Paul Dobrescu Lumea cu douã viteze -...

Paul Dobrescu

Lumea cu douã viteze

+Lumea_cu_doua_viteze.qxd 5/24/2013 12:43 PM Page 1

Paul Dobrescu

Lumea cu douã vitezePuterile emergente ºi þãrile dezvoltate

Prefaþã de Acad. Mircea Maliþa


Redactor: Lucian PricopCoperta: Cristian LupeanuTehnoredactor: Olga Machin

Toate drepturile asupra ediþiei în limba românã aparþin Editurii Comunicare.ro, 2013.

SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii PubliceStrada Povernei 6, BucureºtiTel./fax: 021 313 58 95E-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDobrescu, PaulLumea cu douã viteze / Paul Dobrescu; pref.: Mircea Maliþa. – Bucureºti:Comunicare.ro, 2013

ISBN 978-973-711-457-0

I. Maliþa, Mircea (pref.)

32.01:913(100)


CUPRINS

Prefaþã (Acad. Mircea Maliþa) / 7

În cãutarea unei inovaþii de sistem / 15

Visul american nu ar trebui demonizat / 27

Secolul XXI nu va mai fi american. Va fi mãcar unul occidental? / 35

Disperare, cinism sau mãsurã economicã miraculoasã / 44

Puterea fãrã aurã – La suprafaþa ºi în adâncurile uneimãsuri financiare / 49

Semnalul Schengen. Încã un pas spre o realitate tristã:„România orfanã” / 59

În timp ºi în contratimp cu istoria / 68

Dorul Europei de Kohl ºi Mitterrand / 76

Capitalism contra capitalism – FMI-zarea Europei / 86

Refacere economicã ºi recesiune umanã / 97

„California de la antipozi” – Redesenãri ale hãrþiigeopolitice în zona pacificã / 105

Salvãm bãncile, nu þãrile. Sau Uniunea? / 113

O lume bolnavã sau doar ipocritã? / 121

Deodatã, Europa vorbeºte germana / 129


Finanþele – în slujba economiei, nu a propriei bunãstãri / 138

Rolul „periferiei” în viaþa Uniunii Europene / 147Drumul euro – de la vaccin la virus / 155Bomba care ticãie în inima Europei / 168„Pax Germanica” amânatã (I) / 177Pax Germanica (II) / 186Lumea cu douã viteze / 195


O RADIOGRAFIE A LUCRURILORNEÎNÞELESE LA TIMP

În momentul în care va apãrea aceastã carte, scrisã decunoscutul analist geopolitic ºi animator al vieþii aca-demice româneºti, Paul Dobrescu, trebuie spus cã ne vomafla tot în faza în care putem constata cã s-a spulberatîntreg mirajul „extremismului economic”. S-a spulberatpentru cã este în totalitate compromisã practica abuzivãa indivizilor ºi instituþiilor, animatã de credinþa cã existãlibertate totalã ºi se urmãreºte câºtig maximal în oricecondiþie, fãrã restricþie. În absenþa vreunei preocupãrisociale, a vreunei idei de eticã… Nimic, doar câºtig curat,rapid ºi fãrã inovaþie de orice ordin.

Aceastã crizã pe care o trãim astãzi este o experienþãdecisivã ºi are, paradoxal, efecte extraordinare în pri-vinþa vindecãrii, restructurãrii mentalului politico-diplomatic al lumii. Cu toate acestea, existã temerea cãomul politic ºi omul de afaceri nu se vor vindecaniciodatã. Chiar aºa stând lucrurile, poziþiile pe care levor ocupa cei doi nu vor mai fi unele care sã sugrume,aºa cum s-a întâmplat pânã acum. Spre exemplu, în


materie de relaþie între public ºi privat, privatul a avutpretenþia sã subordoneze activitatea pentru interesulpropriu. Acest semnal de alarmã, pe care îl trage ºi pro-fesorul Paul Dobrescu în volumul Lumea cu douã viteze,are drept menire schimbarea la faþã a lumii actuale.

Sigur, comerþul va exista în continuare ca formulã derelaþionare între indivizi, dat fiind cã este unul dintremediatorii umanului încã de pe vremea asiro-babilo-nienilor. Sigur cã o logicã a concurenþei va guverna îninteriorul paradigmei economice. Dar, în cazul inte-resului public, nu existã concurenþã, ci echitate, prin-cipiul cooperãrii, al solidaritãþii. Iar instanþele carenormativizeazã aceastã situaþie sunt statele.

Cuvântul fundamental al organizãrii lumii a fost ºi varãmâne statul. Statele sunt singurele instituþii care apar-þin cetãþenilor, iar cetãþenii ºi statele vor trãi veºnic, statulfiind inventat de cetãþeni pentru a le satisface intereselegenerale. În câteva cuvinte, am expus esenþa politiciitrãdate de jocul acesta de artificii care s-a multiplicat însute ºi mii de lucrãri economice: economia nouã, nouaevoluþie economicã, revoluþia economicã etc. Toateacestea nu au fãcut altceva decât sã loveascã în stat. Pecare îl urãsc ºi acum, ºi îl urãsc toate, fundamental. Auexistat ºi existã forme organizate de desfiinþare a statului,teorii superbe anti-stat, una dintre ele fiind globalizareaºi alta fiind integrarea regionalã.

Desigur, filosofia corporatistã, care este transnaþio-nalã ºi nu þine cont de stat sau regiune, este aceeaºi ºiîn Statele Unite, ºi în Bulgaria, ºi în Germania, ºi înRomânia, fiind nutritã de curentul consumerist atât derãspândit, încât nici apa potabilã nu este mai „universal

8 / Mircea Maliþa


prezentã”. Asta nu înseamnã cã, într-un fel sau altul,consumerismul nu poate fi observat, liniºtit, calmat saucombãtut. Problema gravã apare însã atunci când toatãsocietatea e dominatã de consumerism, când cetãþeanuldevine consumator. Mai exact, când pãrãseºte poziþiade cetãþean ºi adoptã statutul de consumator. Nu se mailegitimeazã cu cartea de identitate, ci se legitimeazã cucartea de credit. Sunt pe deplin de acord cu poziþia ex-primatã de profesorul Dobrescu, conform cãreia deli-mitarea se poate face foarte uºor, printr-un proces dereevaluare a specificului, fie el naþional, regional, cul-tural sau de altã naturã.

Îmi permit sã dezvolt în continuare o metaforã, aceeaa grãdinii, în completarea ideilor de geopoliticã acrizei din textele prezentei cãrþi. O grãdinã frumoasãeste nãpãditã de buruieni. Buruienile sunt peste tot. Darle poþi plivi fãrã sã strici florile. Ce este floare poaterãmâne, însã ceea ce este parazitar în raport cu grãdina,cu sistemul, cu conceptul de grãdinã trebuie sã disparã.Nu ai de fãcut decât sã strângi buruienile ºi sã le arunci.Este o chestiune de a plivi o grãdinã la care þii. Ome-nirea þine totuºi la grãdina ei, pentru cã nu are decâtuna. ªi atunci gãseºte mijloace ca sã mai elimine iederade pe copaci. Acestea nu sunt acþiuni imposibile pentruun om care a creat atâtea lucruri ºi creeazã în conti-nuare, ºi îºi îmbunãtãþeºte metodele, ºi face revoluþiipânã la a fi obsedat de ele.

Graniþa dintre conºtiinþa de sine a cetãþeanului ºinaþionalism este totuºi una sensibilã, încât avem în per-manenþã de-a face cu demonizarea naþionalismului.Cu toate astea, problema a fost rezolvatã cu mult timp

Prefaþã / 9


înainte, odatã pentru totdeauna, la Revoluþia francezã,când a fost nevoie de o definire clarã a ideii de naþiu-ne. Naþiunea nu a fost definitã prin biologic, prin etnie.Nu s-a spus cã existã francezi, ci cã existã oameni carevorbesc limba francezã ºi nu conteazã cã sunt din Sud,din Nord, din orice regiune, cu limbi diferite. Încondiþiile în care folosesc drept limbã de bazã limbafrancezã ºi, mai ales, aderã la o culturã comunã, devincetãþeni francezi. S-a dat o definiþie culturalã ideii denaþiune. Odatã cu venirea nemþilor romantici s-a oferito definiþie naþiunii dupã care pãmântul ºi sângele suntdatele comune. Cu sânge au spus etnie ºi, de atunci, decând existã etnii, curge sângele în lume.

Statul este o instituþie a cetãþenilor care sunt naþio-naliºti, în sensul cã aderã la acelaºi mod de viaþã, laaceeaºi culturã, la aceleaºi scopuri, indiferent de etnialor, dar care trãiesc împreunã. Unde? Între frontiereleunui stat. Iar miza supremã este aceea de a gãsi mij-loacele pentru satisfacerea nu atât a ideii de comuni-tate sau de minoritate, ci a ideii de diversitate culturalãîntr-o singurã culturã naþionalã. Diversitatea trebuierespectatã, nefiind dãunãtoare. Când gândeºti puþinaltfel e bine. Când ai ceva specific iar e bine. ªi aºa maideparte. Acesta este alt principiu pe care trebuie sã-lvalorizãm. Tot ceea ce uneºte prin civilizaþie trebuie sãfie divers prin culturã.

Relaþia între conceptul de stat ºi ºtiinþele comuni-cãrii este una incontestabilã. În interiorul fiecãrui statexistã un liant comunicaþional, care este limba. Limbafiind numitorul comun al cetãþenilor unui stat, oregulã generalã, un principiu fundamental. De fapt, nulimba în sine, ci comunicarea limbii proprii.

10 / Mircea Maliþa


Prin limbã transmiþi tradiþia comunã, îþi înveþi isto-ria comunã, prin ea înþelegi geografia comunã ºi poziþiaîn lume. Dacã am ajuns aici, este de semnalat cã toatãreaºezarea puterilor la nivel geopolitic, pe care o sem-naleazã ºi o comenteazã Paul Dobrescu, este un reflexal încercãrii de comunicare a unei identitãþi mai per-formante decât încercarea de comunicare a alteiidentitãþi. Dar nu ar trebui sã fie vorba numai despreciocnirea între identitãþi, pentru cã fiecare dintre cul-turi ar trebui sã þinã seama de condiþia multiplã aculturilor. Competiþia este acceptabilã, ea existã, dar estenecesar sã înþelegem cã, în afarã de solidaritatea pe careo creeazã cultura pentru un grup, care trebuie sã fiemaximalã pentru acesta din urmã, existã ºi o solidaritateîn înþelegerea cã eºti parte dintr-un concert universal.În sânul cãruia trebuie sã ai relaþii bune. Este extra-ordinar de important mai ales pentru þãrile mici cumeste ºi România sã aibã relaþii bune în exterior ºi sã nupiardã momentele favorabile afirmãrii. Este ºi lecþiapropusã de Lumea cu douã viteze, care este o carte tristã,fiind în esenþã o radiografie a lucrurilor de multe orineînþelese sau neînþelese la timp. Avem aici o lecþie denaþionalism care nu este în niciun fel etnic.

Acad. Mircea Maliþa

Prefaþã / 11


Tinerilor mei colegi de la Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice

Articolele din acest volum au fost publicate iniþial, în in-tervalul 2010–2013, în paginile revistei lunare CLIPA –„magazin al actualitãþii culturale româneºti”. Aduc astfelmulþumiri iniþiativei directorului fondator al acesteia,prestigiosul prozator contemporan Dinu Sãraru, ºi im-plicãrii colaboratorilor sãi în acest proiect naþional al Fun-daþiei Naþionale pentru Civilizaþie Ruralã „Niºte Þãrani”.

