PARAZITOLOGIE

   Parazitii sunt organisme vii animale sau vegetale, care traiesc o perioada mai lunga sau mai scurta a existentei lor in dependenta cu un alt organism viu, numit gazda.

   Parazitismul nu reprezinta o forma degenerata de viata, ci din contra, o etapa mai mult sau mai putin perfecta de adaptare intr-un mediu favorabil. Pentru a-si asigura perpetuarea propriei specii in natura, parazitul este supus unor transformari pentru adaptarea la conditiile organismului gazda, derulandu-se astfel ciclul biologic al parazitului.

   Parazitismul este o notiune ecologica, motiv pentru care este necesara cunoasterea parazitilor, a gazdelor lor, precum si a corelatiilor care rezulta ca urmare a supravietuirii unui organism pe seama altui organism viu.

   Prezenta parazitilor in organismul uman determina forma nosologica, parazitoza.

CLASIFICARE

  

   Parazitii se pot clasifica dupa mai multe criterii:

1. Dupa natura gazdei parazitate

a)      paraziti umani;

b)     paraziti ai animalelor(care se transmit si la om - antropozooparaziti)

c)      paraziti strict ai animalelor

d)     paraziti ai telor

De stiudiul parazitilor umani si al antropozooparazitilor se ocupa parazitologia medicala, de studiul parazitilor animalelor se ocupa medicina veterinara, iar de studiul parazitilor telor se ocupa parazitologia agricola.

2. Dupa natura parazitului

a)      paraziti animali: protozoare, helminti, artropode

b)     paraziti vegetali: fungi

* PROTOZOARELE sunt organisme unicelulare incadrate dupa anuminte proprietati commune in urmatoarele grupe:

  - Rhizopodele. Reprezentantii patogeni ai acestui grup sunt Entamoeba hystolitica si amibele libere: Naegleria fowleri, Acantamoeba polyphaga.

  - Flagelatele. Au ca reprezentanti: Giardia intestinalis si Trichomonas vaginalis (ca flagelate cavitare) si Leihmania, Trypanosoma (ca flagellate sanguine).

  - Sporozoarele sunt protozoare complexe care au ca principali reprezentanti genulPlasmodium(agentul etiologic al malariei), Toxoplasma gondii, Criptosporidium, Isospora belli, Sarcocystis.

  - Protozoarele ciliate au un singur reprezentant semificativ: Balantidium coli.

*HELMINTII sunt viermi paraziti care traiesc in organismul uman, la nivel intestinal. Dupa morfologia lor, helmintii pot fi cilindrici(nemathelminti) sau plati(plathelminti).

-  Nemathelmintii de importanta medicala pentru tara noastra sunt: Ascaris lumbricoides

Enterobius vermicularis

Trichuris trichiura

Anchylostoma duodenalis

Anchylostoma caninum

Srongyloides stercoralis

Trichinella spiralis

Toxocara canis

-  Plathelmintii frecvent intalniti in zona noastra geografica sunt:

Fasciola hepatica

Diphylobotrium latum

Hymenolepis nana

Tenia saginata

Tenia solium

Diphilidium caninum

Echinococcus granulosum

Echinococcus multinocularis.

Helmintii au ca trasatura comuna faptul ca in urma reproducerii sexuale produc oua, care fie direct, fie prin procese adaptative complexe, care conduc la formele larvare, pot infecta alte persoane.

*FUNGII constituie obiectul de studiu al micologiei, fac parte din regnul Myceta si au ca reprezentanti:

Candida

Aspergillus

Criptococcus neoformans

Dermatofiti

3) dupa localizarea parazitilor:

   - Ectoparaziti(care traiesc pe suprafata tegumentului uman):

        Pediculus

       Acarieni

      Heteroptere

   - Endoparaziti localizati in:  cavitati: intestin: Giardia, helminti

                                                             vagin: Trichomonas, Candida   

                                                             tesuturi: muschi: Trichinela spiralis

                                                                              ficat: Echinococcus granulosum

                                                                              plamani: Pneumocystis carini

                                                             celule: Toxoplasma gondi

                                                                           Plasmodium(hematii)

