Microsoft Word - rezumat.docSUBSTRATUL MITIC
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Conductor tiinific: Prof. univ. dr. ANA SELEJAN Doctorand: ANA MARIA BEDREAG (JOARZ)
SIBIU 2010
NARATIV
Capitolul I. Mitanaliz? Mitocritic?
Capitolul II. Întemeierea metodei
II.1. De la antropologie cultural i psihologie abisal la “noua critic” II.2. Privire general
asupra metodelor de cercetare înrudite cu mitocritica II.3. Gilbert Durand, întemeietorul metodei
II.4.Concluzii
III.1. Conceptele criticii mitic-arhetipale: mitul, mitemul, arhetipul i simbolul III.2. Descrierea
metodei III.3. Un exemplu de aplicare a mitocriticii III.4.Concluzii
Capitolul IV. Mitocritica în spaiul românesc
V. Concluzii
Note bibliografice
PARTEA A DOUA SCENARII MITICE ÎN PROZA LUI IOAN SLAVICI
Capitolul I. Proza lui Ioan Slavici: receptare tradiional i receptare mitocritic
Capitolul II. Scenariul luptei cu balaurul în nuvela Moara cu noroc
II.1. Decorul mitic: moara, locul malefic prin excelen II.2. Lic, „balaurul” înzestrat cu
trsturile demonului cretin II.3. Celelalte personaje mitofore ale nuvelei: Ghi, Ana, Pintea
II.4. Miteme latente în Moara cu noroc: principiul haosului amenin ordinea, legarea magico-
erotic a „balaurului”, biruirea rului II.5. Transformarea haosului în cosmos, un mitem din
acelai tip de scenariu ocultat în nuvela Vatra prsit II.6. Concluzii
Capitolul III.O nuvel în care apar credinele populare despre comori
III.1. Duu, omul ispitit de Diavol III.2. Arhetipul labirintului i degradarea scenariului eroic
III.3.Concluzii
Capitolul IV. Mitul ca surs a fantasticului în nuvela Hanul ciorilor
IV.1. Dou motive în prolog: casa pustie i banul spurcat IV.2. Întâlnirea cu Diavolul, o form de
iniiere IV.3. Concluzii
Capitolul V. Mitul lui Iovan Iorgovan i al fetei slbatice în nuvela Pdureanca
Capitolul VI. Scenarii iniiatice în romanul Mara
3
VI.1. Un mitem latent: expunerea pe ap a copilului cu destin excepional VI.2. Iniierea lui
Tric în breasla cojocarilor i Verboncul VI.3. Iniierea lui Nal i riturile practicate în cadrul
breslelor VI.4. Iniierea Persidei i mitul iubirii pasiune VI.5. Un personaj mitofor: Burdea,
Diavolul care corupe VI. 6. Concluzii
Capitolul VII. Mitul lui Oedip în nuvela Pdureanca i în romanul Mara
VII.1. Complexul lui Oedip în proza lui Ioan Slavici VII.2. Miteme din scenariul lui Oedip
pulverizate în Pdureanca i Mara VII.2.1. Copilul malefic: Pupz i Bandi VII.2.2. Paricidul
i incestul VII.2.3. Miasma i holera VII.3. Concluzii
VIII. Concluzii
Note bibliografice PARTEA A TREIA SUBSTRATUL MITIC ÎN ROMANELE LUI LIVIU REBREANU
Capitolul I. Romanele lui Liviu Rebreanu: receptare tradiional i receptare mitocritic
Capitolul II.Romanul mitic Adam i Eva
II.1. Metempsihoza i mitul adroginului II.2. Scenariul rebreian a privi, a iubi, a muri II.3.
Elemente mitice în crearea atmosferei din primele patru capitole II.4. Concluzii
Capitolul III. Ciuleandra i ritualul dionisiac
III.1. Coregrafia ritului dionisiac: extazul dansului i crima III.2. Personajele mitofore între
cultlul dionisiac i apocalipsa cretin III.3. Concluzii
Capitolul IV. Substratul apocaliptic al Rscoalei
IV.1.Un topos dual IV.2. Personajele mitofore IV.2.1. Anton, profetul IV.2.2. Nadina Iuga,
Marea Desfrânat IV.2.3. Anghelina, mama urmrit de balaur IV.2.4. Succedanee ale fiarei în
roman IV.3. Scenariul apocaliptic al Rscoalei IV.4. Concluzii
Capitolul V. Destinul mitic al lui Apostol Bologa
V.1. Apostol Bologa, un destin cristic? V.2. Viaa Sfântului Apostol Pavel i destinul lui
Apostol Bologa V.3. Concluzii
Capitolul VI. Critica criticii mitic-arhetipale a romanului Ion
VI.1. Consensul opinilor în legtur cu decorul mitic: Pripasul, un spaiu desacralizat VI.2.
Galeria de personaje mitofore a romanului VI.3. Între mitul Geei i scenariul luptei cu balaurul
VI.4. Concluzii
VII. Concluzii
Note bibliografice
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE
4
REZUMAT
Lucrarea Substratul mitic în proza lui Ioan Slavici i Liviu Rebreanu îi
propune o abordare mitocritic a beletristicii celor doi autori, pornind de la premisa c
miticul poate fi o modalitate incontient de ordonare a semnificaiilor textuale iar
relevarea unui astfel de substrat poate oferi o nou perspectiv interpretativ asupra
textului narativ.
Prima parte a acestei lucrri, intitulat Mitocritica, o alt perspectiv asupra
textului narativ, este o prezentare teoretic a acestei grile de lectur dar ofer în
acelai timp o privire general despre întemeierea metodei i utilizarea ei în critica
literar româneasc. În primul capitol Mitanaliz? Mitocritic? am oferit o definiie
general a metodei i am prezentat limitele acestei grile de interpretare. De asemenea,
mi-am stabilit poziia fa de cei doi termeni: maitanaliz i mitocritic. Dei Gilbert
Durand difereniaz cele dou concepte, în critica româneasc exist tendina de a
considera cei doi termeni sinonimi. Gilbert Durand în Figuri mitice i chipuri ale operei
definete mitocritica drept o ramur a criticii literare iar mitanaliza drept o metod
tiinific de studiere a miturilor având finalitate sociologic i filosofic. În spaiul
cultural românesc mai muli autori consider mitocritica i mitanaliza termeni
sinonimi, iar aceast tendin particular e datorat faptului c Ioan Petru Culianu în
primul volum din Studii româneti îi definete metoda de investigare a textului literar
mitanaliz. i în lucrarea de fa termenii de mitocritic i mitanaliz, ca i termenul
generic critic mitic-arhetipal, apar uneori (din considerente stilistice) ca sinonime, dar
nu e aplicat niciodat mitanaliza în sensul pe care Gilbert Durand îl d termenului.
Capitolul al doilea, Întemeierea metodei, spune, pe scurt, povestea apariiei
mitocriticii, consecin direct a redescoperirii mitului de ctre epistemologia modern
dar i a repudierii empirismului de ctre critica universitar. În subcapitolul II.1. De la
antropologie cultural i psihologie abisal la „noua critic” am trecut în revist
importante descoperiri ale antropologiei i psihologiei, domenii care au oferit
instrumentele de lucru ale mitocriticii, vorbind despre contribuiile lui James George
5
Frazer, Calude Lévi-Strauss, Sigmund Freud, Carl Gustav Jung, Mircea Eliade i Gaston
Bachelard. Subcapitolul II.2. Privire general asupra metodelor de cercetare înrudite
cu mitocritica prezint o succint evoluie a încercrilor de a identifica substratul mitic
al scrierilor literare începând cu grupul ritualitilor de la Cambridge pân la crile lui
Gilbert Durand. Sunt trecute în revist contribuiile lui Charles Mauron, precum i a
altor precursori ca Charles Baudouin, Denis de Rougemont, Joseph Campbell i Léon
Cellier. Subcapitolul II.3. Gilbert Durand, întemeietorul metodei ofer o prezentare
general a scrierilor sale, care au meritul de a oferi un instrumentar critic pertinent a
crui aplicare poate conduce la reale surprize interpretative.
Capitolul al treilea, Mitocritica: instrumente, tehnici, finaliti, e unul exclusiv
teoretic în care, dup ce am definit conceptele pe care le folosete aceast gril de
lectur, i-am descris algoritmul. Pentru c metoda nu are o terminologie proprie ea
utlizeaz concepte motenite din antropologie, semiotic ori psihologie, acestea sunt
prezentate în subcapitolul III.1. Conceptele criticii mitic-arhetipale: mitul, mitemul,
arhetipul i simbolul. Am început cu definirea mitului axându-m pe viziunea lui
Mircea Eliade asupra acestui concept. În continuare am prezentat structura naraiunii
mitice insistând asupra conceptului de mitem aa cum l-a definit Claude Lévi-Strauss.
Am prezentat apoi un alt element structural al discursului mitic, arhetipul, termen cu
accepiuni multiple în diverse domenii culturale, prezentând termenul în accepiunea
lui C. G. Jung, Mircea Eliade i Gilbert Durand. Am prezentat apoi conceptul de simbol
în accepiunile lui Mircea Eliade i Gilbert Durand, insistând asupra ideii c în viziunea
celor doi simbolul indic ceva transcendent, el fiind un mod indirect de a prezenta lumea
ce face s apar un sens secret instaurat prin redundan. Subcapitolul III.2. Descrierea
metodei prezint algoritmul acestei grile de lectur. Pe scurt, mitocritica pornete de la
cutarea imaginilor redundante care vor indica un anumit tip de decor mitic (locul
malefic, cetatea, labirintul, centrul, hotarul, spaiul sacru, pustiul etc.) i anumite
atribute ale personajelor ce le confer statutul de personaj mitofor, fie ca ipostaz a unui
arhetip (îneleptul, mama, copilul, femeia fatal, etc) fie ca întrupare a unui personaj
mitologic (Diavolul, Orfeu, Dionysos, Hermes etc). Odat atributele mitice descoperite se
caut un scenariu mitic analog povestirii realiste i se demonstreaz aceast analogie
prin evidenierea mitemelor pe care textul le actualizeaz. Subcapitolul III.3. Un
6
exemplu de aplicare a metodei ilustreaz teoria expus anterior prin examenul
mitocritic pe care Gilbert Durand l-a fcut romanului proustian În cutarea timpului
pierdut.
Ultimul capitol al prii întâi, Mitocritica în spaiul românesc, trece în revist
contribuiile criticii româneti la investigarea substratului mitic al operelor marilor
notri scriitori. Pionierul e tot Mircea Eliade cu observaiile despre prezena mitului
insulei fericiilor în proza eminescian. Sunt trecute apoi în revist cele mai importante
contribuii: Alexandru Paleologu, Ovid S. Crohmlniceanu despre Mihail Sadoveanu,
studiile privitoare la mitocritica prozei eliadeti (Eugen Simion, Doina Ruti, Ofelia
Ichim etc.). O contribuie important e primul volum din Studii româneti a lui Ioan
Petru Culianu. În ultimul deceniu am observat un interes tot mai crescând al exegeilor
români pentru aceast metod (Mircea Tomu, Silviu Angelescu, Elisabeta Lsconi,
Adela Hagiu etc.).