+Lumea_cu_doua_viteze.qxd 5/27/2013 9:19 AM Page 13

ÎN CÃUTAREA UNEIINOVAÞII DE SISTEM

„Inovaþie” ºi „inovaþie tehnologicã” sunt douã con-cepte care au început sã fie considerate interºanjabile.Este absolutã nevoie sã atragem atenþia asupra roluluiinovaþiei sociale, cel puþin din douã puncte de vedere.În primul rând, inovaþia socialã reprezintã adevãratulcadru în care inovaþia tehnologicã se dezvoltã ºi se valo-rificã. Apoi, în sens larg, fãrã structuri sociale per-misive, fãrã un climat deschis, inovaþia de orice fel nupoate apãrea decât în suferinþã. Iatã de ce am gãsit cãeste important sã vorbim despre inovaþia socialã ºi, cudeosebire, despre o ipostazã fundamentalã a sa, ino-vaþia de sistem, cea care creeazã perspectiva dezvoltãriide ansamblu a societãþii.

Peter Drucker avea dreptate sã sublinieze impor-tanþa specialã a inovaþiei sociale în epoca modernã:

Puþine inovaþii tehnice pot intra în competiþie, în ter-meni de impact, cu inovaþii sociale, precum ziarul sausistemul de asigurãri. Spitalul în forma sa modernã, ca


16 / Paul Dobrescu

inovaþie socialã a Epocii Luminilor din secolul alXVIII-lea, a avut un impact mai mare asupra sistemuluide sãnãtate decât multe progrese tehnice în medicinapropriu-zisã. (Drucker, 1985/2007, p. 29)

Dacã vom examina mai îndeaproape lucrurile,vom descoperi cã inovaþia socialã reprezintã adevãrataexplicaþie a diferenþei în performanþã a societãþilor(înþelesurile inovaþiei sociale sunt diverse, de lainstituþiile moderne, precum spitalul, universitatea saubursa de mãrfuri, pânã la mari idei, inovaþii în guver-nare sau în modele de dezvoltare). Nu este vorba dea face neapãrat ierarhii, ci de a preciza cã, de câte oriavem de-a face cu un proces de înflorire a inovaþieitehnologice, vom descoperi cã el a fost precedat fie deo inovaþie de sistem, fie de o perioadã de maredeschidere socialã.

Existã din acest punct de vedere un exemplu cuvaloare de pildã. Când Japonia a început procesul demodernizare, în partea a doua a secolului al XIX-lea,ea a fost confruntatã cu o alegere specialã ºi a luat oanumitã decizie, instructivã nu numai pentru istoriaacestei þãri. Liderii de atunci ai Japoniei ºi-au datseama cã nu se pot concentra în acelaºi timp asuprainovaþiei sociale ºi a celei tehnologice. Aºa cã, auacceptat sã imite sau sã importe produse tehnice ºi sãfacã din inovaþia socialã o adevãratã prioritate.Reconstrucþia instituþionalã a Japoniei a fost înco-ronarea acestui proces, care a însemnat modernizareauniversitãþilor ºi spitalelor, a bãncilor ºi sistemelor deasigurãri etc. Evoluþia economicã de mai târziu a þãriinu poate fi explicatã în afara acestei modernizãrisociale masive ºi autentice.


Lumea cu douã viteze / 17

În zorii secolului al XIX-lea, Marea Britanie nu eramai avansatã, tehnologic vorbind, decât alte þãricontemporane ei. Fiecare dintre acestea ar fi pututvalorifica achiziþiile tehnologice de pânã atunci aleomenirii (moara cu apã care funcþionase la Roma, oformã a motorului cu aburi care fusese utilizatã înAlexandria, ca sã nu mai vorbim de descoperirilefãcute de-a lungul timpului în China), unindu-leîntr-un flux ºi un proces de anvergurã pe care îl nu-mim azi „Revoluþia Industrialã”. Cum am putea explicafaptul cã Revoluþia Industrialã a luat naºtere în MareaBritanie? Mulþi autori vorbesc de perioada de stabi-litate politicã ºi socialã pe care a cunoscut-o MareaBritanie dupã revoluþia condusã de Cromwell. Este orealizare specialã, care a reprezentat un gen de fundalistoric, de pat germinativ pentru tot ceea ce a urmat.Adevãrata explicaþie pentru explozia de inovaþii tehno-logice care a urmat a fost reprezentatã de instituireadrepturilor de proprietate, care, prin urmãrile ºi emu-laþia generatã, poate fi consideratã o inovaþie desistem. Acest instrument a stimulat iniþiativa, spiritulantreprenorial ºi dorinþa de a deveni bogat nu prinfurt, acþiuni distructive sau speculative, ci prin muncãîncordatã ºi activitate productivã (Baumol, 2004). Maipresus de toate, drepturile de proprietate au stimulatiniþiativa ºi dorinþa unei clase în afirmare de a folositehnologia, de a o valorifica în efortul de deveni maibogatã, mai prosperã. Combinaþia dintre stabilitateasocialã ºi drepturile de proprietate au creat cadrul pen-tru boom-ul tehnologic ºi au modelat o nouã atitudine,în absenþa cãreia nu ne-am putea explica nici


18 / Paul Dobrescu

realizãrile Marii Britanii, nici acea atmosferã defebrilitate ºi de încredere care însoþeºte perioada deafirmare modernã a acestei naþiuni.

În ultimele decenii ale secolului trecut, socialismulreal se afla, indiscutabil, în blocaj. Dupã invadareaCehoslovaciei de cãtre armatele fostei URSS ºi ale altorþãri membre ale Tratatului de la Varºovia, în 1968,apãrea din ce în ce mai clar cã „socialismul îºi epuizaseposibilitãþile de progres”. Momentul acesta special din1968 a fost „citit” îndeobºte prin lentilele agresiunii –evident, reale. El trebuie „recitit” însã ºi dintr-o altãperspectivã. „Primãvara de la Praga” reprezenta ºi unstrigãt disperat de reformare a sistemului. Nu estesuficient ca un mesaj sã fie rostit; este nevoie ºi de opregãtire anume a publicului de a descifra înþelesuladânc al respectivului mesaj. Care, atunci, nu a existat,cel puþin la nivelul leadership-ului þãrilor din estuleuropean. Curios lucru, mesajul a fost receptat ºidescifrat pe alt continent, în Asia, mai precis în China.La 10 ani de la înãbuºirea miºcãrii de reformare asistemului iniþiatã în Cehoslovacia, China s-a hotãrâtsã revoluþioneze acest sistem. Cum? Modificându-i fun-damental dogma (în termenii de astãzi putem vorbidespre o inovaþie de sistem). Dogma socialismului erareprezentatã de unitatea indestructibilã dintre sistemulsocial ºi baza sa economicã, adicã proprietateasocialistã. Ortodoxismul comunist nu accepta alt tipde proprietate. Liderii chinezi au schimbat dogma ºiau convenit cã proprietatea privatã poate coexista cusocialismul. Apoi, au implementat politici care sãstimuleze noul tip de proprietate. Tot ceea ce a urmat



este legat de aceastã inovaþie fundamentalã. Putereade astãzi a þãrii, ritmul în care a evoluat, rapiditateatransformãrilor economice ºi sociale, cu încoronarealor, noua poziþie geopoliticã a Chinei, sunt organiclegate de regândirea sistemului iniþiatã în 1978.

Ar mai trebui menþionat faptul cã modificareadogmei socialismului a condus la rezultate impresio-nante ºi pentru cã procesul de aplicare a fost ghidatde o strategie gradualã ºi hrãnit de un pragmatism carei-a conferit consistenþã ºi atractivitate. Nu intrãmacum în amãnuntele acestui proces, care face obiectulunor analize de mare valoare. Am menþiona în acestcontext analiza comparativã pe care o întreprindeStiglitz cu privire la tranziþia din Rusia ºi cea din China(Stiglitz, 2003). Un singur lucru am dori sã relevãm:amploarea proceselor pe care le-a declanºat inovaþiade sistem operatã în China ne obligã sã nu o maitratãm doar ca pe o simplã inovaþie socialã. Sã nuuitãm cã astãzi China a depãºit Germania ca primãexportatoare a lumii, cã deþine cele mai mari rezervevalutare de pe glob, cã, anul trecut, când statele dez-voltate ale lumii au stagnat ori au cunoscut contracþiieconomice importante, China a înregistrat un ritm dedezvoltare de 8%. Inovaþia lansatã în 1978, combinatãcu strategia chibzuitã de aplicare au generat procesede o asemenea anvergurã, încât putem spune cã ceeace se întâmplã astãzi în China are trãsãturile unuiadevãrat experiment istoric.

Îndeobºte, suntem tentaþi sã considerãm inovaþia desistem ca un rãspuns la o acumulare de problemeinterne, ca o deschidere care conferã perspectivã


20 / Paul Dobrescu

evoluþiei unui stat. Inovaþia de sistem se referã ºi laprobleme care depãºesc graniþele unui stat, care vizeazãregiuni ºi zone geografice. La începutul secoluluitrecut, Japonia se afirmase ca o putere industrialã îndevenire. Ea dobândise deja statutul de putere regio-nalã. Problema care se ridica era aceea de a elaboraun model de dezvoltare care sã solidarizeze þãrile dinregiune în jurul unui proiect comun. În acest context,este lansat modelul cunoscut sub numele de flying geese.Dupã cum ºtim, gâºtele sãlbatice zboarã într-o anumitãformulã, asemãnãtoare unei escadrile de avioane, cuo gâscã în faþã, urmatã de douã gâºte, apoi de patruº.a.m.d. Rolul gâºtei aflate în fruntea plutonului, de faptþara cea mai dezvoltatã, este aceea de a experimentadiverse tehnologii ºi industrii. Dupã o perioadã deexperimentare ºi utilizare, þara din fruntea plutonuluitransferã aceste tehnologii cãtre rândul al doilea deþãri, mai puþin dezvoltate. Acestea implementeazã totce au primit ºi le utilizeazã o vreme. Dupã care, letransferã urmãtorului rând de gâºte.

Care sunt avantajele modelului? Cea mai dezvoltatãþarã a regiunii joacã ºi cel mai important rol: sãexperimenteze idei, tehnologii, industrii, într-uncuvânt, sã inoveze. Procesul de transfer nu se referãdoar la tehnologiile propriu-zise. Este vorba despre unpachet care cuprinde tehnologia ºi know how-ul. Aldoilea rând de þãri are timp sã se pregãteascã pentrua asimila cât mai repede, a valorifica ºi pune la lucrunoile tehnologii. În tot acest timp, þara cea mai dez-voltatã începe sã experimenteze ºi sã lanseze altetehnologii, alte tipuri de organizare. ªi procesul



continuã. Noul model uºureazã în mod evidenttransferul tehnologic ºi de bunã experienþã. Dar cel maiimportant avantaj este cã el dezvoltã un tip de solidaritateîntre þãrile din aceeaºi regiune. Þãrile mai puþindezvoltate pot beneficia de experienþa celor maidezvoltate. Nu ºtim cu ce rezultate a funcþionat modelulîn perioada interbelicã. Putem spune cã el a condus laridicarea „tigrilor asiatici” în perioada postbelicã. Tabelulde mai jos aratã cã ridicarea multor þãri asiatice s-a fãcutprin iradierea exemplului Japoniei, de care stateleasiatice mai mici erau legate tehnologic ºi comercial.

Sursa: World Bank Atlas, 1999, The World Factbook, 2001 (Cohen,2003, p. 278).

