economice a Pacificului“ nu a avut foarte mare succes, mai alescã, în momentul în care se fãceau aceste declaraþii, Congresul american dezbãtea foarteaprins lansarea NAFTA. Sinceritatea declaraþiilor americane a fost pusã la îndoialãde participanþii la summit-ul de la Seattle. Mai mult, a existat impresia cã americaniipun un asemenea accent pe ideea de comunitate economicã a Pacificului pentru aexercita o presiune asupra europenilor.

La întâlnirea de la Jakarta (1994), APEC a lansat un program ambiþios privindcrearea unei zone interregionale de comerþ liber pânã în 2020. Ceea ce cuprinde oviziune nouã, un nou concept de regionalism, cu regiuni aflate în competiþie pe pieþeîntre care barierele vamale dispar sau sunt considerabil reduse. Aceasta ar aduce dinnou în discuþie pregãtirea internã pentru o asemenea competiþie. Pentru cã, la oanalizã mai atentã, competiþia deschisã între regiuni fãrã bariere vamale între ele nuînseamnã decât altã denumire pentru globalizare. Sunt pregãtite Myanmar, sau Cam-bodgia, sau chiar China pentru un asemenea pas? Este importantã, dintr-o asemeneaperspectivã, poziþia þãrilor asiatice faþã de propunerea americanã. ASEAN a fostrezervatã, de teama de a nu fi cuprinsã într-o organizaþie prea largã, în care ea sã-ºipiardã identitatea ºi unde sã nu aibã prea multe de spus. Multe alte state au preferato strategie soft, cu geometrie variabilã, un fel de APEC à la carte.

Paºii în direcþia integrãrii economice au fost mici. Este planificat ca Japonia ºiStatele Unite sã elimine toate barierele din comerþul bilateral pânã în 2010, iar cele-lalte þãri membre APEC sã realizeze acelaºi lucru pânã în 2020. Este greu de anticipatdacã proiectul de creare a zonei de liber schimb a Pacificului se va realiza, dat fiind

228 Geopolitica

numãrul mare de state membre, discrepanþa dintre nivelurile de dezvoltare, deose-birile între starea economiilor (unele puternice, altele slabe, unele afectate de inflaþie,altele de supraproducþie, unele înregistrând ritmuri considerabile de creºtere, alteletraversând perioade de stagnare). Un spectru atât de larg al situaþiilor economice areca rezultat abordãri diferite, prioritãþi specifice, modalitãþi particulare de rezolvare acrizelor. De exemplu, în timpul crizei asiatice, economiile direct afectate au pus accentulpe problema lichiditãþilor, a ajutorului, a infuziilor de capital, în timp ce economiilemai puþin afectate au scos în evidenþã necesitatea reformelor în domeniul financiar-bancar. De multe ori, în cadrul APEC a fost vorba de o adevãratã competiþie între prio-ritãþi. Faptul cã un eveniment cum a fost criza asiaticã poate sã aibã efecte atât dediferite asupra membrilor aceleiaºi organizaþii duce la inerþie instituþionalã.72

Sunt interpretãri care vãd în crearea noului organism un rãspuns la integrarea euro-peanã. În acelaºi timp, noul organism ar mai putea fi interpretat ºi ca o încercare dea îngrãdi Japonia, de a o înlãnþui în firele cooperãrii, pentru a-i folosi astfel forþa depropulsie într-un interes regional. Fireºte cã regiunea are nevoie de Japonia la fel demult pe cât are ºi Japonia nevoie de regiune. Dacã ar fi sã tratãm tema în termenigeopolitici, este vorba mai curând despre o temere reciprocã ºi, în acelaºi timp, despreun interes reciproc. Temerea se explicã prin faptul cã piaþa puternicã reprezentatã deAsia ºi, în general, ascensiunea puternicã a acestei regiuni, cu actorii ei, ar putea ducela o marginalizare treptatã a partenerului de peste ocean, la o estompare a prezenþeisale în regiune. Ideea „liniei despãrþitoare“ în mijlocul Pacificului, care sã divizezecele douã þãrmuri, frecvent întâlnitã în literatura americanã de specialitate, exprimã,dupã opinia noastrã, aceastã temere. Lupta actualã se dã pentru pieþe, ºi nimeni nu-ºipoate permite sã trateze cu indiferenþã pieþele în curs de dezvoltare. Iar piaþa asiaticãeste într-o ascensiune incontestabilã. În acelaºi timp, nu putem eluda nici faptul cã înzonã existã tensiuni explicite ori numai latente, existã ambiþii de dezvoltare econo-micã, ºi prezenþa americanã este necesarã din ambele perspective. Dacã americaniiîºi dau seama de importanþa pieþei asiatice, ºi asiaticii realizeazã câtã nevoie au detehnologia americanã. Apar ºi vor mai apãrea tensiuni, pentru cã una din pãrþi ar dorisã aibã tehnologie, dar sã ofere cât mai puþinã piaþã, iar cealaltã parte ar dori cât maimultã piaþã ºi sã ofere cât mai puþinã tehnologie; nu încape îndoialã cã tendinþele dura-bile ale procesului, cel puþin pe termen mediu, sunt complementare.

Asia de Sud – parte a „arcului de instabilitate“

De foarte multã vreme, Asia de Sud a avut o proeminenþã istoricã modestã. Cohenspune chiar cã este o zonã închisã, care influenþeazã în micã mãsurã viaþa planetei. Îiconsacrãm câteva rânduri din mai multe motive. Ea a fost într-o perioadã timpurie aistoriei un centru de putere73 care a strãlucit cu deosebire în plan cultural. În Asia deSud întâlnim mai multe religii, numeroase culturi. Ceea ce reprezenta ºi un dez-avantaj, pentru cã totul se distribuie pe mai multe câmpuri. Aici avem diviziuni mari.Trei religii importante: hinduismul, islamismul ºi budismul, iar liniile despãrþitoarenu se mai estompeazã în mulþimea conflictelor, ci pur ºi simplu divizeazã.


Asia de Sud este, apoi, un decupaj natural care nu poate sã nu atragã atenþia. Ea nueste o regiune geopoliticã, pentru cã nu are o minimã unitate, dar reprezintã „o unitategeograficã distinctã“74. Þara cea mai importantã din zonã, India, reprezintã un ade-vãrat subcontinent, iar graniþa sa este marcatã de bariere naturale (munþi la nord, deºer-turi ºi râuri la vest, oceanul la sud ºi pãdurile musonice la est). Aºezarea predispuneparcã la o orientare spre interior, deºi vecinãtatea cu apele Oceanului Indian ar puteastimula ºi o altã vocaþie. Asia de Sud îºi este oarecum suficientã sieºi, marcatã de autar-hism. Schimburile cu þãri ºi regiuni din afara zonei sunt de importanþã secundarã. Co-merþul cu bunuri ºi servicii deþine o pondere de numai 5% în PNB-ul zonei.

În regiune trãiesc peste 1,3 miliarde de persoane (aproape o cincime din populaþialumii) ºi, dacã þinem cont de ritmul natural de creºtere demograficã, în câteva deceniipopulaþia regiunii va ajunge la 1,5 miliarde. Cu siguranþã, problema demograficã vadeveni cea mai importantã preocupare în perioada urmãtoare. În ultimii 50 de ani,India ºi-a triplat populaþia ºi se estimeazã cã la mijlocul secolului actual va depãºiChina. ªi sã nu uitãm cã suprafaþã Indiei este de trei ori mai micã decât cea a Chinei.De o parte ºi de alta a marelui colos din regiune se aflã douã state musulmane extremde populate. Este vorba de Pakistan, a doua þarã musulmanã ca numãr de locuitori, ºide Bangladesh, care are o suprafaþã cam cât jumãtate din suprafaþa României ºinumãrã, în schimb, 150 de milioane de locuitori. Dramatismul situaþiei iese ºi maipregnant în evidenþã dacã avem în vedere cã 80% din populaþia regiunii se ocupã cuagricultura; ceea ce însemnã cã posibilitãþile creãrii de noi locuri de muncã suntextrem de modeste. De altfel, Bangladesh ºi Myanmar (situat la graniþa dintre Asiade Sud ºi cea de Sud-Est) se numãrã printre cele mai sãrace þãri de pe glob.

Deºi regiunea este marcatã de puternice tensiuni, din 1985 a luat fiinþã un organismde cooperare comercialã, Asociaþia pentru Cooperare Regionalã în Asia de Sud (SouthAsian Association for Regional Cooperation – SAARC), care cuprinde toate cele ºapteþãri: Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka. Rezultatele suntmodeste, dar meritul sãu principal este cã rezistã, cã a supravieþuit într-un climat atâtde încordat. Asimetria dintre economiile interne este aºa de puternicã – India deþine 72%din suprafaþa Asiei de Sud ºi 77 procente din populaþie –, încât a inhibat potenþialulºi disponibilitatea de cooperare zonalã. În plus, regionalismul nu poate prinde acolounde nu dau roade contactele ºi legãturile bilaterale. Totuºi, faptul cã au avut loc maimulte întâlniri la nivel înalt, cã SAARC a prilejuit ºi anumite aranjamente bilateralede dimensiuni mai reduse poate fi consemnat, în contextul dat, ca un lucru pozitiv.

În sfârºit, regiunea a fost traversatã, de la câºtigarea independenþei (1947), de foartemulte conflicte. Ele au fost, în principal, conflicte de graniþã, cum este cel, cronicizat,dintre India ºi Pakistan. Dar ºi conflicte cu puternicã coloraturã religioasã, cum a fostcel din interiorul Sri Lankãi, unde religia majoritarã este cea budistã. De când ºi-acâºtigat independenþa, în 1948, Birmania (Myanmar) a fost sfâºiatã de rãzboaie civilecare au durat pânã în 1962. Dupã aceea, a fost condusã de un regim militar. Legatede moºtenirea colonialã, de dispute interetnice sau religioase, conflictele în Asia deSud au cunoscut un proces de cronicizare, transformând zona într-o parte a arculuide instabilitate care cuprinde, în principal, þãri din Orientul Mijlociu.

În cele ce urmeazã vom stãrui asupra principalului stat din zonã – India. Înþele-gând situaþia din India, vom înþelege mai bine situaþia din regiune.

230 Geopolitica

India – contraponderea geopoliticã a Chinei

„Pentru China, India constituie duºmanul asiatic prin excelenþã“, spune LaurentMurawiec. „Cum Japonia rãmâne un pitic geopolitic, Indonezia nu este în stare sã-ºiatragã celelalte þãri, Coreea nu izbuteºte sã se reunifice, iar Vietnamul este prea sãrac ºiprea slab, masa, dinamica ºi puterea Indiei acþioneazã ca un pol de atracþie asiaticã […].India constituie contraponderea demograficã, geopoliticã ºi politico-intelectualã aChinei.“75 Dacã am face abstracþie de atitudinea nu neapãrat prietenoasã la adresaChinei, de viziunea preponderent clasicã asupra geopoliticii, care, iatã, subdimensio-neazã un actor, Japonia, a cãrui importanþã se va accentua ºi mai mult în viitor, atunciaprecierea autorului american ar putea fi acceptatã. Pentru cã ea pune în luminã po-tenþialul Indiei, datele sale naturale ºi istorice care o recomandã drept o putere semni-ficativã a Asiei ºi, poate, chiar a lumii.

India britanicã ocupa toatã Asia de Sud (vezi harta 16). Când, la 15 august 1947,parlamentul britanic voteazã independenþa Indiei, are loc împãrþirea fostei colonii îndouã þãri, þinând cont de componenþa etnicã a populaþiei: India propriu-zisã (locuitãmajoritar de populaþia hindusã) ºi Pakistanul (locuit majoritar de populaþia musul-manã), care, la acea datã, deþinea douã teritorii, Pakistanul occidental (Pundjab) ºiPakistanul oriental (Bengal), plasate la o distanþã de 1.500 de kilometri unul de celã-lalt76. Ceea ce pãrea a fi un proces paºnic, deosebind, astfel, câºtigarea independenþeide cãtre India, în raport cu celelalte colonii, s-a arãtat, mai târziu, extrem de înºelãtor.


Harta 16: Poziþia-cheie a Indiei în imperiul britanic (apud Geoffrey Parker, Western GeopoliticalThought in the Twentieth Century, p. 71)

Imperiul britanic

Mandat britanic

Sferã de influenþã englezã

Mare adversar al divizãrii, Jawaharlal Nehru este asasinat, la 30 ianuarie 1948, de unfanatic hindus. Chiar procesul de departajare între teritorii a implicat schimburi masivede populaþii, care s-au ridicat la 14 milioane de persoane.77 În mijlocul Indiei rãmã-sese un stat musulman – Hyderabad – care, dupã aceea, a fost divizat. Kashmirul – unstat cu populaþie majoritarã musulmanã, dar condus de un suveran hindus, esterevendicat de ambele þãri (vezi harta 17). Astfel se declanºeazã primul rãzboi indo-pakistanez, în decembrie 1947. Doi ani mai târziu, ostilitãþile înceteazã ºi subauspiciile ONU se traseazã o linie de demarcaþie între forþele pakistaneze, de la nordºi cele indiene, de la sud. Partea sudicã este anexatã apoi de cãtre India în 1957, ceeace provoacã un nou rãzboi, în 1965. Al treilea conflict este umilitor pentru Pakistan.Nu numai cã este pentru a treia oarã înfrânt, dar trupele lui Indira Gandhi împartPakistanul: apare astfel un nou stat, Bangladesh, pe teritoriul Pakistanului de rãsãrit(1971). Din teritoriul Kashmirului, Pakistanul ocupã 73.000 km pãtraþi, iar India o

232 Geopolitica

Harta 17: Kashmirul – teritoriu disputat între India ºi Pakistan (apud François Géré, Pourquoi lesguerres? Un siècle de géopolitique, p. 45)

suprafaþã dublã, pe care trãieºte, în continuare, o populaþie preponderent musulmanã.De atunci, tensiunile au evoluat ciclic, transformând conflictul din Kashmir în cel maivechi conflict în care au fost antrenate Naþiunile Unite.78 Permanentizarea stãrii de con-flict are un cost economic înalt, pentru cã atât India, cât ºi Pakistanul alocã pentru chel-tuielile militare 2,5 procente, respectiv 3,2 procente din PIB (dacã vorbim de cifreoficiale). Conflictul a cãpãtat, în anii din urmã, altã semnificaþie; nu numai pentru cãambele pãrþi deþin arma nuclearã, dar ºi datoritã faptului cã, în contextul agravãrii situa-þiei la vest de Pakistan, el nu mai poate fi tratat pur ºi simplu drept un conflict de gra-niþã între douã state.

„India is big and India is happily situated.“79 La nord este apãratã, în mod natural,de cãtre munþii Himalaya, greu de trecut. Din punct de vedere geopolitic, Himalaya joacãun rol esenþial. De aici izvorãsc marile râuri care traverseazã subcontinentul indian ºide care sunt dependente nu numai India, ci ºi Pakistanul ºi Bangladesh. În acelaºitimp, munþii au rolul unei bariere naturale între China ºi India, cele mai populate stateale lumii, care în ultimele decenii au avut conflicte de graniþã tocmai în aceastã regiune.Existã douã mari trecãtori prin cei mai înalþi munþi din lume. Una în partea vesticã,Karakorum, care leagã nordul Pakistanului cu provincia Xinjiang din vestul Chinei.Cele douã þãri au construit aici o ºosea asfaltatã de aproximativ 1.000 de kilometrilungime. Este important sã menþionãm acest lucru, pentru cã „este singura porþiunepavatã din istoricul drum al mãtãsii“80. Fiind controlatã de China, trecãtoarea repre-zintã o serioasã vulnerabilitate pentru partea de nord a Indiei. Cea de-a doua trecã-toare, Diphu, situatã în partea de est a munþilor, se aflã sub controlul Indiei ºi blocheazãtrecerea Chinei spre Assam ºi alte zone de la sud de munþi, unde aceasta este interesatã.

Pe mai mult de jumãtate din graniþã, India este protejatã de mare, apoi de un brâude deºerturi. „Umerii“ sãi continentali sunt strãjuiþi fie de mari râuri, fie de pãdurigreu de pãtruns. Dacã cineva ar ataca-o, nu ar avea nici un profit, spune Saul Cohen.Din motivele arãtate mai sus, India este, mai întâi, greu de atacat. ªi totuºi, dacã ar fiatacatã, ce ar câºtiga agresorul? Asupra acestei probleme credem cã ar merita sãmeditãm. Sã nu uitãm cã Anglia i-a lãsat autonomie Indiei.

A ataca India înseamnã a da piept cu problemele ei interne, a le prelua cumva. ªiprima mare problemã a Indiei este cea a populaþiei extrem de numeroase pentrusuprafaþa pe care o deþine þara. Partea de sud a Indiei, cea care ia forma unei peninsuleatât de clar decupate ºi înconjuratã de apele oceanului, nu întruneºte cea mai mare den-sitate demograficã. Centrul peninsulei este semiarid, iar populaþia trãieºte cu deose-bire pe þãrmuri, în aglomeraþii urbane. Interiorul câmpiei Hindustan, din partea de norda þãrii, vãile mãnoase ale marilor râuri Gange, la est, ºi Indu, la vest, regiunea GolfuluiBengal, unde este amplasatã vechea capitalã a þãrii, Calcutta, sunt zonele unde întâlnimdensitãþi demografice care merg de la 460 de persoane pânã la 1.900 de persoane peun kilometru pãtrat. Lucrurile nu se opresc aici. În interiorul Indiei trãiesc 150 demilioane de musulmani, cu alte cuvinte a patra mare concentrare de musulmani într-osingurã þarã. Ei reprezintã 13,4 procente din populaþia þãrii ºi existã enclave mari încentrul þãrii sau în zone cum ar fi Bombay (în est) sau Bangalore (în sud).

S-ar mai putea adãuga ºi problemele sociale foarte complexe, generate de marile dis-crepanþe sociale, de existenþa unui segment de populaþie foarte numeros care trãieºte


la limita existenþei umane. Populaþia aflatã în sãrãcie se ridicã la 25% din totalul lo-cuitorilor, adicã, în cifrã absolutã, aproximativ 280 de milioane de persoane. Cu mul-tiplele implicaþii pe care le poate genera o asemenea situaþie. ªi atunci, ce ar câºtiga uneventual agresor?

În schimb, India poate revãrsa din energia sa, se poate folosi de poziþia ei pentru adezvolta activitãþi profitabile, poate sã valorifice atuurile pe care i le oferã populaþia sanumeroasã, poate gãsi cãi de afirmare mai puþin bãtãtorite. Este, credem, tocmai ceea ceexperimenteazã cu un anumit succes de o vreme. Din ce în ce mai mulþi specialiºti sem-naleazã cã India este pe cale sã inaugureze o formulã nouã pentru propria dezvoltare.

Care este cea mai rapidã cale pentru dezvoltare? se întreabã revista Foreign Policy81.Investiþiile strãine, rãspunde China, ºi antrenarea în aceastã direcþie a expertizei specia-liºtilor. India, se pare, a gãsit un alt rãspuns la aceeaºi problemã presantã ºi complexã,pornind de la datele sale. Ea nu neagã viabilitatea rãspunsului chinez, dar înþelege cãnu l-ar putea urma, sau nu ar face-o cu acelaºi succes. China are o diasporã mai pu-ternicã ºi mai bogatã. De-a lungul anilor ’90, mai mult de jumãtate din investiþiilestrãine directe în China au venit de la conaþionalii de peste mãri. Pânã acum diasporaindianã a asigurat cam zece procente din valul investiþional extern venit în India. Avan-tajele comparative ale propriei diaspore sunt altele, ºi India a cãutat sã le valorifice.Diaspora indianã s-a distins în ceea ce astãzi numim industrii bazate pe cunoaºtere.Circa jumãtate din specialiºtii care lucreazã în Silicon Valley sunt indieni, de pildã.Ei sunt prezenþi în domeniile înaltei tehnologii, cu deosebire în segmentele de soft.Strategia þãrii este de a atrage cât mai mulþi specialiºti indieni plecaþi în strãinãtatepentru a construi în þarã un fel de cópii ale uzinelor ºi firmelor unde lucreazã. Pânãacum aceastã strategie a dat rezultate. India deþine deja giganþi în domeniul softului,cum ar fi Infosys ori Wipro, sau în cel al industriei farmaceutice ºi biotehnologiilor,cum ar fi Ranbaxy ori Laddy’s Lab. S-a construit chiar un folclor în aceastã privinþã,care este util, pentru cã asigurã la nivelul omului obiºnuit cunoaºterea acestor reali-zãri, stimuleazã încrederea, optimismul, chiar mândria. De pildã, Narayana Murthy,întemeietorul firmei Infosys, este considerat un fel de Bill Gates al Indiei ºi a devenitun personaj foarte popular. Cert este cã în 1999 exporturile indiene de soft au totalizat5 miliarde de dolari, mai mult de jumãtate din exportul þãrii; în urmãtorii zece ani sepreconizeazã o creºtere de zece ori a vânzãrilor de soft.82

Concomitent, India dispune de o clasã de mijloc de aproximativ 200 de milioanede persoane, bine instruite. De aceea, ea a cãutat sã dezvolte cu precãdere spiritul antre-prenorial al acestei populaþii, sã conceapã un sistem bancar mai mobil, care sã-ºiîngemãneze interesele cu cele ale întreprinzãtorilor, pentru a ridica firme performante,capabile sã facã faþã competiþiei internaþionale. În 2002, revista Forbes a întocmit unclasament anual al celor mai performante companii mici din lume. Clasamentul in-cludea 13 firme indiene ºi numai patru chinezeºti.83

Cum spunea revista citatã mai sus, „cu ajutorul diasporei, China a câºtigat cursa,devenind uzina lumii; cu ajutorul diasporei, India ar putea sã devinã laboratorultehnologic al lumii“. Ceea ce nu înseamnã cã India îºi rezolvã doar în felul acestamultiplele probleme cu care se confruntã ºi nici cã decalajul care o desparte de Chinaa dispãrut peste noapte. Cum remarca ºi Cohen, „comerþul exterior indian reprezintã

234 Geopolitica


un sfert din cel chinez, iar exportul cãtre SUA doar o optime din exporturile chinezecu aceeaºi destinaþie“84.

Iatã ºi un tabel semnificativ privind unele date semnificative din cele douã þãri:

India este de departe forþa economicã dominantã în regiune. Cu excepþia Pakis-tanului, toate celelalte þãri din zonã au drept partener comercial India, care ocupã camtrei sferturi din comerþul lor exterior. Numai cã toate la un loc nu totalizeazã decâttrei procente din schimburile comerciale ale Indiei. De aceea, principalele legãturicomerciale ale Indiei nu sunt în Asia de Sud, ci cu state din afara regiunii: SUA,Germania, Japonia. Totuºi, comerþul exterior al Indiei este redus. Poziþia geograficã –cea mai bunã legãturã cu exteriorul este Oceanul Indian ºi proximitatea faþã de dru-murile comerciale dintre Mediterana ºi Pacific – ar crea condiþii optime în acest sens.Sunt doi factori care ne ajutã sã înþelegem mai bine lucrurile. Principala piaþã a Indieieste piaþa internã. Chiar dacã nu luãm în calcul populaþia foarte sãracã, piaþa internãindianã numãrã câteva sute de milioane de persoane, una dintre cele mai mari dinlume. Producþia indianã a fost absorbitã de aceastã piaþã ºi, prin forþa lucrurilor, co-merþul exterior a fost mai redus. Este adevãrat cã nici capacitatea internã de producþienu a fost foarte mare sau ceea ce a propus ea spre vânzare nu a fost cerut pe piaþa ex-ternã. În momentul în care produsele au întrunit aprecieri externe, situaþia s-a schimbatradical. Cazul cu producþia de soft ºi de produse farmaceutice ni se pare semnificativ.

Am prezentat succint aceste date spre a ilustra o posibilã cale de urmat pentru India,o alternativã potrivitã condiþiilor sale ºi folosind sprijinul extrem de important alpropriei emigraþii. ªi mai ales pentru a arãta cã o þarã precum India cautã, experimen-teazã, configureazã noi soluþii care sã o conducã la succes ºi performanþã. Nu este ostrategie consolidatã, ca în cazul Chinei; ea nu a produs nici atâtea rezultate, dar esteun experiment de mare amploare cãruia trebuie sã-i acordãm atenþia cuvenitã. El neîndeamnã, când vorbim de Asia, sã nu limitãm discuþia ºi analiza doar la regiuneaAsia-Pacific, pentru cã am comite o nedreptate.

Cooperarea, noul nume al securitãþii

Absenþa unor structuri de securitate în Asia a fost trecutã cu vederea atâta timp câtconflictul mondial coincidea în cea mai mare mãsurã cu cel americano-sovietic.Dupã încheierea Rãzboiului Rece, situaþia în regiunea Asia-Pacific se prezintã dinacest punct de vedere altfel. În Asia de Nord-Est existã o sursã de conflict latent înPeninsula Coreeanã, iar în Asia de Sud-Est avem de-a face cu douã zone de tensiune,reprezentate de Cambodgia ºi Indonezia. În sfârºit, în sudul Asiei, tensiunea dintre

Populaþie2002

Rata de creºterea populaþiei

Rata decreºtere a PNB

Investiþiidirecte

Populaþiesãracã

Mãrimeadiasporei

China 1,28 miliarde 0,87% 9,6% 44,2 miliarde 10% 55 milioane

India 1,05 miliarde 1,51% 5,5% 3,4 miliarde 25% 20 milioane

India ºi Pakistan reizbucneºte periodic. „În orice caz“, remarca Brzezinski, „lista posi-bilelor conflicte interstatale ºi interne din Asia o depãºeºte cu mult pe aceea dinEuropa“85. Prin urmare, edificarea unui sistem de securitate în aceastã regiune se vaimpune. Este limpede cã el va trebui sã se sprijine pe câteva realitãþi: includerea înacest sistem a SUA; definirea ºi precizarea pe termen mediu a relaþiei dintre SUA ºiJaponia în aceastã privinþã; includerea Chinei în noua structurã – proces ce trebuieprecedat, de asemenea, de o clarificare a raporturilor pe termen mediu ºi lung dintreChina ºi Japonia, ca ºi a celor dintre China ºi America; în sfârºit, antrenarea Rusieiîn noul sistem de securitate nu numai în virtutea forþei sale militare, ci ºi a faptului cãea este, deopotrivã, o þarã a Pacificului.

Sunt procese recunoscute de istorie ca generând tensiuni ºi stãri potenþiale de con-flict. Ceea ce caracterizeazã în momentul de faþã Asia este faptul cã pe teritoriul sãuse întâlnesc cele mai multe dintre aceste procese. O asemenea întâlnire poate ampli-fica îngrijorãtor coeficientul de risc ºi poate genera situaþii imprevizibile.

De câte ori se ridicã o putere, stabilitatea zonei în care se ridicã aceasta poate fiserios afectatã. În Asia de astãzi apar doi mari actori economici, douã puteri econo-mice mondiale – Japonia ºi China –, urmate de alte trei puteri economice regionale:India, Indonezia ºi Coreea de Sud. Deci Asia urmeazã sã facã faþã ridicãrii mai multorputeri ºi tuturor problemelor pe care le implicã noua situaþie.

Cum am spus la începutul capitolului, în Asia nici cel de-al Doilea Rãzboi Mondial,nici Rãzboiul Rece nu s-au încheiat. Probleme cum ar fi împãrþirea Peninsulei Coreeneîn douã state, existenþa unui stat de sine stãtãtor ca Taiwanul, fostã parte componentãa Chinei, ca ºi faptul cã între Japonia ºi Rusia continuã sã existe o disputã în legãturãcu Insulele Kurile dovedesc acest lucru. Aºa cum am arãtat pe tot parcursul capito-lului, cooperarea economicã asiaticã a fãcut paºi extrem de importanþi. Ea a atins nive-luri ºi parametri care asigurã o stabilitate din ce în ce mai pronunþatã. Însã situaþiilemenþionate rãmân adevãrate rãni deschise, care pot genera evoluþii imprevizibile.

Sã insistãm asupra relaþiei dintre China ºi Taiwan. Taiwanul este interesat demenþinerea supremaþiei aeriene, una dintre puþinele modalitãþi de rãspuns în cazulunui atac chinez. În 2003, Statele Unite s-au angajat sã vândã cãtre Taiwan un întregpachet de armament în valoare de 1,3 miliarde de dolari; în plus, SUA pun la dis-poziþia Taiwanului alte dotãri în valoare de 5 miliarde de dolari. Ca reacþie la acestemiºcãri din partea Taiwanului, China a anunþat cã îºi va mãri cheltuielile de apãrarecu aproximativ 17,6%. Acest lucru ar conduce la sporirea unui buget de apãrare a cãruivaloare declaratã oficial este de 20 de miliarde de dolari, dar despre care se crede cãare fi de trei ori mai mare. Tot pentru a contracara supremaþia aerianã a Taiwanului,China ºi-a propus sã îºi modernizeze flota aerianã ºi a achiziþionat mai multe bom-bardiere performante de provenienþã rusã, precum ºi câteva nave pentru navigaþia decoastã dotate cu echipamente de semnalizare. În acest context, unul dintre cei maiinfluenþi experþi chinezi în controlul armamentului declara: „Percepþia publicã înChina privind Statele Unite s-a modificat semnificativ din 1998. Statele Unite augenerat ameninþãri de securitate în Asia-Pacific. Cred cã, mai mult ca oricând, Chinase pregãteºte pentru o ciocnire majorã cu SUA.“86

O dovadã cã statele din Asia de Est ºi de Sud trãiesc un sentiment de nesiguranþãeste ºi faptul cã aceste regiuni absorb 35% din vânzãrile de arme la nivel mondial,

236 Geopolitica

doar cu 5% mai puþin decât Orientul Mijlociu.87 Iar achiziþia de arme a reprezentatdintotdeauna un semnal cã lucrurile pot evolua ºi într-o direcþie conflictualã. Poten-þialul de risc este accentuat de faptul cã „fiecare guvern din regiune este un mare con-sumator ºi un mare producãtor de armament“88. Cã achiziþiile de armament suntfãcute ca urmare a unor conflicte de graniþã – cum ar fi conflictul India-Pakistan –, aunor evaluãri privind intensificarea miºcãrilor centrifuge – cum ar fi situaþia dinIndonezia –, cã armele sunt achiziþionate în vederea apãrãrii sau, dimpotrivã, a iniþieriiunor situaþii conflictuale are, în contextul de faþã, mai puþinã importanþã. Semnifi-cativ este faptul cã bugetele alocate apãrãrii cresc, ºi încã într-un ritm îngrijorãtor, cãarsenalul de armament se diversificã ºi se modernizeazã, ceea ce face ca, în final,potenþialul de risc sã se amplifice.

Existã în ultima vreme evaluãri potrivit cãrora orientãrile politice de dreapta ºi decoloraturã naþionalistã s-ar intensifica. De pildã, Robert Harvey considerã cã înJaponia, în China, în India ºi în Pakistan s-ar afirma miºcãri de aceastã facturã. Deo-camdatã nu sunt produse suficiente dovezi în sprijinul acestor aprecieri foarte grave.ªtim cã miºcãrile radicale, când îmbrãþiºeazã ºi valori naþionaliste, predispun laconflicte ºi la situaþii tensionate. Urmeazã sã vedem dacã perioada urmãtoare vaconfirma sau nu o asemenea evaluare.

În Asia nu existã instituþii regionale în mãsurã sã gestioneze posibile crize ºi sãstabileascã obiective comune. În acest context, analiºtii nu estimeazã o retragere aforþelor americane din regiune. Japonia este interesatã, cel puþin pentru moment, demenþinerea acestor forþe. Concomitent, se contureazã un rol mai activ pentru Japoniaîn regiune, pe mãsurã ce aceastã þarã va depãºi „criza liniºtitã“ pe care a traversat-oîn ultimii ani ºi va inaugura un nou curs în propria sa evoluþie.

Cã echilibrul în zonã rãmâne fragil este o realitate. Absenþa unor structuri ºi a altoraranjamente de securitate accentueazã aceastã fragilitate, conferind situaþiei o notã deprecaritate din punctul de vedere al securitãþii. Ceea ce se remarcã în analizele con-sacrate regiunii Asia-Pacific este o anumitã subestimare a capacitãþii statelor de peacest continent de a concepe ºi realiza aranjamente de securitate reciproc avantajoase.Se accentueazã competiþia – realã, fãrã îndoialã –, se supraevalueazã inexistenþa unorstructuri de securitate similare cu cele europene ºi, nu în ultimã instanþã, se subesti-meazã capacitatea statelor din regiune de a conveni formule care sã asigure stabili-tatea ºi securitatea în zonã.

Elementul cu totul pozitiv în Asia este dinamismul economic, inclusiv cel al regi-unii de nord-est a continentului. Neîndoielnic, decalajele ºi ritmurile de dezvoltare potcrea dezechilibre. Dar saltul în dezvoltarea regiunii, inclusiv în ceea ce priveºte nivelulde trai, este impresionant, ºi noi considerãm cã aceste decenii de dinamism ºi prospe-ritate au marcat profund mentalitatea ºi psihologia popoarelor din zonã. Este puþinprobabil cã liderii, formaþiunile politice ºi grupurile sociale vor fi dispuse sã abando-neze o orientare care a adus un nivel de dezvoltare ºi bunãstare de neconceput acumo jumãtate de secol, în schimbul promovãrii unor politici de naturã sã favorizezeconflicte ºi tensiuni asociate, mai ales pe acest continent, cu atâta suferinþã.


Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã

Statele Unite nu au fost niciodatã aºa de puternice

„Statele Unite ale Americii nu au fost niciodatã aºa de puternice ca la începutulacestui secol“, se apreciazã în Atlasul geopolitic ºi cultural1. Adevãr indiscutabil. Numaicã el ar trebui completat: ºi ca dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, ºi ca dupã înche-ierea Rãzboiului Rece. De fiecare datã, Statele Unite au fost puternice ºi dominatoareprin puterea lor. De fiecare datã, aceastã putere s-a exprimat într-un context particularºi a îmbrãcat forme diferite.

La sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, Statele Unite erau puternice mai întâiprin economia lor, care asigura aproape 50% din PIB-ul mondial. Dar nu putem uita cãaceastã dominaþie covârºitoare avea loc pe fondul ravagiilor produse de conflagraþie,al prãbuºirii sau epuizãrii puterilor acelui moment. Perioada Rãzboiului Rece a fost mar-catã de competiþia între cele douã superputeri ale vremii. Când una s-a prãbuºit, prinforþa lucrurilor puterea celei victorioase a ieºit mai bine în evidenþã ºi s-a impus domi-nator. Celelalte forþe economice erau cele care se afirmaserã sub umbrela de securitateoferitã de SUA, erau aliatele de pânã atunci. Situaþia nu mai semãna cu cea de dupã celde-al Doilea Rãzboi Mondial. SUA aveau o poziþie de frunte în anumite domenii – mi-litar ºi cultural, la care ar trebui adãugat cel al prestigiului –, iar în cel economic, deca-lajul exista, dar era departe de a fi foarte clar. Japonia fãcuse salturi imense ºi în anu-mite domenii egalase SUA. La fel Uniunea Europeanã. Meritul SUA în perioada carea urmat Rãzboiului Rece este cã a consemnat 107 luni de creºtere economicã neîntre-ruptã, un adevãrat record, care a fãcut ca partea acestei þãri în PNB-ul mondial sã se ridicede la 25% în 1990 la aproape 30%. Astfel, economic vorbind, SUA sunt mai puterniceacum decât Japonia, Germania ºi Franþa, deci urmãtoarele trei þãri ca putere economicã,luate la un loc.2 Japonia nu a mai înregistrat creºterea cu care ne obiºnuise, iar UE,chiar dacã nu a traversat o crizã, a consemnat ritmuri de dezvoltare sub cele ale SUA.Ca urmare, poziþia economicã a SUA s-a consolidat. Iar decalajele în domeniul militar,deja foarte mari, au devenit, practic, de nerecuperat. Situaþia este similarã în plan cultural.

De-a lungul acestei jumãtãþi de secol unele puteri au urcat pe roata istoriei, iar alteleau coborât. SUA s-au menþinut în frunte de fiecare datã ºi parcã, într-un fel, ºi-au

consolidat poziþia. Ele au încheiat secolul trecut ca singura superputere a lumii, clardetaºatã de celelalte state sau chiar grupuri de state. De aceea, putem numi cu dreptcuvânt secolul pe care l-am încheiat de curând un secol american.

Din perspectivã geopoliticã, câteva lucruri ni se par extrem de importante, impo-sibil de ocolit. În primul rând, modul cum a devenit America putere ºi, apoi, superpu-tere mondialã, datele naturale, sociale ºi politice ale acestei evoluþii spectaculoase.Fiind singura superputere a lumii, este important sã insistãm asupra caracteristicilor,atuurilor ºi slãbiciunilor sale. În al treilea rând, care este comportamentul internaþi-onal al unei superputeri? Sunt SUA seduse de visuri imperiale, vor sã devinã o nouãRomã? „Putere modestã“ este o contradicþie în termeni. Dar cum înþeleg SUA sã-ºiexercite noul rol? Vor reuºi sã evite tentaþia imperialã sau cea hegemonicã? Jude-când dupã datele devenirii lor istorice, ar trebui sã spunem cã da. Analizând o seriede evoluþii din ultima vreme, inclusiv o serie de lucrãri americane, scrise de autori ame-ricani, care aratã cã America, în loc sã conducã lumea, promoveazã un fel de con-fruntare cu lumea, cã aceastã þarã transformã problemele interne ale altor state înprobleme internaþionale, cã SUA, din „naþiune indispensabilã“, sunt pe cale sã fiepercepute drept un fel de „stat-problemã“ („rogue state“3), atunci, chiar dacã rãspunsulnu este negativ, problema comportamentului internaþional al singurei superputeri alumii meritã o analizã mai nuanþatã. În sfârºit, împreunã cu Canada ºi Mexic, SUAau întemeiat o nouã regiune economicã: NAFTA – North American Free TradeAgreement. O analizã comparativã a acestei regiuni în raport cu Uniunea Europeanãºi cu ASEAN este instructivã, la fel ca ºi relevarea unor semnificaþii geopolitice alenoii regiuni.

„Statele Unite ale Americii nu ocupã teritorii, ci doar le cumpãrã“

Istoria SUA poate fi vãzutã ca un proces continuu de expansiune, favorizat, în primulrând, de datele naturale, de ceea ce preºedintele John Quincy Adams numea „forþa natu-ralã“, irezistibilã, care a împins în permanenþã graniþa cãtre vest. Expansiunea a fostalimentatã de diverse ideologii, de inspiraþie religioasã sau laicã, precum „destinulmanifest“, „America americanilor“, „America – ultima ºi cea mai bunã speranþã aomenirii“, în virtutea cãrora americanii ar avea o adevãratã datorie de a rãspândi idea-lurile ºi instituþiile democratice pe întreg continentul american ºi, din a doua jumãtatea secolului al XIX-lea, chiar în întreaga lume. Câteva repere în istoria Statelor Unitene vor ajuta sã ne reprezentãm mai bine acest proces de expansiune (vezi harta 18).

Din perioada colonialã (1497-1763) meritã reþinute câteva momente, care oferã oanumitã înþelegere a evoluþiei de mai târziu a Statelor Unite. Dupã descoperirea Americiide cãtre Columb (1492), noile teritorii sunt luate cu asalt mai ales de cãtre spanioli ºifrancezi. În secolul al XVI-lea, sudul este cucerit, în mare, de spanioli, iar nordul defrancezi. Domnia reginei Elisabeta marcheazã o schimbare de orientare în politicabritanicã de expansiune. Elisabeta înþelege faptul cã noul continent va fi mai bineexploatat prin intermediul unor colonii permanente, populate de coloniºti care sãlucreze pãmântul, sã trimitã surplusul cãtre metropolã ºi sã stabileascã forme de

240 Geopolitica

guvernare localã. Modelul va fi impus pe întreg continentul nord-american mai alesde coloniºtii britanici din Virginia. Aceºtia vor refuza sã mai lucreze pentru acþionariicompaniei care îi trimisese în America ºi se vor angaja într-un proces de împroprietã-rire. În teritoriile care au urmat modelul Virginiei se vor forma adunãri populare alecoloniºtilor, acestea dobândind treptat puterea de a emite legi.

În secolul al XVIII-lea, instituþiile politice din coloniile britanice de pe Coasta deEst se maturizeazã ca urmare a unei politici de „neglijare benignã“4 din partea Londrei.În jurul anului 1760, coloniºtii încep sã punã sub semnul întrebãrii parteneriatul trans-atlantic. Încercãrile de desprindere se intensificã o datã cu impunerea, de cãtre metro-polã, a impozitului pe timbru (1765), prin care erau taxate documentele oficiale,cãrþile de joc ºi almanahurile din colonii. Nemulþumirile mocnite izbucnesc în 1773,când guvernul britanic încearcã sã impunã pentru ceaiul produs de o companie en-glezã un preþ mai mic decât cel al ceaiului produs de autohtoni. Un grup de americanidin Boston aruncã în ocean tot ceaiul încãrcat pe vasele respectivei companii. Eveni-mentele de la Boston marcheazã începutul confruntãrilor deschise între metropolã ºicolonii, iar rãzboiul va începe oficial în 1775.

În 1776, cele 13 colonii care iniþiaserã procesul de desprindere – Connecticut, Dela-ware, Georgia, Maryland, Massachussets, New Hampshire, New Jersey, New York,North Carolina, Pennsylvania, Rhode Island, South Carolina, Virginia – semneazãDeclaraþia de Independenþã. Rãzboiul ia sfârºit în 1783, iar Statele Unite ale Americiisunt recunoscute ca stat suveran. Graniþele noului stat sunt trasate de-a lungul râuluiMississippi, acoperind zona Marilor Lacuri ºi partea de nord a Floridei. În 1787 esteaprobatã noua constituþie, care echilibreazã raportul dintre puterea statelor membre ºiadministraþia centralã.

Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã 241

Harta 18: Istoria de expansiune a Statelor Unite (apud Revue Française de Géopolitique, nr. 1/2003,numãr special „Géopolitique des Etats-Unis. Culture, interets, stratégies“, p. 30)

Teritoriuachiziþionatîn 1853

Teritoriucedat deRusia în

1876Alaska

Hawaii –achiziþionat

în 1898

Texas – anexatîn 1845

Teritoriuanexatîn 1810

Teritoriuanexat în

1812-1813

Florida –teritoriu

cumpãrat dela Spania în 1819

Statele Unite în 1783

Teritoriucedat

de Mexicîn 1848

Oregon

Statele Unite în 1846 – înþelegerefinalã cu Marea Britanie


Teritoriu cedat de Marea Britanie

în 1818

Louisiana – teritoriucumpãrat de laFranþa în 1803


242 Geopolitica

Conºtient cã independenþa politicã este lipsitã de semnificaþie în absenþa indepen-denþei economice, Madison, unul dintre primii preºedinþi, impune o serie de mãsuricare favorizau navele americane în raport cu cele strãine în porturile interne. TotMadison va impune bariere împotriva bunurilor de provenienþã britanicã ºi a navelorcare transportau astfel de produse pânã în momentul în care Marea Britanie urma sãpermitã accesul produselor americane pe piaþa britanicã ºi a Indiilor de Vest.

Ca urmare a acestor mãsuri, SUA cunosc o perioadã de dinamism economic. În1796, valoarea exporturilor americane se dubleazã comparativ cu perioada de dina-inte de rãzboi, în 1801 este de trei ori mai mare iar în 1803 de patru ori. Transportulbunurilor de orice provenienþã pe ruta transatlanticã începe sã fie efectuat aproape înexclusivitate cu nave americane. În felul acesta, SUA, care nu produceau aproape deloczahãr, de exemplu, au devenit în scurt timp cel mai mare intermediar în domeniu.

Un punct de reper în rãzboiul pentru independenþã economicã îl reprezintã achizi-þionarea Lousianei (1803). Teritoriul cumpãrat de la Napoleon era de importanþãstrategicã: New Orleans reprezenta un centru comercial puternic ºi o importantã calede acces spre Mexic, iar râul Columbia oferea ocazia de a stabili o rutã comercialãdirectã cu Asia. Un amãnunt oarecum amuzant este faptul cã, în acel moment, gu-vernul american nu dispunea de lichiditãþi pentru a onora tranzacþia. Numai dupã ceau ocupat New Orleans americanii au vândut o serie de acþiuni unor firme britanice,care, dupã reþinerea comisionului, au plãtit suma cãtre trezoreria francezã.

Dupã cumpãrarea Lousianei, americanii îºi îndreaptã atenþia cãtre Florida (1819).Peninsula Florida reprezenta modalitatea de a controla cãile de acces de la Atlanticcãtre Golful Mexic. Istoriografia americanã subliniazã faptul cã cele douã Floride (devest ºi de est) au fost cumpãrate de cãtre americani de la spanioli, dar tratatul careconsfinþeºte trecerea acestui teritoriu în posesia SUA nu face vreo referire la aºaceva; interpretarea înaintãrii cãtre Vest drept o serie de „afaceri reuºite“ a fost pre-feratã în discursul oficial pentru a impune ideea cã „spre deosebire de alte naþiuni,Statele Unite nu ocupã teritorii, ci doar le cumpãrã“5. O pãrere opusã exprimã chiardiplomatul spaniol care a negociat tratatul referitor la Florida: „americanii cred cãteritoriul lor este destinat spre a se extinde, acum pânã la istmul Panama ºi, dupãaceea, pânã unde se sfârºeºte Lumea Nouã […]. În goana lor dupã cât mai mult teri-toriu, Statele Unite urmãresc nu numai obiectivul de a extinde limitele þãrii – deja preamari – ºi de a se pregãti pentru dominarea întregii Lumi Noi, ci ºi pe acela de a-ºi asi-gura un imens fond de resurse ºi de bogãþii, pe care sã le valorifice în întregime.“

Între 1820 ºi 1860, Statele Unite anexeazã Texasul, poartã un rãzboi cu Mexicul,în urma cãruia anexeazã Arizona ºi New Mexico. Apoi se îndreaptã spre vest, încor-porând teritoriile care constituie astãzi California, Nevada, Utah, pãrþi din Montana,Oregon, Washington. Teritoriul încorporat în aceastã perioadã are importanþã pe maimulte planuri. În primul rând, el adaugã suprafeþei SUA cam o treime din ce deþineaula acel moment. În al doilea rând, sunt teritorii bogate în aur (California), în zãcã-minte petrolifere (Texasul). Dar poate cel mai important lucru, sunt teritorii careasigurã deschiderea þãrii spre Pacific ºi spre Asia. Prin încorporarea lor, SUA devino putere pacificã ºi, în felul acesta, câºtigã o poziþie strategicã pe care nu o mai deþi-nea nimeni: de a se învecina pe o lungime aproximativ egalã cu ambele oceane, de a

avea legãturi maritime directe cu cele douã continente importante: Asia ºi Europa.Actualizarea acestui rol era o problemã de dezvoltare ºi de modernizare internã. Darpoziþia fizicã, geograficã, fusese deja asiguratã.

În 1848, SUA încearcã sã cumpere Cuba de la Spania, dar Spania – alarmatã de inva-zia americanã în Texas – refuzã oferta ºi comaseazã pe teritoriul cubanez o forþã militarãde aproximativ 20.000 de soldaþi. În acea perioadã, Golful Mexic era numit „MareaNeagrã a Americii“, Havana – un alt Sevastopol, iar Mexicul – Turcia Americii; Cuba ºiMexic trebuiau pãstrate în sfera de influenþã a Americii, reprezentând teritorii vitalepentru o rutã comercialã dinamicã, o rutã care sã nu fie împãrþitã cu nici o altã putere.

„Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soarele“

Expansiunea ºi consolidarea economicã sunt întârziate de Rãzboiul Civil (1860-1865). Declanºat dintr-o multitudine de motive – dintre care cele economice sunt ºiele semnificative –, rãzboiul va fi câºtigat de statele din Nord tot prin recursul la mã-suri economice, mai ales ca urmare a capacitãþii acestora de a impune blocade asupraporturilor Confederaþiei ºi de a le deconecta de la fluxurile comerciale consacrate.

Perioada de reconstrucþie (1865-1896) este una de consolidare internã, de punerela punct a infrastructurii indispensabile unei puteri care se extinsese la scarã conti-nentalã. În 1869 este definitivatã prima autostradã transcontinentalã, începe procesulde construire a reþelei de autostrãzi care va lega statele între ele, a reþelei de cale feratã,precum ºi a porturilor capabile sã gãzduiascã nave de mare tonaj. Infrastructura puter-nicã – ºosele, porturi, canale de navigaþie ºi sisteme de comunicaþii – era consideratãun instrument indispensabil al competiþiei pe pieþele internaþionale. În acelaºi timp,SUA declanºeazã expansiunea pe mãri, ghidatã de o politicã externã ºi o activitatediplomaticã agresive. În 1898 are loc rãzboiul americano-spaniol, la sfârºitul cãruiaSUA vor exercita o adevãratã hegemonie în zona caraibianã ºi vor deveni actorul prin-cipal în Pacific. Influenþa SUA în regiune va fi consolidatã prin ceea ce în literaturade specialitate va fi cunoscut sub denumirea de „diplomaþia dolarului“.

În 1903, preºedintele Theodore Roosevelt încurajeazã o revoltã în provincia colum-bianã Panama ºi recunoaºte imediat independenþa noii entitãþi create; obþine, înschimb, dreptul de administrare a unei fâºii de pãmânt late de aproximativ zece mile,situatã de o parte ºi de alta a drumului maritim. De menþionat cã prima tentativã destrãpungere a canalului aparþine Franþei, dar acþiunea a eºuat în cele din urmã, minatãºi de o serie de scandaluri financiare.6 Controlul exercitat de SUA asupra acestei por-þiuni, care va dura pânã în 1979, va permite obþinerea unor avantaje imense, mai alesdupã ce americanii construiesc canalul.

În jurul anului 1900, SUA ocupau primul loc în ceea ce priveºte extracþia de cãr-buni ºi fier, aveau cea mai mare pondere în ceea ce priveºte produsele obþinute dinagriculturã ºi alte produse manufacturate, reprezentau unul dintre exportatorii princi-pali de produse ºi de capital.7 Saltul înregistrat de SUA de la câºtigarea independenþeipânã la cumpãna dintre secole este atât de mare încât a provocat urmãtoarea compa-


raþie: „din multe puncte de vedere, un american din perioada revoluþiei s-ar simþi maiapropiat de Atena lui Pericle decât de America industrialã a anului 1900“8. Simultancu miºcarea de consolidare internã, SUA încep sã se deschidã cãtre Europa. Indiciiîn acest sens ne oferã ºi numãrul mare de diplome pe care tinerii americani le obþi-neau în principal de la universitãþile germane, numãrul cãsãtoriilor dintre fetele pros-perilor industriaºi americani ºi tinerii reprezentanþi ai nobilimii europene, frecvenþacãlãtoriilor dinspre Lumea Nouã cãtre bãtrânul continent, influxul de obiceiuri, gusturi,mode europene. Familiarizarea cu istoria ºi cu obiceiurile Lumii Vechi începea sã fieconsiderat un semn de distincþie al aristocraþiei americane în formare.

În jurul aceluiaºi an, SUA deþineau deja un imperiu maritim, în urma unei expan-siuni întemeiate atât din punct de vedere strategic, cât ºi economic. Comandantulmarinei (Secretary of the Navy) între 1889 ºi 1893, Benjamin F. Tracy, era conºtientde potenþialul strategic al mãrii ºi sublinia: „marea va reprezenta sursa de putere aunui imperiu. Este la fel de sigur cã noi vom controla marea precum este cã rãsare soa-rele“. Expansiunea pe mãri a fost determinatã ºi de o adevãratã presiune economicã.În anii 1890, piaþa internã americanã devine insuficientã, ceea ce face o prioritate dincãutarea unor pieþe externe care sã absoarbã surplusul de producþie industrialã.

Iatã câteva date care aratã cât de mult se dezvoltaserã SUA ºi cât de mare era pre-siunea interioarã spre noi pieþe de desfacere:

Valoarea exporturilor ºi a importurilor (milioane de dolari), 1870-1900

Exporturile americane în funcþie de piaþã (în procente), 1870-1900

Sursa: Edward P. Crapo, Howard Schonberg, „The Shift to Global Expansion“, in William ApplemanWilliams (ed.), From Colony to Empire: Essays in the History of American ForeignRelations, John Wiley & Sons, New York, 1972, p. 144

244 Geopolitica

Anul Exporturi Importuri Total1870 393 436 829

1871 513 533 1.046

1880 836 668 1.504

1885 742 578 1.320

1890 858 789 1.647

1895 808 732 1.540

1900 1.394 850 2.244

Anul Europa America de Nord America de Sud Asia1870 79,4 13 4,1 2,9

1871 80,1 13 3,7 2,7

1880 86,1 8,3 2,8 2,2

1885 80,8 10,3 3,8 4,6

1890 79,8 11 4,5 4,2

1895 77,8 13,6 4,3 3,8

1900 74,6 13,5 2,8 7,8


Asistãm, în acest context, ºi la o mare dezbatere cu conotaþii strategice privind evo-luþia economicã a þãrii. Cea mai mare parte dintre produsele de export erau transportatecu nave britanice. Exportatorii propriu-ziºi erau mulþumiþi sã închirieze navele, indi-ferent de provenienþã. Pe ei nu îi interesa flota comercialã a þãrii, ci efectuarea la timp atransportului. Liderii þãrii înþeleg însã cã se creeazã o dependenþã de navele britanice ºi,mai ales, cã acest boom economic era o excelentã ocazie pentru construirea unei flotecomerciale proprii. În acest context, scrierile lui Mahan, care dezvoltã ideea nevoii vitalepentru SUA de a avea o flotã puternicã devin extrem de populare. Puternicul conflict deinterese între proprietarii ºi constructorii de nave este, în cele din urmã, depãºit: voravea câºtig de cauzã interesele strategice ºi economice de ansamblu ale SUA.

Construirea unei flote puternice ºi deschiderea Canalului Panama (1914) reprezintãargumente principale, apoi, pentru depãºirea izolaþionismului – ca opþiune economicãºi de politicã externã. Dupã participarea la Primul Rãzboi Mondial, SUA vor deveni unactor cu acoperire globalã autenticã, interesat în mod vital de tot ceea ce se întâmplãpe glob. SUA nu vor mai putea sã priveascã indiferente la evenimente care au loc lamii de kilometri distanþã de graniþele proprii. Cu atât mai puþin la schimbãri de echi-libru în Orientul Îndepãrtat, în America Latinã sau în Europa.

Þarã maritimã sau continentalã?

Dacã privim atent la harta America, mai ales dupã ce l-am parcurs pe Mackinder, oîntrebare devine stãruitoare: ce fel de þarã sunt Statele Unite, maritimã sau continen-talã? Rãspunsul este delicat, pentru cã aproximativ jumãtate din graniþele sale sunt mari-time, jumãtate continentale. Apoi, putem încadra o þarã doar dupã întinderea vecinãtãþiicu marea, respectiv cu continentul? O þarã maritimã se distinge ºi prin ponderea acti-vitãþii sale comerciale ºi prin capacitatea de a folosi marea ºi avantajele sale, deci prinmãrimea ºi capacitatea forþei sale navale. În acest caz, ar trebui sã facem o comparaþiecu producþia ºi activitatea tipic continentale ale SUA, pentru a vedea care sunt maiimportante. În orice caz, încadrarea respectivã este extrem de dificilã.

Chiar dacã ni s-a pãrut puþin forþatã, tocmai pentru a încãpea într-o schemã,interpretarea pe care Saul Cohen o dã evoluþiei geopolitice a SUA este demnã deluare-aminte. Autorul vorbeºte despre patru etape de dezvoltare geopoliticã a SUA,în funcþie de ponderea care se acordã continentului sau coastei, deci oceanului, în dez-voltarea SUA. Acest lucru nu trebuie privit în sine. Orientarea preponderentã cãtrecontinent sau ocean imprimã trãsãturi distinctive politicii externe a SUA. Când þara atraversat o perioadã preponderent continentalã, politica externã a fost marcatã de noteizolaþioniste; dimpotrivã, când SUA s-au orientat preponderent cãtre ocean, politicalor externã a devenit mai deschisã, angajamentele internaþionale mult mai vizibile.

Patru etape în dezvoltarea geopoliticã a SUA

Sursa: Saul Bernard Cohen, Geopolitics of the World System, Rowman & Littlefield, Lanham,Boulder, New York, Oxford, 2003, p. 107

Perioada maritimã. Saul Cohen vorbeºte despre o perioadã maritimã, întrucât înacea vreme teritoriul SUA era plasat pe Coasta de Est, iar comerþul reprezenta principalaramurã a economiei, fiind bazat pe exportul de produse din agriculturã. Coloniileimportau produse manufacturate ºi exportau cu precãdere produse agricole precumtutun, orez, bumbac, grâne, carne, peºte ºi blãnuri. Pentru americanii din aceastã perioadã,coloniile ºi, apoi, statele independente erau parte componentã a unei lumi dominatede cãtre o altã putere; principala lor preocupare era asigurarea controlului asupra coastei.

Perioada continentalã. Începutul acestei etape este marcat de cumpãrarea Loui-sianei de la francezi, în 1803. Când spunem acest lucru nu trebuie sã avem în minteLouisiana de astãzi, ci o vastã suprafaþã de pãmânt care se întindea de la Mississippila Munþii Stâncoºi ºi de la Golful Mexic pânã la coloniile din nordul þãrii, controlateîncã de cãtre englezi. O suprafaþã de 2.120.000 de kilometri pãtraþi, care însemna dublulsuprafeþei deþinute la acea vreme de cãtre SUA. Pe lângã mãrimea propriu-zisã, achizi-þionarea Louisianei deschide apetitul continental al tânãrului stat. Într-o primã fazã,dezvoltarea a fost susþinutã de agriculturã. Urmeazã boom-ul înregistrat de construcþiade cãi ferate, Chicago stabileºte conexiuni cu toate celelalte colþuri ale þãrii, se asigurãaccesul industriei manufacturiere la materiile prime ºi la pieþe. Asistãm la o dezvol-tare sprijinitã pe doi piloni: agricol ºi industrial, unul stimulându-l pe celãlalt. Deja, înperioada Rãzboiului Civil, producþia din agriculturã o egaleazã pe cea de produse manu-facturate. Rãzboiul a oferit un stimul major procesului de industrializare în nord-est ºiîn zona vest-centralã a SUA, pentru ca în jurul anului 1880 America sã devinã cel maimare producãtor de oþel ºi de utilaje agricole.

246 Geopolitica

Etapa Interior Exterior

PerioadaMijloace de

transportSurse de energie Orientare

MaritimãPerioada colonialã –1803 (cumpãrareaLouisianei)

Râuri, ºosele,transportul cu cai

Mori de vântControlul asupraþãrmului

Continentalã1803-1898(Rãzboiulamericano-spaniol)

Cale feratã, râuri,canale, transportulcu cai

Mori de vânt,cãrbune

Unificarea ºiextinderea la scarãcontinentalã

Continental-maritimã

1898 – izbucnireacelui de-al DoileaRãzboi Mondial

ªosele, autostrãzi

Petrol, gazenaturale, cãrbuni,motorul cucombustie internã

Continuareaexpansiuniicontinentale;expansiune înCaraibe ºi în Pacific

Maritim-continentalã

1941 – prezentAutostrãzi, caleferatã, avioane

Toate + energienuclearã

Expansiune la nivelglobal

Perioada continental-maritimã. Aceastã perioadã începe cu rãzboiul americano-spaniol din 1898, care permite Statelor Unite ale Americii sã-ºi extindã influenþa înzona pacificã ºi caraibianã, ca o prelungire fireascã a puterii continentale deja dobân-dite, ºi se încheie o datã cu cele douã „decenii de tranziþie“ dintre cele douã rãzboaiemondiale. Avem de-a face ºi cu o primã proiecþie a puterii dincolo de graniþe, darcentrul de greutate al dezvoltãrii rãmâne pe continent. Perioada continental-maritimãeste caracterizatã, în principal, de consolidarea expansiunii continentale. Lungimeacãilor ferate a crescut, de la 84.780 de kilometri (1870) la 426.210 kilometri (1916).Apar marile aglomerãri urbane – New York, Chicago, Detroit, St. Louis, exploziaurbanã fiind alimentatã mai ales de numãrul impresionant de imigranþi din EuropaCentralã ºi de Est. Între 1900 ºi 1920, în SUA vor intra peste 14 milioane ºi jumãtatede emigranþi, astfel încât, din totalul populaþiei (de aproximativ 106 milioane), 14%erau nãscuþi în strãinãtate. Recordul în ceea ce priveºte ponderea emigranþilor întotalul populaþiei nu a mai fost niciodatã atins, procentajul a scãzut la 4,7% în 1970,cu o uºoarã creºtere pânã la 10% în prezent.

Participarea la Primul Rãzboi Mondial nu a însemnat abandonarea preocupãrilorlegate de dezvoltarea internã. Mai mult, conflagraþia a stimulat producþia de grâu ºi deporumb, precum ºi dezvoltarea industrialã, mai ales a oraºului Chicago ºi a altor centre.

Perioada interbelicã este caracterizatã de o întoarcere a SUA cãtre interior, avânddrept rezultat dezvoltarea producþiei agricole, dar ºi o evoluþie fãrã precedent a proce-sului de industrializare. Partea vest-centralã a Americii, vestitã în a doua jumãtate asecolului al XIX-lea pentru supremaþia în producþia agricolã, se adapteazã noilorcondiþii ºi preia conducerea ca zonã industrializatã ºi urbanizatã.

În aceastã perioadã, accentul cade pe valorificarea potenþialului continental, darnu lipsesc nici preocupãrile maritime. Dovadã: prezenþa americanã în Pacific, transfor-marea Cubei în protectorat american, anexarea insulelor Hawaii, promovarea politicii„uºilor deschise“ faþã de China, deschiderea Canalului Panama, invadarea insulei Haiti,prezenþa marinei americane în Honduras, Santo Domingo, Nicaragua.

Perioada maritim-continentalã. În perioada maritim-continentalã, aratã Cohen,zona de coastã, „inelul maritim“ cunoaºte o adevãratã explozie în raport cu interiorulSUA, pânã în punctul în care „coasta a ajuns sã domine partea continentalã“. Dintimpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi pânã în anii ’50-’60, orientarea continen-talã a fost pe picior de egalitate cu cea maritimã. În aceastã perioadã, teoriile careacordã întâietate exploatãrii trãsãturilor continentale capãtã o anumitã proeminenþã, în-demnând la izolaþionism economic, la exploatarea resurselor interne ºi a pieþei interne.Aceste teorii vor fi contrazise de tendinþele economice ºi demografice ale anilor ’60.Zona de coastã a înregistrat o creºtere spectaculoasã a importanþei în raport cu parteacontinentalã, pânã în punctul în care coasta începe sã domine interiorul. Coasta maieste numitã de Cohen ºi „Statele Unite ale celor patru mãri“: Atlanticul, Golful Mexic,Pacific ºi Marile Lacuri. Zonele de coastã prezintã multe trãsãturi comune: sunt intenspopulate, puternic industrializate, deþin un numãr considerabil de porturi, reþeaua detransport aerian, maritim ºi terestru este sincronizatã; coasta este axatã pe servicii, peindustria manufacturierã, turism ºi comerþ internaþional.


Iatã care sunt, într-o formã sistematizatã, argumentele lui Cohen în favoarea afirma-þiei potrivit cãreia partea continentalã este dominatã, acum, de coastã:

1. În primul rând, impactul dezindustrializãrii a avut efecte devastatoare asupra acti-vitãþii economice din Michigan, Ohio, Indiana ºi Illinois (state de interior). Producþiaamericanã de oþel scade brusc de la 131 de milioane de tone în 1965 la 88 de milioanede tone douã decenii mai târziu. Noile centre industriale – bazate pe importul de oþel –încep sã fie situate pe coastã. Dupã aplicarea mãsurilor de creºtere a eficienþei ºi intro-ducerea de noi tehnologii, producþia americanã de oþel creºte din nou în 1998 la 109de milioane de tone, dupã care scade la 95 de milioane de tone în 2001, an în care 1/3din oþelul necesar industriei americane era pus la dispoziþie de producãtorii din Japonia,Rusia, Coreea de Sud, Brazilia, Ucraina.

2. Industria producãtoare de automobile nu mai este nici ea concentratã în parteacentral-esticã a Americii. Detroit-ul a decãzut din poziþia de centru incontestabil alproducþiei mondiale de automobile, iar industria se concentreazã în special în Cali-fornia ºi sudul SUA.

3. Centrul SUA a cunoscut un declin considerabil ºi în ceea ce priveºte producþia dearmament. Natura echipamentelor pentru apãrare s-a schimbat fundamental, de latancuri ºi alte tipuri de armament greu produse în Michigan ºi în statele înconjurã-toare la avioane, sisteme electronice de supraveghere ºi nave produse în Atlantic, înzona Golfului Mexic ºi a coastei pacifice.

4. Producþia de petrol a scãzut ºi ea. De la 9,6 milioane de barili pe zi în 1970 (ceeace reprezenta circa 20% din întreaga producþie la nivel mondial), ea a ajuns la 6,1 mi-lioane de barili pe zi în 1996 (mai puþin de 10% din totalul mondial). Producþia internãa crescut la 7,8 milioane de barili în 1999, a scãzut din nou în 2001 la 5,8 milioane,ceea ce a accentuat dependenþa de importuri în aceastã ramurã. Aproximativ 60% dinaceste importuri provin din Canada, Mexic ºi Venezuela, iar 20% din Arabia Sauditãºi din alte þãri din Orientul Mijlociu. Nivelul scãzut al producþiei ºi nivelul crescut alimporturilor a slãbit economia concentratã în interiorul SUA, iar centrul de greutateal industriei petrochimice s-a mutat în apropierea porturilor.

5. Interiorul SUA ºi zona Marilor Lacuri ºi-au diminuat importanþa economicã ºipoliticã ºi ca urmare a faptului cã sectorul agricol ºi-a schimbat ºi el profilul. Agri-cultura SUA este orientatã mai ales cãtre export, este puternic mecanizatã, dar cu toateacestea exportul de produse din agriculturã nu are decât o pondere de 8% în exporturileamericane. Deci, în ansamblul activitãþii de export, partea continentalã nu exercitã oinfluenþã semnificativã.

6. Populaþia din cele 30 de state care ocupã coasta (Cohen are în vedere ºi stateledin zona Marilor Lacuri, care sunt conectate la Ocean printr-un sistem de canale interne)reprezintã 80% din întreaga populaþie a Americii. Ponderea este ºi mai mare dacã seare în vedere doar populaþia urbanã. Explozia demograficã din inelul maritim a fostdeterminatã, în primul rând, de prezenþa accentuatã în aceastã regiune a industrieihigh tech, de imigraþie, de pensii ºi alte servicii financiare atrãgãtoare. Explozia de-mograficã de pe coastã este compensatã, la nivelul SUA, de scãderea populaþiei în stateledin interior.

7. Aproximativ 60% dintre emigranþi se îndreaptã cãtre cele 4 state cele mai im-portante din inelul maritim: California, Texas, New York ºi Florida.

248 Geopolitica

8. Localizarea industriilor care stau la baza economiei nu mai este determinatã dedistanþa faþã de sursele de materie primã (concentrate în interiorul SUA), ci de dis-tanþa faþã de pieþe ºi faþã de marile concentrãri de forþã de muncã calificatã. Stateleaflate în zona de coastã sunt dintre cele mai dinamice în industriile de vârf ale momen-tului: California este cel mai important producãtor de software ºi de semiconductori,Washington, cel mai mare producãtor de avioane ºi un important centru de e-business,Texasul dominã industria de produse electronice ºi high tech.

9. Chiar ºi în ceea ce priveºte agricultura, zona de coastã o întrece pe cea continen-talã. 63% din producþia agrarã a SUA provine din statele aflate în inelul maritim (Cali-fornia ºi Texas ocupând primele poziþii din acest punct de vedere).

10. Frecvenþa cu care sunt transportate bunurile în interiorul inelului maritim odepãºeºte cu mult pe cea a bunurilor transportate între inel ºi interiorul SUA.

Schiþã pentru un tablou al Statelor Unite, astãzi

Majoritatea studiilor de specialitate consacrate Statelor Unite pun insistent problemasituaþiei sociale ºi politice a acestei þãri, punându-ºi întrebarea dacã nu cumva în planintern America este confruntatã cu probleme care sã umbreascã orizontul dezvoltãriisale. Din acest punct de vedere, ea nu face o notã distinctã faþã de alte state sau grupuride state: are atuuri, dar ºi slãbiciuni. O analizã comparativã nu scoate neapãrat în evi-denþã elemente care sã o avantajeze sau sã o dezavantajeze într-un mod hotãrâtor. Dacãinsistãm asupra unor asemenea probleme o facem pentru a avea o imagine mai clarãºi mai reprezentativã asupra unui portret interior al acestui megastat.

Dezvoltarea unui stat este înrâuritã decisiv de populaþia sa, de calitatea, califi-carea, disciplina ºi motivarea acesteia. ªi în cazul Statelor Unite, problema populaþieieste cel mai des invocatã, diversitatea etniilor care trãiesc pe pãmânt american fiindperceputã, în perspectivã, ca o ameninþare greu de controlat. Existã într-adevãr uneleevoluþii care vor ridica probleme în anii ce vin. De pildã, populaþia albã a scãzut întimp, în momentul de faþã ea deþinând 69,2% din ansamblul populaþiei americane.Populaþia de culoare s-a stabilizat undeva în jur de 12 procente, în cifrã absolutã circa30 milioane de locuitori. Nu se prevãd schimbãri spectaculoase nici ca evoluþie nume-ricã, nici în ceea ce priveºte modificarea statutului social.

Din acest punct de vedere, schimbãri greu de evaluat au loc în legãturã cu populaþiaasiaticã. Ponderea ei nu este foarte mare: 3,7%, ceea ce reprezintã, în cifrã absolutã,aproximativ 10 milioane de locuitori. Nu sunt majoritari decât în insulele Hawaii, undereprezintã 62% din populaþie. Veniturile lor sunt superioare cu 20% mediei pe þarã, ceeace le va favoriza ascensiunea socialã viitoare. Douã elemente vin în sprijinul acesteiafirmaþii. Populaþia asiaticã trãieºte în comunitãþi relativ bine individualizate ºi are odisponibilitate recunoscutã pentru întrajutorare în cadrul comunitãþilor respective. Înacelaºi timp, este preocupatã de calificarea copiilor, care sunt îndeobºte orientaþi cãtrediscipline ºtiinþifice, foarte solicitate în America. De pildã, la începutul anilor ’90,25% dintre studenþii de la Massachusetts Institute of Technology, 20% dintre studenþiide la Berkeley ºi Stanford, 15% dintre cei de la Harvard ºi 13% dintre cei de la Yale


erau de origine asiaticã.9 La alte universitãþi, la departamentele de inginerie, studenþiiasiatici deþin ponderi mult mai mari, uneori mergând pânã la 80%. Dacã raportãmaceste date la ponderea deþinutã de populaþia asiaticã, vom observa imediat diferenþa,care nu poate rãmâne fãrã consecinþe în anii ce vin.

Prefaceri considerabile, cu implicaþii sociale mai mari, au loc în cadrul populaþiei his-panice. Primul lucru care trebuie menþionat este rata de creºtere demograficã foarte înaltãa acestei populaþii, superioarã mediei pe þarã ºi superioarã ratei atinse de celelalte etnii.Ceea ce înseamnã cã în viitor ponderea acestei populaþii va creºte, ºi într-o manierã spec-taculoasã. Potrivit ultimului recensãmânt realizat în SUA, în 2002, ponderea populaþieihispanice este de 12,5% iar în 2003, potrivit anumitor estimãri, a ajuns deja la 13%. Încifrã absolutã, aceasta înseamnã în jur de 39 milioane. Pentru prima datã în istoria SUA,minoritatea cea mai importantã nu este cea reprezentatã de populaþia de culoare, ci de his-panici. Nu putem neglija, în acest context, nici faptul cã procesul de imigrare a populaþieihispanice este mai greu de controlat, datoritã graniþei cu Mexicul. Un alt element impor-tant este faptul cã deja într-o serie de state, cum ar fi Texas, New Mexico, populaþia his-panicã deþine 32 %, respectiv, 42,1%. Ceea ce acum ºi, mai ales, în perspectivã creeazãprobleme legate de limbã, de folosirea acesteia în ºcoli, instituþii publice ºi mass media.

Va induce aceastã diversitate etnicã accentuatã tensiuni ºi chiar fracturi în peri-oada urmãtoare? Pe termen mediu, este puþin probabil. Nu sunt ponderi alarmante(încã) ale unei populaþii, care sã punã în discuþie echilibrul de ansamblu. Pe termen lung,este posibil sã aparã probleme mai ales în legãturã cu populaþia hispanicã. Nu putemnesocoti nici un anumit proces de constituire a unor trãsãturi comune ale populaþiei,indiferent de etnia de origine. Ideea la modã prin anii ’70 privind amestecul de raseºi etnii pe care l-ar favoriza societatea americanã, ceea ce s-a numit „melting pot“ (cre-uzet), nu s-a dovedit realistã, în sensul cã etniile îºi pãstreazã îndeobºte individualitatea.Nu ni se pare realistã nici interpretarea mai recentã a aceleiaºi probleme, exprimatãprin formula „salad-bowl“ (castron de salatã), potrivit cãreia fiecare etnie nu numaicã îºi conservã identitatea, ci chiar o accentueazã. Mai aproape de adevãr este inter-pretarea potrivit cãreia noii emigranþi ºi cetãþenii aparþinând diferitelor etnii cunoscun proces de transformare prin care aderã, cel puþin într-o anumitã proporþie, la valo-rile dominante, anglo-saxone. Fundamental în aceastã direcþie ºi pentru echilibrul deansamblu este succesul economic al societãþii americane. El este adevãratul liant, el am-plificã legãturile, dezvoltã sentimentul de apartenenþã, chiar un sentiment de mândrie dea aparþine unei societãþi performante, cu bunãstarea pe care o aduce aceasta în viaþaomului obiºnuit. Cum în evoluþia economiei americane nu se prevãd dificultãþi ieºitedin comun, putem conchide cã nici în plan social nu sunt previzibile fracturi ºi con-flicte de amploare.

Se discutã mult despre calitatea procesului educaþional american, care nu ar întrunistandarde de performanþã deosebite, care nu ar fi chiar competitiv. Problema este viudezbãtutã chiar în literatura de specialitate americanã, mai ales când este vorba despreanalize comparative cu Europa. Se acuzã cu deosebire calitatea modestã a pregãtiriimedii în SUA. Existã chiar ºi evaluãri mai precise. De pildã, Lester Thurrow consi-derã cã americanii au cele mai performante universitãþi, nemþii cele mai bune licee ºiºcoli profesionale, iar japonezii cel mai bun învãþãmânt gimnazial. Dacã ar fi sãprivim învãþãmântul din perspectiva gradului de pregãtire a populaþiei, atunci putem

250 Geopolitica


formula unele judecãþi de valoare. Nimeni nu pune la îndoialã cã nivelul de calificareºi de culturã generalã al populaþiei europene este mai înalt. Ceea ce proiecteazã o anu-mitã luminã asupra învãþãmântului european.

O analizã mai nuanþatã a calificãrii populaþiei ne aratã ºi alte lucruri, extrem deimportante. Dacã am avea în vedere prima treime a populaþiei, atunci societatea ameri-canã are o populaþie mai calificatã. Dacã luãm în calcul urmãtoarele douã treimi, atuncipopulaþia europeanã deþine o calificare mai înaltã. Este aici o diferenþã ºi în ceea cepriveºte viziunea asupra dezvoltãrii. Americanii preþuiesc mai mult talentul ieºit dincomun, persoana care propulseazã un domeniu, omul performant cu adevãrat. Ei auînþeles cã salturile în diferite domenii se asociazã cu creaþia minþilor de excepþie. Poateºi de aceea au universitãþile cele mai performante. Europenii pun accent pe nivelulgeneral de cunoºtinþe ºi pregãtire.

Dacã analizãm societatea americanã din punctul de vedere al ratei de creºtere demo-graficã, al procentului tinerilor, populaþiei active ºi vârstnicilor, putem spune cã ea deþineun avantaj net în raport cu Europa ºi Japonia. Procesul de îmbãtrânire, real ºi în aceastãþarã, nu este nici pe departe aºa de accentuat precum în Europa ºi Japonia. Tinerii sub18 ani au mai scãzut ca pondere, reprezentând acum 26 de procente, dar numãrul lor estesuficient de mare pentru a asigura vitalitatea societãþii americane de mâine. Mai trebuiesã luãm în calcul ºi procesul de imigrare, care se menþine la o ratã ridicatã; el antre-neazã, îndeobºte, tineri, tineri cu pregãtire superioarã, uneori chiar de excepþie.

Tabloul social al SUA cuprinde bogaþi ºi sãraci, dar grosul societãþii este formatdin clasa de mijloc, cea care asigurã echilibrul ºi un grad ridicat de coeziune socialã.Cã viaþa americanã cunoaºte o tendinþã de accentuare a decalajelor dintre bogaþi ºisãraci este adevãrat, dar aceasta nu afecteazã prea mult echilibrele mari ale societãþii.Populaþia bogatã are o pondere de 10% în populaþia þãrii ºi se aflã într-un anumitechilibru numeric cu populaþia foarte sãracã, cea care trãieºte sub pragul oficial alsãrãciei (considerat a fi 15.000 de dolari pe an) ºi care se ridicã la aproape 15% din nu-mãrul americanilor. Majoritatea populaþiei, circa 75%, formeazã clasa de mijloc. Stabi-litatea socialã se asociazã strâns cu existenþa acestei clase.

Economia americanã se îngrijeºte de inovaþie

O superputere trebuie sã deþinã poziþii dominante într-o serie de domenii careasigurã soliditatea respectivei þãri, o minimã atractivitate, capacitatea de a-ºi impuneinteresele, de a conduce lumea ºi prin puterea exemplului, prin performanþele ºi com-portamentul sãu. Se considerã îndeobºte cã asemenea domenii sunt cel economic,militar ºi cultural. Unii autori mai adaugã ºi domeniul tehnologic.10 Acesta, ca ºi celfinanciar, poate fi tratat de sine stãtãtor, dar poate fi ºi integrat celui economic, cumo sã procedãm ºi noi în continuare.

Domeniul economic este, poate, cel mai important pilon al unei superputeri. El asi-gurã dinamismul unei þãri, un nivel de prosperitate fãrã de care o superputere nupoate purta acest titlu cu o anumitã demnitate (o superputere sãracã nu poate aveaatractivitate). Celelalte douã domenii care condiþioneazã existenþa unei superputeri

sunt strâns legate de puterea economicã. Ar fi mai greu sã ne imaginãm o putere mili-tarã în absenþa unei puteri economice ºi tehnologice suficient de solide pentru a susþinefinanciar ºi logistic efortul de înarmare. Cazul fostei Uniuni Sovietice este semnifi-cativ, prãbuºirea finalã neputând fi disociatã de o anumitã istovire economicã apãrutãca urmare a lipsei de performanþã propriu-zisã a economiei, dar ºi a poverii reprezen-tate de cursa înarmãrilor. Aºa cum puterea culturalã a unui stat se leagã prin mii defire de puterea sa economicã, de capacitatea de a susþine cheltuielile pe care le presu-pune un învãþãmânt modern, o culturã impunãtoare, o activitate de creaþie în toate do-meniile activitãþii spirituale.

Puterea economicã a SUA este impresionantã. Cifrele citate în legãturã cu acest do-meniu se referã îndeobºte la ponderea sa, la mãrimea exprimatã de cifre. Într-adevãr,PIB-ul american deþine o pondere de 20 de procente din PIB-ul mondial, ºi cifraaceasta spune mult. Mai ales dacã o raportãm la populaþie.Cu mai puþin de 5% dinpopulaþia lumii, SUA deþin aproape o treime din producþia mondialã, ceea ce fixeazãeconomia americanã drept una dintre cele mai competitive din lume. Deci economiaamericanã se detaºeazã clar nu numai ca mãrime, ci ºi ca eficienþã.

Ceea ce ar merita semnalat în primul rând este curba ascendentã pe care a con-semnat-o aceastã economie în secolul pe care l-am încheiat de curând, capacitatea eide a se adapta particularitãþilor fiecãrei etape, dinamismul ºi forþa ei inovatoare. Roluleconomic al SUA a început sã se contureze dupã Primul Rãzboi Mondial, când, ºi pefondul epuizãrii generate de conflagraþie, a apãrut drept economia cea mai solidã. Nua avut timp sã-ºi afirme în întregime forþa, din cauza crizei din 1929-1933 ºi a anilor derefacere care au urmat. De-abia în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial ea adevenit pe deplin evidentã, victoria finalã neputând fi desprinsã de capacitatea acesteieconomii de a participa la dotarea militarã a propriei armate, la sprijinul acordat MariiBritanii ºi Uniunii Sovietice ºi la susþinerea efortului de rãzboi în general.11

Dupã încheierea rãzboiului, economia americanã a contribuit esenþial la refacereaeconomiei occidentale ºi la relansarea acesteia. Stau mãrturie în aceastã privinþãplanul Marshall de refacere a Europei de Vest ºi planul Dodge de refacere a Japoniei.Efortul financiar propriu-zis trebuie integrat unei strategii mai largi care a vizat asigu-rarea unui climat propice dezvoltãrii ºi deschis competiþiei, stimularea schimburilorcomerciale, ca ºi oferirea generoasã a pieþei americane pentru importurile din toatãlumea. Refacerea rapidã ºi evoluþia spectaculoasã a Japoniei nu pot fi desprinse decapacitatea de absorbþie uluitoare a pieþei americane.

Forþa economiei americane a fost demonstratã în timpul perioadei Rãzboiului Rece,SUA afectând între 4-12% din PIB pentru apãrare, timp de o jumãtate de secol. SUAau susþinut ºi majoritatea cheltuielilor presupuse de existenþa ºi funcþionarea NATO,pentru cã principalii aliaþi erau antrenaþi în procesul propriei refaceri. Ceea ce numimastãzi revoluþia informaþionalã, înaltele tehnologii, biotehnologiile sunt legate în prin-cipal de efortul inovativ american. Sunt voci care spun cã aceste domenii constituiechiar un cvasimonopol american. Cert este cã astãzi produse tipice ale industriei mo-derne cum ar fi computerul, satelitul, laserele sunt asociate cu industria americanã.

La sfârºitul Rãzboiului Rece, economia americanã pãrea istovitã ºi luatã cu asaltde economiile mai tinere, mai proaspete, parcã mai capabile de performanþã, cum ar

252 Geopolitica

fi cea japonezã sau germanã. ªi, totuºi, pentru economia americanã a urmat una dincele mai îndelungate perioade de creºtere economicã postbelicã. Aproape un deceniude creºtere neîntreruptã. Urmarea a fost consolidarea vizibilã a poziþiei sale de lidermondial, o accentuare a distanþelor care o despart de celelalte economii puternice alelumii. PIB-ul SUA este în momentul de faþã triplu faþã de cel al Japoniei, deºi cuzece ani în urmã era numai cu 80% mai mare. El este de 5 ori mai mare decât PIB-ulgerman, deºi acum un deceniu era de 3,3 ori mai mare. SUA este, din punct de vede-re economic, mai puternicã decât Uniunea Europeanã, chiar dacã luãm în calcul ºicele zece state care vor fi curând integrate.

Sunt performanþe care ilustreazã un dinamism ieºit din comun ºi care scot discuþia dindomeniul întâmplãtorului, al contextului avantajos. Dimpotrivã, atenþia se cere îndrep-tatã spre factorii care întreþin o asemenea ascensiune, care imprimã o asemenea vitalitate.

