Curs 2

Curs 2

Microbiota din sol. EubacteriileReprezentind grupul cel mai numeros si mai activ din sol, comunitatile bacteriene insumeaza o buna parte din entitatile sistematice si fiziologice descrise pina in prezent. In prezent predomina bacteriile Gram negative. Cele Gram pozitive sunt mai frecvente decit in mediile acvatice si li se adauga frecvent, bacterii care au reactii Gram variabile. Datorita conditiilor specifice din sol bacteriile manifesta un pleomorfism accentuat in comparatie cu morfologia descrisa drept clasica.

Aprecierile cantitative sunt foarte relative. Valorile medii furnizate de tehnicile actuale sunt de 106-108-109 cel./g sol uscat prin tehnica culturilor si 1010 cel. Prin tehnicile de numarare directa.

Factorii de eroare sunt numerosi:

1. Bacteriile sunt numai rar libere in faza lichida a solului Ele se gasesc frecvent sub forma de microcolonii pe diferite resturi vegetale sau adsorbite pe argile si pe humus. In general, tehnicile de apreciere a numarului de bacterii din sol prin cultivare in laborator reflecta numai 1-10% din situatia reala, deoarece nici un mediu de cultura nu poate satisface enorma diversitate a exigentelor lor nutritionale.

2. Acestor conditii majore li se adauga variatii locale, posibile pe suprafete foarte mici, determinate de umiditate, de pH, de concentratia oxigenului si a substantelor organice. Cunoscind numarul aproximativ al bacteriilor din sol se poate calcula biomasa lor, fie in functie de volumul mediu ocupat, fie ca greutate la hectar. Pe baza de greutate, in cazul a 108 cel. Bacteriile reprezinta 0,015%, iar in cazul a 109 celule, 0,15% din masa totala a solului. Pe baza acestor date bacteriie sunt microorganismele cele mai numeroase din sol, dar sunt depasite uneori ca biomasa de fungi.

TaxonomieMarea diversitate a bacteriilor din sol face practic stabilirea unei evidente a speciilor prezente. Cele mai multe sunt, probabil, neidentificate, iar abaterile de la morfologia normala si de la calitatile tinctoriale fac foarte dificila aceasta activitate. Pentru a ilustra aceste dificultati este notoriu cazul unei bacterii care tinara apare sub forma unor bacili Gram negativi, apoi devine cocoida si, in final, cind imbatrineste, Gram pozitiva.

Solul reuneste, in primul rind toate bacteriile implicate in circulatia carbonului, a azotului, a fosforului, a sulfului, a fierului si a celorlalte elemente in natura, a celor implicate in formarea si degradarea humusului, in solubilizarea copusilor organici si anorganici, insolubili si inaccesibili plantelor. Se adauga o serie de bacterii heterotofe mai constant intilnite, indiferent de particularitatile solului intre care cele apartinind genurilor: Acinetobacter, Achromobacter, Agrobacterium, Alcaligenes, Arthrobacter, Bacillus, Brevibacterium, Cellulomonas, Chromobacterium, Clostridium, Corynebacterium, Flavobacterium, Microccus, Mycobacterium, Pseudomonas, Sarcina, Staphylococcus, Streptococcus, Xanthomonas s.a. Datele privind frecventa lor relativa sunt nesemnificative si nu au valoare decit raportat la anumite conditii dintr-un sol dat. Astfel, grupurile Bacillus, Pseudomonas, Arthrobacter, Agrobacterium formeaza peste 90% din colonii. Arthrobacter reprezinta intre 5 si 35%, iar Bacillus aproximativ 106 cel/g sol in regiunile reci si 107 cel./g sol in cele calde. Bacteriile sporulate ar reprezenta 25% dfin total, iar cele anaerobe 5%.

Microbiota din sol. ActinomiceteleGrup mare de bacterii, tranzitoriu sau constant filamentoase, actinomicetele au fost considerate, intial, in mod eronat, ca fungi, datorita asemanarii lor morfologice, ca si prezentei sporilor de diseminare. Datorita sintezei unor compusi aromatici, ele confera mirosul caracteristic solului proaspat arat. Sunt considerate la fel de numeroase ca si eubacteriile (105-108/g sol), desi determinarile cantitative nu reflecta numarul real, si mai ales activitatea lor din sol. Sunt mai abundente in solurile pajistilor si pasunilor decit in solul cultivat. Pot reprezenta intre 10-33% din micropopulatia solului.

Coloniile formate pe mediile de cultura pot fi originate deopotriva de spori, fragmente de hife sau hife intregi. Unele observatii directe pledeaza pentru prezenta lor in sol, in special sub forma de spori. Sunt mai abundente in zonele calde decit in cele reci, cele mai multe fiind mezofile, dar include si specii facultativ sau chiar obligat termofile care se dezvolta la 55-60oC. Sunt mai numeroase in stratul de la suprafata solului, dar si in orizonturile inferioare, uneori la adincimi mari. In general insa, numarul lor scade progresiv cu adincimea. In climatul temperat ating densitatea maxima primavara si toamna. Iarna este inregistrat numarul minim. Nu tolereaza solurile acide si nu se dezvolta sub pH 5,0. De aceea, acidifierea solului poate fi folosita pentru combaterea speciilor patogene. Sunt mai numeroase in solurile alcaline.

Umiditatea excesiva reprezinta un factor care le limiteaza dezvoltarea. Actinomicetele prefera solurile bogate in substante organice. Dupa adaugarea acestora in sol, initial, apar bacteriile si fungii care se dezvolta mai rapid si au o mai mare versatilitate biochimica. Actinomicetele, care se dezvolta mai lent si au o mai slaba capacitate de competitie, incep sa se dezvolte cind nutrientii tind sa devina limitanti si presiunea competitorilor celor mai activi scade. Ele se dezvolta heterotrof, folosind surse de C simple sau complexe, atacind lent molecule mai rezistente, cum sunt celuloza, chitina, parafinele, fenoli etc. Produsul cheie in asimilarea azotului il constituie NH3 si nitratul, dar folosesc si aminoacizii si peptonele.

Speciile cele mai frecvent intilnite apartin genurilor: Actinomyces, Actinoplanes, Mycobacterium, Mycococcus, Micromonospora, Nocardia, Streptomyces, Streptosporangium, Thermoactinomyces.PAGE 1