Parazitologie tropicala - Curs 4Tripanosomioza africanaSinonim: boala somnuluiEtiologie: Trypanosoma brucei, cu doua subspecii T. brucei gambiense si T. brucei rhodesiense, protozoare flagelate din genul Trypanosoma, familia Trypanosomidae (Hemoflagelate), clasa FlagellataMorfologie:poate dezvolta în cursul ciclului biologic din organismul vertebratelor sau al insectelor vectoare doua forme de prezentare alungite uniflagelate având o lungime de 10-30 μmforma tripomastigota (Trypanosoma) prezinta un nucleu central, un kinetoplast în regiunea posterioara, un corp bazal plasmatic situat în apropierea kinetoplastului de unde pleaca flagelul care strabate longitudinal corpul protozoarului si se prelungeste dincolo de extremitatea anterioara. Flagelul adera de corpul celular si formeza cu acesta o membrana ondulanta care are rol în deplasare. Este învelit la exterior de o membrana care în stadiul sangvin este acoperita de un învelis de glicocalixîn forma epimastigota (Crithidia), kinetoplastul si corpul bazal de unde porneste flagelul sunt situate în apropierea nucleuluiCiclul biologic:paraziti extracelulari în plasma sanghina sau în alte fluide din corpul vertebratelor (limfa, lichid cefalorahidian)forma tripomastigota prezinta un pleomorfism intens în sângele uman unde se reproduce prin diviziune longitudinala binaratripanosomele pot fi ingurgitate de catre insectele vectoare din genul Glossina (mustele tsetse) în timp ce acestea îsi iau prânzul sanghin unde vor trece printr-un ciclu reproductiv complex care va dura 15-35 de zileîn intestinul insectei, formele tripomastigote se vor multiplica prin diviziune longitudinala binara dupa care vor migra în glandele salivare ale insecteiîn glandele salivare, formele tripomastigote se vor transforma în forme epimastigote si se vor multiplica din nouurmeaza apoi reconvertirea în formele infectante pentru vertebrate, tripomastigoteGlossinele infectate pot transmite prin întepatura parazitul pe toata durata ciclului lor de viata (pâna în 6 luni)Aspecte de patogenitate si imunitate:infectia este caracterizata prin valuri succesive de parazitemie datorate variatiei antigenice din populatiile succesive de tripanosomeîn acelasi timp cu cresterea parazitemiei, anticorpii de tip IgM sunt produsi împotriva unui anumit antigen de suprafata (VSSA – variant specific surface antigen) si determina eliminarea populatiei parazitare ce prezinta acest antigenca urmare are loc o scadere a parazitemiei dar nu pentru mult timp deoarece tripanosomele care prezinta un alt tip de antigen se multiplica din nou pâna la producerea de catre organism a altor anticorpi specificiîn concluzie, variabilitatea antigenica este una dintre strategiile parazitului de a eluda sistemul imun al gazdei, fenomen cunoscut sub numele de imunoevaziunedupa ce o varianta VSSA de tripanosome a fost eliminata, titrul anticorpilor de tip IgG începe sa creasca si se formeaza în acelasi timp complexele imunenumerosi factori cum ar fi activarea complementului sau sistemul de coagulare contribuie la patogeneza bolii determinând cresterea permeabilitatii vasculare, edem, hipoxie, necroza, coagulare intravasculara diseminataalte fenomene patologice: anemie, depozitarea complexelor imunocirculante în special în rinichi dar si în alte organe, imunosupresia, leziune ale sistemului nervos centralîn primul stadiu al bolii (febril-glandular sau hemolimfatic): tripanosomele se multiplica initial la locul inocularii, în lichidele tisulare apoi patrund în torentul sanghin si în sistemul limfaticîn al doilea stadiu al bolii (meningoencefalitic), tripanosomele invadeaza sistemul nervos centralTablou clinic:stadiul initial se prezinta ca o boala febrila generalizata însotita de limfadenopatie urmat ulterior de stadiul tardiv în care apar semnele de meningoencefalitastadiul 1, hemolimfatic: apare sancrul tripanosomic, o inflamatie edematoasa care apare în zilele 2-4 de boala si dispare în aproximativ trei saptamâni (apare mai frecvent la europeni si în

infectia cu T. rhodesiense). Urmeaza o crestere a parazitemiei care se manifesta mai pronuntat si persistent în cazul subspeciei T. rhodesiense având o durata de 1-2 saptamâni si care este mai putin intensa siintermitenta pentru T. gambiense dar dureaza 2-3 saptamâni. Manifestarile clinice aferente constau din: febra, frisoane, cefalee, dureri musculare si articulare, edeme tranzitorii, scadere în greutate, limfadenopatie generalizata (apare semnul Winterbottom care consta din hipertrofia ganglionilor din regiunea gâtului), disfunctie cardiaca (în special în infectiile cu T. rhodesiense), anemie,trombocitopenie, cresterea nivelului IgM în ser.stadiul 2, meningoencefalitic apare de obicei dupa aproximativ 4-6 luni în infectia cu T. gambiense si doar dupa câteva saptamâni în infectia cu T. rhodesiense si este caracterizat prin semnele unei meningoencefalite progresive, convulsii epileptiforme, apatie, tulburari ale somnului (initial ritm nictemeral inversat – somnolenta diurna contrastând cu insomnie si excitatie nocturna – apoi seinstaleaza o stare de somnolenta permanenta si profunda), comadurata totala a bolii este de câteva luni pâna la 6 ani în cazul infectiei cu T. gambiense si rareori depaseste 3-7 saptamâni în cazul subspeciei T. rhodesienseDiagnostic:se efectueaza pe baza datelor epidemiologice (persoane provenind din zone endemice), clinice (febra neregulata, adenopatii latero-cervicale, semne de afectare meningo-encefalitica) si biologicedetectarea directa a tripanosomelor din sânge, aspirat limfonodular sau lichid cefalorahidiantripanosomele pot fi evidentiate pe preparate native de sânge, frotiuri în strat subtire colorate May-Grunwald-Giemsa sau picaturi groasepot fi folosite metode de concentrare mai ales pentru cazurile cu parazitemie scazutacultivare si inoculare pe animale de laboratormetode serologice (detectarea anticorpilor)card aglutination trypanosomiasis test (CATT)Tratament:problematic datorita numarului mic de medicamente eficiente, a efectelor secundare majore si a tripanosomelor rezistente la terapieîn stadiul 1, infectia cu T. gambiense este tratata cu Pentamidina (intramuscular, 4 mg/kg corp/zi timp de 10 zile) iar cea cu T. rhodesiense cu Suramina (1 g intravenos pentru adulti, 20 mg/kg corp pentru copii; repetare în zilele 3, 7, 14 si 21). Aceste medicamente nu sunt eficiente în stadiul 2 de boala.în stadiul 2 se administreaza intravenos un compus pe baza de arsenic numit Melarsoprol 2,2 mg/kg corp/zi timp de 10 zile consecutivEpidemiologie:boala somnului apare doar în regiunile din Africa sub-Sahariana cuprinse între 14º latitudine nordica si 20º latitudine sudica, zone endemice pentru circulatia vectorului (musca tsetse)între 300 000 si 500 000 de oameni din 36 de tari africane sunt afectati de aceasta boalaexista diferente epidemiologice între cele doua subspeciiraspândire geografica: T. gambiense – Africa de vest si centrala, T. rhodesiense – Africa de estvectorul pentru T. gambiense este Glossina palpalis (caracteristica zonelor umede, râuri, lacuri) iar pentru T. rhodesiense este Glossina morsitans (zone uscate, savana)transmiterea predominanta se face de la om la om în cazul subspeciei T. gambiense si de la ierbivore domestice si salbatice sau alte animale salbatice la om în cazul subspeciei T. rhodesienserezervor natural pentru T. gambiense: porci, vite, oi, câini, un numar mic de specii de antiloperezervor natural pentru T. rhodesiense: specii de antilope, vite, oi, capre, mistreti, lei, hiene, câiniMasuri profilactice:masuri individuale de protectie împotriva activitatii diurne a vectorilorpurtarea de catre turisti a îmbracamintii care sa acopere pielea pe suprafete cât de mari posibi; pielea ramasa descoperita se va trata cu repelentifolosirea sprayurilor insecticide în masinicapturarea vectorilor cu ajutorul capcanelor cu insecticide, folosind substante odorante si culori atragatoare