Aºa cum trebuie spus, astãzi este mai dificil camodelul sã lucreze. Între timp, au apãrut douã „gâºte”conducãtoare, douã þãri aflate umãr la umãr în cursaeconomicã a Asiei ºi a lumii, Japonia ºi China. Vomvedea cum vor evolua lucrurile în perioada urmãtoare.

Þara Principalii parteneri comerciali (% din PIB)

Singapore Japonia, SUA, Maleiezia 9%

Malaiezia Japonia, SUA, Singapore 5,2%

Coreea de Sud Japonia, SUA, China, Germania 0,6%

Australia Japonia, SUA, Marea Britanie 2,3%

Thailanda Japonia, SUA, Singapore 2,4%

Filipine SUA, Japonia, Singapore 1,5%

Indonezia Japonia, SUA, Singapore 2,2%

Taiwan Japonia, SUA, Singapore –


22 / Paul Dobrescu

Cel de-al Doilea Rãzboi Mondial a gãsit Europa nunumai secãtuitã, dar ºi ocupatã de cãtre cele douãsuperputeri ale momentului: SUA ºi fosta UniuneSovieticã. La pierderile imense generate de rãzboi seadãuga aceastã situaþie geopoliticã nouã. O dovadã cãEuropa a învãþat ceva din experienþa atât de amarã pecare tocmai o încheiase este ºi faptul cã a inauguratun nou model de dezvoltare. O inovaþie de sistembazat nu doar pe potenþialul unei þãri, ci al unei întregiregiuni geografice. Descoperirea regiunii ca formulãde dezvoltare viitoare nu este întâmplãtoare. ÞãrileEuropei erau mici, comparativ cu puterile dominanteale momentului. Nici Germania, nici Franþa, nici Ita-lia nu se puteau compara cu SUA sau UniuneaSovieticã. Nu puteau face faþã noii situaþii decât dacãse uneau, decât dacã intrau în competiþie nu ca þãriindividuale, ci ca regiune. De aceea, Europa a construitprima regiune economicã a lumii. ªi astfel, la contri-buþiile pe care le-a înscris de-a lungul istoriei, Europaa mai adãugat una, cea a unui nou model de dez-voltare, cel regional.

Este momentul sã subliniem ºi raþiunea economicãa noii iniþiative. Evoluþia a arãtat cã avem de-a face cuo inovaþie viabilã care a favorizat un mare salt înainte.De pildã, în 1968, tarifele intracomunitare au fost înîntregime eliminate. Efectele economice au fost spec-taculoase: comerþul intracomunitar a crescut de ºaseori, în timp ce schimburile CEE cu terþe þãri au sporitde trei ori. În perioada 1950–1957, cele ºase state fon-datoare au înregistrat o creºtere economicã de 54%,iar între 1958–1964 creºterea a fost de 47%. În



perioadele respective, economia Marii Britanii acrescut cu 20%, respectiv cu 29%, deci aproximativjumãtate din creºterea celor ºase. Pe acest fundaleconomic a apãrut astfel solicitarea Marii Britanii deaderare la Comunitatea Europeanã. În general, putemspune cã procesul de extindere a avut la bazã atrac-tivitatea Uniunii Europene, iar aceastã atractivitate areîn miezul sãu performanþa ºi competitivitatea noii re-giuni economice. Tot performanþa explicã ºi rãspân-direa planetarã a noului model.

Dezbaterea contemporanã este focalizatã pe crizã ºipe modalitãþile de depãºire a acesteia. Suntem tentaþisã considerãm cã actuala crizã stã la baza tuturorproblemelor cu care se confruntã societatea de astãzi,sã punem totul pe seama crizei. În multe privinþe, eanu a fãcut decât sã developeze mai clar o situaþie careexista deja. Stã parcã în natura umanã sã nu observeacumulãrile treptate ºi sã se mire în faþa schimbãrilorbruºte, învinuindu-le pe acestea de tot rãul, pe care l-apregãtit, de fapt, întreaga evoluþie anterioarã. Subli-niem acest lucru pentru a arãta cã, în fond, epuizareade model sau de paradigmã deveniserã vizibile încãînainte de crizã. Criza a accelerat tendinþe deja insta-late. Ca atare, peste criza economicã se suprapune unalt fenomen, într-un fel mai important, prezent îndeclanºarea crizei ºi care se va profila cu mult mai multãclaritate dupã încheierea acesteia. Este vorba despreproblema modelului de dezvoltare.

Oricine priveºte mai atent la societatea contempo-ranã poate observa cã s-a ajuns la un punct de inflexi-une. Un punct de inflexiune în ceea ce priveºte


24 / Paul Dobrescu

modelul de dezvoltare al statelor avansate, generat înprimul rând de ruperea echilibrului dintre stat ºi piaþã,de identificarea reglementãrii cu un adevãrat inamic.Problema este cã refacerea acestui raport nu în-seamnã, pur ºi simplu, creºterea rolului statului. Ar fifoarte simplu ºi la îndemâna oricui.

Ceea ce se cere este regândirea raportului ºi amodelului ca atare. Cum au remarcat mai mulþi analiºti,este nevoie nu de un big government, ci de un bettergovernment. În literatura de specialitate au apãrut punctede vedere potrivit cãrora, oricum, rolul statului vacreºte. Pentru cã, de pildã, vor creºte cheltuielile publice(generate, între altele, ºi de procesul de îmbãtrânire apopulaþiei). Nu aceastã funcþie o avem în vedere însã,ci rolul statului în câmpul decisiv al elaborãrilorstrategice, al stimulãrii unor domenii fundamentalepentru progresul contemporan (cum ar fi cercetarea),al protejãrii mediului, al consolidãrii economiei realebazate pe valoarea adãugatã, care sã previnã activitãþilespeculative ºi apariþia a tot felul de bubbles.

Cu alte cuvinte, este vorba despre rolul statului depromovare a intereselor generale ale unei naþiuni, pecare numai el le poate îndeplini. Dacã ºi-ar fi conservatprerogativele în asemenea domenii, statul nu puteaconsimþi la dereglementãri, pentru cã, în ultimãinstanþã, acestea sunt decontate de cãtre toþi cetãþenii,adicã aceia pe care statul îi reprezintã. Statul nuputea sã nu facã din dezvoltare obiectivul unificatoral activitãþii sale, pentru cã dezvoltarea coincide cuinteresul fiecãrui cetãþean. Or, despre dezvoltare ºiparticularitãþile sale contemporane s-a vorbit foarte



puþin în statele avansate. Statul nu putea sã nuprospecteze cãi de evoluþie viitoare, sã nu se preocupede degradarea ecologicã, sã nu asigure echilibrele mariale unei societãþi, sã nu observe cã perspectiva este ceacare începe sã sufere.

Când statul a cedat sau a transferat din preroga-tivele sale domeniului privat, când a abdicat de la ceeace îi revenea cu deosebire, ceva extrem de importants-a întâmplat. Busola care trebuia sã identifice proble-mele termenului mediu ºi lung, care trebuia sã asigureechilibrele mari, cele de care se poate ocupa numaistatul, a început sã se deregleze; iar societatea sã aibãprobleme. Nu poþi obliga partea sã judece în termeniiansamblului. Iatã de ce reconstrucþia raportului dintrestat ºi privat este mai complexã ºi ea trebuie regânditãfoarte atent.

Descoperim punctul de inflexiune de care amin-team ºi în plan internaþional. Globalizarea a accelerattensiunea dintre creºtere ºi sustenabilitate pânã lapunctul în care raportul dintre ele trebuie neapãratregândit. Schimbãrile climatice ilustreazã cã ne apro-piem de un moment ireversibil al degradãrii mediului,punct de la care fie evoluþia devine incontrolabilã, fievor fi necesare costuri enorme pentru a fi stopatã.Creºterea demograficã a lumii reliefeazã evoluþii cutotul inegale, care vor accentua problemele degradãriimediului ºi vor favoriza adevãrate mutaþii în distribuþiapopulaþiei pe glob, în echilibrul piramidei demo-grafice. Tendinþa de epuizare a resurselor devine dince în ce mai alarmantã. În termenii lui Henry Kissinger,„un nou Bretton Woods este mai necesar decât


26 / Paul Dobrescu

oricând” (Despre China, Bucureºti, Editura Comu-nicare.ro, 2011); aceasta, pentru a pune capãt practiciide pânã acum care „a echivalat ordinea mondialã cuacceptarea proiectelor americane, inclusiv a preferin-þelor noastre interne”. În opinia noastrã, este nevoiemai mult decât oricând de o inovaþie de sistem caresã regândeascã atât strategiile de dezvoltare internã,cât ºi pe cele internaþionale.

Februarie 2010


VISUL AMERICAN NU AR TREBUIDEMONIZAT

În ultima vreme, se vorbeºte tot mai insistent despredeclinul sau chiar despre prãbuºirea „visului ame-rican”1. Unul din cele mai triste lucruri pe care le-arputea aduce criza. „Visul american” este formula carecondenseazã contribuþia americanã la dezvoltareasocietãþii capitaliste. În orice caz, formula care a sporitmult atractivitatea acestui model. Ea sugereazã, înprimul rând, o organizare meritocraticã a societãþii:izbândeºte cel mai bun, cel mai performant, dotat ºihotãrât sã lupte, sã-ºi apropie succesul; o societatedeschisã, fãrã prejudecãþi, care încurajeazã aerisirea peverticalã. Ea fixeazã un adevãr emblematic: succesulde ansamblu se hrãneºte din succese individuale; prinurmare, rolul statului este sã asigure câmp de afirmareindividului ºi aspiraþiilor sale, sã menþinã încrederea,sã consolideze voinþa de a izbândi. Succesul esteindividual, contextul ºi regula sunt sociale; statul ºisocietatea nu sunt mai puþin importante, numai cã elesunt plasate în fundal ºi au menirea de a asigura


28 / Paul Dobrescu

climatul afirmãrii ºi respectarea regulii. Puþine societãþiau ºtiut sã încurajeze atât de mult valoarea – indiferentde domeniul în care se afirmã –, sã o protejeze, sã orãsplãteascã; puþine societãþi au ºtiut sã stimuleze ºi sãcultive încrederea cetãþenilor sãi cã pot urca oricât desus pe scara ierarhiei sociale, cã ascensiunea lordepinde numai de ei. America este acolo unde estepentru cã a ºtiut sã situeze pe cel mai înalt piedestalvaloarea, cea care sparge tiparele, cea care inoveazã,într-un cuvânt cea care trage lucrurile înainte.

Dacã „visul american” este în pericol de a se prãbuºiîn tensiunile alimentate de crizã ar fi cea mai marepierdere a societãþii americane. Ar dispãrea nu doaro aspiraþie; ar dispãrea un motor al dezvoltãrii (poateprincipalul motor, reprezentat întotdeauna deîncredere), ar dispãrea filonul aspiraþional care puneîntodeauna în miºcare o societate. Pur ºi simplu, fãrã„visul american”, societatea americanã ar deveni maisãracã ºi s-ar înseria celorlalte modele capitaliste.