Vom menþiona în aceastã direcþie câteva cifre care ni se par semnificative prin eleînsele. De pildã, productivitatea muncii în SUA a crescut în aceastã perioadã cu 50procente mai mult decât în orice þarã dezvoltatã.12 Dacã vom cupla aceastã realitate cunivelul ridicat al investiþiilor strãine, SUA beneficiind de cele mai mari capitaluri venitedin afarã sub formã de investiþii, nu este greu sã constatãm cã evoluþia pozitivã de pânãacum va continua.

Cheltuielile americane în domeniul cercetãrii ºi dezvoltãrii reprezintã 40 procentedin cheltuielile mondiale, iar în domenii cum ar fi cercetarea medicalã ºi biotehnolo-giile SUA, singure, cheltuiesc mai mult decât întreaga lume. Aici identificãm probabilprincipalul atu al SUA, care au înþeles mai devreme decât alte þãri cã, astãzi, cercetareaeste adevãrata sursã a saltului tehnologic ºi economic. SUA au ºi specialiºti de primãmãrime, dar au ºi disponibilitatea de a investi în cercetarea fundamentalã, acolo underezultatele nu sunt sigure, dar fãrã de care nu se poate avansa semnificativ. În dome-niul cercetãrii, SUA deþin cel mai clar ºi mai important avantaj.

Concomitent, am releva mobilitatea economicã ºi tehnologicã a þãrii, flexibili-tatea, chiar o vocaþie de a dezvolta ºi stimula tehnologia modernã. Cum spuneam,computerul este un produs american. Numai cã SUA au ºtiut sã valorifice ºi comer-cial aceastã descoperire tehnologicã. Mai mult de 85 de procente din computereleexistente astãzi în lume sunt produse de cãtre firmele americane Motorola sau Intelºi lucreazã cu soft-uri Microsoft sau Unit.13 În general, SUA se disting prin capacitateade a se concentra pe domenii tehnologice cheie, de a sesiza mai din timp tendinþa nouã,tendinþa care începe sã devinã dominantã. Aici nu este vorba despre „modã“, ci desprecompetitivitate. Nu poþi pretinde competitivitate înaltã fãrã tehnologie ultramodernã.Tehnologia informaticã este importantã nu numai prin ea însãºi, ci ºi prin efectele pecare le genereazã în întreaga economie. Ea contribuie la informatizarea tuturor celorlalteramuri ºi, în felul acesta, devine vitalã pentru performanþa economicã de ansamblu.

Nu putem sã nu remarcãm în rândul factorilor care asigurã dinamismul economieiamericane ºi spiritul antreprenorial stimulat ºi încurajat de societatea americanã. Ceeace atrage investitori din exterior, mai ales în domeniile high tech. Mai mult de 40%dintre noile companii stabilite, în anul 2000, în Silicon Valley au fost iniþiate de cãtreinvestitori indieni, mulþi dintre ei conducând afaceri de succes similare în propriaþarã.14 S-a spus cã SUA constituie un gen de „Meccã antreprenorialã“. Am spune maimult, este o Meccã pentru oricine vrea sã testeze idei noi, sã inoveze, sã cerceteze


lucruri ieºite din comun, pe care obiºnuinþele noastre clasice le resping. Atâta timp câtAmerica va pãstra acest spirit ºi aceastã imagine, economia ei nu are cum sã stagneze.

Efortul de inovaþie ºi de cercetare se desfãºoarã la nivelul societãþii, dar el este cudeosebire concentrat la nivelul firmelor mari, al companiilor multinaþionale. Dupã operioadã de un anume declin, intervenit cu deosebire în deceniul opt al secolului trecut,firmele multinaþionale americane revin vizibil, ele ocupând primele locuri în ierarhiamondialã. Dintre primele zece companii multinaþionale, cinci sunt americane.15

Ponderea societãþilor multinaþionale americane

Dominaþia economicã ºi tehnologicã a SUA este considerabilã, dar nu netã. Existãcâteva economii apropiate ca dimensiuni ºi performanþe. Este, mai întâi, cea a Uniu-nii Europene, al cãrei PIB se ridicã la 13,08 mii de miliarde de dolari (faþã de PIB-ulSUA, de 13,06 mii de miliarde). În acest caz, avem un mare dezavantaj: UniuneaEuropeanã nu este un stat propriu-zis ºi nu are în domeniul dezvoltãrii ºi al cercetãriio politicã unitarã. Existã, în acelaºi timp, ºi un avantaj, existenþa monedei euro, carereprezintã a doua monedã importantã a lumii. Chiar ºi existenþa acestei monede, cumam arãtat în capitolul consacrat Europei, reprezintã un fenomen extrem de important,pentru cã el dã posibilitatea celorlalte þãri sã aleagã în ce monedã urmeazã sã facãschimburile comerciale ºi alte operaþii financiare. De asemenea, chiar dacã a înregistrato perioadã dificilã în anii ’90, economia niponã rãmâne un competitor foarte important.Nu putem neglija nici economia chinezã, aflatã într-o ascensiune indiscutabilã.

Subliniem aceste lucruri pentru cã forþa economicã solicitã o expresie politicã.Ponderea importantã a acestor state sau comunitãþi economice le conferã acestora oanumitã greutate politicã pe plan internaþional. SUA sunt puternice, dar nu mai pãs-treazã avantajul atât de clar de care beneficiau la sfârºitul celui de-al Doilea RãzboiMondial. Ceea ce trebuie neapãrat sã se reflecte ºi în prezenþa internaþionalã amplifi-catã a acestor state ºi comunitãþi, în reconfigurarea rolului lor mondial.

254 Geopolitica

Poziþia în ierarhia mondialã

Numele Þara

1 General Motors Statele Unite

2 Daimler-Chrysler Germania

3 Ford Statele Unite

4 Royal Dutch/Shell Olanda

5 Wal-Mart Stores Statele Unite

6 Exxon Statele Unite

7 Mitsui Japonia

8 Mitsubishi Japonia

9 Itochu Japonia

10 General Electric Statele Unite

Istoria nu a mai cunoscut o dominaþie militarã atât de netã

Expresia cea mai directã ºi cea mai palpabilã – deºi nu neapãrat ºi cea mai mo-dernã – a puterii este forþa militarã. Forþa economicã asigurã substanþa ºi baza puterii,cea culturalã, prestigiul ºi puterea ei de penetraþie. Forþa militarã exprimã capacitateaputerii de a-ºi impune voinþa, de a-ºi apãra ºi promova interesele, de a apela la mij-loace coercitive ºi violente în acest scop. La limitã, forþa militarã exprimã mãsura pu-terii. De aceea, de-a lungul istoriei, fiecare imperiu sau stat cu capacitate de dominaþiea cãutat sã edifice o putere militarã cât mai de temut.

Parcursul istoric al SUA a fãcut ca forþa lor militarã sã nu fie neapãrat o prioritatede la bun început (una din explicaþiile dezvoltãrii rapide a acestui stat este ºi faptul cãîn perioada de ascensiune economicã, reprezentatã de secolul al XIX-lea, întreg poten-þialul þãrii a fost subsumat dezvoltãrii propriu-zise, cheltuielile militare fiind minime).La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX, sfaturile lui Mahan privindconstruirea unei flote au fost ascultate, iar la 1914 SUA deþineau trei flote de luptã;dupã 1922, când a intrat în vigoare Tratatul de dezarmare navalã, flota navalã a SUAse situa deja pe primul loc în lume. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, SUAs-au impus ca putere aerianã dominantã. Armata de uscat s-a distins ºi ea într-un timpfoarte scurt, mai ales datoritã performanþelor industriei care o susþinea. Cert este cã,la sfârºitul rãzboiului, SUA dominau din punct de vedere strategic aerul ºi apa ºi dis-puneau de o forþã militarã terestrã foarte modernã. Dacã avem în vedere ºi puterea eco-nomicã a þãrii, putem afirma cã SUA erau puterea militarã numãrul unu a lumii.

Nu am putea spune cã anii Rãzboiului Rece au reprezentat o perioadã de consoli-dare a acestui avantaj în raport cu principala competitoare, Uniunea Sovieticã. Salturilesemnificative în dotare realizate de aceasta din urmã au fãcut ca, la un moment dat, sãse ajungã la un anumit echilibru. În cele din urmã, puterea economicã ºi tehnologicãsuperioarã a SUA ºi-a spus cuvântul. Relansarea cursei înarmãrilor din ultimii ani aiRãzboiului Rece a fãcut ca povara financiarã sã nu mai poatã fi suportatã de UniuneaSovieticã ºi, în cele din urmã, aceasta sã se prãbuºeascã.

SUA au rãmas, astfel, liderul militar de necontestat al lumii. Se pãrea cã o datã cusfârºitul Rãzboiului Rece va scãdea ºi efortul pentru înarmare, iar situaþia mondialãva cunoaºte o evoluþie paºnicã. În anii imediat urmãtori încheierii Rãzboiului Rece seinstalase o atmosferã mult prea optimistã în ceea ce priveºte evoluþia relaþiilor interna-þionale. Brusc, din 1998, cheltuielile afectate domeniului militar cresc. La orizont nuse profilase nici un pericol major. ªi, totuºi, ele cresc. Din septembrie 2001, de când sedeclanºeazã o luptã deschisã contra terorismului mondial, cheltuielile militare crescºi mai mult. Dacã bugetele apãrãrii din statele europene au scãzut dupã încheiereaRãzboiului Rece ºi s-au menþinut astfel (doar Franþa ºi Marea Britanie alocândacestui domeniu puþin mai mult de 2 procente din PIB-ul lor), cheltuielile americanedeþin circa 4 procente din PIB.

La începutul anului 2002, preºedintele George W. Bush a anunþat o creºtere a chel-tuielilor militare cu 48 de miliarde de dolari, ceea ce înseamnã cã suma alocatã acestuidomeniu se ridica la 380 de miliarde, tot atât cât era în 1967, anul celui mai mare anga-jament al SUA în rãzboiul din Vietnam16 ºi doar cu ceva mai puþin decât recordul atins


în timpul Rãzboiului Rece. Pentru 2008 bugetul solicitat de Pentagon este de 643 demiliarde. În felul acesta, decalajele izbitor de mari dintre SUA ºi celelalte state în acestdomeniu se vor accentua. SUA nu numai cã sunt de departe cea mai puternicã puteremilitarã a momentului, dar, realist vorbind, ele nici nu vor putea fi egalate în urmãtorii ani.O statisticã luând ca punct de referinþã bugetele militare pentru anul 2005 aratã cãSUA afectau de 7 ori mai mult decât China ºi Rusia, urmãtoarele state de pe listã,de 8 ori mai mult decât Marea Britanie, de 10 ori mai mult decât Japonia ºi Franþaºi de 14 ori mai mult decât Germania.17 Ca sã ne dãm seama de mãrimea decala-jului, este suficient sã menþionãm cã numai creºterea bugetului SUA pentru apãraredin 2007 este mai mare decât întreg bugetul nipon al apãrãrii.

Decalajul este la fel de izbitor în ceea ce priveºte cheltuielile pentru cercetare ºi dez-voltare fãcute în medie pe fiecare membru al forþelor armate. Astfel, acestea se ridicãla 27.000 de dolari în SUA, comparativ cu 7.000 de dolari în Uniunea Europeanã.

În domenii precum armele de mare precizie ºi avioane cu razã lungã de acþiune,americanii deþin un cvasimonopol. De aceea, spune Robert Harvey, ei au fost, de altfel,rezervaþi faþã de o colaborare cu proprii aliaþi în rãzboiul din Afganistan; decalajul dindomeniul dotãrii creºte ºi poate lua forma chiar a unui factor greu de depãºit în domeniulcompatibilitãþii dotãrii. Sã menþionãm cã în acest conflict au fost folosite bombardiere B2ºi B52, cu razã lungã de acþiune ºi cu mare capacitate de încãrcare. Dotate cu echipamentdigital, ghidate prin satelit, ele sunt capabile sã identifice o þintã ºi sã o loveascã în numai20 de minute de la identificarea ei. În conflictul din Afganistan, circa 70% din bombe aufost „bombe inteligente“ (ghidate prin satelit), comparativ cu 30% în Kosovo ºi 10% înprimul rãzboi din Golf. Un alt tip de avion este cel pilotat prin telecomandã, care, fãrã aputea fi vãzut sau auzit, poate survola þinta ºi ochi cu precizie.

Mai impresionantã, în termeni de performanþã, este noua generaþie americanã desateliþi de spionaj lansaþi pe orbitã începând cu 2005. Ei au capacitatea de a urmãriobiecte de mãrimea unei mingi de baseball în orice moment din zi ºi din noapte, înorice punct de pe glob, ºi de a transmite aproape în timp real informaþia la unitãþileoperaþionale. În plus, sateliþii Echelon dispun de o asemenea dotare, încât sunt înmãsurã nu numai sã intercepteze orice convorbire intercontinentalã prin cablu marin,ci ºi orice convorbire care are loc în orice colþ al lumii. În felul acesta, din punct devedere tehnic, America va avea capacitatea sã vadã orice individ, oriunde, sã asculteconvorbirile sale telefonice ºi sã punã în miºcare un avion cu „bombe inteligente“,ghidat de la sol, sã-l urmãreascã ºi sã-l distrugã. Este, cum spune ºi Robert Harvey,un control la scarã globalã.18

Mai important într-un fel este cã aceste cheltuieli vor creºte în continuare, ajun-gând, în 2008, la suma de 643 de miliarde, cu 50% mai mult decât suma record dintimpul Rãzboiului Rece.19 Ca sã înþelegem mai bine semnificaþia acestui efort, sãmai facem trimitere la o comparaþie. Bugetul militar american este mai mare de zeceori decât cel francez, în timp ce PIB-ul american nu este de ºapte ori mai mare decâtcel francez.20 Deci este vorba despre un efort ieºit din comun, care nu mai are raþiunimilitare propriu-zise. Superioritatea în acest domeniu este atât de netã, atât de greude recuperat, încât a o amplifica, a o consolida exprimã un scop politic, un obiectivcare nu mai poate fi susþinut doar în termeni militari.

256 Geopolitica

În mod tradiþional, SUA nu ºi-au definit niciodatã puterea, într-adevãr foarte mare,în termeni de dominaþie asupra altor state sau popoare, ci, dimpotrivã, în spiritulcapacitãþii de a lucra, de a coopera cu alte þãri în interesul comunitãþii internaþionaleca întreg.21 Este ºi ceea ce a fãcut ca acest stat sã fie numit „prima superputere nonim-perialistã“. Chiar ºi George W. Bush, înainte de a fi ales preºedinte, într-un discurs rostitîn California, sublinia: „America nu a fost niciodatã un imperiu. De fapt, suntem sin-gura putere în istorie care a avut aceastã ºansã ºi a refuzat-o, preferând, în locul puterii,mãreþia ºi în locul gloriei, dreptatea.“22

Foarte mulþi analiºti semnaleazã o schimbare radicalã de poziþie a preºedintelui SUAdupã venirea la putere. Este vorba despre lansarea unei noi strategii, pe care Prestowitz onumeºte a „supremaþiei ºi a atacului preventiv“. Ea s-ar situa în rândul marilor doctrineale preºedinþilor americani, de la „America americanilor“ a lui Monroe la cea a „îngrã-dirii“ a lui Truman sau cea a „noii frontiere“ a lui Kennedy. Ea a fost prefiguratã în dis-cursul rostit de preºedinte la 1 iunie 2002 la Academia Militarã a SUA de la West Point,unde George W. Bush a vorbit pentru prima datã despre „noile ameninþãri, care solicitão nouã gândire“ ºi a anunþat în mod deschis: „Trebuie sã înfruntãm duºmanul la el acasã,sã-i dejucãm planurile ºi sã distrugem cele mai grave ameninþãri, înainte ca ele sã devinãefective. În lumea în care am intrat, singura cale spre siguranþã este calea acþiunii. ªiaceastã naþiune va acþiona.“23 Este o doctrinã nouã, care se bazeazã pe înfruntarea duº-manului înainte ca el sã-ºi poatã desfãºura forþele, înainte ca el sã poatã acþiona. Anun-þarea acestei doctrine semnificã abandonarea celei de-acum clasice a îngrãdirii. „Îngrã-direa nu este posibilã când dictatori dezechilibraþi care se aflã în posesia armelor de dis-trugere în masã utilizeazã aceste arme sau le furnizeazã pe ascuns unor aliaþi teroriºti.“24

Apoi, în septembrie 2002, este înaintat spre Congresul SUA documentul „Strategiade securitate a SUA“, în care scopurile sunt cele democratice, cu care ne-a obiºnuitaceastã þarã: extinderea beneficiilor libertãþii ºi a „drepturilor non-negociabile“: statulde drept, libertatea credinþei, a cuvântului etc. În ceea ce priveºte modalitatea de împli-nire a acestor obiective generoase, apar semne de întrebare serioase. Aici se subliniazãcã „SUA nu vor ezita sã acþioneze singure“ ºi, dacã va fi necesar, ele se vor apãra sin-gure „acþionând preventiv“. Documentul se încheie semnificativ: „Forþele noastre vorfi suficient de puternice pentru a descuraja adversarii potenþiali, ce ar urmãri sã dez-volte o putere militarã care sã depãºeascã sau sã egaleze pe cea a SUA.“

Cum remarcã ºi Clyde Prestowitz, aceastã doctrinã nu apare din senin ºi nu esteneapãrat creatã dupã 11 septembrie. O primã versiune o putem întâlni la începutulanilor ’90, când, dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice, trebuia gãsit un motiv temeinicpentru menþinerea la un nivel ridicat a cheltuielilor militare. În acel context, DickCheney, pe atunci titularul portofoliului la Departamentul Apãrãrii, i-a cerut adjunc-tului sãu, Paul Wolfowitz, ca împreunã cu Collin Powell sã elaboreze o nouã strategiede apãrare, potrivitã noului context. În aceastã versiune se vorbeºte despre un primobiectiv – „sã previnã ridicarea unui nou rival“ ºi despre cerinþa de a convinge aliaþiicã „nu au nevoie sã aspire la un rol mai important“ etc. Ceea ce, evident, a creat reacþii,inclusiv din partea presei. Astfel încât purtãtorul de cuvânt al Departamentului Apã-rãrii a recunoscut cã „este o formã mai puþin elaboratã“ ºi a precizat cã se lucreazã lao nouã formã. Numai cã, între timp, Bill Clinton a câºtigat alegerile.


Problema gravã este cã doctrina supremaþiei ºi a atacului preventiv ridicatã la rangde doctrinã internaþionalã poate declanºa o reacþie în lanþ, iar efectele ei ar fi greu deevaluat. Dacã SUA procedeazã aºa, de ce nu ar proceda la fel ºi alte state? De ce nuIndia ºi Pakistan? De ce nu orice þarã care se aflã într-un conflict prelungit cu un vecin?Ca sã nu mai vorbim despre complicaþiile care s-ar crea pornind de la condiþiile pe carele pretinde noua strategie: un înalt grad de certitudine cu privire la pregãtirile ºi inten-þiile celeilalte pãrþi; succesul rapid al acþiunii, pentru cã, altminteri, cealaltã parte poatelovi la rândul ei, fiind în legitimã apãrare.

Reacþiile ºi criticile specialiºtilor la discursul de la West Point din iunie 2002, încare preºedintele Bush fãcea publicã hotãrârea Statelor Unite de a abandona politicadescurajãrii ºi a trece la cea a acþiunii preventive, nu au întârziat sã aparã, în registreºi tonalitãþi diferite. Un numãr special din 2002 al revistei New Perspectives Quarterlyreuneºte opiniile unor autori de renume cu privire la tema atacului preventiv. Numãruleste deschis de un editorial intitulat sugestiv „Why Not Preempt Gobal Warming“,care atrage atenþia asupra faptului cã anunþul preºedintelui american nu vine pe unteren gol, reprezentând o continuare a unor acþiuni recente cu un pronunþat caracterunilateral din partea Americii: respingerea Protocolului de la Kyoto cu privire laîncãlzirea planetei, respingerea Protocolului de la Rio cu privire la biodiversitate,opoziþia faþã de înfiinþarea Curþii Penale Internaþionale, retragerea din Tratatul cuprivire la rachetele balistice, pe care SUA îl semnaserã împreunã cu URSS în 1972.

Poziþia lui Henry Kissinger faþã de semnalul transmis de preºedintele american con-þine accente critice moderate. Diplomatul american relevã faptul cã ameninþarea dinpartea terorismului la scarã globalã pretinde soluþii ºi abordãri radical diferite de totceea ce a existat pânã atunci în câmpul relaþiilor internaþionale. Sfidarea principalã amomentului se referã la capacitatea sistemului internaþional de a se adapta noilor con-diþii, în care reþele de teroriºti, organizate la nivel substatal sau suprastatal, pot ameninþaºi destabiliza securitatea naþionalã ºi internaþionalã. Este vorba despre o transformaresubstanþialã, despre o ciocnire între noþiunea tradiþionalã de suveranitate a statuluinaþiune, aºa cum a fost ea conceputã o datã cu Pacea de la Westfalia, ºi noile condiþiiale lumii – modelate de prezenþa tehnologiei ºi a terorismului, ambele cu caractertransnaþional. Controversa în jurul „acþiunii preventive“ este un simptom al trans-formãrii pe care o suferã sistemul internaþional, o materializare a acestei ciocniri. Întimpul conflictelor tradiþionale, miºcarea trupelor constituie un avertisment cu privirela iminenþa unui atac. Astãzi, ca urmare a tehnologiei moderne, reþelele teroriste aucapacitatea de a acþiona fãrã a transmite nici un semnal cu rol de avertizare. Prinurmare, partea vizatã de un atac terorist este, în cazul în care nu recurge la acþiunipreventive, întotdeauna luatã prin surprindere: „între anumite limite, acþiunea preven-tivã – inclusiv în dimensiunea sa militarã – este inclusã în definiþia propriu-zisã anoului tip de ameninþare“. Cu toate acestea, subliniazã Kissinger, proiectarea unorprincipii pe baza cãrora orice naþiune poate recurge, neîngrãditã, la acþiunea preven-tivã, pentru a rãspunde la ceea ce ea considerã drept o ameninþare, nu este nici îninteresul Statelor Unite, nici în interesul lumii în ansamblu. Nu existã ceva funda-mental greºit în legãturã cu acþiunea preventivã. Problema, aºa cum transpare dinpoziþia lui Kissinger, este modul în care aceastã opþiune este þinutã sub control ºi modul

258 Geopolitica


în care este definitã ameninþarea, în virtutea unor principii general acceptate. De aceea,el conchide: „nu este în interesul naþional american sã stabileascã acþiunea preventivãca principiu universal la care sã recurgã orice naþiune“.

Un alt autor consacrat – Francis Fukuyama – atrage atenþia asupra aceloraºi pro-bleme: „Dacã Statele Unite au de gând sã treacã de la politica descurajãrii la cea aacþiunii preventive în lupta contra terorismului internaþional, acest lucru trebuie însoþitde a analizã minuþioasã a contextului, precum ºi de formularea unei strategii maiample care, printre alte lucruri, stabileºte ºi limitele care constrâng noua doctrinã“25.Dacã refuzã sã ia în seamã principiul potrivit cãruia comunitatea internaþionalã repre-zintã sursa de legitimitate pentru instituþiile internaþionale ºi cã opþiunile unui actor –inclusiv opþiunea atacului preventiv – sunt constrânse de aceste instituþii, consecin-þele sunt severe ºi afecteazã modul în care este perceput cel mai mare stat democratic.

Arthur Schlesinger Jr., unul dintre cei mai cunoscuþi istorici americani, laureat alpremiului Pulitzer ºi fost consilier al preºedintelui John Kennedy, aprecia, în termeniseveri, cã „unul dintre evenimentele copleºitoare ale perioadei actuale îl constituieprezentarea rãzboiului preventiv drept un instrument moral ºi legitim la care StateleUnite pot face apel în iniþiativele de politicã externã“26. Exemplul tipic de acþiunepreventivã – atacul japonez de la Pearl Harbour – a rãmas în istorie drept un momentinfam, inacceptabil în practica relaþiilor internaþionale, relevã Schlesinger. Conducereaamericanã a mai fost tentatã, de-a lungul timpului, de opþiunea acþiunii preventive, încazul crizei rachetelor din Cuba, de exemplu. Opþiunea a fost însã abandonatã, ºi ca ur-mare a criticilor violente din partea unor specialiºti consacraþi precum Paul Kennedy.În acel moment, Paul Kennedy etichetase o eventualã ofensivã preventivã împotrivaCubei drept „Pearl Harbour executat de noi“, subliniind cã „nu am fost o astfel de þarãîn ultimii 175 de ani“27. Schlesinger preia aceastã frazã a lui Paul Kennedy ºi, apli-când-o momentului actual, conchide cã „acþiunea preventivã unilateralã nu este nicilegitimã, nici moralã. America nu a fost o astfel de þarã în ultimii 200 de ani.“

Serioase rezerve se ridicã ºi din altã perspectivã. Acþiunea preventivã înseamnã oîncãlcare flagrantã a prevederilor Cartei ONU, care considerã ilegalã „ameninþareaori folosirea forþei împotriva integritãþii teritoriale sau independenþei politice a unuistat“. Suveranitatea naþionalã este un principiu fundamental al relaþiilor internaþionale;o datã nesocotit, el bulverseazã întreg sistemul internaþional ºi noua ordine mondialãse poate uºor converti într-o dezordine greu de controlat. Pentru a nu mai aminti cã ac-þiunea preventivã a fost condamnatã în Procesul de la Nürnberg drept crimã de rãzboi.

Dupã opinia noastrã, noua doctrinã îºi propune nu atât sã confere o nouã funda-mentare a relaþiilor internaþionale, cât sã întemeieze drepturile ºi prerogativele interna-þionale ale SUA. Dar tocmai aici este principala sa vulnerabilitate. Ea concepe drepturiprivilegiate pentru cea mai mare putere a lumii ºi, în acest caz, doctrina pãrãseºte matcaistoricã în care s-au definit SUA ca putere care îºi face din promovarea intereselor deansamblu ale comunitãþii internaþionale scopul principal. Când se afirmã fãrã echivoc„preºedintele nu are nici o intenþie de a permite unei alte puteri strãine sã prindã dinurmã, sã recupereze decalajul uriaº pe care SUA l-au acumulat de la prãbuºirea UniuniiSovietice, cu mai mult de un deceniu în urmã“28 parcã nu mai recunoaºtem Americatradiþionalã, atât de ataºatã ideilor de egalitate ºi de competiþie deschisã. În fond, cui se

adreseazã un asemenea avertisment, de vreme ce nimeni nu pune la îndoialã avantajulindiscutabil pe care îl au în acest domeniu SUA? Este o incantaþie cu nuanþe imperiale:nu numai cã America este foarte puternicã, dar ea nu permite sã fie ajunsã din urmã. Estearoganþa imperiului pe teritoriul cãruia soarele nu apune.

Puterea culturalã: putere de completare sau încoronare a puterii

Puterea culturalã a fost îndeobºte tratatã ca o putere de completare. Era bine sãexiste, dar absenþa ei nu era ceva catastrofal. Cu alte cuvinte, o mare putere se putealipsi de aceastã dimensiune a vieþii ei, importante erau puterea militarã ºi cea econo-micã. Dupã opinia noastrã, lucrurile s-au schimbat substanþial în aceastã privinþã.Dintotdeauna, puterea culturalã a dat mãsura unei puteri ºi, în timp, a rãmas semnulei cel mai edificator. Noi privim astãzi la puterile trecute prin ochii culturii pe carene-au lãsat-o, ai contribuþiilor durabile în domeniul creaþiei. Perioada actualã a maiadãugat ceva: cultura este ºi forma publicã de existenþã a puterii. Omul obiºnuit nuare idee nici de bombardiere, nici de muniþia inteligentã, dar ºtie de film, de com-puter, de libertate, de modul de viaþã al americanului cam de aceeaºi condiþie cu el.Nu vrem sã subestimãm importanþa puterii militare, dar ea este folositã în situaþii-limitã,iar pentru prestigiul ºi atractivitatea unei puteri forþa culturalã apare drept decisivã.Omul obiºnuit nu cunoaºte nici creaþiile de excepþie în domeniul literaturii sau pic-turii, deºi în ordine istoricã acestea rãmân drept semne emblematice ale culturii uneiperioade. El ºtie ceea ce curge neîntrerupt pe canalele mijloacelor de comunicare înmasã, ºtie ce se discutã la televizor, ºtie ceea ce îi spune media.

Am putea chiar risca o comparaþie. Puterea culturalã este similarã cu puterea opi-niei publice în sistemul puterilor clasice ale unui stat. Fireºte cã acestea din urmã auun alt relief, au atribuþii exacte, iau decizii, stabilesc orientãri ºi strategii, promoveazãlegi, supravegheazã aplicarea ºi respectarea lor. Opinia publicã pare o putere modestãîn comparaþie cu acestea. Ea nu aresteazã, nu dã amenzi, nu mãreºte sau micºoreazãimpozitele, dar are o forþã de constrângere la care celelalte puteri nici nu pot aspira.Aici nu este vorba doar de faptul cã o datã la patru ani este chematã sã schimbe putereapropriu-zisã, ci de standardele pe care le fixeazã, de presiunea difuzã pe care o exer-citã ºi cãreia nu i se poate sustrage nimeni.

Puterea culturalã reprezintã interfaþa publicã a unei superputeri, forma cotidianãsub care ea se prezintã. De aceea, din punct de vedere public, ea apare drept hotãrâ-toare. Cã, în fond, la rãdãcina puterii sau superputerii se aflã forþa ei economicã estefoarte adevãrat. Pentru opinia publicã internã ºi, mai ales, pentru cea internaþionalã,prezenþa culturalã, relieful ºi prestigiul acesteia traduc puterea adevãratã a unui stat.Este important ce face puterea, dar este cel puþin la fel de important cum este perceputrespectivul demers. Este de neînlocuit succesul economic, dar consecinþele sale, com-portamentul pe care îl induce, rezultatul social pe care îl favorizeazã sunt decisive.

De aceea, vorbind despre puterea culturalã americanã, ar fi greºit sã reducem totulla numãrul de cãrþi scrise, la dezvoltarea literaturii, picturii, muzicii, a ceea ce obiº-nuiam sã înþelegem în mod tradiþional prin culturã. În cele ce urmeazã avem în vedere

260 Geopolitica

sensul cel mai larg al acestui termen care, în cele din urmã, ia forma unui model deviaþã, a unui stil de existenþã, a unui mod de a fi, acceptat ºi chiar dorit. Performanþaamericanã constã în faptul cã pentru o societate de masã a creat o culturã de masã, oculturã adaptatã condiþiei de existenþã a celor mai mulþi oameni. Rezultatul? O fan-tasticã producþie de film ºi televiziune, o producþie muzicalã greu de cuprins, o puteremediaticã copleºitoare. Prin aceste instrumente impresionante, societatea americanãa lansat modele, a impus înþelesuri, a promovat interpretãri, a consacrat stiluri, a con-turat un mod de viaþã. Puterea americanã este pur ºi simplu de neconceput în afaraacestei puteri culturale, care reprezintã partea ei cea mai spectaculoasã ºi care conferãmagnetism ºi atractivitate Americii. Performanþa ei este aceea cã foarte mulþi oamenidin întreaga lume vor sã trãiascã precum americanii, vor sã beneficieze de drepturile ºilibertãþile americane, doresc sã se poarte precum americanii.

Dacã vom mãsura aceste noi realitãþi cu tiparele pe care ni le propun înþelesurileclasice ale culturii, riscãm sã evaluãm o realitate cu ajutorul unor criterii care nu i sepotrivesc ºi sã ajungem la rezultate cu totul neconcludente. Dimpotrivã, va trebui sãapreciem aºa cum se cuvine aceastã performanþã ºi sã o aºezãm lângã cea economicãºi militarã, ca o condiþie de existenþã a superputerii americane contemporane. Filmeleamericane deþin 85% din încasãrile la casele cinematografelor din Europa ºi 80% lacele din întreaga lume. O cercetare recentã care urmãrea sã evalueze care sunt primele10 filme în 22 de þãri a stabilit cã, din 220 de pelicule, 191 erau turnate în America.Supremaþia americanã în domeniul audiovizualului este tot aºa de netã ca ºi în do-meniul economic sau militar. Prin intermediul imaginilor de film sau televiziune, Ame-rica orienteazã percepþii, oferã puncte de reper pentru judecãþi ºi interpretãri, într-uncuvânt influenþeazã.

Performanþa Statelor Unite în domeniul cultural este aceea cã au ºtiut sã ofereproduse pentru o gamã largã de cerinþe, pretenþii ºi pregãtiri. Ca ºi piaþa americanãpropriu-zisã, care propune bunuri pentru toate buzunarele, ºi piaþa culturalã oferã odiversitate impresionantã. Ea are ºi filme de duzinã, dar ºi producþii de top, întemeie-toare de ºcoli ºi orientãri în domeniu. Are ºi universitãþi comune, dar are ºi universi-tãþi-etalon, care nu-ºi gãsesc uºor egal în lume. Acestea din urmã atrag, anual, cel puþin600.000 de studenþi strãini, ceea ce însemnã, de-a lungul anilor, zeci de mii de specia-liºti din toate þãrile lumii care au învãþat ºi s-au format în mediul academic american.

Pe de altã parte, o superputere trebuie sã aibã o anumitã atractivitate ºi sã exerciteun anumit magnetism. Ea nu se poate impune doar prin forþã. Într-un fel sau altul, eatrebuie sã arate imaginea viitoare a lumii, sã reprezinte ºi sã fie perceputã drept un felde laborator, de avanpost care experimenteazã, creeazã, testeazã, pentru ea în primulrând, dar ºi pentru noi, ceilalþi. O asemenea raportare pozitivã poate fi obþinutã prezen-tând acest efort încordat, dar sugerând cã reuºita este una comunã. Cã toþi ceilalþi suntîntr-un fel sau altul beneficiarii acelei reuºite. Cã America experimenteazã ºi pentrunoi. Ceea ce presupune iarãºi o subtilã forþã culturalã, dublatã de o strategie gradatãcare sã sugereze asemenea lucruri, sã le inculce puþin câte puþin, sã le prefigureze peparcursul unor ani de zile.

Puterea culturalã exprimã cu deosebire dimensiunea soft a puterii, cea care con-vinge, ºi nu constrânge, cea care promoveazã valori culturale larg împãrtãºite, atitudini,


moduri de organizare, formule de viaþã resimþite ca „moderne“, „demne de urmat“,„dorite“. ªi în acest domeniu, succesul american este de netãgãduit. Hollywood, CNNsau McDonald’s reprezintã ºi simboluri ale standardizãrii, ale culturii de masã. Darnimeni nu poate nega cã ele sunt înconjurate de prestigiu, cã produsele lor sunt urmã-rite sau consumate cu încredere. Este adevãrat cã, sub aspectul numãrului de filmeproduse anual, cinematografia indianã se situeazã pe primul loc, dar Hollywood estesimbolul cinematografiei moderne. Mai presus de toate, prin intermediul filmului, alteleviziunii, al computerului, SUA au exportat imaginea unei þãri în care multã lume ardori sã trãiascã. Cvasitotalitatea cetãþenilor planetei doresc sã trãiascã la fel de bine caamericanii, iar majoritatea lor ar dori sã trãiascã exact ca americanii. Ceea ce înseamnãcapacitatea de a promova ºi impune valori recunoscute, modele de comportamentîmpãrtãºite, idealuri asumate. Hubert Vedrine, fostul ministru de externe francez, declaracã americanii sunt atât de puternici deoarece „stimuleazã visele ºi dorinþele altora, prinintermediul imaginilor uniforme puse în circulaþie de cinematografie ºi televiziune“29.

Avantajul decisiv al Americii este acela cã deþine o supremaþie clarã în fiecare dincele trei domenii fundamentale ale puterii. Corelaþia dintre ele „face din Americasingura superputere mondialã multilateralã“30. Dacã în plan economic, de pildã, suntapropieri semnificative între SUA ºi Europa sau între SUA ºi Japonia, nici una dintreacestea nu deþine poziþii importante sau comparabile cu cele ale SUA în domeniul mi-litar ºi cultural. Ceea ce face ca SUA sã fie nu numai singura superputere mondialã,ci ºi sã poatã menþine aceastã poziþie pentru o bunã perioadã de timp. Este greu deimaginat cã vreo putere a lumii va egala America în veunul din domeniile la care ne-amreferit. Dar este ºi mai dificil sã ne imaginãm cã o vor egala în toate aceste domeniifundamentale. Iatã atuul principal deþinut de SUA. Acest stat nu are pentru perioadaprevizibilã un adversar pe mãsurã. Unul singur se profileazã parcã mai clar: chiar poli-tica SUA. De la nivelul la care se aflã, SUA au a se teme, în principal, de ele însele.

Dacã ar fi sã judecãm dupã anumite evoluþii din ultima vreme, tocmai aici pot sãaparã vulnerabilitãþi. SUA se aflã la apogeu din punctul de vedere al puterii militareºi economice, dar se aflã la un nivel foarte modest din punctul de vedere al prestigiuluipolitic. Perioada de la încheierea Rãzboiului Rece, care trebuia sã însemne o perioadãde triumf politic, pentru cã aceastã þarã a reprezentat vectorul principal al victoriei,nu s-a dovedit astfel. A fost una de triumf economic, de triumf, dacã nu chiar de supra-triumf militar, dar nu una de ascensiune politicã. Vom încerca sã analizãm aceastãsituaþie paradoxalã.

Unilateralism versus multilateralism?

Situaþia unicã pe care o cunosc Statele Unite ale Americii, strategia pe care ar tre-bui sã o promoveze de pe aceastã poziþie au declanºat în America o dezbatere vie înjurul temei: unilateralism sau multilateralism. Dacã Statele Unite reprezintã singurasuperputere a lumii de astãzi, nu ar trebui ca totul sã fie construit pornind de la aceastãrealitate? Acum ºi pentru viitorul previzibil, SUA vor avea resursele de putere spre a

262 Geopolitica

forþa realizarea unui obiectiv, în acord cu interesele ºi angajamentele lor. De aceea,sistemul relaþiilor internaþionale ar trebui construit în aceastã luminã, pornind de larealitatea unipolaritãþii.

Iatã, de pildã, ceea ce spun Robert Kagan ºi William Kristol, consideraþi de JosephNye Jr. drept „triumfaliºti“: „Sistemul internaþional actual este construit nu în jurul uneibalanþe de putere, ci în jurul hegemoniei americane. Instituþiile financiare internaþio-nale au fost modelate de cãtre americani ºi servesc interese americane. Structurile desecuritate internaþionale sunt, în mare mãsurã, o colecþie de alianþe dominate de cãtreamericani […]. Din moment ce contextul internaþional relativ benefic este produsulinfluenþei americane hegemonice, orice diminuare a acestei influenþe le va permitecelorlalþi sã aibã o contribuþie mai semnificativã la modelarea lumii, astfel încâtaceasta sã se potriveascã propriilor nevoi. Dacã li s-ar oferi aceastã ºansã, state precumChina ºi Rusia ar configura sistemul internaþional într-o manierã diferitã […]. Prinurmare, hegemonia americanã trebuie activ menþinutã, la fel cum a fost ºi dobânditã.Statele Unite nu urmãresc un interes naþional îngust, egoist, ci, în mare, îºi articuleazãinteresul într-o ordine internaþionalã beneficã. Cu alte cuvinte, tocmai faptul cã StateleUnite impregneazã politica lor externã cu un înalt grad de moralitate explicã de ce ce-lelalte state simt cã au mai puþin a se teme de economia americanã care intimideazã.“31

Fireºte cã unilateraliºtii ºi multilateraliºtii nu se deosebesc în toate aspectele pecare le implicã decizia ºi acþiunea internaþionale. Unilateraliºtii sunt preocupaþi caSUA sã nu cedeze din prerogativele care decurg din statutul lor special ºi, în acelaºitimp, sã nu fie fãcute vinovate de tot ceea ce se întâmplã în lume, ca ºi când lumea arfi unipolarã. Ei vor sã transforme un moment unipolar într-o „erã unipolarã“. Unilate-raliºtii ridicã problema capacitãþii de acþiune a SUA, în condiþiile în care aceastã þarãacceptã concesii de tot felul ºi consimte ca principalele decizii sã fie luate în instituþiiinternaþionale reprezentative. Problemã care, în anumite limite, este realã ºi facetrimitere la raportul dintre dreptul de decizie ºi responsabilitatea pentru decizia luatã.Nu poate exista responsabilitate fãrã drept la decizie ºi nici invers. Unilateraliºtii îiacuzã pe multilateraliºti cã, „afundând America într-un mecanism încâlcit de luare adeciziei, se autocondamnã sã reacþioneze pur ºi simplu în faþa evenimentelor, sã chel-tuiascã banii în cadrul unor comunitãþi multilingvistice, cu denumiri ciudate“32. Pe dealtã parte, ei precizeazã cã disputa realã dintre cele douã poziþii nu are drept mizã „aro-ganþa“ americanã. „Este vorba despre puterea incontestabilã a SUA în diversele saleforme de manifestare. Cei care sugereazã cã resentimentele la nivel internaþional pot fioarecum domolite printr-o politicã americanã mai puþin agresivã se autoamãgesc.“33

Problema de fond a unilateraliºtilor este cea reprezentatã de costurile poziþiei lor petermen lung. Poziþia pare avantajoasã pe termen scurt ºi – în anumite limite – realistã.Pe termen lung, este sigur cã ea devine foarte costisitoare. Aºa cum poziþia multilate-raliºtilor pare dezavantajoasã pe termen scurt, dar beneficiile pe termen lung sunt neîn-doielnice. Corelaþiile nemijlocite pe care unilateraliºtii le stabilesc între putere ºi acþiune,fãrã altã constrângere decât capacitatea de acþiune pe care þi-o dã puterea, meritã oanalizã de sine stãtãtoare.

O lucrare recent apãrutã, semnatã de Robert Kagan, un autor cunoscut pentru vede-rile sale unilateraliste34, ne îndeamnã la acest lucru. Cã lucrarea este publicatã dupã


recentele disensiuni dintre unele þãri din Europa ºi SUA în problema Irakului ne-ospune chiar prima frazã: „Este timpul sã punem punct pretenþiei cã europenii ºi ame-ricanii împart o viziune comunã despre lume sau chiar cã ocupã aceeaºi lume […].În ceea ce priveºte problemele internaþionale ºi strategice majore ale lumii de astãzi,americanii sunt de pe Marte, iar europenii de pe Venus: ei nu cad de acord asupramultor lucruri ºi se înþeleg unii pe alþii din ce în ce mai puþin.“35

Lentilele diferite prin care SUA ºi Europa privesc la lumea de astãzi, dezacorduldin ce în ce mai vizibil dintre ele „reflectã, mai presus de orice, disparitatea puterilorlor“. Toleranþa Europei faþã de ameninþãrile contemporane se explicã cel mai bineprin slãbiciunea sa.35 Slãbiciunea a cãutat dintotdeauna sã justifice inacþiunea, sãgãseascã argumente pentru ezitare, sã considere cã „ameninþarea reprezentatã deSaddam Hussein era mai tolerabilã decât riscul înlocuirii sale“. Pe când americanii,fiind mai puternici, au stabilit pentru Saddam un prag de toleranþã mult mai mic.„Ambele evaluãri au sens, date fiind diferenþele dintre perspectiva SUA, care suntputernice, ºi cea a Europei, care este slabã.“37

În cele din urmã, unilateralismul american ar fi expresia puterii, siguranþei, iarmultilateralismul a slãbiciunii. Ceea ce face Europa în momentul de faþã nu ar fi decâtsã foloseascã instituþiile internaþionale pentru a-i constrânge pe americani sã acþio-neze pe baza unor înþelegeri ºi aprobãri multilaterale. „Aceia care nu pot acþiona eiînºiºi în mod unilateral vor sã dispunã, fireºte, de un mecanism prin care sã-i con-troleze pe cei ce pot.“38 Consiliul de Securitate al ONU nu ar mai reprezenta decât o„aproximaþie palidã“ a adevãratei ordini multilaterale, pentru cã el a fost gândit deSUA pentru a da celor cinci puteri postbelice o autoritate exclusivã privind legitimi-tatea diverselor acþiuni internaþionale. „Dar astãzi Consiliul de Securitate nu conþinedecât o singurã putere, SUA […]. Pentru europeni, Consiliul de Securitate al ONUeste un substitut al puterii care le lipseºte.“39 În cele din urmã, Kagan contureazãpentru Statele Unite ale Americii un rol de „ºerif internaþional, rol pe care poate ºi l-aautoatribuit, dar care este bine primit“40.

Mãrturisim, noi nu credem cã Kagan exprimã cu exactitate poziþia SUA, chiardacã, în ultima vreme, în poziþia oficialã a acestei þãri au apãrut accente, uneori îngri-jorãtoare, de unilateralism. Ideea cã poziþia dominantã a SUA poate fi tradusã, oricând,într-o acþiune „de unul singur“, doar pentru cã existã capacitatea de finalizare militarã,nu ni se pare deloc liniºtitoare. ªi nu ni se pare cã se încadreazã în atitudinea promo-vatã de-a lungul timpului de America. Ce sã înþelegem din opinia plinã de desconsi-derare la adresa unui organism creat pentru a asigura o ordine internaþionalã bazatãpe lege ºi legitimitate? Atunci, logica autorului ne-ar duce la crearea unui Consiliu deSecuritate al SUA, dacã singura superputere ar mai avea nevoie de aºa ceva. Totaceeaºi logicã ne îndeamnã sã putem spune cã pe arena internaþionalã se inaugureazão nouã ordine care þine cont doar de evaluarea, interesele ºi aprecierile SUA? ªi atunciEuropei ce-i mai rãmâne de fãcut? Într-o asemenea viziune, doar sã se înarmeze pentrua deveni o putere militarã de primã mãrime care sã poatã fi acceptatã cu drepturi realeîntr-un viitor Consiliu de Securitate.

Lumea de astãzi nu poate fi condusã dintr-un singur centru, chiar dacã acest centrueste foarte puternic. Existã o complexitate particularã a regiunilor care nu poate fi

264 Geopolitica

întotdeauna înþeleasã cel mai bine de la Washington. Dacã Statele Unite ale Americii,prin poziþia lor, vor avea în lumea de astãzi un statut privilegiat, aºa cum spuneaJoseph Nye, dacã sunt obligate sã conducã, ele sunt obligate ºi sã coopereze. Dorinþade a merge singurã va slãbi în cele din urmã puterea Americii, va afecta ºi imagineasa. Nu numai complexitatea regiunilor lumii invitã la acest lucru, dar ºi apariþia sauevoluþia unor mari probleme contemporane – cum ar fi crima organizatã, traficul dedroguri, terorismul, care folosesc interdependenþele lumii de astãzi pentru extindereapropriilor reþele – obligã SUA la cooperare cu statele lumii. De pildã, intervenþia înAfganistan a apropiat SUA de Rusia ºi a prilejuit o cooperare aproape de neimaginatcu câþiva ani în urmã.

Pentru fundamentarea noului rol al SUA se folosesc ºi particularitãþile procesului deglobalizare, formele prin care el se dezvoltã. Globalizarea are în miezul sãu o reþea deinterdepedenþe la nivelul lumii întregi. Poziþia centralã în reþea înseamnã putere: cinecontroleazã nodul central controleazã ramificaþiile. În multe analize, „nodul central“ alreþelei presupuse de globalizare este echivalat cu SUA. Din perspectiva acestor abordãri,controlul nodului central al reþelei ar conduce într-o manierã cvasinormalã la hegemonie.

Este adevãrat, spune Nye41, cã Statele Unite au o poziþie centralã în toate cele patruforme ale globalizãrii – militarã (este singura þarã care poate proiecta puterea oriundepe glob), economicã (are cea mai mare piaþã de capital), culturalã (este inima culturiipop) ºi de mediu (sprijinul american este esenþial pentru orice acþiune de amploare îndomeniul protecþiei mediului la nivel global). Autorul american invitã la o tratare mainuanþatã a acestei probleme. Arhitectura reþelelor de interdependenþã variazã înfuncþie de domeniul globalizãrii. Ideea centrului care controleazã reþelele poate fiacceptatã în domeniul militar. Aici predominanþa americanã este mai accentuatã ºi,pe de altã parte, sistemul se preteazã la o asemenea interpretare (deºi, în acest dome-niu, comportamentul este influenþat de percepþiile referitoare la ameninþare; dacã, înloc de a fi considerate drept sprijin în menþinerea echilibrului, SUA ar fi perceputedrept o ameninþare, s-ar pierde ceea ce este mai important: influenþa, credibilitatea cãintervenþiile militare sunt menite sã-i protejeze pe cei nedreptãþiþi).

În celelalte domenii, abordarea potrivit cãreia centrul controleazã ramificaþiileeste riscantã. În primul rând pentru cã nici preeminenþa SUA nu este aºa de marcatã.Lucrurile evolueazã rapid ºi se configureazã pe centre ºi regiuni. Pentru anumite statedin Asia, Tokyo s-ar putea sã fie mai important decât Washington-ul. Pentru altele,din Europa, Frankfurt sã fie plasat înaintea New York-ului.

Exercitarea acestui rol preeminent în cadrul procesului de globalizare trimite lao problemã delicatã, ºi anume inteligenþa – am spune înþelepciunea – cu care sepromoveazã o mãsurã, se adoptã o decizie, se legitimeazã o acþiune. Din aceastã per-spectivã, evoluþia vieþii internaþionale aduce în prim-planul acþiunii politice o dimen-siune mai puþin avutã în vedere pânã acum, ceea ce numim puterea soft.

Existã mai multe forme de a evalua, de a „mãsura“ puterea unui stat. În ultimavreme, este dezvoltatã în literatura de specialitate distincþia dintre puterea hard ºiputerea soft. Puterea militarã sau puterea economicã este puterea hard. Puterea carese sprijinã pe elemente precis mãsurabile. La care putem adãuga întinderea unui stat,populaþia, resursele naturale. Puterea hard recurge fie la mijloace de constrângere, fie


la anumite avantaje (schimburi economice profitabile). Acest gen de putere a fosttipic pentru politica þãrilor lumii de-a lungul istoriei.

Puterea soft este ºi ea prezentã în istorie, dar adevãrata sa afirmare are loc în ultimulsecol. Cum am caracteriza aceastã putere? „Numesc putere soft acea laturã a puteriicare îi face pe alþii sã ajungã sã doreascã ceea ce vrei tu de fapt sã doreascã. Ea maidegrabã antreneazã oamenii decât îi constrânge“42, spune Joseph Nye. În încercarea dea defini acest tip de putere, mulþi autori o separã total de puterea hard. Ceea ce, în fond,este fals. Ambele sunt forme de manifestare ale puterii ºi putem identifica multe cone-xiuni ºi determinãri reciproce. Forþa exercitatã cu exactitate ºi inteligenþã inspirã oanumitã admiraþie, element important al puterii soft. Performanþa economicã, realiza-rea de excepþie declanºeazã, de asemenea, atitudini de respect, o propensiune limpedespre a-l urma pe cel care a putut înfãptui aºa ceva. Deci, dacã examinãm mai îndea-proape aceastã corelaþie, vom vedea cã puterea hard – exercitatã imaginativ ºi inteli-gent – este o sursã foarte importantã a puterii soft. Nu ai tendinþa de a urma o þarã careeste rãmasã în urmã din punct de vedere economic. Tot aºa de adevãrat este cã simplaexistenþã a puterii hard, fãrã preocuparea de legitimare a acþiunilor, de convingere aopiniei publice privind oportunitatea unei acþiuni, poate genera chiar reacþii de respin-gere (intervenþia URSS în Cehoslovacia, din 1968, este tipicã în aceastã privinþã).

În centrul puterii soft se aflã ceea ce am putea numi indicele de atractivitate al uneiacþiuni, al unei mãsuri, al politicii unui guvern sau a unui stat. Într-un cuvânt, magne-tismul politicii sale. Ceea ce implicã fundamentare atentã, legitimare convingãtoare,un anume acord cu valori larg împãrtãºite. De aceea, puterea soft presupune mai întâistabilirea unei agende politice în consens cu dominantele momentului, care sã cu-prindã probleme resimþite drept presante, grave, prioritãþi recunoscute ca atare de cãtremulþi; nu este nevoie ca toatã lumea sã fie de aceeaºi pãrere, ci doar sã existe con-ºtiinþa faptului cã este vorba despre ceva important, cã soluþia propusã, chiar dacã nueste cea mai bunã, se numãrã printre cele mai raþionale.

Peter Berger43 subliniazã, în acest sens, cã se poate vorbi, într-adevãr, de o culturãglobalã în curs de apariþie, încorporând evidente elemente de conþinut americane. Au-torul vorbeºte de „faza elenisticã a civilizaþiei anglo-americane“ pentru a sugera ideeacã extinderea modelului cultural american nu poate fi explicatã satisfãcãtor în termeniiunei politici imperiale. Înaintarea culturii elenistice s-a produs într-un moment în careGrecia nu reprezenta o putere imperialã; în mod similar, chiar dacã Statele Unite suntdeosebit de puternice, rãspândirea modelului lor cultural nu are loc prin apelul la coer-ciþie. Iar „magnetismul universal“ pe care îl exercitã lucrurile de provenienþã americanãnu se limiteazã doar la domeniul culturii pop ºi al produselor de consum, ci cuprindedomeniul firmelor de investiþii, al companiilor de consultanþã, al universitãþilor de elitã,al editurilor, conferinþelor ºtiinþifice, manualelor universitare etc.44

Considerãm cã disputa unilateralism/multilateralism îºi gãseºte o dezlegare convin-gãtoare în ecuaþia propusã de puterea soft. Trãim într-un nou mileniu. Dacã am faceo comparaþie între indicele de atractivitate al politicii internaþionale americane la înce-putul anilor 1990 ºi la începutul deceniului urmãtor, nu credem cã am putea consemnao evoluþie pozitivã. Credem cã acest lucru trebuie sã dea de gândit. Semnalele pe carele-au tras multilateraliºtii, începând cu articolul scris de cãtre Huntington – „The

266 Geopolitica

Lonely Superpower“45 – aratã o direcþie. Unilateralismul poate fi eficient, dar nu esteatractiv. O superputere care nu exercitã fascinaþie înceteazã sã fie cu adevãrat super-putere. Magnetismul unei superputeri este tot atât de important ca ºi puterea sa mili-tarã, ca ºi forþa economiei sale.

De la exercitarea leadership-ului la exercitarea puterii

Doctrina de securitate expusã de preºedintele american în 2002 a iscat numeroasereacþii, controverse, analize. Una dintre interpretãrile frecvente ale acestei strategiisubliniazã faptul cã ea reflectã ambiþiile imperiale ale Americii, semnaleazã „arogarea,de cãtre SUA, a rolului de a impune standarde, de a stabili natura ameninþãrilor, de afolosi forþa ºi de a impune dreptatea“46. Dupã terminarea celui de-al Doilea RãzboiMondial, SUA au urmat douã mari strategii: strategia îngrãdirii (care ºi-a gãsit întru-chiparea în instituþii ºi parteneriate precum NATO sau alianþa americano-japonezã)ºi strategia multilateralismului – coagulatã în jurul unor instituþii precum GATT, BancaMondialã sau Fondul Monetar Internaþional. Cele douã orientãri s-au dovedit desucces: „secretul dominaþiei îndelungate ºi strãlucite pe care au exercitat-o SUA“,relevã un articol din Foreign Affairs, „s-a datorat faptului cã statul american a avutcapacitatea ºi disponibilitatea de a-ºi exercita puterea în cadrul unor alianþe ºi înþele-geri multilaterale. În felul acesta, puterea ºi agenda americanã au pãrut acceptabileatât pentru aliaþi, cât ºi pentru alte state.“47

Noua doctrinã de securitate nu s-a nãscut din senin; apariþia sa este legatã de douãrealitãþi gemene ale lumii contemporane: terorismul cu consecinþe catastrofale ºiputerea unilateralã a SUA. Doctrina nu preia nici unul dintre elementele îngrãdirii sauale multilateralismului, fiind articulatã în jurul urmãtoarelor idei:

1. Lumea contemporanã este o lume unipolarã, în care SUA nu au ºi nici nu trebuiesã aibã vreun competitor.

2. Ameninþãrile globale contemporane necesitã noi evaluãri ºi rãspunsuri; maiprecis, grupurile teroriste nu pot fi þinute sub control, ci trebuie eliminate.

3. Conceptul de deterrence (descurajare), specific Rãzboiului Rece, este învechit,singura opþiune fiind ofensiva; Statele Unite pot utiliza dreptul la „prima loviturã“,pot recurge la forþã chiar în mod preventiv.

4. Conceptul de suveranitate naþionalã, impus dupã Pacea de la Westfalia, este ºiel învechit; din moment ce terorismul nu cunoaºte graniþe naþionale, SUA pot sã in-tervinã oriunde ºi oricând pentru a lupta împotriva acestui pericol.

5. SUA manifestã suspiciune faþã de valoarea dreptului, parteneriatelor ºi trata-telor internaþionale. O astfel de atitudine nu este echivalentã cu izolaþionismul care acaracterizat uneori Statele Unite. Izolaþionismul însemna cã SUA îºi propuneau sãevolueze independent de lume; în noua doctrinã, Statele Unite îºi propun ca lumea sãacþioneze în termenii impuºi de cãtre ele.

6. SUA sunt dispuse sã aibã o contribuþie directã ºi neîngrãditã de nimeni la rezol-varea ameninþãrilor actuale; rolul – neîngrãdit – poate fi asumat ca urmare a puteriimilitare fãrã egal;


7. Stabilitatea internaþionalã nu reprezintã un scop în sine, nu are valoare intrin-secã; politica faþã de un stat poate duce la destabilizarea unei regiuni, dar instabili-tatea e consideratã necesarã pentru înlãturarea unui regim ostil Statelor Unite.

Care sunt posibilele probleme pe care le ridicã o doctrinã de securitate înãlþatã peastfel de piloni? În primul rând, dreptul la prima loviturã ºi recursul la forþã în mod pre-ventiv sunt domenii problematice; dacã SUA le utilizeazã, ºi alte state ar putea faceacelaºi lucru (autorul articolului citat, John G. Ikenberry, se întreabã ce ar însemnaacest lucru în cazul unor state precum Pakistan, China sau Rusia). Apoi, statele ostilese simt încurajate sã accelereze programele de înarmare, pentru a putea contracara,oarecum, puterea SUA. Din moment ce nu o pot face în termenii unei confruntãri cla-sice, statele ostile sunt cu atât mai atrase de armele ºi de metodele de luptã neconven-þionale. În al treilea rând, doctrina Bush „nu poate genera cooperare“, deoarece sereferã la un rol autoatribuit de „protectorat în problemele de securitate globalã“. ªiprima metodã de a evita cooperarea este recursul la blocaje economice. Iar dacã SUAsunt o putere militarã unipolarã, în domeniul economic ºi politic puterea este distri-buitã între mai multe centre. În ultimul rând, o astfel de doctrinã, sintetizând porniriimperiale, este posibil sã diminueze din seducþia exercitatã de cãtre acest stat asupraopiniei publice mondiale.

Abandonarea strategiei îngrãdirii, diminuarea ponderii pe care o are multilatera-lismul sunt fenomene oarecum fireºti. Schimbarea ameninþãrilor cu care se con-fruntã SUA ºi lumea în ansamblu au impus, în mod necesar, modificãri în doctrinaamericanã de securitate. Problema constã în faptul cã nu este vorba despre o simplãschimbare de accent, pentru a rãspunde unor transformãri reale, ci de faptul cã SUAriscã sã nu mai fie doar o putere, „SUA trec de la exercitarea leadership-ului la exer-citarea puterii“48.

Un hibrid: sistemul uni-multipolar

Statele Unite reprezintã astãzi, neîndoielnic, singura superputere a lumii. HubertVedrine vorbeºte de singura „hiperputere“49, întrucât SUA dominã chiar cu o anumitãautoritate toate domeniile care intrã în componenþa unei puteri: economic, militar,cultural. Samuel Huntington recunoaºte poziþia detaºatã a SUA în plutonul þãrilor avan-sate economic; de aici nu putem conchide, precizeazã Huntington, cã am trãi într-olume unipolarã. Dupã încheierea Rãzboiului Rece, a existat un „«moment de unipo-laritate» – evidenþiat cu deosebire de Rãzboiul din Golf –, dar astãzi lumea traverseazãunul sau douã decenii de uni-multipolarism, înainte de a intra în secolul XXI, care vafi, într-adevãr, multipolar“50.

Joseph Nye Jr. promoveazã ºi el o poziþie mult mai nuanþatã faþã de rolul SUA înlumea de astãzi. Într-adevãr, în plan militar SUA nu au rival. Dominaþia militarã aSUA este clarã ºi indiscutabilã. La celelalte douã eºaloane ale puterii – economic ºicultural – lucrurile trebuie privite diferit. În lumea de astãzi, existã poli economici pu-ternici – Uniunea Europeanã, Japonia, China – de care SUA nu pot face în nici un felabstracþie. În plan economic, nu poate fi vorba decât de o relaþionare a intereselor, de

268 Geopolitica

multipolarism. Cele trei puteri menþionate au aproape jumãtate din produsul mondial.În domeniul economic au avut loc evoluþii semnificative, care impun regândirea roluluiSUA, luarea în calcul, în elaborarea orientãrilor mondiale, ºi a intereselor altor centrede putere ale lumii.

Lucrurile stau cumva asemãnãtor, dupã opinia autorului american, în domeniulcultural. Astãzi, puterea se impune nu atât prin forþã, ci prin inteligenþã. Iar inteli-genþa nu poate reprezenta obiect de monopol. Politica globalã este ºi multiculturalã.Este adevãrat cã ea are o componentã care prefigureazã standardizarea ºi uniformi-zarea. Bogãþia lumii de astãzi stã în multiculturalitatea ei, în diversitatea culturilor.Politica globalã nu poate porni decât de la aceastã realitate, pe care este chematã são sprijine ºi sã o consolideze.

De pildã, puterea economicã a Uniunii Europene este aproape egalã cu cea a SUA.Populaþia sa este mai mare ºi, dacã avem în vedere posibilitãþile de extindere aleUniunii, atunci nu este greu sã deducem cã UE va dispune, în curând, de o piaþã internãmai mare decât a SUA. UE alocã deja aproximativ douã treimi din cheltuielile militareale SUA pentru modernizarea apãrãrii. Cel puþin la nivelul potenþialului de evoluþie,autori precum Lester Thurrow ºi Samuel Huntington crediteazã Uniunea Europeanã cuprima ºansã de a deveni puterea economicã cea mai importantã a secolului în care amintrat de curând. Japonia ºi China în plan economic, Rusia în plan militar nu suntsuperputeri. În mod sigur, avem de-a face cu puteri majore, care vor sã aibã un cuvântde spus în problemele internaþionale. ªi fãrã de care, astãzi, nu poate fi condusã lumea.Sub presiunea acestei realitãþi a intervenit ºi trecerea de la formula „lume unipolarã“la cea de „lume multipolarã“. Sub impactul acestei evoluþii propune ºi Huntington for-mula de „sistem uni-multipolar“. Riscul mare este ca, într-o lume din ce în ce mai vi-zibil multipolarã, SUA sã acþioneze ca ºi când aceasta ar fi unipolarã. Am avea de-a facecu un leadership global, numai cã el ar fi de sorginte ºi de substanþã unipolarã. Ceea cear mina globalitatea, cu sensurile sale adânci. Asemenea abordãri care vorbesc despreechilibrul puterilor, dar care, în substanþa lor, rãmân unitaleraliste, dacã nu chiar ame-ricano-centriste, pot fi întâlnite frecvent.

Din perspectiva temei de faþã, considerãm util sã subliniem cã, dupã opinianoastrã, nu a fost bine ºi adânc citit momentul de dupã încheierea Rãzboiului Rece.Un moment se citeºte împreunã cu evoluþiile cuprinse în acel moment, cu tendinþelepe care le anunþã, cu fenomenele pe care le prefigureazã. Nimeni nu s-a îndoit, dupãprãbuºirea URSS, cã SUA erau liderul incontestabil al lumii. Nimeni nu putea sã negeacest lucru. Prima þarã care trebuia sã se îndoiascã – pentru cã ºtia sau ar fi trebuitsã ºtie care sunt responsabilitãþile care decurg dintr-o asemenea poziþie – era chiarAmerica. Prima þarã care trebuia sã invite la o formulã de putere în mãsurã sã anga-jeze ºi alte state sau uniuni de state era chiar America. Momentul de dupã RãzboiulRece a fost jucat de SUA nu foarte inspirat, chiar din perspectivã americanã ºi þinândcont de interesele þãrii pe termen mediu ºi lung. O întreagã literaturã teoretiza ideeasingurei superputeri ºi a unei lumi unipolare. Iar conducerea oficialã a þãrii nu numaicã accepta, ci pãrea cã încurajeazã o asemenea orientare. America era în mod detaºatcea mai puternicã þarã a lumii. Dar ea nu a jucat cum se cuvine rolul de lider real, acelacare priveºte mai departe, care evalueazã mai devreme.


Între poziþia SUA de astãzi ºi cea de acum zece ani nu este o diferenþã semnifica-tivã. ªi astãzi, ca ºi acum zece ani, SUA reprezintã singura superputere a lumii. ªiastãzi, ca ºi acum un deceniu, SUA dominã toate cele trei domenii care alcãtuiesc sur-sele principale ale puterii: economic, militar ºi cultural. ªi astãzi, celelalte puteri majoreale lumii contemporane – Japonia, China, Uniunea Europeanã – ocupã aproximativaceleaºi poziþii ca ºi acum zece ani. De ce acum se vorbeºte din ce în ce mai mult de olume multipolarã ºi nu de unipolarism, ca acum un deceniu, chiar dacã în politica prac-ticã unipolarismul nu este deloc înlãturat? Dupã pãrerea noastrã, între timp, mulþiautori ºi oameni politici ºi-au dat seama cã, oricât de puternice ar fi, SUA nu pot con-duce singure lumea. Cã a fi lider incontestabil nu înseamnã a fi hegemon. Încet-încet,viaþa a impus corecþia respectivã.

În toatã perioada care a trecut de la încheierea Rãzboiului Rece, existã o problemãcare nu poate fi în nici un fel eludatã: frecvenþa intervenþiilor militare în care au fostimplicate SUA. Nu discutãm acum ceea ce s-a întâmplat într-o zonã sau alta undeSUA au intervenit militar. Ci doar frecvenþa cu care s-a recurs la instrumentele tradi-þionale ale puterii. În timp, aceasta a exercitat un anumit impact asupra imaginii SUA.Impact stimulat de puteri ºi centre de influenþã care erau interesate sã facã acest lucru.

În ultimã instanþã, cum remarca ºi Huntington, americanii încep din ce în ce maimult sã fie percepuþi ca iniþiatori de diverse presiuni asupra altor state pentru a adoptavalorile americane ºi practicile privind drepturile omului ºi drepturile democratice; dea împiedica alte þãri sã-ºi dezvolte capacitãþile militare, ceea ce ar putea contrabalansasuperioritatea americanã în domeniu; de a forþa aplicarea unor legi americane ºi în altestate; de a sprijini þãrile în funcþie de adeziunea lor la standardele americane în domeniicum ar fi drepturile omului sau libertatea credinþei; de a modela politica Bãncii Mondialeºi a FMI, astfel încât sã serveascã interesele aceloraºi corporaþii; de a interveni în con-flicte locale care nu au mizã pentru interesele americane; de a extinde vânzãrile de armeamericane, concomitent cu limitarea comerþului cu arme din partea altor þãri.51

Existã riscul ca SUA sã fie percepute ca ºi când ar acþiona într-o lume unipolarã, depe poziþiile unui unilateralism global, promovându-ºi interesele cu prea puþinã preo-cupare pentru interesele celorlalþi. Cu alte cuvinte, riscul ca „politica lor externã sã fiecondusã într-un mod precumpãnitor de politica internã“52. Percepþie care ar cultiva înrândul celorlalte state o atitudine rezervatã, prudentã, de aºteptare. Percepþie care favo-rizeazã în acelaºi timp un proces de însingurare a Americii: the lonely superpower.

Ceea ce s-a întâmplat la 11 septembrie 2001 a reprezentat nu numai un atac tero-rist cumplit, ci ºi un avertisment asupra formelor pe care le poate îmbrãca terorismul.Lupta deschisã pe care SUA au pornit-o la scarã mondialã împotriva acestui nou pericolglobal a avut în vedere acest avertisment. Lumea întreagã a fost alãturi de SUA atât înmomentul atacului respectiv, cât ºi în lupta declanºatã dupã aceea. Editorialul publicatde Le Monde cu acest prilej, „Nous sommes tous Americains“ („Cu toþii suntem ame-ricani“), ni se pare extrem de edificator. Chiar aceastã ofensivã implicã o mare coor-donare de forþe, o strânsã cooperare internaþionalã. Pentru cã au fost lovite atât de dur,pentru cã au poziþia numãrul unu în lume, SUA au datoria sã se situeze în fruntea acesteiofensive. Ca superputere modernã, ele trebuie sã încadreze aceastã luptã tot în con-textul unei acþiuni multilaterale. Altminteri, oricât de nobil ar fi efortul, el va fi pândit

270 Geopolitica


de multe pericole, inclusiv de acela ca, sub pavãza acestei ofensive, SUA sã instituiereguli, sã declanºeze conflicte care servesc propriilor interese strategice.

În mod tradiþional, America ºi-a definit puterea în antitezã cu cea a imperiilor. Ame-rica a fost admiratã, imitatã, a reprezentat un model nu atât datoritã performanþelorsale ieºite din comun, cât datoritã acestei atitudini cu totul noi. Omul obiºnuit simþeaîntrucâtva cã America nu are nici imperiu de extins, nici utopii de împlinit. Americaa atras prin identificarea modernã pe care a propus-o, nu cu imperii, ci cu cauze, nucu întinderi teritoriale, ci cu performanþe tehnologice ºi economice. Dar când SUAdeþin 43% din totalul cheltuielilor mondiale în domeniul apãrãrii ºi acest procent seaflã în creºtere, situaþie pe care lumea nu a mai cunoscut-o pânã acum; când SUA au13 grupuri de luptã pe care le presupune existenþa celor 13 portavioane moderne (caresunt însoþite oriunde merg de vase care sã le protejeze de atacul unor rachete, de celpuþin douã distrugãtoare de submarine, de vase de aprovizionare), în timp ce nici unalt stat nu deþine nici mãcar un asemenea grup; când existã, în momentul de faþã, maimult de 700 de instalaþii americane pe tot globul, iar trupele americane din afaragraniþelor se ridicã la circa 250.000 de persoane: 120.000 în Europa, 92.000 în Asiade Est ºi Pacific, 30.000 în Africa de Nord, Orientul Mijlociu ºi Asia de Sud iar 15.000în emisfera vesticã; deci când SUA, exercitând o dominaþie aºa de netã, îºi pun pro-blema contracarãrii oricãrui stat care ar dori sã recupereze decalajul amintit, problemanu mai este cea a unui imperiu teritorial, ci a unuia nonteritorial, dar la fel de hege-monic. SUA nu au imperiu ºi nu vor sã fie imperiu, dar vor sã conserve dominaþia detip imperial. Prestowitz se întreabã de ce SUA încep sã fie percepute în lume ele înseledrept un stat problemã. Aici putem gãsi una dintre explicaþii. Puterea obsedatã de con-servarea propriului avantaj nu poate genera admiraþie.

America începe sã se substituie judecãþii lumii ºi acest lucru nu are cum sã gene-reze acceptare. Nesocotirea Organizaþiei Naþiunilor Unite ºi chiar a NATO sunt foartecostisitoare. În primul rãzboi din Golf, SUA au fost în fruntea unei largi coaliþii inter-naþionale. A fost o intervenþie aprobatã de Consiliul de Securitate ºi, am putea spune,de lumea întreagã. În intervenþia din Kosovo, SUA nu au mai întrunit aprobareaConsiliului de Securitate, ci doar a NATO. În intervenþia recentã din Irak nu s-a maibucurat nici de susþinerea tuturor statelor din NATO. Evident cã este o problemã deacþiune progresiv unilateralã, sancþionatã prompt ºi chiar ireversibil.

Mai existã ºi altã perspectivã asupra cãreia se insistã în literatura consacratã temei:formarea unor coaliþii împotriva „hegemonului“, împotriva puterii dominatoare. În acestsens este amintitã frecvent trilaterala dintre Rusia, China ºi India, ca puteri reprezentativepentru supracontinentul eurasiatic. Dacã am insista asupra acestei idei, i-am descoperiimediat inconsistenþa. Este adevãrat cã nici unul dintre aceste state nu vede neapãrat cuochi buni poziþia SUA ºi fiecare ar dori sã o contracareze. Nu relevãm rivalitãþile dintreaceste state, unele mai deschise, altele mai ascunse. Ceea ce meritã subliniat este cãfiecare în parte are un interes vital sã stabileascã legãturi comerciale foarte strânse cuSUA. Este ºansa fãrã de care ele nu pot înregistra evoluþii tehnologice semnificative.

Devine din ce în ce mai limpede cã puterea din estul Eurasiei – China – va puteareprezenta, nu peste multã vreme, un rival economic al SUA. Pentru aceasta, Chinaare nevoie vitalã de tehnologia americanã. Poate s-ar simþi atrasã – din punct de

vedere strategic – de un parteneriat cu Rusia. În cazul acesta, China trebuie sã se gân-deascã la viitorul ei economic ºi tehnologic.

De aceea, coaliþiile antiamericane sunt puþin probabile. Puterea Americii stã înprimul rând în puterea ei tehnologicã. Nici o decizie realistã nu poate face abstracþiede acest atu strategic de care fiecare stat, preocupat de propria evoluþie, trebuie sã þinãseama. În acest sens, SUA sunt avantajate atât de poziþia lor geograficã (America estedesprinsã de tensiunea graniþelor, de temerile pe care, îndeobºte, le declanºeazã exis-tenþa vecinului puternic), cât ºi de poziþia istoricã. SUA nu duc în spate o „raniþã cuîncãrcãturã istoricã“, o istorie de conflicte cu vecinii. Lipseºte ceea ce îndeobºte re-prezintã liantul coaliþiilor: ameninþarea imediatã.

Miza este în altã parte: SUA pot susþine un examen cu valoare istoricã. Miza proble-mei nu se aflã atât în relaþia SUA cu alte puteri majore ºi, în general, cu alte state. Con-strângeri foarte mari pentru SUA din aceastã direcþie nu au de unde sã vinã. Miza se aflãîn relaþia SUA cu opinia publicã internaþionalã ºi cu opinia publicã internã.

America a au obiºnuit opinia publicã internaþionalã cu un anume comportament,totdeauna situat de partea dreptãþii, a dezvoltãrii, a libertãþii. Imaginea ºi prestigiul decare se bucurã nu sunt asociate doar cu performanþele lor în diferite domenii, ci deopo-trivã cu acest model de comportament. Pentru o superputere, imaginea internaþionalãnu este un lucru secundar. Nu dorim sã sugerãm cã dezlegarea s-ar afla în domeniulunei noi strategii de imagine, ci în cel al faptelor, acþiunilor ºi atitudinilor internaþionalecare au început sã erodeze aceastã imagine. Asemenea fapte se situeazã ºi în planulacþiunilor militare prea frecvente, ºi în cel al lipsei de cooperare în probleme ecologicecheie, cum ar fi refuzul de a semna Protocolul de la Kyoto, ºi în tendinþa SUA de a luahotãrâri unilaterale, ºi în promovarea uneori axcesivã a cerinþelor globalizãrii. Putereadominatoare pe care o deþin Statele Unite are nevoie sã se converteascã ºi în anumiteprerogative – ºi aici unilateraliºtii semnaleazã un fenomen real –, dar ea trebuie sã seconcretizeze cu deosebire într-o poziþie de mare echilibru, care sã exprime cerinþe pro-funde ale vieþii internaþionale, pentru îndeplinirea cãrora nu este nevoie sã se recurgãla puseuri de unilateralism.

Direcþia principalã de presiune asupra politicii americane pe termen mediu ºi lungva veni dinspre propriul electorat ºi conºtiinþa democraticã a acestuia. America nupoate fi într-un fel acasã ºi în alt fel pe plan internaþional. Poziþiile critice frecventepe plan internaþional nu rãmân fãrã ecou în plan intern. Media ºi literatura de analizãamericane sunt extrem de severe ºi extrem de atente cu evoluþia SUA pe plan interna-þional. În ambele planuri, vocile critice, vocile chiar aspre venite din interior se înmul-þesc. Semn cã situaþia va reveni la matca tradiþionalã cu care ne-a obiºnuit America.Fiind singura superputere, nu încape nici un fel de îndoialã cã SUA vor sã-ºi exerciteprerogativele într-o formulã modernã.

Conºtiinþa faptului cã acesta este un moment unic pentru o putere unicã va conduce,în cele din urmã, la un tip de comportament politic care sã rãmânã în memoria istoriei.Zbigniew Brzezinski spunea cã SUA vor fi „prima, ultima ºi singura superputere globalã“.Nu este întâmplãtor cum va fi jucat acest rol. În primul rând din perspectivã americanã.

272 Geopolitica

NAFTA – o regiune natural integratã

1989, anul în care SUA semneazã Acordul de Liber Schimb cu Canada, marcheazã oschimbare fundamentalã în politica economicã americanã. Pânã în acel moment, StateleUnite fuseserã susþinãtorul cel mai înfocat al multilateralismului în domeniul comerþuluiexterior ºi un opozant la fel de hotãrât al iniþiativelor regionale. În 1994, SUA comple-teazã acest acord de liber schimb cu unul asemãnãtor încheiat cu Mexicul. Astfel ianaºtere NAFTA – Acordul de Liber Schimb al Americii de Nord (North American FreeTrade Agreement). Decizia SUA de a urma ºi calea regionalismului – înþeles atât în sensgeografic, cât ºi în sens de comerþ preferenþial cu diverºi parteneri – a revigorat discu-þiile cu privire la regionalism versus multilateralism, pe fondul unei adevãrate proliferãria acordurilor regionale ºi al unui discurs anti-multilateralism pronunþat.

NAFTA – cea mai puternicã formã de integrare economicã dupã cea europeanã –a apãrut pe o platformã de comerþ regional îndelungat, ceea ce îi conferã o anumetrãinicie. Apariþia noii entitãþi economice a fost motivatã în primul rând de necesitateade a face faþã provocãrii reprezentatã de integrarea europenã; cu toate acestea, ea nupoate fi interpretatã doar în termeni de rãspuns la provocarea venitã de peste Ocean,de mimare a unei structuri comerciale noi. NAFTA are rãdãcini în istoria deveniriiþãrilor membre, în amplificarea relaþiilor comerciale dintre ele, fiind de fapt o consfin-þire a unei stãri de fapt. Acordul a apãrut ºi s-a construit pe o piaþã naturalã integratã,consacrând ºi amplificând o serie de tendinþe vizibile în comerþul dintre cele trei þãri.

Unele trãsãturi – precum forþa economicã ºi populaþia – apropie NAFTA de UE:NAFTA are o populaþie de 442 de milioane de locuitori ºi un PNB de aproape 15mii de miliarde dolari. Cu toate acestea, diferenþele dintre cele douã acorduri econo-mice sunt mult mai proeminente. Spre deosebire de UE, NAFTA acoperã în principalcomerþul cu produse, dar treptat el se extinde ºi asupra serviciilor bancare, investiþiilorºi transportului rutier de mãrfuri. Deºi, în repetate rânduri, s-a cerut eliminarea majori-tãþii tarifelor ºi barierelor comerciale naþionale, NAFTA a rãmas, în esenþã, un acordcomercial care stimuleazã schimbul de produse, fãrã a beneficia de o construcþie su-prastatalã menitã sã coordoneze dezvoltarea integratã a statelor componente. Imediatdupã semnare, acordul a dus la eliminarea a mai mult de jumãtate dintre barierelevamale în ceea ce priveºte produsele agricole, stabilindu-se ºi un program pentrueliminarea lor totalã în urmãtorii 15 ani.

NAFTA nu dispune de pletora de instituþii supranaþionale ale Uniunii Europene, nuare o instituþie permanentã similarã Consiliului de Miniºtri, nu are un parlament, existãdoar o comisie de arbitraj pentru a soluþiona disputele comerciale. De asemenea, ceitrei parteneri nu au în vedere crearea unei uniuni monetare ºi economice ºi nu urmã-resc corelarea politicilor în acord cu o cartã economicã ºi socialã comunã. Nu existãplanuri pentru armonizarea legislaþiei ºi nici echivalentul instituþional al Curþii Euro-pene de Justiþie. NAFTA nu participã la activitatea unor forumuri internaþionale, nusemneazã tratate de comerþ internaþional sau tratate referitoare la protecþia mediului.În interiorul NAFTA nu existã libertatea de miºcare a forþei de muncã, migraþia forþeide muncã dinspre Mexic cãtre SUA sau Canada fiind consideratã inacceptabilã. Oaltã deosebire esenþialã constã în discrepanþa economicã din interiorul NAFTA.


Decalajele nu sunt însoþite de o politicã menitã sã ajute statul defavorizat, aºa cumstau lucrurile în cadrul UE.

Interesant este cã, înainte de a fi discutat în Congresul american, NAFTA a generato vie disputã în cadrul societãþii americane în ansamblu. Numeroase grupuri socialeºi personalitãþi considerau cã acordul economic va conduce la pierderea de locuri demuncã americane – din cauza salariilor modeste din Mexic – precum ºi la prejudi-cierea mediului înconjurãtor, întrucât standardele mexicane în aceastã privinþã eraumult mai scãzute. Preºedintele George Bush, care iniþiase ºi negociase acordul NAFTA,l-a sprijinit energic, argumentând cã el va contribui la crearea de locuri de muncã în fie-care dintre cele trei state membre. Bill Clinton a condiþionat sprijinul pentru acord deprotejarea locurilor de muncã ale americanilor ºi a mediului ambiant din aceastã þarã.În lunile care au precedat votul, Clinton a iniþiat nu mai puþin de 18 evenimente publiceîn sprijinul acordului NAFTA ºi s-a întâlnit cu peste 150 de reprezentanþi ai Camerei;toþi membrii cabinetului au fãcut lobby în favoarea acestui proiect. Nu de puþine ori,mesajele persuasive au fãcut apel la ameninþãri sau la proiectarea unor imagini înfri-coºãtoare, în cazul în care acordul nu ar fi fost semnat.