Tripanosomioza sudamericanaSinonim: boala lui ChagasEtiologie: Trypanosoma cruzi, protozoar flagelat din familia Trypanosomidae (Hemoflagelate), genul TrypanosomaMorfologie:o caracteristica a acestui parazit este ca poate dezvolta în cursul ciclului biologic din organismul vertebratelor sau al insectelor vectoare diverse forme de prezentare: trei forme alungite uniflagelate (tripomastigota, epimastigota, promastigota) având o lungime de 16-22 μm si una rotunda, amastigota cu lungimea de 1,5-4 μmforma tripomastigota (Trypanosoma) prezinta un nucleu central, un kinetoplast în regiunea posterioara, un corp bazal plasmatic situat în apropierea kinetoplastuluide unde pleaca flagelul care strabate longitudinal corpul protozoarului si se prelungeste dincolo de extremitatea anterioara. Flagelul adera de corpul celular si formeza cu acesta o membrana ondulanta care are rol în deplasare. Este învelit la exterior de o membrana care în stadiul sangvin este acoperita de un învelis de glicocalixîn forma epimastigota (Crithidia) si promastigota (Leptomonas), kinetoplastul si corpul bazal de unde porneste flagelul sunt situate în apropierea nucleului (forma epimastigota) sau mai apropiate de extremitatea anterioara (forma promastigota)în forma amastigota (Leishmania), un flagel redus se poate evidentia în microscopia electronica dar acesta nu paraseste corpul celularCiclul biologic:formele tripomastigote ale parazitului sunt ingerate de catre plosnitele din Familia Reduviidae (ex: Rhodnius prolixus, Triatoma infestans) odata cu prânzul sanghin luat de la gazdele infectate (animale vertebrate, oameni)în intestinul vectorului are loc convertirea din formele tripomastgote în cele epimastigote dupa care are loc o multiplicare intensa a acestora din urmareconvertire în formele tripomastigote care sunt excretate prin materiile fecale ale plosnitelor dupa aproximativ o saptamânaformele tripomastigote ale parazitului vor patrunde în organismul uman din fecalele vectorului prin intermediul leziunilor prezente la nivelul pielii (ca de exemplu leziuni datorate întepaturilor de plosnita) sau prin intermediul mucoaselor (ex: conjunctiva oculara)odata ajunsi în organismul uman, parazitii vor fi fagocitati de catre macrofage sau vor invada alte celule, îndeosebi ale musculaturii (cardice, scheletale sau netede) dar si neuroglialeîn interiorul celulelor, formele tripomastigote se transforma în amastigote si se multiplica intens prin diviziune binaracelulele invadate cu un numar de pâna în 500 de paraziti poarta denumirea de pseudochisturidupa aproximativ cinci zile, formele amastigote sunt excretate în sistemul circulator prin distrugerea celulelor parazitate si trec succesiv prin formele promastigota, epimastigota si în final din nou tripomastigota. Acestea din urma au posibilitatea de a relua un nou ciclu în organismul uman.multiplicarea parazitilor nu se face în sângeAspecte de patogenitate:injurii produse asupra organelor pe care le colonizeaza prin largirea acestora (megaorgane) datorita leziunii fibrelor nervoase (denervare) si muscularesistemul imun recunoaste parazitii si reactioneaza ca atare pentru îndepartarea, imobilizarea sau neutralizarea lor; acesta este antigen specific si are memorieraspunsul imun uman la infectia cu T. cruzi este inadecvat si determina cel mult o protectie partiala; poate determina focalizarea mecanismelor de aparare împotriva organismului pe care doreste de fapt sa-l protejeze (reactii autoimune) producând mai multe leziuni persoanei în cauza decât ar putea determina patogenul însusi. Acest lucru se poate întâmpla datorita datorita adsorbtiei antigenelor parazitare pe suparafata celulelor neinfectate care vor fi recunoscute ca non-self si distruse de anticorpi. Distrugerea focala se extinde, se elibereaza antigene ale celulelor normale ale gazdei care determina aparitia de auto-anticorpi si a fenomenelor de autoimunitate.parazitul este capabil sa-si mascheze prezenta si sa eludeze mecanismele raspunsului imun reusind sa se adapteze si sa supravietuiascaafectarea gastro-intestinala este determinata de distrugerea ganglionilor nervosa vegetativi regionali si a plexurilor nervoase având ca urmare tulburari de motilitate si golire a esofagului

si a colonului, rezultând în final hipertrofia si dilatrea acestora pâna în stadiul realizarii de megaorganela nivelul cordului datorita proceselor inflamatorii intense (probabil datorate reactiilor autoimune) se produce o miocardita progresiva care va determina dilatarea atriilor si ventriculilor (cardiomegalie globala) putând culmina cu aparitia unui anevrism apical. Prin ruperea acestuia din urma se poate produce moartea pacientului.afectarea sistemului de conducere al inimii cu manifestari clinice si modificari ECGTablou clinic:fenomene reactive la poarta de patrundere a parazitului în organism: raspuns inflamator la nivel cutanat (chagom) sau conjunctival (edem palpebral însotit de conjunctivita, fenomene cunoscute sub numele de semnul Romana)perioada de incubatie: 7-30 zilefaza acuta: febra, edeme, limfadenopatie, hepatosplenomegalie, miocardita si mai rar meningoencefalitafaza de infectie inaparenta (dupa 8-10 saptamâni de la faza acuta): anticorpii serici devin detectabili ca si parazitii în 20-60% din cazuri (prin xenodiagnostic)faza cronica (simptomatologie poate debuta la 10-20 de ani dupa faza acuta): cardiopatie (cardiomegalie), leziuni ale tractului digestiv (megaesofag, megacolon), neuropatii.afectarea cardiaca poate determina tahicardie, palpitatii, bloc atrioventricular, insuficienta cardiaca, cardiomegalie; bolanvul este susceptibil de moarte subitaafectarea esofagului determina dificultati de înghitire, refluarea alimentelor ingurgitate solide si lichide, pirozisafectarea colonului se manifesta prin constipatie si senzatie de balonareafectarea neuronilor musculari determina o stare de oboseala permanenta (malaise)Diagnostic:se stabileste pe baza datelor epidemiologice (provenienta bolnavilor din zone endemice), clinice si de laboratorîn faza acuta, tripanosomele sunt detectabile în sângele periferic cel mai devreme la 1-2 saptamâni dupa infectie (picatura groasa, centrifugarea sângelui, culturi) cu o sensibilitate de 60-100%în faza cronica aplicarea metodelor conventionale are o sensibilitate sub 10%; metodele de detectare a parzitemiei scazute includ xenodiagnosticul (de la grecescul xenos - strain) care se efectueaza în felul urmator: plosnite verificate în laborator (neinfectate cu tripanosome) vor fi lasate sa suga sângele unui bolnav suspect de boala sau vor suge sângele prin intermediul unei membrane; dupa câteva saptamâni plosnita este examinata cautându-se tripanosome sau se detecteaza ADN-ul specific prin PCRmetodele serologice (ELISA) pot fi utilizate cu succes mai ales în faza cronica a boliiTratament:Nifurtimox (Lampit) 8-10 mg/kg corp/zi de trei ori pe zi dizolvat în apa dupa mese - adult; 15-20 mg/kg corp/zi - copii 1-10 ani; 12,5-15 mg/kg corp/zi – copii peste 10 ani, timp de 2-3 luniBenznidazol (Randanil) 5 mg/kg corp/zi dizolvat în apa pentru adulti si 10 mg/kg corp/zi pentru copii, timp de 2 luniambele preparate dau foarte frecvent efecte secundareEpidemiologie:boala este endemica în America Centrala si de Sudparazitul circula în focare endemice silvatice de la animalele vertebrate la insecte (reduviidae), acestea din urma transmitând infectia oamenilorzonele endemice s-au extins din Mexic pâna în sudul Argentineise estimeaza ca 16-18 milioane de persoane ar fi infectate (WHO, 2000)plosnitele hematofage din familia Reduviidae se ascund în timpul zilei iar noaptea îsi cauta hranahabitatul natural al acestor insecte este reprezentat în special de cuiburile animalelorunele specii cum ar fi Triatoma infestans, Rhodnius prolixus sau Panstrongylus megistus au invadat habitatele domestice si s-au raspândit chiar si în mediul urban, inclusiv în locuintele oameniloraproximativ 150 de specii de mamifere domestice si salbatice pot fi gazde pentru T. cruzi, cele mai importante fiind câinii, pisicile, sobolanii, puii de gaina, opossum si armadillope lânga transmiterea prin întepatura plosnitei, parazitul mai poate fi transmis prin transfuzii sanghine, transplacentar sau prin transplant de organe