Dintr-un blocaj, dintr-o situaþie criticã nu se ieseschimbând doar latura de înaintare: nu pe stânga, cipe dreapta, nu apelând la privat, ci la stat. Se iesegãsind o nouã combinaþie, o nouã dozare a combi-naþiei. Suficient de echilibratã pentru a stimula ambiiactori – statul ºi privatul – suficient de finã pentru aprilejui o reproiectare a misiunii fiecãruia, a ansam-blului ºi funcþionãrii sale. Nu existã nicio reþetã înaceastã privinþã. Oricâte proiecþii s-ar face, orice mo-del al combinaþiei s-ar identifica, nu trebuie afectatãiniþiativa particularã, pentru cã ea hrãneºte perfor-manþa sistemului. Dupã cum se exprima unul dintre



editorialiºtii veterani ai revistei Time, George M. Taber,„în ciuda imperfecþiunilor evidente ºi a reformelornecesare, capitalismul se bazeazã pe forþa cea maicreativã ºi mai dinamicã a oricãrei civilizaþii – putereaindividului liber ºi ambiþios” (George M. Taber, AQuestion Revisited: Is Capitalism Working?, 4 martie 2009,http://knowledge.wharton.upenn.edu).

Ca urmare a rãspândirii globale a filmului de laHollywood, visul american a exercitat o adevãratãseducþie asupra a milioane de oameni din toatã lumea,reprezentând unul dintre cele mai sigure „produse deexport” ale Americii. Interesant este cã acest filon cul-tural a asigurat în societatea americanã ºi o anumitã ac-ceptabilitate a bogãþiei – inclusiv a celei extravagante –,menþinând prospeþimea aspiraþiei cã, prin muncã,educaþie ºi talent, bogãþia este accesibilã oricui.

Nu ar fi în întregime corect dacã am plasa „coru-perea” visului american doar în perioada crizei. Semnalede alarmã privind degradarea acestei aspiraþii au apãrutîn ultimele decenii. Criticile au vizat faptul cã visulamerican a evoluat într-o direcþie pur consumistã ºi s-adepãrtat de rãdãcina culturalã ºi religioasã ca urmare aperioadei de bunãstare prelungitã ºi a show-urilor deteleviziune. Preºedintele Obama a fost vãzut de cãtremulþi drept o dovadã vie a existenþei „visului american”;o carte autobiograficã a sa se revendicã, încã din titlu,de la acest filon, promiþând o „recuperare” a visuluiamerican: The Audacity of Hope. Thoughts on Reclaming theAmerican Dream.

În contextul informaþiilor cu privire la „bonusurileobscene”, dupã cum se exprima însuºi preºedintele


30 / Paul Dobrescu

Obama, obþinute de manageri de bancã sau de fonduride investiþii, au apãrut reacþii de respingere exprimândfuria publicã împotriva „îmbogãþiþilor de pe WallStreet”. Într-o conferinþã þinutã în 2009 la WhartonSchool of Business a Universitãþii Pennsylvania, fostuldirector al bãncii Merrill Lynch, John Thain2, ridicãexact aceastã problemã, a demonizãrii Wall Street-uluiºi, într-un plan mai larg, a visului american: „WallStreet-ul continuã sã fie un loc grozav unde oamenii potavea o carierã grozavã. Nu vreau sã personalizez preamult, dar eu am crescut într-un orãºel din Midwest. Nufusesem niciodatã pe coasta de Est. Am colegi din liceucare lucreazã la benzinãrie, vând asigurãri sau sunt înînchisoare. Eu am mers la o facultate bunã, am fãcutun MBA bun3. Nu cunoºteam pe nimeni, nu aveamniciun contact, nu aveam niciun ban. Pur ºi simplu, caurmare a faptului cã Wall Street se bazeazã pe meri-tocraþie (trebuie doar sã ai abilitãþile necesare), poþiîncepe de la zero. Poþi deveni director la GoldmanSachs. Poþi deveni directorul Bursei de la New York. Poþideveni directorul Merrill Lynch. Acesta este visulamerican ºi este un lucru bun. ªi cred cã e pãcat cãtocmai visul american este demonizat, foarte pãcat.”(John Thain, It’s Unfortunate That the American Dream HasBeen Demonized, http://knowledge.wharton.upenn.edu).

Am reprodus aceastã mãrturisire pentru cã ea estefoarte instructivã, atât pentru virtuþile visului american,cât ºi pentru pericolele care îl pasc, pentru tentaþiilecare îl erodeazã. Excesul a fost tolerat în conglome-ratul de trãiri ºi atitudini care alcãtuiau substanþavisului american. Un pic de extravaganþã conferea



chiar culoare, un parfum special visului american.Numai cã extravaganþa era susþinutã din venituriproprii ºi, mai ales, nu îi afecta pe ceilalþi. Acum aintervenit o modificare care altereazã lucrurile:extravaganþa, dacã nu se face direct pe bani publici,atunci afecteazã, uneori dramatic, veniturile oamenilorobiºnuiþi. Admirãm cariera rapidã a lui John Thain ºinu avem nici cea mai micã îndoialã cã ea a avut locexclusiv pe baza meritelor personale. Nu putem sã-iîmpãrtãºim opinia potrivit cãreia „Wall Street-ulcontinuã sã fie un loc grozav”. Nu, nu mai este un locgrozav! Nu vom da decât un exemplu. Potrivit OECD,sumele mobilizate din banii contribuabililor pentrusalvarea bãncilor ºi a companiilor de asigurare se ridicãla 11,4 trilioane dolari, ceea ce înseamnã 1.675 dedolari de la fiecare locuitor al acestei planete (ClaudeKarnoouh, „Capitalismul, critica marxistã ºi subiectulistoric astãzi”, Cultura, nr. 7 (262), Anul V, 25 februarie,2010). Criza, dupã cum se ºtie, a plecat din Wall Street.Putem continua sã credem cã Wall Street-ul continuãsã fie un loc grozav?

Dãinuirea visului american depinde fundamental ºide ceea ce fac cei care au fost selectaþi de criteriilemeritocratice ale societãþii americane ºi au ajuns învârful ierarhiei sociale. Dacã societatea americanã adevenit aºa de performantã, de atractivã, este ºi pentrucã elitele ei au fost dedicate unor valori care au fost maiîntotdeauna complementare cu aspiraþii mai largi alecetãþenilor americani ºi ale epocii în care au trãit.Necazul mare al Americii este cã o dereglare a avut locchiar la nivelul elitelor. În afara acestei ipoteze, nu poþi


32 / Paul Dobrescu

sã înþelegi cum o þarã care dispune de asemeneacompetenþe ajunge sã fie confruntatã cu probleme careþin de erori elementare, în ultimã instanþã de ne-socotirea regulii ºi a învãþãmintelor relevate de istoriaamericanã. Într-adevãr, necazul a pornit în domeniulfinanciaro-bancar. Dar nimeni nu a oprit direcþiagreºitã. Visul american pur ºi simplu nu poate dãinuidacã vârfurile se depãrteazã de filonul moral al acestuivis. Aici identificãm ºi una dintre dificultãþile majorecu care se confruntã administraþia Obama, spre deo-sebire de administraþia Roosevelt. Atunci, visulamerican nu era zdruncinat. Acum degradarea vine dela vârf. ªi, tocmai de aceea, va fi mai greu de oprit. Vafi nevoie de o reconstrucþie moralã la nivelul unorsegmente ale elitei. Depãºirea crizei, aºa cum am maispus, nu este doar o problemã economicã, ci ºi unamoralã, de încredere. Lucrarea politicã a lui Rooseveltare, în aceastã privinþã, valoare de bibliografie esenþialã.

Note

1. „Visul american” este un termen cu o încãrcãturãspecialã în cultura americanã. El se asociazã invariabil cu câtevaidei de bazã: muncã asiduã, cumpãtare, succes, celebritate,bani, frumuseþe ºi condiþie fizicã, excelenþã, talent, realizãriieºite din comun. Termenul ca atare a fost folosit pentru primadatã într-o lucrare din 1931 a scriitorului James TruslowAdams, The Epic of America, dar istoria sa este mult mai bogatã.Are puternice rãdãcini în religia protestantã, mai ales înpreocupãrile protestante privind predestinarea ºi semneleexterioare ale graþiei divine. În condiþiile în care naºterea ºipoziþia socialã nu mai reprezentau rãspunsuri convingãtoare



cu privire la predestinare, mulþi credincioºi protestanþi auîmbrãþiºat ideea potrivit cãreia succesul financiar obþinut prinmuncã asiduã este un astfel de semn al graþiei divine, unindiciu cu privire la faptul cã Dumnezeu este de acord cu acþiu-nile umane. Ceea ce a mai primit denumirea de „materialismmoral”. În secolul al XIX-lea, o serie de romane siropoasescrise de Horatio Alger Jr. înregistreazã un succes enorm,prezentând personaje care, prin muncã susþinutã ºi per-severenþã, ajung sã îºi depãºeascã condiþia modestã. Ceea ceinaugureazã un gen literar, dar ºi o adevãratã legendã cuprivire la saltul pe care oricine îl poate face în America de la„zdrenþe” la bogãþie (legenda rags-to-riches). Aceste idei vor ficonsacrate de filmul american de la Hollywood, caracterizat– indiferent de intrigi, personaje, conflicte – de un puternicfilon aspiraþional.

2. În decembrie 2007, John Thain a devenit directorulBãncii Merrill Lynch ºi, în timpul mandatului sãu, a inter-mediat preluarea lui Merrill Lynch de cãtre Bank of America;tranzacþia a fost foarte controversatã, existând acuzaþia cãproblemele financiare serioase de la Merrill Lynch nu au fostprezentate într-un mod transparent investitorilor. Contro-versele în jurul numelui sãu s-au datorat ºi faptului cã, încontextul fuziunii cu Bank of America, Thain a încasatbonusuri uriaºe, iar dupã fuziunea propriu-zisã, Bank ofAmerica a primit fonduri publice prin programul de salvarea bãncilor TARP. Cel mai mare scandal a fost cauzat deinformaþia cã, în momentul în care a devenit director la MerrillLynch, a cheltuit mai mult de 1,2 milioane de dolari pentrureamenajarea propriului birou. În acelaºi interviu, Thain seapãrã de acuzaþia cã ºi-a reamenajat biroul cu banii contri-buabililor, precizând cã acest lucru se întâmplase în decembrie2007, înainte de fuziunea cu Bank of America ºi înainte deimplementarea planului de salvare a bãncilor. Dupã izbuncireascandalului de presã, Thain a dat înapoi banii pentru rea-menajare, a recunoscut public faptul cã a fost o greºealã ºi a


34 / Paul Dobrescu

afirmat cã, dacã s-ar mai afla într-o situaþie similarã, ºi-arcumpãra mobila de la IKEA.

3. Facultatea este MIT, iar MBA-ul a fost obþinut la HarvardBusiness School.

Iunie 2010


SECOLUL XXI NU VA MAI FIAMERICAN. VA FI MÃCAR UNUL

OCCIDENTAL?

Richard Cooper afirmã limpede: „Impactul ridicãriiChinei asupra lumii va fi cel puþin la fel de mareprecum cel al SUA în secolul trecut, probabil însã multmai mare.” (Richard Cooper, „Economic, Social, andEnvironmental“, Foreign Affairs, noiembrie/decembrie2009). Acest impact este asociat în primul rând custatutul ei de „formidabilã putere globalã”. Am face oprecizare cu privire la puterea financiarã a Chinei.Astãzi, China are de departe cel mai mare volum derezerve valutare din lume – 2,4 trilioane de dolari –,cam de patru ori mai mult decât fondurile deîmprumut de care dispune Fondul Monetar Interna-þional. Acumularea de rezerve valutare este cea maibunã mãsurã de protecþie împotriva volatilitãþii pie-þelor financiare. Dispunând de rezerve aºa de mari,China a trecut cu bine de criza asiaticã din 1997–1998,a trecut cu bine ºi de actuala crizã economicã.