     4) dupa efectul parazitilor asupra gazdei:

        - Paraziti incolini: folosesc organismul uman doar ca mediu de viata(Entamoeba coli, Trichomonas intestinalis)

        - Paraziti comensali: traiesc in organismul uman fara a-i produce perturbari(Candida, Entamoeba hystolitica, Giardia intestinalis, Trichomonas vaginalis)

         - Paraziti conditionat patogeni: paraziti comensali pot deveni patogeni in prezenta unor factori favorizanti. Persoanele asimptomatice parazitate cu paraziti conditionat patogeni sunt considerate purtatori de paraziti si joaca un rol important in diseminarea parazitozei.

          - Paraziti oportunisti determina parazitoze simptomatice sau cu evolutie clinica usoara la persoanele imunocompetente si boli grave, adesea letale, la persoanele imunocompromise, in special la pacientii cu AIDS: Pneunocystis carinii, Toxoplasma gondii, Criptosporidium , Criptococcus, Candida.

           - Paraziti patogeni: paraziti a caror prezenta in organismul uman declanseaza perturbari mai mult sau mau putin grave.

     5) dupa specificitatea parazitara se disting:

        - Paraziti stricti: paraziti adaptati doar la o singura gazda definitiva, care nu pot trai la o alta gazda definitiva(Tenia, PLasmodium)

        - Paraziti cu specificitate relativa: care pot trece de la o gazda la alta mai mult sau mai putin usor(insecte hematofage vectoare ale bolilor commune omului si animalelor)

    

     6) Dupa evolutia ciclului biologic exista:

        - Paraziti permanenti: intrega lor existenta se produce in una sau mai multe gazed(Tenia, Trichinella)

        - Paraziti temporary: o parte din viata lor se desfasoara in stare parazitara, prezentand insa si stadii de viata libera(Strongzloides stercoralis)

        - Paraziti facultative: in mod normal au o viata saprofita, dar uneori pot invada organismul uman(Aspergillus)

     7) Dupa repartizarea geografica

        - Parazitii intallniti in zonele temperate determina parazitoze moderate ca manifestare clinica, dar cu incidenta crescuta si tendinta spre evolutie cronica(helmintoze umane, micoze, unele protozooze)

         - Parazitii intalniti in zonele tropicale produc parazitoze endemice sau epidemice in aceste zone, dar ocazional pot fi intalniti si in zonele temperate, ca urmare a intensificarii migratiei umane si a mijloacelor rapide de transport actuale. Este important sa fie cunoscute, datorita gravitatii lor potentiale si necesitatii instituirii terapiei corespunzatoare(amibiaza, tripanosomiaza), unele prezentand un character de extrema urgenta(accesul pernicios din malarie).

CLASIFICAREA PARAZITILOR SI BOLILE PRODUSE

HELMINTI

NEMATHELIMTI

FAMILIA ASCARIDIDAEGenul Ascaris Ascaris lumbricoides AscaridozaGenul Toxocara Toxocara cannis Larva migrans visceralaFAMILIA OXIURIDAEGenul EnterobiusEnterobius vermicularis OxiurazaFAMILIA TRICHURIDAEGenul TrichiurisTrichuris trichiura TricocefalozaFAMILIA ANCYLOSTOMIDAEGenul Ancylostoma   Ancylostoma duodenalis Ancylostomiaza   Ancylostoma cannis Larva migrans cutanata   Ancylostoma brasiliensis Larva migrans cutanataGenul Necator   Necator AmericanusFAMILIA RHABDITIDAE(STRONGYLOIDIDAE)

