I Omul sa fie mul?umit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu boga?ia, ci lini?tea colibei tale te face fericit. Darvoi sa face?i dupa cum va trage inima, ?i Dumnezeu sa va ajute ?i sa va acopere cu aripa bunata?ii sale. Eusunt acum batrna, ?i fiindca am avut ?i am att de multe bucurii n via?a, nu n?eleg nemul?umirile celor tineri?i ma tem ca nu cumva, cautnd acum la batrne?e un noroc nou, sa pierd pe acela de care am avut parte pnan ziua de astazi ?i sa dau la sfr?itul vie?ii mele de amaraciunea pe care nu o cunosc dect din frica. Voi ?ti?i,voi face?i; de mine sa nu asculta?i. Mi-e greu sa-mi parasesc coliba n care mi-am petrecut via?a ?i mi-amcrescut copiii ?i ma cuprinde un fel de spaima cnd ma gndesc sa ramn singura ntr-nsa: de aceea, poate ca3 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infomai ales de aceea, Ana mi parea prea tnara, prea a?ezata, oarecum prea blnda la fire, ?i-mi vine sa rd cndmi-o nchipuiesc crciumari?a. Vorba scurta, raspunse Ghi?a, sa ramnem aici, sa crpesc ?i mai departe cizmele oamenilor, care umblatoata saptamna n opinci ori descul?i, iara daca duminica e noroi, ?i duc cizmele n mna pna la biserica, ?isa ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amndoi la copila?, iara d-ta la tustrei.Iaca lini?tea colibei. Nu zic, grai soacra a?ezata. Eu zic numai ce zic eu, va spun numai a?a, gndurile mele, iara voi face?i dupagndul vostru, ?i ?ti?i prea bine ca, daca voi va duce?i la moara, nici vorba nu poate fi ca eu sa ramn aici orisa ma duc n alta parte: daca va hotar?i sa merge?i, ma duc ?i eu cu voi ?i ma duc cu toata inima, cu totsufletul, cu toata dragostea mamei care ncearca norocul copilului ie?it n lume. Dar nu cere?i ca eu sahotarasc pentru voi. Atunci sa nu mai pierdem vorba degeaba: ma duc sa vorbesc cu arnda?ul, ?i de la Sf. Gheorghe crciumade la Moara cu noroc e a noastra. n ceas bun sa fie zis, grai batrna, ?i gnd bun sa ne dea Dumnezeu n tot ceasul! 4 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoIIDe la Ineu drumul de ?ara o ia printre paduri ?i peste ?arini lasnd la dreapta ?i la stnga satele a?ezate princol?urile vailor. Timp de un ceas ?i jumatate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care l urci, ?i dupa ce aicobort iar n vale, trebuie sa faci popas, sa adapi calul ori vita din jug ?i sa le mai la?i timp de rasuflare,fiindca drumul a fost cam greu, iara mai departe locurile sunt rele.Aici n vale e Moara cu noroc. Ori din care parte ar veni, drume?ul se bucura cnd o zare?te din culmeadealului ple?uv, caci, venind dinspre locurile rele, ea l veste?te ca a scapat norocos, iara mergnd spre ele, lamoara poate sa gaseasca ori sa a?tepte al?i drume?i, ca sa nu plece singur mai departe.?i fiindca aici se opresc to?i drume?ii, ncetul cu ncetul s-a facut batatura naintea morii, ?i oarecum penesim?ite moara a ncetat a mai macina ?i s-a prefacut n crciuma ?i loc de adapost pentru tot drume?ul obosit?i mai ales pentru acela pe care noaptea-l apuca pe drum. n cele din urma, arnda?ul a zidit crciuma la un

loc mai potrivit, departe de cteva sute de pa?i de la rule?, iara moara a ramas parasita, cu lope?ile rupte ?i cuacoperamntul ciuruit de vremurile ce trecusera peste dnsul.Cinci cruci stau naintea morii, doua de piatra ?i trei altele cioplite din lemn de stejar, mpodobite cu?ircalamul ?i vopsite cu icoane sfinte; toate aceste sunt semne care-l vestesc pe drume? ca aci locul e 5 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infobinecuvntat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scapat altul de oprimejdie.Dar binecuvntat era locul acesta mai ales de cnd venisera crciumarul cel nou cu nevasta lui tnara ?i cusoacra-sa cea batrna, caci ei nu primeau pe drume? ca pe un strain venit din lume, ci ca pe un prieten a?teptatde multa vreme la casa lor. Abia trecusera dar cteva luni dupa Sf. Gheorghe, ?i drume?ii mai umbla?i nu maiziceau ca o sa faca popas la Moara cu noroc, ci ca se vor opri la Ghi?a, ?i toata lumea ?tia cine e Ghi?a ?i undee Ghi?a, iar acolo, n vale, ntre pripor ?i locurile cele rele, nu mai era Moara cu noroc, ci crciuma lui Ghi?a.Iara pentru Ghi?a crciuma era cu noroc. Patru zile pe saptamna, de mar?i seara pna smbata, era mereuplina, ?i to?i se opreau la crciuma lui Ghi?a, ?i to?i luau cte ceva, ?i to?i plateau cinstit.Smbata de cu seara locul se de?erta, ?i Ghi?a, ajungnd sa mai rasufle, se punea cu Ana ?i cu batrna sanumere banii, ?i atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amndoi priveau la cei doi copila?i, caci doi erauacum, iara batrna privea la cte?ipatru ?i se sim?ea ntre?inuta, caci avea un ginere harnic, o fata norocoasa,doi nepo?i sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un c?tig facut cu bine.Duminica diminea?a Ghi?a punea calul la teleaga ?i batrna se ducea la biserica, fiindca batrnul, fie iertat,fusese cojocar ?i cntare? de strana, ?i a?a, mergnd la biserica, ea se ducea parca sa-l vada pe el. 6 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoCnd batrna pleca la biserica, toate trebuiau sa fie puse bine la cale, caci altfel ea odata cu capul nu ar fiplecat. nca smbata dupaamiazazi sluga trebuia sa rneasca grajdul, curtea ?i locul de dinaintea crciumii, nvreme ce batrna ?i Ana gateau crciuma pentru ziua de duminica. Duminica n zori batrna primenea copiii,se gatea de sarbatoare, mai dadea o raita prin mprejur, ca sa vada daca n adevar toate sunt bine, apoi se urcan teleaga.Ana ?i Ghi?a i sarutau mna, ea mai saruta o data copila?ii, apoi zicea: "Gnd bun sa ne dea Dumnezeu!", ?ifacea cruce ?i dadea semn de plecare.Dar ea pleca totdeauna cu inima grea, caci trebuia sa plece singura ?i sa-i lase pe dn?ii singuri la pustietateaaceea de crciuma.Daca aruncai privirea mprejur, la dreapta ?i la stnga, vedeai drumul de ?ara ?erpuind spre culme, iara la vale,de-a lungul rule?ului, ct strabate ochiul, pna la cmpia nesfr?ita, afara de c?iva arini ce stateau gramadadin jos pe podul de piatra, nu zareai dect iarba ?i maracini. La deal valea se strmteaza din ce n ce mai mult;dar aici vederile sunt multe ?i deosebite: de-a lungul rule?ului se ntind doua ?ir

uri de salcii ?i de rachite, carese ndeasa mereu, pna se pierd n crngul din fundul vaii; pe culmea dealului de la stnga, despre Ineu, seive?te pe ici, pe colo marginea unei paduri de stejar, iara pe dealul de la dreapta stau razle?e rama?i?ele ncanestrpite ale unei alte paduri, cioate, radacini ie?ite din pamnt ?i, tocmai sus la culme, un trunchi nalt, pejumatate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasa croncanind de la deal nspre cmpie; 7 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infofundul vaii, n sfr?it, se ntuneca, ?i din dosul crngului departat iese turnul ?uguiat al bisericii din Fundureni,nvelit cu tinichea, dara pierdut oarecum n umbra dealurilor acoperite cu paduri posomorte, ce se ridica ?i segramadesc unul peste altul, pna la muntele Bihorului, de pe ale carui culmi troienite se rasfrng razelesoarelui de diminea?a.Ramnnd singur cu Ana ?i cu copiii, Ghi?a prive?te mprejurul sau, se bucura de frumuse?ea locului ?i inimai rde cnd Ana cea n?eleapta ?i a?ezata deodata ?i pierde cumpatul ?i se arunca rasfa?ata asupra lui, caciAna era tnara ?i frumoasa, Ana era frageda ?i sub?irica, Ana era sprintena ?i mladioasa, iara el nsu?i, nalt ?ispatos, o purta ca pe o pana sub?irica.Numai cteodata, cnd n timp de noapte vntul zgl?ia moara parasita, locul i parea lui G?a strain ?ipustiicios, ?i atunci el pipaia prin ntuneric, ca sa vada daca Ana, care dormea ca un copil mbaiat lngadnsul, nu cumva s-a descoperit prin somn, ?i s-o acopere iar.IIICt ?in luncile, ele sunt pline de turme de porci, iara unde sunt multe turme, trebuie sa fie ?i mul?i pastori. Dar?i porcarii sunt oameni, ba, ntre mul?i, sunt oameni de tot felul, ?i de rnd, ?i de mna a doua, ba chiar ?ioameni de frunte. 8 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoO turma nu poate sa fie prea mare, ?i a?a, unde sunt mii ?i mii de porci, trebuie sa fie sute de turme, ?i fiecareturma are cte un pastor, ?i fiecare pastor e ajutat de catre doi-trei baie?i, boitarii, adeseori ?i mai mul?i, dacaturma e mare. E dar pe lunci un ntreg neam de porcari, oameni care s-au trezit n padure la turma de grasuni,ai caror parin?i buni ?i strabuni tot pastori au fost, oameni care au obiceiurile lor ?i limba lor pastoreasca, pecare numai ei o n?eleg. ?i fiindca nu-i negu?atorie fara de paguba, iara pastorii sunt oameni saraci, trebuie safie cineva care sa raspunda de paguba care se face n turma: acest cineva este "samadaul", porcar ?i el, dar omcu stare, care poate sa plateasca grasunii pierdu?i ori pe cei fura?i. De aceea samadaul nu e numai om cu stare,ci mai ales om aspru ?i nendurat, care umbla mereu calare de la turma la turma, care ?tie toate nfundaturile,cunoa?te pe to?i oamenii buni ?i mai ales pe cei rai, de care tremura toata lunca ?i care ?tie sa afle urecheagrasunului pripa?it chiar ?i din oala cu varza.?i daca lumea zice ca locurile de lnga Moara cu noroc sunt rele, n-ai fi avut dect sa-l ntrebi pe vreunuldintre samadai, ?i el ?i-ar fi putut spune pentru ce nu sunt bune ?i cine le primejduie?te; dar samadaul e, maipresus de toate, om tacut, ?i daca l ntrebi asemenea lucruri, el raspunde: "Nu ?ti

u, n-am vazut, am attea ?iattea turme n raspunderea mea ?i nu ma pot strica cu oamenii". El ?tie ce ?tie, numai pentru nevoile lui.Veneau cteodata pe la crciuma lui Ghi?a ?i porcari, ni?te oameni ndeob?te nal?i ?i bine facu?i, cu cama?aneagra ?i cu parul stralucitor de untura cea multa ?i cazut n plete lungi ?i rasucite asupra grumajilor goi;oameni erau ?i ei, chiar oameni cinsti?i, care mannca, beau ?i platesc. 9 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infontr-o zi de luni au venit trei in?i n caru?a cu osiile de fier, u?urica ?i trasa de doi cai frumo?i, dintre care nsaunul mai mare ?i altul mai mic. n caru?a nu era nici scaun, nici fn, ci unul dintre porcarii unsuro?i mna caii,stnd n picioare, iara ceilal?i doi ?edeau pe leutrele vopsite n verde, ca ?i cnd n-ar fi venind dect de aci dinapropiere."A?tia nu prea mi par a oameni buni", ?i zise Ghi?a cnd i vazu sarind din caru?a ?i privind mprejur, ca uniice au mai fost pe aici ?i acum nu gasesc nici locul, nici oamenii ca odinioara.Ei ntrebara daca n-a fost samadaul pe acolo, pusera sluga sa deshame caii, sa-i adape ?i sa le dea ovaz, apoiintrara, baura fiecare ct trei in?i la un loc ?i plecara cu un "noroc bun". Bine, dar n-au platit, grai batrna nedumerita. Lasa, ca m-am n?eles eu cu dn?ii, raspunse Ghi?a, apoi se duse pe ici n colea, ca nimeni sa nu-i vada fa?a?i ca nu cumva nevasta sa-l ntrebe: "Ce ai, Ghi?a?"Peste pu?in sosi ?i samadaul, vestitul Lica Samadaul, la Moara cu noroc.Lica, un om de treizeci ?i ?ase de ani, nalt, usca?iv ?i supt la fa?a, cu musta?a lunga, cu ochii mici ?i verzi ?icu sprncenele dese ?i mpreunate la mijloc. Lica era porcar, nsa dintre cei ce poarta cama?a sub?ire ?i alba ca 10 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infofloricelele, pieptar cu bumbi de argint ?i bici de carmajin, cu codori?tea de os mpodobit cu flori taiate ?i cughintule?e de aur.El ?i opri calul naintea crciumii, arunca o privire la Ana, apoi alta la batrna care ?edeau pe lai?a de lngamasa cea mare din umbra cerdacului, trase cu ochii o raita primprejur, apoi ntreba unde-i crciumarul. Noi suntem, raspunse batrna ridicndu-se. ?tiu, grai Lica, dar cred ca vor fi ?i oameni pe aici. Eu ntreb de crciumarul; cu el vreau sa vorbesc.Lica le zise aceste a?a, ca ori?icine sa poata n?elege ca are graba ?i ca nu vrea sa mai lungeasca vorba:batrna pleca dar fara de ntrziere sa caute pe Ghi?a, iar Ana ramase privind ca un copil uimit la calare?ul cestatea ca un stlp de piatra naintea ei.Daca Lica ar fi fost alt om, el n-ar fi statut a?a cu privirea pierduta n vnt, ci s-ar fi bucurat de vederea femeiifrumoase, care-l privea oarecum pierduta ?i speriata de barba?ia nfa?i?arii lui. Ungurul a murit? ntreba el cnd vazu pe Ghi?a. Da! ?i tu ai venit n locul lui! Da! 11 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info De la Sf. Gheorghe? Da, raspunse Ghi?a, aruncnd o privire furi?ata asupra femeilor, ca sa vada daca ele nu cumva se tulbura. E Ghi?a, ginere-meu, grai batrna, ?i, mul?umita lui Dumnezeu, ne merge bine de cnd suntem aici.