Masuri profilactice:eradicarea vectorilor cu ajutorul insecticidelorîmbunatatirea conditiilor de viataprotectia individuala împotriva muscaturilor de plosnite cu ajutorul plaselor pentru tântarimasuri de prevenire a infectiilor cu ocazia transfuziilor si a transplantelor de organestoparea procesului de despadurireClonorchozaSinonim: distomatoza hepatica asiaticaEtiologie: Agentul etiologic este Clonorchis sinensis care face parte din Încrengatura Plathelminthes, Clasa Trematoda, Ordinul DistomaMorfologie:Viermele adult prezinta urmatoarele caracteristici:transparent, plat, alungitforma lanceolata, ovalaraextremitatea anterioara este mai îngustalungimea este de 1-2,5 cm iar latimea de 2-5 mmprezinta la exterior o cuticulaare doua fete si doua ventuze: bucala situata anterior, terminal si ventrala, mai mica si situata mai jos în jumatatea anterioaraaparatul digestiv: porneste de la ventuza bucala si se continua cu faringe, esofag – care se bifurca în doua cecuri intestinale neramificateaparatul reproducator este de tip hermafrodit si este alcatuit din doua testicole ramificate care ocupa jumatatea posterioara a viermelui, un ovar trilobat situate median, doua glande vitelogene care ocupa portiunea mediana a câmpurilor laterale, un por genital localizat în apropierea ventuzei ventraleOuale prezinta urmatoarele trasaturi:ovoidalelungime 25-35 μmsunt învelite la exterior de o coaja galben-brunaun opercul convex iar la extremitatea opusa o proeminentasunt embrionate în momentul eliminariiLocalizare: caile biliare ale oamenilor si animalelorCiclul biologic:evolutia externa are loc în mediul acvaticsunt necesare doua gazde intermediare: prima este un melc din Familia Amnicolidae (ex: Bulimus striatulus) sau din Familia Melaniidae (ex: Melanoides tuberculata) iar a doua este fie un peste de apa dulce din Familia Cyprinidae (ex: Carrasius auratus) fie un crustaceu (rac)ouale eliminate odata cu materiile fecale trebuie sa ajunga în mediul acvatic unde vor da nastere la miracidium care odata ajuns în corpul melcului (prima gazda intermediara) va trece prin stadiile de sporochist, redii si cercaricercarii parasesc corpul melcului si îsi vor gasi adapost în cea de a doua gazda intermediara (peste, rac) unde se vor închista rezultând metacercariioamenii se vor infecta consumând pestele sau crustaceul care contine metacercarii cruzi sau insuficient preparati termicdin intestinul uman, metacercarul migreza în caile biliare (prin sistemul portal sau prin ampula lui Vater) unde se va dezvolta ajungând la maturitate în aproximativ o lunaAspecte de patogenitate:actiune mecanica asupra cailor biliare (obstructie)la nivelul vezicii biliare se produc urmatoarele modificari: inflamatie, hiperplazia mucoasei si fibroza într-un stadiu mai avansathemintii elibereaza numeroase toxine responsabile în patologia boliiatrofia celulelor hepatice din vecinatate cu distrugerea în timp a parenchimului hepaticsuprainfectia bacterianacolangiocarcinomul (dupa o evolutie îndelungata a bolii)Tablou clinic:depinde de intensitatea si durata infectiei, gradul leziunilor hepatice si daca în istoricul pacientului exista o suferinta hepatica anterioaraeste dominat per ansamblu de hepatosplenomegalie, diaree cronica si fenomene generale infectioase

perioada de migrare a larvelor: bolnavul poate fi asimptomatic sau poate prezenta inapetenta, dureri abdominale sau febra; se poate decela leucocitoza si eozinofilie (30-40%)perioda de stare: la simptomatologia initiala se mai pot adauga diaree, scadere în greutate, anemie sau edeme. Clinic se poate constata hepatomegalie, splenomegalie sau icter. Formele grave pot evolua cu febra însotita de frisoane, tulburari cardiovasculare, manifestari psihonevrotice, vertijEvolutie:trenanta, cronica; infectia poate persista pâna la 25-30 de ani în organismul umanperioade de remisie si exacerbareevolutia prelungita poate duce la fibroza, colangita, pancreatita, cirozaComplicatii:suprainfectii cu germeni Gram negativiproducerea de calculi biliari (datorita stazei)colangiocarcinom, adenocarcinom hepatocelularPrognostic:forme usoare – favorabilforme grave (netratate sau cu evolutie cronica) – gravDiagnostic:se bazeaza pe date anamnestice (pacient provenit din zone endemice), clinice (manifestari digestive însotite de hepatomegalie) si paraclinice (eozinofilie)diagnosticul de certitudine este dat de evidentierea oualor caracteristice în scaun sau bila prin examen direct sau prin metode de concentrarese pot utiliza diverse reactii serologice sau imunologice cum ar fi ELISA, hemaglutinare indirectaTratament:Praziquantel (de electie): 25 mg/kg corp de 3 ori pe zi, timp de 1-2 zilealternativ: Albendazol 10 mg/kg corp, timp de 7 zileinterventie chirurgicala în caz de necesitateEpidemiologie:biohemintioza digestiva, zoonozaaproximativ 7 milioane de persoane infectate globalraspândire în Extremul Orient (China, Coreea, Japonia)rezervorul de infectie este reprezentat de gazdele definitive (om, câine, pisica, porc etc) sau intermediareboala se transmite pe cale digestivareceptivitatea este universalaMasuri profilactice:tratarea animalelor parazitateinactivarea dejectelor umanelupta împotriva molustelor (tratarea apelor cu sulfat de amoniu sau de cupru)evitarea consumului de peste sau crustacee insuficient preparate termic sau crudeeducatia sanitara a populatieiParagonimiozaSinonim: distomatoza pulmonara, hemoptizie endemicaEtiologie:viermi plati din clasa Trematoda, genul ParagonimusParagonimus westermani (ringeri) raspândit în Extremul OrientParagonimus philippinensis raspândit în FilipineParagonimus africanum raspândit în AfricaParagonimus kellicotti raspândit în America de NordParagonimus mexicanus si Paragonimus peruvianus cu raspândire în America Centrala si de SudMorfologie:translucid, culoare brun-rosiaticaforma de boaba de cafea cu extemitatile rotunjite, extremitatea anterioara este mai largitacorpul este plan-convex (fata ventrala este plata iar cea dorsala este convexa)învelit la exterior de o cuticula cu spini recurentilungimea poate varia între 0,7-1,5 cmdoua ventuze (orala sau bucala si ventrala) se deschid pe fata ventrala a viermelui

aparatul digestiv porneste de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag care se bifurca în doua cecuri intestinale lungi, sinuoase, neavând ramificatii secundare si terminându-se orb (în fund de sac)aparatul reproducator este de tip hermafrodit, incluzând urmatoarele componente de baza: doi testicoli lobati (situati în regiunea posterioara), un uter de tip tubular, încolacit si plin cu oua, ovarul, glandele vitelogene (situate în câmpurile laterale)oul având o lungime de 80-120 μm este ovoidal, operculat, asimetric, de culoare galben-bruna; în momentul eliminarii este neembrionatCiclul biologic:presupune existenta a doua gazde intermediareevolutia externa are loc în mediul acvaticouale eliminate prin sputa sau materii fecale vor ajunge în mediul acvatic unde se vor embriona timp de aproximativ trei saptamâni evoluând spre stadiul de miracidium (embrion ciliat)miracidiumul va patrunde în prima gazda intermediara care este o molusca de apa dulce (melc din genul Melania sau din Familia Pleurocercidae sau Thiaridae) unde va trece prin urmatoarele stadii de evolutie: sporochist, redii, cercaricercarul paraseste melcul si ajunge în cea de a doua gazda intermediara, un crustaceu de apa dulce din genul Eriocheir (ex: E. japonicum), un crevete sau un rac si evolueaza în stadiul de metacercaromul si animalele (câine, pisica, tigru, leu etc) care vor constitui gazdele definitive vor consuma crustaceele infectate cu metacercari în stare cruda sau insuficient preparate termic si astfel vor dezvolta boalaodata ajuns în intestinul uman, sub actiunea sucurilor digestive metacercarul se elibereaza din învelisuri, traverseaza peretele intestinal si ajunge în cavitatea peritoneala. Din aceasta, va strabate diafragma si patrunde prin pleura în cavitatea pleurala si ulterior în parenchimul pulmonar (bronsiile mici) unde se va dezvolta viermele adult în aproximativ o luna de zileciclul evoulutiv dureaza 6-8 luniouale vor fi eliminate cel mai frecvent prin sputa sau prin materiile fecale (datorita înghitirii sputei)longevitatea helmintului în organismul uman: 10-20 aniAspecte de patogenitate:Paragonimioza pulmonara:formarea peretelui chistic (reactie tisulara de aparare)infarctizarea si necroza tesutului pulmonarpneumonie eozinofilicabronhopneumonie cu vasculite si granuloamemetaplazia epiteliului bronsiolarexotoxinele parazitare determina hemoliza si necroza, hiperemie si vasodilatatiefibrozare si calcificareParagonimioza extrapulmonara:cerebral (partea posterioara a creierului): leziuni solide, compacte sau chisticemaduva spinarii: leziuni de mielita transversacutanat: noduli subcutanati migratori, chisti retroauriculariTablou clinic: dominat de manifestari pulmonare si extrapulmonareParagonimioza pulmonara:are o perioada de incubatie de 2-3 saptamânidebutul este insidiosfaza acuta este caracterizata printr-un sindrom pleuro-pulmonar (febra, limfoadenopatie generalizata, dureri toracice, tuse cu expectoratie ruginie, dispnee), semne de bronsita, focare de pneumonie, pleurezie exudativa. Dupa 2-3 saptamâni de evolutie se poate instala o stare de toxemie caracterizata prin febra ridicata, tuse cu expectoratie purulenta si striuri sanghinolente, dureri toracice. În aceasta faza pacientul prezinta leucocitoza cu eozinofilie.faza cronica evoluând cu simptomatologia unei bronsite cronice sau bronsiectazii; poate duce la insuficienta respiratorie cronica sau insuficienta cardiaca dreaptaParagonimioza extrapulmonara:cerebrala (mai frecventa la copii, tineri) poate evoulua sub forma unei meningoencefalitea maduvei spinarii: se poate manifesta ca o paraplegie spastica sau mielita transversaabdominala: dureri abdominale, diaree