Instructiv este faptul cã dezbaterile nu au avut loc doar pe tãrâm american. Cana-dienii, de pildã, ºi-au exprimat îngrijorarea, aºa cum o fãcuserã chiar ºi înainte decrearea NAFTA, cã strângerea relaþiilor economice cu marele vecin de la sud ar puteaafecta identitatea naþionalã canadianã. Deja anumite date ºi tendinþe erau de naturã sãîntreþinã aceste îngrijorãri. De pildã, numai între 3-5% dintre filmele care rulau înCanada erau de origine canadianã, restul fiind, în proporþie covârºitoare, de origineamericanã. O serie de lideri canadieni au exprimat, de asemenea, temerea cã mareparte dintre industriile canadiene vor migra cãtre sud, în Statele Unite ºi în Mexic, încãutare de forþã de muncã mai ieftinã. Seymour Martin Lipset vorbeºte ºi de oadevãratã „prãpastie culturalã“ provenind din faptul cã cele douã naþiuni, canadianãºi americanã, au evoluat în condiþii istorice diferite. Canadienii nu au rupt cu tradiþiaenglezã aºa cum au fãcut-o americanii. Pânã în 1982, Constituþia Federaþiei Cana-diene a fost un „Act al Americii de Nord Britanice“ (British North America), proclamatde regina Victoria. De la adoptare (1867) pânã în 1982, pentru fiecare amendamentla Constituþie, canadienii trebuiau sã trimitã o petiþie Camerei Comunelor din MareaBritanie. De abia în 1980, O, Canada! a înlocuit God Save the Queen ca imn naþional.În Canada a fost puternicã influenþa politicii tory, care accentua implicarea directã aguvernului în economie. Întemeietorii Federaþiei Canadiene proclamau „pacea, or-dinea ºi un bun guvernãmânt“, presupunând deci implicarea statului în protejareasocietãþii, în timp ce pãrinþii întemeietori ai Americii accentuau „viaþa, libertatea ºicãutarea fericirii“, subliniind rolul individului.53

Stumbling blocks vs. Building blocks

Întrebarea esenþialã în legãturã cu NAFTA este, aºa cum semnaleazã ºi AlbertaM. Sbragia, de ce „Statele Unite au luat, la un moment dat, decizia de a îmbrãþiºa ostrategie regionalã ºi de a nu mai considera cã multilateralismul reprezintã singura

274 Geopolitica

cale spre liberalizarea comerþului mondial“54. Rãspunsul la aceastã întrebare se înscrieîn cadrul unei dezbateri actuale mai largi cu privire la raportul dintre regionalism ºimultilateralism, la influenþa pe care fiecare dintre aceste tendinþe o are asupra comer-þului mondial, a bunãstãrii mondiale în general. Dezbaterea se centreazã în jurulurmãtoarelor întrebãri:

– Uniunea Europeanã ºi NAFTA manifestã tendinþe de a se închide, de a seretrage cãtre sine, de a încuraja schimburile intraregionale ºi de a le reduce pe celeinter-regionale?

– Regiunea Asia de Est poate constitui o alternativã la cele douã regiuni dejaconstituite?

– Integrarea regionalã submineazã multilateralismul?55

Tendinþa contemporanã spre regionalizare a fost interpretatã în moduri diverse:ca înlocuitor al multilateralismului pe cale de dispariþie; ca variantã paralelã, care nuexclude, ci completeazã abordarea multilateralã; ca factor de accelerare a procesuluide globalizare; ca forþã de contrapondere, necesarã pentru a contracara efectele multi-lateralismului. Sistematizând, în literatura de specialitate se pot identifica douã maricurente care coaguleazã dezbaterile cu privire la blocurile economice regionale.

Susþinãtorii strategiei regionale considerã cã blocurile regionale constituie adevã-rate pietre de temelie – „building blocks“ – pentru edificarea sistemului global integrat,o poartã de acces cãtre economia globalã. Modelul este unul evoluþionist: acorduri deliber schimb – regiuni economice mari – sistem complet liberalizat. Prestaþia în cadrulregiunilor ar reprezenta, în aceastã viziune, un fel de antrenament pentru jocul mai com-plicat ºi mai solicitant în cadrul sistemului global. Contribuþia regiunilor la liberalizareacomerþului mondial ar putea fi înþeleasã, în aceastã perspectivã, printr-o comparaþiecu jocul de domino: un acord regional devine atrãgãtor pentru tot mai mulþi membri,stimuleazã aderarea pânã când, în cele din urmã, printr-o strategie gradualã, toateþãrile ajung sã facã parte din acelaºi sistem global, integrat. Atractivitatea acordurilorde liber schimb creºte proporþional cu creºterea costurilor neaderãrii, ale izolãrii.Teama de a nu fi exclus de pe piaþã, de a nu mai avea nici un cuvânt de spus în nego-cierile internaþionale alimenteazã o reacþie în lanþ, care va conduce la liberalizareacomerþului mondial în ansamblu. În plus, tendinþa – existentã ºi ea – de regionalizaredupã criterii geografice este semnificativ contracaratã de activitatea companiilor trans-naþionale, care urmeazã logica profitului. Acestea traverseazã regiunile, constituind oadevãratã forþã care leagã grupãrile regionale într-un puternic cadru nonguvernamental.Câteva dovezi susþin ipoteza regionalismului drept piatrã de temelie a liberalizãriicomplete a comerþului: crearea NAFTA a determinat un adevãrat val de liberalizareîn domeniul investiþiilor, Runda Uruguay a fost încheiatã ºi ca urmare a faptului cãunele state membre ale Uniunii Europene au acceptat condiþiile GATT doar în virtuteafaptului cã aparþineau acestei entitãþi economice.56

Criticii regionalismului, ai blocurilor regionale considerã, dimpotrivã, cã acordu-rile de liber schimb – numite ºi „grupãri geografice discriminatorii“57 –, fie cã sunt deo amploare mai mare, fie mai micã, împiedicã liberalizarea schimburilor la nivel global;regiunile ar fi adevãrate „stavile“ („stumbling blocks“) în calea liberalizãrii fluxurilorcomerciale. Membrii unor astfel de acorduri de liber schimb nu sunt motivaþi sã reducã


276 Geopolitica

barierele comerciale ºi vamale cu statele nemembre, îºi concentreazã toate eforturileîn interiorul acordului din care fac parte, nu mai sunt interesaþi de consolidarea unuisistem comercial care, în cele din urmã, sã aibã o dimensiune globalã (vezi harta 19).

Criticii regionalismului cred cã menþinerea unui sistem regional consumã dinresursele necesare menþinerii ºi consolidãrii unui sistem global, iar contribuþiastrategiei regionale la creºterea bunãstãrii generale ºi a bunãstãrii participanþilor esteminimã, dacã nu chiar contraproductivã. Deci motivele care întemeiazã creareazonelor comerciale de liber schimb nu ar fi economice, sau nu pur economice, ci maicu seamã politice: „sistemele de schimb regional reprezintã, în mod esenþial, in-strumente ale economiei politice; ele sunt în egalã mãsurã menite sã protejezestatele de propriile grupuri interne de interese ºi sã protejeze statele unele faþã decelelalte“58.

Într-o astfel de evaluare, regionalismul va reprezenta noua formã pe care o vor luaconflictele geoeconomice, cu consecinþe politice dintre cele mai serioase. Blocurilecomerciale mari, ridicate pe fundaþii de naturã politicã, tind sã fragmenteze economiamondialã, mai degrabã decât sã contribuie la unificarea sa. Drept dovadã în acest senseste adus un model matematic conceput de Jagdish Bhagwati59, care aratã cã, dacãvizualizãm relaþia dintre gradul de liberalizare al economiei mondiale ºi numãrulactorilor care participã la economia mondialã, obþinem o curbã în forma literei U.Atunci când puterea este concentratã în mâinile unei puteri hegemon, economiamondialã este relativ liberalizatã, în sensul cã raportul dintre exporturile globale ºiPIB-ul global este mare; aceeaºi valoare mare a acestui raport se obþine în momentulîn care pe scena comerþului mondial existã o multitudine de actori. Gradul de liberali-zare este cel mai mic în momentul în care existã un numãr mic de actori de dimen-siuni moderate ºi comparabile – aºa cum ar sta lucrurile în momentul în care blocurileregionale mari s-ar consolida. ªi mai surprinzãtor, modelul aratã cã raportul dintrecomerþul mondial ºi PIB mondial ar cunoaºte cea mai scãzutã valoare în momentulîn care numãrul actorilor de mãrime ºi forþã comparabile ar fi de 3.

Pentru SUA, NAFTA este o problemã de politicã externã

Valul de regionalizare care caracterizeazã perioada actualã, fie cã este denumit„noul regionalism“60, fie „al doilea regionalism“61 (spre deosebire de regionalismulanilor ’60), ar prezenta urmãtoarele trãsãturi:

– una sau mai multe þãri mici se alãturã uneia mari;– þãrile mici recurg la mãsuri de reformã în mod unilateral;– gradul de liberalizare între membri nu este spectaculos, ci modest;– când, totuºi, se poate vorbi de liberalizare, aceasta ia naºtere ca urmare a unor

concesii fãcute de þãrile mici, care nu sunt urmate de mãsuri cu caracter reciproc dinpartea þãrii/þãrilor mari;

– conotaþiile politice ale acordurilor de liber schimb le întrec în semnificaþie pecele economice, apartenenþa la aceste entitãþi economice este consideratã o modali-tate de sporire a puterii politice, de atingere a pragului de stabilitate;


Harta 19: a) Building blocksb) Stumbling blocks

a)

b)

– determinantul „regional“ este înþeles în sensul sãu geografic/fizic, participanþii laastfel de acorduri sunt, de cele mai multe ori, vecini.62 De aceea, noul regionalism maieste denumit „regionalismul regional“. Acest lucru are loc ca urmare a faptului cãnoul regionalism este stimulat de mãsurile de eliminare a barierelor vamale ºi comer-ciale. Fluxul comercial este invers proporþional cu distanþa geograficã ºi cu valoareatarifelor vamale ºi comerciale. În momentul în care valoarea tarifelor vamale ºi comer-ciale scade, importanþa distanþei geografice creºte; cu cât distanþa este mai micã, cuatât valoarea fluxurilor comerciale creºte. Prin urmare, distanþa fizicã devine o varia-bilã mult mai semnificativã în ecuaþia comerþului, iar statele sunt tentate sã recurgãla strategii care sã valorifice apropierea geograficã.

Primul regionalism, al anilor ’60, a înregistrat un cvasieºec (excepþie fãcând procesulde integrare europeanã). Unul dintre motivele eºecului a fost ºi opoziþia din parteaSUA. În acel deceniu, au existat voci care au propus încheierea unui acord NAFTA,însemnând North Atlantic Free Trade Agreement (în care ar fi urmat sã fie inclusã ºiMarea Britanie). Proiectul nu s-a bucurat de succes nici în rândul politicienilor – pemotiv cã un astfel de parteneriat ar fi alimentat sentimentele antiamericane (expri-mate în mod oficial de generalul de Gaulle) – nici al economiºtilor – pe motiv cã arfi diminuat câºtigurile americane acumulate de pe urma comerþului liber ºi a siste-mului GATT. Acceptarea, de cãtre SUA, a rutei regionale pe care se îndrepta EuropaOccidentalã a avut loc pe baza unor serioase considerente strategice. Stabilitatea ºiprosperitatea Europei Occidentale erau vãzute ca fiind compatibile cu obiectivul ame-rican de a îngrãdi puterea sovieticã, precum ºi cu acela de a menþine stabilitatea unuisistem internaþional multilateral.

Ce a intervenit nou între anii ’60 ºi anii ’90 pânã în punctul în care SUA – arhitectºi susþinãtor al sistemului comercial multilateral – au decis sã urmeze ºi calea regionalã,sã nu se mai opunã celui de-al doilea val al regionalismului ºi, mai ales, sã înþeleagãacest regionalism mai mult în sens geografic decât în cel de comerþ preferenþial?

Existã mai multe motive care explicã schimbarea de orientare a politicii comer-ciale americane: recesiunea ºi instabilitatea economicã din deceniile al ºaptelea ºi aloptulea, refuzul europenilor de a participa la negocieri comerciale multilaterale în 1982,eºecul Rundei Uruguay de a relansa sistemului mondial ghidat de multilateralism, ten-dinþele protecþioniste din partea unor grupuri de interese americane. Pe lângã acestea,trei motive se desprind ca relevanþã ºi greutate:

– mediul de securitate modificat în datele sale fundamentale;– succesul integrãrii europene;– necesitatea de a asigura securitatea ºi stabilitatea graniþei cu vecinul din sud. Dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, securitatea ºi abordarea mul-

tilateralã în comerþul exterior erau vãzute de cãtre americani drept douã feþe aleaceleiaºi monezi. Acordurile regionale preferenþiale – caracteristice perioadei interbe-lice – au fost multã vreme considerate drept cauza de fond a confruntãrii care a urmat.Prin urmare, politica externã americanã de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial afost ghidatã de multilateralism: comerþul mondial pe baze nediscriminatorii, pe lângãfaptul cã ar susþine interesele comerciale ale SUA, ar produce prosperitate ºi ar prevenireapariþia condiþiilor care au favorizat ultima conflagraþie mondialã. Compatibilitatea

278 Geopolitica

dintre interesele de securitate ºi interesele economice ale SUA a determinat succesulabordãrii multilaterale, a sistemului de comerþ mondial bazat pe patru piloni institu-þionali fundamentali:

– GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) – cadrul formal pentru co-merþul liber;

– Fondul Monetar Internaþional – cadrul formal care sã punã ordine în schimburilemonetare la nivel mondial;

– Banca Mondialã – cadrul care sã asigure mobilizarea surselor pentru dezvoltare;– sistemul monetar bazat pe convertibilitatea dolarului. Dupã încheierea Rãzboiului Rece, diminuarea posibilitãþii ca între þãrile europene

sã izbucneascã un conflict militar a modificat evaluãrile în domeniul securitãþii fãcutede americani. Din acest moment, dupã cum relevã Alberta Sbragia63, Statele Unite aufost nevoite sã acþioneze într-un mediu în care legãtura dintre securitate ºi politicaeconomicã externã era mult redusã faþã de perioadele din trecut.

Al doilea motiv care explicã opþiunea regionalã a SUA are de-a face, aºa cum amarãtat, cu succesul integrãrii europene: „Era din ce în ce mai dificil sã convingi Con-gresul american cã SUA nu trebuie sã recurgã la acorduri comerciale preferenþialediscriminatorii în condiþiile în care exportatorii americani se confruntau cu astfel depractici din partea europenilor. Devenea evident cã regionalismul în Europa nu va dis-pãrea, ba mai mult, el va atrage noi membri. Regionalismul pe baze preferenþiale nuva fi contracarat de insistenþa americanã de partea multilateralismului. În felul acesta,a fost creat contextul ideal pentru articularea argumentului cã una dintre cele mai bunemetode pentru a face faþã regionalismului european este aceea de a crea un regionalismnord-american ºi cã, în cele din urmã, cele douã regionalisme îºi vor uni forþele.“64

Mai mult, în viziune europeanã, calea regionalã îmbrãþiºatã de SUA este folositã maimult ca un factor de presiune în negocierile internaþionale multilaterale, un fel de spe-rietoare la care SUA apeleazã pentru a forþa concesii din partea diferiþilor parteneri.Calea regionalã este atrãgãtoare pentru America ºi din motivul cã aceastã þarã are capa-citatea de a face parte din mai multe acorduri încheiate pe baze geografice – Americaface parte din NAFTA, dar ºi din APEC. Faptul cã SUA pot participa la mai multegrupãri ºi cã, în cadrul acestora, au o capacitate sporitã de a juca un rol semnificativ –de cele mai multe ori, acela de lider incontestabil – le oferã o altã poziþie în negocie-rile multilaterale propriu-zise. Prin urmare, calea regionalã reprezintã o încercare desporire a puterii de negociere a SUA în context multilateral.

Integrarea Mexicului are ºi ea o importantã dimensiune strategicã. Mexicul, se ºtie,deþine importante zãcãminte de petrol. Prezenþa acestei þãri în structura NAFTA ducela procurarea de resurse energetice suplimentare ºi reduce dependenþa de OrientulMijlociu. Pentru SUA acest acord nu înseamnã locuri de muncã, eficienþã sau creºtereeconomicã, ci este o modalitate de a preveni un pericol esenþial, acela de a avea lagraniþa de sud o þarã sãracã ºi, pe deasupra, instabilã.

Importanþa geopoliticã a acordului este sintetizatã de analistul Paul Krugman,profesor de economie la cunoscutul Massachusetts Institute of Technology, în cincipropoziþii67:

– NAFTA nu va avea efecte asupra numãrului de locuri de muncã din Statele Unite;


280 Geopolitica

– NAFTA nici nu va prejudicia, nici nu va ajuta mediul înconjurãtor;– NAFTA va produce, totuºi, un mic câºtig în venitul general al SUA;– NAFTA va conduce, probabil, la o uºoarã scãdere a salariilor reale ale munci-

torilor necalificaþi din America;– Pentru SUA, NAFTA este în mod esenþial o problemã de politicã externã.Sintetizând, în afara capacitãþii sporite de negociere într-un cadru multilateral ºi a

impunerii unui control puternic asupra vecinului din sud, NAFTA – cel puþin în formaîn care funcþioneazã acum – nu prezintã foarte multe motive de atractivitate pentruSUA. Comerþul SUA cu partenerii sãi din interiorul NAFTA este intens; raportat lavolumul pe care îl au schimburile comerciale ale SUA, atunci el apare mai puþin rele-vant: „Canada este partenerul numãrul unu al Statelor Unite, iar Mexicul al treilea;în ciuda acestui fapt, doar un sfert din comerþul SUA este derulat cu cei doi vecini aisãi. În schimb, mai mult de douã treimi din comerþul exterior al acestora este derulat cuStatele Unite. Comerþul direct dintre Canada ºi Mexic este foarte redus. Spus mai directºi oarecum simplist, pentru Canada ºi pentru Mexic comerþul exterior înseamnã comerþexterior cu Statele Unite.“66

Þinând cont de aceste considerente, se poate spune cã NAFTA nu reprezintã înce-putul unui proces de integrare al Americilor similar sau analog celui care traverseazãcontinentul european. Mai curând, NAFTA este rezultatul unei strategii prin care SUAîºi propun sã rãspundã diverselor provocãri venite din mediul lor extern. NAFTA per-mite Statelor Unite sã urmeze ºi o cale regionalã care, în anumite condiþii, sã le spo-reascã puterea în sistemul multilateral pe care l-au creat ºi impus dupã cel de-al DoileaRãzboi Mondial.

Poligonul rusesc

Laborator al unui nou experiment istoric

Sfârºitul Rãzboiului Rece a fost marcat de douã evenimente geopolitice majore, carecontrasteazã izbitor prin modul de desfãºurare: unul înfãptuit cu repeziciune, aºteptânddoar momentul prielnic; astfel, divizarea Germaniei s-a încheiat. Celãlalt a mai întârziat,parcã amânându-ºi deznodãmântul, fãrã a reuºi sã evite prãbuºirea finalã; o prãbuºiresimultanã a sistemului politic ºi economic, însoþitã de temeri ºi derutã, de o delegitimarea statului, de o pierdere a încrederii ºi speranþei. În felul acesta, un imperiu care fuseseconstruit cu metodã timp de trei sute de ani ºi a cãrui ultimã denumire a fost UniuneaRepublicilor Sovietice Socialiste, ultimul imperiu, de fapt, a dispãrut.

O tulburãtoare transformare a fãcut ca harta Eurasiei, aºa cum era cunoscutã demulte decenii, sã se modifice radical. Un moºtenitor legal al fostului imperiu existã:Rusia. Judecând dupã mãrimea Federaþiei Ruse, s-ar spune cã transformarea nu esteatât de profundã. Rusia cuprinde aproximativ 75% din suprafaþa fostului teritoriusovietic ºi 60% din potenþialul economic. Aici trãieºte peste jumãtate din populaþiafostei URSS. Rusia deþine cea mai mare parte a armamentului sovietic, în specialnuclear, cea mai mare parte a bogãþiilor naturale ale defunctei uniuni ºi se întinde dela Marea Neagrã la Oceanul Pacific (vezi harta 20).

Destrãmarea fostului imperiu poate fi numitã, fãrã ezitare, un adevãrat cutremurpolitic. Ea a modificat contururile statale în regiune ºi plaseazã Rusia într-o poziþiecu totul particularã, nevoitã peste noapte sã-ºi revadã prioritãþile. Avem în vedere nunumai destructurarea propriu-zisã. S-a schimbat pur ºi simplu contextul geopolitic încare era plasatã Rusia, ceea ce ne obligã sã judecãm în alþi termeni, într-o altã per-spectivã, evoluþia sa.

Transformarea internã a Rusiei reprezintã procesul cu cele mai mari semnificaþiigeopolitice. În toate þãrile din Europa Centralã ºi de Est tranziþia este un proces dureros.Pe continentul rusesc ea îmbracã o altã complexitate, solicitã alt preþ, pretinde alteeforturi. Nu este vorba numai de dificultãþile propriu-zise ale transformãrii. Rusia seaflã la o rãscruce de tentaþii. Rusia a reprezentat pivotul unui imperiu, iar seducþiaimperialã continuã sã fie puternicã. Rusia a constituit forþa principalã a unei structuristatale întinse pe o mare suprafaþã a continentului eurasiatic. Ea a fost sedusã de

întindere, fãrã a fi preocupatã cum se cuvine de propria dezvoltare, mereu subsumatãexpansiunii. De data aceasta, tocmai întinderea, corelatã cu o mare diversitate etnicã,reprezintã sfidarea. Evoluþia istoricã a statului rus a consacrat un mod tradiþional, oabordare de tip clasic a dezvoltãrii, care a avut în vedere cu preponderenþã factori deordin cantitativ. Acum Rusia este somatã de istorie sã se desprindã de propriul eimodel de dezvoltare, în care prioritãþile au fost reprezentate de semne emblematiceale extensivului: mãrime, dimensiune, suprafaþã, sã se întoarcã asupra ei înseºi, sã-ºiracordeze cadenþa cu cea a lumii de azi. Seducþia trecutului este imensã. Frustrãrile pre-zentului, copleºitoare. De aceea, nu este exagerat sã spunem cã, în prezent, pe terito-riul rus concureazã mai multe Rusii, simbolizând modele, strategii ºi valori deosebite.Care dintre ele va învinge?

Rusia poate fi, deci, privitã ca un adevãrat poligon de încercare pentru principaleleteorii ale geopoliticii, ca un imens laborator unde ele sunt testate. Din perspectivãgeopoliticã, Rusia reprezintã un teritoriu extrem de instructiv, fascinant chiar.

Evoluând potrivit unor precepte clasice, în care întinderea a reprezentat aproape oobsesie (în timp, ea a degajat chiar un sens al vastitãþii), fiind þara unde niciodatãevoluþiile nu au fost încheiate, Rusia este mai puþin pregãtitã pentru a face faþã noilormodele de dezvoltare, tipului de competiþie pe care o implicã evoluþia postindustrialã.Ceea ce reprezentau pânã ieri atuuri pot fi privite, în noul context, ca dezavantaje,poate chiar elemente constitutive ale unei poveri istorice. Faptul cã astãzi Rusia areo armatã numeroasã ºi puternicã, dar foarte costisitoare, este un atu sau un deza-vantaj? Dar mãrimea teritoriului? Þarã care a întemeiat ºi simbolizat socialismul,þarã în care aceastã orânduire ºi-a gãsit elemente de sprijin într-o întreagã evoluþie

282 Geopolitica

Harta 20: Comunitatea Statelor Independente (CSI)

R U S I AMoscova

KAZAHSTAN

UCRAINA

BIELORUSIA

UZBEKISTAN

KÎRGÎSTAN

TADJIKISTANTURKMENISTAN

AZERBAIDJAN

ARMENIA

GEORGIA

MOLDOVA

istoricã (conducerea de tip autoritar, supraevaluarea rolului unui stat centralizat), moº-tenitoare a unei evoluþii niciodatã încheiate, Rusia este confruntatã dintr-o datã cu osumedenie de sfidãri, cea mai importantã fiind reconstrucþia internã. Este un procescare are loc sub o teribilã presiune istoricã, psihologicã, socialã, conferind acestei þãrirolul de laborator al unui nou experiment istoric.

Independent de definiþii ºi caracterizãri, geopolitica poate fi sugestiv descrisã ºiprin cuvintele lui Haushofer: „conºtiinþa geograficã a statului“, care fixeazã adevãrulfundamental cã politica trebuie sã fie pãtrunsã de condiþia geograficã în care are loc.Arareori aceastã conºtiinþã geograficã a statului apare atât de pregnantã, de domina-toare ca în cazul Rusiei. Douã fapte ni se par ilustrative în acest sens.

Zbigniew Brzezinski îºi începe cartea sa Game Plan cu relatarea unei scene demnede luare-aminte.1 În prima parte a anului 1985, un înalt funcþionar NATO este invitat deAndrei Gromîko la Moscova. Poate din curtoazie, poate pentru cã presimþea cã îndelun-gata sa carierã în fruntea Ministerului de Externe nu avea sã mai dureze mult, Gromîkoîºi invitã oaspetele într-o încãpere alãturatã biroului sãu. O camerã cu un fotoliu îndreptatcãtre un perete pe care se afla o hartã: harta lumii vãzutã de la Moscova. Ministrul deexterne îi mãrturiseºte oaspetelui cã de câteva ori pe sãptãmânã se retrage în respectivaîncãpere ºi „nu fac decât sã stau aici, sã privesc la aceastã hartã ºi sã reflectez“2.

Se poate, fãrã îndoialã, specula cu privire la ceea ce va fi gândit ºi imaginat Gro-mîko în faþa hãrþii, dar nu se poate ocoli întrebarea pe care ºi-o pune autorul american:oare câþi miniºtri de externe ai statelor occidentale au o asemenea hartã ºi vin sã me-diteze în faþa ei? Înalþii demnitari, continuã autorul, nu obiºnuiesc sã rupã din timpullor pentru a gândi asupra „imperativelor istorice ºi geopolitice care modeleazã rela-þiile unei naþiuni cu lumea“3.

Gromîko se plaseazã într-o linie de continuitate cu marile dominante ale istorieiruseºti. O istorie de permanent expansionism teritorial, desfãºurat cu metodã, pe bazaunei viziuni ºi care a avut drept rezultat anexarea în fiecare an din ultimele douã secole,în medie, a unui teritoriu de mãrimea Olandei (vezi harta 21). Expansiunea s-a fãcutprin intermediul conflictelor militare, care nu au cunoscut întreruperi semnificative.De pildã, între 1700 ºi 1870, Rusia a petrecut 106 ani numai în lupte, în cadrul a 38 decampanii militare, din care numai douã au fost defensive.4

Situaþia geograficã a Rusiei este, într-adevãr, paradoxalã. O mare þarã, care prinforþã militarã s-a extins enorm, nu are ieºiri sigure spre Oceanul Planetar. Suferinþãclasicã, „înapoierea oceanicã“ a Rusiei s-a accentuat dramatic dupã încheierea Rãzbo-iului Rece, când a pierdut practic ieºirea la Marea Neagrã ºi importante cãi de accesla Marea Balticã, între ea ºi aceastã mare interpunându-se statele baltice; de aceea,sunt autori care vorbesc despre Rusia ca despre o „fundãturã continentalã“.

Fireºte cã Rusia compenseazã acest dezavantaj prin poziþia privilegiatã: ea ocupãzona cea mai întinsã ºi inima Eurasiei. Ea se situeazã la întretãierea nu numai a unorzone politice, ci ºi a unor mari spaþii culturale. Þarã de dimensiuni continentale, Rusiajoacã rolul de adevãrat tampon, de placã turnantã, iar interesul lumii întregi este caaceastã placã turnantã sã existe ºi sã funcþioneze. Dar o placã turnantã nu existã ºi nufuncþioneazã doar prin sprijin extern. Fiind într-o asemenea poziþie, Rusia este supusãunor câmpuri de forþã teribile, cãrora nu le poate face faþã decât prin coerenþã internã,

Poligonul rusesc 283

prin vitalitate proprie. Presiunea exterioarã nu poate fi contracaratã decât de o presiuneinterioarã, la fel de puternicã. ªi, dacã aceasta din urmã nu existã, perceperea Rusieidrept „o pradã“ poate deveni obsedantã. Restabilirea misiunii geopolitice a Rusiei de-pinde, în primul rând, de calitatea rãspunsului la problema dezvoltãrii sale interne.

Prima Rusie – Rusia Kieveanã

Chiar în literatura de specialitate este puþin abordatã problema originilor îndepãr-tate ale Rusiei. Cel mai adesea, istoria Rusiei începe cu Rusia Kieveanã, momentîntr-adevãr foarte important în devenirea acestei þãri. Locul geografic pe care a apãrutRusia Kieveanã a fost mai întâi ocupat de o ramurã a vikingilor condusã, se pare, deRurik. Ei veneau dinspre Baltica în cãutarea unei rute comerciale mai scurte spre Con-stantinopol. Ulterior, în câmpiile Niprului s-au aºezat slavii orientali. Este o mare miº-care demograficã ce se încheie în jurul secolului al VII-lea. La rândul lor, slavii seamestecã ºi cu alte populaþii aflate deja în aceste þinuturi – finlandezi, sciþi, sarmaþi, bul-gari –, formând o primã unitate statalã, cunoscutã sub numele de Rusia Kieveanã5.

284 Geopolitica

Harta 21: Istoria de expansiune a Rusiei (apud Geoffrey Parker, The Geopolitics of Domination,Routledge, London, 1981, p. 86)

Marele cnezat al Moscovei

1462-1689 1689-1801 1801-1904 1904-1991

Apariþia ºi dezvoltarea „Primei Rusii“ nu ar fi fost de conceput fãrã rolul decisiv alcãii comerciale dintre Baltica ºi Marea Neagrã, care mergea mai departe spre Bizanþsau Bagdad ori spre greci. Principalul avantaj al acestei cãi comerciale consta în faptulcã transportul se fãcea pe apã – utilizând cursul Niprului – ºi cã istmul dintre Baltica ºiMarea Neagrã, de aproximativ 1.000 de kilometri, nu cunoaºte obstacole naturaleimportante. Schimbul intens de mãrfuri va contribui la înflorirea a douã mari oraºe peaceastã rutã comercialã: Novgorodul, la nord, ºi Kievul, la sud, situat chiar pe Nipru.Cã negoþul este explicaþia ascensiunii lor o dovedeºte ºi faptul cã aºezãrile din jur nu erausuficient de puternice pentru a susþine asemenea oraºe; în plus, atunci când Constanti-nopolul este ocupat de latini (1204), începe un comerþ înfloritor pe mare, iar ruta continen-talã scade în importanþã: „calea maritimã a ucis drumul comercial“, spune FernandBraudel.6 Kievul decade, iar nãvãlirea mongolã (1241) nu face decât sã-i aplice loviturade graþie. La cinci ani dupã aceastã invazie, pe locul unde se afla Kievul, cândva atâtde înfloritor, nu se mai gãseau decât „vreo douã sute de case prãpãdite“7.

Kievul adoptã creºtinismul ca religie de stat sub principele Vladimir cel Sfânt,impresionat, se pare, de frumuseþea ritualurilor bizantine. El procedeazã la o conver-tire oficialã ºi la 988 populaþia Kievului este botezatã în bloc în apele Niprului. Acestact energic al unui prinþ a putut avea loc pentru cã a fost pregãtit de o întreagã operãmisionarã. Sã nu uitãm cã, tot în veacul al IX-lea, sfinþii Chiril ºi Metodiu traduccãrþile sfinte în slavonã, pentru a uºura opera de evanghelizare a slavilor. Noua religieeste acceptatã cu destulã hotãrâre, sau conducãtorii politici sunt deciºi sã evolueze înaceastã direcþie, de vreme ce construcþia catedralei Sfânta Sofia din Kiev are loc între1025 ºi 1037, iar cea a Sfintei Sofia din Novgorod între 1045 ºi 1052, deci la puþintimp de la convertirea oficialã. Cu timpul, Kievul capãtã preeminenþã asupra Novgo-rodului ºi îºi întinde influenþa atât spre sud, cât ºi spre nord, el fiind chiar denumit„Bizanþul de pe Nipru“.

Este important sã menþionãm cã aceastã influenþã se extinde pe un teritoriu înca-drat de un sistem de râuri (vezi harta 22). Kievul este situat pe Nipru. La vest se aflãBugul ºi Nistrul, la est Donul ºi Volga, iar la nord Dvina ºi Neva. Rusia Kieveanãcuprinde tot acest bazin încadrat de reþeaua de râuri amintite, care înlesnesc negoþul,deplasarea ºi, într-un sens mai larg, comunicarea cu þinuturile apropiate. De aceea, ºisuprafaþa pe care se întindea Rusia Kieveanã era considerabilã. În sud, ea mergeapânã la jumãtatea distanþei dintre Kiev ºi Marea Neagrã, la nord-vest pânã undevacãtre Munþii Urali iar la nord atingea þãrmurile Mãrii Baltice, þinutul pe care se aflãastãzi Petersburgul. Rusia Kieveanã ocupa o bunã parte din ceea ce numim astãziRusia europeanã (deci ºi regiunea care se va numi mai târziu Moscova). Nu am puteaexplica aceastã expansiune rapidã în afara existenþei a douã condiþii naturale: stepauºor de strãbãtut ºi reþeaua de râuri de care am amintit. Aceste avantaje de ordin geo-grafic au reprezentat, nu peste multã vreme, ºi o mare vulnerabilitate. În lipsa unuiobstacol natural semnificativ, invazia mongolã din secolul al XIII-lea s-a abãtut cutoatã forþa asupra Kievului, distrugând un imperiu pe cale de a se naºte.


286 Geopolitica

Harta 22: Rusia Kieveanã ºi Rusia Moscovitã (apud Geoffrey Parker, The Geopolitics of Domination, p. 87)

A doua Rusie – Rusia Moscovitã

„Istoria Moscovei“, sublinia Kerner, „este istoria transformãrii unui ostrog neîn-semnat în capitala unui imperiu eurasiatic“8.

În stepa ruseascã se aflã ºi imense pãduri. Acestea au reprezentat pentru mongolizone greu accesibile. De aceea, ele au devenit adãpostul natural al populaþiei locale,care fugea din faþa nãvãlitorului. Asistãm, potrivit lui Geoffrey Parker9 chiar la oretragere masivã, la o adevãratã migraþie a populaþiei din stepele sudului spre þinuturiledin nord, mai bogate în pãduri. Cu deosebire atractiv a fost þinutul dintre Volga ºiOka, denumit ºi „Mesopotamia ruseascã“, zonã în care se afla ºi ceea ce numim as-tãzi regiunea Moscovei (vezi harta 22). Concentratã cu deosebire în aceastã regiune,populaþia localã plãtea tribut noului stãpân ºi încerca sã dobândeascã independenþafaþã de ocupant, acum organizat într-o structurã statalã – Hanatul Hoardei de Aur, cucapitala la Sarai, pe Volga inferioarã.

Naºterea celei de-a doua Rusii are loc, prin urmare, în condiþii mult mai încordatedecât cele în care s-a format prima Rusie. Ea ia forma luptei pentru dobândirea neatâr-nãrii faþã de mongoli; în acelaºi timp, formarea acestui stat are loc în contextul unorsfâºieri ºi dispute interne între diferiþi conducãtori locali. Nãscându-se în luptã ºi prinluptã, statul moscovit nu mai pãstreazã aproape nimic din liberalismul, din prosperi-tatea celui kievean. Îmbracã de la început haina centralismului autoritar ºi tot de laînceput îºi afirmã dorinþa de cucerire ºi expansiune.

Nucleul celei de-a doua Rusii, cunoscutã ºi sub denumirea de Rusia Moscovitã, seformeazã în regiunea mãrginitã la est de fluviul Volga iar la nord-vest de podiºul Valdai.La sfârºitul secolului al XV-lea, Moscova devine capitala statului centralizat rus. Înce-pând din secolul al XV-lea asistãm la un proces de expansiune rapidã ºi constantã alecãrui momente de vârf sunt atinse în timpul domniilor lui Ivan III ºi Ivan cel Groaznic,Petru I, Ecaterina II ºi Alexandru I. Nu vom intra în amãnuntele acestor impresionantecuceriri teritoriale. Vom menþiona doar câteva trãsãturi ºi momente.

Rusia Moscovitã se bucurã din punct de vedere geografic de acelaºi amplasamentgeografic favorabil ca ºi Rusia Kieveanã. Din zona aceasta izvorãsc Volga, Niprul,Donul, Dvina, Neva. Ca ºi în cazul Rusiei Kievene, aceastã reþea de râuri a repre-zentat tot atâtea posibilitãþi de înaintare într-un teritoriu care nu prezenta nici obsta-cole naturale, nici o densitate demograficã ridicatã. Subliniem aceastã trãsãturã pentrucã ea figureazã în mai toate studiile geopolitice care încearcã sã explice extinderearapidã a Rusiei.

De la început, cnezatul moscovit a evoluat într-o formã absolutistã ºi centralizatã.În aceastã privinþã existã o deosebire esenþialã între Rusia Moscovitã ºi cea Kie-veanã, care, fiind un imperiu preponderent comercial, era mult mai liberalã. Mulþiautori explicã centralismul statului rus ºi prin influenþa exercitatã de tãtari.

Un moment esenþial în devenirea Rusiei Moscovite îl reprezintã domnia þaruluiIvan III (1462-1505), preferat de unii istorici chiar ºi lui Petru cel Mare.10 Este primullider al noului stat care adoptã titulatura de þar (cuvânt care derivã din „Cezar“). Dece este important Ivan III? În primul rând pentru cã, sub conducerea lui, Rusia aobþinut independenþa faþã de Hoarda de Aur (1480). Legãturile dintre cele douã


structuri statale se menþin dupã aceea, multe familii ruseºti renumite având originetãtarã (de pildã, Godunov). Tot sub conducerea sa Moscova supune Novgorodul, înurma unor lupte desfãºurate de-a lungul mai multor ani; dupã ocupare, 7.000 delocuitori sunt obligaþi sã pãrãseascã oraºul, iar o sutã de familii nobile sunt exilate.Aºa ia sfârºit perioada fastã a unui oraº iubit ºi respectat cu sinceritate pentru vârstalui, aºa cum ne spune ºi denumirea sa veche: „Domnul Novgorod cel Mare“. În sfârºit,în timpul domniei sale Moscova are o tentativã de a stabili contacte cu Occidentul;în capitala rusã sosesc mari artiºti, constructori de palate ºi biserici. Este o perioadãde avânt economic a Rusiei, exprimatã ºi într-o remarcabilã operã de edificare arhi-tecturalã. Kremlinul capãtã atunci linia sa actualã. Statul angajeazã cheltuieli care îidepãºesc puterile. Se prefigureazã o tendinþã care va deveni evidentã pe timpul luiIvan cel Groaznic, însoþind, apoi, întreaga evoluþie a Rusiei.

Expansiunea cnezatului Moscovei a avut loc într-o manierã concentricã. Totul s-adesfãºurat de parcã ar fi existat un plan de expansiune transmis de la o generaþie laalta, care avea drept þinte durabile ocuparea unor poziþii strategice foarte importante.Cert este cã la începutul secolului al XIX-lea Rusia atinsese linia care strãbãteaistmurile ce legau zona Arcticã de Marea Balticã, Marea Balticã de Marea Neagrã ºi,în sfârºit, Marea Neagrã de Marea Caspicã. Controlul acestor poziþii a reprezentat unobiectiv formulat în termeni strategici: asemenea istmuri reprezintã liniamente maiuºor de apãrat în cazul unui atac din afarã.

Demnã de remarcat este consecvenþa cu care a fost urmãrit acest þel, indiferentcine s-a aflat pe tron ºi indiferent ce viziune împãrtãºea cu privire la viitorul þãrii. Dinacest punct de vedere, un conducãtor fãrã îndoialã modern cum este Petru cel Mare,care a fãcut atâtea lucruri pentru deschiderea Rusiei faþã de Europa, poate fi situatalãturi de Ivan cel Groaznic. Fiecare a realizat o strãpungere strategicã pentru expan-siunea teritorialã a Rusiei: Ivan cel Groaznic spre est, ocupând hanatele tãtare Kazanºi, apoi, Astrahan, ceea ce însemna cale deschisã spre Marea Caspicã, urmând cursulfluviului Volga, dar ºi spre Siberia. La rândul lui, Petru cel Mare a repurtat mareavictorie de la Poltava asupra suedezilor – pânã atunci puterea dominantã a Nordului –,care considerau Marea Balticã o mare interioarã. În urma acestei victorii, þãrile bal-tice – Estonia, Letonia, Lituania – vor intra sub influenþã rusã, iar Marea Balticã începesã fie consideratã drept o mare interioarã de cãtre ruºi.

Direcþiile de expansiune ale Rusiei

Existã în istoria Rusiei mai multe direcþii de înaintare, fiecare concentrând anu-mite prioritãþi în expansiunea sa teritorialã. O asemenea direcþie a fost reprezentatãde expansiunea spre nord, marcatã de cucerirea Novgorodului, apoi a þãrilor balticeºi chiar a unor teritorii subarctice. În felul acesta, primul istm, cel dintre zona arcticãºi Marea Balticã, a fost atins. Ocuparea acestei poziþii a creat condiþiile unei adevã-rate reorientãri geopolitice a Rusiei, inauguratã sub conducerea lui Petru I. Ea seconcretizeazã mai întâi în mutarea capitalei de la Moscova la Sankt Petersburg, înprimii ani ai secolului al XVIII-lea.

288 Geopolitica

De ce spunem cã aceastã miºcare are conotaþii geopolitice? Locul pe care se varidica Petersburgul era situat pe malul mãrii, chiar în estuarul Nevei, la 600 de kilo-metri distanþã de Moscova. Valoarea lui consta în deschiderea pe care o asigura, înpoziþia avantajoasã pe care o oferea pentru comerþ. Alegerea unei asemenea poziþiireleva limpede voinþa de a deschide Rusia pentru comerþ, de a-i gândi altfel viitorul,legat de Europa, în strânsã legãturã cu evoluþia acesteia. Petru I a înþeles foarte bineacest lucru – ºi judecata sa este cu atât mai valoroasã cu cât ea s-a petrecut în zoriiepocii moderne, când orice întârziere în cuplarea Rusiei la evoluþia Europei ar fi fostfoarte costisitoare. Faptul cã viitoarea capitalã a fost ridicatã pe un loc gol, practic peo mlaºtinã nelocuitã, ºi cã noua metropolã a fost construitã în stil neoclasic, fãrã vreolegãturã semnificativã cu tradiþia arhitecturalã a Rusiei, aratã cât de hotãrât a fostPetru cel Mare sã deschidã Rusia cãtre Europa, sã prefigureze o nouã traiectoriestrategicã pentru evoluþia þãrii sale.

Petersburgul a apãrut de la început ca un fel de antitezã a Moscovei.11 Petersburgulera aºezat la periferie, pe malul mãrii, pe când vechea capitalã era situatã în centru;Moscova era simbolul unei puteri exclusiv continentale, Petersburgul simboliza dimen-siunea maritimã a acestei puteri; Moscova era tradiþionalistã ºi teocraticã, Peters-burgul, modern ºi secularizat; Moscova era capitala arhitecturalã a Rusiei, cu clãdiriîn cel mai pur stil rusesc, Petersburgul era un fel de capitalã a lumii vestice, construitîn stil neoclasic. Geoffrey Parker afirmã: „aceastã masivã deplasare geograficã a pu-terii politice de la centru la periferie exprima o credinþã neclintitã în ceea ce puteadeveni Rusia“12.

S-a spus despre Petru cã a fost „un rus germanizat“; aºa cum despre Ecaterina IIs-a afirmat, dimpotrivã, cã a fost „o nemþoaicã rusificatã“. Cert este cã modernizareaRusiei s-a declanºat în aceastã perioadã ºi, dupã numai un secol, armatele ruseºti vorajunge la Paris. Într-un secol Rusia devine putere europeanã în sensul deplin al terme-nului. De acum, nimic important nu se va mai decide în Europa fãrã cuvântul, fãrã parti-ciparea, într-un fel sau altul, a Rusiei. Iatã semnificaþia unei miºcãri strategice iniþiate latimp. Nu este vorba atât despre mutarea capitalei, cât despre semnificaþia ei, despre ten-dinþa pe care o exprimã, despre procesele pe care le anunþã. Cum remarca ºi GeoffreyParker13, timp de mai bine de douã secole, pe parcursul cãrora Petersburgul a fostcapitalã, conceptul de Rossiiskaia Imperiia a triumfat asupra celui de russki (ceea ce în-semna cã era mai importantã apartenenþa la imperiul rus decât calitatea de etnic rus).

Ar fi elocvent sã amintim, fie ºi în treacãt, momentul în care a avut loc revenireacapitalei la Moscova: imediat dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial ºi dupã victoriaRevoluþiei din Octombrie. Începea o nouã perioadã în istoria Rusiei, o perioadã de închi-dere, de izolare a þãrii de procesele europene. Iar mutarea capitalei în interiorul þãrii ex-prima acest nou timp, cu noi valori ºi cu noi orientãri politice ºi culturale.

A doua direcþie de expansiune a Moscovei a fost cãtre sud-vest. Ea s-a confruntatcu statul polono-lituanian, pe care l-a învins, apoi cu cazacii din bazinul inferior alNiprului, iar la 1654 Ucraina, pânã atunci ocupatã în mare parte de Polonia, se alãturãRusiei. La sfârºitul secolului al XVIII-lea Rusia participã la cele trei împãrþiri succe-sive ale Poloniei (1772, 1792, 1795) ºi ocupã dupã ultima împãrþire, când Poloniadispare ca stat, o bunã parte a teritoriului acesteia, care nu-i va mai reveni Poloniei


decât în 1918. Am dori sã insistãm puþin asupra acestor momente dureroase din istoriaPoloniei, pentru cã ele pun în luminã rolul Rusiei de actor principal ºi de beneficiarprivilegiat al acþiunii, chiar dacã la procesul de împãrþire au participat ºi alte state.

Prima împãrþire, din iarna lui 1772-1773, prevedea ca Prusia sã ia Pomerania, iarRusia ºi Danemarca sã împartã partea suedezã a Poloniei. Practic, ea nu a fost dusãpânã la capãt, datoritã reizbucnirii rãzboiului cu turcii. Cea de-a doua, din 1792, a avutloc numai între Rusia ºi Prusia.

Împãrþirea Poloniei din 1792

Sursa: John P. LeDonne, The Russian Empire and the World. The Geopolitics of Expansion andContainment, Oxford University Press, New York, 1997, p. 58

La cea de-a treia împãrþire, care a însemnat, de fapt, ºtergerea statului polonez depe hartã, a participat ºi Austria. Nu a contat datoria istoricã a Austriei: atunci cândturcii se aflau sub zidurile Vienei împresurate (la 1529), când soarta ImperiuluiHabsburgic era dramaticã, intervenþia Poloniei a salvat Viena. Peste nici douã secole,Austria participã la desfiinþarea statului polonez. Aceste rãsturnãri de istorie suntextrem de instructive. Ele ne aratã cât de prudente trebuie sã fie statele, pentru cã înviaþa internaþionalã nu acþioneazã decât interesele ºi puterea proprie pe care o arefiecare þarã. La 1610, de pildã, Polonia, aflatã la apogeul afirmãrii sale, învinge Rusiaºi chiar pãtrunde în Moscova. „Fiul regelui polonez a fost ales þar, creându-se chiarposibilitatea unei viitoare uniuni a celor douã coroane.“14 O miºcare naþionalã ru-seascã a forþat retragerea polonezilor, pentru ca la 1613 sã fie ales primul þar dindinastia Romanovilor. Dupã nici douã secole, Polonia urma sã fie împãrþitã de trei oride cãtre cei pe care, iatã, îi învinsese.

Împãrþirea Poloniei din 1795

290 Geopolitica

Suprafaþa (km2) Populaþia (milioane de locuitori)

Polonia-Lituania (1792) 522.300 7,72

Partea care a revenit Rusiei 250.200 3

Partea care a revenit Prusiei 57.100 1

Ceea ce a rãmas 215.000 3,72

Suprafaþa (km2) Populaþia (milioane de locuitori)

Polonia-Lituania (1794) 215.000 3,72

Partea care a revenit Rusiei 120.000 1,20

Partea care a revenit Prusiei 47.000 1,50

Partea care a revenit Austriei 47.000 1,50

Total 215.000 3,72

Sursa: John P. LeDonne, The Russian Empire and the World, p. 60


Concomitent, Rusia atinge coasta de nord a Mãrii de Azov, iar pe malul MãriiNegre dezvoltã portul Odessa ºi baza navalã Sevastopol. În 1812, ocupã Basarabia,ajungând la Prut. Astfel, Rusia controleazã în întregime istmul care leagã MareaBalticã de Marea Neagrã.

Ultima direcþia de expansiune a Rusiei este istmul dintre Marea Neagrã ºi MareaCaspicã. Caucazul s-a dovedit mult mai greu de ocupat. Zonã preponderent muntoasã,locuitã de popoare diferite ca structurã etnicã ºi credinþã religioasã, Caucazul a opuso rezistenþã puternicã ºi de-abia în secolul al XIX-lea Rusia ºi-a instalat controlulasupra regiunii.

Cum spuneam, ocuparea acestor istmuri a reprezentat un obiectiv strategic alpoliticii externe ruseºti, el fiind motivat prin posibilitãþile de apãrare în faþa diferitelorprimejdii externe. Totuºi, de câte ori a avut posibilitatea, Rusia a depãºit acesteamplasamente. De pildã, atunci când Polonia a fost împãrþitã, Rusia a ocupat o partedin teritoriul acestei þãri, care trecea cu mult de istmul baltico-pontic. De asemenea,dupã cucerirea Caucazului, Rusia a trecut la ocuparea Transcaucazului, care, de aseme-nea, depãºea istmul pontico-caspic. Toate acestea ilustreazã faptul cã obiectivul decare am amintit avea mai mult un rol de justificare a expansiunii ºi cuceririlor terito-riale în faþa puterilor strãine.

Am arãtat mai sus cã expansiunea teritorialã a Rusiei a fost uºuratã de existenþa unormari râuri care traversau þinuturi întinse, fãrã mari variaþii de relief. Toþi cei care s-auocupat de istoria Rusiei relevã importanþa acestui element geografic favorizant. Numaicã, înaintând pe cursul acestor ape curgãtoare, Rusia a ajuns în cele din urmã sã dominesau sã încerce sã domine mãrile în care aceste râuri sau fluvii se vãrsau. Ruºii au îna-intat pe Volga ºi au ajuns sã controleze Marea Caspicã. Au înaintat pe Don ºi au inclusMarea de Azov în propriul teritoriu. Au înaintat pe Nipru ºi Nistru ºi au ocupat foarteimportante poziþii la Marea Neagrã. Au înaintat pe Neva sau Dvina ºi au ajuns sã con-sidere la un moment dat Marea Balticã drept o mare interioarã (vezi hãrþile 23).

Expansiunea Rusiei a avut, neîndoielnic, motive strategice, dar a fost alimentatãºi de tentaþia expansiunii în sine, a unei adevãrate mistici a cuceririi teritoriale, carenu mai era neapãrat preocupatã de fundamentarea acþiunilor de cucerire propriu-ziseºi, în orice caz, nu mai evalua ºi ºansele de împlinire a scopului. Ca întotdeauna cândapar asemenea tentaþii, mãsura dispare, iar visul exercitã o seducþie cãreia greu i sepoate face faþã. Iatã cum i se adresa Ecaterina II unuia dintre secretarii sãi: „Dacã aºputea trãi douã sute de ani, întreaga Europã ar ajunge sub dominaþie ruseascã. Pânãatunci i-aº da afarã pe turci din Europa, le-aº da o lecþie chinezilor ºi aº stabili relaþiicomerciale cu India.“15 John LeDonne încearcã sã introducã o nuanþã care sã maiatenueze din visurile de cucerire ale Ecaterinei. Prin „întreaga Europã“ ea ar fi înþeles„Europa germanicã“, mai precis Europa continentalã. Motivaþia era una geopoliticãavant la lettre, unificarea Heartland-ului, de la Elba pânã în Manciuria.

292 Geopolitica

Harta 23: 1917-1924 – De la imperiul rus la imperiul sovietic (apud François Géré, Pourquoi lesguerres? Un siècle de géopolitique, p. 33)

Limita occidentalã a imperiului rus în 1914

Limita occidentalã a URSS dupãrecuperarea, în 1924, a republicilorsecesioniste

Brest-Litovsk, armistiþiul din 15dec. 1917, pacea din 3 martie 1918

Tratatul de la Riga din 18 martie 1921

Teritorii ale imperiului rus pierdute de noua Rusie sovieticã

Teritorii pierdute temporar de Rusia sovieticã (republicile secesioniste)

Teritorii aflate în permanenþã sub control sovietic

Zone disputate între armatele roºii ºi armatele albe

BIELORUSIA

UCRAINA

GEORGIA

AZERBAIDJANARMENIA

TURCIA

BULGARIA

ROMÂNIA

BA

SAR

AB

IA

GRECIA

ALBANIA

IUGOSLAVIA

UNGARIA

CEHOSLOVACIA

GE

RM

AN

IA

ESTONIA

LETONIA

LITUANIA

SUEDIAFINLANDA

NO

RV

EG

IA

POLONIA

Moscova

Brest-Litovsk

Riga

Mesianismul ca legitimare a expansiunii

Mai existã o legitimare a expansiunii, extrem de puternicã, ºi anume ideea mesia-nicã. Rusia Moscovitã a pretins cã este statul succesor al Rusiei Kievene (de la carear moºteni „sufletul“), dar ºi al Imperiului Bizantin. Dupã cãderea celei dintâi, Mitro-polia Bisericii Ortodoxe din acest spaþiu se mutã la Vladimir, apoi la Moscova. Douãsecole mai târziu ea se transformã în patriarhie. Biserica nu a fost un rival, ci unsprijinitor al statului în demersurile sale de expansiune ºi de protejare a „tuturor ru-ºilor“, sprijin care i-a hrãnit statului convingerea cã prin acþiunile sale de expansiunear îndeplini o „misiune divinã“. A luat naºtere astfel „un cezaro-papism desãvârºit, încare Biserica ºi statul devin sinonime“, iar cetãþeanul se considerã pe sine însuºi „agental reunificãrii creºtinãtãþii“. Dupã cãderea Constantinopolului, cãsãtoria lui Ivan III cumoºtenitoarea Paleologilor, ultimii împãraþi greci ai Bizanþului, conferã ºi un alt tip desprijin ideii potrivit cãreia Moscova ar fi „a treia Romã“, oraº etern, succesorul au-tentic al Romei ºi Constantinopolului. „Rossiiskaia Imperiia era în primul rând sfântºi numai în al doilea rând rusesc, iar impulsul religios îl regãsim chiar în inima sa.“16

Multe acþiuni de cucerire teritorialã întreprinse de Rusia au avut loc în numeleortodoxismului. De pildã, ideea, care a reprezentat o adevãratã dominantã a politiciiexterne ruseºti – uneori mãrturisitã, alteori nu –, privind cucerirea Constantinopoluluiconstituie o încoronare a acestui tip de mesianism. Nu putem sã nu semnalãm faptul cãacest obiectiv cu determinãri religioase neîndoielnice cuprinde ºi importante elementede ordin geopolitic. Constantinopolul înseamnã ºi controlul strâmtorilor dintre MareaNeagrã ºi Marea Mediteranã, deci, practic, ieºirea la Oceanul Planetar.

De origine religioasã, cu un conþinut care se plaseazã pe terenul credinþei, mesia-nismul rus mai cunoaºte ºi o altã dimensiune, foarte importantã, ºi anume mesianismulpanslavist, care avea în vedere rolul ruºilor în protejarea slavilor din alte teritorii, cudeosebire din Balcani. Este adevãrat cã între cele douã dimensiuni nu se pot face dis-tincþii clare. Slavii din Balcani sunt ºi ei de religie ortodoxã. Prin urmare, invocareaunui motiv religios – protejarea credincioºilor ortodocºi – sau panslavist – protejareaslavilor din alte teritorii – nu exclude existenþa unor adânci raþiuni geopolitice, extin-derea influenþei ruseºti propriu-zise.

Distanþarea statului de societate

Din raþiuni care þineau, la început, de dobândirea neatârnãrii, apoi de susþinereaprocesului de expansiune ºi, în cele din urmã, de controlul asupra unui teritoriu atâtde întins, statul a devenit tot mai puternic, distanþându-se de societate, „comandându-i“cumva, impunându-ºi voinþa, uneori în dezacord cu cea a societãþii. A apãrut, astfel,de la început un tip de evoluþie centratã în jurul unui paradox care s-a perpetuat în timpºi a atins punctul culminant în perioada socialistã. De-a lungul întregii sale istorii,Rusia a fost un caz special, sublinia Henry Kissinger17, ºi nu este nici o îndoialã cã situ-aþia specialã despre care vorbea autorul american þinea ºi de paradoxul semnalat, deo tendinþã, în ultimã instanþã, inerþialã sau autonomã de creºtere a rolului statului, sau


al unora dintre componentele sale, fãrã o întemeiere realã. „Cu fiecare cucerire carac-terul statului [rus] s-a schimbat pe mãsurã ce încorpora grupuri etnice non-ruse. Esteuna dintre raþiunile pentru care Rusia s-a simþit obligatã sã menþinã o imensã armatã,a cãrei mãrime nu era corelatã cu nici o ameninþare la adresa propriei securitãþi.“18

Din perspectiva lucrãrii de faþã, este important sã înþelegem particularitãþile pro-cesului de modernizare a Rusiei: un proces sfâºiat, care a pornit totdeauna de sus înjos, fãrã a pãtrunde în straturile de profunzime ale societãþii. Poate ºi de aceea, el nua fost în nici o etapã încheiat, fiecare nou moment de evoluþie preluând un pasivistoric împovãrãtor. De aceea, în întreaga istorie rusã se pot întâlni elemente, zone deavanpost ale modernitãþii coexistând cu procese, instituþii, atitudini cu mult rãmase înurmã. Indicatorii care mãsurau performanþa medie nu au avantajat niciodatã Rusia,pentru cã forþa ei a provenit întotdeauna din numãr, din masivitate; întrebarea cardi-nalã este dacã numãrul ºi masivitatea mai reprezintã neapãrat un mare avantaj înepoca informatizãrii ºi, mai ales, dacã mentalitãþile care s-au format de-a lungul vremiiîn jurul acestor parametri mai pot reprezenta combustia dezvoltãrii astãzi. Dacã, aºacum remarca Fernand Braudel, „Rusia mai poate continua sã promoveze moderni-tatea faþã de Europa ºi Evul Mediu faþã de ea însãºi“19.

O asemenea evoluþie paradoxalã a dat naºtere, chiar de timpuriu, unei expansiunibrutale a statului în câmpul societãþii, care s-a împlinit în crearea unui adevãrat sistemde dependenþã faþã de stat chiar ºi a segmentului de populaþie care ar fi putut trãi inde-pendent. Nobilii, de pildã, nu erau precum cei din Vest sau cei din timpul Rusiei Kie-vene, stãpâni ai pãmânturilor lor. Ivan cel Groaznic nu s-a mulþumit sã-i omoare peboieri, ci le-a confiscat pãmânturile, pe care le încredinþa unor slujbaºi credincioºi. Aapãrut ceea ce s-a numit nobilimea de serviciu, care stãpânea temporar o suprafaþã depãmânt. În timpul lui Petru cel Mare apare o altã reglementare, care le recunoaºte nobi-lilor de serviciu posesia pentru ei ºi pentru moºtenitorii lor. Apare astfel „a doua aristo-craþie“20, asociatã cu statul ºi depinzând de rangurile oficiale ocupate în ierarhia puterii.

Întâlnim în Rusia un alt fenomen particular care se adaugã celui prezentat mai sus,ºi anume „a doua iobãgie“. Este vorba despre legarea iobagului de nobil, înfãptuitãprintr-un ucaz al lui Ivan IV (1581). Pânã atunci iobagul putea sã-ºi schimbe stãpânulîn fiecare an, de Sfântul Gheorghe. Datoritã acestui act se pun în miºcare mase de þãranicare pãrãsesc regiunea Moscova ºi migreazã spre Siberia sau Volga ºi Don. Se creeazãastfel o presiune demograficã reprezentând un factor favorizant al expansiunii ruseºtispre aceste zone.

Rãscoalele conduse de Stepan Razin (1669-1671) ºi Pugaciov cu aproape un secolmai târziu stau mãrturie a tensiunii teribile care ia naºtere în interiorul statului rus.Cum în relaþia dintre stat ºi societate va continua sã existe un paradox, aceastã ten-siune va fi prezentã în toatã istoria Rusiei. Am vorbit de rãscoale, dar istoria Rusiei dinsecolul al XIX-lea ºi mai ales din prima parte a secolului XX este o istorie a conflic-tului surd care izbucneºte periodic în explozii sociale.

Un instrument al acestei evoluþii supracentralizate l-au reprezentat ºi serviciile derepresiune, create foarte de timpuriu ºi la proporþii impresionante, expresive prin eleînsele. Între instituþiile pe care le-a întemeiat Ivan cel Groaznic este ºi ceea ce am puteanumi astãzi poliþia secretã, înfiinþatã în 1565. Cei ºase mii de oameni ai serviciului

294 Geopolitica

sãu, numit Opricinina, erau îmbrãcaþi în negru ºi cãlãreau cai negri. Emblema respec-tivului serviciu era un cap de câine ºi o mãturã, simbolizând misiunea de a stârpi trã-darea. Dupã cum afirmã Fred Coleman21, Stalin a proslãvit regimul de teroare introdusde Ivan cel Groaznic ºi rolul sãu în centralizarea puterii, în reducerea opoziþiei faþãde autoritatea þarului; liderul sovietic a considerat chiar cã Ivan cel Groaznic nu a fostsuficient de dur, irosind prea multã vreme în rugãciuni, în loc sã-ºi dedice tot timpullichidãrii boierilor rãzvrãtiþi.

În 1800, poliþia secretã þaristã a fost botezatã Ohrana, iar sub puterea comunistãea a purtat numele de CEKA ºi NKVD. Din 1954 pânã la prãbuºirea Uniunii Sovie-tice, ea s-a numit KGB – Comitetul pentru Securitatea Statului – ºi funcþiona pe lângãConsiliul de Miniºtri. Potrivit opiniei aceluiaºi autor, KGB a devenit cea mai mareforþã de poliþie politicã ºi cel mai mare serviciu de informaþii externe din lume. CândGorbaciov a preluat conducerea þãrii (în 1985), KGB numãra 400.000 de ofiþeri îninteriorul URSS ºi 200.000 în afarã.22

Ilustrativ pentru forþa acestui serviciu este ºi ceea ce a declarat G. Sahna Zarov –consilier politic apropiat al lui Gorbaciov –, ºi anume cã ultimul lider sovietic a luatcunoºtinþã de situaþia realã a economiei pe care o conducea dintr-un raport ultrase-cret al KGB care i-a fost pus la dispoziþie numai dupã ce a ajuns secretar general alPartidului.

Ar fi interesant sã meditãm la urmãtorul fapt: de ce, dincolo de excese, unelezguduitoare, mai toþi conducãtorii ruºi, unii chiar luminaþi, cum ar fi Petru cel Mare,au avut mereu preocuparea centralizãrii, a controlului asupra propriului teritoriu?Serviciile despre care am vorbit nu sunt decât expresia acestei preocupãri. Sã meditãmdacã între întinderea unui stat ºi forma de guvernãmânt nu este o legãturã. Dacã Rusia,chiar ºi democraticã, nu va pãstra o puternicã tendinþã de centralizare ºi autoritarismîn conducere.

Eurasiatismul

O orientare politicã importantã în Rusia de astãzi este eurasiatismul. Fãrã a fi oideologie nouã, el a cunoscut în ultimii ani o revenire semnificativã, aºa încât se cu-vine sã stãruim asupra sa.

Eurasiatismul apare ca orientare în 1921, când reprezentanþi de seamã ai emigra-þiei ruse – N. Trubeþkoi (economist), P. Saviþki (geograf), P. Surcinski (critic muzical),G. Florovski (teolog) publicã lucrarea Exodul spre est. Ideea de bazã a eurasiatis-mului este cã Rusia formeazã un spaþiu aparte ancorat în cele douã continente, daravând o identitate precisã, inconfundabilã. Poziþia geograficã particularã ar trebui sãdicteze, potrivit opiniei acestor autori, o politicã distinctã care sã conserve identitateaRusiei. Eurasia, scria Saviþki în 1925, „este o lume aparte, distinctã […]. Rusia ocupãcea mai mare parte a acestui spaþiu, care nu este împãrþit între douã continente, ci for-meazã un al treilea, independent ºi care nu are numai un sens geografic.“23 Mai recent,publicaþia Nezavisimaia Gazeta se referã ºi ea la aceeaºi realitate geograficã, numaicã accentueazã elementele de legãturã, conexiunile pe care le implicã o asemenea


296 Geopolitica

poziþie: „Eurasiatismul Rusiei se datoreazã faptului cã, în virtutea istoriei ºi geogra-fiei noastre, avem interese vitale atât în Europa, cât ºi în Asia. În aceasta constã dife-renþa Rusiei faþã de celelalte þãri europene ºi asiatice. Doar Turcia se poate pretindeîntr-o oarecare mãsurã eurasiaticã (mai precis euro-mic-asiaticã). Nici o altã þarã depe unul sau altul din aceste continente nu are asemenea caracteristici.“24

Este important sã subliniem, mai ales pentru cei interesaþi, cã Piotr Saviþki încearcãsã explice într-un mod diferit istoria de început a ruºilor, o serie de elemente ale ma-tricei lor culturale. În mod obiºnuit, am spune chiar oficial, formarea Rusiei este legatãde afirmarea Rusiei Kievene, care a atins punctul culminant al evoluþiei sale înaintede nãvãlirea tãtarilor. Unele mãnãstiri din prima parte a secolului al XI-lea, cum ar fiSfânta Sofia Kievskaia, pot sta cu demnitate alãturi de construcþiile similare din Occi-dent. A apãrut o sesizabilã rãmânere în urmã a Rusiei Kievene înainte de nãvãlireatãtarã (ilustratã, de pildã, ºi de diferenþele de dimensiuni dintre bisericile construiteîn secolul al XIII-lea în aceastã þarã ºi cele occidentale).

Deci, dupã opinia lui Piotr Saviþki, nãvãlirea tãtarã nu a precedat, ci a urmat slãbiriiinterne a Rusiei Kievene, care „nu putea duce decât la jugul strãin“. Aici considerãautorul cã a apãrut ºansa Rusiei, ºi anume cã „a fost cuceritã de tãtari, ºi nu de altci-neva“. Dacã Rusia ar fi cãzut în mâna turcilor „infectaþi de exaltarea ºi fanatismuliranian“, „încercãrile prin care ar fi trebuit sã treacã ar fi fost de multe ori mai mari,iar soarta mult mai amarã […]. Dacã ar fi cucerit-o Occidentul, acesta ar fi scos su-fletul din ea. Tãtarii n-au schimbat esenþa spiritualã a Rusiei, dar prin forþa ce-i distingeaatunci, aceea de creatori de stat ºi organizatori militari, au influenþat-o neîndo-ielnic.“25 Înrâurirea exercitatã de tãtari nu se reduce doar la organizarea militarã ºicrearea statului centralizat. Saviþki considerã cã jugul tãtãrãsc a organizat acea retortãîn care „s-a modelat originalitatea spiritualã ruseascã“26.

Existã, spune autorul, la popoarele vecine cu oceanul, la popoarele „litoraliste“ oanume însuºire de a simþi învolburarea mãrii, de a-i înþelege zbuciumul. Un sentimentce nu-ºi poate gãsi echivalentul decât în „sentimentul tãtãrãsc al continentului“, încapacitatea de a comunica cu stepa, oazele ºi pãdurile, de a „cuprinde nemãrginirea“,ºi care le-a fost transmis ruºilor. „Între altele, în spiritul rãtãcitor rusesc, în amploareacuceririlor ºi anexiunilor ruseºti existã acelaºi sentiment al continentului.“

Pe de altã parte, mediul cultural tãtar, „neutru“, care admira „orice fel de zei“ ºitolera „orice fel de culturi“, a contribuit la precipitarea ºi limpezirea profilului cul-tural rusesc. Însuºirile aflate în stare de hibernare au renãscut într-un contur spiritualputernic. Paradoxal, ceea ce apãrea ca un blestem al lui Dumnezeu „a purificat ºi sfinþitRusia“, i-a imprimat simþul mãreþiei. „În Rusia sub «tãtãrime» a apãrut în toatã plinã-tatea ei profunzimea misticã ºi cea mai înaltã creaþie a ei – pictura religioasã ruseascã.Întreaga înflorire a acestei picturi se încadreazã total în perioada jugului tãtar.“27

„Unicitatea“ Rusiei – baza teoreticã a eurasiatismului

Am insistat asupra acestei abordãri nu numai pentru cã ea propune un alt mod deanalizã a procesului de formare a Rusiei moderne, ci ºi deoarece încearcã sã funda-menteze „unicitatea“ Rusiei, baza teoreticã a eurasiatismului. „Rusia postcomunistã

se aflã în cadrul unor graniþe care nu au precedent istoric. Ca ºi Europa, ea va trebuisã consacre cea mai mare parte a energiei sale pentru a-ºi defini identitatea.“28 Ce vaface Rusia? Va cocheta, în continuare, cu iluzia imperialã? Cu alte cuvinte, se vaîntoarce la problematica istoricã, la modelul pe care l-a urmat timp de secole? Vomasista la o direcþionare a energiilor sale spre est, devenind un participant mai activ înPacific, zona care va juca multe dintre mizele secolului XXI? Prioritãþile sale strate-gice vor fi îndreptate spre sud, acolo unde lumea islamicã preseazã ºi formuleazãsfidãri la care cu greu se va gãsi rãspuns? Sau, dimpotrivã, Rusia va sta îndreptatãmai mult cu faþa spre Europa, în aspiraþia de a institui un parteneriat cu UniuneaEuropeanã, cu care, de fapt, împarte continentul?

Versiunea slavofilã a eurasiatismului are drept premise poziþia geopoliticã a Rusieiºi particularitãþile care o individualizeazã atât în raport cu Vestul, cât ºi cu Estul.Unul dintre reprezentanþii eurasiatismului, Elgiz Pozdniakov, membru al AcademieiRuse de ªtiinþe ale Naturii, subliniazã: „Poziþia geopoliticã a Rusiei este nu numaiunicã, ea este realmente decisivã atât pentru ea însãºi, cât ºi pentru lume […]. Fiindsituatã între cele douã civilizaþii, Rusia a fost o verigã esenþialã între ele, a asiguratun echilibru civilizat ºi o balanþã mondialã a puterii.“29

Slavofilii considerã cã imperiul rus, spre deosebire de cel englez, francez, otoman,este „organic“, întrucât este generat ºi întreþinut de o arie geopoliticã comunã, de o eco-nomie comunã ºi de cerinþe de securitate comune. El nu ar fi altceva decât expresiapoliticã a unei „entitãþi culturale polietnice“ în care „grupuri de popoare ºi naþiona-litãþi au coexistat paºnic“.

Este interesant cum vãd slavofilii renaºterea Rusiei. În primul rând, prin întãrireaautoritãþii centrale, care i-ar putea garanta Rusiei un statut respectat, ar feri poporulde anarhie, de tot felul de conflicte ºi fenomene arbitrare. În al doilea rând, prinfiltrarea foarte atentã a influenþei occidentale, prin afirmarea filonului cultural clasicalcãtuit din valori ortodoxe ºi slave. Occidentul este perceput ca un rival, ca o amenin-þare. De aceea slavofilii se ºi opun integrãrii Rusiei în instituþiile economice, politiceºi militare occidentale, întrucât procesul integrator ar putea restrânge suveranitateanaþionalã; ca alternativã, reprezentanþii acestei orientãri propun o întoarcere la resur-sele proprii, la modelele ºi principiile pe care Rusia le-a testat de-a lungul evoluþieisale istorice. În ceea ce priveºte politica externã, slavofilii recomandã ca prioritate pro-tejarea minoritãþii ruse din fostele republici sovietice, precum ºi revenirea la sistemulde alianþe tradiþionale, constând în relaþii strânse cu Serbia, cu þãrile arabe, Cuba,Coreea de Nord, India.30

Influenþa politicã a slavofililor este redusã, întrucât adepþii acestei ideologii nu auacces direct la nivelul efectiv al luãrii deciziilor; nu acelaºi lucru se poate spune despreinfluenþa lor intelectualã, considerabilã dacã avem în vedere faptul cã ei sunt grupaþiîn jurul unor ziare ºi reviste cu ecou în viaþa publicã a Rusiei, precum Den, Naº Sovre-mennik, Molodaia Gvardia.

Am insistat asupra acestui curent pentru cã el ilustreazã foarte bine zbaterea realã aRusiei, seducþiile pe care le exercitã tot felul de idei care au însoþit dezvoltarea acesteiþãri (cum a fost, de pildã, ideea imperialã); aºa cum unii autori, fiind ataºaþi de modeleclasice, de valori tradiþionale, nu percep la dimensiunea realã importanþa pe care o are


viaþa modernã în reconfigurarea tuturor ideilor ºi modelelor de dezvoltare. A preco-niza, aºa cum procedeazã eurasiatiºtii în general ºi slavofilii cu deosebire, desprin-derea Rusiei de procesele integratoare moderne înseamnã implicit condamnarea acesteiþãri la rãmânere în urmã, la menþinerea, dacã nu la accentuarea decalajului dintre eaºi lumea dezvoltatã.

Ni se pare absolut întemeiat îndemnul eurasiatiºtilor la o întoarcere a Rusiei asupraei înseºi. Fãrã acest examen sincer ºi sever nu se poate construi nimic durabil. O astfelde întoarcere, repetãm, nu numai oportunã, dar chiar imperativã, nu poate fi decât unmoment, o etapã pregãtitoare, un prilej de evaluare realistã, de definire a prioritãþilor.Un moment care capãtã valoare dacã întemeiazã ceva, dacã deschide un orizont deînaintare, dacã prefigureazã o strategie orientatã cãtre viitor. A imagina procesul demodelare a viitorului doar în aceºti termeni, mai mult, a construi, în mod deliberat, afundamenta o anume izolare a Rusiei prin desprinderea ei de tumultul vieþii contem-porane ni se pare un demers fãrã consistenþã politicã ºi fãrã valoare naþionalã. Prinurmare, problema fundamentalã a eurasiatiºtilor este aceea cã ei fac din unicitatea Rusieimotiv ºi temei de izolare, ºi nu punct de pornire pentru participarea cu ansamblul sãude particularitãþi la procesele de modernizare ºi dezvoltare contemporane, în afaracãrora Rusia nu poate avea viitor politic cu adevãrat. Din aceastã perspectivã, AndreiZagorski avea dreptate sã sublinieze: „Rafinatul concept de a clãdi punþi între civili-zaþiile vestice ºi estice pare lipsit de sens. Cine trebuie legat de cine? Germania cu Ja-ponia sau Franþa cu Taiwanul? Legãturile dintre ele ºi sintezele lor au început cu multtimp în urmã, fãrã nici o participare a Rusiei, care nu poate nici sã diminueze, nici sãadauge ceva la aceastã sintezã înþepenindu-se în unicitatea sa. Tot ce poate face esteori sã se alãture sintezei, ori sã rãmânã în afara ei, ca în trecut. Dar conceptul constru-irii unei punþi este nu numai neconstructiv, el este reacþionar, pentru cã aspirã lent sãne imprime cu forþa în minþi ideea cã democraþia este improprie Rusiei, aºa cum piaþaar fi incompatibilã cu unicitatea noastrã.“31

Am dori sã mai menþionãm o situaþie care sugereazã rolul de-a dreptul catastrofalpe care izolarea – sub orice formã – îl poate avea în evoluþia unui stat. În anii ’80,literatura americanã de specialitate era profund marcatã de ameninþarea economicãpe care o reprezenta Japonia, întruchipatã între altele ºi în capacitatea produselor niponede a le concura pe cele americane chiar pe propria lor piaþã. Era evident cã economiajaponezã nu s-ar fi putut dezvolta aºa de rapid fãrã imensa piaþã americanã, cã oricetentativã de închidere a barierelor vamale nord-americane ar fi putut sã însemne oînãbuºire a economiei nipone, care ar fi fost lipsitã de principala sa piaþã de export.Au fost analiºti – ºi nu puþini – care au îndemnat la adoptarea acestei mãsuri. Altevoci au atras însã atenþia cã o asemenea mãsurã ar fi însemnat pentru Statele Uniteînceputul unei perioade de autoizolare tehnologicã, extrem de costisitoare. În cele dinurmã au avut câºtig de cauzã poziþiile care susþineau cã soluþia nu poate fi în nici uncaz protecþionismul, ci sporirea competitivitãþii economice, cã autoizolarea înseamnãpractic un fel de sinucidere lentã.

Experienþa istoricã aratã cã orice proces de izolare condamnã ineluctabil la rãmâ-nere în urmã. China a fost mult timp un adevãrat avanpost al civilizaþiei antice ºimedievale. Decãderea a început o datã cu izolarea sa de lume ºi de fluxurile

298 Geopolitica

civilizaþiei acelei perioade. Într-o cu totul altã epocã, China oferã un exemplu viu aceea ce înseamnã dezavantajele imense ale izolãrii, ca ºi avantajele integrãrii în pro-cesele moderne. Sã comparãm China anilor ’60, China Revoluþiei Culturale, devoratãde încleºtãri interne, slãbitã de dispute proletcultiste, opacã faþã de tendinþele mo-derne, cu China actualã, deschisã schimburilor, deschisã competiþiei. Cu atât maimult în cazul Rusiei, soluþia nu poate fi cea indicatã de diversele variante ale eurasia-tismului. Mai ales cã aceastã orientare nu preconizeazã doar un protecþionism eco-nomic, ci ºi un tip de izolaþionism politic. O asemenea cale ar putea pregãti orice, darnu viitorul Rusiei.

Pentru adepþii eurasiatismului postsovietic, misiunea strategicã a momentului esteconstruirea unei „alternative geopolitice la atlantism“. Direct sau indirect, demer-surile lor vizeazã acest obiectiv. Obiectiv discutat nu în termeni politici mãrunþi, ci încei atotcuprinzãtori ai marilor spaþii. Este mai puþin important dacã aceastã alterna-tivã va lua forma unei Mitteleurope dominate de Germania, a Asiei Centrale unificatesub semnul revoluþiei islamice sau a blocului Extremului Orient construit în jurulChinei. În orice caz, predilecþia eurasiatismului de a discuta alternativa la atlantismîn termenii marilor spaþii îl apropie foarte mult de geopoliticã ºi îl sileºte sã ofere oastfel de perspectivã privind tratarea ºi dezlegarea problemelor cu care se confruntãRusia. De aceea ºi insistãm asupra sa într-o lucrare de geopoliticã.

Rusia ºi strãinãtatea apropiatã

Dupã încheierea Rãzboiului Rece, fiecare þarã europeanã a blocului socialist a fostconfruntatã cu problemele dificile ºi dureroase ale tranziþiei. Într-o þarã obiºnuitãtranziþia a însemnat trecerea de la totalitarism la democraþie ºi de la economia centra-lizatã la cea de piaþã. În cazul Rusiei, tranziþia a însemnat ºi trecerea de la statul impe-rial la cel postimperial. Dacã în planul dificultãþilor reale trecerea de la economiacentralizatã la cea de piaþã se dovedeºte foarte complicatã, mai ales în cazul Rusiei,unde amploarea transformãrii adaugã elemente de dificultate suplimentareprocesului, în planul percepþiei cea mai delicatã problemã este totuºi cea a trecerii dela statul imperial la cel postimperial. Este delicatã pentru cã de trei sute de ani ruºiitrãiesc în minte cu ideea imperialã, care le oferea un fel de compensaþie pentru greu-tãþile ºi lipsurile vieþii cotidiene. De data aceasta, prãbuºirea imperiului a fost însoþitãde o prãbuºire a nivelului de trai ºi chiar a securitãþii personale. A dispãrut ºi „aromaideologicã“ pe care o rãspândea, totuºi, existenþa imperiului: suferim, dar cel puþinsuntem mari ºi temuþi. De aceea, populaþia este tentatã sã priveascã dispariþia impe-riului ca pe o pierdere, ca pe o tragedie, mai mult, ca pe un „complot“ pus la calepentru a dezmembra un regim ºi o naþiune.32

Existã o realitate psihologicã a momentului pe care îl traverseazã Rusia, realitatece poate deveni materie primã pentru noi întrupãri ale ideii imperiale. Rusia, ne spunD. Yergin ºi T. Gustafson, trãieºte convingerea cã „a fost amãgitã pãrãsind locul pecare îl meritã în lume“33. Nostalgia imperialã poate fi reaprinsã, fie printr-o politicãde „resentiment ºi umilire“ din partea Occidentului, fie prin eºecul tranziþiei, care ar


readuce în minþi vremurile de altãdatã (sau o combinaþie a acestor tipuri de feno-mene). De aceea, apusul ideii imperiale este condiþionat în primul rând de succesuleconomic intern al Rusiei de azi, de modernizarea sa.

Vorbind despre imperiu ºi ideea imperialã la ruºi, nu putem sã nu amintim cã im-periul sovietic avea o existenþã structuratã în mai multe cercuri concentrice. Primul,dupã cum preciza ºi Zbigniew Brzezinski34, era imperiul Marii Rusii. Aproximativ145 de milioane de ruºi dominau aproximativ 145 de milioane de oameni aparþinândunor numeroase popoare ne-ruse, incluzând 50 de milioane de musulmani asiatici ºi50 de milioane de ucraineni.

Al doilea era imperiul sovietic. Prin intermediul sãu, Moscova controla state-satelit în care trãiau 120 de milioane de persoane din spaþiul central ºi est-european,aflate, dupã cum se ºtie, sub controlul Uniunii Sovietice, la care se adãugau 2 mili-oane de mongoli ºi 15 milioane de afgani.

Al treilea era imperiul comunist al Moscovei, care includea state precum Cuba,Nicaragua, Vietnam, Angola, Etiopia, Yemenul de Sud ºi Coreea de Nord, dependentede Moscova din raþiuni ce þineau de sprijinul militar ºi economic, orientare politicãetc. Aceste state au o populaþie de circa 130 de milioane locuitori. Prin urmare, 145de milioane de ruºi au exercitat un control politic asupra unui sistem imperial careincludea 545 de milioane de oameni rãspândiþi în întreaga Eurasie ºi în teritorii depen-dente de peste mãri. Cu alte cuvinte, misiunea internaþionalistã a leninismului, consi-derã autorul american, nu a reprezentat decât un alt înveliº pentru promovarea unorinterese imperiale mai vechi.

Pentru a putea urmãri unele dintre principalele probleme de ordin geopolitic aleRusiei de astãzi, sã înfãþiºãm, în datele sale sumare, peisajul politic al Rusiei ºi strãi-nãtãþii sale apropiate.

Fosta URSS conþinea 15 republici unionale, care au devenit state independente.Evgheni Yasin ne propune o sistematizare a lor pe care o reproducem mai jos.35

1. Republicile slave: Rusia, Ucraina, Belarus. Cu anumite rezerve, menþioneazãautorul, Moldova ar putea intra în aceastã grupã (din nou, am spune, mentalitãþileimperiale, care nu observã „amãnuntul“ cã 65% din populaþia acestui stat este formatãdin moldoveni, deci români).

2. Republicile transcaucaziene: Georgia, Armenia ºi Azerbaidjan. În ciuda diferen-þelor de religie, adaugã autorul, populaþiile acestea sunt strâns legate – istoric ºi cul-tural – de Turcia, Iran ºi Orientul Mijlociu.

3. Statele baltice: Estonia, Letonia ºi Lituania, care s-au dezvoltat ºi se aflã ºi astãzisub influenþa Germaniei, Poloniei ºi þãrilor scandinave.

4. Republicile din Asia Centralã: Kazahstan, Uzbekistan, Kîrgîstan, Tadjikistan ºiTurkmenistan au devenit parte a imperiului mult mai târziu, iar colonizarea ruseascã aavut o influenþã redusã. Kazahstanul ocupã o poziþie specialã, deoarece ruºii deþin opondere de circa 40% din populaþie.

Cum vor evolua aceste state în raport cu Rusia? Existã posibilitatea ca fiecare sãaibã propria monedã ºi sã evolueze cu totul independent de Rusia; ipoteza opusã esteca toate sã formeze un spaþiu economic comun, un spaþiu al rublei. Realist este unscenariu intermediar, în care unele dintre aceste þãri vor forma o uniune economicã

300 Geopolitica

împreunã cu Rusia, altele nu. De pildã, Belarus a alcãtuit deja o asemenea uniune.Este foarte probabil sã se alãture acestei uniuni ºi Kazahstanul, þarã mare, în carepopulaþia ruseascã deþine, cum am spus, o pondere importantã.