În partea a doua a acestei lucrri, Scenarii mitice în proza lui Ioan Slavici, am
propus o abordare mitocritic a prozei lui Ioan Slavici referindu-m la Moara cu noroc,
Vatra prsit în care am identificat miteme din scenariul luptei cu balaurul, Comoara
i Hanul ciorilor în care am vorbit despre tema ispitirii de ctre Diavolul, Pdureanca
i Mara în care am identificat pulverizat scenaiul lui Oedip.
Pentru a stabili stadiul actual al cercetrilor mitanalitice referitoare la proza acestui
autor, în primul capitol, Proza lui Ioan Slavici, receptare tradiional i receptare
mitocritic, am prezentat contribuiile importante pentru relevarea fondului mitic al
operei lui Ioan Slavici. O foarte important contribuie îi aparine lui Ioan Petru
Culianu prin studiul Nimicirea fr mil în nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici. Un
exerciiu de mitanaliz aprut iniial în 1987 i reprodus în primul volum din Studii
româneti (2000). Ioan Petru Culianu consider c în aceast poveste apare latent
marele mit al maniheismului. O alt lectur mitocritic aparine Elisabetei Lsconi care
în articolul Moara cu noroc sau biruirea balaurului (2002) identific în text elemente
din scenariul luptei cu balaurul prezente i în legenda Sfântului Gheorghe. Aceeai
autoare abordeaz i nuvela Pdureanca ( articolul Pdureanca sau pulverizarea
mitului, 2002) în care identific ocultate unele ementente din scenariul mitic despre
Iovan Iorgovan i fata slbatic.
7
În capitolul al doilea, Scenariul luptei cu balaurul în nuvela Moara cu noroc,
mi-am propus s dezvolt argumentaia pentru a demonstra c în acest text apare latent
scenariul mitic al luptei cu un monstru, întruchipare a demonicului, a întunericului i a
haosului. Am porinit de la definirea arhetipului balaurului, ce exprim forele haotice ale
universului dar i instinctele primare ale omului. Arhetipul balaurului apare în diferite
mituri, de la cosmogonia babilonian, la mituri greceti i Biblie, la mitologia român.
Arhetipul balaurului apare cu precdere în dou tipuri de scenarii mitice fie ca pzitor al
unei comori, fie ca monstru ce solicit victime sau amenin cu disoluia cosmosul,
ordinea, binele i sfârete ucis de un zeu demiurg sau de un erou civilizator. Pentru a
defalca în miteme aceste scenarii am pornit de la studiul lui Andrei Oiteanu (Ordine i
Haos) despre scenariile mitice cu eroi care rpun un monstru -mituri cosmogonice
(Enuma elish), mituri eroice greceti (Tezeu, Iason, Herakles)- i care au supravieuit
prin legenda Sfântului Gheorghe. În toate aceste scenarii apar patru miteme: haosul
amenin cosmosul, legarea magico-erotic a monstrului, eroul rpune monstrul, haosul
e transformat în cosmos.
În subcapitolul II.1. Decorul mitic: moara, locul malefic prin excelen, am pornit
de la interpretarea titlului nuvelei ce ofer false indicii asupra spaiului, moara cu noroc
dovedindu-se a fi un spaiu nefast. Am corelat motivul norocului prezent în titlu cu
vast mitologie a sorii a poporului român a crei voce în nuvela lui Ioan Slavici e
btrâna, mama Anei. Apoi reducând elementele realiste ale descrierii la date simbolice
am descoperit decorul mitic tipic scenariilor cu balauri: spaiul se împarte în unul al
ordinii, intra muros, al cetii i unul al haosului, extra muros în imediata vecintate a
cetii unde slluiete balaurul. Toate datele simbolice ale peisajului în care e
plasat cârciuma luat în arend de Ghi indic un loc malefic: moara, spaiul prsit,
câmpia pustie în mijlocul creia e hanul, strjuit de un copac lovit de trsnet, cele cinci
cruci din faa morii. Am interpretat simbolurile care instituie acest decor mitic, începând
cu simbolul morii care e un topos infernal aa cum rezult din legendele populare
româneti conform crora moara e invenia Diavolului i Dumnezeu i-a lsat-o în
stpânire.
În subcapitolul II.2. Lic, „balaurul” înzestrat cu trsturile demonului cretin
am artat c autorul, imaginând „balaurul” (în sensul de agent al rului, reprezentant al
8
haosului ce încearc s distrug ordinea mitico-ritual a cominitii pe care o
terorizeaz), pe Lic smdul, îl înzestreaz cu trsturile demonului cretin. Primele
indicii c avem de-a face cu o figur demonic le ofer portretul fizic. Elisabeta Lsconi a
artat deja c dou elemente ale portretului -biciul i erparul- sunt prelungiri ale
identitii sale i, fiind izomorfe imaginii arpelui, vor deveni simboluri ale naturii sale
demonice. Pe lâng arpe, în construcia acestui personaj, apare simbolul teriomorf al
porcului, animal murdar, lacom, scpat din Infern. Portretul moral al lui Lic reia toate
caracteristicile demonului cretin: rutatea, vanitatea, magnetismul, dezlnuirea
sexual, autoritatea impus prin teroare. Onomastica sa trimite la o fiin demonic,
Vasiliscul, asociat în cretinism Diavolului. Principala trstur care îl apropie pe Lic
de arhetipul balaurului e plcerea de a ucide, nevoia constant de victime.
În subcapitolul II.3. Celelalte personaje mitofore ale nuvelei: Ghi, Ana, Pintea
am artat c Ghi poart numele Sfântului Gheorghe ceea ce îl predestineaz s
stârpeasc rul. Ghi e un erou fr voie, nu e stpânul destinului su i nu reuete
s înfptuiasc nimic din ceea ce plnuiete. La final, el se las în voia destinului i
aducâînd jandarmii la moar, îl învinge pe Lic, îi împlinete menirea. Cu toate
acestea el nu are nimic din prototipul eroului mitic, cci marea deosebire între Moara cu
noroc i scenariul mitic originar care, cel puin în contiina româneasc s-a pstrat
viu prin legenda Sfântului Gheorghe, e c din nuvela lui Ioan Slavici lipsete apoteoza.
Ana se suprapune peste imaginea fecioarei trimis drept ultim victim a balaurului i pe
care Sfântul Gheorghe o pune s lege balaurul i s-l duc în cetate. Rolul acesteia în
scenariul mitic e de a îmblânzi monstrul, tot aa cum rolul Anei e de a-l seduce pe Lic.
Nu sunt de acord c Ana are pentru Lic o pasiune mistuitoare i am încercat s infirm
interpretarea lui George Munteanu conform creia Ana e o Emma Bovary.
În subcapitolul II.4. Miteme latente în Moara cu noroc: principiul haosului
amenin ordinea, legarea magico-erotic a „balaurului”, biruirea rului faptele
personajelor au fost corelate cu mitemele din scenariul luptei cu balaurul. Prin faptele
sale, Lic sfideaz ordinea i încearc s transforme aceast lume în haos. Frdelegile
lui sunt prezentate în ordinea gravitii faptelor: de la jefuirea arendaului, la crim i
profanarea bisericii. Dar ptrunzând în cetate i mai ales în centrul ei sacru, biserica,
„balaurul” îi pierde treptat puterea. Relaia dintre Lic i Ana e o manifestare latent
9
a mitemului legrii magico-erotice a balaurului. În general critica literar a vzut în Ana
victima sedus de Lic, dei maidegrab Lic pare sedus de ea. În unele forme degradate
i raionalizate ale scenariul mitic (basme, legenda Sfântului Gheorghe) se crede c
balaurul ine legat fata pentru c e foarte greu de conceput ca o victim neajutorat s
in legat balarul. La fel, neînelegându-se cum poate Ana s-l seduc pe inumanul
Lic, tradiia exegetic a rsturnat compet imaginea relaiei lor: Lic o seduce (corupe)
pe Ana. Dar, în opinia mea aceast interpretare încetenit nu e fidel textului în care
nu am gsit niciun pasaj în care s se spun explicit c Ana e îndrgostit de Lic (în
afar de faptul c femeia în privete fascinat de puterea sa, în virtutea magnetismului cu
care sunt înzestrate toate fiinele demonice) în timp ce despre Lic se spune textual c e
stpânit de frumusetea ei în câteva rânduri. Mitemul biruirii balaurului e estompat în
nuvela lui Ioan Slavici unde Lic, nu e ucis, ci se sinucide pentru a scpa de urmritori.
Interpretând finalul nuvelei am artat c simbolul kathartic mai pregnant din text e apa i
nu focul care nu e unul din elementele predilecte ale imaginaiei lui Ioan Slavici.
În subcapitolul II.5. Transformarea haosului în cosmos, un mitem din acelai tip
de scenariu ocultat în nuvela Vatra prsit am analizat similitudinile dintre acest text
i capodopera Moara cu noroc, de la onomastica protagonitilor la prezena aceluiai
decor mitic (moara, cas a rului), dar aici lupta cu rul primete semnificaiile mitice
originare, ea transformându-se într-un act cosmogonic, cci, învingând „haosul”
(simbolizat de apele unui pârâu ce inund moara dar i de personajul negativ Ghi care
drâm noaptea digurile construite de Zamfir) personajul principal va întemeia pe locul
vetrei prsite un sat nou. În Vatra prsit autorul reia (contient sau nu) unele
(mi)teme din Moara cu noroc. Verificând prezena celor patru miteme din scenariile
luptei cu balaurul în cele dou nuvele am ajuns la concluzia c unele miteme sunt mai
pregnante într-un text i mai estompate în cellalt, din Moara cu noroc lipsete
mitemul ce d întregului scenariu un sens cosmogonic, iar din Vatra prsit lipsete
mitemul legrii magico-erotice a monstrului, cci în acest text apar ocultate numai cele
trei miteme care sunt prezente i în miturile cosmogonice, care sunt , dup Andrei
Oiteanu, nivelul zero al scenariilor despre lupta cu balaurul. Iat dezlegat tainica
legtur între cele dou nuvele: în abisurile subtextuale cele dou scenarii se întâlnesc,
Vatra prsit fiind varianta cu apoteoz a Morii cu noroc. Concluzionând, am opinat c
10
Moara cu noroc e expreisia plenar a imaginarului autorului ei. Ea ne ofer cheile
interpretrilor ce vor urma: scenariul luptei cu o for malefic îl vom întâlni în forme
ocultate sau fragmentar i în alte texte. Decorul mitic instaurat aici îl vom regsi pe tot
parcursul operei: casa rului (cel mai adesea o moar) i pustiul, întodeauna asociat
morii. Simbolul apei purificatoare i al furtunii exprimând mânia divin îl vom regsi
în Vatra prsit, Hanul ciorilor, Pdureanca, Mara, acesta fiind elementul kathartic la
care apeleaz Ioan Slavici cel mai adesea.