36 / Paul Dobrescu

Fenomenul uimitor de aici încolo începe sã aparã.Paul Krugman ne spune cã, potrivit evaluãrilor FMI,China va avea în 2010 un surplus comercial de peste450 de miliarde, de 10 ori mai mult decât în 2003.„Astãzi, China adaugã mai mult de 30 miliarde dedolari în fiecare lunã la imensa sa rezervã valutarã de2,4 trilioane de dolari.” (Paul Krugman, „Taking onChina“, New York Times, 15 martie 2010.) Calculul aratãcã în 2014 China va avea o masã de rezervã valutarãcare va depãºi 4 trilioane de dolari, sumã mai maredecât deficitele comerciale ale tuturor þãrilor dezvol-tate luate la un loc. În alþi termeni, finanþarea acestordeficite va depinde de rezervele valutare ale Chinei.Dacã pe relaþia cu SUA, care are ºi cel mai mare deficit,lucrurile se cer discutate separat – SUA are piaþa ceamai mare a lumii, moneda ei naþionalã este ºi prin-cipala monedã de schimb ºi de tezaurizare etc. –, perelaþia cu toate celelalte þãri dezvoltate, influenþa Chi-nei devine foarte importantã. Putem vorbi chiar de-spre o dependenþã de finanþele chineze.

Investiþiile strãine în China au reprezentat motoruldezvoltãrii acestei þãri. Ceea ce impresioneazã acum estefluxul financiar dinspre China spre lume. Într-o lucrarea lui R. G. Sutter (Chinese Foreign Relations. Power and PolicySince the Cold War, Rowman and Littlefield Publishers,Lanham, Maryland, 2008, p. 109) apare o cifrã semni-ficativã: investiþiile chineze directe în strãinãtate s-auridicat în 2005 la cifra de 6,9 miliarde de dolari. Pemãsura acumulãrii de rezerve valutare, investiþiile Chineiîn strãinãtate au crescut spectaculos. De pildã, potrivitlui Stephen D. King (Losing Control: The Emerging Threats



to Western Prosperity, Yale University Press, New Haven,London, 2010, p. 84), investiþiile fãcute în afarã de cãtreBanca Centralã chinezã s-ar ridica la 1.841 miliarde dedolari. Un flux financiar enorm, un canal pe carecirculã nu numai valutã, ci ºi influenþã.

Ascensiunea Chinei în lumea de astãzi nu poate fiexplicatã apelând doar la puterea economiei sale.China deþine atuuri care se dovedesc foarte impor-tante în ecuaþia dezvoltãrii contemporane. Cum estecel demografic. Þãrile care s-au dezvoltat în ultimii anis-au bazat mult ºi pe forþa numãrului. Ca sã depãºeascãPIB-ul american, China are nevoie sã realizeze doar ocincime din productivitatea americanã. Restul estecompensat de diferenþa de populaþie. Esenþialã este ºisecurizarea aprovizionãrii cu energie. Dezvoltarea areastãzi nevoie vitalã de energie. De aceea, hartageopoliticã a planetei este desenatã în bunã mãsurãde harta ei energeticã. Ca rãspuns la setea sa nepotolitãde energie, China a elaborat, prima, o strategie a apro-vizionãrii cu energie. În acelaºi rãspuns se încadreazãºi apariþia cuplurilor energetice dintre marii consu-matori ºi marii producãtori. Observaþi asemeneacupluri: Rusia-Germania, SUA-Arabia Sauditã, Chi-na-Arabia Sauditã, China-Iran, India-Iran. Cine se aflãîn afara acestor circuite, ºi a altora, se va afla ºi în afarapoliticii mari a lumii. Un alt factor este valorificarearolului statului în procesul propriei dezvoltãri.Competiþia economicã de astãzi are aceastã caracte-risticã: þãrile în curs de dezvoltare au folosit propriilestructuri statale ca instrumente ale succesului, ca o mo-dalitate de diminuare a asimetriei dintre ele ºi statele


38 / Paul Dobrescu

dezvoltate. În urmã cu numai câþiva ani, nimeni nuvorbea de Sovereign Wealth Funds; astãzi, acestefonduri, la lansarea cãrora China a avut rolul ei,dispun de sume uriaºe ºi reprezintã instrumente prinintermediul cãrora statele respective îºi promoveazãpolitica investiþionalã. Ca sã nu mai amintim de faptulcã ridicarea Chinei s-a produs în plin proces deafirmare a globalizãrii. Nu ar fi o exagerare sãconsiderãm ridicarea Chinei un simbol al valorificãriiinteligente a contextului creat de procesul globalizãrii.

În plus, China beneficiazã ºi de o serie de tendinþefavorabile: ridicarea Asiei, ridicarea þãrilor în curs dedezvoltare, afirmarea þãrilor mari, a coloºilor. Forþa eide propulsie vine din propria strategie, din propriulefort, dar acum ea este întreþinutã ºi de valul istoricîn fruntea cãruia se aflã ºi pe care a ajuns sã-l sim-bolizeze. Aceastã þarã va deveni, foarte probabil, în-tr-un deceniu sau douã, puterea economicã numãrulunu a lumii. Problema este de timp. Sunt autori careconsiderã cã ridicarea celei mai populate þãri a lumiieste atât de masivã, cu implicaþii atât de mari, încât eanu poate fi analizatã doar pe relaþia cu SUA. De pildã,într-un articol din Foreign Affairs, John Ikenberrypropune douã etaje de analizã. Analiza raportuluidintre puterea economicã a SUA ºi a Chinei este foarteimportantã, dar cu totul insuficientã. Dacã vom urmaaceastã perspectivã, vom conchide, în ultimã instanþã,cã America va fi depãºitã de cãtre China ºi cã însãºi„era americanã ia sfârºit“. Al doilea etaj este mai im-portant, pentru cã, dacã vom citi ridicarea Chinei laproporþiile ei reale, vom descoperi cã, de fapt, „China



trebuie sã facã faþã sistemului centrat pe valorileoccidentale“. Este vorba despre un proces mult maiamplu. Nu se schimbã puterile între ele, nu avem dea face doar cu o prefacere la vârf, ci este vorba despresetul de valori care conduce lumea, despre orientareaei de ansamblu. „Lumea bazatã pe valorile occidentaleeste înlocuitã de una dominatã de Orient.“ Existã ofrazã cheie în articol, vizând soluþia politicã pe care artrebui sã o degaje noua situaþie:

Problema cheie pe care trebuie sã ºi o aminteascã lideriiamericani este urmãtoarea: China, singurã, poate depãºiSUA, dar este mult mai puþin probabil ca aceastã þarãsã depãºeascã ordinea occidentalã. (John G. Ikenberry,„The Rise of China and the Future of the West“, ForeignAffairs, ianuarie/februarie 2008, p. 36)

În raport cu capacitatea sistemului vestic în ansam-blu, puterea economicã a Chinei devine mult mai puþinimportantã; ea este mai puþin redutabilã decât econo-miile combinate ale þãrilor membre ale OECD-ului.Aceasta este ºi mai adevãrat în ceea ce priveºte cheltu-ielile militare. China nu poate spera sã se apropie decheltuielile militare ale þãrilor membre ale OECD. DacãSUA vor mai domina secolul XXI, aceasta nu se maipoate întâmpla decât în fruntea coaliþiei statelor dez-voltate. Ceea ce solicitã o schimbare de perspectivã: nuSUA, ci ordinea occidentalã; nu SUA, ci grupul þãrilordezvoltate. Avem de a face cu o alegere între modeluloccidental ºi cel pe cale de constituire, modelul estic,în fapt cel asiatic. Depãºirea SUA de cãtre China apareprobabilã. De aceea, miza este de a formula un rãspuns


40 / Paul Dobrescu

nu în termenii binomului China-America, ci China-lu-mea occidentalã. Ceea ce presupune din partea acesteilumi o altã atitudine ºi prefigurarea cu rapiditate a uneistrategii neconvenþionale. Sunt semnificative în aceastãprivinþã preocupãrile recente de a imagina o Uniuneeconomicã transatlanticã, prezentate în revista ForeignAffairs (Richard Rosecrance, „Bigger is Better: The Casefor a Transatlantic Economic Union“, Foreign Affairs,mai/iunie 2010, pp. 42-50). Actuala crizã a relevat cãSUA nu ar fi putut controla mãrimea dobânzilor ºi ratainflaþiei dacã Europa, Japonia ºi China nu ar fi continuatsã cumpere ºi sã deþinã titluri americane.

Dacã aceste fonduri ar fi fost retrase, nici cel mai marevolum de cheltuieli interne (sau imprimare de bani)nu le-ar fi compensat. Cu alte cuvinte, chiar ºi cei maimari actori sunt prea mici pentru a rezolva criza cuforþe proprii.

Richard Rosecrance recunoaºte capacitatea compe-tiþionalã a economiilor emergente din Asia, cu deo-sebire a Chinei ºi Indiei. El subliniazã, în acelaºi timp,cã aceste economii au nevoie de pieþele bogate aleOccidentului, cã, oricât de mult ar dezvolta consumulintern, statele asiatice nu pot absorbi mulþimea debunuri pe care le exportã în momentul de faþã în þãriledezvoltate. De aceea, rãspunsul ar putea fi unireaacestor pieþe, pentru a avea un rãspuns coerent ºi oatitudine comunã în faþa valului de produse ieftinevenite din statele în curs de dezvoltare.

Nu este nevoie ca Statele Unite sã lupte împotrivaprovocãrilor din ce în ce mai mari venite din partea



Chinei sau a Indiei, ori sã contrapunã aceste þãri unaceleilalte. SUA îºi pot folosi piaþa considerabilã, com-binatã cu cea a Europei, pentru a atrage þãrileprotocapitaliste avansate ca într-o pânzã de pãianjen…Economia americanã îºi poate spori amploarea ºivitalitatea prin intermediul unor noi acorduri monetareºi de liber schimb. Aceste aranjamente sunt importantenu numai pentru a contracara efectele pe termen lungale recesiunii, ci ºi pentru a þine piept creºteriieconomice din economiile emergente… Mai mult, potfi realizate fãrã riscul fragmentãrii economice sau alconflictelor geopolitice. (Ibidem)

Toate acestea sunt deocamdatã probleme de pers-pectivã. Mult mai presantã este perfecþionarea ordiniiactuale pentru a-i spori capacitatea de a integraþãrile care se afirmã ca puteri importante ale momen-tului. Adaptarea ordinii actuale la realitatea econo-micã pe care ne-o propune începutul secolului XXIeste lentã. De pildã, în cadrul Fondului MonetarInternaþional, Washingtonul are 17% din voturi – maipuþin de 30% cum a avut odatã, dar un numãr sufi-cient pentru a bloca orice mãsurã, pentru cã apro-barea unei acþiuni trebuie sã întruneascã 85% dinvoturi. Uniunea Europeanã are un cuvânt hotãrâtorîn numirea a 10 din cei 24 de membri ai Board-ului.China are o putere de vot puþin mai mare decât aElveþiei ºi sub cea a þãrilor din Benelux. Deci pro-blema fundamentalã, aºa cum sublinia ºi Ikenberry,este menþinerea deschiderii ºi flexibilitãþii sistemuluipentru a conferi o voce mai puternicã unor stateprecum China, Mexic, Coreea de Sud, Turcia, Brazi-lia, India, Africa de Sud. Un sistem este viabil atâta


42 / Paul Dobrescu

timp cât este reprezentativ pentru distribuþia puterii.Cum aceastã distribuþie s-a modificat dramatic, ºisistemul de structuri globale trebuie sã urmezeaceeaºi cale.

