1

Relatiile SUA-COREEA DE SUD

Student: Iosub Lavinia

Master AISI, anul II

2

Cuprins

1. Introducere ...................................................................................... 3

2. Consideratii istorice......................................................................... 4

3. Relatiile politice .............................................................................. 5

4. Relatiile economice ....................................................................... 10

5.Concluzii ........................................................................................ 20

Bibliografie ....................................................................................... 21

3

1. Introducere

Statele Unite și Coreea de Sud au o lunga istorie de prietenie și cooperare bazată pe

valori și interese comune. Cele două țări lucrează împreună pentru a combate amenințările

regionale și globale și pentru a consolida economiile lor.

Maturizarea democrației din Coreea de Sud și dezvoltarea economică rapidă au avut

un impact semnificativ asupra relațiilor sale externe, inclusiv relațiile strategice și economice

cu Statele Unite Statele. După decenii de aliniere strategică strânsă cu Statele Unite ale

Americii ultimii lideri aleși în mod democratic din Seul au căutat propria lor marca de politică

externă in relațiile cu Statele Unite ale Americii. Acum, ocupand locul al 13-lea drept cea mai

mare economie mondială, Coreea de Sud este un important partener comercial al Statelor

Unite.

În ultimul deceniu, Washington și Seul au luat o serie de măsuri pentru a recunoaște

creșterea Coreei de Sud . Viziunea președintelui Lee o " Coree Globala " reflectă ambițiile și

mai mari pentru un profil mai mare pe scena mondială, inclusiv un rol mai ferm în diplomație

regionala. Lee a mutat, de asemenea politica predecesorului său in angajamentul

necondiționat al Coreei de Nord la o politică de " reciprocitate " spre Phenian. Această

mișcarea a reorientat pozitia Chinei si Japoniei mai aproape de Statele Unite la presiunile

regimului să renunțe la programul de arme nucleare.

Lee și președintele Obama au semnat, un "Joint Vision" declarația în timpul Summit-

ul din iunie 2009, care prezintă o gamă largă de propuneri pentru îmbunătățirea cooperării

bilaterale pe probleme globale, cum ar fi schimbările climatice. Dar factorii politici interni vor

stabili in parametrii eforturile Coreei de a deveni un actor mai mare în comunitatea

internaționala. O intelegere mai clara a acestor factori s-a discutat in cadrul Congresului,

unde s-au stabilit factorii de decizie in politica pentru relația SUA-Coreea de Sud, parteneriat

pe termen mediu și lung.

4

2. Consideratii istorice

Alianta SUA-Coreea își are rădăcinile o data cu începutul Coreei de Sud ca stat-

națiune. De la sfârșitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Peninsula Coreeană a fost divizată

și ocupată de forțele sovietice și americane. În 1948, Uniunea Sovietică și Statele Unite au

predat puterea respectivilor presedinti care au fost alesi in vremea respectiva. Când războiul

coreean a izbucnit, SUA a acordat ajutor Coreei de Sud împotriva invaziei nord-coreene.

Strategia SUA s-a schimbat în 19501, când nord-coreenii au invadat Sudul, ceea ce a dus

războiul din Coreea. În mod evident, Phenianul a vrut unirea peninsulei sub control comunist.

Deși luptele au încetat cu un armistițiu în 1953, Statele Unite și Coreea de Sud au

adoptat un tratat în 1954. Acest acord a consolidat alianța și a garantat Coreei de Sud protecție

militară din partea SUA împotriva amenințărilor externe, fără îndoială, axat mai ales pe

Coreea de Nord.

În scopul de a garanta securitatea partii de sud de la o viitoare agresiune din partea

Coreei de Nord, Statele Unite și Coreea de Sud au semnat Tratatul Reciproc de Apărare în

1953. Tratatul prevede faptul că fiecare țară ar veni în apărarea celeilalte dacă este atacata de

către alta tara terta. În plus, armata americană și Coreea de Sud la această vreme se bucura de

un nivel ridicat de cooperare cu Statele Unite, unde se afla aproximativ 37.000 de militari în

Coreea de Sud.

În timp, Alianța a crescut și s-a transformat. Ceea ce a început ca o relație patron -

client bazata pe protecție militară, a evoluat acum într-o relație de alianță care, de asemenea

cuprinde cooperare politică, economică, socială și culturală. O mare parte din acest progres

provine de la industrializarea rapidă a Coreei de Sud și democratizare și rolul său de creștere

în comunitatea internațională. Acest lucru nu a exclus ciocniri și nepotrivire între

administrațiile in schimbare, precum si dispute pe tema prezenței militare americane,

dezacorduri cum să abordeze în mod eficient Coreea de Nord și provocări în negocierile

comerciale. Cu toate acestea, Alianța s-a consolidat inconfundabil de-a lungul anilor și va

continua, fără îndoială, să fie importantă.

În primele decenii ca țară independentă, politica Coreei de Sud cu privire la Phenian s-

a axat pe posibilitatea de a respinge o altă invazie nord-coreeană, în parteneriat cu Statele

Unite ale Americii2.

1 http://uskoreainstitute.org/resources/u-s-korea-alliance/

2 http://www.worldpoliticsreview.com/articles/13080/from-allies-to-partners-south-korea-and-the-united-states

5

În deceniile de după război, Coreea de Sud a cunoscut tulburări politice sub

conducerea autocratică, dar a dezvoltat o societate civilă vocala care a dus la proteste

puternice împotriva regimului autoritar. Activitățile pro-democrație s-au intensificat în anii

19803 și Coreea de Sud a început tranziția la ceea ce este acum un sistem vibrant, democratic.

Legăturile Coreea de Sud - SUA se bazează pe valorile comune ale democrației, drepturilor

omului și statului de drept.