Genul Strongyloides   Strongyloides stercoralis StrongyloidozaFAMILIA TRICHINELLIDAEGenul trichinella   Trichinella spiralis TrichinelozaFAMILIA ONCHOCERCIDAEGenul Filaria   Wuchereria bancrofiti Filarioza Bancroft   Wuchereria pacifica Filarioza aperiodica a Pacificului   Onchocerca volvulus OncocercozaFAMILIA DRACUNCULIDAEDracunculus medinensis DracunculozaDracunculus loa Loaza

PLATELMINTI

   CLASA TREMATODE

FAMILIA FASCIOLIDAEGenul Fasciola   Fasciola hepatica FasciolozaGenul Fasciolepsis   Fasciolopsis buski Distomatoza intestinalaGenul FascioloidesFAMILIA DICROCELLIIDAEDicrocoelium dendriticum Distomatoza hepaticaFAMILIA OPISTORCHIIDAEOpisthorchis felinaeus Distomatoya hepaticaOpisthorchis sinensisFAMILIA TROGLOTREMATIDAEParagonimus westermani Distomatoza pulmonaraFAMILIA SCHISTOSOMIDAEGenul Schistosoma   Schistosoma haematobium Schistosomoza urogenitasa   Schistosoma mansoni Schistosomoza intestinala   Schistosoma japonicum Schistosomoza orientala

   CLASA CESTODE

FAMILIA TENIIDAEGenul Tenia   Tenia saginata Teniaza de carne de vita   Tenia solium Teniaza de carne de porcGenul Echinococcus  

   Echinococcus granulosus Chist hidatic   Echinococcus multilocularis Echinococoza alveolaraGenul multiceps     Multiceps multiceps Cenuroza   Multiceps serialis Cenuroza   Multiceps crassicepsFAMILIA HZMENOLEPIDAEHymenolepis nana HymenolepiazaHymenolepis diminuta Hymenolepiaza murinaFAMILIA DILEPINIDAEGenul Diphillidium   Duphillidium caninumFAMILIA DIPHYLOBOTHRIIDAEGenul diphylobotrium   Diphylobotrium latum Botriocefaloza

PROTOZOARE

   CLASA RHIZOPODE

FAMILIA ENTAMOEBIDAEGenul Entamoeba   Entamoeba histolytica Amibiaza intestinala, hepatica   Entamoeba hartmanni   Entamoeba coliGenul Endolimax   Endolimax nanaGenul PseudolimaxPseudolimax butschliiFAMILIA HARTMANNELIDAEGenul Acanthopodina   Acanthamoeba polzphaga Meningoencefalite amibieneFAMILIA VAHLKAMPFIIDAENaegleria fowleri Meningoencefalite amibiene

   CLASA FLAGELATE

FAMILIA HEXAMITIDAEGenul Giardia   Giardia Intestinalis GiardiozaFAMILIA TRICHOMONADIDAEGenul Trichomonas  

   Trichomonas vaginalis Trichomoniaza urogenitala   Trichomonas tenax Flageloza bucala   Trichomonas intestinalis Flageloza intestinala   Retortamonas intestinaslia Flageloza intestinalaGenul Dientamoeba   Dientamoeba fragilisFAMILIA CHILOMASTIGIDAEGenul Chilomastix   Chilomastix mesnili Flageloza intestinalaFAMILIA TRYPANOSOMIDAEGenul Leishmania Lieshmanioza(viscerala, cutanata)Genul trypanosoma

   CLASA SPOROZOARE

Ordin Hemosporidia

FAMILIA PLASMOIDIDAEGenul plasmodium MalariaOrdin PiroplasmidaGrupul Babesia BabesiozaSubclasa CoccidiaOrdin EucoccidiidaSubordin Eimeriina   Toxoplasma gonadii Toxoplasmoza   Isospora belli Izosporidiaza   Cryptosporidium CriptosporidiazaOrdin SarcosporidiaGenul Sarcocystis   Sarcocystis hominis SarcocistozaOrdiunul MicrosporidiaFAMILIA MICROSPORIDIAGenul Microspora Microsporidiaza

   

CLASA CILIATE

Ordinul Spirotricha    

FAMILIA TRICHOSTOMATINAGenul Balantidium   Balantidium coli Balantidioza

   PARAZITI CU TAXONOMIE INCERTA

Pneumocystis carinii PneumocistozaBlastocystis homminis Blastocistoza

ACTIUNEA PARAZITILOR ASUPRA GAZDEI

     Parazitismul nu este intotdeauna sinomin cu efectul pathogen. Prezenta parazitilor in organismul uman induce diverse actiuni, mai mult sau mai putin pronuntate.