Ar fi, fãrã îndoialã, riscant sã emitem judecãþi sigure în privinþa evoluþiei fie-cãrui stat. În 1991, la Alma Ata, s-a semnat un acord care voia sã întemeieze un gende Uniune Europeanã a Estului, ceea ce se numeºte Comunitatea Statelor Indepen-dente (CSI), dar aceastã uniune a funcþionat modest. Cauzele sunt multiple. Fiecaredintre aceste þãri are ºi o strategie proprie de evoluþie ºi nu vede în mod pozitiv, dinpunct de vedere politic, un anumit tip de subordonare faþã de Moscova. În acelaºitimp, legãturile economice ºi sursa de materii prime pe care o reprezintã Rusia con-stituie un îndemn spre integrare. Existã, deci, douã tendinþe contrare în atitudineaacestor þãri, ºi numai timpul va hotãrî care va învinge. În orice caz, analiºtii spuncã un tratat de genul celui de la Alma Ata ar putea fi semnat între Rusia, Belarus,Kazahstan ºi republicile din Asia Centralã, eventual ºi cele caucaziene, cu excepþiaAzerbaidjanului.

Ucraina – interfaþa europeanã a Rusiei

Ilustrativã în acest sens este poziþia Ucrainei. Al doilea stat din punct de vederedemografic din fostul spaþiu al URSS (52 de milioane de locuitori), ºi-a proclamatprintre primele independenþa. Din punct de vedere politic, Ucraina îºi doreºte inde-pendenþa, dar, în acelaºi timp, ea are o acutã dependenþã energeticã faþã de Rusia.Ucraina se zbate în acest paradox, iar ultimele sale evoluþii par sã o apropie deRusia.

Vom insista puþin asupra Ucrainei, întrucât are o poziþie geopoliticã foarte impor-tantã: ea reprezintã interfaþa europeanã a vechiului imperiu. „Nu poate fi subliniatîndeajuns faptul cã, fãrã Ucraina, Rusia înceteazã sã fie un imperiu, dar împreunã cuUcraina, mai întâi amãgitã ºi, apoi, subordonatã, Rusia devine automat un imperiu.“36

O þarã de dimensiunile Ucrainei, cu poziþia sa geopoliticã, nu se poate desprinde devechea legãturã economicã decât cu un efort financiar foarte mare, pe care acum nuºi-l poate în nici un fel permite. Pe fondul unei tranziþii complicate, în care reformanu a fost condusã, potrivit specialiºtilor, foarte bine, Ucraina a ajuns sã aibã o datorie dezeci de miliarde de dolari faþã de Rusia. Fostul ministru de externe al Rusiei, AndreiKozîrev, în faþa unor comentarii ºi, probabil, presiuni, a avut o apreciere neiertãtoare:„În CSI, totuºi, chiar ºi un stat mare ºi dezvoltat economic precum Ucraina nu poatesã se descurce în afara unor legãturi strânse cu Rusia. Existã o alternativã? Este Occi-dentul pregãtit, de pildã, sã plãteascã pentru petrolul ºi gazele livrate de cãtre RusiaUcrainiei, Georgiei ºi statelor din CSI sau sã preia plata cãtre Rusia a miliardelor dedolari, cât reprezintã datoria Ucrainei? Iatã de ce rolul ºi responsabilitãþile specialeale Rusiei în cadrul fostei Uniuni Sovietice trebuie avute în minte de cãtre parteneriioccidentali ºi sprijinite.“37

Ecuaþia geopoliticã a Ucrainei este, poate, cea mai complexã între toate fostelerepublici unionale. Pledeazã pentru acest lucru existenþa celor aproape zece milioane


de ruºi care trãiesc aici ºi faptul cã Ucraina deþine Crimeea, þinut rusesc, locuit în ma-joritate de ruºi, fãcut cadou de cãtre Hruºciov în 1954, cu ocazia împlinirii a trei sutede ani de la unirea Ucrainei cu Rusia. Iar cine deþine Crimeea deþine o poziþie-cheiela Marea Neagrã. Mai presus de toate, aceste þãri au un trecut comun de aproape 350de ani, care nu poate fi ºters în câþiva ani. Cum spuneam, din punct de vedere geopo-litic poziþia Ucrainei este esenþialã; ea ocupã ieºirea fostului imperiu spre Europa. Deaceea, „transformarea ei dintr-o prelungire europeanã a Rusiei într-o barierã a Rusieispre Europa va fi foarte greu de acceptat de cãtre Moscova“38.

Privind atent la hartã, ne dãm seama de adevãrul celor spuse de Zbigniew Brzezinski,care remarca plin de înþeles: „Chestiunea cea mai importantã de care trebuie sã þinemseama este cã Rusia nu poate fi în Europa fãrã ca Ucraina sã fie în Europa, în vreme ceUcraina poate fi în Europa fãrã ca Rusia sã fie în Europa.“39 Deci Ucraina nu are doarsemnificaþia geopoliticã pe care i-o conferã mãrimea ºi poziþia de interfaþã europeanã aRusiei, ci ºi greutatea care provine dintr-un proces pe care ea îl poate filtra. Dacã Rusiadoreºte cu adevãrat sã se apropie de Europa, este esenþial sã aibã relaþii bune cu Ucraina.

Pentru a înþelege mai bine datele de astãzi ale Ucrainei ar trebui sã facem unele tri-miteri ºi la situaþia sa economicã. O situaþie care nu a marcat deloc un progres în ceeace priveºte creºterea nivelului de trai faþã de perioada dinaintea obþinerii indepen-denþei. Trãind mai greu, populaþia nu priveºte neapãrat cu ochi rãi la o perioadã cândUcraina era unitã cu Rusia. Chiar dacã este improbabil ca Ucraina sã renunþe la inde-pendenþa sa, este improbabil ºi sã se apropie foarte mult de Occident. O þin în locmarile datorii faþã de Rusia (pentru resursele energetice importate), economia sa puþinreformatã ºi chiar starea de spirit a opiniei publice. De aceea, ni se pare mai realistã eva-luarea fãcutã de Cohen: „Ar fi bine atât pentru Occident, cât ºi pentru guvernul de laKiev sã recunoascã faptul cã viitorul cel mai bun pentru Ucraina este acela de a de-veni o punte de legãturã între Rusia ºi Occident, ºi nu un vârf de lance al NATO.“40

Dintre celelalte republici unionale o situaþie ceva mai clarã au republicile baltice.Sunt singurele care nu au aderat la CSI. Ele doresc sã-ºi restabileascã legãturile isto-rice: Estonia cu Finlanda, Letonia cu celelalte þãri scandinave, Lituania cu Germania ºiPolonia. Ca suprafaþã, ele sunt, fiecare, de mãrimea Austriei sau Ungariei, iar populaþialor este de 1,6 milioane (Estonia), 3,7 milioane (Lituania), 3,5 milioane (Letonia).

Dacã, din punct de vedere economic, orientarea proocidentalã a acestor þãri a fostfermã ºi ºi-a gãsit încoronarea prin admiterea lor în Uniunea Europeanã, care a avutloc în 2004, în valul celor zece þãri integrate, primirea în cadrul NATO era mult maipuþin previzibilã. Þãrile baltice deþin o poziþie extrem de importantã pentru ieºirea laBaltica a Federaþiei Ruse (nu întâmplãtor dominarea lor de cãtre Rusia a început dupãvictoria de la Poltava), dar au ºi o importanþã din punct de vedere strategic pentruspaþiul rusesc: pe teritoriul lor trec rute comerciale foarte importante. În plus,porturile ruseºti de la Marea Balticã sunt îngheþate pe timpul iernii. Desprindereaacestor state accentueazã situaþia Rusiei de „fundãturã continentalã“. Faptul cãaceastã þarã a fost de acord cu intrarea lor în NATO aratã ºi noul stadiu al relaþiilorruso-americane, ca ºi al relaþiilor Rusiei cu NATO.

302 Geopolitica

Butoiul cu pulbere al Caucazului

O sã insistãm puþin ºi asupra poziþiei statelor din Caucaz, pentru cã fiecare dintreele întâmpinã serioase dificultãþi în tentativa de a obþine independenþa. Este semni-ficativã în acest sens situaþia Georgiei.

Georgia are o largã deschidere la Marea Neagrã, unde are douã porturi: Suhumiºi Batumi. Pe de altã parte, valoarea poziþiei geopolitice a Georgiei a crescut datoritãdescoperirii de resurse energetice în Marea Caspicã, aceastã þarã situându-se pe unuldintre drumurile posibile ale petrolului caspic spre Marea Neagrã ºi de aici spreEuropa. Georgia este o þarã relativ micã, are o suprafaþã aproximativ egalã cu cea aIrlandei, pe care trãiesc 5,5 milioane de locuitori. Cu o întrerupere de câþiva ani,imediat dupã Primul Rãzboi Mondial, ea a fost de la începutul secolului al XIX-leaintegratã Rusiei. Pânã în 1990 avea un nivel de trai peste media republicilor unio-nale. Producea, împreunã cu Moldova, cele mai bune vinuri din fosta URSS ºi aveaun export masiv, întrucât fostul imperiu nu avea o producþie proprie cât de cât îndes-tulãtoare. În plus, gruzinii erau buni comercianþi ºi aprovizionau piaþa Moscovei cuzarzavaturi (erau consideraþi un fel de „milionari socialiºti“). De la acest nivel, în1995 locuitorii capitalei – Tbilisi – au ajuns sã nu aibã apã caldã decât de douã oripe sãptãmânã câte douã ore. Amintim acest lucru pentru a vedea cum simt, cum potpercepe oamenii obiºnuiþi premisele tranziþiei ºi cum se poate explica apariþia unororientãri nostalgice.

Georgia ºi-a proclamat independenþa în 1991, iar primul preºedinte care a câºtigatalegerile a fost Zviad Gamsakurdia, un fost disident. În 1992 puterea a fost preluatãde Eduard ªevardnadze, fostul ministru de externe al URSS. Se pãrea cã Georgia vadeveni cu adevãrat independentã. Numai cã pe teritoriul sãu au izbucnit – la timp, amspune – miºcãri de independenþã ale unor provincii.

Prima a fost cea iniþiatã de Osetia de Sud. Osetinii, popor din Caucaz, trãiesc în douãprovincii: Osetia de Nord, integratã Federaþiei Ruse (600.000 de locuitori), ºi Osetiade Sud (100.000 de locuitori, dintre care 65% osetini ºi 30% gruzini), care face partedin Georgia. Osetia de Sud îºi proclamã independenþa. Georgia declarã neconstituþio-nalitatea hotãrârii. Izbucneºte un conflict militar care ia sfârºit abia în 1993, cândGeorgia aderã la CSI, prilej cu care dobândeºte sprijinul Moscovei în soluþionareaconflictelor interne. În mai 1996 se semneazã Memorandumul ruso-gruzino-osetin cuprivire la asigurarea securitãþii ºi încrederii între pãrþi. Importanþa strategicã a Osetieide Sud constã în faptul cã pe teritoriul sãu trece una dintre cele douã rute principalecare traverseazã Caucazul de Nord ºi ajung la Marea Neagrã. Semnificaþia din acestpunct de vedere a Abhaziei este mai mare, pentru cã ea se aflã situatã pe litoralulMãrii Negre, iar pe teritoriul ei se aflã portul Batumi.

Oarecum dupã acelaºi scenariu se desfãºoarã ºi conflictul din Abhazia, o altã re-giune din cadrul Georgiei (540.000 de locuitori, dintre care 17% abhazi, 43% gruziniºi 17% ruºi), având capitala la Suhumi. Abhazia îºi declarã independenþa, Tbilisi nurecunoaºte hotãrârea, izbucneºte conflictul armat, abhazii fiind sprijiniþi de „volun-tari“ din Caucazul de Nord. Cert este cã la 14 mai 1994 a fost semnat la Moscova unacord de încetare a focului care prevede crearea unei zone de securitate unde sã fie


dislocate forþe de menþinere a pãcii ale CSI. În 1996, Georgia ºi Abhazia au convenit„prelungirea mandatului trupelor ruse“.

Deci republicile unionale sunt supuse ºi unor presiuni de acest gen partea Mos-covei. ªi ele nu au de ales. Acceptã medierea Moscovei, acceptã trupe ruseºti pentrua-ºi salva existenþa statalã. Exemplul dat aratã cât de complicatã este situaþia nunumai în Caucaz, ci în mai toate republicile unionale. Fiecare republicã are „pungi depopulaþie“ de altã etnie, care pot repede deveni masã de manevrã. De aceea, problemaindependenþei acestor republici faþã de Rusia este foarte complicatã ºi trebuie tratatãcu mare prudenþã ºi, am spune, cu înþelegere.

Ca þãri de aceeaºi religie – ortodoxã –, Rusia ºi Georgia ar trebui sã aibã relaþiidestinse. Sprijinul dat de Moscova celor douã miºcãri separatiste a tensionat relaþiilebilaterale. Pe de altã parte, preºedintele ªevardnadze a afirmat cã locul þãrii sale se aflãîn comunitatea statelor occidentale, a exprimat intenþia de a cere admiterea în NATOºi chiar a solicitat specialiºti occidentali în vederea instruirii propriei armate. Impor-tanþa strategicã a Georgiei e susþinutã ºi de alte douã motive. Pe teritoriul sãu trececonducta petrolierã care merge spre portul rusesc Novorossiisk, iar Georgia are ºi ograniþã comunã cu Cecenia pe o lungime de 130 de kilometri.

Armenia, numãrând aproximativ 4 milioane de locuitori, nu are ieºire la mare saula alte cãi de comunicaþie importante. Trei dintre cele patru þãri cu care se învecineazãsunt islamice (Turcia, Azerbaidjan ºi Iran), iar de Georgia este despãrþitã de un muntetraversat numai de o cale feratã care nu poate transporta mai mult de o pãtrime dincomerþul þãrii. Poziþia sa este izbitor de asemãnãtoare cu cea a statelor Nepal sauLesotho – fãrã acces direct la o cale de comunicaþie importantã. De aceea, o bunã rela-þie cu Moscova este principala soluþie de supravieþuire.

Cea mai mare þarã caucazianã, Azerbaidjanul (8 milioane de locuitori), a suferitmult în urma conflictului din Nagorno Karabah, pentru cã a fost înfrântã de o þarã maimicã ºi pentru cã a pierdut un teritoriu important. Regiunea Nagorno Karabah a fosto enclavã în cadrul Azerbaidjanului. Cei 190 de mii de locuitori ai sãi erau în proporþiede 80% armeni ºi 20% azeri. În 1920, Congresul armenilor din Nagorno Karabah decideunirea acestei zone cu Armenia. La intervenþia lui Stalin, acest teritoriu este cedatAzerbaidjanului. Am menþionat acest lucru pentru cã era o practicã imperialã – la carenu au apelat numai ruºii, dar în care Stalin a înregistrat adevãrate performanþe – de a faceasemenea împãrþiri ºi reîmpãrþiri care sã creeze potenþiale surse de conflict. În cazulMoldovei de peste Prut, Stalin a luat nordul ºi sudul þãrii ºi le-a dat Ucrainei, creândmari complicaþii ulterioare. Într-un mod asemãnãtor a procedat ºi în cazul Osetiei.

La sfârºitul deceniului al nouãlea au loc demonstraþii ale armenilor din enclavã înfavoarea unirii cu Armenia. Se ajunge la conflict deschis. În primãvara lui 1993 sedeclanºeazã ofensiva etnicilor armeni, în urma cãreia sunt deschise douã coridoare delegãturã cu Armenia ºi este cucerit 10% din teritoriul azer. Un an mai târziu are loco reglementare, un acord semnat de pãrþile implicate la Moscova.

Azerbaidjanul este vecin ºi cu Iranul (de altfel, pe teritoriul sãu trãiesc mulþiiranieni, aºa cum pe teritoriul Iranului trãiesc foarte mulþi azeri, de douã ori mai multdecât în Azerbaidjan). Importanþa strategicã a Azerbaidjanului a crescut o datã cudescoperirea rezervelor de petrol din Marea Caspicã. Frustrat de victoria armeanã,

304 Geopolitica

precum ºi de sprijinul sovietic implicit acordat Armeniei în timpul conflictului, Azer-baidjanul dezvoltã legãturi vizibile cu Occidentul (mai ales cu SUA). De altfel, ºiþãrile occidentale au tot interesul sã amplifice cooperarea cu Baku. De aceea, traiec-toria acestei þãri va fi, fãrã îndoialã, ascendentã.

„Balcanii Eurasiei“

În lucrarea Marea tablã de ºah, Zbigniew Brzezinski apeleazã la o formulã ºocantãcu privire la sud-estul ºi sudul fostului spaþiu sovietic, numindu-l sugestiv „BalcaniiAsiei Centrale“. Autorul american cuprinde în aceastã formulã nouã þãri – Kazahstan,Kîrgîstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, precumºi Afganistanul, singurul stat care nu a fãcut parte din Uniunea Sovieticã; toate acesteþãri alcãtuiesc un „vast dreptunghi geografic care delimiteazã zona principalã de instabi-litate globalã“41. De menþionat cã acest perimetru rãmâne deschis, în sensul cã statesituate în imediata vecinãtate, cum ar fi Turcia sau Irakul, datoritã unor conflicte etniceinterne (menþionãm cã în Iran trãiesc milioane de azeri, iar în Turcia o importantã partea comunitãþii kurde) ar putea fi absorbite în acest proces conflictual, ceea ce ar ridicasemne serioase de întrebare cu privire la posibilitatea de control a regiunii.

Denumirea este menitã sã sugereze mai întâi instabilitatea politicã asociatã cuBalcanii Europei, generatã de complexitatea etnicã a zonei, de fragilitatea graniþelorcare rezultã de aici, din situaþia complicatã, de multe ori explozivã, pe care au lãsat-odiferitele ocupaþii de-a lungul istoriei, din rivalitãþile fãrã de sfârºit dintre þãrile dinzonã. Existã din acest punct de vedere o similitudine care nu poate scãpa. DupãPrimul Rãzboi Mondial, în Asia Centralã avea ecou ideea creãrii unei unitãþi politicenoi care sã cuprindã toate cele cinci state turcofone sub denumirea de „Turkestan“. Mos-cova a decis împãrþirea regiunii, între criteriile care au contat foarte mult figurând,desigur, regula de a diviza ºi de a crea rivalitãþi care, apoi, sã poatã fi manipulate.

Similitudinea de care aminteam poate merge mai departe. O zonã instabilã ten-teazã puterile din regiune sau de pe continent, invitã la intervenþie. Aºa s-au întâm-plat lucrurile în cursul istoriei în Balcani, perioadele de liniºte ºi relativã stabilitate fiindcorelate mai degrabã cu un echilibru în cadrul forþelor care priveau lacome spre re-giune. Situaþia este asemãnãtoare în ceea ce priveºte „Balcanii Eurasiei“: „Tocmaiaceastã combinaþie familiarã de vacuum de putere ºi absorbþie de putere justificãdenumirea de «Balcanii Eurasiei».“42

Ar mai trebui adãugat cã rezervele energetice descoperite în zona Mãrii Caspice,corelate cu o creºtere substanþialã, de circa 50%, a cererii mondiale de energie înurmãtorii 15-20 de ani vor spori interesul diverselor puteri regionale în zonã, vor ali-menta o anumitã presiune, care oricând poate genera un conflict; totul depinde de inte-resele care se ciocnesc ºi de forþa puterilor care promoveazã aceste interese. BogãþiileCaspicei sporesc miza geopoliticã a zonei, precum ºi ambiþiile de dominaþie.

Despre þãrile din Caucaz am mai vorbit: vom insista, în continuare, asupra celordin Asia Centralã. Statele din aceastã regiune ocupã o suprafaþã de 3.950.000 de


kilometri pãtraþi ºi au o populaþie de 56 de milioane de locuitori.43 Mãrginitã la nordcu Rusia, la sud cu Iranul ºi Afganistanul iar la vest cu China, regiunea nu are ieºirela mare, este enclavatã. Relieful alcãtuit din deºerturi, câmpii îndeobºte aride, munþipleºuvi nu o face mai atractivã. Nimic special nu se întrevedea în legãturã cu viitorulzonei. Descoperirea rezervelor de hidrocarburi a propulsat-o dintr-o datã în atenþiamarilor puteri ºi a marilor companii energetice, cu o forþã economicã impresionantã.Menþionãm cã majoritatea acestor rezerve sunt situate în partea de est a Mãrii Caspice,în Kazahstan ºi Turkmenistan.

Statul cu populaþia cea mai numeroasã din zonã, cu armata cea mai puternicã ºicu o economie ce poate evolua încurajator este Uzbekistan. Mare producãtor ºi expor-tator de bumbac, deþinãtor al unor importante rezerve de gaz natural ºi de uraniu,Uzbekistanul are un potenþial de dezvoltare considerabil. Cu o populaþie de 27 demilioane de locuitori ºi o suprafaþã mai mare decât a Franþei, beneficiind de o condu-cere hotãrâtã, Uzbekistanul a consemnat în ultimii ani o creºtere economicã încuraja-toare ºi reprezintã „primul candidat la supremaþia regionalã în Asia Centralã“44. Un rolaparte poate juca în afirmarea Uzbekistanului ºi istoria sa, care îi furnizeazã legitimi-tate pentru o posibilã misiune în regiune. Pe teritoriul sãu se aflã douã localitãþi vestite:Samarkand, fosta capitalã a imperiului întemeiat de Tamerlan (1336-1404) ºi Buhara,altãdatã adevãratã metropolã comercialã. Omogenitatea populaþiei, 80% dintre locui-tori fiind etnici uzbeci, veniturile realizate din producþia de bumbac, facilitãþile acor-date capitalului strãin pot lansa economia þãrii.

Kazahstanul este cea mai întinsã þarã din Asia Centralã ºi una din cele mai bo-gate. Ea are acces direct la Marea Caspicã, dar se învecineazã pe o întindere mare ºicu Rusia. Populaþia sa de 18 milioane, mai puþin numeroasã decât a Uzbekistanului,este alcãtuitã din peste 6 milioane de ruºi ºi aproape 4 milioane de non-kazahi(dintre care aproape 2 milioane sunt germani ºi ucraineni). Cu alte cuvinte, kazahiinu sunt majoritari în propria þarã. Mai problematic este cã populaþia ruseascã esteconcentratã în zonele nord-vestice ºi nord-estice ale þãrii, adicã la frontiera cu Rusia.Kazahstanul formeazã ºi un fel de scut protector pentru celelalte republici, care nuau graniþã directã cu Rusia. Kazahstanul reproduce într-un fel presiunile la care suntsupuse statele din zonã. El se învecineazã nu numai cu Rusia, ci ºi cu China, cuMarea Caspicã, în partea sa de est, ºi cu alte trei republici din Asia Centralã. El estesupus unor mari presiuni din partea Rusiei, fiind adesea confruntat cu adevãratemiºcãri de secesiune. Este atras spre o politicã de independenþã, la care l-ar îndrep-tãþi mãrimea, resursele nu numai de petrol, ci ºi de aur, argint, crom, zinc, cãrbune,precum ºi ofertele fãcute de diverse þãri dezvoltate de a exploata asemenea bogãþii;numai cã este constrâns de prezenþa unui arsenal nuclear moºtenit de la fosta UniuneSovieticã, precum ºi de vecinãtatea cu Rusia.

Turkmenistanul dispune de impresionante rezerve de petrol ºi gaze naturale. Seînvecineazã direct ºi pe o suprafaþã întinsã cu Marea Caspicã. În plus, are ºi opopulaþie relativ omogenã. Circa 75% din cei 4,5 milioane de locuitori sunt turc-meni, ruºii ºi uzbecii reprezentând câte 10%. Brzezinski remarca ºi poziþia „ecra-natã“ a þãrii, aflatã la o mai mare depãrtare de Rusia comparativ cu celelalte statecentral-asiatice.

306 Geopolitica

Kîrgîstanul este aproape strivit între China ºi Kazahstan. Va cunoaºte fãrã în-doialã influenþa din ce în ce mai mare a Chinei, dar va fi, în acelaºi timp, dependentãde modul în care vor evolua relaþiile dintre Rusia ºi Kazahstan. Demn de reþinut esteºi faptul cã kirghizii nu reprezintã decât aproximativ 55% din populaþia de 5 milioanede locuitori.

Tadjikistanul este mai omogen din punct de vedere etnic, circa douã treimi dincei 6,5 milioane de locuitori ai þãrii fiind tadjici. În acelaºi timp, cam tot atâþia tadjicitrãiesc în Afganistan, ceea ce complicã mult stabilitatea în regiune. Populaþia Tadji-kistanului este împãrþitã însã în diverse triburi aflate în dispute, adesea violente. Esteºi motivul, cel puþin formal, care face ca pe teritoriul acestui stat sã se afle truperuseºti.

Dacã ar fi sã vorbim despre interesele ºi presiunile strãine exercitate în zonã,primele ar trebui sã fie menþionate cele ruseºti. Mai ales dupã descoperirea zãcãmin-telor de petrol ºi gaze, importanþa zonei pentru Rusia a crescut. O poziþie-cheie pentruecuaþia geopoliticã ºi geostrategicã din regiune are Azerbaidjanul, „lacãtul“ pentrubogãþiile din Caspica. Iar Rusia nu are relaþii bune cu Azerbaidjanul, întrucât ea asprijinit Armenia în rãzboiul pentru provincia Nagorno Karabah.

Cu o singurã excepþie, toate þãrile din Asia Centralã vorbesc limbi turcice; culturalvorbind, iar în ultima vreme ºi economic, aceste state se simt atrase de Turcia. Regi-unea va fi o zonã predilectã de confruntare a intereselor ruseºti ºi turceºti. Þinândcont de faptul cã, la mijlocul secolului viitor, practic, populaþia sa o va ajunge pe ceaa Rusiei, dacã evoluþia economicã a Turciei va continua sã fie ascendentã, nu estegreu sã deducem confruntarea de interese ce va urma.

În sfârºit, nu putem scoate sub nici un cuvânt din ecuaþia geopoliticã a regiuniiChina ºi interesele ei. Mai ales cã aceastã þarã va avea mare nevoie de surse de ener-gie ºi cã între China ºi Asia Centralã existã graniþã directã. Nu este nici un fel de îndo-ialã cã perimetrul central-asiatic va reprezenta un teren de confruntare între Rusia,Turcia ºi China ca puteri regionale, cum nu poate exista îndoialã cã regiunea a intratdeja în calculele cancelariilor de la Washington ºi Bruxelles.

Geopolitica petrolului ºi a conductelor

Asia Centralã a cunoscut o bruscã evoluþie geopoliticã sub influenþa a douã cauze:descoperirea surselor de hidrocarburi din zonã ºi poziþia strategicã deþinutã de regi-une în lupta împotriva terorismului, care are serioase puncte de sprijin în statele de lasud de marea Caspicã.

Cu privire la potenþialul petrolier al regiunii, opiniile sunt împãrþite: la început, s-aapreciat cã Marea Caspicã reprezintã un al doilea Golf Persic, pentru ca, ulterior, eva-luãrile sã fie mai temperate. În ceea ce priveºte rezervele de petrol ale regiunii, elesunt apreciate cam la 10% din cele mondiale (cu o valoare similarã celor descoperiteîn Marea Nordului). Rezervele de gaz sunt mult mai importante, ele fiind evaluate la30-40% din rezervele mondiale.45

Cu totul alta este situaþia dacã Marea Caspicã este corelatã cu Golful Persic în ceeace s-a numit „elipsa energeticã strategicã“ a planetei. Aceastã zonã comunã deþine


70% din rezervele mondiale sigure de petrol ºi peste 40% din cele de gaz. Creºtereademograficã ºi dezvoltarea economicã vor face din aceastã zonã adevãratul pivotcentral, Heartland-ul energetic al lumii. Cine va controla aceastã regiune va avea uncuvânt greu de spus în evoluþia economicã a lumii viitoare. Douã cifre ne vor ajuta sãne dãm seama de marea cerere de resurse energetice în urmãtoarele decenii. Astãzi,cei peste 2 miliarde de chinezi ºi indieni nu au decât o maºinã la 200 de locuitori, pecând în statele dezvoltate existã o maºinã la 2 locuitori. Cum cele mai populate stateale lumii sunt în plin proces de dezvoltare ºi modernizare, este de aºteptat ca ºi nu-mãrul de automobile sã creascã spectaculos. Cu zece ani în urmã China îºi asiguranevoile de petrol din resurse proprii. Acum este deja o mare importatoare, iar pestezece ani ea va fi tot atât de dependentã de petrolul din import ca ºi Japonia.

Chiar dacã nu se ridicã la nivelul aºteptãrilor iniþiale, chiar dacã rezervele suntplasate într-o regiune care este departe de a fi stabilã, hidrocarburile din zona caspicãau deja o importanþã strategicã. O dovadã elocventã în aceastã privinþã este faptul cãîncã din timpul preºedinþiei lui Bill Clinton, regiunea a fost apreciatã din perspectivãamericanã drept „un obiectiv strategic ºi comercial“, iar apoi oamenii de afaceri ame-ricani au insistat pe lângã Congres sã fie adoptatã strategia energeticã pentru DrumulMãtãsii.

În mod tradiþional, Rusia a deþinut un monopol al influenþei în zonã. Dacã lucru-rile ar fi evoluat pe o cale obiºnuitã, atunci probabil cã Rusia ºi-ar fi menþinut acestmonopol sub o formulã mai modernã. Prezenþa din ce în ce mai vizibilã a SUA înzonã are câteva consecinþe de ordin geopolitic: sparge acest monopol ºi redimen-sioneazã influenþa rusã în zonã; dezenclavizeazã bogãþiile caspice ºi le disponi-bilizeazã pe mai multe rute de transport; diminueazã mult importanþa axei nord-sud,alcãtuitã din Rusia ºi Iran, ºi inaugureazã un gen de condominiu ruso-american înregiune.

Implicarea Rusiei în regiune include controlul asupra a douã conducte petroliere:una care porneºte dinspre câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz, trece prinnordul Kazahstanului, traverseazã Rusia ºi se îndreaptã spre þãrile baltice; a douatrece prin Daghestan, Cecenia ºi ajunge în portul Novorossiisk de la Marea Neagrã.Datã fiind situaþia din Cecenia, aceastã conductã a fost suplimentatã cu una nouã careporneºte tot din câmpurile petroliere din Mangîslak ºi Tenghiz, dar ocoleºte Ceceniaºi ajunge în acelaºi port la Marea Neagrã. Construitã de Rusia, Kazahstan ºi diferitecompanii multinaþionale, aceastã conductã are o capacitate de transport mai mare ºilivreazã petrolul la un preþ mai mic. În sfârºit, Rusia se aflã în plin efort de construcþiea unei conducte de gaz submarine de la Novorossiisk cãtre portul turcesc Samsun.Partea de suprafaþã a conductei, de la Samsun la Ankara, a fost deja terminatã. Prinaceastã conductã, dependenþa Turciei de resursele ruse de gaz va creºte de la 60 deprocente, în prezent, la 90 procente (vezi harta 24).

Din perspectivã geopoliticã este important sã relevãm faptul cã Rusia a înþelesfoarte bine importanþa strategicã a conductelor de transport a hidrocarburilor din MareaCaspicã. Conductele pentru asemenea zãcãminte sunt ceea reprezintã drumurile pentrutransportul terestru. Mai ales când este vorba despre un þinut ca Asia Centralã, regiuneîn bunã mãsurã enclavatã, cu puþine legãturi cu exteriorul. Strategia Rusiei aratã multã

308 Geopolitica


Har

ta 2

4:R

ezer

vele

de

petr

ol º

i gaz

e na

tura

le d

in A

sia

Cen

tral

ã (a

pud

Rev

ue F

ranç

aise

de

Géo

polit

ique

, nr.

1/2

003,

p. 2

68)

Þãr

ile A

siei

Cen

tral

e

Þãr

ile c

are

se în

veci

neaz

ã cu

Asi

aC

entr

alã

Rez

erve

de

petr

ol º

i de

gaze

natu

rale

Prin

cipa

lele

con

duct

e co

nstr

uite

deja

Con

duct

e în

cur

s de

con

stru

cþie

Port

uri º

i nod

uri d

e tr

ansp

ort

petr

olie

r

Þãr

i car

e au

iniþ

iat p

roie

cte

deco

nstr

uire

a c

ondu

ctel

or

Pre

zenþ

e m

ilita

re a

mer

ican

e du

pã11

sep

tem

brie

Num

ãrul

de

sold

aþi a

mer

ican

i

Baz

e ae

rien

e am

eric

ane

1. A

rmen

ia2.

Aze

rbai

djan

Paki

stan

Indi

a

Cey

han

Bak

u

Tbili

si

Nov

oros

iisk

Afg

anis

tan

Iran

Mar

ea

Cas

picã

Mar

ea N

eagr

ã

Mar

ea M

edite

ranã

Tur

cia

Ucr

aina

Rus

iaK

azah

stan

Uzb

ekis

tan

Tad

jikis

tan

Kîr

gîst

anG

eorg

ia

Tur

kmen

ista

n1

2

FR.

SUA

AR

AB

.IN

DIA

USA

RU

SIA

JAP.

CH

INA

mobilitate ºi capacitate de adaptare la contexte ºi realitãþi schimbate. De pildã, Rusiaa semnat în 2002 cu Kazahstanul, þara cu zãcãmintele petrolifere cele mai importantedin zonã, un acord prin care Kazahstanul se angajeazã sã exporte 15 milioane tone pean prin oleoductul care merge spre þãrile baltice ºi alte 2,5 milioane tone prin cel careajunge la Novorossiisk. Cu o valabilitate pe o perioadã de 15 ani, acordul asigurã dinpartea Rusiei un gen de control asupra majoritãþii tranzitului de petrol kazah. Cu Turk-menistanul, a doua þarã ca importanþã din punctul de vedere al resurselor, mai ales alcelor de gaz, Rusia are de asemenea un acord de explorare în comun a zãcãmintelorde petrol ºi de gaze de care dispune þara. Ceea ce poate sã însemne o opþiune foarteserioasã ºi pentru exploatarea în comun ºi, eventual, pentru transportul resurselorrespective prin conducte ruseºti.

Prezenþa americanã în zonã a stimulat ºi a încurajat construirea altor conducte,care sã nu fie dependente de Rusia. În toamna lui 2002 a început construirea oleo-ductului Baku-Tbilisi-Ceyhan ºi tot atunci s-a discutat lansarea unui gazoduct Baku-Tbilisi-Erzerum, care sã ajungã în Turcia ºi de aici la Marea Mediteranã. Semnificaþiaacestor douã proiecte trebuie corelatã cu încetarea monopolului rusesc în ceea cepriveºte transportul hidrocarburilor din Caspica. Dovadã cã Rusia a adoptat oatitudine de expectativã ºi nu s-a implicat în noul proiect. Desigur cã Rusia, chiar dacãnu mai exercitã monopolul, deþine o preponderenþã indiscutabilã în transportul acestorbogãþii, ceea ce probabil cã reprezintã ºi interesul ei strategic pe termen mediu în regi-une. Faptul cã SUA au sprijinit dezenclavizarea bogãþiilor naturale din zonã nu punesub semnul întrebãrii ci, dimpotrivã, pune în luminã existenþa unui condominiu ruso-american în ceea ce priveºte hidrocarburile caspice. S-a spus cã mizele care se joacãîn jurul Caspicii sunt un joc cu sumã zero, care ar opune Washingtonul Iranului ºi Mos-covei. Fãrã îndoialã cã Iranul a pierdut mult ca poziþie în confruntarea de interese dinjurul Caspicii. Washingtonul ºi Moscova au acþionat mai degrabã în lumina corelãriiintereselor strategice. De altfel, ar fi fost ºi foarte dificil, dacã nu imposibil, ca Rusiasã fie exclusã dintr-o regiune unde a fost prezentã de mult timp ºi unde are un rol dejucat multã vreme.

Mai sunt în discuþie ºi alte douã conducte, una care sã treacã prin Afganistan sprePakistan ºi, mai departe, spre India, alta spre China. În orice caz, ar merita relevat cãhidrocarburile din Asia Centralã nu ajung deocamdatã în Asia de Sud sau în cea deEst, mai ales în China, deºi ambele regiuni simt acut nevoia de aceste resurse. Dimpo-trivã, dacã analizãm infrastructura construitã sau aflatã în construcþie, vom observacã hidrocarburile din Caspica sunt programate sã ajungã cu precãdere în Occident.

Coabitare militarã ruso-americanã

Celãlalt motiv care a sporit importanþa regiunii este cel strategic. Atentatele de la11 septembrie ºi decizia SUA de a interveni în Afganistan au arãtat importanþa stra-tegicã a spaþiului central-asiatic, ca un loc de primã importanþã în lupta împotriva tero-rismului. Ceea ce a ºi schimbat dintr-o datã statutul sãu, locul pe care a fost plasat înecuaþia de securitate a regiunii dintre Marea Caspicã ºi Oceanul Indian. În acelaºi

310 Geopolitica

timp, statele din zonã au evaluat ele însele cu realism noua situaþie creatã ºi au încer-cat sã foloseascã vectorii ei pentru consolidarea ºi dezvoltarea regiunii.

Este de remarcat cã intenþia Washingtonului de a plasa trupe în regiune a primitun rãspuns favorabil din partea statelor central-asiatice. Fireºte cã rãspunsul favorabila fost ºi el gradat, de la o þarã la alta. Uzbekistanul, de pildã, a anunþat la nici o sãptã-mânã de la atacurile teroriste de la 11 septembrie disponibilitatea de a primi forþe mi-litare americane pe propriul teritoriu. În vara lui 2002, între 1.500 ºi 2.000 de soldaþiamericani fuseserã deja aduºi la baza uzbecã Karshi-Khanabad, situatã la 200 dekilometri de frontiera afganã. Republica Kirghizã ºi Tadjikistanul au acceptat ºi elesã primeascã trupe americane. ªeful statului kirghiz a oferit chiar condiþii mai gene-roase, în sensul cã nu a formulat restricþii faþã de operaþiunile trupelor americane, careurmau sã fie amplasate pe aeroportul Manas, situat lângã capitala Biºkek (fostaFrunze). Preºedintele Tadjikistanului a exprimat aceeaºi disponibilitate, dar cucondiþii restrictive. De pildã, dreptul de utilizare a bazei de la Kulyab – aflatã la numai40 de kilometri de frontiera afganã – nu a fost acordat decât mai târziu, la sfârºitul luidecembrie 2001. Celelalte state din zonã ºi-au oferit colaborarea fãrã însã a acceptaprezenþa americanã pe propriul teritoriu. În cele din urmã ºi Kazahstanul a oferitposibilitatea utilizãrii aeroporturilor sale.

Prezenþa militarã americanã în Asia Centralã (cifre valabile în februarie 2002)

Sursa: Mohamed-Reza Djalili, Thierry Kellner, „Les Etats-Unis et L’Asie Centrale après le 11 sep-tembre 2001“, Revue Française de Géopolitique, nr. 1/2003, p. 243

Sunt opinii potrivit cãrora prezenþa militarã a SUA în Asia Centralã reprezintãnumai o ultimã etapã a unei strategii mai ample de încercuire a zonei petroliere prin-cipale a lumii, a Heartland-ului energetic al globului. Aºa s-ar explica ºi insistenþaAmericii de a fi prezentã în spaþiul central-asiatic, aºa am putea înþelege ºi spiritulconciliant în care a avut loc aceastã acþiune. SUA au menajat orgoliul ºi intereseleruseºti deoarece pentru ele Asia Centralã erau doar o etapã, un pas cãtre altceva multmai important, în timp ce pentru Rusia zona avea un interes în sine. „PãtrundereaSUA în Asia Centralã reprezintã o încercuire care cautã sã rezolve problema Iranuluiºi a Irakului ºi sã controleze Orientul Mijlociu. Potrivit relatãrilor din ziarele ame-ricane, pânã acum SUA au creat 13 baze militare în nouã þãri din jurul Afganista-nului. Trupele americane din aceste zone au crescut de la 25.000, înaintea declanºãrii


Þara Nivelul prezenþei americane

Uzbekistan 1.500 de soldaþi americani în baza de la Khanabad-Karºi

Republica Kirghizã300 de soldaþi staþionaþi pe aeroportul Manas; posibilitate de creºtere anumãrului de soldaþi la 2.000

Tadjikistan 60 de soldaþi americani amplasaþi pe aeroportul Duºanbe

Turkmenistan Misiuni umanitare

Kazahstan Nu existã trupe; drept de survol

rãzboiului împotriva terorismului, la 80.000. Prin urmare, SUA au realizat un dispo-zitiv de încercuire în jurul Orientului Mijlociu, dispozitiv care trece prin Turcia, ArabiaSauditã, Kuweit, Bahrein, Qatar, Pakistan, Afganistan ºi þãrile Asiei Centrale. În vii-torul apropiat, acest dispozitiv de încercuire va reprezenta urmãtorul front de unde SUAvor declanºa urmãtorul lor atac, mai precis atacul asupra celor douã þãri care fac partedin axa rãului, Irak ºi Iran. Pe termen lung, acest dispozitiv reprezintã o verigã indis-pensabilã de sprijin în efortul SUA de a domina Orientul Mijlociu.“46

America este profund interesatã în stabilitatea regiunii. Interesele sale în combatereaterorismului, luptã care, dupã cum se poate vedea, dureazã, solicitã ca þãrile unde ºi-a stabilit baze sã nu fie ele însele minate de conflicte interne, sã prezinte garanþii destabilitate. Ca urmare, cooperarea de tip militar a fost dublatã de o cooperare pe planeconomic, orientatã spre scopul menþionat. SUA au încheiat acorduri ºi chiar partene-riate de cooperare economicã bilateralã cu Uzbekistanul ºi cu Kîrgîstanul ºi un acordcu Kazahstanul. În cadrul acestora, statele din regiune se angajeazã sã dezvolte demo-craþia ºi sistemul economiei de piaþã, primind o asistenþã financiarã în acest scop. Depildã, Uzbekistanul a primit anul trecut 160 de milioane de dolari, iar Republica Kir-ghizã 92 milioane. Sumele sunt modeste, dacã avem în vedere nevoile regiunii, darsemnificaþia lor trebuie pusã în legãturã cu începutul procesului de colaborare, cufaptul cã între SUA ºi statele central-asiatice nu existã doar o colaborare militarã.

Sugestiv este ºi faptul cã Moscova ºi-a dat acordul pentru prezenþa americanã înzonã. Preºedintele Putin a declarat cã desfãºurarea de forþe americane în zonã „nuconstituie o ameninþare pentru Rusia“. Înþelegem cã Rusia nu a putut privi cu bucurieaceastã prezenþã, pentru cã, implicit, ea diminueazã influenþa Moscovei în regiune(mai ales cã unele state, cum ar fi Uzbekistanul, doresc sã desfãºoare o politicã vizibilindependentã faþã de marele vecin de la nord). Este de admirat însã pragmatismulRusiei, mai ales dupã 11 septembrie. Important nu este cã Putin a fost primul ºef destat care l-a contactat pe preºedintele Bush dupã ceea ce s-a întâmplat în acea zi tragicãpentru America, ci faptul cã preºedintele rus a înþeles cã SUA vor porni o ofensivã deproporþii, el aliindu-se acestei noi orientãri. Dacã s-ar putea obiecta cã nici nu ar fiavut suficiente mijloace sã o împiedice, ceea ce este adevãrat, am putea adãuga cãRusia ºi-a învins orgoliul, ºi-a calculat bine interesele pe termen mediu ºi lung, aînþeles mai bine decât alþii cã terorismul este un duºman comun ºi a acceptat colabo-rarea viitoare în acest efort comun. De aceea, a fost de acord ºi cu prezenþa americanãîn Asia Centralã, acolo unde cu un an-doi în urmã era de neconceput existenþa unorbaze americane.

Tot aºa de adevãrat este cã Rusia ºi-a luat unele mãsuri de precauþie pentru a limitadiminuarea influenþei sale în Asia Centralã. Ea ºi-a consolidat legãturile militare cuKazahstanul, Tadjikistanul, Republica Kirghizã ºi Turkmenistanul. De asemenea, adezvoltat legãturi ºi a stabilit acorduri de colaborare economicã ºi comercialã. Rusiachiar a propus statelor central asiatice crearea unui „OPEC central-asiatic“ în dome-niul gazelor naturale. Propunerea a fost acceptatã de cãtre Kazahstan, dar întâmpinatãcu rezerve de celelalte state. Cert este cã în regiune existã trupe americane ºi truperuseºti, puternice interese economice ºi de o parte ºi de alta. Putem spune cã asistãm

312 Geopolitica

la naºterea unui proces de coabitare ruso-americanã într-o regiune de mare intereseconomic ºi strategic.

Considerãm cã Rusia a jucat cu inteligenþã cartea numitã Asia Centralã. A ºtiut sãcedeze pentru a câºtiga în domenii mai importante. Ca rol ºi ca relief internaþional,Rusia de dupã 11 septembrie aproape nu poate fi comparatã cu Rusia dinaintea acestuimoment. Iar poziþia faþã de 11 septembrie, inclusiv politica promovatã în Asia Centralã,a ajutat mult la construirea noului sãu statut. Deºi Rusia este slabã din punct de vedereeconomic, deºi este principala învinsã a Rãzboiului Rece, deºi a înregistrat în perioadatranziþiei o adevãratã prãbuºire, 11 septembrie „deschide o nouã erã în relaþiile dintreRusia ºi SUA“47.

De ce statele central-asiatice sunt interesate de prezenþa militarã americanã ºi ru-seascã pe teritoriul lor? Existã o temere acutã a rãspândirii militantismului islamist,a intensificãrii influenþei care vine de la sud, din Afganistan ºi Iran. Atât cele cincistate din Asia Centralã, cât ºi China, Rusia, SUA sunt unite de acest interes de a blocaorice înrâurire în aceastã direcþie, mai ales cã graniþa cu Afganistanul reprezintã unpunct de trecere pentru militanþii de care aminteam, dar ºi pentru arme ºi alte dotãri.

Între statele din zonã sunt ºi multiple dispute de graniþã. De pildã, Uzbekistanulrevendicã o porþiune de teren la graniþa cu Kazahstanul ºi are dispute pe aceleaºiprobleme cu Tadjikistanul (în zona Fergana) ºi cu Turkmenistanul (în regiunea Kara-kalpakia). ªi totuºi Uzbekistanul are cea mai puternicã armatã din Asia Centralã.Pentru a face faþã radicalismului islamic, precum ºi diferitelor conflicte de graniþã,în 2000 s-a creat Consiliul de Cooperare de la Shanghai, din care fac parte cele cincistate, Rusia ºi China. Este o structurã menitã sã afirme preeminenþa în zonã a celordouã puteri: Rusia ºi China, interesul lor, ca ºi al altor puteri ale momentului pentrustabilitate.

Noua structurã, promovatã mai ales de Beijing, reprezintã ºi o dovadã a efortu-rilor fãcute de aceastã þarã pentru a-ºi întãri influenþa în zonã. Prezenþa americanã,atât militarã, cât ºi economicã, reprezintã ºi o limitare a influenþei chinezeºti, þarã cucare Asia Centralã se învecineazã în partea de est. China este ºi ea interesatã de bogã-þiile regiunii ºi de stabilitatea ei. Nici pentru China pãtrunderea influenþelor islamisteradicale din sud nu este de tolerat, pentru aceastã þarã este ea însãºi confruntatã cutendinþe centrifuge în zona de vest, la graniþa cu lumea musulmanã. Cel puþin deo-camdatã, prezenþa economicã a Chinei nu este foarte semnificativã, deºi sunt vizibileeforturile de sporire a acesteia. Evident cã, pe mãsura consolidãrii puterii chineze,influenþa acestei þãri în Asia Centralã va creºte.

Integrarea sau dezintegrarea spaþiului ex-sovietic?

Pe mãsurã ce procesul tranziþiei înainteazã ºi rigorile economiei de piaþã suntasimilate, are loc o redirecþionare a comerþului, mai ales a comerþului þãrilor de la gra-niþa cu statele din zonele de proximitate din afara spaþiului sovietic. Cu alte cuvinte,are loc o aºezare a activitãþii comerciale pe baze strict economice. Din aceastã per-spectivã, Dmitri Subotin, cercetãtor la Institutul pentru Studiul Pieþei din Moscova,


apreciazã cã în urmãtorii ani comerþul þãrilor baltice se va redirecþiona cãtre EuropaOccidentalã.48 Întrebarea este dacã aceeaºi cale o va urma ºi comerþul þãrilor din AsiaCentralã. În orice caz, dezvoltarea impetuoasã a Chinei poate alimenta o tendinþã cen-trifugã, aºa cum acelaºi lucru îl poate genera ºi ascensiunea lumii islamice în ansamblu.

Modul în care vor evolua statele în fostul spaþiu sovietic reprezintã o problemã lacare numai timpul poate rãspunde. Dar tendinþele, pentru a se concretiza, au nevoie deîncurajare, de sprijin. Dacã avem în vedere tendinþa desprinderii politice ºi consolidãriiacestor þãri ca entitãþi statale de sine stãtãtoare, atunci acest proces nu se poate realizafãrã un anumit sprijin exterior. Orice fenomen de dezintegrare imperialã a fost urmat deo prãbuºire a activitãþii economice (ºi implicit a nivelului de trai), ca urmare a desfaceriilegãturilor anterioare, a reorientãrii fiecãrei pãrþi componente desprinse în urma deza-gregãrii. Aºa s-au întâmplat lucrurile ºi dupã prãbuºirea Imperiului Austro-Ungar, când,de asemenea, multe voci considerau cã statele nou formate nu vor supravieþui.

În actualul context, fiind vorba despre dezagregarea unui imperiu construit timpde trei sute de ani, despre reaºezãri masive, despre refacerea unor sfere de influenþã,mai ales la marginea imperiului, aceastã independenþã fragilã se cere, totuºi, spriji-nitã. Referindu-se la acest context extrem de complex, Zbigniew Brzezinski avertizafactorii de decizie din Occident asupra subestimãrii problemelor de ordin geopolitic,îndemnându-i sã facã din valorile pluralismului geopolitic o prioritate egalã în însem-nãtate cu promovarea reformei propriu-zise: „Pluralismul geopolitic este la fel de im-portant ca transformarea structuralã.“49

Autorul american porneºte de la constatarea unor organisme internaþionale potrivitcãrora restructurarea ar solicita un sprijin financiar de circa 23 miliarde dolari pentruRusia, iar pentru celelalte republici sovietice luate la un loc o sumã aproximativ egalã.Cea mai mare parte a sprijinului financiar, constatã autorul, a mers însã spre Rusia;prilej pentru Brzezinski de a acuza centrele de decizie politicã occidentale cã nu au oviziune strategicã în regiune, cã nu încurajeazã desprinderea fostelor republici unio-nale, cã nu susþin efortul lor de consolidare a independenþei.

O altã tendinþã majorã în regiune este formarea unui spaþiu economic comun,intensificarea schimburilor dintre republici, proces încurajat ºi de cãtre Occident. Între-barea este: realitatea economicã a fostei URSS oferã premise în acest sens, încura-jeazã o asemenea evoluþie? Existã ºi în aceastã privinþã mai multe interpretãri pe carevom încerca sã le rezumãm.

Tim Snyder, de pildã, considera cã „economia sovieticã a fost proiectatã ca unîntreg interdependent format din întreprinderi specializate care aprovizionau întreagaþarã“50. De pildã, în Bielorusia exista singura fabricã producãtoare îngrãºãminte pebazã de potasiu pentru nevoile întregii Uniuni Sovietice; în Armenia era amplasatãsingura fabricã ce producea filtre de þigarete. „Diviziunea între republici“ a fãcut caºi comerþul între acestea sã fie mare. De pildã, în 1998 comerþul cu alte republici a re-prezentat mai mult de 25% din PIB în toate republicile unionale (cu excepþia Rusiei),iar în cazul a ºase republici acesta depãºea chiar 40%.51 Multe întreprinderi au fostamplasate în republicile nonslave pentru a realiza o anumitã egalitate a nivelului dedezvoltare. Raþiunea politicã a edificãrii acestui complex economic era aceea de areduce dependenþa faþã de exterior. Numai cã, în timp, schimbul intens de produse a

314 Geopolitica

creat o anumitã frustrare în rândul republicilor, fiecare fiind convinsã cã ea a fost ceaexploatatã.

Acum, dupã dezintegrare, aproape fiecare republicã este confruntatã cu un paradox,pentru cã deþine fabrici ºi capacitãþi care pot produce mult mai mult decât necesarulrespectivului stat. Ceea ce reprezintã un argument foarte important în favoarea edifi-cãrii unui spaþiu economic comun. Numai cã fosta piaþã socialistã a dispãrut, iar acestecapacitãþi sunt folosite sub limita proiectatã.

Dmitri Subotin apreciazã, dimpotrivã, cã economia sovieticã nu a fost niciodatãconstruitã ca un întreg constând din mai multe unitãþi specializate. „Mai degrabã eaa fost edificatã ca o unicã fortãreaþã militarã, pãrþile ei esenþiale fiind în mãsurã sãsupravieþuiascã atunci când alte pãrþi sunt capturate sau distruse.“52 Deci am avea de-aa face cu o strategie de tip duplicat: „un scop al strategiei sovietice, trebuie reamintit,a fost acela de a avea o a doua bazã industrialã sovieticã la est de Urali. De fapt, întimpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, când trupele germane au ocupat întreagaUcrainã ºi Bielorusia, precum ºi Moldova, þãrile baltice ºi o parte din Rusia însãºi,industria sovieticã era capabilã sã producã întreaga gamã de arme ºi echipamentmilitar. Autoritãþile sovietice nu au uitat lecþia rãzboiului, iar politica de a construiduplicate pentru toate întreprinderile importante a continuat ºi sub Gorbaciov.“53

Este foarte dificil sã stabilim care a fost principiul director al construcþiei econo-miei sovietice. Nu încape nici o îndoialã cã argumentul strategic – acela de a construiduplicate pentru anumite unitãþi de importanþã deosebitã – a fost îmbinat cu cel eco-nomic ºi social. Deci amplasarea de obiective economice s-a bazat pe combinareaacestor criterii.

Într-un anumit fel, mai important de urmãrit este impactul pe care aceastã realitateîl are asupra procesului de consolidare a independenþei. De pildã, John Williamsonconsiderã cã dezintegrarea ridicã mai multe probleme critice, cum ar fi nevoia de noimodele de comerþ, diferite de cele practicate în CAER, unde prioritatea era nivelulcât mai scãzut al exporturilor cãtre lumea exterioarã. Dupã pãrerea sa, vom asista lao schimbare dramaticã a direcþiei de la un comerþ între republici la unul al repu-blicilor cu restul lumii. Astfel, considerã Williamson, Rusia va trimite, la începutulmileniului, numai 13% din exporturile sale cãtre alte republici ex-sovietice, com-parativ cu 57% în 1987.54

Aici modelul centralizat se întâlneºte cu „modelul gravitaþional“, în care fluxurilecomerciale sunt invers proporþionale cu distanþa. „Aceastã abordare, subliniazã DanielGros, porneºte de la ipoteza cã în economiile de piaþã intensitatea legãturilor comer-ciale este determinatã în principal de douã variabile: venitul naþional ºi distanþa.“55

Dacã aplicãm acest model situaþiei pe care o traverseazã fiecare dintre cele 15 fosterepublici sovietice, relevã autorul, vom ajunge la concluzia cã pe termen lung co-merþul fiecãrei republici cu exteriorul va fi mult mai important decât cel cu celelaltefoste republici unionale.

Mai existã, dupã opinia lui Daniel Gros, un alt element care, pe termen lung, nu vaconduce la formarea unui spaþiu economic comun, ºi anume faptul cã þara principalãdin zonã – Rusia – nu reprezintã un model de dezvoltare, un model atractiv, demn deurmat. În fiecare dintre regiunile economice ale lumii a existat o asemenea þarã, o


adevãratã locomotivã care sã reuneascã þãrile, sã le sudeze nu prin forþã, ci prin propriaperformanþã, prin modernitatea comportamentului. Prima cerinþã de ordin geopolitic ainfluenþei Rusiei în zonã este reprezentatã de modernitatea ºi performanþa sa internã.

De aceea, apar cu atât mai nepotrivite tendinþele ºi preocupãrile care pun accentulpe suprafaþã, pe menþinerea unor teritorii etc. Pentru o þarã care se întinde deja pe 11fuse orare, nu sporirea suprafeþei constituie obiectivul strategic; credem cã emanci-parea de obsesia imperialã a extinderii teritoriale, cuplatã cu o întoarcere severã cãtreea însãºi, cu o examinare temeinicã a dezvoltãrii sale ar putea fi adevãrata prioritatea Rusiei, direcþia care ar feri-o de multe capcane ºi i-ar oferi o perspectivã veritabilã.

Rusia – o Uniune mai micã

Uniunea Sovieticã includea, pe lângã 15 republici unionale, ºi 20 de republiciautonome, care reprezentau districte politice numite în funcþie de naþionalitãþile caretrãiau în zonele respective. În unele dintre asemenea republici autonome trãiescnaþionalitãþi mai numeroase decât altele care sunt organizate în republici. De pildã, înfostul spaþiu sovietic trãiesc mai mulþi tãtari (6-7 milioane) decât estonieni, lituanieni,letoni, georgieni, moldoveni, tadjici. Majoritatea republicilor autonome se aflã pe te-ritoriul Rusiei: Baºkiria, Republica Buriat, Daghestan, Kabardino-Balkar, RepublicaKalmukã, Karelia, Komi, Mari, Republica Mordivinianã, Osetia de Nord, Tatastan,Tuva, Udmurt, Cecenia-Inguºeþia, Republica Ciuvaºã ºi Iakuþia, deci 16.

Din punct de vedere etnic, Rusia este la rândul ei eterogenã, populaþia non-rusãfiind de aproape 30 de milioane.

Cu alte cuvinte, Rusia este o Uniune mai micã. Ea se deosebeºte de Uniunea So-vieticã prin criterii cantitative. În cadrul populaþiei fostei URSS, ruºii deþineau cevamai mult de 50% din populaþie, iar în cadrul Federaþiei Ruse ponderea lor este depeste 75%. Pe de altã parte, 20% din etnicii ruºi trãiesc în afara graniþei Rusiei pro-priu-zise, fiind de multe ori priviþi cu suspiciune, ca strãini. Un lucru este cert: Rusianu poate în nici un fel miza pe cartea naþionalistã. Ea este constrânsã sã adopte o po-liticã supranaþionalã. Serghei Rogov avea dreptate sã semnaleze ºi în acest domeniuo situaþie paradoxalã, care ne obligã sã nu privim Rusia ca pe o þarã „normalã“. De ce,de pildã, se întreabã autorul, estonienii au drept la autodeterminare, iar cecenii nu?De ce Groznîi este considerat un oraº rusesc, pe când Sevastopolul nu, iar Kalinin-grad da? Asemenea întrebãri nu pot fi dezlegate cum se cuvine dacã se adoptã dreptpunct de pornire ºi drept perspectivã de rezolvare naþionalismul. „Soluþia pentru Rusiaeste de a dezvolta o identitate supranaþionalã, mai presus ºi dincolo de etnicitate.“56

Nici dacã examinãm mai atent economia ei Rusia nu este o þarã „normalã“. Eco-nomia de comandã existã în aceastã þarã de trei generaþii, iar ruºii au ºtiut mult maipuþin decât alte popoare aflate sub comunism cum funcþioneazã economia de piaþã.Mai mult, trãind o perioadã de douã ori mai îndelungatã decât fostele þãri socialiste subsemnul atotputerniciei economiei de comandã, ei au abordat ºi trecerea la economia depiaþã ºi reformele economice tot într-o manierã ideologicã, numai cã în sens invers:obiectivul a fost descentralizarea, definitã ca sfârºitul controlului guvernamental.

316 Geopolitica


Astãzi, cum remarca acelaºi autor, „70% din economie nu mai este sub control gu-vernamental, numai cã aceia care o conduc nu o îmbunãtãþesc în nici un fel“57.

Industria a înregistrat un colaps rãsunãtor. URSS producea 400.000 de tractoare;astãzi, Rusia produce doar 20.000. Industria constructoare de maºini s-a diminuat cu80% din 1992. Economia ruseascã se sprijinã în bunã mãsurã pe materii prime. Depildã, în 1992 exportul de materii prime energetice deþinea 16% din PIB-ul rusesc,astãzi el deþine cel puþin 35%. Dar comparaþia care ilustreazã cel mai semnificativaceastã prãbuºire este urmãtoarea: în 1987, PIB-ul rusesc era aproximativ la jumãtateacelui american; astãzi, el nu mai deþine decât 10 procente din cel american. În acelaºian, 1987, PIB-ul URSS se situa cam la 10 procente din cel mondial; în 1992 pondereaCSI era de 3,5%, iar astãzi este de aproximativ 2% din PIB-ul mondial.58 Rusia seclasa în 2006 pe locul 10 între þãrile cu cel mai mare PIB. Tabelul de mai jos, caresurprinde dinamica economicã a principalelor þãri ale lumii, este semnificativ pentruaceastã prãbuºire ºi pentru influenþa ei asupra statutului Rusiei pe arena internaþionalã.

Clasamentul marilor puteri economice ale lumii în funcþie de PNB (1999)

Sursa: Andrew C. Kuchins, „Russia Rising?“, in Andrew C. Kuchins (ed.), Russia after the Fall,Carnegie Endowment for International Peace, Washington, DC, 2002

Am afirmat mai sus cã puterea militarã ºi cheltuielile pe care le presupune men-þinerea acesteia reprezintã un factor ambivalent, povara cheltuielilor militare putândafecta resursele dezvoltãrii propriu-zise. Considerãm cã situaþia actualã a Rusiei estetipicã în aceastã privinþã, ea ilustrând paradigma propusã de Paul Kennedy potrivitcãreia creºterea ºi descreºterea marilor puteri se aflã în strânsã legãturã cu raportul op-tim sau, dimpotrivã, cu un dezechilibru accentuat între cheltuielile militare ºi resurselealocate dezvoltãrii propriu-zise. Este un fapt pozitiv, chiar din perspectiva Rusiei, cã

Nr. crt. Þara PNB (milioane de dolari)

1 Statele Unite 9152,1

2 Japonia 4346,9

3 Germania 2111,9

4 Franþa 1441,4

5 Marea Britanie 1432,3

6 Italia 1171,0

7 China 989,5

8 Brazilia 751,5

9 Canada 634,9

10 Spania 595,9

11 Mexic 483,7

12 India 447,3

13 Coreea de Sud 406,9

14 Australia 404,0

15 Rusia 401,4

volumul cheltuielilor militare a fost redus la jumãtate, dar, þinând cont cã declinuleconomic a fost mult mai drastic, povara cheltuielilor militare, în cifre comparative,a crescut. Ceea ce nu poate sã nu afecteze posibilitãþile de redresare a Rusiei. Nu esteexclus ca Rusia sã cadã chiar într-o capcanã, împãrtãºind iluzia, periculoasã am spune,cã dacã are o armatã puternicã este automat ºi o mare putere.59

Scãderea populaþiei – o situaþie absolut neliniºtitoare pentru Rusia

Problemele cu care se confruntã Rusia sunt multiple. Dintre ele, cea mai neliniº-titoare este cea a scãderii demografice. Absolut neliniºtitoare, pentru cã este greu decontrolat ºi îndreptat, pentru cã are loc în cel mai întins stat de pe glob ºi într-uncontext care îi conferã înþeles de adevãratã problemã de securitate naþionalã.

Dupã prãbuºirea URSS, Federaþia Rusã a cunoscut o puternicã tendinþã de scã-dere a populaþiei, numãrul acesteia ajungând de la 148,5 milioane (în 1991) la 141 demilioane în 2007. Rata naºterilor, de 9 la mie, este una din cele mai slabe din lume.60

Potrivit mai multor aprecieri61, Rusia nu a mai cunoscut o asemenea prãbuºire demo-graficã decât în anii ’30, dupã rãzboi ºi dupã perioada foametei. Tendinþa de scãdereeste aºa de puternicã, încât se estimeazã cã în 2050 populaþia Federaþiei Ruse va ajungela 121 de milioane (estimare ONU).

Declinul demografic accentuat al Rusiei începe sã capete conotaþii geopolitice. Depildã, scãderea cifrei absolute a populaþiei cu peste 20 de milioane de locuitori va di-minua dramatic densitatea populaþiei, ºi aºa foarte scãzutã în cadrul Rusiei. Mai mult,descreºterea demograficã este susceptibilã sã expunã în viitor þara la revendicãriteritoriale. Din acest punct de vedere, imigraþia chinezã în Siberia, deºi greu de eva-luat, preocupã autoritãþile ºi reprezintã un element de risc ridicat în anii ce vin.

Situaþia la care ne referim devine ºi mai gravã dacã avem în vedere marile discre-panþe dintre regiunile Federaþiei în ceea ce priveºte densitatea demograficã. Zonelecele mai populate sunt cele din partea centralã: Moscova, Volga de Jos, Caucazul deNord ºi Uralii. Împreunã, aceste regiuni cumuleazã 57% din populaþie, dar reprezintãmai puþin de 13% din teritoriu. Pe de altã parte, zonele cele mai puþin populate –Orientul Îndepãrtat, Siberia (orientalã ºi occidentalã) cumuleazã 21% din populaþieºi aproape 75% din teritoriu.62

Pericolul scãderii populaþiei apare ºi mai evident dacã þinem seama de expansi-unea demograficã a statelor învecinate, situaþie care poate fi definitã drept o ameninþarela adresa securitãþii Federaþiei. Populaþia rusã va scãdea în urmãtoarele douã decenii laaproximativ 120 milioane persoane, în timp ce populaþia Turciei va ajunge cam la ace-laºi nivel. Sã mai adãugãm cã toate statele musulmane de la sudul Rusiei înregis-treazã rate mari de creºtere a populaþiei. Dacã ar fi sã ne referim numai la populaþiamusulmanã de pe teritoriul fostei URSS, cei 50 milioane de musulmani au un numãrde copii egal cu cei 145 milioane de ruºi. Ceea ce înseamnã, aºa cum am mai spus, cãpe parcursul a douã generaþii populaþia celor douã comunitãþi va fi cvasiegalã, urmândsã se inaugureze o serie de procese dramatice, dacã actualele tendinþe se menþin.63

Raportul urban/rural, care cunoscuse modificãri substanþiale în intervalul dintre1959 ºi 1989, ºi-a pãstrat aproximativ aceeaºi valoare în anii ’90 (73/27), dupã cum o

318 Geopolitica

aratã tabelul de mai jos. Raportul urban/rural cunoaºte cea mai mare valoare în parteade nord-vest ºi în zona centralã (83/17) ºi cea mai micã în Caucazul de Nord (55/45).

Federaþia Rusã: structura populaþiei (1959-2002)

Sursa: Nicolas Spulber, Russia’s Economic Transitions. From Late Tsarism to the New Millenium,Cambridge University Press, Cambridge, 2003, p. 288

În ceea ce priveºte distribuþia etnicã, ruºii reprezintã 81,5% din totalul populaþieidin actuala Federaþie Rusã. Numai 5 dintre republicile autonome (Republica Tuvinã,Cecenia, Inguºeþia, Osetia de Nord ºi Republica Ciuvaºã) au o populaþie non-rusã carereprezintã mai mult de 50%; în toate celelalte republici, ruºii sunt majoritari.

În ceea ce priveºte tendinþele demografice actuale, un studiu ONU aprecia cã„miºcãrile de populaþie pe fostul teritoriu sovietic sunt cele mai mari, mai complexeºi cu cel mai mare potenþial de destabilizare din orice regiune de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial“64. Din 1989, aproape 9 milioane de oameni s-au mutat îninteriorul republicilor CSI sau între republici (în medie, o persoanã din 30, iar în repu-blicile din Asia Centralã o persoanã din 12). Motivele principale care au stat la bazaacestor miºcãri sunt conflictele armate, dezintegrarea Uniunii, reacþia inversã la depor-tãrile iniþiate de Stalin. Recensãmântul din 1989 arãta cã, în acel an, 26,3 milioane deetnici ruºi trãiau în afara R.S.S.F. Ruse. Dintre aceºtia, între 1989 ºi 1995, mai multde 3 milioane s-au întors în Rusia.

Inversarea vectorului geopolitic în Eurasia

Ca rezultat al proceselor menþionate, Rusia se confruntã cu o situaþie pe care nu amai întâlnit-o de 300 de ani sau cel puþin din zorii erei moderne a acestui stat, marcatãde domnia lui Petru cel Mare. Dupã dezintegrarea Pactului de la Varºovia ºi apoi aURSS-ului, vectorul proceselor geopolitice în Eurasia s-a schimbat cu 180 de grade.Expansiunea primului cnezat moscovit, care a început în secolul al XV-lea în maimulte direcþii, a fost înlocuitã cu un atac frontal al periferiei asupra centrului þãrii.Rusia este confruntatã cu expansiunea Vestului cãtre est, cu sporirea influenþei musul-mane în sud ºi cu ridicarea Chinei în est, þarã care este pe cale de a deveni o putereglobalã în viitorul nu foarte îndepãrtat. „O strategie care sã urmãreascã simpla con-tracarare a acestor procese ºi mai ales inversarea lor este condamnatã la eºec, dacã, aºacum se procedeazã astãzi, jocul este purtat cu precãdere în câmp geopolitic.“65


Populaþia 1959 1989 1991 1995 1999 2001 2002

Total (milioane) 117,5 147,4 148,5 148,3 146,4 145,6 144,0

Urban – milioane (%)61,6 (52)

108,4(74)

109,8(74)

108,3(73)

106,8(73)

105,6 105,0

Rural – milioane (%)55,9 (48)

39,0 (26)

38,7 (26)

40,0 (27)

39,5 (27)

39,2 39,0

De ce considerã autorul citat cã orientãrile ºi mãsurile iniþiate în spiritul geopoli-ticii clasice sunt sortite eºecului? Pentru cã ele sunt concepute într-o paradigmãclasicã, în care accentul cade pe probleme cum ar fi echilibrul de forþe, conservareaîntinderii spaþiale, puterea armatã etc. S-ar realiza o contracarare strict formalã a unorprocese vii, purtãtoare de putere economicã ºi de tendinþe geopolitice. Iatã câtevadintre modalitãþile prin care acþiunile bazate pe paradigma geopoliticã clasicã se potdovedi contraproductive. Spre exemplu, din dorinþa de a contracara extinderea NATOcãtre est, Rusia este tentatã sã se apropie de China ºi sã exercite, astfel, presiuni psiho-logice asupra Occidentului. Dar aceastã strategie, afirmã Dmitri Trenin, poate sã ducãla întãrirea Chinei, ceea ce ar putea constitui pentru Rusia o provocare chiar mai maredecât extinderea NATO, cel puþin pe termen lung. La fel, impulsul de a contracaraînaintarea NATO cãtre est prin stimularea integrãrii politice ºi militare a statelormembre în CSI are rezultate ambivalente, uneori negative, considerã autorul. Stateledin CSI care au în vedere strângerea legãturilor cu Occidentul folosesc situaþia ca atarepentru a-ºi reafirma opoziþia faþã de orice încercare de refacere a fostelor legãturi deordin militar cu Moscova. Al treilea exemplu este oferit de efortul depus de Rusia dea menþine un anumit echilibru cu NATO, în virtutea paradigmei clasice privitoare laexistenþa unei balanþe a puterii în Europa. Rusia ºtie bine cã vechiul echilibru de forþenu mai poate fi restabilit ºi cã orice efort de a intra în competiþie cu Alianþa Nord-Atlanticã are drept rezultat îngheþarea reformelor de care are atâta nevoie acest stat.

Opinia potrivit cãreia Rusia nu trebuie sã-ºi mai propunã drept obiectiv strategiccompetiþia cu Statele Unite este împãrtãºitã ºi de Nina A. Narociniþkaia, în articolul„Rusia ºi viitoarea construcþie europeanã“: „E nevoie sã declarãm clar cã era în carestatul nostru a concurat cu Statele Unite pentru sferele de influenþã în întreaga lume,mizând pe regimuri dubioase care adesea scãpau de sub control, e de domeniul trecu-tului ireversibil. Sarcinile Rusiei constau în asigurarea fireascã a frontierelor ºi a inte-reselor sale.“66

Acest lucru nu absolvã în nici un fel Rusia de rãspunderea de a-ºi fixa un altobiectiv geopolitic, adecvat noii situaþii. În opinia autoarei, aceastã nouã misiune artrebui sã conþinã urmãtoarele prioritãþi:

– conservarea controlului geopolitic al Rusiei pe întregul spaþiu ocupat de fostaURSS, spaþiu considerat un areal dobândit istoric de Rusia, o adevãratã placã tur-nantã între Orient ºi Occident;

– prevenirea reorientãrii strategice a pãrþilor desprinse din URSS spre alþi parteneri;– descurajarea unor terþe þãri, oriunde s-ar afla acestea, de a se lupta pentru „moºte-

nirea ruseascã“, atitudine cu care Rusia s-a mai confruntat în perioada imediat urmã-toare Revoluþiei ºi rãzboiului civil declanºat în 1917;

– contracararea tendinþelor venite din partea unor puteri ale vremii de a instituisfere de influenþã pe teritoriul fostei URSS.

Am insistat asupra acestei viziuni pentru cã ni se pare edificatoare pentru un anu-mit mod clasic de abordare, care nu mai þine cont de evoluþia înregistratã între timp, denoile raporturi de forþã instituite dupã încheierea Rãzboiului Rece. Este semnificativîn aceastã privinþã faptul cã autoarea continuã sã se raporteze la o realitate apusã – cea dedupã al Doilea Rãzboi Mondial –, depãºitã de realitatea nouã, consfinþitã de încheierea

320 Geopolitica

Rãzboiului Rece: „În politica Occidentului – considerã Narociniþkaia – se manifestãevident tendinþa de a înlocui rezultatele rãzboiului mondial, pe care URSS l-a câºtigat,prin rezultatele Rãzboiului Rece câºtigat de Vest. Dar primul rezultat a fost confirmatdupã 35 de ani în Actul Final de la Helsinki, semnat de 35 de ºefi de state din Europa,SUA ºi Canada. Rusia trebuie sã pãstreze cu grijã acest rezultat, altfel, aºa cum seîntâmplã adesea în istorie, vor fi sãdite seminþele unui nou rãzboi.“67

Într-un mod asemãnãtor prezintã lucrurile autoarea ºi când este vorba despre situ-aþia din Pacific sau despre adevãratul asalt de populaþie ºi de influenþã politicã venitedinspre lumea musulmanã. În Pacific ar trebui sã se menþinã tot starea instituitã dupãcel de-al Doilea Rãzboi Mondial, iar þãrile din Asia Centralã ar trebui sã rãmânã însfera de influenþã a Rusiei. Este uimitor sã constaþi cã pânã ºi un autor de o anvergurãintelectualã evidentã nu aminteºte mai nimic despre rolul fundamental pe care relan-sarea economicã a Rusiei ºi performanþele înregistrate în acest domeniu le joacã înmenþinerea poziþiei geopolitice a acestui stat. Invocarea exclusivã a rezultatelor celuide-al Doilea Rãzboi Mondial nu face decât sã punã mai pregnant în evidenþã o anu-mitã incapacitate de adaptare la un nou context istoric. Aprecierile despre spaþiul militarstrategic al Rusiei, despre rolul statului rus de a asigura echilibrul mondial nu numaiîntre state, ci ºi între civilizaþii pot evoca doar categorii geopolitice care au fost vala-bile cândva, atunci când forþa economicã a Rusiei le putea impune. Astãzi recursul laele are un aer nostalgic ºi trist…

Studiul la care ne referim este semnificativ datoritã demersului de a lãmuri parte-nerii din spaþiul eurasiatic ai Rusiei asupra necesitãþii unui fel de alianþã continen-talã pentru a se putea opune puterilor oceanice. Citindu-l ai sentimentul cã ideile luiHaushofer în aceastã privinþã au primit o confirmare târzie din direcþia parteneruluicelui mai „recalcitrant“, Rusia. Pentru un autor care se raporteazã la cel de-al DoileaRãzboi Mondial ºi la rezultatele sale este cu totul surprinzãtoare invitaþia adresatãGermaniei de a înþelege noul context, de a-ºi plãti cumva datoria în schimbul spriji-nului decisiv pe care Rusia l-a acordat reunificãrii germane. Considerând cã Ger-mania este prima þarã interesatã ca Rusia sã redevinã puternicã, Narociniþkaia în-deamnã partenerul continental sã nu se lase influenþat de jocurile forþelor anglo-sa-xone ºi atlantice („Germania ºi Rusia s-au ciocnit în rãzboi nu fãrã influenþa vicleanã aacestor forþe“), de a nu repeta erori istorice. „Deºi în Germania existã forþe carevrând-nevrând faciliteazã noua ordine mondialã, germanii mai clarvãzãtori trebuietotuºi convinºi cã aceastã ordine nu corespunde intereselor Germaniei secolului XXI.Îi va plãcea Germaniei rolul de instrument într-o lume unipolarã? Germania poatedeveni o superputere regionalã doar exercitându-ºi […] propriul Ostpolitik, istori-ceºte prestabilit.“68

Germania ar trebui sã vadã într-o Rusie puternicã o structurã importantã, purtã-toare a viitorului eurasiatic, care sã-i asigure posibilitatea de a fi o superputere regio-nalã. Cu alte cuvinte, în conturarea relaþiilor dintre Rusia ºi Germania ar trebui sãprimeze interesele eurasiatice. Existenþa intereselor eurasiatice este conºtientizatã,apreciazã autoarea, de cãtre Statele Unite, care îºi manifestã vigilenþa atât faþã detendinþele politicii germane, cât ºi faþã de renaºterea în Rusia a gândirii statale ºi apoliticii de menþinere a echilibrului mondial de forþe.


322 Geopolitica

Autoarea citatã considerã cã Rusia are nevoie, în acelaºi timp, de o nouã politicãest-asiaticã ºi pacificã. Pivotul acestei politici trebuie sã devinã relaþiile cu China caprincipal partener nu numai în regiune, ci ºi în sens mai larg, global. În ceea cepriveºte aceastã politicã pacificã, actuala etapã a relaþiilor Rusiei cu Japonia impune,de asemenea, loialitatea germanã în numele unui condominiu eurasiatic.

Federaþia Rusã se aflã, într-adevãr, în faþa unei alegeri strategice. Sã ne imaginãmcât timp ar fi irosit Franþa, câte pierderi ar fi înregistrat dacã nu s-ar fi emancipat la timpde nostalgia imperialã ºi ar fi prelungit conflictul cu Algeria. Rusia este chematã deistorie sã facã nu numai ce a fãcut Franþa, ci, în acelaºi timp, sã îºi scruteze propriadezvoltare ºi sã îºi remodeleze evoluþia internã pe o direcþie de mare viitor. Ea arenevoie de un de Gaulle ºi de un Petru cel Mare întruchipaþi în aceeaºi persoanã.

În evaluarea situaþiei Rusiei, cea mai mare greºealã ar fi sã raportãm ºi sã reducemtotul la slãbiciunea ei economicã actualã. Deºi realã, aceasta nu trebuie sã ne facã sãnu vedem multe atuuri clasice sau mai recent construite. Problemele sociale complexeale Rusiei nu trebuie sã mascheze o realizare importantã a sa – gradul înalt de urbani-zare, de 76 de procente. Sau gradul foarte înalt de alfabetizare, de 98 de procente, carepentru o þarã de mãrimea Rusiei este un adevãrat record. Sau performanþa învãþãmân-tului rusesc, ca ºi existenþa unei elite ºtiinþifice ºi tehnologice de prestigiu.

Un alt mare avantaj este reprezentat de bogãþiile imense de care beneficiazã þara.Avantajul extrem de important în acest domeniu este cã Rusia beneficiazã de aseme-nea bogãþii în mai toate domeniile, nu numai în cel energetic, aflat în centrul atenþiei.Rusia dispune ºi de bogãþii minerale foarte mari, de imense suprafeþe de pãduri – iarlemnul tinde sã devinã un material din ce în ce mai rar ºi mai scump –, de un marepotenþial agricol, de mari rezerve de apã potabilã, în condiþiile în care apa tinde, deasemenea, sã devinã o resursã esenþialã, cãreia nu i se acordã importanþa cuvenitã.Deci nu numai cã Rusia dispune de resurse importante, dar suprafaþa ei imensã faceca acestea sã acopere aproape tot spectrul bogãþiilor naturale.

Chiar dacã trãim într-o epocã a revoluþiei tehnologice, nu ar trebui în nici un felsã subestimãm sau sã trecem cu vederea importanþa poziþiei geografice a Rusiei ºiatuurile strategice pe care i le conferã aceasta. Rusia ocupã partea centralã a supracon-tinentului eurasiatic ºi reprezintã un gen de placã turnantã a acestei mase compacte depãmânt. Dezvoltarea importanþei Rusiei dupã 11 septembrie s-a produs ºi datoritã uneipolitici pragmatice promovate de Moscova, dar ea a avut loc ºi ca urmare a poziþiei salenaturale, de care nu se poate face abstracþie. Nu putem uita cã Rusia reprezintã un felde „capac“ al Asiei Centrale, al Asiei de la Dardanele pânã în Pacific. Fireºte cã Rusia,în primul rând din motive interne, a adoptat o poziþie foarte fermã împotriva teroris-mului, însã, fãcând abstracþie de acest lucru, putem spune cã succesul acestei lupte de-pinde ºi de concursul Rusiei, de valorificarea poziþiei sale geografice.

Etapa care a început cu 11 septembrie a avantajat într-un fel Rusia, transformând-oîn partener al unui demers ofensiv de mari proporþii, dar trebuie spus cã ºi Rusia ajucat inteligent ºi pragmatic rolul care s-a prefigurat din acel moment. Rusia a afirmatdeschis intenþia de a deveni partener al comunitãþii statelor vestice; a avut iniþiativade a pune la dispoziþie petrolul rusesc pe parcursul unor încordãri ºi turbulenþe carear fi pus sub semnul întrebãrii aprovizionarea cu petrol din Orientul Mijlociu; Rusia

a acceptat prezenþa americanã în zona Caucazului ºi Asiei Centrale, deºi era evidentcã acest lucru nu putea sã-i convinã.

Dezintegrarea URSS a echivalat cu o prãbuºire a întregii economii, cu o dimi-nuare substanþialã a influenþei politice pe scena internaþionalã, a antrenat schimbãriîn structura demograficã, în distribuþia forþei de muncã, în modul în care este privitãºi administratã relaþia dintre Federaþia Rusã ºi celelalte republici din CSI, sau, în inte-riorul Federaþiei Ruse, relaþia dintre Moscova ºi centrele de putere regionalã.

Federaþia Rusã a moºtenit, în mare, frontierele politice ºi administrative ale fosteiURSS, fiind formatã din 89 de unitãþi administrative69:

– 21 de republici autonome;– 49 de provincii (oblasti);– o provincie evreiascã autonomã;– 6 teritorii (okruga);– 10 districte/provincii autonome (krai);– 2 oraºe federale, cu acelaºi statut ca al teritoriilor (okruga) – Moscova ºi Petersburg.Dezintegrarea URSS a condus la schimbãri esenþiale ale sistemului ºi perfor-

manþei economice. Mãsurile de reformã a sistemului economic au fost iniþiate înce-pând cu preºedinþia lui Boris Elþîn ºi au fost, în general, ghidate de principiile terapieide ºoc (reforma bazatã pe aceste principii a fost declanºatã efectiv în 1992). Anii ’90au fost caracterizaþi de o prãbuºire accentuatã a indicatorilor economici, de inflaþie,privatizãri dubioase ale proprietãþii de stat, sãrãcie, conflicte sociale, corupþie genera-lizatã, evaziune fiscalã, lipsa lichiditãþilor, ponderea crescutã a barterului ca metodãde schimb, sufocarea întreprinderilor mici ºi mijlocii, avântul economiei subterane ºiinfiltrarea mafiei în sectoarele-cheie ale economiei.70

Genul de reformã iniþiat de Elþîn a stârnit critici aprinse, fiind considerat un exemplutipic de management macroeconomic greºit, catastrofal, discret orchestrat de Occi-dent prin intermediul politicilor impuse de Banca Mondialã ºi de FMI. Au existat ºisusþinãtori ai abordãrii inaugurate de Elþîn, care au subliniat, de exemplu, cã reformaîn Rusia are efecte benefice, putând fi asemãnatã cu evoluþia de la dinozauri la mami-fere: reforma a însemnat „o pierdere în ceea ce priveºte mãrimea, dar un câºtig în ceeace priveºte viteza ºi mobilitatea“.