Statele Unite și Coreea de Sud au o lunga istorie de prietenie și cooperare bazată pe

valori și interese comune. Cele două țări lucrează împreună pentru a combate amenințările

regionale și globale și pentru a consolida economiile lor. Statele Unite și-a menținut armata,

Air Force în sprijinul angajamentului său SUA- ROK – ”Tratatul mutual de apărare” pentru a

ajuta Coreea de Sud sa se apere împotriva agresiunilor externe. În 2013, cele două țări au

sărbătorit a 60- a aniversare a alianței SUA- Coreea de Sud. Economia din Coreea de Sud s-a

dezvoltat (Coreea a aderat la OCDE în 1996), relațiile comerciale și investițiile au devenit un

aspect tot mai important al relației SUA - Coreea de Sud.

În ultimii ani, alianța SUA-Coreea de Sud s-a extins într-un parteneriat global profund,

cuprinzător, iar rolul Coreei de Sud ca lider regional și global a continuat să crească. Coreea

de Sud a găzduit in 2010 summitului G-20, Summit-ul de securitate nucleară din 2012 și

Conferința Seul pe Cyberspace in 2013.

3. Relatiile politice

Sistemul de guvernare sud correan are la bază prevederile constiţutionale privind separarea

puterilor în stat:

puterea executivă – este exercitată prin preşedintele ţării, ales prin vot direct, pe o

perioadă de 5 ani (un singur mandat). Ultimele alegeri care au avut loc în decembrie

2012, au desemnat ca preşedinte pe doamna Park Geun-hye, prima femeie care accede

la cea mai înaltă funcţie în stat, în R. Corea.

Preşedintele numeşte pe primul ministru. La recomandarea primului ministru,

preşedintele numeşte adjuncţii primului ministru şi membrii cabinetului - Consiliul de

Stat.

Forma de guvernământ al Statelor Unite este definită drept o republică constituţională

federală, prezidenţială. Înţelegem printr-o republică constituţională un stat în care

3 http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/2800.htm

6

guvernământul este ales prin vot, acesta fiind reprezentantul poporului care trebuie să conducă

în conformitate cu legea constituţională ce limitează puterea acestuia asupra cetăţenilor.

Guvernul federal american, numit Administrație, este condus de Președintele Statelor

Unite. Președintele este ales o dată la 4 ani, aceeași persoană putând deține maximum

2 mandate. Deciziile executive sunt luate de președinte, iar membrii Cabinetului sunt oficial

considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor.

Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive. Aceștia sunt

secretarii pentru Agricultură, Comerț, Apărare, Educație, Energie, Sănătate și Servicii Umane,

Securitatea Patriei, Locuințe și Dezvoltare Urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport,

Finanțe, Afacerile Veteranilor, și Justiție.

Pe 16 iunie 20094 Președintele Obama și președintele Lee au anunțat ”Joint Vision”

pentru Alianța Statelor Unite ale Americii și Republica Coreea. Prin această declarație, țările

au reiterat angajamentul lor comun de pace, securitate și prosperitate în Coreea, în sens mai

larg. Unii speculeaza ca astfel de armonie rezultă din alinierea obiectivelor strategice de top

între cele doua administrații.

Alianța dintre Statele Unite și Coreea de Sud a apărut de la eliberarea de după război a

Coreei de Sud de către forțele americane și apoi atacul ulterior asupra țării recent

independente de către Coreea de Nord, susținută de către Uniunea Sovietică și China

comunistă, în iunie 19505. Forțele americane au rămas în Coreea de Sud de atunci, deși

numărul lor a fluctuat în timp. În plus, armata americană și Coreea de Sud la această vreme

se bucura de un nivel ridicat de cooperare, unde se afla aproximativ 37.000 de militari în

Coreea de Sud. Pe langa o cooperare militara, Statele Unite au ajutat Coreea de Sud sa-si

transforme economia într- una dintre cele mai vibrante din Asia. Ambele țări rămân parteneri

comerciali apropiați simbolizate de cifrele oficiale care clasează Coreea printre primii 10

parteneri comerciali din SUA6. Ambele țări au cooperat, de asemenea, intr-o serie de

negocieri cu Coreea de Nord, în speranța de a rezolva problema nucleară nord-coreeană.

În 2007, țările au semnat un acord de liber schimb bilateral și au convenit o rearanjare

a structurii militare de comandă, care oferă Seulului un cuvânt mai mare în propria apărare.

De asemenea, au redus diferențele lor cu privire la politica de Coreea de Nord. În 20077, un

conservator - Lee Myung-bak a câștigat președinția Coreei de Sud, partidul său obtinand

victorie si în alegerile parlamentare din 2008. Sub Lee, relațiile americano-sud coreene au 4 http://uskoreainstitute.org/resources/u-s-korea-alliance/

5 http://usforeignpolicy.about.com/od/countryprofile1/p/usskoreaprofile.htm

6 http://usforeignpolicy.about.com/od/countryprofile1/p/usskoreaprofile.htm

7 http://www.cfr.org/south-korea/us-south-korea-alliance/p11459

7

înflorit, în parte datorită relației personale puternice între el și președintele american Barack

Obama.

Președintele Lee Myung-bak a votat pentru rezoluția ONU care condamnă situația

drepturilor omului în Coreea de Nord, politică ce a determinat reacții furioase in Coreea de

Nord. Ziarul de stat din Coreea de Nord l-a numit pe Lee un " trădător " și un " lingușitor al

SUA”, iar Phenianul a expulzat oficialii guvernamentali sud-coreeni veniti în nord, tragand cu

rachete de pe coasta de vest- toate acestea înainte de alegerile parlamentare din Seul, în aprilie

2008.

Scufundarea Coreei de Nord a unei nave de război sud-coreene în martie 2010 și

bombardarea insulei Yeonpyeong, un teritoriu din Coreea de Sud, în luna noiembrie 2010, a

crescut tensiuni. Ca răspuns, Coreea de Sud și Statele Unite au efectuat exerciții militare

comune, iar Washingtonul a anunțat sancțiuni economice suplimentare destinate pentru a

deteriora si mai mult regimul de la Phenian. Cu temerile tot mai mari fata de de instabilitatea

din nord, ca urmare a regimului de succesiune, expertii au cerut o mai mare cooperare între

Washington și Seul pe planuri de urgență pentru a aborda pe plan diplomatic, economic si de

securitate provocările umanitare.