     - Spolierea organisumului de substante nutritive

     Actiunea de spoliere este practic constanta la toti parazitii, care se dezvolta deainzand de gazda lor. Dar, in majoritatea cazurilor, este nesemnificativa. Nu antreneaza manifestari detectabile decat in cazul unui numar mare de paraziti sau daca parazitii folosesc substante importante(prin spolierea vitaminei B12 rezulta anemia de tip pernicious.

     - Actiunea traumatica si bacterifera

     Leziunile cauzate de paraziti constituie porti de intrare pentru bacterii si suprainfectie bacteriana: tricocefaloza, amibiaza, chist hidatic.

     - Actiunea toxo-alergica

     Manifestarile alergice din helmintioze sunt cauzate de actiunea produsilor lor metabolici. Se pot produce fenomene toxo-alergice cutanate(urticarie), pulmonare(sindrom Loffler), nervoase(cefalee, iritabilitate, insomnii, crize epileptiforme) si chiar soc anafilactic(chist hidatic, trichineloza).

     - Actiune mecanica

     Actiunile mecanice sunt cele mai numeroase si antreneaza: efecte microscopice(spargerea hematiilor parazitate de Plsmodium) sau fenomene macroscopice: ocluzie(ocluzie intestinala prin ghem de ascarizi) si fenomene de compresie tisulara(chist hidatic, echinococoza alveolara).

     - Actiune iritativ reflexa

     Actiunea iritativ reflexa este mai evidenta la nivel intestinal. Creste peristaltismul intestinal sau apar fenomene de subocluzie in helmintioze.

     - Actiune iritativ tisulara

     Actiunea iritativ tisulara determina formarea de granuloame inflamatorii si de focare de fibroscleroza(colopatia postamibiana, amoebom, cisticercoza, trichineloza perichiste in chist hidatic etc).

REACTIA GAZDEI LA ACTIUNEA PARAZITULUI

     In fata actiunii parazitare organismul uman raspunde prin reactii celulare, tisulare, immune. Unele dintre ele sunt doar consecinta sau dovada parazitismului, in timp ce altele constituie adevarate mijloace de aparare ale organismului.

     REACTII CELULARE

     In diverse  protozooze si unele micoze, macrofagele fagociteaza parazitii si constituie primul sistem de aparare al organismului.

     Eozinofilele si mastocitele joaca un rol probabil considerabil in imunitatea fata de diverse helmintioze.

1.      Anemia parazitara se observa intr-un numar restrans de parazitoze:

- paludism(malarie): anemie normocroma cu anizocitoza, poikilocitoza, policromatofilie;

- leishmanioza viscerala: anemie normocroma;

- ancylostomiaza: anemie hipocroma, microcitara;

- botriocefaloya: anemie macrocitara cu megaloblastoza medulara;

Anemia apare in perioada de stare a parazitozei sau in faza sa cronica, distingandu-se:

- anemii hemolitice prin liza hematiilor prin paraziti sau liza hematiilor prin autoanticorpi(malarie);

- anemii prin sechestrare splenica(malaria viscerala);

- anemii posthemoragice(in tricocefaloza);

- anemii de tip megaloblastic(in botriocefaloza).

2. Hipereozinofilia parazitara

Hipereozinifilia poate fi locala sau generala.