De aceea, problema fundamentalã a momentului esteintegrarea noii puteri în structurile globale existente.Cum observã ºi Bergsten, este vorba despre structuriconstruite de cãtre SUA ºi Uniunea Europeanã de alungul timpului. Întrebarea esenþialã este: va cere noulsosit ajustãri sau o regândire a sistemului? Potrivit luiBergsten, „…existã semne din ce în ce mai vizibile po-trivit cãrora China are un obiectiv diferit. În numeroasedomenii, ea are strategii care intrã în conflict cu nor-mele, regulile ºi aranjamentele instituþionale existente.”(C. Fred Bergsten, „A Partnership of Equals. HowWashington Should Respond to China’s EconomicChallenge“, Foreign Affairs, iulie/august 2008). În ciudachemãrilor din partea Beijingului pentru „o nouã ordineeconomicã internaþionalã” ºi a discuþiilor privind modulîn care „Consensul de la Beijing” ar putea înlocui „Con-sensul de la Washington”, propunerile alternative aleChinei nu se ridicã la nivelul unei „sfidãri revizioniste astatu quo-ului”.

Existã, dupã pãrerea noastrã, motive temeinicepentru ca noua superputere economicã sã susþinãordinea mondialã existentã. În primul rând, pentru cãînsãºi ascensiunea chinezã a avut loc în cadrul acesteiordini. Poate, China nu este în întregime mulþumitã decum lucreazã ordinea existentã. Oricâte nemulþumiri aravea, China nu poate nega un lucru: anume cã esteordinea care i-a facilitat ascensiunea. Ea nu dominãsistemul actual, este adevãrat, dar posedã arma cu care



a învins, anume preþul redus. Toate reglementãrileordinii economice existente au ajutat China sã ºi punãîn valoare acest atu ºi sã devinã o putere redutabilã. Înplus, nu putem neglija faptul cã regula centralã a acestuisistem – încurajarea ºi stimularea pieþei ºi a mecanis-melor sale – a ajutat China în propria dezvoltare ºimodernizare. A ajutat-o chiar în învingerea rezistenþelorinterne la restructurarea economicã în spiritul econo-miei de piaþã. Dacã la Beijing domneºte înþelepciunea– vizibilã într-o serie de mãsuri ºi atitudini –, aceastãordine nu va fi contestatã pe fond. Ba am spune cã, înmulte privinþe, China este interesatã în menþinerea ºiconsolidarea acesteia.

Pentru cel puþin zece ani, nu este probabilã oschimbare semnificativã în poziþia ºi atitudinea Chinei:adicã în perioada în care puterea ei se va împlini. Nestãruie în minte replica unui expert chinez într-o dis-cuþie particularã. Era imediat dupã bombardamentelede la Belgrad, din 1999, când, dintr-o eroare, o bombãa cãzut chiar pe ambasada chinezã din Serbia. Parte-nerul chinez era evident afectat de ceea se întâmplase,dar a preferat sã cunoascã poziþia þãrii noastre înlegãturã cu intervenþia militarã a NATO. Dupã ce amprezentat câteva date, am adresat ºi noi aceeaºi între-bare: dar poziþia Chinei? Rãspunsul a fost prompt:„Noi, noi peste 20 de ani!”. Deocamdatã, au trecut 10.Dar ce diferenþã de putere economicã este între Chinade acum ºi cea de acum 10 ani!

Septembrie 2010


DISPERARE, CINISM SAU MÃSURÃECONOMICÃ MIRACULOASÃ

Chiar în perioada de pregãtire a reuniunii G-20, SUAau anunþat o mãsurã care a fãcut repede înconjurullumii. Preºedintele Rezervelor Federale Americane,Ben Bernanke, a fãcut cunoscut planul de cumpãrarea unor bonuri de trezorerie în valoare de 600 miliardedolari. În termeni practici, mãsura echivaleazã cu oinfuzie masivã de lichiditãþi pe piaþã, în speranþa cã,astfel, se va porni motorul gripat al consumului ºi se vasparge cercul vicios al deflaþiei (perioadã prelungitã descãdere a preþurilor bunurilor, serviciilor ºi activelor).Chiar dacã nu înseamnã o tipãrire propriu-zisã debani, aºa cum a simplificat presa, mãsura, prin efectelesale concrete, poate fi echivalatã cu aºa ceva: easuplimenteazã enorm cantitatea de bani existentã pepiaþã ºi genereazã un val inflaþionist.

Pentru a înþelege rosturile adânci ale mãsurii, secuvine menþionat faptul cã procesul de revenire a SUAdupã criza financiarã a fost lent ºi, în orice caz, multsub evaluãrile de la începutul anului. Se miza pe un



ritm de creºtere economicã de peste douã procenteºi pe o scãdere considerabilã a ºomajului. În pragulultimului trimestru al anului 2010, s-a constatat cãrefacerea este mult mai lentã (1-1,5 procente), con-comitent cu faptul cã nivelul ºomajului s-a menþinutconstant. Din punct de vedere economic, ritmul decreºtere consemnat nu poate fi echivalat cu o refacere,ci mai mult cu o convalescenþã prelungitã. Pentru sin-gura superputere a lumii, acest lucru este greu deacceptat. Calculele politice nu sunt mai puþin impor-tante. Ne aflãm la jumãtatea mandatului actualeiadministraþii, iar alegerile parþiale au reprezentat unavertisment foarte clar la adresa Partidului Democratºi a preºedintelui Obama.

Mãsura ca atare poate declanºa un proces de revenire,aºa cum subliniazã ºi Paul Krugman într-un editorialrecent („Axis of Depression”, New York Times, 18noiembrie 2010). În fond, avem de-a face cu o a douainfuzie de lichiditãþi. Prima, în valoare de 600 miliardedolari, a fost anunþatã în noiembrie 2008, pentru ca,patru luni mai târziu, statisticile oficiale sã arate cãvaloarea realã a acestei iniþiative a fost de 1,8 trilioane(QE2: Fed pulls the trigger, http://money.cnn.com/, 3noiembrie 2010). Deºi a antrenat o asemenea imensãmasã monetarã, efectele propriu-zise, aºa cum am men-þionat mai sus, au fost modeste. Prin noua mãsurã seurmãreºte o adevãratã „biciuire” a economiei, în spe-ranþa cã îºi va reveni mai rapid, antrenând un declinconsiderabil al ºomajului, indicator social de care nimeninu poate face abstracþie.

Existã ºi adversari redutabili ai mãsurii. De pildã,un grup de 23 de economiºti ºi personalitãþi publice


46 / Paul Dobrescu

de primã mãrime (între care am aminti pe NiallFerguson ºi William Kristol) a semnat un documentprin care îi cereau lui Ben Bernanke, preºedinteleRezervelor Federale, sã abandoneze acest plan, con-siderând cã el nu va avea efectul scontat (GraemeWearden, „US Economists campaign against QE2”,http://www.guardian.co.uk/, 15 noiembrie 2010).

La fel de important este ºi impactul internaþionalal mãsurii. Fiind vorba despre o iniþiativã care poategenera o spiralã inflaþionistã, reacþia marilor puterieconomice a fost promptã. În poziþiile luate deguverne sau oficialitãþi ale bãncilor centrale dinGermania, China, Brazilia, Rusia etc., s-a subliniatfaptul cã am avea de-a face cu o încercare de a „exportarecesiunea din SUA cãtre alte state” („South Koreawants larger role for G20”, http://gulfnews.com/, 11noiembrie 2010). Într-adevãr, un dolar mai slab mic-ºoreazã în termeni reali datoria SUA. Valoarea nomi-nalã rãmâne aceeaºi, ceea ce se schimbã este valoarearealã a datoriei. Cea mai afectatã de o asemeneamãsurã este, evident, China, întrucât imensele salerezerve valutare sunt în proporþie de 60% deþinute îndolari. Prin scãderea valorii dolarului, ele vor avea ovaloare mai micã. Nu este nicio îndoialã cã ºi China,la rândul ei, pregãteºte miºcãri de rãspuns. Dupãpãrerea noastrã, cea mai importantã va fi accelerareaprocesului de cumpãrare a diferitelor active dindiferite zone ale lumii. Ultimul numãr din revista TheEconomist titra chiar pe pagina de deschidere: Chinacumpãrã lumea. Este de presupus cã acest proces se vaaccelera acum.



Nu mai puþin afectatã este ºi Germania. Una dintrecele mai mari exportatoare ale lumii, aceastã þarã vaavea de pierdut mult dacã valoarea dolarului scade. Pelângã aceasta, Germania are o sensibilitate specialã laprocesele inflaþioniste, ºtiut fiind cã ceea ce s-aîntâmplat în aceastã þarã în perioada interbelicã estelegat de ritmul galopant înregistrat de inflaþie, cu toateravagiile ei economice ºi sociale. De atunci, Germanianu a mai consimþit sã accepte ritmuri inflaþionisteriscante, iar în politica economicã a UE de astãzi sesimte aceastã poziþie.

De altfel, SUA iau în calcul faptul cã multe þãrioccidentale vor avea rezerve serioase faþã de mãsurainiþiatã recent. Ca urmare, s-a anunþat cã BenBernanke va face un turneu european pentru a discutacu partenerii sãi occidentali. Se poate anticipa cã vorfi discuþii destul de tensionate, date fiind interesele ºiabordãrile diferite ale partenerilor.

Asupra acestor probleme vom reveni pe larg înnumãrul viitor. Dincolo de controverse ºi dispute –criza ne-a arãtat cã, în domeniul politicilor economice,deosebirile ºi abordãrile diferite, uneori chiar opuse,sunt aproape obiºnuite –, nouã ni se pare importantsã subliniem cã este o mãsurã luatã sub o mare pre-siune, ceea ce englezii numesc last resort measure. Casã înþelegem cum se cuvine acest lucru, ar trebui sãne întrebãm ce s-ar întâmpla dacã mãsura respectivãnu va conduce la un reviriment important. Atunci,totul poate evolua sub semnul tensiunii, al confrun-tãrilor, al derapajelor greu controlabile. Prin urmare,chiar dacã are inconveniente care nu pot fi neglijate,


48 / Paul Dobrescu

abordarea raþionalã ar trebui sã aibã în vedere cât deimportant este ca prima putere a lumii, deci primalocomotivã a economiei mondiale, sã-ºi revinã rapid.

În orice caz, aceastã iniþiativã economicã este ceamai importantã din ultima vreme. Ea va amplificadisputele în jurul dolarului ca principalã monedãglobalã. Va accelera procesul de developare a inte-reselor marilor regiuni ºi marilor puteri economice.Fiind o mãsurã în esenþã protecþionistã, sã sperãm cãnu va alimenta o reacþie în lanþ de mãsuri protec-þioniste, punând sub semnul întrebãrii procesul celmai cuprinzãtor al ultimilor ani, dezvoltarea încontextul globalizãrii contemporane.

Noiembrie 2010


PUTEREA FÃRÃ AURÃ – LA SUPRAFAÞA ºI ÎN ADÂNCURILE

UNEI MÃSURI FINANCIARE

Existã în teoria despre opinia publicã urmãtoareametaforã. Opinia publicã pare liniºtitã, asemenea unuilac traversat nu de valuri, ci de vãlurele. Totul dã sen-zaþia unei liniºti aparente. Chiar în faþa unor evenimenteimportante, imaginea lacului liniºtit nu se schimbã.Schimbarea adevãratã are loc în adâncuri, acolo undelucrurile sunt procesate cu adevãrat, unde se modeleazãnoi tendinþe, noi viziuni. Când lucrurile ies la suprafaþã,este bine sã nu te mai opui. Atunci, opinia publicã, înformele pe care le îmbracã, este de neoprit.