Lica ?i apuca, zmbind, musta?a ntre buze. Aici, zise el, le merge bine la to?i oamenii cu minte. N-ai dect sa te pui bine cu toata lumea, sa le zici"noroc bun" celor ce vin ?i se duc ?i po?i sa dai mul?umita lui Dumnezeu. N-au trecut pe aici ni?te oameni? De! raspunse Ghi?a chibzuit, suntem la drum ?i trece multa lume. Vorba vine, trei oameni... Trei, patru, zece... grai Ghi?a cam n gluma, lumea trece mereu. Eu nu stau aici ca sa ?in seama despre ceice vin ?i trec, ?i a?a nici nu-i prea ?tiu. De la o vreme te obicinuie?ti cu oamenii, nct nici nu te mai ui?i lafe?ele lor. Apoi, cine ?tie daca nu e ?i cte unul care s-ar mhni daca ai bate drumul cu vorbe despre dnsul.De crciumar sa nu ntrebi niciodata, caci el vede ?i aude att de multe, nct trebuie sa uite degrab' ?i sa numai ?ie nimica minte. A?a-i, grai Lica. ntrebam numai ca sa vad daca nu cumva mi-ai putea spune, fiindca sunt oamenii mei. Auplecat sa vada o padure, pe care voiam sa o luam de la toamna pentru turme, ?i nu ?tiu acum daca au trecutnaintea mea, ori e sa-i a?tept aici. 12 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info A?a o fi, raspunse Ghi?a hotart, dar eu nu-?i pot spune daca ntre cei ce au trecut astazi pe aci vor fi fost ?iei. Cum nu!? striga batrna cu nerabdare. Cei trei porcari ce au baut att de mult ?i n-au platit.Pe Ghi?a l trecu un fior de junghi prin inima ?i, orict de mult ?inea la soacra-sa, acum el ar fi fost n stare sa-i puna degetul pe gura. Muierile vad mai bine ?i se vede ca au mai pu?ina treaba, zise el stapnindu-se. Daca n-au platit, grai Lica, apucndu-?i iar musta?a ntre buze, era fiindca ?tiau ca voi veni eu ca sa platescpentru dn?ii.Graind aceste, el descaleca ?i-i facu lui Ghi?a semn sa intre cu dnsul, pentru ca sa faca socoteala."Batrna e tot mai cuminte dect mine", ?i zise crciumarul, ?i intra cu voie buna n urma lui. Batrna ar putea sa-?i ?ie gura, grai Lica dupa ce se vazu singur cu Ghi?a. Ma cuno?ti? 13 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Nu! raspunse Ghi?a, racit n tot trupul. Atunci ma ?tii de nume. Eu sunt Lica, samadaul... Multe se zic despre mine, ?i dintre multe, multe vor fiadevarate ?i multe scornite. Tu vezi un lucru: ca umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de ?ara ?i nimeni nu maopre?te n cale, ca ma duc n ora? ?i stau de vorba cu domnii. Voi fi facut ce voi fi facut, nu-i vorba, dar amfacut a?a, ca ori?icine poate sa creada ce-i place, nsa nimeni nu ?tie nimic. De aceea am sa dau seama despredouazeci ?i trei de turme de porci. M-ai n?eles? Nu doara c-a? putea plati tot ce se poate pierde ntr-un an, cipentru ca de la mine nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela pe care a? crede ca-l potbanui. M-ai n?eles?! Eu voiesc sa ?tiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice ?i cine ceface, ?i voiesc ca nimeni afara de mine sa nu ?tie. Cred ca ne-am n?eles!?Ghi?a ar fi avut multe de zis, dar Lica se ntoarse o data n calci ?i, pe cnd crciumarul ?i veni n fire,drume?ul daduse pinteni calului.

Un om prea cumsecade, grai batrna, privind n urma lui. Cine a fost asta? Lica Samadaul! raspunse Ghi?a. Lica Samadaul!? striga Ana. ?i cte rele nu mai zicea lumea despre dnsul! A?a e lumea... grai Ghi?a. Sa nu crezi nimic pna ce nu vezi cu ochii. 14 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoEl singur nu ?i-ar fi putut da seama daca a grait aceste cuvinte din amaraciune ori numai dorind sa ascundanaintea nevestei gndurile grele ce-l cuprinsesera. Nu-i vorba, adause Ana, e oarecum fioros la fa?a. Asta-?i pare ?ie, grai Ghi?a. Are ?i el necazurile lui.IV Oamenii sunt mul?i ?i de multe feluri, grai crciumarul n ziua urmatoare, privind cnd la nevasta, cnd lasoacra-sa. ?i nchipuie?te ca unul se duce sa cumpere ceva, bunaoara ca Lica Samadaul, care se ducea sa vadapadurile. Asta e treaba lui, ?i cine ?tie daca nu l-a? supara, daca nu l-a? pagubi, poate, spunndu-le altora c-atrecut pe aici. El se duce sa trguiasca, ?i daca vine n urma lui altul, care din ntmplare voie?te sa cumperetot acele paduri, ?i eu spun ca Lica a trecut pe aici, acest al doilea cumparator grabe?te, sose?te la vreme ?ipoate sa-i strice trgul. Voi n?elege?i? A?a e, raspunse batrna. Ori poate sa vie unul care are ?i el paduri de dat ?i umbla dupa Lica pentru ca sa se n?eleaga cu el: daca-ispun ca Lica a trecut pe aici, l folosesc poate pe el ?i pe Lica, dar l pagubesc pe acela la care Lica plecase,iara eu n-am sa folosesc, nici sa pagubesc pe nimeni. 15 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info A?a e, zise iar batrna. Ai toata dreptatea, noi nu suntem pu?i aici pentru ca sa le dam drume?ilor ?tiredespre cei ce vin ?i cei ce trec. Noi nu ?tim nimic ?i ne cautam de treaba noastra! adause Ghi?a scurt ?i hotart.De aici nainte, crciumarul, crciumari?a ?i soacra crciumarului nu-?i mai aduceau aminte de oamenii cetreceau pe drum, iar altfel lucrurile se petreceau tot ca mai nainte.Dar nca n acea zi Ghi?a se duse cu treaba la Arad, cumpara doua pistoale ?i ?i lua o a doua sluga, pe Mar?i,un ungur nalt ca un brad. Peste cteva zile se duse apoi la Fundureni ?i se ntoarse cu doi ca?ei floco?i. Maiavea el un cine la casa, dar acesta era lene?, se deprinsese cu oamenii ?i nu latra pe nimeni. El puse dar ca?eiide mici n lan? ?i nu le dadea drumul dect atunci cnd nu erau oameni la crciuma, apoi slobozea ?i porcii ?iasmu?ea ca?eii asupra lor. i rdea inima cnd vedea cum ca?eii prind ?i cum scot snge din urechilegrasunilor, ?i voind sa-?i deprinda cinii la asmu?at, se deprinsese ?i el att de mult, nct a?tepta cu oarecarenerabdare zilele n care nu erau oameni la crciuma, ?i atunci petrecea ceasuri ntregi cu cinii sai.Ana nu-i putea suferi pe ace?ti cini ?i se supara cu att mai mult cnd batrna zicea ca e bun cinele la casa,fiindca omul poate sa doarma mai lini?tit cnd se ?tie pazit de ni?te cini buni. A?a era; nsa Ana sim?ea ca dectva timp barbatul ei s-a schimbat ?i i parea ca, de cnd are cini, ?ine mai pu?in la nevasta ?i la copii. 16 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoCa om harnic ?i srguitor, Ghi?a era mereu a?ezat ?i pus pe gnduri, dar el se bucura cnd o vedea pe dnsavesela: acum el se facuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru ori?ice lucru de

nimic, nu mai zmbea ca mainainte, ci rdea cu hohot, nct ?i venea sa te sperii de el, iar cnd se mai hrjonea cteata cu dnsa, ?ipierdea lesne cumpatul ?i-i lasa urme vinete pe bra?e. Adeseori Ana ar fi voit sa-l ntrebe: "Ghi?a! ce-i cutine?", nsa ea nu mai ndraznea sa-i vorbeasca dezghe?at ca mai nainte, caci se temea ca nu cumva el sa semnie ?i pe dnsa, ceea ce nu facuse nca pna atunci.A?a sosira zilele de toamna.ntr-o zi de joi, cnd locul de dinaintea crciumii era plin de oameni, sosi o turma de grasuni mari ?i frumo?i,tot unu ca unu.Unul dintre boitari, un baietan ca de ?aptesprezece ani, intra n crciuma ?i cauta pe Ghi?a. Sanatate ?i voie buna de la Lica Samadaul! zise el ndrazne?. ?i-a lasat vorba sa ne dai sa mncam ?i sabem; au sa vie ?i celelalte turme n urma ?i ne-a spus ca sa-?i lasam cinci grasuni din turma ?i sa ?i-i alegi dupaplac. Bine plate?te Lica! zise unul din drume?i. Are de unde! adause altul. Mai ?tii!? ntmpina al treilea. Are turme multe, ?i porcarii beau ?i mannca mult. 17 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoGhi?a-?i ncre?i fruntea. Vorbele boitarului ?i apoi vorbele drume?ilor erau parca sa-l scoata din sarite. Elsim?ea ca, daca nu prime?te, se trage n degete cu Lica; dar aici, fa?a cu oamenii, nu putea sa primeasca. Bine, zise el, calcndu-?i pe inima. Lasa?i, ca ma n?eleg eu cu Lica. Mnca?i numai ?i be?i; grija mea deplata.Baietanul ie?i, iar Ghi?a se ntoarse spre oameni ?i mai adause: Ce ?tiu eu ct vor fi mncnd oamenii lui? Eu vreau sa am socoteala curata. A?a-i! zisera oamenii. Bine, Ghi?a, de ce n-ai primit grasunii? ntreba n urma batrna. Ce sa fac eu cu grasunii lui? raspunse el cam necajit. Sa-i tai, sa-i vinzi, sa-i ngra?i. Ghi?a, ia grasunii, ca rami fara bani. Dac-ar avea omul bani gata, n-ar platin grasuni. Trebuie sa prime?ti ce-?i dau oamenii, fiindca nimeni nu-?i poate da ceea ce nu are. Omul e cinstit?i te plate?te cinstit: de ce sa-l superi fara nici un folos? Acum ?i da, acum ia, caci nu ?tii ce are sa fie mine. Lasa, ca mai vin ?i alte turme... grai Ghi?a cam cu jumatate de gura. Sa ma mai gndesc, sa mai vad cecheltuiala fac oamenii. Gnd bun sa-?i dea Dumnezeu! 18 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoNici Ghi?a n-ar fi cerut dect un gnd bun de la Dumnezeu, dar i era greu sa se opreasca asupra unui gnd,fie el bun, fie rau.Turmele treceau una cte una pe dinaintea crciumii; cnd una se vedea din departare, cealalta pornea maideparte, ?i locul se de?erta, dar peste pu?in iar se umplea. ?i cum turmele plecau una cte una, Ghi?a ntrebamereu cte mai sunt, ?i pe ct numarul turmelor ramase n urma scadea, pe att el prindea pofta de a-?i opricei cinci grasuni. A zis Lica sa-mi opresc cinci grasuni, i zise n cele din urma unuia dintre porcari. Noi nu ?tim nimic, raspunse acesta. Apoi, adause altul cam n gluma, noi platim nainte, ori nu platim deloc.