               Hipereozinofilia are cause diverse. Originea parazitara a unei hipereozinofilii se poate preciza tinandu-se cont de urmatoarelse particularitati:

                - Protozoarele si fungi nu produc eozinofilie circulanta semnificativa;

                  - Hipereozinofilia este prezenta in helmintioze:

                 * in faza de maturare a helmintilor intestinali(Tenia, Tricocefal);

                 * in faza obigatorie tisulara la om, a formelor larvare(chist          hidatic, echinococoza alveolara);

                   *in faza tisulara de evolutie a unor helminti intestinali(Ascaris), biliari(Fasciola hepatica), musculari(Trichinella). In asceste cazuri hipereozinofilia sagvina existenta in faza de parazitism tisular dispare, prin dezvoltarea parazitului intraluminal sau intramuscular.

                    Hipereozinofilia verminoasa evolueaza stadial in timp, urmand curba Lavier cu patru etape successive: latenta, elevatie, rapida, platou, diminuare progresiva sau revenire la normal pentru parazitii cu faza primara tisulara.

                    Dupa tratamentul antihelmintic se observa o cresere tranzitorie a eozinofilelor ca urmare a lizei parazitilor.

                    Hipereozinofilia verminoasa prezinta o deosebita importanta practica, reprezentand un element de orientare diagnostica, in special pentru parazitozele in care atinge valori semnificativ crescute. Hipereozinofilia verminoasa apare precoce, atinge valori maxime ininte ca verminoza sa poata fi detectata prin alte mijloace.

       REACTII TISULARE

1.      Splenomegalia parazitara

Constituie principala cauza de splenomegalie in tarile tropicale. Ea apare in: malarie, leishmanioza viscerala, aibiaza, hidatioza.

2.      Formatiuni iritativ tisulare

Esentiala in cadrul reactiilor tisulare este constituirea de formatiuni iritativ tisulare – perichiste, care evolueaza progresiv spre scleroza si/sau calcifiere cu tendinta de izolare progresiva a parazitului(chist hidatic, trichineloza).

REACTII IMUNE

Parazitii si produsele lor metabolice sunt antigenici si induc aparitia de anticorpianiparazitari la persoanele parazitate. Anticorpii pot fi specifici fata de o specie si chiar fata de un anumit stadium evolutiv al parazitului, dar unele nematode prezinta antigene comune de grup care induc anticorpi heterologi care interactioneaza cu parazitii inruditi.

Evidentierea anticorpilor este posibila in parazitozele profunde intratisulare care asigura un contact strans intre gazda si parazit, detectarea anticorpilor constituind una dintre principalele metode de diagnostic ale acestor parazitoze.

Semnificatia anticorpilor este discutabila. Mult timp s-a negat rolul protector al anticorpilor, acestia fiind considerati de unii autori doar martori ai infectiei.

In realitate, imunitatea dobandita este importanta in parazitoze. In unele infectii parazitare o prima contaminare poate antrena o imunitate definitiva, protectoare(toxoplasmoza). In alte parazitoze profunde, imunitatea joaca un rol de atenuare. Astfel, in malaria produsa de Plasmodium falciparum se intalnesc forme grave, letale, doar la persoanele neimune.

Importanta imunitatii este relevata si de gravitatea unor parazitoze oportuniste la imunodeprimati(toxoplasma cerebrala, pneumocistoza, criptococoza). Anquilluloza intestinala, afectiune benigna la persoanele normale, poate determina forme severe la imunodeprimati.

Anticorpii antiparazitari pot exercita si efecte imunopatologice, determinand hemiliza autoimuna in malaria, formarea de complexe immune circulante, care declanseaza glomerulonefrite in anumite forme de malarie.

In present, descoperirea antigenelor circulante constituie o modalitate diagnostica, in special in parazitozele instalate la persoanele imunodeprimate.

EPIDEMIOLOGIE – CICLUL BIOLOGIC

Pentru perpetuarea propriei specii, parazitul este supus unor transformari pentru adaptarea la cai evolutive, uneori complexe. Aceste transformari poata numele de ciclu parazitar(biologic). Acesta poate fi:

- simplu: trecerea directa a parazitului de la omul infectat la omul sanatos;

- complex: parazitul necesita interventia gazdelor intermediare sau a vectorilor, pentru a deveni contagios.