Coreea de Sud și Statele Unite aparțin unui număr identic de organizații internaționale,

inclusiv Organizația Națiunilor Unite, G - 20, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare

Economică, Asia - Pacific forumul pentru Cooperare Economică, Asociația Națiunilor din

Asia de Sud-Est(ASEAN), Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Organizația

Mondială a Comerțului. Coreea de Sud găzduiește ”Green Climate Fund”, o organizație

internațională asociată cu conventia Natiunilor Unite privind schimbările climatice. Coreea de

Sud, de asemenea, este un partener de cooperare cu Organizația pentru Securitate și

Cooperare în Europa.

În aprilie 2013, Statele Unite și Coreea de Sud au fost de acord cu o prelungire de doi

ani a acordului existent bilateral de cooperare nucleară civilă. În ianuarie 2014, Congresul a

autorizat extinderea. Extinderea de doi ani este considerată o soluție temporară pentru a evita

orice perturbare a comerțului nuclear. Perioada de dupa expirare a acordului ar fi putut afecta

exporturile de materiale nucleare si reactoare a SUA din Coreea și ar fi putut afecta

construcția în curs de desfășurare de reactoare în Emiratele Arabe Unite, pentru care

companiile americane sunt furnizoare de componente și servicii.

În toamna anului 2013, după luni de speculații, guvernul sud-coreean a semnalat

acordul de Parteneriat Trans - Pacific (TPP), acord de liber schimb. Una dintre agendele

politice de top a presedintei Park este revigorarea economiei țării. În acest scop, guvernul său

8

a inițiat o strategie comercială de a intra în mai multe acorduri de liber schimb. Intr-o perioada

de accelerare economica, Coreea de Sud negociază o serie de acorduri de liber schimb.

În ciuda acestor indicatori de putere, alianța se confruntă cu o serie de provocări

semnificative. Guvernele conservatoare Park și Lee au încetinit semnificativ creșterile

bugetare pentru apărare.

În context cu ocazia vizitei la Washington a noii preşedinte sud-coreene, Park Geun

Hye, Barack Obama a declarat că "dacă Phenianul a crezut că prin recentele sale provocări ar

putea fisura relaţia dintre Coreea de Sud şi SUA, aducând Coreea de Nord în centrul atenţiei,

ziua de astăzi este o dovadă că Phenian-ul s-a înşelat din nou". Spusele lui Obama se bazează

nu doar pe colaborarea dintre cele două ţări în teatrul de operaţiuni din Afganistan şi pe

exerciţiile militare comune, ci şi pe acordul comercial semnat anul trecut de către cele două

ţări. Privind acest din urmă aspect, preşedintele american spune că rezultatele se văd:

exporturile americane în Coreea de Sud, fie că este vorba de servicii, produse agricole sau

automobile, au crescut cu aproximativ 50 la sută.

Pilonii politicii faţă de Coreea de Nord, care pare să fie în totalitate împărtăşită de

partea sud-coreeană, au fost explicaţi de Barack Obama: "Cheia este să fim pregătiţi în faţa

intimidărilor şi să reacţionăm în cazul agresiunilor. Să nu recompensăm provocările, dar să

rămânem deschişi în ceea ce priveşte colaborarea". Washingtonul a spus însă răspicat că au

trecut vremurile în care Phenianul provoca o criză, după care obţinea diverse concesii pentru

faptul că "s-a retras". Rămâne aşadar de văzut, spun unii analişti, dacă actuala colaborare

dintre America şi Coreea de Sud va dăinui şi în cazul în care va dispărea duşmanul comun.

În prezent la nivel mondial are loc o adevărată cursă a înarmării nucleare, deoarece

cine deţine puterea nucleară, deţine şi o mare influenţă asupra deciziilor mondiale. Având la

bază toate aceste aspecte, unirea Coreei de Nord şi Sud este privită atât ca o reîntregire a

patriei şi neamului, dar mai ales ca o alternativă la permanenta ameninţare cu război, ce

planează asupra celor două state. Pentru Coreea de Sud, Coreea de Nord este mai mult o

barieră decât un punct de sudură, iar politicile de reunificare a statului coreean s-au lovit

mereu de opoziţie nord-coreeană.

Deşi există mai multe scenarii privind reunificarea coreeană – de tipul colapsului

Coreei de Nord, războiului, federaţiei sau a uneia graduală – toţi marii analişti afirmă că o

„reunificare instantanee va fi traumatizantă pentru ambele ţări. Privite în oglindă, Coreea de

Sud este etalonul bunăstării, democraţiei şi dezvoltării economice, fiind „Miracolul de pe râul

Han”, în timp ce Coreea de Nord este una dintre cele mai sărace state, a cărei putere se

bazează strict pe arsenalul nuclear. Chiar dacă unirea Coreei ar reprezenta pentru SUA

9

dispariţia unei părţi a „axei răului” şi i-ar crea un aliat stabil, democratic şi dezvoltat, pe

termen lung Coreea ar putea deveni un contracandidat al Statelor Unite, la nivel mondial aşa

cum era să fie Japonia.

Confruntarea cu Coreea de Nord este elementul dominant strategic al relației SUA -

Coreea de Sud. Park a afirmat că politica ei preferată față de Coreea de Nord ” atrage după

sine și o politică flexibilă deschisa la negocieri”. Unele dintre elementele de cooperare ale

abordării Park față de Coreea de Nord ar putea intra în conflict cu politica SUA , ca urmare a

unei tensiuni inerente care există în opiniile celor două țări: preocuparea predominanta a

Statelor Unite este referitor la armele nord-coreene de distrugere în masă.

Contextul politico-militar zonal a fost dominat în prima parte a anului 2013, mai ales

începând din luna martie a.c., de tensiunile crescânde provocate de R.P.D. Coreeană, prin

“ameninţările nucleare”.