Dupã 1990 au fost înregistrate schimbãri majore în ceea ce priveºte performanþaeconomicã, forma de proprietate, rata ºomajului. De exemplu, raportat la anul 1989,valoarea PNB a scãzut la 78,8% (în 1992), la 55,9% (1998), înregistrând o uºoarã creº-tere în 1999, dar rãmânând în continuare mult sub valoarea din 1989 – 60,67%. În iulie1998, indicele nivelului de trai avea o valoare care reprezenta 35-38% din cea înre-gistratã în ultima perioadã de existenþã a URSS, iar în august 1998, ca urmare a crizeifinanciare ºi a devalorizãrii rublei, valoarea acestui indice era de 10-15%.

Numãrul de angajaþi a scãzut de la 72 de milioane, în 1992 la 66,4 în 1995, ajun-gând la 63,6 milioane în 1998.


ªomeri 1992 1998

Total – milioane 3,8 8,8

ªomeri în mediul urban 3,2 6,7

Schimbãri semnificative au fost înregistrate ºi în ceea ce priveºte rãspândirea forþeide muncã în funcþie de diversele sectoare economice.71 Tendinþa descrescãtoare carac-terizeazã forþa de muncã din sectorul industrial, în timp ce comerþul a avut capaci-tatea de a atrage o forþã de muncã tot mai numeroasã. Un volum considerabil al forþeide muncã lucreazã în continuare în industria de apãrare. Aceasta, chiar dacã înregis-treazã productivitate negativã, angajeazã 25% din forþa de muncã din industrie.

Populaþia activã pe domenii de activitate

Tot ca semn al crizei economice, ponderea consumului în volumul cheltuielilor,de exemplu, a crescut, de la 31% în 1990 la 49,5% în 1995 ºi 43,7% în 1997. Struc-tura comerþului exterior aratã cã economia Federaþiei Ruse este susþinutã în principalde exportul de materii prime, existând mari decalaje între volumul exporturilor înacest domeniu ºi exporturile de produse finisate ºi produse agricole. Comerþul exte-rior este orientat cu precãdere cãtre Europa Occidentalã: 80% din exporturi sunt di-recþionate cãtre Vest, 75% dintre importuri provenind din aceastã zonã.

Federaþia Rusã: Structura comerþului exterior (%), 1998

Sursa: Nicolas Spulber, Russia’s Economic Transitions, p. 360

324 Geopolitica

Sector Procent

1990 1995 1998

Total 100 100 100

Industrie 30,3 25,9 22,2

Agriculturã 13,2 15,1 13,0

Construcþii 12,0 9,3 8,5

Transport ºi comunicaþii 7,8 7,9 7,9

Comerþ 7,8 10,1 13,9

Locuinþe ºi servicii publice 4,3 4,5 5,8

Sãnãtate 5,6 6,7 7,1

Educaþie, culturã, artã 9,6 11,0 11,3

ªtiinþã 3,7 2,5 2,2

Finanþe 0,5 1,2 1,2

Administraþia de stat 2,1 2,8 4,0

Altele 3,1 3,0 2,8

Sector Exporturi Importuri

Materii prime 69,8 12,5

Produse finisate 26,3 59,3

Alimente ºi produse agricole 3,0 24,6

În 2006 exporturile Rusiei atingeau 303,9 miliarde de dolari, iar importurile,164,7 miliarde. O altã trãsãturã a reformei din Federaþia Rusã a constat în acaparareasectoarelor-cheie din economie ºi mass media de cãtre grupurile financiar-industrialeoligarhice, de cãtre o clasã formatã în principal din persoane care au avut legãturã cufostele structuri de conducere ale URSS. Într-un interviu acordat ziarului FinancialTimes în 1996, Boris Berezovski, una dintre personalitãþile financiare ale Rusieiactuale, declara, poate puþin exagerat, cã ºapte bancheri controleazã 50% din resurselenaturale ale Rusiei. Un articol din ziarul Izvestia (septembrie 1994) arãta cã 12%dintre cei mai bogaþi lideri ºi oameni de afaceri de la Moscova avuseserã o carierã desucces în fostul Comitet Central al Partidului Comunist. Din restul noilor milionari,circa 40% fuseserã implicaþi, înainte de cãderea URSS, în diverse activitãþi de comerþ.Dupã 1991, mai mult de jumãtate din personalul KGB s-a reorientat cãtre afaceri.Publicaþia Who’s Who pe anul 1999 a publicat peste 2.000 de biografii ale liderilordin perioada 1989-1999. Majoritatea acestor lideri proveneau din fostul eºalon supe-rior al Uniunii Sovietice. Mai mult, cei opt prim-miniºtri ai Federaþiei Ruse în anii’90 au fost fie foºti ofiþeri KGB, fie foºti membri marcanþi ai Partidului Comunist.

Dupã criza financiarã majorã din 1998, economia rusã a arãtat semne de revenire.Potrivit datelor oficiale, Rusia a reuºit o creºtere a PNB de 5,4% în 1999, de 9% în 2000ºi de 5,2% în 2001.72 În 2006 rata de creºtere s-a situat la 6,7%. În ciuda faptului cãpersistã nenumãrate probleme de naturã sistemicã, analiºtii apreciazã cã Rusia a atins omasã criticã din punctul de vedere al reformei ºi al privatizãrii, care îi permite sã realizezeo creºtere economicã durabilã. Criza financiarã a redus din bogãþia ºi influenþa politicã agrupurilor financiare oligarhice ºi a guvernatorilor regionali. În 2000, investiþiile îninfrastructurã au crescut cu 18%, reprezentând o pondere de circa 20% din PNB (pentru aavea termen de comparaþie, în SUA aceastã pondere este în medie de 16%). În 2001,producþia de petrol a crescut cu 11%. S-au înregistrat, de asemenea, creºteri ale producþieiindustriale ºi ale transportului de mãrfuri. Problema rãmâne în continuare faptul cã acestecreºteri nu aduc încã economia rusã la nivelul înregistrat înainte de dezintegrarea URSS.De exemplu, investiþiile în echipamente ºi tehnologii noi au crescut din 1999 pânã înprezent, dar acest lucru se întâmplã dupã o perioadã de prãbuºire, astfel încât, în termeniabsoluþi, investiþiile se aflã cu mult sub nivelul de dinainte de 1990.

Motivaþiile geopolitice ale integrãrii pãlesc în faþa celor de naturã geoeconomicã

Actualele probleme de securitate ale Rusiei se dovedesc deosebit de acute ºi decomplexe. Complexitatea provine din faptul cã ecuaþia de securitate este caracterizatãde un amestec între factori de ameninþare tradiþionali ºi non-tradiþionali, între provo-cãri de tip hard ºi soft, între dificultãþi interne ºi presiuni externe. Una dintre ultimeleversiuni ale doctrinei de securitate a Rusiei (2000) reflectã aceastã dublã determinarea problemelor de securitate: ameninþãri care decurg din prãbuºirea organizãrii centrali-zate a economiei ºi a întregii societãþi ºi ameninþãri care decurg din presiunea de naturãpoliticã ºi militarã din partea unor state sau coaliþii de state.73 De remarcat cã versiunileanterioare puneau accent mai ales pe dimensiunea internã a securitãþii.


Dintre provocãrile – tradiþionale sau non-tradiþionale – cãrora trebuie sã le rãs-pundã Rusia amintim: instabilitatea economicã, lipsa de coeziune internã, miºcãrilede populaþie, tendinþele demografice, polarizarea socialã, neclaritãþile în ceea ce pri-veºte raportul dintre conducerea federalã ºi cea regionalã, criminalitatea, terorismul,volatilitatea unor regiuni sau subregiuni. La toate acestea, care ar putea fi denumite pro-vocãri sau ameninþãri interne, se adaugã ameninþãrile din mediul extern ºi provocã-rile transnaþionale: disputele teritoriale, potenþialul de conflict la graniþã, problemelelegate de degradarea mediului, crima organizatã, traficul de droguri74, comerþul ilegalde arme, terorismul transnaþional, dislocarea economicã, decalajele economice sau de-mografice între regiunile de graniþã.

Ecuaþia de securitate este complicatã de echilibrul pe care Federaþia Rusã estenevoitã sã-l pãstreze simultan în raport cu statele CSI ºi în raport cu regiunile sale com-ponente. Motivele pentru care Rusia este vital interesatã de menþinerea acestui echi-libru sunt, din nou, atât de naturã strategicã, cât ºi economicã. Dupã cum aprecia unanalist, „motivaþiile geopolitice ale integrãrii (atât în cadrul CSI, cât ºi la nivelul Fede-raþiei Ruse ca atare) pãlesc în faþa motivaþiilor de naturã geoeconomicã“75. În ciudarevenirii în forþã a tendinþelor centralizatoare – atât la nivelul CSI, cât ºi al FederaþieiRuse –, peisajul politic din aceastã parte a lumii nu mai seamãnã decât la suprafaþãcu cel de acum zece ani. Diversitatea fostului spaþiu sovietic, discrepanþele între repu-blici, distanþele geografice ºi culturale între ele, diferenþele în ceea ce priveºte poten-þialul industrial, ºtiinþific ºi cultural, nivelul de dezvoltare, poziþia geopoliticã reprezintãtot atâtea obstacole în calea unei unificãri în vechiul stil al URSS. Aceastã diversitateface, potrivit unor aprecieri, imposibilã formularea unei politici supranaþionale sauregionale în genul celei existente în interiorul UE.

Comunitatea Statelor Independente a fost creatã în decembrie 1991, reunind 12republici ex-sovietice (fãrã statele baltice). Iniþiativa de a creare a Comunitãþii a fostprimitã cu entuziasm din partea Occidentului, CSI fiind privitã drept un mecanism dea administra procesul de dezintegrare a URSS, precum ºi o modalitate de a þine sub con-trol forþa militarã ºi arsenalul nuclear al fostei URSS fãrã a produce haos ºi conflicte.

La început, CSI s-a aflat sub dominaþia accentuatã a Rusiei; pe parcurs, aceasta adevenit un complex de regiuni ºi subregiuni care interacþioneazã, în care Rusiarãmâne actorul principal, dar nu singurul. În continuare, Rusia acoperã 50% din costu-rile necesare pentru menþinerea instituþiilor ºi derularea activitãþilor CSI ºi vede supre-maþia în cadrul CSI drept o modalitate de a atinge prosperitatea economicã. Interesulpronunþat al Rusiei faþã de CSI este motivat de faptul cã economia sa este dependentãde veniturile obþinute din exportul de materii prime. Pentru a putea exporta aceste ma-terii prime, Federaþia Rusã depinde de reþelele de transport ºi de telecomunicaþii carestrãbat fostul teritoriu sovietic ºi care asigurã accesul atât pe piaþa occidentalã, cât ºipe pieþele din Asia-Pacific. De altfel, unul dintre principalii factori de coeziune care asi-gurã existenþa CSI îl reprezintã aceste reþele de transport transcontinentale, transeura-siatice, asupra cãrora Rusia a cãutat sã-ºi instituie monopolul.

Pânã în 1996, intensitatea schimburilor între fostele republici unionale a scãzut con-stant sub nivelul din 1989 (comerþul între fostele republici a scãzut cu peste 30% în 1991,pentru ca, pânã în 1993, sã mai scadã cu încã 50%). Dupã 1996, a devenit marcantã o

326 Geopolitica

tendinþã de reorientare a politicilor comerciale ale Rusiei cãtre statele CSI. În acel an,pentru prima datã de la prãbuºirea URSS, s-a înregistrat o creºtere a operaþiunilor decomerþ în interiorul CSI. Reorientarea economicã a Rusiei a fost însoþitã deinterpretarea, tot mai apãsatã, a ameninþãrilor de securitate în termeni economici.Stabilirea legãturii între cele douã domenii – economic ºi de securitate – este evidentãîntr-un interviu acordat de cãtre ºeful Statului Major al CSI: „Rãzboiul Rece nu s-aterminat încã, deoarece procesul de redistribuire a bogãþiei pe care o deþine parteaînvinsã (fosta URSS) nu s-a încheiat, iar competiþia vizând potenþialul economic,resursele naturale ºi intelectuale ale Rusiei ºi CSI reprezintã o ameninþare vitalã laadresa securitãþii naþionale ºi a intereselor de securitate ale Rusiei.“76 Cele douã ten-dinþe – aceea de a reorienta atenþia înspre fostul spaþiu sovietic ºi de a lega securitateade economie – nu sunt întotdeauna primite cu entuziasm de cãtre toate statelemembre CSI.

În ciuda rezultatelor modeste ºi a eficienþei limitate a mecanismelor de integrare,CSI este consideratã forma de integrare cea mai acceptabilã a momentului. În modoarecum paradoxal, acceptabilitatea se datoreazã tocmai eficienþei limitate a organis-mului de integrare. Fiecare membru deþine un spaþiu de manevrã confortabil ºi sepoate axa pe propriile prioritãþi în domeniul securitãþii sau în cel economic.

Federaþia Rusã – un fel de CSI II?

Care este situaþia, din punctul de vedere al miºcãrilor centrifuge sau centraliza-toare, în cadrul Federaþiei Ruse ca atare? În anii ’90, tendinþa descentralizatoare încadrul Federaþiei a fost predominantã. În consecinþã, multe dintre regiunile aflate încomponenþa sa au dobândit legitimitate politicã ºi constituþionalã, o cvasi-indepen-denþã economicã, ajungându-se chiar pânã la federalizarea unor structuri militare.Unele regiuni ºi-au creat reþele independente de comunicaþii ºi, între anumite limite,au dezvoltat relaþii economice externe cu parteneri din afara Federaþiei sau chiar aCSI. Tendinþa cãtre o mai mare autonomie regionalã pãrea sã ducã la transformareaprincipalei republici a CSI fie într-o federaþie slabã dominatã de blocuri regionaleputernice, fie într-o confederaþie. Se pare cã, în timpul unui turneu oficial din 1990,Elþîn ar fi transmis urmãtorul mesaj cãtre republicile autonome: „luaþi atâta suverani-tate câtã puteþi sã digeraþi“.

Unul dintre rezultatele acestei tendinþe înspre autonomizarea regiunilor a fost accen-tuarea unor decalaje sau apariþia unora noi, ceea ce a creat uneori rivalitate între regiuniºi o serie întreagã de resentimente. De aceea, perioada Elþîn a mai fost denumitã ºi „pe-rioada resentimentelor“77: resentimentele republicilor unionale împotriva centruluifost sovietic, ale republicilor autonome din cadrul Federaþiei Ruse împotriva republi-cilor unionale; resentimentele republicilor autonome împotriva regiunilor mai micidin Federaþia Rusã; resentimentele regiunilor mai sãrace împotriva celor înzestratecu resurse naturale; resentimentul tuturor regiunilor împotriva Moscovei, cãtre cares-a îndreptat majoritatea ajutorului extern78; resentimentul Moscovei împotriva guver-nului federal; resentimentul administraþiei centrale împotriva guvernatorilor regionali.


328 Geopolitica

O datã cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, autonomia regionalã se aflã dinnou într-un proces de diminuare. Centrele de putere regionalã care au înflorit în timpullui Elþîn – perioada a fost denumitã, de altfel, „parada suveranitãþilor“ – se aflã acumsub un fel de asediu din partea centrului, care îºi propune sã uniformizeze instituþiileºi mecanismele de guvernare. De exemplu, Putin a creat instituþia guvernatoruluifederal ºi a numit ºapte astfel de guvernatori. Guvernatorii sunt subordonaþi directKremlinului, având puteri considerabile în a monitoriza interesele de securitatenaþionalã în regiunile respective, în a supraveghea activitatea guvernatorilor locali ºirespectarea legilor federale.

Cu toate acestea, autori precum Alexander Sergounin79 apreciazã cã regionalizareaeste ireversibilã, dar echivalarea sa cu dezintegrarea URSS reprezintã o interpretaresimplistã. Fenomenul este mult mai amplu, având, pe de o parte, motivaþii interne: lipsaunui fundament legal solid, a unui sistem puternic de partide, descentralizarea ca rezultatal democratizãrii, ascensiunea elitelor regionale, criza vechiului model federal, bazatdoar pe redistribuirea resurselor de cãtre Moscova. Între factorii externi care alimenteazãprocesul de regionalizare se numãrã: dinamica procesului de globalizare, factorii geopo-litici – poziþia geograficã a regiunilor, accesul la mare, abundenþa sau lipsa resurselornaturale, infrastructura –, factorii militari ºi strategici, relaþiile economice externe.

Discuþia cu privire la importanþa strategicã a regiunilor din interiorul FederaþieiRuse are în vedere, în general, urmãtoarele zone: partea de nord-vest, graniþa euro-peanã, graniþa de sud, graniþa cu Kazahstanul, graniþa cu Orientul Îndepãrtat.

Fiecare dintre aceste subregiuni are importanþã strategicã ºi se confruntã cu pro-vocãri de securitate mai pregnante sau mai atenuate. Partea de nord-vest, constituindgraniþa comunã cu Uniunea Europeanã ºi cu NATO, este caracterizatã de stabilitaterelativã. Principala problemã o constituie crearea unei anumite percepþii potrivit cãreianoua graniþã reprezintã de fapt un echivalent al liniei care despãrþea Europa Occiden-talã de þãrile din Pactul de la Varºovia. Partea de vest (graniþa cu Belarus ºi Ucraina)oferã avantajul unei zone-tampon între Rusia ºi NATO, constituind, în acelaºi timp,o importantã rutã de transport a materiilor prime. Graniþa de sud (cu Caucazul deNord) este deosebit de instabilã ca urmare a diviziunilor etnice, a numãrului mare deregiuni mici, fragmentate, a influenþei grupurilor islamiste, a prezenþei unor veciniputernici (Turcia ºi Iranul) ºi a ameninþãrilor de tip de soft: comerþul ilegal cu arme,transportul ilegal de mãrfuri ºi de persoane, economia subteranã, prãbuºirea capaci-tãþii administrative ºi a ordinii sociale. Graniþa cu Kazahstanul reprezintã o punte delegãturã între Rusia ºi fostele republici unionale din Asia Centralã. Graniþa esterelativ stabilã; cu toate acestea, existã unele probleme legate de prezenþa, chiar înapropierea frontierei, a unei puternice minoritãþi ruse. Importanþa acordatã graniþei cuKazahstanul provine din înþelegerea faptului cã destabilizarea statelor din AsiaCentralã ar avea repercusiuni la nivelul întregii regiuni, ar constitui o ameninþare laadresa bazelor militare ºi strategice ºi ar duce la revãrsarea valurilor de refugiaþiînspre sudul Rusiei. Situaþia la graniþa cu Orientul Îndepãrtat este caracterizatã de pu-ternice decalaje demografice (ca urmare a ritmurilor inegale de creºtere ºi a migraþieipopulaþiei cãtre partea europeanã a Rusiei), de criza economicã (fiind orientatã spreindustria grea ºi industria de apãrare, zona a fost una dintre cele mai afectate), de


penetrarea economicã din partea Chinei ºi de ameninþarea de naturã militarã din parteaacestui stat.

Pentru Moscova, apreciazã Alexander Sergounin, provocarea în ceea ce priveºterelaþia cu regiunile este de a înþelege procesele contemporane „prin prisma unei noigândiri geopolitice, potrivit cãreia interdependenþa economicã ºi o diviziune interna-þionalã a muncii joacã un rol mai semnificativ decât controlul strict asupra teritoriuluisau a frontierelor […]. În cazul celor cinci regiuni de graniþã menþionate mai sus (parteade nord-vest, graniþa europeanã, graniþa de sud, graniþa cu Kazahstan, graniþa cuOrientul Îndepãrtat), geopolitica se transformã în ceva diferit, mai precis în geoeco-nomie, economie globalã ºi guvernare globalã.“80

Islamul – o lume în expansiune

Prezenþa musulmanã: 46 de þãri ºi o cincime din populaþia globului

Sã încercãm o recapitulare a principalelor conflicte internaþionale din ultimuldeceniu. Primul ºi unul dintre cele mai importante a fost cel care a opus Irakul uneilargi coaliþii internaþionale. Aceastã coaliþie s-a format în urma agresiunii Irakuluiasupra Kuweitului. Era în 1991 (disputa s-a reluat la sfârºitul lui 1998, când Irakul afost bombardat de aviaþia americanã, întrucât acordurile ºi angajamentele convenite cuocazia primului conflict nu fuseserã respectate). A urmat apoi conflictul din Cecenia,republicã musulmanã din cadrul Federaþiei Ruse care a încercat sã-ºi cucereascã inde-pendenþa. Apoi cel din Bosnia-Herþegovina, unde s-au luptat sârbii, croaþii ºi musul-manii. Acelaºi conflict s-a reprodus aproape identic câþiva ani mai târziu în Kosovo,unde faþã în faþã s-au aflat albanezii (musulmani) ºi sârbii. La graniþa dintre India ºiPakistan, în zona Kashmirului, au loc periodic bombardamente ºi schimburi defocuri; situaþia are un mare potenþial de risc, întrucât ambele þãri sunt deþinãtoare dearmament nuclear. Dacã am rãmâne în spaþiul asiatic, ar trebui menþionatã de ase-menea desprinderea Timorului de Est din componenþa Indoneziei, proces care a avutloc pe baza unui referendum, dar în urma unui conflict ce putea lua proporþii. Semnifi-cativ în aceastã privinþã este ºi faptul cã, dupã desprindere, unitãþi armate indonezieneau pãtruns pe teritoriul Timorului, iar pentru a stabiliza situaþia în Timorul de Est aufost deplasate trupe de menþinere a pãcii. Un nou conflict a luat naºtere în spaþiulrusesc, cel din Daghestan (þinut situat în nordul Caucazului), unde locuieºte tot opopulaþie musulmanã. Atacul terorist asupra Gemenilor ºi asupra Pentagonului a fosturmat de bombardarea Afghanistanului – tot un stat musulman, ºi de declanºareaatacului asupra Iraqului.

De ce am conturat tabloul de mai sus? Nu pentru a face judecãþi asupra acestorconflicte, asupra pãrþilor implicate ºi a mijloacelor folosite, ci pentru a semnala oprezenþã, prezenþa musulmanã. Se pot formula diferite puncte de vedere, se pot facediverse evaluãri asupra lumii musulmane; un singur lucru nu se poate spune, cã ar fio lume în stagnare, care nu cunoaºte un proces real de expansiune, cã nu ar fi un spa-þiu în fierbere. Cele mai multe dintre conflictele menþionate nu au loc la graniþa dintre

douã state, ci, ceea ce este mai semnificativ din punctul de vedere care ne intereseazãpe noi, la graniþa dintre lumea musulmanã ºi alte culturi ºi civilizaþii. Un motiv sufi-cient pentru a consacra un capitol aparte acestei lumi.

Fireºte cã mai sunt ºi alte raþiuni. De pildã, percepþia confuzã ºi preponderent nega-tivã care existã în legãturã cu acest spaþiu: o lume conservatoare, puternic ataºatã unorvalori tradiþionale, puþin deschisã dezvoltãrii contemporane, traversatã de tot felul deorientãri fundamentaliste, de miºcãri violente etc. Nu contestãm faptul cã realitateadin þãrile musulmane conþine ºi asemenea trãsãturi. În orice caz, percepþia obiºnuitãdespre aceastã lume este schematicã, sãrãcãcioasã ºi, în ultimã instanþã, deformatã.Ne propunem, deci, în ceea ce urmeazã sã oferim un tablou mai bogat, mai nuanþat ºi,dacã se poate, mai aplicat al acestei lumi. Pentru cã este vorba despre un spaþiu careinclude 46 de þãri ºi aproape o cincime din populaþia globului (vezi harta 25).

Fiind o lume mai puþin cunoscutã, ar trebui sã lãmurim mai întâi conþinutul unortermeni ºi teme care vor apãrea frecvent în rândurile de faþã: Islamul, Coranul, Jihadul,raportul dintre lumea arabã ºi cea musulmanã etc. Considerãm cã asemenea lucruriar putea fi lãmurite mai bine dacã vom face o scurtã istorie a apariþiei Islamului ºi acivilizaþiei islamice; în felul acesta, vom putea asocia noþiunile ºi categoriile respectivechiar cu momentul naºterii lor, plasându-le, deci, în contextul cel mai potrivit de înþe-legere a sensului ºi semnificaþiei lor.

O civilizaþie „de gradul doi“

Mai mulþi autori prestigioºi, între care îi amintim pe Arnold Toynbee ºi FernandBraudel, folosesc acest concept, civilizaþie „de gradul doi“, pentru a desemna o civi-lizaþie care a apãrut din „tuful“ unor civilizaþii anterioare. Apreciere cu atât mai

332 Geopolitica

Harta 25: Þãrile în care trãiesc musulmani

suniþiºiiþi

adevãratã când este vorba despre Orientul Apropiat, unde s-au întâlnit ºi s-ausuccedat diverse culturi ºi civilizaþii, toate strãlucite, toate având un rol de relief înistoria umanitãþii. „Siria“ – sublinia Toynbee, dar prin acest termen el nu avea învedere doar teritoriul pe care îl desemnãm astãzi cu acest nume, ci o zonã mai largã,acoperind „o arie mãrginitã de stepa Arabiei de Nord, de Mediterana ºi de povârni-ºurile Anatoliei ºi Armeniei – a fost scena pe care au avut loc întâlnirile, în epocisuccesive, între civilizaþia sumerianã ºi egipteanã; între civilizaþiile egipteanã,hititã ºi minoicã; între civilizaþiile siriacã, babiloniacã, creºtin ortodoxã ºi creºtinoccidentalã; ºi, în ultima etapã a contactelor, între civilizaþiile arabã, iranianã ºioccidentalã.“1

Este vorba despre contacte în ordine spaþialã, deci între civilizaþii care au existatconcomitent, dar mai ales de contacte în ordine temporalã, deci între civilizaþii cares-au succedat, care au preluat unele de la altele interpretãri, obiceiuri, motive, ritua-luri, diverse tipuri de credinþe etc. Islamul este o asemenea civilizaþie. Fernand Braudelconsiderã cã „la fel cum creºtinismul a moºtenit Imperiul Roman, pe care îl prelun-geºte, la începuturile sale Islamul s-a aºezat în Orientul Apropiat, unul dintre cele maivechi þinuturi din lume, poate cel mai vechi loc de coexistenþã a unor oameni ºi po-poare civilizate“2.

Spre a înþelege mai bine modul cum a pãtruns Islamul în acest spaþiu de puternicãinterferenþã culturalã, este bine sã facem apel la sintagma de episod „colonial“, folo-sitã de Fernand Braudel în legãturã cu o anumitã perioadã din istoria acestei zone. Oprimã unificare a Orientului Apropiat a fost fãcutã de cãtre asirieni, dupã care zona afost ocupatã de cãtre armatele victorioase ale lui Darius (546-486). Cucerirea cea mairapidã a regiunii a fost înfãptuitã de cãtre Alexandru cel Mare, chiar mai rapidã decâtcea realizatã mai târziu de cãtre arabi. Intervalul de zece secole dintre ultimele douãcuceriri, în care grecii fondeazã noi oraºe, noi porturi (Antiohia, Alexandria), impunnoi instituþii ºi un nou mod de organizare, este numit de cãtre autorul francez un extra-ordinar episod „colonial“. „Micul popor greco-macedonean a colonizat aceastã vastãporþiune din Asia, la fel dupã cum Europa va coloniza mai târziu Africa, impunându-ilimba ºi administraþia, comunicându-i o parte din dinamismul sãu.“3 Este adevãrat cãa urmat o cucerire romanã, dar ea nu a reprezentat decât o simplã faþadã, în spatelecãreia au continuat sã existe ºi sã funcþioneze vechile structuri greceºti, care au ieºitcu ºi mai mare putere la ivealã o datã cu cãderea Imperiului; pãtrunderea în aceeaºiregiune a Imperiului Bizantin nu a însemnat decât tot prelungirea influenþei greceºti.

În aceste zece secole s-a dezvoltat, potrivit autorului francez, o „ostilitate politicã“faþã de ocupant, chiar dacã în plan cultural influenþele greceºti ºi, mai târziu, creºtineau pãtruns adânc. De altfel, o parte din populaþie devine creºtinã; numai cã împãrþireacreºtinilor în prea multe biserici a facilitat procesul de pãtrundere a Islamului, la carese adaugã ºi fenomenul de respingere a „ocupantului“. Henri de la Bastide surprindeacu acuitate aceastã stare psihologicã: „Mai curând arabul decât grecul“ spuneau creº-tinii din Siria ºi Egipt, în timpul cuceririi musulmane […]. Mai bine fesul turcilordecât tiara latinilor, repetau bizantinii, ºapte secole mai târziu…“4

Ostilitatea politicã faþã de „ocupantul colonial“ a luat forma unei „preferinþe impru-dente“ pentru noul venit. Preferinþã care a facilitat pãtrunderea ºi expansiunea arabã.

Islamul – o lume în expansiune 333

Nu ar fi corect însã dacã am limita explicarea implantãrii Islamului doar la slãbiciu-nea, oboseala sau chiar epuizarea culturilor preexistente. Islamul a întruchipat o epocãde credinþã, a dat glas unor nevoi – fie ºi latente –, a creat un nou orizont de speranþãpentru populaþiile din zonã. „Aceastã religie nouã elaboratã de Mahomed, sublinia cuîndreptãþire Fernand Braudel, a fost fabricatã chiar în aceastã rãspântie a OrientuluiApropiat, în sensul vocaþiei sale profunde, potrivit spiritului sãu […]. Într-un fel,destinul Islamului va fi acela de a repune aceastã bãtrânã civilizaþie pe o nouã orbitã,de a o acorda la un diapazon nou.“5

Mahomed, Coranul, Islamul

Islamul este religia nouã pe care a întemeiat-o Mahomed. În arabã, islam în-seamnã supunere devotatã (faþã de Dumnezeu). Termenul mai circulã ºi cu înþelesulde lume musulmanã, lume care împãrtãºeºte credinþa islamicã, precum ºi de civili-zaþie islamicã. Cel care se supune voiei lui Dumnezeu este musulman. Cartea Sfântãa Islamului este Coranul. Spre deosebire de Biblie, aceastã carte nu este doar o învã-þãturã moralã, o întemeiere a credinþei, nu numai un codice religios, ci ºi unul juridic,el reglementând întreaga viaþã religioasã, politicã, civilã ºi penalã, pânã la ocupaþiilezilnice. Este semnificativ cã acolo unde Coranul nu conþine norme ºi prevederi rigo-rile Islamului se îndeplinesc prin Suna, adicã tradiþia, care cuprinde o serie de reguliobligatorii (cum ar fi circumcizia la bãrbaþi); unde nu ajunge Suna, intrã în vigoareIgma (consensul celor mai înalte autoritãþi în domeniul teologiei musulmane); însfârºit, atunci când nici acestea nu pot oferi dezlegãri, se apeleazã la Kiias, jude-carea dupã cazuri analoge. Prin urmare, existenþa unui credincios musulman este re-glatã pânã în amãnunt de codurile prezente în Coran sau de alte norme, tot de facturãreligioasã.

Înainte de a prezenta câteva lucruri din viaþa întemeietorului celei mai tinere religiimonoteiste, Mahomed, sã înfãþiºãm câteva date despre Peninsula Arabia, locul undes-a zãmislit noua credinþã. Situatã între Africa ºi Asia, dar aparþinând geografic deAsia, Peninsula Arabia are o suprafaþã cam de cinci ori cât teritoriul României. Adevã-ratã punte între cele douã continente, peninsula era locuitã de beduini, pãstori nomazi,trãind în triburi aflate într-o disputã permanentã, întreruptã doar de anumite legisevere, nescrise, cum ar fi pacea în decursul unor luni sfinte. Oameni aspri, beduiniiaveau ºi obiceiuri aspre. Fiii erau priviþi ca o binecuvântare, în timp ce fiicele ca unblestem, adesea fiind îngropate de vii imediat dupã naºtere. Femeia ocupa o treaptãcu totul inferioarã, iar divorþul avea loc foarte rapid.

În ceea ce priveºte viaþa religioasã, pe timpul lui Mahomed domnea, aratã FernandBraudel, un „indiferentism foarte mare“, iar credinþa în Dumnezeu „decãzuse lasuperstiþie“ ºi la un „fetiºism cras“. De altfel, este semnificativ cã ideile care l-au im-presionat cel mai mult pe Profet din discuþiile pe care le avea cu negustorii evrei ºicreºtini erau cele privitoare la un unic creator al lumii, la mesianism, la învãþãturiledespre Judecata de Apoi ºi Înviere. Ar fi hazardat sã susþinem cã Mahomed a vrut,deliberat, sã dea o învãþãturã poporului sãu. Un lucru este cert, ºi anume cã divizarea

334 Geopolitica

locuitorilor peninsulei, lipsa oricãrei conºtiinþe a unitãþii, a oricãror forme de organi-zare politicã, luptele interne neîntrerupte i-ar fi dus mai devreme sau mai târziu lapieire. Poate de aceea noua religie cautã sã reglementeze întreaga existenþa a credin-cioºilor sãi, ea substituindu-se ºi normelor de organizare politicã ºi socialã. Poate deaceea „pãgânismul poporului“ i se pãrea lui Mahomed „cel mai spurcat“ lucru.

Profetul Mahomed se naºte la 20 aprilie 570 (unele surse vorbesc de 571 e.n.) laMecca. Descendent al unei familii înstãrite, el nu are la naºtere decât o moºtenirerelativ modestã. Are un trai obiºnuitã pânã în al patruzecilea an al vieþii, când, în lunaRamadan, are o revelaþie. I se aratã deodatã arhanghelul Gabriel ºi îi strigã „Citeºte“.El rãspunde cã nu ºtie sã citeascã, dar îngerul îl mai îndeamnã de douã ori. În arabã,cuvântul „Coran“ are douã sensuri: de citire ºi de recitare, ambele precizând clar cã„Biblia“ Islamului nu este opera lui Mahomed, ci a lui Dumnezeu (Allah). Tot în acestcontext, este bine sã precizãm cã folosirea denumirii de mahomedan are o conotaþieoarecum ofensatoare pentru musulmani, întrucât Mahomed a fost doar Profetul, celcare a avut revelaþia existenþei lui Dumnezeu.

Aºa începe opera de profet a lui Mahomed. La început aflã puþinã aderenþã. LaMecca nu reuºeºte sã câºtige decât sprijinul a doi partizani de vazã. Credincioºii careîl urmaserã pe Mahomed erau în majoritatea lor sãraci ºi femei.

Un moment important în constituirea Islamului este reprezentat de Hegira, saufuga lui Mahomed de la Mecca la Medina, petrecutã la 16 iunie 622. De atunci începeºi datarea erei mahomedane.

Începe o nouã perioadã în viaþa lui Mahomed. Pânã atunci era un profet prigonit ºibatjocorit. La Medina (cetatea profetului) devine emir, principe al oraºului. Din acestmoment activitatea de profet se estompeazã, în prim-plan situându-se cea de legisla-tor, de politician ºi de general, domenii în care aratã calitãþi reale. Surele de la Medina(surele sunt versetele din Coran) se deosebesc de cele de la Mecca, au alt registruproblematic ºi respirã mai multã preocupare pentru laturile practice ale extinderiiIslamului.

În revelaþiile sale apare ºi porunca „rãzboi împotriva tuturor necredincioºilor“.Este perioada în care Mahomed recurge la cele mai diferite mijloace pentru a-i con-verti la Islam pe necredincioºi. Este interesant din acest punct de vedere cum cuce-reºte Mahomed cetatea care i se opusese la început, Mecca. În 630 organizeazã oexpediþie militarã asupra oraºului. Cum Profetul dispunea de aceastã datã de o forþãmilitarã mult mai numeroasã, conducãtorul cetãþii vine sã cearã îndurare. Profetulpromite cã va fi blând cu cei care urmau „sã se converteascã la islam“.

Dupã aceastã victorie, Mahomed devine, practic, stãpân pe toatã peninsula. Estemomentul în care porneºte „rãzboiul de nimicire a necredincioºilor care nu sunt scu-tiþi prin oareºicare contracte. Aºa fu stârpit pãgânismul din Arabia.“6 O parte dintrecreºtini ºi evrei „furã suferiþi pentru cã plãteau bir“, alþii au fost asimilaþi, iar o altãparte prigoniþi de cãtre urmaºii lui Mahomed.

În aceastã perioadã de glorie, Mahomed adreseazã chiar scrisori cãtre împãratuldin Bizanþ, cãtre ºahul Persiei, cãtre negusul Abisiniei, cerându-le sã-l recunoascã drepttrimisul lui Dumnezeu, sã primeascã Islamul ºi sã se supunã stãpânirii lui (evident,solii au fost batjocoriþi).


Profetul moare la 8 iunie 632 în timp ce se pregãtea pentru o expediþie împotrivaBizanþului. A murit lãsând drept „testament pentru urmaºii sãi cucerirea Siriei sau, înînþeles mai larg, supunerea întregii lumi“7.

Este, credem, locul sã lãmurim alþi doi termeni. Jihad înseamnã rãzboi sfânt. Auexistat unele controverse în legãturã cu acest termen, dacã nu cumva el semnificãrãzboiul împotriva tuturor necredincioºilor. Acest înþeles este din ce în ce mai puþinacceptat de cãtre adepþii Islamului; capãtã preponderenþã semnificaþia de luptã acredinciosului cu el însuºi pentru a-ºi orândui viaþa în acord cu normele Coranului.Mujahedin este luptãtorul în rãzboiul sfânt.

Legea canonicã fixeazã cinci datorii fundamentale ale credinciosului, cunoscutesub numele de „Cei cinci stâlpi ai Islamului“:

1. Nu existã alt Dumnezeu decât Allah, iar Mahomed este trimisul lui Allah.2. Rugãciunea ritualã trebuie fãcutã de cinci ori pe zi.3. Respectarea sãrbãtorii Ramadanului, care dureazã o lunã, timp în care, de la rãsã-

ritul soarelui pânã la apus, credinciosul trebuie sã manifeste o abstinenþã totalã de lamâncare, bãuturã ºi viaþã sexualã.

4. Pelerinajul la Mecca, cel puþin o datã în viaþã.5. Milostenia, constând în plata, în bani sau naturã, a unei contribuþii ce reprezintã

a 40-a parte a veniturilor.Existã douã mari ramuri ale Islamului. Suniþii, sau Islamul ortodox, susþin cã ade-

vãrurile pot fi cunoscute numai prin revelaþie. Este interesant cã miºcarea sunitã aapãrut ca reacþie la o puternicã miºcare raþionalistã din secolele VII-VIII, care consi-dera cã raþiunea umanã este capabilã sã distingã între bine ºi rãu ºi cã revelaþia are unrol auxiliar. Suniþii recunosc tradiþia pãstratã de la Mahomed ºi legitimitatea celor treicalifi dintâi. ªiiþii reprezintã cam 10-15% din credincioºii musulmani. ªiit înseamnãîn arabã „parte“ ºi semnificã grupul de credincioºi care l-au susþinut pe Ali, vãrul luiMahomed, cãsãtorit cu Fatima, fata Profetului. ªiiþii cred în existenþa a doisprezece„lideri infailibili“ (imami), primul dintre aceºtia fiind Ali. Ultimul dintre ei a dispãrutîn secolul al IX-lea, iar apariþia unui nou imam va însemna înfãptuirea dreptãþii pepãmânt (ceea ce ar putea fi un fel de echivalent islamic al Judecãþii de Apoi).

Ciclul arab

Existã în evoluþia Islamului un „ciclu arab“ clar conturat. Ce anume reprezintãacest ciclu? Este vorba, mai întâi, de zona de expansiune. Primele cuceriri arabe aufost fulgerãtoare ºi datoritã unei anumite oboseli a civilizaþiilor din Orientul Apro-piat, ostilitãþii politice de care am amintit, dar ºi unor însuºiri pe care le aveau la aceavreme arabii. Siria (634), dupã aceea Egiptul (639) îi primesc cu braþele deschise penoii veniþi. Mai dificil de explicat este cãderea Persiei (642). Spunem mai dificil, pentrucã Persia dispunea de forþa de a se opune „trupelor de ºoc“ arabe. Rând pe rând, suntcucerite spaþiile pe care se aflã astãzi Tunisia, Algeria, Marocul. La 711, sudul Spanieicade sub stãpânirea arabã.

În acest ciclu, cuceritorul nu încerca sã converteascã, pentru cã interesul lui era sãvalorifice avantajele care decurgeau din supunerea unor vechi civilizaþii. Mai mult,

336 Geopolitica

arabii doreau ca populaþiile cucerite sã-ºi menþinã propria credinþã, pentru cã aceastãpopulaþie era plãtitoare de biruri. „Dacã un creºtin încerca sã se converteascã la Islamera pedepsit cu biciul. Plata impozitelor fiind rezervatã nemusulmanilor, la ce bunsã-ºi fi redus noii stãpâni birurile?“8

În þãrile ocupate, administraþia rãmâne în mâna populaþiilor locale, care îºi pãs-treazã modul de viaþã, fãrã a fi stânjenite. Putem vorbi deci de o „ocupaþie politicã“cu toate trãsãturile unei asemenea situaþii. Rapiditatea acestei ocupaþii, ca ºi dimen-siunile ei ne îndreptãþesc sã vorbim chiar de un imperiu, dar nu de o nouã civilizaþie,cu întreaga combustie culturalã pe care o presupune aceasta.

„Ciclul arab“ a durat aproximativ un secol. Dupã moartea lui Mahomed, între632-660, au urmat la conducerea Peninsulei Arabia califii buni conducãtori (în arabã„calif“ poate însemna succesor, locotenent, vice-gerant). În timpul conducerii lor auloc importante cuceriri. Este semnificativ gestul cu adânci implicaþii politice fãcut decaliful Omar (634-644), unul dintre succesorii lui Mahomed. Dupã moartea Profe-tului, triburile care fãgãduiserã supunere s-au rãsculat. Califul Omar, pentru a evitacerturile ºi disputele interne fãrã de sfârºit, i-a aruncat pe cavaleri ºi beduini în Jihad.Era, cum remarcã ºi Fernand Braudel9, un mod de a-i îndepãrta din Arabia ºi de aasigura o anumitã liniºte în viaþa þinutului. Urmeazã califii omayyazi (660-750), carestabilesc capitala la Damasc ºi continuã acþiunea de cucerire a unor noi teritorii. Între-barea este cum a putut duce aceastã acþiune la un succes militar ºi politic atât de netºi de rãsunãtor.

Beduinul, simbol al deºertului, este un nomad. Viaþa sa în Peninsula Arabia repre-zintã o necontenitã deplasare: de la nord la sud ºi invers pe parcursul a sute de kilo-metri, dupã „iarba care fuge“ de la marginea deºerturilor. Acest „roi de albine“ aflatîn permanentã miºcare avea nevoie de o misiune, de o cauzã pe care a gãsit-o în Coran:pãgânii trebuiau sã capete o credinþã.

Nu am putea înþelege rolul jucat de arabi în rãspândirea Islamului dacã nu aveamîn vedere forþa combativã ieºitã din comun de care dispuneau. Este adevãrat cã aceastãpopulaþie nu avea o organizare la nivelul peninsulei: existenþa ei era structuratã înfamilii patriarhale, facþiuni, triburi, confederaþii de triburi etc. O facþiune cuprindeaîntre o sutã ºi trei sute de corturi; un trib, trei mii de persoane. Aceste formaþiuni seaflau în permanentã disputã pentru teritorii mai bune, pentru poziþii mai avantajoase.Unele se înlocuiau pe altele în locurile pe care tocmai le ocupaserã. Ele acumulaserão experienþã a confruntãrii care le-a ajutat foarte mult în cucerirea noilor teritorii.

Ne putem întreba dacã o forþã combativã altfel structuratã ar fi putut cunoaºtesuccesul beduinilor din peninsulã. Aceste „popoare în miniaturã“ reprezentate de triburiºi uniunile de triburi au exercitat un fel de „bombardament corpuscular“ asupra unuispaþiu vast pe care în cele din urmã îl vor ocupa. Un teritoriu asemãnãtor în multeprivinþe cu Peninsula Arabia putea fi cel mai uºor cucerit de o populaþie adaptatã con-diþiilor deºertului, care dispunea de forme de deplasare ºi de luptã mobile, cu inde-pendenþã de miºcare ºi acþiune.

Ar mai rãmâne sã lãmurim o problemã: de ce nu s-au îndreptat beduinii spre nordulmai apropiat ºi au preferat vestul? Nordul era mult mai rãcoros, ºi dromaderul nu eraadaptat unei asemenea clime; populaþiile din aceste þinuturi foloseau cãmilele cu


338 Geopolitica

douã cocoaºe, mult mai bine aclimatizate. În plus, spaþiul Anatoliei ºi Asiei Mici eramai dens populat, strãbãtut de alte seminþii de nomazi, pregãtiþi la fel de bine ca ºiarabii pentru confruntãri ºi dispute violente. Pe când Sahara reprezenta un fel de pre-lungire a deºertului arab dincolo de Marea Roºie. Erau deºerturi calde, cu spaþii rare-fiate din punct de vedere demografic, uºor de strãbãtut. „Deºertul suprapopulat îºivarsã în afarã excedentul uman“, spune Fernand Braudel.10 Populaþia a reprezentatîntr-adevãr un atu de mare importanþã – ilustrat încã din primii ani – în evoluþiaIslamului. Dar acest atu nu ar fi fost valorificat dacã nu s-ar fi cuplat cu forþa comba-tivã a populaþiei arabe, dacã nu ar fi beneficiat de o misiune, cea conferitã de nouacredinþã, de puterea ºi încrederea pe care a degajat-o conºtiinþa acestei misiuni, aflatãatunci la începuturi.

Sfârºitul domniei „arabului pur sânge“

De la mijlocul secolului al VIII-lea începe o nouã etapã în viaþa Islamului. Este operioadã de mari frãmântãri interne care se soldeazã cu mutarea capitalei de la Damascla Bagdad ºi inaugurarea unei noi dinastii, cea a abbasizilor. Schimbarea capitaleitânãrului imperiu nu este întâmplãtoare. Centrul de greutate al noii puteri se apropiede o altã civilizaþie foarte veche, cea persanã, ºi se depãrteazã de lumea arabã propriu-zisã. Casta de rãzboinici care a construit acest imperiu dispare înghiþitã de luxul civili-zaþiilor supuse. Islamul cunoaºte o miºcare spre est. Dinspre Mediterana, care îl fasci-nase pânã atunci, spre alte centre de civilizaþie din Orient. Bagdadul devine astfel dela 762 ºi pânã la distrugerea lui de cãtre mongoli, la 1258, cea mai bogatã capitalã alumii vechi. Veniturile califului sunt cam de cinci ori mai mari decât venitul anual alImperiului Bizantin de atunci.11

Fernand Braudel considerã cã civilizaþia musulmanã începe cam din acest momentpentru cã se declanºeazã un împrumut masiv de la vechile civilizaþii orientale ºi medi-teraneene, un proces de îmbogãþire internã, de dezvoltare durabilã proprie. La Bagdad,dar ºi la Basra, Cairo, Damasc, Tunis sau Cordoba se plãmãdeºte limba arabã literarã,care va fi idiomul comun pentru toate þãrile islamice, precum latina pentru creºtini.12

Avantajul creãrii limbii comune este imens. Se traduce mult din literatura greacã ºilatinã. Asemenea lucrãri se difuzeazã într-un numãr mai mare pentru cã lumea musul-manã „cunoaºte hârtia, mult mai ieftinã decât pergamentul“. F. Braudel citeazã unexemplu semnificativ, care ne vorbeºte despre mediul cultural în care trãia casta condu-cãtoare a lumii islamice. La Cordoba, califul al Hakam II (961-976) avea o bibliotecãde 400.000 de manuscrise (cu 44 de volume de catalog). Poate cã cifrele sunt exage-rate, comenteazã autorul francez, dar nu se poate sã nu se remarce diferenþa faþã debiblioteca lui Carol V, fiul lui Ioan cel Bun, care nu conþinea decât 900 de volume.

În administraþie actele încep sã fie elaborate în arabã, ceea ce constituie un extremde important instrument pentru consolidarea unitãþii de limbã a lumii musulmane.

În plan politic, trecerea spre noua civilizaþie începe „o datã cu convertirile masivela Islam ale popoarelor nearabe“13. Ceea ce fusese adevãrat în primii ani de extindere aIslamului – „puþine convertiri, numeroºi supuºi“ – devine lipsit de relevanþã. Procesul

de convertire capãtã o importanþã prioritarã, reprezentând modalitatea principalã deînaintare a Islamului. Dacã în timpul construirii imperiului prin rãzboi ºi supunereconflictele, cel puþin aºa cum apãreau ele în plan oficial, erau preponderent politice –faþã de Bizanþ, de pildã, raportarea este, în primul rând, de tip politic –, de acum prim-planul este ocupat de aspectul religios. Epoca de început caracterizatã prin „domniaarabului“ a rãmas cu mult în urmã. Acum Islamul se hrãneºte din bogãþia civiliza-þiilor asupra cãrora îºi extinde influenþa.

Aºa se extinde în Persia ºi spre lumea hindusã. Aºa îi va supune pe turcii selgiu-cizi ºi, apoi, pe turcii otomani. Islamul dezvoltã ºi o ºtiinþã de a converti popoareleaflate la graniþele sale, popoare îndeobºte puþin evoluate, dar care sfârºesc prin a setopi în Islamul atotputernic.

Mai silenþioasã ca metodã de înaintare, mai elaboratã ca metodã de construcþie ºiconsolidare internã, noua epocã va marca adevãrata strãlucire a Islamului, care vadura pânã în secolul al XIII-lea; A doua epocã de înflorire musulmanã este reprezentatãde ascensiunea Imperiului Otoman, care în secolul al XVI-lea, prin cuceririle în Balcaniºi Europa Centralã, în Anatolia ºi Orientul Apropiat, în Egipt ºi Maghreb, devine oputere mondialã.14 Capãtã acest statut nu numai prin numãrul de popoare supuse, ciºi, mai ales, prin poziþia geopoliticã a teritoriilor ocupate. De fapt, Imperiul Otomandevine putere mondialã în momentul în care controleazã trecerea din Mediteranaînspre Oceanul Indian ºi pierde acest statut de îndatã ce pierde acest control. Îl pierdenu atunci când nu mai poate stãpâni anumite teritorii, ci în momentul în care nu maiare forþa de a controla comerþul maritim. Capacitatea de a domina spaþiul maritimeste cel puþin la fel de importantã pentru o putere mondialã ca ºi cea de a controlaspaþii terestre, chiar de importanþã strategicã.

Un continent intermediar: Orientul Mijlociu

Am fãcut aceste consideraþii de ordin istoric, religios, cultural întrucât nu vom puteaînþelege cum se cuvine Islamul, din punct de vedere geopolitic, fãrã cunoaºterea,oricât de sumarã, a istoriei ºi religiei sale.

Islamul s-a nãscut ºi s-a extins de-a lungul ciclului arab, apoi, în perioada de mareînflorire, într-o regiune geograficã de mare semnificaþie geopoliticã: el se plaseazã,pe de o parte, între douã cãi de navigaþie, douã întinderi de apã sãratã – Mediteranaºi Oceanul Indian –, iar, pe de altã parte, între trei mase destul de dense de oameni –Extremul Orient, Europa, Africa Neagrã; el uneºte aceste regiuni întinse, ceea ce-iconferã o foarte importantã poziþie de „continent intermediar“, dupã cum o numeºteFernand Braudel.15 Creºterea ºi afirmarea Islamului trebuie pusã în legãturã ºi cuaceastã poziþie geograficã specialã. O poziþie care face legãtura, care face trecerea ºinu poate fi în nici un fel ocolitã, asigurându-i noii civilizaþii care s-a nãscut ºi apois-a extins spre teritoriile învecinate statutul de placã turnantã între continente, cãi denavigaþie ºi civilizaþii. Din aceastã perspectivã, este legitim sã considerãm, o datã cuFernand Braudel, cã Islamul, mai ales în perioada de afirmare ºi înflorire, a beneficiatde „uzufructul trecerilor obligatorii“. Tot atât de adevãrat este cã Islamul a ºtiut sã


punã în valoare acest potenþial unic în felul lui, cã nu a devenit un simplu vãmuitoral acestor treceri, cã a stimulat schimburile de toate genurile, contribuind la o înflori-toare activitate comercialã între aceste regiuni, cã a introdus bogãþiile acestor zone incircuitul mondial al vremii.

Lumea islamicã nu ar fi putut juca acest rol doar prin simpla poziþie geograficã pecare o ocupa. Ea a dezvoltat infrastructura acestei poziþii, cea mai performantã pentruvremea respectivã, atât pe uscat, cât ºi pe mare. Drumurile sunt parte componentã aunei poziþii geopolitice, ele reprezintã un element pe care omul îl adaugã unui datnatural. Meritul Islamului este cã ºi-a dat seama de acest adevãr, cã a fãcut din capa-citatea sa de a parcurge distanþe mari un adevãrat atu geopolitic.

Cu deosebire în epoca sa de înflorire, Islamul ºi-a pus la punct o adevãratã „flotã“a deºertului. O cãmilã poate transporta o încãrcãturã de aproximativ trei sute de kilo-grame, sarcinã utilã. Iar o caravanã reuneºte pânã la ºase mii de cãmile. Deci volumulde marfã care putea fi transportat de o asemenea caravanã era echivalent cu cel al uneinave moderne. Iatã cum înfãþiºa Fernand Braudel aceastã miºcare neîntreruptã a cara-vanelor care ne aratã cã avem de-a face cu un sistem bine pus la punct, cu adevãratetrasee pe care circulaþia era reglementatã de norme severe: „O caravanã se deplaseazãaidoma unei armate, cu ºeful sãu, statul sãu major, reguli stricte, etape obligatorii,precauþii rituale împotriva tâlharilor nomazi, cu care este înþelept sã închei înþelegeri.De-a lungul drumului ea întâlneºte la distanþe fixe marile construcþii ale khanurilor,unde-ºi adãposteºte o parte din animale ºi oameni. Sunt gãrile caravanelor.“16

O asemenea reþea comercialã trebuia sã dezvolte instrumente moderne de creditpentru a uºura conexiunea cu transportul pe mare. Acelaºi autor spune cã negustoriimusulmani sau evrei din porturile arabe apelau la instrumente de credit ºi de platã,practicau forme de asociere comercialã înainte ca ele sã fie folosite de europeni. În ceeace priveºte aria de extensie a acestui comerþ ºi intensitatea sa, spusele unui negustorarab al epocii sunt edificatoare: „Vreau sã duc ºofran persan în China, unde am auzitcã are un preþ mare, iar apoi porþelan din China în Grecia, brocart grecesc în India,oþel indian la Alep, sticlã de Alep în Yemen ºi stofe vãrgate din Yemen în Persia.“17

O poziþie geograficã este ocupatã pentru a putea rezulta un atu geopolitic; esteocupatã prin construirea de drumuri sau ambarcaþiuni, prin dezvoltarea unui sistemde control a zonei. Altminteri, ea rãmâne o simplã poziþie geograficã avantajoasã, doarun potenþial. Examinând viaþa economicã ºi comercialã din perioada de înflorire a Isla-mului, ne putem explica mai bine ºi care au fost cauzele decãderii acestuia. RecululIslamului a intervenit atunci când nu a mai avut capacitatea de a controla cum secuvine zona ºi cãile de acces, astfel încât comerþul sã-ºi poatã menþine intensitatea iarveniturile de pe urma vãmuirii, nivelul.

Întrebându-se cu privire la factorii care au determinat declinul Islamului, dupã cemenþiona „vina barbarilor“, atacurile din interior împotriva gândirii libere, Braudelremarca: „este mai degrabã vina Mediteranei? La sfârºitul secolului al XI-lea, Europaa început recucerirea Mãrii Interioare. Marea hrãnitoare iese atunci de sub controlulIslamului, iar celebra teorie a istoricului Henri Pirenne va avea de astã datã un rolinvers. H. Pirenne considerã cã, în cursul cuceririlor musulmane, Occidentul, privatde libera circulaþie în Mediterana, se retrãsese în sine, din secolul al VIII-lea pânã în

340 Geopolitica

al IX-lea. Or, invers, în secolul al XI-lea Mediterana se închide pentru Islam ºi acestaeste împiedicat iremediabil în avântul ºi respiraþia lui cotidianã.“18

Un fapt asemãnãtor se întâmplã ºi cu Imperiul Otoman, – „ciclul otoman“ fiindultima mare manifestare a Islamului pe scena mondialã. ªi aici avem de-a face cu maimulþi factori explicativi. Dar cel mai proeminent rãmâne „asfixia maritimã“. Declinulimperiului începe cu pierderea bãtãliei de la Lepanto (1571), în care au dispãrut 200dintre cele 230 de vase turceºti. „Cea mai mare bãtãlie care s-a dat vreodatã în MareaMediteranã“19 a fost, de fapt, hotãrâtã de nivelul tehnic al ambarcaþiunilor. Flota oto-manã era în totalitate compusã din galere, care s-au dovedit „ineficiente împotriva va-selor înalte ale duºmanului, capabile sã tragã puternice salve de bord. Acest nou tip devas de rãzboi a dominat Marea Mediteranã, în special o datã cu venirea olandezilor ºienglezilor.“20 Prin pierderea supremaþiei pe mare, otomanii au pierdut posibilitatea dea-ºi controla cuceririle de peste mãri (Peninsula Arabia, Egiptul, Tunisia, Algeria) ºi,ceea ce este mai important, au încetat sã mai controleze comerþul pe mare ºi sã domineacest „ocean comercial“ numit Marea Mediteranã; concomitent, în partea vesticã se in-tensificã opoziþia perºilor, care îngreuneazã accesul otoman spre Golful Persic.

Mari concentrãri musulmane

Vorbeam la început despre faptul cã percepþia obiºnuitã despre þãrile musulmaneeste sãracã ºi neclarã. Un prim element în aceastã privinþã îl constituie confuzia dintrestatele arabe ºi cele musulmane. Lumea musulmanã nu se reduce la statele arabe.Acestea din urmã se întind în nordul ºi nord-estul Africii – Maroc, Algeria, Tunisia,Libia, Egipt ºi Sudan – ºi în Peninsula Arabia: Siria, Liban, Irak, Iordania, Kuweit,Arabia Sauditã, Yemen, Emiratele Arabe Unite, Oman, Quatar ºi Bahrein (vezi harta26). De fapt, cei mai mulþi musulmani nu sunt arabi. Cele mai mari þãri musulmanesunt Indonezia, unde 87% din populaþia de 234 milioane este musulmanã, Pakistan,Bangladesh ºi Iran, dar nici una dintre acestea nu este arabã. Numai unul din patrumusulmani este arab.21

Originile Islamului sunt arabe, dar comunitatea lumii musulmane este foarte diversãdin punct de vedere istoric, politic, social, cultural. Ea cuprinde, de pildã, Iranul, moº-tenitorul unei culturi strãvechi, care a strãlucit înaintea apariþiei Islamului. Sau þãridin sudul Asiei, aflate multã vreme sub influenþa culturii hinduse. Prin urmare, lumeamusulmanã nu este ºi nu poate fi privitã ca un tot omogen. Ea are, fãrã îndoialã, încomun credinþa religioasã ºi o serie de atitudini, elemente de comportament, de jude-catã ºi evaluare pe care le predeterminã aceastã credinþã (am vãzut cã, spre deosebirede creºtinism, Islamul reglementeazã practic întreaga viaþã a credinciosului).

Existã, dupã opinia lui Howard Lentner, trei mari concentrãri musulmane în lumeade azi: nordul Africii, Orientul Mijlociu ºi Asia de Sud, fiecare cu particularitãþi evi-dente.22 Þãrile musulmane din nordul Africii sunt cunoscute sub denumirea genericãde Maghreb, considerat Occidentul lumii islamice. Maghreb înseamnã în limba arabã„Soare-apune“ ºi el cuprinde Tunisia, Algeria ºi Marocul. „Africa Minor“, cum a mai


342 Geopolitica

Har

ta 2

6:Þ

ãrile

ara

be

fost denumitã regiunea aceasta de nord a continentului, este asemenea unei insule. Încadrul sãu dominã Algeria, ocupatã de francezi la 1830, ca un fel de consolare dupãînfrângerea suferitã de Franþa la încheierea perioadei napoleoniene. De altfel, aceastãþarã a fost consideratã multã vreme o a doua Franþã. În acest stat arab se vorbea, lanivel oficial, numai franceza pânã la începutul anilor ’70. În acea perioadã a începutun program naþional de arabizare. Câteva ore pe zi, la televiziunea naþionalã era un pro-gram special în arabã, în rest toate emisiunile erau în francezã. La ºcoalã, de asemenea,începea sã se înveþe în arabã, pentru cã pânã atunci limba de predare era franceza. Pestradã se vorbea în francezã ºi foarte puþini tineri ºtiau araba. Programul de care amamintit urmãrea readucerea þãrii în matca tradiþionalã a evoluþiei sale culturale.Marocul, ne spune Henri de la Bastide, „este, într-un fel, Bretania Islamului“23.

Se poate spune cã deºertul izoleazã mai mult þãrile Maghrebului de Africa tropi-calã decât le izoleazã Mediterana de Europa.24 Conºtiinþa acestei situaþii oarecum pri-vilegiate se regãseºte ºi la nivel psihologic: „Noi suntem mediteraneenii care vorbescaraba“ este o frazã des întâlnitã printre conducãtorii tunisieni.

Într-un mod particular se cere privitã ºi lumea musulmanã din sudul Asiei. O lumeaflatã într-o creºtere demograficã impresionantã, care se învecineazã, însã, cu alte aglo-merãri umane foarte importante. De pildã, Pakistanul ºi India au, probabil, cele mariritmuri demografice din lume. Pakistanul avea, în 1990, 123 de milioane de locuitoriºi urmeazã sã aibã, în 2025, 276 de milioane. India, exact în acelaºi interval, urmeazãsã creascã de la 850 de milioane la 1,45 miliarde de locuitori.25

Ambele state au un procent însemnat de tineri, care, prin numãr ºi pondere înansamblul populaþiei, nu pot sã nu producã prefaceri interne masive ºi sã nu conducãchiar la o serie de convulsii. În Pakistan, 46% din populaþie este formatã din tinerisub 15 ani, iar în India, 35%.26

Subcontinentul indian are pe întinderea sa trei aglomerãri musulmane. Una în parteade nord-est, Pundjab, una în sud-est, Bengalul Oriental, ºi cealaltã, Hyderabad-ul, chiarîn inima Indiei. Din anii 1930, Liga Musulmanã (creatã în 1906 de cãtre MuhammadAli Jinnaj) reclamã crearea unui stat musulman distinct, revendicare încurajatã laLondra, care vedea în noua miºcare o modalitate de a menþine divizarea pe subcon-tinent ºi prelungirea dominaþiei britanice. În perioada imediat urmãtoare celui de-alDoilea Rãzboi Mondial, ciocnirile dintre populaþia musulmanã ºi cea hindusã au luatproporþii, ceea ce a fãcut ca parlamentul britanic sã voteze la 15 august 1947 indepen-denþa Indiei, împãrþitã în douã state independente: India, care integra Hyderabadul,ºi Pakistanul, care, la rândul lui, era compus din douã entitãþi geografice – PakistanulOccidental (Pundjab) ºi Pakistanul Oriental (Bengal) – separate de 1.500 de kilometride teritoriu indian. În 1971, cele douã entitãþi geografice devin douã state de sinestãtãtoare.27

Kashmirul – situat în partea de nord-vest – este un teritoriu disputat între India ºiPakistan. India se bazeazã pe legitimitatea istoricã, Pakistanul invocã majoritatea mu-sulmanã care trãieºte în regiune. Conflictul a devenit ºi mai riscant, întrucât din 1998cele douã state sunt puteri nucleare.

În sfârºit, în ambele þãri existã puternice orientãri fundamentaliste ºi radicale,numai cã unele sunt de naturã musulmanã, altele hindusã. Este de aºteptat ca aceste


pasiuni sã genereze conflicte, iar dacã avem în vedere ºi numãrul absolut impresio-nant de tineri, putem conchide cã aceastã zonã va fi marcatã în urmãtoarele deceniide conflicte ºi stãri prelungite de instabilitate.

State-pivot

Din punctul de vedere al geopoliticii, lumea musulmanã are o semnificaþie majorã.Nu numai prin mãrimea propriu-zisã. Þãrile acestei civilizaþii se întind pe trei conti-nente ºi deþin zone-cheie din punct de vedere strategic. Prestigioasa revistã ForeignAffairs publicã în numãrul 1 din 1996 un studiu intitulat „Pivotal States and US Stra-tegy“. Din totalul de nouã state identificate ca deþinând o poziþie de „pivot“ de careStatele Unite trebuie sã þinã cont în elaborarea politicii externe, cinci aparþin univer-sului islamic: Egipt, Indonezia, Algeria, Turcia ºi Pakistan. Celelalte state-pivot suntMexic, Brazilia, Africa de Sud ºi India (vezi harta 27).

Ceea ce defineºte un stat-pivot este „capacitatea sa de a influenþa stabilitatea regio-nalã ºi internaþionalã“. Statul-pivot este atât de important pentru regiunea în care estesituat, încât prãbuºirea lui ar proiecta o stare de haos cu mult peste graniþele sale. Înegalã mãsurã, dacã un astfel de stat cunoaºte o perioadã de înflorire economicã ºistabilitate politicã, acestea se rãspândesc în toatã zona. Deci care ar fi criteriile dupãcare poate fi identificat un stat-pivot? Populaþia ºi o poziþie geograficã importantã,potenþialul economic ºi mãrimea statului (condiþie necesarã, dar nu ºi suficientã). Celmai important criteriu ºi oarecum o sumã a primelor patru este cel enunþat mai sus:capacitatea de a influenþa stabilitatea regionalã ºi globalã. Provocãrile cãrora trebuie sãle rãspundã aceste state nu sunt nici ameninþarea comunismului (ca în timpul Rãzboiului

344 Geopolitica

Harta 27: State-pivot (apud Robert Chase, Emily Hill, Paul Kennedy, „Pivotal States and USStrategy“, Foreign Affairs, vol. 75, nr. 1, ian.-feb. 1996)

Rece) ºi nici agresiunea externã, ci suprapopularea, emigraþia, problemele mediuluiînconjurãtor, conflictele etnice ºi instabilitatea economicã.

Dupã prezentarea teoreticã a trãsãturilor definitorii ale statelor-pivot, autorii artico-lului fac o analizã aplicatã a fiecãruia dintre ele. Ne limitãm, în acest capitol, la analizastatelor-pivot care aparþin lumii islamice.

În primul rând, datoritã poziþiei geografice ºi a proximitãþii faþã de regiunile bogateîn petrol, Egiptul a jucat un rol important de-a lungul istoriei atât în dezvoltarea zonei,cât ºi în dinamica relaþiilor dintre marile puteri (lucru de care Statele Unite sunt per-fect conºtiente, dovadã fiind cã, la momentul publicãrii articolului, Egiptul beneficiade cel mai mare ajutor extern din partea SUA, dupã Israel). Un exemplu convingãtoreste importanþa Egiptului pentru evoluþia procesului de pace din Orientul Mijlociu.De asemenea, Egiptul este esenþial pentru susþinea planului american de a izola sta-tele fundamentaliste din zonã, ostile Occidentului, deci de a menþine un echilibru întreelementele moderate ºi cele radicale din lumea islamicã. Schimbarea orientãrii mode-rate ºi a celei pro-occidentale ar încuraja manifestãrile extremiste în toate þãrile apro-piate, de la Algeria pânã la Turcia.

Indonezia este una dintre cele mai dens populate zone ale lumii. Este un nod comer-cial important, deoarece deþine controlul asupra unor rute de navigaþie esenþiale pentrucomerþul din zonã, iar resursele sale de petrol prezintã interes deosebit pentru Japoniaºi Statele Unite. O Indonezie instabilã ar destabiliza, economic ºi politic, întreagaAsie de Sud-Est.

Un rol de menþinere a echilibrului între moderaþi ºi radicali în lumea islamicã joacãºi Algeria. În acest sens, Egiptul ar avea puþine ºanse de supravieþuire, în orientareasa moderatã ºi pro-occidentalã, dacã Algeria, Marocul, Tunisia ºi Libia ºi-ar uni efortu-rile în vederea împlinirii unor obiective fundamentaliste. Prin proximitate, Algeria con-stituie o preocupare permanentã pentru Spania ºi Franþa, primele care s-ar confruntacu valurile de emigranþi dinspre aceastã þarã ºi care ar suporta consecinþele deteriorãriimediului înconjurãtor. Mai mult, situaþia Algeriei influenþeazã, în mod esenþial, secu-ritatea þãrmurilor mediteraneene ºi a pieþelor de petrol ºi de gaze naturale.

Importanþa strategicã a Turciei e chiar mai mare decât cea a Algeriei. Situatã la orãscruce de civilizaþii, religii ºi rute comerciale, Turcia influenþeazã situaþia din þãriaflate la mii de kilometri depãrtare de Bosfor. Cu atât mai importante devin proble-mele interne cu care se confruntã, precum presiunile demografice, rivalitãþile etnice,renaºterea fundamentalismului islamic, dar mai ales problemele externe. Dintre acestea,cele mai importante sunt: rivalitatea cu Grecia, nãscutã din problema controlului asupraCiprului, controversele cu Siria referitoare la navigaþia pe Eufrat, conflictele cuIrakul, alimentate de problema kurdã, relaþiile delicate cu statele musulmane din AsiaCentralã.

Pakistanul este încadrat în rândul statelor-pivot mai ales datoritã exploziei de-mografice care îl face sã ocupe unul dintre primele locuri în ierarhia mondialã apopulaþiei, în al doilea rând datoritã poziþiei geografice critice în Asia de Sud. Oricândeste posibil ca divergenþele de naturã etnicã ºi religioasã cu India sã scape de sub con-trol ºi sã se transforme într-un conflict cu atât mai periculos cu cât ambele state dispunde potenþial nuclear. Conflictul s-ar rãspândi cu uºurinþã din Kashmir în Afganistan


346 Geopolitica

ºi încã mai departe, implicând, prin sprijinul acordat Pakistanului, întreaga lumemusulmanã.

Fireºte cã lista statelor pivot nu este exhaustivã, iar selecþia operatã nu e defini-tivã. Mai important este efortul de a face un asemenea demers, de a înþelege ºi de aexplica de ce, într-o anumitã perioadã, din punct de vedere geopolitic, unele state suntmai importante decât altele.

Potenþialul strategic al petrolului

Pe lângã poziþia geograficã, importanþa geopoliticã a lumii islamice este susþi-nutã, deopotrivã, ºi de existenþa, din abundenþã în acest spaþiu, a unei bogãþii vitalepentru civilizaþia contemporanã, petrolul. Petrolul este hrana civilizaþiei moderne:circa 40% din totalul consumului mondial de energie este asigurat în momentul defaþã de cãtre aceastã resursã naturalã. El a înlocuit cãrbunele în poziþia de resursãenergeticã privilegiatã cam la mijlocul secolului XX ºi nu existã semne cã o altãresursã îl va detrona prea curând din acest rol-cheie. Dimpotrivã, rolul sãu va creºte,pentru cã va creºte considerabil consumul mondial de energie. Evaluãrile experþilorîn domeniu aratã cã pânã în 2020 consumul de energie electricã ºi termicã va creºtecu 75%. Petrolul prezintã un deosebit potenþial strategic ºi datoritã unei particularitãþisesizate cu acuitate de Abdulaziz Al-Sowayegh, în cartea sa Arab Petro-Politics. Estevorba despre „separaþia geograficã între regiunile cu rezerve ºi producþie mari depetrol, pe de o parte, ºi de regiunile unde consumul este ridicat“28. Astfel cã petrolula devenit o marfã de schimb majorã care dominã, nu doar prin calitãþile intrinseci,comerþul ºi viaþa politicã internaþionalã.

Importanþa strategicã a petrolului poate fi discutatã în cel puþin douã planuri. Înprimul rând, întreaga evoluþie tehnologicã din ultimele decenii conferã acestei resurseun rol privilegiat, în sensul cã instituie o dependenþã faþã de combustibilii fosili, înspecial faþã de petrol. Tehnologia modernã ºi, deci, lumea dezvoltatã sunt dependentede petrol. Din cele 3,2 miliarde de tone de petrol produse în 1996, statele puternicindustrializate au consumat trei sferturi, cea mai mare parte provenind din import.Astfel, prima zonã importatoare de petrol din lume este Europa Occidentalã (40-45%);urmeazã America de Nord (25-30%) ºi estul ºi sud-estul Asiei (în principal Japonia).De remarcat cã, în ultimii ani, atât Europa Occidentalã, cât ºi Statele Unite au cãutatsã îºi diversifice sursele de aprovizionare cu petrol ºi, acolo unde a fost posibil (SUA),sã îºi intensifice producþia internã. Datele oferite de Abdulaziz Al-Sowayegh aratãcã, în 1980, Japonia depindea de importurile de petrol în proporþie de 75%, Americaîn proporþie de 41%, dintre care 47,3% petrol arab, Franþa, 90%, dintre care 75%petrol arab, Germania Federalã, 98%, iar 70,7% din importurile europene de petrolerau reprezentate de petrolul arab.29

Al doilea plan este reprezentat de ceea ce se numeºte „superconcentrarea excesivã“a rezervelor de petrol ale globului în regiunile Orientului Apropiat ºi Mijlociu30, caredeþin circa 60% din rezervele sigure de petrol existente la aceastã datã, aºa cum rezultãºi din tabelul de mai jos.

Repartiþia geograficã a rezervelor sigure de petrol pe Terra

Sursa: Bebe Negoescu, Gheorghe Vlãsceanu, Terra, geografie economicã, p. 172

Principalã regiune petrolierã a lumii, Orientul Mijlociu, are ºi alte avantaje. Petroluldin aceastã regiune are o vâscozitate redusã, se aflã la adâncimi foarte mici (în medieîntre 300 ºi 2000 m), concomitent cu o foarte bunã plasare geograficã a zãcãmintelor,în proximitatea Golfului Persic. De aceea, petrolul exploatat aici este un produs com-petitiv, mai cãutat decât cel produs în alte zone ale lumii.

Toate acestea creeazã un atu formidabil þãrilor din zonã, conferindu-le nu numaio putere economicã prin vânzarea petrolului, dar ºi o influenþã politicã cu certedimensiuni strategice. Aºa cum subliniazã ºi C.W. Henderson31, în timpul Rãzboiuluidin Golf (1991) SUA ºi-au putut pune în valoare superioritatea tehnicii militare. Înconflictul din 1973, dintre Israel ºi vecinii arabi, SUA au fost vulnerabile la presiuneape care o reprezenta ameninþarea cu instituirea embargoului de cãtre statele arabe. Înacel moment, SUA îºi asigurau aproximativ jumãtate din consumul lor de petrol dinaceastã regiune.

Este foarte important de subliniat cã descoperirea de noi rezerve este departe de adiminua importanþa acestui atu indiscutabil al Islamului. Dimpotrivã, am spune. Nuputem face, în acest context, în nici un fel abstracþie de zãcãmintele din zona MãriiCaspice, care „ascund rezerve de gaze naturale ºi petrol faþã de care cele din Kuweit,Golful Mexic sau Marea Nordului par nesemnificative“32. Cifrele din tabelul reprodusmai sus referitoare la zona reprezentatã de fosta URSS sunt depãºite. Descoperirilespectaculoase fãcute în ultimii ani în aceastã regiune situeazã Marea Caspicã printremarile regiuni deþinãtoare de rezerve petroliere, alãturi de Golful Persic, Golful Mexic,Sahara etc. Cu Marea Caspicã se învecineazã ºi Rusia, este adevãrat. Dar aproape treisferturi din vecinãtãþile acestei mãri sunt formate din þãri islamice sau cu preponde-renþã islamicã: Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan, Kazahstan.

Africa are o pondere de 7,2% din rezervele mondiale de petrol, dar în cadrul acesteiponderi rolul decisiv revine tot unei þãri musulmane – Libia –, care deþine aproximativ


Zona geograficã 1978 (milioane de tone) 1996 (milioane de tone)

Africa 7.821 9.980

America de Nord 4.843 3.732

America Latinã 5.484 17.557

Orientul Apropiat 49.904 89.980

Extremul Orient ºi Oceania 5.423 5.996

Europa Occidentalã 3.153 2.125

Europa Orientalã,din care ex-URSS

10.64110.232

8.0757.776

TOTAL MONDIAL, din care OPEC

97.501 59.787

145.221 106.170

o treime din aceste rezerve, precum ºi altor state islamice, cum ar fi Algeria, Egiptul,Marocul.

În spaþiul Asiei de Est ºi Sud-Est, Indonezia, deci tot o þarã musulmanã, deþineconsiderabile rezerve de petrol, printre cele mai importante din regiune.

Fireºte, interesant de discutat ar fi ºi modul cum valorificã lumea islamicã acestextrem de important avantaj. Ar fi însã o discuþie care nu intrã în intenþia lucrãrii defaþã. Cert este cã statele islamice care deþin rezerve importante au construit ºi mariunitãþi de prelucrare a petrolului, ele exportând nu numai materia primã, ci ºi produseprelucrate.

Un rol important în prefigurarea unei politici mondiale a petrolului l-a avut creareaîn 1960, la Bagdad, a Organizaþiei Þãrilor Exportatoare de Petrol (OPEC), care in-cludea urmãtoarele þãri: Iran, Irak, Kuweit, Arabia Sauditã ºi Venezuela. Acestor þãrili s-au alãturat mai târziu Quatarul (1961), Indonezia (1962), Libia (1962), EmirateleArabe Unite (1967), Algeria (1969), Nigeria (1971), Ecuador (1973). Aceastã organi-zaþie nu cuprinde, dupã cum se observã, numai þãri islamice, dar ea este alcãtuitã înprincipal din aceste state ºi a avut un rol important în coordonarea eforturilor pentru aimpune lumii dezvoltate anumite preþuri, mãsuri de protecþie a propriilor rezerve etc.

În orice caz, petrolul constituie pentru statele musulmane o armã strategicã. Estesuficient sã aruncãm o privire asupra ultimelor decenii pentru a constata acest lucru.Începutul anilor ’70 este marcat de criza petrolului, care a reprezentat un prim mareºoc pentru lumea dezvoltatã. Promptitudinea cu care a reacþionat nu numai America,ci lumea dezvoltatã în ansamblul ei la ocuparea Kuweitului de cãtre Irak, în 1991, aavut drept principalã explicaþie protejarea surselor de aprovizionare cu petrol.

Un lucru este cert: de câte ori a intervenit o crizã de o anumitã amploare în lumeaislamicã, ea a luat forma unei crize globale. Fapt care vorbeºte de la sine despre impor-tanþa – inclusiv în plan strategic ºi geopolitic – a acestui spaþiu. Dupã cum am încercatsã arãtãm, arma petrolului nu este doar una potenþialã. Dar tot atât de adevãrat este cãea prezintã potenþialitãþi, inclusiv în plan geopolitic, ce nu au fost neapãrat împlinite.

Vectorul creºterii demografice

Am insistat pânã acum asupra a doi factori esenþiali, care conferã lumii islamiceo importanþã geopoliticã de netãgãduit: poziþia geograficã ºi existenþa din abundenþãa petrolului, ca armã strategicã. Lor li se adaugã un al treilea factor cel puþin la fel deimportant, populaþia. Fiecare regiune are atuuri geopolitice, între care unul se poatesdetaºa prin semnificaþia sa aparte. De pildã, regiunea Asia-Pacific este propulsatã derezultatele spectaculoase pe care le-a obþinut în creºterea economicã, iar Rusia de marilesale bogãþii naturale, ca ºi de imensa sa întindere geograficã. „Renaºterea islamicã –subliniazã Samuel Huntington – a fost alimentatã de rate spectaculoase ale creºteriipopulaþiei.“33 Dacã vom analiza evoluþia lumii islamice în ultimele decenii putemspune, fãrã teama de a greºi: creºterea demograficã este vectorul geopolitic principalcare conferã importanþã acestui spaþiu în lumea de astãzi ºi de mâine.

348 Geopolitica

Înainte de a încerca o argumentare a acestei aprecieri, sã reamintim cã, în sine,populaþia, creºterea ei accentuatã, nu reprezintã neapãrat un atu. Existã cazuri în carenumãrul mare de locuitori poate genera chiar mari probleme ºi tulburãri. De ce consi-derãm, totuºi, cã populaþia reprezintã un atu, un instrument pe care lumea musulmanãîl va folosi pentru creºterea propriei influenþe?

Primul argument este cã, în acest caz, ea se cupleazã cu alte douã atuuri despre caream vorbit mai sus ºi, astfel, se pune în valoare ca instrument geopolitic. Fãrã avanta-jele indiscutabile pe care le dau existenþa petrolului ºi dispunerea lumii islamice pespaþii cu certã importanþã strategicã, populaþia musulmanã, chiar cunoscând ritmuride creºtere considerabile, nu ar putea reprezenta un mijloc de expansiune, ci ar generadoar turbulenþe ºi tensiuni.

În acelaºi timp, nu putem omite faptul cã populaþia musulmanã creºte, în timp cepopulaþia din regiunile învecinate sau din alte zone ale lumii stagneazã sau chiar scade,ceea ce conduce la schimbãri extrem de importante ale raporturilor demografice dinlumea de astãzi, în favoarea populaþiei musulmane. În mod constant, rata de creºteredemograficã din statele musulmane este net superioarã aceleia din alte þãri. De pildã,între 1965 ºi 1990 rata anualã a creºterii demografice la nivel mondial a fost de 1,85%.În statele musulmane, aceastã ratã s-a situat între 2 ºi 3%, uneori depãºind chiar acestprag. Rezultatul de ansamblu este cã ponderea populaþiei musulmane în ansamblulpopulaþiei lumii a crescut vizibil. În 1980, musulmanii constituiau aproximativ 18% dinpopulaþia lumii, în 2000, circa 20%, iar în 2025 vor reprezenta aproape 30%.34 Nu estenevoie sã arãtãm de ce o populaþie având o pondere de aproape o treime din populaþiaglobului va avea o altã greutate politicã decât una reprezentând 18%, în condiþiile încare atuurile ei, exprimate în poziþia geograficã ºi deþinerea celei mai mari pãrþi dinrezervele mondiale de petrol, nu s-au diminuat, ci au crescut în importanþã.

Din punct de vedere geopolitic, densitatea demograficã superioarã genereazã opresiune foarte mare la graniþele lumii islamice, mai ales la acele graniþe care despartaceastã lume de þãri ºi regiuni unde rata de creºtere demograficã este mai redusã. Aºase explicã tensiunile ºi conflictele din spaþiile iugoslav ºi rus. Ceea ce nu înseamnãcã presiunea demograficã, realã, este singura explicaþie a conflictelor respective. Darpopulaþia este vehiculul multor altor interese ºi prin ea acestea se pot realiza.