cutanata: ulceratii, nodulialte localizariParagonimioza generalizata:forma gravalimfadenopatie generalizatasuferinta pluriorganicamai frecventa în rândul pacientilor cu status imunitar deficientPrognostic:în invaziile mai putin intense este favorabil în cazul administrarii unui tratament precoceîn invaziile masive este rezervatîn forma cerebrala este foarte severDiagnostic:date epidemiologice, clinico-radiologiceconfirmare prin teste serologice: ELISA, imunoblot, RFC, imunoelectroforeza etcevidentierea oualor caracteristice prin examenul parazitologic al sputei, materiilor fecale, lichidului de spalatura gastrica sau al tesutului biopticparagonimioza cerebrala: evidentierea parazitilor sau al oualor în materialul biopticmetode radiologice imagistice: radiologie pulmonara, CTleucograma: leucocitoza moderata, eozinofilie (20-30%)Tratament:specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp, de trei ori pe zi, timp de 2-3 zilesimptomatic si patogenic: corticosteroizi, diuretice, anticonvulsivantechirurgical (forme cerebrale)suprainfectii: antibioticeEpidemiologie:biohelmintiozatransmitere pe cale orala (consum de crabi, creveti sau raci în stare cruda sau insuficient preparati termic)20 milioane persoane sunt suspicionate a fi infectate în Chinaglobal exista trei focare endemice principale: Asia (în special China, Coreea, Japonia), Africa (îndeosebi de vest), America (de Nord, centrala si de Sud)sursele de infectie sunt reprezentate de gazdele definitive care elimina ouale în special prin sputa dar si prin materiile fecalereceptivitatea este universala dar s-a constatat o incidenta mai crescuta la grupa de vârsta 25-35 ani si la sexul masculinMasuri profilactice:evitarea contaminarii apelor cu produse patologice (sputa, materii fecale)evitarea consumului de crabi, creveti sau raci cruzi sau insuficient preparati termiceducatia sanitara a populatieidepistarea si tratarea persoanelor infectatechimioprofilaxie cu BithionolFasciolopsidozaSinonime: fascioloza intestinala, distomatoza intestinalaEtiologie: Fasciolopsis buski (Opistorchis buski), agentul etiologic al acestei parazitoze intestinale este un vierme plat din Încrengatura Plathelminthes, clasa Trematoda, familia Fasciolidae, genul FasciolopsisMorfologie:este cel mai mare trematod intestinal care paraziteaza omulcorpul are un aspect foliaceulungimea variaza între 2 si 7,5 cmeste mai larg spre extremitatea posterioarala exterior prezinta o cuticula cu spiniprezinta doua ventuze: orala si ventralaaparatul digestiv începe de la ventuza orala si se continua cu faringe, esofag – care se bifurca în doua cecuri intestinale, simple si sinuoase, fara ramificatiiaparatul reproducator, de tip hermafrodit, prezinta urmatoarele componente majore: doua testicole ramificate, situate unul înaintea celuilalt si ocupând câmpul median; ovarul (glanda germigena) si uterul lung si încolacit, ambele situate în câmpul median anterior; glandele vitelogene, voluminoase si situate în câmpurile laterale

ouale sunt mari, cu lungimea varind între 130-140 μm, mai largi la mijloc si efilate spre extremitati. Sunt de culoare galbena, transparente, prezinta o coaja subtire, operculate la una dintre extremitati; neembrionate în momentul eliminarii pe solCiclul biologic:viermele adult elibereaza prin materiile fecale 10 000-25 000 de oua care se pot embriona doar în mediul acvatic unde dau nastere la miracidiummiracidiumul îsi continua dezvoltarea doar în corpul gazdei intermediare obligatorii care este un melc de apa dulce din genul Planorbis (Segmentina) (ex: Planorbis hemisphaerulus)în corpul melcului va trece prin stadiile de sporochist, redie-mama, redii-fiice, cercaricercarul paraseste corpul melcului, se închisteaza si se transforma în metacercar (forma infectanta pentru gazda definitiva, omul sau porcul)metacercarul se ataseaza pe fructele unor plante acvatice comestibile cum ar fi bambusul de apa, hiacintul de apa, castanul de apaomul se infecteaza prin consumul acestor plante/fructe neprelucrate termicmetacercarul ajunge în duodenul gazdei definitive si elibereaza larva care se va atasa de mucoasa intestinala si se va matura în aproximativ o luna si jumatateAspecte de patogenitate:viermele va exercita o actiune mecanica si toxica asupra mucoasei peretelui intestinalpoate produce ulceratii, hemoragii, suprainfectii (abces), obstructie intestinaladetermina secretie excesiva de mucusconsecinta va fi malabsorbtia alimentelor care poate duce la malnutritie, emaciere si casexieperturbarea absorbtiei vitaminei B12 va determina anemiereactii alergiceedem generalizat (formele severe)Tablou clinic:incubatia poate dura de la câteva saptamâni la câteva luniperioada de stare: în cazul infectiilor cu numar redus de helminti boala evolueaza asimptomatic, subclinic sau cu manifestari discrete iar în situatia unor infectii masive fenomenele clinice vor fi prezentesimptomatologia este data de perturbarea motricitatii si actiunii secretorii a tubului digestiv având ca si consecinta functionarea defectuoasa a digestiei si asimilarii alimenteloreste dominat de fenomene digestive si alergicetulburari digestive: dureri abdominale coilicative, greturi, varsaturi, inapetenta, diaree (profuza, cu alimente nedigerate în infectiile masive)febramanifestari alergice (caracteristice infectiilor masive): edeme cutanate, ascitaanemiecazuri grave: stare de toxemie, casexie, afectare cardiaca, decesComplicatii: ulceratii, suprainfectii, ocluzie intestinalaPrognostic: în formele severe si în absenta instituirii tratamentului adecvat este rezervat iar în formele benigne este favorabilTratament:specific: Praziquantel (de electie) 25 mg/kg corp oral, de trei ori pe zi, o singura zialte preparate eficiente: Niclosamid oral, doza unica de 2 g sau Tetracloretilen oral, doza unica de 0,1 ml/kg corppatogenetic si simptomatic: reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica, corectarea anemiei si a hipoglobulinemiei, corticosteroizichirurgical (ocluzie intestinala)antibiotice (suprainfectie)antispastice, antialgiceEpidemiologie:biohelmintioza, zoonozaraspândire în Asia (sudul Chinei, Taiwan, Thailanda, Japonia, Filipine, Malaiezia)rezervorul de infectie este reprezentat de gazdele definitive: omul, porcul si mai rar, câineletransmiterea infectiei se face pe cale digestiva prin consum de fructe sau bulbi ai plantelor acvatice contaminate cu metacercaricopii cu vârsta sub cinci ani si femeile sunt mai susceptibili de a contracta infectiaMasuri profilactice:

plantele si fructele acvatice se vor consuma numai dupa o prealabila tratare termica sau mentinere în solutie NaCl 5-20% timp de 2-3 oreprotectia apelor contra poluariifierberea si filtrarea apeicombaterea molustelordepistarea si tratarea bolnaviloreducatia sanitara a populatieiParazitologie tropicala - Curs 5Schistostomiozesinonime: bilharzioze, schistosomozeboli parazitare sistemice, severedeterminate de trematode cu sexe separate, hematofage, care traiesc în sistemul vascularEtiologie:exista 5 specii patogene pentru om:- Schistosoma haematobium - determina schistostomioza uro-genitala- Schistosoma mansoni - determina schistosomioza intestinala / hepato-splenica- Schistosoma japonicum si Schistosoma mekongi - determina schistosomioza intestinala- Schistosoma intercalatum - determina schistosomioza rectala cu complicatii genitalecea mai raspândita helmintioza din zonele tropicale si subtropicaleafecteaza anual 200-300 milioane de indivizi pe globMorfologie:masculul:- prezinta la exterior o cuticula cu spini/tuberculi- forma cilindrica în treimea anterioara, prezinta 2 ventuze- în rest, corp aplatizat, foliaceu care formeaza un canal ginecofor, în care se aseaza femela, cei doi viermi traind în cupluri inseparabile- dimensiuni: - S. haematobium: 10-15 mm/0,75-1 mm - S. mansoni : 6-13 mm/1 mm - S. japonicum: 12-20 mm/0,5 mm - S. intercalatum: 11-14 mm/0,3-0,4 mmfemela:- corp cilindric, filiform- dimensiuni: - S. haematobium: 20-26 mm/0,25 mm - S. mansoni : 7-17 mm/0,25 mm - S. japonicum: 12-28 mm/0,3 mm - S. intercalatum: 10-14 mm/0,15-0,18 mm- cuticula prezinta striatii transversaleprezinta 2 ventuze: orala si ventralaaparatul digestiv: cavitate orala - esofag - intestin - 2 cecumuri intestinale – cecum posterior comun care se termina orbsistemul excretor: 2 canale longitudinale - vezica excretoare - por terminalsistem nervos: ganglion esofagian - comisura - 2 cordoane nervoase longitudinalesistemul reproducator al masculului: 4-5 perechi de testicole - vase deferente - vezicula seminala - por genitalsistemul reproducator al femelei: ovar piriform - oviduct anterior, duct vitelin - ductul de reproducere comun - uter rectiliniu (oua) - por genitalla ponta, femela se plaseaza în canalul ginecofor al mascululuiviermii traiesc în cupluri; pot supravietuii 10-15 pâna la 30-40 ani în organismul umanouale:- S. haematobium si S. mansoni: - ovalare - coaja: neteda, groasa, transparenta, prezinta pori - prezinta embrion ciliat si mobil = miracidium- S. haematobium: - prezinta pinten polar terminal - eliminare prin urina- S. mansoni:

- pinten lateral proeminent - eliminare cu materiile fecale- S. japonicum: protuberanta laterala- S. intercalatum: - forma rombica - lung pinten terminal- la coloratia Ziehl - Nielsen, ouale de S. mansoni si S. intercalatum se colereaza în rosu, iar ouale de S. haematobium, în verdeCiclul biologic:ouale strabat endoteliul capilar, trec prin peretele:- vezicii urinare si se elimina în mediul extern prin urina (S. haematobium)- prin peretele intestinului / rectului si se elimina prin materiile fecale în mediul extern (restul speciilor)pentru a se desfasura ciclul biologic, este necesar ca ouale sa ajunga în mediul acvatic (apa dulce, cu temperatura de 25-30°C)din ou se elibereaza miracidiumuleste necesara prezenta unei gazde intermediare obligatorii: moluste gasteropode (melci):- S. haematobium: melci din genul Bulinus, Planorbis- S. mansoni: melci din genul Biomphalaria (Lumea Veche - Africa)- S. japonicum: melci din genul Oncomelania- S. mekongi: melci din genul Tricula aperta- S. intercalatum: melci din genul Bulinusîn corpul melcului: miracidium - sporochist primar - sporochist primar matur - sporochisti secundari - furcocercari (forma infectanta pentru gazda definitiva)furcocercarii parasesc molusca în orele calde ale zilei (10-16) si patrund în gazda definitiva (om, alte vertebrate)infestarea omului are loc în timpul bailor în ape dulci, contaminate cu moluste (pe cale transcutanata sau exceptional, prin înghitire, când penetreaza prin mucoasa bucala)dupa penetrare, furcocercarii îsi pierd extremitatile caudale si se transforma în schistostomule care traverseaza tesutul celular subcutanat, trec în sistemul limfatic periferic si în circulatia venoasa, apoi în inima dreapta, plamâni (dezvoltare), inima stânga, patrund în circulatia sistemica si se raspândesc în organe: ficat (în venulele porte intrahepatice - are loc dezvoltarea, diferentierea, maturarea sexuala, se formeaza cupluri inseparabile de viermi adulti), apoi trec în plexurile hemoroidale (pentru speciile S. mansoni, S. intercalatum, S. japonicum se opresc aici), respectiv în plexurile venoase perivezicale si pelviene (în cazul speciei S. haematobium).îsi depun ouale în submucoaseo parte din oua trec prin peretele vascular (cu ajutorul spinului), în lumenul organelor cavitare:- vezica urinara - eliminare prin urina- intestin - eliminare prin fecaleEpidemiologie:raspândire geografica- S. hameatobium: - valea Nilului - Africa intertropicala (de Vest si Sud) - Orientul Mijlociu- S. mansoni: - Egipt, Africa de Est, de Sud, de Vest - America Latina, Brazilia- S. japonicum si S. mekongi: Extremul Orient- S. intercalatum: Africa Centrala si de Vestrezervorul de infectie si gazdele definitive:- S. haematobium, S. intercalatum: doar omul- S. mansoni: omul, sobolanul- S. japonicum: - om, animale domestice si salbatice- raspândire prin ouale eliminate de gazdele definitivecaile de transmitere:- transcutanat

- prin mucoasa bucalareceptivitate:- universala- incidenta maxima: 10-20 ani- profesii mai frecvent afectate: pescari, agricultori, orezari- mai crescuta la femei si copiiTablou clinic:schistosomioza toxemica acuta = sindrom Katayamase produce o infectie primara si numeroase reinfectiirezultatul prezentei celor 3 stadii de dezvoltare ale parazitului în organismul uman (furcocercar, schistosomula, vierme adult) si a oualor3 sindroame majore:- dermatita cercariana- sindromul Katayama- sechele cronice fibro-obstructive4 stadii (perioade de evolutie):- exista o perioada de incubatie- 1. stadiul de invazie (primele 15-30 minute): dermatita cercariana (rash cutanat) cu caracter fugace- 2. stadiul toxemic (dupa 4-8 saptamâni):

- simptomatologie discreta / asimptomatic- evolutie severa (S. japonicum)- febra Katayama- febra, frisoane, cefalee, eruptii, tulburari digestive, tuse- obiectiv: hepatosplenomegalie, limfadenopatie generalizata, aparat respirator - raluri- paraclinic: leucocitoza cu eozinofilie (între 15-50 %)- manifestarile clinice dispar în câteva saptamâni

- 3. perioada de stare - specifica- 4. perioada tardiva si a complicatiilor - manifestari ale unor sechele cornice fibro-obstructiveStadiile 3 si 4 formeaza schistostomioza cronica.Schistosomioza cu S. haematobium (urogenitala) - hematurii repetate

incubatie: 3-6 luniinvazie: eruptie cutanata discretastare toxemica acuta: discreta/inaparentaperioada de stare: - hematurie micro/macroscopica terminala - simptome de cistitastadiul tardiv si al complicatiilor: - la nivelul vezicii urinare: suprainfectie bacteriana, litiaza vezicala, neoplazie - ureterale: stenoze, hidronefroza, suprainfectie - renale: sindrom nefrotic - genitale - invazia rectala (diaree), afectare hepatica - afectiuni cardiopulmonare, ale maduvei spinarii, leziuni cutanate

Schistosomioza cu S. mansoni (schistosomioza sau bilharzioza intestinala)incubatie: 2-3 luniinvazie: dermatita cercariana (mai frecventa la indivizi proveniti din alte zone)stadiul toxemic: - simptomatologie intensa - febra, eruptii, edeme, dispnee - hepatosplenomegalie - leucocitoza cu eozinofilieperioada de stare: - predomina manifestarile intestinale - dureri abdominale si diaree cu aspect dizenteriform - greturi, varsaturi - scadere în greutate, anemiestadiul cronic: - manifestari intestinale: apendicita, hemoragie intestinala

- schistosomioza hepato-splenica: hipertensiune portala, hepatosplenomegalie, insuficienta hepatica - schistosomioza cardio-pulmonara: suferinta pulmonara, insuficienta cardiaca dreapta - schistosomioza SNC (sistemului nervos central): encefalita, HIC (hipertensiune intracraniana), mielite - glomerulonefrita

Schistosomioza cu S. japonicum si S. mekongievolutia clinica cea mai grava si cu cele mai multe complicatiiperioada de incubatie: 2-3 saptamâniperioada de invazie: pruritul „Kabure”stadiul toxemic: - febra înalta, frisoane, transpiratii, eruptii, edeme - fenomene digestive, neurologice, pulmonare - limfadenopatie generalizata - hepatomegalie - leucocitoza cu eozinofilie (pâna la 60%)stadiul cronic: - schistosomioza hepatosplenica - fibroza, hipertensiune portala, evolutie spre ciroza - hepatosplenomegalie - anemie marcata - hipersplenism - schistosomioza intestinala: dureri abdominale, diaree, scadere în greutate - schistosomioza cerebrala: - tabloul clinic al unei meningoencefalite - tulburari neurologice de localizare cerebrala - tulburari psihice, epilepsie, convulsii - complicatii endocrine (copii - nanism)

Schistosomioza cu S. intercalatum:evolutie clinica în general usoara, complicatii rarestadiul initial si toxemic: inaparente clinicperioada de stare: diaree, colici si dureri abdominalestadiul cronic: leziuni genitale sau urinare

Diagnostic:epidemiologicclinicparaclinic:

- hipereozinofilie - crescuta în faza toxemica- diagnosticul parazitologic direct: - S. haematobium:

- oua caracteristice: urina, fecale, biopsie- coloratia Ziehl-Nielsen (S. haematobium - verde, S. intercalatum - rosu)- ouale se evidentiaza dupa 10-12 saptamâni de la momentul infectant- tehnici de concentrare, centrifugare, examinare în strat gros (Kato-Miura)

- S. mansoni:- oua: fecale, biopsie- coloratia Ziehl-Nielsen

- S. japonicum - oua: fecale, biopsie - S. intercalatum - oua: fecale, biopsie

- diagnosticul imunologic: util în faza toxemica- radiografia abdominala simpla: urografie, cistoscopie, CT, RMN- sumar de urina, Addis- urocultura

Tratament:Tratamentul antiparazitar (specific):S. hamematobium:- Praziquantel: 40 mg/kgc (2 prize la interval de 4 ore - o zi)- Metrifonat (schistosomioza uro-genitala) - alternativa- 7,5-10 mg/kgc:

- doza unica- se repeta de 2 ori, cu pauze de 14 zile între dozeS. mansoni:- Praziquantel - idem S. haematobium- Oxamnichina - alternativaS. japonicum:- Praziquantel - 60 mg/kgc:- 3 prize administrate la 4 ore- o ziS. mekongi:- Praziquantel - idem S. japonicumS. intercalatum:- Praziquantel - idem S. haematobiumTratamentul sindroamelor clinice specifice (tratament patogenetic si simptomatic):schistosomioza toxemica acuta: corticosteroizi (tratament în curs de clarificare)schistosomioza cerebrala si a maduvei spinarii: depletive, corticoizi, sedativeschistosomioza hepatico-splenica: hepatoprotectoare, transfuzii, antibiotice, diureticeschistosomioza cardio-pulmonara: terapie adecvata suferintelor cardiace si pulmonare concreteinfectii urinare (S. haematobium): antibioticesechele fibro-obstructive: interventie chirurgicalatransformari carcinomatoase: interventie chirurgicala si tratament antimitoticProfilaxie:generala: lupta împotriva molustelor, chimioprofilaxia în masa, igiena generala individuala: substante repelente pentru protejarea tegumentelorAncylostomioza si necatorozahelmintioze produse de prezenta în prima parte a intestinului subtire a unor viermi mici nematozi, hematofagiancylostomioza este data de Ancyilostoma duodenale si mai este cunoscuta sub denumirea de anemia minerilor, anemia de tunel sau cloroza egipteananecatoroza este determinata de Necator americanusclinic: - tulburari digestive

- anemie - manifestari cutanate

Etiologia:Clasa Nematoda - familia Ancylostomidae: - genul Ancylostoma - A. duodenale

- genul Necator - N. americanusviermi specifici umanilongevitate 5-6 aniMorfologie:Ancylostoma duodenale:vierme cilindric, de culoare alb-rozmasculul masoara 6-11 mm/0,4-0,6 mmfemela masoara 10-13 mm/0,6 mmanterior prezinta o capsula bucala (prelungire anterioara a cuticulei)marginea ventrala a orificiului bucal prezinta 2 perechi de cârlige recurbate înapoimarginea dorsala a orificiului bucal prezinta 2 spini3 buzeesofag cu 3 lobi faringienilame faringieneîn capsula - secretie anticoagulanta produsa de glandele salivarela extremitatea posterioara a masculului se gaseste punga copulatoare (aspect umbreliform); se deschide orificiul cloacal; organe copulatoare - 2 spiculi lungicorp acoperit de cuticula, sub care se gaseste hipodermul si o patura musculara ( de tip meromiar)aparat digestiv: esofag lung - intestin larg - rect foarte scurt - orificiu analaparatul reproducator al masculului: testicol (tub subtire si sinuos) care se deschide împreuna cu tubul digestiv în cloaca

aparatul reproducator al femelei: 2 tuburi genitale (formate din ovar, oviduct, uter), orificul vulvaroul: forma ovalara, 50-60 μm lungime, transparent, învelis neted si subtire, contine în interior 2-4-8 blastomere, neembrionatNecator americanus:asemanator cu A. duodenale dar mai micmasculul masoara 7-9 mm/0,3 mmfemela masoara 9-11 mm/0,4 mmcapsula bucala lipsita de cârlige, prezinta 2 lame taioase, semicirculareouale: alungite, ovalare, 64-75 μm lungime, transparente, învelis subtire si neted, în interior prezinta 6-8 blastomereCiclul evolutiv:adultii traiesc în segmentele proximale ale intestinului subtireîn infectiile masive are loc invadarea întregului tub digestivse fixeaza pe mucoasa intestinala cu ajutorul capsulei bucale prevazuta cu cârligemucoasa intestinala este atrasa în interiorul capsulei bucale si taiata cu ajutorul lamelor chitinoase, apoi digerata de enzimele din glandele esofagieneleziunea vaselor sanguine întretine hemoragia si este determinata de substantele anticoagulante secretate de parazitciclul evolutiv - trei faze: - mediul extern

- tesuturile organismului uman - tubul digestiv uman

eliminarea oualor neembrionate în mediul extern se produce o data cu materiile fecalela suprafata solului ouale îsi continua dezvoltarea, se formeaza larva care rupe coaja oului si ramâne libera (larva de tip rabditoid - are esofagul alcatuit din 2 portiuni despartite printr-o strangulatie)dupa 2-3 zile, napârleste si se transforma în larva de tip strongiloid având esofagul foarte lung (larva filariforma) iar ulterior în larva strongiloida închistata (foarte rezistenta la conditiile de mediu), care este forma infectanta pentru omproprietatile larvelor închistate:- termotropism- higrotropism- geotropism negativ- histotropismcontaminarea omului se face- transcutanat: larvele infectante patrund prin piele, intra în sistemul circulator venos, urca pâna în inima dreapta, trec în artera pulmonara, capilarele pulmonare, alveolele pulmonare, apoi în caile aeriene, dupa care sunt înghitite si trec în faringe si în jejun- mai rar: pe cale digestiva (alimente, apa)la nivelul intestinului subtire se transforma în viermi maturiEpidemiologie:geohelmintioza (transmitere prin sol)paraziteaza anual peste 800 milioane de oameni pe globraspândire geografica:- zone tropicale si subtropicale- endemica pentru toate tarile calde si umede- predomina în mediul rural- A. duodenale: bazinul Mediteranean, China, India, Japonia, America de Sud- N. americanus: Africa tropicala, Asia de SE (India, Extremul Orient), Malaezia, Australia, America Centrala si de Sud, Caraibe, sudul SUArezervor de infectie: omul infectatcaile de transmitere:- transcutanat- oralreceptivitatea- universala- barbatii sunt mai expusi (profesional)- afecteaza mai ales muncitori agricoli, pescari, orezari, mineriTabloul clinic:

infectii usoare- manifestari cutanate: apar mai ales la nivelul membrelor inferioare sub forma de macule, papule, eritem localizat- manifestari respiratorii: tuse, dispnee- manifestari digestive: tablou clinic de gastroenterita, dureri epigastrice, balonari, diaree, anorexie, hemoragie intestinala- are ca si consecinta instalarea unei anemiiinfectiile grave: apare anemie foarte severa manifestata prin aspect palid al tegumentelor si mucoaselor, edeme ale fetei, adinamie, oboseala marcata, dispneeDiagnostic:date epidemiologiceclinicexamene de laborator:Diagnosticul de certitudine se pune prin evidentierea oualor caracteristice în materiile fecale (examen direct - ser fiziologic/lugol, în infectii cu numar redus - metode de concentrare: floatarea în sulfat de zinc).Evidentierea larvelor se face prin urmatoarele metode larvoscopice: metoda culturii cu carbune (Dancescu), metoda Harada - Mori.Eozinofilia sanguina este crescuta în faza tisulara a bolii (30-60 %).Prognostic:în majoritatea cazurilor este favorabilrezervat la persoanele cu malnutritie si la persoanele cu dieta saraca în fier si proteineprognosticul anemiei este rezervat la copilul micTratament:tratament etiotrop:- Pamoat de Pyrantel, 11 mg/kgc/zi, timp de 3 zile- Albendazol, 400 mg (doza unica)- Mebendazol, 200 mg/zi, timp de 3 ziletratament patogenetic si simptomatic:- terapia anemiei (în formele grave): preparate de Fe, per os, tansfuzii- corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice si acido-bazice- antibiotice (în cazul suprainfectiilor)- corticosteroiziParazitologie tropicala - Curs 6Filariozele limfaticeafectiuni parazitare date de viermi nematozi care traiesc în vasele si spatiile limfatice pe care le obstructioneaza, provocând manifestari acute si cronice care constituie limfopatia filaricaafecteaza anual 120 milioane de persoane globalEtiologie:fac parte din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, speciile:

Wuchereria bancroftiBrugia malayiBrugia timori

Morfologie:Parazitii adulti (macrofilariile) sunt viermi cilindrici, albi, lungi, filiformi, polimiari.Wuchereria bancrofti:vierme specific umanmacrofilariile de ambele sexe traiesc împreuna, încolacite sub forma de ghem, în sistemul limfatic al omuluicorpul este acoperit de o cuticulamasculul masoara 40 mm/0,1 mm; are extremitatea posterioara curbata, se termina cu o coada sub forma de tirbuson si prezinta 2 spiculifemela masoara 6,5-10 cm/0,2-0,3 mm; are extremitatea anterioara bombata, prezinta un tub intestinal mijlociu, aparatul genital include: 2 tuburi uterine încolacite - vagin - orificiu vulvarlongevitate: 10-15 aniouale: forma ovalara, 40/25 μm, se embrioneaza în uterembrionul va prezenta o alungire vermiforma, membrana ovulara se va transforma în teaca embrionara