Presedinta Coreei de Nord a dorit sa creeze o nouă eră de pace în Peninsula Coreeană

și a propus o serie de măsuri de consolidare a încrederii modeste cu Phenianul concepute

pentru a construi încrederea între cele două părți. În perioadele în care Coreea de Nord a

temperat comportamentul său s-a ajuns in incercarea de a reporni programul de reuniuni

temporare pentru familiile separate.

Pe langa o cooperare militara, Statele Unite a ajutat Coreea de Sud sa-si transforme

economia într- una dintre cele mai vibrante din Asia. Ambele țări rămân parteneri comerciali

apropiați simbolizate de cifrele oficiale care clasează Coreea printre primii 10 parteneri

comerciali din SUA. Ambele țări au cooperat, de asemenea, intr-o serie de negocieri cu

Coreea de Nord, în speranța de a rezolva problema nucleară nord-coreeană.

Coreea de Sud

Seful statului Președintele Park Geun-hye (ales Decembrie 2012;

limitat la un mandat de cinci ani)

Cel mai mare partid de opoziție Partidul Democrat (DP)

Populația 49 milioane (estimare iulie 2013) ; (Coreea de Nord

de 24,7 milioane), 313 milioane (SUA)

Etnie omogena

Speranta de viata 81 ani (SUA = 78 ani; Coreea de Nord 69 ani)

Rata de alfabetizare 98%

PIB-ul nominal 1,6 trilioane de dolari (estimare 2012); pe locul al 13-

lea din lume cea mai mare economie; (US = 15,7

trilioane dolari)

10

PIB-ul pe cap de locuitor (paritatea puterii de

cumpărare)

32.400 dolari (estimare 2012) (SUA = 49.800 dolari,

Coreea de Nord = 1.800 dolari)

Exporturile 548.2 milioane dolari (2012 estimare)

Importurile 520.5 milioane dolari (2012 estimare)

Limba oficială Coreeană

Capitala Seoul 9.778.000 locuitori (2013)

Moneda naţională Won sud-coreean (KRW)

Religia Budism (43%), protestanţi (34,5%), catolici (20,6%),

confucianism (3%), altele (1%)

4. Relatiile economice

De-a lungul ultimelor câtorva decenii, Coreea de Sud a atins un nivel extrem de ridicat

de creștere economică fiind al șaselea cel mai mare partener comercial de bunuri din Statele

Unite, cu o economie de un trilion de dolari. Firmele mari din SUA au fost mult timp lideri in

domeniul investitiilor din Coreea de Sud, în timp ce firmele de top din Coreea de Sud au

efectuat investiții semnificative în Statele Unite ale Americii . Există fluxuri pe scară largă de

bunuri fabricate, produse agricole, servicii, și de tehnologie între cele două țări.

Sursa: World Bank

Acordul de Comerț Liber (KORUS FTA) a intrat în vigoare la 15 martie 2012,

subliniind adâncimea relațiilor comerciale bilaterale. Acordul este asteptat sa stimuleze

exporturile de miliarde de dolari anual pentru ambele părți și crearea de noi locuri de muncă

legate de export, atât în Coreea de Sud și Statele Unite ale Americii.

Statele Unite si Coreea de Sud au incheiat un acord pentru comert "istoric", ce va duce

la majorarea exporturilor americane la 11 miliarde de dolari si va sprijini 70.000 de locuri de

munca, a anuntat presedintele Barack Obama. In urmatorii cinci ani, potrivit acordului, vor fi

eliminate taxele pentru 95% din produse industriale si de consum. "Va contribui semnificativ

la scopul de a dubla exporturile americane in urmatorii cinci ani. De fapt, estimam ca acest

acord va creste productia americana mai mult decat ultimele noua acorduri de comert liber la

11

un loc", a declarat Barack Obama.

Prima versiune a acestui acord a fost negociat in 2007, de administratia lui George W.

Bush, insa a fost respinsa in Congres. Potrivit noului acord, Coreea de Sud trebuie sa reduca

taxele asupra importurilor de autoturisme din SUA de la 8 % la 4 % si sa le elimine total in

cinci ani. Pe de alta parte, taxa de 2,5 % aplicata masinilor importate de americani din Coreea

de Sud va ramane valabila pana in al cincilea an, in loc sa fie eliminat imediat, asa cum

prevedea varianta din 2007.

Obama sustine ca producatorii americani de masini si camioane vor avea un acces mai

facil la piata coreeana, iar noul acord va incuraja dezvoltarea de masini electrice si tehnologii

ecologice si va asigura o piata echitabila in SUA.

Coreea de Sud a fost lovită puternic de criza financiară globală începuta la sfârșitul

anului 2008, din cauza dependenței sale mari asupra comerțului internațional și împrumuturile

la fel de mari de la bancile din străinătate. Creșterea PIB-ului a scăzut la 0,2% în 2009. Cu

toate acestea, economia sud-coreean a revenit înapoi și a crescut cu 6,2% în 2010. Guvernul a

luat măsuri de contracarare puternice pentru atenuarea impactului crizei, angajarea într-o serie

de măsuri de stimulare fiscală în valoare de aproximativ 6% din PIB-ul țării.

Bank of Korea (BOK), de asemenea, a acționat agresiv prin scăderea ratelor dobânzii

pana la 5%. BOK a negociat acorduri de swap valutar cu Statele Unite, Japonia și China.

Deprecierea monedei din 2008 și 2009 a ajutat la stimularea redresarii economice din Coreea

de Sud de a fexporta relativ mai ieftin la multe alte valute, în special in yenul japonez.

Din 2010, o creștere in Coreea de Sud a PIB-ului real a încetinit, în mare parte din

cauza unei încetiniri în dezvoltarea comertului. Economia Coreei de Sud este extrem de

dependentă de intrările de capital și a exporturilor, acestea din urmă fiind egale cu

aproximativ jumătate din PIB-ul anual al țării. Astfel, Coreea de Sud rămâne vulnerabilă la o

încetinire în piețele sale majore de export : China, Statele Unite si Uniunea Europeană.