ELEMENTELE CICLULUI PARAZITAR

In cursul ciclului evolutiv al parazitilor intervin: parazitul, gazda definitiva, gazda intermediara, vectori.

Gazda definitiva: este organismul viu care poarta forma adulta a parazitului capabil de reproducere sexuala. In cazul helmintilor, gazda definitiva gazduieste viermii adulti, care produc, in urma fecundarii, oua. Ouale pot fi: embrionate, infestante(contagioase) pentru alte persoane, sau neembrionate, neinfestante pentru alte persoane.

Gazda definitiva este omul si mai rar unele animale(pisica pentru Toxoplasma gondii, cainele pentru Diphylidium caninum, Toxocara canis, vulpea pentru Echinococcus multilocularis).

Gazda intermediara este organismul viu, care gazduieste formele asexuate le parazitilor. Gazda intermediara este necesara in unele cazuri pentru a-I asigura parazitului maturarea, multiplicarea sau ambele.

Gazdele intermeiare pot fi animale(bovine, porcine), poate fi tantarul pentru Plasmodium sau omul pentru Toxoplasmo gondii, Echinococcus granulosus, Toxocara canis etc.

In cazul helmintilor, in special al plathelmintilor, la gazdele intermediare rezulta forme larvare, care sufera un process de poliembrionie si adaptare, astfel incat sa devina infestate pentru gazda definitiva.

       Gazdele intemediare se impart in:

a)      Gazde intermediare pasive: gazduiesc forma infestanta sau stadiile anterioare formei adulte, fara a se deplasa la rezervorul de paraziti pentru prelucrarea lor, nici spre gazda receptiva pentru a tranzmite formele infestante.

b)      Gazde intermeiare active: gazduiesc parazitul in dezvoltare si se deplaseaza pentru prelucrarea parazitului de la gazda rezervor si transmiterea sau inocularea la gazda receptiva. Gazdele active sunt, in general, vectorii biologici.

       Vectorii sunt agenti transmisibili ai parazitului. Se disting:

a)      vectori biologici, indispensabili ciclului vital al parazitului, asigurandu-i maturarea si multiplicarea. Sunt gazdele intermediare active.

b)      vectorii mecanici care au rol de transport, nefiind esentiali in ciclul biologic al parazitului(muste care transporta chisturi de Giardia, chisturi de amibe).

       Rezervorul de paraziti este habitatul in care se mentine si supravietuieste parazitul. Rezervorul de paraziti poate fi mediul extern sau o gazda definitiva.

       Dupa natural or, se pot diferentia trei tipuri de rezervoare de paraziti:

a)      Omul este rezervor de paraziti in parazitozele strict umane. In parazitozele commune omului si animalului, omul poate fi un accident in ciclu, fara rol epidemiologic(chist hidatic, toxoplasmoza, trichineloza).

b)      Animalele constituie un rezervor esential pe epidemiologic pentru majoritatea atropozoonozelor. Exista rezervoare de paraziti, care functioneaza in diferite conditii ecologice: aminale domestice sau animale salbatice. Rezervorul constituit de animalele salbatice, tolerand bine parazitismul, sub forma unei afectiuni inaparente, reprezinta un rezervor de baza pentru paraziti(rozatoarele salbatice pentru leishmanioza cutanata).

c)      Solul reprezinta rezervorul de paraziti pentru unii helminti(geohelminti) cum ar fi Ascaris lumbricoides, Tricocefal.

d)     Apa poate fi un rezervor de paraziti pentru forma de rezistenta a protozoarelor(chist), declansand epidemii hidrice(amibiaza, giardioza).

       CAI DE TRANSMITERE A PARAZITILOR

       Se disting:

       Cai de patrundere a parazitilor in organismul uman. Cunoasterea acestor cai este importanta pentru proxilaxia individuala in parazitoze.