În capitolul trei, O nuvel în care apar credinele populare despre comori, am
evideniat prezena elementelor mitice referitoare la tema comorii blestemate. La nivel
textual nuvela Comoara valorific credinele poprului român despre „averea dracului”.
Dup ce am prezentat aceste credine, am interpretat nuvela evideniind similitudinile
cu credinele populare.
În subcapitolul III.1. Duu, omul ispitit de Diavol am artat c acest nivel al
semnificaiilor textuale e dublat de unul mai profund, întreaga aventur a lui Duu e
prezentat ca ispitire de ctre Diavol, el fiind un brbat imatur, vanitos i lacom, cruia
Necuratul îi iese în cale pentru a-l ispiti pe dou ci: prin aurul malefic i prin
frumuseea îneltoare a Linei, în care am recunoscut arhetipul femeii fatale care sub o
înfiare îneltoare ascunde cruzimea înscut i depravarea. Un simbol pus în
legtur cu feminitatea nefast redundant în aceast nuvel e acela al arpelui cu care ne
vom întâlni i la Liviu Rebreanu. Brbatul e salvat de soia sa, Stanca, reprezentând
feminitatea benefic (arhetipul mamei) a crei credin e atât de puternic încât nu poate
fi ispitit. La acest nivel textual, nuvela poate fi citit i ca iniiere a lui Duu care,
pentru a deveni pe deplin matur, trebuie s treac dou probe: ispitirea de ctre Diavol i
parcurgerea unui labirint.
În subcapitolul III.2. Arhetipul labirintului i degradarea scenariului eroic am
investigat prezena acesti arhetip în text, concretizat în ordonarea reperelor spaiale.
Prin acest arhetip plonjm îns în abisul povestirii, cci prin motivul labirintului se face
legtura între credinele populare despre comori i temele mitice originare a cror
degradri i raionalizri sunt aceste concepii: scenariile mitice în care eroul, dup
parcurgerea unui labirint i învingerea unui monstru, intr în posesia unei comori (lâna
de aur, merele de aur) ce simbolizeaz nemurirea sau cunoaterea ezoteric. Din acest
11
scenariu originar în nuvela Comoara mai apare doar arhetipul labirintului (pe care l-am
identificat în reperele spaiale ale nuvelei de la traseul sinuos pe care Duu îl parcurge
pentru a valorifica banii vechi, la oraul labirint –Bucuretiul- i Hotelul Dacia). Lupta
cu monstrul din scenariile eroice e înlocuit în credinele populare din întreaga Europ
cu tema Diavolului ca pzitor al comorii, de unde prezena în textul nostru a temei
ispitirii de ctre Necuratul. Întâlnirea cu Diavolul are în aceast nuvel valoarea unei
probe iniiatice.
Capitolul patru, Mitul ca surs a fantasticului în nuvela Hanul ciorilor , analizeaz
aceast pe nedrept uitat oper a lui Ioan Slavici. Ea st în umbra nuvelei lui I.L.
Caragiale (scris dup trei ani) cu care are în comun tema rtcirii miraculoase, motivul
hanului ca loc malefic precum i tema întâlnirii cu fiine având tainice legturi cu
Diavolul. Ambele texte utilizeaz convenia fantasticului, iar miticul apare ca posibil
explicaie a evenimentelor insolite pe care le triesc protagonitii.
În subcapitolul IV.1. Dou motive în prolog: casa pustie i banul spurcat am
interpretat dialogul dintre Tac i Sfredelu în care apare mai întâi tema locului
malefic (o cas prsit fiind întotdeauna un astfel de spaiu) apoi Sfredelu îi
avertizeaz interlocutorul în legtur cu natura ambivalent a banilor. În acest context am
prezentat credinele poporului român despre caracterul malefic al banilor, atribuii prin
tradiie Diavolului.
În subcapitolul IV.2. Întâlnirea cu Diavolul, o form de iniiere am artat c în
acest text decorul mitic e realizat prin simblori specifice spaiului nefast din opera lui
Ioan Slavici (hanul, locul prsit, câmpul pustiu, copacul desfrunzit) crora li se adaug
simboluri ale morii (plopul i cioara). Intrând în Hanul Ciorilor, protagonistul ptrunde
într-un spaiu al morii unde întâlnete diverse succedanee ale Diavolului. Acesta e
repreznetat ca strin nefast (neamul, hangiul, cei doi olteni) dar i în ipostaza de Satan,
acuzatorul (Sfredelu). Aici i se arat spectrul fratelui su mort. Aadar incursiunea lui
Tac la Hanul ciorilor e similar unei coborâri în Infern. Ciudata exeperien are rol
kathartic, cci Tac va înfptui plecat de aici dreptatea pe care i-o cerea postum fratele.
De aceea consider c Hanul Ciorilor propune un scenariu în care iniierea se realizeaz
prin parcurgerea labirintului (rtcirea nefireasc a lui Tac) i coborârea în Infern.
12
Capitolul cinci, Mitul lui Iovan Iorgovan i al fetei slbatice în nuvela
Pdureanca e o dezvoltare a ipotezei lansate de Elisabeta Lsconi privitoare la prezena
acestui scenaiu în text. Argumentele se refer la decorul mitic dual (câmpia i muntele,
lumea cunoscut i slbticia în care triete fata), la personaje (lui Iorgovan îi
corespunde eroul eponim din balada popular, iar pdurencei fata slbatic) i la dou
miteme care sunt regsite în text (plecarea eroului dup fata slbatic i iubirea interzis).
Opinia mea este c nuvela Pdureanca nu dezvolt un scenariu în sine, ci reia dou teme
cu substat mitic redundante în opera lui Slavici: iubirea în calea creia stau bariere sociale
i tema ispirii pcatelor. Ca poveste a unei iubiri interzise, Pdureanca reia unele
elemente din scenariile despre Iovan Iorgovan i fata slbatic, prin tema ispirii
pcatelor printeti se poate stabili o analogie cu mitul lui Oedip. Între baladele
populare despre Iovan Iorgovan i nuvela lui Ioan Slavici se pot stabili unele similitudini
de la ementele decorului la unele atribute ale Siminei care o apropie de fata slbatic (e
orfan, are o origine necunoscut, vine dintr-un topos slbatic, paradisiac). Dar Iorgovan
e opusul eroului din balad (ovielnic, fire slab, d dovad de laitatea suprem cci
se sinucide). O alt similitudine cu baladele populare e tema iubirii tragice (în scenariul
mitico-folcloric în calea iubirii st un posibil incest). Totui consider c enigma acestei
nuvele – i anume de ce iubirea dintre Iorgovan i Simina nu se poate împlini- nu e
dezlegat citind povestea lor prin lentila scenariului despre Iovan Iorgovan i fata
slbatic. De aceea, în capitolul apte am reluat abordarea mitocritic a nuvelei
Pdureanca verificând o alt ipotez: prezena mitului lui Oedip în text, cci în calea
iubirii lor st în opinia mea faptul c viaa interioar a lui Iorgovan se desfoar în
limitele complexului oedipian.
Capitolul ase, Scenarii iniiatice în romanul Mara recompune suita de
încercri la care sunt supui Persida, Tric i Nal. ce corespund etapelor clasice ale
riturilor de trecere, aa cum le-a stabilit Arnold Van Gennep: rituri de separare (plecarea
Persidei la mnstire, a lui Tric la Claici, a lui Nal în cele trei cltorii), rituri liminare
(cstoria, plecarea lui Tric la rzboi) i rituri de agregare, de reintegrare în comunitate
(masa oferit de Bocioac în cinstea lui Nal i Tric). De asemenea, aciunea romanului
e o succesiune de mori i renateri simbolice, adic respect traseul iniiatic prototipial
aa cum l-a definit Mircea Eliade. Ea debuteaz cu proba iniiatic prin excelen:
13
învingerea morii figurat prin prezena mitemului expunerii pe ap a copilului cu destin
excepional (scena în care Persida i Tric trec Mureul cu barca). Destinul Persidei e o
suit de mortificri (ederea la mnstire, csnicia violent). Nal triete i el pendulând
între existena linitit, exemplar de acas i cea zbuciumat, dezmat din timpul
cltoriilor. Decderea sa moral i fizic din timpul acestor peregrinri sugereaz o
moarte simbolic. i Tric plecând la rzboi învinge moartea, de aceea se întoarce
complet metamorfozat. Un element important în relevarea substratului mitic al acestui
roman e faptul c Persida i Tric sunt orfani, de aceea am fcut i câteva consideraii
despre personajul Mara care poart numele prototipului biblic al vduvei din Cartea lui
Ruth i care evolueaz pe parcursul romanului de la statutul de vduv srac la acela de
„împrteas” pe care isprvile copiilor ei au ridicat-o în ochii tuturor.
În subcapitolul VI.1. Un mitem latent: expunerea pe ap a copilului cu destin
excepional am vorbit despre destinul excepional al orfanilor Persida i Tric i
despre faptul c în text apare tema expunerii pe ap (scena în care cei doi orfani trec
Mureul) iar acest mitem le prefigureaz destinul excepional. Abandonarea copilului
pe ap e un mitem universal rspândit ce apare în foarte multe scenarii eroice (Moise,
Saragon, Perseu, Romulus i Remus, Oedip, Horus etc.) Primul indiciu al prezenei
acestui mitem e simbolul apei thanatice, Mureul (lat, fr fund, tulbure-glbui) pe care
cei doi copii încearc s-l treac în luntrea furat (barca întruchipeaz ca i în scenariile
eroice care debuteaz cu expunerea pe ap arhetipul goacei, al intimitii protectoare, al
recipientului). Episodul echivaleaz cu trecerea celor doi de la copilrie la maturitate i
într-adevr prefigureaz destinul excepional al celor doi copii cci la finalul romanului
ei sunt cei ce unesc o comunitate învrjbit, reuind s adune la aceeai mas (prânzul
ritual dat de Bocioac la intrarea lui Tric i Nal în breasl) românii i nemii, pe
printele plebean i pe printele protopop, ceea ce, oricât de firesc ne pare astzi, la data
scrierii romanului era un deziderat utopic.
În subcapitolul VI.2. Iniierea lui Tric în breasla cojocarilor i Verboncul am
recompus traseul pe care novicele îl parcurgea pentru a deveni membru al breselei, tiut
fiind c organizarea breslelor medievale ca societi secrete e o reminescein a
riturilor iniiatice din cadrul culturilor de tip misteric care a dominat timp de dou
milenii viaa religioas a Europei pgâne. Traseul iniiatic al lui Tric include
14
urmtoarele etape: expunerea pe ap, ucenicia la Claici, ajunge calf la Bocioac, se
confrunt cu ispita erotic (Marta Bocioac), se înroleaz ca voluntar, e rnit pe front, se
întoarce matur în casa lui Bocioac, devine maestru cojocar. Am analizat semnificaiile
ceremonialului de înrolare ca voluntar în armata imperial, Verboncul, o prob iniiatic
în sine care îi atrage cu iluziile vieii cazone (cei doi cprari guralivi, vinul, femeia
ispititoare) pe cei imaturi.