Creșterea PIB-ului în 2011 a fost de 2 % în 2012 și este estimat în jurul valorii de 2,8 % în

2013.

Alegerile prezidențiale din 2012 au luptat in mare parte peste problemele de guvernare

(în urma unui număr de scandaluri de corupție), bunăstarea socială si creșterea inegalitatii

veniturilor. In calitate de actual președinte Park și fostul președinte Lee, si-au propus

modalități de a extinde siguranța socială din Coreea de Sud.

Coreea de Sud are una dintre cele mai mici rate ale cheltuielilor de asistență socială.

Îmbătrânirea rapidă a populației din Coreea de Sud este de așteptat sa creeze presiuni

financiare suplimentare asupra cheltuielilor guvernamentale în viitor.

12

Cu o populaţie activă de peste 24 milioane de locuitori şi un PIB estimat lapeste 1.156

miliarde USD în anul 2012 (creştere cu 2% faţă de 2011), economia Republicii Coreea este pe

locul 4 în Asia (dupa China, Japonia şi India) şi pe locul 13 în lume. La nivelul anului 2012,

venitul pe locuitor în Coreea de Sud a atins 23.000 dolari SUA.

Strategia procesului de industrializare a pus accentul, în prima fază, pe dezvoltarea

industriei usoare, în special sectorul produselor textile, iar ulterior au cunoscut o puternică

dezvoltare industria grea, chimică şi petrochimică, bazate pe existenţa unor importante

capacităţi de rafinare de-a lungul coastelor ţării. Odată cu intrarea în funcţiune a celui de al

treilea furnal la combinatul siderurgic Kwanyang, Republica Coreea a devenit cel de-al

şaselea producător de oţel din lume şi pe aceasta bază s-a dezvoltat un putenic sector al

industriei constructoare de maşini. Constructiile navale şi producţia de autovehicule au

înregistrat creşteri importante, ca urmare a cererilor de pe piaţa internă şi cea internatională.

De altfel, alături de industria electronică, acestea se numără printre principalii piloni ai

expansiunii economice şi comerciale sud-coreene din ultima decadă. Promovarea constantă a

afacerilor principalelor conglomerate Samsung, LG, Hyundai, SK, Doosan etc. a constitut şi

continuă să fie un atribut esenţial al politicii guvernamentale şi care a permis concentrarea

resurselor în adevărate vârfuri de lance din punct de vedere tehnologic.

Industria electronică a cunoscut, de asemenea, o dezvoltare puternică în ultimul

deceniu, cu o pondere din ce în ce mai mare în volumul exportului şi al încasărilor valutare. În

ultimii ani, sectorul telecomunicaţiilor şi al tehnologiei informaţiei au cunoscut o dezvoltare

de o deosebită amploare, firme precum Samsung Electronics, LG Electronics8 numărându-se

printre principalii jucători de plan mondial.

O caracteristică importantă a strategiei de dezvoltare economică a Republicii Coreea

constă în asigurarea unui acces îmbunătăţit pe pieţele externe, prin încheierea unui număr cât

mai mare de acorduri de liber schimb cu principalii săi parteneri comerciali, atât ţări, cât şi

blocuri economice.

Primul astfel de acord a fost negociat şi încheiat de Coreea de Sud cu Chile (2004),

după o perioada de 5 ani de discuţii apreciate ca dificile şi întâmpinarea unei serioase opoziţii

interne din partea fermierilor. Au urmat încheierea acordului de comerţ liber cu Singapore

(martie 2006) şi, consecutiv, cel cu blocul ţărilor membre EFTA (septembrie 2006). În aprilie

2007 a fost semnat acordul de comerţ liber cu SUA care a încununat un semnificativ efort din

partea negociatorilor sud-coreeni. Acest acord a intrat în vigoare la 15 martie 2012.

8 http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Coreea.pdf

13

De asemenea, Coreea de Sud a semnat în 2007 un acord privind liberalizarea treptată,

până în anul 2010, a comerţului cu produse industriale şi servicii cu blocul economic ASEAN

(mai puţin Thailanda).

Importurile sunt practic nesemnificative nedepâşind, în cele mai bune cazuri, 7-8

procente din totalul pieţei, restul find asigurat de producătorii coreeni sau de companii de tip

joint venture (Renault/Nissan-Samsung Motors). În următorii ani, se estimează o creştere a

cererii cu circa 6% pe an, ajungând la valoarea de 25 miliarde dolari SUA, aceasta în funcţie

însă şi de evoluţia ratei de schimb won-dolar american care poate favoriza sau nu importurile.

Excedentul contului curent, care a înregistrat un record la finele anului 2012, respectiv

de 43,3 miliarde USD, se prevede a se menţine, bazat pe uşoara revenire a economiei globale

pe ansamblu şi a ratei de creştere a exporturilor:

a. sectorul principal de export, în ceea ce priveşte perspectiva de creştere, este cel al

produselor IT, ca urmare a cererii sporite de telefoane “smart” şi de autoturisme, inclusiv părţi

şi accesorii ale acestora;

b. importurile: cererea pieţei interne pentru produse din import se apreciază că va marca o

creştere cu cca. 6% faţă de 2012 şi se va adresa, în principal, materiilor prime şi bunurilor de

capital.

Elemente de politică economică avute în vedere de noul guvern sunt:

a. sporirea ajutorului financiar pentru sustinerea mediului de afaceri, mai ales pentru MM-uri,

prin instituirea unui fond de garantare a creditelor, extinderea termenelor de plată a taxelor,

acordarea de capital de urgenţă pentru firmele aflate în dificultate;

b. revitalizarea tranzacţiilor imobiliare, prin scăderea taxelor pe proprietate, pe un termen

limitat.

c.stimularea exporturilor, prin acordarea de credite pentru producţia de export şi folosirea mai

eficientă a Acordurilor de Liber Schimb.