femelele (vivipare) vor emite embrioni (microfilarii) care prezinta urmatoarele caracteristici:- L = 250-300 μm- prezinta o teaca membranoasa hialina- teaca este mai lunga ca embrionul- pe frotiu colorat: corpul microfilariilor se prezinta sub forma unei coloane de nuclei care nu se extinde pâna în vârful cozii- prezinta un spatiu cefalic- se gaseste în timpul noptii în circulatia perifericaBrugia malayi:parazitii adulti sunt asemanatori cu W. bancrofti dar au dimensiuni mai redusemicrofilariile prezinta urmatoarele caracteristici:- lungime mai mica- spatiu cefalic mai mare- coloana de nuclei se extinde pâna în regiunea caudala- extremitatea caudala este efilata si prezinta 2 nuclei izolati- periodicitate nocturna, diurna, subperiodicitate (apar în sângele periferic în orele dupa-amiezii si ale înserarii)Brugia timori:Microfilariile sunt asemanatoare cu B. malayi, prezinta periodicitate nocturna.Ciclul biologic:femelele (vivipare) emit microfilarii care vor patrunde în caile limfaticeW. bancrofti - microfilaria nocturna (orele 22.00-2.00)W. bancrofti (varianta Pacifica) - ziua si noapteaB. malayi - varietatea periodica (periodicitate nocturna)- varietatea semiperiodicaB. timori - periodicitate nocturnaagentii vectori (tântari din genurile Anopheles, Aedes, Culex, Mansonia), care sunt gazde intermediare obligatorii, vor ingera în timpul prânzului sanguin formele infectante (microfilariile) din circulatia perifericaîn stomacul tântarului microfilaria se elibereaza de teaca si patrunde intercelularîn momentul în care vectorul înteapa o noua gazda umana sanatoasa, va inocula microfilaria prin piele, aceasta patrunzând în ganglionii regionali si, ulterior, în sistemul limfatic circulatorîn lumenul vaselor limfatice are loc maturarea microfilariilor prin napârlire iar ulterior se elibereaza noi generatii de microfilariiEpidemiologie:biohemintioze transcutanate, transmisibileraspândire geografica- W. bancrofti: Africa (sudul Saharei, Egipt), America Centrala si de Sud, Caraibe, India, Asia de SE, Indonezia- B. malayi: Asia de S si SE, India, Indonezia- B. timori: Indonezia, Insula Timorrezervorul de infectie:- W. bancrofti: omul (antroponoza)- B. malayi - varianta aperiodica: om si animal (pisica, câine, maimuta) (zoonoza)- B. timori - omcai de transmitere: transcutanat, prin intermediul vectorilor (gazde intermediare obligatorii)receptivitatea:- universala- nu exista transmitere directa interumana- prevalenta creste progresiv cu vârsta- mai crescuta la adultii tineri si la persoanele de sex masculinTablou clinic:exista subiecti „sanatosi”poate aparea microfilaremia asimptomaticafilarioza clasica:- incubatie: 3-18 luni- debutul, de obicei brusc: febra, fenomene alergice- perioada de stare:- stadiul acut: manifestari inflamatorii

- stadiul cronic: manifestari obstructiveManifestari acute inflamatorii:cuprind membrele, organele genitale externelimfangite acute superficiale:- cordoane rosii indurate, edem, durere- de obicei unilaterale- febra, frisoane, greturi, varsaturi- caracter fugacelimfangite acute profunde: febra însotita de dureri toracice/abdominaleadenopatii acute (ganglioni inghinali, axilari)manifestari genitale acute (W. bancrofti: orhita, epididimita, afectarea ovarelor)Manifestari cronice obstructive:aparitia limfedemuluiadenolimfocel (inghinal, axilar)hidrocel cronicvarice limfaticeelefantiazisEvolutie si prognostic:Netratate, au o evolutie lenta progesiva.Diagnostic:date epidemiologicedate clinicedate de laborator:- argumente de certitudine:evidentierea parazitului adult - exceptionalevidentierea microfilariilor în sângele periferic:- prelevare: - periodicitate nocturna (orele 22.00-02.00)- subperiodicitate (dupa-amiaza - ora 16.00)- aperiodicitate (oricând)- sângele recoltat: - examen direct- frotiu, picatura groasa colorate Giemsa- tehnici de concentrare (centrifugare, filtrare)evidentierea microfilariilor în lichid din hidrocel, scurgeri testiculare- argumente de prezumtie:hipereozinofilie sanguina periferica (doar în inflamatiile acute)imunodiagnostic: RFC (reactia de fixare a complementului), ELISA, PCRimagistic: ultrasonografia vaselor limfatice, limfoangiografiaTratament:tratament specific:- Ivermectina- de electie- oral 200-400 μg/kgc (doza unica)- se repeta la interval de 6-12 luni (efect profilactic)- sau Ivermectina (idem mai sus) + Albendazol (doza unica, 400 mg)- sau Dietilcarbamazina (DEC) - adult:- ziua 1+2: 50 mg, 3x/zi- ziua 3: 100 mg, 3x/zi- ziua 4-21: 6 mg/kgc/zi, în 3 prizetratament patogenetic si simptomatic: antiinflamatoare, analgezice, antipireticetratamentul complicatiilor prin leziuni obstructive limfatice cronice:- limfedem: masaj membre + bandaje elastice- suprainfectii bacteriene: antibiotice- hidrocel, elefantiazis scrotal: chirurgicalProfilaxie:chimioterapia în masa a pacientilor cu filarioza limfaticalupta împotriva vectorilorLoazafilarioza Loa-loahelmintioza africana

filarioza cutaneo-dermica si sanguinaclinic: edeme subcutanate circumscrise, trecatoare si recurenteEtiologieDeterminata de viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercidae, genul Loa, specia Loa-loa.Morfologie:filariile adulte, foarte mobile, sunt viermi filiformi, cilindrici, culoarea albopalina, acoperiti la exterior de o cuticula care prezinta protuberante emisfericecanal alimentar: gura - esofag - intestin - rectmasculul:- 3-3,4 cm/0,35 -0,43 mm- corp:- mai larg la extremitatea anterioara, se îngusteaza treptat spre posterior- extremitatea caudala este recurbata, prezinta 2 aripioare longitudinale- prezinta orificiul ano-genital cu 2 spiculi copulatori inegalifemela:- 5-7 cm/0,5 mm- aparatul genital este format din ovare, 2 tuburi uterine lungi, vagin, vulva- ovo-viviparamicrofilarii:- lungime = 300 μm- teaca hialina învelitoare care depaseste putin corpul microfilariei si este foarte greu colorabila- nucleii embrionari ai coloanei centrale sunt rotunzi sau ovoizi, mai mari, intens colorati si mai rari decât în cazul W. bancrofti, suprapusi partial, ajungând pâna în vârful cozii efilate; capatul cefalic al coloanei se termina brusc- periodiciate diurna (orele 8.00-20.00, maximum: orele 13.00-14.00)Ciclul biologic:filariile adulte traiesc în tesutul celular subcutanat umanfemela adulta emite microfilarii în:- tesutul celular subcutanat- sângegazdele intermediare obligatorii (cu rol de vector) sunt insecte din genul Chrysops (musca tabanida, musca rosie, taun, „musca filarie”)femelele acestor muste sunt hematofage, foarte agresive în cursul dupa-amieziimusca va ingera microfilariile în timpul prânzului sanguin; acestea se matureza în corpul mustelor în decurs de 10 zile (suferind 3 napârliri) si se transforma în microfilarie infectantao data cu hranirea, musca va inocula microfilariile în stratul superficial al pielii unei noi gazde umaneEpidemiologie:biohelmintioza transcutanata, transmisibilaaproximativ 20 milioane de persoane infectate anual, globalraspândire geografica: zonele forestiere ale Africii de V si Centralerezervorul de infectie:- doar omul este infectat- omul - gazda definitiva- longevitate: peste 15 anicai de transmitere - transcutanata, prin insecte vectoare atrase de culoare închisa, prefera indigenii negrireceptivitate:- generala- barbatii sunt mai frecvent afectati (activitate în zonele forestiere)Tablou clinic:dominat de manifestari cutanate sau conjunctivale produse de migrarea filariei adulte sub piele sau în spatiul subconjunctivalincubatie: 4 luni-3 anidupa penetrare, determina manifestari alergice generale care cedeaza usor (în aceasta perioada creste valoarea eozinofilelor)prurit (brate, umeri, torace, fata)fotofobie, congestie conjunctivala (pasaj subconjunctival)furnicaturi, dureri sub forma de întepaturi (pasaj subtegumentar)

edemul de Calabar (edem subcutanat fugace): apare brusc, tumefieri neeritematoase, nedureroase, senzatie de caldura locala, dur si nu lasa godeuEvolutie si prognostic:de obicei favorabilrecaderi - în special în cazul edemului de CalabarDiagnostic:Se pune pe baza datelor epidemiologice, clinice, de laborator.Diagnosticul de laborator:argumente de certitudine:- evidentierea microfilariilor în sângele periferic (frotiu, picatura groasa) cu coloratie Giemsa sau Wright (prelevare în jurul orei 13.00); se pot folosi tehnici de concentrare- evidentierea macrofilariei în timpul pasajuluiargumente prezumtive:- eozinofilia cu valori crescute- imunodiagnostic (putin specific): RFC, ELISA, PCRTratament:tratament specific:- Dietilcarbamazina (DEC): de electie- ziua 1: 50 mg- ziua 2: 50 mg, de 3x/zi- ziua 3: 100 mg, de 3x/zi- ziua 4-21: 6 mg/kgc/zi, divizat în 3 prize- Ivermectina: doza unica 200 μg/kgc- Albendazol - 200 mg, de 2x/zi, 21 ziletratament patogenetic: anithistaminice, corticosteroizitratament simptomatic:- chirurgical: extragere viermi adulti migranti (tegumente, conjunctiva)- antiinflamatoare, analgezice, depletive- tratament oftalmologic de specialitateProfilaxie:chimioprofilaxiepastrarea unei zone libere de 1-2 km între zonele de padure si asezarile umaneOncocercoza„river blindness”filarioza cutaneo-dermicaclinic: dermatita pruriginoasa, noduli subcutanati, keratite, corioretiniteleziuni oculare care duc la cecitateEtiologie:Viermi din clasa Nematoda, familia Onchocercide, genul Onchocerca, specia Onchocerca volvulus.Morfologie:paraziti specific umaniadultii traiesc în derm:- liber- încolaciti în noduli cutanati fibrosi (oncocercoame)longevitate: 10-15 anicorp filiform, conic la ambele capete, alb-opalincuticula cu striatiimasculul:- 2,5 cm/130-210 μm- coada bulbara la vârf- cloaca cu spiculi copulatori proeminenti, recurbati si inegalifemela:- 23-70 cm/250-400 μm, coada recurbata- ovoviviparaoul: diametru 30-50 μm, învelis striat, mica proeminenta la nivelul fiecaruia din cei 2 poliviermii traiesc în ghemuri - 4 masculi : 2 femelefemela emite microfilarii mobile, având urmatoarele caracteristici:- lipsite de teaca hialina