Este imaginea care ne-a venit în minte citind despremãsura recentã adoptatã de cãtre organismele finan-ciare ale SUA, aceea de a livra pe piaþã, în urmãtoareleluni, o sumã imensã de bani, 600 miliarde dolari;scopul urmãrit este întru totul lãudabil: acela de aporni motoarele gripate ale economiei ºi de a declanºao perioadã de refacere rapidã. Dorinþã nu numai a


50 / Paul Dobrescu

Americii, ci a lumii întregi. În orice abordare raþionalã,refacerea rapidã a celei mai puternice economii alumii reprezintã ºi o primã condiþie pentru depãºireacrizei contemporane. Se aºteaptã mult de la o ase-menea mãsurã. Mai ales cã ea reprezintã a douainfuzie de lichiditãþi pe piaþa americanã, dupã cea dinnoiembrie 2008, despre care am relatat în articolul„Secolul XXI nu va mai fi american”. Prima infuzie nua dus la rezultatul scontat, de vreme ce, iatã, a mai fostnevoie de încã o infuzie. Discuþiile între specialiºti suntnumeroase ºi ele propun argumente pro ºi contramãsurii. Câteva lucruri sunt certe: avem de-a face cuo mãsurã luatã sub o enormã presiune. Am puteaspune cã a fost o mãsurã „dictatã” de situaþia econo-micã a SUA, care consemneazã un ritm foarte lent derefacere (echivalat, adeseori, cu o convalescenþãprelungitã) ºi un nivel alarmant al ºomajului, care nua dat niciun semn de scãdere. Dincolo de dezbatereatehnicã propriu-zisã, important este impactul internºi internaþional, care genereazã reacþii, stimuleazãatitudini ºi, mai presus de toate, modeleazã un anumetip de raportare la singura superputere a lumii deastãzi, la SUA. Pe noi ne intereseazã ceea ce s-ar puteamodela în adâncuri din punct de vedere geopolitic.

O superputere trebuie sã fie înconjuratã ºi de oanumitã aurã. Aura adaugã prestigiu, ceva aparte caresporeºte atractivitatea, crediteazã chiar cu mai multãforþã puterea respectivã, îi adaugã ceva ce nu poate fiîn întregime explicitat. Acest lucru este cu deosebireadevãrat în cazul Americii, care a fost întotdeaunaînconjuratã de o aurã specialã. Visul american,



cucerirea cosmosului, descoperirile din domeniul hightech au fost numai câteva dintre elementele aurei decare vorbim. Acum, o întrebare devine tot maiprezentã, deºi nu neapãrat explicitã. Mai este Americaþara pe care o ºtiam? Slãbiciunea provine doar din crizãsau este ceva mai profund? Apare îndoiala. O îndoialãîn plan intern ºi o îndoialã în plan extern. Liderultrebuie sã fie înconjurat de o aurã. Altminteri, elpoate continua sã fie prima putere economicã a lumii,dar nu mai este lider cu adevãrat. Este vorba despre ocrizã, chiar ºi gravã, sau despre o suferinþã structuralã?Sau chiar despre ceva cu care noi, pur ºi simplu, nusuntem obiºnuiþi? Temerile nu ale specialistului, ci aleomului obiºnuit, se înmulþesc ºi se accentueazã înacelaºi timp. Au fost pompaþi în economie bani subforma stimulului economic, sub forma a douã rundede infuzie de capital, au fost luate mãsuri de austeritatela diferite niveluri, unele atât de severe, încât s-adiminuat îngrijorãtor iluminatul pe stradã. ªi totuºi,economia nu decoleazã potrivit aºteptãrilor.

Mai bine de o jumãtate de secol, economia mon-dialã a fost trasã înainte de „locomotiva americanã”.Ea a scos omenirea din starea dezastruoasã care aurmat imediat celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, eaa tras înainte lucrurile în crizele succesive din anii ’70,’80, ’90. Speranþa lumii s-a asociat cu aceastã loco-motivã. De câþiva ani, dar mai ales în timpul crizeipropriu-zise, a mai apãrut o locomotivã. Care, înultimii doi ani, a devenit principala locomotivã econo-micã a lumii. În timp ce economiile dezvoltate auregresat în timpul crizei, perioada de refacere


52 / Paul Dobrescu

prelungindu-se, economia chinezã a depãºit relativrepede momentul crizei ºi în 2010 consemneazã unritm de creºtere de 10 procente. Cu sau fãrã voie,privirea se îndreaptã spre aceastã locomotivã, apãrutãde curând ºi înaintând într-un ritm impresionant.Fireºte cã aºteptãm ºi „locomotiva clasicã”. Ar fi multmai bine ca lumea sã beneficieze de douã locomotive,ba chiar de mai multe. Deocamdatã, locomotivachinezã se impune nu doar prin vitezã, ci ºi prin forþade tracþiune. În acest context trebuie plasat rolul mã-surii adoptate recent de cãtre America. Este o mãsurãluatã nu doar pentru a scurta perioada de con-valescenþã, ci ºi pentru a preveni instalarea anumitorpercepþii, care nu sunt neapãrat favorabile Americii.La nivelul acesta, al marilor puteri, percepþia, încre-derea sunt, am putea spune, esenþiale. Criza se aflã pepunctul de a afecta aura, tradiþionala aurã americanã.Neîncrederea devine persistentã ºi se poate instala.Lucrul acesta trebuie prevenit cu orice preþ. Pentru cãrefacerea aurei este mai anevoioasã decât refacereaeconomicã propriu-zisã.

Tot în adâncuri, la nivelul marilor economii ºimarilor puteri, se fac diverse calcule, se elaboreazãalternative de rezervã, se accentueazã starea de expec-tativã. Dar dacã mãsura nu va da roade? Nimeni nupoate spune cu certitudine nici da, nici nu. Dar însãºiîntrebarea este plinã de înþelesuri. O companie, ca ºio þarã, trebuie sã vândã dacã vrea sã trãiascã bine.Unde se poate vinde mai mult? Piaþa americanã, atâtde generoasã pânã acum, a devenit mult mai prudentã.ªi mai preocupatã de a economisi, de a echilibra



cumva deficitele care cântãresc atât de greu. Unde poþivinde acum? Evident în þãrile care au cunoscut maipuþin sau nu au cunoscut deloc criza. Ca sã ne dãmseama de mãrimea pieþei interne chinezeºti, estesuficient sã amintim cã, aºa cum sublinia un specialist,dacã cererea internã chinezã ar creºte cu 20 deprocente, economia mondialã ar ieºi din crizã.

În noul context, piaþa internã chinezã apare drept otentaþie pe care nimeni nu o poate subestima. Nici chiaraliaþii tradiþionali ai Americii. De curând, prim-ministrulMarii Britanii a fãcut o vizitã în China tocmai pentru aidentifica posibilitãþi de amplificare a schimburilorcomerciale aflate la un nivel foarte modest, cel puþinraportat la celelalte þãri occidentale. De pildã, Germania,la nivelul lui 2008, a vândut în China bunuri în valoarede peste 55 de miliarde dolari, în timp ce Marea Britanienumai de 9,5 miliarde („Go East, Young Man”, TheEconomist, 13 noiembrie 2010). Ca sã ne dãm seama devaloarea pe care o reprezintã imensa piaþã internã aChinei, este suficient sã amintim cã, la începutul luinoiembrie 2010, cu ocazia vizitei preºedintelui chinez înFranþa, s-au semnat contracte în valoare de peste 20 demiliarde de dolari, inclusiv un acord care prevedeacumpãrarea de cãtre China a încã 66 de aparate Airbus.Un proverb german spune: ca sã trãieºti bine, trebuiesã ai ce vinde. Aºa este, dar mai ales în timp de crizãtrebuie sã ai unde vinde. Piaþa este marea obsesie a uneieconomii dezvoltate. Rãceala dintre Franþa ºi China deacum doi ani a dispãrut. Atunci, ea fusese declanºatã depoziþia Franþei în legãturã cu libertãþile populaþiei dinTibet. Acum, se ivise un alt prilej: anume Premiul Nobel


54 / Paul Dobrescu

pentru Pace acordat dizidentului chinez Liu Xiaobo ºipresiunile aºteptate din partea democraþiilor occidentalepentru eliberarea sa din închisoare. Reacþia Chinei a fostputernicã. Ministrul adjunct de Externe al þãrii, CiuTiankai, a declarat limpede cã alte þãri sunt în faþa uneialegeri foarte clare: „fie iau parte la acest «joc politic»,fie dezvoltã relaþii de prietenie cu China”. Alegerea gre-ºitã „va avea consecinþe” („Don’t You Dare Go toDinner”, The Economist, 13 noiembrie 2010). Cert estecã aceastã problemã delicatã nu a mai fost invocatã îndiscuþiile oficiale nici cu ocazia vizitei preºedinteluichinez în Franþa, nici cu prilejul prezenþei prim-minis-trului britanic în China. Comerþul este nemilos, iar crizapare cã favorizeazã transferul în plan secund al proble-melor ideologice, umanitare, numiþi-le cum doriþi.

Toatã lumea este de acord cã mãsura despre carevorbim va stimula inflaþia. Cum toatã lumea ºtie cãdatoria publicã americanã este imensã, imediat aapãrut interpretarea: este o cale de „a exporta propriarecesiune cãtre alte state?”. În alþi termeni, ca deficitulamerican sã fie plãtit de alte þãri (lucru posibil tocmaidatoritã dublului statut al dolarului, de monedãnaþionalã ºi principalã monedã de schimb a lumii).Este o interpretare care poate fi discutatã. Avem de-aface cu o situaþie care funcþioneazã de peste o jumãtatede secol ºi ea nu poate fi schimbatã peste noapte. NiciChina, care pare cea mai afectatã de deprecierea dola-rului, nu are prea multe mãsuri de rãspuns. Deo-camdatã, va trebui sã foloseascã sistemul financiarexistent. Numai cã þãrile cele mai afectate au începutsã aibã nu numai reacþii, ci chiar miºcãri care vorbesc



despre coagularea unor reacþii în adevãrate strategiide rãspuns. Turcia a fost prima þarã care a anunþat cãva renunþa la euro ºi dolar ºi va folosi valutele naþionaleîn comerþul cu Iran ºi China, dupã ce o miºcare simi-larã a fost luatã pe relaþiile comerciale cu Rusia.China ºi Rusia au stabilit recent ca schimburile comer-ciale dintre cele douã þãri sã se facã în monedele naþio-nale respective („China, Russia Quit Dollar”, ChinaDaily, 24 noiembrie 2010, chinadaily.com). Fireºte, s-aprecizat, mãsura nu este îndreptatã împotriva dola-rului, ci urmãreºte protejarea propriilor economii. Oiniþiativã similarã a avut China în schimburile comer-ciale cu unele þãri din ASEAN. Se vorbeºte chiar deeforturi fãcute de þãri producãtoare de petrol de apune capãt folosirii dolarului în comerþul interna-þional cu þiþei.