Industria auto este cel mai important subsector al industriei construcţiilor de maşini,

acest domeniu s-a dovedit a fi şi cel mai dinamic în ultimii ani contribuind cu circa 60% la

veniturile realizate din exporturile pe pieţele externe. Republica Coreea ocupă un loc de frunte

la scara mondială, atât din punct de vedere tehnologic, cât şi al volumului producţiei.

Importurile sunt practic nesemnificative nedepâşind, în cele mai bune cazuri, 7-8 procente din

totalul pieţei, restul find asigurat de producătorii coreeni sau de companii de tip joint venture

(Renault/Nissan-Samsung Motors). În următorii ani, se estimează o creştere a cererii cu circa

6% pe an, ajungând la valoarea de 25 miliarde dolari SUA, aceasta în funcţie însă şi de

evoluţia ratei de schimb won-dolar american care poate favoriza sau nu importurile.

14

Sectorul agricol a reprezentat şi se va menţine în continuare printre priorităţile

guvernamentale în contextul în care Republica Coreea se află angajată într-o ofensivă pe

marginea negocierii şi încheierii de noi acorduri de liber schimb în plan regional, dar şi

bilateral. Se estimează că sectorul alimentar din Republica Coreea se va dezvolta semnificativ

în următorii ani, în special în ceea ce priveşte sectorul cărnii de vită şi de pasăre, cel al

legumelor şi fructelor prelucrate şi cel al vinului. Cererea consumatorilor sud-coreeni pentru

produsele prelucrate din carne, legume şi fructe, va continua să se majoreze ca urmare a

creşterii numărului de familii, dar şi a reluării încrederii acestora în calitatea produselor

fabricate pe pieţele externe, îndeosebi cele provenite de pe pieţele vestice.

Republica Coreea este una dintre ţările cele mai avansate din lume în ceea ce priveşte

comunicaţiile, având cel mai înalt grad de utilizare al Internetului şi a telefoniei mobile cu

diverse aplicaţii. La peste 23 milioane de utilizatori de Internet (dintr-o populaţie de peste 48

milioane locuitori), Coreea de Sud deţine cea mai mare rată de utilizare pe cap de locuitor la

telefonia fără fir.

Structura exporturilor sud-coreene include, în principal produse finite: semiconductori,

mijloace de transport (autovehicule, nave), produse electronice şi bunuri de larg consum,

produse metalurgice, textile şi confecţii şi într-o măsură mai mică materii prime şi

semifabricate: produse agricole, energie şi materii prime (altele decât agricole).

De asemenea, Coreea de Sud a semnat în 2007 un acord privind liberalizarea treptată,

până în anul 2010, a comerţului cu produse industriale şi servicii cu blocul economic ASEAN.

Coreea de Sud și Statele Unite sunt parteneri economici majori. În 2013, comerțul

între cele două țări au totalizat aproximativ 100 miliarde USD, ceea ce a determinat Coreea de

Sud sa fie al șaselea cel mai mare partener comercial al Statelor Unite. Pentru unele state

occidentale și sectoare din SUA, piața sud-coreeană este foarte importanta. În 2013, Statele

Unite ale Americii a fost al doilea cel mai mare partener al Coreei de Sud de tranzacționare, a

doua cea mai mare piață de export și a treia cea mai mare sursă de importuri. A fost printre cei

mai mari furnizori de investiții straine directe (ISD) din Coreea de Sud.

La data punerii în aplicare a zonei de liber schimb KORUS, 82% din liniile tarifare din

SUA și 80 % din liniile tarifare din Coreea de Sud. Din al zecelea an al acordului, cifrele se

vor ridica la o valoare estimată de 99% și 98%. Barierele non - tarifare în comerțul de bunuri

și bariere în comerțul cu servicii și investițiile străine vor fi reduse sau eliminate în

conformitate cu KORUS.

Conform datelor de mai jos, comertul cu marfuri Coreea de Sud - SUA a crescut cu

aproximativ 2,5 % în 2013 față de 2012. Exporturile din SUA către Coreea de Sud au scăzut

15

cu aproximativ 1,7%, în timp ce importurile americane din Coreea de Sud au crescut cu

aproximativ 5,5 %.

Comertul cu marfuri SUA-Coreea de Sud

(milioane dolari)

Anul

Export USA

Import USA

Balanta comerciala

Total

1990 14.4 18.5 -4.1 32.9

1995 25.4 24.2 1.2 49.6

2000 27.9 40.3 -12.4 68.2

2005 27.5 43.8 -16.3 71.3

2010 38.8 48.9 -10.1 87.7

2011 43.4 56.7 -13.3 100.1

2012* 42.3 58.9 -16.6 101.2

2013 41.6 62.2 -20.6 103.8

Source: Global Trade Atlas, accessed February 11, 2014

Produsele cele mai des exportate de SUA in Correa de Sud sunt: aeronave civile;

produse chimice; produse de cărbune; materiale plastice; porumb și grâu. Produsele cele mai

des importate de SUA: vehicule și piese auto, telefoane mobile, calculatoare, tablete și

componente ale acestora, fier și oțel, ulei de motor, anvelope.

Coreea de Sud, de asemenea, a lansat un acord pentru a permite SUA sa vanda pana la

25.000 de masini pe an pe producător, atât timp cât acestea respectării standardelor de

siguranță și de mediu din SUA.

In 2012, vanzarile de masini din SUA în Coreea de Sud a crescut brusc. De exemplu,

în 2012 vânzările de mașini făcute de Ford a crescut cu 22,5%, vanzarile de masini realizate

de Chrysler au crescut cu 24,3% , iar vanzarile de masini realizate de Cadillac au crescut cu

32,4% , în comparație cu vânzările în 2011. Camera de Comerț din Coreea a susținut că

tarifele mai mici și impozitele de consum din SUA, privind sistandardele de siguranță și de

mediu au permis producătorilor să reduca prețurile masinilor pe piața din Coreea de Sud, ceea

ce le face mai competitive.