Peste pu?in sosi ?i Lica, ceru un pahar de vin, ?i ntreba de turme, apoi zise "noroc bun!" ?i pleca mai departefara sa fi descalecat macar.Ghi?a ramase cuprins de gndurile omului paguba?. El era om cu minte ?i n?elegea cele ce se petrec. Aci, laMoara cu noroc, nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica: afara de arnda? ?i afara de stapnire mai era ?idnsul care stapnea drumurile, ?i n zadar te n?elegi cu arnda?ul, n zadar te pui bine cu stapnirea, caci,pentru ca sa po?i sta la Moara cu noroc, mai trebuie sa te faci ?i om al lui Lica. 19 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoIar Ghi?a voia cu tot dinadinsul sa ramie la Moara cu noroc, pentru ca-i mergea bine."Trei ani, numai trei ani sa pot sta aici, ?i zicea el, sa ma pun n picioare, nct sa pot sa lucrez cu zece calfe?i sa le dau altora de crpit."Dar ace?ti trei ani atrnau de Lica. Daca se punea bine cu dnsul, putea sa-i mearga de minune, caci oameniica Lica sunt darnici. E numai vorba ce va fi cernd Lica pentru ceea ce da.Ghi?a ntia oara n via?a lui ar fi voit sa n-aiba nevasta ?i copii, pentru ca sa poata zice: "Prea pu?in mi pasa!"Se gndea la c?tigul pe care l-ar putea face n tovara?ie cu Lica, vedea banii gramada naintea sa ?i i sempaienjeneau parca ochii: de dragul acestui c?tig ar fi fost gata sa-?i puna pe un an, doi capul n primejdie.Avea nsa nevasta ?i copii ?i nu putea sa faca ce-i placea."Sa vedem! ?i zise el n cele din urma, voind sa-?i alunge gndurile rele. Deocamdata, e mai bine ca el sa-mifie dator mie."A?a zicea el, nsa de cu seara, cnd ?i strnse banii ca sa-i puna n lada, el sim?i ca nu are dreptate.Ghi?a nu era omul care se ?tie bucuros dator, dar cu att mai pu?in omul care da bucuros de la sine, ?i a?a ivenea parca sa zica: "Am sa ma pun frumos pe lnga dnsul, ca sa-mi plateasca". 20 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoEra legat, ?i omul cnd se simte legat e suparacios. Chiar atunci seara Ghi?a ?i batu sluga, pe ungurul, fara a-?i da seama pentru ce, iar cnd Ana l mustra, fara de voie, pentru aceasta, el i arunca vorbele: Ei! frate, da-mi pace! Parca nu tot pentru voi mi mistuiesc via?a!? Ana tacu, dar ochii i se umplura delacrimi, fiindca vorbele i pareau grele. Ei! ?i tu te mhne?ti numaidect, zise el amart. Ar fi voit sa mearga la ea, sa-i ceara iertare, ?i sa ompace, dar nu putea; era n el ceva ce nu-l lasa, ?i a?a ie?i afara, ca sa fie singur cu gndurile sale.?i daca ar fi ?tiut Ana ce gndea ?i ce sim?ea el, cnd statea a?a singur ?i posomort, ea s-ar fi dus la el ?i l-arfi mngiat, dar el tacea, ?i a?a ea nu ndraznea sa-l supere, ci se ntreba mereu ce o fi avnd so?ul ei.Duminica, dupa ce batrna plecase la biserica, Ghi?a-?i rasufla veninul asupra lui Laie, apoi se facuse maivesel dect de obicei. El petrecea cu Ana ?i cu copiii n umbra arinilor, luase de zgarda pe Cula, cinele celmare ?i lene?, ?i pusese baiatul pe el ?i-l nva?a sa calareasca, ?i-l nva?a mereu, cu toate ca Ana se necajea,temndu-se ca nu cumva copilul sa cada ori cinele sa-l mu?te.Deodata, ceilal?i cini, care erau slobozi, ncepura sa latre, iar Cula, auzind latratul lor, se repezi ?i el latrnd

n partea despre deal, ncotro i auzea pe dn?ii latrnd. 21 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoAna ?ipa nspaimntata, deoarece copilul era sa cada; nsa Ghi?a nici nu ?inu seama de dnsa, ci, strngndzgarda, se ndrepta ?i privi ngrijat n toate par?ile.Nu zari nimic. Se vede c-au dat de ca?elul-pamntului, ori au sim?it vreo vulpe prin mprejur, zise el, lasndu-i sa latremai departe. Ghi?a! grai Ana jeluindu-se. Eu nu ?tiu cum te-ai facut tu de la o bucata de vreme: vezi ca-mi vine raucnd vad copilul pe cine, ?i parca n ciuda mea l ?ii mereu. Saracul de mine! raspunse el cam rastit. Cnd e vorba sa-mi fac ?i eu o pofta, proasta, buna, cum ar fi, ?op!ca mi se supara nevasta! Haid'! adause apoi, lund copilul n bra?e ?i dnd cu piciorul n cine. Nu, Ghi?a! Nu vreau! striga Ana speriata, apoi fugi dupa cine, l lua de zgarda, l aduse la locul undefusese ?i ncepu sa-l roage pe Ghi?a cu staruin?a ca sa-?i puna iar baiatul calare pe el. Uite, era o prostie! grai Ghi?a muiat ?i se lasa pe iarba. Ana lua ea nsa?i copilul, l puse calare pe Cula ?i-lpurta fricoasa la dreapta ?i la stnga, privind mereu la so?ul sau, ca sa vada daca el nu zmbe?te. 22 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoGhi?a nu zmbea. Privind la copilul ce ?ipa rasfa?at ?i privind la so?ia sa, l apuca o nduio?are din ce n ce maiadnca: i era parca n-a vazut-o de mult ?i parca era sa se desparta de dnsa. Ano, zise el n cele din urma alene, ia vino, ?ezi lnga mine! Dupa ce ea se a?eza lnga dnsul, el o privilung ?i ntristat, i netezi parul de pe frunte, apoi grai ncet: Ce zici tu! n-ar fi bine sa plecam noi la Sf. Dimitrie de aici? Pentru ce? ntreba nevasta uimita. Nu ?i se ura?te ?ie n singuratatea asta? Mie? nu! Nu ?i-e frica? De ce? De ce? De toate! Tu auzi cum latra cinii; au dat de vreo urma, de vreun gndac, de vreun vierme ?i latra,fiindca n-au alta treaba: mie nsa mi se race?te maduva n oase cnd i aud latrnd. E grozava via?a asta, Ano,e grozava; stai aici n pustietate, ?i te sperii de nimic, ?i-?i mistuie?ti via?a cu naluciri de?erte. Ce ai, Ghi?a? striga nevasta cuprinsa de ngrijare. Ce am? raspunse el cu amaraciune. Am o nenorocire; pierd ziua de astazi pentru cea de mine. Eu nu ?i-amvorbit niciodata despre lucruri de aceste, dar trebuie sa fii ?i tu om, Ano, ?i sa te gnde?ti la via?a, caci nu pot 23 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infosa-?i vie mereu toate de-a gata. Astazi stau aici ?i nu ma supara nimic, dar mi fac eu nsumi gnduri reledespre ziua de mine, ?i aceste gnduri nu-mi lasa tihna sa ma bucur de ziua de astazi. ?i poate ca gndurilemele sunt de?erte, poate ca ziua de mine are sa fie tot buna, dar o voi pierde temndu-ma de cea depoimine. ?i ct vom sta aici, nu mai scap de nevoia aceasta. Atunci sa plecam, Ghi?a. Da, sa plecam, dar ntreaba-ma daca ma pot hotar sa plec. Vezi tu, a?a cum sunt, mi vine greu sa plec. Atunci sa ramnem aici. Tu ?tii mai bine cum are sa fie bine.

Poate ca ?tiu, Ano, dar nu pot, zise el cu amaraciune. Ar trebui sa ma sileasca cineva, sa ma mpinga. Mi-egreu sa-i vorbesc maichii, pentru ca ea ne-a zis sa nu venim aici; mi-e ru?ine; iara tu e?ti buna, Ano, ?i blnda,dar e?ti u?oara la minte ?i nu n?elegi nimic: sunt cu tine ca fara de tine; n loc de a-mi alunga gndurile celerele, ma la?i sa ma mistuiesc cu ele, ?i cnd nu mai ?tiu ce sa fac, tu te ui?i la mine cu mila, ?i atta tot. Ce sa fac, zise ea mhnita, daca a?a m-a lasat Dumnezeu!? Ghi?a se lasa pe coate ?i ramase a?a ntins pepamnt ?i cu privirea pierduta n departare.ntr-un trziu, Ana ?i ridica capul ?i privi ndraznea?a la el. Fiindca tu le fierbi toate n tine ?i mie nu-mi spui nimic, zise ea. Apoi tot eu sunt de vina daca nu ?tiu ce tepune pe gnduri... 24 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoVPe cnd acestea se petreceau n umbra arinilor, din sus, despre deal, veneau trei calare?i n pas, ?inndu-semereu n albia rule?ului, unde erau acoperi?i de ?irul de salcii ?i de rachite.Cinii, care sim?isera la departare de cteva mpu?caturi, o luara spre dn?ii, latrndu-i cu neastmpar din cen ce mai mare. Sa fie ai dracului de cini! grai Lica, oprindu-?i calul. Pe ct se vede, la crciuma nu e nimeni ?i nicidrumul nu umbla, dar daca nu-i alintam cinii, pas sa se mai teama de noi!El se dete dar jos de pe cal, pleca nainte, ?i cnd cei doi cini se apropiara ?i voira sa sara la el, el se lasa peiarba ?i ncepu sa-i cheme cu vorbe alintatoare la sine.Cinii se oprira zapaci?i n cale ?i, mai ales dupa ce descalecara ?i ceilal?i doi oameni, ncepura sa-i maislabeasca. n cele din urma, ei parca-?i detera cu socoteala ca au a face cu ni?te oameni pacinici, care s-au pusla odihna aici, departe de curtea pazita de dn?ii; ei se ntoarsera dara ncet ?i oprindu-se din cnd n cnd casa mai latre o data spre crciuma de la care venisera. 25 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoLica se ridica iar n picioare ?i i chema din nou la sine, nsa de cte ori el voia sa se apropie de ei, ncepeau salatre.Peste jumatate de ceas ?i petrecu astfel cu cei doi ca?ei deprin?i a scoate snge din urechile porcilor; dar ncele din urma i netezi cu mul?umirea omului care a dat o noua dovada despre dibacia sa. Buni ca?ei! dar tot eu sunt na?ul lor, zise el, ?i iar i netezi ?i, a?a pas cu pas, se apropia de crciumaparasita.Ghi?a uitase de mult ca au latrat o data cinii, cnd Lica sosi la crciuma si-l de?tepta cu cteva ghionturi dinsomn pe Laie, care dormea pe lai?a de sub cerdac, ca sa-l trimita dupa stapnul lui. N-ar fi mai bine sa ma duc eu? grai unul din oamenii lui Lica. Lasa-l sa vina el la noi, grai Lica. Ghi?a sari n picioare cnd afla ca Lica a sosit la crciuma ?i se schimbala fa?a, dar nu se gndi mult, ci pleca cu pa?i hotar?i ?i cu vinele ncordate spre crciuma.Ana ramase o clipa tulburata, apoi facu iute un pas spre el. Ghi?a! stai! zise ea. nainte de toate l trimite pe Laie pe vale n sus de-a lungul rachitelor. Ea privi lung ?iaspru n ochii lui. Nu ma n?elegi tu, acum, cnd eu ncep a te n?elege pe tine!? zise ea

ncet. A?a a fost vorbantre noi, ca sa trimitem pe Laie nainte, sa ne a?tepte acolo. Du-te, Laie, urma ea; ia-o pe vale n sus, n dosul 26 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.inforachitelor, pna la crng, ?i daca-i ntlni pe parintele, sa-i spui ca venim mai trziu, fiindca a venit LicaSamadaul, cu al?i doi oameni, ?i trebuie sa mai stam cu dn?ii; sa ne mai a?tepte, ?i ne a?tep?i ?i tu. Ai n?eles?Sa te duci mereu n dosul rachitelor, ca sa nu vada nimeni. Da, raspunse Laie, ?i pleca printre arini spre albia rule?ului. Acum n?elegea ?i Ghi?a gndul nevestei sale,l n?elegea ?i parca nu-i venea sa plece, parca-i venea sa zica: "Ano! gre?e?ti cnd crezi ca trebuie sa te temide Lica".Apoi iar i venea sa mearga la dnsa, sa-i mul?umeasca pentru gndul ei cel bun; nsa nu putea sa zica, nici safaca nimic; se temea ca o va tulbura, ?i a?a pleca cu inima ndoita spre crciuma, lasnd-o pe dnsa cu copiiisub arini.Cnd se afla aproape de crciuma, el privi spre rule? ?i vazu pe Laie fugind peste drumul de ?ara, ca sa apuce?irul de rachite."Prostul dracului! ma da de gol", ?i zise el ngrijat. Se vede ca l-am batut astazi, adause apoi, privind pe Lica. L-am trimis sa-mi aduca plasa cu pe?te ?i uitect e de sprinten. Noroc bun sa dea Dumnezeu! 27 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Minuna?i ca?ei! raspunse Lica, netezind pe unul dintre cini ?i privind la Ana, care se vedea venind desprearini cu un copil n bra?e ?i cu altul de mna. M-au sim?it cale de o jumatate de ceas ?i-am pierdut o mul?imede vreme ca sa-i momesc.Ghi?a n?elese unde bate Lica cu vorbele sale ?i ar fi avut pofta sa dea o data cu piciorul n cinele care ncepua se lingu?i pe lnga dnsul. I-am auzit latrnd, raspunse el, dar ?tiam ca nu pot sa fie dect oameni de aceia de care a?tept n toatezilele. Trebuie sa ?tii un lucru, urma Lica. Cinii au pentru oameni un latrat anume ?i trebuie sa n?elegi limba lor,pentru ca sa te folose?ti de ei, fiindca mai ales atunci cnd ar trebui sa sara, ei nici nu latra dect o data, dedoua ori. Altfel, locul e minunat: cale de un ceas nu se poate ivi nimeni fara ca sa-l zare?ti. Dar sa intram,adause el alene, fiindca avem o vorba mpreuna. ?i mai multe, raspunse Ghi?a, intrnd cu pas hotart n urma lui. Ctva timp ei stetera tacu?i, fa?a n fa?a,hotar?i amndoi ?i sim?ind fiecare ca ?i-a gasit omul. Iaca, grai Lica n cele din urma, lund de la bru un teanc de buca?i de piele n?irate pe o veriga de srma.Aceste sunt semnele turmelor mele. Eu pun semn la urechea din dreapta, jos, pentru fiecare turma altul, a?a, 28 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infocum l vezi taiat n aceste buca?ele, pe care ?i le las aici. Daca trec porcii pe drum, sa te ui?i la semnul lor, sa?ii bine minte pe omul care-i mna ?i taci.Ghi?a privi lung la el, dar nu raspunse nimic. Cred ca ne-am n?eles? adause Lica. Eu cred ca nu! Cum a?a?