Subcapitolul VI.3. Iniierea lui Nal i riturile practicate în cadrul breslelor
am vorbit despre faptul c prin acest roman Ioan Slavici ne ofer un important document
asupra vieii breslelor, despre traseul pe care novicele trebuia s-l parcurg pentru a
deveni maestru: de la anii de ucenicie, urmai de experiena de calf mai întâi
acumulat la casa patronului, apoi pe parcursul a doi ani de cltorie în ateleierele altor
meteri. Foarte interesant e descrierea ceremoniei prin care Nal era acceptat în
breasl, „lovitura de miastru” pe care Cornel Ungureanu a interpretat-o în legtur cu
mitul lui Tezeu. În opinia mea, ceremonia e o reminiscien a obiceiurilor de sacrificare
a unor animale i consumarea lor în cadrul unor prânzuri rituale, rspândite de la
practicile sacrificiale în epoca post-vedic, la cele din Grecia antic, din cultul lui Mithra
dar i la sacrificarea mielor la evrei i cretini.
În subcapitolul VI.4. Iniierea Persidei i mitul iubirii pasiune am interpretat
simbolurile care apar în legtur cu povestea de iubire din acest roman: fereastra, podul,
dansul. Primele dou sunt o expresie a obstacolelor în calea iubirii, atât fereastra cât i
podul fiind spaii care leag i separ în acelai timp, dar i simboluri ale trecerii
primejdioase. Simbolul dansului apare în timpul culesului viilor, atunci când normele
sociale sunt abolite (ca în timpul Saturnaliilor) iar apropierea public între cei doi
îndrgostii e permis. De asemenea am artat c Persida i Nal triesc o iubire
pasiune, al crei model Denis de Rougemont îl socotete a fi mitul lui Tristan i al
Isoldei. Din acest scenariu în Mara am regsit urmtoarele miteme: îndrgostirea are loc
dincolo de voina protagonitilor, existena obstacolelor în calea iubirii, conflictul datorie-
pasiune, iubirea ca pericol, ideea c iubirea matrimonial e echivalent cu sfâritul
pasiunii.
Subcapitolul VI.5. Un personaj mitofor: Burdea, Diavolul care corupe analizeaz
scena întâlnirii dintre Persida i studentul vienez Burdea. Portretul fizic al acestui
15
personaj e primul indiciu al identitii sale oculte (diformitatea fizic, mizeria, ochii de
dihor). Întâlnirea Persidei cu Burdea are toate caracteristicile luptei drept-credinciosului
cu Diavolul. „Rzboiul” lor e concretizat într-o polemic despre dou stiluri de via, cel
boem, alimentat de plcere, postulat de Burdea în roman i de Diavol în mitologia
cretin i cel riguros, al datoriei pentru care pledeaz Persida. Persida crede c
nepsarea, lipsa cenzurei morale e rspunztoare pentru cderea omului în pcat. În
concepia lui Burdea i cel mai virtuos cedeaz. De aceea vrea s-i aduc pe cei doi
îndrgostii seara urmtoare la crama lui Corbu, într-un fel de rmag pe care virtuoasa
i „Diavolul” îl fac. Persida câtig lupta aceasta fugind din nou la mnstire. Când Nal
îl întâlnete pe Burdea are impresia c i-a ieti în cale un demon ispititor, altdat îl
numete duh ru sau dracul. Burdea care sugerând unirea pctoas mai întâi, apoi
îndemnând cuplul cstorit la disoluie, nu face decât s ispiteasc, adic s pun la
încercare. Apare i aici marea prob iniiatic din proza lui Ioan Slavici: întâlnirea cu
Diavolul.
Ultimul capitol al prii a doua, Mitul lui Oedip în nuvela Pdureanca i
romanul Mara reia interpretarea celor dou texte pornind de la premisa c în ele apar
pulverizate unele din mitemele acestui scenariu. Interpretarea mea a pornit de la
premisele lecturilor psihanalitice (George Munteanu, Mircea Iorgulescu, Vasile
Popovici). Pornind de la premisele simplificatoare ale psihanalizei e foarte uor de
demonstrat prezena complexului lui Oedip în roman (Nal triete sub povara
autoritii paterne, Bandi îi ucide tatl etc.) Dar m întreb în ce msur apar în roman
toate elementele mitului lui Oedip, nu doar cele dou impulsuri afective la care l-a redus
Sigmund Freud (visul copilului de a-i ucide tatl pentru a avea calea deschis ctre
mama sa). Din acest scenariu în Mara sau Pdureanca apare manifest doar paricidul,
latent îns multe alte date simbolice ale celor dou texte pot fi puse în analogie cu
scenariul lui Oedip.
În subcapitolul VII.1. Complexul lui Oedip în proza lui Ioan Slavici am
realizat, ca preambul al abordrii mitocritice, o privire general asupra raporturilor dintre
tat i fiu în mitologie, psihanaliz i proza lui Ioan Slavici. În mitologie relaiile dintre
tat i fiu sunt adeseori violente (teomahia în pgânism sau sacrificiul fiului în iudaism i
cretinism). În proza lui Ioan Slavici conflictul între tat i fiu adeseori se încheie
16
violent: Nal se bate cu tatl su, Iorgovan i Sepi se sinucid. Apoi, dei nu sunt o
adept a teoriilor ferudiene, am vorbit despre prezena sentimentelor specifice
complexului oedipian la personajele lui Ioan Slavici. Nal, Iorgovan i Sepi sunt pân la
un punct acelai personaj, toti trei, fii ai unor oameni bogai, fac puin coal, apoi se
întorc pentru a avea grij de gospodria tatlui, pe care o vor moteni cândva. Sunt
cumini i harnici pân într-o zi când agresivitatea incontient împotriva tatlui iese
la suprafa. De acum ei vor înva s bea, s petreac, s fure, s mint, adic vor
decdea moral i vor tri un puternic conflict cu tatl, ce nu se va soluiona decât cu
moartea unuia dintre ei. În Sepi faptul c biatul se sinucide maidegrab decât s
mrturiseasc prinilor vina sa, demonstreaz c el e un tânr imatur pentru vârsta sa,
iar cauza lipsei sale de autonomie e tocmai imposibilitatea de a se dezlega de autoritatea
prinilor. Iorgovan triete aceleai experiene ca i Sepi: renun la coal pentru
a reveni în gospodria tatlui, e cuminte ca o fat, dar treptat pe msur ce complexul
oedipian se adâncete el începe s bea, s petreac, s fure din banii tatlui. În
Pdureanca îns conflictul lui Iorgovan cu Busuioc e manifest iar prima cauz a urii
tatlui pentru fiu e tocmai autoritatea mut i intransigent pe care acesta o impune.
Apoi, aa cum a remarcat i Vasile Popovici, tatl se interpune între Iorgovan i
obiectul dorinei sale, Simina. În opinia mea între Simina i Iorgovan nu sunt obstacole
sociale de netrecut. Busuioc însui îi mrturisete cumnatului su c fata e atât de
frumoas încât el însui ar fi luat-o de nevast dac era vduv. Singura explicaie logic
a refuzului lui Iorgovan de a-i tri iubirea e faptul c întreaga sa via interioar
funcioneaz în limitele complexului lui Oedip, c nu a reuit s spulbere autoritatea
patern. În Mara conflictul tat-fiu e reluat cam în aceeai termeni dar aici apare i
cellalt termen al complexului oedipian: afeciunea pentru mam, singura în msur s
justifice adversitatea incontient fa de tat. Hubr e un tat odios care îi declin
atribuiile în familie, tat absent cruia fiul îi ine locul. Conflictului dintre ei devine
manifest atunci când Nal va ajunge el însui ca tatl su, neglijându-i îndatoriile.
Conflictul, desfurându-se în limitele complexului lui Oedip, nu se poate închide decât
prin moartea tatlui. De aceea e introdus în roman Bandi, fiul nelegitim al lui Hubr.
În subcapitolul VII.2. Miteme din scenariul lui Oedip pulverizate în
Pdureanca i Mara e aplicat efectiv demersul mitocritic, cutând în text urmtoarele
17
miteme (stabilite de Corin Braga): profeia parcidului, expunerea copilului considerat
malefic, Oedip e crescut la curtea altui rege, consultarea oracolului i fuga din Corint,
paricidul, uciderea Sfinxului, incestul, miasma (ciuma care se abate asupra Tebei pentru
c Oedip impurific prin crim i incest cetatea), orbirea, apoteoza lui Oedip (dispare la
Colonos în mod miraculos înconjurat de fulgere olimpiene).
În subcapitolul VII.2.1. Copilul malefic: Pupz i Bandi am identificat în cele
dou texte mai multe miteme legate de tema copilului malefic. Primul, profeia
paricidului, apare latent în romanul Mara atunci când printele plebean îi interzice lui
Hubr s se apropie de fiul ilegitim. Al doilea mitem, al expunerii copilului malefic,
nerecunoscut de tat apare în ambele texte. În Pdureanca, Pupz fusese abandonat la
moara din Curtici de ctre mam iar Busuioc odat cu moara l-a motenit i pe Pupz,
adic pcatul printesc. În acest frate ilegitim apar o serie de elemente prin care autorul
figureaz ideea c bastardul e o fiin damnat: diformitatea fizic, retardul psihic,
faptul c triete la moar (i în folclorul român i european se crede c aici
slluiesc dracii), faptul c moare fr lumânare i oamenii se tem c s-a tranformat în
strigoi. În romanul Mara copilul malefic e Bandi. În crizele sale nevrotice, Reghina
povestete cum a dorit s se sinucid în pdurea de la Caldova, iar aici trebuie s vedem
i intenia ei de a expune copilul nscut din pcat. Dar dup ce nate i vede c Bandi
nu e un infirm, femeia se întoarce în comunitate unde va tri mai mult din mila
celorlali.
În subcapitolul VII.2.2. Paricidul i incestul am interpretat mai întâi singurul
mitem manifest din scenariul oedipian care apare în romanul Mara: crima lui Bandi.