       Principalele cai de patrundere sunt:

       *digestive (helmintioze, giardioza, amibiaza)

       * cutanate, mucoase passive (trichomoniaza, micoze)

       * transcutanate active (strongiloidoza, anczlostomiaza, malarie – transmitere prin vector hematofag)

       * pulmonare (pneumocistoza, aspergiloza, criptococoza)

       Cai de eliminare. Cunoasterea lor prezinta un dublu interes, permitand alegerea modalitatilor de optime de diagnostic parazitologic si a masurilor de profilaxie colectiva. Exista cai digestive de eliminare prin materiile fecale, urinare, pulmonare, cutanate.

       De asemenea, exista paraziti fara posibilitati normale de iesire; sunt paraziti in impas parazitar: larva migrans, chist hidatic, Trichinella spiralizata in muschi.

PROFILAXIA PARAZITOZELOR

       Cunoasterea de ansamblu a elementelor ciclului biologic parazitar este indispensabila pentru cunoasterea si intelegerea modului de producere a unei boli parazitare, a modalitatilor de intrerupere a ciclului si de evitare a contaminarii umane. Profilaxia cuprinde:

       - Profilaxia individuala: incearca sa evite contaminarea persoanelor sanatoase, actionand la un singur nivel al ciclului biologic: impiedicarea patrunderii parazitului, distrugerea dupa patrundere sau impiedicarea dezvoltarii acestuia.

          Este scopul igienei alimentare, al chimioprofilaxiei si al vaccinarii.

       - Profilaxia colectiva: se realizeaza prin interventia la toate nivelele vulnerabile ale ciclului biologic. Urmareste:

              - izolarea rezervorului de paraziti si sterilizarea lui prin igiena colectiva;

              - lupta impotriva gazdelor intermediare si antivectoriala;

              - vaccinarea si tratamentul populatiei receptive

       In producerea bolilor parazitare intevin si alti factori care influienteaza transmiterea parazitozelor:

          - factori umani(obiceiuri almentare, mod de viata, nivel de cultura, nivel terapeutic)

          - factori economici(standard de viata)

          - factori climatici(temperatura, umiditate)

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

In cele mai multe infectii parazitare, diagnosticul etiologic se bazeaza pe evidentierea directa a parazitului in produsele biologice ale bolnavului si pe raspunsul gazei fata de agresiunea parazitara(martor indirect al prezentei al prezentei parazitului).

1.      Examenul direct

1.1.            Examenul coproparazitologic

Constituie examenul de baza pentru evidentierea infectiilor cu:

- protozoare: amibiaza, giardioza, coccidioze intestinale

- helminti: ascaridioza, tricocefaloza, strongiloidoza, achilostomiaza, teniaze.

       Rezultatul examenului coproparazitologic trebuie sa mentioneze prezenta parazitului precum si abundenta lui. Pentru protozoare(amibe), rezultatul trebuie sa precizeze genul si specia parazitului gasit si stadiul sau evolutiv: forma vegetativa sau chistica. Controlul dupa tratament este necesar dupa trei saptamani de la terminarea tratamentului.

       Examenul macroscopic al materiilor fecale. Determinarea consistentei scunului(format, semiformat, moale, lichid) poate constitui un indiciu asupra parazitului present. Trofozoitii protozoarelor intestinale se intalnesc de obicei in scaunul moale sau lichid; formele chisice se intalnesc in scaunele formate. Ouale de helminti se pot gasi in orice scaun. Proglotele mobile de tenie pot fi gasite pe sau langa proba, iar adultul de Ascaris poate fi gasit pe suprafata scaunului. Prezenta sangelui in proba trebuie consemnata intotdeauna. Sangele proaspat pe suprafata scaunui format indica prezenta unor hemoroizi care sangereaza; sangele gasit impreuna cu mucusul format intr-un scaun lichid sau moale sugereaza o infectie amibiana.