Apoi vezi, grai Ghi?a raspicat ?i aspru, daca ma uit n toate par?ile, nu vad pe nimeni ?i stau singur aici npustietate. Am doi cini minuna?i, cum ziceai, ?i tot a?i venit trei in?i fara de ?tirea nimanui. Pute?i sa neomor?i pe to?i c?i suntem aici, ?i nimeni n-are sa ?tie ca voi ne-a?i omort; pute?i sa lua?i ce va place, ?i dacasuntem oameni cu minte, n-avem sa ne plngem nimanui, fiindca voi sunte?i totdeauna mul?i ?i tari, iar noisuntem totdeauna pu?ini ?i slabi. mi ziceai sa fac a?a: e oare cu putin?a sa zic ba?! Carevasazica, ne-am n?eles. n?elegerea cu de-a sila nu se poate. Daca voiai sa te n?elegi cu mine, trebuia sa vii pe drum, iara nu pepoteca. Eu pot zice ca fac pe dorin?a ta ?i tot nu fac dect a?a cum mi vine la socoteala. Asta-i treaba mea! zise Lica hotart. Ori mi vei face pe plac, ori mi fac rnd de alt om la Moara cu noroc. 29 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Lica, grai crciumarul, nu cred ca po?i sa ma ?ii de frica. Daca e?ti om cu minte, cauta sa te pui la bunan?elegere cu mine. Eu nu cunosc n?elegere mai buna dect asta! n inima omului poate sa fie ori?ice; destul numai sa simta,ca vai ?i amar de el daca nu-mi face pe plac.Ghi?a se apropie un pas. Daca ar fi numai att, Lica, zise el a?ezat, n-a? zice nimic. Tu ceri, la urma urmelor, un ajutor de la mine ?i?i l-a? da bucuros daca te-a? ?ti cine e?ti ?i daca n-ar trebui sa ma tem ca mine ai sa ceri mai mut. Apoi, tu nue?ti singur, ca mine, Lica, ?i daca-?i fac ?ie pe plac, am socoteala cu al?ii. Asta-i treaba ta! striga Lica mnios. Adu-mi cheile! Ce fel de chei? Toate cheile: de la saltarul mesei, de la dulap, de la orice lada, raspunse Lica rece. Cel ce vine aici vine sa-?i faca bani; ?i-ai facut ?i tu de cnd e?ti aici: am sa ma mprumut de la tine.Ghi?a ramase ctva timp ncremenit ?i cu ochii ?inti?i la dnsul. N-am sa te prad, adause Lica; am sa iau cu mprumut ?i sa platesc cinstit, cu camata, cu cametelecametelor, se n?elege, cnd mi vine la socoteala. n scris n-am nevoie sa-?i dau, fiindca nu poate sa-?i fie de 30 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infonici un folos: daca traiesc ?i-mi merg trebile bine, am sa platesc cu prisos, iara daca mor fara de vreme oridaca-mi merge rau, tot n-ai de unde sa iei. Sa-?i dau bani numara?i. Ce sa mai pierdem vremea numarnd!? Atunci ia ct iai, dar fii cuminte ?i mai lasa, ca sa nu simta nevasta ?i soacra-mea, grai Ghi?a, aratndsaltarul, n care erau ?i banii, ?i cheile. A?a ne n?elegem! zise Lica. Ghi?a ar fi avut pofta sa sara la el ?i sa-l sf?ie n buca?i, dar nu putea, pentruca ceilal?i doi erau n apropiere ?i ar fi trebuit sa mntuie prea iute cu dnsul. i era parca-i seaca sngele dinvine cnd vedea pe Lica la banii ce-?i adunase para cu para, dar acum era legat ?i trebuia sa se stapneasca. Da, ne n?elegem, zise el apropiindu-se, ?i daca vei fi avnd vreo suparare din partea mea, sa nu-mi maivad banii cu ochii.Lica se ntoarse ?i se rnji la el. A?a-i ca te-ai facut blnd ca un mielu?el!? i zise apoi. Ghi?a se cutremura. Toate

ca toate, dar bataia de jocl scotea din min?i. El facu, oarecum fara de voie, un pas spre Lica, l apuca de amndoua bra?ele, l ?inustrns naintea sa ?i grai cu glas nabu?it: 31 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Nu te mi?ca, daca nu vrei sa fie moarte de om! Sim?ind ca Ghi?a e mai tare, Lica privi ngrijat spre u?a ?igrai iute: Ce vrei cu mine? Nimic! raspunse Ghi?a, nimic nu vreau. Tu vezi prea bine ca am nevasta ?i copii ?i ca nu-?i pot face nimic.mi iai banii: sa-?i fie de bine! Mi-ai luat lini?tea sufletului ?i mi-ai stricat via?a: sa-?i fie de bine! Dar sa nucrezi ca ma ?ii legat, sa nu crezi ca te prinde sa ma iai n bataie de joc. Tu po?i sa ma omori, Lica, tu cuoamenii tai: eu pot sa te duc pe tine la spnzuratoare. Nu te juca dar cu mine. Gnde?te-te ca tu m-ai facut sanu mai am multe de pierdut ?i baga de seama sa nu mai pierd ?i cele ce am! Sa-?i fie frica de mine!Lica se dete un pas napoi. ?i-e frica, urma Ghi?a, trecndu-?i cu amndoua minile printre peri n sus. ?i-e frica ?i nu ?i-e ru?ine sa-?ichemi oamenii ntr-ajutor. Se n?elege ca nu, raspunse Lica zmbind. Mi-ar fi ru?ine dac-a? veni fara dn?ii la tine.Ghi?a ?i pierduse bunul cumpat ?i tocmai pentru aceea se sim?ea n strmtoare fa?a de Lica, pe care nimic nuputea sa-l scoata din sarite. Voiesc ?i eu sa intre, ca sa vada ca ?i-e frica, zise el. Sari?i, mai oameni! striga apoi ?i se opri neclintit nmijlocul casei. 32 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoUnul din porcari intra iute n casa, iar cellalt se ivi pe prag, unde ramase privind n ochii lui Lica. I-a venit pofta sa se prinda la har?a cu noi, grai Lica. Ba sa ma fereasca Dumnezeu, raspunse Ghi?a. Sunt om cuminte. Voiesc numai sa va arat ca nu mi-e fricade voi. Dar ni-e frica noua de tine, zise Lica. Tu nsu?i ziceai sa-mi fie frica: ?i spun ca-mi este ?i nu ?tiu daca tevoi mai putea apuca vreodata a?a la strmtoare cum te ?in acum. Tu ma n?elegi. Mie nu mi s-a pus nca om ncale fara sa mi-l fi cura?it din drum. Nici nu voiesc sa ma pun n calea ta. Dar ai putea sa te pui, ai putea sa faci ceea ce pna acu n-ai facut, fiindca nu ma ?tiai cine sunt. Du-te, izise apoi Lica lui Rau?, care statea n prag, leaga-l pe sluga, apoi ada nevasta cu copiii n casa.Ghi?a se repezi nainte, l apuca pe Rau? de piept ?i-l arunca spre mijlocul casei, apoi nchise u?a ?i grai necatde spaima: 33 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Nu baga?i nevasta n trebile noastre; nu va atinge?i de mine, ca nu e bine. Lica, tu e?ti om chibzuit: nu-?ibaga capul n primejdie, nu te face de ru?ine; fii tlhar, Lica, dar nu punga? prost, care se da de gol: ntreaba-ma unde e sluga mea ?i apoi vorbe?te cu mine.Lica privi zapacit la tovara?ii sai. Voi l-a?i vazut fugind pe vale n sus; sa ?ti?i ca nu se ntoarce dect dupa ce ve?i fi plecat voi de aici. L-am

trimis la popa din Fundureni, ca sa-i spuna ca stau de vorba cu voi. A?a-i, zise Rau? ca speriat din somn. Nu l-am mai vazut de atunci.Lica sim?i ca ?i-a pierdut pamntul de sub picioare. Pentru asta am sa te ?in minte ct voi trai, zise el privind aspru n fa?a lui Ghi?a. Nu umbla cu vrajma?ie, raspunse Ghi?a apropiindu-se de dnsul, ci te gnde?te ca, daca nu m-ai prinsastazi, n-ai sa ma prinzi ct vei trai pe fa?a pamntului. Lica, tu trebuie sa n?elegi ca oamenii ca mine suntslugi primejdioase, dar prieteni nepre?ui?i. Am zis eu ca vreau sa mi te fac sluga!? ntreba Lica, schimbndu-?i deodata fa?a. 34 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Daca n-ai zis ?i nu vrei sa zici, atunci haid' sa vorbim ca prieteni, i zise Ghi?a dezghe?at! Sa aduc vin ?i sane cinstim ca ni?te oameni de buna n?elegere. Am eu atta minte ca sa n?eleg ca nu pot sta la Moara cu norocfara de a ma fi pus n n?elegere cu tine. Nu vreau sa ma ?ii numai de frica, ci umblu sa intru la nvoiala cutine. Sunt gata sa-?i fac pe plac: dar atunci sa fii ?i tu om cu minte ?i sa n?elegi ca, daca e sa fiu de folos,lumea trebuie sa ma creada om cinstit ?i stricat cu voi. A?a e! grai Lica. Lumea da, nsa noi cum trebuie sa te credem? Cum ma ve?i fi ?tiind; sa vedem, raspunse crciumarul, ntinzndu-i mna. Pe vrajma?ul pe care nu-l poatebirui tot omul cu minte ?i-l face tovara?.Lica primi mna. Banii mi-i la?i, urma Ghi?a cam cu jumatate de gura. Adica i iau cu mine, raspunse Lica; ce-i n mna nu-i minciuna. Dar sa ?tii ca nu ma ?ii legat cu ei, grai Ghi?a ?i pleca sa aduca vin rece din pivni?a. Asta a fost prostia mea, grai Lica, dupa ce se vazu singur cu tovara?ii sai. Tot era mai bine sa ascult de tine?i sa ?in sluga la crciuma. 35 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Lasa, poate ca e mai bine a?a! raspunse Rau?. Sa vedem! grai celalalt. Eu ma tem ca ne ?ine cu minciuna. Asta e treaba mea! zise Lica, ridicndu-?i capul.VICa om care ?i petrecea via?a pe drumuri, Lica venea des pe la Moara cu noroc, cte-o data, cte de doua, ba?i cte de mai multe ori pe saptamna. El venea, descaleca, bea cte un pahar de vin, mnca ceva ?i iar seducea.Numai arareori se ntmpla ca el sa stea mai mult; nsa mai ales duminica el venea adeseori cu cte doi-treitovara?i, ?i atunci era n voie buna.Lui Ghi?a i parea totdeauna bine cnd Lica venea fara de veste la crciuma. Ana fusese muncita de gndurigrele, care o mbatrnisera oarecum ntr-un singur ceas ?i care i veneau iar de cte ori l vedea pe Lica.Dar plecnd Lica, ea-l ntrebase pe Ghi?a despre cele petrecute ?i el i raspunse ca n-a fost nimic, ca ce puteasa fie!? ?i ca Lica e omul lui. De aceea, Ana tacuse atunci, ?i de atunci tacea mereu ?i privea numai din cndn cnd furi?at la Lica, zicnd n sine: "Trebuie sa fie om rau ?i primejdios". 36 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoZilele treceau nsa, precum ele treceau, Ana se sim?ea tot mai parasita. De cnd se mprietenise cu Lica, Ghi?aparca fugea de dnsa, parca-i ascundea ceva ?i se ferea sa nu ramie singur cu dnsa. Ghi?a, ce ai tu cu omul asta? l ntreba ea ntr-una din zile dupa plecarea lui Lica.

Eu!? i zise el cam speriat. Ce sa am? Nimic! Ceea ce am cu to?i drume?ii: vine, sta de vorba, mannca, bea?i plate?te.Ana privi lung n fa?a barbatului sau. Dar de obicei plate?te peste ceea ce se cuvine, i zise ea aspru. A?a sunt oamenii cu dare de mna. Ghi?a! grai nevasta a?ezat. Nu vorbi cu mine ca ?i cnd ai avea un copil naintea ta. Tu e?ti barbat ?itrebuie sa ?tii ce faci. Te ntreb numai; nu vreau sa te descos: tu ?i da seama daca ai ori nu ceva sa-mi spui. Facum ?tii, dar eu ?i spun, ?i nu ma lasa inima sa nu-?i spun, ca Lica e om rau ?i om primejdios: asta se vede dinochii lui, din rnjetul lui ?i mai ales din cautatura ce are, cnd ?i roade musta?a cu din?ii. E om patima?,Ghi?a, ?i nu e bine sa te dai prea departe cu el. Dar nu ma dau deloc! raspunse barbatul. Bine! grai nevasta. Tu fa cum ?tii, dar sa nu zici apoi ca nu ?i-am spus. 37 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoGhi?a ar fi voit sa vorbeasca, nsa i era greu, dupa ce zisese o data ca n-are nimic cu Lica; ?i puse dar numaide gnd ca i va vorbi alta data.?i, la drept vorbind, ce ar fi avut el acum sa i spuna?! Toate cele petrecute erau parca date uitarii, ?i a?a poateca nici nu era bine ca Ana sa afle despre ele. Ce-i drept, Ghi?a se uita mereu la urechile porcilor, ba a gasit nmai multe rnduri ?i porci cu semne de ale lui Lica, nsa Lica venea ?i se ducea fara ca sa-l ntrebe ceva, ?i a?anu avea dect sa ?ina minte ?i sa taca. Lica nu-l ntreba nimic, nimic nu-i spunea ?i nimic nu cerea de ladnsul.Cu toate aceste, Samadaul parca ?tia tot ce se petrecea la Moara cu noroc, ?i aceasta l nedumerea cteodatape crciumar.?i mai mare i se facu nedumerirea, cnd ntr-o zi Lica i trimisese ?ase porci, dintre care patru nu eraunsemna?i cu nici unul dintre semnele n?irate pe veriga de srma. Ghi?a a statut mult la lupta cu sine; dar ncele din urma tot i-a primit, pentru ca sa nu se strice cu Lica, ?i tot nu i-a grait Anei, fiindca se temea ca ea vastarui sa nu-i primeasca.De aici nainte el n adevar se ferea de dnsa, iara ea ?i dadea silin?a sa nu-l supere.Astfel sosi timpul cnd bruma cade ?i vntul scutura frunzele copacilor ?i rare?te padurile. 38 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoDe cnd venise toamna, drumul era mereu umblat, ?i nici chiar duminica nu era parasita crciuma de laMoara cu noroc. Toamna se ?in trgurile cele bune; toamna are omul cte ceva de vndut; toamna facnegu?atorii trebile cele bune; ?i lui Ghi?a i mergea dar acum chiar mai bine dect peste vara, ?i abia sentmpla cte un ceas pe saptamna ca sa fie singur la crciuma. ?i cu ct se apropia ziua de Sfntul Dimitrie,drumul era cu att mai umblat.ntr-o zi de luni erau cinci care la Moara cu noroc ?i ?apte oameni sub cerdac, cnd sosi ?i Lica dimpreuna cuBuza-Rupta, cu Saila Boarul ?i cu Rau?, omul de care numai arareori se despar?ea.Lica nu statea niciodata sub cerdac, nici n crciuma, ci n odaia de alaturi, n care erau o masa maricica,