Dac în mit uciderea tatlui e eufemizat de ideea c Oedip nu cunoate adevrata
identitate a tatlui, în romanul lui Slavici crima are loc imediat dup ce Bandi afl c
Hubr îi este tat. Consider c tocmai acest aspect a ocat i i-a fcut pe muli exegei
s considere finalul romanului nereuit. Dar uciderea lui Hubr nu e singura ocuren a
temei paricidului în roman, cearta care a determinat plecarea lui Nal de acas i fuga la
Viena a celor doi îndrgostii e i ea un paricid în miniatur, cci fiul îi îmbrâncete
i rnete tatl. Mitemului paricidului apare i atunci când la prima btaie dintre Nal
i Persida, Bandi sare în aprarea femeii i îl muc pe Nal de umr, ceea ce nu e
decât o repetiie general pentru crima din final. În modul în care Bandi înfptuiete
18
crima vd o regresie în regnul animal dar i o actualizare a arhetipului cpcunului sau
al gurii cumplite. i în nuvela Pdureanca fiul cunoate dou ipostaze: bastardul i
motenitorul legitim, Pupz i Iorgovan. Cele dou personaje vor muri în împrejurri
asemntoare: înghiii de moara de foc a lui Busuioc, care nu e altceva decât o gur
cumplit. Dar arhetipul cpcunului e o valorizare negativ a tatlui (Cronos care îi
devoreaz fiii), iar faptul c Pupz i Iorgovan sunt înghiii de moara lui Busuioc
sugereaz c cei doi sunt victime ale tatlui: primul e victima unui tat imoral, cellalt e
victima unui tat prea moral, care-i inhib personalitatea. Apoi am cutat în cele dou
opere literare ocurene latente ale mitemului incestului. Acesta apare mai degrab
reprezentat prin ceea ce Claude Lévi-Strauss numete relaii de rudenie supralicitate
(iubirea dintre Persida i Tric în copilrie, iubirea lui Nal pentru mama sa, iubirea
Reghinei pentru Bandi). Forma cea mai grav a raporturilor de rudenie supraestimate e
incestul, iar în roman apar relaii pe care Vasile Popovici le numete cvasi-incestuoase
(Tric – Marta Bocioac sau afeciunea matern pe care Persida o proiecteaz asupra lui
Nal).
În subcapitolul VII.2.3. Miasma i holera am stabilit o analogie între miasma
trimis asupra Tebei impurificat de crima i incestul lui Oedip i holera din nuvela
Pdureanca. E semnificativ i faptul c aciunea se petrece în timpul seceriului, timp
al morii i regenerrii. Dar în Pdureanca în aceeai perioad apare i holera, iar în
anul în care se petrece aciunea seceriul e doar un timp al morii. Ca i în legenda lui
Oedip, unde ciuma e trimis asupra Tebei pentru a pedepsi vina regelui i holera din
Pdureanca e o pedeaps pentru decderea moral general a oamenilor care s-au
îndeprtat de Dumnezeu. Apoi exist o serie de pcate individuale care trebuie ispite:
pcatul din care se nscuse Pupz, pcatele orgoliosului Busuioc care încalc legile
profane dar i pe cele sacre. Concluzionând, mi-am exprimat opinia c în cele dou texte
apare ocultat i pulverizat scenariul oedipian. Mitemul manifest, paricidul, e dublat de o
serie de miteme latente: profeia paricidului, expunerea copilului considerat malefic:
Pupz i Bandi, relaiile de rudenie supralicitate, miasma. Dar pentru c la Ioan
Slavici nu e posibil concilierea contrariilor într-o singur fiin (Odeip e o fiin
dual copil malefic i erou, rege i uciga, înelept care dezelag enigma Sfinxului i
ignorant care nu înelge la Delfi cuvintele Pythiei) Oedip e Bandi, care îi ucide tatl,
19
Oedip e copilul malefic Pupz, Oedip e Nal cel care îi iubete atât de mult mama i îi
urte tatl, Oedip e Iorgovan cel care moare în flcri, în sfârit, Oedip e Busuioc,
regele din Curtici care, atunci când holera se abate asupra câmpiei sale, nu înelege s se
ciasc pentru propriile pcate i pentru cele printeti i continu în trufia i ignorana sa
s încalce norme laice i sacre, pân când e atât de aspru pedepsit de Iorgovan. Apariia
scenariului oedipian sub aceast form fragmentar i pulverizat în textele lui Ioan
Slavici poate fi explicat de faptul c autorul Marei exemplific prin întreaga sa creaie
regimul diurn al imaginarului, regim al opoziiilor ireconciliabile, al binelui i rului ca
realiti distincte i opuse, iar scenariul oedipian e expresia structurilor mistice ale
imaginarului, care afirm ciclicitatea existenei i identitatea contrariilor.
Cele apte capitole ale prii a doua sunt urmate de Concluzii în care am sintetizat
datele descoperite vorbind despre decorul mitic specific prozei slaviciene (pustiul i casa
rului), de personajele mitofore predilecte (Diavolul, femeia fatal i feminitatea
benefic) i despre scenariile mitice cel mai des întâlnite (temele iniiatice, lupta cu
balaurul i mitul lui Oedip). De asemenea am reluat argumentele prin care demonstrez c
proza lui Ioan Slavici ilustreaz ceea ce Gilbert Durand numete regimul diurn al
imaginarului.
Partea a treia, Substratul mitic în romanele lui Liviu Rebreanu, ofer un alt tip
de abordare în primul rând pentru c datorit dimensiunilor impresionante ale operei
rebreiene am ales un corpus de texte restrâns la Adam i Eva, Ciuleandra, Rscoala,
Pdurea spânzurailor i Ion , deci nu am oferit o viziune unitar asupra prozei sale. În
al doilea rând abordarea e total diferit pentru c opera lui Liviu Rebreanu a beneficiat de
mult mai multe interpretri care îi relev substratul mitic: Nicolae Balot, Ioana Em.
Petrescu, tefan Borbély, Christian Crciun, Ioana Bot, Vasile Popovici, Ion Simu,
Silviu Angelescu, Mircea Tomu, Liviu Malia, Elisabeta Lsconi.
În primul capitol Romanele lui Liviu Rebreanu: receptare tradiional i
receptare mitocritic am artat stadiul actual de dezvoltare a temei mele de studiu.
Parcurgând critica recent, am senzaia c se nasc alte cliee despre opera rebrerian
(care concureaz cu cele impuse de Eugen Lovinescu i George Clinescu), de data
aceasta chiar despre substratul mitic al operei sale. În vziunea criticii recente, Ion
propune o lume desacralizat (Silviu Angelescu, Mircea Tomu, Liviu Malia,
20
Elisabeta Lsconi), paginile despre pmânt din roman actualizeaz mitul Geei (Aurel
Sasu ,George Munteanu, Nicolae Balot) pentru c srutarea pmântului de ctre Ion e o
unio mystica (Nicolae Balot, George Munteanu, Liviu Malia). Pdurea spânzurailor
e un roman iniiatic (Christian Crciun, Ioana Bot) sau religios (Ion Simu) iar Apostol
Bologa are un destin cristic (tefan Borbély, Liviu Malia). Hora (sau Ciuleandra) e un
rit dionisiac în viziunea majoritii exegeilor (Ioana Em. Petrescu, Mircea Braga, Liviu
Malia, Elisabeta Lsconi ). Despre prezena mitului cuplului etern în opera lui Liviu
Rebreanu au scris Ion Simu i Adrian Dinu Rachieru.
Cel de-al doilea capitol, abordeaz romanul mitic Adam i Eva, cartea de suflet a
lui Liviu Rebreanu despre care Ion Simu a afirmat c expresia plenar a „mitului
personal” al acestui autor. Am încercat în acest capitol s indic sursele mitice ale
romanului, precum i modul în care ele au fost prelucrate de imaginaia scriitorului.
Subcapitolul II.1. Metempsihoza i mitul androginului am realizat o prezentare
general aupra celor dou contexte importante în care teoria metempsihozei apare în
istoria religiilor (Upaniadele i escatologia orfic), considerând c aceste concepii
sunt atât de cunoscute încât nu trebuie s nu punem problema de unde s-a inspirat Liviu
Rebreanu, ci de ce a ales scriitorul metempsihoza ca tem a romanului su. Mai muli
cercettori (Mihai Coman, Ion Simu) împrtesc opinia c teoria transmigraiei
sufletului îi folosete autorului în primul rând ca principiu compoziional, textul fiind
receptat, în general, drept o succesiune de apte nuvele ce ilustreaz teza indian a
migraiei sufletului în apte viei pân s-i gseasc linitea în Nirvana. Vorbind despre
compoziia romanului m-am oprit asupra simbolismului cifrei apte, dar consider c,
utilizarea sa în compoziie duce ne duce cu gândul la concepia pitagoreic asupra
numrului ca principiu, ca i cheie a armoniei universale Universul imaginat de Liviu
Rebreanu st sub aceeai lege a armoniei pitagoreice, al crei ultim mijloc de expresie e
numrul. De asemenea, consider c metempsihoza e mai mult decât un artificiu
compoziional, nu e doar un pretext al cltoriei fiinei în timp, ci pune un fel de
întrebare: dac într-adevr fiecare are o jumtate mitic, de câte viei ar fi nevoie s o
gsim? Pentru buna înelegere a romanului, metempsihoza i mitul androginului nu
trebuie separate, i s nu uitm c aceste dou mari mituri au fost puse în circulaie în
spaiul elenistic de acelai orfic: Platon. În ceea ce privete mitul androginului
21
(universal rspândit) consider c acesta apare la Liviu Rebreanu în urma influenei unor
scrieri literare. Foarte interesant e i titlul acestui roman, prin care Liviu Rebreanu a
exprimat faptul c în multe culturi cuplul primordial apare ca separare a unei uniti
androginice. În teoria lui Aleman androginia e exprimat prin ideea unei totaliti
îneleas ca atom, ca esen sufleteasc ultim, format din dou energii, masculin i
feminin, contopite în planul spiritual, dar scindate în cel material. Existena îi gsete
scopul cel mai înalt în cutarea unirii cu cellalt, iar reîntregirea fiinei e condiia
întoarcerii ei în planul spiritual.
Subcapitolul II.2. Scenariul rebreian a privi, a iubi, a muri analizeaz
constelaiile de simboluri ale romanului, încpând simbolul privirii edificatoare, ca
expresie a iubirii dar i a morii. În Adam i Eva, iubirea e doar cutat, niciodat
trit cci imediat ce ea e descoperit existena va fi transferat prin moarte în cellalt
plan, al transcendenei. Acesta e, pe scurt, destinul tuturor avatarilor lui Toma Novac, dar
schema pare a fi valabil pentru ali eroi ai lui Rebreanu (Ion, Apostol Bologa sau Toma
Pahonu), aa cum a remarcat Ion Simu. Dar în opera lui Liviu Rebreanu erosul i
thanatosul nu sunt termeni ce se opun, ci asociai dup principiul identitii contrariilor.
Prin iubire i moarte fiina se întoarce într-o ipostaz plenar i în cazul lui Apostol
Bologa pentru care iubirea e antidotul morii, merindea veniciei, ca i în teoria lui
Aleman conform creia dac cuplul etern nu s-ar uni în a aptea reîncarnare, spiritul s-ar
neantiza. Cei doi au deci datoria sacr de a se regsi. A cunoate înseamn a recunoate
cealalt jumtate a atomului prim, iar instrumentul de netgduit al cunoaterii e privirea.
Apoi analizând pasajele care descriu cltoria în lumea de dincolo în care am identificat
arhetipul ascensiunii i al cderii cu valoare inversat, am descoperit i alte elemente ce
pot fi puse în legtur cu escatologia orfic: credina c naterea e o mare nenorocire, o
cdere în tenebre în timp ce adevrata via începe dup moarte cci sufletul nu e numai
nemuritor, ci i de esen divin.