Atât Coreea de Sud cat și Statele Unite au făcut o prioritate in a se asigura că

întreprinderile mici și mijlocii sunt în măsură să profite de acordul KORUS.

Mediul de afaceri din Coreea

La prima vedere, Coreea pare a fi " la fel ca orice altă națiune". Capitala sa, Seul, este

o metropolă înfloritoare, modernă, cu cele mai recente tehnologii din lume. Peste tot în

Coreea, poti găsi telecomunicații de primă clasă, hoteluri de cinci stele, restaurante

16

occidentale, sisteme moderne de transport (inclusiv rețele de metrou foarte eficiente),

arhitectura inovatoare. Cu toate acestea, mediul este traditional, iar pentru orice american care

vine sa deschida o afacere in Seul își dă seama că nu este Los Angeles. Coreenii nu vor avea

așteptari sa fii expert pe nuante de cultura a lor, insa ei vor aprecia, în general, efortul ca un

străin sa exprime un mulțumesc sau un salut în limba coreeană.

Deși coreenii au trecut de foarte timp în randul societatilor occidentale, modalitățile

tradiționale de gândire sunt inca practicate în multe domenii. Coreenii au un mare respect

pentru familie. Companiile americane ar putea dori să ia în considerare aceste roluri

tradiționale de familie, atunci când comercializeaza pentru consumatorii coreeni.

În companiile coreene, majoritatea femeilor care lucrează, cele cu studii superioare de

top, sunt încă retrogradate la pozitii de secretariat, contabilitate sau munca educativă.

Coreenii au încă un mare respect pentru orice senior în vârstă și se stabileste în mod

intuitiv poziția lor ierarhică în raport cu alții, în funcție de vârstă. Într-adevăr, unul dintre

principiile fundamentale ale limbii coreene se bazează pe multitudinea de terminatii verbale,

care indică nivelul de respect acordat de o altă persoană. În plus, un barbat primește în

general mai mult respect în lumea afacerilor decât o femeie, deși in afacerile in străinătate (in

cazul femeilor non-asiatice) sunt acordate cu aceeasi egalitate de respect în calitate de oameni

de afaceri straini. Femeile necasatorite primesc, în general mai puțin respect decât femeile

căsătorite, ale căror legături cu soțul lor stabileste, de cele mai multe ori poziția lor în

societate.

Omul de afaceri american, ca străin este scutit de sistemul anterior de clasificare a

societății, deși ar trebui să fie pregătiti să răspundă la întrebări pe care coreenii le pot

considera la fel de comune pentru a stabili o ierarhie a societății, in care străinii le pot

considera ca informatii personale, cum ar fi întrebări despre vârstă și starea civilă.

Americanii ar trebui să fie gata sa amestece afacerile cu viața socială, asa cum coreenii

si-au bazat afacerile pe relatiile. Un om de afaceri ar trebui să arate un respect deosebit față de

societate coreeană.

Coreea practica încă etica lui Confucius, bazata pe legături strânse in grup. În timp ce

un american ar putea gândi în termeni individuali, (de exemplu, ceea ce este în interesul lui),

un coreean crede frecvent în termeni de grup, (de exemplu, ceea ce este în interesul grupului

și cum pot ajuta pentru a menține armonia în grup) din acest motiv, majoritatea coreenilor

sunt foarte patriotici. În scopul de a încheia o afacere, atunci când negociază, beneficiile

pentru grup, fie pentru companie sau tara ar trebui să fie accentuat.

17

Pentru coreeni, relatiile sunt toate importante. Coreenii vor să facă afaceri cu oameni

care au format o legătură personala cu ei sau prin care un intermediar comun a realizat o

introducere.

Schimbul de cărți de vizită este un mijloc prin care coreenii afla mai multe detalii

despre numele, poziția și statutul unei persoane. Coreenii au in vedere un cod ierarhic foarte

strict, prin care ei se vor întâlni, în general pentru a discuta despre afaceri cu persoane de

același rang in paralel. Oamenii de afaceri ar trebui să aibă întotdeauna cardurile lor de afaceri

(de preferință, bilingve) gata să faca schimbul cu omologul coreean cu respect. Ca atare, o

carte de vizită scrisa cu caractere chinezești poate servi pentru o călătorie de afaceri în

Coreea, China și Japonia.

Stilul de negociere este deosebit de important. Coreenii se pot dovedi negociatori

subtili și eficienti insa pot adopta si o poziție de negociere rigida care pot lucra în

dezavantajul americanilor. Oferta ta poate include cel mai mare potențial de preț, tehnologie și

profit, dar încă mai poate fi refuzat, deoarece clientului coreean nu-i place stilul tau.

Un punct important poate fi un acord cu o firmă coreeana. Occidentalii acordă o mare

importanță pentru un contract scris care specifică fiecare detaliu al relației de afaceri. Pentru

coreeni, valoarea unui contract poate fi ca o declarație de consens vag structurata, care

definește în linii mari ceea ce a fost negociat, dar lasă loc suficient pentru a permite

flexibilitate și adaptare. Guvernul coreean a încercat să abordeze această percepție dublă prin

formularea unor "Modele" de contracte tehmologice de acordare a licențelor și alte

aranjamente. Ambele părți trebuie să se asigure că obligațiile precizate într-un contract

negociat sunt pe deplin intelese.

Cei mai mulți coreeni au trei nume. Aceste nume, de obicei, urmează modelul chinez

de un nume de familie, urmat de două prenume date. În abordarea coreenilor, străinii trebuie

să respecte utilizarea numelor de familie (de exemplu , d-le Kim , doamna Lee), folosind

titluri formale , dacă este posibil (de exemplu, Dr. Yoo , Director Song). Cele mai frecvente

nume sunt Kim, Lee, și Park. În utilizarea titlurilor oficiale, după caz, ar trebui să fie

întotdeauna familiarizat cu numele complet, inclusiv cele două nume date, pentru scopuri de

identificare, așa cum ar putea fi mai multi Park sau Dr. Lee în aceeași companie și chiar in

aceeași spatiu de muncă.