În Sudan, o confruntare sângeroasã a avut loc între musulmanii din nord ºi creº-tinii din sud. Un conflict similar a intervenit în Nigeria, conflict care a evoluat pânã lalimita unui proces de secesiune. În Tanzania, partea continentalã (creºtinã) ºi insulaZanzibar (preponderent musulmanã) au fost, de asemenea, la un pas de secesiune. Ten-siuni între creºtini ºi musulmani au existat ºi în Kenya. Eritreea, preponderent musul-manã, s-a separat în 1993 de Etiopia majoritar creºtinã, dar în care a mai rãmas totuºio numeroasã populaþie musulmanã.

Dupã opinia noastrã, toate acestea par palide pe lângã potenþialele conflicte dinAsia de Sud, între populaþia musulmanã ºi cea hindusã. În multe privinþe, recentulconflict dintre Pakistan ºi India poate prefigura un conflict de duratã, pentru cã are locîntre douã populaþii cu mari creºteri demografice ºi pe spaþii cu o considerabilã densi-tate demograficã. De o parte ºi de alta a subcontinentului indian se aflã douã state mu-sulmane. La est, Pakistanul, cu o populaþie de peste 164 de milioane de locuitori ºi osuprafaþã de 800.000 de kilometri pãtraþi, ºi, la vest, Bangladesh, cu o populaþie


asemãnãtoare, dar cu o suprafaþã de 143.000 de kilometri pãtraþi (deci, considerabilmai puþin decât suprafaþa þãrii noastre). Lor li se adaugã un alt „stat“, de existenþa cãruiase aminteºte mai puþin: este vorba despre populaþia musulmanã de 100 de milioane delocuitori care trãieºte în interiorul statului indian. Dupã cum am discutat în capitoluldespre populaþie, nu peste multã vreme India va fi cel mai populat stat al lumii, elurmând sã atingã la mijlocul secolului XXI circa 1,5 miliarde de locuitori, depãºindChina. Populaþia musulmanã va creºte ºi ea în ritmuri de acum specifice. ªi sã nu uitãmcã numai în aceastã regiune ea numãrã în prezent circa 350 de milioane de oameni.

În statele occidentale trãiesc circa 20 de milioane de musulmani, o parte impor-tantã a acestei populaþii aparþinând clasei de mijloc. Evaluãrile spun cã din rândulacestui segment de populaþie se vor ridica membri ai elitei politice ºi economice, carevor avea un cuvânt de spus în decizia strategicã de mâine.

Renaºterea islamicã

Vorbeam la începutul capitolului despre modul oarecum stereotip în care este per-ceputã lumea musulmanã. Un element al acestei imagini standard este reprezentat de„fundamentalismul“ islamic, vãzut ca o miºcare paralelã cu modernitatea epocii con-temporane, ca o orientare nu de puþine ori violentã.

Samuel Huntington încadreazã „fundamentalismul“ într-un concept mai larg:renaºterea islamicã, proces considerat de autor „la fel de semnificativ“ ca ºi revoluþiaamericanã, Revoluþia Francezã sau Revoluþia din Octombrie, fenomen „similar ºicomparabil cu Reforma protestantã: fundamentalismul islamic, conceput în generalca Islam politic, este doar o componentã a renaºterii mult mai extinse a ideilor, prac-ticilor ºi retoricii islamice ºi a reîntoarcerii la Islam a populaþiilor musulmane“35.

Vom insista asupra acestui concept, aºa cum este conturat de autorul american,pentru cã el ne ajutã sã înþelegem mai bine ºi mai adecvat „fundamentalismul“ isla-mic, precum ºi o parte din procesele care au loc în lumea musulmanã.

Renaºterea islamicã ar fi o formã de modernizare a lumii musulmane, o cale spe-cificã de a pune în valoare potenþialul de dezvoltare ºi de afirmare al acestei lumi; eanu este numai intelectualã ºi culturalã, nu este nici numai politicã, ci vizeazã, în primulrând, o „reconstrucþie a societãþii“. Se numeºte islamicã pentru cã este conceputã înstrânsã legãturã cu doctrina ºi valorile acestei religii. „A importa instituþii sociale ºipolitice de neatins, releva un oficial saudit, poate fi mortal – întrebaþi-l pe ªahulIranului […]. Islamul este pentru noi nu doar o religie, ci ºi un mod de viaþã. Noi,saudiþii, dorim sã ne modernizãm, însã nu neapãrat sã ne occidentalizãm.“36

Huntington face o paralelã între Revoluþia Islamicã ºi cea marxistã, ele având încomun „o viziune a societãþii perfecte“, „încrederea în schimbarea fundamentalã“,precum ºi între Revoluþia Islamicã ºi revoluþia protestantã, întrucât „ambele repre-zintã reacþii la stagnarea ºi corupþia instituþiilor existente; pledeazã în favoarea uneiforme mai pure ºi mai revendicative a religiilor; predicã munca, ordinea, disciplina;fac apel la oamenii din clasa de mijloc, dinamicã ºi în plinã afirmare“37.

Un lucru este sigur: aceastã miºcare a condus la o serie de rezultate ºi, oricum, eanu poate fi ignoratã. Majoritatea analiºtilor, chiar dacã au pãreri diferite asupra acestei

350 Geopolitica

miºcãri, par a fi de acord cã orice þarã cu o populaþie preponderent musulmanã eramult mai islamicã ºi islamistã din punct de vedere cultural, social ºi politic în 1995decât cu cincizeci de ani mai devreme.38

Asupra urmãrilor renaºterii islamice pot exista diferite puncte de vedere. Ni separe mult mai instructiv sã analizãm modul cum a fost gânditã ºi aplicatã strategiacare a ghidat aceastã miºcare. O strategie elaboratã cu inteligenþã politicã certã, cu oingeniozitate care nu poate scãpa. Vom insista asupra prioritãþilor acestei strategii, celpuþin aºa cum apar ele în sistematizarea lui Huntington, deoarece ele ar putea fimenþionate oricând într-o bibliografie a realismului pe care îl implicã orice proces depersuasiune socialã ºi politicã.

Numitorul comun al tuturor acþiunilor iniþiate de grupãrile islamiste l-a reprezentatconstituirea unor structuri ale societãþii civile sau „ocuparea“ instituþiilor deja exis-tente ale societãþii civile laice. Aceste noi structuri au preluat, în mod neoficial, darefectiv, multe dintre atribuþiile unor instituþii de stat, interpunându-se practic între con-ducerea statului ºi cetãþean. Ele au creat ºcoli, spitale, instituþii de asistenþã socialã.Structuri active, cu o vãditã conotaþie umanitarã; aºa încât la cutremurul din 1992 dinEgipt „se aflau pe strãzi ore întregi, împãrþind mâncare ºi pãturi, în timp ce eforturilede ajutorare din partea guvernului întârziau sã aparã“. În Indonezia, dupã opinia luiHuntington, s-a constituit un „Welfare state religios în interiorul statului laic“, careprocurã servicii „de la leagãn la mormânt“, în domeniul învãþãmântului, al sãnãtãþii,al asistenþei sociale.

Într-o societate puternic ierarhizatã ºi puternic polarizatã, asemenea iniþiative vinîn întâmpinarea unei nevoi reale de sprijin material, dar ºi de compasiune umanã, elearatã cã s-ar putea ºi altfel, cultivând un fel de adversitate implicitã sau chiar deschisãla adresa guvernelor. Organizaþiile islamiste au plãmãdit, astfel, în timp, o stare despirit în care atitudinea politicã propriu-zisã, hrãnitã de valorile Islamului, ºi-a pututînfige, durabil, rãdãcinile.

Este interesant sã analizãm ºi care a fost publicul-þintã (cum am spune în ter-menii teoriei comunicãrii) al acestei strategii. În prim-plan s-au situat studenþii ºiintelectualii. Prima etapã a procesului de islamizare politicã a fost reprezentatã decâºtigarea controlului de cãtre fundamentaliºti asupra organizaþiilor studenþeºti. Uni-versitãþile au reprezentat o prioritate absolutã, iar o primã breºã în mediul universitars-a fãcut deja în anii ’70. De-abia în anii ’90 a apãrut „a doua generaþie indigenizatã“de studenþi pregãtiþi în limba lor maternã, modelaþi în lumina valorilor islamiste.Aºa cum aratã un studiu citat de autorul american, liderii islamiºti au urmãtoarelecaracteristici:

– sunt tineri, majoritatea având între 20 ºi 30 de ani;– 80% dintre ei sunt studenþi sau proaspeþi absolvenþi;– peste jumãtate provin din elita colegiilor sau din cele mai cerute domenii de

specializare, cum ar fi medicina ºi ingineria;– peste 70% provin din segmentul de jos al clasei de mijloc, deci cu „origini mo-

deste, dar nu sãrace“, ºi reprezintã prima generaþie în familia lor care a urmat învãþã-mântul superior;

– majoritatea ºi-au petrecut copilãria în oraºe mici sau în zone rurale, dar au devenitrezidenþi ai marilor oraºe.


352 Geopolitica

În acelaºi grup de prioritate au intrat ºi femeile, acþiunea grupurilor islamiste obþi-nând ºi în aceastã zonã socialã o influenþã considerabilã. De ce am insistat asupraacestor categorii sociale? Pentru cã, potrivit studiilor de specialitate, aceste douãcategorii sunt cele care au impactul hotãrâtor asupra opiniei publice. În cazul lumiimusulmane, prioritatea menþionatã are o rezonanþã anume, întrucât proporþia tinerilor(cei între 15-24 ani) a crescut, în majoritatea þãrilor din acest spaþiu depãºind 20% dintotalul populaþiei. Cu alte cuvinte, cei care au elaborat strategia au þinut cont ºi deachiziþiile din domeniul studierii opiniei publice, dar au avut în vedere ºi evaluãriserioase privind evoluþia demograficã atunci când ºi-au fixat prioritãþile.

Mai este un lucru care s-ar cuveni menþionat. Perioadele revoluþionare din istoriaomenirii, indiferent cã este vorba despre Revoluþia Francezã, cea americanã sau oricarealta, coincid cu o proporþie mult mai ridicatã decât de obicei a tinerilor în structura deansamblu a societãþii. Aceastã pondere creeazã ºi o stare de spirit în direcþia schim-bãrii. Creºterea atât de evidentã a ponderii tineretului în structura de ansamblu apopulaþiei din þãrile arabe va crea, nu e nici o îndoialã, o presiune în favoarea uneiprefaceri în concordanþã cu opþiunile sociale ºi politice ale tinerilor. Deci faptul cãgrupãrile islamiste au reuºit sã-i influenþeze atât de profund pe tineri ne oferã ºi unindiciu despre ce schimbãri urmeazã sã aibã loc în acest spaþiu.

O a doua categorie de public-þintã este reprezentatã de oamenii din clasa de mijlocde la oraºe, care alcãtuiesc cea mai mare parte a populaþiei active. Ei provin din gru-purile tradiþionale de comercianþi ºi patroni de mici afaceri, dar mai ales dintre repre-zentanþii de prestigiu ai intelectualitãþii: avocaþi, medici, ingineri, profesori, funcþionaride stat, faþã de care islamiºtii au manifestat o preferinþã vãditã.

În sfârºit, este vorba despre pãturile defavorizate care au migrat spre oraº, oameniîn cãutare de destin, cetãþeni lipsiþi adesea de speranþã ºi pierduþi în suburbiile unormetropole precum Cairo, Ankara, Alger etc. Islamul a oferit o nouã identitate acesteinoi mase dezrãdãcinate. Pe de altã parte, „cei cãlcaþi în picioare ºi deposedaþi“ s-ausimþit atraºi de chemarea Islamului la dreptate, iar cei care fac abstracþie de aceastãdimensiune a Coranului sau de efectul devastator pe care l-au avut guvernele coruptedin aceste þãri asupra sufletelor populaþiei întregi, dar mai ales asupra milioanelor deþãrani care au triplat populaþia marilor metropole musulmane, nu vor înþelege marelucru nici din influenþa grupurilor islamice, nici din cauzele reale ale „fundamen-talismului“ islamist.

Moºtenirea Atatürk

Lumea musulmanã este masivã, este bogatã (cel puþin în resurse), se aflã în expan-siune datoritã unui ritm de creºtere demograficã situat în medie între 2 ºi 3%, care asi-gurã dublarea populaþiei cam la 50 de ani. Dar lumea musulmanã nu poate reprezenta,cel puþin în aceastã perioadã, un model de dezvoltare. Ea nu propune nici mãcar o þarãcare sã fi înregistrat ritmuri constante ale creºterii economice, sã fi asigurat un stan-dard de viaþã rezonabil locuitorilor sãi, într-un cuvânt, sã inspire ºi alte state în alegereastrategiilor de dezvoltare viitoare. Dupã opinia noastrã, aici putem identifica principalavulnerabilitate a lumii musulmane. Cauzele acestui adevãr dureros, sunt, neîndoielnic,


multiple. Nu o sã insistãm asupra lor. O sã citãm o voce autorizatã, care s-a pronunþatcu privire la cauza declinului civilizaþiei musulmane, atât de înfloritoare cândva.

Istoricii spun cã apogeul Islamului s-a situat între secolele VIII-XII. În ceea ce pri-veºte declinul, unii autori vorbesc de veacul al XIII-lea, alþii de veacul care a urmat.Fernand Braudel face aici o distincþie extrem de importantã între „sfârºitul unei prepon-derenþe“ ºi „sfârºitul unei civilizaþii“. Sfârºitul preponderenþei a avut loc în secolul alXIII-lea, dar declinul dramatic al civilizaþiei musulmane a intervenit în secolul alXVIII-lea, în momentul în care a ratat revoluþia industrialã, „prima revoluþie capabilãsã facã lumea sã progreseze cu viteza fantasticã a maºinii. Acest insucces nu a deter-minat moartea Islamului ca civilizaþie. El a rãmas în urma Europei doar cu douã secole,dar ce secole!“39

Lumea musulmanã este confruntatã din nou, la un interval de câteva secole, cu oproblemã de alegere. De alegere între tradiþie ºi forþele noi ale progresului ºi moderni-zãrii. Pânã acum alegerile au fost, cum a reieºit din cele prezentate mai sus, neinspirateºi au marcat declinul vizibil al unor importante cicluri de afirmare a acestei civilizaþii.Rãmâne de vãzut care va fi alegerea actualã a acestei lumi sau a unor þãri importantedin cadrul sãu.

Am dori sã menþionãm cã istoria lumii musulmane oferã ºi o paginã extrem deinstructivã, când alegerea s-a fãcut într-adevãr cu faþa la viitor. Este vorba de adevã-rata lecþie de modernitate ºi vizionarism pe care a oferit-o Mustafa Kemal Atatürk,întemeietorul Turciei moderne, atunci când s-a desprins într-un mod radical de nostal-gia ºi seducþia unui imperiu bolnav ºi ruinat, a pus bazele unui stat secularizat, aleunui sistem juridic de inspiraþie occidentalã ºi ale unui sistem de învãþãmânt adecvatcontemporaneitãþii ºi cerinþelor sale. Astãzi, Turcia este unul dintre cele mai dinamicestate musulmane, care, fãrã a abandona credinþa religioasã, a înþeles cã statul ºi condu-cerea modernã trebuie orientate de alte criterii ºi valori decât cele religioase.

În alegerea pe care lumea Islamului urmeazã sã o facã, ceea ce am putea numi „moº-tenirea Atatürk“ este sau ar trebui sã fie un foarte important punct de luare-aminte. Esteimportant ca lumea modernã sã nu considere, aºa cum avertizeazã Akbar S. Ahmed,„în mod simplist, islamismul drept un nou duºman, un fel de reeditare a comunis-mului“40, dar este la fel de important ca ºi lumea islamicã sã nu se adânceascã în pro-pria tradiþie, desprinzându-se, încet, dar sigur, de modernitate ºi rigorile ei. Este deapreciat preocuparea din cadrul lumii musulmane de a reconstrui ideea de dreptate ºiintegritate, care definesc, între altele, civilizaþia clasicã islamicã, dar este de semnalatriscul pe care îl implicã revenirea la ritualuri ºi la fixarea drept fundamente ale com-portamentului ºi civilizaþiei doar a celor cinci stâlpi ai Islamului, care reprezintã,totuºi, expresia unei alte epoci istorice.

Dupã opinia noastrã, orice reconstrucþie ºi intenþie de reconstrucþie afirmate pe solullumii islamice nu pot face în nici un fel abstracþie de „moºtenirea Atatürk“. Chiar ºi ceicare ar propune o respingere, fie ºi numai implicitã, a acestei moºteniri nu pot negafaptul cã ea a rodit din punct de vedere istoric. A ignora o asemenea experienþã plinã deînvãþãminte înseamnã asumarea riscului de a reconstrui doar pe terenul tradiþiei înde-pãrtate, înseamnã a condamna într-un anume fel lumea islamicã la o existenþã care im-pune prin masivitate ºi forþã numericã, dar nu prin strãlucire ºi, deci, prin atractivitate.

Renaºterea islamicã sau Islamul politic?

Atacurile din 11 septembrie asupra World Trade Center ºi sediului Pentagonuluiau generat, printre altele, un interes marcat pentru Islam, pentru ideile ºi credinþele careîntemeiazã aceastã religie. A existat o adevãratã invazie de cãrþi ºi articole pe temaIslamului, librãriile din marile centre universitare americane precum Harvard au orga-nizat rafturi speciale cu lucrãri dedicate acestei problematici, listele electronice dediscuþii au fost saturate cu aceleaºi preocupãri, vânzãrile Coranului au înregistrat cotenebãnuite, talk-show-urile au acaparat subiectul, filmele care aveau în scenariu atacuriale unor teroriºti islamiºti, dar realizate înainte de atacurile propriu-zise – cum ar fiStarea de asediu (1998) – au reintrat în atenþia publicului ºi au înregistrat un succes decasã nesperat, cu mult mai mare decât în anul lansãrii. Cãrþile sau articolele publicateînainte de septembrie 2001 care vorbeau despre „Jihad“ ca reacþie unitarã, fundamenta-listã, antimodernizatoare în faþa forþelor integratoare ale lumii contemporane, în faþatendinþelor spre globalizare, au fost redeschise, republicate, considerate „profetice“41.

Presiunile, inclusiv cele de naturã comercialã, necesitatea de a rãspunde rapid inte-resului public din ce în ce mai pronunþat, de a furniza subiecte mass media în termeniipe care le preferã acestea – senzaþional, exotic, neobiºnuit – au constituit un teren fertilpentru stimularea confuziei mai mult decât a înþelegerii, pentru rãspândirea sau conso-lidarea stereotipurilor ostile, pentru promovarea gândirii „noi sau ei“, „noi împotrivalor“, „Islam vs. Occident“. Specialiºtii, cercetãtorii ºi publicul larg au redescoperit con-ceptele de „renaºtere islamicã“, „Islam politic“, „fundamentalism islamic“, „Islammilitant“ ºi, de multe ori, le-au asimilat unor fenomene de ultimã orã, chiar dacã elese coagulaserã cu mult timp înaintea atacurilor din 2001. Anxietatea de masã, nãscutãîn urma evenimentelor, a fost exploatatã de cãtre mass media, dar invazia de infor-maþii pe aceastã temã a prilejuit o asimilare trunchiatã, deformatã, a condus chiar ladegradarea cunoaºterii Islamului.42

În acest context, este de remarcat faptul cã sintagmele „Islam politic“ sau „funda-mentalism islamic“ sunt din ce în ce mai mult preferate celei de „renaºtere islamicã“.Aspectele legate de revirimentul credinþei la nivel individual, de respectarea precep-telor religioase în viaþa privatã ºi socialã sunt mai puþin analizate, ºi proeminenþã capãtãaspectele politice, cele legate de „islamizarea“ politicii, a statului în general. Iar dupãaceea totul este reformulat din perspectiva unui conflict religios, a unei rivalitãþi deduratã între civilizaþia iudeo-creºtinã ºi cea islamicã.

Potrivit anumitor interpretãri, Islamul politic ar fi antimodern, antioccidental (mainou, antiamerican), fanatic, intolerant, ar reprezenta o închidere a lumii islamice în tradi-þie, o întoarcere în trecut. Un articol relativ recent dedicat „fundamentalismului islamic“nu face, de exemplu, diferenþierea între Islam, fundamentalism islamic, renaºtere isla-micã ºi vorbeºte despre toate acestea, dar sub denumirea generalã de miºcare islamicãradicalã: „miºcarea islamicã radicalã este un fenomen modern, parte a unui procesmai amplu de revigorare religioasã în interiorul lumii islamice, legat în mod organicde câteva alte tendinþe. Are rãdãcinile în ciclurile de renaºtere specifice religiei islamice,este o reacþie la criza severã a modernitãþii ºi coincide, în acelaºi timp, cu ascensiunealiderilor carismatici, caracterizaþi de discursuri cu inflexiuni profetice. Este o ideologie

354 Geopolitica

politicã ºi o miºcare de reformã religioasã, încorporând elemente sociale de protestîmpotriva unei ordini mondiale opresive ºi un proces de cãutare a identitãþii de cãtremusulmanii dezavantajaþi.“43

Simultan cu aceastã schimbare de denumire, procesele care au loc astãzi în lumeaislamicã nu sunt asimilate celei de-a doua renaºteri islamice, nu sunt considerate unfel de continuare fireascã a unor fenomene care au apãrut din anii ’80; ele sunt vãzuteca fiind cu totul noi, corelate cu noile orientãri ºi evenimente de pe scena politicãinternaþionalã, cauzate sau alimentate de acestea.

O triplã ameninþare: politicã, demograficã ºi de civilizaþie

Sintagma „Islam politic“ a fost adoptat de cãtre specialiºti – mai ales occidentali– cu referire la pãtrunderea preceptelor religioase în sfera laicã a politicii, la utilizareaIslamului religios în scopuri politice. Cauzele acestui reviriment diferã de la o þarãmusulmanã la alta, dar existã o serie de catalizatori comuni. Câþiva dintre aceºtia suntsistematizaþi de John Esposito44. În primul rând, naþionalismul laic – în special naþio-nalismul arab – nu a reuºit sã creeze un sentiment al identitãþii sociale ºi nici nu aconstruit premisele unor societãþi stabile, prospere. Eºecul miºcãrilor naþionaliste, post-coloniale în lumea musulmanã a fost marcat de înfrângerea forþelor arabe de cãtre Israelîn 1967. În 1971, rãzboiul civil din Pakistan, care a condus la crearea Bangladesh-ului,a compromis ideea potrivit cãreia orientarea naþionalistã are capacitatea de a menþinelaolaltã o comunitate diversã din punct de vedere etnic ºi lingvistic. Evenimente simi-lare, cu rol de catalizator, s-au petrecut ºi în Liban, Iran, Malayezia (revoltele din 1969).La eºecul programelor naþionaliste s-a adãugat eºecul guvernelor socialiste.

Încercãrile de laicizare ºi de modernizare a societãþii, orientãrile pro-occidentale,îmbrãþiºarea modelelor occidentale de dezvoltare s-au dovedit inadecvate din punctde vedere politic, au slãbit sistemul social, au subminat identitatea ºi þesutul social alþãrilor musulmane. Încercãrile de modernizare nu au condus în mod inexorabil – aºacum ar fi prevãzut unele modele occidentale – la laicizare progresivã, occidentalizare,democraþie liberalã ºi prosperitate ci, în cele mai multe dintre cazuri, au adus sãrãcie,decalaje, rupturi sociale. Leadearship-ul anilor ’80 a adus lumea musulmanã în con-diþia în care era „modernã, dar numai de faþadã, era islamicã, dar numai de faþadã“45.

La distrugerea þesutului social au contribuit ºi fenomene precum urbanizarea,industrializarea rapidã, exploziile demografice, modificarea tendinþelor demografice,accentuarea decalajelor socio-economice, dislocãrile de populaþie în urma diverselorconflicte. În încercarea de a se opune ascensiunii statului modern, laic, Islamul a con-stituit ºi o modalitate de coagulare a societãþii civile, din acest punct de vedere ajun-gându-se chiar la un paradox: de la o simplã tentativã de coagulare, Islamul politic aajuns sã preia multe dintre funcþiile societãþii civile.

O datã cu succesul Revoluþiei Islamice din Iran (1978-1979), în lumea occidentalãs-a rãspândit tot mai mult temerea cã revoluþia va crea un model ce va fi exportat întoatã lumea islamicã, mai ales în Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, relevã Esposito,rãdãcinile acestei miºcãri de reviriment nu le-au constituit evoluþiile politice din Iran,


ci a fost vorba despre o „reafirmare globalã a Islamului“, despre „o miºcare care se coa-gulase deja din Libia pânã în Malayezia“. În anii ’80, pe fondul unor evenimente realeîn care au fost implicaþi islamiºti militanþi – luãri de ostatici, blocãri de ambasade, de-turnãri de avioane, asasinate politice, rãsturnãri de guverne –, a început un proces de„demonizare“ a Islamului, prin care s-a ajuns la urmãtoarea ecuaþie: Islam = funda-mentalism = terorism ºi extremism.

Dupã prãbuºirea Uniunii Sovietice ºi a comunismului, Statele Unite au fost con-fruntate nu cu un „vid de putere“, ci cu un „vid de ameninþare“46. Vidul de ameninþarea stimulat un proces de cãutare a unor noi inamici. Pentru unii, noua ameninþare oconstituie ascensiunea Uniunii Europene sau succesul economic japonez. Din ce înce mai mult însã, lumea islamicã pare a constitui ameninþarea iminentã, o triplã ame-ninþare, de naturã politicã, demograficã ºi de civilizaþie deopotrivã. Ameninþare poli-ticã, în sensul cã ar propune un proiect politic concurent, ar constitui o contrazicerea teoriilor cu privire la inevitabilitatea democraþiei liberale. Ameninþare de civilizaþie,în sensul posibilitãþii de articulare a unei miºcãri pan-islamice, cu centrul de greutateîn Iran ºi în Sudan. O ameninþare demograficã, creatã de exploziile demografice dinþãrile musulmane, în urma cãrora populaþia musulmanã a trecut de un miliard, creândpresiuni la graniþele cu statele învecinate – musulmane sau nu – ori luând cu asaltOccidentul, mai cu seamã Europa.

Nu „ciocnirea civilizaþiilor“, ci „ciocnirea intereselor“

Punctele de vedere cu privire la posibilitãþile unei „ameninþãri globale“ din parteaIslamului sunt contrazise sau completate de unele perspective nuanþate care, de exem-plu, atrag atenþia asupra faptului cã lumea islamicã este, într-adevãr, întinsã, masivã,dar nu constituie o entitate-monolit. Edward Said, unul dintre cei mai cunoscuþi spe-cialiºti în lumea orientalã, arãta în celebra sa carte din 1979, Orientalism, cã încercã-rile Europei de a privi Islamul drept o singurã entitate-gigant dateazã din perioada încare Islamul începuse sã fie considerat o ameninþare la adresa Europei creºtine (EvulMediu târziu). Relatãrile istoriografice sau ficþionale despre lumea orientalã au condusla articularea unui sistem de reprezentãri, prin prisma cãrora „Orientul“ a devenit oimagine în oglindã, dar imperfectã, degradatã, inferioarã, a Occidentului. „Orientul“a devenit o etichetã, o generalizare frapantã, care se referã la un tot unitar, la o entitatemonoliticã. În cel mai bun caz, „Orientul“ a fost redus la elementele sale cele maiexotice (cum ar fi haremul), iar în caz extrem a fost echivalat cu fanatismul ºi înapo-ierea. În articolul din 2002, Said îºi reia ideile cu privire la acest proces de stereoti-pizare, dar cu referire la contemporaneitate, ºi relevã faptul cã sfârºitul RãzboiuluiRece ºi necesitatea de a produce noi duºmani de amploare au condus la revigorareavechilor cliºee religioase cu privire la un Islam violent, antimodern, iraþional, îna-poiat ºi monolitic.47

Abordãri de genul celei propuse de Edward Said evidenþiazã complexitatea ºidiversitatea – culturalã, religioasã, politicã – a lumii islamice, în ciuda unei orientãri„islamice“ comune. Interpretãrile pe care le dau musulmanii propriei religii diferã de

356 Geopolitica

la o þarã la alta, iar modul în care preceptele religioase penetreazã viaþa individului ºisocietatea este, iarãºi, diferit. Existã deosebiri între suniþi ºi ºiiþi, dar ºi în interiorulacestor ramuri. În þãrile musulmane din Asia Centralã predominã sufismul, o altãramurã a credinþei islamice, caracterizatã mai degrabã de un discurs moderat ºi pro-gresist. Ascensiunea – realã – a extremismului ºi radicalismului este contrabalansatãde ceea ce se cheamã „Islamul liberal“, chiar dacã atenþia, atât a specialiºtilor, cât ºia publicului larg, se îndreaptã mai ales asupra gândirii ºi miºcãrilor islamice radicale.„Islamul liberal“ este preocupat de teme precum democraþia, separarea religiei depoliticã, drepturile femeilor, libertatea de gândire ºi de expresie, având multe punctede intersecþie cu liberalismul occidental. Argumentul celor care îmbrãþiºeazã aceastãorientare este acela cã atât musulmanii ca persoane individuale, cât ºi religia în ansambluar beneficia de pe urma reformelor ºi a existenþei unor societãþi mai deschise.

Din punct de vedere politic, existã forme de organizare diverse. Arabia Sauditã,Libia, Pakistanul, Iranul sunt toate denumite „state fundamentaliste“, dar aceastã etichetãnu spune totul despre orientarea lor. Arabia Sauditã este o monarhie absolutã conserva-toare, Libia este o republicã socialistã condusã de un dictator militar. Apoi, este frec-ventã asocierea dintre fundamentalism ºi antiamericanism, fapt care, în cazul Libieiºi al Iranului, a fost declarat public de cãtre oficialii acestor state; în acelaºi timp,Pakistanul, Arabia Sauditã, Kuweitul, Egiptul au fost, de-a lungul timpului, aliaþi apro-piaþi ai Statelor Unite (vezi harta 28).

Existã diferenþe între „fundamentaliºti“ ºi „tradiþionaliºti“. Primii se caracteri-zeazã prin accentul asupra statului, acesta fiind vãzut drept principalul instrument princare poate fi implementatã viziunea islamicã cu privire la organizarea unei societãþi,iar Sharia – legea islamicã –, garanþia supravieþuirii unui astfel de stat.48 Existã diferenþechiar în interiorul partidelor care se proclamã islamice. De exemplu, Frontul Islamic deSalvare din Algeria este divizat între facþiuni liberale ºi radicale. ªi grupãrile radicaleîmbrãþiºeazã ideologii ºi strategii de câºtigare a puterii diferite: unele sunt ghidate deo ideologie pasivã, mesianicã, în virtutea cãreia acþiunea concretã, confruntarea directãsunt amânate indefinit, altele se bazeazã pe o ideologie militantã, susþinând acþiuniimediate ºi violente. Chiar dacã ambele tipuri de miºcãri sunt animate de scopul finalal creãrii unei naþiuni islamice „renãscute“, conduse de un calif autentic, care respectãlegea islamicã sacrã, conceperea modalitãþilor de a ajunge la aceastã formã de guver-nare este diferitã.

De multe ori, statele islamice sunt ghidate în politica lor externã de pragmatism.De exemplu, mulþi analiºti anticipau cã, dupã Revoluþia Islamicã din Iran, relaþiiledintre acest stat ºi Turcia se vor deteriora serios din cauzã cã Iranul islamist nu ar fiacceptat niciodatã sã mai coopereze cu Turcia kemalistã. Totuºi, lucrul acesta nu s-aîntâmplat, iar primul deceniu de dupã revoluþie a cunoscut chiar o intensificare a rela-þiilor economice ºi politice dintre cele douã state.49 Iranul a dat o mai mare greutateintereselor sale practice decât celor dictate de ideologie ºi a conºtientizat faptul cãavea nevoie de Turcia în rãzboiul contra Irakului. Turcia era avantajatã de relaþiilebune cu vecinul sãu mai ales din considerente economice. Din acest motiv, a refuzatsã se alãture SUA în embargoul impus în urma crizei ostaticilor de la ambasada ame-ricanã din Teheran. Colaborarea politicã a fost întãritã ºi de temerea comunã cu privirela o posibilã infiltrare sovieticã în zonã, precum ºi de problema kurzilor.


358 Geopolitica

Har

ta 2

8:L

umea

mus

ulm

anã

– m

ize

stra

tegi

ce,

disp

ute,

evo

luþi

i (a

pud

Rev

ue F

ranç

aise

de

Géo

polit

ique

,nr

. 1/2

003,

p. 2

57)

Afr

ica

de V

est

Afr

ica

Ori

enta

lã

Prin

cipa

lele

cal

ifat

e:1.

Dam

asc

2. C

airo

3. B

agda

d4.

Ist

anbu

l

Stat

mus

ulm

an în

car

esu

niþi

i sun

t maj

orita

ri

Stat

mus

ulm

an

ºiit

(Ira

n)

Stat

mus

ulm

an în

car

eºi

iþii

sunt

maj

orita

risa

u re

prez

intã

om

inor

itate

put

erni

cã

Min

orita

te m

usul

man

ãpu

tern

icã

Petr

ol

Stat

e în

car

e m

iºcã

rile

isla

mis

te s

unt î

nas

cens

iune

70%

din

reze

rvel

em

ondi

ale

Eur

opa

Rus

ia

Asi

a C

entr

alã

Chi

na

Indi

a

Mal

ayez

ia

Indo

nezi

a

Insu

lele

Fili

pine

Ori

entu

l M

ijloc

iu

Nici mãcar în Orientul Mijlociu nu poate fi vorba de o unitate de abordare sau deacþiune, statele de aici fiind ghidate de interese ºi prioritãþi naþionale divergente. Demulte ori, politica externã a statelor musulmane este determinatã de particularitãþileºi imperativele zonei în care se aflã situate, de propriile prioritãþi naþionale. Lumeaislamicã este divizatã ea însãºi, este strãbãtutã de disensiuni interstatale, deci pro-blema nu ar fi atât „ciocnirea civilizaþiilor“, cât, mai curând, vechea „ciocnire a inte-reselor“, mai cu seamã a intereselor economice.

Islamul – singura provocare la adresa relativismului cultural

În aria abordãrilor mai complexe se încadreazã ºi cele care, fãrã a aluneca într-undiscurs ideologic stereotip, se focalizeazã asupra problemelor reale – unele îngrijo-rãtoare – care existã în interiorul lumii islamice. Ele atrag atenþia asupra decalajelorexistente între lumea occidentalã ºi Islam, asupra alunecãrii în intoleranþã care pân-deºte Islamul, atât din punct de vedere religios, cât ºi politic, asupra unei crize a liderilorºi asupra tentaþiei pe care o exercitã discursul extremist ºi profetic, vãzut ca modali-tate de rezolvare a unor probleme complexe.

Într-un interviu recent50, Samuel Huntington releva cã atacurile orchestrate deOsama bin Laden, printre alte efecte, au revigorat identitatea de naturã civilizaþionalã,atât în Occident, cât ºi în Islam. În aceeaºi mãsurã în care a încercat sã îi ralieze pemusulmani într-un rãzboi împotriva Occidentului, bin Laden a redat lumii occiden-tale simþul unei identitãþi comune, necesare pentru derularea efortului de apãrare înfaþa noii ameninþãri. În contextul acestei discuþii cu privire la revirimentul frãmântã-rilor identitare, Huntington citeazã un poet laureat al Premiului Nobel, care afirmasecã Islamul reprezintã cea mai persistentã formã de monoteism într-o lume care acceptãdin ce în ce mai mult pluralismul. Este ceea ce semnala, de altfel, ºi Jean Baudrillardatunci când afirma cã „întreaga lume se confruntã cu un proces de fragmentare ºidezrãdãcinare, chiar ºi Rusia ºi China. Existã o singurã excepþie: Islamul. Islamul sediferenþiazã ca singura provocare la adresa indiferenþei ºi a relativismului culturalcare traverseazã lumea.“51 Problema Islamului, continuã Huntington, este dacã repre-zintã sau dacã alege sã fie o religie monoteistã ºi tolerantã sau monoteistã ºi intole-rantã faþã de alte religii. „În acest moment, Islamul este cea mai puþin tolerantã dintrereligiile monoteiste“, conchide Huntington. Intoleranþa religioasã ar putea constitui oproblemã atât în interiorul lumii islamice propriu-zise sau la graniþa dintre aceasta ºialte civilizaþii, cât ºi în Statele Unite sau în þãri europene: Islamul este a doua religieîn Germania ºi în Franþa ºi a treia în Marea Britanie ºi America.

Un punct de vedere nuanþat cu privire la decalajul dintre Occident ºi Islam promo-veazã Nathan Gardels.52 Titlul articolului la care facem trimitere – „Out of Synch“(„Nesincronizare“) – este edificator: problema centralã în ceea ce priveºte relaþiile dintreOccident ºi Islam este faptul cã primul este caracterizat de dinamism, iar celãlalt de stag-nare. Este, deci, vorba despre douã civilizaþii care se aflã în totalã nesincronizare, despredouã viteze de înaintare total decalate. Ceea ce contrazice teza lui Francis Fukuyamacu privire la convergenþa civilizaþiilor ºi sfârºitul istoriei, lumea contemporanã fiind


360 Geopolitica

caracterizatã mai curând de nesincronizarea civilizaþiilor, de amplificarea decalajelor:decalaje de prosperitate, de mentalitate, decalaje din punctul de vedere al accesului latehnologie. Iar decalajele s-au dovedit întotdeauna cauzatoare de fricþiuni, dacã nuchiar de ciocniri. Butada „Mecca sau mecanizarea“, chiar dacã poate fi vãzutã ca osuprasimplificare, sugerând ideea cã cele douã opþiuni s-ar exclude reciproc, atrageatenþia asupra faptului cã lumea islamicã cu greu poate susþine din punct de vederetehnologic actuala competiþie internaþionalã.

Decalajul, nesincronizarea sunt cu atât mai îngrijorãtoare pe fondul intensificãrii –reale – a discursului anti-Occident, anti-America. Din acest punct de vedere, un articoldin Middle East Review of International Affairs semnala faptul cã ultima tendinþã carecaracterizeazã grupãrile islamiste, din Orientul Mijlociu mai ales, este adoptarea sin-tagmei „Jihad global“ (nu este vorba, desigur, doar de adoptarea unei denumiri, ci ºi deacþiuni în consecinþã). Dacã iniþial aceste grupãri puneau accent pe declanºarea revolu-þiilor interne, pe încercarea de a înlãtura de la putere diferite regimuri – consideratelaice, „pãgâne“ – din þãrile respective, acum accentul cade pe „lupta directã împotrivaStatelor Unite, a Israelului ºi a unor þãri europene“53.

O problemã la fel de serioasã este lipsa unei tradiþii democratice în lumea musul-manã. Îngrijorarea este accentuatã de faptul cã unele miºcãri islamice ajung la putereîn urma alegerilor, deci nu prin lovituri de stat sau revoluþii, ceea ce se cheamã Islamul„soft“54. Mai mult, dupã ce acced la putere, moderaþii împrumutã din retorica ºi dinpractica radicalã, deoarece se confruntã cu o adevãratã dificultate de a transformasloganurile cu care au câºtigat alegerile în programe politice ºi sociale viabile. Uneledintre miºcãrile islamice vãd procedura democraticã a alegerilor drept o simplã calede acces la resursele de putere, lucru reflectat în sloganul „one man, one vote, onetime“, confirmând uneori temerea occidentalã cã procesul electoral în statele islamiceeste o modalitate de „a lua democraþia ostatic“.

Dar ºi aceastã stare de fapt – absenþa tradiþiei democratice – este de multe ori ideo-logizatã ºi prezentatã în termenii unei incompatibilitãþi între cultura arabã, între Islamîn general ºi guvernarea democraticã. Ideea incompatibilitãþii între Islam ºi guver-narea democraticã este mai veche, datând încã din vremea gânditorilor iluminiºti, careîºi puneau întrebarea de ce în Orient persistã despotismul. Astãzi, în ciuda insistenþeioficialilor occidentali asupra acestei teme, democratizarea unor state din OrientulMijlociu este de multe ori privitã cu suspiciune ºi reticenþã de cãtre puterile occiden-tale, care opteazã, în ceea ce priveºte aceastã zonã strategicã, pentru pãstrarea statuquo-ului. Lipsa entuziasmului pentru liberalizarea politicã exprimã ºi teama ca în zonestrategice cheie sã existe naþiuni independente ºi mai puþin previzibile, emancipate destatutul de stat-client.

O altã problemã semnificativã a lumii islamice este criza conducãtorilor. Con-fruntat cu o percepþie ostilã din partea Occidentului, precum ºi cu fenomene internegreu de controlat – urbanizare, schimbãri demografice, explozie de populaþie, sãrãcie,migraþie, dislocãri de populaþie, analfabetism, acces limitat ºi inegal la tehnologie –,leadership-ul actual se confruntã cu o alegere istoricã: între moderaþie ºi radicalism.55

De multe ori, clasa politicã fie este intimidatã de elementele extremiste, fie recurgeea însãºi la un discurs militant, extremist, dar care nu constituie o soluþie realã la astfel


de probleme. În plus, lipsa de claritate ºi de stabilitate în lumea islamicã le oferã muniþiecelor care interpreteazã Islamul exclusiv în termenii violenþei ºi anarhiei. Proliferareareþelelor extremiste, teroriste, intensificarea legãturilor dintre ele dincolo de frontierelestatelor, radicalizarea, printre membrii acestor reþele, a discursului antioccidental, antia-merican sunt realitãþi; faptul cã politica de contracarare a lor nu este întotdeauna ceamai potrivitã, cea mai înþeleaptã, nu înseamnã cã asemenea manifestãri sunt mai puþinteroriste sau mai puþin periculoase.

Dupã cum am arãtat mai sus, miºcãrile islamice din ultimele douã decenii se defi-nesc drept critici ale civilizaþiei occidentale, definirea în raport cu modernitatea fiindceea ce le diferenþiazã în raport cu miºcãrile anterioare. „Ele au încetat a mai fi apolo-getice ºi nu mai încearcã sã demonstreze cã Islamul este compatibil cu modernitatea.În schimb, refuzã asimilarea ºi se prezintã drept alternative la monismul modernitãþiioccidentale. Ceea ce este sintetizat în sloganul «Islamul este frumos», dupã modelulmiºcãrilor de revoltã ale negrilor din SUA, derulate sub sloganul «Black is beau-tiful».“56 Un potenþial risc asociat acestui refuz al asimilãrii ºi modernizãrii este închis-tarea, stagnarea, intoleranþa, vehemenþa, incapacitatea de a susþine competiþia, inclusiveconomicã, pe scena internaþionalã. Refuzul modernizãrii dupã tipar occidental echi-valeazã, de multe ori, cu refuzul modernitãþii în general, cu întoarcerea la forme deorganizare tribalã sau feudalã, combinate cu încãlcarea drepturilor omului, cu înãbu-ºirea oricãrei încercãri de exprimare a dezacordului, cu aplicarea arbitrarã a legilorsau chiar cu absenþa unor reglementãri juridice moderne.

Globalizarea

„Globalizarea nu este împlinirea unui plan american“

Cu o ironie care nu poate scãpa, AnnabelleSreberny spunea: „dacã aº primi un centpentru fiecare carte publicatã în ultimii zece ani cu termenul globalizare în titlu, aº fideja o femeie bogatã“1. Rãspândirea „globalã“ a termenului este de datã recentã. Înanii ’80 nu era folosit aproape deloc nici în literatura de specialitate, cu atât mai puþinîn vorbirea de zi cu zi. Pentru ca, dupã aceea, sã fie prezent pretutindeni. Înþelesul pecare ni-l transmite noþiunea este acela de tendinþã care cuprinde tot globul, îºi faceloc la nivelul lumii de azi. Globalã fiind, o asemenea tendinþã ar întruchipa interese deansamblu, desprinse de cele particulare ale statelor. Ceea ce ar reprezenta un îndemnde a respecta fenomenul sau mãcar de a ne raporta cu încredere la el, dacã nu cu spe-ranþã. Dupã atâtea tentative de a impune interese particulare, abordãri specifice, careau generat de-a lungul istoriei numeroase conflicte, nedreptãþi sau umilinþe, în sfârºita venit vremea unor fenomene ºi preocupãri care transcend interesele locale ºi regio-nale, care prefigureazã o epocã de o anumitã armonie sau cel puþin caracterizatã prinefortul de a pune de acord interese diverse ºi de a face acest lucru pornind de la ten-dinþe ºi abordãri „globale“ sau mãcar cu o anumitã arie de cuprindere.

De îndatã ce cãutãm sã cãpãtãm o înþelegere mai concretã a noþiunii de globali-zare, încep sã aparã întrebãrile ºi nedumeririle. În primul rând, care este raportul dintreglobalizare ºi regionalizare? Vrem, nu vrem, regiunile economice existã. Ele sunt înde-obºte constituite ºi pe principii geografice. Ce este pânã la urmã globalizarea, o ten-dinþã situatã complet deasupra intereselor zonale, regionale, particulare? Atunci, deunde îºi trage ea substanþa? Cum poate exista o tendinþã globalã (generalã, deci) fãrãsã topeascã în ea interese, opþiuni comune la nivelul regiunilor ºi statelor? Avem aicide-a face cu o abordare ideologicã a globalizãrii, transformatã într-un mit, într-o ten-dinþã care nu ar purta în sine interese, opþiuni, valori etc.

Atunci când se analizeazã mai îndeaproape procesul globalizãrii ºi se descoperãfaptul cã el exprimã ºi promoveazã interese ºi opþiuni ale statelor dezvoltate ºi cudeosebire ale celui mai avansat în acest moment în lume – SUA –, se concluzioneazãla fel de pripit: globalizare egal americanizare. Autorul american Joseph Nye recu-noaºte: „ideea cã globalizarea înseamnã americanizare este frecventã, dar simplistã“2.

ªi dupã opinia noastrã echivalarea este simplistã – ceea ce nu înseamnã cã estelipsitã de temei, cum vom încerca sã arãtãm –, dar, în domeniul social ºi politic, impor-tantã nu este realitatea propriu-zisã, ci cum percepem noi aceastã realitate, ce repre-zentãri se formeazã în mintea noastrã în legãturã cu un fenomen sau altul. În ultimãinstanþã, noi operãm cu propriile percepþii, cu propriile înþelegeri ale fenomenelor ºiproceselor. Iatã un exemplu edificator al forþei acestor reprezentãri, independent defenomenul, faptul, declaraþia care le-a pus în miºcare. Fostul ministru de externe fran-cez, Hubert Vedrine, promoveazã o abordare nuanþatã a raportului globalizare–ame-ricanizare, precizând deschis: „globalizarea nu este împlinirea unui plan american“.Numai cã el este citat adesea ca un susþinãtor al echivalãrii globalizare–americani-zare. Oferim citatul în întregime, spre a-i da cititorului posibilitatea sã-ºi facã o idee:„Statele Unite – subliniazã Vedrine – sunt ca un peºte mare care înoatã cu uºurinþã înapele globalizãrii ºi le dominã. Încã o datã, globalizarea nu este împlinirea unui planamerican, chiar dacã marile firme americane au sprijinit-o ºi au profitat cel mai multde pe urma acesteia. Este adevãrat cã SUA au promovat politica comercialã a uºilordeschise, care a fost ºi politica britanicã în secolul al XIX-lea. Americanii obþin celemai multe avantaje din acest proces [de globalizare] din mai multe motive: datoritãfaptului cã globalizarea are loc în limba englezã, cã globalizarea este conceputã înlumina principiilor economice neoliberale, cã americanii impun abordarea lor legisla-tivã, financiarã ºi tehnicã ºi cã promoveazã individualismul.“3

O altã problemã asupra cãreia ar trebui sã meditãm mai mult este aceea a facto-rilor care declanºeazã ºi alimenteazã tendinþa spre globalizare. ªi aici intervin inter-pretãri confuze, care duc la percepþii deformate; mai devreme sau mai târziu, acesteavor influenþa evoluþia propriu-zisã a globalizãrii. De ce anume este declanºat acestproces? Dupã opinia noastrã, de masive ºi radicale transformãri tehnologice ºi econo-mice, care instituie, accentueazã ºi consacrã interdependenþa între fenomene, între state,între popoare. Datoritã unor evoluþii tehnologice, economice, politice, mediatice, ra-portul dintre parte ºi întreg se schimbã radical; partea nu numai cã nu mai poate fianalizatã ºi tratatã separat de întreg, care, în cazul nostru, reprezintã economia mon-dialã, lumea de azi în ansamblul ei; ea nu poate fi înþeleasã separat de întreg pentrucã trãieºte din ce în ce mai mult sub influenþa, sub presiunea întregului. Dacã vom în-þelege astfel lucrurile, avem ºanse sã identificãm dimensiunea obiectivã a procesului deglobalizare, generatã de fenomene tehnologice, economice, mediatice care afecteazãpe toatã lumea. Din aceastã perspectivã, Anthony Giddens avea dreptate sã subliniezecã globalizarea „afecteazã SUA aºa cum afecteazã ºi alte þãri“4. Cã SUA au o poziþieparticularã în acest proces, iarãºi nu încape îndoialã. Dar aceastã poziþie nu decurgedin faptul cã globalizarea este strict o proiecþie americanã, ci pentru cã aceastã þarã, caºi Anglia în secolul al XIX-lea, se aflã în prim-planul proceselor desemnate prin ter-menul de globalizare. Prin poziþia pe care o ocupã în domeniul cercetãrii, tehnologiei,economiei, mass media, SUA valorificã mai bine noua tendinþã ºi îi conferã, în ace-laºi timp, un conþinut „american“ mai pregnant. Dar nu este nici o îndoialã cã, dacãFranþa ar fi avut poziþia SUA, globalizarea ar fi cãpãtat o mai pregnantã coloraturãfrancezã; aºa cum, dacã ne-am imagina cã India ar fi astãzi singura superputere a lumii,atunci globalizarea ar fi împrumutat, cu siguranþã, un mai pregnant specific indian.

364 Geopolitica

Ni se pare extrem de important sã descifrãm aceste lucruri, spre a ne putea repre-zenta un adevãr fundamental pentru tema de faþã. Globalizarea nu este un proces pusla cale de cineva; el prezintã legãturi de substanþã cu fenomene definitorii pentru lumeade azi, cum ar fi modernizarea, extinderea formei democratice de conducere ºi a eco-nomiei de piaþã, afirmarea unei noi vârste a revoluþiei tehnologice etc. Globalizareaeste cea mai recentã formã pe care procesul modernizãrii o cunoaºte în zilele noastre.Înþeleasã ca ipostazã a modernizãrii, globalizarea ne atrage atenþia asupra unui faptprecis: astãzi, dezvoltarea nu poate avea loc decât þinând cont de tendinþele ºi pro-cesele implicate de globalizare.

Strategiile de dezvoltare, prin urmare, vor diferi mult de cele elaborate cu un dece-niu sau douã în urmã. Astãzi, dezvoltarea înseamnã în primul rând asimilarea noilortendinþe, plierea pe noile procese care alcãtuiesc conþinutul globalizãrii, cadrul moder-nizãrii. Sunt câteva semnale extrem de dure, evidenþiate de evoluþiile din ultima vreme.A fost criza financiarã asiaticã; a fost mai ales criza din ultimul deceniu a economieinipone. Dupã ce a înregistrat aproape patruzeci de ani de creºtere spectaculoasã,economia japonezã a cunoscut în 1997 ºi 1998 o creºtere negativã. Potrivit anumitorestimãri, Japonia a pierdut în acest deceniu 800 de trilioane de yeni; dupã alte evaluãri,pierderile s-ar ridica la peste 11 procente din avuþia naþionalã, cea mai mare pierderede pânã acum în timp de pace.5 Ceea ce ne pune în gardã asupra faptului cã pânã ºi ceimai puternici sunt confruntaþi cu riscuri imense ºi sunt nevoiþi sã opereze schimbãriîn organizarea internã.

Un proces nou sau un fenomen ciclic?

Globalizarea este tratatã uneori ca un fel de politicã a „uºilor deschise“. Ea în-seamnã, precizeazã Brian Blouet, „deschiderea spaþiului naþional cãtre fluxul liber debunuri, capital ºi idei. Globalizarea înlãturã piedicile în calea liberei circulaþii ºi creeazãcondiþii pentru expansiunea comerþului internaþional.“6 În acest sens, globalizarea afost experimentatã ºi în secolele anterioare. Ea este, ca sã folosim termenii autorului,un concept anglo-olandez ºi, mai recent, american, este un produs al puterilor maritimecare au avut nevoie în momentele lor de apogeu sã promoveze ideea comerþului liber.Astãzi, însã, doar fluxul comercial liber, inspirat de practici neoliberale, nu mai estesuficient. De aceea, Brian Blouet precizeazã: „comerþul liber este numai una dintrelibertãþi, care mai cuprind libertatea cuvântului, libertatea credinþei, o presã liberã,dreptul de asociere liberã ºi dreptul la contestare“7.

Elementele semnalate mai sus fac parte, neîndoielnic, din substanþa procesului deglobalizare. Extinderea democraþiei ca model de organizare socialã este un proces be-nefic. La fel, introducerea, în unele locuri, sau extinderea, în altele, a mecanismeloreconomiei de piaþã. Rezervele noastre se referã la altceva. Se poate, în felul acesta,ajunge uºor la concluzia cã globalizarea este un fel de export de valori ºi sisteme.Democraþia nu poate fi exportatã, cum pare sã sugereze autorul citat mai sus. Ea nueste opera unui proces de convertire peste noapte, ci produsul unei evoluþii. Ea trebuieconstruitã în lumina unor parametri, pornind de la anumite valori. Se pot prelua

Globalizarea 365

mecanisme ºi experienþe, dar substanþa democraþiei provine dintr-un anumit standardde viaþã, dintr-un anumit nivel de instruire, dintr-un ataºament real faþã de opþiuni ºipractici democratice.

Concomitent, o asemenea tratare simplificã lucrurile, poate inaugura o abordareoarecum retoricã a problemei ºi, mai presus de toate, prezintã riscul de a transformaglobalizarea într-un panaceu: promovãm globalizarea ºi rezolvãm problemele lumii.Or globalizarea implicã o sumedenie de interogaþii a cãror gravitate nu poate scãpaanalizei. Globalizarea autenticã implicã un subiect, care nu poate fi decât comunitateainternaþionalã. Care este identitatea acestei comunitãþi ºi care sunt instituþiile în mã-surã sã o reprezinte ºi sã o exprime? Întrucât promoveazã ideea libertãþii sub diferiteleei forme, globalizarea trebuie ea însãºi sã se supunã acestei cerinþe: sã fie acceptatã,asumatã, ºi nu impusã.

Existã o adevãratã disputã în literatura de specialitate: globalizarea este un feno-men nou sau, dimpotrivã, el poate fi întâlnit sub diferite forme de-a lungul timpului?Discuþia ar putea fi consideratã „de cabinet“. Nu este aºa, pentru cã din cele douã po-ziþii decurg concluzii diferite, orientãri practice deosebite.

Louis Uchitelle precizeazã: când ajungem la globalizare, secolul XX se încheiepe o notã de déjà vu: economiile lumii sunt tot atât de interdependente astãzi ca ºi în1913.8 Joseph Nye considerã cã întâlnim manifestãri ale globalizãrii pe tot parcursulistoriei. De pildã, el considerã cã rãspândirea diferitelor epidemii este o formã deinterdependenþã ºi exprimã „cea mai veche formã de globalizare“9. Martin Wolfapreciazã cã cea mai semnificativã migraþie demograficã din epoca modernã a avutloc în secolul al XIX-lea ºi ea poate fi privitã ca o formã de „globalizare socialã“. Însecolul al XIX-lea, circa 60 de milioane de europeni s-au îndreptat spre cele douãAmerici, spre Oceania ºi Africa. Statisticile vorbesc ºi de migraþia voluntarã a 10milioane de ruºi spre Asia Centralã ºi Siberia. De asemenea, circa 12 milioane dechinezi ºi 6 milioane de japonezi au migrat cãtre Asia de Sud-Est ºi America. Vârfulacestui proces a fost atins în ultimul deceniu al secolului respectiv, când populaþiaSUA a crescut numai pe seama imigranþilor cu 9%, populaþia Argentinei cu 26%, aAustraliei cu 17%. Prin contrast, peste un secol, SUA erau singura þarã spre care seîndreptau valuri semnificative de populaþie, imigranþii contribuind în anii ’90 lacreºterea cu 4 procente a populaþiei acestui stat.10

Autorii care considerã cã globalizarea nu este un fenomen în întregime nou, cã els-a manifestat ºi în secolul al XIX-lea, când Anglia reprezenta prima putere a lumii,aduc un argument care nu poate fi trecut cu vederea. Globalizarea este adesea expri-matã printr-o cifrã precisã: ponderea comerþului internaþional în cadrul PIB-ului mondial.Adepþii acestei interpretãri subliniazã cã în 1913, ultimul vârf al globalizãrii comer-þului internaþional din perioada istoricã dominatã de Anglia, ponderea acestuia înPIB-ul mondial era de 14%.11 Dupã aceea, au venit Primul Rãzboi Mondial, marea de-presiune economicã, cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, când volumul comerþului inter-naþional ºi ponderea sa în cadrul PIB mondial au fost modeste. De-abia din 1953 aînceput procesul de revenire. În 1953, ponderea comerþului global în PIB-ul mondialera de 6%, în 1971 de 9%, pentru ca la mijlocul anilor ’90 aceasta sã se cifreze la 15%.Omenirii i-au trebuit 70 de ani ca sã ajungã la o pondere a comerþului internaþional înPIB-ul mondial pe care o atinsese deja înainte de Primul Rãzboi Mondial.

366 Geopolitica

Chiar dacã prezintã cifre uºor diferite, Paul Hirst ºi Grahame Thompson descriuun proces similar, cu momentul sãu de maxim în anii dinaintea Primului Rãzboi Mon-dial, moment egalat abia cãtre sfârºitul secolului.

Ponderea în PIB a comerþului cu produse manufacturate, în preþuri curente(exporturi ºi importuri combinate), 1913, 1950, 1973 ºi 1995

Sursa: Paul Hirst, Grahame Thompson, Globalization in Question. The Intenational Economy andthe Possibilities of Governance, Polity Press, Cambridge UK, 1999

Tabelul surprinde prin cifrele oferite. Potrivit acestor date, ponderea comerþului învolumul PIB era mult mai mare în 1913 decât în 1973. Chiar ºi în 1995, Japonia ºiOlanda nu atinseserã deschiderea din 1913. Singurul stat care, la mijlocul deceniuluitrecut, era mult mai deschis decât în 1913 era SUA.

Mai importantã într-un fel este concluzia pe care Bai Gao o trage din analiza celordouã perioade de afirmare a globalizãrii (1870-1913 ºi cea inauguratã în 1953). Creº-terea ponderii comerþului în cadrul PIB nu este un fenomen structural, ci unul insti-tuþional; cu alte cuvinte, un proces reglementat, sprijinit de anumite instituþii, bazatpe anumite standarde. În perioada 1870-1913, acest cadru instituþional era asigurat desistemul monetar bazat pe aur (care presupunea convertibilitatea lirei sterline ºi a altormonede internaþionale importante în aur) ºi de diferite tratate internaþionale privitoarela tarife. Atât sistemul monetar, cât ºi regimul comerþului erau sprijinite de putereanumãrul unu a momentului, Marea Britanie – Banca Angliei fiind instituþia-cheie înreglementarea activitãþii comerciale internaþionale.

Prãbuºirea nu a intervenit întâmplãtor. În 1914, sistemul monetar bazat pe aur aintrat în colaps. Dupã aceea, a izbucnit Primul Rãzboi Mondial, cele douã evenimentepunând capãt, cum spunea John Keynes, unui „episod extraordinar în progresul eco-nomic al lumii“12.

Revenirea de dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial este asociatã tot cu o conjunc-turã instituþionalã: stabilirea sistemului Bretton Woods ºi a GATT. În centrul siste-mului Bretton Woods se situa prevederea potrivit cãreia þãrile membre ale FonduluiMonetar Internaþional urmau sã stabileascã ºi sã menþinã paritatea monedelor lornaþionale; întreaga activitate GATT pornea de la clauza naþiunii celei mai favorizate,potrivit cãreia fiecare negociere tarifarã realizatã la întâlnirile GATT se extindeaautomat asupra tuturor membrilor organizaþiei. Din 1995, GATT s-a transformat înOrganizaþia Mondialã a Comerþului (WTO).

Globalizarea 367

1913 1950 1973 1995

Franþa 35,4 21,2 29,0 36,6

Germania 35,1 20,1 35,2 38,7

Japonia 31,4 16,9 18,3 14,1

Olanda 103,6 70,2 80,1 83,4

Marea Britanie 44,7 36,0 39,3 42,6

SUA 11,2 7,0 10,5 19,0

Ni se pare mai corect din punct de vedere teoretic, dar ºi oportun din punct de ve-dere practic sã ne concentrãm pe fenomenele noi ale globalizãrii, sã avem în vederecu deosebire consecinþele diferite produse de întâlnirea dintre diferitele tendinþe ºiprocese care caracterizeazã globalizarea. Anthony Giddens avea dreptate sã constate:„globalizarea, aºa cum am cunoscut-o pânã acum, este în anumite privinþe nu numainouã, ci ºi revoluþionarã“13.

Rezultat al unor transformãri tehnologice de tip seismic

Noutatea fenomenului este datã în primul rând de apariþia unor fenomene noi. Carear fi acestea? Dupã pãrerea lui Giddens, „diferenþa cea mai semnificativã constã învolumul fluxurilor financiare ºi de capital“14. O economie mondialã care gestioneazãelectronic banii nu-ºi gãseºte corespondent în perioadele anterioare. Apoi, cu totulnouã este rapiditatea cu care se transmit informaþiile astãzi; comunicarea instantaneenu înseamnã doar faptul cã ºtirile ºi informaþiile sunt transmise imediat, ci chiar modi-ficarea texturii vieþii noastre, transformarea mediului în care ne formãm, a sistemelorreferenþiale în care judecãm.

Sunt, într-adevãr, douã domenii de mare importanþã. Vom reveni asupra lor. Consi-derãm însã cã nu vom înþelege pe deplin impactul acestor domenii dacã nu ne vomreferi mai întâi la prefacerile seismice din domeniul tehnologic, cele care au fãcut po-sibile transformãrile din domeniul financiar ºi comunicaþional.

Ascensiunea globalizãrii se asociazã în multe abordãri cu evoluþia tehnicã spectacu-loasã din ultimele decenii. Tipicã în acest sens ni s-a pãrut a fi perspectiva conturatãde cãtre Jay R. Mandle ºi Louis Ferleger în prefaþa la lucrarea Dimensions of Globali-zation, un volum de sine stãtãtor dedicat de Analele Academiei Americane de ªtiinþePolitice ºi Sociale acestei teme. Este important sã subliniem o asemenea perspectivã,întrucât ea este abordatã uneori în treacãt sau tratatã superficial, majoritatea autorilorpreferând sã se concentreze asupra dimensiunilor politice ale globalizãrii – subiectfãrã îndoialã mai tentant ºi de mai mare impact.

ªi, totuºi, fãrã înþelegerea suportului tehnic al globalizãrii ne scad ºansele de a des-cifra componenta obiectivã a acestui proces ºi, mai ales, faptul cã el afecteazã toateþãrile, ºi toate statele lumii sunt nevoite sã elaboreze strategii specifice de adaptare lanoua tendinþã ºi de valorificare a potenþialului sãu.

Globalizarea ne trimite prin natura termenului la o dimensiune fizicã, geograficã,ea desemnând un proces sau o suitã de procese care sunt nu numai prezente la nivelulîntregului glob, ci care dominã sau încep sã domine activitatea la scarã planetarã. Fãrãîndoialã, nu putem vorbi de globalizare, ca tendinþã, ca rezultat, fãrã a lua în conside-raþie prefacerile tehnologice care ne-au eliberat de tirania distanþelor, ne-au permis sãdispunem în momentul de faþã de o „reþea geograficã a interacþiunii umane“ ºi sãcomunicãm aproape instantaneu orice operaþie sau orice informaþie în orice parte aglobului. „Comprimarea timpului ºi spaþiului“, „suspendarea distanþelor“ pe care leimplicã globalizarea sunt rezultatul unor prefaceri generate de afirmarea complexuluide tehnologii microelectronice ºi informatice, a biotehnologiilor ºi a noii ºtiinþe a mate-rialelor.15 Rãspândirea acestor tehnologii, extinderea ºi generalizarea noilor reþele

368 Geopolitica

informatice au creat nu numai instrumentele de comunicare rapidã, ci au ºi consacratinterdependenþa dintre þãrile, regiunile ºi puterile globului. Numai pe aceastã bazã adevenit posibilã globalizarea.

Pornind de la infrastructura nouã ºi cu totul diferitã, autorii studiului citat consi-derã cã globalizarea este un fenomen „istoriceºte unic“, cã a vorbi despre tendinþe deglobalizare în secolul al XIX-lea înseamnã a estompa caracterul unic generat de nouabazã tehnologicã. Concluzia subliniatã de Jay Mandle ºi Louis Ferleger apare limpede:globalizarea reprezintã ultima etapã în evoluþia economiei moderne. Declanºat înurmã cu peste douã sute de ani, procesul de modernizare s-a asociat strâns cu diferitestadii ale revoluþiei tehnologice. Noutatea etapei pe care o parcurgem este conferitãde „noua revoluþie tehnologicã“ ºi de potenþialul ei de progres, pe care, de multe ori,nici nu îl aproximãm.

Lester Thurrow distinge douã etape, douã valuri în evoluþia globalizãrii, conside-ratã un fenomen specific ultimelor decenii ale secolului XX. Prima etapã a avut locîn anii ’50, ’60 ºi ’70. Caracteristica ei principalã ar fi aceea cã a fost condusã de gu-verne, ghidatã de decizii politice. Substanþa procesului era asiguratã de aranjamentecomerciale menite sã diminueze taxele ºi, deci, ºi costurile produselor respective.Acordul General pentru Tarife ºi Comerþ (GATT) urmãrea de fapt sã asigure un regimcomercial liber ºi global pentru statele capitaliste. În toatã aceastã perioadã s-auadoptat mãsuri importante pentru liberalizarea comerþului, care au reprezentat tot atâþiapaºi în realizarea unui „capitalism integrat“.

Multinaþionalele – actorii noului val al globalizãrii

Al doilea val al globalizãrii, afirmat cu putere în anii ’90, se deosebeºte prin câtevacaracteristici. El are la bazã afirmarea unor tehnologii (microelectronica, compute-rele, robotica, telecomunicaþiile, noile materiale ºi biotehnologia). Este rezultatul„unei transformãri tehnologice de tip seismic“, care a ºi generat un nou tip de eco-nomie, economia bazatã pe cunoaºtere (knowledge-based economy). Actorii nouluival nu mai sunt guvernele, ci corporaþiile, marile companii care acþioneazã la nivelglobal. Ele au realizat forþa noilor tehnologii, ele le-au promovat, ele sunt noii vectoride progres. Deja procesul este scãpat de sub controlul guvernelor. Iatã cum îl descrieL. Thurrow: „Al doilea val al globalizãrii nu este un proces pe care guvernele sã-l poatãporni sau opri, accelera sau încetini; ele nu pot nici mãcar sã aleagã dacã vor sau nusã participe la el. Þãrile subdezvoltate pot opta – pot refuza sã furnizeze forþa de muncãºi infrastructura necesare pentru participare –, dar aceasta înseamnã implicit abando-narea propriului proces de dezvoltare. Nu exisã altã cale de a atinge prosperitatea.Þãrile dezvoltate nu pot nici mãcar opta. Ele au trecut deja de punctul de la care semai pot întoarce. Corporaþiile lor s-au angajat într-o economie globalã, s-au restruc-turat deja pentru a se adapta acestei economii globale ºi nu se pot întoarce sã ser-veascã doar economiile naþionale, chiar dacã ar dori acest lucru.“16

Oricât de importante ar fi salturile tehnologice, ele nu se pot rãspândi, ele nu pot fimai ales valorificate dacã nu sunt însoþite de un salt în educaþie, în nivelul de pregãtire

Globalizarea 369

al populaþiei. Acest salt s-a fãcut sau este pe cale sã se facã în cele mai multe dintreþãrile în curs de dezvoltare. Ceea ce explicã ºi rolul tot mai important pe care acesteaîl joacã pe piaþa internaþionalã. De la China la Egipt, de la India la Etiopia, de laPakistan la Filipine, statele în curs de dezvoltare au ridicat mult nivelul de alfabeti-zare ºi instruire a populaþiei, au dezvoltat strategii de pãtrundere pe piaþa internaþio-nalã, ºi-au sporit considerabil puterea în comerþul internaþional ºi folosesc adesea cuinteligenþã piaþa internaþionalã pentru propria industrializare.

Ceea ce atrage atenþia în acest al doilea val este schimbarea raportului dintre cor-poraþii ºi stat. Statul de unde provin ºi statul în care încearcã sã-ºi plaseze activitãþile.De unde vine forþa ieºitã din comun a corporaþiilor multinaþionale? Din faptul cã eledeþin un fel de monopol al cercetãrii ºi al tehnologiilor de vârf. În felul acesta, ele suntdorite de cãtre oricine vrea sã progreseze, sã se apropie cel puþin de un anumit stadiude prosperitate. De aceea, corporaþiile multinaþionale deþin un avantaj extrem de im-portant în negocierile cu diverse state. ªtiu cã ele aduc tehnologia de ultimã orã, purtã-toare de progres, aducãtoare de prosperitate ºi îºi impun propriile condiþii. „Pentru cãstatele au mai mare nevoie de corporaþii decât corporaþiile de state, raportul de forþedintre guverne ºi corporaþiile multinaþionale s-a schimbat în favoarea corporaþiilor.“17

Companiile aduc cu ele câteva atuuri cardinale: tehnologie, pieþe, furnizând, totodatã,reþelele de distribuþie. Conºtiente de atuurile de care dispun, nu numai cã nu plãtesctaxe guvernelor, dar pretind ele taxe de la guverne în schimbul facilitãþilor asigurate.Israelul a plãtit firmei Intel 600 de milioane de dolari pentru a dezvolta pe teritoriulsãu activitãþi de profil iar Brazilia a oferit firmei Ford 700 de milioane de dolaripentru a crea o sucursalã în aceastã þarã. Statele pot refuza sã facã asemenea ofertefinanciare avantajoase. Numai cã, în acest caz, corporaþiile multinaþionale îºi potmuta sucursalele în altã parte.

Schimbarea despre care este vorba nu se limiteazã doar la statele în curs de dezvol-tare. Existã o adevãratã competiþie pentru curtarea firmelor de prestigiu, competiþieîn care sunt antrenate ºi statele dezvoltate. Potrivit aceluiaºi autor american, populaþiadin Alabama ºi Carolina de Sud a trebuit sã suporte sume mari acordate firmelor BMWºi Mercedes pentru a dezvolta sucursale pe teritoriul lor, aºa cum Marea Britanie, Ger-mania, Norvegia au scãzut considerabil taxele pentru companiile care cãutau dejalocaþii în þãri cu condiþii mai avantajoase.

O privire mai aplicatã asupra volumului de vânzãri al corporaþiilor ºi mãrimeaPIB-urilor diverselor þãri aratã cã 51 dintre cele mai mari o sutã de entitãþi economicesunt de fapt corporaþii ºi numai 49 sunt þãri. Atunci globalizarea serveºte intereselecui, ale þãrilor sau ale marilor corporaþii? Dacã avem în vedere faptul cã marile corpo-raþii aparþin tot marilor þãri, o sã ajungem la concluzia cã, de fapt, globalizarea serveºteprimei treimi a lumii dezvoltate, care îºi impune regula. De aceea, în ultimul timp sevorbeºte despre globalizarea de sus, aceea promovatã de marile corporaþii.

Deþinând 70% din comerþul mondial, companiile multinaþionale au sporit investi-þiile directe în strãinãtate cu aproximativ 15% anual în anii ’90. Capacitatea lor de a dis-persa procesele productive ºi fazele elaborãrii unui produs prezintã mai multe avantaje.Sã luãm un exemplu: firma Nike subcontracteazã toatã producþia sa la 75.000 demuncitori din China, Coreea de Sud, Malayezia, Thailanda ºi Taiwan. În felul acesta,

370 Geopolitica

ea trece mai uºor peste condiþiile puse de sindicate ºi alte organisme din fiecare þarã;controleazã procesul de asamblare ºi de distribuþie, în timp ce diferitele þãri se specia-lizeazã pe anumite operaþii, dar nu au imaginea ansamblului; beneficiind de forþã demuncã ieftinã, companiile multinaþionale devin puterile financiare ºi comerciale domi-nante ale momentului.

Corporaþiile multinaþionale versus þãri: o comparaþie

Sursa: Sales Fortune, 31 iul. 2000, in Manfred B. Steger, Globalization. A Very Short Introduction,Oxford University Press, New York, 2003, p. 49

Actorii economici internaþionali au devenit, indiscutabil, firmele multinaþionale.Este tot atât de adevãrat cã acestea nu lucreazã total independent de statul pe teritoriulcãrora au luat naºtere ºi unde au locaþiile principale. Statele respective au cedat cãtrefirmele lor majoritatea activitãþii comerciale pe care, altãdatã, o desfãºurau ele înseºi.De pildã, 80% din comerþul SUA este derulat de cãtre companiile multinaþionale. ªiaceastã proporþie nu este deloc o excepþie. Majoritatea statelor dezvoltate lucreazã prinintermediul acestor „braþe“ specializate, performante ºi care obþin cote enorme deprofit. Ele nu sunt responsabile doar cu activitatea comercialã propriu-zisã, deºi rolullor în aceastã privinþã este covârºitor: la mijlocul deceniului trecut, volumul vânzã-rilor interne ºi internaþionale prin intermediul acestor firme era de peste 7 trilioane dedolari, în condiþiile în care totalul comerþului mondial nu depãºea 5,2 trilioane. Elecontroleazã, deopotrivã, fluxul investiþiilor directe ºi procese productive caracteri-zate, îndeobºte, prin modernitate ºi eficienþã. Circa 60% din activitatea multinaþiona-lelor se asociazã cu producþia, 37% cu serviciile ºi doar 3% cu sectorul primar.18

Un proces care trebuie tratat ºi înþeles prin consecinþe

Noi cu adevãrat în procesul globalizãrii de astãzi sunt consecinþele intersectate pecare le induce întâlnirea dintre fenomene noi, sau dintre fenomene clasice, dar carecunosc faze calitative distincte de evoluþie. Deci avem de-a face cu o realitate nouã,

Globalizarea 371

Þara PIB (miliarde USD) Corporaþia Vânzãri (miliarde USD)

Danemarca 174.363 General Motors 176.558

Polonia 154.146 Wal-Mart 166.809

Africa de Sud 131.127 Exxon Mobil 163.881

Israel l99.068 Royal Dutch/Shell 105.366

Irlanda 84.861 IBM 87.548

Malayezia 74.634 Siemens 75.337

Chile 71.634 Hitachi 71.858

Pakistan 59.880 Sony 60.052

Noua Zeelandã 53.622 Honda Motor 54.773

Ungaria 48.355 Credit Suisse 49.773

configuratã de confluenþa unor procese. Este foarte important sã înþelegem caracterulcomplex al globalizãrii, fãrã de care nu putem sã ne reprezentãm cât de cât exactfenomenul ºi evoluþia sa. Autorii care susþin cã putem gãsi suficiente precedente isto-rice ale procesului de astãzi procedeazã la o reducþie care, pânã la urmã, deformeazãlucrurile; ei privesc globalizarea printr-o singurã dimensiune. Atunci este mult maiuºor ºi mult mai simplu sã aflãm precedente. Dacã avem în vedere migraþia ca dimen-siune a globalizãrii, atunci descoperim cu uºurinþã faptul cã, în secolul al XIX-lea,migraþia europenilor cãtre alte continente a avut o amploare mult mai mare decât însecolul XX. Imediat am descoperit un precedent.

Dacã avem în vedere globalizarea în dimensiunea sa comercialã, vom gãsi cã pon-derea comerþului mondial în 1913 era egalã cu cea din 1995. Alt precedent. Lãsãm lao parte faptul cã de atunci comerþul mondial a cunoscut o evoluþie rapidã. În 1995,GATT a fost conceput sub o altã formã, menitã sã stimuleze mai puternic schimburilecomerciale. De când fiinþeazã noul organism al comerþului mondial – OMC –, pondereaacestei activitãþi în PIB-ul mondial a crescut de la 15% la 25%.19 Analiza evoluþiilordiferitelor state în aceastã privinþã iarãºi ne spune lucruri semnificative. În general,statele avansate au dezvoltat mai mult comerþul ºi au fãcut din activitatea de import-export o sursã de creºtere a PIB. De pildã, importurile ºi exporturile au adãugat în1995 în cazul Marii Britanii 55% la PIB, faþã de 44% în 1912. În cazul Franþei, 43%faþã de 33% în 1912. În cazul Germaniei, 46% faþã de 38% în 1912. Singurul stat carenu urmeazã aceastã evoluþie este Japonia, unde ponderea comerþului în PIB chiar ascãzut faþã de 1912. Printre cele cinci cele mai dezvoltate economii ale lumii, þaracare a consemnat într-adevãr un salt în aceastã privinþã este SUA, care în 1910 înre-gistra o contribuþie de 11% a activitãþii de import-export în ponderea PIB, iar în 1995de 24%. Ceea ce, aºa cum remarca ºi Martin Wolf, ar putea explica de ce activitateade import-export este o temã mult mai dezbãtutã în America decât în alte þãri.20

Important este sã ne reprezentãm globalizarea în complexitatea sa. Din aceastãperspectivã, Giddens respingea raportãrile stereotipe la procesul globalizãrii doar întermeni economici. „Aceasta este o greºealã. Globalizarea este politicã, tehnologicãºi culturalã, la fel cum este economicã.“21

O altã noutate care marcheazã astãzi procesul de care ne ocupãm este conºtiinþaglobalizãrii, construitã, în principal, prin intermediul media, dar alimentatã în maremãsurã de faptul cã astãzi simþim interdependenþa. Ne preocupã ceea ce se întâmplãîn lume nu numai din dorinþa de a cunoaºte, dintr-o curiozitate în sine: ne preocupã ºipentru cã ºtim cã ceea ce se întâmplã într-o parte sau alta a lumii ne afecteazã într-unfel sau altul. Este pe cale sã se formeze un humus psihologic al globalizãrii – ºi nuneapãrat doar la elite –, produs de experienþele trãite ale interdependenþelor. Media auaccelerat acest proces, l-au înfãþiºat în diferite feluri, dar nu s-au substituit interdepen-denþei propriu-zise; ele doar au luminat-o, au reflectat-o, au consacrat-o.

Braudel remarcã în legãturã cu capitalismul un fapt extrem de instructiv pentruceea ce ne preocupã acum: capitalismul prinde viaþã într-un loc atunci când un numãrsuficient de mare de oameni sunt afectaþi de piaþa capitalismului. Lucrurile nu staudiferit în cazul globalizãrii. Astãzi, un numãr din ce în ce mai mare de oameni simtpresiunile, constrângerile ºi oportunitãþile globalizãrii pe diferite cãi: participând la

372 Geopolitica

creºterea în importanþã a comerþului mondial, beneficiind de democratizarea tehnolo-giilor în domeniul finanþelor, informaþiilor etc., resimþind faptul cã economia lucreazãdin în ce în ce mai mult sub influenþe planetare. Fie cã aparþinem unei þãri mai bogatesau mai sãrace, fie cã suntem pe un continent sau altul, trãim din ce în ce mai vizibilîn lumina acestei interdependenþe. Conexiunile nu mai reprezintã doar o temã de dezba-tere academicã, ci se convertesc într-un sentiment aproape dominant. Indiferent cumne raportãm la el, dacã îl acceptãm sau îl respingem, el reprezintã un element de con-strucþie a fiinþei noastre sociale, politice ºi culturale.

În sfârºit, de aici decurge o altã trãsãturã a globalizãrii: ea nu mai este abordatãca un subiect academic, ci tratatã prin consecinþe. Aceastã schimbare în procesul dereceptare are o explicaþie precisã: riscurile care decurg din extinderea procesului deglobalizare nu sunt teoretice. Ceea ce ne trimite la cel puþin douã seturi de probleme,ambele cu încãrcãturã politicã: cum este perceputã globalizarea ºi care sunt consecin-þele sale practice pentru viaþa oamenilor.

Noul proces nu mai este asociat cu „marile sisteme“, ci cu viaþa de zi cu zi; nu maieste undeva departe, ci ne însoþeºte propria existenþã ºi o influenþeazã.

Globalizarea inaugureazã o epocã de severã inegalitate

Cei mai mulþi dintre autorii care se ocupã de globalizare semnaleazã faptul cã bene-ficiile acesteia rãmân inegal distribuite. Cum o sã arãtãm pe parcursul analizei, globa-lizarea genereazã inegalitate. Atunci, studiul globalizãrii este o datorie, în primulrând din partea celor ameninþaþi sã culeagã „roadele“ inegalitãþii. Nu poþi diminua ºicu atât mai mult înlãtura consecinþa negativã dacã nu cunoºti din vreme procesul ºi nuadopþi din timp mãsuri adecvate. A continua sã tratãm globalizarea, simplu, ca „ame-ricanizare“ este contraproductiv. Transnaþionalizarea pieþelor implicatã de globalizarenu este un lucru cu care se poate glumi. Afirmarea a ceea ce Lester Thurrow numeºte„brain-power industries“ (industriile bazate pe inteligenþã) ridicã întrebarea capitalã:cum pot þãrile în curs de dezvoltare sã participe la acest nou tip de putere industrialã?

Deci globalizarea reprezintã nu numai un proces extrem de important, ci ºi o adevã-ratã provocare pentru þãrile dezvoltate ºi în curs de dezvoltare. Ea va inversa ierarhiile,va transforma cu rapiditate modelele de dezvoltare ºi-i va impune drept beneficiari pe ceicare au ºtiut sã o studieze mai din vreme ºi sã se replieze cu promptitudine ºi inteligenþã.

Globalizarea ca proces din ce în ce mai important al lumii contemporane suscitãdiscuþii vii, alimenteazã interpretãri ºi poziþii uneori chiar antitetice. Existã, pe de altãparte, o sumedenie de reproºuri, obiecþii, abordãri critice ale acestui proces, bazate pecifre ºi date reale, care nu pot fi puse la îndoialã. Ele ridicã semne de întrebare majoreprivind direcþia procesului, valorile pe care le serveºte acesta, conotaþia lui politicã ºisocialã. Primul ºi cel mai important în aceastã privinþã se referã la „sâmburele inega-litar“ al globalizãrii, la distribuirea inegalã a beneficiilor.

„Economia bazatã pe cunoaºtere“ rãspândeºte ºi accentueazã, dupã opinia lui LesterThurrow, inegalitãþile. Inegalitãþile între veniturile salariale, inegalitãþile între firme ºichiar inegalitãþile între þãri. Noul tip de economie inverseazã tendinþele în direcþia

Globalizarea 373

apropierii veniturilor, caracteristice perioadei anterioare, ºi inaugureazã o epocã domi-natã de inegalitate.

Inegalitãþi mai întâi la nivelul salariilor. Statisticile aratã cã veniturile capitaluluicresc, pe când cele ale forþei de muncã scad. Explicaþia ar putea fi gãsitã în faptul cãforþa de muncã este mai abundentã comparativ cu capitalul la nivel global decât îninteriorul statelor dezvoltate. În mod similar se prezintã lucrurile când ne raportãm lacalificarea salariaþilor. Salariaþii cu înaltã calificare vor câºtiga mai mult, cei cu califi-care mai modestã, mai puþin. Iarãºi, nu este surprinzãtor, întrucât la nivel global ofertade muncitori necalificaþi o depãºeºte cu mult pe cea de muncitori calificaþi, solicitaþide tehnologia modernã.