În subcapitolul II.3. Elemente mitice în crearea atmosferei din primele patru
capitole am evideniat modul în care Liviu Rebreanu a apelat la elemente mitice pentru
a da veridicitate primelor patru capitole. Concluzionând, am artat c în opinia mea,
romanul Adam i Eva coaguleaz mai multe percepte ale orfismului.
22
Capitolul III. Ciuleandra i ritualul dionisiac ilustreaz ipoteza Ioanei Em.
Petrescu conform creia acest roman transcrie o manifestare orgiastic dionisiac al crei
final e uciderea Mdlinei.
În subcapitolul III.1. Coregrafia ritului dionisiac: extazul dansului i crima am
prezentat mai întâi ritualul dionisiac, care are dou pri antitetice: mai întâi
participanii atingeau extazul prin muzic i dansuri frenetice, apoi în finalul ritului,
adepii sacrificau o victim despre care se credea c e o intrupare a zeului. În opinia
mea, romanul Ciuleandra reactualizeaz ritualul dionisiac în întreaga sa coregrafie.
Jucând Ciuleandra, personajele experimenteaz extazul dionisiac. Aici Mdlina e o
menad, iar Puiu Faranga un bacant. Finalul acestui dans orgiastic va avea loc peste opt
ani, când Puiu, într-un moment de nebunie, îi ucide soia.
În subcapitolul III.2. Personajele mitofore între cultul dionisiac i apocalipsa
cretin am artat c unele elemente ale textului trimit i la scenariul apocaliptic
(simbolurile teriomorfe din portretul lui Puiu, motoul romanului extras din Apocalipsa lui
Ioan, simbolul cifrei treisprezece) dar cred c acestea apar pentru a evidenia ideea c
demonicul, animalicul slluiete ascuns în om. Fiara trezit în Puiu Faranga e de fapt o
alt masc a lui Dionysos al crui cult presupune o dezantropomorfizare vremelnic.
În capitolul IV. Substratul apocaliptic al Rscoalei am identificat în acest roman
simboluri, personaje i evenimente ce pot fi puse în legtur cu apocalipsa cretin.
În subcapitolul IV.1. Un topos dual am identificat o serie de spaii opozite care apar
în roman. Spaiile nefaste sunt: oraul, moia Nadinei, conacul cel nou, iar cele
benefice sunt: moia familiei Iuga, conacul cel vechi.
În subcapitolul IV. 2. Personaje mitofore am artat c înc din prima replic a
romanului, ranul e un personaj ambiguizat (înger i demon). Apoi am artat c în
întreg romanul se observ o supraîncrcare simbolic a onomasticii.
În subcapitolul IV.2.1. Anton, profetul am vorbit despre clugrul smintit Anton
care joac rolul profetului care îi atenioneaz pe oameni c se apropie Judecata de
Apoi, amintind de Ioan din Patmos, autorul vizionar al Apocalipsei. În „profeiile” lui
Anton apar mai multe motive i simboluri apocaliptice: ziua judecii, când oamenii
îi vor plti pcatele, trâmbia, sabia, clreii ce aduc pedeapsa.
23
În subcapitolul IV.2.2. Nadina Iuga, Marea Desfrânat am artat c acest personaj
ilustreaz arhetipul femeii fatale sub a crei frumusee se ascunde ispitirea, pcatul i
moartea. E semnificativ faptul c autorul nu descrie direct frumuseea tinerei doamne
Iuga, ci apeleaz la dou obiecte: tabloul i oglinda, ambele simbolizând latura
întunecat, demonic a sufletului. Cu Marea Desfrânat din Apocalips, acest personaj
are în comun obsesia luxului, narcisismul, legtura magico-erotic cu o fiin demonic
i faptul c va primi o pedeaps npraznic.
În subcapitolul IV.2.3. Anghelina, mama urmrit de balaur am vorbit despre
personajul care întruchipeaz feminitatea benefic. Murind în timp ce îi poart copilul
în brae, Anghelina întruchipeaz arhetipul mamei i evoc imaginea femeii din
Apocalips urmrit de balaur.
Subcapitolul IV.2.4. Succedanee ale Fiarei în roman se refer la mai multe
personaje întruchipând bestialitatea: Aristide Platamonu, Toader Strâmbu, Petre Petre.
Acesta este un personaj ambiguu: în aparen e un tânr cuminte i bun iubit de întregul
sat, dar în abisurile fiinei sale se trezete demonicul. Aceeai ambiguitate (aparen
benefic-esen malefic) caracterizeaz i Fiara pmântului din Apocalips. Cu
aceasta Petre Petre are în comun faptul c se ridic împotriva stpânului moiei, tot aa
cum Fiara rostete vorbe de hul împotriva lui Dumnezeu. Un alt element care îi
trdeaz caracterul demonic e legtura cu Nadina.
În subcapitolul IV.3. Scenariul apocaliptic al Rscoalei, am artat c romanul e
împânzit de simboluri apocaliptice (calul, trâmbia, focul, sângele, sabia) iar întregul
scenariu epic poate fi regsit în secvene ale mitului apocaliptic. În credinele poporului
român primele semne ce prevestesc sfâritul lumii sunt foametea, srcia, lupta pentru
pmânt, soarele negru. i alte miteme ale Apocalipsei apar în text: de exemplu în
vestitorii care mint c Vod a dat porunc s se împart ranilor moiile boiereti i-
am identificat pe profeii mincinoi care îi îndeamn pe oameni s se închine Fiarei.
Un alt mitem din Apocalips care apare în roman, e cel al celor patru clrei
apocaliptici. Prin Amara trec patru clrei, dintre care ultimul, mairoul Tnsescu
conduce armata ce va îneca în sânge rscoala. i numele (Tnase e forma româneasc a
grecescului Thanatos) arat c el e cel de-al patrulea clre al Apocalipsei, moartea. De
asemenea în acest capitol al vorbit despre simbolul focului în roman care ca i în
24
Apocalips apare în izomorfism cu sângele, dar i în sensul de foc kathartic sau foc
având capacitatea de regenerare.
Capitolul al cincelea, Destinul mitic al lui Apostol Bologa, abordeaz mitocritic
romanul Pdurea spânzurailor în care vd ca i Ion Simu un roman al crizei mistice.
Subcapitolul V.1. Apostol Bologa, un destin cristic? Trece în revist
contribuiile anterioare în relevarea substratului mitic al acestui roman. Am început cu
observaiile pe care Christian Crciun i Ioana Bot le-au fcut spaiul descentrat,
labirintic, ca expresie a haosaului i a morii. În opinia mea decorul mitic se
organizeaz în funcie de dou principii opuse: lumina (acas, la Parva) i întunericul
(frontul). Apoi am prezentat ipoteza susinut de tefan Borbely sau Liviu Malia
conform creia viaa lui Apostol Bologa reitereaz destinul cristic. Principalul argument
e faptul c moartea lui Bologa e imaginat de autor ca un martiriu i ca o înlare. În
opinia mea, ca exponent al crizei mistice, personajul lui Liviu Rebreanu se îndeprteaz
de destinul lui Cristos.
În subcapitolul V.2. Viaa Sfântului Apostol Pavel i destinul lui Apostol
Bologa am lansat ipoteza c iniierea lui Bologa ca descoperire a luminii amintete de
convertirea la cretinism a fariseului Saul care a devenit Apostolul Pavel. Am stabilit o
analogie între cele dou destine, pe baza unor puncte comune. Saul participase cu zel la
uciderea Sfântului tefan, primul martir cretin, tot aa cum Apostol Bologa a participat
la execuia lui Svoboda. Fariseul Saul e convertit la cretinism dup ce i se arat pe
drumul Damascului chipul lui Isus înconjurat de o lumin orbitoare. Acestui episod din
viaa Sântului Apostol Pavel îi corespunde în roman revelaia divinitii pe care o are
copilul Apostol Bologa ce îl vede pe Dumnezeu înconjurat de aceeai lumin infinit. La
vederea divinitii Saul a orbit, iar acestui mitem îi corespunde în roman ignorana în
care a czut Bologa dup pierderea credinei. Lui Pavel i se red vederea în mod
miraculos tot astfel cum într-o zi Bologa simi din nou în suflet pe Dumnezeu. Întors pe
front dup aceast nou revelaie, Bologa vorbete într-una despre iubire (principala
tem a Epistolelor Apostolului Pavel) iar Klapka îl numete apostolul iubirii. Pentru c
triete în timpul istoric iar nu în cel mitic, orbirea lui Apostol Bologa e infinit mai
lung decât cea a lui Saul i zilele în care a propovduit iubirea sunt infinit mai puine
decât cele în care Sfântul Apostol Pavel a propovduit cretinismul. În viziunea mea,
25
Pdurea spânzurailor e un roman religios: el transpune o experien mistic din
timpul mitic în cel istoric, adic o aduce mai aproape de înelegerea noastr.
În ultimul capitol al acestei lucrri (VI. Critica criticii mitic-arhetipale a
romanului Ion), m-am referit la romanul Ion îns nu printr-o lectur mitocritic, ci
printr-un exerciiu de critic a criticii.
În subcapitolul VI.1. Consensul opinilor în legtur cu decorul mitic:
Pripasul, un spaiu desacralizat am evideniat faptul c majoritatea cercettorilor
Stancu Ilin, Silviu Angelescu, Mircea Tomu Elisabeta Lsconi interpreteaz
simbolurile de la începutul romanuluica indicii ale unui spaiu înstrinat de Dumnezeu.
În subcapitolul IV.2. Galeria de personaje mitofore a romanului am prezentat
cele mai importane exegeze în care Ion e considerat personaj mitofor. George Munteanu
în articolul Rebreanu i arhetipurile recurge la o reabilitare a lui Ion, în care vede o
ipostaziere a mitului Anteu în roman. Confruntând „biografia” acestui gigant cu
scenariul romanului, nu gsesc nicio analogie între Anteu i Ion, de aceea nu sunt de
acord cu aceast interpretare. Elisabeta Lsconi consider c Ion e o întruchipare a rului,
un duh ru al pmântului i doar prin moartea sa Pripasul va fi purificat. Aceeai
autoare identific i alte personaje mitofore din scenariul luptei cu balaurul: Ana i
Florica sunt victimele sale iar cel ce îl ucide pe Ion poart numele George. De asemenea
exegeta se refer i la preotul Belciug (al crui portret moral întrete ideea umanitii
îndepratate de norma cretin) i la oloaga Savista (având darul oracular).
În subcapitolul VI.3. Între mitul Geei i scenariul luptei cu balaurul am artat
c pe drept cuvânt, în ultimele decenii s-a încetenit opinia c în Ion apar
reminesciene ale cultului pmântului: srutarea pmântului, naterea humi positio, hora.
Elisabeta Lsconi a interpretat romanul raportându-l la scenariul luptei cu balaurul. Sunt
de acord cu interpretarea Elisabetei Lsconi i consider c în Ion reapar mitemele din
scenariul luptei cu balaurul pe care le-am identificat în nuvela Moara cu noroc de Ioan
Slavici.