       Examenul microscopic din materiile fecale. Se efectueaza urmatoarele preparate care vor fi examinate:

     - preparat direct in solutie fizilogica si solutie Lugol. Este examenul cel mai ultil pentru detectarea trofozoitilor mobile ai protozoarelor intestinale si larvelor mobile de strongiloides stercoralis. Poate evidentia si chisti de protozoare si oua de helminti.

     - preparat in strat gros(metoda Kato – Miura). Se pot decela toate ouale de helminti, mai ales cele cu coaja groasa.

     - preparat dupa concentrarea elementelor parazitare. Metodele de concentrare permit decelarea oualor atunci cand se gasesc in numar mic in proba si pot scapa neobservate intr-un examen direct. Sunt flotarea si sedimentarea.

     - preparat permanent colorat. Coloratiile utilizate in identificarea trofozoitilor si chistilor de protozoare sunt: tricrom, hematoxilina ferica, Giemsa, Ziehl – Neelsen.

       1.2. Examenul parazitologic al sangelui.

     Este indicat atunci cand se suspicioneaza: malaria, leishmanioza viscerala, tripanosomiaza, filariozele. In cazul suspectarii unei malaria, se efectueaza frotiu in picatura groasa cu prilejul acceselor febrile, cand parazitii sunt mai numerosi. In filarioza trebuie sa se tina seama de periodicitatea microfilaremiei: diurna pentru Loa- loa si nocturna pentru Wuchereria – Bancrofti.

1.3. Examenul parazitologic al sputei. Este indicat in suspiciunea unor infectii cu Pneumocystis carinii si Paragonimus westermani.

1.4. Examenul parazitologic al urinei. Este indicat in cazul suspectarii unei schistosomiaze urinare sau trichomoniaze urogenitale. In urina persoanelor endemice de filorioza, se pot gasi si microfilaria de Oncocerca volvulus.

2.      Culturi de protozoare.

In scop diagnostic, unele protozoare pot fi cultivate pe medii precum: Loeffler, TTY, TPS-l, TYM(pentru Trichomonas vaginalis), NNN(Novy, Nicole, Mc Neal pentru Leichmania).

3.      Diagnosticul immunologic al infectiilor parazitare.

 Ca raspuns la o agresiune parazitara, organismul produce anticorpi specifici si mobilizeaza diferite mecanisme celulare in scopul distrugerii parazitului sau limitarii proliferarii lui.

a)      investigarea imunitatii umorale. Se apeleaza la immunodiagnostic in urmatoarele situatii:

- cand localizarea parazitului in organismul uman nu poate fi accesibila sau necesita manevre invasive de recoltare(toxoplasmoza, hidatidoza, cisticercoza, larva migrans viscerala).

- cand infectiile sunt cu numar redus de paraziti la care metodele directed au rezultate negative(schistostomiaza, filarioze, leichmanioza, malarie)

- cand infectia parazitara este recenta, iar parazitul este inci imatur, fie migreaza in tesuturi, fie nu produce inca oua sau larve care ar putea permite vizualizarea sa in examenul direct.

Metodele serologice folosite in diagnosticul parazitologic sunt:

- raeactii de precipitare: dubla imunodifuzie in gel, contraimunelectroforeza, imunelectroforeza

- reactii de hemaglutinare pasiva

- reactii de fixare a complementului

- imunoflorescenta indirecta

- testul imunoenzimatic(ELISA)

- radioimunotestul(RIA sau RAST)

         b) investigarea imunitatii celulare. Poate fi pusa in evidenta prin urmatoarele reactii:

             - intradermoreactia. Evidentiaza reactia de hipersensibilitate intarziata care apare pe pielea unor persoane sensibilizate dupa 24 de ore de la injectarea antigenului parazitar. Este mai putin utilizata in ultima vreme pentru ca este relative nespecifica si ramane pozitiva multa vreme dupa disparitia parazitului din organism. Este considerata numai un test de depistare epidemiologica in: hidatidoza, schistosomiaza, leichmanioza.

             - testul de inhibitie a migrarii macrofagelor

             - testul de transformare blastica

             - testul de degranulare a bazofilelor