Crizele financiare (Mexic – 1992, Asia de Est – 1998) au arãtat la rândul lor cãnivelul de armonizare dintre salarii din perioadele anterioare nu a mai fost atins.Crizele au trecut, dar ele au lãsat ca moºtenire o discrepanþã mai mare între nivelurilede salarizare.

O asemenea tendinþã caracterizeazã toate statele, indiferent de nivelul lor de de-voltare. Nivelul salariilor nu a scãzut în termeni absoluþi, dar s-au accentuat diferen-þele dintre salariile de top ºi cele modeste. Concomitent, fondurile bugetare la nivelfederal s-au redus drastic. La nivel european, situaþia în domeniul salariilor esteasemãnãtoare. Inegalitãþile se accentueazã ºi la nivelul firmelor. Cele mai puternicedevin ºi mai puternice, iar cele slabe deþin o parte din ce în ce mai redusã din piaþãsau chiar dispar. Corporaþiile multinaþionale au douã opþiuni: sã devinã actori domi-nanþi la nivel global ori sã devinã foarte specializate, sã ocupe o niºã importantãpentru evoluþia tehnologicã. „Firmele naþionale de mãrime medie sunt condamnatela dispariþie.“22

În industria de automobile, de pildã, se considerã cã în momentul în care valul actualde globalizare se va consolida, doar ºase firme mari se vor menþine ºi îºi vor conso-lida poziþiile. Patru sunt deja cunoscute: Volkswagen, Toyota, Ford ºi General Motors.Pentru a rãmâne în cursã, Daimler-Benz a cumpãrat Chrysler, iar Renault – Nissan.Volvo sau Saab, de exemplu, au puþine ºanse sã rãmânã ca firme de sine stãtãtoare.ªi continuã Lester Thurrow: „cum sã supravieþuiascã Fiat, Hyundai ºi Peugeot?“

Aceeaºi tendinþã o regãsim, dupã aprecierea autorului american, ºi la nivelul sta-telor. Þãrile care þin cont de procesul globalizãrii îºi construiesc strategii adecvate ºivalorificã în propriul beneficiu noile tendinþe (cazul Chinei). Cele care trateazã înmod tradiþional evoluþia economicã a lumii rãmân în urmã (Africa). În interiorul ace-luiaºi continent – Asia, America de Sud – se accentueazã decalajele dintre cele maidinamice state ºi cele care îmbrãþiºeazã abordãrile clasice. A crescut cu aproximativo treime decalajul în domeniul veniturilor dintre SUA ºi Canada.

Dacã urmãrim raþionamentul lui Lester Thurrow, se creeazã, de fapt, douã tipuride raporturi problematice. Primul se referã la relaþia dintre companii ºi guverne. Esteadevãrat cã marile companii multinaþionale au devenit atât de bogate, de influente,încât dispun de un potenþial de cercetare puternic ºi independenþa lor faþã de guvernes-a accentuat. Totuºi, autorul american supraliciteazã atunci când considerã cã raportulpur ºi simplu s-a inversat în favoarea companiilor. Pãtrunderea pe pieþele lumii nu estelucrul cel mai uºor. Iar companiile folosesc influenþa guvernelor în aceastã direcþie.

374 Geopolitica

Altminteri, nu ne explicãm de ce Kohl a mers în vizitã în China însoþit de un foartenumeros grup de oameni de afaceri. Nici faptul cã guvernul SUA sprijinã de câte oripoate – ºi este normal sã fie aºa – marile firme americane. Pânã la urmã, consecinþaacestui proces este în plan politic. Mai curând credem cã avem de-a face cu un procesinvocat, menit sã absolve statele de rãspunderea pe care o poartã în aceastã privinþã.Nu negãm faptul cã marile firme au un rol mai important astãzi. Dar nici nu se poatetrece cu vederea existenþa tandemului strategic dintre marile companii multinaþionaleºi stat.

Al doilea registru este alcãtuit din raporturile dintre instituþiile globale care ar puteareglementa tendinþe ºi procese la nivel global ºi guvernele naþionale. „Un guvern globalar putea reglementa instituþii financiare globale, dar nimeni, ºi cu atât mai puþin SUA,nu ar fi dispus sã confere unei autoritãþi globale puterea de a reglementa direct ºi de acontrola propriile sale instituþii financiare.“23 Atunci din ce se constituie substanþa glo-balizãrii? Doar din independenþa – realã, între anumite limite – a corporaþiilor multina-þionale? La nivel retoric, globalizarea este prezentatã ca o tendinþã obiectivã, des-prinsã de interese particulare sau regionale. În fond, pãstrând, neîndoielnic, un caracterobiectiv, globalizarea promoveazã interese ºi valori ale celor mai puternici din punctde vedere tehnologic ºi economic, fie cã este vorba despre state sau despre firme.

Poziþia lui Thurrow nu este una particularã. Nu existã studiu mai important petema globalizãrii care sã nu semnaleze într-un fel sau altul inegalitãþile pe care acestproces le genereazã la nivelul lumii de astãzi. Dacã vom urmãri mai atent dispunereafluxurilor economice ºi intensitatea lor, va rezulta un decupaj geografic al globalizãriiextrem de instructiv. Existã ceea ce Hirst ºi Thompson numesc þãrile care alcãtuiescTriada, sau triunghiul geo-economic: SUA, Uniunea Europeanã, Japonia. Numai stateledin acest triunghi au asigurat în prima parte a deceniului nouã 60% din fluxurile in-vestiþiilor directe, 66% din comerþ ºi 75% din PNB mondial.24 În jurul fiecãruia dintrecele trei centre de putere se formeazã un ciorchine de state-satelit; beneficiind depoziþia lor de vecinãtate geograficã, acestea primesc mai multe investiþii, sunt maiputernic integrate în circuitele globalizãrii ºi, prin urmare, beneficiazã mai mult deroadele acesteia (vezi schema de pe pagina urmãtoare).

În cele relatate mai sus sunt cuprinse douã aspecte. Cel al inegalitãþii, dar ºi unaltul, care proiecteazã o nouã luminã asupra raportului regionalizare-globalizare. Cifrelearatã cã activitatea comercialã este mult mai intensã între statele care alcãtuiesc Triada,apoi între puterile economice din cadrul acesteia ºi statele-satelit (vezi harta 29). Ceeace ilustreazã formarea unor centre, a unor regiuni de intensã activitate comercialãcare, prin însãºi existenþa lor, împing într-un plan secund integrarea globalã pe careo presupune globalizarea. Deci Uniunea Europeanã promoveazã legãturi mult maistrânse mai întâi între statele membre ale Uniunii ºi, apoi, între acestea ºi statele dinestul Europei sau din Africa de Nord. SUA au cele mai intense relaþii cu statele dinNAFTA ºi, apoi, cu cele din America Latinã ºi din Asia. Japonia cu statele din Asiade Est, mai ales în ceea ce priveºte investiþiile.

În cadrul statelor din Triadã trãieºte 14,5% din populaþia lumii, dar aceastã popu-laþie a atras, cum am mai spus, 60% din investiþiile directe din lume. Iar investiþiilegenereazã, dupã cum se ºtie, fluxuri productive moderne ºi prosperitate. Inegalitatea

Globalizarea 375

pe care o induce o asemenea repartiþie nu mai trebuie subliniatã. Situaþia apare modifi-catã, dar nu foarte mult, dacã luãm în considerare ºi þãrile-satelit de care aminteam.Deºi nu deþin decât 32% din populaþia lumii, ele primesc, potrivit autorilor citaþi, 73%din fluxurile investiþionale care nu se consumã în cadrul Triadei. Dacã vom cumulastatele din cadrul Triadei cu cele satelit, atunci va rezulta cã 46% din populaþia lumiiprimeºte 84% din investiþiile directe (vezi harta 29). Calculul nu este în întregimefidel, deoarece cuprinde ºi China, care are o populaþie de peste un miliard. Este evi-dent cã de fluxurile investiþionale atrase de aceastã þarã beneficiazã, în principal, celeopt provincii de pe coastã ºi provincia Beijing. Restul populaþiei lumii, cuprinsã între54% ºi 70%, nu mai atrage decât 16% din investiþii. Evident, situaþia din domeniulinvestiþiilor perpetueazã aceleaºi decalaje în domeniul comerþului sau al nivelului detrai. Încât întrebarea care se ridicã este, dupã cum mãrturiseau ºi autorii citaþi: câttimp va putea continua o asemenea inegalitate severã?

376 Geopolitica

ASIA-PACIFIC

Hong KongMalayeziaCoreea de SudSingaporeSri LankaTaiwanThailandaInsulele Fiji

Sursa: Paul Hirst, Grahame Thompson, Globalization in Question. The Intenational Economy andthe Possibilities of Governance, p. 120

AMERICA LATINÃ ASIA-PACIFIC

ArgentinaBoliviaChileColumbiaRepublica DominicanãEcuador

EUROPA CENTRALÃ ªI DE EST

URSSCehoslovaciaUngariaPoloniaSloveniaIugoslavia

AMERICA LATINÃBraziliaParaguayUruguay

AFRICA ªI ORIENTUL MIJLOCIU

GhanaKenyaMarocNigeriaTunisiaZambiaIordania

ASIA-PACIFICBangladeshIndiaSri Lanka

SalvadorHondurasMexicPanamaPeruVenezuela

BangladeshIndiaPakistanInsulele FilipineTaiwanPapua Noua Guinee

AFRICA ªI ORIENTULMIJLOCIU

GhanaNigeriaArabia Sauditã

SUA

UE JAPONIA

Inegalitatea de venituri pe care o induce globalizarea este menþionatã ºi de un docu-ment al ONU.25 Raportul dintre veniturile cincimii celei mai bogate a lumii raportatela veniturile cincimii celei mai sãrace a evoluat astfel: de la 30:1 în 1960 la 61:1 în1991 ºi la 86:1 la sfârºitul anilor ’90. În acelaºi timp, veniturile primilor trei oamenicei mai bogaþi din lume depãºesc venitul cumulat a 600 de milioane de persoane caretrãiesc în cele mai sãrace þãri ale lumii26.

Problema inegalitãþilor între naþiuni va trebui sã facã obiectul unor politici specialeºi al unei strategii globale menite mãcar sã previnã adâncirea decalajului dintre þãri,dacã nu sã-l reducã. Avinash Persuad27 semnaleazã o corelaþie extrem de instructivãpentru problema pe care o discutãm. SUA, Japonia ºi Germania au, în medie, spuneautorul citat, 3.805 cercetãtori ºi ingineri la un milion de locuitori. De 31 de ori maimult decât Malayezia, Thailanda ºi Brazilia, care au 121 de cercetãtori ºi ingineri laun milion de locuitori. Raportul PIB pe cap de locuitor între aceste douã grupe de þãrieste de 3 la 1. Într-o economie care are drept principalã sursã de evoluþie cunoaºterea,stocul de cunoaºtere este fundamental pentru dezvoltare. Sã mai insistãm puþinasupra corelaþiei semnalate de cãtre autorul american. Între state cu diferite niveluride dezvoltare existã în primul rând un decalaj de cunoaºtere. Ca sã ne referim la statelemenþionate de Avinash Persuad, decalajul de cunoaºtere este de zece ori mai mare decâtdecalajul de venituri. Cu alte cuvinte, ca sã aibã loc un salt din partea statelor aflateîn curs de dezvoltare în ceea ce priveºte veniturile, investiþia în cercetare ºi inginerietehnicã ar trebui sã fie de zece ori mai mare. Ceea ce este greu de imaginat. Decalajulde cunoaºtere, dimpotrivã, se va accentua ºi datoritã exportului de materie cenuºie.

Globalizarea 377

Harta 29: Triada geo-economicã SUA, Uniunea Europeanã, Japonia

378 Geopolitica

În Silicon Valley lucreazã deja 200.000 de specialiºti în înaltã tehnologie din India.Germania, Marea Britanie, Franþa, în general statele dezvoltate încurajeazã imigraþiapersoanelor cu înaltã calificare.

Pornind de la asemenea consecinþe sociale, James K. Galbraith preciza fãrã echivoc:„Orice ar putea însemna globalizarea, ea nu trebuie sã se dezvolte pe seama cuceririlor so-ciale ale secolului trecut. În anii din urmã, elitele guvernamentale au tendinþa de a vorbiprea mult despre comerþul liber ºi deloc suficient despre justiþie socialã ºi stabilitate […].Existã, astãzi, o discuþie aprinsã despre inegalitate; aº dori ca ea sã se intensifice.“28

Rãspunderea statului primeazã când este vorba despre globalizare

Dacã nu intervine o modificare importantã în acest domeniu, va deveni tot mai lim-pede cã globalizarea creeazã câºtigãtori ºi perdanþi, oameni care beneficiazã de pe urmaacestui proces ºi oameni care plãtesc, deconteazã. Este cea mai directã cale de compromi-tere a globalizãrii, vãzutã în acest caz ca o „problemã a Nordului“, în care „Nordul“ estefoarte puþin angajat ºi foarte puþin interesat sã se implice. „Injustiþia de nedescris a globali-zãrii“ poate fi formula care sã compromitã acest proces înainte ca el sã-ºi arate avantaj-ele. Respingerea prin consecinþe va fi cel mai greu de contracarat, pentru cã ea, cel puþinpânã acum, s-a dovedit întemeiatã ºi pentru ca ea va fi relativ uºor de asimilat la nivelulconºtiinþei individuale. Ca ºi marile comunitãþi, individul judecã prin consecinþe.

O asemenea perspectivã devine cu atât mai acutã cu cât agenda internaþionalãîntârzie sã înscrie pe ordinea de zi consecinþele dureroase ale globalizãrii, pentru a gãsisoluþii sau mãcar pentru a identifica mãsuri de prevenire a agravãrii acestora. O ase-menea problemã globalã prin excelenþã este conservarea mediului ambiant. Ea esteimportantã, presantã ºi, în plus, nu existã nici un fel de suspiciune cã ar întruchipainteresele unui grup, ci valori ºi preocupãri de perspectivã ale omenirii în ansamblulsãu. Deci este departe de a putea fi interpretatã în mod partizan. Nu este greu sã nedãm seama cã aceastã problemã, care se agraveazã vizibil, este împinsã într-un plansecund ºi, în orice caz, nu figureazã printre prioritãþile globalizãrii. Gestul SUA de arefuza sã semneze Acordul de la Kyoto a întãrit acest sentiment public ºi a declanºato vie dezbatere privitoare la disponibilitatea marilor consumatoare de energie de adiminua drastic emisia de gaze ºi, deci, de a preveni încãlzirea atmosferei.

Într-o analizã recentã, Clyde Prestowitz încearca sã descifreze atitudinea StatelorUnite, perceputã de cãtre Europa, Japonia ºi lumea de astãzi în ansamblu ca totalinoportunã. De ce este atât de presantã o asemenea problemã? Oamenii de ºtiinþã aucalculat cã dacã emisiile de carbon în atmosferã nu vor fi reduse, atunci atmosfera seva încãlzi cu 0,3 grade Celsius în fiecare deceniu, ceea ce însemnã o creºtere a nive-lului mãrii cu ºase centimetri. În cursul secolului XXI, temperatura ar urma sã seridice cu 3-4 grade, iar nivelul mãrii cu 60-70 cm, ceea ce implicã înghiþirea de cãtreape a unor insule ºi a altor suprafeþe de pãmânt de pe þãrmurile lumii (de exemplu,Insulele Maldive, din Oceanul Indian, ar urma sã disparã în câteva decenii).

Dupã lungi dezbateri, Protocolul de la Kyoto îi chema pe semnatari sã reducãpânã în 2010, în propriile þãri, emisiile de carbon, cele care genereazã efectul de serã,

cu 7% sub nivelul atins în 1990. Era o reducere mult sub nivelul celei preconizateiniþial ºi sub ceea ce era necesar pentru a salva Maldivele, dar era totuºi un pas im-portant. Cu toate acestea, cu puþin înainte de a fi semnat, preºedintele George Bush aanunþat cã Protocolul conþine „obiective nerealiste, care nu sunt fundamentate ºtiin-þific“, cã adoptarea lui „ar avea un efect economic negativ“, ar „presupune conce-dierea multor muncitori ºi creºterea preþurilor pentru consumatori“. Surpriza ºi ºoculau fost cu atât mai mari cu cât SUA îºi câºtigaserã renumele de apãrãtor ºi promotoral problemelor ecologice. Cã aceastã reducere presupunea diminuarea unor activitãþieconomice, retehnologizãri etc. iarãºi este adevãrat. Poziþia adoptatã de cãtre SUA agenerat o reacþie promptã în multe þãri ale lumii, inclusiv în rândul prietenilor tradiþi-onali ai SUA, cum ar fi Australia, Anglia, Uniunea Europeanã. Parlamentul Europeande pildã a apreciat cã „interesele pe termen lung ale populaþiei lumii sunt sacrificatepentru interesele pe termen scurt ale unor corporaþii americane lacome.“29

Atitudinea Statelor Unite a readus în discuþie consumul mare de energie al þãrii ºia reprezentat un prilej de reproº la adresa Americii, care, cu o populaþie de aproape5% din populaþia lumii, consumã 25% din energia ei. Pe de altã parte, SUA nici nuau manifestat preocuparea ºi insistenþa Japoniei ºi Europei de a reduce consumul ener-getic. „Pentru a produce echivalentul unui dolar din PIB, europenii consumã numaidouã treimi din energia pe care o consumã americanii.“30 Dar mai presus de toate gestulAmericii a proiectat o luminã îndoielnicã asupra poziþiei ºi statutului ei de promotorveritabil al procesului de globalizare. Ce mai rãmâne din globalizare, dacã o asemeneacerinþã prin excelenþã globalã este nesocotitã? Atunci globalizarea nu este oare unnume sub care sunt promovate alte interese? În orice caz, la nivelul conºtiinþei comune,refuzul de a semna Protocolul de la Kyoto nu a putut sã nu inducã o anumitã rezervã cuprivire la procesul de globalizare ºi chiar o atitudine de respingere a sa prin consecinþe.

Globalizarea este adesea privitã ca duºmanul „statului naþional“, vãzutã doar caun fel de „prelevare“ ºi de „transfer“ al puterii de la nivelul local la cel global. Tendinþanu poate fi întru totul neglijatã. La nivel naþional, s-a pierdut ceva în favoarea globa-lului sau a unor organisme regionale. Dar este fundamental sã înþelegem cã acesttransfer de prerogative nu se face pe seama statului, ci în interesul comunitãþii pe carestatul o întruchipeazã. Dacã acest înþeles nu se pãstreazã, atunci globalizarea devinecontrarã interesului ºi preocupãrilor comunitãþilor naþionale, ceea ce, indiscutabil,nu-i va conferi viabilitate.

Este momentul sã revenim asupra unei tendinþe care a fost, oarecum, exageratã.În multe dintre analizele pe marginea globalizãrii se accentueazã, excesiv dupã opinianoastrã, rolul factorilor neguvernamentali – companii multinaþionale, ONG-uri, etc. –în dauna statelor. Nu negãm cã asemenea structuri au rolul lor. Un proces de o ase-menea importanþã cum este globalizarea nu poate sã evolueze echilibrat ºi durabil înafara controlului statelor ºi a regulilor stabilite de acestea. Altminteri, asistãm ºi vomasista la fenomene grave, care folosesc tendinþele globalizãrii pentru a-ºi extinde ariade acþiune.

Astãzi, cele mai mari cinci companii globale au un venit anual egal cu PNB a 132de state membre ONU. În decembrie 2000, Ted Turner, patronul CNN, a plãtit 35 demilioane de dolari în contul contribuþiei SUA la ONU. Când vorbim despre globalizare,

Globalizarea 379

problema responsabilitãþii pentru evoluþia globalã nu poate fi evitatã: „Cine contro-leazã pe cine?“, se întreabã Hubert Vedrine.31

În sfârºit, într-o perioadã de eforturi considerabile pentru promovarea globalizãriiau apãrut fenomene de instabilitate, chiar ameninþãri extrem de îngrijorãtoare. Tero-rismul este una dintre ele, ca ºi proliferarea armelor de distrugere în masã. Crima orga-nizatã cunoaºte proporþii teribile. Se estimeazã cã sumele de bani provenite din crimaorganizatã se ridicã la nivel mondial la aproape un trilion de dolari, cam cât valoareaprodusului intern brut al statului italian. Numai sumele rezultate din traficul de dro-guri se ridicã la aproape 500 de miliarde de dolari anual, mai mult decât veniturilerealizate din industria petrolului, de douã ori mai mult decât veniturile obþinute dinindustria de automobile.

În faþa acestor fenomene, trebuie sã fim mai prudenþi atunci când vorbim desprediminuarea rolului statului ºi creºterea prezenþei ºi importanþei factorilor nonguverna-mentali. Când apar asemenea pericole, problema rãspunderii pentru prezenþa ºi extin-derea lor devine vitalã. ªi rolul statului în ecuaþia factorilor care sã asigure un fronteficient de luptã nu poate fi nici mãcar diminuat, cu atât mai puþin eliminat.

Globalizarea ºi redescoperirea identitãþii culturale

Hamid Mowlana32 subliniazã cã, dacã privim mai atent la lumea de astãzi, putemafirma cu îndreptãþire cã suntem martorii unei revoluþii în comunicaþii, dar în nici uncaz nu putem vorbi despre o revoluþie în comunicare. Revoluþia în comunicaþii esteprobatã ºi susþinutã de diferite fapte ºi realizãri greu controlabile, dintre care cea maiimportantã este constituirea unei adevãrate reþele de comunicaþii care acoperã întregglobul. Volumul de informaþii care pot fi transmise de la un capãt la altul al pãmân-tului, rapiditatea operaþiunilor de transmitere, costul foarte scãzut sunt indiscutabile.Aici revoluþia este realã. Dacã însã analizãm lucrurile din perspectiva informaþiilor, amesajelor, a valorilor transmise prin aceastã reþea, atunci putem spune cã revoluþia încomunicare este departe de a se fi împlinit.

Saltul tehnologic ne-a absorbit, dacã nu cumva ne-a indus un tip de comoditate,de aºteptare nemotivatã, poate chiar de transfer al rãspunderii oamenilor ºi societãþiiasupra tehnologiei, în speranþa cã ea va rezolva, pânã la urmã, totul. Sau cã ea – teh-nica – are oricum logica ei ºi noi tot nu putem influenþa prea mult lucrurile.

Dezbaterea despre globalizare este în primul rând o dezbatere culturalã. Dacã acestlucru se omite, globalizarea poate induce procese mai costisitoare decât avantajele sale(certe), poate genera conflicte dureroase, poate conduce la o sãrãcire fundamentalã anoastrã. Hubert Vedrine are dreptate sã devinã foarte critic atunci când vorbeºte despreo anumitã preponderenþã culturalã în cadrul globalizãrii; mai ales cã, în acest caz, demulte ori produsele culturale sunt vãzute ºi apreciate drept produse ºi servicii obiº-nuite: „Statele Unite sunt pe cale de a se transforma într-un imens Microsoft, atuncicând este vorba despre produsele culturale de masã.“

Dezbaterile actuale despre globalizare poposesc în dimensiunea tehnologico-econo-micã ºi în cea politicã a acestui proces; ele sunt extrem de prudente faþã de dimensi-

380 Geopolitica

unea culturalã a globalizãrii. Faptul nu este întâmplãtor: globalizarea ºi cultura sunt douãdomenii care nu au multe lucruri în comun. Cultura este ºi localã. Globalizarea este unproces care vizeazã generalul. Cultura trimite la tradiþie. Globalizarea cautã sã eman-cipeze tocmai de tradiþie. Cultura concentreazã trãirea, viaþa sufleteascã; globalizareaþine mai ales de elemente ºi procese mãsurabile; cultura este asociatã cu identitatea;globalizarea vrea sã aºeze punþi între identitãþi.

A fost gãsit un subterfugiu care sã depãºeascã aceastã relaþie tensionatã: culturaeste reþinutã în latura ei de masã, în dimensiunea ei care poate fi standardizatã ºitransformatã în bun cultural. Multe dintre rezervele serioase faþã de globalizare provindintr-o asemenea perspectivã: preþul cultural al globalizãrii este de neacceptat. S-arpierde astfel identitatea istoricã, s-ar nivela totul ºi o întreagã evoluþie, cu toatã bogãþiaºi diversitatea ei, este ameninþatã sã apunã pentru totdeauna. Forþa cu care comunitã-þile locale revin în prim-plan, împreunã cu tradiþiile ºi cultura lor, este un semnal:„vârsta globalizãrii“ va fi fecundã dacã va respecta ºi va stimula diversitatea culturalã.Este o temã care, din câte se poate anticipa, va ocupa centrul dezbaterilor în legãturãcu globalizarea. Cu cât globalizarea va înainta, cu atât descoperirea culturii, a identi-tãþii, a particularului va fi mai influentã.

Pentru noi este extrem de semnificativ cã nici aceastã temã, ca atare, nu face încãparte din agenda globalizãrii. Nu este vorba numai de faptul cã, astfel, cultura esteplasatã pe o poziþie minorã, de subordonare faþã de tehnologie. Ci, mai ales, cã existãpuþinã disponibilitate pentru examinarea criticã, trãsãturã definitorie a actului cultural.Bogãþia lumii de astãzi stã în multiculturalitatea ei, în diversitatea identitãþilor saleculturale. Politica globalã nu poate porni decât de la aceastã realitate, pe care estechematã sã o sprijine ºi sã o consolideze. Conceputã ca proces uniform de înaintare aaceloraºi norme, reguli, chiar prescripþii, globalizarea poate genera un proces de omo-genizare, de standardizare a lumii de astãzi. Or, dacã acest lucru poate fi avantajos înplanul producþiei de bunuri, în plan cultural s-ar produce o sãrãcire care nu poate fiacceptatã. „Omogenizarea poate fi utilã în domeniul producþiei de lapte, dar ea dãnaºtere unei culturi care nu mai are nici un gust.“33

Am ridicat câteva asemenea probleme doar pentru a sublinia cã globalizarea nutrebuie portretizatã ca panaceu al dificultãþilor lumii de astãzi. Ar fi cel mai uºor modde a o compromite. Cã este un fenomen mult mai complex ºi mult mai rapid decât nedãm seama. Cã modul cel mai potrivit de a sprijini ºi stimula valorile ºi obiectivelesale care meritã susþinute este analiza nuanþatã, abordarea sa ca proces care va dura,ºi nu ca o formulã magicã menitã sã transforme lumea peste noapte.

Comunicarea exprimã ºi organizeazã procesul de globalizare

Comunicarea ºi fluxurile de comunicare moderne au o importanþã mai mare înprocesul globalizãrii decât suntem tentaþi sã credem la prima vedere.

Mai întâi pentru cã sistemul mass media a captat cu o repeziciune ieºitã din comuntehnologia modernã, plasând-o în ceea ce a reprezentat dintotdeauna pentru presã o pro-vocare: lupta cu timpul, transmiterea cât mai rapidã a informaþiei. Tehnologia modernã

Globalizarea 381

nu numai cã a prilejuit un salt în aceastã privinþã – transmiterea informaþiei ºi chiar aimaginii în timp real –, dar a sprijinit mass media sã instituie un fel de monopol asuprainformaþiei. Reuºind o adevãratã performanþã în transmiterea rapidã a informaþiei,media realizeazã, de fapt, gestionarea acesteia.

Aici nu este vorba doar despre viteza de transmitere, ci despre ceva mult mai im-portant, cel puþin din perspectiva temei de faþã. Deschizând televizorul, noi trãim curealitatea lumii lângã noi, sistemele noastre de referinþã, criteriile de judecatã, în fondsubstanþa evaluãrilor se schimbã, chiar fãrã sã ne dãm seama. Un eveniment de la ca-pãtul lumii reflectat stãruitor în media devine mai apropiat chiar ºi pentru un locuitoral unui sat decât ce s-a întâmplat în satul vecin. Aceasta nu rãmâne ºi nu poate rãmânefãrã urme în conºtiinþa noastrã, în felul nostru de a judeca ºi aprecia.

În sfârºit, a treia problemã foarte importantã este cine organizeazã pentru noi per-cepþia fenomenelor dintr-o parte sau alta a lumii. Ce fenomene ni se prezintã, în celuminã, din ce perspectivã? Cine reflectã evenimentele lumii ºi cum le prezintã? Anali-zând atent procesele de comunicare descoperim aceleaºi întrebãri, aceleaºi preocupãrica ºi cele legate de globalizare. Nu este de mirare, pentru cã fenomenele de comunicaresunt parte integrantã a globalizãrii.

Pe acest fond se înregistreazã, firesc, o accentuare a interesului de a studia legãturadintre comunicare, mass media ºi tendinþele spre globalizare. Existã în acest domeniuabordãri diferite, unii autori îmbrãþiºând ideea cã evoluþiile din sistemele mass mediasunt rodul prefacerilor radicale intervenite în baza tehnologicã a acestei activitãþi,alþii susþinând cã avem de-a face cu tendinþe deja existente, care cunosc un nou stadiude afirmare. Cert este cã existã un mare interes pentru a studia fenomenele de comu-nicare în mediul internaþional, de a surprinde corelaþiile ºi influenþele reciproce dintreaceste procese ºi globalizare. În acest sens, Michael Hardt ºi Antonio Negri relevaufaptul cã „existã o relaþie organicã între dezvoltarea reþelelor de comunicaþii ºi apa-riþia unei noi ordini mondiale – cu alte cuvinte, dezvoltarea acestor reþele este cauzãºi efect, produs ºi producãtor. Comunicarea nu numai cã exprimã, dar ºi organizeazãprocesul de globalizare. Organizeazã acest proces deoarece multiplicã ºi structureazãrelaþiile de interdependenþã prin intermediul reþelelor. Dã expresie acestui proces,controleazã direcþia ºi semnificaþia conþinutului imaginar (simbolic) care circulã prinaceste reþele. Cu alte cuvinte, imaginarul este ghidat ºi canalizat prin intermediul tehno-logiei de comunicare.“34

Studiul comunicãrii în mediul internaþional (international communication) se consti-tuie, din ce în ce mai pregnant, drept o sub-disciplinã a studiului comunicãrii, cu unbagaj teoretic, empiric ºi metodologic consolidat. Noul domeniu a început sã se arti-culeze începând cu anii ’60 ºi a cunoscut trei paradigme/orientãri importante:

a) comunicare ºi dezvoltare (paradigma dezvoltãrii);b) imperialismul cultural/imperialismul media (paradigma dependenþei);c) pluralismul cultural (orientare mai puþin consolidatã).

Paradigma dezvoltãrii. Dupã cum aratã Sreberny35, aceastã orientare s-a nãscut înurma apariþiei unor state naþionale independente precum India, Algeria, Ghana; maiales în mediile academice occidentale, acest proces a declanºat o vie dezbatere cu pri-

382 Geopolitica

vire la natura dezvoltãrii, la obstacolele care ar putea sã o împiedice. Dintre obstacole,cel mai des menþionate erau lipsa capitalului de investiþii (soluþia: împrumuturi de laBanca Mondialã) ºi lipsa spiritului antreprenorial (soluþia: schimburi academice, pro-grame de specializare).

Reprezentanþii acestei orientãri – cei mai cunoscuþi fiind Daniel Lerner ºi WilburSchramm – porneau de la premisa cã valorile tradiþionale ale societãþilor analizateconstituie obstacolul principal în procesul de modernizare, de schimbare a comporta-mentelor. Prin urmare, soluþia era utilizarea surselor media pentru a promova noiatitudini ºi valori; adoptarea acestora era mãsuratã prin „indicatori media“ (adoptaþiºi de UNESCO): numãr de locuri în sãlile de cinematograf, numãrul de aparate deradio ºi de televizoare, tirajul ziarelor raportat la numãrul de locuitori. Modelul a fostcriticat pe motiv cã suferã de etnocentrism, cã soluþiile propuse mai curând accen-tueazã dependenþa decât contribuie la eliminarea sa, cã ar concepe comunicarea dreptun proces linear, iar dezvoltarea drept proces simplu de evoluþie.

Criticii acestui model ajung la urmãtoarea concluzie: „ceea ce este «global» nueste universal, comunicare globalã nu înseamnã comunicare universalã. Chiar dacãdistribuþia informaþiei a devenit globalã, actorii care controleazã procesul de distri-buþie sunt numãraþi. Cu alte cuvinte, în timp ce capacitatea de receptare a mesajelora devenit globalã, cea de distribuire (ºi, mai întâi, de producere, n. n.) a lor este severlimitatã ºi centralizatã.36 Nu am avea de-a face cu o tendinþã înspre o societate glo-balã, ci, mai curând, înspre una oligarhicã. Dovadã: fuziunile dintre companiile de tele-fonie ºi cele de transmisiuni prin cablu (mai ales în SUA), între companiile speciali-zate în produse electronice ºi companiile care acþioneazã în domeniul audiovizualului(mai ales în Japonia); problemele, preocupãrile de naturã politicã au devenit globale,dar cei care stabilesc agenda publicã cu greu se poate spune cã sunt globali, cu atâtmai puþin universali.

Paradigma dependenþei. Orientarea s-a conturat iniþial în þãrile din America Latinã.Punctul de pornire îl constituia ideea cã dezvoltarea nu reprezintã o copie, uneorinereuºitã, a structurilor occidentale, ci trebuie conceputã ca o cale autonomã a þãrilordin Lumea a Treia, o cale liber aleasã, aflatã în concordanþã cu tradiþiile ºi culturileexistente. Fluxurile internaþionale, la nivelul transferului de tehnologie ºi al institu-þiilor mediatice, nu numai cã nu ajutã þãrile din Lumea a Treia; aceste fluxuri, cuplatecu fluxurile „soft“ de produse culturale, accentueazã dependenþa ºi împiedicã dezvol-tarea autenticã.

Cunoscutã ºi sub denumirile de „imperialismul cultural“ sau „imperialismul media“,aceastã paradigmã reprezintã o actualizare a unor idei mai vechi cu privire la impe-rialism, actualizare care þine seama de relaþia dintre interesele de politicã externã, deexpansiunea sistemului capitalist ºi de infrastructura ºi mesajele media. Ea a inspirato serie de studii empirice care sã demonstreze fluxul dezechilibrat în ceea ce priveºteºtirile, filmele, programele de televiziune, structurile organizaþionale, valorile profesio-nale ale jurnalismului. Autorii care îmbrãþiºeazã perspectiva imperialismului culturalconsiderã cã valorile culturale occidentale – individualismul ºi consumul –, de multeori etichetate drept „valori americane“, sunt exportate, prin intermediul mesajului

Globalizarea 383

media ºi al celui publicitar, cãtre þãrile din Lumea a Treia, alterând, în mod decisiv,mediul lor cultural.

Au fost exprimate, în acest sens, temeri cu privire la „omogenizarea“, „nivelarea“ºi „sincronizarea“ culturalã. Consecinþele culturale ale acestui fenomen ar fi o lumeomogenizatã, un fel de Disneyland, o lume pe care un oficial francez a numit-o „Cer-nobîl cultural“37. Alþi termeni sugestivi pentru a vorbi despre exportul valorilor „ameri-cane“ o datã cu exportul mesajelor media ºi al produselor de consum: coca-colonizare,mcdonaldizare, cultura McWorld, doctrina Marilyn Monroe (tendinþã transatlanticã îndirecþia societãþii de consum). În aceastã viziune, globalizare = americanizare = colo-nizare, singura diferenþã notabilã fiind aceea cã procesul care se chema înainte colo-nizare este numit acum, cu un eufemism, „dezvoltare“.

Pe baza unor date impresionante – McDonald’s serveºte 20 de milioane de clienþipe zi în lumea întreagã, MTV are o audienþã de o jumãtate de miliard de oameni,Coca-Cola este bãutã de un miliard de clienþi pe zi, Hollywood-ul produce 85% dintrecele mai vizionate filme din lume, în clasamentul primelor zece firme, realizat derevista Fortune în 1999, primele ºase erau americane –, procesul de globalizare a fostdeseori echivalat cu cel de americanizare. În acelaºi timp, sunt formulate critici asprela adresa FMI ºi a Bãncii Mondiale, acuzate de faptul cã menþin ordinea economicãglobalã, care serveºte doar corporaþiilor multinaþionale puternice; într-un material almiºcãrii antiglobalizare se preciza cã „FMI ºi Banca Mondialã sunt primele ºi celemai importante instrumente prin care corporaþiile americane cautã sã domine lumea ºisã-ºi sporeascã profiturile“38, iar Organizaþia Mondialã a Comerþului, Banca Mon-dialã ºi FMI erau denumite „ne-sfânta treime“.

Mecanismul de rãspândire a modelului cultural este conceput în aºa fel încât „izo-larea totalã de cultura globalã pretinde izolarea aproape totalã de economia globalãºi, din acest motiv, costurile unei astfel de atitudini sunt într-adevãr mari“39. Dupã cumse exprima directorul de relaþii publice al companiei AT&T, „statele încep sã reali-zeze faptul cã, dacã vor sã fie jucãtori în economia globalã, au nevoie de infrastruc-tura corespunzãtoare; cã au nevoie de pieþele care sã le asigure succesul. Ceea ceînseamnã cã trebuie sã îºi deschidã pieþele, sã intre în competiþie ºi sã elimine uneledintre restricþiile care existã în prezent în ceea ce priveºte transferul de informaþie“;în zilele care vin „nu vor exista decât douã tipuri de companii de telecomunicaþii: celecare au acoperire globalã ºi cele care dau faliment“40.

Existã unii autori care au propus inclusiv desprinderea, izolarea de sistemul global –cel mai cunoscut fiind Samir Amin; acesta a pus în circulaþie termenul de „deconec-tare“ (delinking) –, deconectarea de la sistemul capitalist global ca singurã soluþiepentru o dezvoltare autenticã, fãrã distrugerea culturilor locale.

Punctele slabe ale acestui model pot fi surprinse în urmãtorii termeni: efectele cul-turale ale imperialismului trebuie studiate într-o perspectivã istoricã mai largã, ele nupot fi puse doar pe seama mijloacelor moderne de comunicare; este vorba despre unproces mai amplu, de exportul religiei, al sistemelor educaþionale, al valorilor, al siste-melor administrative. Berger41 subliniazã, în acest sens, cã se poate vorbi, într-adevãr,de o culturã globalã în curs de apariþie, cã punctul ei de pornire, conþinutul sunt înmãsurã covârºitoare americane.

384 Geopolitica

În plus, cultura globalã nu este rãspânditã doar prin intermediul mass media, al pro-duselor de consum, chiar dacã acestea reprezintã aspectele cele mai vizibile ºi cele maidezbãtute.

Paradigma pluralismului cultural. În anii ’90, TV Globo – principala reþea de tele-viziune brazilianã – exporta telenovele în 128 de þãri, volumul acestor producþii fiindcel mai mare din lume. În acelaºi deceniu, industria de film indianã era cea mai produc-tivã din lume (900 de filme pe an). Din punctul de vedere al numãrului de filme, ease menþine ºi astãzi pe primul loc. Activitatea acestor douã þãri – Brazilia ºi India – înceea ce priveºte exportul de produse media este de multe ori folositã drept argumentîn favoarea ideii cã modelul „hegemoniei culturale“, al „dependenþei“ nu mai estevalabil, cã fluxurile mediatice între Occident ºi restul lumii s-au echilibrat. Susþinã-torii acestui nou model remarcã maturizarea, din punct de vedere mediatic, a þãrilorodinioarã dependente ºi subliniazã cã, din ce în ce mai mult, producþia media are uncaracter local. „Forþele centrifuge ale globalizãrii“ a devenit fraza cea mai la modã înanii ’90. Pentru a surprinde acest fenomen sunt folosiþi termeni precum localizare/„glo-calizare“ – cultura globalã este acceptatã, dar cu modificãri semnificative – sau hibri-dizare/creolizare – se încearcã o sintezã între cultura strãinã ºi trãsãturile naþionale.

Una dintre marile corporaþii media – Sony – a adoptat un slogan care sã reflecteaceastã preocupare de adaptare la cultural localã: „think globally, act locally“, iar o pu-blicaþie internã a aceleiaºi corporaþii explica, în 1990, care este filosofia Sony: „corpo-raþiile globale au responsabilitatea de a se implica activ în þãrile în care funcþioneazã –o filosofie a localizãrii globale. Ceea ce înseamnã sã gândeºti global ºi sã acþionezilocal, adicã sã dai atenþie cerinþelor, culturilor, tradiþiilor ºi atitudinilor locale.“42

Modelul „pluralismului cultural“ poate fi amendat din mai multe puncte de vedere.Criticile au în vedere un oarecare optimism, încrederea supradimensionatã în capaci-tatea culturilor locale de a rezista valului de produse culturale importate, asimetriadintre þãrile/regiunile exportatoare ºi cele importatoare, tendinþele ºi mai pronunþateîn direcþia globalizãrii, apariþia ºi consolidarea conglomeratelor media. Statisticile in-dicã, în continuare, dominarea pieþei informaþionale ºi mediatice de cãtre corporaþiileamericane ºi japoneze. Acestea reprezintã 67% din totalul primelor 25 de companiide profil, 66% în topul primelor 50 ºi 67% în topul primelor 100; firmele europene nureprezintã decât 28% (top 25), 26% (top 50), 26% (top 100). Companiile coreene saubraziliene se plaseazã între ultimele zece în topul 100. Cu alte cuvinte, sfera mediaticã(echipament, servicii, produse) este dominatã de corporaþii americane, japoneze ºi,într-o mãsurã mai micã, europene.

Globalizarea în sfera mediaticã

Sreberny43 considerã cã noile realitãþi survenite în peisajul media pretind formu-larea unei a patra perspective, care sã þinã seama de dinamica tensiunii dintre globalºi local ºi sã analizeze globalizarea în sfera mediaticã pe patru niveluri:

1. globalizarea formelor mediatice;2. globalizarea firmelor media;

Globalizarea 385

3. globalizarea fluxurilor media;4. globalizarea efectelor media.

Globalizarea formelor mediatice. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despreun anumit succes în ceea ce priveºte rãspândirea sistemelor de recepþie media. Lanivel global, numãrul de televizoare a crescut de la 192 de milioane (1965) la 873 demilioane (1992). Existã o medie „globalã“ de 160 de televizoare la mia de locuitori,dar aceasta variazã de la 800 de televizoare la mia de locuitori în Statele Unite pânã la23 la mia de locuitori în statele non-arabe din Africa. Concluzia: „global încã nu în-seamnã universal“44.

Globalizarea firmelor media. Discuþia despre globalizare presupune luarea înconsiderare a pieþelor globale ºi a corporaþiilor multinaþionale. Începând cu anul 1995se înregistreazã transformãri semnificative în zona corporaþiilor media, în sensul cãexistã din ce în ce mai puþine corporaþii media, dar de dimensiuni gigantice. Deexemplu, în ultimele decenii, un grup mic de companii a ajuns sã domine piaþa globalãde entertainment, ºtiri, televiziune ºi film. În 2000 doar zece asemenea conglomerate –AT&T, Sony, AOL-Time Warner, Bertelsmann, Liberty Media, Vivendi Universal,Viacom, General Electric, Disney ºi News Corporation – deþineau douã treimi dinveniturile de 250-270 de miliarde de dolari generate de industria comunicãrii la nivelmondial (vezi schema de pe pagina urmãtoare).45 Este pe cale sã aparã o piaþã comer-cialã globalã a media, care va conduce la un oligopol global similar celui din domeniulpetrolului sau din industria automobilului. Consecinþe: programele de televiziune voravea din ce în ce mai mult emisiuni comune, caracteristici comune – ºtiri, dar ºi bârfemondiale, relatãri din viaþa celebritãþilor lansate de aceleaºi grupuri de interese etc.

Corporaþiile americane sunt preocupate de douã probleme care le restricþioneazãaccesul pe pieþele internaþionale: impunerea de cãtre Uniunea Europeanã a unor poli-tici protecþioniste în faþa produselor americane ºi pirateria. Chiar dacã astfel de corpo-raþii sunt frecvent prezentate ca exemple de „globalizare“, este evident cã tehnicile lorde producþie ºi strategiile de promovare nu atenueazã dezechilibrele globale în ceeace priveºte accesul la media, ci mai curând exacerbeazã discrepanþele dintre „mediarich“ ºi „media poor“.

Globalizarea fluxurilor media. Faþã de anii ’70, fluxul liber al mesajelor media a de-venit (sau este pe cale de a deveni) liber ºi echilibrat. Brazilia, India, Iran sunt câtevadintre statele care au impus limite asupra cantitãþii de produse media care pot fi im-portate. Dar regiunea unde acest lucru are cea mai mare relevanþã este Europa: „pentrucorporaþiile americane, principala problemã nu o reprezintã barierele impuse de þãridin Lumea a Treia, ci Europa; aceasta deoarece Europa deþine o piaþã mediaticã dejadezvoltatã, volumul populaþiei este considerabil, populaþia are venituri semnificative ºieste dispusã sã cheltuiascã banii în aceastã direcþie.“46

În ultimii ani, lucrurile tind sã ajungã la un echilibru. Dupã o perioadã de adevãrat„rãzboi rece“ în domeniul media, producþiile americane continuã sã predomine pepiaþa mediaticã, dar ponderea lor este în scãdere. De pildã, 70% din vânzãrile de bilete

386 Geopolitica

Globalizarea 387

la cinematografele europene sunt pentru producþiile Hollywood. A crescut ºi numãrulde coproducþii dintre studiourile europene ºi cele de la Hollywood. Predominanþaproducþiilor de televiziune americane este ºi ea în scãdere. Explicaþia trebuie asociatãcu o politicã mai activã la nivelul Uniunii Europene de stimulare a producþiei propriiºi cu creºterea audienþei emisiunilor inspirate de realitãþi locale. Un lucru se cuvinereþinut: producþia poate fi de sorginte localã, dar conþinutul rãmâne, în mod esenþial,„american“ (societatea de consum).

Globalizarea efectelor media. Susþinãtorii celei de-a doua paradigme, a „imperia-lismului cultural“, tind sã îmbrãþiºeze modelul atotputerniciei mass media în ceea cepriveºte efectele media în mediul internaþional: valorile americane sunt injectate înminþile receptorilor prin intermediul media la fel cum ar fi introdus în corp un medi-cament prin intermediul unei seringi. Cercetãri de datã mai recentã, care pornesc dela premisa audienþei active, aratã cã efectele comunicãrii în mediul internaþional suntmediate de predispoziþiile culturale ºi de schemele de interpretare preexistente.47

Înþelesul nu este exportat prin intermediul programelor de televiziune americane, cieste creat de diferitele sectoare ale audienþei în funcþie de atitudinile culturale ºipercepþiile politice deja existente.48

În ceea ce priveºte efectele „globalizate“ ale mass media, existã autori care subli-niazã cã nu este vorba neapãrat de exportul valorilor americane, ci de cele ale societãþiide consum (întruchipate, în acest moment, cel mai exact, de societatea americanã) –valori consolidate de mesajul publicitar ºi de modelele de dezvoltare existente. Sesubliniazã, în acest context, ideea cã nu este neapãrat vorba despre efecte directe, lanivelul opiniilor ºi atitudinilor, ci, mai curând, despre schimbãri mai profunde în ceeace priveºte socializarea, modalitãþile de percepere, de procesare a informaþiei, de orga-nizare în interiorul familiei, despre schimbãri care interacþioneazã în mod diferit cu

Giganþi media – venituri totale ºi procentuale pe regiuni în 1999

Sursa: Mark Balnaves, James Donald, Stephanie Hemelryk Donald, The Global Media Atlas, MyriadEdition, 2003, p. 60

Seagam 12 mld. $

52%48%

35%7%

58%

79%

21%

6%

9%

85%

21%

79%

16%

9%

75%

Bertelsman 13,3 mld. $

USA

Europa

Asia, Oceania, Canada, America Latinã

Asia, Oceania, Canada, America Latinã ºi Europa

Newes Corporation 13,6 mld. $

Viacom (incluzând CBS) 20,2 mld. $

Disney 234 mld. $

AOL Time Warner 27,3 mld. $

diversitatea culturilor existente; cu alte cuvinte, este vorba despre schimbãri produseca urmare a simplei prezenþe a media, nu a conþinutului ca atare.49

Revoluþia informaþionalã, globalizare, geopoliticã

Revoluþia informaþionalã din zilele noastre ne face sã meditãm mai mult asupraunei componente esenþiale a geopoliticii, ºi anume importanþa spaþiului, a localizãriigeografice a statului. Volumul imens de informaþii, rapiditatea cu care acestea pot fitransmise astãzi la mari distanþe ºi preþul incredibil de mic al acestei operaþii au unimpact real asupra distanþelor, asupra modului cum percepeam pânã nu de mult spaþiulºi relevanþa sa. Costul extrem de redus, cuplat cu volumul practic infinit de informaþiecare poate fi transmis în fiecare clipã ºi la mari distanþe a transformat mediul nostruîntr-un mediu informaþional prin excelenþã. A apãrut chiar termenul de cyberspace –spaþiu virtual prin care aceste informaþii circulã în lume. Noua performanþã a fost inter-pretatã drept o sfidare la adresa geopoliticii. S-a proclamat imediat „moartea distan-þelor“, „sfârºitul geopoliticii“, „sfârºitul geografiei“, „suspendarea spaþiului“. Noþiu-nea de cyberspace a fost opusã celei de spaþiu geografic în care activeazã statul. Încondiþiile unei hipermobilitãþi a informaþiei, teritorialitatea ºi tot ceea ce asociem cuaceastã noþiune trebuie regândite. „Interesele unui stat devin mai globale.“50 El poatefi vizat mai mult de un eveniment care nu se desfãºoarã în proximitatea sa fizicã decâtde unul din vecinãtatea propriei graniþe. În general, modificãrile produse de revoluþiainformaþionalã cultivã ºi stimuleazã preocupãrile externe ale statelor.

Dupã opinia noastrã, impactul exercitat de revoluþia informaþionalã asupra geo-politicii în aceastã laturã a sa de teritorialitate este real. Vecinãtatea fizicã nu mai con-teazã atât de mult ºi, în orice caz, nu mai exercitã presiunea de altãdatã. În faþa informa-þiei, graniþele care delimitau teritoriile nu devin irelevante, dar nu mai au relevanþadin trecut. Ele sunt în fiecare secundã traversate de valuri neîntrerupte de informaþiiasupra cãrora statul nu poate exercita decât un control minim sau chiar nici un con-trol. O datã pãtrunse pe teritoriul unui stat, informaþiile nu rãmân fãrã urmãri. Dupãcum am mai spus, unul dintre fondatorii geopoliticii vorbea, referindu-se la informaþiilecare trec graniþele, fãrã a putea fi oprite nici de tancuri, nici de soldaþi, despre „strãpungeriprietenoase“. Sosite pe un nou teritoriu, informaþiile ºi ideile lucreazã în lumina valo-rilor pe care le întruchipeazã, în perspectiva interesului celui care le-a transmis.

Dacã modificãrile sunt reale, opoziþia care se creeazã între revoluþia informa-þionalã ºi geopoliticã este falsã. Statele sunt amplasate geografic ºi ele vor continuasã structureze în bunã mãsurã politica pe teritoriul lor, chiar ºi într-o epocã a infor-maþiei. Cã ele se vor baza în acest demers pe un alt volum de informaþie, cã vor apelala alte mijloace este cu totul altceva. De unde vine, dupã pãrerea noastrã, confuzia?Nu mai existã, într-adevãr, distanþe din punctul de vedere al informaþiei. Dar acestedistanþe rãmân aceleaºi dacã vrei sã transporþi petrol, de exemplu. Costurile infor-maþiei au scãzut incredibil, dar aceasta nu înseamnã cã bogãþiile pe care le cuprindeun teritoriu ºi-au pierdut din importanþã. ªi nici cã poziþia naturalã a unor state ºi-apierdut din relevanþã.

388 Geopolitica

Fireºte cã informaþia îºi amplificã importanþa. Este bine sã relevãm lucrul acesta,mai ales pentru cã este un factor nou, a cãrui semnificaþie trebuie bine înþeleasã. Arfi cu totul nepotrivit ca, într-o epocã de puternicã afirmare a revoluþiei informaþio-nale, sã se supraaccentueze importanþa teritoriului. Ar fi o miºcare în contratimp cuistoria, care s-ar dovedi, pânã la urmã, costisitoare. Operaþiile de înlocuire a unuifactor al puterii prin altul nou nu sunt fericite. Nu numai cã aratã o înþelegere meca-nicã ºi simplistã a lucrurilor, dar dovedesc cã nu este înþeleasã cât de cât profundsemnificaþia adevãratã a factorului nou. Înþelesul adânc al revoluþiei informaþionalenu constã atât în numãrul mult mai mare de informaþii pe care îl oferã în legãturã cumai fiecare subiect important, ci în sinteza la care obligã. Iar sinteza nu implicã înlo-cuiri, ci întotdeauna reponderãri ºi reaºezãri. Dintr-o asemenea perspectivã, substi-tuirile artificiale sunt explicit respinse. „Geoeconomia nu a înlocuit geopolitica,chiar dacã, la începutul secolului XXI, graniþele tradiþionale dintre cele douã au de-venit indistincte“51, spune limpede Nye; pentru ca ulterior sã reia ideea ºi sã o plasezeîn câmpul teritorialitãþii, în care statele sunt chemate sã guverneze: „Comunitãþilegeografice ºi statele suverane vor continua sã joace un rol major în politica mondialãpentru mult timp. Dar ele vor fi mai puþin autosuficiente ºi vor deveni din ce în cemai poroase.“52

În ceea ce priveºte raportul dintre informaþie ºi putere, nu este vorba despre substi-tuirea resurselor tradiþionale cu una nouã, ci de schimbarea unui raport; în epocainformaþionalã sporeºte importanþa tehnologiei, a educaþiei, a performanþei institu-þionale, a flexibilitãþii organizaþionale, a mijloacelor de comunicare în masã, pe mãsurãce geografia, populaþia, materiile prime nu mai joacã un rol atât de proeminent. Putereainformaþiei este greu de evaluat ºi de surprins, deoarece se intersecteazã cu celelalteresurse de putere – militare, economice, sociale ºi politice –, diminuând forþa unorasau, dimpotrivã, sporind-o pe a altora. În ecuaþia puterii, este vorba despre înclinareabalanþei înspre avantajul creat prin capacitatea de a produce, de a pune în circulaþie,de a controla, înmagazina informaþie, ºi nu informaþie de orice fel, ci informaþie utilã,actualã, exactã, inteligibilã, semnificativã. Creºterea exponenþialã a cantitãþii de infor-maþie ºi liberalizarea accesului nu trebuie sã ne împiedice sã recunoaºtem un lucru:conteazã din ce în ce mai mult informaþiile exacte, prompte, cuprinzãtoare, cele careconferã superioritatea în câmpul informaþional; atuul într-o epocã de abundenþã infor-maþionalã este conferit nu numai de calitatea informaþiei, ci ºi de capacitatea de a ointerpreta ºi prelucra.

Paradoxul abundenþei

Când vorbim despre raportul revoluþie informaþionalã-putere va trebui sã ne învin-gem o reticenþã provenitã dintr-o experienþã nu neapãrat încurajatoare. În ultimeledecenii s-au succedat numeroase „revoluþii“, revoluþii de ordin tehnologic, ºtiinþific,fiecare promiþând prefaceri spectaculoase; au venit, au trecut, dar problemele socialeau rãmas, ºomajul se extinde, sãrãcia nu pare deloc învinsã, subdezvoltarea menþineproporþii descurajatoare. Inovaþiile tehnologice au pãtruns în mediul social, modifi-

Globalizarea 389

când segmente ale existenþei noastre; pe ansamblu, aceastã existenþã a rãmas prea multsupusã grijilor ºi preocupãrilor tradiþionale.

ªi, totuºi, relaþia revoluþie informaþionalã–putere politicã este un proces în bunãmãsurã nou. Caracterul sãu inedit este dat de faptul cã informaþia devine ea însãºisursã de putere, alãturi de sursele tradiþionale. Producerea ºi/sau obþinerea ei repre-zintã o mizã. Informaþia este un bun, produs pe cale instituþionalã. Societatea îºispecializeazã instituþii ºi formeazã specialiºti, deoarece informaþia, chiar dacã poateprezenta semnificaþii diferite, circulã pe trasee multiple, are, întotdeauna, un impact.O informaþie publicã poate avea o influenþã minimã, dar fluxul neîntrerupt de infor-maþii publice ia forma unui „bombardament corpuscular“, al cãrui impact nu poatefi neglijat.

Valoarea revoluþiei informaþionale pentru putere constã ºi în faptul cã ea trans-formã sursele clasice ale puterii, le supune unui examen de „modernitate“. Putereaeconomicã ºi puterea militarã nu-ºi mai pot menþine competitivitatea ºi performanþadacã nu asimileazã cuceririle revoluþie informaþionale. Pilonii clasici ai puterii devinporoºi, ºubrezi, chiar dacã pãstreazã o aparenþã de soliditate. Iar puterea sprijinitã pesurse puþin competitive devine ea însãºi puþin competitivã.

Nu numai economia ºi puterea militarã, dar educaþia, administraþia, organizareasocialã în general intrã sub incidenþa acestei prefaceri. Aici reacþia întârziatã este costi-sitoare. Amânarea rãspunsului adecvat se poate dovedi devastatoare în plan social.Afirmarea revoluþiei informaþionale solicitã în primul rând oameni pregãtiþi în acestdomeniu. Cuplarea întârziatã la aceastã cerinþã poate fi echivalatã cu o adevãratã con-damnare pentru comunitatea respectivã.

În acelaºi timp, revoluþia informaþionalã are un impact nemijlocit asupra puteriipropriu-zise; puterea însãºi trebuie sã fie modernã, adicã performantã, coerentã, per-suasivã. Ea trebuie sã-ºi regândeascã atent proporþiile dintre instrumentele de coerciþieºi cele de convingere. Lumea cere de la guvernele actuale ºi performanþã – deci efi-cienþã –, ºi modernitate. Probabil cel mai important lucru pe care revoluþia informa-þionalã îl solicitã de la putere în zilele noastre este viziunea coerentã asupra implica-þiilor pe care le genereazã aceastã revoluþie.

Creºterea volumului de informaþii pare sã fie o problemã. Suferim de prea multãinformaþie. Avalanºa de date ºi informaþii este atât de puternicã, încât riscãm sã scãpãmdin vedere contururile mari ale fenomenelor. Calitatea informaþiilor ºi distincþiile întrediversele tipuri de informaþii sunt mult mai importante. Miza nu o mai constituie atâtaccesul la informaþie, cât capacitatea de a filtra, de a selecta informaþia, de a face faþãavalanºei informaþionale. Nye53 numeºte acest efect „paradoxul abundenþei“ („paradoxof the plenty“). Bogãþia informaþiei duce la o sãrãcire a atenþiei, poate constitui chiarun handicap; atenþia ºi capacitatea de selecþie devin, în felul acesta, o resursã rarã, iaraceia care au capacitatea de a distinge semnalele încãrcate de semnificaþie de zgo-motul de fundal, de informaþia irelevantã sau chiar perturbatoare îºi sporesc resurselede putere. Cei care au capacitatea de a filtra, de a sintetiza, de a selecta, de a edita infor-maþia sunt din ce în ce mai cãutaþi, iar aceste abilitãþi reprezintã o sursã de putere. Dealtfel, potrivit unor previziuni ale American Electronics Association, cele mai bunesalarii vor fi obþinute de cãtre cei care descoperã, analizeazã ºi pun la dispoziþie infor-maþie: managerii informaþiei.

390 Geopolitica

Primul care trebuie sã facã dovada acestei capacitãþi de selecþie, de sintezã, primulchemat sã unifice implicaþiile într-un tablou unitar este, evident, chiar statul. Dovadaacestei capacitãþi este întruchipatã în calitatea ºi modernitatea strategiei care ghideazãdezvoltarea economiei ºi vieþii sociale a statului respectiv.

Joseph Nye Jr. ºi William A. Owens54 vorbesc despre existenþa a trei tipuri de infor-maþii care pot deveni surse de putere:

1. Informaþia liberã: actorii sunt dispuºi sã o producã ºi sã o împãrtãºeascã în ab-senþa beneficiilor financiare. Beneficiul pentru cel care produce o astfel de informaþieconstã în faptul cã ea este crezutã ºi acceptatã de cel care o primeºte (acest beneficiu îlºi motiveazã sã o producã). Exemple de informaþie liberã: informaþiile care circulã prinmass media, propaganda, marketingul (unul dintre efectele cele mai pronunþate ale re-voluþiei informaþionale îl reprezintã explozia înregistratã în câmpul informaþiei libere).

2. Informaþia folositã în situaþii competitive; de cele mai multe ori, aceastã infor-maþie ia forma informaþiei comerciale: informaþia care este produsã ºi pusã în circula-þie pentru un anumit preþ. Producerea informaþiei comerciale înaintea competitorilorpoate genera profituri imense (vezi cazul Microsoft). Intensificarea comerþului elec-tronic ºi a competiþiei globale este tot un efect al revoluþiei informaþionale.

3. Informaþia strategicã: prezintã un real avantaj în momentul în care nu este deþi-nutã ºi de adversar.

Toate aceste tipuri de informaþie intereseazã puterea. Afirmaþia poate sã trezeascãnedumeriri. De ce este interesatã puterea de informaþia care circulã liber pe toate cana-lele publice? Am spune tocmai pentru cã se întâmplã aºa ceva. Circulã liber ºi influen-þeazã pe nesimþite. Acesta este ºi specificul informaþiei – de a influenþa în timp ºi treptat.

Din cel puþin douã puncte de vedere puterea este interesatã de acest tip de infor-maþie. Aparent, informaþia publicã circulã aproape la întâmplare. La o analizã maiatentã, de fapt ea reflectã problemele sociale, preocupãrile, momentele de maxim aleacestor preocupãri. Sau, dimpotrivã, semnalând anumite fenomene, ea induce, declan-ºeazã iniþiative, aprinde dezbateri. Informaþia publicã nu este asemenea unei magmecare curge întâmplãtor, circulaþia sa este în mare mãsurã un proces orientat, cu prio-ritãþi ºi constante. Dintr-un anumit punct de vedere, este mai puþin important dacã in-formaþia publicã apãrutã în media, de pildã, este adevãratã. Important este cã fluxulde informaþii mediatice reflectã o realitate socialã – ºi pentru cei mai mulþi nu maieste important ce este în realitatea propriu-zisã, ci ceea ce spun mass media – sau in-duce anumite preocupãri ºi interogaþii ºi, în timp, chiar un mod de a înþelege ºi inter-preta lucrurile.

Astfel, încet-încet, media – ca principal vehicul al informaþiei publice – modeleazãopinia publicã. Iar opinia publicã hotãrãºte soarta puterii. ªi acest motiv alarmeazãliderii politici. Se poate spune cã una dintre caracteristicile puterii în ultimul deceniueste aceea cã începe sã lucreze sub o presiune imensã ºi zilnicã exercitatã de media.Poate face abstracþie puterea, în noul context, de circuitul informaþiei publice? Nunumai cã nu poate, dar acest circuit ºi problemele care se dezbat în spaþiul public audevenit una dintre prioritãþile sale. Atât de importante, încât nu sunt puþini autoriicare acuzã puterea cã, prinsã peste mãsurã în acest plan, scapã problemele strategice,evoluþiile cu semnificaþii de duratã. Ea joacã mizele „la zi“, în timp ce evenimentelede realã semnificaþie sunt tratate superficial.

Globalizarea 391

Nu mai puþin importantã este, din perspectiva puterii, informaþia referitoare lasituaþii competitive. Pentru cã ea nu se reduce doar la informaþie comercialã, ci facetrimiteri la situaþii competitive care au relevanþã pentru puterea statalã. Un asemeneatip de informaþie este relevant pentru cã aratã cât de important este sã fii primul careintrã în posesia ei, creându-þi avantajul de a avea prima mutare, de a impune regulajocului; dar, în acelaºi timp, ea face trimitere ºi la rapiditatea reacþiei, la temeiniciarãspunsului. Poþi sã nu intri primul în posesia unei informaþii, dar poþi compensa princitirea mai adâncã a unei situaþii noi, prin formularea unui rãspuns organizatoric maibine elaborat, care, între timp, sã-þi creeze un avantaj de duratã în valorificarea uneisituaþii cu mare potenþial de evoluþie.

Informaþia strategicã este, potenþial vorbind, fãrã preþ. Investiþia pentru a obþine oinformaþie de acest gen este foarte mare. Dupã cum observã Nye, în acest domeniunimic nu pare a fi nou; statele au dezvoltat din vreme structuri specializate de culegere ºiprelucrare a informaþiilor de o asemenea facturã. Ar fi de semnalat douã dimensiuniparticulare: mutarea centrului de greutate al informaþiilor de acest gen din sfera poli-ticã în cea comercialã, tehnologicã ºi ºtiinþificã. Descoperirile tehnologice ºi ºtiinþificepot crea avantaje comparative imense. De aceea, ele se bucurã de o atenþie prioritarã.Pe de altã parte, costurile enorme au impus o selecþie severã a statelor competitive înacest domeniu. Dupã opinia lui Nye, acestea ar fi SUA, Rusia, Marea Britanie ºiFranþa. De pildã, SUA cheltuie anual 30 de miliarde de dolari în acest domeniu.55

Infosfera – a cincea dimensiune strategicã a puterii

Este interesant de remarcat cã, dacã, nu cu multã vreme în urmã, revoluþiile teh-nologice, indiferent de cum erau numite, generau o stare de reverie ºi prilejuiau analizedesprinse de elementele clasice ale puterii, în ultima vreme aceastã legãturã aparemai frecvent, fiind menþionatã explicit; este vizibil efortul de a recurge la o analizãmai adâncã atât din punctul de vedere al consistenþei, cât ºi din cel al corectitudiniimetodologice. Nu este o concesie fãcutã geopoliticii, ci un semn de respect faþã de rea-lismul analizei.

Un rãspuns în aceastã privinþã vine din în ce mai insistent din partea autorilor cupreocupãri în zona geopoliticii. Este cazul lui David Lonsdale56, care examineazãîntr-o manierã mai echilibratã relaþia dintre informaþie, tehnologie ºi comportamentulstatelor în plan internaþional. Autorul este de acord cã „evoluþiile tehnologice care faci-liteazã exploatarea mai eficientã a unei anumite dimensiuni strategice au o impor-tanþã semnificativã“57; în acelaºi timp, el subliniazã cã este o „greºealã sã trecem cuvederea importanþa geografiei fizice ºi a forþelor militare care opereazã în mediul fizictradiþional“. Nu numai avantajele infosferei trebuie scoase în evidenþã, caracterul denoutate pe care îl aduce, ci ºi limitãrile sale, care aratã cã elementele fizice ale puterii,geografia fizicã îºi vor pãstra importanþa.

Autorul citat defineºte puterea informaþionalã drept „acea formã a puterii stra-tegice care acþioneazã în sau prin intermediul infosferei“. Infosfera – o „entitatepolimorfã în care existã ºi circulã informaþia“ – constituie, în zilele noastre, a cincea

392 Geopolitica

dimensiune strategicã58, prezentând relevanþã economicã, socialã, politicã ºi mili-tarã.59 Infosfera are ºi o existenþã fizicã propriu-zisã (sateliþi, cabluri, computere), decinu este vorba despre faptul cã infosfera ar avea o existenþã total desprinsã de lumeafizicã; cyberspaþiul nu este lipsit de graniþe, de delimitãri spaþiale, aºa cum afirmã, spreexemplu, Martin Libicki60; existã o suprapunere între cea de-a cincea dimensiune ºilumea fizicã. Infosfera adãposteºte mari depozite de informaþie ºi, într-o perioadã încare informaþia se dovedeºte vitalã pentru funcþionarea societãþii, asigurarea accesuluila aceste resurse are o importanþã crucialã. De exemplu, un actor care deþine supe-rioritatea în domeniul informaþional are capacitatea de a se insera în lanþul decizionalal inamicului ºi, în felul acesta, de a beneficia de o poziþie avantajoasã. Aceasta nuînseamnã cã dimensiunea puterii bazatã pe informaþie eliminã celelalte componenteale puterii. Raportul dintre informaþie ºi celelalte resurse ale puterii se aseamãnã, înmulte privinþe, cu acela dintre puterea hard ºi puterea soft. Sunt situaþii în care putereasoft poate pretinde aplicarea puterii hard. O unitate militarã trebuie sã ocupe mai întâio staþie de radio (prin recursul la puterea hard) pentru a putea genera, prin intermediulacesteia, putere soft.61

Potrivit lui Lonsdale, cyberspaþiul ºi informaþia ca atare încep sã fie re-încadratedin ce în ce mai mult unui anumit teritoriu, asupra lor emit pretenþii companiile pri-vate, statele, indivizii. Din faptul cã sistemele computerizate ºi sistemele de infor-maþii pot fi accesate de utilizatori neautorizaþi nu trebuie trasã concluzia cã graniþeleîn cyberspaþiu reprezintã o iluzie. Din ce în ce în ce mai des sunt emise pretenþii asuprainformaþiei, a infrastructurii: aceasta este informaþia „noastrã“, acestea sunt compu-terele „noastre“. Ceea ce constituie un argument împotriva celor care considerã cã onouã erã geopoliticã se aflã la orizont deoarece infosfera nu este delimitatã de graniþe.Dupã cum subliniazã Robert Keohane ºi Joseph Nye, unul dintre motivele pentru carerevoluþia informaþionalã nu a transformat politica mondialã într-o politicã a interde-pendenþelor complexe ºi totale, aºa cum afirmau unii autori, este acela cã „informaþianu circulã în vid, ci într-un spaþiu politic deja ocupat“62. În plus, „lumea nouã“ se în-trepãtrunde ºi se bazeazã pe lumea „tradiþionalã“, în care puterea depinde de instituþiilocalizate geografic.

Ce anume diferenþiazã infosfera în raport cu alte resurse de putere? – ea poate fi extinsã ºi contractatã mult mai uºor decât celelalte dimensiuni strate-

gice (de exemplu, prin lansarea unui satelit, prin conectarea unui calculator la Internet,infosfera se extinde cu o vitezã impresionantã);

– este maleabilã, poate fi modelatã mult mai uºor;– este accesibilã ºi flexibilã;– are ºi o existenþã fizicã propriu-zisã; – participarea la acþiuni în interiorul infosferei se poate realiza cu costuri reduse

(de aici, multiplicarea în infosferã a actorilor mici); aceastã trãsãturã a fãcut posibilãapariþia actorilor non-statali care pot acþiona ca actori strategici exclusiv ca urmare aapariþiei cyberspaþiului; în acelaºi timp, infosfera a indus urmãtoarea schimbare: unactor care este dezavantajat în ceea ce priveºte resursele tradiþionale de putere poateanula asimetriile prin recursul la informaþie, prin utilizarea acesteia în avantaj propriu;

– cantitatea de informaþie deþinutã poate fi extrem de micã, dar raza sa de acþiunefoarte mare; de aceea, chiar ºi un actor foarte mic poate acþiona la nivel global;

Globalizarea 393

– recursul la informaþie în timpul unui conflict are uneori valoarea unor trupe pro-priu-zise: în loc sã trimitã trupe pentru a sprijini un aliat, un actor îl poate ajuta cuinformaþie.

Existã autori care considerã cã, într-o confruntare, una dintre primele operaþiuniar trebui sã fie distrugerea completã a flotei aeriene ºi, dacã acest lucru este posibil, câtaceasta se aflã încã la sol. În cazul infosferei globale, anihilarea este un obiectiv totalnerealist. Pentru a se ajunge la aºa ceva, ar trebui ca toate resursele informaþionale aleinamicului sã fie distruse, sau accesul la ele sã fie împiedicat. În cazul puterii aeriene,inamicul deþine o cantitate limitatã de resurse fizice care ar putea fi distruse, chiardacã acest lucru este dificil. Resursele informaþionale sunt nenumãrate, cvasinelimitate.În al doilea rând, unele dintre aceste resurse se aflã în proprietate civilã, altele se aflã subcontrol dublu – militar ºi civil –, astfel încât eliminarea unui adversar din infosferã re-prezintã o operaþiune extrem de dificilã. În al treilea rând, informaþia ca resursã stra-tegicã prezintã o particularitate în raport cu toate celelalte: în cazul conflictului cares-ar derula în infosferã, distrugerea infrastructurii inamicului s-ar dovedi chiar dezavan-tajoasã. Activitãþile în infosferã presupun existenþa acestei infrastructuri. Fãrã aceasta,nu pot fi derulate operaþiuni precum rãzboiul cultural, rãzboiul economic, atacurile se-mantice/simbolice, acþiunile de spionaj, de manipulare, blocadele informaþionale.

O campanie derulatã în infosferã nu îºi poate propune distrugerea acestei infrastruc-turi, ci controlul asupra acesteia: „controlul infosferei înseamnã capacitatea de a o folosipentru atingerea obiectivelor strategice ºi capacitatea de a împiedica adversarul sã facãacelaºi lucru“63. Controlul infosferei înseamnã capacitatea de a controla fluxul de infor-maþie. Obiectivul nu este acela de a distruge infrastructura informaþionalã a inamicului,ci de a controla fluxul de informaþie, conþinutul ºi direcþia acestuia. De aici impor-tanþa punctelor prin care curge informaþia, a noilor gatekeeper-i care au capacitateade a influenþa direcþia ºi conþinutul fluxului informaþional.

Din faptul cã informaþia existã în cantitãþi din ce în ce mai mari, cã accesul lainformaþie este tot mai larg, nu trebuie trasã concluzia cã asimetriile sunt eliminate saucã superioritatea informaþionalã nu mai are nici o importanþã. Dimpotrivã, asimetriaîn ceea ce priveºte puterea informaþionalã poate fi decisivã, mai ales dacã are dreptrezultat controlul asupra infosferei.

Pot fi imaginate douã modalitãþi prin care revoluþia informaþionalã va transformavechile resurse de putere, fãcându-le sã parã depãºite:

– Informaþia sã devinã factorul dominant în cazul unui conflict, pânã în punctul încare superioritatea din acest punct de vedere sã fie singura care sã hotãrascã victoria;în cazul în care informaþia este cea care hotãrãºte rezultatul confruntãrii iar unuldintre beligeranþi este net superior din acest punct de vedere, victoria devine inevitabilã;

– A doua modalitate: atacuri reuºite asupra infrastructurii informaþionale a inami-cului. Puterea bazatã pe informaþie se coreleazã cu celelalte resurse de putere. Nu sepune problema de a subestima aceastã putere, ci de a sublinia faptul cã ea nu este decâtunul dintre instrumentele strategice, nu singurul. Adeseori, cele mai bune rezultate seobþin în momentul în care aceste instrumente sunt combinate.64 Specificul conflic-telor moderne îl constituie tocmai necesitatea de a utiliza, în mod concertat, infosfera,aerul ºi spaþiul; controlul asupra lor trebuie pãstrat simultan, din moment ce între eleexistã o relaþie simbioticã.

394 Geopolitica

Din perspectivã geopoliticã, epoca informaþionalã creeazã un paradox. Pe de oparte, poate încuraja statele sã se implice mai mult ºi mai rapid în crize, conflicte,dispute, indiferent de poziþia geograficã. Interesele statelor capãtã cuprindere globalã,pe mãsurã ce schimburile culturale, financiare ºi economice se intensificã. Trimitereatrupelor într-o zonã de conflict poate fi o acþiune controversatã ºi costisitoare. Putereabazatã pe informaþie oferã ºansa ca statele sã se implice în conflicte, sã influenþezeevenimentele fãrã prezenþa directã. Pe de altã parte, conºtientizând faptul cã suntvulnerabile în faþa operaþiunilor de naturã informaþionalã, statele ar putea deveni maireticente în a se implica, ar putea urma o traiectorie izolaþionistã.

Revoluþia informaþionalã modificã relaþiile de interdependenþã prin faptul cã aredrept rezultat creºterea exponenþialã a numãrului de canale de comunicare accesibileindivizilor, grupurilor, statelor; noua revoluþie are loc într-o structurã politicã preexis-tentã, ceea ce va avea drept efect o diferenþiere a fluxurilor informaþionale de la un statla altul, de la o regiune la alta sau în funcþie de tipul de informaþie. Procesul de unifi-care a fluxurilor ºi de circulaþie a unei informaþii identice sau asemãnãtoare este însoþitºi de o diferenþiere a acestor fluxuri de la o regiune la alta, de la un spaþiu la altul.

Globalizarea a trecut de stadiul dezbaterilor teoretice. Ea reprezintã deja un procesmajor al zilelor noastre care modeleazã din ce în ce mai vizibil evoluþia lumii contem-porane. Analiza pe care am întreprins-o aratã cã globalizarea continuã sã fie asociatãcu percepþii ºi înþelegeri depãºite, în timp ce sensuri ºi conotaþii noi nu apar cu preg-nanþa de care ar trebui sã se bucure.

Globalizarea nu reprezintã, simplu, politica uºilor deschise; ea întruchipeazã maidegrabã un proces care deschide uºile multor probleme grave ale societãþii contempo-rane, cum sunt consecinþele sociale ale dezvoltãrii, rolul statului în stãpânirea proceselordefinitorii ale lumii de contemporane, raportul dintre globalism ºi regionalism, dintrepartea dezvoltatã a lumii de astãzi ºi cea în curs de dezvoltare. Putem cãpãta o ima-gine reprezentativã asupra globalizãrii ca fenomen social ºi economic ºi din faptul cãea a început sã fie judecatã ºi evaluatã – la nivelul guvernelor, dar ºi a omului obiºnuit –prin consecinþe. Fenomenele negative care încep sã fie din ce în ce mai mult asociate cuglobalizarea – de la accentuarea dramaticã a inegalitãþilor la extinderea terorismului,a crimei organizate –, care folosesc interdependenþele lumii de astãzi pentru a-ºi ex-tinde aria de influenþã, ridicã în mod acut problema rãspunderii statului ºi a organis-melor statale în controlul ºi orientatea globalizãrii. Asocierea excesivã a globalizãriidoar cu acþiunea firmelor multinaþionale, a altor factori neguvernamentali transformãacest proces într-o entitate mai puþin controlabilã ºi de evoluþia cãreia nu rãspundenimeni precis.

Cu totul nouã în evoluþia procesului de care ne ocupãm este conºtiinþa globalizãrii.Ceea ce ne aratã cã importantã nu este doar evoluþia procesului propriu-zis, ci ºi cumeste el înþeles, perceput, judecat ºi apreciat. Experienþele trãite ale interdependenþelor,judecata din ce în ce mai rãspânditã cã împãrþim acelaºi pãmânt fac din conºtiinþa glo-balizãrii un factor esenþial în devenirea procesului propriu-zis de globalizare.

Cã globalizarea este un fenomen atotcuprinzãtor nu se îndoieºte nimeni. Întrebareaeste ce face ea din globul nostru, din lumea de astãzi. Dacã am judeca prin prisma a

Globalizarea 395

ceea ce s-a întâmplat pânã în prezent, rezultã limpede cã globalizarea consolideazãregiunile bogate ºi dezvoltate ale lumii ºi accentueazã decalajele dintre acestea ºi regiu-nile sãrace. Ca formã recentã a modernizãrii, globalizarea a impus trei centre de putereºi de dezvoltare ale lumii de astãzi: SUA, Uniunea Europeanã ºi Japonia. Datele aratãcã activitatea economicã, tehnologicã, comercialã cea mai intensã are loc în cadrulacestor centre ºi între ele. Lumea dezvoltatã concentreazã din ce în ce mai multã puterepoliticã ºi economicã, iar redistribuirea bogãþiei reprezintã o problemã de viitor.

Literatura de specialitate consemneazã o abundenþã de abordãri critice, de obiecþii,chiar de imputaþii la adresa globalizãrii. Cele mai multe se concentreazã în jurul a ceeace am numi „sâmburele inegalitar“ al globalizãrii. Nu ar fi corect dacã nu am îndreptatãiºul reproºului ºi spre noi înºine. Ca orice proces nou, modernizarea prezintã ºi opor-tunitãþi, ºanse care le surâd celor care ºtiu sã le identifice, le sesizeazã mai din vreme,le valorificã mai inteligent. Din acest punct de vedere, globalizarea reprezintã o ade-vãratã provocare, iar evoluþia unor þãri din Asia aratã cã globalizarea deschide noi ºansepentru dezvoltare, cu condiþia sã existe o pregãtire temeinicã a acestei dezvoltãri, maiales din perspectivã umanã. Chiar dacã a debutat ca un proces care a indus o serie detendinþe negative, globalizarea are un potenþial de afirmare încã puþin explorat ºi nuîncape nici un fel de îndoialã cã, mai bine orientat, el va cãpãta notele unui procesgeopolitic fundamental al zilelor noastre.

396 Geopolitica

Note

Noua geopoliticã. Sensuri aflate în competiþie

1. Geoffrey Parker, Geopolitics – Past, Present and Future, Pinter, London and Washington,1998, p. 11.

2. Ibid., p. 46.3. Henry Kissinger, Diplomacy, Simon & Schuster, New York, 1994.4. Este vorba despre publicaþia intitulatã Revue Française de Géopolitique, condusã de Aymeric

Chauprade. Primul numãr al revistei este intitulat Géopolitique des Etats-Unis, Paris, Ellipses Edi-tion Marketing, 2003. Dacã ar fi sã judecãm dupã prima apariþie, revista este conceputã sub formãde „dosar“ consacrat unei probleme actuale. Este firesc sã fi consacrat primul numãr al revistei unuiasemenea subiect, declarã redactorul-ºef în editorialul publicaþiei la care facem referire. În primulrând pentru cã geopolitica se ocupã cu studiul evoluþiei marilor puteri, iar SUA sunt, indiscutabil,o mare putere. În al doilea rând, Franþa este ºi ea „o mare putere“ ºi trebuie sã se preocupe mai insis-tent de sfidãrile lansate de geopolitica americanã.

5. Recent, sub egida acestui centru, a apãrut lucrarea, Ilie Bãdescu (coord.), Geopolitica inte-grãrii europene, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2002.

6. Gearóid Ó Tuathail, „Thinking Critically about Geopolitics. Introduction“, in Gearóid Ó. Tua-thail, Simon Dalby, Paul Routledge (eds), The Geopolitics Reader, Routledge, London and NewYork, 1999.

7. Ibid., p. 7.8. Al Gore, Earth in the Balance. Forging a New Common Purpose, Earthscan Publication, Lon-

don, 2000, p. 2.9. „«Agenda 21» – 10 years later“, USA Today, nr. 3560, 30 aug. 2002.10. Clyde Prestowitz, Rogue Nation. American Unilateralism and the Failure of Good Inten-

tions, Basic Books, New York, 2003, p. 32.11. George Bush, „Toward a New World Order. Public Papers of the Presidents of the United

States“, in Gearóid Ó Tuathail, Simon Dalby, Paul Routledge (eds), op. cit., pp. 131-134.12. Robert Kagan, William Kristol, „The Present Danger“, National Interest, vara 2000.13. Henry Kissinger, op. cit., p. 19.14. Ibid., p. 705.15. Samuel Huntington, „The Lonely Superpower“, Foreign Affairs, nr. 78, mart.-apr. 1999.16. Geoffrey Parker, op. cit., p. 5.17. Edward Luttwak, „From Geopolitics to Geo-Economics: Logic of Conflict, Grammar of

Commerce“, The National Interest. nr. 20, vara 1990.18. George Bush, art. cit., p. 132.

19. Le Dictionnaire historique et géopolitique du 20e siècle, La Découverte, Paris, 2002, p. 290.20. Zbigniew Brzezinski, Marea tablã de ºah. Supremaþia americanã ºi imperativele sale geo-

strategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, pp. 11-12.