Cele ase capitole ale prii a treia sunt încheiate de Concluzii în care am
sintetizat datele descoperite prin mitocritica celor cinci romane rebreiene, artând c
fiecare are un limbaj simbolic propriu determinat de scenariul mitic ce apare latent sau
manifest în text. De asemenea am reluat argumentele prin care demonstrez c proza lui
26
Liviu Rebreanu ilustreaz ceea ce Gilbert Durand numete regimul nocturn al
imaginarului.
Concluziile finale se refer la fondul mitic comun pe care l-am descoperit în
opera celor doi autori: scenariul luptei cu balaurul, focul kathartic, arhetipul femeii fatale,
dansul nefast, etc. Dar proza lui Ioan Slavici valorific structurile schizomorfe ale
imaginarului, cea a lui Liviu Rebreanu pe cele mistice i sintetice. În cazul lui Ioan
Slavici am descoperit un substrat mitic comun întregii opere, în timp ce la Liviu
Rebreanu fiecare mare roman are un substrat mitic propriu i un limbaj simbolic adaptat
acestuia, ceea ce m îndreptete s afirm c la Ioan Slavici miticul apare maidegrab
incontient, în timp ce la Liviu Rebreanu el e cultivat contient.
27
BIBLIOGRAFIE
A. Bibliografie primar
1. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 2. Nuvele.Text stabilit i variante de Teofil Teaha,
note
de D. Vatamaniuc. Bucureti: Editura Pentru Literatur, 1967
2. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 3. Nuvele. Text stabilit i variante de Teofil Teaha,
note
de D. Vatamaniuc. Bucureti: Editura Minerva, 1970
3. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 4. Nuvele. Text stabilit i variante de Teofil Teaha,
note
de D. Vatamaniuc. Bucureti: Editura Minerva, 1970
4. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 5. Nuvele. Text stabilit i glosar de Teofil Teaha, note
de D. Vatamaniuc. Bucureti: Editura Minerva, 1971
5. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 7. Romane. Text stabilit i variante C. Mohanu, Note
D.
Slavici, Ioan, Amintiri. Bucureti: Editura Minerva, 1983
6. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 5, Pdurea spânzurailor. Ediie critic de
Niculae Gheran. Addenda de Cezar Apreotesei i Valeria Dumitrescu.
Bucureti: Editura Minerva, 1972
7. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 6, Adam i Eva. Ediie critic de Niculae
28
Gheran. Variante în colaborare cu Valeria Dumitrescu. Bucureti: Editura
Minerva, 1974. Toate citatele din romanul Adam i Eva sunt reproduse
dup aceast ediie
8. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 7, Ciuleandra. Criorul Horia. Ediie critic
de Niculae Gheran. Variante în colaborare cu Valeria Dumitrescu.
Bucureti: Editura Minerva, 1975
9. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 8, Rscoala. Ediie critic de Niculae Gheran.
Variante în colaborare cu Valeria Dumitrescu. Bucureti: Editura
Minerva, 1975
10. Rebreanu, Liviu, Ion, Tabel cronologic i crestomaie critic de Smaranda
Vultur. Timioara: Editura Facla, 1983. Text reprodus dup Liviu
Rebreanu Opere, vol. 4, ediie critic de Niculae Gheran. Bucureti:
Editura Minerva, 1970
11. Rebreanu, Liviu, Opere, Volumul 15. Metropole. Amalgam. Ediie critic de
Niculae Gheran. Stabilirea textului în colaborare cu Nedeea Burc. Editura
Minerva: Bucureti, 1991
12. Rebreanu, Lviu, Jurnal, vol. 1-2. Text ales i stabilit, studiu introductiv de Puia
Florica Rebreanu. Addenda, note i comentarii de Niculae Gheran.
Bucureti: Editura Minerva, 1984
13. Rebreanu, Liviu, Caiete, vol.1. Prezentate de Niculae Gheran, stabilirea textului
în colaborare cu Valeria Dumitrescu i Gheorghe Fischer. Cluj-Napoca:
Editura Dacia, 1974
B. Enciclopedii, dicionare, lucrri teoretice, tratate, istorii literare, monografii
1. *** Ioan Slavici. Antologie, prefa, tabel cronologic i biliografie de C.
Mohanu. Bucureti: Editura Eminescu, colecia Bilioteca critic, 1977
2. *** Slavici, Evaluri critice. Timioara: Editura Facla, 1977
29
3. *** Liviu Rebreanu dup un veac. Evocri. Comentarii critice. Perspective
strine. Mrturii ale prozatorilor de azi. O carte gândit i alctuit de Mircea
Zaciu. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1985
4. ***Liviu Rebreanu. Antologie, prefa i aparat critic de Paul Dugneanu.
Bucureti: Editura Eminescu, colecia Bilioteca critic,1987
5. Angelescu, Silviu, Mitul i literatura. Bucureti: Editura Univers, 1999
6. Bdili, Cristian, Metamorfozele Anticristului la Prinii Bisericii. Traducere de
Teodora Ioni. Iai: Editura Poliron, 2006
7. Bachelard, Gaston, Apa i visele.Eseu despre imaginaia materiei.Traducere i
tabel bibliografic de Irina Mavrodin. Bucureti: Editura Univers, 1999
8. Bachelard, Gaston, Pmântul i reveriile odihnei. Eseu asupra imaginilor
intimitii. Traducere, note i postfa de Irina Mavrodin. Bucureti:
Editura Univers, 1999
9. Bachelard, Gaston, Pmântul i reveriile voinei. Traducere de Irina Mavrodin.
Bucureti: Editura Univers, 1998
10. Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului. Traducere de Lucia Roxana Munteanu,
prefa de Romul Munteanu. Bucureti: Editura Univers, 2004
11. Blan, Ion Dodu, Ioan Slavici sau roata de la caru mare. Bucureti: Editura
Albatros, 1985
12. Bârlea, Ovidiu, Eseu despre dansul popular românesc. Bucureti: Editura Cartea
Româneasc, 1982
13. Benoist, Luc, Semne, simboluri i mituri. Traducere de Smaranda Bdili.
Bucureti: Editura Humanitas, 1995
14. Bernea, Ernest, Spaiu, timp i cauzalitate la poporul român. Burureti:
Editua
15. Blaga, Lucian, Gândire magic i religie. Trilogia valorilor. Vol.2. Bucureti:
Editura Humanitas, 1996
16. Borbély, tefan, Mitologie general. Cluj-Napoca: Editura Limes, 2004
17. Braga, Corin, 10 studii de arhetipologie. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2007
18. Caillois, Roger, Mitul i omul. Traducere din limba francez de Lidia Simion.
30
Bucureti: Editura Nemira, 2000
19. Clinescu, G., Istoria literaturii române de la origini pân în prezent.
Bucureti:
Editura Minerva, 1982
20. Chevalier, Jean i Gheerbrant, Alain, Dicionar de simboluri, mituri, vise,
obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere. Volumul 1- 3. Traducere
de un colectiv coordonat de Micaela Slvescu i Laureniu Zoica.
Bucureti: Editura Artemis,1993
21. Coman, Mihai, Mitos i epos. Studii asupra transfrmrilor narative. Bucureti:
Cartea Româneasc, 1985
22. Coman, Mihai, Bestiarul mitologic românesc , vol 1, 2 Bucureti: Editura
Fundaiei Culturale Român, 1996.
23. Crohmlniceanu, Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectur. Bucureti:
Editura Cartea Româneasc, 1984
24. Culianu, Ioan Petru, Cltorii în lumea de dincolo. Traducere de Gabriela i
Andrei Oiteanu. Bucureti: Editura Nemira, 1994
25. Culianu, Ioan Petru, Experiene ale extazului. Extaz, ascensiune i povestire
vizionar din elenism pân în Evul Mediu. Prefa de Mircea Eliade.
Traducere din limba francez de Dan Petrescu. Cu o postfa de Eduard
Iricinschi. Bucureti: Editura Nemira, 1998
26. Culianu, Ioan Petru, Studii româneti. Fantasmele nihilismului. Secretul
doctorului Eliade. Vol. 1. Traduceri de Corina Popescu i Dan Petrescu.
Iai: Editura Polirom, 2006
27. Di Nola, Alfonso N., Diavolul. Chipurile, isprvile, istoria Satanei i prezena
sa
malefic la toate popoarele din Antichitate pân astzi. Traducere de
Radu Gâdei. Bucureti: Editura BIC ALL, 2001
28. Dodds, E.R., Grecii i iaraionalul. Traducere de Catrinel Pleu. Prefa de Petru
Creia. Iai: Editura Polirom, 1998
29. Durand, Gilbert, Arte i arhetipuri. Religia artei. Traducere de Andrei
Niculescu.
31
30. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii. Imaginaia simbolic. Imaginarul.
Traducere din limba francez de Mugura Constantinescu i Anioara
Bobocea. Bucureti: Editura Nemira, 1999
31. Durand, Gilbert, Figuri mitice i chipuri ale operei. De la mitocritic la
mitanaliz. Traducere din limba francez de Irina Bdescu. Bucureti:
Editura Nemira, 1998
32. Durand, Gilbert, Introducere în mitodologie. Mituri i societi. În românete de
Corin Braga. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2004
33. Durnad, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în
arhetipologia general. Traducere de Marcel Aderca, Postfa de Cornel
Mihai Ionescu. Bucureti: Editura Univers enciclopedic, 1998
34. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului. În românete de Paul G. Dinopol. Bucureti:
Editura Univers, 1978
35. Eliade, Mircea, Furari i alchimiti. Traducere din francez de Maria i
Cezar
36. Eliade, Mircea, Imagini i simboluri. Eseu despre simbolismul magico-
religios.Traducere de Alexandra Beldescu. Bucureti: Editura Humanitas,
1994
37. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius. Bucureti: Editura Humanitas, 2004
38. Eliade, Mircea, Istoria ideilor i credinelor religioase. Vol. 1-3. Traducere din
limba francez de Cezar Baltag. Chiinu: Editura Universitas, 1992
39. Eliade, Mircea, Încercarea labirintului. Traducere i note de Doina Cornea, Cluj
Napoca: Editura Dacia, 1990
40. Mircea Eliade, Mefistofel i androginul. Traducere de Alexandra Cuni.
Bucureti: Editura Humanitas, 1995
41. Eliade, Mircea, Nateri mistice. Traducere de Mihaela Grigore Paraschivescu,
Bucureti: Humanitas, 1995
42. Eliade, Mircea, Sacrul i profanul. Traducere de Brândua Prelipceanu.
Bucureti: Editura Humanitas, 1995
32
43. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor. Traducere de Mariana Noica. Ediia
a II-a. Bucureti: Editura Humanitas, 1995
44. Evseev, Ivan, Cuvânt-simbol-mit. Timioara: Editura Facla, 1983
45. Evseev, Ivan, Dicionar de magie, demonologie i mitologie româneasc.
Timioara: Editura Amarcord, 1998
Amarcord, 1994
47. Frye, Northrop, Anatomia criticii. În românete de Domnica Sterian i Mihai
Spriosu. Bucureti: Editura Univers, 1972
48. Frye, Northrop, Marele cod: Biblia i literatura. Traducere de Aurel Sasu i
Ioana Stanciu. Bucureti: Editura Atlas, 1999
49. Fazer, James George, Creanga de aur. Vol. 1-5. Traducere, prefa i tabel
cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. Bucureti: Editura
Minerva, 1980
50. Hagiu, Adela, Romanul poetico-filosofic. Iai: Institutul European, 1998
51. Hutin, Serge, Societile secrete. Traducere de Beatrice Stanciu, Timioara:
Editura de Vest, 1991
52. Ilin, Stancu, Liviu Rebreanu în atelierul de creaie. Bucureti: Editura
Minerva,
1985
Enciclopedic Român, 1975
54. Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 1 Arhetipurile i incontientul
colectiv.