cteva scaune de paie ?i doua paturi pentru drume?ii mai ale?i, care se ntmpla sa mie peste noapte la Moaracu noroc. Altfel n aceasta odaie ?i petrecea crciumarul ziua, cu nevasta ?i cu copiii, fiindca odaia n care seculca el era n alta parte, cu intrarea prin bucatarie ?i cu ferestrele la deal, cta vreme aici ferestrele erau spredrum, nct, ?eznd la masa, putea sa vada cu o privire ?i crciuma, ?i drumul, ?i locul de dinaintea crciumii.Asta data nsa Lica nu intra drept n odaia aceasta, ci se opri sub cerdac ?i prinse vorba cu oamenii, ntrebndpe fiecare dintre dn?ii de unde vine, unde merge ?i n ce treaba umbla. ntr-un trziu, el l trase apoi pe Ghi?ala o parte ?i-i zise ncet: 39 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Cnd vine jidovul pentru c?tigul de la St. Dimitrie? Arnda?ul? raspunse Ghi?a tot mai ncet, gndeam sa ma duc eu la el. Da, arnda?ul. Nu te duce, grai Lica. Lasa-l, ca vine el. Am o vorba cu dnsul. Bine! Sa te vestesc cnd are sa vie? Nu-i nevoie. Aflu eu; grija mea de dnsul! De?i ei vorbisera ncet ?i mai ales Lica parea a voi sa pastrezetaina despre cele ce se vorbea, el rosti cuvintele "jidovul", "arnda?ul" ?i "grija mea de dnsul" destul de tare,pentru ca oamenii de sub cerdac sa le poata auzi, apoi privi cam speriat mprejurul sau ?i adause: Dar sa intram n casa. Intrnd, Lica ?i arunca biciul pe masa, un semn ca voia sa pe- treaca n draga voie.Fusese certat cu Buza-Rupta ?i cu Saila Boarul, Rau? i mpacase ?i acum voia sa se cinsteasca cu dn?ii.Despre arnda? Lica nu mai vorbi nici un cuvnt.Peste pu?in sosira trei ?igani la crciuma, unul cu vioara, altul cu clarinetul ?i al treilea cu ?imbala: Lica i pusepe lai?a din crciuma ?i le porunci sa cnte.?i fiindca ?iganii cntau, oamenii se ngramadisera la u?a crciumii, ?i asculta ?i Ana cu batrna ?i cu copiii,caci numai rar se nimereau trei ?igani deodata pe la Moara cu noroc. 40 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoLui Lica i veni de la o vreme pofta sa joace ?i, apucnd pe Buza-Rupta, ie?i din crciuma ?i ncepu saframnte pamntul, nct parul rasucit n plete lungi i zbura n vnt.Dar jocul fara de muiere nu are nici un rost. De cnd umbla pe la Moara cu noroc, el nu graise nici zece vorbecu Ana; acum nsa el se duse la ea, o apuca de mini ?i-i zise: Haid' sa te joc o data, sa zici ca ai fost jucata! Ana se dete n laturi. El o cuprinse cu amndoua bra?ele. Dar daca n-am pofta de joc!? grai ea cu hotarre ?i se desfacu ncet din bra?ele lui. Vine pofta! ?i la mai mult! adause Buza-Rupta, tragnd cu ochiul. Ei! nu vreau! grai Ana rece ?i se dete napoi. Lica se retrase cam necajit. Saracul de mine! grai Ghi?a a?a n gluma. Dar nazuroasa mi s-a mai facut nevasta! Joaca, muiere; parca aresa-?i ia ceva din frumuse?e...Ana ?i calca pe inima ?i se dete la joc. La nceput se vedea c-a fost prinsa de sila; dar ce avea sa faca? Laurma urmelor, de ce sa nu joace? ncetul cu ncetul, ea prinse voie buna; se cam tulbura cnd Lica se apropiade dnsa; sngele i navalea n obraji cnd el o apuca de bru ca s-o nvrteasca; dar a?a ecum ?i altfel nuputea sa fie ?i ea se dete din ce n ce dupa par. n cele din urma, tot se arata copila rasfa?ata de odinioara, ?i

Ghi?a fierbea n el cnd i vedea fa?a strabatuta de placerea jocului. 41 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Sa-?i fie de bine! grai Lica peste ctva timp obosit. Dau marturie ca te ?ii mai bine dect mine.El o strnse apoi n bra?e, o ridica de la pamnt, se nvrti cu ea o data, o saruta ?i o puse pe lai?a.Ana ?i stmpara obrajii cu palmele, privind cam ame?ita mprejur, n vreme ce Lica se plimba n sus ?i n jos,?tergndu-?i sudorile cu mneca de la cama?a, apoi se opri ?i grai: Ce crciuma dracului mai e ?i asta!? De ce nu-?i ?ii o slujnica? Oamenii de la u?a zmbira pe sub musta?a,Ana tresari ?i se ridica ro?ita ca bujorul, iara batrna privi la o parte, facndu-se ca nu n?elege vorbele luiLica."De! ?i zise ea, ce sa-i faci, a?a e omul! Orict de bun ar fi, tot are cte un pacat. Fie ct de mic, dar tot lare."Ghi?a nu zise nimic, ci-?i puse numai de gnd ca are sa o ?ie minte ?i asta.nspre seara, Saila Boarul pleca cu Buza-Rupta spre Ineu, Rau? o lua, dupa ce schimba cteva semne tainicecu Samadaul, spre padurea de la Fundureni, iara Lica se opri la drume?i ?i grai privind nspre apus, de unde seridicau ni?te nori grei spre cer: 42 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Se schimba vremea, precum se vede; dar tot mi-e ca am sa ramn aici peste noapte. Am bani la mine ?ilocurile sunt cam rele, mai ales acum toamna.El ramase dar peste noapte la Moara cu noroc.VIIDe cnd drumurile erau mai umblate, se vorbea mereu despre nenorociri ntmplate mai ici, mai colo, prinpartea locului; cotitura de la Moara cu noroc, altadata vestita de rea, era nsa n anul acesta scutita, ?i drume?iiscosesera vorba ca, de cnd Ghi?a a venit la Moara cu noroc, locurile nu mai sunt primejdioase cale de o zi jurmprejur. Jandarmii de la Ineu se ?ineau cu toate acestea mereu pe drumuri ?i abia trecea zi data de laDumnezeu fara ca ei sa dea pe la crciuma lui Ghi?a.Ghi?a se bucura cnd veneau jandarmii ?i ?i dadea toata silin?a sa se puna bine cu dn?ii: le dadea mncare ?ibautura, fara ca sa primeasca banii cnd ei voiau sa plateasca, i ?inea de vorba ?i umbla mereu n voile lor.Era nsa ntre dn?ii unul, Pintea caprarul, un om scurt ?i ndesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor ie?i?i ?i cufalcile late, cu musta?a tunsa ?i cu o taietura n frunte, dar mai presus de toate om a?ezat ?i tacut la fire, cucare Ghi?a se facuse prieten bun. Ce-i drept, el nu vorbise nca ntre patru ochi cu Pintea; dar a?a suntoamenii: e cte unul pentru care sim?i din clipa ce l-ai vazut tragere de inima, fara ca sa-?i dai seama pentru 43 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoce. A?a era ?i Pintea. Cnd venea pe la Moara cu noroc, se vedea ca se simte bine la crciuma ?i plecatotdeauna cam anevoie; apoi el ?inea la Ana, la copii, netezea cinii lui Ghi?a ?i-ar fi fost ori?icnd gata sa deacu ciomagul daca cineva, chiar la drept vorbind, ar fi ndraznit sa-l graiasca de rau pe Ghi?a. De aceea sim?ea?i Ghi?a ca Pintea e oarecum singurul om cu care ar putea sa vorbeasca mai pe fa?a, ?i acum, cnd se vazupeste noapte sub acela?i acoperamnt cu Lica, ar fi dorit sa-l aiba ?i pe Pintea n

apropiere.Toate gndurile rele se gramadisera deodata n capul lui ?i-l cuprinsese o nelini?te ca niciodata mai nainte.Sufletul i se pusese n tulburare cnd Lica i spusese ca are o vorba cu arnda?ul. Tulburarea i crescu cndLica i saruta nevasta ?i i arunca vorba despre slujnica. n sfr?it, Ghi?a-l cuno?tea destul de bine pe Lica,pentru ca sa ?tie ca el nu se teme de oamenii rai ?i de locurile rele, ?i a?a se ntreba mereu: "Pentru ce a ramasel la crciuma? Pentru ce le-a spus drume?ilor ca are bani la sine? Ce avea de gnd sa faca? Pentru ce a vorbit,pentru ce a vorbit!?""Pentru ce?! pentru ce?! ?i zise el n cele din urma deznadajduit. Cine ?tie?! Le va fi zis a?a din ntmplare,fara ca sa fi gndit la ceva, iara eu ma fierb n mine pentru ele."El uitase ncetul cu ncetul nvoiala facuta cu Lica, ?i numai din cnd n cnd ?i mai aduc aminte de baniipe care i pierduse atunci. Acum se gndea la toate, ?i la nvoiala, ?i la bani, ?i la porcii cu semn strain, pe 44 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infocare i primise de la Lica, ?i la urmarile ce puteau sa aiba acestea, ?i un glas tainic parca-i ?optea mereu: "Avenit vremea sa te rafuie?ti".Nu trecuse nici jumatate de an de zile de cnd se afla la Moara cu noroc, ?i trebile i mergeau din ce n ce maibine: avea porci la ngra?are, doua vaci cu lapte, caru?a pe razoare, doi cai buni, avea bani n lada, nu preamul?i, dara destui pentru ca sa poata trai un an, doi dintr-n?ii. Dar acum, cnd trebile mergeau mai bine, Licavoia sa-i vorbeasca arnda?ului, fara ndoiala pentru ca sa-?i faca rnd de vreun alt om la Moara cu noroc.Dara Ghi?a nu voia sa plece; nu-l lasa inima sa paraseasca locul la care n scurt timp putea sa se faca om custare.?i iar se gndea la nvoiala pe care o facuse n strmtoarea sa, la banii sai, la primejdiile ce-l mpresurau, laiarna ce se apropia ?i la zilele bune pe care le avusese cnd nu avea nici porci la ngra?are, nici vaci cu lapte,nici caru?a pe razoare, nici cai sprinteni, nici bani bine numara?i n lada. ?i cnd se gndea la aceste, i veneaoarecum sa se bucure ca Lica l scoate fara de voie de la Moara cu noroc ?i-l scapa a?a zicnd de toatenevoile. Dar Ghi?a era om cu minte ?i sim?ea ca are sa-i para toata via?a rau daca va pleca de la Moara cunoroc. De aceea, de cte ori ?i aducea aminte ca Lica se afla sub acela?i acoperamnt cu dnsul, l cuprindeao vie ngrijare. Ar fi voit sa mearga la el ?i sa-l ntrebe: "Omule, ce vrei sa faci, ce vrei sa ceri de la mine?Vorbe?te-mi verde-n fa?a, ca sa ne n?elegem." ?i iar i venea sa-?i zica: "Ce-mi pasa!? Eu nu dau nimic; suntgata sa ?in piept cu el. ?i daca pier, atta paguba!" ?i mai ales acesta era gndul care-l stapnea pe Ghi?a: 45 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infonimic nu era n el mai tare dect pornirea de a se pune mpotriva lui Lica ?i de a nu da nici ct e negru subunghie ndarat.Dar pe cnd se ntarea n aceasta hotarre, el era singur ?i parasit. Ana, pe care o privea cu atta drag mainainte, ncetul cu ncetul se nstrainase de dnsul ?i nu mai era vesela ca mai nainte, cnd se afla singura cu