Delimitãri conceptuale

1. Le Dictionnaire historique et géopolitique du 20e siècle, La Découverte, Paris, 2002, p. 290.2. Karl Haushofer, „Why Geopolitik?“, in Gearóid Ó Tuathail, Simon Dalby, Paul Routledge,

The Geopolitics Reader, Routledge, London and New York, 1998, p. 33.3. Cit. in I. Conea, „Geopolitica. O ºtiinþã nouã“, in Ion Conea, Anton Golopenþia, Mihai Popa

Vereº, Geopolitica, Ramuri, Craiova, 1940, p. 67.4. V. ibid., p. 6.5. Cit. in ibid., p. 5.6. Ibid., p. 30.7. Rudolf Kjellen, Grundriss zu einem System der Politik, cit. in ibid., p. 6.8. Idem.9. Rudolf Kjellen, Grundriss zu einem System der Politik, cit. in I. Conea, „O poziþie geopoli-

ticã“, Geopolitica ºi Geoistoria, anul III, mart.-apr. 1944.10. Vasile Bodocan, Geografie politicã, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 1997, p. 9.11. Cãtãlin Zamfir, Lazãr Vlãsceanu (coord.), Dicþionar de sociologie, Babel, Bucureºti, 1993.12. Anton Golopenþia, „Însemnare cu privire la definirea preocupãrii geopolitice“, in Ion Conea,

Anton Golopenþia, Mihai Popa-Vereº, op. cit., p. 113.13. „Einfürhung in die Geopolitik“, in Ion Conea, „Geopolitica. O ºtiinþã nouã“, art. cit., p. 72.14. Adam Michnik, „Polonia în jocul cu Rusia“, Gazeta Wyborcza, nr. 95/1995.15. Ion Conea, „Geopolitica. O ºtiinþã nouã“, art. cit., p. 78.16. Rudolf Kjellen, Grundriss…, cit. in ibid., p. 9.17. Ibid., p. 31.18. Ibid., p. 33.19. Ibid., p. 80.20. Anton Golopenþia, art. cit., p. 106.21. Ibid., p. 107.22. Cit. in Ion Conea, „O poziþie geopoliticã“, Geopolitica ºi geoistoria, mart.-apr. 1944.23. Simion Mehedinþi, Antropogeografia ºi întemeietorul ei, Fr. Ratzel, Atelierele grafice I. V.

Socecu, Bucureºti, 1904., p. 8.24. Ion Conea, „Geopolitica. O ºtiinþã nouã“, art. cit., p. 70.25. Cit. in Conway H. Henderson, International Relations. Conflict and Cooperation at the Turn

of the 21st Century, McGraw-Hill, Boston, 1999, p. 102.26. Cit. in Ion Conea, „Geopolitica. O ºtiinþã nouã“, art. cit., pp. 19-20.27. Ibid., p. 37.28. Zbigniew Brzezinski, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei, Diogene, Bucureºti,

1995, p. 112.29. Cit. in Gearóid Ó Tuathail, G. Toal, „At The End of Geopolitics? Reflections on a Plural

Problematic at the Century’s End“, Department of Geography, Virginia Tech., sept. 1996.30. Ilie Bãdescu, „Europa ºi lumea în lumina geopoliticii. Spre o geopoliticã a integrãrii euro-

pene“, in Geopolitica integrãrii europene, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2002, p. 3.31. Geopolitica ºi geoistoria. Revista românã pentru sud-estul european, Societatea Românã de

Statisticã, Bucureºti, sept.-oct. 1941, „Cuvânt înainte“, p. 4.

398 Geopolitica

Geopolitica anglo-americanã

1. Russel H. Fifield, Etzel Pearcy, Geopolitics in Principle and Practice, Ginn, Boston, 1994, p. 82.2. Alfred T. Mahan, „Preface“, The Influence of Sea Power upon History. 1660-1783, Dower

Publications, 1987.3. Idem.4. Halford Mackinder este prin excelenþã un om de acþiune. Absolvent al Oxford University, el

se dedicã studiului geografiei, care, la acea datã, nu se preda în ºcoalã, ºi are o contribuþie decisivãla introducerea acestei discipline în învãþãmântul britanic. Ataºamentul faþã de disciplinã este orezultantã a ataºamentului faþã de Imperiu, studiul geografiei fiind considerat de cãtre autor indis-pensabil pentru „formarea unor cetãþeni responsabili ai unui mare imperiu“. În 1887 devine primulgeograf numit într-o universitate britanicã ºi înfiinþeazã, la Universitatea Oxford, Facultatea deGeografie. Fondeazã, apoi, celebra London School of Economics, unde este ºi decan (1903-1908).Devine vicepreºedinte al Societãþii Regale de Geografie. Este membru al parlamentului (1910-1922),iar în 1919, graþie recomandãrii lordului Curzon, devine un fel de comisar pentru Rusia de Sud.Între 1922-1940 a fost preºedinte al Comitetului Marinei Imperiale iar în 1925 devine consilier per-sonal. Personalitate fascinantã, a fost între altele ºi un mare alpinist. Lui îi datorãm prima ascen-siune a Muntelui Kenya, în 1899 (Paul Claval, Geopoliticã ºi geostrategie, Editura Corint, Bucureºti,2001, pp. 47-49; Anthony J. Pearce, Introduction to Democratic Ideals and Reality, The NortonLibrary, New York, 1962).

5. Halford Mackinder, „The Geographical Pivot of History“, in Gearóid Ó Tuathail, SimonDalby, Paul Routledge (eds), The Geopolitics Reader, Routledge, London and New York, 1998,p. 30.

6. Idem.7. Halford J. Mackinder, „Perspective“, Democratic Ideals and Reality, The Norton Library, New

York, 1962, pp. 5-6.8. Idem.9. Ibid., p. 150.10. Ibid., p. 138.11. Ibid., p. 139.12. Halford J. Mackinder, „Preface“, ibid.13. Robert E. Walters, The Nuclear Trap: An Escape Route, Penguin, Harmondsworth, 1974.14. Russel Fifield, Etzel Pearcy, op. cit., p. 133.15. George B. Cressey, Asia’s Lands and Peoples: A Geography of One-Third of the Earth and

Two-Thirds of Its People, McGraw-Hill, New York, 1944.16. Halford Mackinder, op. cit., p. 44.17. Ibid., p. 31.18. Ibid., pp. 27-28.19. F.S. Dunn, „An Introductory Statement“, in Nicholas J. Spykman, op. cit.20. Ibid., p. 44.21. Ibid., p. 35.22. Idem.23. Ibid., p. 45.24. Ibid., pp. 42-43.25. Ibid., p. 37.26. Ibid., p. 43.27. Saul Cohen, Global Geopolitical Change in the Post-Cold War Era, cit. in Dean A. Minix,

Sandra M. Hawley, Global Politics, West/Wadsworth, New York, 1998.

Note 399

28. Zbigniew Brzezinski, Marea tablã de ºah. Supremaþia americanã ºi imperativele sale geo-strategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 11.

29. Idem.30. Ibid., p. 12.

Geopolitica germanã

1. Simion Mehedinþi, Antropogeografia ºi întemeietorul ei, Fr. Ratzel, Atelierele grafice I.V.Socecu, Bucureºti, 1904.

2. Fr. Ratzel, cit. in Ioan Nicu Sava, Geopolitica. Teorii ºi paradigme clasice. ªcoala geopoli-ticã germanã, Info-Team, Bucureºti, 1997, p. 40.

3. Fr. Ratzel, cit. in E.A. Pozdneakov, Geopolitica, Progress Cultura, Moskva, 1995, p. 18.4. Cit. in Günter Heyden, Critica geopoliticii germane, Editura Politicã, Bucureºti, 1960, p. 129.5. Cit. in Russel H. Fifield, Etzel G. Pearcy, Geopolitics in Principle and Practice, Ginn and

Company, Boston, 1944, p. 10.6. E.A. Pozdneakov, op. cit., pp. 20-21.7. Cit. in Ioan Nicu Sava, op. cit., p. 47.8. In ibid., p. 49.9. In E.A. Pozdneakov, op. cit., p. 48.10. Cit. in ibid., p. 47.11. Ibid., p. 48.12. Cit. in Ioan Nicu Sava, op. cit., p. 58.13. Jean Klein, „Preface“, in Karl Haushofer, De la géopolitique, Fayard, Paris, 1986, p. 9.14. Idem.15. Nu ar fi corect dacã nu am aminti, în acest context, ºi ceea ce propune Haushofer însuºi. El

vorbeºte despre o periodizare mai simplã: o primã etapã ar fi între 1919 ºi 1933, datã la care par-tidul lui Hitler a cucerit puterea. „Tot ceea ce a fost scris ºi tipãrit dupã 1933 a fost «sub presiune»ºi trebuie judecat în consecinþã“ (Karl Haushofer, „Defense of German Geopolitics“, in Gearóid ÓTuathail, Simon Dalby, Paul Routledge, The Geopolitics Reader, Routledge, London and NewYork, 1998, p. 41). Mãrturisind cã uneori a încãlcat ºi el graniþa dintre ºtiinþã ºi politicã, autorulmenþioneazã: „Geopolitica germanã a avut – în perioada 1919-1932 – cam aceleaºi scopuri ca ºi geo-politica americanã“ (ibid., p. 42). Pe de altã parte, Haushofer mai indicã un punct de referinþã alcreaþiei ºi, în general, al activitãþii sale: 1938. Sunt douã elemente edificatoare în aceastã privinþã.Declaraþia sa potrivit cãreia „am salutat încorporarea Sudeþilor, teritorii germane, dar niciodatã nuam aprobat anexarea de teritorii strãine de poporul nostru ºi pe care nu trãia populaþie germanã“(ibid., p. 41) . Înþelegem cã pânã la acea datã autorul a fost de acord cu unele mãsuri al puterii deatunci. Dupã aceea, nu, cum reiese ºi dintr-o altã apreciere: „Dupã toamna lui 1938 a urmat un drumde suferinþã pentru geopolitica germanã“ (ibid., p. 42).

16. Hans-Adolf Iacobsen, cit. in Karl Haushofer, De la géopolitique, ed. cit., p. 63.17. Ibid., p. 64.18. Cuvintele pe care le spune Haushofer, este adevãrat, la sfârºitul vieþii, despre partid ºi liderii

sãi nu sunt deloc mãgulitoare: „în cel de-al Treilea Reich, partidul aflat la putere nu avea un organoficial pentru a recepta ºi a înþelege doctrinele geopolitice. De aceea, ei nu au fãcut altceva decât sãfoloseascã într-o manierã greºitã cuvinte pe care le-au prins din zbor, fãrã a înþelege cu adevãratdespre ce era vorba“ (Karl Haushofer, „Defense of German Geopolitics“, art. cit., p. 41).

19. Hans-Adolf Iacobsen, loc. cit., p. 87.

400 Geopolitica

20. Cit. in Ion Conea, „O poziþie geopoliticã“, Geopolitica ºi geoistoria, anul III, mart.-apr. 1944.21. Cit. in Jean Klein, art. cit., p. 21.22. Karl Haushofer, op. cit., pp. 155-156.23. Ibid., p. 60.24. Ibid., p. 164.25. Ibid., p. 102.26. Cit. in Günter Heyden, op. cit., p. 204.27. Ibid., p. 103.28. Ibid., p. 102.29. Ibid., p. 103.30. Karl Haushofer, op. cit., „Karl Haushofer à Kurt Vowinckel. Manuel de géopolitique et

avenir de la science géopolitique“, p. 259.31. Ibid., p. 250.32. Karl Haushofer, op. cit., „Kurt Vowinckel à Karl Haushofer: Eclaircissement du concept de

géopolitique“, p. 251.33. Karl Haushofer, op. cit., p. 98.34. Ibid., p. 99.35. Cit. in Geoffrey Parker, Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century, „German

Geopolitik and its Antecedents“, Croom Helm, London & Sydney, 1985.36. Ibid., p. 79.37. Karl Haushofer, op. cit., p. 113.38. Ibid., p. 114.39. Ibid., p. 115.40. Ibid., p. 116.41. Idem.42. Ibid., pp. 120-121.43. Ibid., p. 124.44. Ibid., p. 132.45. Karl Haushofer, op. cit., „Apologia geopoliticii germane“.46. Karl Haushofer, op. cit., „Les bases géographiques de la politique étrangère“, p. 203.47. Ibid., p. 204.48. Jean Klein, art. cit., p. 34.49. Karl Haushofer, op. cit., „La vie de frontières politiques“, p. 185.50. Ibid., p. 185.51. Ibid., p. 190.52. Cit. in Ioan Nicu Sava, op. cit., p. 113.53. Ibid., p. 129.54. Karl Haushofer, op. cit., „Karl Haushofer à Dr. Rufenacht: Des conditions préliminaires pour

la réalisation de l’idée paneuropéenne“, p. 243.55. Idem.

Populaþia

1. Mircea Maliþa, Zece mii de culturi, o singurã civilizaþie, Nemira, Bucureºti, 1998, p. 38.2. John Rourke, International Politics on the World Stage, Duskin/McGraw-Hill, Gutford,

1999, p. 533.3. Gerard Piel, „Worldwide Development or Population Explosion: Our Choice“, Global Issues

98/99, Duskin/McGraw-Hill, Gutford, 1998.

Note 401

4. Milton Ezrati, „Japan’s Aging Economics“, Foreign Affairs, mai-iun. 1997.5. Simion Mehedinþi, Politica de vorbe ºi omul politic, Bucureºti, 1920.6. Paul Kennedy, The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Military Con-

flict from 1500 to 2000, Random House, New York, 1987.7. Simion Mehedinþi, Politica de vorbe ºi omul politic, ed. cit.8. Anton Golopenþia, „Preocupãri biopolitice ungureºti“, cit. in Emil I. Emandi, Gheorghe

Buzatu, Vasile S. Cucu, Geopolitica, Glasul Bucovinei, Iaºi, 1994.9. Idem.10. Lester Brown, Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Editura Tehnicã, Bucureºti,

1996, p. 6.

Europa: lecþia de geopoliticã a secolului XX

1. Romano Prodi, O viziune asupra Europei, Polirom, Iaºi, 2001, p. 93.2. Zbigniew Brzezinski, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei, Editura Diogene,

Bucureºti, 1995, p. 165.3. François Géré, Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique, Courier international,

Larousse, Paris, 2002, p. 26.4. Ibid., p. 37.5. Zbigniew Brzezinski, op. cit., p. 157.6. Aukie Hoogvelt, Globalization and the Post Colonial World. The New Political Economy of

Development, Palgrave, London, 2001, p. 33.7. John McCormick, Understanding the European Union. A Concise Introduction, Palgrave,

Houndmills, Basinstoke, Hampshire, New York, 2002, p. 74.8. Pascal Fontaine, Construcþia europeanã din 1945 pânã în zilele noastre, Institutul European,

Iaºi, 1998, p. 12.9. Cit. in Romano Prodi, op. cit., p. 45.10. John Mills, Managing the World Economy, Palgrave Macmillan, Houndmills, Basingstoke,

Hampshire, 2003, p. 103.11. Iatã care sunt prioritãþile Uniunii Europene, dupã L’Atlas géopolitique et culturel: sã rã-

mânã competitivã, sã organizeze ºi sã integreze periferia, sã promoveze reguli globale deschise ºistabile (L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres, Dictionnaires Le Robert,Paris, 2002, p. 175).

12. John McCormick spune chiar „cel mai puternic bloc economic al lumii“. Afirmaþia nu se sus-þine decât dacã prin noþiunea de bloc economic se înþelege piaþã integratã. Altminteri, NAFTA are6,8% din populaþia lumii ºi produce 34% din PIB-ul mondial (John McCormick, op. cit., p. 204).

13. Idem.14. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html, paginã consul-

tatã în octombrie 2007.15. John McCormick, op. cit., p. 205.16. Rudiger Dornbusch, „Euro Fantasies: Common Currency as Panacea“, Foreign Affairs,

sept.-oct. 1996.17. Zenovia-Doina Penea, Moneda Euro, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 2000.18. Elizabeth Pond, The Rebirth of Europe, Brooking Institution Press, Washington, DC, 1999, p. 165.19. Fred C. Bergsten, „The Coming Dollar-Euro Clash“, Foreign Affairs, martie-aprilie 1999.20. Jack Egan, „Europe’s New Challenge to the Almighty Dollar“, Business and Thechnology,

1 nov. 1999.

402 Geopolitica

21. Zenovia-Doina Penea, op. cit., p. 46.22. Elizabeth Pond, op. cit., p. 186.23. Cit. in ibid., p. 186.24. Elizabeth Pond, op. cit., p. 188.25. Rudiger Dornsbuch, art. cit.26. Elizabeth Pond, op. cit., p. 163.27. De fapt, Germania a mai trebuit sã renunþe la un simbol al sãu, Deutsche Bank. Kohl a con-

simþit ºi la acest lucru, punând douã condiþii: Banca Centralã Europeanã sã funcþioneze la Frankfurtºi principiile ei de funcþionare sã fie un fel de copie dupã cele ale Deutsche Bank, a cãrei indepen-denþã a fost renumitã. Astfel, nici liderii naþionali, nici cei ai UE nu au voie sã influenþeze funcþio-narea BCE sau board-ul sãu. Singurul organism care poate juca, parþial, un rol de supraveghere aBCE este subcomisia de profil a Parlamentului European. Situaþie complet diferitã de SUA, undepreºedintele Rezervelor Federale este chemat periodic în faþa comisiei de profil din cadrul Congre-sului pentru a justifica o serie de mãsuri ºi orientãri.

28. Cit. in Elizabeth Pond, op. cit., p. 201.29. Am întâlnit de curând ºi un punct de vedere diferit. Jiri Pehe („Central Europe Returns to

the Fold. A Czech’s View of Accession to the European Union“, in Susan Stern, Elisabeth Selig-mann (eds), Desperately Seeking Europe, Archetype Publications, London, 2003) considerã cã„extinderea planificatã a Uniunii Europene va re-crea Europa Centralã ca un spaþiu comun, fãrãgraniþe ºi bariere administrative“ (p. 128) ºi cã „Europa Centralã va deveni, în cele din urmã, celmai influent subgrup regional din Uniunea Europeanã“ (pp. 129-130). Chiar dacã autorul cuprindeîn aceastã formulã ºi þãrile din Europa de Est („pentru cã ele nu vor sã fie percepute ca state est-europene“), noi credem cã, pe de o parte, dacã problemele în Uniune vor fi discutate pe regiuni nuva fi tocmai bine pentru Europa, iar dacã admitem cã da, atunci înþelesul Europei Centrale nu vamai fi cel clasic, ci unul care va desemna o concentrare de interese, o formulã de luptã politicã încadrul organismelor Uniunii pentru o serie de avantaje.

30. Romano Prodi, op. cit., p. 37.31. Josef Ackerman, in Susan Stern, Elisabeth Seligmann (eds), op. cit., p. 10.32. François Géré, op. cit., p. 18.33. Pierre Biarnès, „Pour l’empire du monde“, Revue Française de Géopolitique, nr. 1/2003,

numãr special „Géopolitique des Etats-Unis. Culture, interets, stratégies“.34. Alain Duhamel, Libération, 17 dec. 1999, cit. in Pierre Biarnès, art. cit., p. 156.35. Pierre Biarnès, art. cit., p. 156.36. Josef Ackerman, art. cit., p. 13.37. Ignatio Ramonet, Geopolitica haosului, Doina, Bucureºti, 1998.38. Göran Theborn, „Europe – Superpower or a Scandinavia of the World?“, in Mario Teló

(ed.), European Union and New Regionalism, Regional Actors and Global Governance in a Post-Hegemonic Era, Ashgate, Aldershot, Burlington USA, Singapore, Sydney, 2001.

39. Saul Bernard Cohen, Geopolitics of the World System, Rowman & Littlefield Publishers,Boston, 2003.

40. Ibid., p. 149.41. Saul Bernard Cohen, Geography and Politics in a Divided World, Methuen, London, 1964.42. Saul Bernard Cohen, Geopolitics of the World System, ed. cit., p. 152.43. Romano Prodi, „Reform and Proximity: The European Union Defines its Borders“, in

Susan Stern, Elisabeth Seligmann (eds), op. cit., p. 266.44. Henderson, Conway H., International Relations. Conflict and Cooperation at the Turn of

the 21st Century, McGraw-Hill, Boston, 1999, p. 289.45. Martin Westlake, The Council of the European Union, John Harper Publishing, London,

1999, p. 9.

Note 403

46. Pascal Fontaine, op. cit., p. 7.47. Întrucât vom folosi de mai multe ori termenii „federal“ ºi „confederal“, este bine sã facem

câteva precizãri, pentru a preveni orice confuzie. În sistemul confederal, autoritatea este deþinutã destatele independente. Guvernul central îºi deþine autoritatea de la statele componente, iar puterea saasupra acestora este extrem de limitatã. Un exemplu clasic în aceastã privinþã este Confederaþiacelor 13 state americane, care a precedat constituirea Federaþiei de mai târziu reprezentate de StateleUnite ale Americii. Confederaþia era o „ligã a prieteniei“; guvernul central avea puterea sã declarerãzboi, sã batã monedã, dar nu putea institui taxe, nu putea reglementa comerþul ºi nu putea fondapropriul sistem de apãrare. Puterea Confederaþiei stãtea în mâinile unui Congres în care fiecare statavea un vot, însã Congresul nu se întrunea regulat. De aceea, din 1787 s-a trecut la organizareafederalã. În cadrul sistemului federal, puterea este împãrþitã între guvernul central ºi state. Ambeleniveluri primesc autoritatea de la cetãþeni ºi exercitã direct autoritatea asupra acestora. Exemplultipic de federaþie este reprezentat tot de SUA, unde guvernul federal are anumite competenþe, maiales în domeniul financiar, al politicii externe ºi de apãrare, în timp ce guvernele statelor pãstreazão serie de atribuþii în domeniul educaþiei, organizãrii poliþiei etc. Alte state cu organizare federalã:Germania, India, Mexic, Nigeria etc.

48. Josef Ackerman, art. cit., p. 14.49. Romano Prodi, art. cit., p. 269.50. Josef Ackerman, art. cit., p. 16.51. Valéry Giscard d’Estaing, „The Calligraphy of History“, in Susan Stern, Elisabeth Selig-

mann (eds), op. cit. În continuare, trimiterile la problemele elaborãrii Constituþiei le vom face dinacest studiu.

52. Ibid., p. 257.53. Ibid., p. 259.54. Multe dintre aceste date au fost preluate din studiul documentat al lui Bruno De Witte „The

Impact of Enlargement on The Constitution of the European Union“ in Marise Cremona (ed.), TheEnlargement of European Union, Oxford University Press, Oxford, 2003.

55. Valéry Giscard d’Estaing, art. cit., p. 259.56. Romano Prodi, art. cit., p. 270.57. Valéry Giscard d’Estaing, art. cit., p. 261.58. Pat Cox, „Europe’s Constitution in the Making“, in Susan Stern, Elisabeth Seligmann (eds),

op. cit., p. 278.59. Valéry Giscard d’Estaing, art. cit., p. 262.60. Ibid., p. 263.61. Idem.62. Lester Thurrow, Head to Head: The Coming Economic Battle among Japan, Europe and

America, William Morrow, New York, 1992, p. 14.63. Mario Teló, „Introduction: Globalization, New Regionalism and the Role of the European

Union“, in Mario Teló, op. cit., p. 5.64. Jagdish Bhagwati, P. Arvind, „Preferential Trading Areas and Multilateralism: Stranger,

Friends or Foes?“, in Jagdish Bhagwati, A. Panagaryia (eds), Free Trade Areas or Free Trade?,AEI Press, Washington DC, 1996.

65. Edward N. Luttwak, „From Geopolitics to Geo-Economics: Logic of Conflict, Grammar ofCommerce“, The National Interest, 1990.

66. Andrew Gamble, „Regional Blocs, World Order and the New Medievalism“, in Mario Teló,op. cit., p. 28.

67. Idem.68. Mario Teló, art. cit., pp. 6-7.69. Romano Prodi, op. cit., p. 117.

404 Geopolitica

70. Fernand Braudel, Mediterana ºi lumea mediteraneanã în epoca lui Filip al II-lea, Meri-diane, Bucureºti, 1985, p. 201.

71. Ibid., p. 211.72. Ibid., p. 411.73. Romano Prodi, op. cit., p. 113.74. George Howard Joffé, „European Union and the Mediterranean“, în Mario Teló (ed.), op.

cit., p. 216.75. Ibid., p. 213.76. Mario Teló, „The European Union and the Challenges of the Near Abroad“, in Mario Teló

(ed.), op. cit., p. 181.77. Denise Artaud, „L’Union Européenne à 25: vers un meilleur équilibre des liens transatlan-

tiques?“, Revue Française de Géopolitique, nr. 1/2003, p. 212.78. Elizabeth Pond, op. cit., p. 6.79. Richard Perle, „Europe: Ally or Counterweight“, in Susan Stern, Elisabeth Seligmann (eds),

op. cit., p. 45.80. William Wallace, „Organized Europe: Its Regional and Global Responsabilities“, in ibid.,

p. 221.81. Elizabeth Pond, op. cit., p. 5.82. Romano Prodi, art. cit., p. 271.83. Articolul 49 din Tratatul Uniunii Europene spune: „Orice stat european care respectã princi-

piile stabilite în art. 6(1), anume principiul libertãþii, democraþiei, respectul drepturilor ºi libertãþilorfundamentale ale omului, precum ºi autoritatea legii, poate aplica pentru a deveni membru al Uniunii.“

84. Romano Prodi, art. cit., p. 269.85. Iatã ceea ce spune în aceastã privinþã Mario Teló: „Consiliul de la Helsinki, din decembrie

1999, a modificat programul propus de Comisie în 1998, cunoscut sub numele de «Agenda 2000».Diviziunea dintre un prim grup de ºase þãri candidate (Polonia, Ungaria, Republica Cehã, Slovenia,Estonia ºi Cipru) ºi un al doilea (Bulgaria, România, Slovacia, Letonia ºi Lituania) a fost abando-natã. Malta ºi Turcia au fost înscrise pe lista candidatelor oficiale. În al doilea rând, o serie dedezvoltãri din fosta Iugoslavie fac sã întrevedem Croaþia ºi Serbia drept candidate viitoare, ca ºiacorduri de asociere specialã cu Macedonia, Bosnia ºi Albania. În cele din urmã, Ucraina ar dori sãfie pe lista de þãri asociate ºi, mai târziu, sã devinã un candidat. Când va fi posibil, Belarus ºi Mol-dova vor dori acelaºi lucru“ („The European Union and the Challenges of the Near Abroad“, art.cit., p. 185). Dacã vom raporta cele spuse de Mario Teló la cifra despre care vorbeºte Prodi, vomvedea cã evaluãrile coincid.

86. Serghei Karaganov, „From Rusia with Love“, in Susan Stern, Elisabeth Seligmann (eds),op. cit., p. 60.

87. Ibid., p. 61.88. George Howard Joffé, art. cit., p. 211.89. Mohammad-Reza Djalili, Therry Kellner, „Les Etats-Unis et L’Asie Centrale après le 11

septembre 2001“, Revue Française de Géopolitique, nr. 1/2003, p. 251.90. Reimund Seidelmann, „European Union and Eastern Europe“, in Mario Teló (ed.), op. cit.,

p. 194.91. Christopher Williams, „The New Russia, from Cold War Strength to Post-Comunist Weak-

ness and Beyond“, în Peter Anderson, Georg Wiessala, Christopher Williams (eds), New Europe inTransition, Continuum, London and New York, 2000, p. 266.

92. Serghei Karaganov, art. cit., p. 61.93. Ibid., p. 65.94. Romano Prodi, op. cit., pp. 136-137.95. „Signs of German Economic Recovery Continue to Grow“, Financial Times, 29 iul. 2003.

Note 405

96. „Half a Billion Americans?“, The Economist, 24 aug. 200297. Robert Kagan, Of Paradise and Power. America and Europe in the New World Order,

Atlantic Books, London, 2003, p. 69.98. http://www.globalsecurity.org/military/world/spending.htm, paginã consultatã în

octombrie 2007.99. http://www.whitehouse.gov/omb/budget/fy2007/defense.html, paginã consultatã în

octombrie 2007.100. „Tot mai mulþi bani pentru arme“, Lumea, nr. 4 (120), 2003.101. Robert Kagan, op. cit. p. 69.102. Paul Kennedy, The Rise and the Fall of the Great Powers. Economic Change and Military

Conflict from 1500 to 2000, Rabdom House, New York, 1987.103. Romano Prodi, op. cit., p. 109.104. François Géré, op. cit., p. 89.105. „Half a Billion Americans?“, art. cit.106. Göran Therborn, art. cit. p. 229.107. Ibid., p. 231.

Asia, continentul pe care trãieºte peste jumãtate din populaþia globului

1. L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres, Dictionnaires Le Robert,Paris, 2002, p. 129.

2. Ibid., p. 151.3. Lea Williams, Southeast Asia: A History, New York, Oxford University Press, 1976.4. Kent E. Calder, „The New Face of Northern Asia“, Foreign Affairs, ian.-feb. 2001.5. Idem.6. Joseph E. Stiglitz, Globalizarea, speranþe ºi deziluzii, Editura Economicã, Bucureºti, 2002,

p. 154.7. Facts about Korea, Korean Information Service, Government Information Agency, 2002.8. Arnaud Blin, Gérard Chaliand, François Géré (coord.), Puteri ºi influenþe. Anuar de geopo-

liticã ºi geostrategie 2000-2001, Editura Corint, Bucureºti 2001, p. 207.9. John Mearsheimer, „The Future of the American Pacifier“, Foreign Affairs, vol. 80, nr. 5,

sept.-oct. 2000.10. Idem.11. Kent E. Calder, art. cit.12. Cit. in Conway H. Henderson, International Relations. Conflict and Cooperation at the Turn

of the 21st Century, McGraw-Hill, New York, 1997, p. 102.13. Ezra F. Vogel, Japan as Number One Revisited, Institute of Southeast Asian Studies, Sin-

gapore, 1986.14. Idem.15. Karel van Wolferen, The Enigma of the Japanese Power. People and Politics in a Stateless

Nation, New York, Alfred A. Knopf, 1989.16. Ezra F. Vogel, op. cit.17. Steven Schlosstein, The End of the American Century, Congdon and Weed, New York,

1989.18. Ezra F. Vogel, Japan as Number One. Lessons for America, Harvard University Press,

Cambridge, Mass., 1979.19. Robert Harvey, Global Disorder, Constable, London, 2003, p. 152.

406 Geopolitica

20. Takemochi Ishii, „Growing Old“, Look Japan, apr. 1991.21. Kunio Nishimuro, „A Kindler, Gentler Generation“, Look Japan, apr. 1991.22. Saul Bernard Cohen, Geopolitics of the World System, Rowman & Littlefield Publishers,

Lanham, Boulder, New York, Oxford, 2003, p. 300.23. Idem.24. Eric Heginbotham, Richard Samuels, „Japan’s Dual Hedge“, Foreign Affairs, sept.-oct. 2002.25. Shintaro Ishihara, Japan that Can Say No: Why Japan Will Be First among Equals, Simon

and Schuster, New York, 1990.26. Robert Harvey, op. cit., p. 150.27. Ibid., p. 152.28. Nicholas D. Kristof, „The Rise of China“, Foreign Affairs, nov.-dec. 1993.29. Supacha Panitchpakdi, Mark L. Clifford, China and the WTO. Changing China, Changing

the World Trade, John Wiley & Sons, Singapore, 2002.30. L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des nomes propres, ed. cit., p. 274.31. George Gilboy, Eric Heginbotham, „China’s Coming Transformation“, Foreign Affairs,

iul.-aug. 2001.32. Numeroase surse vorbesc despre o asemenea tendinþã. Deºi datele geopolitice ale Chinei

continentale, precum ºi ale „cercurilor concentrice chinezeºti“, despre care vom mai vorbi, îndrep-tãþesc o asemenea previziune, noi suntem precauþi în a o susþine. Ea implicã prea multe variabilecare urmeazã sã fie confirmate de cãtre evoluþia istoricã. Preferabil este, considerãm, sã vorbim despredezvoltarea robustã a Chinei, ºi vom vedea ce modificãri va produce ea în ierarhia mondialã.

33. Supacha Panitchpakdi, Mark L. Clifford, op. cit., p. 12.34. Ibid., p. 108.35. Jiang Xiaojuan, „Foreign Investment after China’s WTO Accesssion. Trend and Salient

Features“, in Ippei Yamazowa, Ken-ichi Imai (eds), China enters WTO: Pursuing Symbiosis withthe Global Economy, Japan Trade Organization, Tokyo, 2001.

36. David Shambaugh, „Facing Reality in China Policy“, Foreign Affairs, ian.-feb. 2001, vol.80, nr. 1.

37. Laurent Murawiec, „Unda lungã a unei Weltpolitik chineze“, in Arnaud Blin, Gérard Chaliand,François Géré (coord.), op. cit., p. 63.

38. Raoul Birnbaum, „Buddhist China at the Century’s Turn“, The China Quarterly, 174, iun. 2003.

39. În timpul represiunii sau dupã aceasta, multe personalitãþi ale religiei budiste au plecat înstrãinãtate, în Taiwan sau Asia de Sud-Est, dar ºi în America. S-au constituit astfel centre active derãspândire a acestei religii – de pildã, în nordul Californiei –, care astãzi solicitã libertate pentrucoreligionarii lor.

40. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 252.41. Dru C. Gladney, „Islam in China: Accomodation or Separatism?“, The China Quarterly,

174, iun. 2003.42. Richard Madsen, „Catholic Revival During the Reform Era“, The China Quarterly, 174,

iun. 2003.43. Daniel Bays, „Chinese Protestant Christianity Today“, The China Quarterly, 174, iun. 2003.44. Joseph E. Stiglitz, op. cit.45. Ibid., p. 281.46. Nicholas D. Kristof, „The Rise of China“, Foreign Affairs, nov.-dec. 1993.47. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2173rank.html,

paginã consultatã în octombrie 2007.48. Dru C. Gladney, art. cit.49. Aymeric Chauprade, „La stratégie globale des Etats-Unis face à l’émergence de la Chine“,

Note 407

Révue française de géopolitique, numãr special „Géopolitique des Etats-Unis. Culture, intérêts,stratégies“, Ellipses Editions Marketing, nr. 1/2003.

50. Nicholas D. Kristof, art. cit.51. Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea ordinii mondiale, Antet, Bucureºti,

1997.52. Murray L. Weidenbaum, Greater China: The Next Economic Superpower?, cit. in Samuel

Huntington, op. cit., p. 251.53. Zbigniew Brzezinski, Marea tablã de ºah. Supremaþia americanã ºi imperativele sale geo-

strategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 187.54. Idem.55. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 289.56. Ibid., p. 288.57. Peter A. Coclanis, Tilak Dashi, „Globalization in the Southeast Asia“, The Annals of the Ame-

rican Academy of Political and Social Science, vol. 570, „Dimensions of Globalization“, iul. 2000.58. Mario Teló, „Between Trade Regionalization and Deep Integration“, in Mario Teló (ed.),

European Union and New Regionalism, Regional Actors and Golbal Governance in a Post-Hege-monic Era, Ashgate Publishing, Aldershot, Burlington USA, Singapore, Sidney, 2001, p. 76.

59. Conway W. Henderson, op. cit., p. 298.60. Donald K. Emmerson, „Organizing the Rim: Asia-Pacific Regionalism“, Current History,

nr. 587, dec. 1994.61. Paul Blustein, „IMF Concedes Errors in Asia but Denies Aggravating the Crisis“, Wash-

ington Post, 20 ian. 1999.62. Supacha Panitchpakdi, op. cit.63. ASEAN Secretariat, China’s Membership in the World Trade Organization and Its

Implications for ASEAN, nov. 2000, p. 24.64. C. Fred Bergsten, „America and Europe: Clash of the Titans“, Foreign Affairs, mart.-apr. 2000.65. Mario Teló, art. cit., p. 76.66. Kjell A. Eliassen, Catherine Borve Monsen, „Comparison of European and Southeast Asian

Integration“, in Mario Teló (ed.), op. cit., p. 126.67. Mario Teló, art. cit., p. 76.68. Samuel Huntington, op. cit.69. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 276.70. Idem.71. F. Gibney, Creating a New Pacific Community.72. Michael Wesley, „The Asian Crisis and the Adequacy of Regional Institutions“, Contem-

porary Southeast Asia, vo. 21, nr. 1, apr. 1999.73. Geoffrey Parker, Geopolitics, Past, Present and Future, Pinter, London and Washington,

1998, p. 89.74. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 304.75. Laurent Murawiec, art. cit., pp. 63-64.76. François Géré, Inde-Pakistan: déchirure et déchirements, ed. cit., p. 44.77. L’Atlas géopolitique et culturel, ed. cit., p. 277.78. Gérard Chaliand, „Conflictul din Caºmir“, in Arnaud Blin, Gérard Chaliand, François Géré

(coord.), op. cit., p. 68.79. Michael Brecher, The New States of Asia, Oxford University Press, New York, 1960, p. 205.80. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 307.81. Foreign Policy, „Can India overtake China?“, iul.-aug. 2003.82. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 322.83. Foreign Policy, iul.-aug. 2003.

408 Geopolitica

84. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 323.85. Zbigniew Brzezinski, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei, ed. cit., p. 177.86. Robert Harvey, op. cit., p. 148.87. Arnaud Blin, Gérard Chaliand, François Géré (coord.), op. cit., p. 33.88. Kent E. Calder, art. cit., 2001.

Statele Unite ale Americii ºi noua ordine mondialã

1. L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres, Editions Le Robert, Paris,p. 160.

2. Robert Harvey, Global Disorder, Constable, London, 2003, p. 16.3. Chiar dacã precizeazã cã titlul cãrþii este „deliberat provocator“, Clyde Prestowitz îºi intitu-

leazã totuºi ultima lucrare Rogue Nation, American Unilateralism and the Failure of Good Inten-tions, Basic Books, New York, 2003.

4. Walter LaFeber, „Foreign Policies of a New Nation: Franklin, Madison and the «Dream ofa New Land to Fulfill with People in Self-Control»“, in William Appleman Williams (ed.), FromColony to Empire: Essays in the History of American Foreign Relations, John Wiley & Sons, NewYork, 1972, p. 10.

5. Richard W. Van Alstyne, „The American Empire Makes its Bow on the World Stage1803-1845“, în William Appleman Williams (ed.), op. cit., p. 48.

6. Julio Escobar Villarrue, „Panama îºi redobândeºte suveranitatea asupra întregului sãu teri-toriu“, in Arnaud Blin, Gérard Chaliand, François Géré (coord.), Puteri ºi inflenþe. Anuar de geopo-liticã ºi geostrategie 2000-2001, Corint, Bucureºti, 2001, p. 106.

7. Frank Ninkovich, The Wilsonian Century. US Foreign Policy since 1900, The University ofChicago Press, Chicago, 1999, p. 17.

8. Idem.9. Pierre Emmanuel Barral, „Géopolitique intérieure des Etats-Unis“, în Revue Française de

Géopolitique, nr. 1/2003, p. 23.10. De pildã Zbigniew Brzezinski, Marea tablã de ºah, supremaþia americanã ºi imperativele

sale geostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 35.11. Existã o situaþie extrem de sugestivã pentru aceastã forþã ieºitã din comun, relatatã de gene-

ralul Eisenhower în memoriile sale. Era spre sfârºitul rãzboiului. Luptele se purtau în Ardeni. Armatagermanã a organizat un contraatac fulgerãtor ºi a surprins flota aerianã americanã la sol, produ-cându-i mari pagube. A doua zi, noteazã generalul, au venit aparate noi pentru completare. ªi adaugã:cu o asemenea capacitate de înlocuire a pierderilor, rãzboiul nu mai putea fi pierdut.

12. Clyde Prestowitz, op. cit., p. 27.13. Ibid., p. 27.14. Ibid., p. 30.15. Philippe Richardot, „Les signes de l’hyperpuissance americaine“, Revue Française de Géopo-

litique, nr. 1/2003, p. 40.16. Ibid., p. 42. 17. http://www.globalissues.org/Geopolitics/ArmsTrade/Spending.asp#WorldMilitarySpen-

ding, paginã consultatã în octombrie 200718. Robert Harvey, op. cit., p. 19.19. http://www.globalissues.org/Geopolitics/ArmsTrade/Spending.asp, paginã consultatã în

octombrie 200720. Philippe Richardot, art. cit. p. 42.21. Strobe Talbot, cit. in Clyde Prestowitz, op. cit., p. 21.

Note 409

22. Cit. in ibid., p. 21.23. Ibid., p. 22.24. Robert Harvey, op. cit., p. 19.25. Francis Fukuyama, „The US vs. the Rest“, New Perspectives Quarterly, vol. 19, nr. 4,

toamna 2002.26. Arthur Schlesinger Jr., „The Immorality of Preemptive War“, New Perspectives Quarterly,

vol. 19, nr. 4, toamna 2002.27. Cit. in idem.28. Cit. in Clyde Prestowitz, op. cit., p. 20.29. Hubert Vedrine, France in an Age of Globalization, Brookings Institution Press, Washington,

DC, 2001, p. 9.30. Zbigniew Brzezinski, op. cit., p. 35.31. Robert Kagan, William Kristol, „The Present Danger“, National Interest, primãvara 2000.32. Charles Krauthammer, „The New Unilateralism“, Washington Post, 8 iun. 2001.33. Robert Kagan, William Kristol, art. cit., p. 67.34. Robert Kagan, Of Paradise and Power. America and Europe in the New World, Alfred A.

Knopf, New York, 2003.35. Ibid., p. 3.36. Ibid., p. 31.37. Ibid., p. 31.38. Ibid., p. 40.39. Idem.40. Ibid., p. 35.41. Joseph Nye Jr., The Paradox of American Power: Why the World’s Only Superpower Can’t

Go It Alone, Oxford University Press, New York, 2002, p. 92.42. Ibid., p. 9.43. Peter L. Berger, „Introduction. The Cultural Dynamics of Globalization“, in Peter L. Berger,

Samuel Huntington (eds), Many Globalizations. Cultural Diversity in the Contemporary World,Oxford University Press, New York, 2002.

44. James D. Hunter, Joshua Yates, „In the Vanguard of Globalization“, Peter L. Berger, SamuelHuntington (eds), Many Globalizations. Cultural Diversity in the Contemporary World, OxfordUniversity Press, New York, 2002.

45. Huntington, Samuel, „The Lonely Superpower“, Foreign Affairs, mart.-apr. 199946. John G. Ikenberry, „America’s Imperial Ambition“, Foreign Affairs, sept. 2002. 47. Idem.48. Idem.49. Fostul ministru de externe francez îºi motiveazã denumirea în felul urmãtor: „Termenul de

superputere ni se pãrea strâns legat de epoca Rãzboiului Rece, când cele douã superputeri ale mo-mentului se înfruntau. Este adevãrat cã particular «hyper» în englezã are ºi o conotaþie negativã.În francezã, «hyper» este un termen neutru ºi ar fi pãcat sã fie asimilatã formula «hiperputere»unei atitudini critice faþã de SUA, atitudine tipicã din partea Franþei“ (Hubert Vedrine, op. cit.).

50. Samuel Huntington, art. cit.51. Ibid., p. 38.52. Ibid., p. 43.53. Seymour Martin Lipset, „Canada and the United States: the Great Divide“, Current History,

dec. 1991, vol. 90, nr. 560.54. Alberta M. Sbragia, „European Union and NAFTA“, in Mario Teló (ed.), European Union

and New Regionalism. Regional Actors and Global Governance in a Post-Hegemonic Era, Ashgate,Aldershot, 2001, p. 98.

410 Geopolitica

55. Ali M. El-Agraa, Regional Integration. Experience, Theory and Measurement, Macmillan,Houndmills, 1999, p. 154.

56. Mario Teló, „Introduction: Globalization, New Regionalism and the European Union“, inMario Teló (ed.), op. cit.

57. Ali M. El-Agraa, op. cit., p. 35. 58. Ibid., p. 154. 59. Jagdish Bhagwati, „Regionalism and Multilateralism: An Overview“, in Jagdish Bhagwati,

Pravin Krishna, Arvind Panagaryia (eds), Alternative Approaches to Analyzing Preferential FreeTrade Agreements, MIT Press, Cambridge, MA, 1999.

60. Wilfried J. Ethier, „Regional Regionalism“, in Sajal Lahiri (ed.), Regionalism and Global-ization. Theory and Practice, Routledge, London, 2001.

61. Jagdish Bhagwati, art. cit. 62. Wilfried J. Ethier, art. cit. 63. Alberta M. Sbragia, op. cit., p. 101.64. Idem.65. Paul Krugman, „The Uncomfortable Truth about NAFTA“, Foreign Affairs, vol. 74, nr. 2,

mart.-apr. 1995.66. Alberta M. Sbragia, op. cit., p. 103.

Poligonul rusesc

1. Zbigniew Brzezinski, Game Plan. How to Combat the US Soviet Contest, The AtlanticMonthly Press, New York, 1986.

2. Ibid., p. 5.3. Ibid., p. 6.4. Ibid., p. 17.5. V. Geoffrey Parker, The Geopolitics of Domination, Routledge, London, 1981.6. Fernand Braudel, Gramatica civilizaþiilor, Meridiane, Bucureºti, 1994, vol. I, p. 233.7. Ibid., p. 234.8. Cit. in Geoffrey Parker, op. cit., p. 76.9. Ibid., p. 78.10. Fernand Braudel, op. cit., p. 242.11. Geoffrey Parker, op. cit., p. 80.12. Idem.13. Ibid., p. 85.14. John P. LeDonne, The Russian Empire and the World. The Geopolitics of Expansion and

Containment, Oxford University Press, New York, 1997, p. 9.15. Ibid., p. XVI.16. Geoffrey Parker, op. cit., p. 84.17. Henry Kissinger, Diplomacy, Simon and Schuster, New York, 1994, p. 24.18. Idem.19. Fernand Braudel, op. cit., p. 249.20. Ibid., p. 249.21. Fred Coleman, The Decline and the Fall of the Soviet Empire. Forty Years That Shook the

World, from Stalin to Yeltsin, St. Martin’s Press, New York, p. 165.22. Ibid., p. 166.23. Françoise Thom, „Eurasisme et neo-eurasisme“, Commentaire, nr. 66, 1994.

Note 411

24. Cit. in Alexander Sergounin, „Russian Foreign Policy Thinking: Redefining Conceptions“,Working Papers, Centre for Peace and Conflict, Copenhaga, nr. 11, 1993.

25. Piotr N. Saviþki, „Evraziiskaia Hronika“, in Metamorfozî Evropa, Nauka, Moskva, 1993.26. Idem.27. Idem.28. Henry Kissinger, op. cit., p. 25.29. Cit. in Alexander Sergounin, art. cit.30. Idem.31. Cit. in idem.32. Daniel Yergin, T. Gustafson, Rusia 2010 and What It Means for the World, ed. cit., p. 211.33. Ibid., p. 212.34. Zbigniew Brzezinski, op. cit., p. 16.35. Evgheni Yasin, „The Economic Space of the Former Soviet Union, Past and Present“, in

John Williamson (ed.), Economic Consequences of Soviet Disintegration, Institute for InternationalEconomics, Washington, DC, 1993.

36. Zbigniew Brzezinski, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei, Diogene, Bucureºti,1995, p. 290.

37. Andrei Kozîrev, The Lagging Partnership, cit. in ibid.38. Paul Dobrescu, „Nu este loc de utopie“, in ibid.39. Zbigniew Brzezinski, Marea tablã de ºah. Supremaþia americanã ºi imperativele sale

geostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 138.40. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 218.41. Zbigniew Brzezinski, Marea tablã de ºah, ed. cit., p. 139.42. Ibid., p. 139.43. Ibid., p. 223.44. Ibid., p. 148.45. L’Atlas géopolitique et culturel du Petit Robert des noms propres, Editions Le Robert, Paris,

2002, p. 303.46. Cit. in Mohammad Reza Djalili, Thierry Kellner, „Les Etats-Unis et L’Asie Centrale après

le 11 septembre 2001, Revue Française de Géopolitique, nr. 1/2003, p. 260.47. Saul Bernard Cohen, op. cit., p. 231.48. Dmitri Subotin, „Trade Patterns After Integration into the World Economy“, in John

Williamson (ed.), op. cit.49. Zbigniew Brzezinski, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei, ed. cit.50. Tim Snyder, „Soviet Monopoly“, in John Williamson (ed.), op. cit., p. 175.51. Idem.52. Dmitri Subotin, art. cit., p. 245.53. Ibid., p. 246.54. John Williamson, „Trade and Payments after Soviet Disintegration“, in John Williamson

(ed.), op. cit., p. 562.55. Daniel Gros, „Comment“, in John Williamson (ed.), op. cit., p. 79.56. Serghei Rogov, „Five Challanges for Russia“, Foreign Policy Research Institute WIRE, apr.

1997.57. Idem.58. Idem.59. Paul Kennedy, The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Military

Conflict from 1500 to 2000, Random House, New York, 1987.60. François Géré, Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique, Paris, Courier International,

Larousse, 2002, p. 154.

412 Geopolitica

61. Vezi Graeme P. Herd, „Russia’s Demographic Crisis and Federal Instability“, in Graeme P.Hered, Anne Aldis (eds), Russian Regions and Regionalism. Strength Through Weakness, RoutledgeCurzon, London, 2003, p. 41.

62. Idem.63. Paul Dobrescu, art. cit.64. Cit. in Ian Jeffries, The New Russia. A Handbook of Economic and Political Developments,

Routledge Curzon, London, 2002, p. 334.65. Dmitri Trenin, „Preobrazovanie vneºnei politiki Rossii“, Nezavissimaia Gazeta, 5 febr.

1997.66. Nina A. Narociniþkaia, Rossiia i buduºcee evropeiskoe stroenie, Nauka, Moskva, 1993.67. Idem.68. Idem.69. Numãrul mare de unitãþi administrative este considerat un impediment în calea eficienþei

guvernãrii. Pentru a face o comparaþie, SUA, cu o populaþie mai numeroasã decât Federaþia Rusã,sunt alcãtuite doar din 50 de state; Canada, al cãrei teritoriu reprezintã circa douã treimi dinteritoriul rusesc, are 13 unitãþi federale.

70. Existã unele analize care apreciazã cã în legãturã cu unele aspecte ale tranziþiei din Rusiacirculã o serie de mituri: cã terapia de ºoc ar fi fost un eºec total, cã privatizarea nu a generat decâtcorupþie, cã statul rus este atât de dezorganizat încât se aflã în imposibilitatea de a colecta impozite,cã Rusia a reprezentat o gaurã neagrã pentru ajutorul financiar occidental. În ceea ce priveºte celdin urmã „mit“, Anders Aslund („Ten Myths About the Russian Economy“, in Andrew C. Kuchins,ed., op. cit.) aratã cã valoarea realã a ajutorului occidental cãtre Rusia de la sfârºitul RãzboiuluiRece pânã în 2002 este de 5 miliarde de dolari, ceea ce reprezintã ajutorul american pe care SUAîl acordã anual Israelului ºi Egiptului (p. 120).

71. Nicolas Spulber, Russia’s Economic Transitions. From Late Tsarism to the New Millenium,Cambridge University Press, Cambridge, 2003, p. 292.

72. Anders Aslund, art. cit. 73. Derek L. Averre, „Transborder Security and Regionalism“, in Graeme P. Hered, Anne

Aldis (eds), Russian Regions and Regionalism. Strength Through Weakness, Routledge Curzon,London, 2003, p. 65.

74. De exemplu, CSI reprezintã al doilea mare producãtor ºi consumator de droguri din lume. 75. Irina Isakova, The CIS and Europe: Evolving Security Relationships, London Centre for

Defence Studies, 1998. 76. Cit. in ibid., p. 19. 77. Martin Nicholson, „Characterising Centre-Periphery Relations in the Yeltsin Era“, in

Graeme P. Hered, Anne Aldis (ed.), op. cit., p. 17. 78. În 2000, investiþiile strãine directe în Federaþia Rusã se îndreptau în proporþie de 40,3%

cãtre Moscova, 13,3% cãtre St. Petersburg, urmãtoarea regiune în acest clasament beneficiind doarde 6,9% din volumul investiþiilor directe.

79. Alexander Sergounin, „Russia’s Regionalization. The Interplay of Domestic and Interna-tional Factors“, in Graeme P. Hered, Anne Aldis (eds), op. cit.

80. Alexander Sergounin, „External Determinants of Russia’s Regionalization“, in Derek L.Averre, op. cit., p. 77.

Islamul – o lume în expansiune

1. Arnold J. Toynbee, Studiu asupra istoriei. Sintezã a volumelor VII-X de D.C. Somervell,Humanitas, Bucureºti, 1997, p. 201.

Note 413

2. Fernand, Braudel, Gramatica civilizaþiilor, Meridiane, Bucureºti, 1994, vol. I, p. 76.3. Ibid., p. 78.4. Henri de la Bastide, Patru cãlãtorii în inima civilizaþiilor, Meridiane, Bucureºti, 1994, p. 79.5. Fernand Braudel, op. cit., p. 80.6. Coranul, traducere din arabã de Octavian Isopescul, Cartier, Bucureºti, 1997, „Prefaþa“, p. 20.7. Ibid., p. 218. Fernand Braudel, op. cit., p. 106.9. Ibid., p. 88.10. Idem.11. Ibid., p. 107.12. Ibid., p. 108.13. Ibid., p. 109.14. Halil Inalcik, Imperiul Otoman. Epoca clasicã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1996, p. 81.15. Fernand Braudel, op. cit., p. 98.16. Ibid., p. 100.17. Ibid., p. 107.18. Ibid., p. 124.19. Halil Inalcik, op. cit., p. 90.20. Ibid., p. 93.21. John Rourke, International Politics on the World Stage, Duskin/McGraw-Hill, 1999, p. 174.22. Howard H. Lentner, International Politics. Theory and Practice, West Publishing Com-

pany, 1997.23. Henri de la Bastide, op. cit., p. 49.24. Arnold J. Toynbee, op. cit., p. 261.25. R. Chase, Emily Hill, Paul Kennedy, „Pivotal States and US Strategy“, Foreign Affairs,

vol. 75, nr. 1, ian-feb. 1996, p. 48.26. Idem.27. François Géré, Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique, Paris, Larousse, 2002, p. 45.28. Abdulaziz Al-Sowayegh, Arab Petrol-Politics, Croom Helm, London, 1984, p. 6.29. Ibid., pp. 170-171.30. În Orientul Apropiat sunt incluse þãrile aflate în zona de întâlnire a Asiei cu Europa ºi Africa:

Turcia, Cipru, Siria, Liban, Israel, Arabia Sauditã, Yemen, Egipt, Sudan, iar în Orientul MijlociuIrakul, Iranul ºi Afganistanul. În ultima vreme, graniþa dintre cele douã noþiuni se estompeazã ºiaceastã arie geograficã este denumitã fie Orientul Apropiat, fie Orientul Mijlociu, sub fiecare dinaceste denumiri fiind înglobate toate þãrile menþionate.

31. Conway H. Henderson, International Relations. Conflict and Cooperation at the Turn ofthe 21st Century, McGraw-Hill, Boston, 1999.

32. Zbigniew Brzezinski, Marea tablã de ºah. Supremaþia americanã ºi imperativele sale geo-strategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000, p. 141.

33. Samuel Huntington, Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea ordinii mondiale, Antet, Bucureºti,1997, p. 170.

34. Ibid., p. 171.35. Ibid., p. 160.36. Idem.37. Ibid., p. 161.38. Ibid., p. 164.39. Fernand Braudel, op. cit., p. 105.40. Akbar S. Ahmed, „Towards the Global Millennium: The Challenge of Islam“, Global

Issues, 1998/1999, Duskin/McGraw-Hill, Connecticut.

414 Geopolitica

41. Este, de exemplu, cazul unui articol din 1992, intitulat „Jihad vs McWorld“ (Benjamin R.Barber, The Atlantic Monthly, martie 1992, vol. 269, nr. 3). Articolul – datoritã titlului ºi tezelor pole-mice – a devenit foarte popular, dar a stârnit ºi multe controverse, stând la baza a numeroase dezbateriîn jurul întrebãrilor dacã Jihadul înseamnã, într-adevãr, aºa cum propusese Barber, „libanizarea lumii“,dacã extremismul, fundamentalismul, fanatismul sunt proprietatea exclusivã a Islamului etc.

42. Edward Said, „Imposible Histories: Why the Many Islams Cannot Be Simplified“, Harper’s,iul. 2002.

43. David Zeidan, „The Islamic Fundamentalist View of Life as a Perennial Battle“, MiddleEast Review of International Affairs, vol. 5, nr. 4, dec. 2001.

44. John Esposito, „Political Islam: Beyond Green Menace“, Current History, ian. 1994. 45. Abdullahi Ahmed An-Na’im, „The Islamic Counter-Reformation“, New Perspectives Quar-

terly, vol. 19, nr. 1, iarna 2002. 46. John Esposito, art. cit. 47. Edward Said, art. cit. 48. David Zeidan, art. cit.49. Unal Gungodan, „Islamist Iran and Turkey, 1979-1989: State Pragmatism and Ideological

Influences“, Middle East Review of International Affairs, vol. 7, nr. 1, mart. 2003. 50. Samuel Huntington, „Osama bin Laden Has Given Common Identity Back to the West“,

New Perspectives Quarterly, vol. 19, nr. 1, iarna 2002.51. Idem.52. Nathan Gardels, „Civilizations out of Synch“, New Perspectives Quarterly, vol. 19, nr. 1,

iarna 2003. 53. Reuven Paz, „Middle East Islamism in the European Area“, Middle East Review of Interna-

tional Affairs, vol. 6, nr. 3, sept. 2002. 54. Interesant este faptul cã editorialul revistei Global Perspectives (vol. 20, nr. 2, iarna 2003)

include Islamul „soft“ printre cele mai importante tendinþe ale viitorului imediat ºi mediu, alãturide sentimentele antiglobalizare (tot „soft“) ºi sentimentele antiamericane globalizate.

55. Akbar S. Ahmed, „Islam’s Crossroads – Islamic Leadership“, History Today, vol. 49, nr. 6,iun. 1999.

56. Bernard Lewis, „Islam and Liberal Democracy“, The Atlantic, febr. 1993.

Globalizarea

1. Annabelle Sreberny, „The Global and the Local in International Communications“, in JamesCurran, Michael Gurevitch (eds), Mass Media and Society, Oxford University Press, New York,2000, p. 105.

2. Joseph Nye Jr., The Paradox of American Power: Why the World’s Only Superpower Can’tGo It Alone, Oxford University Press, New York, 2002, p. 78.

3. Hubert Vedrine, France in an Age of Globalization, Brookings Institution Press, Washington,DC, 2001, p. 3.

4. Anthony Giddens, Runaway World. How Globalization Is Reshaping Our Lives, Routledge,New York, 2000, p. 22.

5. Bai Gao, Japan’s Economic Dilemma – The Institutional Origin of Prosperity and Stag-nation, Cambridge University Press, Cambridge, MA, 2001, „Introduction“.

6. Brian Blouet, Geopolitics and Globalization in the Twentieth Century, Reaktion Books,London, 2001, p. 7.

7. Ibid., p. 173.

Note 415

8. Louis Uchitelle, „Some Economic Interplay Comes Nearly Full Circle, New York Times, 30apr. 1988.

9. Joseph Nye Jr., op. cit., p. 182.10. Martin Wolf, „Will the Nation State Survive Globalization?“, Foreign Affairs, ian.-feb. 2001.11. Bai Gao, op. cit., p. 22.12. Cit. in ibid., p. 23.13. Anthony Giddens, op. cit., p. 28.14. Ibid., p. 27.15. Report for the Council of Academies of Engineering and Technological Science, cit. in Jay

R. Mandle, Louis Ferleger, „Preface“, in Alan Heston (ed.), Dimensions of Globalization. The Annalsof the American Political and Social Science, Sage, Thousand Oaks, London, 2000.

16. Lester C. Thurrow, „How Today’s Economic Forces Will Shape Tomorrow’s Future“, inAlan Heston (ed.), op. cit., p. 30.

17. Ibid., pp. 22-23.18. Paul Hirst, Grahame Thompson, Globalization in Question. The Intenational Economy and

the Possibilities of Governance, Polity Press, Cambridge UK, 1999, p. 68.19. Daniel Yergin, „The World According to Daniel Yergin“, Business Week Online, vol. 17,

nr. 19, 2002.20. Martin Wolf, art. cit.21. Anthony Giddens, op. cit., p. 28.22. Ibid., p. 26.23. Ibid., p. 22.24. Paul Hirst, Grahame Thompson, op. cit., p. 119.25. Towards a New International Financial Architecture: Report of the Task Force of the

Executive Committee in Economic and Social Affairs of the United Nations, United Nations, NewYork, 1999.

26. Myron Frankman, „Beyond the Tobin Tax: Global Democracy and Global Currency“, inAlan Heston (ed.), op. cit., p. 64.

27. Avinash Persuad, „The Knowledge Gap“, Foreign Affairs, mart.-apr. 2001.28. James K. Galbraith, „Globalization: What It Is and What To Do About It“, in Alan Heston

(ed.), op. cit., p. 6.29. Cit. in Clyde Prestowitz, The Rogue Nation. American Unilateralism and the Failure of

Good Intentions, Basic Books, New York, 2003, pp. 112-113.30. Clyde Prestowitz, op. cit., p. 83.31. Hubert Vedrine, op. cit., p. 15.32. Hamid Mowlana, Global Information and World Communication, Longman, New York,

1986, p. 211.33. Annabelle Sreberny, art. cit., p. 107.34. Michael Hardt, Antonio Negri, Empire, Harvard University Press, Cambridge, MA, 2000,

p. 32.35. Annabelle Sreberny, art. cit.36. Idem.37. Cit. in Peter L. Berger, „Introduction. The Cultural Dynamics of Globalization“, in Peter L.

Berger, Samuel Huntington (eds), Many Globalizations. Cultural Diversity in the ContemporaryWorld, Oxford University Press, New York, 2002.

38. Cit. in James D. Hunter, Joshua Yates, „In the Vanguard of Globalization“, in Peter L. Berger,Samuel Huntington (eds), op. cit., p. 327.

39. Peter L. Berger, art. cit., p. 9.40. James D. Hunter, Joshua Yates, art. cit., p. 348.

416 Geopolitica

Note 417

41. Peter L. Berger, art. cit.42. Annabelle Sreberny, art. cit.43. Idem.44. Ibid., p. 97.45. Manfred B. Steger, Globalization. A Very Short Introduction, Oxford University Press, New

York, 2003, p. 49.46. Annabelle Sreberny, art. cit., p. 103.47. Tamas Liebes, Elihu Katz, The Export of Meaning, Oxford University Press, New York, 1990.48. Ibid., p. 107.49. Annabelle Sreberny, art. cit., p. 107.50. David J. Londsdale, „Information Power: Strategy, Geopolitics and the Fifth Dimension“,

in Colin S. Gray, Geoffrey Sloan (eds), Geopolitics, Geography and Strategy, Frank Cass, London,1999, p. 152.

51. Joseph Nye Jr., The Paradox of American Power: Why the World’s Only Superpower Can’tGo It Alone, Oxford University Press, New York, 2002, p. 7.

52. Ibid., p. 61.53. Idem.54. Joseph Nye Jr., William A. Owens, „America’s Information Edge“, Foreign Affairs, mart.-

apr. 1996.55. Ibid., p. 64.56. David J. Londsdale, art. cit.57. Ibid., p. 137.58. Celelalte patru dimensiuni strategice sunt marea, pãmântul, aerul, spaþiul.59. David J. Londsdale, art. cit., pp. 137-144.60. Martin Libicki, „The Emerging Primacy of Information“, Orbis, vol. 40, nr. 2, primãvara 1996.61. Robert O. Koehane, Joseph Nye Jr., „Power and Interdependence in the Information Age“,

Foreign Affairs, sept.-oct. 1998.62. Idem.63. Ibid., p. 143.64. Ibid., p. 149.

Bibliografie

Ahmed, Akbar S., „Islam’s Crossroads – Islamic Leadership“, History Today, vol. 49, nr. 6, iun. 1999.Ahmed, Akbar S., „Towards the Global Millennium: The Challenge of Islam“, Global Issues,

1998/1999, Duskin/McGraw-Hill, Connecticut.Al-Sowayegh, Abdulaziz, Arab Petrol-Politics, Croom Helm, London, 1984. Anderson, Peter, Georg Wiessala, Christopher Williams (eds), New Europe in Transition,

Continuum, London and New York, 2000.An-Na’im, Abdullahi Ahmed, „The Islamic Counter-Reformation“, New Perspectives Quarterly,

vol. 19, nr. 1, iarna 2002.Baer, M.D., „North American Free Trade“, Foreign Affairs, toamna 1991.Balnaves, Mark, James Donald, Stephanie Hemelryk Donald, The Global Media Atlas, Myriad

Edition, 2003.Barber, Benjamin R., The Atlantic Monthly, vol. 269, nr. 3, mart. 1992.Bastide, Henri de la, Patru cãlãtorii în inima civilizaþiilor, Meridiane, Bucureºti, 1994. Bãdescu, Ilie, „Europa ºi lumea în lumina geopoliticii. Spre o geopoliticã a integrãrii europene“, în

Geopolitica integrãrii europene, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 2002.Beddoes Z.M., „From EMU to AMU? The Case for Regional Currencies“, în Foreign Affairs, iul.-

aug., 1999.Berger, Peter L., „Introduction. The Cultural Dynamics of Globalization“, in Peter L. Berger,

Samuel Huntington (eds), Many Globalizations. Cultural Diversity in the Contemporary World,Oxford University Press, New York, 2002.

Bergsten, Fred C., „America and Europe: Clash of the Titans?, Foreign Affairs, vol. 78, nr. 2,martie-aprilie 1999.

Bergsten, Fred C., „Globalizing Free Trade“, Foreign Affairs, mai-iun., 1996.Blouet, Brian, Geopolitics and Globalization in the Twentieth Century, Reaktion Books, London, 2001. Blustein, Paul, „IMF Concedes Errors but Denies Aggravating the Crisis“, Washington Post, 20 ian.

1999. Bodocan, Vasile, Geografie politicã, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj-Napoca, 1997.Bolovan I., S. Bolovan, „Contribuþii privind structura etnicã ºi confesionalã a Transilvaniei în sec.

XX“, în Centrul de Studii Sabin Manuilã – Istorie ºi demografie transilvane, Fundaþia CulturalãRomânã, Cluj-Napoca, 1995.

Braudel, Fernand, Capitalism and Material Life. 1400-1800, New York, Harper and Row, 1973.Braudel, Fernand, Gramatica civilizaþiilor, Meridiane, Bucureºti, 1994, vol. I.Brown, Lester, Probleme globale ale omenirii. Starea lumii, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1996.Brzezinski, Zbigniew, „A Geostrategy For Eurasia“, Foreign Affairs, sept.-oct. 1997.Brzezinski, Zbigniew, Europa Centralã ºi de Est în ciclonul tranziþiei, Diogene, Bucureºti, 1995.

Brzezinski, Zbigniew, Game Plan. How to Combat the US Soviet Contest, The Atlantic MonthlyPress, New York, 1986.

Brzezinski, Zbigniew, Marea tablã de ºah. Supremaþia americanã ºi imperativele salegeostrategice, Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2000.

Calder, Kent E., „The New Face of Northeast Asia“, Foreign Affairs, ianuarie-februarie, 2001. Chace, J., „The Pentagon’s Superpower Fallacy“, in The New York Times, nr. 48 907/martie, 1992. Chase, R., Emily Hill, Paul Kennedy, „Pivotal States and US Strategy“, Foreign Affairs, vol. 75,

nr. 1, ian-feb. 1996.Cohen, J. E., „How Many People Can the Earth Support?“, în Global Issues, 98/99, Duskin/

McGraw-Hill, Connecticut.Cohen, Saul Bernard, Geography and Politics in a Divided World, Methuen, London, 1964.Cohen, Saul Bernard, Geopolitics of the World System, Rowman & Littlefield Publishers, Boston,

2003.Conea, Ion, „O poziþie geopoliticã“, Geopolitica ºi geoistoria, anul III, martie / aprilie 1944. Conea, Ion, Anton Golopenþia, Mihai Popa Vereº, Geopolitica, Ramuri, Craiova, 1940.Coranul, traducere din arabã de Octavian Isopescul, Cartier, Bucureºti, 1997.Cremonam Marise (ed.), The Enlargement of the European Union, Oxford University Press,

Oxford, 2003.Defarges P. M., Organizaþiile internaþionale contemporane, Institutul European, Iaºi, 1998.Dmitri Trenin, „Preobrazovanie vneºnei politiki Rossii“, Nezavissimaia Gazeta, 5 febr. 1997.Doran, C. F., „Canada’s Role in North America“, în Current History, dec. 1991, vol. 90, nr. 560.Dornbusch, Rudiger, „Euro Fantasies“, în Foreign Affairs, sept.-oct. 1996, vol. 75, no. 5.El-Agraa, Ali M., Regional Integration. Experience, Theory and Measurement, Macmillan,

Houndmills, 1999.Emandi, Emil I., Gheorghe Buzatu, Vasile S. Cucu, Geopolitica, Glasul Bucovinei, Iaºi, 1994.Eminescu, Mihai, Opere, vol. XII, Editura Eminescu, Bucureºti, 1985.Esposito, John, „Political Islam: Beyond Green Menace“, Current History, ian. 1994.Ezrati, Milton, „Japan’s Aging Economics“, Foreign Affairs, mai-iun. 1997. Facts about Korea, Korean Information Service, Government Information Agency, 2002.Fifield, Russel H., Etzel G. Pearcy, Geopolitics in Principle and Practice, Ginn, Boston, 1944.Fontaine, Pascal, Construcþia europeanã din 1945 pânã în zilele noastre, Institutul European, Iaºi, 1998. Frankman, Myron, „Beyond the Tobin Tax: Global Democracy and Global Currency“, in Alan

Heston (ed.), Dimensions of Globalization. The Annals of the American Political and SocialScience, Sage, Thousand Oaks, London, 2000.

Fukuyama, Francis, „The US vs. the Rest“, New Perspectives Quarterly, vol. 19, nr. 4, toamna 2002.Galbraith, James K., „Globalization: What It Is and What To Do About It“, in Alan Heston (ed.),

Dimensions of Globalization. The Annals of the American Political and Social Science,Thousand Oaks: London, 2000.

Gao, Bai, Japan’s Economic Dilemma – The Institutional Origin of Prosperity and Stagnation,Cambridge University Press, Cambridge, MA, 2001.

Gardels, Nathan, „Civilizations out of Synch“, New Perspectives Quarterly, vol. 19, nr. 1, iarna 2003.Geopolitica ºi geoistoria. Revistã românã pentru sud-estul european, Societatea Românã de Statis-

ticã, Bucureºti, 1941-1944. Géré, François, Pourquoi les guerres? Un siècle de géopolitique, Courier international, Larousse,

Paris, 2002.Giddens, Anthony, Runaway World. How Globalization Is Reshaping Our Lives, Routledge, New

York, 2000. Goldstein, Joshua S., International Relations, Longman, New York, 1999.Gordon, B. K., „The Natural Market Fallacy“, Foreign Affaris, mai-iun. 1998.

420 Geopolitica

Gore, Al, Earth in the Balance. Forging a New Common Purpose, Earthscan Publication, London,2000.

Gungodan, Unal, „Islamist Iran and Turkey, 1979-1989: State Pragmatism and IdeologicalInfluences“, Middle East Review of International Affairs, vol. 7, nr. 1, mart. 2003.

Hardt, Michael, Antonio Negri, Empire, Harvard University Press, Cambridge, MA, 2000. Harvey, Robert, Global Disorder, Constable, London, 2003.Haushofer, Karl, „Defense of German Geopolitics“, in Gearóid Ó Tuathail, Simon Dalby, Paul

Routledge, The Geopolitics Reader, Routledge, London and New York, 1998. Haushofer, Karl, De la géopolitique, Fayard, Paris, 1986. Henderson, Conway H., International Relations. Conflict and Cooperation at the Turn of the 21st

Century, McGraw-Hill, Boston, 1999. Herd, Graeme P., „Russia’s Demographic Crisis and Federal Instability“, in Graeme P. Hered,

Anne Aldis (eds), Russian Regions and Regionalism. Strength Through Weakness, RoutledgeCurzon, London, 2003.

Heyden, Günter, Critica geopoliticii germane, Editura Politicã, Bucureºti, 1960.Hirst, Paul, Grahame Thompson, Globalization in Question. The Intenational Economy and the

Possibilities of Governance, Polity Press, Cambridge UK, 1999. Hoogvelt, Aukie, Globalization and the Post Colonial World. The New Political Economy of

Development, Palgrave, London, 2001.Hunter, James D., Joshua Yates, „In the Vanguard of Globalization“, Peter L. Berger, Samuel

Huntington (eds), Many Globalizations. Cultural Diversity in the Contemporary World, OxfordUniversity Press, New York, 2002.

Huntington, Samuel, „The Lonely Superpower“, Foreign Affairs, mart.-apr. 1999.Huntington, Samuel, Ciocnirea civilizaþiilor ºi refacerea ordinii mondiale, Antet, Bucureºti,

1997. Inalcik, Halil, Imperiul Otoman. Epoca clasicã, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1996.Jeffries, Ian, The New Russia. A Handbook of Economic and Political Developments, Routledge

Curzon, London, 2002.John Williamson, (ed.), Economic Consequences of Soviet Disintegration, Institute for International

Economics, Washington DC, 1993.Kagan, Robert, Of Paradise and Power. America and Europe in the New World Order, Atlantic

Books, London, 2003.Kagan, Robert, William Kristol, „The Present Danger“, National Interest, primãvara 2000. Kennedy Paul, Preparing for the 21st Century, Random House, New York, 1993. Kennedy, Paul, The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Military Conflict

from 1500 to 2000, Random House, New York, 1987. Koehane, Robert O., Joseph Nye Jr., „Power and Interdependence in the Information Age“, Foreign

Affairs, sept.-oct. 1998. Krauthammer, Charles, „The New Unilateralism“, Washington Post, 8 iun. 2001. Kristof, Nicholas D., „The Rise of China“, Foreign Affairs, nov.-dec., 1993.Krugman, P., „The Uncomfortable Truth about NAFTA“, în Foreign Affairs, March/April, 1995,

vol. 74, nr. 2.Kupchan, C.A., „Reviving the West“, Foreign Affairs, mai-iun. 1996.Lacoste, Yves, Dictionnaire de géopolitique, Flammarion, Paris, 1993. Lahiri, Sajal (ed.), Regionalism and Globalization. Theory and Practice, Routledge, London, 2001.LeDonne, John P., The Russian Empire and the World. The Geopolitics of Expansion and

Containment, Oxford University Press, New York, 1997.Lentner, Howard H., International Politics. Theory and Practice, West Publishing Company, 1997. Lewis, Bernard, „Islam and Liberal Democracy“, The Atlantic, febr. 1993.

Bibliografie 421

Libicki, Martin, „The Emerging Primacy of Information“, Orbis, vol. 40, nr. 2, primãvara 1996.Liebes, Tamas, Elihu Katz, The Export of Meaning, Oxford University Press, New York, 1990. Lipset, Seymour Martin, „Canada and the United States: the Great Divide“, Current History, dec. 1991.Londsdale, David J., (1999). „Information Power: Strategy, Geopolitics and the Fifth Dimension“,

in Gray, Colin S., Geoffrey Sloan (eds), Geopolitics, Geography and Strategy, Frank Cass,London, 1999.

Long B. de et al., „The Case for Mexico’s Rescue“, în Foreign Affairs, mai-iun. 1996Luttwak, Edward, „From Geopolitics to Geo-Economics: Logic of Conflict, Grammar of

Commerce“, The National Interest, nr. 20, vara 1990.Mackinder, Halford J., Democratic Ideals and Reality, The Norton Library, New York, 1962.Mahan, Alfred T., The Influence of Sea Power upon History, 1660-1783, Little, Brown and Com-

pany, Boston, 1894. Mahan, Alfred T., The Influence of Sea Power upon the French Revolution and Empire, Sampson

Low, Maiston & Company, London, 1893.Maliþa, Mircea, Zece mii de culturi, o singurã civilizaþie, Nemira, Bucureºti, 1998.Mandle, Jay R., Louis Ferleger, „Preface“, in Alan Heston (ed.), Dimensions of Globalization. The

Annals of the American Political and Social Science, Sage, Thousand Oaks, London, 2000. Mehedinþi, Simion, Politica de vorbe ºi omul politic, Bucureºti, 1920.Mehedinþi, Simion, S., Antropogeografia ºi întemeietorul ei, Fr. Ratzel, Atelierele grafice I. V.

Socecu, Bucureºti, 1904. Michnik, Adam, „Polonia în jocul cu Rusia“, Gazeta Wyborcza, nr. 95/1995.Mills, John, Managing the World Economy, Palgrave Macmillan, Houndmills, Basingstoke,

Hampshire, 2003.Minix, Dean, Sandra M. Hawley, Global Politics, Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1998. Monet, Jean, Mémoires, Fayard, Paris, 1976.Mowlana, Hamid, Global Information and World Communication, Longman, New York, 1986. Murawiec, Laurent, „Unda lungã a unei Weltpolitik chineze“, in Arnaud Blin, Gérard Chaliand,

François Géré (eds), Puteri ºi influenþe. Anuar de geopoliticã ºi geostrategie 2000-2001, Corint,Bucureºti, 2001.

Narociniþkaia, Nina A., Rossiia i buduºcee evropeiskoe stroenie, Nauka, Moskva, 1993.Negoescu, Bebe, Gheorghe Vlãsceanu, Terra, geografie economicã, Teora, Bucureºti, 1998.Ninkovich, Frank, The Wilsonian Century. US Foreign Policy since 1900, The University of Chicago

Press, Chicago, 1999.Nye, Joseph Jr., The Paradox of American Power: Why the World’s Only Superpower Can’t Go It

Alone, Oxford University Press, New York, 2002.Nye, Joseph Jr., William A. Owens, „America’s Information Edge“. Foreign Affairs, mart.-apr. 1996. Panitchpakdi, Supacha. China and the WTO. Changing China, Changing the World Trade Organi-

zation. John Willey & Sons, 2002. Parker, Geoffrey, The Geopolitics of Domination, Routledge, London, 1981.Parker, Geoffrey, Western Geopolitical Thought in the Twentieth Century, „German Geopolitik and

its Antecedents“, Croom Helm, London & Sydney, 1985.Paz, Reuven, „Middle East Islamism in the European Area“, Middle East Review of International

Affairs, vol. 6, nr. 3, sept. 2002.Penea, Zenovia-Doina, Moneda Euro, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 2000. Persuad, Avinash, „The Knowledge Gap“, Foreign Affairs, mart.-apr., 2001. Piel, Gerard, „Worldwide Development or Population Explosion: Our Choice“, in Global Issues

98/99, Duskin/McGraw-Hill, Gutford, 1998.Pozdneakov E.A., Geopolitika, Progress Cultura, Moskva, 1995.

422 Geopolitica

Prestowitz, Clyde, The Rogue Nation. American Unilateralism and the Failure of Good Intentions,Basic Books, New York, 2003.

Prodi, Romano, O viziune asupra Europei, Polirom, Iaºi, 2001.Ramonet, Ignaçio, Geopolitica haosului, Doina, Bucureºti, 1998.Revue Française de Géopolitique, nr. 1/2003, numãr special „Géopolitique des Etats-Unis. Culture,

interêts, stratégies“.Rourke, John, International Politics on the World Stage, Duskin/McGraw-Hill, 1999.Russia, The Eurasian Republics and Central Eastern Europe“, Duskin/McGraw-Hill, Connecticut,

1999.Said, Edward, „Imposible Histories: Why the Many Islams Cannot Be Simplified“, Harper’s,

iul. 2002.Samuelson, R. J., „The Great Fog Over NAFTA“, Newsweek, nov. 1993.Sava, Ioan Nicu, Geopolitica. Teorii ºi paradigme clasice. ªcoala geopoliticã germanã, Info-Team,

Bucureºti, 1997. Schlesinger Jr., Arthur, „The Immorality of Preemptive War“, New Perspectives Quarterly, vol. 19,

nr. 4, toamna 2002.Schlosstein, Steven, The End of the American Century, Congdon and Weed, New York, 1989.Schott, J., „Trading Blocs and the World Trading System“, în The World Economy, vol. 14, nr. 1, 1991.Serghei Rogov, „Five Challanges for Russia“, Foreign Policy Research Institute WIRE. A Catalyst

for Ideas, apr. 1997.Sergounin, Andrei, „Russian Foreign Policy Thinking: Redefining Conceptions“, Working Papers,

Centre for Peace and Conflict, Copenhaga, nr. 11, 1993.Soros, George, „Can Europe Work?“, Foreign Affairs, mart.-apr. 1999, vol. 78, nr. 2. Spulber, Nicolas, Russia’s Economic Transitions. From Late Tsarism to the New Millenium, Cam-

bridge University Press, Cambridge, 2003, p. 288.Sreberny, Annabelle, „The Global and the Local in International Communications“, in James

Curran, Michael Gurevitch (eds), Mass Media and Society, Oxford University Press, NewYork, 2000.

Steger, Manfred B., Globalization. A Very Short Introduction, Oxford University Press, 2003. Teló, Mario (ed.), European Union and New Regionalism. Regional Actors and Global Governance

in a Post-Hegemonic Era, Ashgate, Aldershot, 2001.Thurrow, Lester C., „How Today’s Economic Forces Will Shape Tomorrow’s Future“, in Alan

Heston (ed.), Dimensions of Globalization. The Annals of the American Political and SocialScience, Sage, Thousand Oaks, London, 2000.

Thurrow, Lester C., Head to Head: the Coming Economic Battle Among Japan, Europe andAmerica, William Morow, New York, 1992.

Towards a New International Financial Architecture: Report of the Task Force of the ExecutiveCommittee in Economic and Social Affairs of the United Nations, United Nations, New York,1999.

Toynbee, Arnold J., Studiu asupra istoriei. Sintezã a volumelor VII-X de DC Somervell, Humanitas,Bucureºti, 1997.

Tsoukalis, Loukas, What Kind of Europe, Oxford University Press, Oxford, 2003.Tuathail, Gearóid Ó Toal, „At The End of Geopolitics? Reflections on a Plural Problematic at the

Century’s End“, Department of Geography, Virginia Tech., sept. 1996.Uchitelle, Louis, „Some Economic Interplay Comes Nearly Full Circle, New York Times, 30 apr. 1988.Vedrine, Hubert, France in an Age of Globalization, Brookings Institution Press, Washington, DC,

2001. Vlãsceanu, Lazãr, Cãtãlin Zamfir (coord.), Dicþionar de sociologie, Babel, Bucureºti, 1993.

Bibliografie 423

Wesley, Michael, „The Asian Crisis and the Adequacy of Regional Institutions“, ContemporarySoutheast Asia, vol. 21, nr. 1, apr. 1999.

Williams, Lea, Southeast Asia: A History, New York, Oxford University Press, 1976.Williams, William Appleman (ed.), From Colony to Empire: Essays in the History of American

Foreign Relations, John Wiley & Sons, New York, 1972.Wolf, Martin, „Will the Nation State Survive Globalization?“, Foreign Affairs, ian.-febr. 2001. Yergin, Daniel, „The World According to Daniel Yergin“, Business Week Online, vol. 17, nr. 19,

2002.Zeidan, David, „The Islamic Fundamentalist View of Life as a Perennial Battle“, Middle East

Review of International Affairs, vol. 5, nr. 4, dec. 2001.

424 Geopolitica

Paul Dobrescu Geopolitica

Documents

Transcript of Paul Dobrescu Geopolitica