S-ar putea spune: sunt mãsuri luate sub un impulsde moment care nu pot sã dureze. Posibil. Simplã„ciocnire a avangardelor”, s-ar putea comenta. Maicurând credem cã putem vorbi despre începutul unuiadevãrat „rãzboi al valutelor”. De ce al valutelor?Pentru cã ele reprezintã mãsura adevãratã a forþei uneieconomii. Cum traversãm o perioadã de reaºezare aeconomiei mondiale, care ar putea fi instrumentelecele mai potrivite pentru înfruntare dacã nu valutele?Dacã „citim” situaþia creatã doar ca o simplã ciocniretacticã, atunci ar fi greºit. În spatele valutelor sunteconomiile, cu interesele lor, cu nemulþumirile lor,chiar cu aspiraþiile lor. Semnificativ în aceastã privinþãeste faptul cã reacþia cea mai puternicã vine din par-tea economiilor celor mai dinamice ale momentului:


56 / Paul Dobrescu

China, Brazilia, Germania, Turcia, Rusia. Reacþia aredouã niveluri: se opune „exportului de deficit”, pe carel-ar prilejui rolul dublu al dolarului ºi, implicit,sistemului financiar mondial, întemeiat la sfârºitulcelui de-al Doilea Rãzboi Mondial; grãbeºte creareaunui nou sistem financiar, care sã dea expresie actua-lului raport de forþe. Cum sublinia ºi Paul Kennedy, „oþarã care deþine 4,5 procente din populaþia lumii ºi 20de procente din produsul ei nu poate purta la infinitpovara ca propria monedã sã reprezinte 80 de procentesau chiar ºi numai 60 de procente din rezervelevalutare ale lumii” (Paul Kennedy, „Marching toDifferent Tunes”, New York Times, 26 noiembrie 2010).

Cuvântul-cheie aici este cel de „povarã”. Ca sãînþelegem mai bine de ce este folosit acest termen, sãmenþionãm cã existã douã niveluri ale analizei. Primulporneºte de la „enormul privilegiu” care decurge dindublul statut al dolarului, acela de monedã naþionalãºi principala monedã de schimb a lumii. Care aduceavantaje certe SUA. Inclusiv pe acela de a exportapropriile dificultãþi. Deocamdatã, mãsura la care s-arecurs, de a proceda la o infuzie de monedã pe piaþã,se adreseazã termenului scurt. Ea va aduce anumiteavantaje, dar tot pe termen scurt. Dar pe termen me-diu ºi lung? Noi considerãm cã, în aceastã perspectivã,lucrurile stau cu totul diferit. Atât pe plan intern, câtºi extern. În primul rând, se prelungeºte dincolo delimite acceptabile o stare artificialã. Nu numai cãeconomia americanã nu mai are ponderea de altãdatã,dar deficitul comercial al SUA devine îngrijorãtorpentru toþi analiºtii de profil. El vorbeºte despre



slãbiciuni economice indubitabile. ªi obligã la împru-muturi externe din ce în ce mai mari. Cum remarcauRoger C. Altman ºi Richard N. Haas, numai costulbanilor împrumutaþi din strãinãtate se va ridica, în2020, la 4 procente din PIB-ul american (Roger C.Altman and Richard N. Haas, „American Profligacyand American Power”, Foreign Affairs, noiembrie/de-cembrie 2010); în alþi termeni, se va ridica la nivelulcheltuielilor militare ale acestei þãri. Or, este greu depresupus cã SUA vor putea susþine douã bugetemilitare. Pe de altã parte, artificialitatea sistemuluifinanciar actual este exprimatã ºi de faptul cã þãrileemergente împrumutã principala putere economicãa lumii. Cum remarcau aceiaºi autori, bãncile centraledin aceste þãri au adãugat în fiecare din ultimii patruani o rezervã valutarã situatã între 700 ºi 900 de mili-arde dolari. Unde orienteazã ele aceste sume? Înprincipal spre cumpãrarea de titluri, bonuri de tezaurale Trezoreriei americane. Cu alte cuvinte, StateleUnite împrumutã cel mai mult, iar þãrile emergente,cu deosebire China, crediteazã cel mai mult. O situaþiecare nu poate dura mult.

Cum preciza ºi Niall Ferguson, acest statut dubluface piaþa americanã sã devinã foarte tentantã. Ea vafi mereu luatã cu asalt de rezervele valutare ale lumii.Banii ieftini creeazã tentaþia confortului. Cãruia îi poþirezista un an, un deceniu, dar pe termen lung nimeninu poate deveni imun. Niall Ferguson spune limpede:„declinul imperiilor începe cu o explozie a datoriei”(Niall Ferguson, Decline and Fall: When the AmericanEmpire Goes, It Is Likely to Go Quickly, „Foreign Affairs”,


58 / Paul Dobrescu

martie/aprilie 2010). Am putea adãuga: imperiileîncep sã decadã când încep sã scadã efortul ºi încor-darea populaþiei; acestea le þin sus. Este adevãrat, prinintermediul monedei. Care este însã mãsura efortului,a rezultatelor, a încordãrii. Dacã aceastã perspectivã aimpactului pe termen lung nu este sesizatã, atunci, maidevreme sau mai târziu, declinul, chiar decãdereadevin ireversibile. Mai întâi îºi face apariþia un colapsde încredere ºi, apoi, unul economic.

Dacã schimbãm perspectiva de analizã, ceea ce estenumit „privilegiu enorm” sau „privilegiu incorect”devine o povarã din ce în ce mai greu de suportat.Primul rãspuns la aceastã situaþie artificialã a sistemuluifinanciar mondial trebuie sã vinã din partea ameri-canã. Problema este cã America nu este deloc decisãsã formuleze un asemenea rãspuns. Dupã rezultatelealegerilor parþiale, cu atât mai puþin. Un gen de blo-caj politic este pe cale de a lua naºtere, care va accen-tua dificultãþile economice. Cu cât acest rãspuns vaveni mai târziu, cu atât va fi mai costisitor ºi cu atât maimult va afecta aura puterii americane. Furtuna este,deocamdatã, în adâncuri. Într-o perioadã nu tocmaiîndelungatã, va ieºi la suprafaþã. Ceea ce este artificialnu poate dura mult timp.

Decembrie 2010


SEMNALUL SCHENGEN. ÎNCÃ UNPAS SPRE O REALITATE TRISTÃ:

„ROMÂNIA ORFANÃ”

Halucinante de-a dreptul au fost poziþiile româneºtifaþã de propunerea celor doi miniºtri de Interne, aiGermaniei ºi Franþei, de amânare a admiterii Românieiºi Bulgariei în spaþiul Schengen. Atât de surprin-zãtoare, încât cred cã au derutat pânã ºi pe cei maiapropiaþi ºi mai binevoitori parteneri ai noºtri. Noi nuaveam o aºteptare pozitivã în legãturã cu admitereanoastrã în spaþiul Schengen, în primãvara acestui an.Vizita cancelarului german, Angela Merkel, la Bucu-reºti, atât de scurtã ºi, totuºi, atât de clarã prin mesajeletransmise, încercarea ºefului statului român de a an-gaja o discuþie cu preºedintele francez într-un contextfoarte nepotrivit, încercare eºuatã, diferite alte mesajesau frânturi de mesaje compuneau un avertismentdestul de clar. Amânarea, indiferent de argumente, eraîn bunã mãsurã aºteptatã. ªi totuºi, reacþia Bucureº-tiului a fost nervoasã, chiar belicoasã; argumentele pecare s-ar fi putut sprijini au fost topite într-o poziþie


60 / Paul Dobrescu

puþin elaboratã ºi, mai ales, lipsitã de stil. Ca sã avemun element de comparaþie, vecinii noºtri bulgari auoptat pentru un rãspuns calm: „Niciun bulgar nu seîndoieºte cã avem corupþie ºi un sistem judiciar nu preabun. Reacþionãm în mod diferit faþã de stimaþii noºtrivecini români” a precizat premierul bulgar, deºi, nu estenicio îndoialã, ºi la Sofia a fost destul de multã supãrare.

Noi am preferat sã „ne batem cu pietre”. Primaasemenea poziþie a fost exprimatã de ºeful statului carea subliniat cã „România este discriminatã” de celedouã state europene, cã „nu vom accepta” o asemenea„atitudine incorectã” etc. Ne-am întrebat: unde este,totuºi, Ministerul de Externe, care sã nuanþeze, sã facãuz de instrumentele diplomatice dacã nu pentru apregãti o înþelegere, mãcar pentru a nu lãsa sã se în-depãrteze aºa de mult poziþiile exprimate. Nu a trecutmult ºi titularul portofoliului de Externe a precizat:„Avem douã variante: prima ar fi sã ne autoculpabilizãmºi sã intrãm într-o anumitã negociere cu cele douã þãri.Sau putem spune: dragi parteneri europeni, suntem statmembru ºi ne-am fãcut datoria. Dacã vreþi sã vã faceþiºi voi datoria, aºa cum este scris în Tratatul de aderarea României, sunaþi-ne!”. Peste câteva zile revine cu alteprecizãri care vor rãmâne cu siguranþã în bibliografiagafelor monumentale ale diplomaþiei de la noi ºi de pealte meridiane: vom denunþa unilateral Mecanismul deCooperare ºi Verificare, ne-am putea ºi noi opune laaderarea Croaþiei. Ulterior, a revenit precizând cãRomânia susþine aderarea Croaþiei la UE. S-a creat osituaþie aºa de confuzã ºi tensionatã, încât ºeful statuluia simþit nevoia sã facã unele precizãri: România nupoate denunþa Mecanismul de Cooperare ºi Verificare



(purtãtorul de cuvânt al Comisiei Europene fãcuseprecizarea cã „aceasta este o decizie a Comisiei”) ºi nuva bloca aderarea Croaþiei la UE. În cele din urmã, ºefulstatului român a þinut sã precizeze cã banii care erauprevãzuþi pentru securizarea frontierelor, peste 200milioane euro, vor fi reorientaþi cãtre firmele mici ºimijlocii din þarã. Întâmplãtor, de securizarea tehnicã afrontierelor se ocupa consorþiul de firme franco-germanEADS. Sã nu ne batem cu pietre, ci cu bani…

Nu este prima datã când România se aflã într-osituaþie asemãnãtoare. Când a fost sã fim primiþi înNATO, nu eram cu totul pregãtiþi. Totuºi, un anumitcontext care ne-a avantajat ºi, neapãrat trebuie adãu-gat, o angajare politicã fãrã echivoc, un activism diplo-matic am spune impresionant au ajutat ºi au contribuitla admiterea noastrã în cea mai importantã organizaþiede securitate a lumii. Când a fost sã fim primiþi înUniunea Europeanã, iarãºi nu eram bine pregãtiþi.S-au trecut multe cu vederea ºi din partea UE, dar,iarãºi, partea românã a ilustrat multã hotãrâre de arecupera rãmânerea în urmã, pe care nimeni nu opunea la îndoialã, ºi o capacitate remarcabilã de aangaja forþele politice ºi persoanele în mãsurã sãcontribuie la realizarea unui obiectiv definit de laînceput ca fiind de importanþã naþionalã. În cele dinurmã, decizia europeanã a fost una politicã. Am spunegeopoliticã. Atât NATO, cât ºi Uniunea Europeanãerau foarte interesate sã fie prezente la gurile Dunãrii.Ce s-a schimbat acum?

În primul rând, contextul. Nu problemele punctuale,nu „condiþionalitãþile tehnice” au hotãrât aceastã poziþie,care surprinde Bucureºtiul. Uniunea Europeanã s-a


62 / Paul Dobrescu

schimbat. Sunt alte standarde, alte pretenþii, altãseveritate. Criza euro a mers pânã acolo încât specialiºtidin þãri dezvoltate ale UE au pus sub semnul întrebãriichiar existenþa monedei unice. Iar fãrã moneda unicã,existenþa UE însãºi ar fi problematicã. Dupã Grecia avenit Irlanda, stã la rând Portugalia ºi mulþi analiºti

Paul Dobrescu Lumea cu douã viteze -...

Documents

Transcript of Paul Dobrescu Lumea cu douã viteze -...