dnsul. El nsu?i se nstrainase de dnsa. Din clipa n care ea ?i-a aratat banuielile pe fa?a, se stinsese oricetragere de inima pentru dnsa din sufletul lui. ?i-ar fi dat adesea toata via?a pentru ca sa mai poata sim?i, fiechiar pe o singura clipa, bucuria pe care o sim?ea odinioara cnd privea la dnsa; dar n zadar: ea nu mai erapentru dnsul ceea ce fusese; chipul ei frumos, trupul ei fraged, firea ei dulce nu mai putea sa strabata pna lainima lui plina de amaraciune. Din dragoste catre dnsa ?i catre copii venise la Moara cu noroc; din dragostepentru dnsa ?i pentru copii se bagase n strmtoarea n care se afla; ?i acum tocmai ea era cea dinti dinrndul acelora care nu ?in seama de strmtoarea lui ?i de greuta?ile cu care se lupta, chiar ?i ea l credea rau,cnd nu putea sa-i n?eleaga purtarea.De aceea acum, cnd sim?ea trebuin?a de un suflet n care sa-?i caute sprijinire, Ghi?a nu se gndea la Ana,care dormea lini?tita lnga dnsul, ci la Pintea, care-l mngiase adeseori cu privirile sale pline de ncredere.La nceput ar fi fost n stare sa-?i puna caii la caru?a ?i sa plece acu n vreme de noapte la Ineu, ca sa-l cautepe Pintea; ncetul cu ncetul, nsa, gndurile s-au lamurit n sufletul lui, ?i n cele din urma sim?indu-se maitare, el ?i zise: "Adica de ce sa pun eu mai multa ncredere ntr-un om strain dect n nevasta mea!?" 46 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoDe abia se nnoptase, to?i dormeau la crciuma, ?i chiar Ghi?a, mai mpacat cu gndurile sale, a?ipise, cndcinii ncepura sa latre ?i o luara din ce n ce mai neastmpara?i pe vale n sus.Ghi?a tresari speriat din somn, sari din pat, se apropie de fereastra ?i privi afara n noaptea ntunecata.El nu zari nimic, dar sim?i ca se apropie vreun om cunoscut, deoarece cinii se ntorceau scheunnd napoi.Peste vreun sfert de ceas el vazu, n sfr?it, trecnd pe sub fereastra ?i naintnd spre u?a crciumii un om ?i ofemeie nalta ?i lata n umeri.Asta era adica! Acum n?elegea pentru ce a ramas Lica la Moara cu noroc, ?i-i era ru?ine de gndurile rele ce-?i facuse."Parca-i un voinic de codru!" zise el retragndu-se de la fereastra. Cine-i? striga n clipa aceea unul dintre slugi, Mar?i, ungurul. Oameni buni! raspunse un glas barbatesc. Ghi?a se tulbura din nou. Precum vazuse prin ntuneric, i pareaca omul ce venea cu femeia nu era Rau?; acum, cnd i auzi glasul, nu mai putea sa se ndoiasca despreaceasta; era un om cu desavr?ire necunoscut. Atunci cum de-l cuno?teau cinii? Cum de-l lasa sluga satreaca? De ce nu venise Rau? nsu?i? 47 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info"De ce? de ce?" ?i zise el necajit. E grozav cnd omul ?i face spaima din toate nimicurile.Cu toate aceste, i veni gndul sa se duca sa vada cine a venit. Ce-i, Ghi?a? ntreba Ana, care se de?teptase din somn ?i se ridicase din pat. Ce sa fie! i raspunse barbatul. Nimic! Rau? se ntoarce. Cine ?tie, va fi uitat ceva; va fi avnd sa-i spunaceva lui Lica. Nu era glasul lui Rau?, Ghi?a, grai nevasta. Te rog, du-te ?i vezi. Ce fel de oameni sunt aceia care umbla-nvreme de noapte?Acum nici vorba nu mai putea fi ca el sa se duca, caci o ar fi nelini?tit pe ea

?i mai tare. Fii pe pace! i zise el. I-am vazut eu cu ochii, ?i daca n-ar fi oameni cunoscu?i, nu i-ar fi lasat Mar?i satreaca. Mar?i!! ntmpina nevasta. Mie nu-mi place Mar?i deloc. Ei, apoi tu banuie?ti pe toata lumea, grai Ghi?a. Fii cuminte ?i te lini?te?te. 48 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoAna se lini?ti, de?i tremura n tot trupul. Pe cnd a?ipise din nou, cinii ncepura iar sa bata. Ce-i asta!? striga crciumarul. Ca din senin l cuprinse spaima ?i parca-i venea sa se ndoiasca daca a vazutbine cnd a vazut acea femeie nalta ?i lata n umeri ca un voinic de codru. El sari dar din nou jos ?i iar seduse la fereastra.Omul ?i femeia se duceau cu pa?i grabi?i. nsa parca era alt om, parca era Lica, el nsu?i. Dac-ar fi ?tiut caAna doarme, Ghi?a ar fi plecat sa se ncredin?eze. Se duc, grai el, dar ncet. Bine, Ghi?a, raspunse Ana. Sa dormim. Sa dormim. nsa ea nu putea sa doarma. Fusese trezita din somnul cel dinti, tulburata de gnduri grele, ?in cele din urma o apucara ni?te fierbin?eli care n-o mai lasau sa se astmpere. Ghi?a fu peste pu?in cuprins deun somn adnc; afara ncepu sa bata vntul, iar ea era framntata de muncile nop?ilor petrecute pe nedormiten culcu?ul nvrajma?it.Trziu dupa miezul nop?ii cinii se mi?cara de a treia oara.Ana ?i opri rasuflarea, se dete tiptil din pat ?i se apropie de fereastra.Lica se ntorcea singur despre Fundureni la crciuma. Acuma ea le n?elegea toate: el a fost undeva ?i a facutceva cu ?tirea lui Ghi?a. 49 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Doamne! zise ea ngrozita. Ce-a cazut pe capul meu! Dar Ghi?a era barbatul ei: ar fi dorit sa-i fi secatlumina ochilor n clipa cnd a ajuns la fereastra, pentru ca sa nu vada ?i sa nu ?tie nimic, ?i i se raci totsngele cnd se gndi ca vor fi aflat ?i al?ii.Era trziu, mar?i diminea?a, cnd Lica ie?i cam nedormit la lumina zilei.Ploua, ?i le spunea oamenilor ca avuse dreptate cnd zicea ca are sa se schimbe vremea ?i ca tot era mai binedaca pleca ieri, pentru ca nu era silit sa umble pe ploaie.Ghi?a luase hotarrea sa nu a?tepte dect plecarea lui Lica, apoi sa-?i puna caii la caru?a ?i sa se duca la Ineu,ca sa-l caute pe Pintea. nsa el dormise bine peste noapte, ?i mai ales acum, dupa ce-l vazu pe Lica, ?ischimba gndul. La urma urmelor, nici nu prea ?tia ce-ar fi avnd sa vorbeasca cu Pintea. Gndurile pe care leavuse n seara trecuta se strecurasera toate, nct parca le visase numai, ?i de cnd ?tia ca ?i Lica are oslabiciune, el i parea un om mai bun n felul lui dect cum l crezuse ?i i era greu de banuielile pe care ?i lefacuse n nedumerirea sa asupra lui.Iara Ana ntia oara n via?a ea sim?i tragere de inima pentru Lica ?i-i zise la plecare, din toata inima, "norocbun!", caci soarta so?ului sau era acum legata de a lui. 50 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoDupa plecarea lui Lica, ea l trase pe Ghi?a la o parte ?i-i grai: Am o vorba cu tine: nu acum, dar cnd ?i prinzi vreme. Bine, raspunse el pus pe gnduri. Spune-mi acum. Nu acum, Ghi?a, i zise ea, ci cnd vom putea vorbi n tihna. Cauta-?i de rnd cu oameni

i; precum vezi,voiesc sa plece.Facndu-?i socoteala cu drume?ii, Ghi?a se ntreba mereu ce va fi avnd nevasta sa-i spuna, ?i grabea mai multdect de obicei, dar pe cnd drume?ii erau gata de plecare, iata ca sosi ?i Pintea, nso?it de al?i doi jandarmi, lacrciuma.El venea mai iute ?i era mai tacut dect de obicei. Ce fel de oameni, a?a, mai nsemna?i, au trecut ieri pe aici? ntreba el, dupa ce intra cu tovara?ii sai nodaia de lnga crciuma ?i trase u?a dupa sine. Nu-i mai ?in minte, raspunse crciumarul rece. Ei, trebuie sa aflu! grai Pintea scurt ?i hotart. Ghi?a privi lung la el, apoi la ceilal?i doi ?i grai dezghe?at: Daca voi a?i sta mereu aici, atunci a? putea vorbi cum mi place mie; dar voi veni?i numai din cnd n cnd,?i a?a, trebuie sa fi?i oameni cu minte ?i sa nu cere?i sa-mi bag capul n primejdie ori sa va spun minciuni. Eunu ?tiu de ce ma ntreba?i, dar pot sa va spun ca la asemenea ntrebari n-am sa raspund niciodata. Daca nu vaeste destul att, lua?i-ma strns legat ?i duce?i-ma cu voi. 51 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info La nevoie a?a o sa facem, raspunse Pintea, de?i ai ?i tu toata dreptatea.De aci nainte ei vorbira despre altele, n vreme ce Pintea le facu tovara?ilor sai semn sa iasa.Ramnnd singur cu Ghi?a, el privi ctva timp jos, ?inta naintea sa, apoi grai: Lui Lica i spui tot ?i mie nu-mi spui nimic! Nu i-am spus lui Lica pna acum nimic. Va fi ?tiind, raspunse Ghi?a, dar de la mine nu.Pintea privi lung ?i aspru n fa?a crciumarului, ca ?i cnd ar voi sa afle adevarul din ochii lui. Atunci, zise el ntr-un trziu, poate ca ai vreo sluga. Ghi?a dete din umeri. Nu-mi vine sa cred; dar va sa fiu cu ochii n patru. Deodata el tresari ca de?teptat printr-un gnd, care-ilumineaza tot capul. Cuno?ti tu pe Lica? ntreba el iute. l cunosc. Bine? Bine! n-am fost prin?i mpreuna?! Nu mpreuna am stat nchi?i?! 52 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Tu ai fost nchis? ntreba Ghi?a tulburat. Da! Furaseram ni?te cai, Lica ?i eu, ?i ne-au dat de urma; au mpu?cat pe Lica la picior, caci altfel nu nedadeam prin?i. Vasazica, tu ai fost prins o data? grai Ghi?a nca o data. Ce dracu! striga Pintea rznd, a? fi oare ceea ce sunt, daca n-a? fi dovedit ca ?tiu toate potecile ?i toateapucaturile tovara?ilor mei de mai nainte? Dar ce vrei sa-?i spun despre Lica?Ghi?a-?i pierduse rostul ?i ncepu a se teme de omul la care ?inuse att de mult mai nainte. Voiam sa te ntreb, zise el cam cu jumatate de gura, daca Lica are slabiciune pentru muieri. Pentru muieri? raspunse Pintea. Pentru nimic. Nu-i vorba, l apuca din cnd n cnd, dar slabiciune nu are.El are o slabiciune, una singura: sa faca, sa se laude, sa ?ie lumea de frica ?i cu toate aceste sa rda ?i dedracul ?i de muma-sa. Sa rda de noi, Ghi?a, de noi, urma el mai aprins; dar, Ghi?a, sunt de treizeci ?i opt deani: ma spnzur daca mplinesc patruzeci fara ca sa-i arat ca mai sunt ?i al?ii mai ?i mai dect dnsul! Mi-a

facut una pe care n-am sa i-o uit toata via?a. Atunci n?eleg! grai crciumarul ncalzindu-se din nou. Ieri mi zicea sa-i aduc o slujnica la crciuma, casa-i pun adica om de pnda n casa mea! 53 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info?i acum Ghi?a alegea n el vorbele cu care sa-i faca lui Pintea mparta?ire despre cele petrecute ntre el ?i Lica?i statea la lupta cu sine daca nu ar fi poate mai bine sa taca. Pentru ca trebuie sa ?tii, urma el cam cu jumatate de gura, Lica a umblat mult dupa mine... Stai! striga Pintea taindu-i vorba. Ada-i una. Lasa-ma sa ?i-o aleg eu, ?i grija mea de dnsa! Bine, grai Ghi?a, daca socote?ti tu... Dar acu nu mai pierdem vremea: cine-a fost ieri pe aici? Pinteo, nu ma ntreba, ca nu pot sa-?i raspund. Stai sa ne n?elegem, grai Pintea mhnit. Dintre doua, una: ori vorbe?ti cu mine pe fa?a, ori ma la?idracului! n?eleg sa nu le spui altora, dar mie? ?ie ?i-a? spune, raspunse Ghi?a, dar daca ?i spun ?ie, spun la toata lumea, fiindca tu e?ti dator sa le spui ?ialtora. Uite! ntreaba-i pe drume?i, ntreaba-l pe sluga, sile?te-l sa-?i spuna, dar nu te mira daca-l voi alunga dela casa mea. 54 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Te n?eleg, zise Pintea mai dumerit. Sa fie precum zici tu. ?tii tu de pielea cui e vorba? Asta-noapte l-aucalcat doi in?i pe jidovul, l-au batut, de anevoie se mai pune n picioare, ?i-au luat, dupa cum spune el, peste Dumnezeu ?tie c?i bani de la dnsul.Ghi?a parca nu n?elegea bine. Pe care jidov, ntreba el, pe arnda?ul? Da! pe arnda?ul. Treaba asta nu putea s-o faca altul dect Lica. El are obiceiul de a se pune cu pu?ini lacale, pentru ca sa se ?tie mai adapostit de prostia altora.Ghi?a nu se mai ndoia ca acei doi au fost Saila ?i Buza-Rupta, care plecasera ieri seara spre Ineu; nsa el nuputea vorbi. Lica nu putea sa fie, zise el hotart. Pe el l cunoa?te arnda?ul. Apoi da! raspunse Pintea, tocmai. Erau cu fe?ele acoperite, ?i arnda?ul zice ca i se parea ca ?i cnd ar fifost Lica. Ei bine, nu se poate! grai Ghi?a ndaratnicit. Lica a dormit asta- noapte aici, n casa mea, ?i n-a plecat dectabia acum. 55 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoPintea stete ctva timp pe gnduri. Cnd a venit? ntreba el. Ieri pe la amiazazi. Cu cine a stat? Va sa afli de la slugi. Se poate ca el a pus treaba la cale; eu am cuvinte sa o cred asta. Fereasca Dumnezeu! grai Pintea ridicndu-se. Un lucru sa ?tii ?i sa-l ?ii totdeauna minte: Lica nu se bizuieniciodata pe al?ii. Pune caii ?i-?i ia slugile, ca sa vii cu mine. Ceilal?i doi ramn aici.VIIIAna ramase cu inima ncle?tata cnd Ghi?a i spuse ca trebuie sa plece cu Pintea ?i cu slugile la Ineu. De?ivedea nsa din fa?a lui ca e ceva neobicinuit la mijloc, ea se mai lini?ti cnd se gndi ca Pintea e omul lui