Traducere din limba german de Dana Verescu i Vasile Dem.
Zamfirescu. Bucreti: Editura Trei, 2003
55. Kernbach, Victor, Dicionar de mitologie general. Bucureti:Editura Albatros,
1983
56. Kernbach, Victor, Miturile eseniale. Bucureti: Editura tiinific i
Enciclopedic, 1978
57. Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor. Bucureti: Editura Lucman,
33
1994
58. Arthur Koestler, Lunaticii. Evoluia concepiei despre univers de la Pitagora la
Newton. Traducere i cuvânt înainte de Gheorghe Stratan. Bucureti:
Editura Humanitas, 1995
59. Lévi-Strauss, Claude, Gândirea slbatic. Traducerea din limba francez de I.
Pecher. Bucureti: Editura tiinific, 1970
60. Lévi-Strauss, Claude, Antropologia structural. Prefa de Ion Alua, Traducerea
din limba francez de I. Pecher. Bucureti: Editura Politic, 1978
61. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937 în
Scrieri, vol. 6. Bucureti: Editura Minerva, 1975
62. Malia, Liviu, Alt Rebreanu. Cluj: Editura Cartimpex, 2000
63. Manolescu, Nicolae , Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Bucureti:
Editura 100+1 Gramar, 1998
64. Manolescu, Nicolae, Istoria critic a literaturii române. 5 secole de literatur.
Bucureti: Editura Paralela 45, 2008
65. Marino, Adrian, Introducere în critica literar. Bucureti: Editura Tineretului,
1968
66. Muthu, Mircea, Paradoxul Organicului. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1993
67. Niculi-Voronca, Elena, Datinile i credinele poporului roman adunate i
aezate în ordine mitologic . Volumul 1-2. Ediie îngrijit de Victor
Durnea. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Iai: Editura Polirom, 1998
68. Oiteanu, Andrei, Ordine i haos. Mit i magie în cultura tradiional
româneasc. Iai: Editura Polirom, 2004
69. Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea ctre sine a lui Mihail
Sadoveanu. Bucureti: Editura Cartea Româneasc, 1978
70. Pamfilie, Tudor, Mitologia poporului român. Bucureti: Editura Vestala, 2006
71. Papadima, Ovidiu, Istoria literaturii române, III. Epoca marilor clasici.
Bucureti: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973
72. Petrers, Francis E., Termenii filosofiei greceti. Traducere de Dragan Stoianovici.
Bucureti: Humanitas, 1997
73. Platon, Banchetul i alte dialoguri.Traducere de t. Bezdechi i C. Papacostea.
34
75. Popovici, Vasile, Eu, personajul. Bucureti: Editura Cartea Româneasc, 1988
76. Rachieru, Adrian Dinu, Liviu Rebreanu, utopia erotic. Timioara: Editura
Augusta, 1997
78. Rebreanu, Fanny Liviu, Cu soul meu. Gânduri- imagini- întâmplri. Bucureti:
Editura pentru Literatur, 1963
79. Rougemont, Denis de, Iubirea i Occidentul. Traducere i note de Ioana
Feodorov. Bucureti: Editura Univers, 2000
80. Ruti, Doina, Dicionar de teme i simboluri din literatura român. Iai:
Editura
81. Sasu, Aurel, Liviu Rebreanu, srbtoarea operei. Bucureti: Editura Albatros,
1978
82. Sndulescu, Alexandru, Introducerea în opera lui Liviu Rebreanu. Bucureti:
Editura Minerva, 1976
83. Simion, Eugen, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii. Bucureti: Editura
Demiurg, 1995
84. Simu, Ion, Rebreanu dincolo de realism. Oradea: Bilioteca Revistei „Familia”,
1997
85. Todorov, Tzvetan, Introducere în literatura fantastic. În românete de Virgil
Tnase. Prefa de Alexandru Sincu. Bucureti: Editura Univers, 1973
86. Tomu, Mircea, Mihail Sadoveanu. Universul artistic i concepia fundamental
a operei. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1978
87. Tomu, Mircea, Romanul romanului românesc, Volumul 1, În cutarea
personajului. Bucureti: Editura 100+1 Gramamr, 1999
88. Ungureanu, Cornel, Ioan Slavici. Monograife, antologie comentat, receptare
critic. Braov: Editura Aula, 2002
89. Van Gennep, Arnold, Formarea legendelor. Traducere de Lucia Berdan i Crina
Ioana Berdan. Iai: Editura Polirom,1997
35
90. Van Gennep, Arnold, Riturile de trecere. Traducere de Lucia Berdan i Nora
Vasilescu, Iai: Editura Polirom, 1996
91. Vatamaniuc, D., Ioan Slavici. Opera literar. Bucureti: Editura
Academiei, 1970
92. Vatamaniuc, D., Ioan Slavici i lumea prin care a trecut. Bucureti: Editura
Academiei, 1968
93. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români. Bucureti: Editura Lider, 1997
94. Vulcnescu, Romulus, Mitologie român. Bucureti: Editura Academiei, 1987
95. Surdulescu, Radu, Citica mitic-arhetipal. De la motivul antropologic la
sentimentul numinosului. Bucureti: Editura Alfa, 1997
96. Zaciu, Mircea, Ca o imens scen, Transilvania…. Bucureti: Editura Fundaiei
Culturale Române, 1996
97. Bedreag, Ana Maria, Proza fantastic a lui Mihai Eminescu i Mircea Eliade
Lucrare de licen nepublicat. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 2000
C. Referine critice
I. În volume
1. Balot, Nicolae, Rebreanu sau vocaia tragicului în De la Ion la Ioanide. Bucureti:
Editura Eminescu, 1974
2. Barthes, Roland, Mitul astzi în Mitologii. Traducere, prefa i note de Mana
Carpov. Iai: Institutul European, 1997
3. Caillois, Roger, De la féerie à la science-fiction în Eseuri despre imaginaie.
Bucureti: Editura Univers, 1975
4. Clinescu, Matei, Conceptul de fantastic în Eseuri despre literatura modern.
Bucureti: Editura Meridiane, 1970
36
Editura tiinific, 1972
6. Freud, Sigmund, Totem i tabu în Opere vol.1 Traducere, cuvânt introductiv i
note
de Dr. Leonard Gavriliu. Bucureti: Editura tiinific, 1991
7. Iorga, Nicolae Un nou roman al domnului Slavici în O lupt literar, vol. 2,
Bucureti: Editura Minerva, 1979
8. Lsconi, Elisabeta, Ciuleandra – capodopera ascuns, prefa la Liviu Rebreanu,
Ciuleandra. Bucureti: Editura 100+1 Gramar, 1999
9. Munteanu, George, Slavici necunoscutul în Sub semnul lui Aristarc. Bucureti:
Editura Eminescu, 1975
10. Simion, Eugen, Mircea Eliade. Naraiunea mitic în Sfidarea retoricii. Jurnal
german.Bucureti: Editura Cartea Româneasc, 1985
II. În periodice
1. Bercea, Radu, De la gândirea simbolic în Upaniade la antropologia imaginarului
la Gilbert Durand în Viaa româneasc, numrul 1-2, ianuarie-februarie
1995, p. 146-150
2. Durand, Gilbert, Eliade sau antropologia profund în Secolul 20, nr. 205-206/ 2-3/
1978, p. 31-34
3. Iorgulescu, Mircea, Mara, un roman al predestinrii în Tribuna, anul XIII / 1969,
nr. 19 / 8 mai, p. 3
4. Lsconi, Elisabeta, Moara cu noroc sau biruirea balaurului în Adevrul literar i
artistic, nr. 604, 19 februarie 2002, p. 10
5. Lsconi, Elisabeta, Rebreanu i „Efectul Nietzsche” în Adevrul literar i artistic,
nr. 600, 22 ianuarie 2002, p. 6
6. Lsconi, Elisabeta, Ion sau fiara din abis în Adevrul literar i artistic, nr. 606, 5
martie 2002, p. 6-7
7. Lsconi, Elisabeta, Pdureanca de Ioan Slavici sau pulverizarea mitului (I) în
37
Adevrul literar i artistic, nr. 619, 4 iunie 2002, p. 13
8. Lsconi, Elisabeta, Pdureanca de Ioan Slavici sau pulverizarea mitului (II) în
Adevrul literar i artistic, nr. 620, 11 iunie 2002, p. 13
9. Munteanu, George, Rebreanu i arhetipurile în Viaa româneasc, nr. 1-2,
ianuarie-
10. Sndulescu, Alexandru, Întuneric i lumin în Pdurea spânzutailor în Adevrul
literar i artistic, nr. 608, 19 martie 2002, p. 13
11. Zrnescu, Narcis, Lingvistica i semiologia – metode de cercetare ale mitului în
Viaa româneasc, an XXVI, 1973, nr. 11, noiembrie, p. 103 – 110
D. Bibliografie virtual
Bolyai, Cluj, România)
lui Mircea Eliade)
3. http://contrafort.md/arhivaarticol ( Bicu, Iulian, Despre mitocritic, mitanaliz,
arhetipuri i ali demoni critici (I) în Contrafort nr. 7-8 (141-142), iulie-august
2006, Bicu, Iulian, Despre mitocritic, mitanaliz, arhetipuri i ali demoni
critici (II) în Contrafort nr. 9 (143), septembrie 2006; Bicu, Iulian, Despre
mitocritic, mitanaliz, arhetipuri i ali demoni critici (III) în Contrafort nr.
11-12 (145-146), noiembrie- decembrie 2006)
4. http://romaniaculturala.ro/arhivaarticol (Murean, Vlad Gramatica arhetipal a
lui Mircea Eliade în România Cultural, nr 36-37, mai 2008)
5. http://polirom.ro/biblioteca-online (se pot descrca o serie de titluri editate la
Polirom, dintre care am folsit Elena Niculi-Voronca Datinile i credinele
poporului român aezate în ordine mitologic i Arnold Van Gennep Riturile
de trecere)
6. http://fr.wikipedia.org/wiki/Gilbert_Durand (informaii generale despre biografia
i scrierile lui Gilbert Durand i despre critica mitanalitic în Frana)
38