Principalii parteneri de export sunt China (25% din totalulu exporturilor), ASEAN

(14%), Statele Unite ale Americii (10%) și Uniunea Europeană (9 %). Restul sunt exporturi

catre: Japonia, India, Brazilia și Paraguay.

18

Sursa: http://www.tradingeconomics.com/

Statele Unite este al treilea cel mai mare exportator din lume. Exporturile principale

sunt: mărfuri industriale (34 %din total exporturi) și industria bunurilor de capital (33%).

Principalii parteneri la export sunt: Canada (19 % din total exporturi), Uniunea Europeană

(17%), Mexic (14%), China (7%) și Japonia (5 %).

Sursa: http://www.tradingeconomics.com/

Coreea de Sud importă în principal ulei (23% din total importuri), semiconductori (6

%) și gaze naturale (5%). Alte importuri includ cărbune, oțel și minereu de fier. Principalii

parteneri de import sunt China (16% din total importuri), Japonia (12%), Statele Unite ale

Americii (8%) și Arabia Saudită (7%). Altele includ: Uniunea Europeană (9%), ASEAN (10

%) si Australia (5%).

19

Sursa: http://www.tradingeconomics.com/

Statele Unite ale Americii este cel mai mare importator din lume. Principalele

importuri din SUA sunt mărfuri industriale (32% din total importuri). Altele includ: bunuri de

capital (24%); autovehicule, piese si motoare (13%); bunuri de larg consum (12%). Principalii

parteneri de import sunt: China (18% din total importuri), Uniunea Europeană (16 %), Canada

(14%), Mexic (12 %) și Japonia (6%).

Sursa: http://www.tradingeconomics.com/

20

5.Concluzii

După cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite ale Americii au sprijint economia

sud-coreeană.

Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial și face parte din

categoria țărilor dezvoltate. Are a douăsprezecea economie la nivel mondial și a treia în Asia,

după Japonia și China. Cel mai mare partener comercial și de export al Coreei de Sud este,

astăzi, China. Țara a avut o creștere economică rapidă datorită exporturilor de produse finite,

fiind una din cei Patru Tigri Asiatici. Cele mai importante ramuri ale industriei sunt

construcția de automobile, de semiconductoare, de electronice (Samsung și LG Electronics),

de nave și industria siderurgică.

În domeniul construcției de automobile, țara se află pe locul al cincilea pe glob, cei

mai mari producători fiind Hyundai și Kia Motors..Agricultura polarizează 12%

din populația activă, dar, deși este foarte productivă, nu asigură necesarul intern. Pe jumătate

din suprafața agricolă se cultivă orezul, pe 11% din terenuri orz, iar pe restul se mai cultivă

batate, tutun și soia. Pescuitul reprezintă, la rândul său, o altă ramură importantă, plasând

Coreea de Sud pe locul 9 în lume.

Comerțul exterior a crescut mult în anii '60, ducând la dezvoltarea economică a acestui

stat. Coreea de Sud exportă: textile, utilaje, nave, produse electrotehnice, automobile, articole

de cauciuc, conserve de pește și porțelan, iar principalele produse importate sunt: petrol,

produse petrochimice, produse chimice, materii prime, mașini și utilaje.

Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic (inițial mai ales prin

imigrație din Europa - între 1800 și 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria

s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena

internațională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piață. Datorită

abundenței bogățiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), SUA este mai

puțin dependenta de importul de energie decât majoritatea celorlalte state industrializate. Un

alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului,

iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă.

21

Bibliografie

1. U.S.-Korea Alliance, http://uskoreainstitute.org/resources/u-s-korea-alliance/

2. Weston S. Konishi, Mark E. Manyin, September 30, 2009, South Korea: Its Domestic

Politics and Foreign Policy Outlook, http://assets.opencrs.com/rpts/R40851_20090930.pdf

3. David Maxwell, August 8, 2013, OPCON TRANSFER AND THE AMERICAN-ROK

ALLIANCE, http://warontherocks.com/2013/08/opcon-transfer-and-the-american-rok-alliance/

4. U.S.-Korea Free Trade Agreement Shows Strong Results on Second Anniversary, March

15, 2014, http://seoul.usembassy.gov/p_rok_fta_031514.html

5. Tara O, U.S.-ROK Strategic Alliance 2015 13-Sep-2010,

http://www.worldsecuritynetwork.com/United-States-Koreas/O-Tara/U.S.-ROK-Strategic-

Alliance-2015

6. Mark E. Manyin, Emma Chanlett-Avery, Ian E. Rinehart, Mary Beth Nikitin , William H.

Cooper , February 12, 2014, U.S.-South Korea Relations

https://www.fas.org/sgp/crs/row/R41481.pdf

7. The Strategic Importance of U.S.-South Korea Economic Relations,

http://www.nbr.org/publications/specialreport/pdf/Preview/SR4_preview.pdf

8. Mark E. Manyin, July 1, 2004, South Korea-U.S. Economic Relations:Cooperation,

Friction, and Future Prospects, http://www.fas.org/man/crs/RL30566.pdf

9. Doing Business in Korea, http://export.gov/southkorea/doingbusinessinskorea/index.asp

10. Republica Coreea Îndrumar de afaceri/2013,

http://www.dce.gov.ro/Materiale%20site/Indrumar_afaceri/Indrumar_afaceri_Coreea.pdf

11. http://www.tradingeconomics.com/

12. Richard Weitz, July 9, 2013, From Allies to Partners: South Korea and the United States,

http://www.worldpoliticsreview.com/articles/13080/from-allies-to-partners-south-korea-and-the-

united-states

13. Jayshree Bajoria, and Youkyung Lee, October 13, 2011, The U.S.-South Korea Alliance,

http://www.cfr.org/south-korea/us-south-korea-alliance/p11459

14. U.S. Relations With South Korea, January 31, 2014,

http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/2800.htm