Ghi?a, ba parca numai acum n?elegea pentru ce Ghi?a ?i-a dat silin?a sa se puna bine cu Pintea, ?i-i parea bineca pleaca tocmai cu dnsul.Dar inima, cu toate aceste, i batea mai tare dect de obicei ?i temerile ce se de?teptasera peste noapte nsufletul ei nu mai slabeau. Maica! i zise ea ntr-un trziu batrnei. Cum ?i se par lucrurile aici la noi la crciuma? 56 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Cum mi se par? raspunse batrna. Le vezi ?i tu ca mine. Merg bine. Da, merg bine aici n crciuma, urma nevasta; dar la noi n casa? Nu-l vezi tu pe Ghi?a ca e mereu pegnduri, ca nu se mai da n vorba cu noi? nu vezi tu ca de ctva timp parca nu mai suntem nevasta ?i barbat? A?a sunt vremile, grai batrna. Ghi?a e om harnic ?i srguitor ?i a?a se gnde?te mereu ca sa adune cevapentru casa lui. Are ?i el, ca tot omul, o slabiciune: i rde inima cnd ?i vede sporul. E buna slabiciunea asta?i nu trebuie sa te mhne?ti pentru ea: rabda, ca de folosul tau rabzi, ?i nici nu ai prea mult de rabdat. Bine, maica, zise Ana, dar daca el ar ncepe sa caute c?tig nelegiuit? E vorba ?i de noi; ar trebui sa nespuna ?i noua ce face.Batrna stete ctva timp pe gnduri, apoi grai ntristata: Nu ?tiu, fata mea, ?i nici nu caut sa-mi dau seama. E multa nenorocire n lume ?i oamenii ?i-o mpart ntredn?ii: daca ?i-a cazut o parte mare, ?i bataie de cap, ?i sfat, ?i boga?ie, ?i marirea lumeasca, toate sunt nzadar.Ana statea dusa n gnduri, cnd auzira zuruitul unei trasuri boiere?ti cu trei cai ?i cu fecior pe capra. 57 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoGhi?a nefiind acasa, Ana ?i batrna ie?ira sa primeasca pe cei veni?i. Afara ploua ca din ciur. Dupa ce feciorulsari de pe capra ?i deschise u?a cu geamuri a trasurii, se ivi o doamna ca de douazeci ?i opt de ani, nalta, cuobrajii plini, cu ochii mari alba?tri ?i cu parul auriu, mbracata de sus pna jos n negru ?i de mna cu un copilca de cinci ani, slab ?i bolnavicios.Ea i facu un semn feciorului, trecu iute sub cerdac, apoi privi la Ana, ca ?i cnd ar voi s-o ntrebe unde-?ipoate gasi un adapost mai retras.Ana o duse n odaia de lnga crciuma. Dar frumoasa e, bat-o s-o bata! grai batrna plecnd n urma lor. n clipa cnd erau sa intre n odaie,strabatu un fulger printre nori ?i cazu un tunet puternic, de care se cutremura toata valea. Vai de mine! striga drumea?a oprindu-se speriata n prag, nchide?i ferestrele, ca ne trasne?te pe to?i aici ncrciuma. E minunea lui Dumnezeu, acu toamna, grai batrna facndu-?i cruce ?i grabind sa nchida ferestrele. Darnu va teme?i, domni?oara: Dumnezeu nu-l love?te dect pe acela pe care vrea sa-l pedepseasca. Da, Dumnezeu, grai drumea?a, a?a, pentru dnsa, totdeauna Dumnezeu ?i numai el. 58 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Pofti?i ceva? o ntreba Ana, dupa ce ea se a?eza. Sa stea ploaia, ca sa pot pleca mai departe, i raspunse asta cam peste umar.Ana se retrase ?i nchise u?a n urma sa. n vremea aceasta, vizitiul deshamase caii ?i-i dusese la grajd, iara

feciorul se retrasese sub cerdac, unde statea rezemat de un stlp ?i privind din cnd n cnd la jandarmii care?edeau n crciuma. E foarte trista, grai Ana apropiindu-se de dnsul. El se ndrepta ?i cura?i mneca, pe care se rezemase cumna, apoi raspunse: Da, e trista. Unde merge?i? ntreba crciumari?a. Nu ?tiu, grai feciorul privind mai cu dinadins n fa?a ei, ca sa vada daca-i poate vorbi. La Ineu, pare-mi-se.N-am mai umblat pe aici. Pe aici sunt padurile cu turme de porci? Da, i raspunse Ana, n toate par?ile ct vezi cu ochii. Are turme? A?a se zice, grai feciorul dnd din umeri. Dar pe cine jele?te? Pe barbatu-sau. S-a mpu?cat acu trei saptamni. 59 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info S-a mpu?cat!? striga Ana speriata. Pentru ce? Nu ?tiu, raspunse feciorul, dnd iar din umeri. D-ta n?elegi, adause apoi peste pu?in departndu-se, ca astanu e moarte fireasca ?i ca trebuie sa fie o taina la mijloc. Sarmana femeie! grai Ana nduio?ata. Pe cnd Ana i povestea batrnei cele ce aflase despre drumea?a ceafrumoasa, se ntoarse ?i vizitiul de la grajd ?i se puse pe lai?a de sub cerdac. Le dau dracului toate, ?i cai, ?i caru?a, ?i stapna, zise el amart. mi vine s-o las aici n pustietate ?i sa maduc pe ici ncolo. Taci, mai, ca te aude! i zise feciorul tragnd cu ochiul ?i destul de tare pentru ca stapna sa-l poata auzi,cum trebuia sa-l auda ?i pe vizitiu. Fii cuminte, urma apoi mai ncet, ?i se a?eza n fa?a cu el. Nu ?tii tu ca decte ori venim pe la Ineu, ne ntoarcem ncarca?i ca stupul? Ai vorbit cu crciumari?a? ntreba vizitiul. A?! ?i-ai gasit omul! raspunse feciorul. Asta nu-?i ncarca socoteala. Lasa, ca am eu omul meu la Ineu,unde stam cu stapna. Daca i-ar da Dumnezeu Samadaului un gnd bun... grai vizitiul; sa ne mai amne pna duminica cel pu?in. 60 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoFeciorul trase iar cu ochiul, drept semn ca acuma va ?ti sa o puna ?i aceasta la cale, apoi ei ramasera tacu?ifa?a-n fa?a, privind ?inta unul la altul, ca ?i cnd fiecare ar avea sa-i spuna celuilalt ceva, dar sta pe gnduri ?inu afla vorba potrivita ori nu cuteaza sa se dea fara ?ovaire pe fa?a. La ce te gnde?ti tu acum? ntreba vizitiul ntr-un trziu. Hm! i raspunse feciorul zmbind pe sub musta?a. Pare-mi-se ca tot la ceea la ce te gnde?ti ?i tu. Dar cene pasa noua!? urma el, peste pu?in, mai deschis. Nu-i a?a?! Ce-?i pasa ?ie?! Ce-mi pasa mie?! Un lucru ?tiu:ca de cte ori venim la Ineu, ne ntoarcem cu bani, cu bani mul?i. Dar eu tot a? vrea sa ?tiu de unde ia stapna noastra banii, i ntmpina vizitiul, pentru ca, drept sa-?i spun,eu nu cred sa aiba ea tocmai attea turme, pentru cte ia banii. Nici eu nu ?tiu, grai feciorul, privind cam ngrijat mprejur. Nici eu nu ?tiu, adauga apoi mai ncet ?i plecndu-se spre masa, dar de cnd cu moartea stapnului parcabanuiesc un lucru. Uite! eu numai acum ncep sa n?eleg. Tu ?tii ca de Samadaul se vorbesc multe. Bine! Decte ori ne ntoarcem de la Ineu, ea pleaca peste cteva zile n sus, n ?ara Nem?easca. Apoi lan?ul de aur,pentru care erau sa-l nchida pe stapnul nostru, daca nu se mpu?ca, l ?in minte de cnd

fuseseram n rndultrecut la Ineu. 61 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Adica tu crezi ca Samadaul fura ?i ea vinde, grai vizitiul cu ndoiala. Nu cred; ?i spusesei ca parca mi-ar veni sa banuiesc. Sa vedem de aci nainte. Las' pe mine! Zic, las' pemine, caci dac-ar fi sa fie, ne-a vazut Dumnezeu pe amndoi, ?i pe mine, ?i pe tine. Cum adica? Las' pe mine! raspunse feciorul sarind n picioare ca sa prime- asca poruncile stapnei, care ie?ise subcerdac spre a vedea daca ploaia n-a mai slabit, cel pu?in, caci de vreme buna parca nu mai era nadejde.Nerabdatoare cum era, ea dete porunca sa prinda caii, caci nu voia sa mie peste noapte la crciuma, ?i sa-iprinda ct mai nentrziat, ca sa n-o apuce noaptea pe drum.Feciorul ?i vizitiul ncepura sa faca gura ca nu pot pleca pe astfel de vreme, ca omoara caii, ca e greu pentrudn?ii, ca drumul e rau; nsa hotarrea ei era nestramutata. n zadar o sfatui ?i Ana sa ramie peste noapte lacrciuma ?i sa nu se teama, deoarece n curnd are sa soseasca ?i Ghi?a, ba sunt chiar ?i jandarmi la crciuma. Noi nu ?tim ct stam aci, grai unul dintre jandarmi; dar tot e bine sa mne?i aici; sunt aproape doua ceasuri?i, cum e drumul, anevoie mai sosi?i cu ziua la Ineu, iara locurile sunt rele. 62 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Ce sa va platesc ca sa veni?i cu mine? ntreba ea. Nu putem, raspunse jandarmul. Trebuie sa stam aici pna ce nu ne va veni alta porunca. Pune?i caii! striga drumea?a ndaratnicita. Voi ?ti?i ca nu cer nimic degeaba de la voi, adause apoi pestepu?in ?i, aruncnd o bucata de hrtie pe masa, ceru socoteala.Ana lua hrtia, privi nedumerita la ea, apoi ntreba cam sfiita: Nu s-ar putea sa-mi da?i alta? Lipse?te un col?, ?i eu nu prea ma pricep la bani.Drumea?a scoase zmbind o punga mare ?i plina de hrtii noi- nou?e, lua una dintre ele ?i i-o dete, apoi se gatide plecare.Ana privi nduio?ata n urma ei. Vederea acestei nenorocite i daduse lini?tea pierduta, dimpreuna cusim?amntul de ncredere al omului care se simte mai norocos dect al?ii. De cnd Ghi?a plecase, ea eracuprinsa de fel de fel de temeri. Nu ?tia nimic despre cele petrecute la casa arnda?ului, caci Ghi?a nu avusetimp sa-i vorbeasca, iar jandarmii nu aveau voie sa se deie pe fa?a, ca unii care stateau sa pazeasca casa: cutoate aceste, dupa cele petrecute peste noapte la crciuma ?i dupa plecarea grabnica a lui Ghi?a, ea nu se maindoia ca e la mijloc ceva ce poate sa puna capul lui Ghi?a n primejdie. Din cnd n cnd iar ?i schimbagndurile! i parea peste putin?a ca Ghi?a sa se amestece n treburi rele. Nu! ?i zicea ea, Ghi?a e om drept ?iblnd la fire, dar e om cu minte ?i nu voie?te nici sa auda, nici sa vada, nici sa ?tie nimic, nu voie?te sa a??e 63 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infomnia oamenilor rai. De cnd aflase despre soarta drume?ei, gndul acesta bun nu o mai parasea ?i l a?teptacu nerabdare pe Ghi?a, ca sa-l mngie prin o vorba buna.Ctva timp dupa plecarea trasurii ploaia mai ngadui ?i ncepu sa bata vntul, iar nspre Bihor cea?a din cnd

n cnd se mai rarea ?i cerul parca era sa se mai lumineze. Da, Doamne, sa se mai nsenineze! grai Ana, care statea naintea crciumii, privind cnd n calea so?u-sau,cnd nspre norii care treceau repede pe deasupra vaii nspre apus.Dar timpul trecea ?i caru?a lui Ghi?a tot nu se mai ivea n culmea dealului, pe drumul pustiu, iara Ana tot maimult se lasa n voia presim?irilor ei.IXPlecnd cu Pintea ?i cu slugile la Ineu, Ghi?a avu pe drum destul timp sa se gndeasca la strmtorarile sale.El nu se mai ndoia ca oamenii cu fe?ele acoperite, care l calcasera pe arnda?ul, nu erau al?ii dect Buza-Rupta ?i Saila Boarul. Erau doi oameni cu care nu avuse nici o daravera mai nainte ?i pe care nu i-a vazutniciodata n via?a sa; nsa ei petrecusera mai multe ceasuri cu dnsul ?i plecasera de-a dreptul de la crciumalui ca sa-l calce pe arnda?ul, ?i asta putea sa dea loc la banuieli. Mai multa grija i facea lui Ghi?a un alt 64 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infolucru: se temea ca nu cumva sa se dovedeasca ceva asupra lui Lica. naintea judecatorului, fa?a n fa?a cucrucea ?i cu lumnarile aprinse, el nu putea tagadui c-a avut daraveri cu Lica ?i trebuia sa spuna toate celepetrecute, ?i din doua una: ori Lica ajungea sa fie dovedit ?i pus la pedeapsa, ?i atunci nici el, Ghi?a, ca omnso?it cu un facator de rele, nu putea sa scape cu obrazul curat, ori Lica scapa, ?i atunci Ghi?a trebuia sa seteama de razbunarea lui. Cu ct mai mult se apropia dar de Ineu Ghi?a, cu att mai pu?in se gndea la celepetrecute peste noapte. Era vorba de el nsu?i; facuse fie la strmtoare, fie din slabiciune, lucruri care puteausa dea loc la banuieli grele; nu se sim?ea cu desavr?ire nevinovat ?i se temea ca nu cumva sa se dea asta datape fa?a ?i vina lui. Dac-ar fi fost un om mai cu inima deschisa, el i-ar fi vorbit lui Pintea fara ?ovaire ?i l-ar firugat sa potriveasca lucrurile pe ct era cu putin?a a?a ca sa nu iasa la iveala daraverile sale cu Lica; sim?eansa ca s-ar strica cu Pintea, care-l ura din toata inima pe Lica, daca i-ar vorbi acum despre aceasta. Se mustradar ca nu a facut-o pe cnd erau singuri, nct i putea vorbi n tihna ?i i le putea spune toate din fir n par, casa nu-l mai lase n nedumerire asupra purtarilor sale fa?a cu Lica.Dupa ce intrara n Ineu, Ghi?a ncepu sa schimbe la fe?e. i era greu ca tocmai acum, dupa cele petrecute pestenoapte la casa arnda?ului, oamenii l vedeau n caru?a cu un jandarm. Daca s-ar fi sim?it nevinovat, el s-ar fimngiat cu gndul ca, mai curnd ori mai trziu, i se va dovedi nevinova?ia ?i vor ramnea de ru?ine to?iaceia care l crtesc acum ?i se ivesc pe la porti?e, ca sa-l vada n strmtorarea lui; aceasta mngiere nsa el opierduse de mult. 65 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoEi trasera la cazarma de jandarmi. Pe cnd slugile deshamau caii, oamenii ncepura a se aduna n parteacazarmii, ca sa vada cele ce se petrec, ?i precum oamenii se adunau, Ghi?a sim?ea ca i se mpaienjenesc ochii. A? vrea sa-?i graiesc o vorba! i zise el lui Pintea. Pintea, care de la Moara cu noroc pna aici abia graisecteva cuvinte, privi lung la el. Att ar mai trebui, raspunse apoi, dupa ce slugile se mai departara; nu mai ramne d