- dubla coloana de nuclei- alungirea nucleilor terminali- coada recurbata, un singur rând de nuclei- cincimea anterioara a corpului: marker anterior sub forma literei V- se gasesc în tesutul celular subcutanat (stratul superficial al tegumentelor), globii oculari, ganglioni limfatici periferici- nu circula în sânge- nu exista periodicitate- atrase de lumina, ataca zonele descoperite ale corpuluiCiclul de viata :microfilariile sunt ingerate de catre insecte vectoare din genul Simulium (gazed intermediare)în corpul insectei vectoare, microfilariile se matureaza si sunt inoculate în organismul uman cu ocazia unui nou prânz sanguinîn corpul uman patrund la nivelul pielii unde se vor dezvolta viermii adultidurata de viata a viermilor adulti este de pâna la 20 aniEpidemiologie:biohelminitioza, se transmite transcutanatantroponozaafecteaza 18 milioane persoane anual, majoritatea din Africa Ecuatoriala270,000 de cazuri de cecitateraspândire geografica:- simulidele îsi depun ouale pe plante sau stânci, din apele curente aerate- Africa: Ghana, Coasta de Fildes, Burkina-Faso- Yemen- America Centrala si de Sud: Mexic, Guatemala, Braziliarezervorul de infectie:- paraziti specific umani- omulcai de transmitere:- transcutanat, prin vectori din genul Simulium (musca neagra)- doar musca femela este hematofagareceptivitate- generala- mai crecuta la barbati (profesional)Tablou clinic:incubatie foarte lunga: 10-20 lunimicrofilaremia asimptomaticamanifestari precoce: prurit, urticarie, conjunctivitasindrom cutanat:- prurit, rash cutanat (papule eritematoase, circulare)- alternarea zonelor depigmentate cu cele hiperpigmentate („pielea de leopard”)sindrom chistic: oncocercoame (noduli subcutanati, chiste oncocerciene)manifestari generale sistemice: scadere în greutate, dureri muscularesindrom ocular:- la persoane intens si repetat infectate- pot interesa atât segmentul anterior, cât si cel posterior al ochiului- keratite: congestie, edem, lacrimare, fotofobie- iridociclite- corioretinite- atrofie opticatulburari limfatice: adenopatii, limfedemafectarea SNC: epilepsiePrognostic:totdeauna severafectarea oculara poate duce la cecitate la aprox. 2% din persoanele infectateDiagnostic:epidemiologicclinic (sindrom cutanat), chistic, tulburari de vederede laborator:

- argumente directe: evidentierea microfilariilor:- biopsii cutanate- subdermic- nodul oncocercian- ochi (lampa cu fanta)- argumente indirecte:- hipereozinofilie sanguina: moderata, mai mare de 20%- imunologicTratament:tratament specific:- Dietilcarbamazina (DEC):- adult: 400 mg/zi - în 3 prize, 21 zile- copil: 6 mg/kgc/zi - în 3 prize, 21 zile- se începe cu 25 mg prima zi- cure lunare timp de 6 luni pentru evitarea recaderilor: 25-50 mg doza unica / sapt. - 6 luni (afectare oculara)- Ivermectina- de electie- oral 150μg/kgc, doza unica- repetare peste 3 luni, daca simptomatologia presista- Suramina (toxicitate renala)- Albendazol- Amocarzin (în stadiu de cercetare)nodulectomia - suprimarea viermilor adulti din chistele accesibileProfilaxia:tratarea bolnavilor - medicamente costisitoare, administrare sub control riguroslupta antivectorialaechipamente de protectie, folosirea de insectifugechimioprofilaxieDracunculozafilarioza de Medinahelmintioza afro-asiatica, cutaneo-dermicaclinic - ulcer cutanat cronicEtiologie:viermi din Clasa Nematoda, familia Dracunculidae, genul Dracunculusspecia Dracunculus medinendis (filaria de Medina)nu este o filarie adevarataMorfologie:traiesc în derm, dismorfism sexual accentuatmasculul:- 1,5-4 cm/400 μm- la extremitatea posterioara prezinta 2 spiculi inegali, rasuciti- dupa copulatie moare imediat- nu are rol patogenfemela:- singura responsabila de manifestarile clinice ale bolii- 60-80 cm/1,5-2 mm- culoare alba, cuticula neteda- extremitate anterioara rotunjita- extremitatea posterioara - ascutita, încovoiata, terminata cu un cârlig- glande cu secretie foarte iritanta pentru piele- canal alimentar mic, foarte greu de evidentiat- aparatul genital: 2 ovare, 2 oviducte, 2 utere pline cu larve, vulva- vivipareembrionii (larvele):- L = 500-750 μm- extremitate cefalica rotunda, coada foarte lunga- corp usor aplatizatCiclul biologic:

femelele (derm, tesut celular subcutanat) - nu provoaca leziuni decât în momentul expulziei larvelorcând larvele sunt complet formate în uterul femelei, aceasta migreaza spre straturile superficiale ale pielii, produce leziuni ulcerative, determinând evaginarea uterului prin piele; în contact cu apa se elimina un numar mare de embrioniembrionii ajunsi în apa sunt ingerati de catre gazda intermediara obligatorie, un crustacu de apa dulce din genul Cyclops (ciclopul), în interiorul caruia îsi continua dezvoltarea (2-3 napârliri)omul (singurul rezervor si gazda definitiva) se infecteaza bând apa cu ciclopi parazitaticiclopii ajung în tubul digestiv uman, sunt distrusi de aciditatea gastrica si are loc eliberarea larvelorlarvele sunt absorbite prin peretele intestinal si ajung în vasele limfatice si sanguine, apoi în tesutul conjunctiv al spatiului retroperitoneal, unde se dezvolta adultiidupa fecundare, masculii mor iar femela migreaza spre periferia corpului (tesutul celular subcutanat din zonele declive ale corpului)la nivelul tegumentelor si în contact cu apa are loc eliberarea larvelorEpidemiologie:biohelmintioza care se transmite pe cale oralaanual 10 milioane de persoane afectate globalraspândire geografica:- Asia: India, Arabia Saudita, Iran, Irak, Yemen- Africa: Mauritania, Mali, Senegal, Nigeria, Ghanasezonalitate:- zonele rurale din India: la sfârsitul sezonului secetos (nivelul apei este foarte scazut)- zona Asiei (semidesert), Africa: în sezonul ploios- zonele de savana ale Africii: permanentrezervorul de infectie: omul (parazit specific uman)cai de transmitere: cale digestivareceptivitate:- generala- mai crescuta la persoanele cu vârsta între 15-40 aniTablou clinic:incubatie: 8-12 lunideterminat de migrarea femelei adulte, de manifestarile alergice date de prezenta larvelor/adultilor, de suprainfectiile bacteriene de la nivelul leziunilor cutanatemanifestari generale date de migrarile habituale ale femelei adulte:- edeme foarte dureroase cu impotenta functionala, în special la nivelul membrelor inferioare- manifestari alergice: febra, prurit, urticariemanifestari locale: ulcer cutanat cronicPrognostic:în majoritatea cazurilor favorabil - vindecareîn cazul infectiilor bacteriene secundare - rezervat/severDiagnostic:epidemiologicclinic: descoperirea la palpare a femelei adulte (cordon indurat, sinuos)laborator: eozinofilie mai mica de 15 %Tratament:nu exista terapie specificaThiabendazol 50 mg/kgc, în 2 prize, 2 zileMetronidazol 5 mg/kgc, de 2x/zi, 7 zileNu duce la moartea viermilor adulti, doar la regresia proceselor inflamatorii.extractia traditionala a viermelui prin „metoda indigena”antiimflamatoare, corticosteroiziinterventie chirurgicalaantibiotice (suprainfectie bacteriana)profilaxia antitetanicaProfilaxie:filtarea/fierberea apei provenite din surse necontrolateprodus activ (Temephos - ABATE)

educatia sanitara a populatiei