ect sa ne vada cinevavorbind n taina. Fii om cu inima ?i te lasa pe mine!E greu, e foarte greu cnd ai voi sa-i graie?ti cuiva o vorba, care-?i vine din fundul inimii, ?i nu po?i; e nsamai greu cnd sim?i ca numai aceasta vorba poate sa alunge gndul rau pe care ?i-l face despre tine un om lacare ?ii; greutatea aceasta o sim?i Ghi?a ntreaga cnd l vazu pe Pintea departndu-se. El se trase, mai multpurtat de o pornire fireasca dect dinadins, la o parte, ca sa nu-l mai vada oamenii aduna?i la poarta, apoiramase sub zidul cazarmii, o casa lunga, veche ?i cu acoperamntul nalt ce statea la dreapta cur?iimprejmuite cu zid netencuit."Da, ?i zise el ntr-un trziu, sunt un om fara de suflet: n-a? fi trebuit eu sa plec ?i fara de a o fi ntrebat ce aresa-mi spuna." 66 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoPe cnd el statea aici, Pintea, care se ?inu de vorba, l lua nainte de toate pe Laie ?i-l duse nainteacomisarului, un om nalt ?i usca?iv, cu musta?a lunga ?i rasucita, neastmparat ?i cam aspru la vorba.Laie, biet, nu ?tia de ce e vorba; nsa i fusese destul sa priveasca o data n fa?a stapnului sau, pentru ca sasimta ca e vreo primejdie la mijloc; vazndu-se dar fa?a n fa?a cu comisarul, el ncepu sa tremure ?i sa spunaca el nu ?tie nimic, fiindca are de lucru la grajd, iara seara se culca devreme. Att era destul pentru cacomisarul sa se simta ntarit n banuielile sale ?i sa-l ia mai de scurt. Astfel, Laie marturisi, cu inimancle?tata, ca ntr-o duminica Lica Samadaul, venind cu doi tovara?i la Moara cu noroc, l-a de?teptat cughionturi din somn, ca n urma stapnu-sau l-a trimis la popa din Fundureni, dar el nu s-a dus, ci s-a ascunsntr-un crng; cu toate aceste, cteva zile n urma, ducndu-se pe vale n sus, ca sa aduca vacile de la iarba, santlnit cu Lica ?i cu Rau?, care l-au luat ntre bte ?i i-au zis ca-i sfarma oasele daca va mai ndrazni sa steade pnda. De atunci s-a ferit de Lica ?i de oamenii lui, care nu l-au ntrebat niciodata nimic ?i carora nu le-aspus nimic.Auzind aceste marturisiri, Pintea-?i ncre?i sprncenele. l cuno?tea destul de bine pe Lica pentru ca sa ?tie cael nu a venit n duminica aceea degeaba la Moara cu noroc; nsa el nu se putea lasa pe marturisirile de?irateale lui Laie.Comisarul, ca om mai pripit, era, dimpotriva, ncredin?at ca a dat de urma unei fapte ascunse pna acum;aducndu-i-se dar Mar?i, ncepu sa-l ntrebe, nainte de toate, asupra acestei fapte. 67 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoMar?i, care intra mai nesfiit, nu ?tia nimic despre cele petrecute atunci, duminica, nsa, din marturisirile lui,comisarul afla ca Ghi?a are o veriga de srma, pe care sunt n?irate semnele turmelor lui Lica, de la care aprimit n mai multe rnduri porci, ?i ca luni, ca ieri, Lica a stat cu Rau?, cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul ?i cuGhi?a la crciuma, ca au vorbit cam n taina despre arnda?ul ?i ca n amurgul serii BuzaRupta ?i cu Saila auplecat spre Ineu, Rau? a luat-o pe vale n sus la padure, iara Lica a ramas pna diminea?a la crciuma. Trziuapoi, cam pe la miezul nop?ii, s-au mi?cat cinii, ?i a?a el, Mar?i, a ie?it afara

, ?i, vaznd un om ?i o muiere, antrebat cine-i. Rau? a raspuns atunci: "Oameni buni!" De cu zori nsa el iar s-a de?teptat, fiindca iar se mi?caucinii: a ie?it ?i a vazut ca Rau? se duce cu muierea aceea.Acu Pintea ?tia destul. La nceput el se tulbura. Carevasazica, Ghi?a era oarecum tovara?ul lui Lica: el ipastra semnele turmelor, primea daruri de la dnsul, era n?eles cu Saila ?i Buza-Rupta, care pareau a fi venitla Ineu ca sa-l calce pe arnda?. Comisarul ar fi dorit sa fie cineva de fa?a, ca sa i se poata lauda cum, n maipu?in dect douazeci ?i patru de ceasuri, a dat de urma facatorilor de rele. Pintea nsa, ca om zaca? ce era, ?ilasa totdeauna vreme ?i cu att mai pu?in putea sa se pripeasca acum, cnd era vorba de ni?te lucruri pe carenu-i venea sa le creada. l socotea pe Ghi?a om cinstit ?i vrajma? lui Lica, ?i chiar acum, dupa cele ce aflase,ar fi fost gata sa-?i bage mna n foc pentru dnsul: nu putea el sa-?i schimbe a?a deodata parerea; i era ru?inesa-?i faca marturisirea ca s-a n?elat a?a de stra?nic ?i, n cele din urma, ?inea att de mult la Ghi?a, nct ldurea inima sa piarda buna parere pe care ?i-o facuse despre dnsul. nsa tocmai pentru aceea era mai chibzuitdect totdeauna, caci el nu auzise numai singur marturisirile lui Mar?i, ?i un glas tainic i ?optea mereu: "?i 68 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infodaca totu?i te-ai n?ela!? ?i daca totu?i ai ramnea de ru?ine!?" El nu se pripi dar, ci-l ruga numai pe comisarsa-l ?ina prins pe Mar?i. Mie nu prea mi vine sa le cred toate cte ne-a marturisit, zise el. Lica nu se bizuie pe nimeni, nu se da a?alesne de gol, nu se lasa n daraveri cu ni?te oameni precum l ?tie toata lumea pe crciumarul de la Moara cunoroc. Nu-i vorba, trebuie sa fie ceva la mijloc, dara lasa-l pe mna mea, ca scot eu adevarul din el.Ie?ind apoi ca sa-l cheme pe Ghi?a, care petrecuse tot timpul acesta cuprins de un viu neastmpar, el i zisencet: Baga de seama ca, precum stau lucrurile, nu vei putea sa te mai ntorci acasa dect pe buna cheza?ie.Ghi?a ramase ca trasnit din senin. Adica tocmai tu mi-o faci mie asta! zise el cu glasul nabu?it de navala sngelui. Fii cuminte! l ntmpina caprarul. Tu vezi ca n-am ncotro. "N-am ncotro!" Aceasta e o vorba pe care deobicei n-o n?elege dect acela care o graie?te, caci numai rar se ntmpla ca un om sa n?eleaga strmtorarean care se afla al?ii. Bine! zise dar Ghi?a, ?i-?i ridica capul cu ndaratnicie, ca omul care ?i aduna toate puterile ?i se simtedestul de tare spre a nu mai cauta ajutor la al?ii. 69 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info D-ta e?ti prieten cu Lica Samadaul? l ntreba comisarul cam aspru, dupa ce afla de la dnsul ca Lica apetrecut ca ieri, cu Saila ?i cu ceilal?i la crciuma.Ghi?a se a?tepta la aceasta ntrebare; cu toate aceste, ea i lua parca pamntul de sub picioare. Dar trebuia saraspunda fara de ntrziere. Prieten, zise el, tocmai prieten n-a? putea zice ca-i sunt; cel pu?in el nu mi este prieten; e nsa un om ce aremulte daraveri pe drumuri, trece des pe la crciuma, un om cu care nu a? voi sa ma stric.

A?a! nu ai voi sa te strici! grai cam n bataie de joc comisarul, care numaidect sim?i ca aceasta entrebarea cu care se poate sa-l scoata din sarite pe Ghi?a. Dar ce folos ai d-ta din aceea daca nu te strici cu el? Foloase nu prea am, raspunse crciumarul, dara ve?i n?elege ca s-ar putea sa am pagube daca m-a? strica.Apoi, adauga el mai cu jumatate de gura, omul bea, mannca, el ?i oamenii lui, iara eu m-am pus cacrciumar pentru asemenea oameni, la marginea drumului. Se n?elege, urma comisarul apasnd asupra vorbelor, el plate?te bine. Da, raspunse Ghi?a, ncepnd a se tulbura. Daca nu are bani, mi da porci. 70 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.info Vasazica porci ?i da? grai acum comisarul apropiindu-se de dnsul. D-ta ?tii ca Lica Samadaul e ombanuit: de unde ?tii daca porcii pe care ?i-i da nu cumva sunt de furat?Pe Ghi?a ncepura sa-l treaca sudorile reci. i parea un lucru ne- drept sa fie silit a se destainui fa?a cu un ompe care nu-l mai vazuse niciodata n via?a sa, cnd era de fa?a ?i Pintea, prietenul sau, cu care se stricasetocmai fiindca-l lasase n nedumerire asupra daraverii sale cu Lica. Dar ?i asta data trebuia sa raspunda ?i saspuna adevarul, caci nu ?tia ce va raspunde Lica la vremea lui. Am toate semnele turmelor lui Lica taiate n buca?i de piele ?i n?irate pe o veriga de srma; mi le-a dat elnsu?i, grai Ghi?a mai lini?tit. A?a! zise iar comisarul, ?i-a dat semnele turmelor sale. ?i nu ?i s-a ntmplat niciodata ca el sa-?i dea porcicare nu purtau nici unul din acele semne? Da! raspunse Ghi?a hotart, ca omul care-?i aprinde casa n cap, apoi arunca o privire la Pintea, ca ?i cndar voi sa-i zica: "Asta ?i-o spun ?ie!"Comisarul ?i pierdu rabdarea n fa?a cu lini?tea lui Ghi?a. Nu ?tii d-ta, i zise el aprins, ca numai ho? cu ho? se nso?e?te ?i ca legea l pedepse?te pe acela careprime?te lucruri de furat? 71 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoGhi?a privi din nou la Pintea ?i, vaznd mnia ce se oglindea n ochii lui mari ?i n sprncenele-i ncre?ite, ?iridica capul ?i ?i potrivi hainele pe trup, n vreme ce vinele de la tmple din ce n ce i se umflara. Domnule comisar, zise el a?ezat, nu te ncrunta la mine, ca n-ai pentru ce. A?a este, am primit semneleturmelor lui Lica pentru ca sa-i pot spune daca trec porci fura?i din turmele lui pe la crciuma, ba cnd mi-adat porci, pe care puteam sa-i banuiesc, n-am venit aici sa va spun d-voastre. Dar sa nu-mi arunci mie vorbaasta, urma el lundu-?i avnt, caci, daca-i a?a, eu trebuie sa v-o arunc d-voastre! Daca nu ?ti?i sa cura?i?idrumurile de oameni rai, cum l crede?i pe Lica, atunci ramne?i cel pu?in drep?i ?i nu-i napastui?i pe aceia pecare tot d-voastre i lasa?i n strmtorare!i parea rau lui Ghi?a ca graie?te aceste cuvinte ?i, chiar atunci cnd le rostea, se mustra pentru ele, caci ?tiaca-l vor umplea pe comisar de mnie; nsa el nu se putea stapni, trebuia sa dea odata pe fa?a gndurile pecare le purtase atta vreme n inima sa, trebuia mai ales acum, cnd era de fa?a ?i Pintea, pe care nu voia sa-lmai lase n nedumerire.Dar Pintea era cu toate acestea nedumerit, caci el nu aflase tot ce trebuia sa afle, ?i le aflase chiar ?i aceste

pu?ine numai acum, ca din ntmplare, numai pe cnd Ghi?a era strmtorat, iara nu mai nainte, pe cnd seaflau singuri. 72 Citeste alte carti din literatura romana si universala pe www.rocarta.infoCt pentru comisar, el se facu ro?u ca ?i racul ?i era o clipa n care ar fi fost n stare sa ridice mna ?i